Schimbarea comportamentală

Comportamentele reprezintă un registru foarte complex de forme şi combinaţii, astfel că

încercările de producere a unor modificări comportamentale presupun, de asemenea, forme şi
combinaţii de o complexitate sporită .
Comportamentul se referă la acțiunile pe care le realizează un organism sau sistem, de
obicei, în raport cu mediul său. Este orice tip de activitate manifestă a unui organism ca răspuns
la diverși stimuli, fie ei de natură exterioară sau interioară
Comportamentul uman trebuie considerat o activitate dirijată si nu o reacţie oarecare, scopul
fiind cel, care în mare parte reglează această dirijare.
Pentru producerea de schimbări la nivel de comportament este necesară o analiză
completă a modului în care acesta ne afectează anumite aspect ale vieţii şi ulterior, o descoperire
a motivaţiei ce va sta la baza tuturor demersurilor orientate în această direcţie.
Motivaţia reprezintă totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau
dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.
Analiza acestei definiţii evidenţiează una din trăsăturile definitorii ale motivaţiei, caracterul ei
intern, ceea ce înseamnă că factorul extern, în sine, ce declanşează sau stopează un proces
oarecare, nu poate fi considerat motiv al fenomenului declanşat, fără raportarea la o necesitate, o
intenţie sau aspiraţie a subiectului. Niciun stimul nu poate declanşa o reacţie dacă în organism nu
există trebuinţă de a-l evita sau căuta. Pentru ca un factor extern să aibă efect declanşator, trebuie
să aibă o anumită semnificaţie în raport cu factorul intern, deci să aibă valenţă pozitivă sau
negativă1.
Motivaţia este probabilitatea în care indivizii încep, continuă şi aderă la o strategie
specifică de schimbare sau la comportamente specifice care îi direcţionează spre un anumit
scop2. Motivaţia poate presupune luarea unei decizii de a face o schimbare, precum şi acţiuni şi
diverse strategii comportamentale care pot facilita o asemenea schimbare.
Schimbarea necesită deseori timp. Deşi se poate întâmpla şi printr-o bruscă introspecţie
sau printr-un schimb dramatic, majoritatea schimbărilor au loc lent şi progresiv. Aceasta trebuie
înţeleasă ca un proces şi nu ca un eveniment3.
1
Constantin Eţco, Mihai Moroşanu, Ludmila Goma, Elena Davidescu-Creangă, Comunicarea pentru schimbarea
comportamentală, Centrul Editorial Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008, pp. 121 -122.
2
Miller şi Rollnick, 2002
3
Motivational interviewing for probation staff. Increasing the readiness to change - Michael D. Clark, federal
probation, volum 69, nr. 2, pag. 24, decembrie 2005
 Cum se schimbă oamenii?
James Prochaska şi Carlo DiClemente au încercat să înţeleagă cum şi de ce se schimbă
oamenii, fie singuri, fie cu sprijin din afară. Lucrând în context terapeutic cu o serie de persoane
dependente de nicotină (țigări) psihologii au putut observa cum aceste persoane au parcurs o
serie de etape destul de bine evidențiate până ce au reșit să se elibereze de dependența de țigări.
Etapele au fost suficient de bine conturate astfel încât să fie delimitate clar prin caracterisiticile
specifice pe care le avea fiecare dintre ele (Buzea et.al., 2011). Cei doi psihologi au descries
fazele prin care trec persoanele în decursul procesului de schimbare. Abordarea motivaţională
este folosită pentru a-i determina să treacă dintr-o fază în alta. În cadrul acestei abordări,
motivaţia poate fi înţeleasă drept starea actuală a unei persoane sau cât este de pregătită pentru a
face schimbarea. În timp, s-a putut construi un model inițial ca explicație a modului în care, în
context terapeutic, persoanele dependente de țigări au reuși să renunțe la acestea. Ulterior s-a
constatat că acest model poate fi extins asupra oricărei persoane – cu comportament adictiv sau
nu, fie că se află sub îndrumare terapeutică sau nu – în ceea ce privește schimbările
comportamentale în general (Mitrofan, 2008).
Motivul pentru care aceste faze sunt prezentate ca un cerc este că această figură
reprezintă realitatea, aceea că aproape în orice proces de schimbare este normal ca persoanele să
parcurgă cercul de mai multe ori înainte de a realize o schimbare stabilă4.

Ce îi ajută pe oameni să se schimbe?

În procesul schimbării comportamentale, există o serie de principii ce ghidează acest
proces5:
- informaţia - elemnt raţional bazat pe cunoştinţe.
- altruismul - element emoţional bazat pe intensitatea atitu nilor sau sentimentelor.
- edificarea - element practic bazat pe abilitatea personală.
- mediul - element interpersonal sau socio-economic, contextul legal şi tehnologic în
care se manifestă comportamentul.

4
Manual, pag. 386.
5
Constantin, Eţco, Mihai Moroşanu, Ludmila Goma, Elena Davidescu-Creangă, Comunicarea pentru schimbarea
comportamentală, Ed. Universităţii, 27, pag. 60.
 Oamenii trebuie să aibă acces 1a resursele necesare şi/sau să trăiască într-un mediu unde
comportamentul mai sănătos sau mai lipsit de pericol devi ne uşor, este acceptat şi chiar devine
rutină, în timp ce comportamentul nesănătos devine problemă.
Trebuie subliniat faptul că anumite tipuri de schimbare sunt acceptate de toată lumea.
Însă, dacă se descriu doar consecinţele pozitive ale unei astfel de schimbări, fără a se prezenta
efectele negative, persoanele se vor simţi manipulaţi. Manipularea are de obicei o conotaţie
negativă, imorală. De obicei, atunci când oamenii se simt manipulaţi, acesta este o consecinţă
punerii lor într-o situaţie în care acţionează fără a recepţiona toate informaţiile şi afla ulterior
acest lucru. În acest caz persoana poate să se dezică de schimbarea comportamentului sau nu6.
În timp ce intervenţiile prin „putere” aduc situaţii win-win, intervenţiile prin „forţă”
produc situaţii win-lose. Soluţia optimă trebuie găsită în situaţia în care toate părţile sunt
mulţumite. Soluţiile de succes sunt bazate pe principiul că rezolvarea va veni nu din „lovirea”
negativului, ci din protejarea pozitivului uman. Numai un copil poate pleca de la ideea că un
comportament uman poate fi explicat doar în termeni albi sau negri7.

Interviul motivaţional
Pornindu-se de la modelul schimbării comportamentale, s-a putut crea un procedeu
terapeutic de intervenție folosit la început în toxicodependență (interviu motivațional) cu
preponderență în țările care se confruntă cu astfel de probleme generalizate. Ulterior, acest
procedeu a fost implementat și în alte paliere comportamentale cum ar fi cel școlar, medical și nu
numai. Interviul motivațional stipulează adaptarea strategiilor terapeutice stadiului schimbării în
care se află clientul. Ca urmare, identificarea stadiului este esențială pentru alegerea celor mai
eficiente modalități terapeutice.
În contrapondere, ignorarea diferențelor existente între stadiile schimbării poate duce la
aplicarea unor metode greșite cu șanse de eșec în rezolvarea problemelor comportamentale ale
clientului, sau chiar la agravarea situației deja existente (Gretchen et.al., 2000)8.

6
Idem, pag. 61.
7
Motivational interviewing for probation staff. Increasing the readiness to change - Michael D. Clark, federal
probation, volum 69, nr. 2, pag. 27, decembrie 2005
8
Revista de Psihoterapie Integrativa. vol.2. no.2. septembrie 2013, Debucean Dragoş, Stadiile schimbării în
psohoterapie