SUBIECTE FUNDAMENTE 1.

Teorii ale motivatiilor teoria instinctului, t reducerii impulsului, t homeostazica, t lui Hnery Murray, t nevoii de realizare, t lui Abraham Maslow, t echitatii, t proceselor oponente, teoria nivelului optim de stimulare. 2. Conceptul de trebuinta, trebuinta desemneaza o stare interna de necesitate a organismului; in starea de trebuinta se intalneste o excitabilitate crescuta fata de anumiti stimuli; ea se exprima in activitati exploratorii presupunand: activare, sensibilizare selectiva, expectanta si imblod (Freud: un concept de limita intre fiziologic si psihic). 3. Clasifiarea trebuintelor umane - in fct de continutul si geneza: primare (trbuinte organice sau biologice si treb fiziologice) si secundare (treb materiale, sociale, spirituale) Ervin Staub&Laurie Pearlman 7 nevoi fundamentale: - t de securitate (nevoia de a sti sau de a crede ca vom fi feriti de agresiuni fizice sau psihologice si ca vom putea sa ne satisfacem nevoile primare, biologice si nevoile de adapost) - t de eficienta si de control (avem capacitatea de a ne proteja de rau si de a atinge scopurile importante) - t de identitate pozitiva si de stima de sine (capacitatea noastra de a dezvolta si de a mentine o imagine de sine pozitiva) - t de relationare pozitiva si de stima pt ceilalti - t de autonomie si incredere in sine (abilitatea noastra de a luapropriile decizii, de a face propriile alegeri, de a fi o entitate separata, implica increderea in propria judecata si in propriile conceptii) - t de a alege realitatea - t de spiritualitate si transcendenta 4. Conceptul de motiv motivul este o stare ipotetica a organismului care declanseaza comportamentul si care impinge individul spre atingerea scopului. - deosebirea dintre trebuinta si motiv: dupa raportul cu actiunea: treb nu are energia necesara declansarii actiunii, motivul actioneaza/declanseaza intotdeauna comportamentul de satisfacere, dupa raportul de generalitate: treb este orientata spre o categorie mai larga de obiecte, motivul are un obiect clar determinat. 5. Structura si elaborarea motivului. - motivul de activare interna de semnalizare a unui dezechilibru si motivul ca factor declansator al actiunilor propriu-zise, in ce priveste primul aspect motivul se suprapune peste conceptul de trebuinta, exista o identificare a motivului cu trebuinta, astfel exista posibilitatea ca privarea traita ca anxietatea si ca tendinta sa nu fie constientizata, starea de necesitate fiind prezenta, fara a declansa insa actiunea; aceste trebuinte se numesc trebuinte pasive, apar la nivelul iconstientului si nu au suficienta forta pulsionala pt a declansa comportamentele afective; principalele aspecte in fct de care poate fi evaluat si analizat un motiv: continutul, intensitatea, durata si nivelul de integrare. 6. Formele motivatiei: - motivatia homeostazica: homeostazia este tendinta organismului de a mentine constant mediul intern in ciuda schimbarilor care au loc in mediul extern, schimbari care isi exercita influenta asupra organismului. - motivatia de crestere si dezvoltare este implicata in stadiile dezv fiziologice, stadiile si etapele dezv psihologice, au un cacracter spontan, involuntar si se desf in consecinta la nivelul inconstientului (determinare genetica) - motivatia pozitiva, atat motivele homeostazice cat si cele de crestere si dezv constituie motive pozitive deoarece satisfacerea lor are efecte reglatoare asupra ogranismului, de sustinerea a echilibrului psihic si fizic al omului si de mentinere a functionalitatii optime a personalitatii (primare si secundare) - motivatia negativa produsa de folosirea unor stimuli aversivi cum sunt amenintarea, blamarea, pedepsirea. - motivatia extrinseca, atat intaririle p (m.entropica) cat si intaririle negative (m.antientropica) reprez forme de motivare extrinseca, se refera la a intreprinde o anumita actiune sau a se incerca atingerea unui anumit rezultat pt o recomepnsa exterioare sau pt evitarea unei pedepse, se mai numeste si m indirecta, pt ca ceea ce motiveaza este recomepnsa (pedeapsa) si nu sarcina in sine si semnificatia acesteia. - motivatia intrinseca, pers este detemrinata de factori interni sa faca un anumit lucru, m.directa, pt ca motivatorul este continut de actiunea in sine si aduce un beneficiu interior persoanei.

- motivatia afilierii, nevoia de a relationa cu oamnenii intr-un context social reprez motivatia pt afiliere (nevoia de respect social, de cooperare, reconciliere si capacitatea de empatie). 7. Functiile motivatiei. - fct de declansare, se refera la activarea organismului la un anumit nivel astfel incat sa se mobilizeze energia necesara inceperii actiunii de satisfacere a trebuintei. - fct de orientare-directionare consta in ghidarea comportamentului pe o anumita traiectorie, intr-un anumit sens, cu scopul de atingere a obiectivului praticular stabilit de motiv, aceasta fct vine in continuarea fct de declansare deoarece nu este suficient ca actiunea sa fie declansata ea treb sa fie orientata spre un scop, treb sa aiba o finalitate care sa insemne satisfacerea starii de necesitate. - fct de sustinere se refera la mentinerea in stare activa a comportamentului declansat pana la atingerea obiectivului (dependenta). 8. Teoriile motivatiei - locul controlului, conceptia fiecaruia despre cauzele evenimentelor importante care i se intampla, Julian Rotter locul controlului reintaririi: creaza o punte intre psih behaviorista si cea cognitiva. Comportamentul fiind in mare masura ghidat de reintariri (recompense si pedepse) prin intermediul carora indivizii ajung sa isi formeze credinte referitor la cauzele actiunilor proprii, determinand actiunile si comportamnele pe care oamneii le adopta. - constiinta propriei eficiente (Albert Bandura), principiul caruia exista o mare probabilitate ca oamenii sa se implice in activitati in care se percep ca fiind competenti. - teoria neajutorarii dobandite (Martin Seligman), sustine ca depresia clinica si bolile mentale care relationate cu aceasta sunt urmarea credintei ca rezultatul unei circumstante, a unui eveniment, nu poate fi controlat. - teoria atribuirii (Bernard Weiner), incorporeaza modificarea comportamentului in sensul ca accentueaza ideea ca cei care invata sunt motivati puternic de faptul ca dupa indeplinirea cu succes a actiunii au posibilitatea de a fi mandri de ei insisi, de a se simti bine in pielea lor (include teoria cognitiva si t constiintei propriei efeciente), principiul factorii carora o pers le atribuie succesul sau esecul determina cantitatea de effort si de energie pe care o vor investi in acea activitate pe viitor, exista 4 factori care influenteaza motivatia in invatare si educatie: abilitatea (factor relativ intern si stabil, pers nu are f mult control direct), dificultatea sarcinii (factor extern si stabil, de cele mai multe ori nu poate f controlat de cel care invata), efortul (factor intern si variabil, cel care invata are f mult control), norocul (factor extern si variabil cel care invata il poate controla in masura f mica). Judecata persoanei este cea care detemrina modul cum atribuirea va influenta efortul ulterior. 10. Legea Yerkes-Dodson, legea optimului motivational Robert M. Yerkes si J.D.Dodson, sustine ca nivelul performantei creste direct proportional cu cresterea nivelui motivatiei, dar acest lucru este valabil numai pana la un punct, at cand sub devine prea motivat, capacitatea de a atinge performanta scade (proces ilustrat grafic printr-o urba gaussiana care creste si apoi descreste pe masura ce nivelul motivatiei se intensifica). Pt sarcinile simple, cunoscute rutiniere: cu cat nivelul motivatiei este mai ridicat cu atat gradul de performanta va fi mai inalt (relatia d.p.), in cazul sarcinilor dificile, care reprez provocari intelectuale, l optim stabileste un raport de i.p. intre motivatie si performanta: pe masura ce nivelul motivatiei creste nivelul performantei va fi mai scazut. 11. Prezentarea celor 4 stari de baza ale emotiilor. Bucuria emotie pozitiva, nivel crescut de serotonina, functionare normala a sistemului endocrin, gradul de satisfacere al individului si trairea emotionala a acestuia, fericirea depinde mai mult de frecventa emotiilor pozitive decat de intensitatea acestora (sau teoria GAP) Furia si mecanismele de aparare- trecerea la actiune, deplasarea, regresia, reverie, somatizarea, izolarea etcc; simptome ale furiei: senzatiile de tensiune musculara; batai rapide ale inimii; senzatia de caldura; strangerea pumnului; inrosirea fetei, cresterea ritmului de respiratie. Tristetea, emotie negativa emotie asociata in general pierderii. Frica, emotie nagativa centrul de coordonare pt frica: in amigdala, sistemul limbic. 12. Mecanismele de aparare ale Eului -de enumerat dinamica trebuintelor: " Modelul psihanalitic freudian are ca principiu central fenomenul de catharsis. Energia psihica acumulata in inconstient produce perturbari ale echilibrului psihic, de aceea ea trebuie sa se descarce. Insa realitatea si cenzura constiintei se opun frecvent satisfacerii anumitor pulsiuni, in special a celor indezirabile social. Asadar, psihanaliza s-a centrat asupra mecanismelor de depasire a conflictelor si de aparare a Eului."

10 mecanisme de aparare enuntate de Anna Freud (2002): refularea, sublimarea, proiectia, identificarea, simbolizarea, formatiunea reactionala, rationalizarea, regresia, deplasarea, disocierea. 13. Factori care determina fericirea personalitatea, sanatatea, casatoria, practica religioasa, activitatea, prietenii si relatiile. 14. Clasificarea emotiilor - stari afective primare, innascute, se produc spontan, nu sunt controlate in mod voluntar si sunt conditionate biologic (tonul emotional, trairile de esenta organica, starile de afect) - procesele si starile afective complexe, o mai buna constientizare a starilor, sunt dobandite si sunt supuse intr-o oarecare masura controlului voluntar (emotiile situational curente, emotiile integrate principalelor forme de activitate joc, invatare, munca, dispozitiile.) - stari afective superioare: sentimente si pasiuni, ele conditionate in conditionate in mare masura sociocultural, organizate in fct de criterii valorice, sunt integrate in sistemul personalitatii fiecaraui individ, sunt structuri emotionale complexe, caracterizate de o durata lunga si de o intensitate moderata (sentimente sociale, morale, de cunoastere, estetice, politice, religioase, sentimentele Eului). Eckman F.:(surpriza, frica, tristetea, dispretul si disperarea) experiment, electrostimulare faciala. 15. Comunicarea, cele 3 niveluri semiotice procesul de codare, transmitere si decodare a informatiei, in forma unui mesaj,de la un emitator la un receptor prin intermediul unui canal. Presupune feedback. Comunciarea vazuta drept proces de transmitere a informatiilor este guvernata de trei niveluri ale regulilor semiotice: Nivelul sintactic (proprietatile formale ale semnelor si simbolurilor) Nivelul pragmatic (relatiile dintre semne, expresii si utilizatorii ei) Nivelul semnatic (studiul relatiilor sintre semne, simboluri). 16. Scopurile comunicarii. Se pot distinge 4 mari categorii de scopuri: achizitionarea de informatii, procesarea de informatii, generarea de informatii, diseminarea de informatii 17. Cele 4 nivele de comunicare. Se pot diferentia 4 nivele de comunicare: Verbala cea mai evidenta forma de comunicare si cel mai usor de identificat. Presupune existenta unor coduri verbale ce ajuta la transmiterea si descifrarea mesajului (limba, intelesurile pe care le poarta fiecare cuvant sau constructie verbala existenta jargoanelor care marcheaza apartenenta la o anumita microcomunitate). Nonverbala o insoteste pe cea verbala si apare ca element de intarire a acesteia (mimica, gestica, postura, atitudinea, vestimentatia, comunicarea cu ajutorul distantelor proxemica, comunicarea cu timpul, acestea confirma sau infirma mesajul verbal, in fct de manifestarile lor. Paraverbala nivel mai profund de comunicare, operand cu aspecte si forme ale comunicarii verbale si ninverbale tratate anterior (infelxiunea vocii, tonul, postura, mimica) Metacomunicarea ultimul nivel al comunicarii, cel mai profund, prin intermediul acesteia se realizaeaza operatia de control al comunicarii dintre parteneri generarea de feedback, stabileste conditiile de interpretare a discursului pt destinatar, impunand si obligativitatea reactiei de raspuns, pozitionarea receptorului fata de continutul ce i-a fost transmis. 18. Teorii si modele ale comunicarii. C.Shannon si W.Weaver teoria matematica, a comunicarii, identifica 3 niveluri semnificative in studiul comunicarii: probleme tehnice, semantice, de eficienta. H.Lasswell sustine ca pt a intelege procesele comunicarii in masa este necesar sa intelegem fiecare dintre etapele acesteia, care devin principalele elemente ale modelului sau cine, spune ce, prin ce canal, cui, cu ce efect? George Gerbner, pune in contact mesajul cu realitatea despre care relateaza, ceea ce faciliteaza discutarea problemelor de perceptie si de inteles; concepe comunicarea ca pe un proces care consta in 2 dimensiuni ce alterneaza: cea perceptiva (de receptie) si cea de comunicare (dimensiunea modalitatii de transmitere si control) 3 etape ale procesului: dimensiunea orizontala, verticala, orizontala. T.Newcomb introduce prin modelul sau o forma triunghiulara, importanta sa consta in faptul ca introduce studiul comunicarii in context societal, A si B sunt cel ce comunica in timp ce receptorul X este parte a mediului lor social relatii interne interdependente. Modelul lui Jakobson seamna cu cel liniar si cel triunghiular, insa mai adauga 2 factori, contactul si codul, astfel exista: fct emotionala, persuasiva, referentiala, empatica, metalimbaj, poetica. 19. Structura si componentele vorbirii; - cuvintele

- sunetele - propozitiile 20. Proxemica sau perceptia si utilizarea spatiului 21. Functiile limbajului-de enumerat Karl Buhler: emotional expresiva, conativa, referentiala, designativa sau cognitiva. Ombredone: afectiva, ludica, practica, reprezentationala si dialectica (discursiva). Tinca Cretu: fct de comunicare, cognitiva, simbolic reprezentativa, expresiva, persuasiva, reglatoare si autoreglatoare, ludica si dialectica. 22. Formele limbajului Limbajul oral, reprez forma activa a limbajului, fiind prima care sedesf in ontogeneza. Dialogul, forma bazala a vorbirii, iar in acelasi timp calea cea mai importanta de elaborare a limbajului, reprez o alternanta de replici, partenerii translatandu-si in continu rolurile de emitator si receptor. Monologul grad de dificultate sporit, rezulta dintr-o interiorizare a dialogului; primar sau superior elaborat, comunicativ ori pt sine, cu continut descriptiv, narativ ori explicativ, normal ori patologic. Limbajul scris forma secundara a limbajului, in corespondenta cu vorbirea, insa avand si o structura particulara si deosebit de complexa; in elaborarea unei lucrari, performantele calitative, legate de exprimarea in scris, tin de capacitatea de a fi elaborat un plan clar, coerent, fiind construit un sistem de sirectionare strategica. Limbajul intern acea modalitate a limbajului in care fcte acestuia sunt cel mai strans legate, unificanduse, se paote vb astfel despre vorbire sonora, launtrica. 23. Rolurile limbajului nonverbal Chelcea si Ivan: - este omniprezent, insotind in permanenta com verbala; poate forma un sistem lingvistic universal, utilizat si inteles dincolo de barierele georgrafice; poate conduce atat la intelegerea, cat si la neintelegerea situatiilor; este fologenetic primordial, in sensul ca in evolutia omului precede lmj verbal ontogenetic primordial, inca de nastere se transmit semnale ninverbale mamelor primordial in intercatiunile umane: comunicam prindiferite canale ninverbale cine suntem si in ce relatie ne aflam cu interlocutorii. poate exprima ceea ce prin cuvinte nu cuvine sau nu se poate exprima mai de incredere decat comunicarea verbala. 24. Functiile comunicarii nonverbale Paul Ekman: 1. repetarea, dublarea comunicarii verbale. 2. substituirea, inlocuirea mesajelor verbale. 3. completarea colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor. 4. accentuarea/moderarea- punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau, dimpotriva, diminuarea celor spuse 5. contrazicerea transmiterea de semnale in opoyitie cu mesajele verbale 6. exprimarea emotiilor 7. transmiterea atitudinilor interpersonale 8. prezentarea personalitatii 9. acompanierea vorbirii, ca feedback, pt a atrage 25. Clasificari ? 26. Kinezica = studiul miscarilor corpului in relatie cu aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale Intrucat miscarile corpului pot fi studiate la diferite niveluri (fiziologic, psihologic, cultural), Ray Birdwhistell imparte kinezica in: 1. pre-kinezca (studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului) 2. micro-kinezica (studiul sistematic al kinemelor reunite in clase morfologice) 3. kinezica sociala (studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile sociale) kineme = cele mai mici unitati de semnificatie ale miscarilor corpului; la om exista 50 pana la 60 de kineme universale Kinemele se invata social, niciun kinem nefunctionand singur 27. Vointa o capacitate a personalitatii in actiune.

27. Obstacolul reprezinta confruntare intre posibilitatile omului si conditiile obiective ale aceleiasi activitati; dupa consolidarea cunostintelor si dezvoltarea capacitatilor rezolutive, obstacolul implicat in acel tip de problema se diminueaza daca persoana stapaneste din ce in ce mai bine activitatea, o conduce operativ si eficient. 28. Structura si fazele actului voluntar - aparitia impulsului, intentiei sau dorintei, ca urmare a actualizarii unor motive care, la randul lor, fac sa apara obiectivele, sarcinile si scopul. - lupta motivelor - care se da datorita ivirii mai multor motive si/sau a mai multor scopuri; in desfasurarea sa sunt implicate instinctele, afectivitatea, gandirea. - luarea hotararii presupune, in primul rand, asigurarea corespondentei cat mai clare intre motiv si scop; hotararea este un moment esential in dinamica actului voluntar, ea marcand o noua reorganizare functionala in sistemul personalitatii, orientandu-l spre scop. - executarea hotararii momentul de transformare a hotararii in actiunea ce conduce la atingerea scopului; necesita implicare confruntare cu planul mintal si conditiile efective de indepinire, modificarea acestora, dupa caz precum si o mobilizare continua; se face apel la cunostinte, rationamente, deprinderi, materiale, aparatura si alte materiale necesare. - evaluarea si realizarea unor corectii indispensabile atat pe parcursul unei actiuni cat si la sfarsitul sau; se realizeaza in doua modalitati secventiala (prevenirea si corectarea eventualelor erori) si globala (apare la sfasitul actului voluntar prin conexiune inversa informand asupra reusitei actiunilor, asupra posibilelor consecinte) - verificarea rezultatelor si formularea unei concluzii intervin de regula in cazul unor actiuni complexe; parcurgerea acestor etape reclama participarea si efortul in toate etapele; cantitatea de efort depus depinde de experienta subiectului, conditiile in care actioneaza, noutatea sarcinii; autoreglare in mod constient care se formeaza in cursul ontogenezei cu diferente interindividuale; fazele actului voluntar nu parcurg nu pracurg ordinea schemei clasice: momentele se pot inversa, se pot inversa, se poate reveni asupra unei dintre faze, lucru care poate compromite si alte faze. 29. Calitatile vointei: descriere i exemple pentru fiecare - puterea vointei - perseverenta - consecventa - promptitudinea - independenta - curajul - autocontrolul 30. Atentia si functiile ei fenomen psihic de activare selectiva, concentrare si orientare a energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime a activitatii psihice, in special a proceselor senzoriale si cognitive (Zlate). - fct de explorare in campul perceptiv extern, care se finalizeaza cu detectia stimulului tinta; - fct de explorare in MLD, care se finalizeaza cu identificarea elementelor ce urmeaza a fi actualizate; - fct de accentuare a contrastelor, care se finalizeaza prin focalizarea asupra obiectului sau ideii date; - fct de filtrare selectiile, care se finalizeaza prin centrarea activitatii optime, doar pe elemente specifice activitatii si ignorarea celor exterioare. - fct de orientare directionare, care se finalizeaza prin crearea montajelor interne adecvate desfasurarii actiunilor propuse - fct de potentare reglarea efortului pe durata activitatii - fct de avertizare si alertare concretizata in momente de accentuare a vigilentei in situatii critice. - fct de adaptare si reglatorie reglarea, adaptarea si sustinerea energetica a activitatii. 31. Dimensiunile atentiei 32. Formele atentiei: involuntara si voluntara - involuntara/automata, apare atat la oameni cat si la animale, este determinata de prezenta unor factori externi si a unor factori interni, practic reactia automata a atentiei involuntare este intoarcerea (capului sau doar a privirii) spre sursa unui stimul auditiv sau vizual, se intampla cand au loc o serie de situatii speciale: intensitatea stimulilor, ineditul stimulilor, discontinuitatea stimulilor, dinamismul stimulului, complexitatea stimulului

- voluntara, nu este spontana, apare prin autoreglare constienta; forma superiaora a atentiei; apar efecte precum cresterea performantei si eficientizarea activitatilor presupunand orientarea intentionata spre obiect si inhibarea altor stimuli sau obiecte concurente cu activitatea curenta (pt mentinerea ei: conturarea clara a scopurilor activitatii, evidentierea recompensei sau a consecintelorpozitive legate de finalizarea activitatii, planificarea momentelor unei actiuni si constientizarea acelora considerate mai dificile, diminuarea pe cat posibil a factorilor perturbatori) 33. Modele teoretice explicative ale atentiei - teoria activarii, Hebb sustinea faptul ca impulsurile aferente transmise scoartei indeplinesc atat o fct de semnalizare cat si una activatoare, care corespund atentiei. - teoria filtrului, Broadbent, atentia poate fi canalizata, la un moment dat, asupra unui singure surse, atesta ca stimulii pot fi filtrati pe baza caracteristicilor fizice, inainte de procesarea integrala realizata de sistemul perceptiv, atentia este doar un mod de filtrare cu capacitate limitata care determina procesarea seriala pe care o realizeaza sistemul perceptiv, ca si limita principala, t filtrului nu face referire la influenta MLD sau a semnificatiei stimulului, cu toate acestea unele studii au aratat importanta caracteristicilor semantice ale stimulului pt atentie. 34. Atentia distributiva si atentia concentrata - concentrarea atentiei reprez aducerea in prim plan a unor stimuli, in paralel cu umbrirea partiala sau totala a altora (intensitatea atentiei), exista diverse nivele de activare ale atentiei, de la inatentia totala exprimata in starea de inconstienta la starea de activare maxima in cazul claritatii atentiei concetrate; este vorba de o activare nespecifica a mecanismelor perceptive motorii, asigurate de sistemele reticulare ale trunchiului cerebral, desemneaza gradul general de implicare a atentiei in diverse sarcini. - distributivitatea atentiei permite concentrarea atentiei in mai multe activitati simultan. Aceasta insusire a atentiei presupune o diversitate simultana a elementelor din campul constiintei, posibila numai in cazul in care exista automatizari in cazul unora din activitati.