Expresionismul european

 Manifestare a modernismului (între 1911-1925), legată, inițial, de artele plastice;

 Termenul „expresionism” a fost impus de către Wilhelm Wörringer într-un eseu despre pictura modernă
(1911);
 Grupuri de artiști plastici: „Puntea” de la Dresda (1905) și „Călărețul albastru” de la München (1913);
 Literatura expresionistă e caracterizată prin tensiunea trăirii. Poeții expresioniști germani sunt bântuiți de
spaime, văd orașul ca pe un infern; civilizația tehnică înseamnă pentru ei moartea; cer întoarcerea la
civilizația primitivă; cultivă teme precum: deznădejdea, singurătatea, iminența unei catastrofe, trăirile
violente, neliniștea metafizică, disperarea,
 Proclamă nevoia întoarcerii la primordial, la origini, la universul mitic;
 Reprezentanți: Georg Trakl (poet), August Strindberg (dramaturg), Franz Kafka (prozator), James Joyce
(prozator, poet),
Expresionismul românesc
 Răspândit prin revistele „Gândirea” (1921-1944, Cluj, București), „Contimporanul” (București, 1922-
1932);
 Reprezentanți: Lucian Blaga, Aron Cotruș, Adrian Maniu, Cezar Baltag, Ion Caraion, Marin Sorescu, Tudor
Arghezi, Alexandru Philippide.
 Trăsături: prezentarea lumii prin perspectivă strict subiectivă, raportarea eului liric la Univers, eliberarea
trăirii ce stă la baza creației, libertatea prozodică, distorsionarea realului (se opune realismului,
naturalismului), nevoia de absolut, aspirația către ideal, căutarea originalului, limbaj violent, șocant.
Lucian Blaga (1895-1961)

 Poet, filozof, dramaturg, publicist, profesor universitar și traducător român, născut în Lancrăm, județul
Alba și decedat la Cluj-Napoca.
 Reprezentant al modernismului/ al expresionismului interbelic;
 Fiu de preot; a studiat la Sebeș, Brașov (în limba germană);
 A absolvit Facultatea de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916.
 A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920.
 A elaborat un sistem filozofic propriu, original;
 Volume de poezii: „Poemele luminii” (1919), „Pașii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924),
„Lauda somnului” (1929), „La cumpăna apelor” (1933), „La curțile dorului” (1938), „Nebănuitele
trepte” (1943).
 Opera filozofică: „Trilogia cunoașterii” (1943), „Trilogia culturii”(1944), „Trilogia valorilor” (1946),
„Trilogia cosmologică” (neterminată/proiect);
 Opera dramatică (teatru): „Zamolxe, mister păgân” (1921), „Meșterul Manole” (1927), „Tulburarea
apelor” (1923)

Cunoașterea paradisiacă Cunoașterea luciferică

- Urmărește dezlegarea/explicarea misterului
- Bazată pe știință, pe logică
- Cunoaștere de tip logic, rațional
- O plus-cunoaștere
- Specifică oamenilor de rând
- Diminuarea, distrugerea misterului
1
- Urmărește protejarea/ sporirea misterului
- Bazată pe problematizare
- Cunoaștere de tip intuitiv (poetică)
- O minus-cunoaștere
- Tipică artiștilor/ poeților
- Potențarea, adâncirea misterului
 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
de Lucian Blaga
- Artă poetică modernistă, așezată în fruntea volumului „Poemele luminii” (1919);
- Blaga își exprimă crezul artistic, propriile convingeri despre artă/literatură și rostul poetului în lume
(viziunea despre lume);
- Poetul aplică ideile filozofice din „Trilogia cunoașterii” (cele două tipuri de cunoaștere:
paradisiacă/luciferică);
- Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potența (prin contemplare, iubire);
- Titlul: este amplu (o propoziție dezvoltată); se reia în primul vers;
E alcătuit din: „eu” = pronume personal, pers. I, singular, „nu strivesc” = verb, prezent, pers. I, singular
(mărci ale eului liric), „corola de minuni a lumii” = metaforă revelatorie (imaginea perfecțiunii, a
absolutului). Poetul se declară adeptul cunoașterii luciferice, rolul său fiind acela de a adânci tainele
universale.
- Tema: atitudinea poetică în fața marilor mistere ale Universului; stabilirea unui raport între eul liric și
Univers; cunoașterea lumii numai prin iubire;
- Motive literare: corola, lumina, calea, întunericul, vraja, luna, ochii, florile, buzele, mormintele etc.
- Structură: 20 versuri grupate în 3 secvențe; versuri cu măsură inegală (2-15 silabe), versuri care încep
cu literă mică (tehnica ingambamentului);

- Mesajul:
 Prima secvență (v 1-5): titlul se reia în primul vers – poetul se declară adeptul cunoașterii
luciferice: „nu strivesc”, „nu ucid” „corola de minuni”, „tainele”. Calea sugerează destinul
poetului. Seria de metafore care definesc misterele Universului: „florile”= frumusețe, gingășie,
prospețime, tinerețe; „ochii”= oglinda sufletului, simțul vizual; „buze”= comunicarea/vorbirea,
iubirea (sărut), „morminte”= moartea.
 Secvența a doua (v 6-18), cea mai amplă: antiteză între cele două tipuri de cunoaștere:

Cunoașterea paradisiacă Cunoașterea luciferică

„lumina altora” „lumina mea”
„sugrumă vraja...” „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”
Comparația poet - lumina lunii: „nu
micșorează, ci tremurătoare/ mărește și mai
tare taina nopții”
„îmbogățesc întunecata zare”
„ne-nțeles→ „ne-nțelesuri și mai mari”
Termeni din câmpul lexical al misterului: vraja, nepătrunsul ascuns, adâncimi de
întuneric, taină, întunecata zare, flori de sfânt mister, ne-nțeles, ne-nțelesuri și mai mari.

 Ultima secvență (v 19-20): concluzia, motivația poetului: (de ce protejează misterele? = din
iubire):
„căci eu iubesc....”+ seria de metafore.

2
- Realizarea artistică: metafore: „corola de minuni”, „calea mea”, „flori, ochi, buze, morminte”
(enumerație), „vraja nepătrunsului...”, „adâncimi de întuneric”, „fiori de sfânt mister”.
Epitet în inversiune: „întunecata zare”, „largi fiori”, „sfânt mister”
Epitet: „raze albe”
Antiteza: „lumina mea-lumina altora” (eu-alții), „nu ucid”-„sugrumă”.

 Se încadrează în modernism prin:

o renunțarea la prozodia clasică (versuri care încep cu literă mică – tehnica ingambamentului),
măsură inegală, lipsa rimei;
o imaginarul poetic inedit;
o ideile filozofice din Trilogia cunoașterii sunt aplicate în poezie.

 Aparține expresionismului prin:

 Surprinderea relației poet-lume, poet-creație
 Aspirația către absolut;
 elanul vitalist, iubirea față de tainele Universului
 Hipertrofierea/ expansiunea/ exacerbarea eului liric;
 Contopire a eului cu Universul;
 Eliberarea trăirii ce stă la baza creației;