Universitatea Aurel Vlaicu din Arad

Facultatea de Inginerie Alimentară, Turism și Protecția mediului

Specializarea: ISBE

Anul: 1

PROIECT
TOPOGRAFIE

Coordonator:

Conf. Dr. Ing. Calinovici Ioan

Student:

ARAD

2020
 CUPRINS

Cap. 1. Scările topografice

1.1. Definiție

1.2. Clasificare

1.3. Aplicații cu scări topografice

Cap. 2. Intersecția înainte. Procedeul trigonometric.

2.1. Principii teoretice

2.2. Calculul intersecției înainte

Cap. 3. Calculul suprafețelor

3.1. Principii teoretice

3.2. Calculul suprafețelor prin metoda coordonatelor rectangulare ale punctelor

Cap. 4. Detașarea paralelă în trapez pornind de la baza mare spre baza mică

Cap. 5. Nivelmentul trigonometric

5.1. Principii teoretice

5.2. Nivelmentul trigonometric la distanțe mari

Bibliografie

Anexe
 Cap. 1: Scările topografice
Scara reprezintă raportul constant dintre distanţele grafice de pe plan
şi corespondenţa acestora de pe teren, exprimate în aceeaşi unitate de
măsură.

Clasificarea scărilor:
a) Numerice – de mărime (N:1)
-echiunitare (1:1)
-de micșorare: mari: N < 20.000
mijlocii: N= 20.000 – 200.000
mici: N ≥ 200.000
b) Grafice: -de proporție: - simplă
-cu talon
-transversală
-universală
-logaritmice
Scările numerice sunt rapoarte care au numărătorul egal cu unitatea şi se calculează cu relaţia
următoare:

Aplicație: Să se calculeze lungimea care se va raporta pe planul de situaţie la scara de 1: 20.000,

distanţa de 2000m măsurată în teren.

b) Scările grafice reprezintă figuri formate din linii drepte sau curbe gradate într-un anumit
sistem. Sunt utilizate pentru stabilirea expeditivă a distanţei de pe teren, în funcţie de distanţele
corespunzătoare de pe plan şi invers.
Precizia scării se determină cu relaţia următoare:

3. Scara grafică transversală sau compusă, este alcătuită din scara cu talon, la care se adaugă un
număr de linii paralele corespunzător preciziei cerute. Notarea scării pe orizontală se face în mod
similar ca şi la scara grafică cu talon, iar pe verticală se face în progresie aritmetică, având raţia
egală cu precizia.
Precizia scării se determină cu relaţia următoare:

4. Scara grafică universală (triunghiulară), se prezintă sub forma unui triunghi dreptunghic pe
baza căreia poate fi realizată o transformare mai rapidă de la un raport de reducere la altul.
Construcţia scării constă în trasarea unui triunghi dreptunghic la care pe o catetă se trasează
distanţa măsurată în teren redusă la orizont (D),în m, iar pe cealaltă distanţa măsurată pe plan (d),
în cm. Reprezentarea distanţei de 60 m la scările de 1:1000; 1:2000; 1:2500; 1:5000 şi 1:10.000
se realizează prin deplasarea riglei paralelă cu cateta pe care este reprezentată distanţa de pe plan
(d) în cm, iar la intersecţia dintre riglă şi ipotenuză se citeşte distanţa în cm, astfel:
 Cap. 2: Intersecția Înainte. Procedeul trigonometric

Intersecția Înainte: Metoda constă în existența a cel puțin 4 puncte de coordonate cunoscute și
vizarea către punctul nou. Se staționeazã cu aparatul în punctele de sprijin (cunoscute) și se
vizează către punctul necunoscut, rezultând astfel orientările direcțiilor respective.
Metoda trigonometrică: Pentru rezolvarea acestei metode operatorul şi ajutorii de operator se
deplasează în teren şi instalează instrumentul de măsură în fiecare punct, în condiţiile în care
toate sunt staţionabile. ( fig. 1). Această metodă se utilizează pe suprafeţe mici pentru
determinarea poziţiei punctelor de detaliu. În acest caz se măsoară unghiurile orizontale α, β şi γ,
după care se realizează compensarea cu relaţia următoare:

Dacă în punctul nou nu se poate staţiona, unghiul γ se determină astfel:

Fig.1

Sunt cunoscute coordonatele punctelor 1( X1, Y1) şi 2 ( X2, Y2), fiind necesară determinarea
coordonatelor punctului P (XP, YP). Se calculează distanţa orizontală 1-2 din coordonatele
punctelor, cu relaţia următoare:

Orientările θ1-P şi θ2-P se determină cu relaţiile următoare:

Determinarea laturilor intersecţiei se realizează prin scrierea rapoartelor laturilor şi sinusurile
unghiurilor respective astfel:

Distanţa 1-2 este calculată din coordonate, din rapoartele stabilite se pot
calcula celelalte laturi cu relaţiile:

Coordonatele punctului P se determină cu relaţiile:

Coordonatele absolute ale punctului P se determină astfel:

Calculul intersecţiei înainte prin metoda trigonometrică:

Se consideră punctul de intersecţie P (fig. de mai sus), care se vizează din punctele 1 şi 2
rezultând unghiurile α şi β. Se cunosc următoarele elemente:

1) Se calculează distanţa orizontală dintre punctele 1 şi 2 cu relaţia următoare:

2) Calculul orientării laturii 1-2 (θ12):

3) Calculul orientărilor θ1P şi θ2P:

4) Calculul laturilor intersecţiei: D1-2 = 343,097 m

5) Calculul coordonatelor relative:

6) Calculul coordonatelor absolute ale punctului P:

 Cap. 3: Calculul suprafețelor

Suprafaţa reprezintă aria cuprinsă în limitele unui contur închis, proiectat pe un plan orizontal de
referinţă, fără a considera relieful terenului. Calculul suprafeţelor se face cu scopul cunoaşterii
mărimii unui teritoriu, pentru determinarea suprafeţelor ocupate de diferite folosinţe,
determinarea suprafeţei unui bazin hidrografic şi pentru efectuarea diferitelor lucrări de
îmbunătăţiri funciare, protecţia mediului şi construcţii. Suprafeţele se determină pe baza datelor
rezultate din măsurătorile din teren (unghiuri şi distanţe), pe baza elementelor măsurate pe planul
de situaţie( distanţe şi unghiuri), sau prin intermediul coordonatelor rectangulare ale punctelor de
hotar.

Calculul suprafeţelor prin intermediul coordonatelor rectangulare ale punctelor:

Această metodă asigură precizia cea mai mare, cu ajutorul coordonatelor punctelor de contur ale
unui poligon, determinarea suprafeţei se realizează astfel: Se consideră poligonul 1,2,3, ale cărui
puncte au următoarele coordonate: 1 (X1; Y1); 2 (X2; Y2);3 (X3; Y3). Raportând coordonatele
punctelor într-un sistem de axe şi dacă se proiectează punctele pe axa 0Y (fig.2), rezultă un
număr de trei trapeze a căror suprafaţă se determină astfel:

Fig. 2
Calculul suprafeţei prin metoda coordonatelor rectangulare, când proiecţia se face pe axa
Y-lor:
În cadrul acestor formule valorile X-lor sunt considerate baza mică şi baza mare a trapezelor
respective, iar diferenţa dintre valorile Y-lor reprezintă înălţimea trapezului. Din figura 2 rezultă
că suprafaţa trapezului I şi II cuprinde suprafaţa poligonului 1,2,3 cât şi suprafaţa trapezului III.
În aceste condiţii suprafaţa poligonului 1,2,3 se calculează cu relaţia următoare:

Formula generalizată a suprafeţei unui poligon ale cărui puncte sunt proiectate pe axa Y-lor este
de forma:

Calculul suprafeţei prin metoda coordonatelor rectangulare, când proiecţia se face pe axa
X-lor:
Dacă punctele poligonului 1,2,3 se proiectează pe axa X-lor (fig. 3), rezultă de asemenea trei
trapeze A, B,C ale căror suprafeţe se determină cu formulele următoare:

Fig.3
În aceste relaţii valorile Y-lor reprezintă baza mare şi baza mică a trapezelor respective, iar
diferenţa dintre valorile X-lor este înălţimea trapezelor. Din figură se observă că suprafaţa
trapezului A şi B cuprinde şi suprafaţa poligonului 1,2,3 şi a trapezului C, astfel că suprafaţa
poligonului 1,2,3 se calculează cu relaţia următoare:

Formula generalizată a suprafeţei unui poligon ale cărui puncte sunt proiectate pe axa X-lor este
de forma:
 Cap. 4:
Detașarea paralelă în trapez pornind de la baza mare spre baza mică

Se consideră trapezul 101, 201, 301,401 de coordonate cunoscute. Se cere determinarea

coordonatelor punctelor 501 şi 502 ca puncte prin care trece dreapta de detaşare paralelă cu
latura 101-104 (Fig. 4).

Fig. 4
a)Procedeul trigonometric
Elementele cunoscute în acest caz sunt coordonatele rectangulare ale punctelor 101, 201, 301,
401 şi mărimea suprafeţei de detaşat. În tabelul de mai jos sunt prezentate coordonatele
punctelor.
Se determină suprafaţa totală a parcelei respective S101-201-301-401 cu relaţia:

Suprafaţa propusă pentru detaşare este de 3000 m2 . Se determină din coordonatele punctelor
distanţa 101-401, care este totodată baza mare (B) a trapezului 101, 201, 301, 401.
Se calculează baza mică a trapezului (b) cu relaţia următoare:

Se determină înălţimea trapezului cu relaţia:

Se calculează laturile neparalele l1 şi l2 astfel:

Se calculează coordonatele punctelor 501 şi 502 cu relaţiile următoare:

b)Procedeul analitic:
Din coordonate se determină suprafaţa S101-201-301-401, (fig. 5)cu relaţia:

Fig. 5

Suprafaţa propusă pentru detaşare este de 3000 m2 . Înălţimea trapezului H se determină cu

relaţia:

Se efectuează raportul suprafeţelor s101-501-502-401 şi S101-201-301-401:

Se determină din coordonatele punctelor 101 şi 401 baza mare B a trapezului cu relaţia:
 Cap. 5: Nivelmentul Trigonometric

Nivelmentul trigonometric constă în determinarea diferențelor de nivel dintre puncte, utilizând

distanțele dintre puncte (rezultate din măsurare sau din coordonate) și unghiurile verticale
măsurate în punctele respective către alte puncte, între care se determinã diferențele de nivel. În
funcție de distanțele dintre puncte, nivelmentul trigonometric este de două tipuri:
a) nivelment trigonometric la distanțe mici, sub 400 m;
b) nivelment trigonometric la distanțe mari (geodezic).

Nivelmentul trigonometric la distanţe mari:

Acest tip de nivelment este folosit între punctele îndepărtate de triangulație situate pe terenuri
accidentate, unde nu poate fi utilizat nivelmentul geometric. Se aplică pe distanțe mai mari de
400 m, în scopul determinării cotelor reperelor de nivelment sau ale bornelor de planimetrie, iar
valorile obținute sunt corectate, pentru eliminarea erorii determinate de sfericitatea Pământului și
refracția atmosferică.
Operațiile care se efectuează în acest caz sunt următoarele(Fig. 6):
- se staționează cu aparatul în punctul A, de cotă cunoscută
- se determină înălțimea aparatului (i)
- se vizează semnalul de deasupra bornei, situat în punctul B
- se măsoară unghiul vertical, la eclimetru.

Fig. 6

Din Fig. 6, rezultă următoarele:

Unde:

ϕ - unghiul vertical
i – înălțimea aparatului
S – înălțimea semnalului
K - coeficient de refracție atmosferică (0,13);
R - raza Pământului în condițiile latitudinii medii a României (6379 km).

Mod lucru: Se instalează teodolitul în punctul de cotă cunoscută (101), se măsoară înălţimea
aparatului (I), după care se vizează la vârful semnalului din punctul 102. În cazul balizelor şi
piramidelor la partea de sus a fluturelui, la baza cutiei negre sau a cilindrului de vizare, iar la
biserici la baza crucii de pe turla acestora. Se măsoară unghiul vertical α sau z, iar dacă nu este
cunoscută din fişa tehnică a punctului, înălţimea semnalului,(S) se va măsura şi aceasta.

Fig. 7

Pe baza datelor prezentate în figura 7 rezultă următoarele:

În cazul distanţelor mari se consideră în calcule eroarea de sfericitate a Pământului şi a refracţiei
atmosferice, iar în aceste condiţii relaţia devine:

Distanţa dintre puncte se determină cu relaţia:

Exemplu de calcul:
Să se determine diferenţa de nivel dintre punctele 101 şi 102, cunoscând următoarele elemente:
Cota punctului 101, Z101 = 133,257 m ;
Coordonatele rectangulare ale punctelor 101 şi 102 sunt :

Rezolvare:
Bibliografie:
Anexe: