FAKE NEWS

CAMELIA-DANIELA ILIE

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

ȘTIINȚELE COMUNICĂRII ȘI RELAȚII PUBLICE

ANUL II IFR
 Fenomenul fake news este la fel de vechi precum sunt ştirile, doar că de-a lungul timpul
i-au fost atribuite diferite denumiri - zvon, diversiune, dezinformare, propagandă. Însă este
evident şi trebuie admis faptul că amploarea fenomenului şi dobândirea de multiple valenţe (din
punctul de vedere al obiectivelor) au avut trenduri ascendente odată cu dezvoltarea tehnologică şi
diversificarea modalităţilor de comunicare în masă şi a canalelor de transmitere a datelor
(trecerea de la exclusivitatea presei scrise/ tipărite la online media, blogging, reţele de
socializare, videosharing sau vlogging). Fără o reglementare clară, fake news este interpretat
drept o ştire complet falsă sau cu pasaje incomplete, respectiv parţial adevărate, lansată în scopul
formării unor opinii eronate de către cei care o accesează.

În cursul anului 2018, Comisia Europeană a iniţiat un demers privind stabilirea unui Cod
de bune practici la nivelul UE privind combaterea dezinformării online, ca parte a unor acţiuni
care au vizat securizarea spaţiului informaţional digital ce definea dezinformarea drept “o serie
de informaţii al căror caracter fals sau înşelător poate fi verificat, care sunt create, prezentate şi
diseminate pentru a obţine un câştig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod
deliberat şi care pot provoca un prejudiciu public

Fake news poate fi inclusiv:

- informaţia cu conţinut fabricat, prezentată distorsionat, exagerată, scoasă din context şi

plasată într-un alt tablou;

- opinia (interesată) preluată şi transformată în ştire validă, cu argumentare tendenţioasă.

SCOPUL

Distorsionarea percepţiei auditoriului sau crearea unui nou curent de opinie cu intenţia de
a dezinforma sau de a crea confuzie şi a destabiliza sentimentul de securitate (colectivă,
naţională). Efectele negative ale ştirilor false se repercutează în primul rând asupra cetăţenilor,
care reprezintă o parte integrantă a conceptului de securitate naţională ca beneficiari ai acesteia şi
ca valoare ce trebuie protejată. Vizibilitatea pe care acestea o dobândesc ca urmare a susţinerii
primite prin circularea mesajelor (emitere, preluare, distribuire, citare, redistribuire) sporeşte
periculozitatea fenomenului din perspectiva securităţii naţionale, pe fondul generării de
neîncredere în sistemele democratice. Mesajele concepute ca fake news fac apel inclusiv la
prejudecăţi sau exploatează aspecte sensibile pentru populaţie - tensiuni etnice, rasiale, religioase
- sau fals importante în scopul mutării atenţiei de la subiectele cu adevărat relevante pentru
stat/cetăţeni. Folosind posibilităţile tehnologice actuale este foarte uşor să creezi, editezi, să
publici şi să distribui conţinut. Interesul naţional poate fi vulnerabilizat/afectat de puterea
dobândită de fake news emise cu scopul de a influenţa, prin exploatarea neîncrederii sau
îndoielilor, deciziile strategice ale unui stat.

EFECTELE

Crearea şi întreţinerea unor nelinişti şi tensiuni sociale, alarmarea cetăţenilor, inocularea

sentimentului de neîncredere în instituţiile statului, sabotaj, favorizarea acţiunilor de spionaj.
Fake news poate fi interpretat drept parte a războiului informaţional (hibrid) care urmăreşte
afectarea adversarului prin crearea unor pârghii de vulnerabilizare şi exploatare a riscurilor cu
impact major asupra cetăţenilor, economiei sau la nivel strategic, în încercarea de a aduce
atingere valorilor de securitate naţională.

CUM DEPISTĂM ŞTIRILE FALSE

Apelând la spiritul critic şi investigativ în evaluarea tonului articolului şi aprecierea

compatibilităţii titlului cu conţinutul, concomitent cu tratarea cu scepticism a celor care promit
senzaţionalul sau sunt redactate de o manieră alarmistă. Acordând o minimă atenţie şi efectuând
căutări suplimentare cu privire la subiectul abordat - caracterul de noutate şi obiectivitate,
reputaţia autorului, alte materiale ce tratează acelaşi subiect, sursele invocate.

Conform regulilor jurnalismului, nu orice informaţie poate fi o ştire. Pentru a fi o ştire

completă trebuie să răspundă la cele 6 întrebări esenţiale (cine, ce, când, unde, de ce, cum) şi, pe
lângă acestea, să aibă şi un caracter de noutate.

Exigenţe ale unei ştiri: acurateţe, coerenţă, concizie, claritate. Prin ce se câştigă
obiectivitate: corectitudinea informaţiilor, citarea surselor, citarea tuturor părţilor implicate,
evitarea opiniilor şi folos.
 Raza de extindere a ştirilor false

Gradul posibil de împânzire al unei ştiri false a fost dovedit de un selfie reprezentând un
refugiat împreună cu cancelarul german Angela Merkel. Imaginea a făcut înconjurul lumii, însă
în timp ce postarea iniţială apărută pe facebook a primit în jur de 13.000 de reacţii, ştirea
falsificată care îl prezenta pe refugiat ca fiind un terorist şi înscena fotografia într-un context fals
a primit un număr aproape dublu de reacţii.

Utilizatorii mediilor de socializare contribuie la împrăştierea unor asemenea ştiri false

prin distribuirea lor fără o verificare prealabilă. Viteza cu care se propagă informaţiile şi rămân
prezente este subestimată în reţelele de socializare, şi nu doar de tineri.

Astfel spre exemplu un proiect realizat de şcoala generală Nils Holgersson arată măsura
în care doar o singură postare pe Facebook se poate propaga în mediul virtual. Clasa a patra a
şcolii a avut curiozitatea să afle cât de repede se poate împrăştia o imagine în reţelele de
socializare şi s-a încumetat să facă un experiment: Au îndemnat printr-o postare pe Facebook
utilizatorii să distribuie imaginea realizată de ei. Într-un timp foarte scurt, imaginea a fost
distribuită de peste 123.000 de ori.
 Ce putem întreprinde împotriva ştirilor false

Respectarea principiilor jurnalistice ale ofertelor de informaţie nu se supraveghează

temeinic la momentul de faţă în mediile virtuale. Există însă mai multe eforturi din partea
guvernului german menite combaterii şi reglementării ştirilor false sau comentariilor care instigă
la ură. În orice caz se poate face deja apel la măsurile penale posibile, atunci când de exemplu un
mesaj distribuit în reţelele de socializare întruneşte criteriile de încadrare la o faptă penală
precum calomnia sau defăimarea.

Dar ce implicaţii au toate acestea asupra newsfeed-ului meu personal? În vremurile

digitale, ca şi în vremurile analoge de altfel, se aplică principiul: Cine doreşte să fie bine
informat, trebuie să consulte pe cât posibil mai multe surse independente una de alta şi să nu lase
doar reţelele de socializare să îi „furnizeze“ informaţiile dorite. De mare ajutor sunt şi opţiunile
de raportare ale diferitelor reţele de socializare, prin care acestea pot fi atenţionate cu privire la
ştirile false. În plus, rămâne valabil apelul care se face permanent la utilizatori să nu
răspândească mai departe ştirile false.

Recunoaşterea ştirilor false

Nu este întotdeauna simplu să deosebeşti adevărul de ficţiune. Ar trebui să ne fixăm ca

scop clasificarea corectă a multitudinii de informaţii, diverselor surse şi scopurilor diferite ale
utilizatorilor reţelelor sociale. Următoarele şapte sfaturi pot fi de ajutor în detectarea ştirilor
false.

Diferiți actori sociali, statali sau non-statali, sunt implicați în activitățile de creare și
distribuire a fake news, fiecare avănd motivații proprii și urmârind obiective de natură politică,
economică, comercială, financiară etc., dintre cele mai diverse (răspândirea unor informații false
care tintesc lideri politici sau instituții, crearea unor știri false în scopuri comerciale pentru
creșterea traficului și a numărului de utilizatori unici etc.).

De asemenea, generarea fake news poate fi inițiată de interese personale de căutare a

notorietății în mediul online – crearea de campanii false de dezinformare și de stârnire a urii de
cătreactorii individuali sau grupuri de tip troll în scop de amuzament și atragerea atenției asupra
propriei personae.
 Grupurile de interese politice reprezinta actorii publici care poarta cea mai mare
responsabilitate in producerea si difuzarea fake news.