Taramul Fermecat

giannijollys
ROBERTA MICHELS
T`râmul
fermecat
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ANCA MOR~RESCU
ALCRIS
giannijollys
Capitolul 1
Dintr-o dat`, drumul coti brusc, parc` plictisit de dealurile

îndep`rtate, pline de tufi[uri. Mergea paralel cu arborii de
acacia care îl m`rgineau. Din când în când se mai z`reau câteva
c`su]e albe, [i la distan]` de câ]iva kilometri, câte o benzin`rie.
Acum, [oseaua se l`]ea ca s` dea la iveal` blocuri joase [i
bungalouri cu acoperi[uri drepte.
Deci, asta era Mbinga?
Laurie privi cam suspicioas` cl`direa pr`fuit` care se ivea \n
stânga ei [i pe care era scris cu litere mari: "Hotel Safari".
Undeva, în apropiere, trebuia s` fie biroul acestui safari, unde
trebuia s`-l g`seasc` pe directorul Ryan Holt. Tân`ra înghi]i cu
greu [i rezist` tenta]iei de a-l ruga pe [ofer s` fac`
stânga-mprejur [i s-o duc` de acolo, ne[tiind dac` sim]ea asta
din cauza felului în care ar`tau împrejurimile, sau a faptului c`
era emo]ionat` s`-l întâlneasc` în carne [i oase pe cel mai
6 ROBERTA MICHELS
apreciat vân`tor din Tanzania. Tremurând u[or, strânse mai

aproape aparatele de fotografiat lâng` ea [i aproape închise
ochii. Putea s`-[i permit` o clip` de sinceritate. Nu a[tepta cu
drag aceast` întâlnire.
Un b`rbat care purta un asemenea renume trebuia s` fie
mare, agresiv [i foarte arogant. Nici nu voia s` se gândeasc` cum
se va sim]i cerând unui asemenea om un favor!
Când ma[ina opri la un semafor, î[i d`du seama c` f`cuse o
nebunie s` vin` p\n` aici. Desigur, de acas`, din fotoliul ei
confortabil, ideea asta nu p`rea atât de nebuneasc` precum
acum. Atunci îi fusese mai u[or s` viseze cu ochii deschi[i la
aventuri de acest fel. Dar acum, s` le pun` în practic`… Oh,
parc` î[i pierduser` str`lucirea. {oferul opri ma[ina [i deschise
portiera. Laurie arunc` o privire în jur. O [opârl` se târa lene[
prin praful gros de pe marginea [oselei. P`rea s` fie singura
form` de via]` din împrejurimi. Ei bine, acum tot ce-i mai
r`mânea de f`cut era s` spere c` acest Ryan Holt nu era atât de
insuportabil precum credea [i c` nu va fi un a[a mare chin s`-l
roage s-o ajute. Trase aer în piept [i-[i spuse c` trebuie s` fac`
asta. Doar n-a b`tut atâta drum degeaba! Oricum era prea târziu
s` se r`zgândeasc` acum.
{oferul îi duse bagajul în holul hotelului, apoi o salut` [i se
îndep`rt`. Abia când îl v`zu disp`rând \n norul de praf ridicat de
ma[in`, Laurie se duse spre bagaj. Îl apropie de recep]ie [i privi
pu]in în jur. Din toate col]urile o priveau animale \mpìate [i
modelul de la canapelele din hol întregea acest` imagine.
Dar un zgomot strident o f`cu s` tresar`. Ce era oare?
giannijollys
T~RÂMUL FERMECAT 7
Tocuri? Nu, era imposibil! Aici, în s`lb`ticia asta? Se întoarse [i

v`zu o tân`r` frumoas`, cam de dou`zeci [i opt – treizeci de ani
care o priverea plictisit`, în timp ce se îndrepta spre biroul
recep]ionerului.
Se a[ez` în spatele lui [i spuse, adresându-se tinerei:
– Te rog s`-i scuzi pe bìe]i. Au alte treburi azi.
Laurie nu în]elese ce voia s` spun` cu asta, dar î[i \nchipui c`
o avea în fa]` pe proprietara acestui hotel.
Femeia lu` un registru [i întreb`, f`r` s` se sinchiseasc` s-o
priveasc`, dac` avea cumva rezervare.
– ~…nu, se bâlbâi fata. Sunt Laurie Weldon. Nu voi sta mai
mult de trei sau patru nop]i. N-am crezut c` e necesar s` fac…
– |ntotdeauna trebuie s` te ocupi dinainte de cazare,
domni[oar` Weldon. O s`-]i dai seama în curând c` hotelul meu
e mai mereu plin. Urm` o pauz` scurt`, dup` care adùg`, cam
plictisit`: dar azi ai noroc, cred c` am un loc liber pentru tine.
Laurie r`sufl` u[urat` [i, încerc\nd s`-[i ia ochii de la inelul
cu diamant pe care-l purta femeia din fa]a ei, semn` în registru.
– Sunt doamna Lewis, proprietara hotelului. Sper s` te sim]i
bine aici. Bìatul te va conduce în camer`, spuse [i înmân` cheia
unui hamal care luase deja bagajul tinerei. Masa se poate servi
la restaurantul hotelului. De trei ori pe zi. Asta, bineîn]eles, dac`
nu preferi s` m`nânci în alt` parte. De[i pe aici nu sunt prea
multe op]iuni.
Laurie f`cu o pauz` înainte de a pleca spre camera ei.
– Doamn` Lewis, poate m` pute]i ajuta cu ceva. |l caut pe
domnul Ryan Holt. Oare [ti]i unde l-a[ putea g`si?
8 ROBERTA MICHELS
Pentru prima dat`, femeia parc` o privi cu interes. O m`sur`

din cap p\n`-n picioare [i ochii alba[tri nu prea p`reau
mul]umi]i de ceea ce vedeau. Zise doar:
– La cap`tul str`zii, pe dreapta. Vreun motiv special pentru
care vrei s`-l vezi?
Laurie deveni con[tient` de înf`]i[area ei. {tia c` trebuie s`
fie plin` de praf [i ciufulit`, f`r` s` mai pun` la socoteal`
oboseala din cauza drumului. |ncerc` totu[i s` r`spund` cum se
cuvine la \ntrebare.
– Ryan Holt este conduc`torul expedi]iei de vân`toare, nu-i
a[a? Sper s` m` ia cu el în urm`toarea c`l`torie.
Doamna Lewis închise registrul, d`du roat` biroului [i veni
lâng` ea, afi[ând un zâmbet triumf`tor.
– M` tem c` ai venit degeaba, draga mea. Ryan n-ar merge
niciodat` la vân`toare cu o femeie în echip`.
– Nu vreau s` vânez, spuse Laurie. Vreau doar s` fac
fotografii. Sunt fotograf…de animale. Iar domnul Holt mi-a fost
recomandat cu mare c`ldur`.
– |n]eleg. Da, e recomandat tuturor, dar [tiu sigur c` nu ia
pe oricine cu el, cu atât mai pu]in când e vorba despre o fat`.
– Oh…în]eleg.
Urm` o clip` de t`cere, dup` care doamna Lewis continu`:
– Dar stai lini[tit`, în localitatea învecinat` exist` o mul]ime
de animale, cât s` umpli câteva filme.
Dar nu cele pe care le vreau eu, gândi Laurie.
– Telegraful e singurul mijloc de comunicare pe care-l avem.
Dar te sf`tuiesc s` nu te obose[ti degeaba. Nu va veni s` te vad`.
T~RÂMUL FERMECAT 9
Laurie îl urm` pe bìatul care-i c`ra bagajul. Se a[teptase s`

întâmpine destule dificult`]i în aceast` c`l`torie, dar niciodat`
nu crezuse c` avea s` aib` de-a face cu un b`rbat care considera
femeile inferioare speciei masculine.
Camera ar`ta bine la prima vedere, curat` [i spa]ioas`, cu
ferestre mari care l`sau lumina s` p`trund` nestingherit`
înùntru. Refuz` politicoas` oferta hamalului de a vizita [i baia
care era din p`cate una pe palier, spunându-[i c` du[ul mai
poate a[tepta. |n schimb, îl rug` s` r`mân` pu]in ca s` trimit` un
mesaj prin el. Lu` un creion [i o foaie de hârtie [i se apuc` s`
scrie câteva fraze. Nici nu [tia cum s` se exprime mai bine ca s`
nu arate c` e disperat`. Oricum, poate toate erau în van, a[a
cum îi spusese [i doamna Lewis. Ea p`rea s`-l cunoasc` bine,
dac` \[i permitea s`-i spun` aceste lucruri.
Dup` ce se gândi pu]in, Laurie scrise c` e interesat` de noua
expedi]ie [i not` locul unde putea fi g`sit`. Îi veni o idee. Se
semn` L. Weldon. A[a poate avea s` stârneasc` interesul
b`rbatului [i acesta avea s` vin` în cele din urm` s-o cunoasc`.
Spre sear`, g`si baia destul de confortabil` [i a[ternuturile
din pat destul de odihnitoare. Diminea]a se trezi înviorat` [i
gata de o nou` zi.
În timpul micului dejun, observ` c` sala de mese a
restaurantului se popula încetul cu încetul. Mai existau
într-adev`r oaspe]i în aceast` parte îndep`rtat` de lume, dar
majoritatea clien]ilor erau muncitori de pe planta]iile din
apropiere sau de la ferme, sau pur [i simplu oameni afla]i în
trecere. {i-ar fi dorit s` fie mai pu]ini cei care se tot perindau
10 ROBERTA MICHELS
prin local, ca s` poat` admira în t`cere priveli[tea care se vedea

pe fereastr`. Dar cu toate astea, nu putea s` nu aprecieze
saluturile politicoase [i zâmbetele curioase pe care le afi[au
b`rba]ii care o vedeau. Chiar i se oferir` bùturi [i nou-veni]ii
ini]iar` o conversa]ie cu ea, iar tân`ra, înainte s`-[i dea seama
râdea la unele din glumele spuse cu haz de un muncitor de la o
ferm` din apropiere.
Toate astea erau destul de noi pentru ea, dar ce bine f`ceau
moralului! Se sim]ea parc` în largul ei între ace[ti oameni pe
care uneori avea impresia c`-i cunoa[te de o via]`.
Nu observ` când în local intr` un b`rbat înalt care se apropie
de recep]ie. |[i spuse c` era poate unul dintre fermieri [i nu-i
d`du mare aten]ie. Dar când auzi c` întreab` de domnul
Weldon, sim]i cum îi tremur` genunchii. Bìatul de la recep]ie
\l rug` s` a[tepte pu]in [i deschise registrul. Laurie se ridic` de
la mas` [i se duse spre el.
– Domnul Holt? întreb` ea, cu vocea aproape gâtuit`. Ridic`
ochii spre el [i v`zu umerii la]i [i privirea de smarald care o
cerceta curioas`. Dar nu z`bovi mult asupra ei [i privi \n direc]ia
b`rba]ilor care vorbeau la bar.
– A]i…`, a]i primit un mesaj? Un mesaj \n care vi se cerea s`
lua]i pe cineva într-un safari?
– A[a e. De la domnul Weldon. E[ti cu el?
– Nu, sunt singur` aici, dar…mai f`cu un pas spre el. A[ dori
s` vorbesc cu dumneavoastr` despre c`l`torie. Eu sunt Laurie
Weldon [i…
B`rbatul o privi cu asprime [i dezaprobare.
T~RÂMUL FERMECAT 11
– Deci, tu e[ti Weldon? O privi din cap pân`-n picioare,

z`bovind asupra rochi]ei cu mânec` scurt`, de culoarea l`mâii,
[i a p`rului aranjat cu gust.
– Ei bine, domni[oar` Weldon, se pare c` mi-am pierdut
timpul degeaba.
Vru s` plece, dar Laurie s`ri s`-l opreasc`.
– Domnule Holt, îmi pare rù c` a trebuit s` recurg la un
subterfugiu ca s` v` aduc aici, dar am auzit regula asta ridicol` a
dumneavoastr` de a nu lua femei în safari [i…
– A[a e, nu iau femei. Fac prea multe probleme. Copiii chiar
mai multe.
F`r` prea mult efort, o d`du la o parte din calea lui [i ie[i
afar` din local.
Copii! pufni Laurie. Nervoas`, se gr`bi s` ias` dup` el.
– Se pare c` a trecut mult timp de când a]i v`zut ultima oar`
un copil, domnule Holt, izbucni ea. Am aproape nou`sprezece
ani [i sunt sigur` c` [tiu la fel de multe despre animalele
s`lbatice ca [i dumneavoastr`, a[a c` de asta m-am gândit s`…
– Uite ce e, îi arunc` el o privire plictisit`, [tiu c` în ziua de
azi copiii caut` distrac]ie \n orice lucru [i cu orice pre], dar dac`
e[ti doritoare de senza]ii tari, te sf`tuiesc s` mergi în alt` parte.
Aici suntem în Africa, nu într-un parc de distrac]ii.
Urc` în ma[ina lui pr`fuit` [i plec` în tromb`.
Laurie se uit`, cu ochii în lacrimi, cum dispare din fa]a ei.
Dintre to]i misoginii [i nenoroci]ii…închise ochii [i încerc`
s` se lini[teasc`. Cel pu]in, putea fi mul]umit` într-o privin]`.
Acest Ryan Holt era într-adev`r exact cum î[i închipuise: mare,
12 ROBERTA MICHELS
agresiv [i arogant.
***
Laurie se mai uita înc` dup` ma[ina lui Ryan, când auzi o
voce în spatele ei.
– Trebuia s`-mi fi ascultat sfatul, dr`gu]o. Ryan poate fi chiar
obraznic când e enervat.
Femeia se apropia de ea p`[ind cu delicate]e pe drumul
pr`fuit, de parc` ar fi fost un bulevard select. Era îmbr`cat`
elegant [i ]inea în mân` o plas` cu cump`r`turi. Ajungând
aproape de Laurie, spuse, oarecum extenuat`:
– Ia tu asta, drag`. Mi se pare c` devine din ce în ce mai grea
din cauza c`ldurii.
Tân`ra era sigur` c` nu din cauza asta i-o oferea, dar se v`zu
nevoit` s`-i îndeplineasc` dorin]a.
– Comand cele mai bune produse de la m`rcile cu renume.
Dumnezeu [tie cum a[ ar`ta dac` a[ îmbr`ca haine obi[nuite!
spuse, afi[ând o grimas`. O conduse pe Laurie \n apartamentul
ei, de la parterul hotelului.
Intrar` într-o camer` frumos mobilat` care d`dea într-o
gr`din` îngrijit` cu gust. Laurie l`s` plasa pe un fotoliu [i se
gr`bi s` ias`.
– Trebuie s` recunosc c` a fost un gest inspirat din partea ta
s` nu te semnezi cu numele întreg, adùg` femeia, parc`
dornic` de conversa]ie.
Când Laurie o privi stupefiat`, femeia dezbr`c` jacheta de
catifea [i scoase o ]igar` dintr-o cutie de argint.
– Nu trebuie s` te superi pe bìe]i, draga mea. Vorbesc
despre orice între ei, a[a c` n-ai cum s` nu auzi ce spun.
Laurie încerc` s`-[i st`pâneasc` enervarea [i, dintr-un motiv
pe care nu-l în]elese, vru s` se explice:
– M-am gândit c` merit` s` încerc, zâmbi, dar f`r` s`
\n]eleag` de ce.
– {i a mers, dar bineîn]eles, am [tiut c` de cum te va vedea
Ryan va…o pufni râsul.
– Se pare c` [tii foarte multe despre acest individ, i-o
întoarse Laurie. Cred c` el [i so]ul tù sunt foarte apropia]i.
– So]ul meu e mort, domni[oar` Weldon. Dar ai oarecum
dreptate. Eu [i Ryan suntem foarte apropia]i [i f`r` ajutorul lui
n-a[ fi reu[it s` conduc acest hotel.
– Am în]eles, spuse fata îngândurat`, care deja î[i pierduse
orice interes de a continua aceast` conversa]ie. Te rog s` m`
scuzi, a[ vrea s` dau o tur` prin ora[.
– Hm, ora[ul de aici înseamn` o strad` principal`. Dar, dac`
dore[ti un ghid care s` te duc` la animalele tale, a[ putea…
– Nu e nevoie, doamn` Lewis. N-o s` r`mân aici decât azi.
Femeia mai în vârst` d`du din umeri, scuturând scrumul de
la ]igar` într-o scrumier` de cristal.
– Dar va trebui, bineîn]eles, s` pl`te[ti pentru patru zile,
adùg` ea, pe un ton lene[.
– Desigur.
14 ROBERTA MICHELS
– |mi pare rù c` nu ]i-am putut fi de mare ajutor, dar…asta

e, spuse oarecum mul]umit`.
Mbinga nu era deloc un loc încânt`tor. Era cald [i praf cam
pe tot parcursul zilei [i strada principal`, care era de fapt
singura, era m`rginit de tot felul de buticuri de unde te
întâmpinau m`run]i[uri colorate. Dar pe Laurie n-o deranja
prea mult acest aspect. Se plimba încântat`, gândindu-se cu
emo]ie c` se afla în Africa. Cu o zi în urm` nu fusese dornic` s`
vad` împrejurimile, dar acum era bucuroas` s` afle c` ceea ce
citise în bro[uri despre acest ]inut nu era minciun`. Deloc. {tia
c` dac` are suficient` r`bdare va vedea [i mai mult din
frumuse]ea acestei s`lb`ticii. Dar se întrist`. {tia c` pentru a
admira r`s`ritul printre arborii ro[ietici, pentru a auzi trilul
p`s`relelor sau pentru a se bucura din plin de soare, trebuia s`
mearg` în mijlocul naturii.
Oh, naiba s`-l ia pe acest Ryan Holt! Doar din cauza lui
trebuia s` fac` ea cale întoars` înainte de a descoperi magia
t`râmului african.
Privi în jur. Parc` t`râmurile astea se cereau a fi explorate. |i
veni o idee. De ce s` plece din Africa? De ce s` fac` asta dac` un
misogin îi spulberase visurile?
Scoase aparatul. Putea face câteva fotografii [i acum. |n fond,
mai putea r`mâne înc` o zi. Poate doar s`-l enerveze. Ei, [i ce ?
Doar nu voia s`-l vad`. Cu cât st`tea mai mult departe de ea, cu
atât mai bine.
|ncerc` s`-[i aminteasc` unele nume de animale pe care le
poate întâlni aici. Nu-i venir` în minte decât hienele, zebrele [i
girafele. Mda, poate c` Ryan avea pu]in` dreptate. Nu prea [tia

mare lucru despre aceste zone. Ei, dar ce conta asta? Putea s`
înve]e.
Mersese mult [i î[i d`du seama la un moment dat c` ie[ise
din ora[. Privi în urm`. De departe, se z`reau doar câ]iva arbori
din centrul ora[ului, iar restul se pierdea în dogoarea c`ldurii.
Deasupra ei, auzi un cârâit de pas`re. O alta îi r`spunse cu
voce mai groas`. Dintr-o dat`, Laurie se gândi c` poate nu
fusese o idee atât de inspirat` s` se îndep`rteze de civiliza]ie.
Aici nu p`rea s` fie în siguran]`. Iar fotografii care urm`reau
animalele s`lbatice nu f`ceau asta din ma[ini? se întreb` ea.
Se întoarse [i începu s` mearg` gânditoare. Poate chiar va
închiria una, pân` la urm`. Trebuia s`-i demonstreze cumva lui
Desmond c` e un fotograf bun.
Poate chiar o giraf` docil` ar putea s`-i pozeze. Se uita exact
la una care se apropia de ea. Dar parc` nu era giraf`. Zâmbetul
îi pieri de pe buze. Da, nu era deloc o giraf`. Laurie r`mase pe
loc, ne[tiind cum s` reac]ioneze, ]inând totu[i obiectivul
îndreptat spre animal. M`car de-ar [ti ce fel de animal e, ca s`-[i
dea seama dac` e mai bine s` stea s` fac` poze sau s` se
salveze…Dar pe m`sur` ce se apropia, Laurie î[i d`du seama c`
era o turm` de zebre extrem de frumoase. Extaziat`, trase aer în
piept. Oare câte poze va avea timp s` fac`? Oh, la naiba! Ce era
asta? Se apropia o ma[in` care sigur avea s` le supere.
Dintr-o dat`, animalele ridicar` speriate capetele [i
schimbar` direc]ia. Alergau acum spre [osea [i spre …ea. Iar
[oferul `sta idiot se înc`p`]âna s` se apropie. Dar, nu. Acum coti
16 ROBERTA MICHELS
pu]in [i zebrele fur` p`c`lite s` urmeze alt curs.

Perfect! Mul]umit` acestui [ofer groaznic, animalele au
disp`rut, iar Laurie nu apucase s` fac` nicio fotografie. Oh, nu!
Ce putea fi mai rù decât asta? {oferul era chiar nesuferitul de
Ryan Holt!
– Ce dracu crezi c` faci aici? ]ip` el când ajunse aproape de
ea.
– Fotografii, spuse fata, încercând s`-[i men]in` calmul în
voce.
– Pentru ce? Vrei s` ]i le pun` cineva pe mormânt? Nu-]i dai
seama c` dac` nu te vedeam eu…scrâ[ni din din]i. Cu cine e[ti?
Cum ai ajuns aici?
– Nu sunt cu nimeni. Am mers pe jos.
– Ai mers pe jos pân` aici? repet` el, consternat. Ce aveai de
gând s` faci? Cobor\ din ma[in` [i-i deschise u[a. Urc`!
– Domnule Holt, nu v`d de ce…
– |nùntru! Acum! O s` te duc în Mbinga [i o s` am grij` s`
te trimit de unde ai venit.
– {tiu s`-mi port [i singur` de grij`, r`spunse ea, trufa[`. {i
din moment ce ai refuzat s` m` iei în safari, n-ai niciun drept
s`-mi ordoni una ca asta. Nu doar c` mi-ai stricat [ansa pentru o
fotografie perfect`, ci ai [i speriat o turm` întreag` de zebre.
– {i cum crezi c` ar fi reac]ionat când te-ar fi v`zut fluturând
o camer` de fotografiat în direc]ia lor?
– Dac` n-ai fi ap`rut tu…
– Norocul tù c` am ap`rut!
Laurie sim]i c` nu se mai poate certa cu un asemnea om.
Privirea lui de smarald o m`sura din cap pân`-n picioare,

z`bovind din nou asupra îmbr`c`min]ii.
– Ia spune-mi, ce caut` p\n` la urm` într-o s`lb`ticie ca asta
un omule] ca tine? \ntreb` el.
Chiar era un omule] pe lâng` el, fiindc` era uria[! gândi ea.
– M` plimb. Doar nu e[ti proprietarul întregii Tanzanii, nu?
– Nu, nu de]in chiar tot. Vru s` zâmbeasc`, dar nu reu[i.
– Oare încerci s`-mi spui c` ]i-am înc`lcat teritoriul? \ntreb`
ea cu r`ceal`.
– Nu, dar animalele au întâietate aici, iar eu trebuie s` m`
asigur c` se bucur` de asta, zise, intrând din nou în ma[in`.
De parc` le-a[ putea opri eu, bomb`ni Laurie, intrând pe
scaunul din spate. Înùntru era o atmosfer` sufocant`. Persista
un miros de piele veche [i de trabuc.
– Credeam c` e[ti plecat din ora[.
Ma[ina gonea pe strada pr`fuit`. B`rbatul nu vorbi pân`
când se apropie de ora[.
– Mai bine ]i-ai ocupa timpul încercând s` pleci cumva de
aici, decât s` te întrebi pe unde a[ putea fi eu. Presupun c` te
po]i întoarce de unde ai venit, nu-i a[a, Weldon?
Ryan opri ma[ina lâng` unul din buticurile de pe marginea
[oselei, iar Laurie ie[i furioas`, trântind u[a în urma ei.
– Da, sigur c` pot, domnule Holt. {i stai lini[tit, nimic nu
m-ar putea face s` r`mân aici, mai ales dac` te [tiu pe tine în
preajm`!
Nu auzi când porni motorul, dar fu con[tient` de plecarea
lui când deja se îndep`rtase câ]iva metri de ma[in`. Putea s`
18 ROBERTA MICHELS
cread` ce vrea. Dac` to]i conduc`torii de expedi]ii sunt ca el,

atunci trebuia s` fie mul]umit` c` întâlnise doar pe unul dintre
ei.
Dar mergând a[a furioas` [i îngândurat`, nu-[i d`du seama
când cineva gr`bit îi ie[i în cale [i o dezechilibr`, trântind-o la
p`mânt.
– Oh, te rog s` m` scuzi, domni[oar`, spuse b`rbatul care
acum o ajuta s` se ridice. Sunt Arnold Cape [i \ntotdeauna am
fost un împiedicat.
– Eu sunt Laurie Weldon. |mi pare bine s` v` cunosc. V` rog,
nu v` învinov`]i]i. A fost vina mea.
– O t6n`r` gr`bit`! Chiar [i aici, în pustietate! Hm, cred c` ai
treburi foarte importante.
– Nu chiar. M` tem c` sunt un simplu fotograf.
– |n]eleg, dar cred c` n-o s` mai po]i fotografia cu asta, ar`t`
cu degetul spre camera zgâriat` [i pu]in spart` la un col].
– Asta ar trebui s`-mi fie înv`]`tur` de minte s` fiu atent` pe
unde calc, zise ea. Sper c` nu v-am lovit prea rù.
– Nu, stai lini[tit`. Trebuie mai mult de atât ca s`-l dobori pe
Arnold Cape. Îi \ntinse mâna. Vino s`-i cuno[ti pe prietenii mei.
Poate reu[im s`-]i repar`m camera.
– Oh, nu, n-a[ putea accepta una ca asta, zise fata, luând din
mâna lui aparatul avariat. {i v` rog s` nu v` face]i griji. Mai am
dou` în afar` de `sta.
– Dar dup` cum te ui]i la ea, pun pariu c` era preferata ta.
Crede-m`, m-a[ sim]i îngrozitor dac` nu te-a[ putea ajuta cu
ceva.
– Nu v-a[ putea l`sa s` pl`ti]i pentru ceva ce s-a întâmplat

din vina mea, dar mul]umesc pentru amabilitate. Se îndrept`
spre hotel, zâmbind u[or.
Prânzul la restaurant s-a dovedit a nu fi o alegere prea
inspirat`. Mâncarea nu prea avea gust, iar Laurie î[i dorea s` nu
fi respins ideea de a servi ni[te sandvi[uri la una din m`su]ele
amplasate pe strad`, sub umbrele. Cel pu]in de acolo putea
vedea via]a din acest ora[. Poate c` înc` ar mai fi timp s-o fac`.
Iar dup`, putea s` vin` la hotel s`-[i împacheteze lucrurile, s`
închirieze o ma[in` [i s` plece odat` de aici.
În sala de mese nu mai era nimeni în afar` de ea, a[a c` de
cum intr` grupul de b`rba]i zgomoto[i, de vârsta a doua,
îmbr`ca]i în costume noi de vân`toare, îi fu atras` aten]ia. Iar în
mijlocul, lor îl z`ri pe domnul Cape.
Acesta se apropie voios de ea [i spuse:
– Ce crezi, este destul de bun? \i înmân` un aparat de
fotografiat profesional, [i câteva rolfilme noi.
– Domnule Cape, n-a[ putea. E mult mai scump fa]` de cel
pe care l-am stricat.
– Nu te îngrijora, pe `sta nu-l folosea oricum nimeni. Am
avut noroc c` l-am g`sit în depozit. Vreau s` ]i-l dau acum,
pentru c` noi trebuie s` plec`m. Ne-am preg`tit pentru safari.
Ce p`rere ai de costumele noastre?
Safari? Oare auzise bine?
– Da, ar`ta]i extraordinar cu to]ii, recunoscu ea. Dar…chiar
merge]i într-un safari?
– Oh, când ajungi în Africa, trebuie s` faci asta. Altfel, ce
20 ROBERTA MICHELS
farmec ar mai avea?

Ceilal]i b`rba]i se apropiar` pentru a fi prezenta]i, dup` care
se îndreptar` spre bar.
Domnul Cape î[i d`du seama dintr-o dat` c` se afl` în sala de
mese.
– Oh, te rog s` m` scuzi. Te-am deranjat de la mas`, nu-i a[a?
– Nu, aproape am terminat.
– Nu prea ]i-a pl`cut, nu? întreb` el, privind mâncarea
aproape neatins`.
– Nici n-ai mare poft` de mâncare pe o c`ldur` ca asta.
– Ce zici de o bùtur`?
– Mul]umesc, dar nu cred c-a[ putea servi una acum.
– Ei bine, noi suntem pe aici. Dac` te r`zgânde[ti, vino s` ni
te al`turi.
Se îndrept` spre bar, iar Laurie îl v`zu spunându-i
barmanului s` treac` toate bùturile în contul lui. Oare cât de
generos putea fi acest b`rbat? {i, ce era cel mai important, putea
ea s` beneficieze de asta? se întreb` Laurie, dar pe moment nu
îndr`zni s`-[i pun` ideea în aplicare.
Mai târziu, când se plimba prin gr`dina din spatele hotelului,
domnul Cape, care se afla înc` acolo, se apropie de ea.
– Acum, ia spune-mi, draga mea. Ce bei?
– Oh, doar o limonad`, zise ea.
Când reveni cu câte un pahar în fiecare mân`, o g`si a[ezat`
la una din mese.
– Nu-i a[a c` e frumos? zise el, tr`gând aer în piept.
– Domnule Cape…
– Oh, te rog, toat` lumea îmi spune Arnold. Te rog s-o faci [i
tu.
– Ei bine, atunci…Arnold, vreau s` te întreb câte ceva
despre acest safari în care vrei s` mergi… Dup` cum ]i-am mai
spus, sunt fotograf de animale. Lucrez pentru o revist` din
Londra [i am venit aici s`…
– Adic`, vrei s` spui c` ]i-ai dori s` vii cu noi?
Fata î[i ]inu respira]ia [i mai lu` o gur` din bùtur`.
– Ei bine, e[ti binevenit` al`turi de noi. Nici n-ar avea sens s`
mergi de una singur` când noi suntem mai mul]i. Nu cred c`
ne-ar deranja ca tu s` faci fotografii, iar noi s` vân`m. Pân` la
urm`, n-are nicio leg`tur` una cu alta, nu-i a[a?
Laurie îl privea stupefiat`. Nu putea fi atât de u[or, nu? Nu,
nu putea. Abia acum venea partea grea.
– Dar Ryan Holt, acest conduc`tor de safari, mi-a spus c` nu
vrea s` ia femei cu el.
– Serios? Chiar a[a a zis?
– Da, mie mi se pare un misogin f`r` pereche, zise ea,
încercând s` se relaxeze.
– Nu mai spune! Arnold nu p`rea prea afectat de ceea ce
aflase, ba chiar î[i aprindea lini[tit o ]igar`.
– Domnule Cape, dac` refuz` cumva s` mearg` cu
dumneavoastr`, acum c` fac [i eu parte din echip`?
Adic`…poate face asta?
Din câte v`zuse la Ryan Holt, n-o mai putea surprinde nimic.
– Nu, zise el, foarte calm. Aceast` c`l`torie a fost planificat`
cu mult înainte [i nu s-a pus nicio astfel de condi]ie cu privire la
22 ROBERTA MICHELS
cine s` lu`m cu noi.

– În]eleg. Ceva \n sinea ei o f`cu s` se mai relaxeze pu]in.
Spuse, încet: a[a c` venirea mea n-ar dùna nim`nui, nu? Adic`,
nu va renun]a la c`l`torie, nu?
– Bineîn]eles c` nu. Ia uite, ai bùt-o pe toat`. Î]i mai aduc o
limonad`? B`rbatul se ridic`, oarecum plictisit [i dornic s` scape
de aceast` conversa]ie. Dar Laurie dorea s` savureze r`spunsul
pe îndelete. Deci, pân` la urm` pleca în safari! Astea erau ve[ti
minunate. Dar se mai bucura dintr-un motiv.
Oare fiindcì înc`lca cuvântul arogantului Ryan Holt?
Capitolul 2
Preg`tirile pentru c`l`torie au început imediat, iar Laurie nu

fu l`sat` s` ajute în vreun fel, pe motiv c` nu erau prea multe de
f`cut. A[a c` ascult` cum erau verificate rezervele de hran` [i de
muni]ie [i [tia c` trebuie s` fac` [i ea ceva, cu toate c` nimeni
nu-i spusese înc` ce anume.
Domnul Cape p`rea prea ocupat [i emo]ionat ca s`-[i mai
aminteasc` [i de ea, cu toate c` din când în când î[i scotea
p`l`ria ca s-o salute [i s-o asigure c` totul va fi bine.
În cursul dup`-amiezii, preg`tirile luar` o nou` form`, în
sensul c` toate proviziile trebuia acum a[ezate cu grij` în
ma[ini, astfel încât s` încap`. Laurie fu îns`rcinat` cu
depozitarea unor cutii u[oare [i tân`ra fu mai mult decât
încântat` când v`zu c` atmosfera era una vesel` [i c` b`rba]ii se
bucurau ca ni[te copii de aceast` c`l`torie.
Îns` la un moment dat fu l`sat` singur`, ceilal]i mergând cu
24 ROBERTA MICHELS
to]ii la hotel s` verifice dac` n-au uitat ceva. Tân`ra auzi

apropiindu-se cineva [i-[i d`du seama c` era cam târziu pentru
a se ascunde. {tia exact cine venea dup` ea.
– Bine lucrat, Weldon. Am auzit c` ai primit ce ai vrut; tonul
era aproape senin, dar fata ghici c` în spatele acestui calm se
ascundea de fapt furtuna.
Încerc` [i ea s` r`spund` cu aceea[i senin`tate.
– {tii bine c` am venit aici cu scopul de a merge într-un
safari.
– S` zicem c` am priceput asta, în cele din urm`.
– Dar tu n-ai vrut s` m` aju]i \n sensul `sta.
– A[a c` te-ai gândit s` folose[ti farmecul tù de "feti]`
r`t`cit`" cu un b`trân ca Arnold Cape.
– N-a fost nevoie s` fac asta. El n-are prejudec`]i stupide ca
al]ii.
– S-ar putea s`-]i dore[ti s` le fi avut, zise el, pufnind [i
plecând de lâng` ea.
Laurie sim]i c` explodeaz` de furie.
– Pentru numele lui Dumnezeu! izbucni ea. Sunt [i eu un
om. Dar se pare c` tu ai trìt prea mult departe de civiliza]ie ca
s`-]i dai seama de una ca asta. În plus, domnul Cape nu pare
deranjat de venirea mea.
– S` sper`m, pentru binele lui, c` [tie în ce se vâr`. Unde
]i-e valiza?
– E în camion. De ce m` întrebi?
B`rbatul oft`, privindu-i c`ma[a de m`tase [i fusta.
– Cât de departe crezi c` o s-ajungi, îmbr`cat` a[a? {i asta ce
mai e? Arunc` el o privire dispre]uitoare la p`rul ei prins în

coad`. O s` r`mâi ag`]at` în primul copac care o s` ne ias` în
cale.
– O spui de parc` ]i-ai dori-o.
– Nu e chiar a[a. O privi gânditor de data asta. Trebuie s`
facem rost de un echipament corespunz`tor pentru c`l`torie.
Pornir` al`turi [i, pe m`sur` ce mergeau, Laurie observ` c`
Ryan era salutat de toat` lumea, semn c` era foare apreciat în
împrejurimi. Se p`rea c` doar cu ea avea o rela]ie tensionat`. |[i
lu` privirea de la zâmbetul lui frumos, care l`sa la vedere din]i
imacula]i. Nimic n-ar putea-o determina s`-[i schimbe p`rerea
despre el.
Se apropiar` de magazinul cu echipament [i Laurie privi,
îngrozit` c` toate costumele erau f`cute pentru b`rba]i. Se
\ntoarse s` ias`, dar se izbi de pieptul lui Ryan.
– {tiu c` nu e un magazin de lux, dar trebuie s` g`sim ceva.
O mai privi o dat`. Cu toate c` nu mi se pare c` ai fi la curent
cu moda.
– Ei bine, nu m` intereseaz` astfel de lucruri, zise ea, cu
mândrie în glas. Am un frate mai mic care studiaz` la Londra [i
de la el aflu ce se mai poart`. Dar cam asta e tot.
Urm` o pauz` de câteva minute, timp în care Ryan cùt` ceva
potrivit de \mbr`cat.
– Uite, `[tia ar trebui s`-]i vin`, zis el, punându-i în bra]e o
pereche de pantaloni kaki. E o cabin` în spate.
Laurie merse în locul indicat, dar într-un minut ie[i mai mult
decât dezgustat`:
26 ROBERTA MICHELS
– Sper c` nu e[ti serios! Doar nu-]i închipui c` a[ putea s`

port a[a ceva. Nu-mi vin deloc.
– Trebuie s`-]i vin`. Sunt cea mai mic` m`sur`. M` duc s`-i
pl`tesc.
– N-o s`-i port! Vrei dinadins s` m` faci s` par caraghioas` în
ei ca s` nu mai merg în c`l`torie.
– V` pot ajuta cu ceva, domni[oar`? întreb` vânz`torul. S`
[ti]i c` îi putem strâmta astfel încât s` v` fie pe plac.
– Oh, a]i putea? Laurie îi arunc` o privire recunosc`toare.
– Dar ia câteva ore. Apoi, b`rbatul îi arunc` o privire lui
Ryan. Am auzit bine, e vorba despre un safari?
Ryan Holt f`cu prezent`rile f`r` prea mare entuziasm.
– Bill Alexander, ea e domni[oara Weldon. Merge cu trupa
lui Cape.
– Ah, da, petrec`re]ii. Au trecut ieri pe aici. Dar n-au pomenit
nimic de vreo fat`. B`rbatul duse mâna la gur`, amuzat. Sincer,
n-am crezut c` o s` apuc ziua când Ryan…
– Cred c` mai ai un client, Bill. Venim mai târziu s` lu`m
costumul. Ai grij` s` fie în dublu exemplar. {i adaug` [i o p`l`rie
de pai [i ni[te cizme.
Cizme! bomb`ni Laurie în timp ce se schimba în cabin`.
Poate c` Ryan Holt acceptase s` vin` în c`l`torie cu ei, dar era
înc` hot`rât s-o fac` s` sufere în toate felurile posibile. Se
îmbr`c` încet, sperând ca el s` se plictiseasc` de atâta a[teptat
[i s` plece f`r` ea, dar ar fi fost prea frumos s` se întâmple a[a.
Când ie[i din cabin`, îl v`zu privind ni[te c`m`[i. Se d`du la
o parte ca s-o lase s` treac`.
Afar`, ora[ul era lini[tit [i parc` preg`tit de odihn`. Au mers

t`cu]i, unul lâng` altul, iar Laurie [i-ar fi dorit ca drumul pân` la
hotel s` fie mai scurt. Dar nu [tia de ce se simte atât de jenat`.
Pân` la urm`, Ryan Holt era doar un b`rbat, iar ea putea afla
multe lucruri interesante de la el. Dar ce s`-l întrebe? {i cum
s-o fac`? Habar n-avea ce s` spun` unui om care trìa într-o lume
total diferit` de a ei.
Pe m`sur` ce se apropiau de hotel, Laurie v`zu c` ceva se
mi[c` spre mijlocul drumului. Crezu pentru un moment c` i se
pare, dar când se uit` mai bine, î[i d`du seama c` nu era
imagina]ia care-i juca feste. Partea proast` era c` o ma[in` se
apropia în vitez` f`r` s` bage de seam` mogâldea]a de pe drum.
Tân`ra se repezi spre ea, dar o mân` ca de fier o ]intui în loc.
– Nu cred c` e momentul s` traversezi, copil`!
– Las`-m`, d`-mi drumul! Se eliber` ea. E un animal \n
mijlocul str`zii.
– Acum, depinde de el dac` va trì sau nu.
– Cum po]i s` fii atât de crud? Ignorând camionul care se
apropia cu vitez` de ei, fata se repezi spre animal, dar nu mai
v`zu nimic în fa]a ochilor decât praful care se ridic` în urma
frânei puse de [ofer. Sim]i ni[te mâini care o trag din fa]a
ro]ilor.
– E[ti nebun`? Nu vrei s` r`mâi întreag`, feti]o? veni
mustrarea furioas` a [oferului.
Ro[ie de ru[ine, Laurie spuse:
– De unde s` [tiu c` avea]i vitez` mare?
{oferul mai bomb`ni ceva, dup` care î[i v`zu de drum.
28 ROBERTA MICHELS
– Presupun c` ar trebui s`-]i mul]umesc, nu-i a[a? îl întreb`

ea pe Ryan.
– Tu e[ti bine, dar nu cred c` animalul e în aceea[i stare.
– Chiar crezi c` e r`nit grav?
B`rbatul privi gânditor ghemotocul de blan` din bra]ele ei.
– Da, uite, a fost lovit la picioarele din spate. Pe blan` sunt
pete de sânge. Cred c` a fost t`v`lit pu]in, dup` cum arat`.
– E un fel de câine? \ntreb` tân`ra, privind n`sucul negru,
încercuit de o pat` alb`.
– Am crezut c` tu o s`-mi spui asta. Parc` erai expert` \n
animale s`lbatice, nu? \ntreb` el, cu arogan]` în glas.
– Nu mi se pare atât de s`lbatic mititelul `sta. |l mângâie. E
atât de simpatic! Oare n-am putea face ceva pentru el? Poate cu
ajutor, reu[im s`-l îns`n`to[im.
– Dup` riscul pe care ]i l-ai asumat ca s`-l salvezi, cred c` asta
ar fi o bagatel`. Zâmbetul lui era slab, dar lu` anim`lu]ul în
ambele mâini.
– Mi-ar pl`cea s` am grij` de el. Pot?
– Nu [tiu dac` ar fi bine s` faci una ca asta.
– De ce? Nu e periculos, nu-i a[a?
– Soiul `sta de vulpi este inofensiv. Sunt animale de cas`
foarte credincioase. Problema e c` oamenii care le iau în grij` î[i
pierd repede interesul pentru ele. Micu]ul `sta, pare s` fi fost
cam mult pe drumuri.
– Oh, dar eu nu mi-a[ pierde interesul. Te rog, mi-ar pl`cea
s`-l opresc.
– Hai s` vedem ce p`rere are veterinarul, da?
O l`s` la intrarea în hotel, iar el se îndep`rt` repede cu

anim`lu]ul \n bra]e.
***
În camera ei, începu s`-[i strâng` lucrurile în valiza pe care

nu [i-o dusese \nc` la camion. Pentru c` nu se auzea nimic c`
s-ar pleca repede în expedi]ie, se decise s` se mai odihneasc`
pu]in. Se a[ez` pe pat [i, p\n` s` închid` ochii, auzi vocea lui
Ryan, repetând: "]i-ai folosit farmecele de feti]` r`t`cit` cu un
b`trân?"
Oh, nu-l suferea pe acest b`rbat! De ce nu putea s` accepte
c` era o femeie [i nu o copil`? E adev`rat c` nu era prea înalt`,
[i c` niciodat` nu-[i tr`dase vârsta, dar era o lips` de respect fa]`
de ea s` i se spun` una ca asta.
R`mase \n pat cam o or`, când auzi o b`taie \n u[`. Era Ryan
Holt, cu un ghemotoc de blan` în bra]e.
– Se pare c` micu]ul Kanzu se va face bine. M` gândeam c`
ai putea s` m` aju]i cu el, ce zici?
– Serios? E bine? Ce-a zis veterinarul?
– Nu era în ora[. L-a v`zut în schimb asistentul lui, care mi-a
spus c` n-are niciun organ intern afectat, [i c` dup` câteva
injec]ii o s` se refac`.
Vulpea privi cu grij` în jur, apoi ridic` boticul spre Laurie,
uitându-se la ea cu ochi curio[i.
30 ROBERTA MICHELS
Tân`ra izbucni în râs.

– Cum i-ai spus? Micu]ul Kanzu? Credeam c` a[a se numesc
animalele vânate pentru blan`.
– A[a e, seam`n` cu un tigru] kanzu.
Laurie îl dezmierd` cu nasul. Mirosea puternic a
dezinfectant. Se întoarse s` priveasc` \n camer`.
– O s`-i fac un fel de pat aici, înùntru.
– Oh, nu. Nu [tim \nc` dac` e s`n`tos. Va dormi afar`. |i va
fi bine [i acolo. M` duc s` caut ceva unde s`-l a[ez. Poate o cutie.
– Bine, [i eu merg s` caut ni[te paie.
Se desp`r]ir` [i, în timp ce Laurie mergea paralel cu [oseaua,
ca s` caute ceva adecvat pentru un culcu[, o v`zu pe doamna
Lewis. Elegant` [i impun`toare ca întotdeauna, femeia se
apropia de ea.
– Scuz`-m`, mi s-a p`rut c`-l v`d pe domnul Holt în hotel.
– A fost, dar a plecat s` fac` un culcu[ pentru prietenul
nostru de aici, zise ea, zâmbind [i-i ar`t` femeii ghemotocul de
blan` pe care-l purta cu drag în bra]e.
– Am auzit c` pân` la urm` o s` mergi în safari, domni[oar`
Weldon, continu` femeia, deloc impresionat` la vederea
anim`lu]ului.
– Da, domnul Cape a fost destul de dr`gu] s` m` ia cu el.
– Trebuie s` recunosc c` nu stai deloc pe gânduri când vrei
s` ob]ii ceva, nu-i a[a, draga mea?
– Am o treab` de f`cut, doamn` Weldon [i n-am timp de
pierdut când vine vorba despre meseria mea.
– Bineîn]eles, te intereseaz` doar animalele de aici.
Laurie nu mai zâmbea [i-l puse pe Kanzu jos.

– Presupun c` nu te a[tep]i s` po]i avea singur` grij` de `sta?
zise femeia, privind vietatea cu dispre].
– Ba da. Asta am de gând s` fac. Are nevoie de îngrijire.
– Bineîn]eles, dar trebuie s` în]elegi c` nu-l po]i ]ine aici. Am
[i eu regulile mele, altfel to]i clien]ii [i-ar popula camerele de
hotel cu tot soiul de animale.
– Da, desigur. Dar n-o s` mai r`mân mult aici, [i e atât de
mic.
Doamna Lewis se încrunt`.
– Mai bine ar fi s`-l duci de unde l-ai g`sit, va g`si el o cale
s` supravie]uiasc`.
– Nu [i pe `sta, Gayna.Nu se poate mi[ca f`r` tratament.
Ryan se apropia cu o cutie în mân`. O l`s` jos [i-l lu` pe Kanzu
în bra]e. Haide, micu]ule, încearc-o s` vezi dac` ]i-e bun`.
Laurie împr`[tie iarba adunat` în cutie. A[ez` animalul [i
acesta se întinse de parc` ar fi fost extrem de obosit. |n spatele
ei, se auzi Gayna.
– Ryan, [tii bine care sunt regulile mele în ceea ce prive[te
animalele.
– {tiu, dar cred c` în cazul `sta po]i face o excep]ie. Stai
lini[tit`, nici n-are cum s` se deplaseze în condi]iile astea.
– Ei bine, dac` îi trebuie îngrijiri, atunci o s`-l iau în
apartamentul meu. Unul dintre bìe]i se poate ocupa de el.
Ryan o privi gânditor.
– Nu, cred c` îi va fi mai bine cu domni[oara Weldon.
Doamna Lewis o lu` pe dup` umeri pe Laurie [i-i spuse,
32 ROBERTA MICHELS
acum cu voce mieroas`:

– Atunci, draga mea, ai grij` s`-l faci bine. Dac` ai nevoie de
ajutor, î]i stau oricând la dispozi]ie. Apoi i se adres` lui Ryan. Te
rog, vino s` m` aju]i cu registrul de s`pt`mâna asta. Nu reu[esc
deloc s`-i dau de cap.
– Sigur, Gayna, o s` vin imediat cum pot. Dar acum am [i eu
destul` treab`. Le salut` [i se îndep`rt` de ele.
Doamna Lewis nu plec` îns` imediat. Nu p`rea deloc gr`bit`.
Privi aproape cu dispre] anim`lu]ul lui Laurie, dup` care
adùg`, plictisit`:
– Ai vreo ]igar`?
– |mi pare rù, doamn` Lewis. Nu fumez. Dar a[ putea
merge s` v` aduc una, spuse fata, politicoas`.
Ignorându-i oferta, cealalt` femeie zise:
– Ascult`-m`, dac` n-ai mai fost vreodat` într-un safari,
p`rerea mea e s` stai departe de Ryan. Nu-]i va merge cu el.
– Nu cred c` în]eleg ce vrei s` spui.
– Doar c` Ryan nu te-a vrut niciodat` în echip` [i c` e un
b`rbat dificil. Nu m` îndoiesc c` te va l`sa s` afli pe propria
piele cât de dificil.
– Presupun c` m` voi descurca la timpul potrivit, spuse
Laurie, oarecum sigur` pe ea.
– Bine, dar aminte[te-]i c` te-am avertizat, zise femeia. Am
cele mai bune inten]ii, crede-m`, mai adùg` ea,
\ndep`rtându-se.
Nu [tia de ce, dar Laurie n-avea deloc \ncredere \n spusele
acestei femei.
***
C`l`toria era preg`tit` pentru a doua zi, pe \nserate. Laurie

nu particip` la ultimele preg`tiri, a[a c` dup` ce lu` micul
dejun, merse la vulpoiul ei. Se hot`râse s`-i schimbe numele \n
Cando. Dup` ce \i schimb` a[ternutul [i-l hr`ni, merse s`-[i ia
costumele de safari. Bill Alexander i le \nmân` cu mândrie.
– Oh, arat` extraordinar. Pot s` le încerc?
Se duse s` le probeze [i când ie[i din cabin`, fu mai mult
decât încântat` de ceea ce v`zu în oglinda de pe perete. C`ma[a
[i pantalonii veneau ca turnate pe silueta ei delicat` [i auriul din
material se potrivea de minune cu tenta ar`mie a pielii ei.
– S` în]eleg c` am f`cut treab` bun`, da?
– Nu-mi spune c` tu faci toate astea!
– Noi, burlacii, începem s` ne pricepem din ce în ce mai
mult la chestii de-astea. Ce zici de-o p`l`rie?
Îi puse una pe cap, iar ea se ar`t` încântat`.
– Te sim]i mai bine acum?
– Perfect. Ia spune-mi, ai trìt toat` via]a aici, în Mbinga?
– A trecut ceva timp. Am venit cu o valiz` [i am r`mas pân`
acum. Nu prea ar`t a fi de pe aici, nu-i a[a? {tii, mereu îmi spun
c` o s` plec mâine, dar acel mâine nu vine niciodat` pentru
mine.
În timp ce scria chitan]a, Laurie îi arunc` o privire atent`. Era
34 ROBERTA MICHELS
un b`rbat cam de patruzeci de ani, iar musta]a [i p`rul u[or

grizonant îi conferau un aspect interesant.
– Ei, cam asta e. F`r` cizme ai zis, parc`, da?
Dup` ce Laurie se schimb` din nou în rochie, lu` chitan]a.
– P`l`ria ]i-o fac cadou.
– Oh, mul]umesc, foarte frumos din partea ta, zise Laurie [i
d`du s` plece.
– Apropo, ce mai face doamna Lewis?
Tân`ra se opri [i se întoarse. Bill cur`]a acum ni[te cizme de
praf, parc` vrând s` nu par` interesat de r`spunsul pe care-l
a[tepta.
– Doamna Lewis? \ntreb` fata, oarecum surprins`. E bine,
cred, spuse [i ie[i repede din magazin. Era clar c` acest Bill
Alexander nu prea ie[ea mult, dar s` întrebi despre o persoan`
care trìe[te de cealalt` parte a str`zii, ca [i cum ar fi din alt ora[,
era prea de tot.
Dup` prânz, Laurie merse s`-l caute pe veterinar, dar îl g`si
ca [i Ryan, doar pe asistentul acestuia, care era un b`rbat de
vârst` mijlocie. Acesta trat` cu delicate]e [i afec]iune anim`lu]ul.
Starea lui Cando era mai bun`, chiar se putea priva de bandaje.
Îi mai f`cu o injec]ie [i-i d`du drumul. Laurie îl lu` în bra]e [i
trecu pe la celelalte cu[ti cu animale pe care doctorul le trata în
cabinetul sù, apoi se duse spre hotel.
Mai erau câteva ore pân` la plecare, dar Laurie se sim]ea
emo]ionat` înc` de pe acum.
Urc` în camer`, îl a[ez` pe Cando în cutia lui, dup` care îi
veni o idee. Bine c`-[i luase cu ea dou` foarfece bine ascu]ite.
Le scoase din bagaj [i trase un scaun în fa]a oglinzii. Tìe f`r`

mil` buclele aurii care i se rev`rsau pe umeri, dup` care
continu` procedeul [i cu p`rul de pe lateral. Î[i aminti c`
adusese cu ea ni[te cear` de p`r [i o scoase din bagaj, aranjând
vârfurile rebele. Apoi, îmbr`c` costumul de vân`toare [i se fard`
pu]in. Se privi în oglind` [i se declar` destul de mul]umit` în
fa]a a ceea ce vedea.
Apoi, nu mai avu foarte multe de f`cut. Dup` ce strânse p`rul
de pe jos, î[i aranj` hainele în bagaj [i a[tept` sosirea celorlal]i.
Dar mai erau câteva minute pân` la plecare [i nimeni nu-[i
f`cuse \nc` apari]ia. Oare ce se întâmplase cu to]i?
|l lu` pe Cando [i porni \n cùtarea lor. |ncerc` \n sala de
mese a hotelului. Î[i spusese c` trebuiau s` fie acolo cu to]ii, la
un pahar. Dar r`mase stupefiat` când v`zu c` sala era goal`. Ie[i
afar` [i observ` c` drumul era pustiu. Auzi imediat un ]`c`nit de
tocuri în spatele ei. Sigur, doamna Lewis va putea s`-i dea o
informa]ie. Dar proprietara hotelului nu p`rea deloc gr`bit`
s`-i spun` ceva. Ba chiar se a[ez` în spatele biroului de recep]ie
[i o m`sur` \ncet, din cap pân`-n picioare, \nainte s` scoat`
vreun cuvânt.
– Habar n-aveam c` avem o coafez` în ora[, zise ea, într-un
sfâr[it.
– M-am tuns singur`.
– {i costuma]ia!..adùg` femeia, afi[ând un zâmbet mali]ios.
– Crezi c`…e în regul`?
– |n regul`? Draga mea, ar`]i perfect. Nici nu m` mir c` ai fi
fost atrac]ia principal` a c`l`toriei.
36 ROBERTA MICHELS
– A[ fi fost? Laurie o privi stupefiat`. Pentru prima dat`

în]elese ce însemnau toate astea.
– Ah, bine, se mai întâmpl`, zise doamna Lewis. Sper totu[i
c` ai reu[it s` faci destule fotografii, cât s` merite deplasarea ta
aici.
– Nu sunt sigur` c` în]eleg…
– Ce spui? Oh, adic` n-ai aflat? Doamna Lewis afi[` un
zâmbet din ce în ce mai larg, bucurându-se pe deplin de situa]ia
asta. Expedi]ia nu se mai ]ine, domni[oar` Weldon. Domnul
Cape [i-a fracturat clavicula la vân`toare, azi-diminea]`. A[a c`
to]i participan]ii au plecat fiecare la casele lor.
Capitolul 3
Ca majoritatea ora[elor africane, [i în Mbinga seara parc`

totul prindea via]`. Drumul era luminat, iar restaurantele, de[i
erau pu]ine cele deschise seara, te îmbiau cu muzic` de
petrecere [i cu meniuri delicioase. Exista [i un cinematograf, de
partea cealalt` a ora[ului, dar pe Laurie o interesa doar s`
ajung` cât mai repede la biroul lui Ryan Holt.
Din fericire, v`zu c` acesta mai avea înc` lumina aprins`.
Se repezi s` urce scara, dar nu v`zu corpul solid de care se
izbi. Se dezechilibr`, îns` ni[te bra]e puternice n-o l`sar` s` se
pr`bu[easc` \n urma impactului. Dup` ce î[i rec`p`t` echilibrul,
încerc` s` spun` ceva, dar Ryan i-o lu` înainte:
– Weldon, ce naiba cau]i aici?
– Voiam s`…te v`d.
– M` a[teptam la vizita ta, spuse, el dup` o pauz`. Intr`.
O pofti într-o înc`pere mobilat` cu o canapea, dou` fotolii [i
38 ROBERTA MICHELS
dou` scaune desp`r]ite de un birou lat. Pe unul dintre pere]i, o

bibliotec` întregea decorul [i se asorta cu mobila de culoarea
untului.
Un iz de parfum b`rb`tesc [i o u[oar` arom` de trabuc
pluteau în aerul din înc`pere. Ryan se a[ez` în spatele biroului.
– A[az`-te, \i ar`t` el scaunul din fa]a lui.
– Nu vreau s` stau jos, izbucni Laurie. Vreau doar s`…
– Ia uite, ce avem noi aici?
Acum, Laurie venise în lumin` [i Ryan cercet` cu ochi de
vultur costuma]ia [i coafura ei.
– Domnule Holt, nu se l`s` Laurie, care avea alte lucruri de
stabilit. Care e pozi]ia mea acum?
Ryan nu se gr`bea îns` s`-[i ia ochii de pe corpul ei.
– Ei bine, acum, când toat` lumea a plecat acas`, tu nu prea
mai ai ce face aici, zise el, ridicând nep`s`tor din umeri. Mai
bine te-ai \ntoarce la pu[tii tì din Anglia.
Ceva din zâmbetul lui îi d`dea de \n]eles c` tinere]ea ei îl
ofensa.
– Domnule Holt, nu prea pui mare pre] pe genera]ia
noastr`, nu-i a[a?
– Prea mul]i bani cheltui]i [i prea pu]ine rezultate, asta a fost
impresia pe care mi-au l`sat-o tinerii din Anglia când am fost
acolo ultima oar`.
– În]eleg unde ba]i, dar te asigur c` majoritatea dintre noi
trebuie s` munceasc` foarte mult pentru a se putea între]ine.
– Da, presupun c` se poate numi munc` grea s` lingu[e[ti
americani cu bani, nu-i a[a?
Laurie \naint`, furioas`. Dar se temper` \nainte s` spun`

ceva, fiindc` î[i d`du seama c` orice astfel de manifestare i-ar fi
confirmat lui Ryan p`rerea.
A[a c` trase aer în piept [i spuse, încercând s` par` calm`:
– Presupun c` doar o persoan` de vreo treizeci de ani te-ar
putea lingu[i pe tine, nu?
Dup` ce-i arunc` o privire plin` de sub\n]eles, spuse:
– Eu nu intru în categoria asta.
– Oh, uite ce e, hai s` l`s`m deoparte toate astea. Trebuie s`
merg într-un safari.
– Weldon, zise el, încercând s`-[i men]in` calmul \n timp ce
vorbea, în seara asta ar`]i ca o adev`rat` femeie, dar continui s`
te por] ca un copil. Un safari nu e ca un picnic la iarb` verde.
– {tiu, [i m` bucur c` nu e a[a. Vreau s` fotografiez animale
reale, periculoase. Cum altfel i-a[ putea dovedi lui
Desmond…se opri, dându-[i seama c` spusese mai mult decât
trebuia.
– Desmond? \ntreb` Ryan, curios.
– Desmond Lester, se v`zu ea nevoit` s`-l l`mureasc`. Este
[eful meu. {i vreau s`-i dovedesc c` pot face mai mult decât
m`run]i[urile pe care mi le ofer` el.
– |nseamn` c` tipul [tie ce vrea dac` trebuie s` faci un astfel
de efort ca s` te faci apreciat` de el.
– Da, a[a e, zise ea, încercând s`-i ignore zâmbetul. Dar de
câte ori se ive[te o misiune important`, nu m` las` niciodat`
s`-mi risc [ansa. Fie se duce el, fie trimite pe altcineva.
– A[a c` de data asta te-ai decis s` schimbi lucrurile, da?
40 ROBERTA MICHELS
– Ei bine, trebuie s`-l conving într-un fel, nu? Iar s` reu[e[ti

s` fotografiezi animale s`lbatice nu e tocmai un lucru u[or.
– Asta e problema. C` nu e deloc u[or.
Laurie încerc` s` se controleze. Dup` o pauz`, Ryan adùg`:
– {tii, asta e o ]ar` mare. Ai putea merge la unul dintre
parcurile na]ionale. Acolo ai g`si toate animalele.
– Dar ar fi prea u[or a[a, nu? De asta am optat pentru un
safari.
– {i prietenul tù, Desmond, cam ce [tie despre venirea ta
aici?
– Nu [tie c` sunt aici. El e plecat pentru dou` luni în Canada,
ca s` fotografieze elani. {i e a treia oar` când a refuzat s` m` ia
cu el.
– |nseamn` c` partenerul tù [tie bine ce face.
– Nu e partenerul meu. E b`rbatul care de]ine revista la care
lucrez.
– În]eleg. {i mai de]ine [i altceva?
– Suntem oarecum apropia]i...Dar nu ne-am logodit, zise ea,
îmbujorându-se u[or.
– Dar speri c` pozele astea î[i vor face efectul, nu-i a[a?
– Nu, vreau doar s`-mi fac treaba cum trebuie. Atât, spuse ea
cu hot`râre.
– Bineîn]eles, adùg` el, sarcastic.
– Te rog, [tiu c` a[ putea face câteva poze bune. {i, în plus,
am economiile mele. A[a c` \mi permit s` te pl`tesc.
– S` m` pl`te[ti? Sper c` [tii c` o zi \ntr-un safari cost` cam
mult.
– Da, [tiu, dar sunt preg`tit`. Iar agentul care m-a trimis aici
mi-a spus c` dac` nu fac cheltuieli inutile, atunci…
– Tare mi-ar pl`cea s` am o discu]ie cu agentul tù.
– S` [tii c`-mi pot purta [i singur` de grij`, adùg` ea, trufa[.
– Hm, pe mine aproape m-ai p`c`lit.
– S` în]eleg c` n-am ce s` fac ca s`-]i schimb p`rerea, nu-i
a[a?
– Din câte am v`zut, sunt sigur c` e[ti un pericol pentru
oricine intr` în contact cu tine.
– Serios? Ei bine, o s` vezi c` cineva tot m` va lua în acest
safari. N-am b`tut atâta cale ca s` m` întorc cu mâna goal`.
– Ei, stai pu]in. Ghizii de aici s` [tii c` se pricep la maimu]e
[i zebre, dar când vine vorba de un lucru atât de serios, cum ar
fi s` mearg` \n s`lb`ticie, nu prea se poate conta pe ei.
– Dar asta mi-o spui doar tu, nu? A[a c` pot merge oricând
s` caut o alt` p`rere. De unde s` [tiu c` nu te temi de pu]in`
concuren]`?
– Ei bine, va trebui s` m` crezi pe cuvânt.
– Cu alte cuvinte, vrei s`-mi spui c` o s` ai tu grij` s` fie a[a,
nu?
– Chiar vrei s` faci pozele alea, nu?
Ei bine, la naiba, sigur c` voia. Doar c` acum nu mai era atât
de sigur`. Adic`, o atr`gea aceast` c`l`torie, dar parc` cearta
asta cu un b`rbat atât de înc`p`]ânat o f`cea s` uite tot ce era în
jurul ei.
– }i-ai f`cut toate vaccinurile? \ntreb` el, gânditor.
Ea încuviin]`, iar el adùg`:
42 ROBERTA MICHELS
– Ei bine, se pare c` trebuie s-o iau de la cap`t cu acest safari.

Oricum, Cape nu mai poate merge.
– Vrei s` spui c` o s` m` iei cu tine?
– Hei, nu te ambala. O s` am grij` s` faci pozele care \]i
trebuie. Va fi cel mai scurt safari.
– Pe mine nu m-ar deranja. Atâta timp cât reu[esc s`-mi ating
scopul.
– Orice ca s`-]i impresionezi prietenul, nu-i a[a? întreb` el,
f`r` s` zâmbeasc`.
Dar Laurie era prea bucuroas` ca s` dea ascultare la a[a ceva.
– Când plec`m? întreb` ea, entuziasmat`.
– Chiar acum.
– Acum?
– Da, de ce nu? E totul preg`tit, nu?
– Dar e... întuneric.
– Te deranjeaz`?
– ~…nu, de ce m-ar deranja? ezit` ea pu]in.
– Atunci, hai s` pornim.
***
Le-a luat mai mult de câteva minute s` fie gata de plecare,

dar Ryan fu rapid [i complet` formalit`]ile în timp record. Apoi,
în timp ce Laurie merse la hotel ca s`-[i ia bagajul [i pe Cando,
el deja avusese grij` ca mâncarea s` fie pus` în camion.
– Acesta e Nabu, buc`tarul meu, zise el, când un b`rbat de

vârst` mijlocie î[i f`cu apari]ia lâng` camion.
Apoi, aruncând o privire la valiza lui Laurie, spuse:
– ~sta e tot bagajul tù?
– Da, am luat doar ce-mi trebuie [i am l`sat restul lucrurilor
la hotel.
– Ei bine, ]inând cont de faptul c` femeile sunt recunoscute
pentru lucrurile inutile pe care le car` dup` ele, se pare c` e[ti
excep]ia de la regul`. Dar, m` rog, asta nu e treaba mea, nu?
Oh, de ce era mereu atât de moroc`nos? se întreb` Laurie,
sup`rat`. Oare regreta c` o luase cu ei? Cel pu]in m`car acum î[i
ar`ta latura uman`. Dar poate era de vin` doar noaptea african`.
Da, cu siguran]` fusese doar o p`rere de-a ei. Era imposibil ca
un om ca el s` aib` sentimente.
Pornir`. L`sar` în urm` Mbinga [i urmar` un drum \ngust [i
plin de gropi. Lui Laurie îi cl`n]`neau din]ii la fiecare
zdruncin`tur`, dar se ab]inu s` fac` vreun comentariu.
Ryan îi zise, zâmbind:
– Se preconizeaz` c` acest ]inut va fi f`cut rezerva]ie, poate
atunci vom avea drumuri mai bune.
– Dar pe aici nu sunt restric]ii în privin]a vânatului? \ntreb`
ea, amintindu-[i de americanii veni]i s` vâneze.
– Nu prea. Dar n-o s` mai fie mult a[a. În curând, vor \nchide
acest loc.
– Îl \nchid?
– Da, iubitorii de animale, care doresc s` le protejeze.
– Dar e o idee bun`, nu?
44 ROBERTA MICHELS
– Foarte bun`, zise Ryan, zâmbind.

Laurie fu bucuroas` c`, m`car pentru [aizeci de secunde,
avuseser` o conversa]ie amical`.
Dup` un timp, drumul a devenit mai bun, iar fata putea privi
în voie pe fereastr`. V`zu o siluet` de animal, în întunericul
nop]ii, [i vru s` scoat` o exclama]ie de bucurie, dar se potoli
repede. Ryan spusese c` principalul motiv pentru care nu lua
femei cu el era pentru c`-i d`deau prea mare b`taie de cap. A[a
c` voia s`-i demonstreze c` nu e la fel ca celelalte.
– }i-e frig?
Nu voia s` se plâng`, dar chiar sim]ea r`coarea nop]ii.
– Dac` ai putea opri s` iau o jachet` din bagaj…
– Nu putem opri aici, e periculos. Uite, ia asta, îi d`du o
giac` de-a lui, de pe scaunul din spate.
– Oh, nu pot s-o iau. Dac`-]i trebuie ]ie?
– Îmbrac-o! zise el, cu fermitate. Iar când ea o f`cu, adùg`
mul]umit: ar`tând a[a, cred c` ne vom în]elege perfect.
– Adic` vrei s` ar`t aproape ca un b`rbat? \ntreb` ea,
încercând s` în]eleag` comentariul lui.
– Exact. Nu vreau s`-mi amintesc c` am fost atât de prost
\ncât s` iau cu mine o fat`.
Laurie nu mai spuse nimic. Nu mai dorea s` se certe înc` o
dat` cu el. {i î[i zise c`, dac` tot o ajuta s` ob]in` ce vrea, putea
s` spun` orice.
La un moment dat, Ryan încetini [i opri lâng` o colib`
singuratic`. Ajunse [i Nabu, care parc` lâng` ma[ina lui.
Coborâr` to]i trei [i Ryan zise:
– Nabu o s` intre s`-]i preg`teasc` \nc`perea. Mai vrei [i

altceva înainte de a dormi?
– Nu. Dar unde suntem?
– În pustietate. Cabana este pentru turi[tii care trec pe aici.
Noaptea asta vom r`mâne aici.
– Nu pare prea mare, zise Laurie.
– Ba e destul de mare. Are baie, buc`t`rie, dormitor [i
sufragerie. Eu [i Nabu o s` camp`m afar`.
– Dar, o s` fi]i bine? Adic`…O s` fi]i în siguran]`?
– Sigur. Nu trebuie s`-]i faci griji. Dac` auzi zgomote în
timpul nop]ii, s` nu ui]i c` aici nu e[ti în Mbinga. S` nu cumva
s`-]i vin` vreo idee s` ie[i cu aparatul de fotografiat.
– Nu, or s`-mi ajung` pozele f`cute ziua. Presupun c` [i
locul `sta arat` mai bine pe timpul zilei, nu? privi ea suspicioas`
în jur.
– Relaxeaz`-te. Cu mine nu i s-a întâmplat nim`nui nimic.
I-l lu` pe Cando din bra]e. P`rea mai blând acum.
Laurie î[i scoase giaca [i i-o d`du lui Ryan. Nabu îi aduse
valiza, iar ea vru s`-l ia pe Cando.
– Stai lini[tit`, poate s` doarm` [i pe scaunul din ma[in`, o
asigur` Ryan. Ai grij`, s` închizi bine u[ile.
– A[a o s` fac, îl asigur` ea. Noapte bun`.
Oricum, tot ce-[i dorea era ca o u[` bine închis` s-o despart`
de el. Nu mai reu[ea s`-l în]eleag`. Acum ]ipa la ea [i o certa,
acum se purta frumos. Of, b`rba]ii `[tia!
Mai târziu, în timpul nop]ii, Laurie se bucur` c` închisese
bine u[ile, pentru c` zgomotele de afar` o înfrico[au. Nu putu
46 ROBERTA MICHELS
s` doarm` bine, de[i se sim]ea oarecum în siguran]` [tiindu-se

vegheat` de cel mai priceput conduc`tor de safari din toat`
Tanzania.
***
Soarele era aproape sus pe cer în diminea]a urm`toare când

Laurie ie[i din cas`, pu]in somnoroas`. Ryan Holt se b`rbierea
în fa]a unei oglinzi a[ezate pe camion, iar Nabu pr`jea ceva
îmbietor într-o tigaie.
– N-am vrut s` te deranj`m cu g`titul. Î]i place s` m`nânci
aici, afar`?
– Oh, la nebunie. Laurie privi în jurul ei. Dac` asear` ar fi
[tiut în ce decor minunat se aflau, n-ar mai fi fost atât de
\nfrico[at`.
Tufi[urile din jur d`deau la iveal` flori de un galben-auriu.
Câteva p`s`rele cântau vesel, iar pe cerul pastelat soarele trona
cu mândrie, anun]ând o zi perfect`.
Laurie sim]ea nevoia s` alerge, s` se bucure din plin de
aceast` priveli[te minunat`.
În schimb, îns`, îl lu` în bra]e pe Candu [i-i mângâie bl`ni]a.
Era un anim`lu] tare dr`g`la[. {tia c` nu era bine s` se ata[eze
de el, mai ales c` îl va l`sa aici când va pleca în Anglia. Oh, dar
nu trebuia s`-[i fac` acum griji pentru asta. Avea s` mai r`mân`
o perioad`.
Bucuroas`, se pierdu prin ni[te tufi[uri de unde culese o

floare galben` pe care i-o puse lui Candu la zgard`. Se amuz`
când acesta începu s-o ling`, dezorientat.
– Mai bine stai în spa]iu deschis, o avertiz` Ryan care venise
dup` ea. A[a, vezi când se apropie pericolul.
– Adic` vrei s` spui c` e posibil s` întâlnim animale pe aici?
\ntreb` ea, entuziasmat`. Mai bine m` duc s`-mi iau camera.
– Mai târziu. Acum, avem timp doar pentru micul dejun.
Scoase un binoclu de la brâu.
– Uit`-te acolo, îi spuse, indicându-i un loc. E o panter`. O
vezi?
Laurie o z`ri [i scoase o exclama]ie de încântare.
– Oh, am v`zut-o. E superb`! Dar, într-o clip`, disp`ru din
raza ei vizual`.
– Când pot începe s` fac poze?
– Imediat cum ajungem. Sunt destule pantere pe acolo, a[a
c` stai lini[tit`. O s` ai cu ce s`-]i impresionezi prietenul.
– {i când ajungem?
– Imediat cum o s` d`m de urme.
– Urme?
– Da, Weldon, Tanzania e o ]ar` mare. Trebuie s` ne ghid`m
dup` ceva ca s` ajungem în sat. Altfel, putem hoin`ri la nesfâr[it
f`r` s` g`sim nimic. Ia spune-mi, cam la ce te-ai gândit c` vrei s`
fotografiezi?
– M` gândeam la animalele de prad`. Adic`…
– Adic` leu, leopard, elefant, rinocer [i bivol, nu? Joci dur,
Weldon, zise el, punând o mân` pe bra]ul ei. Acel Desmond ar
48 ROBERTA MICHELS
trebui s` r`mân` foarte impresionat de munca ta.

Dup` ce mâncar`, pornir` la drum. De[ertul p`rea nesfâr[it.
Peste tot era p`mânt galben, pe alocuri cu tente ro[ietice. Oare
ce ascundeau aceste ]inuturi? Ar fi fost tare curioas` s` afle.
P`cat c` domnul Cape n-a putut veni cu ei. Era sigur` c` el ar fi
fost o companie pl`cut`.
Dar acum trebuia s` se mul]umeasc` cu Ryan. Oricum, era
mai bine decât cu nimic. Tân`ra se preg`tise, cu camera în
mân`, [i a[tepta apari]ia unui animal.
Ryan avusese dreptate. Era într-adev`r o ]ar` mare, dar în
curând z`rir` ni[te gazele gra]ioase [i un arici. Le fotografie [i
trecur` mai departe. Se a[ez` mai confortabil în scaun [i când
z`ri urm`toarele animale, sim]i c` i se taie r`suflarea. Cam
treizeci de girafe priveau nep`s`toare camionul lor. Laurie nu
ezit` [i le surprinse \n câteva ipostaze reu[ite. Erau atât de
maiestuoase! O cople[ea senza]ia pe care i-o stârnea apropierea
de ele. Era magie. Magia Africii, pe care acum o sim]ea pe pielea
ei.
Dintr-o dat`, ma[ina \ncetini [i Ryan îi f`cu semn lui Nabu
s-o ia înainte. El, în schimb, se apropie mai mult de girafe, iar
Laurie crezu c` avea s` le sperie. Îns` acestea nu se sinchisir` de
prezen]a lui. Pur [i simplu priveau la automobilul care le
\nc`lcase teritoriul.
– Pot s` mai fac ni[te poze? întreb` ea, politicoas`.
– Cum vrei, veni r`spunsul lene[ al lui Ryan.
– Dar e[ti sigur c` nu se vor speria dac`...
– Nu, dar dac` ne apropiem mai mult de atât, s-ar putea s`
fim \n pericol. Haide, f` pozele [i s` plec`m de aici.

Laurie \l ascult` [i \n câteva clipe pornir` mai departe.
***
Ajunser` dup` un timp într-un sat care p`rea mai populat

decât Mbinga. Oprir`, [i Laurie arunc` o privire în jur. Sub ni[te
copaci de pe marginea drumului, oamenii st`teau la mese,
povestind, iar copiii de lâng` ei râdeau [i se jucau în voie cu
ni[te c`]ei cafenii. Nabu merse c`tre ni[te tineri care p`reau
bucuro[i s`-l vad`. Ryan se plimb` pu]in, iar Nabu, dup` ce
termin` conversa]ia cu b`[tina[ii, veni la Laurie [i o conduse
într-una dintre terasele de pe marginea drumului, unde servir`
o bùtur` rece [i delicioas`. Între cei doi se \nfirip` o
conversa]ie amical`. Laurie î[i d`duse seama din prima clip` c`
Nabu era un om de treab`. Acesta îi explic` fetei c` Ryan vorbea
cu b`[tina[ii în swahilli [i-i traduse câteva fraze. La un moment
dat, Ryan veni s` se asigure c` lui Laurie nu-i lipsea nimic, dup`
care reveni la b`rba]ii care-l a[teptau [i din rândul c`rora angaj`
cinci care s`-i înso]easc` în c`l`torie.
– E[ti gata? \ntreb` el, \n cele din urm`.
Fata încuviin]` din cap [i plecar`. Când se apropiau de
camion, Ryan zise:
– Se pare c` ai noroc, Weldon. Un leu a fost v`zut nu departe
de locul `sta.
50 ROBERTA MICHELS
– Serios? \ntreb` ea încântat`.

– Da. Ne vom instala tab`ra pu]in mai departe de acest loc [i
mâine diminea]` o s` mergem s`-l cùt`m.
Imediat cum ajunser`, corturile fur` ridicate din nou. Laurie
beneficia de cel mai bun [i mai confortabil [i, cu toate c` [tia c`
asta va ridica pre]ul c`l`toriei, n-avea de gând s` se certe cu
[eful expedi]iei. B`rba]ii angaja]i p`reau s` se a[tepte la
sarcinile care le fuseser` date. Se ocupar` cu to]ii de montarea
buc`t`riei lui Nabu, iar fata r`mase stupefiat` când v`zu c`
acesta luase cu el un frigider, un cuptor [i chiar o mas` de servit.
{i pân` când tân`ra reu[i s`-i fac` un pat lui Cando, la intrarea
în cort, Nabu se apucase deja de g`tit.
|n timpul mesei, Laurie se declar` \ndr`gostit` de delicioasa
mâncare f`cut` de Nabu [i-[i spuse c` are parte de un real festin:
cartofi cop]i, pui fript [i vin rece. Pân` la urm`, chiar era un
picnic, gândi ea amuzat`, în timp ce se [tergea cu un [erve]el.
Ryan Holt î[i aprinse o ]igar`, privind-o curios.
– Ceva amuzant? \ntreb` el.
– Nu chiar. Doar m` gândeam c` toate astea or s` m` coste
destul de mult.
– {i crezi c` nu merit` efortul?
– Hm, totul depinde de pozele pe care le fac. {tii… n-am
crezut niciodat` c` expedi]iile astea sunt atât de...civilizate.
– Ale mele, de exemplu, nu sunt.
– Adic` vrei s` spui c` toate astea le-ai f`cut special pentru
mine?
– Cam a[a ceva. N-a[ fi putut s`-mi imaginez cum ai dormi
într-un hamac, la fel ca restul bìe]ilor.

Laurie nu g`si nimic bun de adùgat. Desigur c`-i f`cea mare
pl`cere s` beneficieze de confort, dar nu-i pl`cea deloc s` fie
tratat` ca un copil.
N-avusese niciodat` de gând s` umble la mo[tenirea l`sat`
de m`tu[a ei, dar acum se p`rea c` va fi cheltuit` toat` pe
aceast` c`l`torie. M`car avea s` se aleag` cu ceva din toate astea.
Pozele îl vor încânta pe Desmond, iar ea cu siguran]` nu va uita
atât de u[or o c`l`torie în savan`, al`turi de un b`rbat ca Ryan
Holt. Se sim]i privit`. Uitase c` vorbeau despre costul c`l`toriei.
– Nu l`sa grijile astea s` te bântuie, zise el. Toate astea au
fost deja pl`tite de Arnold, a[a c` po]i profita [i tu de ele. Acum,
dac` ai terminat de mâncat, vreau s`-]i ar`t cum s` pui plasa de
]ân]ari la patul în care dormi.
Noaptea coborî rapid peste tab`r`, iat curând dup` asta,
zgomotele î[i f`cur` drum prin întuneric. Parc` animalele
a[teptaser` întunericul ca s` ias` la iveal`. Din când în când,
Laurie z`rea umbra lui Ryan, care patrula prin tab`r`. Se sim]ea
oarecum în siguran]` [tiindu-l atât de aproape de ea. Cando era
lini[tit, acum c` sc`pase în totalitate de bandaje [i mai devreme
chiar zburdase voios printre ei. Acum \ns` plecase din nou, iar
Laurie se decise s` ias` dup` el, ca nu cumva s`-l piard`.
Nu era atât de r`coare, dar în cursul nop]ii avea s` se lase
mai frig. Laurie f`cuse o baie [i \mbr`case o c`ma[` de noapte
care o f`cea s` par` mai feminin`.
Îl z`ri pe Cando dând târcoale la pârâia[ul de lâng` cort.
Dup` ce alerg` în zeci de cercuri obosi în cele din urm` [i se
52 ROBERTA MICHELS
a[ez` pe marginea râului. Era o ap` mic`, dar trebuia s` fie

atent` pentru c` n-avea cum s` [tie ce se ascunde în ea. Dar nici
nu se apropie bine, c` o mi[care din spatele ei o f`cu s` tresar`.
– Ei bine, Weldon, se pare c`-]i place s` hoin`re[ti noaptea,
nu-i a[a? B`rbatul o m`sura din cap pân`-n picioare. Laurie
deveni con[tient` de îmbr`c`mintea sumar`, dar nu zise nimic.
– A[tep]i cu ner`bdare ziua de mâine? continu` b`rbatul,
zâmbind, dup` ce f`cu o pauz`.
– Cu foarte mult entuziasm. Vor fi probleme?
– Nu, dac` avem grij` s` respect`m regulile. Animalele sunt
rareori periculoase dac` nu le amenin]i [i nu le r`ne[ti. Dar se
enerveaz` [i când sunt fotografiate. Când observ`m un semn de
iritare, atunci e timpul s` ne c`r`m.
– Dar ce se întâmpl` când ie[i la vân`toare?
– Eu nu vânez. Dar dac` doresc clien]ii mei, doar stau în
preajm` s` m` asigur c` sunt în siguran]`.
– Dar [i tu ai împu[cat animale. Le-am v`zut pe cele împìate
din hotel. Doamna Lewis mi-a spus c` sunt ale tale.
– Mi-am f`cut un obicei din a le omor\ pe cele care s-au
dovedit periculoase pentru clien]ii mei. În rest, nu m`
pasioneaz` acest subiect.
Urm` o pauz` de câteva momente.
– E[ti din Anglia? \ntreb` ea.
– Acolo m-am n`scut. Am venit aici ca inginer [i m-am l`sat
prins în afacerea asta cu safari.
– E o via]` incitant`.
– Da, are momentele ei bune. Se privir` pre] de câteva
secunde, iar Laurie sim]i c` lucrul `sta îi face o real` pl`cere.

Izbucni în râs.
– Acum nu mai ]ipi la mine cum faci de obicei, spuse ea,
voioas`. S` [tii c` de acum încolo vreau s` vorbim mai mult
seara. Atunci e[ti mai uman [i mai prietenos.
– E doar imagina]ia ta, sau poate ai citit prea multe pove[ti
siropoase despre vân`tori, adùg` el, zâmbind.
– Ei bine, n-ai dreptate, spuse ea, îmbujorat`. S` [tii c` de
fapt, primul lucru pe care l-am citit despre Africa a fost când…
dar î[i d`du seama c` e mai bine s` nu continue.
– Pân` nu ]i-a venit ideea asta de a face poze [i ai zburat pân`
aici sub impulsul aventurii?
Laurie nu mai zise nimic. Îl lu` pe Cando în bra]e.
– Nu m` surprinde. Voi, copiii din ziua de azi, face]i totul din
impuls.
– Da, presupun c` tu niciodat` n-ai sim]it asta, nu? Niciodat`
n-ai gre[it cu nimic?
– Ba da. Chair acum fac a[a ceva. Te aduc pe tine aici.
– Cred c` mai bine te-ai hot`r\ dac` m` supor]i sau nu.
– Încerc, Weldon, încerc, zise, luând-o pe dup` umeri [i
îndreptându-se amândoi spre corturi.
Capitolul 4
A doua zi, fotografierea leilor se dovedi o treab` mult prea

u[oar`. Ryan opri ma[ina la câ]iva metri de o familie format` din
leu, leoaic` [i trei pui care st`teau lini[ti]i la soare. Laurie f`cu
destule poze pe placul ei, [i se declar` mul]umit`.
Dar nu acela[i lucru îl putea spune [i despre elefan]i. Ryan
n-a vrut s` se apropie prea mult de ei, a[a c` Laurie trebui s` se
mul]umeasc` doar cu pozele f`cute de la distan]`, dintr-un
unghi care nu avantaja deloc fotografierea.
La un moment dat \ns`, când se str`duia s` prind` ni[te
ipostaze mai bune, animalele disp`rur` \n p`durea din
apropiere, iar Ryan, la rug`mintea fetei, fu de acord s`-i
urm`reasc` pe jos.
Coborâr` cu to]ii din ma[ini [i pornir` încet pe urmele lor.
Laurie î[i aminti c` v`zuse o dat` o poz` cu un elefant care o
impresionase extraordinar de mult. Culorile erau uimitoare, iar
expresia animalului foarte natural`. Nu spera s` prind` un

cadru atât de bun, dar cel pu]in va avea ce s`-i povesteasc` lui
Desmond. Era imposibil s` nu-l impresioneze cu farmecul
Africii, pe care ea \l sim]ea acum \n fiecare fibr`.
– E un grup în fa]a noastr`, spuse Ryan, sco]ând-o pe Laurie
din visare. Eu o s-o iau înainte [i o s` v` fac semn s` veni]i când
îi v`d. S` nu face]i zgomot! ordon` Ryan.
Acesta o lu` înainte, iar Laurie, în timp ce-l privea cum se
îndep`rteaz`, auzi câteva zgomote în dreapta ei, \n spatele
tufi[urilor. Poate erau elefan]ii, [i dac` era destul de rapid`…
– Domni[oar`, mai bine r`mâi pe loc, o opri Nabu.
– Uite ce e, Nabu, sunt sigur` c` a[ putea ob]ine exact pozele
pe care le doresc din unghiul `sta. O s` fiu înapoi într-un minut.
– St`pânul va fi furios, zise Nabu, urmând-o pe fat`.
– Când o s` se întoarc`, voi fi deja aici, a[a c` nu va afla c`
am lipsit, îi zâmbi ea cu subîn]eles.
Imaginea pe care o avur` când ajunser` la elefan]i merita tot
efortul. Erau din p`cate doar doi. Unul destul de înalt [i
înfior`tor [i puiul lui, cam de în`l]imea lui Laurie.
Se aflau \ntr-o oaz` de verdea]`, iar cele dou` animale
mâncau lini[tite. Laurie era captivat` de scen` [i îndrept`
aparatul spre puiul de elefant. Acesta ciuli imediat urechile.
– Ne-a sim]it. Hai s` plec`m, spuse Nabu.
– Oh, nu, uite cât de de dr`g`la[. Înc` o poz` [i gata, insist`
Laurie.
Dar la al doilea cadru, elefantul mare se apropie înfrico[`tor
de mult de cei doi [i scoase un r`get care \]i \nghe]a sângele \n
56 ROBERTA MICHELS
vene.
Laurie în]elese c` acum chiar era vremea s` plece, dar
dându-se înapoi cu un pas, se împiedic` de o crengu]` [i c`zu.
Apoi, nu-[i aminti prea bine ce urmase. {tia c` z`cuse pe jos cu
camera la picioare, iar Nabu fusese alergat de elefant. Parc` tot
p`mântul se zguduia în jurul ei [i nu în]elegea de ce b`rbatul
fuge \n cerc. R`mase paralizat` pe loc. Încerc` s` se ridice ca
s`-[i ia camera, dar nu-[i putea lua gândul de la Nabu. Ni[te
mâini o ridicar` repede.
– Dintre toate creierele seci…
Ochii de smarald erau din nou furio[i.
O ]inu în bra]e o perioad`. Îi f`cea bine c`ldura corpului sù.
Spre mirarea ei, nu o mustr` deloc, cu toate c` în sinea ei [i ea
\[i d`dea seama c` merit`.
– Unde e Nabu? E bine?
– Da, s-a ales doar cu câteva zgârieturi. A alergat pân` la un
copac în care s-a c`]`rat, iar elefantul i-a pierdut urma [i a fugit
la rudele sale. Trebuia s` r`mâi pe loc. Nu ]i-ar fi f`cut nimic.
Elefan]ii încep s` investigheze cum simt un zgomot.
– Am crezut c` Nabu fuge de tot, zise ea.
– Are experien]` în astfel de treburi. {tie bine c` elefantul,
dac` aude mai multe zgomote, devine confuz [i pierde urma
celui pe care-l urm`re[te.
– N-ar fi trebuit s`-l pun pe Nabu în pericol. |l privi cu obrajii
îmbujora]i.
În drum spre ma[in` îns`, Ryan începu s-o certe. Se pare c`
se ab]inuse destul pân` acum.
– Unde naiba ai înv`]at s` te por]i a[a în preajma animalelor?

Cel pu]in, acum îi mai trecuse spaima [i putea suporta mai
bine mustrarea. Poate asta era [i ideea.
– Voiam s` fac ni[te poze. Pân` acum am f`cut ce puteam
ob]ine [i la o gr`din` zoologic` de acas`. Te rog s` m` în]elegi.
Trebuie s` profit de ocazia asta.
– {i presupun c` pentru asta crezi c` merit` s`-]i asumi
riscul, nu?
Laurie î[i mu[c` buza [i-[i aminti c` el credea c` femeile fac
prea multe probleme. Tocmai asta f`cuse ea, îi confirmase
teoria.
– Ei bine, ar trebui s` te mul]ume[ti cu astea, adùg` el. S-ar
putea s` nu mai ai [i alt prilej la fel de nebunesc. De acum
încolo, vei fotografia animalele dintr-un copac. Bìe]ii
construiesc o platform` pentru tine.
– |ntr-un copac? Laurie era stupefiat`. Dar va fi mai greu
decât s` le urm`resc pe jos, adùg` furioas`. Oh, acum chiar îmi
doresc s` fi mers într-un parc na]ional. Cel pu]in acolo m-ar fi
l`sat s` fiu fa]` în fa]` cu animalele. Vrei doar s` îngreunezi
lucrurile pentru c` de la început n-ai vrut s` m` iei în aceast`
c`l`torie!
– Nu trebuie s` încerc s` îngreunez situa]ia ta, copil`. Tu e[ti
complicat` de la natur`. }i-ai dorit s` faci ceva la care nu te
pricepi deloc. Acest Desmond al tù trebuie s` valoreze ceva.
Altfel nu mi-a[ închipui de ce o fat` ca tine [i-ar risca gâtul
pentru el.
– Meseria mea e s` fac fotografii bune.
58 ROBERTA MICHELS
– {i a mea s` am grij` de tine [i s` te trimit întreag` de unde

ai venit. Acum ce va fi? Vei face ce-]i spun eu sau ne \ntoarcem
în ora[?
Laurie se v`zu nevoit` s` recunoasc`:
– Presupun c` platforma ar fi mai bun` decât nimic.
Nu [tia de ce, dar \[i d`du seama c` dac` ar fi plecat atunci,
via]a n-ar mai fi fost niciodat` la fel…
***
Platform` era poate prea mult spus pentru cele câteva

scândurele b`tute cu iscusin]` într-un arbore înalt. Aveau o
scar` pe care reu[eau s` urce acolo [i mai exista un motiv
pentru care Ryan recursese la asta. Chiar lâng` arbore era un
pârâu la care animalele obi[nuiau s` vin` [i s` se adape.
Ziua st`teau amândoi de paz`, ca s` urm`reasc` animalele
care veneau, iar noaptea plecau la tab`r` s` se odihneasc`. Spre
surprinderea lui Laurie, Ryan trecu repede peste incidentul cu
elefantul [i chiar o ajut` la fotografieri.
Pân` la sfâr[itul s`pt`mânii, aceasta înv`]ase deja s`
recunoasc` toate animalele care se apropiau de ap`. |ns`, spre
dezam`girea ei, nu ap`ru niciun pr`d`tor.
Dar se pare c` atmosfera de calm din Africa era mai indicat`
pentru legarea unei prietenii decât orice altceva. Oricare ar fi
fost motivul, zilele se scurgeau într-o armonie deplin`. Laurie
înv`]ase c` animalele veneau la ap` la prânz [i în amurg, dar

atunci nu era un moment potrivit pentru fotografiat, fiindc` nu
exista lumin` suficient`.
Ryan nu p`rea deloc deranjat s` stea cu ea, iar Laurie era de
p`rere c` îi f`cea pl`cere lucrul acesta poate fiindc` era pasionat
de fotografie. Sim]ea c` o prive[te atent când se concentreaz` [i
într-o zi chiar i-a spus, pe un ton apreciativ:
– Mânuie[ti al naibii de bine camera aia.
– Ar trebui. Am urmat ni[te cursuri de doi ani ca s` înv`].
– La revist` a fost prima ta slujb`?
– Da, cineva a dat o petrecere ca s` s`rb`torim absolvirea
cursului, [i nu [tiu cum a fost invitat [i Desmond. Oricum,
atunci mi-a oferit o slujb`.
– Se pare c` a fost la momentul potrivit, nu-i a[a?
– Ei, înc` îmi caut locul. Sunt mul]i fotografi buni.
– Poate s-a gândit c` ai ceva în plus fa]` de ceilal]i. Zicând
asta, Ryan i-a aruncat o privire din cap pân`-n picioare.
– Nu pot s`-mi imaginez ce-a fost. Poate i-am p`rut
entuziast`.
– Da, poate. Dar acum ar trebui s` te sim]i bine. Aproape c`
ai reu[it.
A[a era, nu? î[i d`du ea seama. Dup` toate astea, avea s`
plece [i în alte c`l`torii pentru a face poze.
Dar asta, bineîn]eles, dac` Desmond era mul]umit de munca
ei de aici. În ultima vreme, o evitase [i nu mai ie[iser` la cin` a[a
cum obi[nuiau, dar era sigur` c` la întoarcere lucrurile aveau s`
fie cu totul altfel. Poate chiar avea s` o [i cear` de so]ie. Ridic`
60 ROBERTA MICHELS
gânditoare ochii [i întâlni zâmbetul lui Ryan.

– Deja te gânde[ti la succes, nu-i a[a?
– Da, zise ea, sfioas`. Cred c` Desmond va fi impresionat de
munca mea.
– {i crezi c` va fi destul pentru o cerere în c`s`torie?
– Posibil.
– Doar despre asta vorbesc fetele.
– Ai ceva împotriv`?
– Destul ca s` m` feresc de acest subiect.
– De asta n-ai femei cliente?
– Posibil. Condi]iile din s`lb`ticie favorizeaz` împerecherile.
– Ah, de aceea insi[ti ca toate femeile s` se îmbrace în
b`rba]i, nu?
– Pentru binele lor, nu al meu.
O ajut` s` se ridice. Pentru o clip`, privirile li se înt\lnir`.
Laurie rupse t`cerea.
– Cred c`…Nabu ne a[teapt`.
Se întoarse ca s` arunce scara de funie.
– B`trânul Nabu!
Dar în seara urm`toare, Nabu nu mai veni.
Laurie î[i d`du târziu seama c` se înserase. Era ciudat.
Ma[ina nu se auzea [i cu siguran]` Ryan se întreba [i el de ce
întârzie b`rbatul. Privi prin binoclu, dar nu v`zu nimic.
Se întuneca [i Nabu nu ap`rea de nicìeri. Timp de o
s`pt`mân` venise întotdeauna pe înserat, tr`sese ma[ina sub
copac, când la ap` nu mai era niciun animal [i-i dusese în
siguran]` la tab`r`.
– Ceva trebuie s` i se fi întâmplat, spuse Ryan. Va trebui s`

risc`m [i s` afl`m despre ce e vorba.
Laurie nu prea era sigur` la ce fel de risc se referea. Cum
puteau oare s` str`bat` aproape [ase kilometri pe întuneric,
înconjura]i de atâtea animale dornice s` le sfâ[ie carnea de pe
oase?
Ryan coborî de pe platform`, dup` care urc` din nou.
– Va trebui s` mai a[tept`m, zise el. La râu sunt câ]iva
rinoceri.
– Rinoceri? Oh, ce noroc am [i eu! Apar tocmai acum când e
întuneric [i nu pot face nicio poz`.
– Stai calm` sau poate ai nenorocul s` vezi unul de aproape.
Îl privi, îngrijorat`.
– Atât de rì sunt?
– Rinocerii sunt unele dintre cele mai periculoase animale.
Nervoase, rapide [i pornite împotriva a orice mi[c`. Ar fug`ri un
alt rinocer, o ma[in`, sau chiar un elefant.
– Dar…e[ti sigur c` nu [i un copac?
– Suntem în siguran]` aici, stai lini[tit`. O trase mai aproape
de el. Ceva îmi spune c` [i Nabu e într-o situa]ie asem`n`toare.
Nu e deloc în]elept s` vezi ce are ma[ina noaptea sau s` mergi
pe jos pân` la tab`r`.
– {i ce-o s` fac`?
– L-am înv`]at tot ce [tiu. Va trebui s` stea lini[tit în ma[in`
pân` se lumineaz`, ca s` vad` ce e în jurul lui. Dar e posibil ca
pân` atunci bìe]ii s`-i vin` în ajutor. Or s` g`seasc` ei o cale.
– Asta înseamn` c` s-ar putea s` ne petrecem noaptea…aici?
62 ROBERTA MICHELS
– Cu rinocerii la picioarele noastre [i poate cu al]ii prin

împrejurimi, cred c` e cel mai bine. Adun` câteva crengi. Mai
bine te a[ezi confortabil.
– Stau bine, mul]umesc.
– Cum vrei.
Se întoarse cu spatele la el [i privi cerul. Sim]ea c` parc` nu
trìse pân` în acea noapte [i ceva în sinea ei îi spunea c` ar fi în
stare s`-[i petreac` o via]` întreag` în acel copac, al`turi de acest
b`rbat …
– Mai bine vii mai aproape de mine, înainte s` cazi.
Nu a[tept` s` repete invita]ia, [i se apropie de el. Acesta o lu`
în bra]e [i o acoperi cu crengi. Era atât de pl`cut sentimentul de
protec]ie pe care i-l oferea!
– Încearc` s` dormi pu]in. Se va lumina înainte s`-]i dai
seama.
– Cred c` `sta e momentul în care femeile dau b`taie de cap
b`rba]ilor într-un safari, nu? Dac` ai fi fost singur, ai fi riscat s`
te întorci pe întuneric la tab`r`?
– Poate nu pân` acolo, dar pân` la ma[ina lui Nabu, cu
siguran]`.
– |nc` o po]i face, s` [tii.
– {i s` te las pe tine aici?
– Nu mi-ar fi fric` s` merg cu tine.
– S-ar putea s` ]i se par` mai rù decât s` fii nevoit` s`-]i
petreci noaptea aici.
Se întoarse spre el.
– Dar nu e niciun chin, zise ea.
Urm` o pauz` lung`, dup` care Ryan adùg`:

– Dar ]i-ai fi dorit s` fiu Desmond, nu-i a[a?
Laurie zâmbi. Dac` ar fi fost Desmond în locul lui, ar fi f`cut
orice ca s` fac` un foc pentru a reu[i s` pozeze rinocerii.
– S` nu-mi spui c` nu ]i-ai imaginat asta.
– Nu prea m-ar ajuta.
– Ba eu cred c` da.
Laurie sim]i c` pornise pe un drum pe care nu mai vrea s`
continue, dar de unde nu e prudent nici s` dea \napoi. Voia s`
r`mân` exact unde este, f`r` alte comentarii. Adùg`:
– N-a[ dori s` fiu cu altcineva. Sunt mul]umit` c` sunt cu tine
[i abia a[tept pozele alea în ac]iune.
– Hm, Weldon, ai grij` ce-]i dore[ti, pentru c` s-ar putea s`
cape]i.
Privirea lui o sperie pu]in.
– Doar ca s` te avertizez, s` [tii c` o s` m` gândesc în
continuare la Desmond, da?
– E o idee bun`.
Îi sim]i respira]ia cald` pe gât [i [oaptele lui se pierdur`
undeva în noapte:
– Cred c` Desmond ar fi f`cut asta…
Nu [tiu când se întâmpl`, dar s`rutul lui fu pasional [i total.
Sim]i c` îi face s` vibreze fiecare buc`]ic` din corp [i, înainte s`
ofere [i ea pl`cerea pe care o primea, acesta se smuci brusc [i-i
spuse cu r`ceal` în glas.
– Dormi între crengi. Acolo o s` te sim]i mai bine. Somnul o
s` fac` timpul s` treac` mai u[or.
64 ROBERTA MICHELS
Dar ceva din vocea lui îi spunea c` pentru el timpul nu va

trece atât de u[or.
Noaptea trecu repede [i spre diminea]` Nabu î[i f`cu
apari]ia, cerându-[i mii de scuze pentru întârziere. |ntr-adev`r,
Ryan avusese dreptate. {i el fusese încol]it, \ns` de ni[te
pantere. Dar odat` cu r`s`ritul soarelui, animalele disp`ruser`
[i venise dup` ei. Ajun[i la tab`r`, Laurie se duse s` fac` o baie.
C\nd ie[i din cort, v`zu c` toate erau strânse, în afar` de al ei. Se
duse spre Nabu.
– Ce se întâmpl`? Ne mut`m? întreb` ea, zâmbind.
– Nu, [efu zice c` ne întoarcem la Mbinga.
– Înapoi la Mbinga? Nu pot s` cred! {i cum r`mâne cu pozele
mele? P\n` acum n-am reu[it s` surprind multe animale. {i tu
[tii treaba asta. Am crezut c`…
– Uite ce e, copil`, toate astea au fost ideile tale. Ai f`cut
destule poze. Acum, dac` e[ti gata, putem pleca.
Laurie privi neputincioas` cum Nabu îi desface cortul [i apoi
o invit` s` urce în ma[in`.
– Domnule Holt, n-am putea merge înapoi la pârâu? Poate
g`sim acolo rinocerii. Te rog.
– Uite ce e. Dac` prietenul `sta al tù nu e mul]umit de
pozele pe care le-ai f`cut pân` acum, atunci m` îndoiesc c` ni[te
rinoceri ar face diferen]a.
Laurie î[i d`du seama c` nu e cazul s`-l mai bat` la cap. Era
oricum plictisit c` a f`cut o c`l`torie pe care n-o dorise înc` de
la început.
Privi cum porne[te motorul [i ma[ina o lu` din loc. L`sar` în
spate locul unde parcaser` [i Laurie trebui s` dea piept cu

situa]ia: expedi]ia se terminase. Acum trebuia s` se preg`teasc`
pentru c`l`toria spre Anglia [i pentru întâlnirea cu Desmond. {i,
înainte de asta, trebuia s` g`seasc` o modalitate s`-i pl`teasc`
lui Ryan. A[a c` zise:
– Dac` o s`-mi spui acum cât m` cost` toate astea, a[ putea
s`-]i înapoiez banii mâine diminea]`.
– Oh, las-o balt`! Consider` c` totul a fost un cadou de
nunt`.
– Dac` e[ti de p`rere c` nu-mi pot permite s` te pl`tesc, s`
[tii c` te în[eli. Am economiile mele [i nu m-am gândit nicio
clip` c` o s`-mi faci vreun favor.
– N-ai cerut nimic. Eu m-am oferit s` mergem.
Era imposibil s` se certe cu un b`rbat atât de înc`p`]ânat ca
Ryan Holt. Dar Cando î[i cerea por]ia lui de dezmierd`ri [i fata
se v`zu nevoit` s` abandoneze subiectul. Dup` ce se juc` pu]in
cu el, îl l`s` pe scaunul din spate, unde acesta se a[ez`
confortabil.
– Ce ai de gând cu micu]ul `sta? Îl iei cu tine?
– Nu cred c` s-ar sim]i bine dac` l-a[ lua din toat` atmosfera
asta.
– Acum, nu cred c` s-ar mai putea ata[a de altcineva, iar în
s`lb`ticie cu siguran]` n-ar mai supravie]ui. Urm` o pauz`. Dac`
vrei, l-a[ putea lua acas` la mine.
– La tine? ~, sigur, cred c-ar fi bine pentru el.
Oare cum ar`ta casa lui Ryan Holt? Era spa]ioas`? Ce culoare
avea mobila? Oh, dar de ce-[i b`tea capul cu asemenea \ntreb`ri?
66 ROBERTA MICHELS
Oricum, n-avea s-o viziteze vreodat`.

– Bine, zise el. Ai vrea s`-l vezi c` e bine, înainte s` pleci?
\ntreb` el.
– Poftim? Pe cine?
– Pe Cando. Despre el vorbeam, nu?
Lui Laurie nu-i venea s` cread`. Parc` era r`spunsul la una
dintre întreb`rile ei. Dar era bine dac` se ducea?
Mai bine nu accepta. Cu cât [tia mai pu]ine despre acest om,
cu atât va fi mai bine. {i a[a avea destule amintiri legate de el.
De ce s`-[i îngreuneze via]a?
– Nu vin, r`spunse ea, \n cele din urm`. Cred c` pur [i
simplu o s`-l las la tine.
– Nu e[ti deloc curioas` s`-i vezi viitoarea cas`?
– Ba da, foarte, dar…
– Am câ]iva angaja]i, a[a c` nu trebuie s` te temi c` vei
r`mâne singur` cu mine.
Laurie nu mai zise nimic, a[a c` Ryan \nchise subiectul,
spunând:
– O s` vin s` te iau mâine diminea]`.
|n Mbinga era t`cere la ora aceea a amiezii. Soarele dogorea
atât de tare, încât toat` lumea î[i g`sise alt` ocupa]ie, la umbr`.
La hotel, doamna Lewis se afla la recep]ie, frumoas` [i rece
ca întotdeauna. Probabil c` asta gândea [i Ryan când se apropie
de ea [i-i depuse un s`rut pe obraz.
– Bun`, Gayna. Ceva nou pe aici?
– E vreodat` a[a ceva? \ntreb` ea, dezinteresat`. {i, apropo,
mul]umesc c` ai venit s` m` aju]i cu registrele alea. Nu [tiu ce
m-a[ fi f`cut f`r` tine. |i trecu o mân` lene[` prin p`r.

– Scuze, draga mea. Din p`cate, am plecat \n grab`.
– {i v-a]i întors la fel de repede, spuse ea, ar`tându-se
bucuroas` de venirea lor. Sper c` a fost un succes c`l`toria, nu?
– {i eu sper c` poate mai reu[e[ti s` m` cazezi o noapte,
spuse Laurie, evitând s` r`spund` \ntreb`rii. Voi pleca mâine.
– Desigur. Camera în care ai stat e liber`. Ia-]i singur` cheia,
adùg` femeia cu indiferen]`.
Dar Ryan veni politicos [i i-o oferi el.
– Scuz`-m`, dar cred c` e mai bine s`-l iau pe Cando s`
m`nânce, spuse fata, luând puiul de vulpe. Ne vedem mai
târziu.
***
În ziua urm`toare, Laurie merse la firma de închirieri [i

rezerv` o ma[in` cu care s` mearg` la Dar-es-Salaam.
Mai târziu, în aceea[i zi, Ryan trebuia s` vin` dup` Cando.
Laurie se aranjase pentru aceast` întâlnire, cu toate c` nu [tia
prea bine de ce o face. Era sigur` îns` c`-i va fi greu s` plece de
aici. Sim]ea c` o leag` atâtea lucruri de aceast` s`lb`ticie.
Tres`ri. Auzise zgomotul ma[inii lui Ryan. Dar la volan nu era el,
ci Nabu. O durea faptul c` n-o considerase at\t de important`
încât s` vin` chiar el dup` ea.
Urcar` în ma[in` [i merser` mult, printr-un peisaj de[ertic [i
68 ROBERTA MICHELS
tocmai când Laurie se \ntreba dac` vor mai ajunge vreodat` la

destina]ie, Nabu coti pe un drumeag. |n fa]`, o priveli[te de
basm \]i tìa respira]ia. O vale plin` de verdea]` [i un munte
ro[iatic la ale c`rui poale se \ntindea un lac cu ap` limpede în
care cerul se oglindea nestingherit, iar la marginea p`duricii de
lâng` lac se z`rea o c`su]` cu acoperi[ grena.
V`zut` de departe, c`su]a p`rea desenat` printre flori, iar de
aproape era parc` [i mai frumoas`, o pat` de culoare \ntr-o oaz`
de trandafiri [i magnolii.
– Oh, e minunat! spuse fata, sim]ind c` era în Paradis. Dar \[i
aduse aminte c` nu trebuia s` r`mân` mult. Îl las pe Cando în
grija ta? \ntreb`. {tii, cred c` e mai bine s` plec. Oricum, m`
gr`besc.
– Oh, dar v` rog, domni[oar`. Vreau s` v` ar`t ]arcul pe care
l-am construit special pentru puiul de vulpe. Dar mai întâi n-a]i
vrea s` be]i ceva?
– Eu nu…
O conduse pe teras`.
– Dureaz` doar un minut, o asigur` el. M` întorc imediat.
B`rbatul disp`ru. Oh, dac` ap`rea acum Ryan? N-avea de
gînd s` mai dea ochii cu el. Când se va întoarce Nabu, îl va ruga
s-o duc` imediat la hotel.
Înainte s` poat` rezista tenta]iei, Laurie z`ri prin u[a
deschis` o camer` frumos mobilat`. Tapetul era alb [i pe una
dintre m`su]e era un bol cu flori uscate… Dar era o nebunie.
Mai bine a[tepta \n ma[in`. |l va ruga pe Nabu s-o duc` la
Mbinga cât mai repede. Nu apuc` s` fac` nici doi pa[i pe scar`,
c` d`du nas în nas cu un tân`r de vârsta ei, cu o alur` neglijent`,

îmbr`cat în pantaloni scur]i [i tricou.
{tia c` seam`n` cu cineva. |[i d`du seama. Era copia fidel` a
lui Ryan, dar ochii erau de un c`prui-deschis, iar p`rul avea o
tent` mai închis` la culoare. Cu siguran]`, era fratele lui Ryan.
Acesta o m`sura din cap pân`-n picioare [i o sorbea cu nesa].
– Nu-mi vine s` cred! Parc` m` uit la un tablou.
Laurie fu luat` prin surprindere [i izbucni în râs.
– Sunt real`, s` [tii.
– Da, chiar e[ti! rosti tân`rul, extaziat. Avea un zâmbet
ucig`tor [i, cu non[alan]`, îi puse o mân` pe talie tr`gând-o mai
aproape de el. Continu`, pe acela[i ton glume]: ia te uit`, ce faci
tu aici, frumoasa mea?
– Sunt Laurie Weldon [i stau în Mbinga. Nabu s-a dus s`-mi
aduc` ceva de bùt.
– Se pare c` oamenii evolueaz` în Mbinga. Apoi, dup` o
pauz`, parc` str`duindu-se s` devin` serios, spuse: eu sunt Dave
Holt. Dac` vrei, pot s` aduc eu bùturile. Unde s` ne a[ez`m?
O conduse într-o sufragerie luminat`, cu mobil` de culoarea
untului, rame de fotografii [i dou` tablouri a[ezate discret pe
pere]ii crem. Când se a[ezar` pe ni[te fotolii acoperite cu piele
fin`, un servitor, pu]in mai în vârst` decât Nabu, veni cu bùturi
r`coritoare.
Bìatul îi oferi un pahar [i zise:
– Dac` a[ fi [tiut c` e[ti aici, a[ fi aranjat s` fiu suspendat mai
repede.
– Suspendat? De la facultate? \ntreb` fata.
70 ROBERTA MICHELS
– Mda, ar trebui s` fiu student la drept, dar toat` treaba asta

îmi d` dureri de cap, zise cu o oarecare nep`sare.
– Dar ce s-a întâmplat? De ce au recurs la a[a ceva?
– Oh, chestii obi[nuite, d`deam o petrecere [i un turn`tor
a…dar în fine, poveste veche. O privi cu interes. Conteaz` doar
ce se întâmpl` în momentul `sta. Acum c` ]i-ai terminat bùtura,
ce-ai zice dac` am face o plimbare cu ma[ina?
– Ei bine, ai putea s` m` duci la Mbinga, dac` vrei, zise ea.
Se pare c` Nabu a fost re]inut cu alte treburi.
– Bine, pentru început, merge [i asta.
Dave se apropie de ea [i o lu` \n bra]e cu aceea[i non[alan]`
cu care o f`cuse [i prima oar`. Laurie izbucni din nou în râs \n
fa]a gestului spontan, [i se gândi s` nu pomeneasc` înc` nimic
despre plecarea ei în Anglia. Exact în acel moment, în camer` î[i
f`cu apari]ia Ryan, înalt [i impun`tor, mai frumos ca niciodat`.
Pân` [i Laurie trebuia s` admit` c` ar`ta bine. Purta ni[te
pantaloni lejeri din in alb [i un tricou de aceea[i culoare care
contrasta cu pielea lui bronzat`. O privi pe Laurie din cap
pân`-n picioare [i adùg` un comentariu mali]ios:
– V` ]ine]i de prostii, copii? Se duse spre tava cu bùturi [i
lu` un pahar. Cando s-a acomodat? \ntreb` el cu voce rece.
– Cine, sau ce e Cando? \ntreb` Dave care se a[ez` pe unul
din scaune.
– E un vulpoi micu], pe care l-am g`sit în Mbinga, r`spunse
Laurie. Încerca s` traverseze strada [i…
– Oh, Doamne, asta e? {i cui i-a venit ideea cu numele `sta?
– Eu i l-am pus, zâmbi Laurie. Am crezut c`…
– Ryan, întreb` Dave ner`bd`tor, putem merge la o plimbare

cu ma[ina? Nu prea avem ce face pe aici.
– Ai putea s` m`nânci, zise fratele sù, pe un ton sarcastic. E
aproape prânzul. Poate [i domni[oara Weldon ar putea s`
r`mân`.
– Oh, desigur c` va r`mâne. Nu-i a[a, Laurie? Haide, o s`-]i
ar`t unde e baia s` te speli pe mâini, i-o lu` el înainte,
anticipând consim]`mântul fetei.
Laurie se v`zu nevoit` s` accepte, dar nu se sim]i deloc în
largul ei în timpul mesei. Ryan îi veghea pe amândoi, gânditor,
doar Dave sporovìa încontinuu despre cât de frumoas` e via]a
la Londra, ce se mai poart` [i care mai e pre]ul biletelor la
concertele pop. Dar punctul culminant a fost când tân`rul a
folosit o furculi]` pe post de microfon [i a încercat s`
interpreteze o melodie preferat`.
Ryan, observând stânjeneala lui Laurie, zise cu asprime:
– Dave, hai s` termin`m odat` cu masa asta, da? Spectacolele
se ]in pe scen`, nu în cas`.
Mai târziu, când beau cafeaua pe teras`, Ryan zise, aproape
indiferent:
– Domni[oar` Weldon, o s` te duc eu înapoi în Mbinga.
Oricum, am ceva de f`cut acolo.
– Dar Ryan, i-am spus c` eu o s`…izbucni t\n`rul, u[or
nervos.
– Nu te mai ambala atât. Domni[oara Weldon oricum pleac`
acas` în dup`-amiaza asta.
– Oh, nu! Exact când lucrurile deveneau bune [i pentru
72 ROBERTA MICHELS
mine! Se întoarse disperat spre fat`: Laurie, chiar trebuie s`

pleci? Adic`, n-ai mai putea s` mai r`mâi o vreme?
– M` tem c` nu. Am [i închiriat o ma[in` care s` m` duc` \n
port.
– Oh, grozav! Ce noroc am [i eu! Ce-o s` fac aici, în
pustietatea asta? N-am unde s` merg, n-am ce s` v`d. Ce mai
via]`!
– Ai putea s` înve]i, ca s`-]i îndrep]i notele. Poate dac` ai fi
acordat mai mult` aten]ie studiului [i nu altor lucruri inutile,
acum n-ai mai fi fost în aceast` "pustietate"!
***
Ryan nu se gr`bea deloc s` ajung` la Mbinga. Ba chiar

mergea destul de lejer. P`rea preocupat, iar Laurie î[i d`du
seama c` probabil se gândea la fratele sù. {i nici n-o deranja
aceast` t`cere. Astfel, îi d`dea prilejul s` se gândeasc` la ce i se
întâmplase de când venise pe t`râm african. Toate se
petrecuser` parc` prea repede [i p`reau desprinse dintr-un
film… Dar amintirea cea mai puternic` era cea a privirii lui
Ryan în noaptea aceea în care au stat singuri, în s`lb`ticie. Oare
pentru un moment, o v`zuse ca pe o femeie?
La un moment dat, \ns`, Ryan o scoase din visare:
– Ia spune, Weldon, [tii s` conduci o ma[in`?
– Mi-am luat permisul chiar înainte s` vin aici, r`spunse ea,
oarecum încurcat`.
– Îmi amintesc c` mi-ai spus c` ai avea trei s`pt`mâni de
concediu, nu-i a[a? Punând la socoteal` s`pt`mâna din
s`lb`ticie, mai r`mân cam zece zile.
– Cam a[a ceva, zise fata, încercând s`-[i dea seama unde
vrea s` ajung`.
– Ce-ai zice dac` te-a[ ruga s` le petreci al`turi de Dave?
Deci, asta era! Dave! {i ea care se gândise c` poate el o dorea
al`turi…Nu g`si nimic de spus, a[a c` Ryan i-o lu` înainte.
– Dave trebuie s`-[i fac` ordine în via]`. În ultima vreme a
avut o companie cam ciudat`, [i i-ar prinde bine o persoan`
echilibrat` al`turi.
– Nu se poate s` te referi la mine! Chiar tu mi-ai spus c`
gândesc ca o adolescent`!
– {i nici n-am de gând s`-mi retrag cuvintele, dar în
compara]ie cu Dave, e[ti un monument al echilibrului. Apoi,
adùg`: ei, ce zici? Ai putea ie[i la plimbare cu Dave. Avem lacul
aproape,
unde pute]i înota. Iar din moment ce îmi faci o favoare, m`
a[tept s` treci nota de plat` de la hotel în contul meu.
– Bine, dar de unde a[ lua o ma[in`?
– A]i putea s-o folosi]i pe a mea. O s` iau eu jeepul.
– Dar tu nu-l po]i ajuta s`-[i revin`? Pân` la urm`, e[ti fratele
lui [i…
– Dave nu vrea nimic de la mine. Sunt cu cincisprezece ani
mai mare ca el, [i vârsta m` împiedic` s`-i dau vreun sfat.
– Dar sper c` nu vrei ca eu s` fac asta în locul tù, nu?
74 ROBERTA MICHELS
– Nici nu va trebui. V`d c` deja te place [i nu-i va fi greu s`

ia ceva bun din comportamentul tù.
Laurie îl privi, gânditoare.
– I-ai dat întotdeauna ce a vrut, nu?
– Plus ceva ce nu [i-a dorit: o educa]ie bun`. Dave are o
minte str`lucit`. I-ar fi mult mai u[or s`-[i ia o diplom` decât
mi-a fost mie. Dar se pare c` [i-a pierdut cheful pentru înv`]at.
Ajunser` la hotel.
– Pân` acum, nu mi-ai spus dac` pot conta sau nu pe
ajutorul tù. O privi. Nu trebuie s`-]i faci griji în privin]a lui
Desmond. Nu vreau ca Dave s`-[i fac` vreo idee romantic` în
privin]a ta. Oricum, nici n-ar avea timp pentru a[a ceva.
– S-ar putea ca Desmond s` se întrebe unde sunt, dac` va
ajunge în Anglia înaintea mea.
– O s`-i explic eu totul, dac` se va \ntâmpla a[a.
– Chiar ai face [i asta?
– Da, face parte din rolul de frate mai mare, nu? adùg` el
zâmbind u[or.
Laurie coborî din ma[in` cu un soi de re]inere. Oare a[a avea
Ryan s-o priveasc` de acum înainte? Ca pe o juc`rie pentru
fratele sù mai mic? Î[i spuse totu[i c` trebuia s` fie bucuroas`
dac` mai r`mâne o perioad` în Africa, dar mai târziu în seara
aceea, î[i d`du seama c` n-o mai încânta aceast` idee. Nu \n
asemenea condi]ii.
Capitolul 5
Auzi u[a trântit` în urma ei [i glasul furios al lui Ryan.

– Uite ce e. Dac` e a[a un chin pentru tine, mai bine pleci [i
uit`m de toate astea. Pân` la urm`, Dave va trebui s`-[i revin` cu
sau f`r` ajutor.
– Nu! Stai pu]in. Pân` la urm`, un frate mai mic era mai bun
decât nimic, nu? î[i spuse Laurie. M` gândeam doar la ma[ina
închiriat`. Era rezervat` pentru dup`-amiaza asta.
– Nicio problem`, zise Ryan, mai calm. O s-o anulez când m`
întorc. Era a lui Mahmoud, nu?
Laurie încuviin]` [i r`mase pl`cut surprins` de zâmbetul lui.
– Spune-i Gaynei c` o s` mai r`mâi. O s` trec mai târziu pe
la ea. Acum, vreau s` merg s`-i dau lui Dave ve[tile bune.
Laurie r`mase s`-l priveasc` pe Ryan cum se îndep`rteaz`.
Ceva îi spunea c` Gayna nu va fi atât de bucuroas` când va afla
c` mai r`mâne. {i a[a era. Femeia nu era deloc în toane bune.
76 ROBERTA MICHELS
Privea cum un b`rbat îi repar` sc`rile [i când o v`zu pe Laurie

intrând, o întâmpin` cu o privire acr`.
– Mahmoud te-a cùtat peste tot, draga mea. Cred c` te
a[teapt` la garaj. }i-am pus bagajul \n holul de la intrare.
A[adar, intrase în camera ei [i-i împachetase lucrurile? Laurie
r`mase stupefiat`. Dar o lovitur` de ciocan îi curm` gândurile.
Tres`ri [i privi \n spatele ei. Bill Alexander repara un toc de u[`.
– Nu-]i face griji pentru el, copil`, zise femeia, iritat`. I s-a
n`z`rit c` nu m` pot ocupa singur` de repara]iile astea.
– Noroc c` eram în trecere pe aici [i am v`zut treapta asta
putrezit`. Cu siguran]`, cineva avea s` calce pe ea [i s` se
loveasc`. Ai g`zduit vreo b`taie pe aici, Gayna? întreb` b`rbatul.
– Oh, nu fi ridicol! {tii la fel de bine ca [i mine c` locul `sta
se pr`bu[e[te pe zi ce trece.
– Pì cam a[a e. Poate asta ar trebui s`-]i dea de gândit, s`
cheltui mai pu]ini bani pentru tine [i s` investe[ti mai mul]i în
hotelul `sta.
– Nu te intereseaz` pe tine chestiile astea. {tii bine c` Ryan
e cel care se ocup` de repara]ii aici. Î[i aminti de Laurie. Oh,
domni[oar` Weldon, dac` a[tep]i s`-]i iei la revedere…Ce s`-]i
spun? Mi-a p`rut bine s` te cunosc. Nu cred c` ne vom revedea
prin p`r]ile astea, nu? zise ea, întinzând mâna.
– ~... doamn` Lewis, n-am venit s`-mi iau r`mas-bun. Am
venit s` te rog s`-mi mai rezervi camera pentru înc` zece zile.
Domnul Holt m-a rugat s` mai r`mân o vreme, continu` ea.
– Zece zile, spui? o întreb` doamna Lewis cu acreal`.
– Da.
Dup` o pauz` în care femeia o m`sur` din cap pân`-n

picioare, parc` încercând s` afle care era realul motiv al [ederii
ei acolo, zise:
– Ei bine, se pare c` nu trebuie s` ne lu`m r`mas-bun, nu?
Dar te rog s` m` anun]i dac` ai de gând s` r`mâi de tot aici, în
hotelul meu, da? Se duse s` deschid` registrul de pe birou.
Mai târziu, în camera ei, c\nd î[i despacheta lucrurile, Laurie
auzi zgomot de tocuri pe hol, apoi o b`taie u[oar` în u[`.
– Domni[oar` Weldon, \ncepu Gayna, mi-a sc`pat ceva din
vedere. Pân` la urm`, se pare c` nu-]i mai pot închiria aceast`
camer`. Îmi pare rù c` nu mi-am amintit atunci, dar repara]iile
trebuie f`cute în fiecare camer` [i se pot face doar în
extrasezon.
Cu toate c` lui Laurie nu i se p`rea c` avea nevoie de vreo
repara]ie camera ei, zise totu[i:
– Nu m-a[ putea muta în alt` camer` care a fost deja
reparat`?
– Nu e posibil, pentru c` le repar`m pe toate odat`. Dup`
cum cred c` ai aflat, acesta e singurul hotel din zon` [i trebuie
s` fie gata când începe sezonul de vân`toare.
– Desigur, zise fata [i Gayna intr` dup` ea, în camer`. Arunc`
o privire cercet`toare rochiilor de pe pat.
– Eu nu mi-a[ face atâtea griji în locul tù. Pân` la urm`,
Mbinga e un loc mort [i sunt sigur` c` pe coast` te-ai sim]i mult
mai bine. Cu o asemenea coafur`, sunt sigur` c` nu vei duce
lips` de admiratori. Acum, zise ea, plictisit` parc` de aceast`
conversa]ie, ]i-ar pl`cea s` vorbesc eu cu Mahmoud despre
78 ROBERTA MICHELS
ma[in`?
– Cred c` mai întâi ar trebui s`…
– Oh, stai lini[tit`, nu e nicio problem`. O s` trimit pe unul
dintre bìe]i la garajul lui. Va dura doar câteva minute.
Pu]in mai târziu, Laurie auzi ma[ina parcat` în fa]a hotelului
[i Gayna nu întârzie mult s` vin` chiar ea s-o conduc`.
– Am aranjat totul, drag`. Haide, s` nu mai pierdem timpul
degeaba. Am f`cut [i formalit`]ile, [tiu c` nu e pl`cut s` te bat la
cap cu asemenea lucruri. Bagajul e deja în ma[in`, a[a c`, la
revedere, domni[oar` Weldon. S` te distrezi pe coast`. Mi-a[ fi
dorit s` merg eu în locul tù.
Pân` s` se dumireasc`, Laurie era deja în ma[in`, iar [oferul
porni, dup` ce închise bine u[a în urma ei. Gayna înc` îi mai
f`cea semn cu mâna [i p`rea foarte bucuroas` de plecarea ei.
Îi p`rea rù c` p`r`se[te un loc atât de frumos. Dar ceva
înùntrul ei îi spunea c` era cel mai bun lucru pe care-l putea
face. Lui Ryan avea de gând s`-i trimit` o scrisoare în care s`-i
explice de ce nu mai putuse s` r`mân` în Mbinga. {tia c` era
posibil ca aceasta s` ajung` când era deja \n drum spre Anglia,
dar oricum, era tot ce-i st`tea în putin]`. Absorbit` de aceste
gânduri, nici nu observ` când [oferul opri la insisten]ele unui
b`rbat dintr-o alt` ma[in`.
Era chiar Ryan, care coborî precipitat [i veni spre ea.
– Deci pân` la urm`, nu ]i-a pl`cut ideea de a r`mâne, nu?
– Aveam de gând s`-]i trimit o scrisoare în care s`-]i explic
totul.
– Pentru Dumnezeu, de ce n-ai spus c` abia a[teptai s` scapi
de aici? Te-a[ fi dus chiar eu \n port.

– A[ prefera s` nu mai tragi concluzii gre[ite. Toate s-au
întâmplat foarte repede, iar când doamna Lewis a zis c` nu m`
mai poate g`zdui, atunci am…
– Gayna nu te-a mai putut g`zdui?
– Da, a spus ceva despre ni[te repara]ii în camere.
– A[a e, are dreptate. Doar în sezonul `sta se mai pot face
repara]ii.
St`tu o clip` pe gânduri, apoi adùg`:
– S-ar p`rea c`-]i datorez ni[te scuze, nu-i a[a?
Laurie nu \n]elegea de ce o ajuta s` ias` din ma[in`. Poate c`
avea de gând s` o duc` chiar el al destina]ie. Da, asta trebuia s`
fie, pentru c` îi mut` bagajul în ma[ina lui, o ajut` [i pe ea s`
urce, dup` care pl`ti [oferului costul transportului.
– M` întorsesem s` v`d cum te pricepi s` conduci pe astfel
de drumuri, dar lucrurile astea nu mai au nicio importan]`
acum. Închise u[a [i veni s` se a[eze lâng` ea.
– Ce vrei s` spui, mai exact?
– Din moment ce vei sta acas` la noi, Dave va conduce.
– Oh, dar...asta îi spunea sau nu auzise bine? Chiar va locui
cu ei?
– Voiam s`-]i sugerez asta de la început, dar m-am gândit c`
ai prefera un moment de libertate, c\nd s` nu mai auzi nimic de
fratele meu s`lbatic. Dave e tare încântat de decizia pe care ai
luat-o. {i, din moment ce ea tot nu spunea nimic, Ryan se v`zu
nevoit s` continue: nu trebuie s`-]i faci griji pentru mine. N-o
s`-mi fac apari]ia prea des.
80 ROBERTA MICHELS
– O s`-l rev`d [i pe Cando, adùg` fata, în lips` de altceva.

– {i o s`-l r`sfe]i la nesfâr[it. Nu prea s-a obi[nuit cu ]arcul.
– Oh, abia a[tept s`-l ]in din nou în bra]e.
– Dar s` nu ui]i, copil`. Trebuie s` pleci la Desmond în
curând.
Dup` asta, niciunul dintre ei nu mai zise nimic. Ajunser` la
casa lui Ryan [i Dave zburd` vesel spre ma[in`, deschiz\ndu-i
portiera lui Laurie [i ajutând-o voios s` coboare.
– Oh, e minunat! Bine ai venit, draga mea. Deja ]i-am
preg`tit camera. Are vedere spre lac [i un balcon superb,
sporovì el bucuros. Laurie z\mbi stânjenit` când bìatul o lu`
în bra]e. Oh, dac` ai [ti cât m` bucur c` ai hot`rât s` r`mâi!
Era con[tient` de privirea cercet`toare a lui Ryan. Dave se
repezi s`-i ia valiza, iar fratele lui zise:
– Hei, nu uita c` aici suntem în Africa. A[a c` ia lucrurile mai
u[or.
Laurie privi din nou priveli[tea care î]i tìa trespira]ia.
– Î]i place casa? \ntreb` Ryan, luând-o pe dup` umeri.
– Dac` îmi place? |ncerc s`-mi spun c` nu e un vis. O cas`
într-un peisaj at\t de idilic, \]i d` senza]ia c` parc` ai trì la
cap`tul lumii! Am crezut c` pe aici sunt numai tufi[uri, iar
construc]iile se reduc la colibe [i case de lemn. Dar cum se
nume[te zona asta?
– Nyumbaya. Provine de fapt de la Nyumba Ya Upepo, care
în swahili înseamn` locul cu vânturi multe. Indianul care a
construit-o a numit-o a[a.
– |n India chiar exist` o zon` a vânturilor, nu?
– }i-ai f`cut bine temele. Casele de acolo se construiesc cu

multe ferestre [i cu mul]i stâlpi de sus]inere, ca s` reziste mai
bine vânturilor. Ce s` zic, a[ putea spune c` locuim în "casa
vânturilor", adùg`, zâmbind.
– Dar din câte [tiu eu, aici nu este o zon` atât de traversat`
de vânturi, nu?
– Oh, nu, dar indianul care a numit-o a[a, tânjea probabil
dup` casa lui din India. Dup` ce a construit-o, a plecat înapoi.
Nabu [i ceilal]i servitori au r`mas, spre norocul meu. Sunt
oameni foarte credincio[i.
– Deci, tu ai luat casa a[a cum a fost construit`?
– În mare parte, da. Doar c` am mai f`cut ni[te modific`ri [i
am schimbat mobila. Hai s`-]i ar`t împrejurimile.
Ajunser` la un ]arc unde câteva girafe p`[teau în voie.
– Parc` vânai animale, nu le cre[teai, zise Laurie, zâmbind
amuzat`.
– Nu e chiar a[a. Cred c` ai putea numi locul `sta un fel de
orfelinat. Aici aduc puii pe care-i g`sesc în s`lb`ticie. Cei ai c`ror
p`rin]i mor, întâmpin` dificult`]i de supravie]uire.
– Dar nu sunt greu de crescut?
– Uneori. Pe unii dintre ei îi trimit la gr`dini zoologice.
Laurie observ` c`, pe lâng` girafe, ]arcul mai g`zduia gazele
[i doi stru]i. Ni[te îngrijitori tocmai îi hr`neau. Lâng` acest ]arc
era [i locul unde Cando st`tea posomorât. Laurie îl strig`
bucuroas`, dar la primul apel puiul de vulpe nu r`spunse, dar
când o z`ri se apropie voios de ea. Fata îl lu` în bra]e [i-l
mângâie cu drag.
82 ROBERTA MICHELS
– P`cat c` nu e c`]el, a[a l-ai fi putut lua cu tine în Anglia,

zise Ryan.
– Mi-ar fi pl`cut. N-am avut niciodat` un c`]el.
– Presupun c` nu te-au l`sat p`rin]ii?
– Nu, cei trei fra]i ai mei.
– Credeam c` bìe]ilor le plac câinii.
– A[a e, dar fra]ii mei sunt mult mai în vârst` decât mine, iar
când aveam cam opt ani s-au c`s`torit [i fiecare a plecat la casa
lui. Dup` moartea p`rin]ilor, a trebuit s` trec în grija lor [i
mi-am petrecut copil`ria [i adolescen]a de al unul la altul. Nu
cred c`, pe lâng` mine, i-ar fi încântat s` aib` grij` [i de un
câine.
– Îmi pare rù s` aud asta. Nu cred c` ]i-a fost u[or s` treci
din cas` în cas`.
– M-am obi[nuit, cu timpul. Oricum, stau cu to]ii în acela[i
ora[, a[a c` n-a fost nevoie s` schimb [coala sau prietenii. {i,
oricum, când am decis s`-mi iau singur` un apartament,
niciunul dintre ei nu s-a împotrivit.
– Nici nu cred c` aveau de ce s-o fac`, dar din punctul meu
de vedere, cred c` e[ti prea tân`r` ca s` locuie[ti singur`. Îi
zâmbi.
– Întotdeauna spui c` sunt tân`r`. Dar am aproape
nou`sprezece ani, s` [tii.
– Aproape de vârsta lui Dave.
– Dar [tii c` fetele se maturizeaz` mai repede, nu? Dac` vrei
s` m` compari cu Dave, atunci ar trebui s` am cam dou`zeci [i
doi de ani. Apoi, îl privi serioas`. Ryan, de ce vezi în mine doar
un copil?
– Pentru c`…e mai bine a[a, pisicu]o!
Pentru o clip` Laurie î[i aminti de noaptea petrecut` al`turi
de el, în singur`tate. {i i se p`ru c` [i pe el g\ndurile l-au purtat
tot acolo.
Dar ajunseser` deja la marginea potecii care înconjura ]arcul
cu animale, iar Dave se apropie de ei bucuros:
– Hei, ia ghici]i. B`trânul Nabu are un gramofon [i n-o s` v`
vin` s` crede]i! O lu` pe Laurie de mân`. Are ni[te discuri cu
muzic` bun`. Evident, nimic din timpul nostru, dar sun` destul
de bine.
Laurie îl asculta ca în trans`. Nu reu[ea s`-[i scoat` din minte
cuvintele lui Ryan. Îi spusese c` era mai bine a[a. Mai bine
pentru cine? Pentru el, pentru ea? Sau poate…pentru
Desmond? Pân` s`-[i dea bine seama despre ce era vorba,
ajunser` în cas` [i vraja momentului trìt al`turi de Ryan se
rupse când acesta zise:
– Eu v` las, acum. Nu m` a[tepta]i cu masa. O s` cinez cu
Gayna. Distrac]ie pl`cut` [i s` nu sta]i pân` târziu, da?
Oh, bineîn]eles, deci la asta se referise. Ar fi mai bine pentru
Dave. Lui Ryan îi era mai u[or s`-i considere doi copii inocen]i
decât s`-i trateze ca pe ni[te adul]i.
Iar acum, c`-l l`sase în grija cuiva pe fratele mai mic, putea
s`-[i vad` de via]a personal`, al`turi de proprietara hotelului.
Mai târziu în seara aceea, Dave încerc` s-o scoat` din starea de
melancolie în care intrase:
– Haide, dr`gu]o, n-o s` po]i dansa cu chestia aia în bra]e,
84 ROBERTA MICHELS
zise el [i-i lu` puiul de vulpe. {tii, mie îmi place muzica dat`
tare, s` vibreze geamurile.
– {i mie la fel, spuse fata, oarecum absent`. Poate muzica
avea un efect bun asupra ei.
Curând, constat` c` Dave era o companie pl`cut`. Dansar`
pe ritmuri nebune[ti [i chiar dac` Laurie r`m`sese în urm` cu
mi[c`rile noi de dans, Dave se dovedi un profesor excelent.
F`ceau câte o pauz` doar ca s` mai bea un suc, [i, de[i Laurie se
sim]ea extenuat`, îi pl`cea starea asta. Cel pu]in, la noapte va
dormi [i nu va sta s` se gândeasc` la lucruri care s`-i fac` rù.
Din fericire, în zilele urm`toatre î[i d`du seama c` nu putea
s` se gândeasc` la altceva în prezen]a lui Dave. Când nu aveau
ce face, se plimbau cu ma[ina, iar acesta conducea ca un nebun,
atingând viteze ame]itoatre. Dar într-o zi, Ryan i se adres`
serios:
– Nu mai face pe grozavul. N-am chef s` v` adun pe amândoi
dintr-o râp`.
Plimb`rile la lac erau pl`cute [i Laurie g`si chiar agreabil`
[ederea la casa vânturilor. De obicei, Dave înota în timp ce ea
f`cea poze. Încerca s` surprind` câte ceva din peisajul mirific [i
din vie]uitoarele care se bucurau de asemenea locuri de
poveste. Dar Dave nu se ar`ta atât de încântat de preocuparea
ei. Într-o zi, dup` ce f`cu dou` ture de lac, bìatul ie[i din ap`
[i închise gramofonul.
– Uneori parc` prea mult` muzic` dùneaz`.
– Sau poate ai stat tu prea aproape de ea? întreb` ea,
zâmbind.
– Pun pariu c` ]ie î]i plac chestiile alea romantice de pe

vremea bunicii, nu?
– Da, îmi plac valsurile, dar [i muzica de actualitate care
într-adev`r merit` ascultat`.
– Dar ce s-a întâmplat cu hainele moderne? întreb` bìatul,
privind-o din cap pân`-n picioare. În prima zi, mi-ai tìat
respira]ia cu felul în care ar`tai, iar acum e[ti îmbr`cat` banal.
Laurie nu se sup`r` din cauza afirma]iei lui. M`car trebuia
s`-i aprecieze sinceritatea, nu?
– M` tem c` aceea este singura rochi]` frumoas` pe care o
am. Nu prea m` dau în vânt dup` chestiile astea. Dar am
observat c` pe tine te pasioneaz`.
– Mda, spuse bìatul, oarecum plictisit. Dar pân` la un
punct. O privi serios. {tii, Laurie, tu e[ti diferit` de fetele cu care
obi[nuiam s` ies. E[ti…matur`.
– Presupun c` muncind, am c`p`tat mai mult` experien]` de
via]` decât tine, zise fata, zâmbind.
– {i cum e s` ai un serviciu? Pun pariu c` e mai bine decât
s`-]i toce[ti coatele pe b`ncile [colii, nu?
– Are [i p`r]ile ei bune. Dar eu n-a[ fi refuzat o educa]ie ca
cea pe care o prime[ti tu.
– Cui îi pas` în zilele astea de diplome? Sunt o mie de feluri
de a face bani.
– Eu sunt de alt` p`rere. {i ce-ai de gând s` faci? O s` renun]i
la [coal`?
– Nu, mai am doar un examen de dat [i am terminat cu
studiul.
86 ROBERTA MICHELS
Urm` o clip` de t`cere, apoi Dave continu`:

– E[ti pe cont propriu. Se pare c` te descurci bine.
– N-am de ce s` m` plâng. Dar pentru un b`rbat lucrurile
astea sunt mai u[oare. Femeile au nevoie de o c`s`torie ca s` se
simt` în siguran]` [i împlinite.
– A[a e.
– Ce-ai de gând s` faci? O s` lucrezi cu Ryan în safari?
– Eu? Cred c` glume[ti!
– Se spune c` Africa nu e un loc u[or de uitat. Dar eu nu [tiu
cum s` scap mai repede de aici.
– Eu m-am îndr`gostit de p`mântul `sta de cum am ajuns
aici. Cât de diferi]i suntem!
– Tu e[ti ca Ryan. Cu cât sunte]i mai departe de civiliza]ie, cu
atât v` e mai bine.
Laurie nu se gândise niciodat` la asta, dar trebui s`-i dea
dreptate lui Dave. Niciodat` nu sim]ise cu adev`rat c` trìe[te
pân` nu ajunsese în acest col] îndep`rtat din Africa. Iar gândul
c` trebuia s` se întoarc` în Anglia cea zgomotoas`, o l`sa rece.
Se întoarser` acas`, iar când ajunser` pe teras`, Laurie
r`mase încremenit`. Gayna st`tea pe unul din scaune, cu o
]igar` în mân` [i se amuza de ceea ce-i [optea Ryan la ureche.
– Hm, doamna Lewis! Exact ce ne lipsea, pufni Dave.
Gayna îi privi din cap pân` în picioare, în timp ce se
apropiau. Nu-i sc`p` nimic din aspectul lui Laurie [i dup`
aceast` cercetare minu]ioas`, exclam`, parc` oarecum u[urat`:
– Oh, Ryan, dar fac o pereche adorabil`!
– Bun` ziua, doamn` Lewis, zise Laurie sperând ca ea [i cu
Dave s` se poat` strecura înùntru.

Dar Ryan deja îi tr`sese un scaun, iar Dave, v`zând c` n-are
cum s` scape, se a[ez` [i el lâng` ea.
Î[i bùr` în lini[te sucurile p\n` când se auzi vocea lui Bill
Alexander din curte. Era îmbr`cat elegant [i-l dezmierda acum
pe Cando.
– Tare dr`gu] e, Ryan. S-ar potrivi de minune la magazinul
meu. Îl iau dac` are pre] bun.
– Nu e de v\nzare, b`trâne. E al domni[oarei Weldon. L-a
adoptat de când a venit aici.
– Oh, dar ce se va întâmpla când vei pleca? I se adres` el lui
Laurie. Nu-i a[a, dr`gu]o, c` ]i-ai dori s` aib` o cas` bun`?
întreb` el optimist.
– Îi e foarte bine aici [i se simte în siguran]`.
– Oh, nu [tiu de ce v` tot bate]i capul atâta, interveni Gayna.
Sunt atâtea javre în spatele hotelului. Pute]i s` alege]i de acolo
câte vre]i.
– Da, dar micu]ul `sta e special, nu-i a[a? zise Bill privindu-i
cu subîn]eles pe Laurie [i Ryan. Adic`…vreau s` spun, uita]i-v`
la bl`ni]a lui. Are dungi aurii [i aminte[te de povestea aceea cu
vulpea fermecat` [i cu prin]ul care…
– Serios, Bill, câteodat` n-ai niciun haz, i-o tìe cu acreal`
femeia. A[ prefera s` ne scute[ti de pove[tile astea de doi bani.
– E o poveste frumoas`, iar anim`lu]ul `sta parc` e desprins
din ea.
– Ce s`-]i spun! E atât de interesant s` vorbe[ti despre
animale!
88 ROBERTA MICHELS
– Ei, drag`, dar ce-ai dori? S` ne batem pentru tine? întreb`

Bill, sarcastic.
– Nu-mi pas` mie de lucrurile astea, zise, f`r` convingere.
Doar c` se întâmpl` ca Ryan s` m` invite aici pentru câteva zile
[i tu imediat î]i faci apari]ia.
– Ei bine, draga mea, [tii c` acum nu prea sunt multe de
f`cut în ora[, a[a c` am venit aici ca s` mai schimb decorul,
sperând ca Ryan s` nu m` dea afar`…
– Eu una…
– Dac` voi doi nu v-a]i mai ataca atât, poate am reu[i s`
petrecem cu to]ii bine. Apoi, privind-o pe femeie, Ryan adùg`:
draga mea, domni[oara Weldon st` în camera pe care o ocupai
tu de obicei, a[a c` o vei lua pe cea care e vizavi de a mea.
– Ar fi minunat, Ryan. N-a[ vrea s-o sup`r pe domni[oara
Weldon în vreun fel, adùg` ea, cu voce mieroas`.
– Iar tu, Bill, ce-ar fi s` iei camera de lâng` cea a lui Dave? Ai
permisiunea mea s`-i opre[ti muzica, dac` te deranjeaz`.
Dup` asta, Ryan intr` în cas` cu Gayna. Dave r`mase privind
în gol, Bill nu mai [tia ce s` spun`, iar Laurie parc` sim]ea cum
un cu]it îi str`punsese inima.
Dar ce mai conta acum, î[i zise ea. Oricum, de la început
Gayna îi zisese c` între ea [i Ryan e o rela]ie foarte apropiat`.
N-avea de ce s` se plâng` c` nu fusese avertizat`.
Capitolul 6
Dintr-o dat`, zilele petrecute în casa lui Ryan, se

transformar` pentru Laurie în clipe de co[mar. O deranjau din
ce în ce mai mult zâmbetele pe care acesta [i Gayna le schimbau
în fiecare zi, ie[irile lor, conversa]iile…
Cu toate astea îns`, trebuia s` recunoasc` c` cei doi erau
perfec]i împreun`. El înalt, bronzat [i cu [armul lui irezistibil,
iar ea, blond`, delicat`, cu tr`s`turi frumos conturate [i corp
ml`dios.
Ce b`rbat i-ar rezista? se întreba ea din ce în ce mai des, cu
toate c` sim]ea cum inima i se sfâ[ie în mii de buc`]ele. {i Ryan,
de ce s-o resping`? Oricum, era clar c` la un singur semn de-al
lui, ea i se oferea necondi]ionat.
Dar Laurie se hot`rî s` nu mai pun` la suflet toate astea. În
fond, ce-i p`sa ei de via]a celor doi? Fiecare era liber s` se poarte
a[a cum crede de cuviin]`. {i asta era [i ea dispus` s` fac`. A[a
90 ROBERTA MICHELS
c` se l`s` pe mâna lui Dave. Ziua [i-o petreceau dansând pe

ritmuri nebune[ti sau plimbându-se pe lâng` lac. Uneori ie[eau
cu ma[ina [i conduceau cu vitez` maxim`, sau mergeau la film,
în Mbinga.
Accepta orice idee nebuneasc` ce i se n`z`rea lui Dave. Pân`
la urm`, se afla aici ca s` fie la dispozi]ia lui, a[a c` de ce s` se
opun`?
Bill Alexander, în schimb, nu f`cea nimic ca s` se simt` bine.
Ba chiar se f`cea pe zi ce trece mai nesuferit. Era tot timpul cu
ochii pe Gayna, de[i era clar pentru toat` lumea c` aceasta nu-l
prefer` pe el. {i pentru a se face remarcat f`cea tot felul de
lucruri nelalocul lor, cum ar fi cascadorii nereu[ite cu ma[ina
sau glume nes`rate. Uneori Gayna îi arunca priviri reci, dar cam
asta era tot. Alteori, încerca s` schimbe câteva cuvinte cu Laurie
sau chiar cu Dave, dar cei doi î[i d`deau imediat seama c` nu
face conversa]ie decât de form` [i îl l`sau în pace.
Dintre to]i, doar Ryan era binevoitor [i l`sa lucrurile s` se
rezolve de la sine.
Într-o diminea]`, Dave [i Laurie erau în gr`din`, vorbind
despre ce aveau s` fac` în acea zi. Era o zi superb` [i vremea
frumoas` invita pe oricine la o plimbare. Chiar [i pe Gayna [i
Ryan, observ` Laurie, cu coada ochiului. Ace[tia se apropiau
acum de ei. Zâmbeau [i se ]ineau de mân`. Fata încerc` s`-[i
fac` de lucru cu zgarda lui Cando pân` ace[tia aveau s` treac`
de ei, dar Ryan [i Gayna se oprir` exact lâng` masa lor.
– Ce-a]i zice dac` azi a]i veni cu noi? întreb` b`rbatul. M-am
gândit c` ar fi interesant s` facem o excursie la ruinele Zikiwe.
– Ruine? strâmb` Dave din nas. Ryan, Nabu mi-a spus c` se

pescuie[te bine în partea de nord a lacului. M-am gândit c` am
putea merge acolo.
– Bine, cum vrei.
– Haide, Laurie, vii? întreb` Dave, ner`bd`tor.
– Oh, nu e loc pentru o fat` acolo, Dave. Tu [i cu Nabu o s`
v` descurca]i de minune. E noroi mult acolo. A[a c`, ce zici,
Weldon, ne înso]e[ti la ruine?
– Cred c` mai bine merg cu Dave, zise fata. {tiu s` am grij`
de mine.
– Oh, desigur, adùg` Gayna. Cum dore[ti, zise repede,
dând s` plece. La revedere, copii.
– Stai pu]in, drag`, interveni Ryan. Laurie, cred c` ]i-ar face
pl`cere s` vezi ruinele. Cine [tie când vei mai avea o ocazie ca
asta?
Lini[tea care urm` fu destul de stânjenitoare. Atunci, Bill,
care auzise toat` conversa]ia, interveni:
– Ei bine, eu vin la ruine.
Gayna îi arunc` o privire plictisit`, iar Ryan adùg`:
– Atunci, r`mâne stabilit. Cred c` domni[oara Weldon nu se
va sup`ra dac` va merge în ma[ina ta. O s-o iau eu înainte.
Într-o jum`tate de or` fur` gata [i pornir`. Imediat cum ie[ir`
din Nyumbaya, Laurie î[i d`du seama c` Africa nu-[i va pierde
niciodat` frumuse]ea în ochii ei. Peisajele care li se înf`]i[au îi
tìau r`suflarea. Râuri care traversau câmpii verzi, pline de flori
multicolore; p`duri [i dealuri line, continuate de mun]i jo[i. Bill
se dovedi un excelent înso]itor care îi vorbi câte ceva despre tot
92 ROBERTA MICHELS
ce vedeau.
Ruinele Zikiwe s-au dovedit a fi la fel de fascinante. Ajunser`
la ele dup` ce f`cur` câteva popasuri. Erau ni[te tunele vechi, cu
intr`rile descoperite, preg`tite pentru a fi explorate. Laurie intr`
într-unul dintre ele, îns` n-avu curajul s` continue. Îi p`rea rù
c`-[i uitase acas` camera. Ar fi f`cut câteva poze reu[ite.
Privi spre Gayna [i Ryan. Era clar c` între cei doi se înfiripase
ceva. Altfel, de ce Gayna îl tot ]inea de mân` [i-l privea de parc`
era aerul pe care-l respir`? Dar trebuia s` admit` c` nici Ryan nu
era nep`s`tor. Se vedea c`-i face pl`cere aten]ia care i se acord`.
La un moment dat, chiar f`cu o propunere s` mearg` cu to]ii
s` înnopteze la Hotelul Shimo. Laurie crezu c` Bill va refuza [i
c`-i va l`sa pe cei doi în pace, dar, spre dezam`girea acesteia,
accept` bucuros [i toat` lumea presupuse c` [i ea era de acord,
a[a c` nu se mai obosi s-o întrebe.
Laurie nu [tia de ce, dar parc` [i Gayna p`rea bucuroas` de
venirea ei. Î[i zise c` trebuie s` se a[tepte la ceva din partea
femeii, fiindc` nu-i st`tea în fire s` se comporte a[a.
De cum ajunser`, Ryan hot`rî s` mearg` mai întâi s`
m`nânce, fiindc` în curând hotelul avea s` se umple [i nu vor
mai fi locuri. De cum se a[ezar`, fetele se scuzar` ca s` mearg`
la toalet`. În timp ce-[i ref`ceau machiajul, Gayna zise:
– Draga mea, n-ar fi trebuit niciodat` s`-]i tai p`rul acela
frumos. N-o s` g`se[ti prin apropiere nicio coafez` iscusit`.
– Eu m` simt bine a[a, spuse fata, u[or iritat`.
– {i nici n-ar fi trebuit s` îmbraci fusta asta azi. Dac` mi-ai fi
cerut sfatul, eu…
– Cred c` e cam târziu pentru asta, nu-i a[a? Mergem,

doamn` Lewis? încerc` Laurie s` schimbe subiectul.
– De ce nu-mi spui Gayna? Iar eu o s`-]i spun Laurie. Nu cred
c`-[i mai au rost formalit`]ile astea, nu? Oricum vei pleca în
curând [i m`car s` profit`m de timpul r`mas, bine?
– Sunt de acord, r`spunse fata, dorind s` sfâr[easc` odat`
conversa]ia asta.
Ie[ir`, iar în drum spre mas`, Gayna merse gra]ioas`,
atr`gând privirea tuturor b`rba]ilor din sal`. Lui Laurie nu-i
f`cuse niciodat` pl`cere s` mearg` printre oameni, cu atât mai
pu]in s` se simt` privit`. Dar acum era sigur` c` Gayna atr`gea
aten]ia tuturor celor de la mese. Dar ajunse la înso]itorii lor,
tân`ra avu parte de o surpriz`: de[i Bill o m`sura cu nesa] din
cap pân`-n picioare pe Gayna, Ryan o privea de fapt pe ea. {ocul
fu atât de mare pentru Laurie, încât atunci când se a[ez` [i lu`
paharul de vin în mân`, aproape \l v`rs` pe fa]a de mas`.
Dar atmosfera din timpul mesei nu se dovedi atât de
stresant` cum se anun]a la început. E adev`rat c` Ryan n-a prea
vorbit, iar Gayna n-a f`cut niciun secret din faptul c` [i-ar fi dorit
s` cineze singur` cu el, dar Bill a sporovìt vesel despre via]a în
Tanzania, despre animalele de aici [i obiceiurile b`[tina[ilor.
Laurie deveni atât de interesat` de subiect, încât uit` repede de
starea nervoas` prin care trecuse. Mâncarea a fost bun`, iar
cafeaua s-a dovedit delicioas`.
Privind spre dansatorii care se distrau pe ring, Laurie uit`
pentru un moment de Bill, singurul care între]inea conversa]ia.
– …chestia aia va pica pe ei, spuse el, la un moment dat,
94 ROBERTA MICHELS
v`zând c` to]i cei de la mas` priveau spre ring. V` zic eu, se

rote[te prea repede. Eu deja am ame]it, uitându-m` la ea.
Dar vorb`ria lui p`rea s-o plictiseasc` enorm pe Gayna, care
spuse, la un moment dat:
– Ryan, parc` m-ai adus aici s` dans`m, nu? M-am s`turat s`
ascult pove[ti despre animale.
– Doar la distrac]ie te gânde[ti, draga mea? Ar trebui s` ar`]i
[i tu un minim interes fa]` de aceste viet`]i care ne furnizeaz`
hrana de zi cu zi, zise Bill, aruncându-i un zâmbet mali]ios.
– {tii c` am oroare de orice fiin]` pe patru picioare.
– Atunci, nu-mi dau seama ce cau]i în Africa. }i-ar fi fost de
ajuns o cas` în Cornwall, unde singurele lucruri mi[c`toare ar fi
fost vântul [i valurile.
Ryan se ridic` lene[ în picioare [i o lu` pe Gayna de mân`.
– E timpul s` dans`m. Bill poate deveni melancolic atunci
când nu e cazul. Înc` n-ai vândut apartamentul din Cornwall,
b`trâne?
– Nu. Va veni o vreme când poate voi avea nevoie de el.
Ryan nu mai zise nimic [i se îndrept` spre ringul de dans
al`turi de Gayna. Laurie îi privea geloas`. Ryan o ]inea aproape
pe femeie, iar aceasta îi încol`cise gâtul cu mâinile ei lungi [i
fine. Muzica era lent` [i deasupra lor, un joc de lumini discrete
completa atmosfera de intimitate. Melodia se termin` [i cei doi
se întoarser` la mas`, zâmbindu-[i [i schimbând cuvinte [optite.
Laurie nu în]elegea de ce o deranjeaz` atât de mult
apropierea dintre cei doi. Pân` la urm`, ea trebuia s` se
concentreze pe plecarea ei din Mbinga, la nunta care ar trebui
s` aib` loc între ea [i Desmond. Dar era ciudat c` nu [i-l putea

închipui pe acesta într-o asemenea postur`. De fapt, acum nu
[i-l mai putea închipui deloc. Nu [tia de ce, dar parc` imaginea
lui i se [tersese de tot din memorie. Avea în bagaj câteva poze
cu el, dar nu sim]ise niciodat` nevoia s` scoat` vreuna ca s` se
uite la ea. Poate era adev`rat` zicala: "ochii care nu se v`d se
uit`".
Oare ar fi sim]it la fel dac` b`rbatul cu care ar fi fost logodit`
ar fi fost...
– Ei, Laurie, ce zici dac` am încerca [i noi s` ne facem de cap
sub luminile astea? glumi Bill, luând-o de mân`.
Pe ring, acesta se dovedi un dansator iscusit, iar Laurie chiar
fu încântat` de presta]ia lui. Dar melodia se termin` [i cei doi se
îndreptar` spre mas`. Bill îns` nu se a[ez`, ci o lu` pe Gayna la
dans, f`r` s`-i lase timp s` decid` dac` vrea sau nu. Odat`
pleca]i, Ryan întreb`:
– Ce zici? Îmi acorzi mie dansul `sta?
– Nu, mul]umesc, spuse ea, hot`rât`. N-avea de gând s` fie
înlocuitoarea Gaynei. Dac` tot voia s` danseze, putea s-o fac` [i
singur. Dar b`rbatul p`rea s` nu fi auzit refuzul ei, pentru c` o
duse pe ring într-o clip`.
– Ei, Weldon, e[ti ca un animal s`lbatic. Cred c` sunt pu]ini
cei care te-au îmblânzit!
– De ce nu-mi po]i spune Laurie? întreb` ea, indignat`.
– Laurie? Nu e un nume cam ciudat pentru o fat`?
– E de fapt Laura, zise ea, cuprins` de melancolia melodiei,
[i de apropierea corpurilor lor. Dar a devenit Laurie pentru
96 ROBERTA MICHELS
c`…
– {tiu, pentru c` ai crescut cu trei fra]i. O privi serios. Dar
cam în vreo cinci ani, te vei transforma într-o Laura, zise el,
gânditor. F`cu o pauz`. Gata? Ai dansat destul? {i v`zând c`
Laurie nu spunea nimic, adùg`: nu cred c` e cazul s`
prelungim asta la nesfâr[it.
Când au revenit la mas`, Gayna îi urm`rea cu ochi scrut`tori.
– Ryan, n-ar fi mai bine s` plec`m? zise ea, pe un ton mieros.
M-am cam plictisit de locul `sta.
B`rbatul nu spuse nimic. Se duse s` achite nota, iar cei trei
ie[ir` afar`. Bill se duse s` aduc` ma[ina mai aproape dar,
pentru c`-i luase destul de mult timp, Gayna plec` impacientat`
dup` el, s` vad` de ce întârzie atât. Laurie r`mase singur`, [i,
chiar când începea s` se îngrijoreze, auzi o voce în spatele ei:
– Scuz`-m`, draga mea, c` mi-a luat atât de mult, dar mi s-a
stricat ma[ina [i cred c` vom fi nevoi]i s` ne întoarcem în cea a
lui Ryan.
Oh, Doamne! Exact ce îi trebuia lui Laurie. Dar dac` se va
concentra asupra drumului [i nu asupra [oferului, poate
drumul nu va fi atât de greu.
– Du-te la ma[ina lui [i eu o s` merg s` v`d dac` mai poate
fi f`cut ceva. Haide, du-te, e parcat` pe dreapta.
Laurie se duse cu inima strâns`, iar Ryan, când o v`zu, îi zise
în]epat:
– Ai gre[it ma[ina, Weldon. Bill a parcat de partea cealalt` a
hotelului.
Laurie ezit` o clip`, dup` care zise:
– Ma[ina lui Bill…s-a stricat. A zis c` va trebui s` ne

întoarcem cu to]ii în ma[ina ta.
Ryan ie[i s`-i deschid` u[a. Nu p`rea deloc bucuros de o
asemenea veste.
– Intr` [i a[teapt` aici. M` duc s` v`d dac` e ceva de f`cut.
Dac` o vezi pe Gayna, spune-i s` vin` aici. Se pare c` se apropie
furtuna.
{i în timp ce-i spunea asta, se porni o ploaie deas`. Ryan î[i
ridic` gulerul de la jachet` [i porni prin întuneric s` caute
ma[ina lui Bill.
În curând, toate ma[inile din parcare disp`rur` una câte una,
iar Ryan nu se vedea de nicìeri. Nici Gayna [i nici Bill nu se
gr`beau s` apar`. Cam într-o or`, ma[ina lui Ryan r`mase
singura din parcare.
S`tul` de atâta a[teptare, Laurie se încumet` [i ie[i în ploaie.
Dar nu f`cu mul]i pa[i [i d`du nas în nas cu Ryan.
– Ce s-a întâmplat? Unde sunt Gayna [i Bill? întreb` ea,
înfrigurat`.
– Tu ce cau]i în ploaie, prostu]o? E[ti ud` toat`! Treci în
ma[in`. Ajun[i acolo, zise: mai bine stai în spate.
Trânti u[a în urma ei [i se a[ez` furios la volan. Dar fata
speriat` din spatele lui, cerea o explica]ie.
– Bine, Weldon, vrei s` [tii ce s-a întâmplat? Din câte cred eu,
Bill i-a spus Gaynei aceea[i poveste pe care ]i-a spus-o [i ]ie,
doar c` ma[ina mea era stricat` de data asta, nu a lui. Au plecat
[i au cam o or` avans fa]` de noi.
– Dar nu în]eleg de ce a f`cut-o.
98 ROBERTA MICHELS
– A[a e Bill, zise Ryan pornind ma[ina. Acum îmi dau seama
de ce a parcat de partea cealalt` a hotelului.
Da, [i tot acum în]elegea [i Laurie de ce Ryan era atât de
sup`rat. Cum ar fi putut fi altfel? Bill i-o r`pise pe Gayna [i în
locul ei se alesese cu ea. Era o c`l`torie lung`, dar Laurie î[i
spuse c` dac` Ryan avea de gând s` se poarte în continuare a[a,
ea nu va mai fi de fa]` ca s` vad` asta.
Privi înc` o dat` în oglind`, ca s` vad` dac` Ryan se mai
calmase, dar v`zu c` o prive[te [i întoarse capul. Mai merser`
pu]in [i b`rbatul opri ma[ina. Acum, ce se mai întâmplase? Doar
nu r`m`seser` f`r` benzin` în pustietatea asta!
– D`-]i jos hainele alea! O s` înghe]i înainte s` str`batem
jum`tate din drum! ordon` Ryan.
– Ce-ai spus? întreb` Laurie, uimit`.
– Haide, Weldon, nu te mai juca a[a cu mine. E o jachet` pe
bancheta din spate. Scoate-]i hainele [i înf`[oar`-te în ea.
– Nu…pot. Adic`…mi-e bine a[a.
– Poate c` ai dreptate. Dar de când ai venit aici, m` simt
responsabil pentru tine pân` pleci din Mbinga. {i n-am chef s`
te alegi cu o pneumonie. N-o s` plec`m de aici pân` nu faci
ce-]i spun. A[a c` totul depinde de tine.
– Oh, de ce nu mi-ai spus c` e vorba de reputa]ia ta? Asta
schimb` lucrurile.
Enervat` [i cu lacrimi în ochi, Laurie dezbr`c` hainele [i
îmbr`c` jacheta. Era sigur` c` nici lui nu-i pl`cea situa]ia asta [i
ar fi putut s` jure c` lucrurile ar fi fost altele dac` în locul ei ar
fi fost Gayna.
Mai aveau câ]iva kilometri pân` ie[eau de pe drumul noroios

[i ajungeau pe autostrad`. Ploaia c`dea m`runt [i la un moment
dat, un zgomot ciudat se auzi de la motor. Înc` unul îl urm` [i
ma[ina se opri. Ryan se l`s` pe spate, oftând.
– Ce s-a întâmplat? Ne-am blocat?
– Da. Dac` mai rezistam pu]in, sc`pam de noroiul `sta.
– Nu putem s` primim ajutor de la o ma[in` care trece pe
aici?
– Aici nu suntem în Anglia, copil`. Iar pe drumurile astea
s-ar putea s` mai treac` cineva abia peste o s`pt`mân`.
Oh, exact ce-i trebuia. Era prins` aici cu acest b`rbat pe
care… îl iubea. Da, asta îi striga mintea ei. Îl iubea. Abia acum,
în singur`tatea aceasta, î[i d`dea seama de acest lucru. {i în acel
moment nu mai conta nici Desmond, [i Gayna cu atât mai pu]in.
Dar asta sim]ea doar ea. Pe când el…
– M` duc s` v`d dac` e ceva de f`cut, zise, întrerupându-i
gândurile.
Dar dup` câteva minute, intr` în ma[in`.
– M` tem c` nu e nimic de f`cut. Va trebui s` mai a[tept`m.
O privi. Jacheta îi c`zuse de pe un um`r [i Laurie se îmbujor`.
Ryan întoarse capul [i ie[i din ma[in` bomb`nind: o s-o fac eu
s` mearg`. Chiar dac` va trebui s-o car în spate.
Lu` trusa de scule din portbagaj, [i, dup` câteva minute, se
p`rea c` ro]ile din spate fur` eliberate. B`rbatul intr` din nou în
ma[in`. Î[i scoase tricoul ud [i Laurie i-l lu` ca s`-l întind` pe
scaunul de lâng` el.
– Las`-l acolo, Weldon! Nu-]i mai b`ga nasul peste tot!
100 ROBERTA MICHELS
– Nu în]eleg de ce trebuie s` te por]i ca o bestie, ]ip` Laurie

cu lacrimi în ochi. Sunt sigur` c` lucrurile ar fi fost diferite dac`
Gayna ar fi aici. {tiu c` î]i dore[ti ca ea s` fi fost în locul meu!
Ryan o privi pre] de clip`, dup` care îi spuse, mai calm:
– Ai mare dreptate. Mi-a[ fi dorit s` fie Gayna în locul tù.
Era atât de sup`rat`, \ncât nu mai auzi ce se întâmpl` în
continuare. Sim]i cum i se închiser` pleoapele [i un somn greu
puse st`pânire pe ea. {tia c` Ryan reu[ise s` scoat` ma[ina din
noroi, dar niciodat` nu se întrebase cum, iar în câteva ore
ajunser` acas`. Îl sim]ise când o luase în bra]e [i de undeva, de
departe, parc` vorbea cu Dave [i-i explica în câteva fraze ce li se
întâmplase. Apoi, o servitoare o ajutase s` fac` o baie [i s`
m`nânce ceva, dup` care adormise din nou.
Laurie se trezi la un moment dat în timpul nop]ii [i
uitându-se la ceas î[i d`du seama c` nu era diminea]`, ci pu]in
trecut de miezul nop]ii. Acum, parc` se sim]ea mai bine [i chiar
i se f`cuse foame. Oare Nabu luase tava cu mâncare? Da, nu mai
era nimic în camera ei, a[a c` se v`zu nevoit` s` coboare.
Îmbr`c` un halat [i ni[te papuci asorta]i [i ie[i din camer`,
sperând s` nu întâlneasc` pe nimeni. Ajuns` în sufragerie, v`zu
lumina de la foc. Nu v`zuse niciodat` focul f`cut în [emineu,
dar era sigur` c` obi[nuiau s`-l aprind` în zilele reci sau
ploioase cum fusese aceea. R`mase nemi[cat` câteva clipe în
fa]a lui, apoi observ` cum cineva se ridic` dintr-un fotoliu [i mai
pune ni[te lemne pe foc.
Era Ryan, parc` mai frumos ca niciodat`. În papuci [i halat de
m`tase, cu p`rul înc` ud dup` baie, [i cu o figur` calm`.
– Cum te sim]i? o întreb` când o z`ri. Haide, vino lâng` foc.

O s`-]i aduc ceva de mâncare. Drumul [i ploaia te-au obosit
foarte rù. Fata lu` loc [i Ryan veni cu o tav` de sandvi[uri [i
cafea. Mâncar` amândoi în t`cere, privind fl`c`rile jucù[e.
– Ce diferit` e o camer` în care arde un foc, zise ea, la un
moment dat. {tii, pentru o clip`, chiar am avut impresia c` sunt
în Anglia, într-o cas` tradi]ional`.
– {i e[ti dezam`git` c` te afli aici?
– Deloc. Ba chiar sunt de p`rere c` nu exist` multe case
asemenea acesteia.
– Dave nu se d` deloc în vânt dup` asta.
– B`rba]ilor le place s`-[i aleag` singuri locul unde s` se
a[eze.
– {i fetelor? Cum le place s` fie casa lor?
– Fetele? Fetele sunt altfel. Nu se stabilesc într-un loc decât
atunci când se decid s` se m`rite.
– Dar g\ndurile astea v` preocup` de la paisprezece ani.
Laurie sim]ea cum începe s` se enerveze. Oare o f`cea
inten]ionat? Încerca s-o supere cu orice pre]?
– S` [tii c` nu toate fetele sunt a[a. Multe se gândesc cum
s`-[i câ[tige existen]a [i s`-[i trìasc` [i via]a. Nu vedem în orice
b`rbat un posibil so].
– Nu! zise el ironic. Doar în primul pe care-l vezi la o
petrecere.
– Desmond a fost diferit. M-a ajutat mult. Mi-a oferit o slujb`,
mi-a g`sit un loc unde s` locuiesc...
– Iar acum, crezi c` dac` îi va pl`cea munca ta, te va lua [i de
102 ROBERTA MICHELS
so]ie.
– Da, cam a[a ceva. Adic` `sta ar fi cursul firesc al lucrurilor.
{i dac` se va întâmpla a[a, atunci va trebui s` muncim din greu
ca s` punem revista din nou pe picioare. Trece printr-un
moment mai dificil, îl l`muri ea. Poate chiar va trebui s`
c`l`torim, ca s` strângem fotografii. A[a îl va uita mai u[or [i pe
Ryan, nu? Exact asta îi spunea con[tiin]a ei. Dar inima îi [optea
c` totul ar fi în zadar.
Î[i d`du seama c` toat` conversa]ia luase o turnur`
personal`. Se ridic` brusc.
– Cred c` mai bine m` duc în camera mea. S-a f`cut târziu.
Ryan se rdic` imediat în picioare [i o prinse de mân`.
– {i ce-o s` faci? O s` la[i pe mâine scrisoarea de la
Desmond?
– Scrisoare? De la Desmond? i se p`rea c` nu auzise bine.
Dar sensul acestor cuvinte se pierdu pentru ea. Era vr`jit` de
felul în care o ]inea de mân` [i în clipa urm`toare fu sigur` c`
b`rbatul din fa]a ei habar n-avea ce foc aprinde în ea.
– Dave mi-a adus-o în camera mea, iar eu am vrut mai întâi
s` m`nânci [i apoi s-o cite[ti.
Înainte ca Laurie s` se dezmeticeasc`, b`rbatul i-o puse în
mân`.
Era ciudat acum s` citeasc` gândurile unui b`rbat care se
pierduse parc` în amintirea ei. Scrisoarea fusese trimis` spre
revista din Londra, apoi fusese direc]ionat` spre hotelul din
Mbinga, dup` care luase drumul casei lui Ryan.
O deschise cu degete tremur`toare.
giannijollys
"Drag` Laurabelle, am încercat de mult s`-]i scriu scrisoarea

asta, dar…"
O citi pe toat`, iar zâmbeul cu care o începuse îi disp`ru
acum de pe buze. Apoi, o paloare lu` locul rozaliului din obraji.
Se a[ez` pe fotoliu [i dup` ce termin` scrisoarea, privi spre foc.
Uitase de prezen]a lui Ryan lâng` ea, pân` când acesta vorbi:
– Ve[ti proaste? întreb` el.
– Ei bine…ridic` ea ochii spre el. Se pare c` am r`mas f`r`
slujb`. {i f`r` apartament. Desmond se va c`s`tori cu o fat` pe
care a cunoscut-o în Canada. Închide [i revista din Londra…
– Pot s-o citesc [i eu? Ryan o citi [i apoi o împ`turi, O vârî în
plic [i se duse s` toarne bùturi.
– Uite, bea asta! ordon` el.
– Oh, nu pot, zise Laurie. Trebuie s` m` gândesc.
– Haide, un pahar te va ajuta s` vezi lucrurile mai limpede.
Fata nu-l mai refuz`, fiindc` era sigur` c` dac` o va face, va
avea grij` s` i-o toarne pe gât cu sau f`r` voia ei. Lucrurile se
complicau din ce în ce mai mult. La întoarcerea în Anglia,
trebuia s` caute un loc de munc` [i o cas`. N-avea s`-i fie deloc
u[or.
– Haide, copil`, bea tot. Mâine o s` vedem cum facem ca s`
lu`m leg`tura cu el, asta vrei, nu?
– Oh, nu, ridic` ea ni[te ochi speria]i spre el. Ce rost mai
avea s` vorbeasc` acum cu el? Ce s`-i spun`? C`-i ureaz` tot ce
e mai bine? Pentru c` era cu adev`rat o perioad` bun` în via]a
lui, dac` dup` atâta timp de celibat se hot`râse s` se
c`s`toreasc`. A[a se explicau c`l`toriile dese în Canada. Desigur
104 ROBERTA MICHELS
c` Laurie nu aflase nimic, pentru c` dac` acolo lucrurile n-ar fi

mers bine, atunci ea ar fi fost roata de rezerv`, la care Desmond
s-ar fi putut întoarce oricând.
– În]eleg, încuviin]` Ryan din cap. Ei, las`, e[ti t\n`r`. O s`
supravie]uie[ti. Du-te s` te odihne[ti [i o s` vedem mâine
diminea]` ce e de f`cut.
O lu` dup` umeri [i o conduse în camera ei.
– E[ti bine, acum? Ce s`-]i spun? Nu cred c` tipul `sta merit`
lacrimile tale. O îmbr`]i[`.
– Noapte bun`, Ryan. Mul]umesc, zise ea, eliberându-se din
bra]ele lui.
– N-ai pentru ce, ridic` el nep`s`tor din umeri.
Laurie îl privi îndep`rtându-se [i se întreb` cum de Ryan Holt
putea trece atât de brusc de la o stare la alta. Oft`. N-avea s`-l
cunoasc` niciodat` cu adev`rat.
***
Laurie se trezi a doua zi cu gândul c` urm`toarea avea s` fie

ultima la Nyumbaya. Îmbr`c` un halat [i ie[i pe balcon. Avea în
fa]a ochilor o priveli[te care-i tìa r`suflarea. Cerul albastru
parc` se oglindea în lacul cu ap` limpede, iar covora[ul de fori
de pe maluri te îmbia la o plimbare prelungit`. Ce avea s` fac`
acum, când i se închiseser` toate u[ile? Încerc` s`-[i pun`
ordine în gânduri. Pentru început, va trebui s`-[i caute de lucru.
Era sigur` c` pozele f`cute aici, în Africa, aveau s-o ajute s` se

angajeze la vreun atelier din Anglia. Iar dac` nu reu[ea acolo,
atunci putea încerca oricând în provincie, sau putea
r`mâne…Oh nu! Cum s` r`mân` în Africa? Aici era Ryan Holt.
De fapt, pentru Laurie, Africa însemna Ryan. Fiecare floare,
fiecare lac, fiecare munte îi va aminti de el. {i mai era [i Gayna.
Da. Pentru el, întotdeauna va fi Gayna.
Nu, cu siguran]`, Anglia ar fi cea mai bun` solu]ie. Cel pu]in,
acolo va reu[i s`-l uite, se încuraj` ea.
La micul dejun, î[i f`cur` apari]ia Gayna [i Bill, plin de noroi
din cap pân`-n picioare. Nu p`reau at\t de neferici]i cum se
a[teptau ceilal]i. Gayna era bineîn]eles aranjat` [i cu machiajul
proasp`t ref`cut. Oare cum reu[ea s` fie mereu atât de
impecabil`? se gândea Laurie.
– Ryan, dragule! Ce bine c` ai ajuns în siguran]`! Imbecilul
`sta, zise ea, aruncându-i lui Bill o privire rece, a vrut s-o ia pe
o scurt`tur` [i a reu[it s` ne împotmoleasc` în noroi. Toat`
noaptea a încercat s` porneasc` ma[ina. Imagina]i-v`! A trebuit
s` petrecem toat` noaptea bloca]i în ma[in`! Abia am reu[it s`
fur o or` de somn, din cauza ploii [i a lui Bill care a vorbit
încontinuu!
– Da, [tiu c` Bill are obiceiul s` socializeze cu înso]itorii sì.
– Oh, Ryan, crede-m`, nici moart` n-o s` mai urc în ma[ina
lui.
– Pur` coinciden]`, b`trâne. Chiar am crezut c` ai probleme
cu ma[ina, min]i Bill cu neru[inare.
Laurie [tia c` Ryan îl putea contrazice într-o secund`, dar,
106 ROBERTA MICHELS
de[i to]i ceilal]i cuno[teau adev`rul, nimeni nu coment` nimic.

– Nu [tiu dac` Nabu mai poate face ceva cu costumul tù,
dar cred c` o baie te-ar ajuta s` scapi de restul de noroi.
– Oh, Ryan, nu mai pot de picioare. Po]i s` le spui tu
servitorilor s` fac` lini[te, te rog? Nu vreau s` fiu deranjat`. Sunt
sigur` c` voi dormi pân` la amiaz`.
– Ryan o lu` de mân` [i o conduse pân` la intrare.
– O s` am grij` de asta. S` te odihne[ti, draga mea.
Laurie vru [i ea s` intre în cas`, ca s`-l caute pe Dave. Nu era
obiceiul lui s` stea pân` târziu în camer`.
– S-a dus în ora[ s` aduc` veterinarul, o l`muri Ryan,
ghicindu-i inten]iile. Unul dintre puii de leu nu se simte prea
bine în diminea]a asta. Acum, m` duc la ]arcuri. }i-ar pl`cea s`
vii cu mine? întreb` el, privind-o.
Laurie încuviin]`, voioas`. Nu refuza niciodat` s` priveasc`
animalele. A[a c` merser` al`turi de Cando.
– Te-ai decis ce-o s` faci? o întreb` Ryan când ajunser` pe
poteca ce înconjura ]arcurile cu animale.
– O s` caut o alt` slujb`. N-ar trebui s` dureze mult pân` voi
ob]ine una. Sunt destule în Londra.
– {i mul]i fotografi buni, îi reaminti el.
– Da, s-ar putea s` trebuiasc` s` m` mut din Londra.
– {i s`-]i reiei via]a al`turi de fra]ii tì. Cu fiecare pe rând,
bineîn]eles.
– M` a[tept s` m` primeasc` la ei.
– De[i poate c` nu doresc asta.
– A[a e. Cu toate astea îns`, niciodat` nu mi-au dat de în]eles
a[a ceva. Dar [tiu c` au [i ei destule probleme.

– Cu toate astea, cred c` singura fat` între trei bìe]i ar trebui
s` însemne ceva. Mai ales dac` e una a[a dr`gu]` ca tine.
Laurie îl privi. Oare niciodat` nu va fi pentru el mai mult
decât o fat` dr`gu]`?
– Sau ai putea r`mâne aici, ca s`-i ]ii companie lui Dave,
adùg` el când v`zu c` ea nu mai spune nimic.
– {i când pleac` la facultate s` plec [i eu acas`, nu?
– {tii ce simte el cu privire la locul `sta. Mai are câteva
s`pt`mâni, [i apoi sunt sigur c` abia a[teapt` s` plece. Ave]i cam
aceea[i vârst` [i se pare c` v` plac acelea[i lucruri.
– B`nuiesc c` ai dreptate. Dar…el n-ar trebui s` se apuce de
înv`]at?
Ryan d`du din umeri.
– Eu n-am de gând s`-l for]ez. Dac` vrea s` fac` asta, va
trebui s-o fac` de unul singur. Îns` între timp, a[ vrea s` se
bucure de via]` [i mi-am dat seama c` al`turi de tine o face
foarte bine.
– Ei bine, mi-ar pl`cea s` ajut…dar…
– Atunci, s` în]eleg c` r`mâi, nu?
– Cred c` a[ putea r`mâne pân` când Dave e gata s` se
întoarc` la Londra. Oricum, pentru mine nu e nicio grab`.
Laurie î[i d`du seama de ceea ce f`cuse, abia când era deja
prea târziu. Doar un nebun ar fi prelungit aceast` situa]ie
tensionat`. Ar fi putut s`-i pun` cap`t în câteva secunde, dar
n-o f`cuse. Ba chiar o încurajase.
Ryan examin` puiul de leu, iar Laurie îl privi în t`cere. Când
108 ROBERTA MICHELS
se întoarser`, b`rbatul o întreb`:

– Crezi c` o s`-l po]i da uit`rii pe acest Desmond?
Desmond! Chiar uitase de el. Trebuia s`-i scrie o scrisoare de
felicitare. Cum putuse uita? Chiar nu sim]ea niciun fel de
resentiment fa]` de el.
– Î]i vine s` crezi cu ce nemernic erai pe cale s` te m`ri]i?
continu` Ryan, v`zând c` ea nu-i r`spunde.
– Desmond e unul dintre cei mai dr`gu]i oameni pe care-i
cunosc.
– Desigur. Dar nu te c`s`tore[ti cu o persoan` pentru c` e
"dr`gu]`".
– Cred c` experien]a de via]` te-a înv`]at asta, nu? {i pun
pariu c` e[ti de p`rere c` [tii aproape totul despre femei.
– Cândva credeam asta, zâmbi el, luând-o de bra].
Continuar` drumul în t`cere.
Dave primi entuziasmat vestea c` Laurie [i-a prelungit
[ederea în casa lor. Iar Bill [i chiar Gayna se ar`tar` [i ei
bucuro[i.
Într-o sear`, când Bill [i Ryan f`ceau gr`tar, Gayna i se adres`
lui Dave:
– Davey, ce viclean e[ti! Nu crezi c` mi-am dat seama de ce
te bucuri c` Laurie a mai r`mas aici?
– Nu [tiu la ce te referi, Gayna.
– Ei, haide. Chiar crede]i c` nu mi-am dat seama ce pune]i la
cale?
Laurie sim]ea cum se îmbujoreaz`. De ce lucrurile trebuia s`
ia o astfel de turnur`?
– V` rog s` m` scuza]i, zise ea, ridicându-se. Cred c` o s` m`

duc în camera mea. Am câteva scrisori de redactat.
Când se îndep`rt`, sim]i privirea Gaynei care o urm`rea. Îi
p`rea rù c`-i vâr` în cap astfel de gânduri roman]ioase lui Dave.
Dar în urm`toarea zi, Laurie î[i d`du seama c` planul
diabolic al Gaynei chiar avusese efect.
St`tea al`turi de Dave în ma[in`, lâng` lac, iar acesta tocmai
închisese radioul [i o privea gânditor.
– Laurie, începu el, cam timid. Ryan mi-a spus c` trebuia s`
te c`s`tore[ti cu un tip Desmond, dar c` acum, nu mai e a[a. E
adev`rat?
– Desmond se va c`s`tori cu o fat` pe care a cunoscut-o în
Canada. Noi nici m`car nu eram logodi]i în adev`ratul sens al
cuvântului.
– Mda..adùg` el, gânditor. Apoi, pe un ton normal, ca [i
cum ar fi invitat-o la dans, zise: ce-ar fi dac` te-ai c`s`tori cu
mine?
Laura zâmbi. Era cu siguran]` o glum`.
– V`d c` e[ti amuzant azi, de[i nu prea cred c` e un subiect
de glum`.
– Nu glumesc, zise el, serios. M-am gândit. Ryan nu vrea s`
renun] la facultate. Dar dac` vede c` vreau s` m` c`s`toresc [i
s`-mi fac via]a mea, nu m` va opri. Sunt sigur. O so]ie ar fi
perfect` pentru mine, a[ sc`pa imediat de studii.
– Oh, mul]umesc de propunere. Întotdeauna mi-am dorit s`
fiu luat` de so]ie în felul `sta, spuse ea, cu ironie.
– Ei bine, ce crezi?
110 ROBERTA MICHELS
– Presupun c` [tii c` mii de b`rba]i însura]i reu[esc s`-[i

continue studiile, nu?
– {tiu, dar eu n-am de gând s` fac asta. Odat` c`s`torit, un
tip devine un fel de [ef. Deci, s` în]eleg c` ]i-ar face pl`cere s`
te m`ri]i cu mine, nu?
– Dave! {tii doar c` o c`s`torie dureaz` o via]`. Nu alegi s`
faci asta, ca mai apoi s` scapi de ea. R`mâi cu so]ia pe via]`.
– Da, ar fi cam sificil s` m` simt legat de cineva…dar ce
dac`? Toat` lumea vorbe[te despre c`s`torie ca [i cum ar fi ceva
important.
– Dar cum r`mâne cu ideea mea despre c`s`torie? Pentru
mine, cred c` cel mai mult conteaz` dragostea…Uite ce e. {tii
c` nu te iubesc, iar eu [tiu foarte bine c` nici tu nu sim]i a[a ceva
pentru mine. A[a c`, ce-ar fi s` uit`m de toat` treaba asta?
– Nu-]i promit, zise Dave, dând din umeri. E cea mai bun`
idee pe care am avut-o. {i care e treaba asta cu dragostea? Ar
trebui s` te distrezi cu cel de lâng` tine, nu?
– Cred c` e mai mult decât atât.
– Ei bine, dac` e ceva care se înva]` în timp, eu sunt
r`bd`tor.
– N-ai decât s-o faci, dar cu altcineva, zise ea râzând. Oricum,
la ea n-ar avea niciun efect avansurile lui. Fiindc` inima îi era
dat` lui Ryan…
Capitolul 7
Laurie n-avea de gând s` ia în serios propunerea lui Dave. Iar

dac` acesta dorea s-o ia de mân` când se plimbau, sau s-o ]in`
în bra]e când ascultau o melodie mai lent`, ea nu-i interzicea
nimic din toate astea.
{tia c` Dave ar face orice doar ca s` scape de studii, dar c`
imediat cum [i-ar da seama cât de serioas` e c`s`toria, ar face
orice ca s` uite de toat` povestea asta.
Ryan p`rea pe zi ce trece mai atent la tot ce f`ceau cei doi
tineri, iar într-o zi, Gayna chiar spuse:
– Mi-ar pl`cea s` mai r`mân ca s` v`d cum se desf`[oar`
lucrurile, dar trebuie s` m` întorc în ora[. Cine [tie ce-au f`cut
bìe]ii în lipsa mea, la hotel?
A doua zi diminea]`, Ryan o conduse pe Gayna în Mbinga,
dar înainte s` plece, îl anun]` pe Dave c` are treab` în ora[ [i c`
se va întoarce seara.
112 ROBERTA MICHELS
Bill plec` [i el, reamintindu-le celor doi s` treac` pe la

magazinul sù de câte ori au drum prin ora[.
– Ce vom face azi? o întreb` Dave pe Laurie, luând-o de
mân`. M-am s`turat de lac, zise el, apoi, dup` un moment de
gândire: ce zici dac` am urca pe munte?
– Pe munte? întreb` ea privind masivul acoperit de p`dure,
din spatele lacului. Oh, Dave, nu putem face asta!
– De ce nu? Am fost acolo cu Ryan [i nu e abrupt. Urci ca pe
deal. Ei, haide Laurie, zise el, v`zând-o c` ezit`. N-am crezut c`
te sperie o plimbare!
– Nu m` sperie. Adev`rul era c` o intriga o astfel de excursie.
Pân` la urm`, Dave mai fusese acolo, a[a c` n-avea cum s` fie
atât de greu. {i ar putea face câteva fotografii grozave…
– Ei bine, dac` spui c` [tii drumul…
Dave o trase aproape.
– Cu ochii închi[i, se lùd` el. Acum, du-te la Nabu [i
roag`-l s` ne pun` ceva de mâncare [i ni[te ap`… De[i…cred
c` mai bine ne descurc`m a[a. Pân` la urm`, nu mergem
departe de cas`. Iar dac` îi spunem de munte, s-ar putea s` vrea
s` vin` cu noi [i asta ar strica tot farmecul.
Laurie se g\ndi c` Dave avea dreptate. A[a c` merse ea [i f`cu
sandvi[urile, dup` care le puse într-un rucsac.
– Cu ce s` m` îmbrac? îl întreb` Laurie pe Dave.
Acesta se uit` la pantalonii ei scur]i [i la sandale [i spuse:
– Cred c` e bine dac` mergi a[a. M` duc [i eu s`-mi iau o
pereche de pantaloni scur]i.
În timp ce-l a[tepta, Laurie observ` c` Nabu se apropie:
– Domnul Holt va dori s` [tie unde sunte]i.

– Oh, în locurile obi[nuite, Nabu, spuse ea, încercând s`
par` credibil`. Oricum, se vor întoarce înaintea lui Ryan, a[a c`
nu avea de ce s`-[i fac` griji.
***
Cerul era senin în acea diminea]` când au pornit spre

munte. Au mers pe o potec` însorit` [i apoi au intrat în p`dure.
Dave o luase înainte, iar Laurie îl urma, încercând s` ]in`
pasul cu el, de[i se mai oprea din când în când, ca s` mai admire
câte o floare sau un arbore.
Dar Dave era foarte dornic s` ajung` sus cât mai repede. De
aceea, o striga impacientat de câte ori r`mânea în urm` ca s`
mai arunce o privire peisajului. Treceau prin ni[te locuri
uluitoare. P`durea era verde [i de peste tot se auzeau triluri de
p`s`rele.
La un moment dat îns`, Laurie sim]i c` i se opre[te inima în
loc. Chiar pe poteca pe care urcau, erau ni[te urme uria[e de
pa[i de elefant.
– Oh, nu-]i face griji, o încuraj` Dave. Elefan]ii nu vin pe aici.
Ei au locurile lor de odihn`. Laurie nu coment` nimc, dar dac`
Dave avea dreptate, atunci cine f`cuse urmele astea? Gândul
acesta o f`cu s` se întrebe dac` f`cuser` oare bine s` vin` aici
f`r` arme de ap`rare. Cât [i-ar fi dorit ca Dave s` aib` m`car
114 ROBERTA MICHELS
pu]in din experin]a lui Ryan. A[a, s-ar fi sim]it în siguran]`.

– Stai lini[tit`. Singurele animale de care trebuie s` te temi
sunt elefan]ii [i leoparzii. Elefan]ii stau în locurile lor, iar
leoparzii nu urc` pe munte ca s` fac` probleme.
Probabil c` Laurie l-a privit suspicioas`, fiindc` Dave a sim]it
nevoia s` continue:
– Ei, haide, nu fi prostu]`. Crezi c` te-a[ fi adus aici dac`
n-a[ fi [tiut c` suntem în siguran]`?
Laurie se mai relax` pu]in, iar mai târziu, toate suspiciunile i
se risipir` când întâlni tot felul de anim`lu]e fascinante:
maimu]e alb cu negru, care parc` abia a[teptau s` fie
fotografiate, antilope pitice, un arici [i chiar un cameleon.
Curând, [i pe Dave îl p`trunse gustul pentru fotografie, a[a c` o
rug` pe Laurie s`-l lase s` fac` [i el câteva poze.
Au râs mult pe toat` durata c`l`toriei [i ajun[i sus, au
început s` m`nânce sandvi[urile. Dup` ce-[i bùr` cafeaua, se
întinser` pe iarb`.
Laurie abia putea crede c` se afl` pe vârful unui munte din
Africa. Cerul era atât de albastru [i verdea]a din jur p`rea atât de
proasp`t`…
Nu-[i d`du seama c` Dave o prive[te decât când întoarse
capul în direc]ia lui.
– {tii, Laurie, n-am b`gat de seam` pân` acum. E[ti foarte
frumoas`!
– Ei, mul]umesc, zise ea, zâmbind. Apoi, fiindc` el nu-[i lua
privirea de la ea, adùg`: s` în]eleg c` acum m` vezi pentru
prima dat`?
– Nu, te v`d de ceva timp, adùg` el gânditor.

– Cât timp ne-a luat ca s` ajungem aici, Dave? întreb` ea,
încercând s` schimbe subiectul.
– Cam cinci ore. Dar ca s` coborâm o s` ne ia doar jum`tate
din timpul `sta.
– E deja ora dou`. N-ar fi mai bine s` plec`m?
– Relaxeaz`-te, o lu` el de mân`. Avem destul timp.
Oare [i Ryan s-ar fi relaxat dac` ar fi [tiut ce urmeaz`? I-a spus
clar c` nu vrea nicio leg`tur` romantic` între ea [i fratele sù.
Dar urm`toarea lui mi[care o lu` pe nepreg`tite [i s`rutul
care urm` fu timid [i neexperimentat. Laurie îl împinse cu bra]e
tremur`toare [i se ridic` repede. Dave se ridic` [i el [i zise,
foarte bucuros de fapta sa:
– {tii, Laurie, e[ti o persoan` deosebit`. Sunt sigur c` nu
m-ar deranja s` petrec restul vie]ii al`turi de tine.
Laurie nu r`spunse nimic [i pornir` amândoi în lini[te spre
cas`. Merser` a[a o perioad`. Fata era adâncit` în gânduri [i [tia
c` acela[i lucru se petrecea [i cu Dave. Ce însemnase oare
s`rutul `sta pentru el? Dar se pare c` bìatul i-a citit gândurile
fiindc` a întrebat imediat:
– Ce-ar fi s` facem o nunt` dubl`? Eu cu tine [i Ryan cu
Gayna?
Laurie izbucni într-un râs nervos.
– Ce s-a întâmplat? întreb` Dave. Tot nu crezi c` te iubesc?
– Nu. Cred în continuare c` în mine vezi o porti]` prin care
s` scapi de studii.
El începu s` râd`, dar nu neg` deloc acest lucru.
116 ROBERTA MICHELS
– Deci, pân` la urm` se c`s`toresc. Ryan [i Gayna? întreb`

Laurie, încercând s` par` indiferent`.
– Nu v`d de ce n-ar face-o. La urma urmei, se cunosc de
mult.
– Cum a fost so]ul Gaynei? întreb` Laurie. L-ai cunoscut?
– Tony? Era un b`rbat minunat. {tia tot ce trebuie despre
vân`toare. Împ`r]ea timpul între conducerea hotelului cu
Gayna [i mersul în expedi]ii cu Ryan.
– {i ce s-a întâmplat? Cum a murit?
– Erau într-un safari, când cineva a tras într-un rinocer, dar
nu s-a sinchisit s` verifice dac` l-a lovit. {i animalele astea se
enerveaz` destul de repede, s` [tii. Ryan i-a adunat pe to]i [i au
vrut s` plece de acolo, dar Tony a prev`zut pericolul [i s-a oferit
ca momeal` pentru ca ceilal]i s` aib` timp s` se ascund`. Ryan a
trebuit s` trag` trei gloan]e ca s` doboare animalul. Dar pentru
Tony n-a mai putut face nimic.
– Dec, pân` la urm`, el i-a salvat via]a lui Ryan?
– Da. Ar fi putut s` se urce în cel mai apropiat copac, dar a
stat acolo pân` când Ryan a nimerit animalul care reprezenta un
pericol pentru to]i.
– Cred c` a fost un [oc pentru doamna Lewis. S-a întâmplat
de mult?
– Acum câ]iva ani. Eu eram în Anglia, dar mi-a povestit Ryan
totul. Gayna s-a dus o vreme la p`rin]ii ei, apoi s-a întors ca s`
conduc` hotelul.
Mai merser` o perioad` în t`cere, timp în care, Laurie î[i
d`du seama c` au întâlnit ni[te plante pe care nu le-au v`zut
când au urcat. {i mai trecuser` [i pe lâng` un bu[tean doborât,

care putea s` jure c` nu fusese acolo.
– Dave, suntem pe poteca bun`, da?
– Probabil c` am ajuns pe alta. Dar sigur [i pe aici e bine s`
mergem. Îns` zâmbetul îi disp`ru mai repede decât credea. Hei,
uite, se întunec`. Mai bine ne-am gr`bi. E mai târziu decât am
crezut.
Dup` asta, au mai vorbit pu]in. Urm`reau cu privirea cerul
care se vedea din ce în ce mai greu printre coroanele arborilor.
Acum se înnoptase de-a binelea, iar Dave întreb` speriat:
– Laurie, nu crezi c` e posibil s` d`m roat` muntelui, nu?
– E posibil? r`spunse fata cu o întrebare. O speriau lianele
v`zute pe întuneric. Nu seam`n` deloc cu locul pe unde am
urcat. Poate fi chiar un alt munte, zise ea.
– E acela[i, încerc` Dave s` par` conving`tor. Doar c` pare
diferit noaptea. O lu` de mân`.
Se l`sase frig. Nu le fusese frig ziua, dar acum, în p`dure,
noaptea, î[i d`dur` seama c` nu f`cuser` o alegere în]eleapt` cu
pantaloni scur]i [i tricou. Dar la un moment dat, Laurie obosi
atât de mult, încât nu mai sim]i frigul. Mergea în spatele lui
Dave, iar când acesta se opri, aproape se izbi de el.
– Ce s-a întâmplat? întreb` privind cele dou` lumini]e din
fa]a lor.
– Oh, nu-i nimic, doar…un fel de pisic`. Se întoarse spre ea.
Nu trebuie s` mai înaint`m, Laurie. E prea riscant. Trebuie s`
g`sim un loc unde s` înnopt`m.
– S` st`m aici toat` noaptea? Sper c` glume[ti, nu?
118 ROBERTA MICHELS
– Mi-a[ dori asta. {i s` [tii c` îmi pare rù c` te-am târât în

treaba asta. Abia acum mi-am dat seama c` s-ar putea s` dureze
câteva ore pân` s` ajungem la poteca bun`. Iar dac` am
continua a[a, s-ar putea s` fie mult mai periculos.
– N-ar fi mai bine dac` am urca din nou pân` sus [i am
lua-o de la cap`t?
– {i de unde s` [tim pe unde s-o lu`m, pe întuneric? Nu,
cred c` cel mai bine e s` cùt`m un loc unde s` r`mânem peste
noapte. Pân` la urm`, e vorba doar de câteva ore.
Se a[ezar` lâng` un copac [i, de[i Laurie crezu c` n-avea s`
închid` un ochi toat` noaptea, chiar adormi câteva ore. Î[i
aminti c` se mai trezise [i sim]ise c` are capul pe rucsac, apoi
adormise din nou. Când se trezi a doua oar`, era aproape
diminea]`. Crezu c` nu va mai putea merge vreodat`, pentru c`
picioarele o dureau îngrozitor. Dar în scurt timp î[i reveni [i
Dave se trezi [i el.
– Oh, ce foame îmi e! zise bìatul.
Dave o lu` de mân` pe Laurie [i zise:
– Mai bine ne-am gr`bi. Cu cât ajungem mai repede, cu atât
mai bine.
– Cred c` ne-am trezi mai repede dac` ne-am sp`la pu]in.
Poate dac` am g`si un izvor…
– Nici gând. De data asta mergem direct acas`. F`r` s` ne mai
abatem de la drum.
Urmar` planul lui Dave, dar f`r` mare folos. Parc` încercuiau
muntele la nesfâr[it. E adev`rat, panta era din ce în ce mai lin`,
dar nici gând s` ajung` la poalele lui.
Laurie î[i privi picioarele. Era clar c` sandalele nu erau

înc`l]`mintea potrivit` pentru munte. Avea picioarele zgâriate [i
pline de vân`tì [i fiecare pas f`cut era un chin pentru ea.
Când ajunser` din nou într-o poieni]` de unde n-au mai [tiut
pe unde s-o ia, Laurie se pr`bu[i pe p`mânt [i-l implor` pe Dave
s` fac` o pauz`.
Acesta o refuz`, ajutând-o s` se ridice.
– Trebuie s` continu`m drumul. Se uit` la ceas. Mai avem
doar câteva minute pân` se întunec`. {i habar n-am cât o s` ne
ia ca s` g`sim un drum mai bun.
Laurie nu prea avea mare încredere în ce spunea el, dar
nu-l contrazise. Curând, drumul d`du într-unul noroios, dar la
cap`tul lui se z`reau câteva c`su]e. Laurie era sigur` c` acolo vor
g`si mâncare [i ad`post.
Ajun[i acolo, mâncar` ceva [i Dave afl` de la localnici unde
erau.
– Dac` am calculat cum trebuie, suntem cam la zece
kilometri de cas`, o inform` el pe Laurie.
– Oh, te rog, Dave, n-am putea r`mâne aici pu]in? Simt c` nu
mai pot face fa]`, îl rug` fata.
– Trebuie s` mergem. Dar învesele[te-te. Unul dintre
localnici are o biciclet` [i ne-a promis c` va merge înainte, ca s`
anun]e c` venim.
Laurie v`zu mjlocul de transport [i-[i d`du seama c`
localnicul va avea un avans de doar câteva minute înaintea lor.
Bicicleta era veche [i stricat`.
Pornir`, dar Laurie nu mai lu` seama pe unde merge. Parc`
120 ROBERTA MICHELS
totul se mi[ca în jurul ei cu încetinitorul, sau poate chiar a[a

era?
Nu merser` mult [i o ma[in` le ie[i în fa]`. Era Ryan la volan
[i se vedea clar c` nu era în cele mai bine toane. Bineîn]eles,
pentru c` lui nu i s-ar fi întâmplat niciodat` s` se r`t`ceasc` pe
munte, iar acum avea pu]in` r`bdare cu cei c`rora li se putea
întâmpla una ca asta.
Auzi cum u[a se trânte[te cu for]` [i-l v`zu pe Ryan venind
furios spre ei. Îi privi lung [i-l auzi pe Dave cum începe s` turuie
despre ce li se întâmplase. Dar Ryan nu f`cu niciun comentariu.
Se duse spre Laurie [i-i ridic` b`rbia. O privea cu ochi reci [i cu
fa]a palid`. Laurie î[i d`du seama c` nici ea nu ar`ta grozav. Dar
cel pu]in avea o scuz`. Nu [tia cum, dar picioarele i se înmuiar`
[i…dar Ryan o prinse în bra]e [i o ridic`. O duse repede la
ma[in` [i Dave îi urm` nervos:
– Î]i spun, Ryan. A fost foarte u[or drumul. Acum eram pe
potec` [i dintr-o dat`…
– Taci, Dave, [i intr` în ma[in`! Ryan o depuse pe Laurie cu
delicate]e pe scaunul de lâng` el. Fata nu putu s`-[i ascund`
lacrimile. Doar Ryan era capabil de o asemnea st`pânire de sine.
Porni motorul [i ma[ina plec` în tromb`, de parc` ar fi fost
urm`rit`.
Via]a la Nymbaya se dovedi tensionat`, dup` incidentul cu
muntele. Laurie era sigur` c` Dave fusese cel care suportase
toat` furia lui Ryan [i era sigur` c` se atinseser` [i alte subiecte,
în afar` de acesta.
{tia c` discutaser` mult în camera lui Ryan în noaptea care
urmase, [i nu-[i putea închipui ce-[i spuseser` \ncât Dave

hot`râse s` r`mân` în camera lui [i pe timpul zilei.
Laurie petrecu un timp în gr`din`, f`cându-i lui Cando
câteva poze. La un moment dat, auzi în spatele ei:
– Pozele ar ie[i poate mai bine dac` n-ai sta cu fa]a la soare.
– Da, ai dreptate. Nu sunt în apele mele azi.
– Oare pentru c` nu e Dave aici, cu tine?
Ea îl privi cu r`ceal` [i nu-i r`spunse.
– Cred c` [tii c` l-am l`sat s`-[i revin` dup` incidentul cu
muntele.
– B`nuiesc c` asta ai f`cut. {i m` îndoiesc c` ai uitat s`-i
specifici faptul c` tu n-ai face niciodat` o astfel de gre[eal`.
– Nu sunt de acord cu tine. Am f`cut cel pu]in una.
– Da, atunci c\nd te-ai hot`rât s` m` iei în safari [i apoi s` m`
rogi s` r`mân ca înso]itoare a lui Dave.
– Parc` vorbeam despre c`l`toria pe munte, din câte îmi
amintesc, nu?
– Cred c` experien]a prin care am trecut a fost o pedeaps`
binemeritat`. A[a c` ar fi fost mai bine s` consideri totul ca pe o
glum`.
– Glum`? Ce glum` bun` ca fratele unui vân`tor s` mearg`
pe munte cu o fat`, f`r` s` se sinchiseasc` s` ia vreo arm` de
ap`rare cu el!
– Iar te preocupi de reputa]ie! pufni Laurie, dar î[i d`du
seama imediat c` mersese prea departe.
– Tu ai vreo idee câte pericole sunt acolo? r`cni el. Ai vreo
idee cum m-am sim]it ne[tiind unde sunte]i? M-am întors din
122 ROBERTA MICHELS
Mbinga la miezul nop]ii, iar voi înc` nu veniser`]i! Cum crezi c`

m-am sim]it?
La miezul nop]ii! Bineîn]eles, fusese al`turi de Gayna toat`
ziua, se gândi Laurie sim]ind un cu]it în inim`.
– Poate Dave nu e cel mai iscusit cunosc`tor al locurilor
`stora, dar s` [tii c` eu am încredere în el. {i am g`sit compania
lui mult mai agreabil` decât a altora.
– Crede-m`, pentru o copil` de optsprezece ani, ai avut
multe de înv`]at. P`cat c` lucrurile astea se petrec doar în
s`lb`ticie.
Laurie îl privi cu ochi scânteietori [i d`du s` plece.
– Ce faci? Te retragi?
– M-am hot`rât s` m` sp`l pe cap.
– P`rul tù arat` excelent a[a. Sigur Dave n-ar observa lucrul
`sta. Trebuie s` fie experimentat ca mine ca s` bage de seam`
asemenea lucruri.
O lu` în bra]e iar ea nu g`si for]a s` i se împotriveasc`.
– Ai petrecut o zi [i o noapte cu Dave. Oare e atât de greu s`
petreci cu mine zece minute, ca s` discut`m despre viitorul lui?
– Viitor? Adic` s-a decis s` se întoarc` la studii?
– Da, am eu grij` de asta [i ca s` m` asigur c` recupereaz`
timpul pierdut, îi angajez un tutore.
– Oh, în]eleg. Deci Dave nu va mai avea nevoie de o
înso]itoare. Când dore[ti s` plec?
– Va trebui s` discut`m [i despre asta. Dar la cum sunt acum
lucrurile între noi, nu cred c` e cel mai bun moment, nu?
– Nu prea în]eleg ce vrei s` spui.
– Stai lini[tit`, Weldon. O s` afli la momentul potrivit.

O privi de parc` nu [tia ce poate face cu ea, dup` care îi d`du
drumul [i se îndrept` nervos spre ma[in`.
Capitolul 8
De[i Laurie [i-a dat de mult seama de rapiditatea cu care

ac]ioneaz` Ryan, nu [i-a închipuit niciodat` c` avea s` g`seasc`
atât de repede un tutore lui Dave. Chiar în acea sear`, Paul Velji,
n`scut pe Insula Zanzibar [i [colit în Londra, cam în acela[i timp
cu Ryan, a fost un subiect aprins de discu]ie între Dave [i fratele
sù. În ziua urm`toare, b`rbatul deja veni într-o vizit`, iar peste
înc` dou` zile f`cea parte dintre angaja]ii de la ferm`, iar Dave
petrecea cam dou` ore diminea]a [i dou` seara, în compania lui.
Într-una din aceste zile, Laurie se juca cu Cando în gr`din`
când îl v`zu pe Ryan apropiindu-se de ea.
– Preg`tit` de o plimbare la Lacul Shimo?
– Adic` la hotel?
– Da, la hotel, z\mbi el. Mâncarea e bun`, compania a[a [i
a[a, [i au [i o piscin`. Cred c` ai un costum de baie, nu?
– Da, dar Dave nu mi-a spus nimic de vreo ie[ire. Am crezut
c` este ocupat.
– Va fi ocupat câteva s`pt`mâni de acum încolo. Asta
înseamn` c` r`mâi cu mine.
– Cu tine? Adic` s` merg acolo cu tine?
– Asta era ideea. N-ai ce face pe aici [i eu am ni[te ore libere,
a[a c`…
– Oh, dar…Laurie î[i d`du seama c` poate Ryan e doar
politicos [i c` abia a[teapt` refuzul ei ca s` dea fuga la Gayna. A[
prefera s`-l a[tept pe Dave.
– Poate. Dar cred c` ar lucra mai bine dac` n-ai fi pe aici.
Acum, te-a[ sf`tui s` îmbraci o rochie, pentru c` pantalonii
scur]i nu prea se potrivesc cu atmosfera de acolo. S` fii gata în
câteva minute [i s` nu ui]i costumul de baie.
– Dar…Ryan, nu cred…
Acesta plec` f`r` s-o aud` pe Laurie.
Fata fu gata în zece minute [i îmbr`c` o rochie lila, lung`,
f`r` mâneci. A[tept` în ma[in`. Când Ryan ap`ru, o privi
admirativ.
– Cre[ti cu doi ani, Weldon, de fiecare dat` când pui pe tine
o rochie.
Dar Laurie era sigur` c` Ryan n-ar da-o niciodat` pe Gayna
pentru ea.
– Ryan, chiar trebuie s` merg? Adic`, am mai fost acolo o
dat`.
– M` tem c` va trebui s` revezi acel loc. Probabil ai observat
c` aici suntem cam izola]i, iar Lacul Shimo este cel mai apropiat
loc de distrac]ie.
126 ROBERTA MICHELS
Laurie se l`s` pe sp`tarul scaunului [i nu mai spuse nimic.

Nu-i convenea deloc aceast` situa]ie. Pân` la urm` de ce trebuia
s` treac` prin asta? Îl privi pe Ryan. El p`rea destul de împ`cat
cu ideea de a petrece împreun` acea zi.
Nu vorbir` nimic pe drum [i Ryan conduse cu vitez` mare,
f`r` opriri, cum f`cuser` prima oar`. Ajunser` la hotel în
aproape dou` ore. Laurie se ar`t` destul de încântat` de piscina
cu ap` limpede, dar [i de hotelul care în lumina zilei p`rea cu
totul altfel. Era construit între dealuri de verdea]` [i p`rea o
pat` de culoare. Era o pat` roz cu alb, frumos construit`, cu o
teras` cu mese [i umbrelu]e care str`juiau intrarea.
Ryan închirie dou` camere [i, când o conducea spre a ei,
Laurie întreb`:
– Chiar era necesar s` faci asta? Sunt sigur` c` aveau cabine
unde ne puteam schimba în costume de baie.
– Dar probabil sunt aglomerate. Îi d`du cheia [i-i spuse c` o
a[teapt` jos, la piscin`.
Camera era luxoas` [i destul de frumos aranjat`. Singura
fereastr` d`dea în gr`dina din spatele hotelului, iar Laurie nu
contenea s` se întrebe cum poate cineva s-o închirieze doar ca
s` se schimbe de haine. Se duse la baie, hot`rât` s` stea cât mai
departe de Ryan [i s` treac` peste faptul c` venise aici cu el. Dar
când coborî, îl g`si pe acesta pe teras`, vorbind cu ni[te b`rba]i.
Era atât de frumos! Înalt [i bronzat, îmbr`cat într-un slip
albastru. O întâmpin` zâmbind, iar ea încerc` s` evite privirile
admirative ale b`rba]ilor care st`teau la mese.
– M-am gândit c` e mai bine s` te a[tept. S` nu cumva s` te
r`t`ce[ti.
Laurie nu spuse nimic, iar el o tachin`:
– Dac` vrei, pot înota \n partea cealalt` a bazinului.
– Îno]i? Eu nu m` prea pricep. Intru doar ca s` m` b`l`cesc.
– Nu [tii s` îno]i? Atunci, nu po]i intra singur`.
Vorbea de parc` ar fi fost o ap` foarte adânc`, dar Laurie
v`zu când intr` în piscin` c`-i ajungea pân` la um`r, iar lui Ryan
pân` la piept.
Laurie spuse:
– Te rog, nu trebuie s` stai aici, cu mine. Sunt sigur` c` ai
prefera s` îno]i.
– Sigur vei fi bine? N-ai rù de ap`? o întreb` el, privind
albastrul piscinei.
– Nicidecum. Doar c` mi-a[ dori s` fi înv`]at s` înot.
– Nici nu m` mir c` n-ai avut timp. Ai fost dintr-o cas` în alta.
Nu-i mai l`s` timp s` r`spund`, deoarece Ryan plec` s`
înoate. Laurie încerc` [i ea s` fac` pluta [i la un moment dat
chiar reu[i s` admire cerul albastru. Auzi un zgomot în spatele
ei. Se sperie [i c`zu pe fundul piscinei, dar ni[te bra]e puternice
îi redar` repede echilibrul.
– Parc` ziceai c` nu ]i-e fric` de ap`.
– De obicei, nu mi-e, dar…nu credeam c` e[ti atât de
aproape.
– E vina mea, zise el, dar ai putea s` înve]i s`-]i men]ii
echilibrul în ap`. S-ar putea s`-]i prind` bine într-o zi. Acum,
relaxeaz`-te.
Da, de parc` ar putea! Dar Ryan se dovedi chiar priceput în
128 ROBERTA MICHELS
ceea ce-[i propusese [i, dup` ce-i explic` mi[c`rile de baz`, o

ajut` s` le pun` în aplicare. Dar la un moment dat, Laurie î[i
d`du seama c` mâinile lui n-o mai sus]ineau [i aproape se
scufund` din nou, dar b`rbatul o lu` în bra]e râzând,
apropiind-o de el mai mult decât ar fi f`cut-o un instructor de
înot.
– Oh, te-ai n`scut înot`toare! Cu o lec]ie pe zi, sunt sigur c`
într-o s`pt`mân` o s` îno]i ca un pe[te.
– Da, zise ea, îndep`rtându-se de el. Dar nu cred c` ar fi
indicat s` facem drumul `sta în fiecare zi doar pentru lec]iile de
înot.
El o privi o clip`, apoi, dup` o pauz`, spuse:
– Cred c` e obositor pentru tine s` faci drumul `sta, nu? De
aceea am închiriat camerele.
A închiriat camerele? Dar nu putu s`-l întrebe nimic atunci,
pentru c` fu condus` afar` din piscin`, spre o mas`. Ryan o
înf`[ur` într-un prosop, apoi zise:
– Ce-ai vrea s` bei?
Ryan aduse bùturile, apoi Laurie îl întreb`:
– La ce te-ai referit când ai spus c` ai închiriat camerele?
Parc` spuneai c` sunt doar ca s` ne schimb`m în ele, nu?
– Le-am închiriat pentru cel pu]in o s`pt`mân`.
– Pentru o s`pt`mân`? Nu crezi c` te-ai gr`bit? Doar ca s` ne
schimb`m în ele?
– Nu cred c` e mult. Atât m-am gândit s` st`m aici.
– S` st`m? Laurie încerc` s`-[i controleze vocea. Dar nu
mi-am adus haine cu mine, [i i-am spus lui Dave c`…
– Relaxeaz`-te, copil`, zise el, iritat. {tie unde suntem. {i în

privin]a hainelor, nu trebuie s`-]i faci griji. Am pus tot ce am
g`sit la tine în [ifonier în bagajul din portbagaj.
Deci, de asta întârziase atât în diminea]a aceea.
– A[ dori s` mergem înapoi [i s`-mi iau cum se cuvine
r`mas-bun de la Dave.
– E timp destul. Dave are multe de f`cut. Iar între timp,
trebuie s` te mul]ume[ti cu mine. Acum, se uit` el la ceas, cred
c` e timpul s` ne schimb`m pentru prânz.
***
În timpul prânzului, chelnerul le lu` comanda [i le aduse

câteva bùturi.
Ryan lu` o gur` din pahar, dup` care spuse:
– Te potrive[ti în decorul `sta, Weldon. Dac` ai veni acum s`
m` rogi s` te iau într-un safari, a[ fi prea fermecat de tine pentru
a te refuza.
Oh, exact asta îi lipsea. Complimentele lui Ryan. Îi venea s`
intre sub mas` de stânjeneal`.
– Atunci, mai bine nu te rog, nu?
– Mai bine.
Atmosfera era ame]itoare. Ryan o privea adânc în ochi, o
]inea de mân` [i p`rea preg`tit s`-i [opteasc` cele mai dulci
cuvinte când…un zgomot ascu]it de tocuri se auzi în spatele
130 ROBERTA MICHELS
lor. Ryan tres`ri. Oare îi amintea de Gayna? Sau chiar pe ea o

a[tepta aici? Dar femeia nu-[i l`s` a[teptat` prezen]a. Îmbr`cat`
în m`tase alb`, parc` mai frumoas` ca niciodat`, se a[ez` cu
non[alan]` pe scaunul tras de Ryan.
– Deci, pe aici v` face]i veacul voi doi? Bietul Davey, n-are
nicio distrac]ie dup` atâta munc`, nu? E[ti rea c` l-ai l`sat a[a! i
se adres` ea lui Laurie. Apoi, spre Ryan: am venit cu înc` [ase
cunoscu]i de la hotel. Oh, e un vacarm acolo! Am sim]it nevoia
s` schimb`m decorul. Mi-a lipsit drumul în compania ta,
dragule.
Ryan termin` bùtura dintr-o înghi]itur`.
– Deci, ai fost s`-l vezi pe Dave? întreb` el, în timp ce-i
aprindea ]igara.
– Da, eu [i Bill am fost acolo diminea]`. Trebuie s`-]i spun,
Ryan, a fost un gest inspirat din partea ta s`-i angajezi un tutore.
Dar eu tot sunt de p`rere c` ar trebui s`-l la[i s`-[i trìasc` via]a,
zise ea, privind-o pe Laurie cu subîn]eles.
– Dave prime[te de la mine tot ce vrea, dar eu cu ce m` aleg
din toat` treaba asta?
– Dar î]i dai seama c`…
Laurie se ridic`, for]ându-se s` zâmbeasc`.
– V` rog s` m` scuza]i. Vreau s` m` duc s` iau…ceva din
camer`.
– Sigur, draga mea, zâmbi Gayna, neluându-[i ochii de la
Ryan.
Când Laurie se îndep`rta de mas`, o auzi spunând:
– Dragule, când mai vii în Mbinga, poate vom… dar
zgomotele din sal` acoperir` vocea femeii.

Ajuns` în camer`, Laurie î[i d`du seama c` tremur`. {i [tia c`
nu din cauza Gaynei care ap`ruse pe nea[teptate, ci din cauza
atingerilor lui Ryan, a vocii cu care i se adresase parc` doar ei, a
luminii din privirea lui…
Dar cu siguran]`, Ryan tânjea dup` femeia iubit`, iar acum
nu mai era nevoit s` r`mân` în compania lui Laurie. Gayna
venise [i era în întregime la dispozi]ia lui.
Ce se va întâmpla? Probabil Ryan va dori s-o duc` pe Gayna
la Mbinga. Trebuia s` fie fericit` c` aceast` agonie se termina,
nu? Dar, pe de alt` parte, de ce nu mai dura?
Gândurile îi fur` întrerupte de un cioc`nit u[or în u[`. Era
Gayna, care se strecur` înùntru. Arunc` o privire prin camera
luxoas` [i spuse, palid`:
– E uimitor pân` unde ajunge]i voi, tinerele din ziua de azi!
– Ca s` facem ce?
– Nu ca s` face]i, ci ca s` ob]ine]i. Oh, haide, [tii c` b`rba]ii
pricep mai greu lucrurile astea, dar noi, femeile, [tim cum stau
lucrurile, nu?
– Gayna, cred c` ar fi mai bine pentru amândou` dac` ai
spune direct ce ai de spus.
– De acord, zise femeia, înaintând în camer`. Cred c` am
pierdut destul timp cu ocoli[urile. Ce-ai zice dac` ]i-a[ spune c`
î]i irose[ti timpul degeaba?
– Ar fi în regul` dac` a[ [ti despre ce…
– {tii prea bine despre ce vorbesc. {i [tiu [i eu cât ai tras ca
s` ajungi pân` aici. Recunosc c` ai reu[it s`-i atragi aten]ia lui
132 ROBERTA MICHELS
Ryan, dar a[a se întâmpl` mereu în cazurile astea, în care

femeilor nu le pas` de reputa]ie. Din fericire, eu n-am fost
niciodat` nevoit` s` recurg la a[a ceva.
– Nici eu, fu tot ce putu spune Laurie.
– Draga mea, doar nu te a[tep]i s` cred una ca asta, nu? Cu
to]ii [tim cum stau lucrurile în ziua de azi. Totul se poate
cump`ra. Pân` [i dragostea.
– Cred c` mai bine ai pleca, zise Laurie, încercând s` se
calmeze.
– Oh, voi pleca când am terminat. Stai lini[tit`. De când ai
venit aici, ]i-ai pus în gând s` pui mâna pe cea mai bun` partid`
din ]inuturile astea. Dar vreau s` te avertizez, dr`gu]`. Ai
întârziat cu doi ani. Doar nu crezi c` am r`mas degeaba în
s`lb`ticia asta, având grij` de un hotel care nu aduce niciun
profit, înconjurat` de bestii patrupede, ca s`-l pierd pe Ryan
tocmai acum?
– Nu, cred c` meri]i ceva pentru tenacitatea de care ai dat
dovad`. Cu toate astea, doi ani înseamn` destul de mult. Poate
Ryan n-a fost niciodat` decis?
– Ba era destul de decis, înainte s` apari tu! Orice b`rbat ar
intra în jocurile astea ale tale! Cu Ryan, nu trebuie decât s` fixez
ziua nun]ii.
– Sunt sigur` c` nu va mai dura mult. Dar, Gayna, dac` tot \]i
displace atât de mult Africa, cum crezi c` vei rezista aici, ca so]ie
a lui?
– N-am de gând s` trìesc aici. O s` plec`m. Nyumbaya se va
vinde cu un pre] excelent, iar Ryan are [i alte calific`ri, dup`
cum probabil [tii. Nu va trebui s`-[i mai bat` capul cu acest

safari.
– Eu nu-l v`d p`r`sind toate astea! Mi se pare c` sunt o parte
din el.
– O va face pentru mine, replic` Gayna, cu siguran]` în glas.
Cred c` m` a[teapt` prietenii mei. I-am spus lui Ryan c` trec
doar ca s`-mi iau la revedere. Din pragul u[ii, mai adùg`: s` nu
ui]i, draga mea. Ryan a fost al meu dinainte de venirea ta. Iar
acum, tot al meu e [i n-am nici cea mai mic` inten]ie s`-l scap
printre degete. Ie[i [i închise u[or u[a în urma ei.
Restul zilei se scurse parc` înv`luit` de cea]`. Laurie era
con[tient` de prezen]a lui Ryan lâng` ea, de conversa]ia la care
o antrena, de privirea lui cald`, dar nu reu[ea s`-[i ia gândul de
la ceea ce-i spusese Gayna.
Se pare c` starea ei nu trecu neobservat` pentru el, fiindc` o
întreb`:
– E[ti cam palid`. Te sim]i bine?
– Da, mul]umesc, r`spunse ea, absent`.
– S-a întâmplat ceva?
– Nu, doar c`…
– Doar c` ce? Ce e, o întreb` din nou, v`zând c` nu
r`spunde.
– Ryan, crezi c` ne-am putea întoarce la…la…
– Dave? întreb` el cu r`ceal`.
Nu se gândise la Dave. Dar era o scuz` destul de bun`.
– S` în]eleg c` nu-]i place aici?
– Oh, nu e asta. Doar c`…ei bine, [tiu c` `sta e un hotel
134 ROBERTA MICHELS
pentru turi[ti [i c` trebuie s` mai fie [i al]i oameni veni]i

împreun`, dar cred c`… Ei bine, noi nu ne cunoa[tem destul
de bine ca s`…
– {i ceea ce încerci s`-mi spui e c` oamenii din Mbinga vor
vorbi?
Ryan o privi amuzat cum se îmbujoreaz`.
– Cred c` noi doi putem trece cu u[urin]` peste lucrurile
astea, nu? O trase mai aproape. }i-a[ putea restabili imediat
reputa]ia. Ne-am putea c`s`tori.
– S` ne c`s`torim? întreb` ea, cu voce stins`.
– {tii, a[a se întâmpl` de obicei. Privi în jur. Hai s` sc`p`m
de mul]imea asta.
Ie[ir` afar`, în gr`din`, iar Laurie nu p`rea preg`tit` s` dea
un r`spuns. Ryan o privea t`cut, la câ]iva pa[i de ea.
– Ai ceva împotriva propunerii mele?
– Ei bine, nu sunt sigur`…Laurie se lupta cu ea îns`[i. Oare
de ce n-o ]inea în bra]e când îi spunea toate astea? Nu trebuia s`
se întâmple a[a? Nu-mi pot închipui ce te-a f`cut s` spui lucrul
`sta, adùg` ea într-un final.
– Poate pentru c` e[ti cam singur` pe lume. N-ai la cine s` te
întorci în Anglia, iar aici se pare c` î]i place la nebunie.
Laurie r`mase stupefiat`. Astea erau motivele pentru care
dorea s-o ia de nevast`?
– Chiar acum ai zis c` nu ne cunoa[tem foarte bine. Dar eu
sunt de alt` p`rere. Se pare c` avem multe lucruri în comun. }ie
nu-]i lipse[te civiliza]ia [i te în]elegi extraordinar cu animalele.
Laurie ar fi trebuit s` se simt` m`gulit`. Dar se sim]ea
oarecum r`nit`. B`rbatul iubit o cerea de so]ie în cele mai

ciudate circumstan]e. Dar dac` dragostea nu era inclus` în
propunerea lui, oare va fi capabil` s`-l fac` s-o iubeasc` pe
viitor?
– Ei bine?
– Da, Ryan, m` c`s`toresc cu tine, zise ea, cu hot`râre în
glas.
Secundele urm`toare fur` pline de tensiune, de parc`
amândoi a[teptau în lini[te explozia unei bombe. Dar nu se
întâmpl` nimic. Pur [i simplu se privir`.
– Va trebui s` amân urm`torul safari, dar nu va fi o
problem`. Mai am o cas`, la nord de Nyumbaya. Este închiriat`
preotului regiunii [i so]iei acestuia. Vei sta acolo p\n` pun la
punct toate formalit`]ile. Va trebui s` iau leg`tura cu fratele tù
mai mare, dar nu cred c` va fi greu s` ob]in consim]`mântul lui.
Apoi, când totul va fi gata, ne vom c`s`tori în Mbinga [i pentru
luna de miere vei alege tu destina]ia.
– Mi-a pl`cut Dar-es-Salaam, r`spunse Laurie cu voce
tremur`toare.
– E bine. Pentru început, putem trece pe acolo.
Apoi, între ei se a[ternu t`cerea. La un moment dat Ryan f`cu
un pas, o lu` de mân`, dar nu ca s-o apropie de el, ci ca s-o
ghideze spre intrarea în hotel. O conduse în camera ei,
spunându-i:
– Somn u[or. Eu voi coborî s` beau ceva.
Capitolul 9
– Deci, pân` la urm` Ryan a decis s` fac` pasul cel mare.

I-am spus eu c` o tân`r` o s`-l vr`jeasc` într-o zi, zise Molly
Pacer, nevasta preotului.
Aceasta era o femeie rotofeie, cu privire blând` [i glas blajin.
Laurie o privea amuzat` cum se entuziasma mai mult decât ea
de preg`tirea acestei nun]i.
So]ul ei, în schimb, p`rea o fire mai serioas`, dându-[i toat`
silin]a s`-l l`mureasc` pe Ryan ce trebuia f`cut.
Casa de care-i vorbise Ryan era a[ezat` într-o regiune
frumoas` [i pitoreasc`.
– E totul aranjat, spuse b`rbatul, luând-o de mân`. John
mi-a spus c` n-ar trebui s` dureze mult formalit`]ile. Îi l`s`
valiza la intrare. S` în]eleg c` o s` fii bine aici, da?
– Sunt sigur` c` a[a va fi. O s` vii s`-mi spui cum merg
lucrurile?
– Nu. Nu ne vom mai vedea pân` la ceremonia religioas`. O

s` te anun] dac` intervine ceva.
Î[i lu` r`mas-bun de la Molly [i John, apoi se apropie de ea.
O îmbr`]i[` [i o s`rut` pe obraz. S` nu te îndep`rtezi de cas`.
De câte ori stai în soare, s` nu ui]i s`-]i pui o p`l`rie. Nu vreau
s`…
– Începi s` vorbe[ti ca un so], glumi John Pacer. Stai lini[tit.
O s` ]i-o înapoiem teaf`r` [i nev`t`mat`. Doar ai grij` s` nu
întârzii prea mult.
Ryan îi mai arunc` o privire, dup` care zise:
– Ei, cam asta e. La revedere, Laurie.
Plec` f`r` s` se uite în urm`, iar Laurie fu imediat luat` de
Molly [i condus` s` vad` casa.
Zilele petrecute în casa preotului fur` pentru Laurie un chin
dulce. Se gândea mereu la ziua la care visase toat` via]a. Ziua
c`s`toriei sale. Credea c` toate miresele trebuie s` se simt` a[a.
Dar parc` situa]ia ei era pu]in cam ciudat`, nu?
Acum era aici, în casa unor preo]i din Africa, a[teptând s` se
c`s`toreasc` cu un b`rbat de a c`rui existen]` aflase de-abia cu
câteva s`pt`mâni în urm`.
– Draga mea, îi întrerupse Molly gândurile. Te-ai gândit cu
ce o s` te îmbraci în ziua nun]ii?
– Oh, credeam c` aici…
– Sper c` nu te gânde[ti s` renun]i la tradi]ionala rochie de
mireas`! Travers` camera [i o privi din cap pân`-n picioare. Oh,
nu! Ar fi p`cat. {tii, zilele trecute, mi-a trimis sora mea un
material grozav. E un fel de m`tase alb` [i cred c` s-ar potrivi de
138 ROBERTA MICHELS
minune la o rochie [i o p`l`rie asortat`. Hai s`-l vezi.

Într-adev`r, materialul era fin [i Laurie era sigur` c` ar fi
potrivit pentru o rochie de mireas`.
– E foarte frumos, spuse ea, încântat`.
– Nu-i a[a? Avem în apropiere câteva fete care lucreaz` foarte
frumos. Bineîn]eles, nu fac modele sofisticate, dar croiala e de
calitate. Ce zici?
– Dac` sunte]i sigur` c` nu e nicio problem`…ezit` ea.
– Acum, spune-mi ce crezi c` a[ vrea. S` am eu trei bluze albe
sau s` fii tu dr`gu]` într-o rochie pe m`sur` la cel mai special
eveniment din via]a ta?
Zilele care urmar` fur` pline de emo]ie pentru Laurie. Asista
t`cut` la crearea rochiei sale [i uneori se mai plimba încercând
s`-[i limpezeasc` gândurile. Într-una din zile, la casa so]ilor
Pacer veni un bìat cu un co[ule]. Laurie nu-i d`du aten]ie, dar
când afl` c` era pentru ea, fu curioas` s` vad` ce con]ine. De
cum deschise capacul, Cando ]opì vesel afar` din el. Ar`ta cam
sl`bit, dar ochii îi jucau de bucurie, de parc` ar fi [tiut cine va fi
destinatara. La zgard` avea prins un bilet, pe care Laurie citi:
"Se pare c` eu [i Dave nu reu[im s`-i fim pe plac. Are nevoie
de tine. Al tù, Ryan."
Lurie îl mângâie bucuroas`, emo]ionat` de gest. Era frumos
din partea lui c` se gândise la binele animalului, dar oare se
gândise pu]in [i la…fericirea ei?
Când Molly veni s`-i spun` c` rochia era gata, î[i f`cu apari]ia
[i John, care le inform` c` se stabilise data nun]ii. Laurie sim]i
c`-[i pierde echilibrul [i se a[ez` pe un scaun din apropiere.
– E curând? \ntreb` ea.

– Poimâine.
– Poimâine? Sunte]i…sigur?
– Desigur, r`spunse Molly în locul so]ului sù. Ryan nu face
niciodat` un lucru de care nu e sigur. Îi puse rochia în bra]e.
Abia a[tept s` v`d cum î]i vine.
***
Dar "ziua" veni prea repede pentru Laurie. Parc` ieri proba
rochia în fa]a lui Molly, iar acum se trezea deja îmbr`cat` [i gata
de ceremonie. Rochia ie[ise într-adev`r deosebit`. Era croit`
strâmt pân` în talie, iar de acolo pornea în volane bogate p\n`
jos, l`sând la vedere doar o parte din pantofii delica]i pe care-i
purta. Nu avea mâneci [i m`nu[ile lungi completau p`l`ria cu
bor mare, împodobit cu flori.
– E[ti minunat`, draga mea. A[a cum m-am a[teptat c` vei fi.
A[ veni [i eu cu voi, dar nu [tiu cum m-a[ sim]i în elicopter.
– Elicopter? De la el venea tot zgomotul `sta?
– Exact. Ryan s-a gândit la toate. Probabil c` n-a vrut s`
ajungi [ifonat` [i obosit` la cel mai important eveniment din
via]a voastr`. A[a, vei ateriza cu bine în gr`dina hotelului din
Mbinga.
– La hotelul din Mbinga?
– A[a e, draga mea. Doamna Lewis s-a oferit s` g`zduiasc`
140 ROBERTA MICHELS
ceremonia [i petrecerea, dup` care elicopterul v` va duce pe

coast`.
– Doamn` Pacer…mi-e fric`, spuse Laurie.
– Oh, cred c` o s` te obi[nuie[ti imediat cum urci în
elicopter. Apoi o privi o clip`. Cam diferit de nun]ile obi[nuite,
nu? Dar nu e nici pe departe mai pu]in romantic. Haide, acum
pleac`. {i s` nu ui]i s`-i spui lui Ryan s` te mai aduc` pe aici.
– A[a voi face. Mul]umesc pentru tot.
– E timpul s` mergem, Laurie, o gr`bi John Pacer, care-[i
s`ruta acum so]ia. Lumea ne a[teapt`.
C`l`toria cu elicopterul nu dur` decât câteva minute. {i
Laurie se pomeni coborât` în bra]ele lui Bill Alexander.
– Hei! Stai s` vad` Ryan asta, o privi el apreciativ. Fericit`?
Ea încuviin]` cu timiditate.
Apoi, nu-[i d`du seama exact când anume se desf`[ur` totul.
Abia îi venea s` cread` c` mul]imea aceea de oameni era strâns`
acolo, la nunta ei, c` Ryan îi strecur` pe deget verigheta [i apoi
o s`rut` u[or pe buze. Iar oamenii care se apropiau de ei s`-i
felicite…
– Ar`]i extraordinar, Laurie! exclam`, de undeva de departe,
Dave.
Dar pân` s` apuce s` vorbeasc` cu el, altcuiva îi veni rândul
s` le fac` ur`ri. Era Gayna, solemn` în rochia ei verde, care cu
privirea de ghea]` o m`sura din cap pân`-n picioare. Îl s`rut` pe
Ryan pe obraz, apoi Laurie sim]i cum o înv`luie parfumul ei
puternic, în timp ce o îmbr`]i[a.
– E[ti o mireas` foarte frumoas`, draga mea. Te rog s`
folose[ti camera mea ca s` te schimbi.

Ryan încuviin]` din cap [i o conduse la apartamentul femeii.
– M` duc s` vorbesc pu]in cu pilotul [i ne vedem dup` aceea
în sala de mese, da? o asigur` Ryan. Apoi, Gayna o conduse
înùntru.
– Pe aici, draga mea [i te rog, folose[te ce vrei de la mine.
Apoi, femeia se duse s` se schimbe în alt` camer`, iar Laurie
r`mase singur`. În timp ce-[i descheia nasturii de la rochie,
arunc` o privire prin camer`. Cosmetice scumpe, parfumuri,
haine de firm`, [i pe m`su]a din col]…pipa lui Ryan? Oare asta
era? Da. Nu fusese niciodat` atât de sigur` de un lucru cum era
acum. Acum în]elegea de ce Gayna insistase s` foloseasc`
apartamentul ei.
Î[i zise c` trebuie s` termine mai repede de îmbr`cat. Auzi o
u[` deschizându-se, apoi vocea Gaynei:
– Aici, Bill. Putem vorbi aici.
Oh, Doamne. N-avea de g\nd s` aud` discu]ia lor. Probabil
Gayna credea c` se schimbase deja [i c` ie[ise.
– Ei bine, draga mea, acum c` emo]iile au trecut, mai
r`mânem doar noi, nu?
– Poate tu, dragule. F`r` mine.
– Ce faci? Nu vii? Am crezut c` te va bucura o schimbare de
decor, acum c` rela]ia dintre tine [i Ryan a luat-o pe alt` cale.
– Dar lucrurile nu s-au schimbat deloc între mine [i Ryan.
{tii bine c` s-a c`s`torit cu fata asta doar ca s` salveze viitorul
fratelui sù.
Laurie sim]i cum i se înmoaie picioarele. {i cu siguran]`, nici
142 ROBERTA MICHELS
Bill nu p`rea s` se simt` mai bine.

– Nu crezi c` e o afirma]ie cam grav`?
– Poate a[a sun`, dar te asigur c` e purul adev`r. Toat`
lumea [tia c` Dave î[i pierduse capul dup` f`tuca asta [i [tii bine
câte prostii fac tinerii din ziua de azi. Iar Ryan nu e genul de om
care s` lase lucrurile s` se întâmple de la sine. Dave înseamn`
totul pentru el.
– A[a c` Ryan s-a c`s`torit cu Laurie, iar c\nd Dave va pleca
la studii, tot mariajul lor se va sfâr[i, nu? Asta vrei s`-mi spui?
Laurie se a[ez` pe pat. Sim]ea c` n-o mai sus]in picioarele.
– Voi, femeile! pufni Bill. {i ce-o s` faci acum? S` stai prin
preajm` ca s` aduni r`m`[i]ele?
– R`m`[i]e? Nu vor fi a[a ceva, dragule. Genul `sta de nun]i
se poate anula imediat. Ryan nu va avea deloc de suferit. {i
copila asta sunt sigur` c`-[i va da seama c` a f`cut o mare
gre[eal` [i se va retrage la Londra f`r` prea mare scandal.
Urm` o pauz`, apoi vocea lui Bill sun` de parc` venea de
foarte departe.
– Ei, atunci cred c` ar trebui s`-]i doresc a[teptare pl`cut`,
nu, dr`gu]o? Cred c` va mai dura câteva s`pt`mâni pân` voi
rezolva treburile la magazin. Apoi o s` închid [i o s` plec de aici.
– Ei, dragule, dac` mai e[ti în Africa pân` atunci, o s` te
invit`m la o nunt` adev`rat`.
Dintr-o dat`, Laurie î[i d`du seama c` Gayna [tia c` este
ascultat`. Altfel, care ar mai fi fost farmecul?
Era clar c` tot ce auzise era adev`rat. Se potrivea atât de bine
acestei situa]ii. Felul în care Ryan o luase de la Nyumbaya, locul
în care o dusese, departe de tot ce însemna Dave, propunerea

venit` pe nepreg`tite. Felul în care o ascunsese în casa
parohial`…
Acum vedea totul destul de clar. Ryan o luase de so]ie ca
s`-l scape pe Dave de ea. N-o voia deloc pentru el. Ba mai mult,
poate c` abia a[tepta s` anuleze c`s`toria.
Petrecera de dup` nunt` a trecut cu greu pentru Laurie. Se
sim]ea rù [i era sigur` c` nu va mai rezista niciun minut în
mul]imea de oameni. Dar, spre fericirea ei, a venit [i momentul
plec`rii, iar Ryan o conduse la elicopter.
Dave le f`cea cu mâna \n timp ce spunea:
– Laurie, stai lini[tit`. Am eu grij` de Cando. Acum s-a
obi[nuit cu mine.
– Mi-a[ dori s`-l iau cu mine. Te rog, Ryan, las`-m` s` fac
asta.
– Dar Laurie, doar nu vrei s`…interveni tân`rul.
– Las-o, Dave. E în regul`.
Gayna ap`ru [i ea lâng` elicopter.
– La revedere dragii mei. S` v` distra]i!
Laurie încerc` s` se urce singur` în elicopter, dar se v`zu
nevoit` s` se lase ajutat` de Ryan, care o trase aproape de el.
Pentru o clip`, se privir` în ochi, iar fata crezu c` Ryan îi citise
sufletul. Îns` Laurie \[i feri privireai [i se concentr` asupra
mul]imii care le f`cea cu mâna. Dintre to]i, cea mai înfl`c`rat`
p`rea femeia în verde, care parc` se bucura ca pentru propria
nunt`.
Capitolul 10
Cerul era senin [i priveli[tea superb`. St`teau pe terasa casei

de pe malul m`rii [i Laurie auzea ca prin vis cum bìatul care-i
întâmpinase îi întreba dac` mai vor ceva înainte ca el s` se
retrag`. Aflase c` aceasta era casa unui prieten de-al lui Ryan, ca
[i ma[ina cu care ajunseser` acolo. Intr` [i se încord` când sim]i
c` este urmat` de Ryan. Acesta turn` bùtur` în pahare [i-i
întinse unul.
– Bea. O s`-]i fac` bine. Tremuri ca o frunz`.
– Sunt bine, murmur` ea.
– Sigur c` e[ti bine, dar nu-l po]i uita pe Desmond…sau pe
Dave?
– {tiu c` te-ai însurat cu mine doar pentru c` voia s` fac` asta
fratele tù, izbucni ea.
T`cerea care urm` fu atât de lung`, încât Laurie se întreb`
dac` avea s`-i dea vreun r`spuns.
– A[a e, zise el, în cele din urm`. Dar ]i-a luat ceva timp ca
s`-]i dai seama de asta, nu?
Deci, era adev`rat! Oh, cât î[i dorise s` se în[ele!
– Prea mult! zise ea, cu regret.
Laurie sc`p` paharul din m\n`. Acesta v`rs` con]inutul pe
covor [i se sparse în mii de buc`]ele. Ryan nu tres`ri. Doar o
privi pierdut, de parc` îmb`trânise dintr-o dat`. Dup` o pauz`,
spuse:
– Ce se întâmpl`? Dup` desp`r]irea de Desmond e[ti gata s`
cazi în bra]ele oricui, dar reac]ionezi a[a când cel care te prinde
sunt eu?
La t`cerea ei, Ryan continu`:
– Ei bine, e pu]in cam târziu pentru remu[c`ri, nu crezi?
– Vreau s` plec, Ryan. Chiar acum, spuse ea, hot`rât`. Te
rog. Promit c` n-o s` m` întorc la Dave.
– Dar nu te po]i duce nici la Desmond.
– Pentru Dumnezeu! Las`-l pe Desmond în pace! Izbucni ea,
iar el o trase aproape.
– Asta [i vreau. {i tu ar fi mai bine s` faci la fel. Iar în ceea
ce-l prive[te pe Dave, e mai bine s` r`mân` netulburat în
perioada asta.
– {i tu ai avut grij` de asta, nu? Chiar [i c`s`toria ]i s-a p`rut
un sacrificiu care merit` f`cut.
– N-a[ spune c` a fost chiar un sacrificiu. Poate fi privit` ca
pe o surs` de distrac]ie.
Gura lui puse st`pânire pe a ei într-o izbucnire violent`.
Când Laurie nu mai reu[i s` se opun`, el îi d`du drumul [i o
146 ROBERTA MICHELS
ridic` în bra]e.
– Ryan, ce faci? Pune-m` jos!
– De ce? Ie[i cu ea în bra]e din camera în care erau. Acum,
e[ti so]ia mea.
– Ryan, te rog.
Acesta deschise cu piciorul o alt` u[`, a dormitorului. O
depuse pe patul din camer` [i o privi respirând greoi. Apoi se
smulse de lâng` ea [i ie[i vijelios.
– Ryan! îl strig` fata.
Dar el deja p`r`sea casa [i acum era în ma[in`.
– Ryan…
Ie[i [i-l v`zu pornind.
– Ryan, nu!
Se duse repede în fa]a ma[inii, încercând s`-l opreasc` s`
plece.
– Ce faci, prostu]o? Vrei s` te omori?
– Cando, zise ea, pe ner`suflate. Era sub ma[in`.
Alerg` la el.
– Mai bine l-ai l`sa a[a.
– Nu, [tiu c` l-ai lovit. Vreau s`-l ajut.
Puiul de vulpe st`tea lini[tit, cu l`bu]ele încruci[ate [i de la
distan]`, ai fi putut spune c` doarme. Avea ochii închi[i. Dar
Laurie [tia c` era mort. {i mai [tia c` odat` cu el murise [i
singura ei speran]` de a fi vreodat` iubit` de Ryan.
– Haide înùntru, Laurie. Ryan venise lâng` ea [i încerca s-o
ajute s` se ridice.
– Nu m` atinge! Plec` de lâng` el în fug` [i intr` în cas`.
Î[i spuse c` durerea sim]it` era doar pentru pierderea lui

Cando, iar privirea împietrit` de pe fa]a lui Ryan era pur`
simpatie pentru suferin]a ei.
El nu mai plec` în seara aceea. Îl auzi plimbându-se prin
cas`, mult dup` ce ea se vârî în pat. La un moment dat auzi o
u[` trântit` în cealalt` parte a casei, dup` care c`zu într-un
somn adânc.
***
Laurie era de p`rere c` are parte de cea mai ciudat` lun` de

miere care poate exista. Se plimba prin ora[ [i admira portul [i
buticurile pline de suveniruri. F`cea toate astea al`turi de Ryan,
care juca rolul ghidului perfect.
Observase c` în afar` de momentele când o ajuta s` urce
câteva trepte sau s` sar` peste vreun obstacol, Ryan prefera s`
n-o ating` deloc. Conversa]iile erau reduse la minimum, iar
dac` se întâmpla cumva s` discute mai mult, era pe tema
fotografiilor f`cute de ea.
Casa în care st`teau era spa]ioas` [i, de[i construit` în stil
vechi, era mobilat` dup` ultima mod`. Gr`dina d`dea într-o
plaj` privat` [i atrac]ia principal` era terasa pe care într-o zi
Laurie, întoars` de la o plimbare prelungit` prin ora[, îl v`zu pe
Dave a[teptând-o, al`turi de Ryan.
Dave era schimbat. Cel pu]in la prima vedere. Era îmbr`cat
148 ROBERTA MICHELS
într-un costum [i, din câte v`zuse Laurie, încerca s` nu se

manifeste atât de expansiv.
– Bun`, bìe]i. Ce am pierdut?
– Pe mine, zise Dave. M` întorc.
– La facultate? A[a devreme?
– Examenele încep într-o s`pt`mân`. Paul vine cu mine [i
cred c` de data asta totul va fi bine.
B`rbatul ie[i [i el pe teras` [i o salut` politicos pe Laurie.
– {tii, tipul `sta munce[te cu tine pân` la epuizare. {i mai [tii
ceva? Abia a[tept s` m` întorc. Cred c` am înnebunit, nu alta. Ei
bine, ar fi culmea dac` a[ pierde avionul acum, zise el,
uitându-se la ceas. Nu-i a[a? Se întoarse spre fratele sù: pot s`
conduc eu?
– Dac` promi]i s` nu dep`[e[ti viteza legal`.
– Pe drumurile astea de ora[? Nici g\nd. Se întoarse spre
Laurie s-o îmbr`]i[eze. Ei bine, la revedere. Pentru prima oar`
voi a[tepta cu ner`bdare vacan]a, [tiind c` m` întorc la o
cumnat` ca tine.
A doua zi diminea]`, \n timpul micului dejun, Ryan îi spuse
c` vor pleca în seara aceea la Nyumbaya.
– S-au f`cut aranjamente pentru un nou safari. Pornim
poimâine. E vorba despre ni[te afaceri[ti [i so]iile lor.
– Parc` nu luai femei în safari.
– Mi-am mai schimbat p`rerea. Apoi, continu`: voi fi tot
timpul pe la birou, a[a c` va trebui s`-]i faci de lucru pe la hotel.
Vei fi anun]at` din timp, ca s` te preg`te[ti de c`l`torie.
– Eu? Dar de ce trebuie s` merg [i eu?
– Parc` erai înnebunit` dup` astfel de c`l`torii. Ce s-a

întâmplat? }i-a pierit curajul? Nu r`spunse nimic, iar el se v`zu
nevoit s` continue: nu conteaz`. O s`-]i revii.
– Sper c` nu vor împu[ca nimic, nu?
– Nu [tiu ce vor face, dar eu trebuie s` m` asigur c` nu va fi
nimeni r`nit. {tii c` sunt împotriva uciderii animalelor. Oricum,
acesta va fi ultimul safari la care particip.
Ultimul safari? Deci, pân` la urm` Gayna avea s`-[i ating`
scopul. Ryan va l`sa Africa pentru ea.
Intrarea în hotel era plin` de ma[ini de teren. Iar
restaurantul g`zduia [ase perechi care f`ceau g`l`gie aproape
cât toat` Mbinga. Cu to]ii se ar`tar` interesa]i s-o cunoasc` pe
so]ia celui care avea s` le ofere o aventur` fascinant`.
Laurie era îndr`gostit` de locurile astea [i-i f`cea pl`cere s`
mai participe la înc` o expedi]ie, dar trebuia s` se gândeasc` [i
la ce va face dup` ce Ryan va anula c`s`toria [i va fi nevoit` s`
plece. Î[i aminti c` v`zuse un anun] într-un ziar în care se cùta
fotograf cu experien]` pentru o expedi]ie care va pleca în
Uganda. Uganda, repet` ea numele în minte. Suna la fel de
straniu în urechile ei ca atunci când auzise pentru prima oar` de
Tanzania. Dar era sigur` ca avea s` se descurce în orice col] al
Africii. Zgomotul de tocuri care se apropie de clien]ii lui Ryan o
trezi din visare. Gayna! N-o v`zuse pe proprietara hotelului de
când ajunsese în Mbinga. {i nici n-avea chef de o întrevedere cu
ea.
Î[i spuse c` acum era cel mai bun moment s` mearg` în
biroul lui Ryan s` ia un ziar de acolo. Ie[i repede din hotel [i se
150 ROBERTA MICHELS
îndrept` spre cl`direa unde î[i avea Ryan biroul. Cioc`ni u[or în
u[` [i intr` imediat.
Ryan st`tea de vorb` cu doi b`rba]i.
– Oh, îmi cer scuze. N-am [tiut…
– E în regul`, Laurie, zise Ryan. Intr`. Domnilor, aceasta e
so]ia mea. Laurie îi cunoscu pe domnul Makinga [i pe domnul
Ngunu din Dar-es-Salaam. Tocmai plecau acas`.
Când le f`cea semn de la revedere, Laurie î[i d`du seama c`
îi cuno[tea de undeva pe b`rba]i. Î[i aminti c`-i v`zuse la hotel
în ziua nun]ii lor. Deci, r`m`seser` în Mbinga toat` aceast`
perioad`. Ceva destul de interesant le-a ]inut interesul treaz,
gândi fata.
– }i-ai f`cut bagajul pentru c`l`torie? \ntreb` Ryan.
– Da. Ezit` pu]in. M` gândeam dac` mai ai ziarele de acum
trei – patru zile.
– Da, de ce întrebi?
– Oh, nu prea am ce face [i m-am gândit c` le-a[ putea r`sfoi.
– Din câte [tiu eu, [i în luna noastr` de miere te-ai ocupat cu
asta, nu-i a[a?
– Da, mai g`sesc lucruri interesante acolo. Mod`, muzic`,
chestii de-astea. Dar, m` rog, dac` nu le mai ai…
– Le am. Se duse la birou [i i le aduse.
– Apropo. Voi petrece din nou seara cu Gayna. S-a decis s`
închid` hotelul dup` acest safari. O ajut la socoteli.
Laurie nu mai spuse nimic [i ie[i cu lacrimi în ochi. {i-ar fi
dorit s` fug`, s` uite de Ryan, dar era sigur` c` nici dac` ar
str`bate întreaga Afric` nu l-ar putea uita pe b`rbatul care-i
furase inima…
Ie[i gr`bit`, dar trebui s` se opreasc` deoarece în fa]a ei se
ivi Gayna.
– Draga mea, e[ti cam palid`! Sper c` nu e[ti bolnav`!
– Sunt bine, mul]umesc. Acum, dac` m` la[i, am ceva de
f`cut.
– Ei bine, nu vreau s`-]i stau în cale, zise femeia,
continuându-[i drumul direct în biroul lui Ryan.
În camera de hotel, r`sfoi ziarele [i g`si anun]ul cu
angajarea. Scrise o scrisoare în care î[i folosi numele de fat` [i
se gândi când e mai bine s-o trimit`. Se gândea chiar s` mearg`
personal la biroul de angaj`ri, dar nu [tia cum s` rezolve cu
plecarea în safari. Ryan îi spusese c` trebuia s` vin` [i ea, dar
asta nu însemna c` trebuie s` participe la toat` c`l`toria…
Un plan începea s` prind` contur în mintea ei. Avea s`
dispar` dup` ce campau prima oar`. Va lua ma[ina lui Ryan [i va
conduce pân` la Mbinga. Cu siguran]`, el va fi mai mult decât
u[urat când va constata dispari]ia ei.
De acolo, îl va ruga pe Mahmoud s-o duc` la Dar-es-Salaam.
Noaptea veni repede, dar somnul fu greu pentru Laurie.
Devreme, în diminea]a urm`toare, când ie[i din hotel se
întâlni cu Ryan cu care schimb` câteva vorbe. Tocmai atunci,
ma[ina lui Bill Alexander opri lâng` ei.
– Gata, b`trâne?
– Da, cred c` asta e tot, zise b`rbatul care avea ma[ina plin`
de bagaje.
– M` duc s`-mi iau r`mas-bun de la frumoasa Gayna, zise el.
152 ROBERTA MICHELS
– Se va descurca ea.
– Nici nu m` mir.
– La revedere. O s` v` trimit o vedere de pe coast`.
Bill se pierdu în praful care se ridica pe drum.
– Am ni[te cafea în ma[in`, dac` vrei, o întreb` el pe Laurie.
– Nu, nu vreau nimic, mul]umesc.
– Sigur? Ai dormit azi-noapte? Nu prea pari odihnit`.
– A[ putea spune acela[i lucru [i despre tine.
– M` duc s`-i adun pe to]i [i s` plec`m, schimb` el subiectul.
|nchise u[a în urma lui. Laurie r`mase \n ma[in`, a[teptând.
La un moment dat, petrec`re]ii ie[ir` din restaurant [i se urcar`
\n ma[ini. Dar Ryan nu ap`rea de nicìeri.
Laurie r`mase surprins` când \l v`zu pe Nabu c` urc` lâng`
ea. {i \nainte s` poat` \ntreba ceva, Ryan ap`ru, zicând:
– Bine, Nabu, ai grij` la drum. Ne \ntâlnim la podul Mborni.
|nainte ca ma[ina s-o ia din loc, Laurie observ` femeia
blond` care ap`ru lâng` so]ul ei. Avea lâng` ea o mul]ime de
bagaje, iar Laurie \[i d`du seama imediat c` Ryan avea s-o duc`
la Nyumbaya, ca s`-l a[tepte. Nu mai v`zu nimic \n fa]a ochilor
decât drumul plin de praf.
***
Fata se a[ez` pe marginea patului de tab`r`. Se sim]ea foarte

obosit`, dar planul pe care-l pusese la cale o ]inea treaz`. {tia c`
va fi greu s` conduc` noaptea ma[ina lui Ryan, mai ales c` nu

era sigur` c`-[i aminte[te atât de bine drumul spre
Dar-es-Salaam. Dar spera s` reu[easc`.
Totu[i, acum era prea devreme pentru a se furi[a la ma[in`.
To]i membrii taberei erau aduna]i \n jurul focului, glumind [i
cântând zgomotos. Barba]ii erau ner`bd`tori s` ajung` \n
s`lb`ticie [i ascultau interesa]i ce le spunea Ryan despre
animale. Femeile, \ns`, nu erau preocupate de acest subiect [i
fluturau camerele de luat vederi ca s` surprind` aproape orice
mi[ca \n jurul lor.
{i Laurie st`tuse al`turi de ceilal]i ca s` asculte explica]iile
oferite de Ryan, dar nu pentru c` nu le-ar fi [tiut dinainte, ci
pentru a-l admira pentru ultima oar` pe b`rbatul iubit, f`r` ca
acesta s`-[i dea seama de asta.
Era sigur` c` imaginea lui \i va r`mâne \n minte pentru toat`
via]a.
Când discu]ia se termin` [i ceilal]i merser` la corturile lor,
Ryan se apropie de ea:
– E timpul s` te duci la culcare. Ai avut o zi grea, adùg` el,
cu r`ceal`. Eu mai am câte ceva de verificat, dar o voi face afar`.
N-o s` te deranjez când m` \ntorc.
Laurie îl mai privi o dat`, pân` când disp`ru de lâng` ea.
St`tu o clip` s` analizeze situa]ia [i realiz` c` e mai bine s`
plece acum, când ceilal]i nu s-au culcat, pentru c` astfel,
zgomotul ma[inii nu va fi sim]it de nimeni.
Ie[i din cort, ca [i cum ar fi vrut s` fac` o plimbare, \nainte
de culcare. Bine\n]eles, nimeni n-o b`g` \n seam` [i reu[i s`
154 ROBERTA MICHELS
ajung` repede la ma[in`. Iar când porni, avu noroc cu [oferii

care tocmai atunci verificau motoarele camioanelor.
Ie[i cu ma[ina din tab`r`. Exceptând drumurile denivelate,
ma[ina lui Ryan nu era atât de greu de condus, cum crezuse.
La un moment dat, \[i d`du seama c` nu mai recunoa[te
drumul. Dar nu opri, ci merse \n continuare. |n fond, ce ar fi
putut s` fac`? Trebuia s` plece cât mai repede, ca s` ajung` la
cel mai apropiat ora[ sau sat. {i de acolo spre Dar-es-Salaam.
Poate ar fi fost mai indicat s` \ncetineasc` pe un drum atât de
greu [i necunoscut, mai ales ]inând cont de faptul c` nici
vizibilitatea nu era prea mare. Dar Laurie dorea s` ajung` cât
mai repede \ntr-un loc populat.
Acceler` când auzi zgomotele \nfior`toare care-[i f`ceau loc
prin întunericul nop]ii. Acestea se repetar` [i la un moment dat
i se p`ru c` aude chiar [i un motor de ma[in`, dar î[i spuse c` e
doar imagina]ia ei care-i joac` feste.
Dintr-o dat`, i se p`ru c` stâncile [i plantele parc` prind via]`
[i câteva umbre se mi[c` nu departe de ma[in`. Aprinse farurile
[i observ` o gazel` speriat`, care nu [tia cum s` se fereasc` din
calea ma[inii. Laurie \ncerc` s` frâneze, dar din p`cate fu prea
târziu. {tia c` o lovise, dar cât de rù?
|ncepu s` tremure. Opri ma[ina [i stinse farurile. Lu` o
lantern` [i ie[i s` vad` ce se \ntâmplase.
V`zu animalul jos, pe p`mânt, [i îngenunche lâng` el.
Probabil c` se ferise de ma[in`, dar nu \ndeajuns de mult.
Dintr-una din urechi îi curgea sânge, iar Laurie \[i aminti de
soarta bietului Cando. Se întreb` dac` putea face ceva pentru
gazel`. Dar nu apuc` s` termine gândul c` auzi \n spatele ei un

zgomot din tufi[uri. |nghe]`. Oare ce ascundea s`lb`ticia?
Sim]i c` \ncremene[te când lâng` ea ap`ru un leu. Animalul
se apropia de ea \ncet, dar sigur. Una era s` vad` aceste animale
din ma[in`, [i alta s` fie surprins` de apari]ia lor, \n s`lb`ticie,
la miezul nop]ii. Acum, leul st`tea fa]` \n fa]` cu ea. I se p`ru c`
aude un zgomot din tufi[uri. Dar când se rep`t`, \[i d`du seama
c` nu era imagina]ia ei, fiindc` [i animalul de lâng` ea tres`ri.
|[i f`cu apari]ia o leoaic` ce se al`tur` curioas` masculului.
Laurie ar fi vrut s` plece, s` se ascund` undeva, dar [tia c`
asta \i va gr`bi sfâr[itul. Leoaica \[i pierdu repede interesul
pentru ea [i-i \ntoarse spatele, disp`rând \n tufi[uri.
Ca \n vis, auzi un zgomot de \mpu[c`tur`. Închise ochii,
dup` care îl v`zu pe Ryan care se apropia de ea transpirat [i
transfigurat.
– O fi \nsemnând ceva dac` preferi animalele \n locul meu,
nu? zise el.
Laurie ar fi vrut s`-l \ntrebe cum o g`sise, de ce mai venise
dup` ea, dar când \l v`zu \n fa]a ei, nu mai rezist` [i i se arunc`
\n bra]e.
– Oh, prostu]o! Iubita mea!
– Ryan! Ce bine c` ai venit! Mi-a fost atât de fric`...
Lucrurile s-au petrecut cu repeziciune din acel moment.
Laurie sim]ea c` \n \ntunericul nop]ii, departe de civiliza]ie, i se
putea destìnui mai u[or. |i spuse tot ce avea pe suflet, iar Ryan
o \mbr`]i[a f`r` contenire.
La un moment dat, \ntreb`:
156 ROBERTA MICHELS
– Ce se \ntâmpl` dac` se \ntorc?

– Cred c` nu se mai pune problema asta. Probabil c` acum
sunt la un kilometru de locul `sta [i se osp`teaz`.
– Adic`, cu gazela?
– Asta i-a atras. Norocul nostru c` a considerat-o mai
gustoas` decât noi. O mângâie pe cre[tet. Norocul tù c` Nabu
a stat de veghe [i te-a v`zut plecând.
– Nabu?
– Da, am b`nuit c` pui ceva la cale de când mi-ai cerut
ziarele. N-a fost greu s` pun cap la cap totul [i s` urm`resc
ma[ina dup` urmele l`sate. Dar când Nabu a v`zut leii, s-a
gândit c` mai bine am merge pe jos s` investig`m.
– Tu [i Nabu! pufni ea \ncercând s` se elibereze.
Dar el nu p`rea dornic s`-i dea drumul din bra]e.
– Doar o so]ie care-[i iube[te so]ul [i-ar face griji pentru el,
nu?
– Sigur c` te iubesc, dar...
– Ai un fel ciudat de a mi-o demonstra, fugind a[a!
– Ei, dar cum a[ putea r`mâne când Gayna...
– Ce leg`tur` are Gayna cu asta?
– Vrei s` spui c` nu e la Nyumbaya? |n diminea]a asta, am
v`zut c` ai dus-o...
– M-a rugat s`-l prind pe Bill de la urm`.
– Bill?
– Am sf`tuit-o s` \nchid` hotelul, pentru c` a[a cum merg
acum lucrurile, va da faliment \n curând. De diminea]`, i-am
spus despre noua mea slujb` [i când a auzit c` n-am de gând s`
giannijollys
plec, s-a dus repede s` împacheteze lucrurile.

– Deci, de asta era ultimul tù safari? Pentru c` vrei s` te
ocupi de altceva?
– Mbinga va fi transformat` \n rezerva]ie natural`. Iar cei de
la conducere m-au rugat s` fiu administratorul ei.
– Cine? domnul Makinga [i domnul Ngunu?
– Da. O s` am acela[i birou [i, cu pu]in noroc, o s` ajung
acas` \n fiecare noapte, lucru care mi se pare normal, atâta timp
cât am o nevast` la care s` vin...
O s`rut` [i merse la Nabu.
– Bine, Nabu, acum te po]i \ntoarce.
– Ryan, noi unde mergem?
– La Dar-es-Salaam. Mai avem de recuperat câte ceva din
luna de miere.
Valurile sc`ldau plaja, iar soarele str`lucea scânteietor. Ryan
o ]inea \n bra]e pe Laurie [i amândoi priveau de pe teras`
noaptea magic`.
– Ce s-a \ntâmplat cu safari? Oare era bine s`-l abandonezi
a[a?
– Nici n-aveam de gând s`-l conduc. Am l`sat un b`rbat
capabil s` aib` grij` de el. {tii, niciodat` nu mi-a trecut prin cap
s` lucrez \n luna de miere.
– Dar oare prietenul tù nu se va sup`ra c` ai venit aici cu
mine?
– Nu, e plecat pentru \nc` o lun` din ]ar`.
– {tii, n-am fi plecat niciodat` de aici, dac` n-ai fi zis c` te-ai
\nsurat cu mine ca s` n-o fac` Dave.
158 ROBERTA MICHELS
– Ce altceva a[ fi putut spune? ~sta era adev`rul. {tiam c`

Dave se va ag`]a de orice l-ar sc`pa de studii.
– Ce s-a \ntâmplat \n noaptea aceea, dup` c`l`toria pe
munte? V-a]i certat?
– Nu. Dave mi-a spus c` vrea s` se \nsoare [i s`-[i ia o slujb`.
I-am spus c` n-am nimic \mpotriv` atâta timp cât o s`-[i g`seasc`
fata lui [i \ntre timp ar face bine dac` [i-ar da [i câteva examene
ca s` reu[easc` s`-[i ia o slujb` bun`, din care s` se \ntre]in`.
– A[a a ap`rut tutorele \n peisaj, nu?
– |l cunosc pe Paul de mult. {tiam c` dac` exist` cineva care
s`-l aduc` pe Dave cu picioarele pe p`mânt, el va fi acela.
– {i, pân` la urm`, tu de ce te-ai c`s`torit cu mine?
– Pur [i simplu fiindc` eram \ndr`gostit nebune[te de tine,
de fapt de când ai ap`rut \n Mbinga [i te-ai luat la ceart` cu
mine.
– Dar nu mi-ai spus niciodat`...
– Pentru c` \ntre noi a fost \ntotdeauna Desmond, iar apoi
mi s-a p`rut c` \ntre tine [i Dave se na[te ceva.
– {tiam de mult c` de Desmond nu m` leag` niciun
sentiment de dragoste, iar cu Dave am stat doar fiindc` tu p`reai
atras de Gayna.
– De când so]ul ei a fost ucis, am sim]it o oarecare
responsabilitate fa]` de ea, se explic` el. Am vrut s-o ajut unde
puteam.
Când Laurie zâmbi, o \ntreb`:
– Ce e atât de amuzant?
– Pur [i simplu m` gândeam la cât de mult am suferit din
cauza asta.
– Cât Gayna a fost la Nyumbaya, am \ncercat s`-mi spun c` e
ceva mai mult \ntre noi, dar n-am reu[it nicio clip` s`-mi iau
gândul de la tine.
Se s`rutar`.
– S` \n]eleg c` \]i va face bine \ntoarcerea acas` la Nyumbaya?
– Acas`!
– Apropo, m-am \ntâlnit zilele trecute cu asistentul
veterinarului [i mi-a spus c` are un pui de labrador. E negru tot
[i are picioru[ele albe. |l vrei?
– Sigur! Oricine are nevoie de o fiin]` pe care s-o iubeasc`.
– Ei bine, tu m` vei avea \ntotdauna pe mine [i cred c` pe
viitor vor mai veni [i al]i câ]iva membri ai familiei de care s` te
ocupi.
O lu` de mân` [i merser` pe paj`. Era o noapte magic`.
Noaptea când Laurie sim]ea c` trìe[te cu adev`rat pe un t`râm
fascinant, \nconjurat` de dragoste.
Sfâr[it
giannijollys

Limbă

Taramul Fermecat

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Taramul Fermecat

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

giannijollys

Dintr-o dat`, drumul coti brusc, parc` plictisit de dealurile

apreciat vân`tor din Tanzania. Tremurând u[or, strânse mai

Tocuri? Nu, era imposibil! Aici, în s`lb`ticia asta? Se întoarse [i

Pentru prima dat`, femeia parc` o privi cu interes. O m`sur`

Laurie îl urm` pe b`iatul care-i c`ra bagajul. Se a[teptase s`

prin local, ca s` poat` admira în t`cere priveli[tea care se vedea

– Deci, tu e[ti Weldon? O privi din cap pân`-n picioare,

– |mi pare r`u c` nu ]i-am putut fi de mare ajutor, dar…asta

girafele. Mda, poate c` Ryan avea pu]in` dreptate. Nu prea [tia

pu]in [i zebrele fur` p`c`lite s` urmeze alt curs.

Privirea lui de smarald o m`sura din cap pân`-n picioare,

cread` ce vrea. Dac` to]i conduc`torii de expedi]ii sunt ca el,

– Nu v-a[ putea l`sa s` pl`ti]i pentru ceva ce s-a întâmplat

farmec ar mai avea?

cine s` lu`m cu noi.

Preg`tirile pentru c`l`torie au început imediat, iar Laurie nu

to]ii la hotel s` verifice dac` n-au uitat ceva. Tân`ra auzi

mai e? Arunc` el o privire dispre]uitoare la p`rul ei prins în

– Sper c` nu e[ti serios! Doar nu-]i închipui c` a[ putea s`

Afar`, ora[ul era lini[tit [i parc` preg`tit de odihn`. Au mers

– Presupun c` ar trebui s`-]i mul]umesc, nu-i a[a? îl întreb`

O l`s` la intrarea în hotel, iar el se îndep`rt` repede cu

În camera ei, începu s`-[i strâng` lucrurile în valiza pe care

Tân`ra izbucni în râs.

Laurie nu mai zâmbea [i-l puse pe Kanzu jos.

acum cu voce mieroas`:

C`l`toria era preg`tit` pentru a doua zi, pe \nserate. Laurie

un b`rbat cam de patruzeci de ani, iar musta]a [i p`rul u[or

Le scoase din bagaj [i trase un scaun în fa]a oglinzii. T`ie f`r`

– A[ fi fost? Laurie o privi stupefiat`. Pentru prima dat`

Ca majoritatea ora[elor africane, [i în Mbinga seara parc`

dou` scaune desp`r]ite de un birou lat. Pe unul dintre pere]i, o

Laurie \naint`, furioas`. Dar se temper` \nainte s` spun`

– Ei bine, trebuie s`-l conving într-un fel, nu? Iar s` reu[e[ti

– Ei bine, se pare c` trebuie s-o iau de la cap`t cu acest safari.

Le-a luat mai mult de câteva minute s` fie gata de plecare,

– Acesta e Nabu, buc`tarul meu, zise el, când un b`rbat de

– Foarte bun`, zise Ryan, zâmbind.

– Nabu o s` intre s`-]i preg`teasc` \nc`perea. Mai vrei [i

s` doarm` bine, de[i se sim]ea oarecum în siguran]` [tiindu-se

Soarele era aproape sus pe cer în diminea]a urm`toare când

Bucuroas`, se pierdu prin ni[te tufi[uri de unde culese o

trebui s` r`mân` foarte impresionat de munca ta.

fim \n pericol. Haide, f` pozele [i s` plec`m de aici.

Ajunser` dup` un timp într-un sat care p`rea mai populat

– Serios? \ntreb` ea încântat`.

într-un hamac, la fel ca restul b`ie]ilor.

a[ez` pe marginea râului. Era o ap` mic`, dar trebuia s` fie

secunde, iar Laurie sim]i c` lucrul `sta îi face o real` pl`cere.

A doua zi, fotografierea leilor se dovedi o treab` mult prea

expresia animalului foarte natural`. Nu spera s` prind` un

– Unde naiba ai înv`]at s` te por]i a[a în preajma animalelor?

– {i a mea s` am grij` de tine [i s` te trimit întreag` de unde

Platform` era poate prea mult spus pentru cele câteva

înv`]ase c` animalele veneau la ap` la prânz [i în amurg, dar

gânditoare ochii [i întâlni zâmbetul lui Ryan.

– Ceva trebuie s` i se fi întâmplat, spuse Ryan. Va trebui s`

– Cu rinocerii la picioarele noastre [i poate cu al]ii prin

Urm` o pauz` lung`, dup` care Ryan ad`ug`:

Dar ceva din vocea lui îi spunea c` pentru el timpul nu va