Metode de învățare

centrate pe elev

Student: Indrieș Thea-Alberta

Facultatea de Științe Socio-Umane

Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie

Anul II
 Învățarea centrată pe elev este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea metodelor
tradiționale cu metode activ participative, ,,integrarea unor programe de învățare după un ritm
propriu elevului și a unor situații de cooperare în grup”, care îl responsabilizează pe elev privind
propriul progres în educație (Petrovschi, 2014). Astfel, se dorește o metodologie mai activă, care
implică elevul în procesul de învățare și îl învață aptitudinile învățării, precum și aptitudinile
fundamentale ale muncii alături de alții și ale rezolvării de probleme.

Învățarea centrată pe elev descrie modalități de a gândi despre învățare și predare ce pun
accentul pe responsabilizarea elevului pentru propriul proces de învățare. Responsabilizarea nu
înseamnă doar de a-și da frău liber în acțiuni, ci, mai degrabă, o eliberare a forțelor interioare ale
elevului pentru a obține rezultate într-adevăr bune. (Callo, 2010). Elevii au o influență mai mare
asupra tuturor aspectelor legate de ce anume urmează să învețe, de modul în care o vor face și de
ce, respectiv momentul când se învață. Elevii își dovedesc responsabilitatea mai mare atunci
când devin căutători activi de cunoaștere. Ei nu se mai bazează pe profesorul care să le dea
informația în timp ce stau pasivi în sala de clasă. Ei folosesc posibilitățile de învățare care li se
oferă, caută alte modalități de învățare, iar dacă aceasta nu dă rezultate, cer ajutorul și
îndrumarea profesorilor, însă nu pur și simplu pentru răspunsuri gata elaborate. În educația
centrată pe elev, învățarea se plasează înaintea predării, întregul accent se transferă de pe
activitatea profesorului pe rolul elevilor ca cei ce învață.

În cadrul procesului de predare-învățare elevul dispune de o libertate și un control mai

mare în privința alegerii subiectului, a metodelor de învățare și a ritmului de studiu. Se impune
cadrelor didactice să înlocuiască învățarea pasivă cu învățarea activă, să integreze programe de
învățare după un ritm propriu precum și situații de cooperare în grup care în ultimă instanță îi
conferă elevului responsabilitatea pentru propriile progrese în educație. Această libertate este
apreciată ca o independență a personalității elevului ce poate fi descrisă prin unitatea conștiinței,
forțelor morale și voinței omului în procesul activității (Guţu, Chicu, Dandara, Solovei, 2008).

Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt: accentul activităţii de
învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor, recunoaşterea faptului că
procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele
care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe, rolul profesorului este acela de a administra
procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă, recunoaşterea faptului că, în mare parte,
procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă,
înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie
împărtăşită şi elevilor, profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor
în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a
oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei. De asemenea, se pune de
asemenea accentul pe autoevaluarea cadrului didactic şi pe practica reflecţiei, pentru a facilita
dezvoltarea profesională continuă. (portal.ctcnvk.ro)

Această perspectivă subliniază caracteristicile fundamentale ale învăţării centrate pe elev,

promovând ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control sporit asupra învăţării prin asumarea
responsabilităţii cu privire la: ceea ce se învaţă, modul cum se învaţă şi momentul când se
învaţă. O consecinţă importantă a acestui lucru o reprezintă necesitatea ca elevii să îşi asume un
înalt grad de responsabilitate în contextul învăţării şi să îşi aleagă în mod activ scopurile, precum
şi să îşi administreze învăţarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul că profesorul ori persoana care
predă la clasă le va spune ce, cum, unde şi când să gândească. Ei sunt cei care trebuie să înceapă
să o facă. Recomandarea pentru trecerea responsabilităţii de la profesor la elev este răspândită în
pedagogia contemporană. Într-o prezentare succintă a caracteristicilor persoanelor care învaţă
eficient, de la Harpe, Kulski şi Radloff (1999) arată că o persoană care învaţă eficient: Are
scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă, are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să
le utilizeze, foloseşte resursele disponibile în mod eficace, știe care îi sunt punctele forte şi
punctele slabe, înţelege procesul de învăţare, îşi controlează sentimentele în manieră adecvată, îşi
asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare şi îşi planifică, îşi monitorizează, îşi
evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare

Câteva dintre metodele de predare centrate pe elev pe care le întâlnim în practicile de

acum sunt: brainstormingul, turul galeriei, jocul de rol, discuția, studiu de caz, mozaicul.

Brainstormingul, conform Musteaţă și Ianioglo (2015), este o metoda care ajută la

creerea unor idei și concepte creative. Brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei
pentru a găsi un raspuns la o situație enunțată. Oricât de imposibile ar parea solutiile, principiul
pe care se merge cu această metoda este: cantitatea generează calitatea. Astfel, pentru a ajunge la
idei viabile și inedite, este necesara o productivitate creativă cât mai mare. Apoi, urmează analiza
critică și evaluarea ideilor. Vor fi alese soluțiile atât fezabile, cât și originale. Elevii pot alege
prin vot ideile preferate, dar cu argumente. Prin folosirea metodei de brainstorming, copiilor le
este solicitată participarea activă. Experiența personală a elevului este valorificată. De asemenea,
această tehnică dezvoltă capacitățile analitice și decizionale ale micuților.

O altă metodă menționată este turul galeriei, iar această metodă presupune învăţare prin
colaborare în cadrul căreia elevii, divizaţi în microgrupuri, lucrează la rezolvarea unei probleme
controversate care are ma multe soluții, sau nu are o soluție fixă. Etapele acestei tehnici sunt:
constituirea microgrupurilor în grupuri de 4-5, prezentarea temei și prezicarea faptului că unul
dintre membrii fiecărui grup va avea rolul de „ghid”, cooperarea pentru realizarea sarcinilor de
lucru în grup, expunerea produselor, turul galeriei-când membrii grupurilor examinează
răspunsurile celorlaltora și reexaminarea rezultatelor. (didactic.ro).

Mozaicul sau „metoda grupurilor interdependente“ este o strategie bazată pe învăţarea în

echipă. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp
şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate celorlalţi colegi. Astfel, tema principal
este împărțită în mai multe subteme, fiecărei subteme fiindu-i atribuită un elev dintr-o grupă care
studiază subtema respective, ca mai apoi să o poată explica colegilor de echipă (Franţuzan, &
Jechiu, 2020)

În concluzie, învățarea centrată pe elev își propune să formeze tineri care să

conștientizeze că succesul înseamnă să muncești mult, să fii bine educat pentru ați atinge
obiectivele urmărite prin responsabilizarea și implicarea elevilor în actul învățării.
Bibliografie

Callo, T., Paniș, A., Andrițchi, V., Afanas, A., & Vrabii, V. (2010). Educația centrată pe
elev. Ghid metodologic. Chișinău: Print-Caro, SRL.

Franţuzan, L., & Jechiu, E. (2020). Aplicarea învăţării prin cooperare la lecţiile de geografie. In
Educația: factor primordial în dezvoltarea societății (pp. 133-138).

Guţu, V., Chicu, V., Dandara, O., & Solovei, R. (2008). Psihopedagogia centrată pe
copil. Centrul Educaţional-Poligrafic al USM, Chişinău.

Harpe, B., Kulski, M., & Radloff, A. (1999). How best to document the quality of our teaching
and our students' learning. Teaching in the Disciplines/Learning in Context, 108-113.

Musteaţă, L., & Ianioglo, M. (2015). Metode interactive în contextul educaţiei centrate pe cel ce
învaţă. In Роль образования в подготовке конкурентоспособных специалистов.
Студенческие исследования (pp. 173-178).

Petrovschi, N. (2014). Didactica istoriei în educația postmodernistă. Chişinău:„Print-Caro”

SRL, p.43

https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/metode-interactive-de-predare-invatare-
evaluare-metoda-turul-galeriei , accesat 14.06.2022

https://portal.ctcnvk.ro/evaluare/invatarea-centrata-pe-elev, accesat 14.06.2022