Caracterizarea materialelor este un pas important înainte de utilizarea lor în orice scop. În funcţie de felul cum urmează a fi folosit, materialului poate să i se facă o caracterizare amănunţita din punct de vedere mecanic, termic, chimic, optic, electric etc, pentru a stabili sigur condiţiile în care trebuiesc folosite cu succes în fabricarea produsului final. Materialele utilizate ca medii optice se pot încadra în trei mari categorii: sticle minerale amorfe, mono sau policristale și sticle organice.
Sticlele optice minerale amorfe sunt utilizate datorită transmitanței ridicate
în VIS, omogenităţii, turnării uşoare și prelucrării la costuri relativ reduse, precum și potenţialei disponibilităţi la orice indice de refracţie într-o gama data. Tehnologia de obţinere a semifabricatului sub forma unui bloc, presupune realizarea unui amestec omogen, în stare topita, a compoziţiei specifice sortului de sticlă și răcirea lenta, pentru solidificarea fără cristalizare. Sticlele amorfe, care nu prezintă nici un fel de simetrie structurală, sunt considerate, teoretic, izotrope. În acest sens, proprietăţile materialului optic depind de viteza de răcire și distribuţia vitezei de răcire în masa semifabricatului. Temperaturile neuniforme conduc la variaţii locale de densitate, care induc tensiuni remanente ca surse de anizotropie. Indicii de refracţie, caracteristicile de dispersie, proprietăţile termice și mecanice diferite rezulta prin adăugarea în proporţii controlate de oxizi de litiu, bariu, bor, fosfor, plumb etc. unei mase de baza constituite din bioxid de siliciu (SiO2).
Cristalele mono sau policristaline, naturale sau artificiale pot fi utilizate pe
scara larga pentru execuţia componentelor optice. Monocristalele rezultă prin creşterea din topitura a unui cristal prin diverse tehnologii. Policristalele se obţin prin sinterizare sau depunere de vapori, rezultând conglomerate de microcristale (cca. 50 micrometri), având orientări aleatoare și frontiere bine delimitate prin lipsa de continuitate a reţelelor cristaline. Policristalele sunt mai rezistente mecanic, mai dure, dar introduc pierderi prin difuzie mai mari decât monocristalele. Industria cristalelor optice s-a dezvoltat ca urmare a aplicaţiilor tot mai numeroase în domeniul UV și, mai ales, IR, în care sticla optica tradiţională are transmitanță scăzuta sau este absorbantă, funcţie de sort.
Sticla organica este un material optic neconvențional, inclus în construcţia
aparatelor optice doar în ultimii ani. Avantajele maselor plastice, dintre care primează densitatea redusă -(0.7... 1.3) g/cm3 - și tehnologia ieftină de obţinere a piesei optice finite (o singură operaţie de turnare sau matrițare, fără finisare ulterioară), au determinat o extindere rapida a utilizării sticlelor organice.
TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A MONTURILOR DE OCHELARI
DIN MATERIALE PLASTICE, METALICE, COMBINATE
Ochelarii fac parte din categoria instrumentelor optice, având rolul de a
proteja ochiul sau de a corecta anumite defecte ale vederii. Sunt alcătuiţi din montură propriu zisă și două lentile. Rolul monturilor este de a poziţiona, cât mai corect lentila , pe axul optic al ochiului. Materialele specifice monturilor de ochelari pot fi din materiale plastic, materiale metalice sau combinate. Ca materiale de bază din care se execută monturile se folosesc poliacrilat, polimetacrilat, nitratul de celuloză, acetatul de celuloză poliamidul. polietilena. Celuloidul este un nitrat de celuloză în care se adaugă ca plastifiant camfor. Tombacul este un material avantajos, ieftin , are în compoziţia sa 85-90% cupru restul fiind zinc, are culoare roşiatica, plasticitate mare. Duble-ul este un aliaj format din bronz, nichel ca material de bază peste care se aplică un strat subţire de aur. Alpacaua este un aliaj care se obţine în cuptoare electrice închise. Este un metal rezistent la coroziune, se poate modela uşor la rece și mai greu la cald . Principalul constituent al aliajului este cuprul, nichel, zinc care dau un efect albicios materialului. Otelul inoxidabil are marele dezavantaj de a fi corosiv. De aceea se aplică procesul de galvanizare pentru protecţie. Aluminiul are multe proprietăţi: uşor, ieftin, rezistent la coroziune . Se foloseşte în special la fabricarea braţelor monturilor de ochelari .Este un bun conducător de căldură , lucru ce poate fi considerat un dezavantaj. Din aceasta cauză , ochelarii cu braţe din aluminiu, au apărători din material plastic protector, pentru a nu se realiza contactul direct cu pielea capului purtătorului de ochelari. Aluminiul, la rece se poate modela foarte uşor și se poate lustrui. Monturile de ochelari se pot clasifica după următoarele criterii: - După destinaţie , după materialul din care sunt confecţionate, după procedeele de obţinere, după elementele componente; - După destinaţie pot fi pentru ochelari de protecţie și pentru ochelari de corecţie - Monturile se realizează din materiale plastice, metalice sau combinaţii ale acestora. Cele făcute din materiale combinate pot fi: - cu cadru confecţionat din materiale metalice, iar braţul din celuloid, cu cadru confecţionat din celuloid și braţele confecţionate din metal sau cu cadru și braţele confecţionate din materiale metalice și numai partea superioară a cadrului confecţionat din materiale plastice. - După procedeul de obţinere, monturile pot fi realizate fie manual, fie prin presare mecanică și automată. - După formă sunt cunoscute: rotunde, pătrate, trapezoidale. - După elementele componente, monturile pot fi: cu cadrul și braţele executate cu elemente de fixare, semimonturi cu braţe (perivist). Monturile perivist sunt realizate din celuloid fără partea inferioară, iar lentilele se fixează în montură, cu ajutorul firului nilon care trece prin găurile executate în montură și lentile. Pentru a evita spargerea lentilei, găurile se execută una temporal și cealaltă nazal, astfel încât în momentul strângerii firului , tensiunile care apar să nu fie pe aceeaşi direcție. Monturile glazant sunt executate din metal, lentilele se fixează prin şuruburi cu bride metalice sau cu cleme.
Modul de alegere a monturilor de ochelari
Lucrătorul prelucrează și ajustează monturile de ochelari, în funcţie de capul purtătorului ochelarilor, ţinând cont de caracteristicile optice, fizice, estetice ale acestuia. Din punctul de vedere al caracteristicilor sistemului optic monturile pot fi compensatoare obişnuite, cu lentile cu puteri dioptrice mari, cu sisteme optice multifuncţionale, cu sisteme optice, pentru copii, cu destinaţie speciala, medicală sau profesională și monturi pentru ochelari de soare. Forma și dimensiunile monturii trebuie să permită centrarea lentilelor, cu respectarea unui câmp vizual convenabil. Montura trebuie să asigure prinderea bună a lentilelor, să fie confortabilă și stabilă pe cap. Montura trebuie să asigure o distanță suficientă între ochi și lentile (12-15 mm), atât cât morfologia capului permite. Montura ochelarilor cu lentile monofocale trebuie să aibă înălțimea calibrului suficientă, dependent de tipul lentilei monofocale. Ochelarii care se pun și se scot de pe cap frecvent trebuie să fie mai robuști decât cei care nu se scot o zi întreagă. În cazul monturilor din material plastic trebuie să acorde atenţie formei nasului, deoarece retuşurile sunt dificile. Distanta între marginile exterioare ale locaşurilor pentru lentile trebuie să fie egală cu intervalul sfenoidal. Lăţimea totala a monturii se recomandă să fie cuprinsă între dimensiunea intervalului temporal mediu și intervalul auricular. Văzut din profil, braţul monturii montată pe cap trebuie să fie cât mai aproape de orizontală. Montura trebuie să fie uşoară . Ochelarii pot cântări între 20-75 grame. Presiunea în punctele de contact cu nasul este repartizată neuniform dacă puntea și plachetele sunt adaptate necorespunzător. Puntea și plachetele trebuie să fie adaptate astfel încât să urmărească perfect forma părţilor rigide ale nasului. Braţele preiau 10% din greutatea totala a ochelarilor. Lăţimea monturii trebuie să corespundă cu lăţimea fetei. Montura nu trebuie să acopere sprâncenele și nu trebuie să atingă obrajii. Montura să fie aşezată pe nas , fără să alunece sau să rănească.