REFERAT - Colirele

1. Definitie

Picaturile pentru ochi (sau colire, oculoguttae, collyria, conform F.R.X ) sunt preparate
farmaceutice sterile sub forma de solutii sau suspensii folosite in tratamentul si diagnosticarea
bolilor de ochi. Se pot prezenta si sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda
inainte de folosire intr-un vehicul steril.

Sunt destinate administrării pe globul ocular şi/sau pe mucoasa conjunctivală, respectiv

aplicarea în sacul conjunctival. Preparatele oftalmice sunt utilizate în general pentru acţiune
locală, superficială sau în profunzimea globului ocular. Se aplică fie pe mucoasa conjuctivală
(în sacul conjunctival), pe cornee, fie la nivelul pleoapelor sau genelor, în scop terapeutic sau
de diagnostic.

În ţara noastră, sunt înscrise pentru prima dată în ediţia a III-a a Farmacopeiei Române, în
capitolul destinat preparatelor de uz veterinar, fiind menţionate trei colire: colirul cu sulfat de
atropină, colirul cu azotat de argint, un colir opiaceu.

2. Biodisponibilitatea colirelor

Picăturile de ochi sunt administrate la nivelul ochiului bolnav (când mecanismele de

apărare normale nu funcţionează) deci aceste preparate trebuie să fie sterile pentru a evita
riscul de infectare. La formularea colirelor vom lua în considerare şi faptul că odată cu
mucoasele inflamate apare ulceraţia.
De asemenea, sensibilitatea mucoaselor externe ale conjunctivei şi corneei cresc foarte
mult când ţesuturile sunt inflamate. Pe lângă senzaţia de jenă, iritarea ochiului stimulează
producerea de lacrimi, la administrarea picăturilor. Există tendinţa spălării lor de fluxul
lacrimal, micşorând timpul de contact al preparatului cu ochiul, cu micşorarea efectului
terapeutic dorit.
Pentru a prelungi timpul de contact preparatele administrate trebuie să fie cât
mai uşor tolerate de ochi, fiind reduse la minim cauzele de iritare.
Pentru preparatele oftalmice aplicate la nivelul mucoasei conjunctivale
prelungirea timpului de contact se realizează prin formularea unor preparate care să
îndeplinească caracteristicile de calitate. Astfel, soluţiile trebuie să fie lipsite de particule în
suspensie, izoosmotice cu secreţia lacrimala; izohidrice(să aibă acelaşi pH cu lichidul
lacrimal), să fie sterile.
În cazul suspensiilor oftalmice pe lângă condiţiile de calitate de la soluţii va fi necesar
ca diametrul particulelor să nu depăşească 25 μm, din care cel mult 10% pot avea diametrul
de cel mult 50 μm; vor avea formă sferică, fiind omogene ca formă. Numai în acest mod ele
sunt uşor suportate iar tendinţa de lăcrimare va fi diminuată şi timpul de contact crescut.
Medicamentele destinate să acţioneze local, doar la nivelul tunicii medii trebuie să
ajungă într-o concentraţie terapeutică în umoarea apoasă străbătând corneea. Ca urmare, în
afară de timpul de contact, biodisponibilitatea este influenţată şi de atingerea concentraţiei
terapeutic active la locul de aplicare şi care la rândul său este influenţată de gradul de ionizare
al substanţei active şi de coeficientul de repartiţie lipide/apă.
Gradul de ionizare influenţează penetraţia prin cornee deoarece aceasta este
nevascularizată. Permeabilitatea corneii este foarte selectivă şi influenţată de diverşi factori.
Menţionăm faptul că penetraţia prin cornee este mărită când aceasta este lezată iar ca
substanţa medicamentoasă să străbată corneea este necesar ca moleculele să existe în soluţie
atât în formă lipofilă, cât şi în formă hidrofilă.
Ţinând cont de aceste aspecte fiziopatologice, substanţele medicamentoase, acizi slabi
şi baze slabe, la pH-ul fiziologic(7,4) trebuie să existe în soluţie într-un echilibru între forma
ionizată hidrofilă şi cea neionizată lipofilă. Acestea vor avea capacitate de a pătrunde mai uşor
prin cornee(de exemplu - sulfatul de atropină sau azotat de pilocarpină). Aceste substanţe
există şi sub formă de săruri ionizate care la creşterea pH-ului formează alcaloizi bază(formă
neionizată). Ele trec prin cornee deoarece lacrimile au capacitatea de a tampona soluţiile la pH
=7,4. Nu vor pătrunde dacă au fost preparate cu un sistem tampon la pH acid(fiind diferit de
pH-ul mucoasei conjunctivale).
Ca urmare, substanţele care există numai în formă ionizată(exemplu - fluoresceina
sodică) nu pot pătrunde prin epiteliu cornean. Un alt factor care influenţează
biodisponibilitatea colirelor este coeficientul de repartiţie lipide/apă: formele lipofile ale unor
substanţe vor străbate mai uşor corneea, deci sunt mai active, producând un efect terapeutic
fiind necesară o cantitate mult mai mică de soluţie şi cu o concentraţie redusă.
Dacă se urmăreşte acţiunea de suprafaţă, a substanţelor cu acţiune antiseptică sau
anestezică, preparatele trebuie să fie bine formulate, deoarece oricât de slabă este penetrarea
prin cornee, de cele mai multe ori o cantitate de substanţă activă pătrunde suficient pentru a
avea efect terapeutic.
 Un rol important îl are pH-ul la penetrarea substanţelor medicamentoase prin cornee,
care influenţează şi toleranţa preparatelor farmaceutice. Penetrarea prin cornee este influenţată
şi de concentraţia substanţelor în soluţie(tonicitatea), dar depinde şi de natura substanţelor
active. Excepţie se întâlneşte în cazul novocainei(când resorbţia se realizează mai bine din
soluţii hipotone, care producând iritarea corneei măresc permeabilitatea acesteia) şi la
conservanţi. Este posibil ca soluţiile hipotone dacă produc iritarea să determine creşterea
secreţiei lacrimale, aceasta diluează preparatul şi îl antrenează în fosa nazală şi soluţia este
spălată.
Penetraţia prin cornee este influenţată şi de activitatea de suprafaţă a substanţelor
active şi de prezenţa unor adjuvanţi cu proprietăţi tensioactive.
Preparatele oftalmice după formulare şi mod de administrare pot fi unidoză şi
multidoze. Colirele unidoză se administrează în doză unică, vor fi formulate pentru o
singură folosinţă, aplicate pe ochiul lezat, accidentat sau pentru intervenţii chirurgicale.
Sterilitatea este o condiţie de calitate obligatorie la aceste preparate şi este asigurată aplicând
una din metodele de sterilizare ale preparatelor injectabile, fie prin căldură umedă fie prin
filtrare sterilizantă; nu se admite adaosul de conservanţi.
Colirele multidoze sunt folosite pentru un tratament prelungit, sterilizarea se asigură de
obicei prin adaos de conservanţi.

3. Avantaje si dezavantaje

Colirele permit să localizeze efectele substanţelor medicamentoase în ochi, evitându-se

astfel efectele sistemice nedorite. Tratamentul se adresează în special aparatului lacrimal,
conjunctival şi tunicii externe a globului ocular, care pot fi sediul unor infecţii sau pot suferi
lezări, în care aplicarea locală a diferitelor substanţe active este obligatorie.

Marele avantaj al căii de administrare locală, oculară, în comparaţie cu administrarea

sistemică, constă în realizarea unor concentraţii terapeutice mult mai ridicate în ţesuturile
respective, mai ales în umoarea apoasă. Terapia locală este favorizată de sistemul larg de
spaţii limfatice, care comunică între ele şi permit o absorbţie rapidă a substanţelor
medicamentoase.

Pentru a realiza tratamentul local colirele se pot formula în diverse preparate

farmaceutice: soluţii, suspensii, unguente, aerosoli, comprimate. Calea oftalmică permite o
administrare uşoară, rapidă, netraumatizantă şi nedureroasă. Administrarea formelor
farmaceutice lichide(soluţii, suspensii) se realizează cu instilatorul(prin picurare), direct în
sacul conjunctival, prin mişcarea pleoapelor răspândite pe toată suprafaţa; unguentele
oftalmice(ce vor conţine substanţe antiseptice, antibiotice) se vor aplica cu ajutorul unor
baghete din sticlă sau material plastic.

Cu toate avantajele prezentate anterior preparatele oftalmice prezintă şi dezavantaje:

Formularea, prepararea, condiţionarea şi administrarea colirelor necesită exigenţe de

calitate crescute, datorate specificului strict local al leziunilor oculare şi ţinând cont de
sensibilitatea crescută a mucoaselor oculare care se accentuează în perioada de tratament dar
şi a importanţei ochiului, ca organ al văzului. Soluţiile oftalmice, în special cele apoase sunt
medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor, putându-se produce infecţii.

Aplicând o soluţie necorespunzătoare se pot produce: microtraumatisme declanşând

sistemul de apărare; apare senzaţia de durere, fotofobie, hipertermie, edeme ale conjunctivei.
Un alt dezavantaj al colirelor este reprezentat de durata scurtă de staţionare a soluţiilor la
nivelul ochiului(de câteva minute) fiind necesară administrarea picăturilor la intervale scurte
de timp ceea ce poate determina iritarea mucoasei conjunctivale.

O serie de colire pot fi iritante datorită substanţelor active pe care le au în compoziţie(de

exemplu colirul cu idoxuridină cu actiune antivirala).