Sunteți pe pagina 1din 3

METODA CUBULUI

 Este una dintre metodele cel mai clar consacrate dezvoltării gândirii critice.
Structurarea învățării pe baza rezolvării celor șase sarcini (corespunzătoare celor șase
fețe ale cubului) provoacă elevii pe întregul traseu al nivelurilor cognitive propuse de
Bloom, în cadrul taxonomiei sale.
  Se folosește  atunci când se doreşte explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut
pentru a fi îmbogăţit cu noi cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe
perspective.
 Valenţele formative ale metodei  sunt  relevante, cunoştintele copiilor se îmbogăţesc, 
e stimulată  comunicarea,  se oferă fiecăruia şansa de a se simţi important, de  a-și 
exprima opiniile.

Etapele metodei:
1. Anunțarea temei
2. Parcurgerea unității de conținut propusă ( texte, materiale, auxiliare, articol sau o
minimă bibliografie). Profesorul are deja un cub de hârtie confeționat pe fețele căruia
va scrie sarcinile de rezolvat: Descrie!, Analizează!, Asociază!, Compară!,
Argumentează!, Aplică!
3. Împărțirea clasei în grupe eterogene,  fiecare dintre ele examinând tema din
perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului care i-a revenit prin aruncarea
zarului. Există  posibilitatea de a utiliza această metodă  frontal (prezintă o fată a
cubului, citește sarcina și dezbat cu întreaga clasă), sau individual (întorcând o față a
cubului și propunându-le elevilor sarcina ca o activitate independentă).  
4. Fiecare echipă își va alege un reprezentant care va prezenta sarcina rezolvată.
5. Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe: la epuizarea sarcinii, liderul
fiecărei grupe va prezenta rezultatele perspectivei cercetate;
6. Afișarea formei finale pe tablă sau pe pereții clasei: după ce toate echipele își
expun rezultatele în plen, profesorului îi revine obligația de a integra cele șase
perspective într-o expunere succintă. După epuizarea activității, profesorul poate
lansa, eventual, alte șase perspective pe aceeași temă sau poate recurge la un exercițiu
de brainstorming, aplicabil unora sau tutror celor șase perspective;
7. În finalul activității se poate aplica o temă cu șase itemi prin intermediul căreia să se
poată verifica gradul de înțelegere și însușire a temei puse în discuție.
Avantaje:
 Metoda cubului are avantajul că dezvoltă capacitați cognitive superioare precum:
gândirea divergentă și convergentă, imaginația constructivă, capacitatea de explorare,
de emitere de ipoteze și verificare de ipoteze, capacitatea de descoperire, capacitatea
rezolutivă, de analiză critică și refecție;
 Cultivă spiritul de echipă, încurajează cooperarea;
 Dezvoltă spiritul competitiv. 
 Elevii ,, mai slabi” pot învăța de la ,,cei buni”.
Limite:
 Metoda  cubului consumă timp și se poate produce gălăgie  prin gruparea elevilor pe
echipe;
 În cazul lucrului în echipe, unii elevi se pot sustrage sarcinilor;
 Elevii mai timizi pot fi inhibați de către cei dominanți;
 Nu poate fi evaluată cu exactitate activitatea unui anumit elev.

Exemplu: clasa a IV-a,


„Verbul, consolidare”:
 I) DESCRIE:
 Descrie acţiunile toamnei cu ajutorul unor verbe (Ce face toamna?) 
II) COMPARĂ:
 Compară verbele date în funcţie de persoană, număr şi timp: 
Vei citi

         Merge

Am auzit

III) ASOCIAZĂ: 
Încercuieşte verbele din următorul şir de părţi de vorbire: brumă, se strângeau,
vânătorească, eram, pâclă, şuieră, jalnic, crivăţ, trist, frunze, se agită, să colinde,
îngânduraţi, se ridica, el, Monica, miresme, cădeau, adia, boare, aromat, a brumat,
fierbere, foşneau, va pleca, a trecut. 
IV) ANALIZEAZĂ: 
Corectează! 
auziți = persoana a III-a, numărul singular, timpul prezent
mergem = persoana a II-a, numărul singular, timpul trecut
va veni = persoana  I, numărul plural, timpul viitor
 învăț  = persoana II, numărul plural, timpul trecut
V) APLICĂ: Formulează două propoziţii cu verbele „a foşni” și ,,a se vesteji” la persoana a
III-a, numărul plural, timpul trecut: 
VI) ARGUMENTEAZĂ: Explică de ce au fost grupate în acest fel verbele următoare: 

Cânt A scris Vor îngheța


Citesc Am greblat Va cădea
Alerg A trecut Vor ciripi
Mă A auzit Va veni
plimb

1.    descrie - elevii îndeplinesc această sarcină cercetând cum arată, ce caracteristici are
obiectul de studiat;
2.     compară - determină elevii să sesizeze asemănări și deosebiri (cu ce/cine se
aseamănă şi de cine/ce diferă?);
3.     asociază - elevii răspund la această provocare căutând analogii, corelații cu
alte  experiențe sau fenomene; întrebarea de sprijin ar putea fi : „La ce ne gândim când
vorbim despre... ? ” ;
4.     analizează - face trimitere la menționarea și „disecarea” elementelor componente  :
„Din ce e făcut?”, „Ce conține?”, „Ce etape cuprinde desfășurarea sa?” ;
5.     aplică - „Cum poate fi folosit(ă)?”, „Ce putem face cu... ? ”, „Ce utilizare are ? ''
6.     argumentează (pro sau contra) - „E bine să folosim...?”, „E bun sau rău ? '' „Periculos
sau nu?”, „De ce?”.

S-ar putea să vă placă și