Sănătate și boală în perspectiva diferențelor de gen social

Introducere

Chiar dacă în mod obișnuit sănătatea și boala sunt privite ca niște chestiune biologică,
medicale, în jurul acestora s-a țesut, de-a lungul timpului, un întreg sistem de percepții, de
viziuni și de înțelesuri, în funcție de diferiți factori. Între acești factori sunt incluse diferențele de
categorie socială, de vârstă și, la fel de bine, de gen social. Dar diferențele de gen la nivel de
sănătate și boală nu se manifestă doar la nivel perceptiv, simbolic, ci ele au propriile manifestări
fiziologice, anatomice, neuropsihice etc.

Dincolo de conturarea unor percepții și coduri de înțelegere, categorisire și raportare la

sănătate și boală în mod diferit, în funcție de gen, există și aspecte în care practica medicală
diferă pornind de la gen. Cu alte cuvinte, pe anumie paliere de tratament, în funcție de afecțiuni,
există diferențe de la bărbați la femei, pornind de la diferențele de construcție fiziologică dintre
bărbați și femei. Și la acest capitol, însă, percepția asupra celor două sexe, masculin și feminin își
are, probabil, un cuvânt important de spus.

Argument

Potrivit teoreticienilor, dar și din observațiile directe, empirice, diferențele în ceea ce

privește sănătatea fizică a bărbaților și femeilor sunt „paradoxale”. Femeile trăiesc mai mult
decât bărbații, dar au rate mai mari de morbiditate și în ultimii ani de viață o calitate diminuată a
traiului, pornind de la problemele de sănătate, degenerare etc. De fapt, deși dimensiunea
decalajului de gen și modelul longevității variază considerabil în funcție de țară, femeile
supraviețuiesc bărbaților în fiecare regiune și aproape în fiecare țară a lumii (ONU 2000). Deși
au fost identificate multe motive pentru variație, teoriile biologice nu sunt considerate o
explicație suficientă pentru diferențele transnaționale1.

1
Patricia P. Rieker, Chloe E. Bird, Rethinking Gender Differences in Health: Why We Need to Integrate Social and
Biological Perspectives, in The Journals of Gerontology: Series B, Volume 60, Issue Special_Issue_2, 1 October
2005, Pages S40–S47 (https://doi.org/10.1093/geronb/60.Special_Issue_2.S40).
 De la începutul secolului al XX-lea, speranța de viață, în cazul femeilor americane, a
depășit-o pe cea a bărbaților, femeile înregistrând rate de mortalitate mai scăzute în fiecare grupă
de vârstă și pentru majoritatea principalelor cauze de deces ajustate în funcție de vârstă. Deși
speranța de viață a crescut atât pentru bărbați, cât și pentru femei, odată cu modernizarea
societăților, diferența de gen în Statele Unite, în prezent de 5,4 ani, s-a redus din 1980, când
câștigurile bărbaților au început să le depășească pe cele ale femeilor mulțumită, în mare parte,
scăderii mortalității bărbaților din cauza bolilor cardiovasculare (BCV) și cancer (Centers for
Disease Control and Prevention [CDC], 2000; National Center for Health Statistics [NCHS],
2003)2.

Așadar, una dintre cele mai vizibile forme ale diferențelor în care atât sănătatea, cât și
boala evoluează în funcție de gen este oferită de speranța de viață exprimată în ani. Potrivit
datelor citate mai sus, chiar dacă evoluția științelor și practicii medicale au dus la o micșorare a
diferențelor dintre vârsta medie de viață a bărbaților și a femeilor, o diferență de câțiva ani există
în continuare, chiar și în statele cu sisteme medicale moderne. Potrivit Enciclopediei Britannica,
speranța de viață în Germania este de 78,7 ani la bărbați și 83,6 la femei 3, în Norvegia de 81,2
ani la bărbați ș 84,7 ani la femei4, în Marea Britanie de 79,6 ani la bărbați și 83,1 ani la femei5 iar
în Franța de 79,1 ani la bărbați și 85,1 ani la femei6.

Această diferență (variabilă de la țară la țară) există și atunci când vorbim de alte culturi,
astfel, aceeași sursă citată ne arată că în Japonia, bărbații au o speranță de viață cu șase ani mai
mică decât cea a femeilor (81,4), în China de 4,4 ani (bărbații având o speranță medie de viață de
74 de ani)7. Bărbații din India trăiesc urmează și ei pattern-ul, trăind, în medie 68,4 ani, mai puțin
față de femei, care trăiesc 71,2 ani8.

Pe lângă aspectele practicii medicale diferite în funcție de gen, în această chestiune

privind sănătatea și boala reflectată de variația dintre speranța medie de viață a femeilor și
bărbaților trebuie luată mereu în calcul dimensiunea profesională și felul în care societatea
formează copiii și mai apoi adolescenții și tinerii adulți diferit în funcție de gen. Este un lucru
2
Patricia P. Rieker, Chloe E. Bird, Ibidem.
3
https://www.britannica.com/facts/Germany.
4
https://www.britannica.com/facts/Norway.
5
https://www.britannica.com/facts/United-Kingdom.
6
https://www.britannica.com/facts/France.
7
https://www.britannica.com/facts/China.
8
https://www.britannica.com/facts/India.
binecunoscut faptul că cei de sex masculin sunt îndreptați de mici către profesiile care implică
riscuri mai mari pentru sănătatea și pentru integritatea fizică. Între cele mai cunoscute și
învederate exemple putem include lucrătorii din construcții, soldații și polițiștii, muncitorii din
carierele de piatră și minele de cărbune etc. Chiar dacă și acest aspect cultural a început să fie
combătut de mișcări din ultimele decenii ale diferitelor curente (feminism, lgbt etc.).

În ce privește chestiunea diferențelor anatomico-fiziologice dintre bărbați și femei,

literatura de specialitate susține faptul că, în fața îmbolnăvirii, „în raport cu aceleași condiții de
mediu, nu toate persoanele răspund în mod identic, existând, în acest sens, o mare variabilitate
interindividuală, care depinde de mai mulți factori”, între care se află și „genul (există, de
exemplu, o susceptibilitate diferită față de noxele chimice la femei și la bărbați)9.

Diferențe de reacție și rezistență la stres de la bărbați la femei. Sănătatea psihică este

una dintre condițiile esențiale ale desfășurării unei activități folositoare societății și a integrării
într-un grup, iar stresul este unul dintre factorii care pune în pericol acest segment al sănătății.
Deși factorii de stres organizational (de la locul de muncă) afectează deopotrivă bărbați și
femeile, cercetările au scos la iveală faptul că „există totuși o diferență în ceea ce privește modul
de reacție la factorii stresori: în stare de stress, femeile devin pasive, dezorientate, marcate de
sentimental de vinovăție, se subapreciază și manifestă o tendință de retragere. Din contră,
bărbații reacționează prin agresivitate, nervozitate, manifestând tendința de defulare, de
descărcare nervoasă10. Între alte instituții de prestigiu, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a
semnalat că femeile sunt mai predispuse decât bărbații să se îmbolnăvească de afecțiune
depresivă, însă că bărbații sunt mai vulnerabili decât femeile în fața stresului, în cazurile în care
depresia este cauzată sau favorizată de factori de stres11.

Diferențele biologice dintre bărbați și femei, precum hormonii, explică o parte din
aceasta. Acestea sunt exemple de diferențe de sex. Dar factorii sociali dintre bărbați și femei
(diferențele de gen) pot juca un rol mai important. De exemplu, femeile, în general, se confruntă

9
Alexandru Darabont, Ghid pentru evaluarea și prevenirea expunerii lucrătorilor la riscuri psihosociale, 2013, p.
33.
10
Ibidem, p. 58
11
Shervin Assari, Why stress is more likely to cause depression in men than in women
(https://theconversation.com/why-stress-is-more-likely-to-cause-depression-in-men-than-in-women-57624).
cu mai mult stres decât bărbații, iar cercetările au arătat că stresul social este o cauză principală a
depresiei. Bărbații sunt mai predispuși să aibă episoade depresive în urma dificultăților de
muncă, a divorțului și a separării. Femeile, pe de altă parte, sunt mai sensibile la conflictele,
bolile grave sau moartea care au loc în rețeaua lor de socializare apropiată. De fapt, cercetările
sugerează că cele mai multe dintre evenimentele stresante care provoacă depresia în rândul
femeilor sunt legate de rețeaua lor socială apropiată, cum ar fi relațiile romantice și conjugale,
creșterea copiilor și creșterea copiilor12.

Tratamente diferite pentru bărbați și femei, în funcție de gen. Problema părtinirii medicale
pe criterii de gen

Am menționat deja că diferențele anatomico-fiziologice dintre bărbați și femei presupun,

implicit, și tratamente diferite, în anumite cazuri, pentru ca acestea să fie adaptate în funcție de
nevoile specifice fiecărui gen. Însă dincolo de această abordare, care se arată a fi una firească,
științifică, literatură științifică în creștere evidențiază îngrijorarea cu privire la influența părtinirii
sociale în îngrijirea medicală. Potrivit unui studiu un studiu observațional longitudinal pe 1.546
de pacienți ai 349 de medici care practică în trei orașe din SUA, în care s-a evaluat probabilitatea
restricțiilor de activitate prescrise de medic pentru pacienții de sex masculin și feminin și pentru
a explora influența absolută și relativă a factorilor pacientului și medicului asupra diferenţialului
de tratament observat, s-a concluzionat că șansele de restricționare ale activității sunt prescrise
sunt de 3,6 ori mai mari pentru pacienții de sex feminin decât pentru bărbați cu caracteristici
echivalente. Diferența observată nu se explică, în acest caz prin diferențele în ceea ce privește
sănătatea pacienților de sex masculin și feminin sau responsabilitățile de rol, potrivit
realizatorilor studiului citat13.

Diferențele de gen în comportamentul de boală și prejudecățile de gen ale medicului par

să contribuie la diferența observată. Pacienții de sex feminin prezintă mai mult comportament de
boală decât bărbații, iar aceste comportamente cresc tendința medicilor de a prescrie restricții de
activitate. După luarea în considerare a diferențelor de comportament de boală și a tuturor
celorlalți factori, șansele de restricții de activitate prescrise în rândul pacienților de sex feminin ai

12
Shervin Assari, Ibidem.
13
Dana GelbSafran, William H.Rogers et al, Gender differences in medical treatment: The case of physician-
prescribed activity restrictions in „Social Science & Medicine”, vol. 45, sept. 1997, pp. 711-722.
medicilor de sex masculin este de patru ori mai mari decât a pacienților de sex masculin ai acelor
medici14.

Înțelegem, așadar, că percepțiile create de societate au condus, de-a lungul timpurilor, la

anumite „favoritisme” în practica medicală. Cu atât mai mult cu cât practica medicală este, în
misiunea ei, una științifică, devine și mai evident cât de semnificativ este rolul pe care îl joacă
setul de percepții, reprezentări și atitudini imprimat de societate indivizilor care o compun și care
îi deservesc pe cei din jur. Aceasta pentru că, din exemplul redat mai sus, rezultă cum, cel puțin
în anumite situații ori cazuri, într-un domeniu de activitate de înalt prestigiu, cum este activitatea
de diagnoză și tratament medical, ce își are propriile proceduri și protocoale – ajung să existe
deviații de practică izvorâte din constructele dezvoltate de societate în ceea ce privește rolul de
gen și particularitățile acestuia.

Concluzii

Așa cum am arătat, între bărbați și femei există diferențe importante la nivel de funcții
fiziologice, pe care practica medicală încearcă să le conștientizeze și în funcție de care există
modele diferite de tratament, atunci când afecțiunea necesită o asemenea variație. Bărbații sunt
mai vulnerabili decât femeile în fața anumitor acțiuni și mai rezistenți în fața altora, lucrul care
este valabil și în cazul femeilor, pornind de la diferențele fizice pe care le comportă organismele
despre care vorbim. Însă inclusiv practicieni din domeniul psihiatriei recunosc faptul că, în
anumite cazuri, anumite afecțiuni sunt cauzate sau au la bază felul în care societatea este
construită ideologic. Între altele, femeile experimentează mai mult stres la locul de muncă, iar
bărbații sunt expuși unor riscuri de accidentare fizică mai mare, lucru de pus în întregime pe
seama constructelor de gen. Încă de copii, atât fetele cât și băieții sunt îndrumați către activități
despre care societatea a crezut, de-a lungul secolelor, că li se potrivesc mai bine cu natura fizică
și psihologică.

Așa cum am arătat, cercetările au scos la iveală faptul că existența constructelor de gen
nu se limitează la îndrumarea indivizilor înspre munci care afectează diferit sănătatea, ci se
strecoară până la nivelul practicii medicale de tratare a pacienților. Femeile tind să fie puternic
favorizate de către medici în cazul tratamentelor sau în prescrierea de restrângere a activității
profesionale, mai ales în cazurile când medicii respectivi sunt bărbați.
14
Dana GelbSafran, William H.Rogers et al , Ibidem.