Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredin țat că îi va auzi pe ei, iar cei ce
îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”.
Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. Si a vazut Dumnezeu ca e buna lumina si a despartit
Dumnezeu lumina de intuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a
fost seara si a fost dimineata: ziua intaia (Fac. 1, 1-5).
Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe
care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a facut.
Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile
Sale pe care le-a facut si le-a pus in randuiala (Fac. 2, 1-3).
Afara de lumea vazuta, Dumnezeu a mai facut o lume nevazuta, lumea duhurilor nenumarate, care se
numesc ingeri. Duhurile acestea la inceput erau toate bune si fericite. Mai pe urma insa multe din ele au
pacatuit, cazand in mandrie, si au fost aruncate in iad. Acestea sunt duhurile rele sau diavolii. Lumea
aceasta nevazuta a fost facuta inaintea celei vazute, (Is. 14; Ps. 103; Iuda 6; 2 Pt. 2).
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. Ioan,
8,12
Capitolul 2
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi
spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
„Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce
nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult
decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.
Atunci i se arată limpede că a ajuns la limitele peste care nu poate trece omul.
Arhim. Sofronie Saharov
Înainte de a cunoaşte Duhul Sfânt, te simţi atras de religie şi de munca fizică, dar după ce cunoşti Duhul
Sfânt, vei renunţa la munca fizică. Pe măsură ce vei spori în Duh, cele pământeşti se vor tulbura şi nu te
vor mai atrage.
Atunci când eşti umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi nicio răutate a nimănui. În acea minunată clipă ştii
doar de unde vii, unde trebuie să mergi şi ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârşire.
„Oricine va primi în numele Meu pe unul dintre aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte
pe Mine, Îl primeşte pe Cel Care M-a trimis pe Mine” (Marcu 9, 37).
Oboseala vine de la împotrivire. Iar împotrivirea vine de la părţile noastre „rele” ascunse în întuneric.
Dacă ne vom îndura să ne vedem cum suntem şi să ne acceptăm pentru a ne oferi Domnului spre
videcare, totul se va lumina şi vom creşte şi ne vom odihni.
Mc. Siluana
Acum aş vrea să fii atentă ca lupta ta să nu fie un război împotriva ta, şi nici unul împotriva răului pe care
îl faci sau care te ispiteşte, ci să fie un efort permanent de a fi cu Domnul, de a te arată Lui aşa cum eşti,
de a-I cere Lui să vină, să facă, să lucreze cu tine, în tine.
Să lupte El pentru că El e Biruitorul. El vine cu harul Lui şi ne luminează, ne întăreşte şi ne învrednice ște
să devenim ceea ce El Însuşi a gândit aducându-ne pe lume.
Aşa, vei birui mândria şi slava deşartă şi vei descoperi că smerenia nu e altceva decât capacitatea de a te
bucura de prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, fără a caută soluţii sau metode de îmbunătăţire de sine. Noi
nici nu ne putem imagina ce e binele. Îl cunoaștem numai în măsura în care îl primim de la Dumnezeu.
Şi-l primim numai în măsura în care îl cerem. Şi ne îndurăm să-l cerem numai în măsură în care
renunţăm la a mai crede că ştim noi ce este bine.
Mc. Siluana
Atunci când răbdarea va creşte în sufletele noastre, este semn că am primit în chip tainic harul
alinării. Puterea răbdării este mai mare decât simţirea bucuriei în inima noastră. Ca să trăim în
Dumnezeu, trebuie să smerim simţurile noastre. Atunci când trăieşte inima, simţurile se smeresc, iar când
acestea se răzvrătesc, inima moare pentru Dumnezeu.
Sfântul Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos,
Bucureşti, 2007, p. 38
Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum şi atunci putem uita lucrul pentru care
ne-am rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci.
În Ziua Judecăţii, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieţilor noastre va fi de partea noastră, spre slava
noastră. Şi invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi şi ne va azvârli în întunericul cel din afară.
Căinţa poate desfiinţa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu viaţa poate fi restaurată în toată
plinătatea sa – desigur nu printr-o intervenţie unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai
cu consimţământul nostru. Dumnezeu nu face nimic cu omul fară împreună-lucrarea omului.
Din Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experien ța vie ții ve șnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 93
Doamne, Tu care nu voiești moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă și să fie viu, Tu care Te-ai pogorât
pe pământ tocmai spre a învia pe cei ce suspină și care sunt mor ți prin păcat și spre a-i face vrednici să
Te vadă pe Tine, Lumina cea adevărată, pe cât este cu putin ță omului, trimite-mi un om care să Te
cunoască, pentru ca slujindu-l și supunându-mă lui din toate puterile mele, ca și Ție, și făcând voia Ta în
a lui, să-Ți plac Ție, singurului Dumnezeu, și să mă învrednicesc și eu, păcătosul, de Împără ția Ta. Amin.
Folosește-o cu încredere!
Hristos ne-a făcut mai înalți decât îngerii, fiindcă îngerii Îl laudă pe Hristos, dar nu pot să vorbească cu El
ca prietenii cu Prietenul. Ne-a făcut nu numai ni ște fiin țe slujitoare care î și acoperă capul lor și tremură
precum sclavii, ci ne-a făcut Trupul Lui. Pentru noi a murit, nu pentru îngeri. Pentru noi a înviat și pentru
noi Se va pogorî și Se va sui iarăși.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne pogorâm împreună cu El în adâncurile inimilor noastre, ca să ne înal țe
Acela la Ceruri o dată pentru totdeauna.
Sfântul Ioan Casian, Virtutea curăţiei şi a castităţii – biruitoare a patimii desfrânării, Editura Trinitas, Iaşi,
2003, pp. 3-17
Din roadele acestor reproşuri vei cunoaşte originea lor. Dacă te smeresc, te fac sârguitor la fapte bune şi
dacă nu-ţi răpesc încrederea şi nădejdea în Dumnezeu, primeşte-le ca de la Dumnezeu.
Asta-i minunea cea mai mare – „înnoirea vieţii tale” – care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat
nouă, preoţilor, poruncă:
Înviaţi pe cei morţi!.
După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta, n-ar putea să ţi-o spună nimeni mai bine decât
înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis.
(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Despre durerile oamenilor, vol. 3, Editura Credinţa
Strămoşească, 2005, pp. 42-43
„Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredin țat că îi va auzi pe ei, iar cei ce
îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor, vor primi bucurie veşnică prin Mine”
Marea rătăcire a omului postmodern nu este atât păcatul (căci nu există păcate noi!), cât alienarea sa
de „întreg” (înțeles ca proiect comun) și, în cele din urmă, de sine însuși. El nu mai este un „întreg” nici cu
Mântuitorul său, pe care nu-L mai cunoa ște ( și ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva îi vorbim mai mult
despre Biserică decât despre Hristos!), nici cu frații săi, de care tot mai mult, din familie și până la neamul
politic, îl despart dureroase fracturi sociale și culturale. Oaia de azi nu e mai dezorientată decât celelalte
99, doar că fiecare își închipuie că e turma întreagă. Nu doar o drahmă s-a pierdut, ci toate zece, dar
fiecare încearcă acum să se vândă cât mai bine pe cont propriu.
https://ioanflorin.wordpress.com/2021/02/28/vino-inapoi-atat-cat-te-tin-puterile-iar-restul-drumului-il-voi-
face-eu-ca-sa-te-intampin/#comments
Mangaiere
Iisus, Păstorul cel bun, te strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul tău de oaie rătăcită.
frații săi, de care tot mai mult, din familie și până la neamul politic, îl despart dureroase fracturi sociale și
culturale. Oaia de azi nu e mai dezorientată decât celelalte 99, doar că fiecare își închipuie că e turma
întreagă. Nu doar o drahmă s-a pierdut, ci toate zece, dar fiecare încearcă acum să se vândă cât mai
bine pe cont propriu.
Eu
Ce diferenta intre mine si Aur ! Eu traiesc pt Dan si pt el, pt altii in general. El traieste pt oglinda si pt
servici. Fix ce-am vazut din prima data cand ne-am intalnit.
Am fost intodeauna singura in grija pt casa – era sa spun in care locuim – dar nu e corect, ca el e si acum
doar vizitator.
Mama si marius – aceeasi constiinta a superioritatii care nu admite contrazicere. Am si eu
Aur n-a vrut casa pt ca considera ca „nu e pt el”, ar fi fost ca o investitie in viitor pt mine
Cat de mult mi-am dorit sa fac si eu un inventar din asta, si uite ca l-a facut cineva.
Inventarului asta tb sa i se adauge multe altele, la fel de dure sau chiar si mai dure, plus atitudinile non-
verbale pe care aceste cuvinte le creaza in societate si ajung sa devina « norme »
Am si eu cateva :
« Mai bine nu te-as fi facut »
Sau, trecand in registrul non-verbal, asa cum toate de mai jos trec si distrug de lumi si vieti intregi :
« Zgariatul masinii noi a copilului cu cheia »
Pe moment, intelegerea isi face efectul si omul evita sau incearca sa repare ce-a facut rau, dar in timp,
iese la iveala lucrarea nevazuta a raului in lume, portanta lui, a consecintelor faptelor rele ale omului,
independenta de om, de acum
lucrarea raului in lume, atat de mult negata, discreditata [cum, daca eu « pot » sa nu mai fac aia sau sa
indrept aia, pai asta nu inseamna ca am eliminat raul … ? ca am putere inclusiv asupra raului in
lume…. ?!]
… in timp, efectele si consecintele raului aruncat in lume se amplifica de multe ori, si se-ntorc asupra
omului.
Singura solutie care functioneaza 360 si asupra timpului, e credinta adevarata, iar daca lucrurile stau atat
de rau, e mereu semn ca lipseste credinta cea adevarata, credinta activa.
Pt ca, asa cum spunea Episcopul Siluan al Italiei, parintii ne dau viata, dar ne dau un tip de viata in care e
amestecata si moartea. Si in timp, moartea asta mananca orice urma de viata din noi.
De-aceea trebuie sa cautam Viata care nu moare niciodata, care omoara moartea.
Corina Neagu
"La mulți ani tuturor “n-am timp acum pentru tine”, “nu e ști în stare de nimic”, “e ști exact ca mă-ta/tac-tu”,
“mă calci pe nervi”, “ai două mâini stângi”, “e ști o ru șine pentru mine”, “cât timp e ști sub acoperi șul meu,
faci cum zic eu”, “colegu/colega/fratele/sora/vecinu/vecina de ce a putut și tu nu”, “eu la vârsta ta nu…”,
“nu o să faci nimic cu viața ta”, “nu o să faci nimic în via ță cu…”, “dacă nu faci cum zic eu, ai terminat-o cu
mine…”, “nu mai ești copilu’ meu…”, “nu te mai smiorcăi…”, “nu mai pune atâtea întrebări”, “că a șa spun
eu”, “mișcă-te mai repede”, “putoare”, “mai mult mă încurci”, “tu niciodată/mereu …”, “nu mai vreau să
aud nicio vorbă”, “știu eu mai bine ca tine”, “faci cum spun eu”, “pierzi timpul”, “te las aici”, “nu există nu
pot”, “plângi ca un bebeluș”, “fii cuminte că mă superi”, “potole ște-te că te pocnesc”, “pleacă de aici că te
bat”, “când o să fii pe banii tăi, atunci să vorbe ști”, “eu știu ce e mai bine pentru tine”, “tu să nu comentezi
la mine că nu știu ce îți fac”, “oprește-te sau îți dau eu motiv să plângi”.
Sper să găsiți curajul și puterea de a vă întoarce la copilul interior cu blânde țe și iubire, să îl îmbră ți șa ți și
să îl asigurați de suportul vostru necondi ționat, să îi spune ți că este suficient a șa cum este, că nu trebuie
să facă pe toată lumea fericită ca să fie acceptat, că e în regulă să nu poată, să plângă, să ia pauze, să
se odihnească, să spună nu, să se joace atunci când simte. Să-i aminti ți că nu trebuie să strângă
diplome, obiecte, realizări ca să simtă apreciere, că îl aprecia ți pentru ceea ce este, nu pentru cât este de
perfect și nu în comparație cu altcineva. Asigura ți-l că nevoile lui sunt valide, că e în regulă să simtă furie
și tristețe pentru că asta îl ajută să facă fa ța pierderilor și nedreptă ții. Spune ți-i că îl vede ți, îl auzi ți, îl
înțelegeți și sunteți acolo să îl ascultați.
Întâlnirea cu copilul interior este dureroasă, dar vindecătoare.
La mulți ani, copii! " - via Denisa Maria Ilie
https://www.facebook.com/neagu.corina.3/posts/
pfbid02tg1RhmHLU4dBGJDz7zdhGx7PeKBxrEJ9ibJbNXfYvtxGJ7dfGwAc2dbt3qfq2Xzrl
https://www.facebook.com/denisamaria.ilie