Buzatu Irina Giorgiana

Română-Germană
Eseu: Proză interbelică
Concert din muzică de Bach

Hortensia Papadat-Bengescu

Hortensia Papadat-Bengescu, scriitoarea care a trăit aproape toată viaţa în provincie, unde şi-a
scris de altfel cărţile esenţiale, spaţiul epic predilect este marele oraş, caracterizat de realităţi
bucureştene, vieneze, sau helvetice.

Prin publicare romanului ,,Concert din muzică de Bach”, Hortensia Papadat-Bengescu

reuşeşte să contureze o proză citadină în care resorturile sociale şi polemice lipsesc, creatoarea
nefiind interesată de înlăturarea vălului protector ce ascund realităţile unei clase sau categorii
sociale.

Dacă până acum prefera un personaj reflector şi naratorul omniscient, domina lumea
ficţională, în acest roman va renunţa la aceste aspecte şi va opta pentru un narator obiectiv şi
parţial omniscient ("Scoborând mai adânc în gândurile ascunse, doctorul Rim credea că
acei bani ai femeii ar fi trebuit să-i aparţină lui. O luase de nevastă, ceea ce era o mare cinste. Îi
suportă de atăţia ani prezenţa. Ar fi trebuit ca ea singură să aibă bunul simţ să încredinţeze acei
bani bărbatului ei". ) şi pentru personaje care vor fi surprinse in jocul snobismului. În acest sens
concertul joaca un rol important pentru fiecare personaj în parte de a încerca să se adapteze la
noile convenţii ale modei bucureştene. Astfel după Viola Vancea cu care sunt în toalitate de
acord snobismul personajelor constituie treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii
caragialeşti1. Lumea îşi doreşte să se adapteze la o gesticulaţie verbală, care se exprimă ezitant
prin reflexe si automatisme verbale, la o anumită atitudine, îmbracăminte şi de ce nu, şi la modul
de gândire, în încercarea de a se adapta la diverse situaţii cotidiene.

Dacă până acum nu dorea să facă o frescă a familiei, în cadrul romanului Concert din muzică
de Bach această sagă a familiei va fi surprinsă foarte bine în cadrul celor trei familii prezentate
pe parcursul creaţiei : Familia Drăgănescu, formată din frumoasa Elena ,,cu frumuseţea mai
accentuată decât caracterul” şi supusul Drăgănescu care se prezintă ca ,,un domn serios, corect,
ce nu vorbea nici prea mult, nici prea puţin”, această căsnicie s-a făcut din raţiune şi nu din
sentimente. Familia Maxenţiu din care fac parte Ada care ,,este orfană şi majoră” şi prinţul

1
Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu- Universul citadin, repere şi interpretări, Editura Eminescu, Bucureşti,
1980, p 11.
Buzatu Irina Giorgiana
Română-Germană
Eseu: Proză interbelică
Maxenţiu care este grav bolnav ,,devenise un specimen bun de studiat în ce priveşte ravagiile
repezi ale tuberculozei” familie care este bazată pe interesul Adei pentru numele de prinţ al lui
Maxenţiu. Şi în ultimul rând, Familia Rimilor formată din Lina care era o doctoriţă şi Rim care
era un profesor, familie bazată şi întreţinută de interese şi secrete, interes din partea lui Rim
pentru banii Linei ,,Rim credea că acei bani ai femeii ar fi trebuit să-i aparţină lui”, iar secretul
Linei care o face să-i fie supusă lui Rim, se simte vinovată de micile plăceri ale tinereţii pe care
le-a trăit cu Lică şi din care a rezultat Anastasia.

Personajele romanului sunt în căutarea unui statut social şi de aceea actul monden al
concertului se transformă într-o ocazie unică de a-şi impune definitiv prezenţa într-o lume
convenţională, dar necesară ca justificare a noii condiţii. Cei ce orbitează în jurul concertului
aparţin defapt unor familii. Din aceste familii unul înşeală şi celălalt este înşelat, astfel Elena,
Ada şi Rim sunt cei care înşeală şi prin ei autoarea reuşeşte să analizeze câteva forme ale
amorului, intimidat de convenţii la Elena Draganescu, calculat, cinic, neruşinat la Ada Razu,
animalic şi morbid la profesorul Rim. Fiecare personaj în acest roman îşi trăieşte viaţa proprie,
independent, în contururi pline, fiecare personaj are o caracterizare grotescă, cu o doză de
mizantropie. Nişte caricaturi neverosimile la care se pune accent pe exces nu pe veridicitate,
foarte multe trăsături negative: Anastasia ,,cu faţa lată, cu obrajii graşi, gura lăsată în jos puţin
la colţuri, trunchioasă, oblă de la umeri la şolduri” Lina ,,urâtă, ghemuită, cap de sfinx hilar şi
comic” Ada ,,urâtă ca un drac, osteliva, oacheşă şi păroasă, cu faţa negricioasă şi cu ochii
aprinşi, mâinile slabe, negre”

Textul este plin de patimi străine, ne amintim aici de Ada, care de îndată ce l-a văzut pe Lică
şi l-a dorit drept amant. Interese ascunse, buna Lina, pentru a o putea ţine în casa pe Anastasia,
fiica ei, o va face infirmiera personală a soţului, pentru a nu bănui acesta nimic. Doruri timp
îndelungat reţinute, Rim care o dorea pe Anastasia.

Mihail Sebastian încearcă să cuprindă personele ce apar în roman încadrându-le după anumite
stereotipuri, spre exemplu ştim că aria poveştii este largă şi cuprinzătoare unde închide o
întreagă lume de profesori, (profesorul Rim, căruia ii place să se prefacă bolnav pentru a lipsi
din slujba de profesor şi pe de alta parte pentru a i se acorda atenţie), medici( Buna Lina , care
vom observa că nu este atât de bună, aceasta având un secret faţă de soţul ei, secret ce era mai
Buzatu Irina Giorgiana
Română-Germană
Eseu: Proză interbelică
mult sau mai puţin ştiut de către Rim, secretul fiind acela că Anastasia este fata Linei), artişti
(Marcian, care a fost folosit de către Ada pentru a putea ajunge la Elena), servitor (Anastasia,
fata Linei şi a lui Lică, aceasta ii slujea Doctorului Rim, care încerca să-i facă ochi dulci şi până
în final va rămâne însărcinată şi va muri din cauza unor complicaţii), student (gemenii Hallip
care se vor simţi vinovaţi de moartea Siei ), amanţi (Lică şi poate chiar Marcian spre finalul
romanului), o lume bogată de eroi, prinşi din burghezia înaltă, din aristocraţie, din mahala, un
univers coerent şi multiplu, care se organizează în jurul unui fapt oarecare, concertul d-nei Elena
Hallipa-Drăgănescu2.

Accentul cade pe pregătirea minuţioasă a concertului, care trebuia să fie ceva ce nu s-a mai
văzut în Bucureşti şi pentru care Elena pune în joc o întreagă strategie mondenă pentru a conferi
acestuia aura de neobişnuit. Timpul suferă în consecinţă o dilatare vizibilă, căci detalierea
pregătirilor evenimentului ocupă cea mai mare parte a acţiunii romanului, în care se întâmplă de
fapt foarte puţine lucruri notabile. Chiar daca concertul Elenei nu este o etapă a romanului, nu-i
adaugă anecdotei elemente noi, nu sporeşte acţiunea, nu le creează personajelor alte situaţie în
raport cu care să se defineasc, concertul este linia însăşi a cărţii, hotarul ei circular.

2
Eugenia Tudor Anton, Hortensia Papadat-Bengescu, Opere III, Editie si note, Editura Minerva, Bucureşti 1979,p
607.
Buzatu Irina Giorgiana
Română-Germană
Eseu: Proză interbelică

Bibliografie

 Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach,Editura PROTO-

FRACO,Galaţi, 1992.
 Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu- Universul citadin, repere şi interpretări,
Editura Eminescu, Bucureşti, 1980
 Eugenia Tudor Anton, Hortensia Papadat-Bengescu, Opere III, Editie si note, Editura
Minerva, Bucureşti 1979