Universitatea din Pitești

Facultate de Științe, Educație Fizică și Informatică

Incidența și prevalența fracturilor de cauză

osteoporotică

Coordonator științific
Conf.univ. Maria-Cristina PONEPAL

Masterand
Maria-Daniela BARBU

Pitești
2022
 Introducere

Osteoporoza este o boală scheletică sistemică ce se caracterizează prin masa osoasă

scăzută şi deteriorare microarhitecturală a ţesutului osos, cu creşterea consecutivă a fragilităţii
osoase şi a riscului de fracturi.Cu toate că diagnosticul bolii se bazează pe determinarea
cantitativă a densităţii minerale osoase (DMO), determinantul major al rezistenţei osoase,
semnificaţia clinică a osteoporozei constă în apariţia fracturilor. Sediile obişnuite ale fracturilor
osteoporotice sunt: coloana vertebrală, şoldul, radiusul distal, humerusul proximal. Fractura de
fragilitate este definită ca fractură consecutivă unui traumatism care în condiţiile unui os sănătos
nu s-ar solda cu fractura sau a cărui intensitate nu o depăşeşte pe cea a unui traumatism prin
cădere din poziţia bipedă.Pentru femeile la menopauză probabilitatea pentru întreaga viaţă de a
face o fractură la unul dintre aceste sedii este de 40% sau mai mult în ţările dezvoltate,
apropiindu-se de cifrele corespunzătoare probabilităţii de boală cardio-vasculară şi depăşind cu
mult cancerul de sân (12%).În anul 2000 în Europa au fost estimate 620.000 fracturi noi de şold,
574.000 de antebraţ, 250.000 humerus proximal, 620.000 vertebrale clinice la femeile şi bărbaţii
peste 50 de ani. Acestea reprezintă 34,8% din totalul fracturilor la nivel global. Fracturile
osteoporotice apar şi la alte sedii: pelvis, coaste, femur distal, tibie. Colectiv sau estimat 2,7
milioane de fracturi osteoporotice, cu un cost direct apreciat la 36 de miliarde de euro.Fracturile
osteoporotice sunt o cauză majoră de morbiditate în populaţie. Fracturile de şold determină
durere acută şi impotenţa functională, conduc la spitalizare, recuperarea fiind lentă şi reabilitarea
adesea incompletă, cu creşterea numărului de persoane instituţionalizate. Fracturile vertebrale
induc şi ele durere acută şi impotenţă funcţională, dar pot să apară şi fără simptome majore.
Fracturile vertebrale cresc riscul pentru fracturilor ulterioare, dizabilitatea consecutivă crescând
odată cu numărul fracturilor. Fracturile de radius distal induc durere acută şi impotenţă
funcţională, dar în mod obişnuit recuperarea este completă.Osteoporoza şi fracturile
osteoporotice se asociază cu creşterea mortalităţii (cu excepţia fracturilor de radius) şi sunt o
cauză majoră de dizabilitate şi de scădere a calităţii vieţii. Pentru evaluarea dizabilităţii induse de
boală (decese dar şi dizabilitate la supravieţuitori) se utilizează un indicator recomandat de OMS
şi Banca Mondială - DALYs= "disability and life-years lost", care permite comparaţia cu alte
boli, osteoporoza depăşind artrita reumatoidă şi toate tipurile de cancer cu excepţia cancerului
pulmonar. (Joseph A. Lorenzo și col.-2011)
 CAPITOLUL I

CRITERII DE DIAGNOSTIC

 Contextul clinic şi fracturile de fragilitate

 Densitometrie osoasă prin dubla absorbtiometrie cu raze X (DXA). Se efectuează la nivelul
coloanei lombare (în incidenţa antero posterioară) sau/şi şold (locurile diagnostice sunt
numai colul femural şi/sau soldul total). Diagnosticul densitometric se bazează pe valoarea
cea mai mică a scorului T la nivelul coloanei lombare, colului femural şi soldului total.
 Radiografii osoase (în primul rând coloana vertebrală) pentru a depista fracturile de
fragilitate.
 Densitometria osoasă cu ultrasunete nu trebuie substituită metodei DXA, deoarece nu are
valoare diagnostică. (Pavel Oana Roxana-2016)

I.1.DIAGNOSTIC POZITIV

1.Se recomandă căutarea de caz cu osteoporoza care necesită terapie, pe baza factorilor
de risc şi a osteodensitometriei DXA. La vârsta menopauzei nu se recomandă depistarea
osteoporozei prin screeningul populaţiei neselecţionate cu metode densitometrice deoarece nu
este cost-eficient datorită sensibilităţii scăzute a metodei DXA în acest scop.Prezenţa factorilor
de risc reprezintă indicaţia pentru densitometria osoasă cu raze X (DXA). De menţionat că
densitometria cu ultrasunete nu trebuie substituită metodei DXA, deoarece nu are valoare
diagnostică şi nici valoare de screening.

Factorii de risc sunt:

A. Vârsta peste 65 ani

B. Menopauza precoce (sub 40 ani)
C. Vârsta sub 65 ani cu unul din factorii de risc de mai jos - Fracturi de fragilitate în
antecedentele personale -Antecedente de fractură de şold la mama - Aspect radiografic
sugestiv de masă osoasă scăzută - Greutate mică BMI<19 kg/m2 - Osteoporoze secundare
(endocrine, reumatologice, digestive, boli congenitale ale colagenului) - Corticoterapie
(mai mult de 5 mg/zi prednisolon sau echivalent timp de mai mult de 3 luni)
 2. Categoriile diagnostice pe baza osteodensitometriei DXA aplicată la persoanele din
grupele de risc menţionate sunt:

- Osteoporoza, dacă scorul T este mai mic sau egal cu -2,5 DS

- Osteoporoza severă, dacă pe lângă criteriul densitometric este prezentă cel puţin o
fractură de fragilitate.

- Pre-osteoporoza (scor T cuprins între -1 DS şi -2,5 DS), anterior denumită osteopenie,

nu este considerată o situaţie morbidă, fiind utilizată în studii epidemiologice şi pentru
demonstrarea fragilităţii în prezenţa unei fracturi.

3. Fracturile de fragilitate au valoare diagnostică şi se documentează radiografic; pentru

coloana vertebrală se recomandă radiografii de profil centrate pe T7 şi L2, cu evaluarea
semicantitativă a prezenţei fracturilor vertebrale. (Pavel Oana Roxana și col.-2015)

CAPITOLUL II

Osteoporoza afectează și bărbații

Osteoporoza nu este doar o boală a femeilor. La nivel global aproximativ unul din cinci
bărbați cu vârsta de 50 de ani sau peste va suferi o fractură datorită osteoporozei.

• O treime din toate fracturile de șold la nivel global se produc la bărbați.

• Bărbații cu vârste de peste 50 de ani au o probabilitate mai mare de a suferi o fractură

decât de a face un cancer de prostată. La nivel mondial în anul 2000 prevalența fracturilor de
fragilitate (oase fracturate) la barbati a fost estimată la:

• 490000 de fracturi de șold (30.1% din totalul fracturilor de șold)

• 554000 de fracturi vertebrale (39.1% din totalul fracturilor vertebrale)

• 3.5 milioane de fracturi de fragilitate în total (38.7% din totalul cazurilor de fracturi de
fragilitate)
 • În Uniunea Europeană (UE) peste 168000 de fracturi de șold s-au produs la bărbați
(anul 2010), reprezentând 28% din numărul total de fracturi de șold pentru ambele sexe.

• În SUA în 2005, aproape 595000 de fracturi s-au produs la bărbații cu vârste de peste 50
de ani, dintre care 74000 au fost fracturi de șold.

• Terapia de privare de androgeni (hormoni masculini) pentru cancerul de prostată și

tratamentul cu glucocorticoizi, folosite pentru multe alte afecțiuni, reprezintă două dintre cele
mai frecvente cauze de osteoporoză secundară la bărbați. (Pavel Oana Roxana și col.-2016)

II.1. Ratele fracturilor la bărbați sunt în creștere rapidă

 Îmbătrânirea populațiilor și urbanizarea determină o creștere rapidă a poverii

osteoporozei.
 Între 1950–2050 va crește de 10 ori numărul bărbaților cu vârste de peste 60 de
ani – de la 90 de milioane la 900 milioane – grupa de vârstă cu riscul cel mai
ridicat de osteoporoză.
 Au fost raportate creșteri mari ale incidenței absolute a fracturilor de șold la
barbati în intervale scurte de timp. Un important centru de traumatologie din
Marea Britanie a înregistrat o creștere de 30% a proporției fracturilor de șold ce s-
au produs la bărbați în intervalul 2000–2012.
 În UE, proiecțiile sugerează că numărul total de fracturi la barbati va crește cu
34% până în 2025, până la aproape 1,6 milioane de cazuri pe an.
 În SUA este așteptat ca numărul fracturilor de șold la bărbați să crească cu 51.8 %
din 2010 pînă în 2030, iar prin contrast la femei este așteptată o creștere de 3.5%.
În timp ce bărbații au suferit 27.9 % din fracturile de șold din 2010, până în 2030
este așteptat ca această proporție să crească până la 37.8 %. În Beijing, între
2002–2006, rata fracturilor de șold la bărbații de peste 50 de ani a crescut cu 49%
 II.2. Bărbații pot lua măsuri pentru a dezvolta oase puternice și pentru a
preveni fracturile

 Trebuie asigurat un aport adecvat de calciu în alimentatie. Aportul zilnic de calciu

recomandat variază de la țară la țară; recomandările IOF 2010 sunt 1000 mg pentru
bărbații cu vârste între 19-70 de ani și 1200 mg pentru bărbații de 70 de ani și peste.
 Bărbații ar trebui să obțină suficientă vitamină D prin expunerea în siguranță la lumina
soarelui. Anumite alimente conțin de asemenea mici cantități de vitamină D. Pentru
vârstnici sau persoane cu osteoporoză IOF recomandă între 800 și 1000 UI/zi pentru
prevenirea căderilor și a fracturilor.
 Cam trei-patru ședințe a câte 30-40 de minute de exerciții cu greutăți pot îmbunătăți
DMO și scădea numărul căderilor la bărbații în vârstă.
 Consumul de alcool ar trebui limitat (mai mult de două unități pe zi cresc riscul de
fractură) iar bărbații ar trebui să renunțe la fumat.
 Efectuarea testului de risc IOF ce durează un minut este un bun prim pas în identificarea
factorilor individuali de risc. Bărbații cu risc ar trebui să consulte un doctor și să solicite
evaluări suplimentare.
 Tratamente de osteoporoză ce pot reduce riscul sunt disponibile. Dacă le sunt prescrise,
pacienții trebuie să respecte tratamentele și regimurile recomandate. (Rubin KH-2013)
 BIBLIOGRAFIE

 Joseph A. Lorenzo , Ernesto Canalis ,Lawrence G. Raisz, Metabolic Bone Disease, Williams text
book of endocrinology,OSTEOPOROSIS,12 th edition,2011,pp.1318-1328.
 National Osteoporosis Foundation. Clinician’s Guide to Prevention and Treatment of
Osteoporosis. Washington, DC: National Osteoporosis Foundation; 2014
 P. Garnero Biomarkers for osteoporosis management: utility in diagnosis, fracture risk prediction
and therapy monitoringMol Diagn Ther, 2008;12:157-170.
 Pavel Oana Roxana,Mihaela Popescu,Liliana Novac,Laurenţiu Mogoanţă,Laurenţiu Petrişor
Pavel,Vicş Răzvan Marius,Magdalena Rodica Trăistaru.Postmenopausal osteoporosis-
clinical,biological and hystopathological aspects.Romanian Journal of Morphology and
Embryology;2016;57 ;(1):121-130
 Pavel Oana Roxana, Liliana Novac, Mihaela Popescu, L.Pavel. Markers of bone turnover - Clinical
Aspects,.Current Health Sciences Journal,;2015;41, supplement 7,.5-10.
 Pavel Oana Roxana ,Liliana Novac ,Mihaela Popescu,Laurentiu Pavel, Ionut Vasile. Association of
DEXA,BMD and markers of bone turnover in management of osteoporosis; Current Health
Sciences Journal;2016; 42(2); 29-34
 Raisz LG. Pathogenesis of osteoporosis: concepts, conflicts, and prospects, J Clin Invest. Dec 1,
2005; 115(12): 3318–3325.
 Rubin KH, Friis-Holmberg T, Hermann AP, Abrahamsen B, Brixen K. Risk assessment tools to
identify women with increased risk of osteoporotic fracture: complexity or simplicity? A
systematic review. J Bone Miner Res, 2013