3 Religie şi tradiţie 55 Trebuie spus că studiul sociologic al atitudinilor faţă de religie, cel puţin în

cercetarea românească, a insistat pe interesele subiecţilor pentru religie, motivaţiile comportamentelor

religioase, locul instituţiilor de cult în ansamblul instituţiilor din societate. Se discută despre raporturile
oamenilor cu biserica în cadrul concret de existenţă. Nu facem o analiză a sociologiei religiilor în context
românesc10. Ne referim numai la tematica investigaţiilor, ale căror concluzii au fost făcute publice.
Puţinătatea studiilor în domeniu şi realizarea lor pe loturi, de regulă, nesemnificative statistic, relevă
dificultăţi de metodă dar şi de management în organizarea cercetărilor. Nu este lipsit de importanţă
faptul că date generale despre atitudinile faţă de religie sunt oferite de institutele de sondare a opiniei
publice din investigarea unor loturi reprezentative. Numai că lipseşte, în acest caz, dată fiind activitatea
specifică a acestor institute, interpretarea informaţiilor, inclusiv pe baza corelărilor cu indicatorii
psihosociali. 2. CERCETAREA RELIGIEI ŞI A TRADIŢIEI În cadrul cercetării pe tema comunicării între
generaţii şi sistemele alternative de formare, am acordat o atenţie specială religiei11. Aceasta a fost
cercetată, pe de o parte, ca un mod alternativ de educaţie, pe de altă parte, ca modalitate şi liant al
comunicării între generaţii. A fost investigat rolul religiei în conservarea tradiţiei. S-a urmărit, totodată,
cunoaşterea opiniilor despre intensitatea influenţei religiei în educarea individului, precum şi impactul ei
cu familia în momente legate de sărbătorile religioase. În acest fel, religia este văzută în relaţie cu alte
instanţe de socializare sau cu alte sfere ale vieţii umane şi sociale, ceea ce permite o evaluare a acesteia
într-un sistem. Altfel spus, discutăm despre religie prin comparaţie cu alţi factori cu contribuţie în
socializarea individului. Pentru că, numai în acest fel, este posibilă o apreciere adecvată asupra
semnificaţiei religiei pentru omul contemporan. Trebuie spus că, nu o dată, religia a fost considerată ca
simbol al tradiţiei. Tradiţionalismul este asociat, cel puţin în arealul românesc, cu orientarea către
valorile religioase12. Se cuvine să subliniem delimitarea clară între creştinism ca Sfântă Tradiţie şi
creştinismul ca mod de a fi al tradiţiilor unui grup. Spiritualitatea şi cultura unei comunităţi naţionale sau
etnice îşi conservă tradiţiile, în chip direct, prin credinţele şi comportamentele religioase ale membrilor
săi. Tradiţia este un ansamblu de valori, norme, principii, concepţii, instituţii şi acţiuni durabile în timp,
10 Pentru detalii vezi: Constantin Cuciuc, Introducere în sociologia religiilor, Bucureşti, Edit. Gnosis,
1995. 11 Cercetarea a fost efectuată în cadrul Centrului de Studii şi Cercetări pentru Tineret în anii 1997-
1998. Cf. Constantin Schifirneţ, Sisteme alternative de formare, raport de cercetare, 1997-1998. 12 vezi
N. Crainic, Ortodoxie şi etnocraţie, ediţie C. Schifirneţ, Bucureşti, Edit. Albatros, 1997,