Confesiunile unui prieten imaginar

Lumea copilăriei are multe necunoscute pentru adulți. Fie că am avut sau nu
prieteni imaginari, această minunată carte ne poartă în lumea lor, o lume destul de
asemănătoare cu a adulților , dar aflată sub atingerea jocului fără de sfârșit. 

Jacques Papier e un băiețel ca oricare altul, cu excepția faptului că este văzut

doar de sora lui, Fleur. Nimeni nu pare să-l audă sau să-i observe prezența, din
cauza aceasta școala devenind o corvoadă, la fel ca cinele în familie și ieșirile prin
parcuri sau la zoo. Ceea ce nu știe Jacques e secretul propriei existențe : este un
prieten imaginar pentru o fetiță care l-a dorit și l-a chemat. Cu ajutorul lui , Fleur
trebuie să depășească această perioadă din viața ei, să își facă prieteni stabili și să-l
arunce încet, încet în uitare.

Jacques este prezentat asemenea unui copil real, cu nevoi, sentimente și planuri. Pe
parcursul poveștii asistăm nu doar la încheierea copilăriei lui Fleur, ci și a lui
Jacques. Pe măsură ce adevărul devine ceva de necontestat, el experimentează
primele dezamăgiri, se simte tot mai singur și mai hotărât să revină în viața lui Fleur
ca un băiețel în carne și oase. În schimb, este nevoit să-și îndeplinească adevăratul
rol și anume de a-i ajuta pe alți copii să găsească ceea ce caută, să depășească
anumite momente și să plece mai departe,spre următorul cel mai bun prieten. 

Jacques o iubește pe Fleur, și pe mama, și pe tata, și locul lui la masă, și patul lui
suprapus, și periuța lui de dinți, iar descoperirea asta strică totul! Când vine însă
vremea să se despartă de Fleur, crede că și-a găsit în sfârșit libertatea și și-a
câștigat dreptul la o viață a lui personală. Dar planurile lui sunt încurcate când își dă
seama că este imaginat de un alt băiețel, apoi de o fetiță, apoi iar de un băiețel.

Călătoria lui Jacques prin lume, alături de copiii ce și-l imaginează este una
plină de farmec! Se joacă cu Pierre de-a bandiții și domnițele la ananghie. O ajută pe
Merla să-i convingă pe părinții ei să-i cumpere un câine adevărat. Îl ajută pe Bernard
să-și învingă teama și să se transforme dintr-un băiat invizibil la școală într-un băiat
popular. Se întâlnește cu alți prieteni imaginari (printre care Văcărița Patinatoare,
Baubau, Domnul Pomană sau Șoseta Împuțită) și trece prin multe alte peripeții.

Cine spune că prietenii imaginari nu trăiesc și ei de-adevăratelea? Cine spune

că ei nu au sentimente, că nu suferă când nu sunt băgați în seamă? Cine spune că
pe ei nu-i doare atunci când toți îi ignoră sau mai rău… atunci când nimeni nu-i
vede? Cine spune că nu există o lume a prietenilor imaginari? O lume cu aceleași
drame și bucurii ca cele din lumea oamenilor obișnuiți? O lume în care prietenii
imaginari au și ei prieteni imaginari, merg la întâlnirile ”Imaginarii anonimi” , trec pe
la Biroul de repartiție și completează Formulare de plasament pentru a fi imaginați în
funcție de aptitudinile lor, își schimbă forma în funcție de cum sunt imaginați și multe
altele.
 „Confesiunile unui prieten imaginar” este o poveste scrisă cu umor, cu
sensibilitate și multa imaginație. Este o carte cu mesaje pozitive, care ne îndeamnă
să ne bucurăm de lucrurile mărunte și să vedem în fiecare copil ”acel ceva special”
pe care fiecare îl are.