UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

BUCUREȘTI

Teme seminar

Profesor coordonator: Lect. univ. dr. Roxana Gavrilă

Disciplina: Didactica domeniului limbii și literaturii române (învățământ
primar și preșcolar)
Anul II, semestrul II
Programul: Conversie profesională -Pedagogia învățământului primar și
preșcolar

STUDENȚI: 
Iosifescu Raluca
Oboroceanu (Corneci) Daniela
Paliciuc (Arsenie) Angelica
Petculeț Georgiana
Zencenco (Gâlea) Georgian

Didactica domeniului limbii și literaturii romane

1
 (teme pentru lucrarea de verificare)

1. Numiți domeniile de referință ale didacticii limbii și literaturii române.

Domeniile de referință pot fi grupate astfel:

1. - domeniul reprezentat de științele ale limbii și ale literaturii

2. - domeniul reprezentat de științele educației și de psihologia educațională;

Primul domeniu de referință- cel reprezentat de științele limbii și literaturii- determină în

mod direct „cunoștințele” prezentate în programe. Pentru a deveni parte a procesului de formare,
cunoștințele definite de științele limbii și ale literaturii sunt ierarhizate și supuse unui proces de
„transfer didactic”, de „didactizare”.

Al doilea domeniu de referinţă – cel reprezentat de ştiinţele educaţiei, de psihologia

copilului şi de psihologia educaţională – vizează celelalte două elemente ale triunghiului
formalizat de J.-F. Halté: „profesorul” şi „elevul”. Din multitudinea aspectelor prin care aceste
ştiinţe informează didactica maternei, reţin informaţiile referitoare la procesele de dezvoltare a
limbajului şi la modelele de asimilare şi evaluare a cunoştinţelor şi a capacităţilor,aspecte ce
determină semnificativ proiectarea intervenţiilor didactice şi actualizarea lor în clasă. Adică,
configurarea situaţiilor şi a secvenţelor de învăţare, la formalizarea unor strategii şi tehnici
adecvate conţinuturilor din programe şi vârstei elevilor,la proiectarea progresiei etc

Termenii numesc o serie de procese de selecție, de simplificare și de regrupare, ce

urmăresc accesibilizarea noțiunilor și gruparea lor în vederea atingerii obiectivelor fixate de
programă.

Domeniile disciplinei sunt: limbă, literatură, comunicare. Acestea sunt subordonate

celor patru capacități fundamentale , susceptibile de a se manifesta în situații de comunicare
diferite: capacitatea de producere și cea de comprehensiune a textului oral și capacitatea de
producere și cea de de comprehensiune a textului scris.

Domeniile care informează disciplina sunt focalizate asupra unor zone de cunoaștere bine
conturate și omogene ( ex: georgrafia, biologia, matematica etc.), disciplinele: Comunicare în
limba română, Limba și literatura română se definesc printr-un corp de cunoștințe compozit, cu
referenți teoretici atât în studiile de limbă, cât și în cele de literatură. Programele actuale,
structurate după modelul comunicativ, intenționează și inițierea elevilor în practici lingvistice
specifice societății contemporane (de exemplu, lectura articolelor din revistele pentru copii,
lectura reclamei sau a paginii de web).

În modelul comunicativ accentul cade nu atât pe asimilarea de cunoștințe (cunoștințe

de/despre limbă și literatură), cât pe formarea competenței de comunicare. Tiparul comunicativ
2
presupune așezarea elevului în centrul activității didactice și ancorarea procesului de predare-
învățare în domenii de referință noi. În primul rând, este vorba, de pragmatica lingvistică
(disciplină care studiază utilizarea limbajului, și nu descrierea unor sisteme lingvistice în sine),
de teoriile receptării (orientare ce conturează procesele de constituire a sensului în actul lecturii
și al interpretării) și de psihologia cognitivă (direcție centrată asupra proceselor mentale
implicate în tratarea discursului). Termenii-cheie ai acestor orientări sunt „utilizarea”,
„practicarea” (utilizarea limbajului, practicarea funcțională a limbii), „actul” (actele de limbaj,
actul lecturii, actul interpretării), „procesul” (procesele de receptare și de producere de text).

2. Definiți specificul domeniului.

Didactica limbii şi literaturii române ca limbă maternal apare ca o disciplină înscrisă în

sfera didacticilor specifice-domenii dinamice, orientate deopotrivă teoretic și practic.

Didactica este o disciplină pedagogică care are ca obiect de studiu problematica amplă a
procesului de predare- învăţare a limbii şi literaturii române, ca instrumentindispensabil de
cunoştinţe şi comunicare în diverse situaţii colocviale sau oficiale şifamiliarizarea elevului cu
literatura română pe baza unor modele reprezentative de artăliterară. Procesul educativ de tip
instituţionalizat este complex, atât din punct de vedere al organizării, cât mai ales din punct de
vedere al fundamentării ştiinţifice arelaţiilor derivate între principalii factori implicaţi:
Psihologia, Pedagogia, Didactica şi Metodica.

Axele didacticii specifice și deci și axele didacticii limbii și literaturii române pot fi
reprezentate prin modelul structurat de J.-F. Halté ( profesor-cunostințe-elev).

Dimensiune epistemologică

Cunoștințe

Dimeniunea psiho-socio-instituțională Dimeniunea psiho-socio-cognitiv

Profesor Elev

Distincția între metodică și didactică este distincția dintre o abordare prioritară ce vizează
prioritar metodele, „căile de predare-învățare”, și o perspectivă mai largă ce abordează, alături
de metodologia transmiterii și asimilării de cunoștințe, și problemele finalităților studiului

3
disciplinei, modalități de selectare, structurare și evaluare a conținuturilor, precum și raportul
dintre profesor și elevi în cadrul procesului de predare-învățare.

Didactica limbii române ca limbă maternaă presupune orientarea reflecției spre toate
componentele triunghiului didactic și, în consecință, spre disciplinele de referință care permit
definirea lor.