1.

RELIGIA ÎN SOCIETATE Specialişti în studiul religiilor, inclusiv sociologi şi antropologi, remarcă, pe bună
dreptate, raporturile permanente ale majorităţii oamenilor cu religia şi cu instituţiile de cult. Cel mai
elocvent exemplu este, indiscutabil, perpetuarea comportamentelor religioase şi a atitudinilor religioase
în perioada totalitarismului dominată, în principal, la nivelul puterii politice, de ideologia ateistă. S-a
dovedit astfel, că religia, aşa cum a subliniat şi C.G. Jung, rămâne una dintre manifestările cele mai
generale şi profunde ale sufletului uman1 . Credinţa religioasă este o dimensiune fundamentală a
exprimării şi afirmării identităţi individuale şi de grup, deşi ea este, în societatea modernă puternic
secularizată, o opţiune personală 2 . În acelaşi timp, religia ca fenomen social şi istoric, transpare atât din
viaţa reală, cât şi din studiul ei ca fapt social. Este clar că religia contribuie la procesul de integrare
socială a oamenilor prin susţinerea unor norme morale3 . Cercetări efectuate de Grace Davie în Anglia
relevă opoziţia dintre credinţă şi bunăstare, precum şi declinul religiozităţii concordant cu creşterea
bogăţiei4 . Pe de altă parte, asemenea cercetări pun în evidenţă erodarea religiilor tradiţionale, o
diminuare a influenţei instituţiilor religioase în viaţa socială 5 . Întrucât religia este strâns legată de
transcendental, studiul sociologic al acesteia nu poate evita întrebarea dacă analiza implicaţiilor sociale
ale religiei integrează şi sacrul. J.M. Jaspard, este convins că, dincolo de interesul pentru studiul despre
modul în care oamenii caută să dea sens realităţii existenţiale, este necesar să se distingă între aderenţa
la un sistem religios şi apartenenţa la un mod de gândire non-religios6 . Pentru că, în fapt, chestiunea
esenţială rămâne aceea dacă orice căutare a sensului existenţei umane ar fi numai de sorginte
religioasă. Într-adevăr, aşa cum s-a subliniat, cel mai greu este să conferi un statut cultural şi 1 C. G.
Jung, Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, Bucureşti, Editura Teora, 1997, p. 21. 2 Francois Jean
Catalan, L’homme et sa religion, Paris, Desché de Browes, 1994, p. 10. 3 Cristopher G. Ellison, Darren E.
Sherkat, Is Sociology the Core Discipline for the Scientific Study of Religion?, în „Social Forces”, volume
73; number 4, june 1995, p. 1257. 4 Grace Davie, Religion and Modernity in Britain, apud Constantin
Cuciuc, Diversificarea cercetărilor de sociologia religiilor, în „Sociologie românească”, anul III, nr. 6, 1992,
p. 611. 5 Constantin Cuciuc, Introducere în sociologia religiilor, Bucureşti, Editura Gnosis, 1995, p. 166. 6
Cf. J.M. Jaspard, Medieri simbolice în atitudinea religioasă, în „Psihologia”, nr. 1, 1994,