1

ANALIZATORUL VIZUAL

Roluri:

• Poate percepe forma, dimensiunea, culoarea miscarea obiectelor in spatiu, distanta dintre
ele,
• Impreuna cu analizatorul kinestezic, vestibular, cutanat, tactil permite orientarea in spatiu
• Contribuie in cea mai mare masura la integrarea organismului in mediul de viata

Alcatuire:

o Segmentul periferic –retina

o Segmentul intermediar-calea optica
o Segmental central –ariile vizule –lobul occipital
A. Alcatuirea globului ocular:

➢ 3 tunici (invelisuri) suprapuse :

-la exterior -sclerotica (tunica fibroasa, alba) , cu rol protector, pe ea se insera muschii
extrinseci ai globilor ocular, prezinta anterior corneea transparenta, avasculara, bogat
inervata, posterior sclerotica ce este strabatută de nervul optic

-la mijloc –tunica medie =coroida =tunica vasculară, bogat vascularizată, are rol trofic,
se continuă anterior cu:
1.corpii ciliari, ce conțin:
a. muschii ciliari (alcătuiti din fibre musculare netede circulare si radiare) , de care se
prinde ligamentul suspensor, ce sustine cristalinul
b. procesele cialiare =ghemuri vasculare ce produc umoarea apoasă
2.Iris –constituit din stratul celulelor pigmentare si muschi radiari si circulari, iar în
centru pupila (orificiu)

- la interior =retina, (tunica interna) =tunica nervoasă

➢ 4 medii transparente (refringente):

-corneea transparenta, nevascularizată, bogat inervata prin terminatii nervoase libere

-umoarea apoasă-, din camera anterioară/ posterioară = lichid transparent, secretat de

procesele ciliare si drenat permanent prin sistemul venos,

-cristalinul = lentilă biconvexă, transparentă, învelita într-o capsula = cristaloida,

1

cristalinul este situat în spatele irisului, legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor,
Page

nu este vascularizat si inervat

 2

-corpul vitros = gel transparent, situat între cristalin și retină

-sistemul dioptric al globului ocular (aparatul optic),alcătuit din: cornee și cristalin

➢ Sistemul receptor=retina, contine celule fotoreceptoare cu conuri si bastonase, acoperă

2/3 posterioare ale coroidei, prezintă la polul posterior, pe axul antero-posterior macula
lutea (pata galbena) cu o depresiune în centru = foveea centralis =zona cu acuitate
vizuală maximă,
➢ Retina are mai multe straturi funcționale:
➢ stratul celulelor pigmentare , ce sintetizeaza pigmentii fotosensibili si asigura protectia
celulelor fotosensibile
➢ stratul celulelor receptoare, cu conuri (7 milioane/retina, contin iodopsina au rol in
vederea diurnal si perceperea culorilor), si bastonase (130 milioane/retina), predominant
pe margini, puține în pata galbena, lipsesc in foveea centralis, conțin rodopsină = purpur
retinian, asigură vederea scotopică, la lumina slabă, mai sensibile,
➢ stratul neuronilor bipolari,
➢ stratul neuronilor multipolari, manifesta fenomenul de convergenta = mai multi neuroni
bipolari sinapseaza cu un neuron multipolar ,
➢ stratul fibrelor nervului optic,

o Segmentul de conducere, constituit din :

• celule bipolare (primul neuron al căii), cu dendritele conectate cu celulele
fotoreceptoare,
• celulele multipolare (al doilea neuron al căii), axonii acestora formeaza nervul
optic, ce se încrucisează partial , la nivelul chiasmei optice, apoi se continuă cu
tracturile optice. Tractul optic aduce informatii din jumătatea temporala a retinei
de aceeasi parte si jumatatea nazala a retinei de partea opusă. Fibrele tractului
optic sinapseaza cu al treilea neuron in corpul geniculat lateral din metatalamus.
• axonii celui de-al treilea neuron ajung la lobul occipital

o Segmentul central – lobul occipital, de o parte si alta a scizurii calcarine, aici impulsul
nervos se transforma in senzatie vizuala.

Aparatul dioptric , ocular are 60 dioptrii: cornea -40 dioptrii, cristalinul are 20 dioptrii.
Centrul optic se afla la 17 mm înaintea retinei.

Razele luminoase la intrarea în ochi suferă o triplă refracție:

1.la interfața aer/cornee

2

2.pe fata anterioara a cristalinului

Page
 3

3.pe fata posterioara a cristalinului

Distanta focala a ochiului uman este de aproximativ 17 mm, iar lungimea ochiului antero-
posterior este de 24 mm. Ochiul emetrop =ochiul normal-este ochiul la care razele luminoase
paralele cu axul ochiului ce vin da la un obiect la retină formează o imagine pe retina fara ca
ochiul sa sufere vreo modificare. Ochiul emetrop –ochiul la care retina se afla la 17 mm
distanta în spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clară fără
acomodare.

1.Ochiul hipemetrop –ochiul mai scurt, retina este situata la mai putin de 17 mm de centrul
optic (sau convexitatea cristalinului este diminuata), corectarea se face cu lentile biconcave
(convergente)
2.Ochiul miop – mai lung sau convexitatea cristalinului este exagerată, imaginea se
formează înaintea retinei, corectarea cu lentile biconcave sau divergente
3.Astigmatismul –curbura corneei nu este uniforma, prezinta mai multe raze de curbura pe
suprafata sa, se formează mai multe imagini (mai multe focare de proiectie), corectarea cu
lentile cilindrice
4.Prezbitismul- cu trecerea anilor elasticitatea cristalinului scade,
asemanatoare cu hipermetropia, imaginea cade în spatele retinei, corectarea cu lentile
convergente.
Punctum proximum =punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem chiar cu efort de
acomodare maxim – 25 cm la adulti
Punctum remotum –punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar fără acomodare (6
m)
Acomodarea =totalitatea proceselor fizice si chimice de la nivelul globului ocular, ce permit
formarea unor imagini clare pentru obiectele situate mai aproape de 6 m de ochi

Acomodarea- se realizeaza pentru obiectele situate între cele doua

. Mușchiul ciliar circular (stimulat de Ps) se contracta, se produce relaxarea ligamentului

suspensor, cristalinul fiind elastic devine mai convex pe fata anterioara( se bombează), creste
puterea sa de convergență. Imaginea se formează în fovee. Reflexul este de bombare a
cristalinului la apropierea obiectelor de ochi.

Concomitent cu modificarea curburii cristalinului, vederea clară a obiectelor presupune :

o corectarea axelor ocular (contractia muschilor extrinseci)

o modificarea diametrului pupilei (contractia muschilor cirsulari și radiari ai irisului).

Acomodarea la lumina puternica se realizeaza prin micsorarea diametrului pupilar , fibrele

musculare circulare ale irisului se contracta = mioza =reflexul pupilo-constrictor =Ps
3

Acomodarea la lumina slaba se realizează prin creșterea diametrului pupilar (reflexul

Page

pupilo-dilatator = SNVS.
 4

Mecanismele fotoreceptiei = transformarea energiei razelor luminoase la nivelul celulelor

fotoreceptoare retiniene in potentiale de actiune transmise prin nervul optic cortexului
cerebral , rezultand senzatii vizuale.

Razele luminoase cu lungimea de unda 390-760nm trec prin ochi, prin mediile refringente si
ajung la retina , ajungand la celulele fotoreceptoare , unde au loc modificări biochimice:

1.în celulele cu bastonașe, rodopsina se transforma în scotopsină si retinen, rezultând un

potential de receptor. În prezența vitaminei A , retinenul împreună cu scotopsiona se
transformă în rodopsină, acesta fiind un proces lent.

2.în celulele cu conuri există 3 proteine fotosensibile, la lungimea de unda corespunzatoare

culorilor rosu, verde si albastru, denumite iodopsine.

Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin :

a.reactia pupilara, descrisa mai sus (r. pupiloconstrictor si pupilodilatator)

b.adaptarea fotochimica –in functie de cantitatea de pigmenti fotochimici continuti de conuri

si bastonase si de durata expunerii la lumina si intuneric.

Adaptarea la intuneric –trecerea dintr-un mediu intens luminat la intuneric necesita 20 min,
pana la aparitia vederii, scotopice, se realizeaza in doua faze:

• prima -5 min- se datoreaza adptarii la întuneric a celulelor cu conuri din fovee,

obiectele incep sa fie percepute dar imaginea este neclara,
• a 2-a fază, mai lentă –necesară refacerii rezervelor de rodopsina – consta în adaptarea
bastonașelor ce percep obiectele în semiobscuritate. Timpul necesar pentru adaptarea
la întuneric depinde de refacerea rezervelor de rodopsină și este afectată în
avitaminoza A.

Adaptarea la lumina –consta in trecerea de la intuneric la lumina, dureaza cca 5 minute, se

realizeaza prin disparitia adaptarii la intuneric. Initial apare senzatia de lumina puternica, ulterior
apare o vedere obisnuita, cromatica, cu ajutorul conurilor.

Perceperea culorilor –realizata de celulele cu conuri –ce receptioneaza radiatiile de diferite

lungimi de unda ale spectrului vizibil. Ochiul percepe separate cele trei culori fundamentale,
diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor trei tipuri
de celule cu conuri, stimularea egala ar da senzatia de lumina alba. Negrul este dat de absenta
luminii.

Defecte ale vederii cromatice:

4

➢ daltonismul –incapacitatea distingerii culorii rosii de cea verde, de catre conurile

Page

respective
 5

➢ hemeralopia –diminuarea vederii diurne

➢ nictalopia –reducerea vederii nocturne

Vederea alb-negru ; stimularea bastonaselor produce senzatie de lumina slaba, iar lipsa
stimularii senzatie de negru. Corpurile ce reflecta toate razele de lumina sunt albe, iar cele ce
absorb toate razele sunt negre.Vederea scotopica (nocturna) consta in discriminarea nuantelor
intre alb si negru in game de griuri, si este realizata de bastonașe, stimulate de iluminare slabă
*au prag de excitabilitatea scazut.
5
Page