Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită condițiilor naturale prielnice.

În
2017 populația rurală număra 2.034.100 persoane, [121] majoritatea în sate mari și mijlocii de peste
2.000 locuitori fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale, media de locuitori fiind de 1.286 de
persoane/sat.[122]
În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o intensitate mare a procesului de
urbanizare. În anii 1950-1990 numărul populației urbane s-a mărit de 5,4 ori datorită migrației de la
sate, repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din republicile unionale, natalității înalte etc. În
ultimii 20 ani, populația urbană s-a micșorat de la 47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici
crescând până la 42,5% în 2016.[123] În prezent, Republica Moldova are unul dintre cele mai scăzute
nivele de urbanizare din Europa.
Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de factori: crizei economice,
dezindustrializării, creșterea șomajului și reducerea venitului populației; degradarea infrastructurii de
utilități publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din cauza lipsei resurselor financiare pentru
reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor servicii publice (asigurarea cu energie termică sau
prestarea serviciilor de transport public). Aceasta a favorizat reducerea populației urbane și
“ruralizarea“ modului de viață orășenesc.[124][125]
S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală și mare
centru economic, politic și cultural, precum și într-o măsură mai mică orașul Bălți. Astfel, peste
48,5% din populația urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm aici și mun. Bălți, atunci circa
60% din populația urbană a Republicii Moldova locuiește în două orașe, în celelalte 63 orașe
locuiesc circa 40% din locuitori.[124] Un impact pozitiv în dezvoltarea celor două urbe a avut prezența
unei infrastructuri dezvoltate, forța de muncă califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras
investiții, în special în capitală.[125]
Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politico-legislative. Orașele, cu
excepția mun. Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele, unități adminstrativ teritoriale de nivel I.
Deși unele orașe, cum ar fi Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot
influența zona rurală adiacentă prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent
se discută și s-au publicat proiecte privind acordarea statutului de municipiu unor orașe, reșediță de
raion.[124][125][126][127].
Principalele orașe
Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.

Cele mai mari orașe din Republica Moldov

# Oraș Unitate administrativă Populație (2004

recensământ)[12
1 Chișinău mun. Chișinău 589.446
2 Tiraspol UTA din stînga Nistrului 144.199
3 Bălți mun. Bălți 122.669

Chișinău 4 Tighina UTA din stînga Nistrului 97.027

5 Rîbnița UTA din stînga Nistrului 53.648
Tiraspol
6 Cahul r-ul. Cahul 35.488
7 Ungheni r-ul. Ungheni 32.530
8 Soroca r-ul. Soroca 28.362
9 Orhei r-ul. Orhei 25.641

Bălți 10 Dubăsari UTA din stînga Nistrului 23.650

11 Comrat UTA Găgăuzia 23.327
12 Ceadîr-Lunga UTA Găgăuzia 19.401
13 Strășeni r-ul. Strășeni 18.320
 14 Căușeni r-ul. Căușeni 17.757
15 Drochia r-ul. Drochia 16.606
16 Slobozia UTA din stînga Nistrului 16.062
17 Edineț r-ul. Edineț 15.624
18 Vulcănești UTA Găgăuzia 15.462
Tighina
19 Durlești mun. Chișinău 15.394
20 Hîncești r-ul. Hîncești 15.070

(▲▬▼ = față de anul precedent; Cu italic sunt marcate orașele din stînga Nis