În cartea 

Ca peștele în copac, se vorbește despre… o fată de clasa a 6-a pe

nume Ally, care nu putea nici citi, și nici  scrie. I se părea că toate literele se
învârt pe hârtie. Într-o zi, în clasă a fost organizată o petrecere, deoarece
diriginta clasei urma să devină în curând mămică. Așa că Ally a cumpărat o
felicitare frumoasă. Când i-a înmânat-o, doamna profesoară, a început să
plângă. Ally nu înțelegea de ce doamna nu s-a bucurat. Mai târziu a aflat că
felicitarea era una cu condoleanțe… Toți colegii își băteau joc de ea căci nu
știa să citească. Doar doi copii (Keisha și Albert) o înțelegeau cu adevărat, și
i-au devenit prieteni. La școala lor, de curând a venit un profesor nou în locul
dirigintei care a plecat. Acest profesor își dă seama prin ce trece Ally și îi
face un test.

În urma acestui test se dovedește că Ally are DISLEXIE – o tulburare la citit

manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură, iar cu ajutorul
lui și a prietenilor, Ally și fratele ei (care la fel suferea de dislexie) a reușit să
învețe a citi și a scrie…

Rezumat

Ally a ajuns în clasa a VI-a, la a șaptea școală, fără ca cineva să realizeze că are
dislexie. Pentru a scăpa de teste și pentru ca nimeni să nu și dea seama că nu se
descurcă să citească, Ally provoacă diverse situații care duc la pedepsirea ei și la
trimiterea în biroul directoarei. Totul se schimbă când apare un nou profesor. El
realizează ce probleme are Ally, dar și faptul că ea este o fetiță extrem de inteligentă
capabilă să rezolve cele mai complicate probleme de matematică, cu un talent aparte
pentru desen și cu o putere de empatie bine dezvoltată.

Inițial, fetița nu are încredere în ea, crezând vorbele aruncate de ceilalți că este proastă
și incapabilă să facă ceva bun. Treptat învață să dea replica, să își recunoască valoarea
și să fie alături de copiii marginalizați, jigniți de ceilalți. Și totul pentru că un profesor
a reușit să vadă dincolo de etichetă, dincolo de vorbele altora.

REZUMAT
Revenind la cartea care a generat acest preambul, personajul principal este Ally, o fetiță
care a reușit să ajungă în clasa a Vi-a fără să știe să citească și să scrie. M-a mirat,
cumva, atitudinea mamei care nu avea cunoștință de problemele copilei, dar care dealtfel
era extrem de grijulie și pozitivă.
În ciuda faptului că întâmpina atât de multe greutăți și era ciuca bătăii de joc a colegilor,
copila vine regulat la școală și caută tot soiul de soluții prin care să răzbată. Este mereu
dusă la direcțiune și dojenită pentru îndărătnicia ei însă nimeni nu pare a se gândi și la
cauza care determină acest comportament.

Colegii mei iar s-au săturat de mine. Scaunele se freacă de podea.

Copiii oftează tare. Poate ei cred că nu aud ce spun: Ciudată.
Proastă. Ratată. (pag. 8)
Totul ia o altă turnură când la clasa lor apare alt profesor, doamna dinainte pregătindu-se
să aibă un copil.
Mi-ar plăcea să știu mai mulți dascăli de acest fel în compania copiilor noștri pentru că  ar
însemna o rată mai mare de reușită în ceea ce privește educația. Dar pentru asta este
necesar ca și ei să fie pregătiți corespunzător.

Domnul Daniels este un profesor care reușește s-o facă pe Ally să accepte că nu este nici
proastă, nici ciudată, nici ratată ci doar diferită. Are un mod diferit de a învăța pe care cei
dinaintea lui nu au reușit să-l deslușească. Faptul că desenează atât de frumos iar mintea
ei funcționează în imagini, o face să aibă un atu pe care nu știe cum să-l exploateze.
Sunt multe secvențe în carte în care Ally are atitudini atât de frumoase și în care dă
dovadă de multă sensibilitate.

Un capitol aparte este acela în care Ally reușește să dea răspuns întrebărilor profesorului,
întrebări la care până atunci, nici unul din cei care făcuseră testul, mai mult de o sută, nu
reușiseră. Dar poate nu asta este faptul cel mai important ci reacția dascălului.

Pe urmă, domnul Daniels se apropie și face ceva ce n-a mai făcut

niciun profesor niciodată. Bate palma cu mine. (pag. 82)
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Nu pot trece cu vederea nici capitolul în care profesorul îi mărturisește elevei lui că și-a
dat seama de ce suferă și că o poate ajuta.
Nimeni nu mă poate ajuta! Niciodată! Toți spun că merit să port un
coif de măgar și au dreptate. Asta-i problema. Chiar au dreptate!
…
Îl privesc direct în față, așa cum stă cu soarele în spate, și răbufnesc:
– Atunci de ce nu pot citi?
Este pentru prima oară când pun această întrebare cu voce tare.
Probabil pentru că-mi doresc cu disperare un răspuns.
– Of, Ally, zice el., uite de ce cred că școala ți se pare grea… S-ar
putea să suferi de ceva numit dislexie. Dar oricât de dificil ți s-ar
părea cititul, asta nu înseamnă că ești proastă. Nici pe departe, Ally
Nickerson, râde încetișor domnul Daniels. Pur și simplu creierul tău
descifrează lucrurile altfel decât al altor oameni. (pag. 152)
Iar întâmplările frumoase încep să se adune în viața fetiței și o fac să descopere multe
lucruri despre ea de care nu avea cunoștință.
Finalul este unul frumos care se așază direct pe sufletul cititorului.

Am zăbovit mai mult pe acest text și pentru a face discuția mai frumoasă și captivantă
am confecționat câte cel puțin o cartolină pentru fiecare capitol. Le atașez în fișierul de
mai jos, poate le veți considera utile în cadrul unui cerc de lectură făcut alături de copiii
de la clasă.