Sinteze Examen Licență

1. Memoria
Delimitări conceptuale
Definiții: Memoria este un proces psihic de întipărire, stocare și reactualizare a experienței cognitive,
afective.
- Impulsurile, ..., trăirile emoționale, imaginile, mișcările executate nu dispar, ci se sedimentează luând
forme experi.., care întotdeauna necesită să fie reactualizate.
- Pentru acest proces du-te – vino prezent-trecut și trecut-prezent e nevoie de un nou mecanism psihic.
- Prin memorie, omul
o întipărește
o conservă
o reactualizează
 propria experiență
 experiența întregii omeniri
Caracteristicile memoriei
1. E o verigă între situații separate în timp
- Prin asta contribuie la reglarea și autoreglarea comportamentelor
- Memoria oglindește lumea și relația subiectului cu lumea
- Subiectul reține proprietățile unui obiect pentru semnificația ce o are pentru el și cultura din care face
parte.
2. Caracter mijlocit
- Spre deosebire de mecanismele de prelucrare primară a informațiilor, memoria are un caracter
mijlocit, adică pentru a memora mai ușor omul face apel la fel și fel de instrumente cu rol de
mijlocire pentru memorie
- De la început, rolul de „stimul-mijloc” îl joacă obiectele materiale (nod batistă), acum în întipărire
sunt incluse cuvântul și gândul
- Prin mijlocire =
o inițial externe (materiale)
o cele interne (psihice)
 omul pune stăpânire pe propria conduită mnezică, o organizează și o dirijează.
3. Caracter inteligibil
I. Presupune înțelegerea materialului memorat și reactualizat, organizarea materialului
de memorie după criterii de semnificație
II. Memoria la om presupune structurare și organizare a materialului prin judecată,
procedee logice și conștiente
III. Mateiralul chiar dacă e ilogic, subiectul leagă de experiența sa prin procedee
memotehnice pentru facilitarea reținerii și a reactualizării
IV. Reținem ce capătă sens logic și imagistic
4. Caracter selectiv
- Nu se selectează și reactualizează totul, ci doar o parte din informație
- Selectivitatea memoriei depinde de particularitățile stimulilor și interesele subiectului
- Selectează doar informațiile ce trebuiesc stocate și reactualizate
- Selectivitatea e strâns legată de conștiință și inteligibilitate – se rețin informații cu semnificație,
valoroase, cu utilitate socială
- Reținerea tuturor informațiilor este imposibilă.
5. Caracter activ
- Informația memoriei e supusă procesului de transformare.
Procesele memoriei
Întipărirea
- Presupune traducerea informației într-un anumit cod (imagini, sunete, senzații) în imagini/unități cu
sens
- Există 3 tipuri de encodare:
o Semantică (propoziții)
o Vizuală (codul de imagini)
o Auditivă (cod auditiv)
- Există 2 tipuri de coduri:
o Modal – dependente de metoda senzorială adiacentă
o Amodal – dependent de modul de procesare mentală a informației
- Formele întipăririi:
o Incidentală
 Nu necesită atenție/control voluntar
 Cu cât activismul intelectual și profunzimea inteligenței sunt mai crescute, memoria
incidentală e mai productivă
o Intenționată
 Are scop stabilit conștient
 Presupune un efort voluntar pentru realizarea memorării
 Se utilizează procedee speciale pentru facilitarea memoriei
 Poate fi logică sau mecanică
 Relația dintre cele 2 forme:
o Relație interactivă și interdependentă
o Memoria intenționată, după repetări, poate deveni automată
o Memoria incidentală poate fi începutul celei intenționate
- Factorii facilitatori/perturbatori ai memoriei
o Particularitățile materialului
 Natura materialului poate fi
 intuitiv-obiectuală vs abstractă
 descriptivă vs explicativ-relațională
 semnificativ vs lipsit de sens logic
 teoretic vs prognostic utilitar
o Cel mai usor de reținut este un material intuitiv și semnificativ
 Organizarea materialului
 gradul de organizare (mare, mediu, redus)
 mod de organizare:
 serii succesive
 serii intrerupte
 neadiacente
 Omogenitatea/heterogenitatea materialului
 Volumul
 eficiența memorării e dependentă de lungimea materialului (numărul de
repetări e mai mare la un volum mai mare)
 putem învăța 7 +/- 2 cuvinte deodată
 pentru facilitarea memoriei - ... – structuri informaționale integrate
 Familiaritatea ... a materialului
o Particularitățile subiectului ce memorează
 Gradul de implicare în activități
 Modul de învățare
 Global (întregul material)
 Parțial (înpărțirea materialului)
 Repetiția
 Supraînvățare
  Subînvățare
o Repetarea comasată = repetarea materialului de atâtea ori până e
memorat
o Repetarea eșalonată – desfășurarea în timp a repetărilor
 Nivelul reactivității sistemului nervos
Stocarea
- Este un proces de păstrare a informației engramate până în momentul în care e necesară punerea ei în
disponibilitate
- Nu implică o simplă punere .. în sistemul mnezic, ci la nivelul ei se produc transformări continue – e
un proces ...
- Are 2 caracteristici:
o Durata stocării
 Durata de timp dintre engramarea și reactualizarea informațiilor
 Informațiile stocate pot fi păstrate mai mult/mai puțin în funcție de utilitate
 Atkinson și Shiffrin vorbesc de 3 tipuri de stocaje mnezice:
o Memorie senzorială – reținere automată
o MSD
o MLD
 Diferențe MSD și MLD
 capacitate: limitată/nelimitată
 durată: 2-20s/nelimitată
 codarea: imagini/semnatic
 actualizare: serială/paralelă
 Se introduce conceptul de memorie de lucru – zonă tampon
între MSD și MLD
- M. Golu vorbește despre importanța factorilor afectivi și motivaținoali = materialul fără încărcătură
motivațională/afectivă duce la o fixare de suprafață și de scurtă durată.
o dinamica stocării – are 3 aspecte
 fidelitatea
 raportul dintre structura inițială a materialului memorat și structura a ceea ce
se află acum în stocul mnezic
 memoria e relativ fidelă dacă transformările suferite de material de-a lungul
timpului nu îi anulează identitatea inițială
 Cercetările arată că encodarea asociativă este benefică pentru fidelitate
(memoria asociativă duce la păstrarea crescută a materiei abstract)
 Fidelitatea depinde și de calitatea encodării
 Completitudinea
 raportul cantitativ dintre ceea ce a fost memorat inițial și ce s-a păstrat
 Amplificarea
 transformările suferite de-a lungul timpului de materialul encodat duce la
îmbogățirea lui
 înseamnă că părțile lui (...) intră în contact cu informațiile existente și se
grupează într-o nouă ordine
 ceea ce a contribuit la restructurarea/amplificarea materialului – mecanism de
integrare a informației
Reactualizarea
- Presupune scoaterea la suprafață a informației encodate și stocate
- Are 2 mecanisme:
o Recunoasterea
 evocare tacită
 se face în prezența materialului
 face apel la percepție
o Reproducerea
  se realizează în absența materialului
 face apel la gândire
 presupune confruntarea mentală a modelelor și scoaterea celui mai optim
 Asemănări:
o ambele au forme voluntare/involuntare
o ambele au grade diferite de precizie
 Reactualizarea voluntară
 scoaterea la suprafață a unor cantități mari de informații
 are o desfășurare lentă și presupune efort
 Reactualizarea involuntară
 se produce spontan, fără efort
 e vorba de informații cunoscute și semnificative
Formele memoriei
Memoria senzorială
- Are 4 caracteristici
o Se suprapune cu fenomenele post efect (?)
o este de foarte scurtă durată, volatilă ...
o e primul stadiu al memoriei
o e asociată cu modalități specifice de recepție senzorială
- Oamenii păstrează o copie a experienței senzorială pentru o perioadă scurtă de timp – suficientă
pentru a se concentra pe elementele importante și pentru a le transforma în stadiul următor
- E de două tipuri:
o Memorie iconică
 e memoria senzorială a imaginilor/stimulilor vizuali
 imaginea imprimată pentru perioadă foarte scurtă de timp – 1/4s
 imaginea se păstrează ca o fotografie
o Memorie ecoică
 e memoria senzorială auditivă
 urmele mnezice auditive se păstrează mai mult decât memoria vizuală
 de aceea e bine să vorbim cu voce tare pentru encodare
Memoria de scurtă durată
- Caracteristici
o E o memorie de tampon între MS și MLD
o Are rol important în operațiile aritmetice, acolo unde necesită reținerea informației pentru o
perioadă scurtă în memorie
o Informația este ținută pentru o perioadă scurtă de timp, apoi e uitată – nu toată informația e
uitată, o parte trece în MLD prin mecanismele atenționale (?)
- Stocare
o Limitată – 7 +/- 2 elemente
o Pe lângă stocare, MSD are funcție de ML (sunt aduse din MLD informații în planul conștient,
pentru .../îmbogățire)
- Capacitate
o Limitată – 7 +/- 2 elemente
o poate fi îmbunătățită prin utilizarea ... – unități informaționale pentru grupare
- Durata temporală – informația se pierde în mai puțin de jumătate de minut dacă nu e înnoită (15-20s)
- Informația stocată
o De la toți stimulii
o Oamenii sunt predispuși să transforme informația în coduri acustice pentru o stocare mai
eficientă
- Uitare
o Înlocuire
o Stingere
- Reactualizare
 o Informațiile se reactualizează ușor dacă e în planul conștient
o Se face serial datorită capacității limitate – fiecare item e trecut în revistă
MLD
- Aici se conservă informația pe o perioadă lungă de timp, chiar pe toată viața
- Mecanismele implicate aici sunt păstrarea informației
Diferențe între MLD și MSD
o Reactualizare
 MSD – serială – se scanează fiecare item
 MLD – paraleltă – recuperarea se face prin categorii, poate fii
intentionată/neintentionată
o Forma de stocare
 MSD – coduri acustice
 MLD – coduri semantice
o Uitarea
 MSD – materialul nerepetat se uită
 MLD – informații ... durabilă, ...
o Localizare
 MSD – emisfera stângă lângă centrul vorbirii
 MLD – lobul temporal
Memoria implicită
Are 5 caracteristici:
- nu presupune efort voluntar
- în ea sunt cuprinse proceduri de acțiune și reguli
- are flexibilitate mică
- are fiabilitate mare
- verificarea se face: impactul în realizarea sarcinii
Memoria explicită
Are 5 caracteristici:
- este o formă a memoriei voluntare
- cuprinde un ... de vaste cunoștințe și informații
- e foarte flexibilă
- are fiabilitate mare
- verificarea se face prin teste de reproducere și recunoaștere
Tipuri de memorie explicită:
- Memoria episodică – cuprinde date autobiografice, ce ne definesc pe noi, identitatea
- Memoria semantică/conceptuală – date despre lume, nu au o semnificație pentru noi și nici context
spațio-temporal
- Memoria ...
- Memoria flash-bulb – evenimente marcante asupra societății
- Memoria socială – cuprinde norme și reguli
Uitarea
- Diminuarea, degradarea sau distrugerea informației encodate au la bază mecanismul uitării
- Cele mai frecvente semne ale uitării:
o Imposibilitatea reamintirii unor evenimente/date/informații
o Recunoașterile/reproducerile mai puțin adecvate/eronate
o Lapsusul
- Tipurile de uitare
o Uitarea curentă, cotidiană
o Uitarea represivă (evenimente negative)
o Uitarea prin ... (când avem mai multe ... deodată)
o Uitarea regresivă – datorită vârstei
o Uitarea traumatică – traumatisme fizice/boli
o Lapsusul – recuperare cu dificultate
 - Factorii uitării
o Particularitățile materialului (învățăm mai bine datele neobișnuite)
o Interferență (evenimente ce apar înainte/după activitatea de memorare)
o Frecvența procedurii evenimentelor (se reamintesc mai ușor evenimentele mai recente)
o Păstrarea/schimbarea circumstanțelor
o ... ... (stimulii ... mai greu de reținut)
Funcțiile memoriei
- Fără ea, omul ar trăi într-un prezent continuu
- Asigură consistență, stabilitate, ..., continuitate vieții psihice a omului
- Ajută la maturizarea persoanei
- Condiție fundamentală vieții psihice
- Rol important în marile aspecte ale vieții: creativitate, rezolvare de probleme, învățare
- Are valoare adaptativă și de ... cu mediul exterior

2. Motivația
Definiție + Teorii ale motivației
Motivația este un imbold (stimuli interni) ce ne determină să facem o acțiune, un comportament.
Ea este un mecanism psihic reglator ce stă la baza comportamentului uman.
Motivația este o combinație între impulsuri interne (conștientizate sau nu) + factori externi ce
determină orientarea spre acțiune.
Unitatea de bază a motivației = MOTIVUL
Poate fi:
 conșient
 inconștient
Are 2 segmente:
 energizant, dinamizator
 orientativ, direcțional
Motivația este forța motrică a procesului autoreglării și dezvoltării psihismului uman. Ea instigă,
impulsionează și declanșează acțiunea
Teoria Instinctului
INSTINCT = motivație directă, de necontrolat.
- James & McDougall au susținut că oamenii au instincte care îi ajută să supraviețuiască și care
determină comportamentul social
- Motivația umană e constituită din instincte ce cer a fi satisfăcute
- James: oamenii au instincte sociale – dragoste, milă, modestie
- McDougall: 12 instincte bazale, printre care foamea, nevoia de somn, afirmarea de sine
o Concluzie: această teorie e importantă, deoarece ia în considerare latura biologică a științei
umane și a nevoilor psihice superioare
Structurile motivației
Trebuințele
- desemnează o stare internă de necesitate a organismului
- ele semnalează cerințele de reechilibrare în forma – stări/imbolduri specifice
- pot fi
o primare
 biologice (foame, sete, etc)
 fiziologice (mișcare, relaxare)
o secundare – asigură integritatea psihică și socială – material, spiritual, social
Teoria lui A. Maslow
- A propus o ierarhizare a trebuințelor, realizând modelul piramidei trebuințelor
 Nev
oia
de
trans
cend
Nevoia de
ență
autorealizare

Nevoi estetice

Nevoi cognitive

Nevoia de stimă și statut

Nevoia de apartenență

Nevoia de securitate

Nevoi fiziologice

1. Nevoi bazale – necesare pentru supraviețuire

a. Foamea
- Resimțirea unui dezechilibru
- Dacă nu funcționează cum trebuie satisfacerea – bulimie/anorexie
o Anorexia – apare când o persoană intră într-o nouă etapă a vieții – înfometare
o Bulimia – mănâncă pentru a compensa un dezechilibru afectiv – pentru a crea o plăcere în
creier. După ce realizează se simt vinovați
- Dezechilibrul fiziologic se combină cu cel afectiv
b. Sete
- E mai periculoasă decât foamea
- 7 zile rezistăm fără apă
c. Termoreglare
- Nevoia de confort termic
d. Sexual
- Determiată de hormoni interni + dorințele creierului
- Se declanșează doar în prezența persoanei
2. Nevoi de securitate
- Fizică
- Psihică
o Nesiguranța constantă duce la boli – depresie, anxietate, etc
3. Nevoi de apartenență
- Nevoie socială generală
- Tendințe de apartenență la grup
- Baza acestei nevoi: atașamentul – el are la bază fenomenul de imprinting – se produce rapid, e
puternic și nu e filtrat emoțional
4. Nevoi de stimă și statut
- Generată de statu + afirmare socială
5. Nevoi cognitive
- Înțelegere, curiozitate
6. Nevoi estetice
- Nevoia de frumos, dezvoltarea simțului estetic
- Oferă stare de bine
7. Nevoi de autorealizare
- Dorința de atingere a potențialului maxim, dezvoltare personală, de creștere
- Nu poate fi satisfăcută pe deplin
8. Nevoi de trancendență
- Dorința de a-i ajuta și pe ceilalți să atingă autorealizarea
Legi funcționare a motivației – Maslow
a. Numai după ce au fost satisfăcute trebuințele bazale, omul devine preocupat de cele
superioare
b. Cu cât trebuința este mai satisfăcută continuu, cu atât este mai improbabilă
 c. Efectul perturbator al nesatisfacerii constante a unei trebuințe, e cu atât mai mare cu cât se
află mai aproape de baza piramidei
d. În activarea și satisfacerea trebuințelor, funcționează legea alternanței, o trebuință activată
și satisfăcută – permite activarea și satisfacerea alteia
Motivele
- reactualizări și transpuneri în plan subiectiv a stărilor de necesitate
- stări ipotetice a organismului ce declanșează comportamentul și care împinge spre atingerea scopului
- mobilizări care declanșează, susține energetic și orientează acțiunea
Diferențe motiv – trebuință
Spre deosebire de trebuință, care nu are energia necesară să declanșeze o acțiune, motivul asigură
energia necesară efectuării comportamentelor corespunzătoare de satisfacere.
Trebuința e orientată spre o categorie mai largă de obiecte, iar motivul are un obiect clar determinat
Motivele au 2 segmente:
o energizant și dinamogen
o orientativ și direcțional
Interesele
- orientări selective, relativ stabile, active spre anumite domenii de activitate
- dimensiune cognitivă a motivației
o Ele sunt: tendințe, atracții irezistibile ale subiectului, centrate pe un obiect fizic, o persoană
sau activitate, fără a viza foloase materiale/avantaje
o Sunt mai complexe ca trebuințele sau motivațiile deoarece presupun
 organizare
 constanță
 eficiență
Conginverile
- idei adânc implementate în personalitatea subiectului
- sunt puternic trăite afectiv
- împing spre acțiune
o Nu orice idee e convingere, doar acelea care reprezintă pentru individ o valoare
o Ele intră în funcțiune în împrejurări de alegere sau conflict valoric
Idealurile
- Proiecție a individului în sisteme de imagini și idei
- Îi ghează întreaga existență
o Cuprinde: experiența proprie și a semenilor și devin anticipării și optimizării ale proiectului
existențial și sunt în funcție de particularitățile subiectului
Conflict motivațional – dacă două motive contradictorii sunt activate concomitent
Saturații – satisfacerea deplină, chiar în exces a unor tipuri de motivație
Substituție – când un scop/obiect al motivației e înlocuit cu un altul
Formele motivației
Motivație homeostazică (echilibru)
- Tendința organismului de a menține constant mediul intern în ciuda schimbărilor mediului extern
- E formată din 3 componente:
o senzorial
o valoarea ideală
o comparatorul
 De ex, dacă temperatură e peste/sub valoarea ideală, mecanismul intră în funcțiune
pentru a ajunge la nivelul dorit
- Motivele homestazice – selectează și activează comportamentele adecvate pentru elimitarea
dezechilibrului și refacerea lui
- Motivația homeostazică menține echilibrul fiziologic și psihologic
Motivația de creștere și dezvoltare
- Este implicată atât în stadiile de dezvoltare fiziologică, cât și psihologică
- În drumul spre atingerea maturității, motivele de creștere și dezvoltare sunt în continuă schimbare
- Dinamica motivelor de-a lungul timpului oferă un feed-back pozitiv – o evoluție sistematizată și
organizată a sistemului personal
- Motivele de creștere beneficiază de mecanismele autoevaluării și evorului voluntar = activarea
perseverenței pentru autoactualizare, stabilire de idealuri, cunoaștere, autocunoaștere, etc.
o Apare doar în stări de echilibru
Motivația pozitivă (antientropică)
- Este produsă de stimulări recompensatorii (laudă, recompensă)
- Motivele pot fi primare (un sportiv – performanța) sau secundare (aplauzele publicului)
- Are efecte reglatoare asupra organismului, susține echilibrul fizic și psihic
- Trebuie să țină cont atât de beneficiul individului, cât și a celorlalți, deci are 2 nivele:
 Personal
 Social – ele trebuie să meargă în aceeași direcție
o Satisfacerea unei nevoi, chiar dacă e pozitivă, nu trebuie să intre în conflict cu normele
sociale care sunt supraordonate celor personale
Recompensa socială nu trebuie să o încalce pe cea individuală
Motivația negativă (entropică)
- Produsă de stimuli aversivi – amenințarea, blamarea, pedepsirea
- În educație se folosește alternanța recompensă-pedepsire pentru comportament
- Se referă la motive ce aduc satisfacție pe termen scurt, dar au repercursiuni pe termen lung (fumat,
alimente nesănătoase, etc)
Motivația afilierii
- Nevoia de a relaționa cu oamenii într-un context social
- Are un loc important în constelația personalității
- Presupune nevoia de respect social, de capacitate de empatie și reconciliere
- Se formează pe baza atașamentului (Bowlby) care poate fi
o Sigur – relații sănătoase, ne ajută să mobilizăm în societate
o Nesigur – relații nesănătoase, persoanele cu astfel de atașament tind să ... aceste atașamente
Motivația cognitivă
- Funcția dinlăuntrul proceselor cognitive, stimulând activitatea intelectuală din aproape în aproape
- Forma ei tipică e curiozitatea
- Se leagă de gândire și înțelegere
- Își găsește satisfacția în nevoia de înțelegere, explicare, ...
Motivația extrinsecă (indirectă)
- Se referă la a intreprinde o anumită acțiune/atingerea unui rezultat pentru o recompensă exterioară
sau evitarea unei pedepse
- Atât întările pozitive cât și cele negative sunt forme de motivare extrinsecă
- Lipsește dorința de îndeplinire pentru satisfacerea propriei persoane
- Factorii motivației sunt externi: subiectul nu realizează saricni pentru propria satisfacție infernă,
pentru propria dezvoltare, ci pentru ceea ce va primi în schimb
Motivația intrinsecă (directă)
- Persoana e determinată de factori interiori să facă un anumit lucru
- Activitatea respectivă are drept scop îmbunătățirea concepției de isne, se vede că activitatea îi face
plăcere, nu sunt impuse, îndeplinită voluntar fără așteptarea unei recompense (ex: hobby)
- Factori de creștere ai motivației intrinseci
 Provocare
 Curiozitate (atractivitatea scopului)
 Fantezie
 Control
  Competiție
 Cooperare
Optim motivațional și performanța
1. Performanța reprezintă îndeplinirea scopului la nivel superior
- are 2 aspecte:
o comportamental (ce face subiectul pentru atingerea performanței)
o final (rezultatul performanței)
2. Cercetătorii au fost preocupați de a stabili o relație între nivelul motivației
și nivelul de performanță = legea optimului motivațional
- spune că nivelul performanței e direct proporțional cu creșterea motivației până la un punct comun
3. În funcția de sarcină, nivelul optim al motivației variază:
- pentru sarcini simple: cu cât nivelul motivației e mai ridicat, cu atât gradul de performanță e mai înalt
- în sarcini dificile: nivelul de invers proporțional cu performanța, motivația crește și performanța
scade
4. Modul cum vede/percepe sarcina e important în stabilirea nivelului
optimului
- Când subiectul apreciază corect dificultatea sarcinii, există o corespondență între optim-performanță
- Când subiectul supraapreciază: apare o supramotivare ce ne conduce la eșec
- Când subiectul subapreciază: va duce la o submotivare care va duce la eșec
Funcțiile motivației
Funcția de declanșare
- activarea organismului la un nivel astfel încât să mobilizeze energia necesară începerii acțiunii de
satisfacere; e necesar ca motivul să aibă o intensitate ce să ... un anumit prag
Funcția de orientare
- direcționare – ghidarea comportamentului pe o anumită traiectorie, cu scopul de atingere a
obiectivului particular stabilit de motiv
Funcția de susținere
- menținerea în stare activă a comportamentului declanșat până la atingerea obiectivului
Funcția de semnalizare a dezechilibrului
- fiziologic, psihologic
Motivarea acțiunii personale
Modul în care persoanele sunt motivate pentru a face o activitate și modul cum își asumă
consecințele
Locul controlului
Rotter spune că locul controlului se referă la concepția fiecăruia despre cauza evenimentelor
imprevizibile care i se întâmplă.
Comportamentul e ghidat de:
- reîntărire(recompense și pedepse)
- cum ajung indivizii să își formeze credințele cu referire la cauzele acțiunilor proprii
Locul controlului poate fi:
- interior (ceea ce facem)
- exterior (cauzate de evenimente externe ce nu sunt în controlul subiectului)
Teoria neajutorării atribuite
Seligman a făcut experimente care încercau să surprindă legătura dintre teamă și învățare.
Neajutorarea dobândită este o condiție psihologică în care persoana a învățat să acționeze sau să se
poarte ca fiind neajutorate într-o anumită situație.
Susține această teorie că depresia clinică și bolile mintale sunt rezultatul unui eveniment ce nu poate
fii controlat.
Trebuința înlocuită cu speranța învățată.
Aspirații și expectanță
Într-o instituție de invățământ, performanța poate fi evaluată obiectiv. Performanța are și o
componentă subiectivă – autoaprecierea. În caracterul obiect – subiect al performanței, există 3 concepte
importante:
Nivelul de aspirație
- Nivelul de îndeplinire a sarcinii la care persoana se declară mulțumită
- Are o componentă
 Motivațional – volatilă (mobilizează efort pentru atingerea sa)
 Cognitiv – evaluativă (subiectul stabilește scopul în funcție de situație)
- 3 nivele: scăzut, mediu, mare
Nivelul de expectnață
- Așteptarea și nivelul de încredere al subiectului în propriile capacități
Valența
- Valoarea emoțională +/-, pe care subiectul o atribuie recompensei așteptate după depunerea de efort
Nivelul optim al aspirației – aspirații puțin mai ridicate decât capacitățile sale de momentul respect.

3. Atitudinile sociale. Prejudecata și discriminarea

Ce sunt atitudinile
Atitudinile = orientări primare selective – raportare selectivă față de un obiect social – ce determină un
model de compensare propriu.
- Prin atitudini înțelegem:
o Mecanisme cognitive ce anticipează conduitele noastre (atitudinile – cel mai bun predictor
pentru comportament)
o Ele stau la baza unor acțiuni stereotipe (prejudecăți) și comportamente negative/nedepre față
de oameni (discriminare) doar pentru că aparțin unui grup social (religie, consefiune, etnie)
- Atitudinile pot fi:
o Individuale: raportare selectivă față de obiectul social, realizată de către o persoană
individuală
o Sociale: raportare seelctivă față de obiectul social împărtășită de un grup social
- Allport:
o Atitudinile sunt o stare de pregătire mentală, naturală și organizată pe experiențe – are
influențe asupra răspunsului subiectului la toate obiectele și situațiile cu care intră în relație
o Deci atitudinile exercită o influență asupra comportamentelor subiectului (individ/colectiv)
o Deic atitudinile au rol în organizarea raporturilor interpersonal
Concluzie = atitudinile:
 funcționează asemenea unor cadre mintale foarte influente
 organizează informația pe baza unor scheme cognitive/inferențiale corelate cu o serie
de contexte specifice
Experiment:
- 2 grupe:
o G1 – favorizează sentința cu moartea
o G2 – nu favorizează sentința cu moartea
 Au citit un articol care le zicea că în țările cu criminalitate, sentința cu moartea nu
reducea acest lucru
- Rezultate: ambele grupuri, după citire, și-au restructurat/reorganizat cognitiv în baza aceluiași ... (au
dat explicație în baza schemei)
- Concluzii:
o Atitudinile sociale influențează:
 Gândirea socială
 Concluziile raționamentelor pe care le-am construit
Trăsăturile atitudinilor
- Rezistență la schimbare: e o trăsătură a dispoziției structurii de personalitate
- Generalitate: reacții ce se difuzează în arii mai largi decât în cele care s-au activat
- Mobilizează o importantă energie socială
- Presupune asumarea responsabilității individuale: manifestarea lor e supusă controlului social
- Au relief propriu: pot fi mai pregnante/difuze
- Sunt contextualizate: se structurează față de un context social, cultural, istoric integrator
Formarea atitudinilor
- Nu ne naștem cu un set de atitudini – el este învățat în timpul socializării
Învățarea socială
o Definiție: proces ce se derulează pe parcursul ontogenetic și care pe măsura avansării în
socializare achiziționează informații noi, noi orientări și noi comportamente – prin raportarea
la ceilalți
o Cadrul genetic: în care pot fi mecanismele achiziționate înțelese
 4 factori care influențează învățarea socială:
 impulsul
 semnalul/indiciul
 răspunsul
 recompensa
 Rezultat: atitudinile care se consolidează sunt cele care răspund la expunerea
la un stimul – e citit pe baza indicatorilor – răsplătit social consecvent
- Forme de învățare socială
1. Condiționarea clasică
- Presupune învățarea prin asociație și are la bază presumpția: orice stimul îl precede cu regularitate pe
altul – primul devine semnal pentru apariția celui de-al doilea
o Când primul apare
 Subiectul învață că va apărea al doilea stimul consecutiv
 Va achiziționa același gen de reacție la ambii stimuli
o Orice stimul, inițial neutru, poate genera emoții și reacții
 copilul vede semnale atunci când vede ... ... – ajunge să își modifice atitudinile
interpersonale și să asocieze trăsăturile diferențiatoare cu reacțiile afective negative
- Modelarea prin condiționare clasică are loc pe două căi:
o Rută directă – legătura repetată explicită între stimuli
o Rută indirectă – asciere ... și (...)
2. Condiționarea subliminală
- Expunerea repetată la un stimul, chiar și sub pragul conștientizat, determină o schimbare atitudinală
prin activarea iluziei efectului de adevăr
- Exemplu: stimuli +/- sub prag când evaluează o poză – evaluare în funcție de valența stimulului
3. Condiționarea instrumentală
- Presupune învățarea punctului de vedere „bun” prin întărirea lui prin intermediul unei recompense
(simbolice)
o comportamente acceptate și întărite – se repetă
o comportamente descurajate – se reprimă
- E o învățare
o Cu costuri cognitive minime
o Valorificarea maximă a consecințelor unor acțiuni specifice
o E o învățare de achiziție atitudinală prin recompense simbolice – zâmbet, îmbrățișare, etc
4. Modelare prin prelucarea comportamentului celuilalt
- Prin observarea comportamentului celuilalt (cu care se află în relație), subiectul dobândește atitudini
noi ce vor fi transformate în comportamente – e corelată cu condiționarea instrumentală (ex:
părintele îi spune să nu fumeze, dar el tot o face)
- Bandura vorbește despre învățarea observațională
o Experimentul cu păpușile Bobo
 o Copii expuși comportamentelor adulților – imitare și însușire a comportamentelor – băieții
sunt mai agresivi decât fetele (rolul de gen)
 Alte rezultate:
 băieții de 3 ori mai agresivi decât fetele
 nivelul agresivității verbale egal la fete și la băieți
 cei neexpuși la modele agresive au avut o agresivitate mai scăută
 Alt studiu – modul cum pedeapsa/recompensa comportamentelor violente modifică
răspunsul
 Când adulții erau pedepsiți și copiii vedeau – problemele scădeau
 Când adulții erau recompensați – nu existau diferențe semnificative față de
condiția clasciă (fără întărire)
Compararea socială (Festinger)
- Susține că atitudinile sociale nu se formează doar în baza învățării sociale – subiecții pot învăța
atitudini și prin intermediul unor comparări simbolice cu celălalt similar și semnificativă
- Experiment: imigranții fictivi
o C1: că ei sunt onești, cinstiți (caracteristici favorabile)
o C2: caracteristici nefavorabile
o Când au fost întrebați dacă îi lasă să emigreze în Canada
 C1: da
 C2: nu
- Concluzie: atitudinile se formează pe baza informațiilor contexuale despre celălalt și nu în baza unui
tipar atitudinal învățat și valorificat din memoria socială.
Factorii genetici în formarea atitudinilor
- Studiu:
o Corelație consistenței genetice – similaritatea atitudineală (comparare subiecți gemeni
monozigoți/dizigoți)
o Paradigma că mediul determină prin învățare socială atitudini similare = demontată de
studiile pe gemeni despărțiți la naștere: au dovedit existența unor matrici atitudinale similare
construite în jurul unor seturi atitudinale specifice
Relația dintre atitudine și comportament
Ipoteza convergenței-divergenței A, O, C.
- Cel mai adesea suntem animați de o perspectivă instrumentală implicată asupra lumii sociale
o (să fac ce se cuvine sau să profit) = ceea ce simțim, gândim, spunem se vor transforma în
conduite convergente: ce gândesc și simt (A), ceea ce spun (O), ceea ce fac (C)
o Acest raport nu e mereu apropiat de o unitate – Ipoteza discrepanței
Ipoteza discrepanței
= atitudinea e un set de tendințe/predispoziții comportamentale specifice într-un context anume
Experiment:
- S1. Autorul s-a plimbat cu un cuplu de chinezi prin restaurante și hoteluri – în majoritatea cazurilor
au fost tratați bine
- S2. A trimis scrisoare locurilor frecventate, cerând să fie primit cuplul de chinezi – 97% reacții
negative
o Concluzie: cunoașterea nemijlocită a celuilalt au diminuat prejudecățile
Sondajul de opinie
 Instrument bazat pe convergența A, O, C
 Premza: ce se măsoară la nivel A, O e apropiat cu ce se întâmplă la nivel de conduită
- Elemente ce determină convergența
o Forța motivațională a A/O ce generează C conform principiului A ... C
o Tendința oamenilor de a realiza o consonanță între A, O, C
 ... A pentru a o face compatibilă cu C
 C remodelează A/O
- Elemente de divergență
o Cauze de natură metodologică
 o O atitudine poate determina mai multe comportamente, iar în sondaj se urmărește un singur
comportament
- 4 elemente pentru care raportul se apropie de o unitate
o Acțiunea (intenția) ei
o Obiectul vizat
o Context de producere
o Momentul efectuării
 Cu cât sunt mai bine definite acestea, cu atât predicția e mai asupra
comportamentului autentic crește
- Cauze de țin de personalitate
o Un subiect activ/energic – consonanță mai mare A(O)/C > apatic, ...
o Procesele cognitive au rol hotărâtor – o capacitate intelectuală poate duce la o apreciere a
apreciere a evoluției și a costurilor unui comportament
- Cauze contextuale
o Corelate cu tipul de societate și modelul cultural dominant
o Societate totalitară: un comportament e deschis, chiar dacă e consonant cu A(O), e abandonat
că aduce prejudecăți
o Caz tipic al presiunii contextului: lipsa de alternativă
Factori modelatori ai comportamentelor prin atitudini
a. Determinații situaționale (norme, valori, presiune)
- Constrângerile situaționale au fie
 rol inhibator
 rol potențiator pentru atitudini
- De exemplu, în condițiile unei presiuni de timp – evaluările instrumentale nu se mai realizează și se
utilizează ... automat între o atitudine prestată și comportament
b. Compoziția atitudinii e influențată de 3 factori/registre
- Originea atitudinii – atitudinile învățate prin experiență directă au o influență mai mare asupra
comportamentului
- Intensitatea atitudinii – corelată cu miza și importanța atitudinii – importanța e influențată de trei
factori
 interesul pentru sine
 identificarea socială
 relevanța valorică
- Accesibilitatea atitudinii – ușurința cu care o atitudine poate fi rememorată și dusă deasupra pragului
conștiinței
c. Tipul de personalitate
- Gradul de automonitorizare:
o abilitatea de a schimba comportamentele ca să se potrivească
o abilitatea de a controla expresivitatea comportamentului pentru a forma impresia celuilalt
 persoane ce se bazează pe sine în decizii (automonitorizare crescută)
 persoane ce se baează pe impresii exterioare (automonitorizare scăzută)
- Cei cu automonitorizare crescută – atitudinea nu se resfrânge în comportament, doar dacă aduce
beneficii – e inhibată
- Cei cu automonitorizare scăzută – convergență mare A. C.
Măsurători
- Scala Bogardus – grad de înțelegere și disponibilitate de relaționare între subiect în raport cu
categorii etnice
- Scala Likert – apreciere număr afirmații
- Scala Gutmann – inventariate mai multe opinii – dacă e de acord cu un element, e de acord cu toți
itemii subordonați
- Scala Thurstone – colectări enunțuri față de o temă, ordonare a aprecierilor pe un continuum de la
„pro” la „contra”
Trăsăturile atitudinilor sociale
1. E o variabilă inferențială ce poate fi determinată prin reconstituirea comportamentului ce a produs-o,
si poate fi determinată de predicții asupra comportamentului
2. E polarizat și încărcat afectiv
3. E formată cumulativ și supusă influențelor exterioare și e efectul și sursa socializării
4. Determină caracteristicile subiectului/grupului care a generat-o și nu doar acțiunile lor = diferențierea
identității grupale
Prejudecata
Prejudecata = atitudine negativă indreptată spre membrii unui grup și e întemeiată doar pe simpla
apartenență a unei persoane la acel grup.
- Este o noțiune relațională
o Pune în legătură o informație categorială cu informația particulară
o Postulează că trăsăturile categoriei negative sunt proiectate asupra subiectului în absența
confruntării cu realitatea setului de trăsături particulare
- Este o atitudine operațională
o Permite gestionarea mai facilă a mediului social
o Sunt scheme cognitive structurate pentru organizarea, prelucrarea, rememorarea și
interpretarea informațiilor
o Informația consistentă în articularea prejudecății e mai frecventă și rememorată mai fidel
decât cea neconcentrată în prejudecată
o Absența experienței nemijlocite duce la autoconfirmarea lor
- E puternic încărcată afectiv – se observă tendința transferării în conduită a stărilor cognitive și
afective
Teorii
a. Adepții teoriei cogniției sociale
- Subiecții au o capacitate limitată în a realiza două sarcini reunite
- Pentru asta apelăm la structuri mintale pentru a stăpâni contextul și a da un sens realității sociale
- Cercetări
o prejudecata ca și stereotip negativ e privită ca o strategie salvatoare în gestionarea efortului
cognitiv complex – când stereotipul e activat, performanța crește în sarcini realizate simultan
b. Teoria leneșului cognitiv
- Postulează că subiectul are capacități limitate cognitive și caută să ... cât mai eficient cu resursele pe
care le are
- Pentru a ajunge la scurtături, subiectul apelează la scheme mintale simplificate - ...
Caracteristici:
 Stereotipul funcționează ca scurtături mentale ce protejează resursele cognitive ale
subiectului
 atunci când sunt activate, ele eliberează o parte din energia globală cognitivă
și ea poate fi ... în realizarea a două sarcini simultan
 Stereotipurile sunt tactici de salvare a energiei chiar și în lipsa conștientizării lor
 Cu cât sunt mai folosite categoriile ce alcătuiesc prejudecăți – prejudecățile se
activează automat
c. Prejudecata generează și sentimente negative (pe lângă activare stereotipică)
- experimente electromiografii faciale (mușchi zâmbet/grimasa)
- tehnica primingului (poze albi și negrii, cuvinte +/-) – apăsare rapidă ... ...
o Rezultate: cuvintele + erau anticipate de de chipuri albe, cele – de negre
o Mărimea diferenței este dată de intensitatea prejudecății
- test asociații implicite
o masurare asocieri automate de gruprui sociale cu evaluări +/-
o ... asociere ... plăcut – negru = reacție mai înceată
- reîntărirea prejudecății prin suprimarea gândului stereotip
o experiment stereotipal (la ce distanță se așează de el)
o gândurile suprimate devin mai accesibile și mai intense
Discriminarea – prejudecata în act
Discriminarea = comportament negativ îndreptat spre un obiect al prejudecății și care se întemeiază pe baza
unui stereotip social – etic, social, economic, confesional
Deși în societățile occidentale manifestarea hard a discriminării (comportamente agresive) s-a
diminuat, ea continuă să existe în alte orii culturale: Balcani, Islam
- Noul rasism
 Fenomenul s-a travestit în forme soft
 Membrii out-grupului sunt plasați simbolic la marginea societății rezidențiale (ne
separăm de ei)
o Prin noul rasism – se evidențiază disputa pentru câștigarea teritoriilor simbolice și moștenirea
unui capital simbolic apreciativ (teoria habitusului și a capitalului social, a identității sociale,
antropopsihologică a suprastigmatului)
o Se substituie informația individuală cu cea colectivă și produce o conduită defensivă la nivel
de manifestare și latență – se vor activa mereu în contexte favorabile
- Altă cale mascată – modelul costuri exorbitante – beneficii puține
o Pune în evidență o discriminare ascunsă, în cadrul organismului, prin oferirea din partea unei
instanțe superioare a unei ascensiuni a unul subiect pentru dobândirea unei poziții superioare,
nu pe baza meritelor, ci că aparține unei categorii sociale anume
o Subiectul va străi o stare de disconfort psihologic din cauza perceperii sale – de cătrei ceilalți,
iar actiunea favorizantă va deveni o scuză pentru alte discriminări viitoare
o Cel favorizat va plăti scoruri exorbitante și stima va fi afectată
Sursele prejudecății
1. Conflictul intergrup
Pleacă de la premisele cuprinse în teoria conflictelor realiste
- Resursele social și simbolice puse într-un context sunt limitate (poziții, lucruri, ...)
o Câștigurile într-un conflict intergrup sunt reale, față de conflictele expresive, iar câștigurile
sunt iluzorii și miza instrumentală
- Confruntata cu acces limitat la resurse – grupul înclină natural să transforme concurența în
înfruntare, iar mecanismele care grănesc acest lucru sunt prejudecățile – escaladarea înfruntării duce
la conflicte puternice
Experiment: Sheriff, care descrie articularea conflictului intergrup și depășirea lor
- Conflictul are 3 stadii:
o Copiii selectați și împărțiți de două grupe – stabilirea unui plan cadru
o Sunt angajați în activitatea competitivă cu premii – prejudecata se activează și sporește
tensiunea intergrupuri cu conflicte agresive
o Pentru domolirea – stabilirea unor acțiuni cu scopuri comune supraordonate pentru ambele
- Fenomene create
1. Concurența pentru resursele sociale și simbolice limitate integrup și dacă nu e controlată, duce la
conflict
2. La baza conflictului:
a. gândirea stereotipă
b. prejudecată sub forma discriminării
3. Sporirea contactului între grupuri nu e o condiție necesară și suficientă pentru aplanarea
conflictului – conflictul odată activat determină accentuarea prejudecății și discriminării
4. Strategiile conflictuale trebuie înlocuite de activități colaborative, scopuri supraordonate induse
de o persoană terță
Experiment, Scheepers et al:
- Relațiile intergruprui la ... ... – nu a existat o ...
- 2 funcții
o identitară – grupul își revendică și asumă o identitate care are sens
o îndrumătoare – grupul militează pentru atingerea unor scopuri proprii, relația de putere are rol
decisiv în contextele grupului
2. Condițiile socio-economice
 - Există numeroase studii care demonstrează legătura sărăcie – apariția conflicte sociale
o Cea mai importantă: teoria Frustrare-agresiune: condițiile socio-economice precare determină
o frustrare socială – care potențiază agresivitatea
- 4 concepte duc la sporirea agresiunii în teoria frustrare-agresiune:
 Frustrare
 Agresivitate
 Inhibiție
 Indreptare a frustrării spre alte ținte decât cea care a provocat-o
- Mecanisme declanșate aici:
1. Gradul de frustrare e în raport cu forța impulsului, gradul de interferență în raport cu răspunsul
frustrant și cu numărul tentativelor de răspuns
2. Forța de instigare la agresiune e direct proporțională cu intensitatea frustrării
3. Instigările mari produse de frustrare – comportamente agresive îndreptate spre agentul frustrator,
instigările mai slabe – tinte colaterale
4. Inhibarea agresivității – frustrare suplimentară și se transformă în forme agresive travestite
5. Realizarea comportamentelor agresive – rol declanșator, reduce alte comportamente agresive
- Răspunsul la frustrare e influențat de modelul cultural domninant și de personalitatea atacantului
(înclinația demografică, inflexibilități cognitive, ostilitatea relațiilor)
Strategii de învingere a prejudecăților
1. Socializarea critică a subiectului
- costisitoare pe termen mediu și lung, globală, dar foarte influentă
- presupune că mediul social integrator să producă proiecte sistematice de remodelare a atitudinilor
membrilor societății în vederea reconfigurării atitudinilor specifice, sănătoase și să se întemeieze pe
discernământ social
Discernământul social = capacitatea subiectului de a evalua în mod critic contextul și alege pe baza reperelor
valorice produse de societatea despectivă, conduita într-o situație anume
2. Socializarea primară, reformarea modului de a gândi diferența proprie a părinților
- Studii: prejudecata e obositoare și pentru cel ce o face – disconfort psihologic pe termen mediu
- Părinții trebuie avertizați asupra educației în ... ... și etnocentrice
3. Ipoteza contactului
- Afirmă că sporirea legăturii intergrupuri duce la diluarea prejudecăților reciproce dar trebuie să aibă
niște condiții
o Interacțiunea să se producă în cadrul unor sarcini necontrariate
o Membrii grupurilor aflate în contact să dețină un statut economico-social apropiat
o Situația de contact să favorizeze cooperarea șiinterdependența prin identificarea unor scopuri
comune supraordonate
o Membrii să se cunoască și în registru informal – subiecții se evaluează unii pe alții ca
individualități
o Normele existente în grup să favorizeze egalitatea șanselor
o Să se poată crea un climat de analiză critică a contextului interacțiunii și nu de gândire
dogmatică
4. Recategorizare
- Moderarea prejudecății prin retragerea graniței identitare între grupuri, eliminând frontiera simbolică
– ingroup – outgroup
- Prin punerea în evidență și activarea unei apartenenție supraordonate a grupurilor particulare
5. Intervențiile cognitive
- cale instrumentală de învingere a prejudecăților, ce se bazează pe diminuarea erorii de inferență
produsă de subiect prin preluarea informației colective și neglijarea informației individuale
- Se încearcă stimularea subiectilor de a se centra pe caracteristicile celuilalt până îl individualizează și
îl transformă într-o personalitate unică
- O tehnică adecvată se bizuie pe valorificarea mecanismelor atribuirii
o Când face evaluarea asupra celuilalt ne centrăm asupra rezultatele comportamentului sau,
având tendința de a ignora alți factori care intervin
 o Necesară o orientare a evaluării, pornind de la balanța ... și ...
6. Dezagregarea stereotipurilor implicite
- Pleacă de la premisa că în pofida strategiilor de mai sus, stereotipul poate fi conservat și întărit –
subiectul încearcă să explice atributele ce se abat de la viziunea clișeu prin caracterul lor
individualizat, excepțional
- Cei ce se abat de a trăsăturile generale ale grupului provoacă efectul de contrast – cei ce deviază de
la așteptări sunt excepția de la regulă, iar stereotipul e protejat
- Un mecanism frecvent articulat de subiectul ce se confruntă cu un stereotip – crearea subgrupurilor
 categoriile sociale subordonate obiectului stereotip
 noile categorii le permit să formeze expectații mai ... despre ... particulare ale
grupurilor generale, păstrând și stereotipul generic nealterat
- Pentru neconservarea stereotipurilor și dezvoltarea stereotipurilor implicite:
1. Contactul cu celălalt să furnizeze constant informații inconsistente cu stereotipurile ...
2. Să implice mai mulți ... ... pentru depășirea .......
3. Informația să provină de la membrii tipici ai grupului
 Contrastul nu se va produce

4. Perioada prenatală
Copilul vine pe lume nu doar cu achiziții anatomo-fiziologice, ci bazele psihismului său se formează încă
din uter
Etapele de formare a copilului
o repere somatice ale vieții prenatale
a. Etapa gemelară
- primele săptămâni de la fecundare până când zigotul coboară în trompe pentru a se fixa
b. Etapa de embrion
- durează primele săptămâna 6 de la încheierea primei etape și se sfârșește la săptămâna 8
- Aici se schițează organele, sistemele fiziologice fundamentale iar la final va arăta ca o ființă umană
Perioada de vulnerabilitate
În perioada de embrion există un maxim de vulnerabilitate în fața oricărui factor de mediu nociv:
alimentația gravidei, consumul de alcool, tutun, etc.
 Perioada cea mai vulnerabilă pentru creier: 15 – 25 de zile
 Perioada cea mai vulnerabilă pentru inimă: 20 – 40 de zile
 Perioada cea mai vulnerabilă pentru ochi: 24 – 40 de zile
- 80% din anomalii sunt provocate de un mediu prenatal inadecvat
- În perioada embrională se dezvoltă sacul amniotic
Zigotul se diferențiază în 3 membrane
a. Etodermul - va de naștere – celule senzoriale ale sistemului nervos, înveliș exterior –
piele și glande, păr, unghii și prți din dinți
b. Mezodermul – naștere: înveliș interior piele, mușchi și schelet, sistemul excretor și
circulator
c. Endodermul – tract gastro-intestinal, trahee și bronhii, trompele lui Eustache, plămâni,
pancreas, splină
- Circuitul sanguin al mamei – copil – cordon ombilical – format din vase de sânge ce duc sângele de
la ambrion la placentă și invers
- Perioada embrională – risc crescut avorturi spontante – în special pt copii cu ... .../genetice
c. Etapa de fetus
- 3 luni până la naștere – 6 luni
- E o etapă de diferențiere a organelor și de maturizare a celorlalte
- În luna 3 se vede sexul copilului și încep să apară o serie de reflexe – deglutiție, sughit
- La 28 de săptămâni copilul e echipat fiziologic pentru supraviețuire în caz de naștere prematură
- Față de etapa embrionară e mai puțin expusă factorilor de risc
Există o problemă controversată în ceea ce privește când începe viața: comisia de la ... spune că viața începe
din a 14a zi de la fecundație, când apar primele semne ale unui sistem nervos primitiv
Etapele dezvoltării psihismului
1. Natura reflexă – primele achiziții, primele 5 săptămâni de la concepere
2. Motrice
i. 3 săptămâni – bătăile inimii
ii. săptămâna 7 – mișcări flexiene și extensie coloană vertebrală
iii. Copilul se mișcă cu mult înainte ca mama să poată simți
iv. 7 – 12 săptămâni
a. îndoaie capul
b. lovește cu membrele
c. se întoarce în poziții
d. suge degetul, linge peretele intrauterin
e. ...
v. Săptămâna 10 – mișcări respiratorii sporadice
vi. Săptămâna 16 – se recomandă analiza amnocentezei – fetusul știe să se retragă pentru
a se proteja, atacă seringa cu pumnii
vii. Săptămâna 17 – știe să facă grimase
 Fătul e activ 14% din zi
3. Aparat senzorial
a. Simț tactil
- Intră primul în funcțiune, datorită contactului persistent uter – trunchi cerebral
- Valderman
o metoda haptonomiei
 se poate lua legătura cu copilul pe filieră tactilă
 există o ritmicitate constantă – copilul așteaptă, copilul răspunde
 acest lucru arata capacitatea copilului de reflexe condiționate ...
o poate duce la optimizarea nașterii – sincronizarea motricității
b. Văz
- copilul are o sensibilitate pentru lumina puternică
- s-a demonstrat experimental că fetusul reacționează prin modificarea ritmului cardiac și a poziției
dacă pe abdomenul mamei se proiectează lumina
- vede din luna 7
c. Gustativ
- reacționează la stimuli de la 5 luni
- sesizează deosebirile dulce-amar
- manifestă deschidere față de dulce, și aversiune față de amar
d. Afectiv
- Compensează pe cele gustative
- Face grimase în fața mirosului hranei livrate
- E stimulat constant de cel puțin 120 de substanțe olfactive orodifice intrauterin
e. Auzul
- Se activează precoce auzul fetal, dacă copilul e bombardat de stimuli auditivi – exteriori și interiori
o auzul este cel mai evoluat dintre toate simțurile, e „Roma corpului”
o are reacții auditive clare la 7 luni
o pentru că copilul plutește în lichid amniotic- sunetul trebuie să aibă anumite exigențe –
intersitate și frecvență
Sunete externe
Există două opinii opuse ce tip de sunete usnt mai accesibile fetusului
1. ...
 care optează pentru sunete grave (300 – 2000 hz)
 a descoperit că după ce copiii ascultau o piesă sub 200 hz, după naștere au recunoscut-
o și aveau o stare de calm
 realizată prin simulare și când se utilizează vocea părinților
 2. Veldman
 spune că sunetele înalte sunt propice pentru urechile fetusului (8000 hz)
 realizează metoda audio-psiho-fonologică și are două secvențe:
o se apelează la ... sau vocea mamei
o recurge la vocea ... a individului
Primele sunete ce ... universul prenatal sunt sunetele părinților
- rol crucial – vocea mamei ce se propagă de la origini la uter prin coloană
- copiii sunt capabili să recunoască vocile părinților
Sunete interne
- Bătăile inimii materne ce induc calm și bunăstare când au ritm normal
- Universul sonor are o importanță capitală pentru dezvoltarea armonioasă psihică și fizică și trebuie
evitate excesele
f. Vagitus uterinus (strigăte fetale) – apar spontan și ca sunete de protest la situații
traumatizante
g. Memoria
- Debutează în luna 6
- Datorită secreției unui hormon al mamei pentru a suține sarcina, oxitocina, amintirile din prenatal
sunt uitate – pot fi aduse la suprafață de regresia hipnotică
- ... a recartografiat ... – din 3 nivele, nivelul 2 al ... – amintiri prenatale
h. Capacitatea de învățare
- Tomatis spune că în prenatal se poate observa ... ale ... unui ...
i. Afectivitatea
- Debutează în luna a 6a
- Între mamă și copil există 3 canale de comunicare:
 Fiziologic
o Schimb biunivoc de hrană și oxigen necesare dezvoltării copilului
o Copilul livrează hormoni pentru funcționarea sarcinii
o Malnutriția mamei
 Reduce 20% din numărul neuronilor
 Reduce IQ
 Reduce greutatea la naștere
o Drogurile au efecte nocive
o Radiațiile pot genera anomalii congenitale la fetus
o Bolile mamei sunt un pericol pentru fetus
o Compatibilitatea RH la părinți
o Starea psihică a mamei influențează copilul
 până la 6 luni sunt repercursiuni fiziologice
 după 6 luni – se pot manifesta și în plan psihologic
 Comportamental
o Cei doi își transmit mesaje – atingerea ..., fătul lovește, se recomandă ca mama să îi
vorbească și să îi cânte fătului
 Empatic
o Se activează pe seama schimburilor afective
o Respingerea fătusului – compromite dezvoltarea armonioasă a lui
j. ... de conștiență
- La sfârșitul sarcinii când arhitectura cerebrală e completă
k. Somnul paradoxal
- Debut – 7 – 8 ani
- Insoțit de mișcări culare și vise
- Activitatea onirică e un bun exercițiu de antrenare și perfecționare a ...
 5. Neuropsihologie
Hipotalamusul și funcțiile sale:
Hipotalamusul și funcțiile vegetative:
Hipotalamusul ca centru subcortical de integrație vegetativă primește informația din întregul
organism prin aferențe și induce reacții vegetative adecvate însoțite de modificări ale constelației endocrine
și comportamente motorii asociate.
Deosebim o zonă de întegrație vegetativă simpatică de o zonă vegetativă parasimpatică.
a. Zona de integrare vegetativă simpatică se află în hipotalamusul postero-lateral. Mediatori chimici
sunt dopamina, noradrenalina și oxitocina. Excitarea zonei simpatice determină:
 Tahicardie = creșterea frecvenței cardiace
 Hipertensiune
 Midrioză = creșterea pupilei
 Piloerecție = ridicarea părului
 Inhibarea peristeltismului intestinal
 Branhodilatație = dilatarea bronhiilor
 Hiperglicemie
 Intensificarea metabolismului 
 Intensificarea termogenezei
 Hiperventilație
b. Zona de integrare vegetativă parasimpatică e situată în hipotalamusul antero-median. Excitarea
acestei zone determină fenomene de predominanță parasimtatică ce se manifestă prin:
 Brahicardie
 Hipotermie
 Sudorație
 Branhoconstricție
 Accentuarea peristaltismului gastro-intestinal
 Defecație
 Micțiune
Hipotalamusul și termoreglarea
 Menținerea constantă a temperaturii = homeotermie
Homeotermia e posibilă datorită teromastatului hipotalamic. Hipotalamusul integrează toate informațiile
termice centrale și periferice. În hipotalamus există doi centruu: 1 pentru termogeneză (produce căldură) și 1
pentru termoliză (pierde căldură).
a. Centrul termogenetic se află în hipotalamusul posterior și se leagă de zona simpatică. Stimularea
centrului termogen se face cu substanțe pirogenetice sau prin iritații ale hipotalamusului posterior, ca
și leziuni ale regiunii supra și preoptice, produc hipertermie.
b. Centrul termolitic se găsește în hipotalamusul anterior. Stimularea acestui centru induce mecanisme
de pierdere de cald prin polipnee (respirații frecvente), vasodilatație (pielea se încălzește și înroșește)
și transpirație. Lezarea centrului termolitic va provoca hipertermie.
Hipotalamusul și funcțiile endocrine
Hipotalamusul se leagă de glanda hipofiză și crează o unitate funcțională numită sistemul hipotalamo-neuro-
hipofizar.
A. Sistemul hipotalamoadenohipofizar – parvocelular
 Este format din celule mici; se găsește în hipotalamusul anterior și secretă neurosecreții de natură
peptilică care ajung în contact cu capilarele sangvine. Aceste secreții se pot clasifica în RF –
releasing factors și IR – inhibiting factors. De acești doi factori depinde reglarea secreției endocrine a
adenohipofizei. Prin aceste neurosecreții, hipotalamusul intervine în creștere, în metabolism, în
homeostazia mediului intern, reproducere, etc.
B. Sistemul neurohipofizar – mergrocelular
 Cuprinde celule mari care intervin în sinteza transportului și eliberarea de ADH și oxitocină. ADH =
hormon antideuretic (reține apa) și oxitocină = hormon care determină contracția uterului. Se
deplasează în lobul posterior al hipofizei iar prin acești hormoni, hipotalamusul reglează echilibrul
nostru hidric și reglează contractibilitatea musculaturii viscerelor în sfera genitală a femeii.
Hipotalamusul și funcțiile metabolico-nutriționale
Hipotalamusul exercită control asupra unor secreții mtabolice și nutriționale grație centrilor reglatori și
integratori.
Acțiunea reglatoare se realizează prin intermediul hormonilor și pe cale vegetativă dar și datorită inf.
secreției cerebrale care realizează un comportament ... adecvat.
Balanța ponderală și energetică este dependentă de centrul ponderosattic din hipotalamus, care asigură
echilibrul dintre depunderea de rezerve adipoase și metabolizarea acestora.
Perturbări ale ponderostatului deplasează echilibrul fie spre obezitate, fie spre casetizare (slăbire extremă).
În cadrul ponderostatului se găsesc zonele de integrație primară a alimentației: centrul foamei și centrul
sațietății.
a. Centrul foamei = hipotalamusul lateral;  dacă este distrus, dispare senzația de foame – duce la
casetizare
b. Centrul sațietății = hipotalamusul median; distrugerea centrului face să dispară senzația de sațietate –
ingestie continuă de hrană – obezitate hipotalamică
c. Echilibrul hidric-hormonul ADH
Hipotalamusul și ritmurile biologice centrale
Înțelegem prin bioritm central variațiile periodice regulate din cadrul organismului. 
Bioritmurile = modalități de adaptare ale organismului la condițiile de mediu.
Bioritmul presupune două componente: una înăscută și una dobândită. Hipotalamusul este doar o
componentă în reglarea bioritmului alături de alte componente nervoase. 
Exemple:
 Ritmul somn-veghe
 Ritmul termic și metabolic: minim la 4h, mscim la 16h
 Ritmul cardiovascular: simpaticator ziua, parasimpaticator noaptea
 Ritmul circadian hormonal hipotalamo-hipofizar: are un maxim în primele ore ale dimineții și un
minim seara.
 Bioritmul lunar: ciclul sexual feminin
 Bioritmul sezonier: fiziologic – frecvențele cardiace cresc iarna și scad vara, precum și creșterea în
înălțime iarna și scăderea vara, iar patologic – ulcer, alergii, suicid.
Hipotalamusul și comportamentul
Comportamentul de somn-veghe
Comportamentul alimentar
- în forma lui primară este legat de centrul foamei (hip. Lateral) centurl sațietății (hip. Median) și
centrul setei (hip. Anterolateral).
Centrul foamei – acțiune facilitatoare asupra centrilor motori automați ai alimentației, situați în trunchiul
cerebral și comandă reflexele de supt, masticație, salivație, deglutiție. Rolul hipotalamusului este limitat de
reglarea cantității de alimente ingerată (foame brută hipotalamică). Pe acest fond, intervine reglarea corticală
ce imprimă aspecte discriminative ale alimentației și care sunt răspunzătoare de calitatea alimentelor
ingerate (preferințe), precum și de comportamentul alimentar legat de ambianță, servire, etc.
Comportamentul sexual
- hipotalamusul intervine prin reglarea secreției de hormoni gonadotropi (ovare/testicule) + ingerarea
funcțiilor vegetative.
Hipotalamusul posterior trebuie să fie intact pentru a se realiza actul sexual. Leziuni ale necleilor tuberieni
duce la ipotență sexuală.
Comportamentul emoțional + autoconservare/apărare
- are la bază stările subiective de plăcere sau suferință. Orice stare sau acțiune pentru noi are și un
răsunet emoțional.
Astel s-a descris un centrul al plăcerii localizat în hipotalamusul anteromeridian și unul al suferinței în
hipotalamusul posterior. Stimularea hip. posterolateral induce accese de furie manifestată prin agresivitate
extremă și care este cunoscut sub denumirea de falsa turbare.
Scoarța cerebrală
Pe măsura evoluției pe scara animală, a crescut și populsțis de neuroni, cea mai evoluată etapă în
formarea SNC o reprezintă costicalizarea, iar scoarța se desvoltă la mamiferele superioare, ajungând la om
să constituie cea mai bine reprezentată parte a SNC.
Din cele 80 de miliarde de celule nervoase câte există la om, 14-17 miliarde se află în scoarța
cerebrală.
Activitatea corticală este la mai mult decât simpla activitate reflexă. Scoarța este zona supremă de
integrație pentru om, este suportul pentru conștiență, gândire și tot ce ține de atributul psiho-social.
1. Din punct de vedere morfologic este formată din celule, fibre nervoase, nevroglie și vase sangvine
2. Din punct de vedere filogenetic și morfofuncțional deosebim 
1. Centrul vechi se mai numește și paleocortex sau alocortex – 8% din scoarță, formează o
parte din riercefal
2. Centrul nou sau neocortex/izocortex – 92% din scoarță.
3. Din punct de vedere anatomic scoarța se împarte în lobi și circumvalațiuni.
Scoarța cerebrală este împărțită în 47 de cîmpuri sau arii Brodmann.
Au fost identificate 3 zone corticale, din punct de vedere funcțional: motorii, senzitive și de asociație.
a. Ariile corticale motorii – formează originea căilor descendente grupate în sistemul piramidal și
extrapiramidal
b. Ariile corticale senzitive – sunt reprezentate de centrii somestezici, vizuali, auditivi, gustativi,
olfactivi și vestibulari.
În general, pentru fiecare sens există două categorii de arii:
 Arii primare
 Arii secundare
Uneori se adaugă și câte o arie suplimentară
Ariile senzitive primare – se termină căile aferente specifice (ascendente) și determină senzații cu
caracter bine definit: tact, văz, auz, etc. dar luate în parte nu ating gradul perceptual necesar recunoaște un
obiect. Recunoașterea necesită integrarea stimulilor primari (ariile asociative) care constituie arii
suplimantare senzitive.
c. Ariile asociative – sunt dispuse între ariile senzitive primare și ariile motorii, aceste zone sunt cele
mai recente din punct de vedere filogenetic și cel mai dezvoltate la om. Ele se mieliniează ultimele,
după cortexul receptor și exector.
Aceste zone sunt:
 Regiunea prefrontală
 Partea anterioară a lobului temporal
 Regiunea parieto-temporo pre-occipital
Neuronii unei arii de asociație cu o arie primară senzorială primesc aferențe de la neuronii senzoriali ai
respectivei arii primare. Procesele asociative care au loc aici constituie substratul neuronal al percepțiilor
enimodale, aria respectivă putând fi numită arie asociativă perceptuală unimodală.
Ex: aria 17 este aria vizuală primară, iar aria vecină 18 generează percepțiile unimodale vizuale.
Asupra ariilor cortexului asociativ din gena parieto-temporo-occipitală converg informațiile
unimodale de la toate ariile senzoriale și informațiile talamice. Această convergență polisenzorială
corespunde unor funcții integrative complexe, perceptuale ale ariilor asociative, asigurând percepții
multimodale iar ariile respective pot fi denumite arii asociative perceptuale multimodale.
Lângă ariile senzitive sunt arii de asociație cu funcție gnostică, iarîn jurul ariilor motorii sunt arii de
asociație cu funcție praxică. 
Gnozie = atunci când plecând de la senzații se ajunge la identificare
Praxie = tehnica gestului – execuția unei mișcări conform unui anumit scop.
Lezarea acestor arii:
 Tulburări gnozice (agnozi)
 Tulburări praxice (apraxi)
La om, funcțiile ariilor simetrice sunt asemănătoare, iar între ele există un transfer prin căile comisurale.
Excepție fac funcțiile integrative superioare (asimetric dispuse, realizate doar de o emisferă, astfel activitatea
unei emisfere este diminuată pentru realizarea anumitor funcții integrative).
La majoritatea indivizilor, pe baze genetice, emisfera stângă este dominată în integrarea unor funcții
asociative, psihice specific umane (perceperea și înțelegerea vorbirii auzite și scrise și exprimarea verbală
prin grai sau prin scris.)
Emisfera dreaptă este emisfera minoră la majoritatea indivizilor și cuprinde arii asociative cu rol în
integrarea schemei corporale, recunoașterea spațială și ideația neverbală.
Funcțiile generale ale scoarței cerebrale
Funcția senzorială
Contactul permanent cu mediul înconjurător și variațiile continue ale condițiilor fizice și sociale impun
adaptarea adecvată a organismului. Acesta presupune informarea permanentă, rapidă și completă asupra
oricăror modificări. 
Prin căile directe ascendente se realizează proiecția în ariile corticale specifice ale sensibilității astfel:
a. Sensibilitatea somestezică în circumvoluția postcentrală din lobul parietală – A1, A2, A3 – ilustrată
prin homunculusul senzitiv – proiecția noastră pe scoarță din punct de vedere tactiv.
b. Văzul se proiectează în lobul occipital – A17, A18, A19
c. Auzul este în lobul temporal – A41, A42, A22
d. Gustul este în partea inferioară a circumvoluției postcentrale A43
e. Mirosul este în cortexul prepiriform, cortexul periamigdalia, hipocamp (riencefal) și în scoarța
prefrontală
f. Echilibrul în lobul temporal
Pe lângă cîile directe specifice există și o cale multisinaptică de conducere a sensibilității cu proiecție
corticală difuză (SRAA). Acesta are rol în menținerea stării de veghe, necesară discriminării stimulilor
specifici. Modificările survenite in mediul intern și în organele interne se transmit scoarței cerebrale, care
intervnie în reglarea, integrarea și coordonarea somato-vegetativă. Sensibilitatea viscerală devine conștientă
în general numai în cazuri patologice.
Zonele de protecție corticală a aferențelor vegetative se găsesc fie în apropierea celor somatice, fie în lobul
prefrontal.
Funcția de integrare a organelor efectuare
Aferențele corticale aduc informații care vor fi analizate și prelucrate și traduse de către sistemul motor
cortical în activități musculare somatice – de exemplu tonusul, postura, echilibrul, diversele mișcări.
Putem clasifica cortexul motor în:
 Aria motilității voluntare
 Sistemul extrapiramidal de origine corticală
1. Aria motilității voluntare – A4
Are o somatotopie caracteristică numită homuncului motor. La acest nivel își are originea fasciculul
piramidal. Pe lângă fibrele nervoase provenite din aria 4, conține și fibre din A1, A2, A3, A5, A6, A7, A8,
cât și din fibre în lobul temporal și din lobul occipital.
Calea piramidală/cortico-spinală asigură legătura dintre scoarță și moto-neuroni.
2. Sistemul extrapiramidal de origine corticală
 Reprezentată de majoritatea ariilor, dar în special de A4, A6, A8 din frontal, A2, A5 din parietal și
A19 din lobul occipital. Acestea asigură, reglează și controlează tonusul postural bazal, atitudinile
automate, mișcări semivoluntare, mișcări automate asociate cu mersul, vorbitul, scrisul, alimentarea
și unele stări afectiv-emoționale.
Lobul frontal
2 zone prin:
 Scoarța precentrală
 Scoarța prefrontală
a. Scoața precentrală este motorie exclusiv.
A4 este aria motorie primară. La acest nivel, se realizează o integrare senzorio-motorie datorită multiplelor
influxuri senzoriale, care aduc continuu informații ce permit învățarea actelor motorii și crearea de
stereotipuri dinamice, astfel mișcarea voluntară va fi continuu optimizată.
Somatotopia reflextă o reprezentare corticală dependentă de importanța funcțională și de complexitatea
mișcărilor din segmentele comandate. Astfel reprezentarea mâinii, în special al degetului mari precum și a
feței au extinderea cea mai mare.
La nivelul ariei primare motorii A4 din fiecare emisferă se proiectează predominant partea opusă a corpului
și membrelor cu excepția extremității cefalice care are și o imp. proiecție homolaterală. Organele situate pe
linia mediană a corpului (gură, buze, căile aeriene superioare) se proiectează unilateral în emisfera
domnantă.
Lezarea unilaterală a A4 provoacă tulburări motorii de partea opusă a coprului dar numai pentru mișcările
voluntare și de finețe ale mâinilor și degetelor,  nu este perturbată direcția mișcării și nici adaptarea mișcării
care nu necesită dibăcie pentru că acestea sunt comandate de ariile extrapiramidale. Dacă și aceste arii sunt
lezate se produce apraxie motorie – mișcări anarhice, dezordonate, inadaptate gestului comandat.
b. Funcțiile scoarței prefrontale sunt legate de centrul ideomotor. Aria ideomotoare se găsește sub
controlul inhibitor al scoaței prefrontale. Scoarța prefrontală asigură analiza discriminativa a
impulsurilor senzoriale, le corelează cu impresiile stocate și optimizează răspunsul elaborat de aria
ideomotorie.
Scoața prefrontală contribuie la complexele activități de tip judecată, rezolvarea problemelor matematice,
etc. De asemenea, asigură influența SNV în procesul activității intelectuale.
Extirparea sa bilaterală determină abolirea controlului, inatenție, ideație incoerentă, tulburări de memorie –
mai ales pentru evenimentele recente, lipsă de inițiativă, tulburări de comportament, alterarea orientării în
timp și spațiu, euforie, tendințe la glume, dezinhibația comportamentelor instinctive – sindromul Moria.
Lobul parietal
 Este senzorial, de asociație – arii somestezice primare A1, A2, A3 – au o somatotropie precisă,
homunculus cerebral.
Diversele regiuni ale corpului sunt reprezentate inegal pe scoarță, cea mai bună reprezentare având-o fața,
buzele, limba, urmată de mână și de police. Mărimea ariilor corticale – direct proporționată cu numărul
receptorilor din fiecare arie periferică a corpului. Porțiunea inferioară a ariei somestezice cuprinde și aria
corticală a gustului – A43.
Leziuni distructive sau extirparea cortexului senzitiv produce o pierdere aproape completă a senzibilității
contralaterale. După scurt timp revine sensibilitatea dureroasă iar ulterior pot să reivnă parțial sensibilitatea
la stimuli de presiune, tactili și termici. Nu se restabilește însă sensibilitatea de tip discriminativ, simțul
pozițiilor segmentelor de membru, localizarea tactilă-discriminarea greutăților, etc.
Lobul temporal
 Porțiune senzorială A41, A42, A22 pentru auz și echilibru; porțiune ce cuprinde arii de asociație;
porțiune făcând parte din sistemul limbic.
Aria auditivă primară – A41, A42 –senzația auditivă se proiectează în ambele emisfere, dar mai ales în cea
opusă.
A22  din emisfera dominantă = aria audiopsihică.
Centrul cortical de echilibru – girusul temporal superior.
Ariile de asociație de acest loc intervin în elaborarea și integrarea complexă a percepțiilor vizuale:
a. Lobul temporal drept = percepția materialului vizual neuzual
b. Lobul temporal stâng = recunoașterea obiectelor uzuale
Leziuni:
 Acufene – tiuitul urechilor
 Halucinații olfactive
 Halucinații gustative
 Hipoacuzie bilaterală – scăderea auzului în ambele părți
 Agnozie auditivă – auzi dar nu înțelegi
 Tulburări de echilibru
 Halucinații vestibulare
Extirparea lobului temporal bilateral duce la tulburări de memorie, cu pierderea memoriei recente, tulburări
de comportament și afectivitate cu exagerarea tendințelor orale, hipersexualitate, apatie sau agresivitate.
Lobul occipital
 Are rol senzorial (vizuo-senzorial) și de asociație (vizuo-psihic)
Aria vizuală primară – A17 – se proiectează retina punct cu punct. Această arie primește informații de la
câmpul vizual temporal de aceași parte și de la câmpul vizual nazal de partea opusă.
Aria peristatică A18 are rol de asociație vizuală și A19 are rol în reglarea mișcărilor reflexe ale ochilor și
capului la stimuli vizuali și în ecomodare.
 La nivelul A19 se reflectă imaginea vizuală a mediului înconjurător, se recunosc obiectele cu
valoarea lor simbolică, inclusiv limbajul scris.
În A18 și A19 se realizează imaginea spațială, funcția de orientare și reprezentarea imaginii
corporale.
Lezarea acestor arii produce halucinații vizuale; lezarea bilaterală a A17 determină cecitate totală, a A18,
A19 determină agnozie vizuală – vede obiectele dar nu le recunoaște și a A19 din emisfera dominantă
produce alexie – imposibilitatea de a citi.

6. Modele explicative ale personalității în 3 și 5 factori

Eysenck – analiza factorială a personalității (Big 3)
1. Descrierea structurii personalității
- Eysenck, alături de Allport și Cattel, e reprezentantul prespectivei multidimensionale a abordării
personalității
Aspectul care unifică cele 3 abordări: toți pornesc de la premisa că tipul de personalitate, ca structură
ce reunește subiectul pe baza unor similitudini – e un descriptor mult prea general pentru surprinderea
particularităților individuale.
Cred că toți subiecții au o structură primară, comună a personalității – dar diferă între ei în funcție de
manifestările trăsăturilor particolare
= aceste două premise au dus la impunerea noțiunii de trăsătură + factor de personalitate = nu doreau ca
persoanele să fie plasate rigid în câteva categorii
Apar aici diferențe între concepția lui Allport și Cattell & Eysenck
- Allport: trăsătura = descriere calitativă a personalității subiectului
- Cattell & Eysenck = factor – surprind mult mai sensibil diferența dintre subiect în funcție de grupa în
care se manifestă comportamental o trăsătură de personalitate
2. Dimensiunile majore ale personalității
În descrierea personalității, Eysenck pornește de la inventarierea a 39 de puncte referitoare la aspecte ca:
- situatii sociale
- trăsături de personalitate
- simptomatologie nevrotică
 Cercetarea lui a fost realizată în domeniul clinic – 700 de bolnavi
Dimensiunile pe care Eysenck la identifică în structura personalității sunt relevante pentru personalitatea
normală, au doar o mică specificitate în cazul patologiei.
În cercetările lui asupra personalității ...: metoda analizei factoriale ca și Cattell, dar față de el, a
obținut un număr mai mic de descriptori ai personalității, independenți unul față de celălalt.
Analiza lui Cattell care indică și corelațiile între factori – surprinde mai fin diferențele dintre gradele
de manifestare a unor trăsături individuale
Eysenck a concluzionat că personalitatea poate fi descrisă prin 4 factori polarizați în 2 dimensiuni
majore:
 Neuroticism (N)
o E general
o Acoperă 14% din varianța totală
o Constituie dimensiunea stabilitate-instabilitate emoțională
 Extraversiune-Introversiune (E)
o 12% din varianță
o E ... bipolar care opune gradul simptomelor isterice – cu cele distemice
o Dihotonia isterie-distimie
 În 1975, altă cercetare: Psihoticismul (P)
o Această scală va fi mai târziu normalizată de Zuchkerman vs. controlul impulsurilor
Personalitatea poate fi descrisă de două dimensiuni majore –...
o principalele trăsături rezultate din studii corelațiilor subsumate a celor două dimensiuni:
- Extraversiune
 Sociabilitate crescută
 Tendințe de dominare
  Nestăpânire, impulsuri
 Asumare risc
 Expresii emoționale vii
 Optimism
 Indiferență
- Intraversiune
 Copaci de introspecție
 Prudență în acțiune
 Echilibru
 Tendința spre ordine
 Distanțare relațională
 Tendințe pesimiste
 Control emoțional
Cele două dimensiuni nu au o distribuție normală – majoritatea persoanelor se plasează către centrul
continuumului delimitat de extreme
3. Structura ierarhică a personalității
Eysenck propune un model de structurare ierarhică a personalității ce include diverse aspecte ale ei,
organizate în funcție de gradul lor de generalitate
Nivelul cel mai general – dimensiunea E/N
Nivelul mai scăzut de generalitate – trăsătura de personalitate caracterizată ca tendințe individuale spre
acțiune
Nivelul cu cel mai scăzut grad de generalitate – cel al răspunsurilor habituale – acțiuni repetitive ale
subiectului în situații asemănătoare (comportamente tipice) – Cel mai scăzut grad ... ... ... ...
Personalitatea are o organizare piramidală – nivelul cu gradul de generalitate subordonează nivelurile
inferioare.
Când studiem comportamentul unui individ ca expresie a personalității sale, utilizăm o descriptivitate
a trăsăturii de personalitate – răspuns habitual – reacții specifice.
Cunoscâd situarea persoanei pe o anumită poziție între cele două extreme, se pot face predicții asupra
nivelului următor.
Dezvoltarea personalității
Influența eredității asupra personalității
Zuckerman afirmă teoria lui Eynseck asupra personalității poate fi considerată o teorie a
temperamentelor
o Dacă cei 4 factori de descriere a personalității sunt considerați dispoziționali
o Termenul de dispoziție subliniază existența unei moșteniri genetice de tip energetic/emoțional
Se cunoaște că unul dintre cele mai importante aspecte înscrise genetice este structura sistemului
nervos – Echilibrul excitației-inhibiției primește influențe genetice
... pune în legătură cele 2 dimensiuni majore a personalității cu starea de excitație și inhibiție
corticală
Dimensiunea E/I e controlată de sistemul activator ascendent – funcția lui: controlul nivelului simulării SNC
- În cazul E, sistemul activator tinde să inhibe răspunsurile neuronale = efect scăderea stimulării la
nivel cortical
- Extroverții au un nivel scăzut al excitabilității corticale – pe plan comportamental inițiază acțiunea ca
să le crească stimularea – Introverți e invers
Dimensiunea N are la bază fiziologică sistemul nervos autonom
- Pe baza stimulării acestui sistem, reacțiile emoționale intense se vor asocia ce reacții somatice (ritm
cardiac, respirație crescută)
- Cei cu instabilitate emoțională – SN autonom reacționează mai rapid si mai intens decât în cazul
subiecți stabili emoționali
- Modificarea de natură vegetativă și evaluarea semnificativă a evenimentelor, persoanelor, obiectelor
= determină ...
Influența socializării asupra dezvoltării personalității
Întrebarea: dacă factorii socioculturali, modele ..., modele de conduită socială sau valoarea educației
pot influența dezvoltarea personalității ... native
 Studii:
- nivelul ridicat criminalitate: extraversiune = cauză: comportament antisocial – capacitate scăzută de
condiționarea socială a structurii personalității cu note tipic extravertite
o Studii corelaționale: combinații scoruri înalte E și N denotă o tendință puternică la nivel de
grup spre comportamente antisociale
- Ulterior, studii: nu întotdeauna – influențele sociale în dezvoltarea personalității este sunt mai mici
decât ereditatea
Caracteristici dimensiuni:
1. Extraversiune/Introversiune
- Sociabilitate
- Activism
- Asertivitate
- Căutare de senzații
- Emoții pozitive
- Dominanță
2. Neuroticism/Stabilitate emoțională
- Anxietate
- Deprimare
- Labilitate
- Tensiune
- Stimă de sine scăzută
- Sentimente de vinovăție
3. Psihoticism/Control al impulsurilor
- Opacitate afectivă
- Insensibilitate
- Egoism
- Tendințe anti-sociale
- Creativitate
- Ostilitate
Modelul Big 5
- Cattell, prin constructele teoretice propuse și metode și tehnici utile oferă material informatic pentru
elaborarea altor metode de cercetare a personalității.
- Big 5 măsoară 5 dimensiuni majore de personalitate
- Tupers + Christal – plecând de la variabilele derivate din factorii de personalitate evidențiați de
Cattell realizează replicarea în diverse cercetări a 5 factori:
o extraversiune
o agreabilitate
o dependență
o emoționalitate
o cultură
- Norman operează cu diferențieri între trăsături (stabile) și stări (temporare) a personalității =
concluzia: structură de factori cu valoarea predictivă, susceptibilă de a reflecta structura de bază a
personalității
o Etraversiune (sociabil/asociabil, deschidere/închidere față de experiență, optimism/pesimism)
o Agreabilitate (amabilitate, generozitate, înțelegere)
o Conștiinciozitate (responsabil/iresponsabil, ordonat/dezordonat, cu/fără scrupule)
o Stabilitate emoțională (tensionat/relaxat, încordat/destins, calm/anxios)
o Cultură (sensibil/insensibil, reflexiv/non-reflexiv, educat/needucat)
- Costa & McCrae pronesc de la modelul elaborat de Norman și pun bazele unei teorii sistemice
privind semnificația celor 5 dimensiuni pentru înțelegerea personalităților și a comportamentelor ...
 o Apar probleme în replicarea modelului la nivelul diferitelor culturi, în special a dimensiunilor
C și A, ce prezintă variații semnificative la nivel individual datorită unor modele ... și a unui
sistem axiologic promovat de societatea respectivă.
o Dimensiunea E/I e o dimensiune relativ universală a personalității – stabilității emoționale i
se dau diferite conotații diferite în societăți – la fel și A
o Dimensiunea Cultură este asociată la nivel de trăsătură cu diferiste aspecte: intelect,
deschidere spre experiență, potențial creativ, liberalism, spirit inovator, stil experiențial
 Costa propune o nouă dimensiune definitorie pentru personalitate: deschiderea spre
experiență
Big 5 în cercetarea românească
- Această metodă a fost replicată pe populația românească – chestionarul ABCD-M

7. Bandura – Teoria învățării observaționale

Teoria se circumscrie perspective social-cognitive = are asumpțiile:
 Dezvoltarea personalității este expresia interacțiunii dintre factori interni și externi
 Procesele și funcțiile cognitive (selectivă, perceptivă, encodare, prelucrare și transformare de
informații) reprezintă baza unor diferențe interpersonale la nivel comportamental
 Impulsul motivațional ce asigură dinamica personalității este reprezentat de expectanțele subiectului
cu privire la desfășurarea viitoare a unui comportament – la efectele lui
 Dezvoltarea personalității are la bază abilitatea subiectului de învățare, ca asimilarea unor informații,
scheme și strategii operatorii – ca formare și consolidare a unor atitudini, activitate care se desfășoară
la orice vârstă, depinzând de anumite condiții.
- Bandura pornește de la constatarea că oamenii învață prin observarea comportamentelor altor
persoane – iar învățarea se produce chiar în absența unei recompense
- Introduce distincția dintre învățare și performanță
 Ca performanța să fie repetată, necesită o recompensă
 Recompensa nu este necesară întotdeauna învățării
- Schimbările comportamentale pe planul personalității
 prin expunerea subiectului la comportamentele unui anumit model (printr-un
proces de învățare observațională)
Învățarea observațională = noile răspunsuri sunt achiziționate sau răspunsurile existente ale subiectului sunt
modificate ca efect al observației conduitei altui subiect și a consecințelor sale.
Dezvoltarea personalității
a. Modelarea personalității copilului
Finalitatea dezvoltării personale = adaptarea comportamentului individual la diferite situații sociale, adaptare
caște este egală cu câștigarea independenței pe plan social
- Bandura: procesul fundamental implicat în socializare e modelarea comportamentală
- Model = standard de conduită susceptibil de a fi atins (persoana a cărui comportament va fi preluat)
o modelarea = conceptualizată ca strategie de producere a unor schimbări la nivelul
personalității cu efecte pe plan comportamental
În acest context explicativ – interpretarea personalității vizează analiza calitativă a modelelor la care a fost
expusă persoana respectivă
- Efecte ale procesului de modelare:
 creșterea capacității de discriminare
 efecte pe plan motivațional
 modificarea rolului/statutului social
- Modelarea
o proces continuu
o specific copiilor și adulților cu comportamente dezadaptative social
La copii:
- Ca mecanism funcțional intrinsec – modelarea se bazează pe capacitatea copilului de identificare cu
figurile parentale
o Ca potențial de modelare, părinții se împart
  Modele bazate pe putere (controlează recompensa)
 Modele bazate pe statut (la rândul lor primesc recompense/recunoaștere)
- Studii Bandura: copiii se identifică cu modelul pe putere mai mult decât cu cel pe statut
o ...: variabilele sociale, de exemplu distribuția puterii în constelația familială, influențează
comportamente specifice sexului și atribuirea unor calități
o În acest caz – învățarea observațională nu e recompensată direct, ci indirect prin observarea
comportamentelor modelului
- Alte studii Bandura:
o Influențele în dezvoltarea personalității copiilor nu dețin doar modele adulte ci și grupe de
covârstnici
o Adulții cu nivel educațional scăzut oferă modele ce sunt imitate în mod repetat mai des decât
adulții cu nivel educațional crescut
o Modelele pe care societatea le promovează – imitare și internalizare crescută de copii
o Agresivitatea = comportament învățat prin observare
La adulți:
- Învățarea prin observare și imitare la nivelul personalității adulte e necesară atunci când se urmărește
eliminarea unei conduite dezadaptative, se obțin comportamente performante
- Cele 4 funcții psihice implicate predominant în învățarea observațională sunt:
a. Susținerea atențională
o Observarea unui model presupune urmărirea conștientă și intențională a comportamentului
acestuia, având un anumit scop
o Observarea nu se poate realiza în absența capacităților de orientare activă și selectivă a
energiei sale către model
o Mecanismele de învățare permit selecția perceptivă, analiza segmentelor de acțiune, sesizarea
efectelor comportamentale
o Sunt necesare următoarele abilități:
 Ale modelului: valența afectivă, mobilitatea atențională, complexitate, valență
funcțională, distributivitate
 Ale observatorului: abilitate senzorială, nivel de excitabilitate, motivație, set
perceptiv, experiența anterioară
b. Procese de retenție
o Memoria e necesară nu doar în observarea actelor și mobilitatea atenției ci și în imaginarea și
reținerea datelor observate pentru a fi reactualizate atunci când contextul o cere
o Calități psihologice reclamate în retenția comportamentelor observate:
 codificare simbolică
 organizare cognitivă
 reactualizarea informației
 reactualizare de ordin motor
c. Procese de reproducere motorie
o Pe baza inregistrării informației și a mișcărilor modelului, subiectul va reproduce toate
acțiunile și actele modelului într-o situație simultană
o Comportamentele complexe pot fi reproduce prin combinarea elementelor comportamentale
de răspuns
o Subiectul va imita comportamentele adaptative ale modelului – dacă el obține performanța în
acea sarcină – întărirea acțiunilor viitoare
o Aspecte importante:
 Abilități fizice
 Acuratețea controlului comportamental
 Reprezentarea mintală a mișcărilor
d. Procese motivaționale
o Toate funcțiile anterioare nu funcționează la parametrii optimi dacă lipește suportul dinamic
de personalitate – motivația
 o Motivația impulsionează și determină orientarea energetică, codificarea și reactualizarea
informației
o Fără ea nu putem vorbi de o invățare propriu-zisă
o Motivația poate fi
 direct – sursa generatoare e echivalentă cu trebuința persoanei
 indirectă – sursa generatoare e în exterior
o Bandura: subiectul e capabil de internalizarea motivației, dezvoltându-și sistemul de reglare
și control al propriei conduite
o Aspecte la acest nivel:
 întăritori externi
 învățare prin observarea consecințelor comportamentale
 autoreglarea
Determinismul reciproc
Bandura propune termenul de determinism reciproc pentru explicarea dezvoltării personalității
Determinismul reciproc = întră trăsături, mediu, comportament e o legătură interdependentă, fiind posibile
toate dircțiile de conexiuni cauzale
- Allport + Miscel rezolvă „dispută” prin acceptarea interacționismului dezvoltării personalității,
echivalentă cu interacțiunea dintre aspecte interne, cu caracter echivoc, și externe.
- Distincții Miscel și Bandura
o Miscel: consideră comportamentul ca fiind un efect al interacțiunii dintre personalitate și
mediu
o Bandura: comportamentul, la rândul său, acționează asupra personalității și mediului
- Conform determinismului reciproc
o comportamentul poate cauza schimbări în mediu și la nivel de personalitate
o întreg procesul de învățare se bazează pe acest concept
- Clonniger – Bandura aduce o noutate deoarece consideră comportamentul individual ca și cauză, nu
doar ca efect al acțiunii personalitate/mediu
Rolul expectanțelor în dezvoltarea personalității
Expectanța (sens larg) = probabilitatea subiectivă/ipoteza explicativă privind apariția unui rezultat ca urmare
a unui anumit comportament
- Reber: expectanța e o stare internă, o atitudine/set atitudinal prin care persoana anticipiază un anumit
eveniment
- Sensuri acordate acestui concept:
o anticiparea unui comportament
o stare emoțională legată de această anticipare
Bandura evidențiază rorlul important al expectanțelor în învățarea observațională – interine activ în
modelarea și dezvoltarea personalității
- Așteptările unei persoane pot fi raportate la 3 nivele:
 Nivelul consecințelor realizate a unui comportament
 Nivelul modului de desfășurare a comportamentului
 Nivelul credințelor subiectului în propria performanță
- Bandura: ultimul nivel are pondere importantă în dezvoltarea personalității și observarea
comportamentelor adaptative
- Cercetări: expectanțele sunt rezultatul invățării observaționale și a unei condiționări. Avem
expectanțe privind relația dintre comportament și efectele lui: stimulul anticipeaza apariția altui
eveniment-stimul
Autoeficiența
= credința persoanelor că poate organiza și executa un anumit curs al acțiunii, ci obține anumite rezultate
într-o sarcină
- Persoanele cu autoeficiență crescută: încrezători în abilitățile personale de a obține succesul într-o
activitate
- O persoană poate manifesta o autoeficiență de nivel superior într-un anumit comportament/situație și
un nivel scăzut în alte situații
 - Există
o autoeficiență globală – credința în obținerea succesului/eșecului în majoritatea situațiilor
o autoeficiență ... specifică unei situații particulare
- Autoeficiența intervine ca un operator în diferite domenii – educațional, de sănătate, psihologic, ...
o Terapie: scopul ei este creșterea autoeficienței în special fobii, dereglări alimentare (Bandura)
- Subiectul învață în urma observației comportamentelor și a efectelor ei, îl va reproduce doar dacă are
expectanța succesului – prin autoeficiență se evidențiază rolul reglator al expectanțelor
o La nivelul grupului: atunci când el are credința obținerii unui comportament/prestație
performantă într-un domeniu rezultă eficiența colectivă
- Cercetări:
o în copilărie se pun bazele dezvoltării ulterioare a controlului asupra propriilor acțiuni,
pornind de la observarea ... acestea în condiții diferite
o Între 9 – 12 ani – diferența între copii la nivel de credințe în propria capacitate de obținere a
performanței
Metode de cercetare
Principalele metode de măsurare a conceptelor – experimentul și observația sistematizată a
comportamentelor
Modelarea personalității copilului
1. Experiment de laborator – grupe de copii (B + F) expus comportamentelor unui model
 Variabila manipulată: tipul modelului
o putere (controlul recompensei)
o statut (primește recompensă)
 După observare – copiii sunt duși într-o cameră cu jucării – notare comportament
 Răspunsul subiectului operaționalizat: numărul și tipul de acte vorbite + motorii
 Rezultate: indiferent de sexul observatorului/modelului = tedința de a imita
preponderent comportamentul modelului bazat pe putere mai degrabă decât pe statut
2. Expunerea unor grupe de copii (8-11 ani) la modele care se autocompensează pentru
obținerea unor rezultate
 Într-o sarcină în mod diferențial:
o primul: pentru rezultate superioare
o al doilea: pentru rezultate submedii
o un grup de copii nu a fost expus vreunui model
 Într-o etapă ulterioară, copiii au realizat ei înșiși comportamentele efectuate inițial de
modele
 Rezultate: standardele recompensate pe care fiecare copil și le acordă lui înșiși variau
în funcție de comportamentele modelului
 Concluzie: până și cel mai permisiv model (recompensă pentru rezultate submedii)
induce subiectului standardele de autorecompensă mai înalte, față de copiii fără
observarea ...
3. Experimentarea ... copii în comportamente agresive prin expunerea la modelul adulților
 G1: vizionarea unui film cu adulți ce prezintă acte agresive asupra unor obiecte
 G2: nu erau expuși la modele comportamentale agresive
 G1 + G2 – cameră cu jucării + întregistrarea actelor violente asupra jucăriilor
 Rezultate: G1 = comportament ludic agresiv mai mare decât G2 – alte cercetări au
arătate rezultate similare atât în condiții artificiale cât și reale
Modelarea adulților
- S-au evidențiat numeroase diferențe înterpersonale la evaluarea schimbărilor petrecute pe planul
dezvoltării personale al adulților
Măsurarea autoeficienței
- Scala de măsurare TES (Teachers Efficacy Scale) – evidențierea autoeficienței cadrelor didactice
 2 aspecte măsoară:
 respectul pentru propriul comportament
  încrederea obținerii unor performanțe în domeniul activității
didactive
 30 de itemi, fiecare afirmație – scală 1 – 6 = rezultă 2 categorii: autoficientă
crescută/scăzută
- Scala PSEI (Principal Self Efficiency Instrument) – autoeficiența globală
 32 de itemi – 16 situații pozitive, 16 situații negative
 subiecții aleg 1 răspuns din 4 posibile
 atribuire personală succesului
 atribuire situatională succesului
 atribuire personală eșecului
 atribuire situatională eșecului
 Relația autoficiență – locus of control (intern/extern) evidențiază diferite ...
- Instrumentele de evaluarea credinței în propria capacitate de a obține performanța în sarcini
particulare
o MSES – autoeficiența domeniu medical
o Rezultate: medicii au o autoeficiență corelată cu unele aspecte ale personalității: stima de
sine, independența decizională, exprimarea personală
Experiment: ... autoeficiență și autoevaluare în condițiile în care subiecții dispun de un feedback ...
rezultatelor obținute
- 2 grupe trebuie să rezolve o sarcină, după finalizarea ei:
 g1: li se comunică rezultatele obținute
 g2: nu au niciun control asupra lor
- Sarcina 2: anticiparea rezultatelor ce le vor obține
- Rezultate: Cea mai mare parte a subiecților ce au avut control asupra rezultatelor anterioare –
expectanță succes pentru sarcină viitoare mai crescută decât grupul al 2-lea )nu se așteaptă la
rezultate viitoare bune)
o Autoeficiența e influențată de controlul asupra performanței

8. Psihologie Experimentală
Metodele de cercetare se pot așeza pe un continuum (metoda utilizată e în funcție de natura probei utilizate)
- de la bogat, larg, puțin controlabil (observație)
- la specific, precis (experiment)
 Observația = observarea naturii
 Corelația = măsurarea naturii
 Cercetare experimentală = manipularea naturii
Studiile experimentale
- mai puternice decât cele nonexperimentale în descoperirea relațiilor cauzale
- dacă realizăm un control al variabilelor și selecția întâmplătoare a subiecților, duce la eliminarea
efectului de suprapunere a variabilelor
o cele care presupun manipularea directă a variabilelor, duc la finalizarea unei concluzie
cauzală
Experimentul = studiu în care toate posibilele variații ale unei cauze ce pot produce un efect sunt eliminate
cu excepția unuia ce este obiectul investigat
Studiile nonexperimentale
- Studiile corelaționale stabilesc dacă există sau nu e o relație între variabile (prezent control/nu
implică manipulare)
- În timp și măsurarea câtorva variabile – pentru determinarea unei relații – efect
- Studii comparative: comparații între subiecți în raport cu o variabilă
Tipuri de cercetări: (4 perspective)
- După aplicabilitatea cercetării
o cercetarea fundamentală
 Presupune dezvoltarea și testarea teoriilor și ipotezelor importante pentru cercetător
din unct de vedere intelectual, dar fără a avea aplicabilitate practică imediată,
 cercetarea fundamentală vizează dezvoltarea, examinarea, verificarea și rafinarea
metodelor procedurilor, tehnicilor și instrumentelor care alcătuiesc metodologia de
cercetare. Exemple:
 dezvoltarea tehnicilor de eșantionare
 dezvoltarea unei metodologii de evaluare a validității unei proceduri
 dezvoltarea unui instrument specific (de exemplu pentru stres)
 găsirea celei mai bune posibilități de măsurare a atitudinilor
o cercetarea aplicativă
 Majoritatea cercetărilor din științele sociale sunt aplicate. Scopul acestor cercetări este
să poată fi folosite și în alte moduri (elaborarea unor politici, îmbunătățirea înțelegerii
fenomenului studiat, etc)
- După obiectele asumate de cercetare
o cercetare descriptivă
 își propune să descrie sistematic o situație, problemă, un fenomen sau un sistem sau să
ofere informații despre un anumit context sau să descrie cât mai cuprinzător o
atitudine
o cercetare corelațională
 constă în descoperirea sau stabilirea unei relații/asocieri/interdependențe între două
sau mai multe aspecte ale unei situații
 ex: care este relația între o viață stresantă și incidența atacurilor de cord
o cercetare explicată
 clarifică de ce și cum se manifestă o relație între două aspecte ale unei situații sau ale
unui fenomen
 ex: de ce condițiile de viață stresante generează o creștere a atacurilor de cord
o cercetare exploratorie
 sunt realizate pentru a descoperi posibilitățile de cercetare dintr-un domeniu în care
cercetătorul are puține informații sau despre care nu știe mai multe
- După tipul de informație
o cercetare calitativă
 dacă scopul principal este descrierea unei situații, fenomen, problemă sau eveniment.
 descrierea unei situații observate, enumerarea istorică a unor evenimente, colectarea
diferitelor opinii privind o problemă specifică într-un grup de oameni sunt exemple de
cercetători calitative
o cercetare cantitativă
 dacă dorim să cuantificăm variațiile unui fenomen, situație sau problemă și colectăm
informații folosind predominant variabile cantitative
- După natura investigației
o cercetare experimentală
 se presupune existența unei relații de tip cauză-efect
 cercetătorul produce intervenția pe care o presupune ca fiind cauză, respectiv
manipulează variabila indirectă și așteaptă până se produce o schimbare (efect)
 în studiile experimentale, variabila indirectă poate fi observată, introdusă, controlată
sau manipulată
 pentru ca un studiu să poată fi considerat experimental trebuie îndeplinite următoarele
criterii:
 să existe cel puțin o variabilă directă pe care cercetatorul o manipulează
 existența unui grup de control, pe lângă grupul sau grupurile experimentale
(este posibilă și varianța de a avea un singur grup care să treacă treptat prin
toate condițiile experimentale
 randomizarea sau distribuția aleatoare: acest lucru ajută la controlul
variabilelor străine, acestea acționând la fel asupra celor 2 grupe
 Studiile experimentale pot fi realizate în condiții de mediu natural sau în condiții de
laborator (mediu controlat)
o cercetare non-experimentală
  pun în evidență legătura de covariere dintre două sau mai multe variabile, fără să știm
care e cauza sau care e efectul
o cercetare cvasi-experimentală
 prezintă atât caracteristici ale studiilor experimentale cât și ale celor non-
experimentale
 relația subiecților se face după anumite creiterii, de obicei după variabile de tip
etichetă
Designul cercetării pentru un grup de subiecți
- e non-experimental dacă nu implică diagnosticarea subiecților în funcție de condiție
- e popular în științele sociale pentru că sunt ușor de aministrat și sunt simple
- există 3 tipuri de designuri de bază:
1. Design pretest-posttest
o implică 2 măsurători ale unei variabile, în timp, pe parcursul unui tratament
O1 X O2
O = măsura variabilei înainte/după tratament (intervenție)
X = tratamentul (intervenția)
o comparațiile se realizează înainte și după tratament
o nu există un grup de control cu care să se compare rezultatul, motiv pentru care este dificil de
separat efectul tratamentului de efectul măsurării sau a cunoașterii de către subiecți a faptului
că sunt incluși într-o cercetare
2. Design corelațional
o este pur constatativ, investigatorul nu intervine în niciun fel și nu manipulează nimic; se
măsoară mai multe aspecte (variabile) ale unui grup și se determină relațiile dintre aceste
măsurători. Măsurătorile se fac prin test, observație, chestionar, investigări ale timpului de
reacție, etc.
o aceste măsurători se pot face o singură dată sau de mai multe ori în timp
a. Design corelațional (o singură măsură): este cel mai simplu design în care toate măsurătorile
sunt luate în același moment
b. Design cu măsuri multiple, longitudinal (de două sau mai multe ori): este folosit în studiile
unde controlul asupra subiecților este greu de realizat; presupune stabilirea unei relații dintre două
sau mai multe variabile; prelucrarea statistică adecvată este coeficientul de corelație
3. Design de tip ex-post-facto (după eveniment)
o presupune studiul comportamentului curent al subiectului care se raportează la experiența
naturală anterioară
o o caracteristică a acestei cercetări este faptul că cercetătorii pot formula ipoteze verificabile,
dar nu de tip cauzal. Nu sunt manipulate variabilele = limită a acestei cercetări
Tot în categoria cercetărilor non-experimentale se află cercetările comparative
- comparații între categorii diferite de subiecți selectați pe baza unei variabile etichetă în raport cu
aceeași variabilă
- subiecții sunt împărțiți în grupe după o variabilă etichetă și se măsoară un aspect psihologic,
folosindu-se instrumente psihometrice standardizate (teste, chestionare) – diferența statistică între
mediile obținute de la subiecți la aceeași variabilă
Elementele designului de cercetare
 Observații sau măsurători („O”)
o Acestea pot desemna măsuri unice, instrumente cu itemi multiplii, un
complex de instrumente (anchetă) sau o baterie de teste)
 Intervenții sau programe („X”)
o Pot fi simple sau configurații complexe
o În grpul de control (comparație) nu există intervenție
 Grupuri
o Fiecare grup (experimenta/de control) are progria linie în structura
design-ului
o Construcția
  R = randomizare
 N = grup non-echivalate
 C = ... (grupuri similare ca structură)
 Timpul
o Reprezentat printr-o săgeată trasată de la stânga la dreapta
Tipuri de design
- Este folosită selecția aleatorie
o Da = Experiment randomizat
o Nu = Există un grup de control/măsurători multiple
 Da = Cvasi-experimental
 Nu = Non-experimental
Una dintre cele mai simple forme de non-experiment = sondajul – are o singură observație
Exemple:
- Experiment randomizat (doar post-test)
R X O
R O
- Experiment Pretest-Posttest; Grup ...; Cvasi-experiment
N O X O
N O O
- Numai posttest; Nonexperimental
X O
Design-uri experimentale
- Experimentul e cel mai puternic design în conformitate cu respectarea validității interne, deoarece e
cheia stabilirii relației cauză-efect
- În funcție de modul în care subiecții parcurg etapele experimentale:
o Comparație
 intergrup
o Cercetarea împarte eșantionul în grupe diferite corespunzătoare
nivelului de variație ale variabilei indirecte și va compara rezultatele
asociate fiecărui grad de intensitate sub aspectul performanței realizate
de subiecți
 intragrup
o Prezentarea acelorași subiecți a fiecărui nivel a variabilei indirecte,
adică întregul eșantion trece prin toate modalitățile de variațe a
variabilei independente
o Se compun apoi rezultate asociate fiecărui nivel al variabilei
independente ... ... subiecților
o Problemă: riscă modificarea răspunsurilor subiecților datorită efortului
rezidual generat de confruntarea cu sarcina anterioară – compromiterea
validității interne
Tipuri de design experimental
Cu două grupuri
o Unul dintre cele mai simple: deisgn post-test cu două grupuri randomizate
o În cadrul unui grup intervenim asupra validității indirecte, iar la celălalt nu
o Nu avem nevoie de pretest, dacă ne asumăm faptul că randomizăm asigură echivalarea
probabilistică a grupurilor
o Măsurăm fiecare grup – mai multe caracteristici și le comparăm testând diferenșele dintre
medii: test t/ANOVA
- Grupul de control este alcătuit din subiect la cercetare care
 fie nu sunt supuși la influențele variabilei indirecte
 fir sunt supuși influențelor standard
- Grupul experimental – subiecții sunt supuși unui anumit nivel al influenței variabilei indirecte
- Experimentul medical
 o grup control – placebo
o grup experimental – medicament
- Grup de control – funcții
 servește pentru realizarea comparației
 servește și la demonstrarea ipotezelor rivale
Pentru a avea validitate internă, un experiment trebuie să debuteze cu grupuri echivalente
Balansarea prin alocare aleatorie – cea mai folosită pentru formarea grupurilor comparabile
Pentru validitate externă, rezultatele trebuie să se generalizeze
 presumția de continuitate = un comportament este
relativ constant de-a lungul timpului indiferent de
contextul unde trăiesc subiecții
 replicarea = dacă obțin aceleași rezultate experimentale
în alt context
Design cu mai multe grupuri
o E o extindere a designului ce două grupuri
o Are o singură variabilă directă și cu o variabilă indirectă ce poate avea diferite valori/nivele
o Avantaj: pot fi comparate mai multe nivele ale variabilei indirecte
o Analiza: analiză de varianță (ANOVA)
- Problema design-urilor cu grupuri randomizare: pierderea subiecților pe parcursul etapelor datorită
ueni caracteristici individuale dependente de rezultatele experimentului (moartea experimentului)
- Formularea cerințelor experimentale pot determina subiecții să manifeste comportamente pe care ei
le consideră dezirabile dorite de cercetător
o Cercetătorul poate influența rezultatele experimentului
o Cercetătorul trebuie să evite erorile de înregistrare și să trateze subiecții la fel
Design cu grupuri perechi
o Alternativa la cel cu grupe aleatorii, atunci când avem acces la grupuri eterogene și când
găsim o condiție experimentală adecvată
o Presupune măsurarea, în cazul fiecărui subiect, a nivelului unei variabile despre care știm că
este corelată cu variabila directă
o Apoi sunt conștruite perechi/triade a subiecților cu scoruri similare – subiecții din ... supuși
aleatoriu unor condiții experimentale
- Pretestarea participanților
 Crește sensibilitatea experimentului prin potrivirea subiecților în funcție de variabile
relevante
 Toate designurile cu grupe perechi necesită pretestarea
 Alte motive pale pretestării – determinarea dacă există șanse ca efectul condiției
experimentale să se producă și să fie măsurat
 Alt motiv – demonstrarea comparabilității subiecților în privința variabilei relevante
 Alt motiv – demonstrarea empirică a schimbării produce de variabila indirectă – cea
mai bună cale de a măsura diferențele obținute între măsurătorile realizate înanite și
după condiția experimentală
Design experimental de tip pretest-posttest cu două grupuri
- e posibil să se demonstreze nivelul variabilei directe înainte și după tratament
- în faza de pretest se măsoară nivelul inițial al variabilei directe
Design experimental pretest-posttest pentru mai multe grupuri
- este specific mai ales programelor de evaluare pentru stabilirea eficienței intervențiilor specifice care
determină schimbări
Dacă grupele sunt echivalente în pretest, scoruri diferite la posttest vor indica ... diferențelor
induse de tratament.
Dacă există diferențe în pretest atunci grupele n-au fost inițial echivalente și modificările
apărute la posttest nu indică modificări reale, induse de tratament
Prin introducerea pretestului se crează condițiile apariției „efectului de reactivitate” –
efect datorat faptului că subiecții se simt observați – distorsionare a situațiilor reale
Cele mai bun control pentru aceste situații e folosirea unui design hibrid
  Design Solomon:
o Compus din alcătuirea a două designuri, primele două rânduri și ultimele două
o Ex: 2 grupe experimentale și 2 grupe de control – câte unul din experimental și de control –
supus pretest-posttest și celelalte două sunt supuse doar posttestului
 Design cu schimbarea grupurilor:
o Unul dintre cele mai puternice design-uri
o 2 grupe și 3 nivele observate iar intervenția e repetată
 grupurile își schimbă ...: grupul de control inițial devine experimental în a doua fază
Design experimental cu grupuri naturale
- Trebuie selectat un anumit nivel al variabilei individuale și căutăm o relație sistemică între variabila
indirectă și alte aspecte comportamentale
- Ex: cercetarea abilităților de memorare a adulților și a bătrânilor
- Nivelul variabilei indirecte (vârsta) presupune o selecție a subiecților dintr-un grup natural constrituit
anterior
- Designul acesta presupune căutarea unei corelații între caracteristicile individuale ale subiecților și
performanța
Spre deosebire de designul cu grupuri generate aleatoriu, în care variabila indirectă e manipulată de
cercetător, cel cu grupuri naturale presupune selecția nivelului variabilei indirecte, deci aici nu putem
echivala grupurile decât în privința nivelului variabilei indirecte.

9. Caracteristicile psiho-metrice ale testelor

Principalul instrument de evaluare și măsurare a psihologiei în practică: testul psihologic.
În România: Comisia Metodologică din Colegiul Psihologic ce se ocupă cu anumite norme: elaborare,
amdinistrare, interpretare, standardizare, validare și publicare a instrumentelor de diagnostic psihologic.
Testele psihologice oferă informații despre subiecți examinați în formă codificată (descriu și nu explică)
- Psihologul e cel ce va desprinde din datele brute informații relevante pentru diagnoză și predicție
Pentru a servi scopului urmări de psiholog, testul trebuie apreciat după:
 Gradul de validitate
 Gradul de fidelitate
 Puterea de discriminarea
 Etalonul utilizat
- Alegerea unui test necesită o serie de informații precise despre creditul probei: administrare, cotare,
interpretare, studii validate, caracteristici ..., etc. – cuprinse în manualului testului
- Alte elemente în alegerea unui test
 Obiectivul urmărit
 Cunoașterea clară și precisă de către psiholog a cerințelor și a solicitărilor
reieșite din analiza psihologică a ...
 Tipul și costul evaluării, spațiul de evaluare, aparatura, etc.
1. Calități psihometrice ale probelor psihologice
- Alegerea unei probe – trebuie să aibă o serie de calități ce să confere precizie, încredere și
obiectivitate rezultatelor
- O probă folosită poate avea surse de eroare, dacă vizează doar un eșantion din ... aflat în studiu
(comportamentul uman fluctuează)
o Principala preocupare: reducerea la minimul posibil al acestor surse de eroare – pot avea
consecințe asupra evaluării psihologice în sensul că va scădea eficiența intervenției și a
cadrului etic al evaluării
- Pentru contracararea erorilor, două caracteristici ale probelor psihologice: fidelitatea și validitatea
Fidelitatea
- Este gradul în care scorurile testului sunt considerate consistente sau repetabile adică gradul în care
ele nu sunt afectate de de erorile de măsură
- Tehnicile de estimare a fidelității – cele care studiază consistența evaluării făcute prin teste
- Importanța determinării fidelității
o Aplicarea unei măsurători (m) unui subiect (p) se va obține o valoare brută
  În cazul repetării de mai multe ori a aceeași măsurătoare cu aceeași probă la același
subiect = scoruri brute mai mult sau mai puțin apropiate
(scoruri observate diferite) = care este valoarea reală, obiectivă și unică a subiectului evaluate cu o probă
psihologică oarecare?
Răspuns:
- Această valoare unică a variabilei variate prin măsurare e scorul real = media măsurătorilor în
situațiile și condițiile posibile
- tmp
 t = media tuturor scorurilor observate
 m = proba psiho
 p = subiectul evaluat
o Ea există între limitele extreme ale variabilei
o Nu poate fi determinată în mod concret
- Eroarea de măsură (lmp) – diferența dintre scorul observat (xmp) și scorul real (tmp)
Concluziile ecuației:
 Cu cât este mai scăzută valoarea erorii de măsură, cu atât este mai fidelă valoarea
brută (cu atât suntem mai aproape de valoarea unică a variabile vizate la nivelul
subiectului)
 Scorurile observată suportă influența a două categorii de factori
 Ce contribuie la consistența (determină valoarea tmp)
 Ce contribuie la inconsistență (determină valoarea lmp)
- Surse ce pot determina variabilitatea scorurilor și consistenței/inconsistenței probelor
o Particularități durabile și generale ale persoanelor
o Particularități temporale și generale ale persoanelor
o Particularități temporale și specifice ale persoanelor
o Factori sistemici de aministrare/evaluare a performanței, ... neexplicate
= Fidelitatea nu se referă la un instrument de evaluare în general, ci la un test aplicat în anumite condiții și
unei anume populații (e nivelul de precizare a caracteristicilor populației țintă și condițiile de măsurare)
Metode de estimare a fidelității – verificare cât de mult din variația efectului e atribuită erorii
Indiferent de metoda folosită, estimarea fidelității problemelor urmărește să determine cât de mult
din variabilitatea scorurilor brute este atribuită erorilor de măsurare.
I. Testele paralele
- Sunt aplicate simultan cele două probe la același grup de subiecți
- Rezultatele sunt supuse unei analize comparative (eșantioane perechi) – diferențele între cele două
seturi se datorează erorilor măsurate
- Dacă analiza statistică evidențiază o corelație liniară semnificativă apropiată de 1 = cele două probe
au o fidelitate bună și pot fi acceptate spre aplciare
- Această tehnică e mai puțin utilizată în practică, dar e bună
II. Test – Retest
- Aici se verifică gradul de constanță a scorurilor brute de la o administrare la alta
- Are 3 pași:
o Se administrează proba unui eșantion de subiecți
o După un timp se aplică din nou același test, aceluiași eșantion de subiecți
o Se determină coeficientul liniar de corelație între cele două seturi de date brute
- Se consideră că proba e paralelă cu ea însăși (diferențele erorilor sunt aleatoare și nesemnificative)
 Coeficientul de corelație, aici se numește coeficient de stabilitate
- Aceast metodă e recomandată în cazul probelor ce măsoară caracteristicile generale, durabile și
specifice.
o Factorii ce pot influența scorurile obținute de subiecți în sens pozitiv sau negativ – condițiile
fizice în care se desfășoară examinarea și starea de sănătate a subiecților.
- Un element important al metodei este tipmul dintre cele două administrări: el nu poate fi scăzut
deoarece subiecții pot avea o serie de răspunsuri stocate la nivelul memorie, dar nici prea lung
deoarece pot dobândi cunoașteri/deprinderi noi
 o De asta coeficientul de corelație liniară nu indică gradul de fidelitate a probei, ci cel de
stabilitate în timp a factorului psihic vizat
- Dezavantaj: necesită două aplicări la interval de timp – cheltuieli și ...
- Interpretarea mai corectă a coeficientului de stabilitate: analiza diferitor ... subiecților și aplicarea
testului de semnificație
III. Metoda înjumătățirii (split-half)
- Se administrează proba psihologică eșantionului de subiecți
- Se împarte în două jumătăți egale
- Se determină coeficientul de corelație liniară între crotele brute ale celor două jumătăți
o Considerând că cele două jumătăți sunt măsurători paralele, utilizăm formula Spearman-
Brown – se poate determina valoarea coeficientului de fidelitate al probei
o Avantaje:
 Nu e nevoie de forme paralele
 Nu se aplică de două ori (nu apar modificări la nivelul subiecților datorită
scurgerii timpului)
 E evitată modificarea, practic, a scorurilor reale
o Dificultate metodologică: construirea celor două jumătăți – aspecte de ținut cont pentru
similaritate
o forma itemului
o conținutul itemului
o dificultatea itemului
o media și abaterea standard a scorurilor
o tipul itemului (răspuns la libera alegere)
o itemii să fie independenți
o La înjumătățirea probei se recomandă (coeficientul de fidelitate se modifică în funcție de
înjumătățire)
 Să nu se plaseze cele două jumătăți una după alta – oboseala subiecților în
partea a 2a
 O variantă – par – impar
 Plasarea itemilor în ordinea crescătoare a dificultății
 Nu se aplică în cazul probelor cu limită de timp
IV. Metodele consistenței interne
- Se bazează pe varianțele și covarianțele scorurilor observate ale itemilor ce compun proba
- Se realizează cu ajutorul unor programe statistice
 aplicarea 1 a probei
 introducerea de date brute per fiecare item în parte
- Se calculează unul dintre coeficienți:
o Alpha Cromback
o r20 și r21 a lui Kudes-Richardson
o r3 a lui Guttman
 Se cunosc în practică ca și coeficienți de consistență/omogenitate = măsura în care
sunt ...
Interpretarea coeficientului de fidelitate:
- Dintre probele cu caracteristici egale, sunt preferate acelea ce au un coeficient de fidelitate crescut
- Coeficientul de fidelitate crescut în cazul deciziilor asupra subiecților cu diferențe mici între ei
- Se acceptă un nivel de fidelitate scăzut în cazul deciziilor preliminare/diferențele dintre subiecți sunt
mari
- Validitatea – între .90 - .94 – în practică - .70 - .98
Validitatea probelor
Ea dă răspuns la două probleme:
- dacă proba evaluează ceea ce pretinde
- dacă rezultatele obținute permit luarea unor decizii corecte și obiective
În studiul validității apar 3 noțiuni de bază:
  Constructul psihologic
 Criteriul
 Metoda de validare
a. Constructul psihologic
- E o noțiune teoretică derivată din cercetare și alte experiențe, ce a fost construită pentru a explica
patternuri de comportamente observabile
- Există o distincție între:
 Trăsătura – există în persoane
 Constructul – e o descriere teoretică – persoanele nu cunosc direct trăsăturile, ci prin
internalizarea constructelor
o Trăsătura e în individ, iar constructul e ce se observă – care e fundamentat pe o terie care va
permite descrierea și predicția comportamentelor viitoare
o Fiecărui construct i se asociază o valoare cantitativă (scor) ce se află în relație directă cu
scorurile probei
b. Criteriul
- E o variabilă pe care încercăm să o ... cu ajutorul probei
- Eficiența lui se remarcă în două situații:
 Prevederea succesului într-o activitate oarecare
 Verificarea dacă o nouă probă măsoară același lucru ca și una consacrată în
domeniul respectiv
- Pentru a fi obiectiv și utilizabil, criteriul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
o Să fie explimat printr-o variabilă cantitativă ce poate lua orice valoare dintr-un șir de date
ordonat între un minim și un maxim
o Să evalueze corect și obiect performanța/reușita profesională având la bază toate
dimensiunile profesiei
o Trebuie să reflecte comportamentele/performanțele subiecților când aceștia nu se află sub
influența factorilor perturbatori (sănătatea)
o Să fie expimat în unități comparabile/... pentru fiecare persoană evaluată
o În cazul utilizării criteriilor multidimensionale, valoarea lui trebuie să reflecte
 ponderea și importanța caracteristicilor conținutului
 nivelul individual de dezvoltare al acestora
- Se acceptă 4 strategii de validare:
 Validitatea de conținut
 Validitatea conceptuală
 Validitatea predictivă
 Validitatea concurentă
Validitatea = cât de potrivite sunt predicțiile/explicațiile diagnostice ce se dau scorurilor obținute de subiect
la test
Observație:
- Strategia de validare se alege în funcție de scopurilor utilizării
- Validitatea nu poate fi estimată printr-un singur coeficient – ci pe baza unei analize globale
- Procedura de validare trebuie reluată periodic pe eșantionae diferite de subiecți
- Validitatea unei probe depinde în primul rând de modul în care e folosit și nu de ea însăși
a. Validitatea relativă la conținut
o Se referă la examinarea conținutului probei pentru a evalua dacă acesta acoperă eșantionul de
comportamente reprezentative pe care-l măsoară
o Presupune
 Definirea și descrierea domeniului de conținut al probei
 Analiza itemilor probei și eliminarea acelor itemi care nu se referă la
comportamentele cuprinse în conținut – reclamă utilizarea unor experți
 Se certifică dacă sunt acoperite toate zonele domeniului de conținut și dacă
itemii sunt corect repartizați
o Deci este subiectivă și nu solicită metode statistice, ci se bazează pe raționamentele experților
b. Validitatea coneptuală (relativă la construct)
o Se referă la
 analiza calităților psihice care determină scorul la probă
 înțelegerea și explicarea elementelor evaluate
o Pentru realizarea analizei e necesară descrierea constructului în termeni comportamentali
concreți și observabili
 Se identifică comportamente care au legătură cu constructul evaluat de probă
 Se caută și alte constructe legate de comportamentul vizat și se stabilește dacă
au sau nu legătură cu constrctul
 Se întocmesc liste complexe prin care se manifestă constructele reținute și se
stabilește care au legătură cu constructul vizat
o Strategia vizând validitatea relativă de construct se derulează pe 3 probe:
 Validarea materialului probei (specifică constructului măsurat)
 Validarea structurii constructului (identificarea elementelor constructului și a relației
dintre ele)
 Validarea externă – validitatea convergentă și discriminativă (determină relația
constructului măsurat cu alte măsurători)
o Validitatea relativă la construct
o nu poate fi exprimată printr-o serie de coeficienți statistici
o se deduce prin acumularea și interpretarea rezultatelor cercetării
derulate
c. Validitatea relativă la criteriu
- Celelalte două strategii de validare, predictivă și concurentă, sunt cunoscute sub denumirea de
validitate relativă la criteriu
 se referă la gradul de concordanță dintre scorurile probei și criteriului (scoruri
obținute la o altă măsurătoare)
- Importanța acestui tip de validare se evidențiază când proba trebuie să înlocuiască variabila criteriu
- Are la bază coeficientul de corelație liniară ... între scorurile obținute la proba și performanța
subiectului la criteriu
o Aici, criteriul e factorul care corespunde constructului evaluat de probă
o E important că itemii probei să fie ... în factorul respectiv
- În cauzl validării probelor pentru realizarea predicțiilor se are în vedere grupurile în care scorurile
probei pot fi utile pentru deducerea performanței.
1. Validitatea predictivă
o Prin ea se urmărește gradul de eficiență al probei în prognoza comportamentelor într-o
situație dată, cunoscută anterior.
o Strategia de validare se derulează
 Se aplică proba unui eșantion neselecționat de subiecți
 După un anumit timp se trece la evaluarea criteriului pentru subiecții
examinați anterior
 Se calculează coeficiențul de corelație liniară între cele două seturi de scoruri
colectate
o Coeficientul de corelație liniară va fi un indicator al gradului de validitate al probei aplicate
 Dacă e semnificativ = performanța la predictor (proba psihologică) pot fi utilizate ca
și criteriu (indicator al performanței profesionale) rezultă baza de decizie față de
persoanele examinate
2. Validitatea concurentă
o Strategia e asemănătoare cu cea de la predictivă, cu specificarea că aici scorurile predictor și
criteriu sunt colectate în același timp.
 Atât predictorul cât și criteriul sunt aplicate cu ocazia aceleași evaluări a unui eșantion
reprezentat pentru populația vizată – coeficientul de corelație liniară calculat între cele
două seturi de date va indica noi ...
o Conform teoriei testelor, coeficientul de validitate e egal cu coeficientul de corelație liniară
între cotele brute obținute la proba psihologică si scorurile de la nivelul variabilei criteriu.
  Literatura de specialitate permite utile și a altor coeficienți statistici pentru calcularea
coeficientului de validitate (ex. dacă predictorul și/sau criteriul nu sunt variabile
constante – corelație ... etc)
 Proba să fie validă: nevoie de un coeficient de corelație puternic semnificativ între test
și criteriu
o Altă strategie de verificare a validității: evidențierea semnificației diferenței dintre medii:
 Se utiliziează dacă variabilele nu sunt continue/criteriul e unul corelativ
 2 grupe:
o g1 – performanțe superioare criteriu
o g2 – performanțe slabe criteriu
 aplicarea probei – analiza diferențelor dintre medii
 e validă proba dacă diferențele dintre medii sunt puternic
semnificative – cei bun – nivel de criteriu obținut scoruri
superioare la test, iar cei slabi nu

10. Decizia
Modelele deciziei: normativ, desciptiv
I. Modelul normativ
- își are originile în studiile de factură economică
- decidentul este o persoană rațională
- decidenții au informații complete privind probabilitatea și consecințele fiecărei alternative
- decidenții înțeleg pe deplin aceste informații și pot calculat, implicit și explicit, avantajele și
dezavantajele fiecărei alternative
- decidenții compară aceste calcule și aleg acea alternativă care le maximiează utilitatea așteptată
- maximizatorii sunt persoanele care, în procesul decizional, respectă toate aceste criterii
- modelul normativ arată mai degrabă cum oamenii ar trebui să ia decizii, nu cum le iau în realitate
- alternativa aleasă conform modelului normativ, va fi aceea optimă care maximizează câștigul
Modelele normative vorbesc despre „omul economic”, care:
o este pe deplin informat cu privire la toate opțiunile posibile pentru deciziile lor și cu privire la
toate rezultatele posibile ale acestor opțiuni
o este perfect capabil să evalueze diferențele dintre două rezultate posibile oricât de sbtile ar fi
distincțiile dintre opțiuni
o este pe deplin rațional în ceea ce privește alegerea lor între diferite opțiuni, ceea ce înseamnă
că aleg astfel încât să maximizeze ceva de valoare, indiferent ce ar putea fi acel ceva
Teoria utilității așteptate
- în teoria utilității așteptate, decidenții fac calcule matematice privind utilitatea rezultatului fiecărei
alternative
Exemplu
o Compania A (salariul x, 50% șanse să primească o mărire cu 20% în primul an)
o Compania B (salariul x, 90% șanse să obțină o creștere salarială cu 10% în primul an)
 după calcule, decidentul va alege compania A
Teoria utilității subiective așteptate (Savage)
- scopul acțiunii umane este de a căuta plăcerea și de a evita durerea
- când iau decizii, oamenii vor căuta să maximizeze plăcerea (utilitatea pozitivă) și să reducă la
minimum durerea (utilitatea negativă)
- se utilizează calcule mai degrabă privind utilitatea subiectivă (valoarea pe care o au rezultatele pentru
decident, nu pe baza unor criterii obiective)
- dacă se cunosc utilitățile subiective ale unei persoane, se poate prezice decizia optimă pe care o va
lua
Exemplu: Compania A vs Compania B
o femeie, 40 de ani, căsătorită, 2 copii
o femeie, 25 de ani, necăsătorită
 Concluzie: Două persoane care caută locuri de muncă vor atribui probabilități subiective diferite
pentru potențiale utilități pozitive sau negative.
II. Modelul descriptiv
- oamenii, în deciziile cotidiene, deviază în mod sistematic de la standardele normative generale
- nu suntem iraționali în decizii, ci mai degrabă avem o raționalitate limitată
- oamenii satisfac mai degrabă decât maximizează atunci când iau decizii, alegând alternativa care le
satisface cele mai importante nevoi, nu neapărat pe cea optimă care maximiează câștigul
Teoria prospectului (Kahneman & Tversky)
o oamenii vor analiza alternativele în termeni de câștig și pierdere
o pierderile sunt resimțite mai puternic decât câștigurile lor echivalente
o oamenii manifestă aversiune față de pierdere cu efecte semnificative în modul de alegere al
alternativei
Efectul deținerii
- atunci când oamenilor li se cere să solicite un preț pentru vânzarea unui lucru pe care îl dețin, de cele
mai multe ori aceștia cer mult mai mulți bani decât ar fi dispuși ei înșiși să plătească pentru a deține
același produs, deoarece pierderile sunt resimțite mult mai puternic decât câștigurile echivalente
- încercarea produsului înainte de a fi cumpărat face mai dificilă returnarea lui
Teoria regretului (Bell)
o experiența regretului este general umană
o mai ales în condiții de incertitudine, oamenii ținând cont de posibilele regrete
o în alegerile lor limitat raționale, oamenii au tendința de a alege o alternativă prin compararea
ei cu ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi ales o altă alternativă
o această comparare a unor efecte imaginare ale alternativelor culese se numește raționament
..., deoarece se referă la evenimente ipotetice
Exemplu:
- Dacă trebuie să aleagă între 1000 de dolari câștigați cu certitudine și 2000 câștigați dacă la aruncarea
monedei se obține cap, vor alege varianta liberă pentru a evita un regret
o este vorba tot de o aversiune față de pierdere ca cea explicată de teoria prospectului, dar
această perspectivă adaugă încă o variabilă, și anume regretul.

11. Analiza muncii

Definirea
a. Analiza muncii
- procedură de stabilire a sarcinilor unui post
- stabilirea caracteristicilor subiecților necesare pentru a îndeplini sarcinile
o Furnizează: care sunt cerințele postului
o Cerințele postului sunt folosite pentru a elabora fișa postului
o Fișa postului conține
 Sarcinile pe care le implică postul
 Obligațiile și responsabilitățile
 Condițiile de lucru
 Profilului angajatului
o Profilul angajatorului (cerințele umane) – ne oferă tipologia celui mai potrivit angajat de a
ocupa postrul în termeni de
 abilitate
 interese
 aptitudini
 idei
 trăsături de personalitate
b. Aspecte terminologice în analiza muncii
1. Analiza muncii = proces de culegere și integrare a informațiile referitoare la ... cuprinsă un
post
2. Fișa post = enumerarea sistematică a activității și cerințelor postului
 3. Proiectare post = formarea lui ... să satisfacă interesele organizației și a subiecților
4. Evaluare post = evaluare importantă cu pondere în ierarhia organizației – pentru salarizare
5. Criterii de performanță = determinarea indicatorilor cuantificanți ai muncii bine făcute
6. Evaluarea performanței = examinarea gradului de reușită al muncii – feedback
Alte aspecte
 Funcția = activitate pe care subiectul o realizează sistematic și organizat în
schimbul unui salariu – o funcție e realizată de 1/mai multe posturi
 Postul = o grupă de activitate ce le sunt asociate sarcini/responsabilități;
cuprinde deefinirea lui – analiza, descrierea și evaluarea sa
 Serviciul = îndatorire în calitate de salariat
c. Elemente ce caracterizează postul
1. Locul postului în structura ierarhică a organizației
2. Rolul lui în raport cu scopurile sistemului
3. Factori specifici ce determina natura postului – funcții, sarcini, operații, strategii, echipament,
elemente materiale, spațiu de muncă
4. Factori de mediu
o diviziunea muncii
o combinarea acțiunii subiectului
o legăturile dintre posturi
De ce e importantă analiza?
Furnizează 6 tipuri de informații
- la activitatea de muncă – sarcini
- comportamentul impus de post – înțelegere, comunicare
- caracteristicile subiectului – abilități, aptitudini, educație, experiență, trăsături fizice și de
personalitate
- mediul de lucru – fizice, sociale, context organizatoric
- mașini, unelte, echipamente, cunoștințe și proceduri
- standarde de performanță – calitate, cantitate, viteză
Gael – analiza muncii are 2 scopuri:
o creșterea eficienței de producție (utilizarea optimă a factorului uman)
o formarea sistemului de examinare psihologică de selecție și recrutare
Desslev – activitatea de analiza muncii poate fi folisăt în 4 domenii:
 Recrutarea și selecție – informații despre fișa de post
 Evaluarea performanței – pentru evaluarea obiectivă a unor scoruri reale ale
subiecților și cele cerute de post
 Remunerația – pentru stabilirea obiectivelor
 Formare și perfecționare – direcții de formare, caracteristici necesare pentru realizare,
obiective urmărite în alcătuirea de ...
Planificarea analizei muncii
1. Tipuri de informații – sarcini, echipamente, condiții și ambient de lucru, cerințe
2. Forma informației – calitativă (descriptivă) / cantitativă (unități de măsură)
3. Surse de informații – angajați, experți, supervizori, manuale, materiale intruire
4. Cei ce fac analiza – analiștii munci, suibecți, supervizării lor, membrii resurselor
umane, șefii
5. Metode utilizate – calitative/cantitative; se aleg în funcței de obiect/strategie, ..., timp
și resurse financiare
Etape în realizarea analizei - Dessler
1. Identificarea modului de utilizare a informației – determină de ce tip de
informație vom avea nevoie și ce metode prin care informația va fi colectată
2. Trecere în revistă a informației auxiliare relevante
o fișă de post
o organigramă – locul postului în structura organizației, relația
sub/supraordine și .. prin care postul e legat de altele
 o diagramele - ... input + output informației
3. Selectare posturi ce vor fi analizate – pas utilizat doar dacă trebuie analizate
mai multe posturi
4. Analiza efectivă – culegere de date – acțiunile postului, obligațiile și ....
5. Revizuirea informației împreună cu ocupanții postului – cu cei ce lucrează si
șefii; primirea acceptului fișei de post
6. Elaborarea fișei de post și a profilului angajatului
o Produce concrete analiza
 Fișa = documentul descrie ... ... ...
Redactarea fișei de post
După ce e realizată analiza – informațiile sunt reunite într-o variantă scrisă numită fișa postului
Fișa postului conține informații
 ce face un subiect în respectivul post
 cum face
 condițiile de lucru
Aceste informații sunt folosite pentru elaborarea
o cerințele postului
o profilului angajatului
Nu există un format standard pentru fișa postului
Klein spune că fișa postului are 3 părți:
 Identificarea postului (denimire, loc în organizații, ...
 Cerințe post și competențe
 ... legătura post – sarcini și ...
Cuprins fișa post
1. Identificarea postului
- denumire, statut, birou/atelier, grade, salarizare, cine a înlocuit, cine a aprobat-o și descrierea, data
înlocuirii
2. Rezumat activitate
- principalele sarcini de executat
3. Relația postului
- de subordonare – supervizori, colaboratori, colaborare externă
4. Autoritatea postului
- cine e subordonat acestui post, efectele postului asupra altor persoanel, limite decizonale
5. Condițiile de muncă fizică
- descriere generală a codului muncii plus descrierea ... specifice
6. Standarde de performanță
- caracteristici cantitative, cum e apreciată munca
7. Îndatoriri și responsabilități
- listă detaliată a îndatoririlor postului, a responsabilităților, a ceea ce are de făcut
8. Profilul angajatului
- răspuns la specificitățile postului – ce oameni sunt solicitați și calitățile persoanei
Elaborarea profilului angajatului
Profilul candidatului se bazează pe informația din fișa postului
- ... ...: ce caracterizează și ce nivel de experiență sunt necesare pentru îndeplinirea satisfacerea ...
- ...: ce fel de personalitat e recomandată pentru post și de ce calități are nevoie în procesul selecției
Redactare:
o Cei instruiți: centrată pe caractaristicile individului: durată ... ... ... ...
o Pentru cei neinstruiți: specificare condiții fizice și ... ... ... ...
Profilul angajatului bazat pe evaluare subiectivă: se întemeiază pe ... ... ...
Profilul angajatului bazat pe ... – sigură, ... statistică predictor (...) și criteriu (...); are 5 pași
Proiectarea și reproiectarea postului
- trebuie să fie ... să satisfacă ... ...
- reproiectarea 2 abordări
 o din perspectiva proceselor .../tehnologice - ...
o din perspectiva omului implicat - ...
Metodele analizei
- Sunt utilizate pentru a preveni accidentele, fluctuațiile și durata avariilor tehnologice
a. Metode calitative
1. Jurnal/registru de participare
- subiecții trebuie să ținî un jurnal/registru și să noteze toate activitățile realizate zilnic
2. Interviul
- cel mai des utilizat pentru a scoate informații despre sarcini și obligații
- există 3 tipuri
 individuale
 cu șeful
 colective
- avantaje
o descoperă informații despre activități și comportamente ce nu pot fi identificate altfel
o subiectul poate înțelege importanța și funcția analizei și își poate spune opiniile și frustrările
o mod rigid și simplu de a obține informații
- dezavantaje
o subiecții pot denatura informațiile
 exagerarea importanța unor acțiuni
 minimizarea importanței altor acțiuni
- interviul
o trebuie să fie la fel aplicat pe toți suibecții fără a-i îngrădi libertatea de exprimare
o informația descoperită trebuie verificată cu subiectul/șeful
3. Chestionarul
- poate fi
o listă cu sarcini riguros structurată – subiectul bifează itemii corespunzători postului și timpul
mediu pentru realizarea fiecărei sarcini
o chestionar cu întrebări deschise – subiectul descrie principiile actului
o în practică – cel mai bun mix între întrebări închise și deschis
- avantaje
o ... mai scăzute decât interviul
- dezavantaje
o starea și elaborarea – cost și timp
4. Observația
- utilitatea
o utilă în cazul posturilor cu activități fizice
o inutilă posturilor cu activități intelectuale sau cu activități importante dar cu frecvență redusă
- utile împreună sunt observația și interviul
o se poate folosi observarea pentru urmărirea subiectilor la locul de muncă de-a lungul unui
ciclu de muncă
o clarificările necesare prin interviu
b. Metode cantitative
1. Chestionarul analiză a ...
- riguros structurat: 187 itemi, fiecare are rol cheie în activitatea corespunzătoare postului
- analistul alege itemii relevanți pentru posturile analizate/grupele de muncă
- avantaj: furnizează .../... cantitative pentru fiecare post
2. Inventarierea sarcinilor
- liste de sarcini relevante pentru o activitate profesională
- se evaluează fiecare sarcină din lista ce e conținută de post
- scalele de evaluare pot conține
 frecvența cu care e făcută sarcina
  ...
 semnificația ei
 dificultatea ei
3. Tehnica situațiilor relevante
- Înregistrarea tuturor situațiilor relevante privind comportamentul în cadrul muncii
 atât cele care ... ...
 cât și celor care se referă la un ... ... în sarcini/... ...
- Tehnică utilă mai ales în legătură cu sistemul de evaluare a performanței
c. Metode grafice de analiză a muncii
- Schemele și graficele reprezintă amplasarea oamenilor, ... ... în spațiul de muncă
- Permite studierea comportamentelor unui post ... ... și interacțiunea acestor elemente
- Principul de bază: cea mai bună metodă – cea ce necesită ... ...
Scheme ... procesului, organizarea spatțiului, analize ..., grafic ... ..., fotografiere ...

12. Recrutare și selecție

Dezvoltarea și buna funcționare a unei organizații depinde de:
- un flux permanent de oameni
- a se face angajări pentru a ocupa pozițiile create și pentru înlocuirea celor care pleacă
A face rost de angajați are următorii pași:
- planificarea nevoii de noi oameni
- găsirea subiecților potriviți pentru solicitarea postului (recrutare)
- deciderea asupra cui angajăm (relecție)
- integrarea noilor angajați în companie
I. Pas 1: Planificarea resurselor umane
- Oamenii sunt cea mai flexibilă resursă a organizației
o Repartizarea unui număr potrivit de oameni cu competențe adecvate pentru posturi e o
condiție necesară pentru succesul organizației
Planificarea RU = strategie de asigurare de resurse umane permanente – pe termen lung
o Se referă la calitatea angajărilor (personalului angajat) și la modul de repartizare a subiecților
în cadrul organizației
o Scopul:
 identificarea cerinețlor de resurse umane ale organizației
 redactarea unei oferte de muncă corecte
În planificare se ține cont:
- de nevoile prezente și actuale și de nevoile viitoare
- are la bază informații:
o din analiza muncii, ... și cerințele de post, precum și performanțele angajaților actuali
o externe organizației, legislația din organizație ce reglementează selecția și recrutarea
Punct de plectare în selectarea subiecților și repoziționarea lor în organizație
1. Evaluarea situațiilor actuale ale organizației (muncii)
o înțelegerea completă a tuturor posturilor organizației
o evaluarea performanței angajaților
2. Acestea sunt realizate cu analiza postului
o natura postului
o performanța – ne ajută să demarăm procesul de selecție
3. Componentă prospectivă (viitor) – anticiparea nevoilor
o factorii de aici stabilesc previziuni cu o linie directoare asupra:
transferelor interioare, angajării, training și dezvoltarea carierei pe
termen lung
Condițiile planificării
- planificarea făcută în funcție de capacitatea organizației de a atrage noi subiecți și de păstrare a
performanței
 - recrutarea e o condiție necesară și esențială pentru ... permanent influx de subiecți
II. Pasul 2: Recrutarea
Recrutarea = activitate importantă în organizație, se referă la atragerea unui număr cât mai crescut de
potențiali candidați corespunzători să candadideze pentru posturile libere
- pentru ca recrutarea să fie sistematică, să răspundă nevoilor interne și să fie consecventă, este
necesară elaborarea unor planuri sistemice și a unor procedee de recrutare
Surse de recrutare – re bazează pe diferite caracteristici: abilități, cunoștințe, deprinderi, cerute de post:
 reclama
 ...
 firme de recrutare
 agenții forței de muncă și șomaj
Conținutul anunțurilor – în orice anunț sunt trecute speciicațiile de personal și fisa de post
1. prezentarea organizației și direcțiile activității ei
2. suficiente detalii cu referire la caracteristicile esențiale ale postului
3. atributele pe care trebuie să le aibă deținătorului postului ...
4. eventuale atribute de dorit
5. principalele condiții de angajare și muncă
6. cui trebuie să trimită și ... cererile de angajare
7. să respecte reglementările legale
Anunțurile tind să subestimeze importanța perspectivelor de carieră și să supraestimeze importanța
caracteristicilor personale.
Studii itemi cei mai importanți:
- denumire
- salariu
- experiența
- responsabilități de bază
- perspective de carieră ... limită ... candidat
- localitate
Atribute din anuntț ce descurajează la aplicare:
- ..., ..., ...,
Percepțiile candidaților
- Ele joacă un rol important în recrutare
 O atitudine negativă duce la influențarea motivelor subiectului
 ... și gradul de sinceritate în răspunsul angajaților (?)
- Interese în recrutare
 Determinarea procedurilor din selecție percepute negativ
 De ce candidații dezvoltă atitudini negative
- Rezultate studii:
 Macro
o Angajații preferă interviurile nestructurate și probele de lucru – resping testele
o Perceția subiecților la nivelul - ... au comportamente ... și sunt preferați
o Gillard
 atitudini – sunt rezultate din perspectiva injustiției
 rezultate favorabile/... – justiție, corect
 rezultate nefavorabile/... – injustției, e perceput incorect
o M...: experiența în muncă/cunoașterea muncii reprezintă o variabilă moderatoare a
preferonțelor pentru modelul de selecție
 subiecții au o cunoaștere/expresie bună – interviu structurabil
o Constatarea preferințelor printr-o întâlnire față în față
 Micro
o Identificarea fațetelor metodelor de selecție ce duc la percepție – ... ce au comportamente
nonverbale și ..., info negative anterioare duce la scăderea atractivității organizației, ... ... și
oportunități de a merge la interviu crește atractivitatea
III. Pasul 3: Selecția personalului
Selecția are scopul de a selecta subiecții care ajung să aibă performanțe în activitatea profesională. Ea se
face în multe feluri, cea mai populară fiind ca managerul să se ocupe de interviu – această metodă e
subiectivă și caracterizată de o lipsă de acuratețe.
2 elemente sunt importante: criteriul și predictorul
1. Criteriul = pe baza căruia se formează definiția unui bun angajat
E un standard prin care putem evalua performanța profesională, aptitudinile, atitudinile, etc
- O performanță bună nu e ușor de definit – performanța presupune mai multe aspecte: un subiect
poate lucra mai .../alți ...
- E greu să alegem o persoană bazându-ne doar pe un singur aspect al criteriului (de ex, răbdarea) sau
altul
O variabilă criteriu e construită din
 performanțele din activitățile anterioare sau
 rezultatele unor probe de lucru
Pentru folosirea unor metode științifie de selecție e nevoie de identificarea criteriului specific acelui post
Măsurarea performanței de criteriu = culegerea unor date privind rezultatele obținute în activități
profesionale care confirmă criteriul ales.
2. Predictorul = orice variabilă folosită pentru a prezice un criteriu
Ce poate fi folosit ca predictor pentru criteriu = evaluarea cunoștințelor, calificări, abilități, alte cercințe
specifice slujbei.
În psihologia muncii se folosesc multe instrumente ca potențiale predictori ai criteriilor de performanță
(teste, ...)
Determinarea gradului în care un criteriu determinat e dependent e dependent de un predictor – realizează
studii de validare – pașii: realizrea analizei muncii, specificarea criteriilor, specificarea predictorilor de
validare, ...
a. Realizarea analizei muncii
- analiza muncii oferă date despre sarcinile înglobate într-un post și caracteristicile/conceptele
necesare pentru angajații slujbei respective
- analiza are două componente:
o analiza din punct de vedere a sarcinii (job description)
o descrie activitățile esențiale
o descriere modul de realizare a lor
o document oficial – fișa de post
o analiza din perspectiva ocupantului (job specification)
o set de cerințe psihologice a angajatului
o pe baza lor sunt realizate standardele de performanță
o ... model de specificații
 competențe (knowledge) – ce trebuie să fie
 deprinderi (skills) – ce trebuie să facă
 aptitudini (ability) – a invăța/dezvăța calități ...
 alte caracteristici (others) – elementele importante postului
Analiza muncii poate identifica:
- componente ... ...
- competențe necesare pentru realizarea fiecărei componente
b. Specificarea criteriilor
(performanțelor în muncă)
- Există două tipuri de performanțe
o Performanța în sarcină
 eficiența cu care subiecții își reașizează acitivitatea
 e ... parte a slujbei și contribuie îndeplinirea scopurilor
 e specificată în fișa postului
 contribuie în dezvoltarea criteriilor de performanță
o Performanța contextuală – comportamente prosociale: altruism, bunăstare psihologică,
bunătate, etc.
- Există două forme de evaluare a performanței
  măsurare .../comportamentelor prin regulamentelor organizației
 măsurarea de către alte persoane cu privire la performanța subiectului
o prima: incompletă, irelevantă, ... de ...
o a doua: subiective
o performanța nu e un fenomen static
- Dezvoltarea/transferul organizațional
 management de cunoaștere
 abilitatea de aforma rețele sociale care să faciliteze accesul la informațiile deținute de
ceilalți
c. Alegerea predictorilor
Studii: în practică, psihologii au combinat criterii cu productivivate și cele de evaluare a performanței,
producânt două mari categorii de criterii:
 Criterii de instruire (vechime, ..., ...)
 Criterii de perfomanță generală în muncă (...)
o ... ... ...
- Posibili predictori ai performanței
 caracteristici personale – teste psihologice ce să le măsoare
 nivelul educațional – ne ajută să ... ... cerute de un post pentru că pleacă de la ideea că
un absolvent are abilitățile necesare
 metode de selecie valide
Metode de selecție
a. Curiculum Vitae (cea mai frecventă metodă de selecție)
- document prin care subiecții își prezintă propria biografie
 informații ...
 informații personalizate
o Afirmarea compențelor – crește probabilitatea ca subiectul să fie acceptat pentru interviu,
indiferent dacă aceste comportamente au/nu au legătură cu descria postului
o Scrisoarea de motivațție – însoțește CV-ul, prin ea subiectul își prezintă și formulează oferta
de a se angaja pentru un post
o Formular de aplicare – mijloc de culegere al informațiilor subiectului într-un format standard;
unul bine făcut permite subiectului să își facă o prezentare completă și corectă – putând să-și
demonstreze atributele necesare pentru post; poate fi o bază pentru discuția de la interviu.
b. Interviul de selecție
- Este alcătuit dintr-un schimb formal de impresii, informații și punct de vedere – ce au loc între
angajator și candidat
o Există două tipuri de interviu
 structurat: validitate predictivă .56
 nestructurat: validitate predictivă .20
 În structura interviului întrebările experiențelor trecute au o validitate crescută –
prospective
 În raport cu validitatea de construct:
o interviurile structurate măsoară funcțiile cognitive – abilități cognitive,
cunoașterea ..., cunoașterea postului
o interviurile nestructurate măsoară – abilitățile sociale, personalitatea
- Dezvoltarea tehnologiei a dus la dezvoltarea unor noi tipuri de interviuri:
o Schuler: interviul multimodal ce are 4 părți: autoprezentare, întrebări ..., întrebări biografice,
întrebări situaționale, abilități sociale
o Studiu comparativ – interviu față/telefonic
 la telefon scoruri scăzute – când au venit față în față au ridicat scorurile față de
interviul la telefon
 la telefon – concentrare pe conținutul verbal al receptorului
 față în față – concentrare pe conținutul nonverbal
c. Teste psihologice
 - E o procedură sistemică de comparare a comportamentelor a două sau mai multe persoane
o Testele clasice de evaluare a abilităților s-au concentrat pe diferite comopetențe individuale
ce scot în evidență inteligența subiecților – factori ... acum:
o inteligența fluidă
o inteligența cristalizată
o viteza cognitivă
o Inteligența practică
 ... de abilitățile persoanelor de a atinge scopuri ...
 nu există dovezi că e un bun predictor pentru performanța în muncă
 puține studii evidențiază validitatea de criteriu a acestor teste vizând cunoașterea
tacită – dar au validitate scăzută în comparație cu testele de abilități cognitive
- Inteligența ...
o Modul în care subiecții percep, înțeleg și stăpânesc ...
o Nu există rezultate ale unor cercetări care să probeze validitatea ... în domeniul muncii
d. Evaluarea personalității
- Înaintea evaluării personalității în selecție era sceptică, acum numeroase ... au evidențiat validitatea
de criteriu a evaluării de personalitate
- Teme majore:
 nivelul de analiză ce trebuie făcut în selecția de personalitate – general (Big5) și
specific
 identificarea dacă factorii generali de personalitate pot fi considerați predictori ai
performanței
- E important și de identificat dacă diverse distorsiuni voite/... ... în evaluarea personalității
o cele mai multe cercetări arată că nu influenețază procesul
o soluții:
 comunicare de la început consecințele
 introducerea unor scale de dezirabilitate socială
Centre de evaluare
- Nu reprezintă un spațiu fizic, ci e un sistem operativ ce are multiple forme de evaluare
 simulare de exerciții
 exerciții de pregătire
 teste și interviuri
- Caracteristici
o combină metode diferite
o centrale: exercițiile de ismulare
o condițiile evaluării pe grupe de mai mulți observatori
o durează mult: o zi/o zi jumate
- Principalele constructe evaluate – rezultate ce corelează cu
 inteligența generală
 abilitățile sociale
 motivele de succes
 încredere în forțe
 ...
o Rezultatele arată că constructele evaluate în centre se referă la abilitățile generale cognitive,
se pune problema utilizării lor: scump, mult timp, ...
Date bio = biodate
- Construite cu scopul de a
o măsura succesul profesional
o măsura varietatea ... subiecților pe pot – date de la facultate, mediu de proveniență, familie,e
tc
- Itemi
o Hard: răspunsurile subiecților vor fi verificate
o Soft: răspunsul e controlat subiectiv dacă abordează atitudini, sentimente, judecăți, ...
 - Scalele ... măsoară
 stabilitatea emoțională
 orientarea .../muncă/...
 ... bani și ...
- ... ...
o legate de post: abilități umane solicitate de post
o legătura cu viața
o ...
Validarea predictorilor
Există două tipuri de designuri de cercetare pentru realizarea unui studiu de validare
 Studiu de validare concurent
 aici și scorurile criteriului și cele predictorilor sunt colectate de la un eșantion de
subiecți în același moment
 subiecții = angajați actuali – evalează din punct de vedere al criteriului
 scorurile obținute vor fi ulterior corelate cu cele mai recente evaluări ale performanței
– dacă cele 2 se potrivesc, putem afirma că scorurile predictorului prezic performanța
ulterioară în slujbă
 Studiu validitate predictivă
 predictorul e măsurat înaintea criteriului
 subiecților li se vor face evaluări predictive, apoi vor fi evaluați asupra criteriului și
predictorului
 scorurile predictorilor corelate cu ale criteriilor
Revalidarea – revalidarea unor analize pe un alt eșantion de subiecți pentru a ne asigura că nu există erori de
tip alpha – necesită 2 eșantionae
Generalizarea validității
- înseamnă că validitatea instrumentelor de selecție e transferabilă de la un post la altul/de la o
organizație la alta
- condiții și posturi – testele sunt comparabile: posturi cu aceleași specificații
Alternative de validare
- să se bazeze pe validitatea stabilită a instrumentelor de selecție legate de cerințele postului
(cunoștințe, deprinderi, aptitudini)
- prin această metodă se poate analiza postul pentru a determina KSAO-surile necesare și apoi se aleg
metodele de valitare pentru a determina fiecare element din KSAO
- altă variantă: achiziționare de instrumente de selecție validate sau angajarea firmei de consultanță
Utilitatea selecției științifice
- selecția științifică poate duce la angajarea unor oameni mai competenție, dar efectele asupra întregii
organizații nu sunt la fel de clare
- studiul acestor efecte = analiza unității
o cu cât corelația dintre instrumentele de selecție și de criteriu e mai crescută, cu atât se poate
prognoza cu mai multe ... criteriul baza instrumentelor de selecție
- conceptul de utilizare se referă la distingerea angajaților ce vor avea succes sau nu
 contingență în care asocieri ale datelor individuale privind evaluarea din timpul
selecției (predictivă) și evaluarea performaței (criteriu) în eventualitatea angajării
o pozitivii – subiecții evaluați peste pragul de selecție și considerații
bune
o negativii – subiecții evaluați sub prag, dacă ar fi fost angajați –
ineficienți
o falșii pozitivi – evaluare peste prag dar cu performanță sub așteptări –
cei mai costisitori
o falșii negativi – evaluare sub prag, dar dacă ar fi angajați ar fi avut
performanțe bune
Integrarea oamenilor în organizații
Sarcina de recrutare nu se încheie atunci când se va decide cui i se va oferi postul
 - Etapa unu: asigurarea că subiectul e cu adevărat interesat să accepte postul și nu va păsări repede
organizația
o Pentru realizarea acestor obiective: formularea ofertei de muncă prin care să descriem
condițiile de muncă și pachetul de beneficii al postului plus caracteristicile lui în context
o Oferta salarială: să fie comparabilă cu cea a altor organizați din aceeași arie
o Negocierea pachietului de beneficiu: polițe, bonuri de masă, mașină, etc; unele organizații pot
oferi flexibilitate în ceea ce privește conținutul posturilor
o Arătarea ... onest condiții de muncă
- Etapa doi
o Angajații parcurg un program de training de inițiere (cunoaștere colegi, șefi, etc)
o Privire realistă asupra postului – folosită pentru a oferi angajaților proapăți informații cât mai
corecte cu privire la post și la organizație (broșuri, video)
 Metoda eficientă dacă oferă angajaților păreri +/- - e mai probabil să rămână pe post
Direcții noi în domeniul selecției de personal
- Selecția nu mai are scop doar alegerea unui angajat, ci s-a generat o orientare și spre potrivirea
angajatului cu echipa, cu organizația sau nevoia de inovație
- Potrivirea angajatului cu organizația = gradul în care candidatul aproximează personalitatea modală a
organizației cu profilul ei valoric
o Dacă scopul e potrivirea angajatului cu postul: se vor viza cunoștințele, abilitatea,
aptitudinilor – evaluare psihologică
o Dacă scopul e potrivirea angajatului cu organizația: se vor viza valorile și caracteristicile de
personalitate – evaluarea angajaților tipice ce exprimă cultura organizației
 Scop: angajat-grup: capacitatea angajatului de a juca roluri tehnice ce ... pentru buna
funcționare a echipei – membrii echipei sunt cei mai buni selectori
 Scop: inovația – se vor căuta angajați atipici, incapabili să coopereze cu angajați tipici
– selecția se va face atât de angajați tipici, cât și de angajați deosebiți

13. Psihologie Clinică (1)

Conceptul de risc
Conceptul de risc devine un obiect de studiu a psihologilor care se ocupă de:
o riscul de apariție a bolilor/tulburărilor mentale
o asumare a riscurilor
o căutare a riscurilor și senzațiilor
o rercepere a riscului
Studiul formal al riscului de apariție a tulburărilor de dezvoltare la copii – anii 20
Studiul longitudinal:
 bebeluși născuți prematuri
 copii cu boli (poliomelită, Down)
 după război – risc social, emoțional, intelectual
 OMS – studiu copii privați – contactul cu ...
Risc și vulnerabilitate
Termenii de vulnerabilitate și risc sunt considerați sinonime, dar nu sunt:
Risc = probabilitatea ca un eveniment (maladie, tulburare, ...) să survină în cursul unei perioade
date/înainte de o anumită vârstă
Vulnerabilitate = o anumită formă de fragilitate, reziliență redusă, mare sensivilitate sau adversitate
- Tentativă de diferențiere vulnerabilitate – risc: ... și Pierce
o Persoanele cu risc (pentru că trăiesc într-un mediu stresant) vor vedea cum riscul se
transformă în tulburare dacă există vulnerabilitate – vulnerabilitatea și riscul se diferențiază
pe plan conceptual, dar ...
- Întelegerea vulnerabilității, trebuie să ținem cont de 3 precizări:
1. Vulnerabilitatea este trăsătură stabilă, înnăscută sau dobândită
  nu putem acționa asupra vulnerabilității genetice, dar putem utiliza mijloace
psihologice în ... ... ...
 Hollon et al – susțin că efectul tratamentelor medicamentoase determină ...
simptomelor, cel psihologic modifică structurile cognitive disfuncționale
 în anumite cazuri, disfuncția poate fi diminuată, în altele observăm ... în timp ale
vulnerabilității
2. Caracteristicile care fac un subiect să fie vulnerabil: endogene
 caractere de tip genetice
 trăsături de vulnerabilitate
o caractere latente
o greu de observat
 Ex: Asberg – ipoteza că nivelul scăzut ... ... în ... ... – indice a vulnerabilității ...
 Ex: Cercetăti ... e indice de vulnerabilitate observabilă
3. Modele psihologice bazate pe interacțiunea diateză-stres = vulnerabilitatea nu se exprimă în
observarea stresului
 Diateza = predispoziția de ... a vulnerabilității
 Vulnerabilitatea biologică la psihopați nu s-ar concretiza în ... – doar în
anumite condiții de mediu (... și factori de stres)
Factorii de risc
La originea ... că ... ... să fie cu risc – factori de risc diverși:
 comportamentali
 obiceiuri de viață
 expunere ...
 expunere pericole mediu
- Unii autori includ în factorii de risc
 unele caracteristici înnăscute
 constituind fundamentul vulnerabilității unei presoane
Un element crucial în atribuirea unui factor de risc: Prezența sa înaintea apariției tulburărilor
... schema diferitor tipuri de factori:
o corelatul = un factor despre care se știe că e asociat tulburărilor
o concomitentul/consecința = corelat care nu precede apariția tulburării – e prezentă în același
timp/după instalarea tulburării
o factorul de risc = corelat ce precede apariția bolii
o factor de risc cauzal = corelat ce precede apariția, manipularea lui are efect asupra apariției
bolii – doar dacă aceste două sunt îndeplinite, ele sunt ... ca ... cauzal
Distincția cauză – risc:
- Cauza = condiție necesară și suficientă pentru apariția bolii; în cazul tulburărilor nu putem vorbi doar
de o cauză
- Factorii de risc au oduă implicații
 înainte de apariția tulburării
 schimbarea sa schimbă probabilitatea de apariție a tulburării
 ... preferă termenul de factor de risc cauzal
Factorii de risc de ținut cont la tulburările mentale ale copiilor (Garmezy)
1. Factori individuali genetici/dobândiți: comportamente învățate prin imitare/... ...
2. Factori familiali: dezorganizare familială, abuzuri
3. Factori relaționali cu vecinătatea – comunitatea: frecvență mare a abandonului școlar,
delicvența
4. Factori relaționali cu orașul – numărul mare de persoane fără adăpost, șomaj cronic,
școli neadecvate – pierderea ...
5. Factori la ... ... – ambiență negativă și lipsă de speranță
- Tulburările mentale nu au doar o cauză, respectiv factorii de risc cauzali determină un lanț
cauzal/lanțuri cauzale multiple
o Aceștia cuprind:
 factori de risc biologici
  factori de risc de mediu
 factori de risc sociali
o efectul doar unuia nu poate fi înțeles dacă se face abstracție de restul
- Există 5 modalități a interacțiunii a 2 factori pentru a juca un rol în apariția tulburărilor
o Trebuie luate în considerare 3 caracteristici A și B
 Întâietate temporală (cine precede – A/B?)
 Corelația (A și B sunt corelate?)
 Dominanța (A dominant, B dominant, combinație A și B)
... 5 modalități sunt:
1. B este factor de risc prin procura lui A în apariția tulburării:
o ex: ... (...) e factor de risc prin ... a ... ... ... = tulburarea atenției/hiperactivitate
o A și B – corelate, A – dominant, nu există întâietate temporală
2. A și B se suprapun parțial:
- utilizează 2 indici ... fidelitate moderată (2 scale) – scoruri mari la ambele – factori de risc suicidali
- combinația A și B - ... unui factor de risc ce captează mai fidel constructul ... ... în comun
- A și B corelate, nu există înaintate, A și B codominanți
3. A și B – factori de risc independenți
 A fi ... (A) și de origine ... (B) = risc obsezitate
 A și B sunt corelate, A și B sunt codominanți, nu există înaintate
4. B mediator lui A
- Un factor mediator (B) explică dacă/în ce fel un alt A are rol în apariția tulburării
- Această relație importantă în elaborarea lanțurilor cauzale (......)
- A precede B, A și B sunt corelate și
 A e dominant – mediere totală
 A și B sunt codominanți – mediere parțială
5. A este mediator lui B
o ... (.....) și ... (B) - ... ... ...
o A indică ..., în ce condiții B va acționa pentru producerea tulburării (......)
o A precede B, A nu corelează cu B, A și B sunt codominanți
Modele explicative a riscului pentru adaptarea psihosocială (tulburări mentale)
1. Modelul riscului cumulativ
- inadaptarea ... de numărul de factori de risc cu care trebuie să se confrunte
- numărul factorilor de risc crește – scade adaptarea psiho-socială (cognitivă)
- informează
o specific numărul de factori pe care ... poate să îi tolereze
o nu informează mecanic ce face adversitatea să se traducă în inadaptare – oferă puține
informații cu privire la prevenire și la intervenții
2. Modelul riscului aditiv
- modul cum adversitatea – inadaptare, examinând efectele proprii fiecărui factor de risc (... fiecare
factor de risc din ...)
3. Modelul efectelor indirecte
- clădit pe modelul aditiv și adăugare de elemente – grupele de proximitate a factorilor în raport cu
copilul
- cei mai periferici factori (vecinătate, sărăcie) – nu sunt direcți legați de adaptare, ci prin alți factori
mai proximali (ex: ..., dispoziție, depresie, ...)
- trebuie ... să se analizeze riscul de patologie la copii în cadrul diferitelor contexte de mediu în care se
... dezvoltarea copilului
Cercetarea lui Jones atestă utilitatea fiecărui model
o Modelul riscului
 identifică copiii cu ... ... adaptare
 copii expluși la multiple sarcini
o Modelul aditiv
 unele efecte indirecte - ... ... factorilor familiali și inadaptare
  factorii periferici nu sunt legați direct de tulburările de internalizare (..,
anxietate) - ...
Modelul ecologic/tranzacțional (... și Lynch)
- explică cum influențează factorii de risc dezvoltarea copilului și duce la boli
- mediul copilului este descris pe 3 nivele:
o cel mai periferic - ... = valorile și credințele culturale
o ... – structura socială în care trăiesc familia și individul (școli, loc de lucru, ...)
o ... – cadrul apropiat în care trăiesc subiectul și familia lui
o cel mai proximal – ontogenetic
 ... care pot activa în orice perioadă de dezvoltare asupra adaptării
 procese de atașament, ..., ..., adaptare ...
- Specific acestui model = abordează problema din perspectiva
o ecologică – cine cont de factorii ... de mediu
o tranzacțională – influențe reciproce ale factorilor de la aceste niveluri
Evaluarea riscului
Există puține instrumente – cel mai bun e Inventarul Factorilor de Risc ... – varianta Părinte (IFRF-P)
 Evaluează: expunerea copilului la diferiți factori de risc legați de evenimente
specifice (despărțire de părinți, doliu)
 Rezultate: un indiciu ce se referă la riscul sănătății mentale a copilului
 Fiecare item evaluează un factor de risc diferit și sunt grupați în 5 domenii:
 Evenimente de viață defavorabile și instabilitate (..., divorț)
 Structura familială și statutul socio-economic (..., probleme
financiare)
 Practici parentale (pedepse, ...)
 Conflicte verbale și ... ale dispoziției
 Comprtamente antisociale și psihotice ale părinților (alcool,
droguri, probleme mentale)
o Părintele
 evaluează ... ... ...
 evaluează din perspectiva celuilalt părinte
Apariția și evoluția conceptului de reziliență
Rezilieanța poate fi definită:
- Capacitate de a se dezvolta bine psihic în ciuda apariției unor evenimente cu caracter destabilizator –
capacitatea de a se adapta ușor la memorare, recuperare după ...
- Rezultatele constând în absența unor tulburări mentale – în/după .situații tip cunoscute ce pot
provoca asemenea tulburări
- Procese ce implică o mobilizare a factorilor protectivi și moderatori ai riscului și adversității
Alți termeni pentru descrierea rezilienței
o Anduranță
 se diferențiază prin 3 descriptori (...)
 control – sentimentul subiecților că își controlează viața, că aleg liniile de
conduită în situațiile stresante
 angajament – în relație cu .../alții - ... ... pentr că își ...
 faptul că privesc schimbarea ca pe o provocare, nu ca pe o amenințare
 ...: personaele sunt mai reziliente când se confruntă cu boala
Conceptul de ... al coerenței
- apare în contextul orientării ...-genetice ce propune conceptul ... resurse de rezistență generalizată –
toți factorii eficienți în ... factorilor de ...
- merge de la imuno... - ...
- toate resursele de rezistență generalizată au în comun – înțelegerea ... factorilor de stres
- simțul ... are 3 componente:
 inteligibilitate
 capacitate de a face față situațiilor întâlnite
  sensul evenimentelor trăite – tratarea ca pe o provocare
Conceptul de împlinire
- au rezistență mai crescută și urmările rezilienței
- posbilitatea unei stări mai bun decât înaintatea stresului/...
- ... adăugată (omul e mai bine ca înainte)
Adaptare
o toate schimbările organismului și a sistemului ce favorizează
 acomodarea
 ... la ... ... ...
o procesul ... de la ... – adaptare ...
 conceptul de reziliență e folosit în raport cu situațiile ce
 prezintă handicap
 prezintă tulburări .../psihice
 ...
 ...
... reziliență asistată
- În cazul familiilor în care maltratarea este ... ... - ... familiei de sprijin
o Obiectiv aceasă intervenție – dezvoltarea rezilienței copilului și ... ... cu ... ...
o O familie spijin e combinată cu o familie ... = prima aduce sprijin, ..., ... și informativă pentru
dezvoltarea ... ... ...
- Această intervenție bazală
 dezvoltează ... protecției într-un program individualizat de intervenție preventivă
 ia în calcul diferențele ... ... ... a copilului
 e realizată în ...
.... = ajutare reciprocă între
 profesionist
 nespecialist
 persoanele vizate
o e favorizat datorită supravegherii ... ce îl sisține pe nespecialist
Strategia are 3 elemente:
- interiorizare modele ... de indetificare apropiată
- acces la diferite forme de susținere
- supervizare profesională asupra ...

14. Psihologie Clinică (2)

Delimitări conceptuale
Definiție = psihologia clinică este știința care studiază mecanismele psihologice implicate în sănătate/boală
- Are două componente:
o identificarea factorilor psihologici implicați
 promovarea și optimizarea sănătății
 prevenirea bolii
o identificarea factorilor psihologici implicați în patologiei
- Dacă abordarea clinică e predominanntă de prima componentă – psihologia clinică = psihologia
sănătății
- Dacă în abrodarea componentei a doua vorbim de manifestări somatice – psihologia clinică =
psihologia sănătății clinice (psihosomatică)
- Dacă vorbim de patologie în psihologia clinică – psihologia clinică = psihopatologie
Sensurile psihologiei clinice
o Sens larg = identificare mecanismelor psihologice implicate în sănătate/boală
o Sens restrâns = identificare mecanismelor psihologice implicare în sănătarea/patologia
mintală
Funcțiile psihologului clinician
 1. Psihologia de diagnostic și evaluare clinică – identificarea factorilor psiho în sănătate/boală
2. Intervenție/asistență psihologică generală și specifică
 specifică: consiliere și psihoterapie
 vizează controlul la nivel de expertiză a factorilor implicați în sănătate/boală
3. Cercetarea – rolul factorilor psihologici în sănătate/boală
4. Formare și educare
 învățaraae generațiilor viitoare
 instruire inițială și continuă
Scurt istoric
- Apariția formală a psihologiei clinică – sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX
- În perioada preistorică și antichitate – 2 curente
o cauze naturale – Hipocrate a spus că epilepsia e o cauză a tulburării creierului
o cauze magice – posedarea subiectului
 spirit rău – comportament antisocial
 spirit bun – atribute religioase
Particularitățile psihologiei clinice
1. E mai preocupată de influența factorilor culturali în sănătate/boală decât alte ramuri
2. Pune mai mult accentul pe particularitățile de vârstă a subiectului
o La sugari, copii, adolescenți
 consultația e cerută de părinți
 trebuie avut în vedere statutul de dezvoltare a subiectului pentru a vedea ce e normal
și ce e patologic
 se folosesc mai multe metode nonverbale și indirecte
o La adulți
 să se țină cont de ... intelectului și personalității ce sunt relativ ...
o La vârstnici
 e un domeniu nou
 e necesară așteptarea că unele tulburări au o prevalență mai mare (demență,
alcoolism)
 au nevoi speciale
 diagnosticul poate fi obstrucționat de confuzia subiectului și de lipsa de moderație a
acestuia
3. Aspectele de edică și deontologie sunt mult mai stricte în psihologia clinică
- În aspectul validității științifice a paradigmei practicității validității științifice, psihologia clinică e
mai avansată ca alte ramuri
5. Apare o eroare de asociere între psihologia clinică și psihopatologia cu ..., fără a se lua în
calcul componenta de optimizare și prevenire a bolii
o În aceste aspecte (sănătate + boală) sunt importante funcțiile sociale, ... și de
optimizare/profilaxie
o Profilaxia
 primară (prevenire)
 secundară (când au apărut simptomele, dar se ... pentru prevenirea ...)
 tertiară (boli cronice și amelioarea simptomatologiei)
Modele de sanogeneză și patogeneză
Boala = modificări biologice și psiho-comportamentale ce determină distresul și dezadaptabilitatea
- E asociată cu 2 aspecte:
 incidența = numărul de cazuri dintr-o boală la o unitate de timp (1 an)
 prevalența = numărul cazurilor dintr-o boală la un moment dat (...)
Boala are 3 componente:
1. Manifestarea
o Orice boală are anumite modalități de manifestare, un tablou clinic
o Tabloul conține
 semne
  simptome
- Știința care studiază aceste manifestări - ...
 Semnele = forme de manifestare a tabloului ce sunt identificate de .. și ceilalți,
independent de declarațiile subiectului
 Simptomele = forme manifestate ce sunt din sfera perceptivă a subiectului și sunt
resimțite de el în plan subiectiv; clinicianul află indirect de ele prin declarațiile
subiectului
Uneori, semnele și simptomele merg împreună – sindromul = poate avea etiologii multiple; dacă
mecanismele etiopatogenetice sunt cunoscute, putem vorbi de boală
- Tratamentul acestor manifestări, fără schimbarea cauzelor/factorilor ce le-au determinate –
tratamente simptomatice
2. Orice boală are factori etiologici
- Clasificare:
o După natură
 exogeni
 fizici
 chimici
 biologici
 psihosociali
 endogeni (geneitic) – primari: anomalii genetice
o după funcții:
 declanșatori
 determinanți
 predispozanți
 favorizanți
 mentinere
1. Factori declanșatori
- factori necesari pentru apariția tabloului, dar uneori nu sunt suficienți (nespecifici legați)
- cei mai importanți
o discrepanța cognitivă motivație – evenimente propriu-zise ce au loc
o discrepanța crescută = tulburări mai severe
2. Factori determinanți
- produc direct simptomele, dar nu sunt specific legați de el (tablou)
- factori psihosociali
3. Factori favorizanți
- joacă același rol pe care ... îl are în racțiile chimice
- eficientizează acțiunea factorilor declanșatori și ... în apariția tabloului
4. Factori predispozanți
- caracteristici generale, existau deja în subiect, iar în interacțiunea cu primii 3 au dus la apariția
tabloului
- existau deja înainte de instalarea tabloului
5. Factori de menținere
- susține simptomatologia
- rolul acestora poate fi jucat de ceilalți factori, care au declanșat tabloul, sau factori apăruți după
declanșarea tabloului
3. Răspunsul organismului la factorii etiologici
- Reacțiile pot fi
o specifice
o nespecifice
 și pot fi
 locale
 globale,
o manifestându-se
  biologic
 psihologic
Știința care studiază aceste reacții – Patogenica
o reacțiile sunt detectate în analiza de laborator
o tratamentele ce vizează modificarea reacțiilor – patogenetice
Tratamentele etiologice și patogenetice sunt un deziderat în medicină și psihologie, deoarece vizează cauze
 ... (...)
 ... (patogenetice)
 duc la apariția tratamentelor etiopatogenetice
Tulburările care au mecanisme etiopatogenetic predominant psiholog si tablou cu semne și simptome
psihologice – necesită tratament psihiatric (?)
Tulburările cu semne și simptome psihologice, dar mecanisme etiopatogenetice somatice – tratament
medical
Tulburările cu semne, simptome somatice și etiopatogenetice somatice – medicină tradițională
- Teoria biologică și psihologică nu sunt opuse, au doar descrieri diferite asupra aceluiași fenomen
o Intervenția psihologică și medicală afectează componenta psihologică și biologică
- Teoria biologică și psihologică nu sunt alternative sau în opoziție – ele sunt descrieri diferite ale
aceluiași fenomen
o Studiile arată că atât intervenția psihologică, cât și cea medicală, afectează și componenta
psiohlogică, și pe cea biologică
Paradigma dinamic-psihanalitică
Fundamente
A fost primul model psihologic de sanogeneză și patogeneză psihică
Ca paradigmă – a fost elaborată pornind de la observarea și ... și a vizat predominant impactul ... asupra
tabloului clinic
Asumpții:
- Psihicul are o structură nivelară formată din:
 Id (inconștient)
 Ego (eu, conștient)
 Superego (supraeu, norme corelate social)
- Conținutul refulat al Id-ului, ce e guvernat de principiul plăcerii, se exprimă ... la nivelul Eului
(conștient)
- Conștientizarea la nivelul Eului (principiul realității) a conținutului refulat generează trăiri emoținale
negative
- Odată generate trăirile – Eul sub presiunea realității și Supraeullui, apelează la mecanisme de apărare
pentru blocarea conștienței lor – represia/refularea, vise, acte ratate
- Dacă se blocează conștiența trăirii – emoția se exprimă la nivel fiziologic
- Orice simptom apare din cauza unui conflict actual, ce se reduce la un conflict bazal din prima
copilărie
- Eliminarea simptomelor – eliminarea conflictului actual prin nevoia de transfer
Rolul eului este acela de a media între
o cerințele realității
o nevoia de satisfacere a impulsurilor sexuale la id
o valori sociale și ... internalizate sub forma supraeului
Există 3 tipuri de anxietate
 anxietate realistă – rezultată din perceperea unor perciole reale/posibile din realitate
 anxietate nevrotică – teamă ... că instinctele primare din id vor prelua controlul asupra
comportamentelor subiectului – atrage repercursiuni
 anxietate morală – frica de a nu încălca norme
Mecanismele de apărare = procese ce au ca scop protecția eului împotriva dorințele instinctuale
o acțiuni în sensul distorsiunii perceperii realității – trăiri ...
o nu sunt utile ... ... .. ...
Exemple de mecanisme:
  negarea defensivă – refuzul de a crede și acceptarea a ceea ce s-a întâmplat
 proiecția – atribuirea impulsurilor și a ... – alte persoane
 represia - ... din ... a unor impulsuri
Studii
- s-au descoperit și mecanisme conștiente și intenționate
- azi aceste mecanisme se cheamă de coping
... de tip transferențial
- În sens larg, transferul = totalitatea trăirilor afective și a paternurilor psiho-comportamentale pe care
le experiențează pacientul față de terapeut în cursul terapiei
- În sens restrâns, transferul = numai la acele trăiri afective și patternuri psihio-comportamentale pe
care le are subiectul față de terapeut și care reprezintă o repetare a trăirilor afective a ... psiho-
comportamentale pe care le-a avut față de persoane semnificative din trecut.
Contratransferul
- în sens larg = totalitatea trăirilor afective și a ... psiho-comportamentale, pe care terapeutul le are față
de pacient
- în sens răstrâns = trăiri și patternuri pe care terapetul le experimentează față de subiect și care
reprezintă o repetare a trăirilor psiho-comportamentale pe care terapeutul le-a avut față de persoane
semnificative în cursul istoriei sale de viață
o Uneori e ... reacție la transferul subiectului – e de preferat să nu apară și terapeuții se
pregătesc pentru asta
o Cele mai tipice semne ale contratransferului:
o reacții emoționale puternice (+/-) față de subiect
o fantezii sexuale cu subiectul
o creșterea (nejustificată) a ședințelor, etc
o Neconștientizarea lui se numește „nevroză în doi” - ........
o Conștientizarea lui
 blocare prin autoanaliză și supervizare
 vor fi utilizate creativ (amplificarea tranferului sbuiectului și grăbirea instalării
nevrozei ...)
Tehnici de construcție a relației transferențiale
a. Tehnica psihanalitică clasică
o Terapeutul adoptă o neutralitate binevoitoare față de subiect
o Prin tehnici non-intruzive (asociații libere) – subiectul e ghidat spre amintirea unor episoade
din viața sa, în special din prima copilărie
o Cadrul terapeutic duce la o „infantizare a subiectului” în sens pozitiv – pacientul dezvoluie
tot și terapeutul rămâne neutru – acest dezechilibru al relației aproximează relația părinte-
copil iar subiectul reacționează cu patternuri cognitive, comportamentale, emoționale
amorsate de trecut
o Mecanismul transferului – generalizarea simulului (răspuns condiționat ...) – un răspuns la
stimulului x tinde să se producă și în prezența altor stimuli xx, asemenea x.
b. Tehnici ale terapiei dinamic-psihanalitice de scurtă durată
o Se încearcă scăderea timpului necesar generării relației transferențiale și nefrozei de transfer
prin:
 O atitudine activă și directivă (în locul neutralității) ce avansează ... unui preocupat de
a ghiza prin incrajări și observații critice dezvoltarea subiectului
 Întrebări directe în locul asociațiilor libere, cu privire la evenimentele negate din
trecut și prezent (tehnica podului)
- Comportamentul terapeutului amorsează unele patternuri comportamentale infantile – cânt
patternurile ating o intensitate se generează nevroza de transfer – de aici de face interpretarea
terapeutică prin eliminarea ...
Noi evoluții și tendințe
Evaluată astăzi prin prisma validității științifice, paradigma dinamic-psihanalitică supraviețuiește la
nivel de tehnică – generează metode terapeutice ce au fost reinterpretate prin prisma unor teorii moderne
validate științific, dar nu suficient învestigate de studii clinice controlate.
- Terapiile dinamice de scurtă durată sunt bine investigate științific
- La nivel descriptiv, unele constructe dinamic-psihologice sunt validate (transfer, contratransfer) dar
la nivel de explicații, ele nu sunt luate în serios – înlocuite de alte constructe
- În psihoterapie, CBT a reinterpretate în termenii teoriei învățării
Paradigma umanist-existențial-experiențială
Fundamente
Această abordare pleacă de la premisa: patologia psihică și psihosomatică apare ca urmare a faptului
că experiențele negative de viață, blochează „forțele” ce stau la baza personalității noastre
Diverse școli s-au focalizat pe diverse „forțe” considerate mai importante:
o Terapia rogersiană – autodeterminare
o Terapia gestaltistă – experiența ca întreg
o Logoterapia – voința de sens
o Psihodrama – spontaneitate
o Analiza tranzacțională – comunicarea
o Terapia .../... neurologică – comunicare conștientă – inconștientă
Pentru a debloca aceste forțe ce promovează sănătatea și ameliorarea patologiei – asigurarea unui
context terapeutic caracterizat de
o empatie
o acceptarea necondiționată
o congruență
În această paradigmă, relația terapeutică e considerată adesea o condiție necesară și suficientă pentru
ameliorarea patologiei
a. Empatia
- Terapeutul înțelege cele comunicate de subiect ca și cum ar fi în locul său, fără a se identifica cu
acesta
- Reflectarea terapeutică empatică lasă să transpară cele comunicate de subiect într-o formă
structurată, insistând asupra trăirilor sale emoționale (evenimentul x generează comportamentul y și
produc trăirea subiectului x)
- Prototipul reflectării empatice începe: „din cele ce mi-ai spus înțeleg că...”
- Comunicarea empatică cu subiectul generează încredere reciprocă – facilitează evoluția terapiei și
elimina reticențele subiectului
b. Acceptarea necondiționată
- Presupune acceptarea subiectului cu toate problemele sale, fără să însemne că suntem de acord cu ce
gândește
- Subiectul văzând că este acceptate necondiționat, începe să se accepte și el necondiționat, să fie mai
tolerant cu el, cu simptomele sale – scade vinovăția și se ameliorează simptomatologia
c. Congruența
- Gradul de suprapunere între comportamentul manifestat al terapeutului și trăirile interioare
- Presupune conștientizarea de către terapeut a trăirilor emoționale vizate de pacient (atât +/-) și
comunicarea lor către pacient
- Dacă ele au conținut negativ – trebuie să fie comunicare ... ... să protejăm sinele subiectului și să ne
concentrăm asupra comportamentului său
Conceptele de:
o Eu comunicare: obiecții aduse comportamentelor subiectului și nu lui ca persoană, cu accent
pe consecințe – ale comportamentului său asupra noastră ... : subiectul își modifică
comportamentul criticat
o Tu comunicare: subiectul e riticat pentru comportamentul său global, sugerând că nimeni nu
ar putea schimba comportamentul, dacă cel ce îl produce e învinovățit
Ex: „Ești neserios și ...” vs. „Faptul că întârzii, mă pune în dificultate...”
Abordarea rogersiană (terapia centrată pe client)
Conform acestei abordări, ființa umană trebuie văzută ca un întreg unitar și independent (Sinele) –
dezvoltarea sinelui de prezența mai multor factori – înnăscuți și de mediu social
1. Valorizarea insinctivă a aspectelor utile - ... au învățat în filogeneză și din instinct ce e
bine/rău pentru el
2. Aprecierea necondiționată – iubirea, afecțiunea, grija – aspecte ce îl valorizează instinctiv
3. Aprecierea de sine necondiționată – stima, ..., ... și ... de toate ființle umane; se formează în
cursul dezvoltării ontogenetice ca interacțiune cu persoanele ce ne apreciază
4. Condițiile de valorizare – în cursul dezvoltării, persoanele ne oferă ceea ce avem nevoie doar
dacă satisfacem unele condiții – să merităm ce primim
5. Apreciere de sine condiționată – prezența condițiilor de valorizare – în timp învățăm să ne
apreciem doar dacă satisfacem anumite standarde
6. Sine ideal – formarea lui in condiții de valorizare și apreciere condiționată a altora și
aprecierea de sine condiționată; nu îl atingem niciodată
7. Sine real – consecința valorizării instinctive a aspectelor folositoare, a aprecierii
nevondiționate, a apriecierii de sine necondiționată și a tendinței spre autoactualizare –
structura sinelui real (persoana care poți deveni)
Toți subiecții posedă nevoia de autoactualizare – de a-și realiza pe deplin potențialul de creștere și
dezvoltare.
Dacă mediul unde trăim permite utilizarea capacităților native pentru realizarea potențialului = dezvoltarea
armonioasă și persoane pe deplin adaptate și funcționale
Condițiile de valorizare pot interfera cu ceea ce ne trebuie pentru a ne actualiza și cu lucrurile ce le
valorizăm instinctiv – aprecierea de sine condiționată, iar sinele ideal va desemna persoana care am dori să
fim, dar nu vom fi niciodată
Discrepanțele între sinele real (ceea ce suntem) și sinele ideal (ce trebuie să fim) = incongruență – duce la
suferință psihică de tip nevrotic
Paradigma cognitiv-comportamentală
Fundamente
Principii CBT
- Problemele psihice = răspunsuri dezadaptative ce au fost învățate și susținute de cogniții
disfuncționale
 Patologia e rezultatul gândurilor disfuncționale
- Factorii ce generează gândirea disfuncțională
o denetici
o de mediu
- Metoda optimă de a reduce distrsul și comportamentele dezadaptative – modificarea cognițiilor
disfuncționale
- Cognițiile disfuncționale pot fi
o identificate
o schimbate, dar reclamă perseverența subiectului
De la aceste principii, s-a dezvoltat modelul ABC, care are 3 componente:
A. (activated events) – evenimentul activator
- Elementele activatoare pot fi:
 situații obiective
 G, E, C legate de ...
 evenimente, ..., amenitiri legate de situația actuală
- Antrenează toată personalitatea
B. (beliefs) – convingerile persoanei – elemente cognitive de prelucrare a informației
- Se interpun între A și C (comportamente fizio/biologice, afective)
- Nu sunt declanșate de A, ci mediază modul de percepere și reprezentare a A
C. (consequences) – consecințele procesării cognitive a evenimentului activator
- Răspunsul:
o comportamental
 o biologic/fiziologic
o emoțional
La comportamentele de bază se mai adaugă 2:
D. (disrupting) = restructurarea cognițiilor disfuncționale și iraționale
E. (effective) = asimilarea unor noi cogniții eficiente în locul celor disfuncționale
Evenimentul activator
- Stimului este orice eveniment intern sau extern care poate afecta activitatea analizatorilor
o Stimulul poate fi:
 simplu (... luminos)
 compex (evenimente de viață)
 și
o subliminal (neconștientizat)
o supraliminal (conștientizat)
o Odată receptat, stimulul declanșează niște prelucrări ale informației
 Ele pot avea
 dublaj lingvistic (pot fi conștienți)
 factori conștienți
 factori inconștienți
 fără dublaj lingvistic (nu pot fi conștienți)
Prelucrările informaționale
- Prelucrările informaționale cu dublaj linvgistic pot fi analizate printr-o infinitate de cuvinte
- Clinic, cele mai importante sunt:
 descrieri și inferențe
 evaluări
 procesarea informației inconștiente
 ... ale prelucrării informației
Descrieri și inferențe
Reprezentarea perceptivă declanșează la rândul ei un lanț de prelucrare a informației:
- Descrieri – formă de prelucrări informaționale ce au dublaj lingvistic și descriu stimului în sistemul
cognitiv prin propoziții de observare (protocoale) – poate fi și distorsionată
- Inferențe – pornesc de la descriere, dar trec dincolo de actul perceptiv
o Dacă inferențele și descrierile pot fi accesate conștient, atunci ele se numesc GA (...)
o GA:
 au caracter concret
 sunt asociate cu evenimente specifice de viață (A)
 derivă și D și J mai generale (credințe centrale = scheme cognitive)
o D și J pot fi
 funcționale
 disfuncționale
o Cele disfuncționale sunt asociate cu psihopatologiile:
 Gândirea dihotomică – alb, negru
 Inferența arbitrară – extrarerea unor concluzii specifice în lipsa unor dovezi ce
susțin/infirmă
 Abstractiune selectivă – centrare pe detaliu și ignorarea celorlaltor aspecte relevante
 Minim/maxim
 Suprageneralizare – extragerea regulilor generale pe baza unor incidente izolate
 Personalizare – asociere unor evenimente externe propriei persoane
o Unele D și J pot fi corecte, dar să nu fie funcționale și care generează distres
...
- sunt acele prelucrări informaționale care se fac în legătură cu D și F – pot fi raționale/iraționale
Cele mai importante procese cognitive evaluate în patologie
„Trebuie” absolutist vs. stilul preferențial
- Omul este caracterizat de activitatea de a avea dorințe, însă satisfacerea lor nu e mereu ... de realitate
- Discrepanța dintre ceea ce ne dorim și ceea ce se întâmplă e cauza principală în patologie
o Dacă formulăm dorința în termeni de trebuie – e un proces cognitiv irațional
o Dacă formulăm dorința în termeni preferențiali și flexibili – proces rațional
- Dacă, totuși, termenul trebuie e folosit într-o formă condiționată, atunci el e rațional
- Cu toate astea, subiecții pot avea condiționări iraționale – „dacă o iubesc, trebuie să accept tot”
o Sf. treime a nebuniei
o eu trebuie cu necesitate
o oamenii trebuie
o viața trebuie
o Dacă am transforma și flexibiliza acest stil absolutist în unul preferențial – o mare parte din
problemă ar fi rezolvată
Catastrofarea vs noncatastrofarea
A catastrofa = a evalua un eveniment negativ ca fiind cel mai rău
- Iraționalitate – mereu putem găsi un eveniment mai rău
- Raționalitate – evaluarea evenimentului negativ pe un continuum, oricât de rău e, nu putem afirma că
e cel mai rău
Toleranță redusă vs toleranță crescută
- Toleranța ca proces irațional – evaluarea unui eveniment ca fiind intolerabil, neacceptarea de a trăi
cu el
- Toleranța ca proces rațional – evaluarea evenimentelor că e dificil de tolerat, dar nu imposibil de a
trăi cu el
... vs contextuală
- Evaluarea în termeni globali e o caracteristică a speciei noastre
- ... logic – acest proces e eronat, dacă nu putem trage concluzii ferme și generale în urma unui
raționament de tip inductiv – dacă avem eșecuri, nu înseamnă că nu suntem capabili.
Ex: acest lucru e valabil și pentru programele de dezvoltare a stimei de sine – îl învață pe client să
promoveze un proces irațional de evaluare globală – să învețe să evalueze contextual – comportamental.
Analizele de psihologie evoluționistă arată că evaluările iraționale sunt rezultatul unui proces
adaptativ – în acest mediu, un stil irațional esa adaptativ:
 sarcinile fiind simple – o hipermotivare nu afecta performanța (trebuie)
 un stil ... ... proteja – erai vigilent și ... să reacționeze la pericol
 evaluarea globală te ajută să categorizezi rapid ființele și lucrurile din jur (in/utile)
o În mediul complex, modern – saricnile sunt complicate și deschise
 hipermotivarea în sarcini complexe – scade performanța
 hipervigilența - ...
 toleranța scăzută – acte violente sancționate drastic
- Un stil irațional într-un mediu comple = vulnerabilitate, iar apariția tabloului clinic e condiționată de
apariția evenimentelor ce pun în mișcare vulnerabilitatea dar dacă evenimentele confirmă
iraționalitățile, nu va apărea tabloul
o ex. trebuie să fiu apreciat de toți colegii, altfel sunt groaznic, dar toți colegii mă respectă
Prelucrarea informațiilor inconștiente
Aceste prelucrări informaționale nu pot fi conștiente, ele bazându-se pe structuri subcorticale
- consecințele lor devin, însă, un nou eveniment activator (A) ce poate amorsa prelucrarea
informațiilor conștiente (B)
- unii autori: în cazul speciei umane, consecințele acestor prelucrări informaționale nu sunt suficient de
puternice pentru a deveni clinice, dar sunt suficient de puternice pentru a deveni un eveniment
activator care să declanșeze evenimente iraționale (B) care la rândul lor au consecințe clinice (C)
- se pot modifica prin tehnici comportamentale
Funcții ale prelucrărilor informaționale
Unele prelucrări informaționale pot avea funcția de mecanism de coping
Mecanismul de coping = nu e o structură cognitivă, ci este o funcție pe care o dobândește o structură
cognitivă atunci când are rolul de a modela o stare afectivă
Consecințele
- consecințele ce prelucrează informațiile sunt
 adaptative
 dezadaptative
- ele se manifestă la 3 nivele:
 subiectiv – afectiv
 comportamental
 biologic/fiziologic
 interacțiunea acestor nivele impreună cu prelucrarea informațională formează
tulburări psihice specifice
- odată generate, aceste consecințe devin un nou stimul (A2), generând un alt lanț de prelucrări
informaționale numite metacogniții (B2) și alte consecințe numite metaconsecințe (C2) – care la
rândul lor generează alt lanț
La nivel comportamental
o Comportamentele adaptative – învățate în cursul dezvoltării ontogenetice, utile persoanelor
deoarece le ajută să se adapteze eficient la mediul săut
o Comportamentele dezadaptative – acele reacții observabile și măsurabile, învățate în cursul
dezvoltării ontogenetice, ce sunt în detrimentul persoanei și o împiedică să se adapteze
eficient la mediul său
 un comportament nu e adaptativ/dezadaptativ în sine, ci el devine așa doar raportat la
un anumit context
- comportamentele sunt generate de prelucrarea informației și de comportamentele lor ... ...
- consecințele includ întăriri
o pozitive
o negative
o pedepse
Întărirea = consecință a comportamentelor care influențează probabilitatea acestuia de a fi continuat.
- întărirea pozitivă – se referă la ceva care, adăugat unui comportament, adică făcut contingent cu el,
crește probabilitatea acestuia de a fi continuat
- întărirea negativă – se referă la faptul că adoptăm un comportament pentru a evita ceva neplăcut –
fac lecții să nu fiu pedepsit
- pedeapsa – consecință a unui comportament care scade probabilitatea acestuia de a fi continuat –
pedeapsa e eficientă dacă:
o urmărește ... comportamentului dezadaptat
o e marcată de un avertisment
o e ..., nonagresiv, ...
o comportamentul urmat de pedeapsă nu primește alte întăriri
o întărește comportamentul opus A
- cele mai importante prelucrări ale informației implicate în generarea comportamentelor sunt de tip –
descriere și inferențe:
o cunoștințe procedurale – cum să îl fac
o autoeficacitate – să am încredere că pot să fac
o expectanțe pozitive – mă aștept ca comportamentul să îmi aducă beneficii
 de asemenea, e important să asociem aceste comportamente cu anumite evenimente
activatoare și să le întărim atunci când se produc
 în terapie urmărim decelerarea unui copmortament dezadaptativ (A), însoțit de
accelerarea unui comportament adaptativ (B)
 comportamentul adaptativ B trebuie să aibă următoarele caracteristici:
 să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ A
 să aducă aceleași beneficii ca și comportamentul dezadaptativ
A
  să fie adaptativ
La nivel biologic
Consecințele prelucrării informației – ăn sensul producerii unui dezechilibru al sistemului nervos vegetativ
- acest dezechilibru poate fi în direcția ... simpaticului – activării fizologice (ritm alert, frecvență
respiratorie, ... ...)
- alteori manifestările pot presupune subactivare fiziologică (tulburări depresive)
La nivel afectiv
- se face distincția între
 trăiri emoționale funcționale
 trăiri emoționale disfuncționale
- funcționalitatea/disfuncționalitatea este dată de
o experiența subiectivă
o cogniții asociate
o consecințe emoționale
o Emoțiile +/- funcționale reflectă prezența unor experiențe subiective +/-, cogniții raționale și
consecințe adaptative comportamentale
o Emoțiile +/- disfuncționale reflectă prezența unor experiențe subiective +/-, cogniții
iraționaleși consecințe dezadaptative comportamental
Astlfe:
- emoțiile de natură funcțională – reacții negative firești
- emoțiile de natură disfuncțională – probleme de intensitate și structură clinică
Teoria evaluării
- e cea mai bună metodă susținută științific pentru a explica modificările la nivel afectiv
Conform teoriei – apariția emoției are la bază interacțiunea (...) om-mediu
- tranzacția include
 reprezentarea subiectului asupra evenimentului
 scopurile subiectului
- evenimentele din mediu sunt întâi reprezentate în ... și inferențe în sistemul cognitiv
o apoi, reprezentările sunt procesate din punct de vedere al relevanței lor pentru scopurile
subiectului
o această procesare – evalurăile/convingerile evaluative
Doar evaluările produc direct apariția emoțiilor.
Emoțiile generate duc la angajarea mecanismelor de coping – modificarea interacțiunii mediu –
comportament ce va duce la noi evaluări
Ele pot fi descrie la 2 nivele
- procesările informațiilor specifice
- teme centrale
a. Procesările informațiilor specifice – 3 tipuri
1. Evaluarea primară
 componente
 relevanța motivațională
 congruența motivațională
o măsura în care evenimentul e relevant și congruent pentru scopurile
subiectului
 în situația în care evenimentul e relevant, dar nu congruent pentru scopurile persoanei
– formularea scopurilor în termeni absolutiști, „trebuie” – emoții
disfuncționale/formarea scopurilor în termeni ... - ...
2. Evaluarea secundară – vizează resursele și opțiunea de coping ale subiectului în situații
negative
- responsabilități centrale/...
- expectanțe +/- față de viitor
- potențial de coping focalizat pe problemă – abilitățile persoanei de a acționa direct pe situație
 - potențial de coping focalizat pe emoție – abilitățile de a se adapta psihologic la situație – toleranța
scăzută ... emoții disfuncționale
3. Reevaluare – modificarea evaluării pe baza unor noi informații despre situație/subiect
b. Temele raționale centrale
- Modalitate particulară de combinare a comportamentelor
 evaluări primare
 evaluări secundare
 se reflectă în construirea unor teme centrale subadiacente
emoțiilor
Ex: ... are temă central „pericol-...” e rezultatul asocierii generale - ... ... crește, congruența scare și
potențialul scăzut de coping pe ... și dublate de prezența unor convingeri disfuncționale
- Foarte important în această abordare – conceptualizarea cognitivă a cazului
- E un prototip pentru psihoterapia validată științific

15. Psihopatologie
Dicționarul LAROUSEE - ... o sinonimie între psihopatologie și psihologia patologică
Definiție = disciplina ce care ca obiect de studiu tulburările comportamentale, de conștiință și de
comunicare
E plasată la jumătatea drumului dintre psihologie și psihiatrie
Psihopatologia nu abordează simptomatica dintr-o perspectivă organică (să răspundă la întrebarea „de ce?”),
ci se referă la modul cum se ... comportamentele anormale (să răspundă la întrebarea „cum?”)
- pătrunde în universul morbid al subiecților pentru a cunoaște
 ... psihologică anormală în realitatea sa
 mijloacele sale de exprimare
 raporturile sale de ...
Direcțiile psihopatologiei:
- explicativă – aflată în raport cu construcțiile teoretice (..., comportamentală, cognitivă, structurabil)
- descriptivă – descrie și clarifică experiențele anormale relatate de subiect/observate în
comportamentul său
o ea se află la răscrucea mai multor modele teoretice clinice și psihoterapeutice – e în măsură să
formuleze un model integrativ fără să țină cont de o singură abordare
Raportul cu alte științe
Psihopatologia își suprapune domeniul peste cel al psihiatriei – e despărțită prin intervenția psihoterapeutică
- Lăzărescu: perspectiva antropologică
 e la marginea practicii medical-psihiatrice
 poate releva lucruri esențiale despre om – despre ... structura existente
conștiente și alunecări spre ...
- Enădrescu: psihopatologia studiază fenomenele psihice morbide – se separă atât de psihologie cât și
de psihiatrie
o psihopatologia vede tulburările mentale din interior, iar cele medicale din exterior
- O extindere, dar și o conextiune importantă au intervenit între psihopatologie și restul medicinei prin
apariția viziunii psihosomative = preocuparea relației directe dintre tulburările afective și ... cu bolile
somatice
- ...: vorbește despre psihopatologia clinică = studiul anomaliilor psihice, prin referile la azuri clinice
ce conduc la cunoașterea simptomatologiei psihopatologice și la diagnotză
Modele în psihopatologie
După ... există 2 tipuri de modele
- Modelul cadru
o nu îl readucem în discuție și ... un context pe interpretarea datelor culese
 e modelul ca instrument științific
- Modelul ipotetic
o model a cărui încercare de validare se face prin ... experimente folosite drept probă
Ionescu – 14 perspective de abordare
Modelul ateoretic
- A fost creat odată cu elaborarea DSM II și DSM III
- Vizează depășirea limitelor cunoștințelor actuale privind etiologia tulburărilor psihice și facilitarea
comunicării între clinicieni cu viziuni teoretice diferite...
- Sistem multiaxial de diagnostic – consecință a ateorismului
o Axele I și II – tulburări mintale – nu tulburări de personalitate
o Axa III – tulburări/afecțiuni fizice prezente și susceptabilitatea de a
avea impedimente în înțelegerea cazului
o Axa IV – probleme psiho-sociale și de mediu ce ar influența
diagnosticul
o Axa V – funcționarea psiho-socială și profesională a subiectului
- Modelul nu validează importanța niciunei teorii explicative și conturează configurația patologică
plecând de la elemente disparate (ajungând la un excesiv electism)
Modelul behaviorist
- Are 3 direcții principale în dezvoltarea lui
 primele două – bazate pe paradigmele condiționării clasice și ale condiționării
operante
 a treia – behaviorismul social/paradigmatic – ce influențează intervenția terapeutică și
modul de înțelegere a tulburării
- Asumpții
o comportamentele normale și anormale sunt dobândite și menținute prin mecanisme identice și
în conformitate cu legile generale ale învățării
- Se realizează o analiză cu scopul: precizarea ... de mediu ce sunt în relație cu comportamentele
respective
 behavioriștii resping orice cauză internă ca o cauză comportamentală și leagă apariția
comportamentului de mediu
- Behaviorismul paradigmatic/social acordă o greutate sisteemelor de personalitate descrise de ... și
reprezintă repertorii comportamentali de bză – examinarea fiecprei sfere de personalitate în termeni
de comportamente lacunare/incorecte
o Nivelul ... după ...
 biologic
 invățarea animală ...
 interacțiuni sociale
 dezvoltarea copilului
 personalitatea
 evaluarea psihologică
 psihologia anormală
 terapie comportamentală
- Conceptul central: învățarea comunicativ-...
o grupe succesive ... de comportamente creează ... mai complexe
o răspunsul comportamentelor globale – cumulare ierarhică a invățării comportamentale ...
Modelul biologic
- Accentul este pus pe influențele
o modificări morfologice
o modificări fundamentale
 ale sistemului nervos asupra tulburărilor ...
- Evoluția acestui curent: psihobiologia și organodinamismul
o Prezent: tulburările psihologice tind să fie .. și abordate din perspectiva ... și neurochimică și
golindu-se de orice conținut psihopatologic
Modelul cognitivism
- Explică tulburările ținând cont de procesele prin care subiectul dobândește informații despre sine și
despre mediu – asimilându-se pentru reglarea comportamentelor
- 2 teorii explică apariția depresiei:
o a lui Aaron Beck:
 cauzele: schema depresogenă (... sau predispoziție) și stresul unor evenimente
de viață negative
 cauze proximale: distorsiuni cognitive (erori logice)
 cauze sufi ...: triada negativă (judecăți pesimiste despre sine, lume, negative
spre viitor)
 Convingerile disfuncționale – cauză primară a simptomelor depresive
 Triada neagră
o Sunt incapabil
o Toate acțiunile mele sunt eșecuri
o Viitorul nu are speranță
o Teoria disperării – 2 cauze ... ...
 apariția evenimentelor de viață negative – negativitatea evenimentelor
 o diateză legată de atribuire - ... ... ...
Modelul dezvoltării
- consideră că dezvoltarea psiholoci ca lipsa ... .... ... ... ...
o 2 perspective importante:
 cea a lui Acherbach: perspectiva dezvoltării psihopatologiilor copilului și a
adolescentului
 cea de-a 2-a: a rezultat din studiul sistematic al derulării vieții diferitor persoane cu
scopul de a ... indicii privind originile și dezvoltarea tulburărilor mentale
o 3 principii fundamentale
 dezvoltarea continuă de la o stare de selectivă globalitate și lipsă de
diferențiere până la o stare de diferențiere crescândă – articulare și integrare
ierarhică
 comportament timpuriu de dezvoltare este marcat de răspunsul imediat și
nemodulate la stimulii externi și la stările de nervozitate internă
o în timp ce o înaltă funcționare în dezvoltare e caracterizată de o
modalitate de sărpuns indirect, ideațională și ... ...
 dezvoltarea implică o capacitate de a incorpora progresiv cerințele și valorile
sociale tot mai complexe
Modelul exosistemic
- Interacționalismul a evoluat spre abordarea ecosistemică datorită a două progrese epistemologice:
 teoria generală a sistemului
 ecologia umană
o Ecosistemul uman – unitate de bază în câmpul ecologiei umane – se schimbă permanent
pentru a-și menține stabilitatea
 înțelegerea acestui paradox – utilitatea modelului pe mai multe nivele
o Simptomele unei persoane pot fi considerate drept o metaforă a relației interpersonale
o Modelul interacțiunii a lui ... are 4 componente:
o persoanele care au resursele ...... (bio-psiho-sociale) – încearcă să
înfrunte stresul
o mediul d eunde provine factorul de stres
o interacțiunea factorului de stres cu resursele organice – starea de stres
o psihopatologia, concepută ca fiind adaptativă, dacă ea e ... ... psiho și
fiziologic la stres
o Rețele sociale – a doua temă pentru ilustrarea abordării ecosistemice
 există 3 tipuri de rețele sociale
 a persoanelor normale
  de tip nevrotic
 de tip psihotic
o implicații practice în dezvoltarea strategiilor de
intervenție asupra ...
Modelul etnopsihopatologic
- Studiază raportul dintre tulburările psihopatologice și cultura pacientului
- Are 2 perspective:
 Emică
 subliniază ce e specific unei culturi
 poate fi ilustrată în special prin sindroame, cu specificitate culturală, „legată
de cultură”
 Etică
 psivilegiază universalitatea tulburărilor și existența unor invarianți clinici
Modelul etologic
Etologia = studiul comportamentelor speciilor animale în mediul lor natural – a început să exercite o
influență asupra psihopatologiei
Teoria atașamentului
- atașamentul e definit drept o legătură cu rădăcini biologice între copil și cel ce îl îngrijește
- are scop atașamentul: securitatea – supraviețuirea copilului
o Atașamentul e mai degrabă o stare corporală obținută prin proximitatea față de
mamă/îngrijitor – apoi ea se transferă în trăire psihologică
 el devine relativ stabil (aceste strategii de atașament)
 relația cu îngrijitorul poate genera suferințe importante atunci când apare separarea
o componentă importantă a contribuției asupra înțelegerii manifestării psihopatologice:
descrierea schemelor comportamentale
o cercetarea bazată pe o abordare etologică are 3 faze: descriptivă, exploratorie și evaluativă
Modelul existențialist
- au abordări asupra
o situațiilor limită
o angoasei
o sinuciderii
o libertății de decizie
o autenticității
o filosofiei mentale
- În cadrul ei
 trebuie o percepere a subiectului așa cum e el în realitate
 descoperire a subiectului ca ființă umană în lume, nu simpla proiecție a teoriilor
despre el
- Asumpții
 persoana umană trebuie considerată drept proces, nu produs
 preocupați de problemele voinței și decizia umană – susține că subiectul poate
influența relația cu destinul
 repune în discuție frontiera normalitate-patologie – o psihopatologie majoră ...
Modelul experimental
Pavlov – important experiment pe animale pentru a înțelege patologia umană
Psihopatologia experimentală – studiul comportamentelor patologice în mod experimental
Baruko și Jong – studiere pe animale a catatoniei – au atras atenția asupra studiului biochimic al psihozelor
și că se poate induce în laborator cu substanțe
Studiul experimental prezent la pacienți: cercetări privind viteza de tratare a informațiilor la persoanele cu
schizofrenie
Modelul fenomenologic
Psihopatologia fenomenoloică colaborează mai recenet cu ... – după o perioadă, ia în ... cognitivismul
contemporan și s-a articulat cu neuroștiința și ștințele ... - ...
Abordarea fenomenologică – are o strânsă legătură cu principalele sindroame psihopatologice pentru că se
referă la o sesizare directă a configurării acestora – fără intermedierea metodologică a listelor de simptome
Accentul e pus pe coerența fenomenelor psihopatologice
Are 2 demersuri principale
o unul descriptiv – se ocupă mai ales de ce trăiesc bolnavii, studierea stărilor sufletești și le dă
semnificație
o altul cu referințe filozofice – studierea melancoliei, schizofreniei, maniei
Are 2 caracteristici principale
o nu caută cauzele bolii
o încearcă să vadă care e experiența nebuniei
Modelul psihanalitic
Importanță în psihopatologie:
- contribuții:
 importanța trecutului
 importanța sexualității
 importanța experiențelor individuale
 concepe boala mintală dintr-o perspectivă funcțională, ca o tentativă de ... a unor
probleme ce nu ar fi rezultat altfel
- element cheie: importanța vieții timpurie – prima copilăriei – asupra viitoarelor comportamente
psihologice
A fost primul model ..., de nuanță psihobiologică, în care explicația bolii are la bază factori psihologici,
biologici și culturali
Modelul social
- se referă la influența factorilor sociali mai largi, ce sunt mai importanți decât alți ... ai bolii
- are la bază teoriile generale ale grupului, comunității și culturii – boala determinată de evenimente
sociale
Boala = lipsă temporară de adaptare creată de o situație neașteptată și care ar putea fi în curând corectată –
evită tendința de a subscrie boala
- are 2 obiecte de studiu
 rolul factorilor sociali în etiologia manifestărilor psihopatologice (sociogeneză)
 repercursiunea bolii asupra relației subiectului cu mediul său spcial
- are 2 teme de cercetare
o relația apariției tulburării cu apartenența la o clasă socială – ipoteza ... sociale
o variația ... a datelor epidemiologice (caz. suicid – schizofrenie)
Modelul structuralist
- cauzată explicații prin folosirea noțiunii de structură – poate fi definit ca angajamentul în care părțile
sunt dependente de întreg și ... între ele
- structura – Piajet insistă cu caracteristicile ei de ..., transfer și autoreglare
Modelul biopsihosocial
Derivat din teoria generală a sistemelor
- sistemul biologic pune accentul pe substratul
o atomic
o structural
o molecular
 al bolii și impactul său asupra funcției biologice a subiectului
- sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici, ai motivației și a persoanei
privind trăirea bolii și reacțiile ei
- sistemul social pune accentul pe influențele culturale și familiale asupra bolii
Engel:
 - mecanisme care stau la baza tulburărilor psihosomatice – rezultat – ... ... componente psihologice în
determinarea tulburărilor considerate până atunci somatice
- influențele factorilor psihologici și sociali asupra tabloului clinic și evoluției bolii
o Această viziune a contribuit la analiza comportamentelor obișnuite ale subiectului în geneza
unor afecțiuni
 diabet
 hipertensiune, etc
Engel:
- fiecare sistem poate afectat și poate fi afectat de oricare dintre celelalte
- modelul lui: boala medicală e rezultatul direct al factorilor psihologici și sociali, ci încurajează o
înțelegere mai adecvată a bolii și a tratamentului
o Caracteristici
 relația medic-pacient e complet critică
 modelul e și un sistem închis și deschis în același timp – acceptul că persoana e o
realitate individuală
 abordarea problemelor psihologice și sociale nu se poate face dacă subiectul
ne e ... ca un sistem închis cu caracteristici precise și determinate
Arii actuale
- cercetările mecanismelor bazale psiho-fiziologice prin studiul relațiilor dintre sistemul nervos central
autonom, ... și ...
o E un model plurifactorial și rămâne mainstream-ul ideologic pentru psihiatrii și a revoluționat
modelele de abordare
Dezavantaje și limite:
 nu înregistrează și aspectul moral al naturii umane – probleme ca dragostea, libertatea,
credința nu pot fi explicate
Noi dimensiuni adăugate
- culturală
- spirituală
- informațională
- ecologică

16. Psihologie Educațională

J. Piajet – Teoria dezvoltării cognitive
Considerații generale
Piajet este influențat de behaviorism și de gestaltism
 omul este o ființă activă
 exploratoare
 caută să
o manipuleze mediul
o să se concentreze/să acționeze asupra ...
o adapteze
o adaptarea – e o continuă invățare și interacțiune cu mediul pentru a-l prevedea și controla
Adaptarea se face prin 2 mecanisme:
- asimilare = includerea noului eveniment în schemele deja avute prin schimbarea/modificarea noii
informații să se armonizeze cu ce știe subiectul deja
- acomodare = schimbări în răspuns în funcție de cerințele mediului; o restructurare a schemelor astfel
încât noua informație să se poată ...
Schema – plan mental abstract ce servește drept ghid pentru acțiune
 scheme senzorio-motorii – deprinderi/comportamente
 scheme cognitive – concepte, imagini, idei, raționamente
 scheme verbale – abilitățile de comunicare și înțelegere a semnificației cuvintelor
Piajet distinge între ... dezvoltării copilului
 o cunoașterea fizică/empirică – dobândită de subiect prin contact direct cu obiecte fizice și
caracteristicile fizice ale lor (culoare, dimensiune, gust)
o cunoașterea logico-matematică – abstractă; surprinsă în urma acțiunii asupra obiectelor
rezultate în urma unui set de calcule ... coerente (V, A, viteză)
o cunoașterea social-arbitrară – are specific cultural; dobândite prin interacțiunea cu ceilalți, în
diverse contexte culturale - ..., ..., ...
Stadiile dezvoltării
Piajet a descoperit 4 stadii de dezvoltare majore în dezvoltarea cognitivă
 succesiunea lor e universală
 dezvoltarea lor depinde de gradul de maturizare al copilului, a experiențelor
trăite și de gradul transmiterii sociale
Stadiul senzorio-motor: 0 – 2 ani
- se face trecerea de la reflexele necondiționate – condiționate și reacții diferențiate
- se construiește distincția dintre sine și lumea exterioară
Altă achiziție = permanența obiectului – obiectul continuă să existe și când el a dispărut din câmpul vizual
o Permanența e importantă pentru formarea
 invarianței = anumite proprietăți ale obiectului rămân constate, în timp ce
altele se schimbă
 reprezentările mentale
 achiziționarea cuvintelor
o Din moment ce realizează permanența obiectelor – folosește simboluri ce reprezintă aceste
obiecte
Exigențe educaționale:
- pentru dezvoltarea acestei etape:
 mediul copilului să fie plin de stimuli, să se încurajeze experiențele senzoriale și
verbale
 jocuri care să le permită manipularea obiectelor
Stadiul preoperațional – 2 – 6/7 ani
Caracterele principale: dezvoltarea abilităților de reprezentare în
 utilizarea simbolurilor (operează mental, imagini mentale)
 imitarea comportamentelor observate în trecut
 achiziționarea și dezvoltarea limbajului
- Gândirea
o centrată pe o singură trăsătură a situațiilor și ignorarea celorlaltora indiferent de relevanța lor
o focalizată pe percepții imediate, cum sunt ... în acel moment
- Decentralizarea
o abilități de a lua concomitent 2/mai multe dimenisuni fizice
o marcată mai târziu - ... mesei, greutății, ...
- Egocentrism
o ... lui de a vedea lumea dintr-o altă perspectivă
Exigențe educaționale
- Gândirea e una în imagini, ... în concret, intuitiv
o învățare prin explorare, manipularea obiectelor concrete, invățare mecanică - ... ... operații
aritmetice
o în educație: să se faciliteze asimilarea și prelucrarea cunoștințelor pornind de la surse
intuitive, explicative, activități explorative
Stadiul operațiilor concrete – 6/7 ani – 11/12 ani
- Stăpânirea conceptelor de conservare
o masă – 8 ani
o greutate – 9/10 ani
o volum – 11/12 ani
- Reversibiltiate mentală – operații mentale într-un sens, apoi în sens invers - ...
 - Diminuarea egocentrismului și capacitatea de decentrare – concentrare ... 2 dimensiuni
- Apare înțelegerea faptului că proprietățile fizice ale lucrurilor rămân constante – proces de
conservare
o La 6 – 12 ani - ... devine operațional
 discriminarea aspectelor variabile de mediu – invariabile
 coordonează scheme .......
 raționare cauză-efect și învățare
o Gândirea concretă
 ... materiale cunoscute
 nu e regăsită în material ..., decât în prezența obiectului/... ...
 copilul învață să gândească în cuvinte
o Paradoxul operațiilor concrete – natura operațiilor e abstractă, dar conținutul prelucrat e
concret
Exigențe educative:
- Aici copilul e capabil să utilizeze logica pentru a analiza relațiile și structura mediului în categorii
de ...
- ... să faciliteze: lucrul cu obiecte reale, timp să investigheze și să testeze ideile, să facilteze discuțiile
cu ceilalți – rol crucial în gândirea abstractă
Stadiul operațiilor formale – 11/12 – 17-18 ani
- se dezvoltă abilitatea de a gândi în termeni simbolici și înțelege semnificația conținutului fără a
recurge la aspecte concrete, lucru cu ipoteze
- subiectul devine conștient că pot exista mai multe soluții la o problemă și ...
- poate gândi în perspectivă
 explorarea diverselor posiblități
 cea mai importantă achiziție – demers ipotetică-deductiv
Gândirea formală:
o reconstruiește și depășește cu mijloace verbale ceea ce a cucerit anterior în mod ...
o se mișcă de la posibilitate la realitate – inventează alternative
Exigențe:
- creare situații problematice – pentru căutare soluții (surprinde relația obiect – fenomen)
- conflict cognitiv
 condiție necesară pentru acces la o stare de echilibru intelectual superior
o Copilul intră într-o problemă cu o anumită experiență, scheme vechi – confruntate cu situații
noi duce la vechile scheme/.... – scheme noi/fie ... la echilibru ... ... ...
 invățarea e doar atunci când am restructurat schemel/face altele noi
Valoarea aplicativă
- E o teorie a învățării ce subliniază că
 dobândirea cunoașterii e rezultatul unui proces de dezvoltare ca urmare a interacțiunii
copilului cu mediul
 reprezentările copilului asupra mediului: dependentă de grupele de dezvoltare
- Se poate realiza
o profil psihologic al vârstei - particularități comune ale copiilor cu aceeași vârstă
o profil psihologic individual – modul în care particularitățile de vârstă se aplică ... într-o ...
- profilul psihologic = punctul de plecare pentru activitățile instructiv-... (...) ......
Modelul dezvoltării individuale și etice - Perry
... dezvoltării adultului: dezvoltarea cognitivă nu se oprește la stadiul operațiilor formale
- Kromer și Riegel:
o Gândirea dialectică
 se dezvoltă paralel cu operațiile formale (nu e prezent la copii)
 alții o consideră o extenție a celor 4 stadii
 e un nivel de gândire – persoana vede, înțelege și acceptă adevărul și perspectiva
asupra lumii și ... interente din viața adultă
 o Gândirea relativistă
 e strâns legată de cea dialectică
 evidențiază contextualiatea cunoașterii și faptul că nu există un singur adevăr
o Gândirea critică (Brookfield)
 adultul pune sub semnul întrebării convingerile care îi ghidează viațai
 necesită un grad înalt de dezvoltare intelectuală pentru recunoașterea unor multiple
căi corecte de a trăi
Stadiile de dezvoltare
Modelul lui Piajet a fost îmbunătățit
- pe verticală: adăugare:
 mai multe stadii
 operații post ...
 gândire reflexivă
- pe orizontală: includerea mai multor domenii cognitive
Perry a dezvoltat un model ... structurile cognitive ale studenților – asumptii ce acționează ca filtre pentru
cump percep, organizează și evaluează evenimentele
- Modelul are caracteristici comune cu teoria lui Piajet:
o succesiunea logică și psihologică a secvențelor
o importanța dezechilibrului în ... dezvoltării
- Modelul are
 4 perioade majore de parcurs
 ... poziții
Stadiul dualist
- Studentul privește lumea în termeni polari
o alb
o negru
- E un stadiul al receptării de cunoaștere
 autoritatea dă informațiile
 subiectul trebuie să ia notițe și să le reproducă
- Studenții preferă
o cursurile să aibă grad ridicat de claritate și structură
o orice ambiguitate îi oferă nesiguranță și confuzi
- Dificultăți
 să realizeze conexiuni între informațiile dintre discipline
 să aibă o imagine holistă
 mai multe argumente valide îl confuzează și ... sub semnul întrebării ... profesorului
- Exigențe educaționale
o depășirea stadiului
 prin proiectarea de sarcini care să permită soluții ...
 și perspective alternative – subiectul învață să analizeze, compare și justifice ideile
- Poziții dualism...
o Poziția 1: Dualism bazal – toate informațiile sunt corecte/greșite; sarcina subiectului: ...
soluție corectă
o Poziția 2: dualism deplin – toate informațiile sunt fie corecte/fie greșite, iar colo unde e
incertitudine e datorită erorii comise de o autoritate discutabilă; sarcina: învățarea sarcinii
corecte și ignorarae celolaltora
Stadiul pluralism
- Subiectul descoperă că pot exista mai multe răspunsuri corecte/perspectiva unei probleme
- Autoritatea
o nu mai este infailibilă
o ... există adevărul asupra cărora experții nu s-au pus de acord
- Rolul studenților
  asumă ... și încearcă să învețe cum poate găsi răspunsuri corecte
 învață cum să învețe eficient și în contexte diferite
 începe să caute modalități de a stabili conexiuni între cunoștințe la diverse discipline
- Exigențe educaționale
o activități practice, proiecte, lucru în grup – deoarece apare pluralismul punctelor de vedere
o autoritatea să ofere informații structurate, dar cu o varietate de interpretări
- Poziții:
 Pluralism timpuriu
 informații fie corecte/greșite
 dacă apare incertitudinea – acceptabil în domeniul în care specialiștii un au
... ...
 sarcina: