Drept Penal Complet

INFRACŢIUNEA DE
SPĂLARE A BANILOR
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR prevăzută de
art.49 din Legea 129/2019
Definiție Potrivit art.49 din Legea 129/2019 , constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al
disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin
bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracţiunii din care
provin bunurile,, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
caracterul autonom
- infracţiunea de spălare de bani are un caracter corelativ, întrucât existenţa ei este condiţionată de săvârşirea prealabilă a unei infracţiuni
din care să provină bunul supus unei operaţiuni de spălare (în literatura şi practica judiciară se folosesc termenii de infracţiune principală,
infracţiune premisă sau infracţiune predicat).
• -în lipsa existenței infracțiunii premisă sau dacă aceasta nu poate fi probată, nu se poate reține în sarcina inculpatului nici comiterea
infracțiunii de spălare de bani.(decizia I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 116A/2016 )
• În practică, această condiție presupune delimitarea momentului consumării infracțiunii premisă de momentul consumării
infracțiunii de spălare a banilor, îndeosebi în cazul în infracțiunea premisă este o infracțiune de corupție sau delapidare. Astfel, dacă,
acţiunea de transfer a sumelor de bani se suprapune peste acţiunile reţinute la delapidare, în această situaţie, este imposibil a se „spăla"
bani care încă nu sunt „negri" şi totodată, nu există o individualitate proprie a acţiunilor reţinute în acuzaţia de spălare a banilor. (
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 411A/2017 )
• -Nu necesar pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor ca:
- infracţiunea predicat să fie determinată în concret ci numai generic;
- făptuitorul infracţiunii predicat să fie cunoscut, esenţial fiind ca făptuitorul infracţiunii de spălare de bani să cunoască că bunul
provine dintr-o infracţiune;
-să existe o condamnare anterioară pentru infracţiunea predicat;
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv persoana juridică.Participația este
posibilă sub toate formele.
• Cu excepția modalității prevăzute de art.49 alin.1) lit.c) din legea nr.129/2019, poate fi subiect
activ al infracțiunii de spălare a banilor și autorul infracțiunii premisă întrucât a nu-l pedepsi pe
autorul infracţiunii principale şi pentru infracţiunea de spălare a banilor, dacă bunurile obţinute din infracţiunea
principală sunt supuse operaţiunilor specifice de „spălare”, înseamnă a-i crea o situaţie privilegiată faţă de alţi
autori sau participanţi ai unor infracţiuni principale similare, care nu recurg la operaţiunile specifice de „spălare”.
Aceştia se expun mult mai mult la acţiunile autorităţilor decât cel care recurge la operaţiuni specifice de „spălare”,
tocmai în scopul de a ascunde originea infracţională a bunurilor obţinute din infracţiune şi de a beneficia, în
siguranţă, de acestea.
• -realizarea operațiunii ilicite premisă nu implică automat realizarea operațiunii de spălare a banilor, aceasta
necesitând o nouă și distinctă rezoluție infracțională și alte acte de executare, ce sunt specifice doar acestui
gen de infracțiuni.
• -Înalta Curte învederează că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului
infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre
acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de
spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă
infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin
bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune”.(I.C.C.J. Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 16/2016 )
• -Decizia Curţii Constituţionale nr.418/2018, a stabilit ca fiind constituţională interpretarea dată de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, completul competent, cu privire la posibilitate cumulării calităţii de subiect activ atât pentru
infracţiunea predicat, cât şi pentru infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin.
(1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002. [actual art.49 alin.1 li.a) și b) din Legea nr.129/2019]
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR-LATURA OBIECTIVĂ
• ELEMENTUL MATERIAL AL INFRACȚIUNII Acţiunea-inacţiunea de spălare a banilor
• În opinia noastră, infracţiunea de spălare a banilor poate fi săvârşită şi prin inacţiune în cazul în care persoana, având obligaţia
de a raporta operaţiunile suspecte de spălare a banilor nu o face şi, prin aceasta, ajută persoana să ascundă sau disimuleze originea
ilicită a bunurilor sau ajută persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau
executarea pedepsei.
• În cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.a din Legea nr.129/2019, elementul material constă în:
• - acţiunea de schimbare de bunuri, care presupune transformarea unui bun sau unei valori într-un alt bun sau altă valoare.
Altfel spus, prin acţiunea de schimbare se înţelege orice activitate prin care se realizează înlocuirea unui bun provenit din comiterea
de infracţiuni cu un altul de provenienţă licită.( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 225RC/2016 ).
• -transferul de bunuri presupune atât operaţiunile bancare de transfer între conturile mai multor societăţi comerciale, deschise în
bănci din România, cât şi transferurile externe. Acțiunea de transfer poate consta și într-o operaţiune de transmitere a drepturilor
referitoare la un bun ce provine din săvârşirea unei infracţiuni către o altă persoană ( I.C.C.J., Secţia penală, decizia
nr. 225RC/2016).
• Interpunerea unui intermediar în cadrul circuitului financiar nu poate constitui un impediment pentru a se considera că
transferul respectiv reprezintă un act material specific infracţiunii de spălare a banilor. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 285A/2018
• Considerăm că şi transferul fictiv de proprietate, asupra unor bunuri, mobile sau imobile către alte persoane care cunosc
originea infracţională a acestora se încadrează în această categorie, iar nu în cea de la lit. c), întrucât cel care le dobândeşte nu poate
să dispună de ele. Persoana care a primit aceste bunuri în condiţiile menţionate mai sus poate fi urmărit pentru spălare de bani şi
bunurile pot fi confiscate.
•
• Acţiunea-inacţiunea de spălare a banilor

• - în cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.b din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.b din Legea
nr. 656/2002, republicată], elementul material constă în acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale a
provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora;
• Acţiunea de ascundere nu operează asupra unei ascunderi materiale a unui bun, în sensul propriu al cuvântului, ci,
alături de acţiunea de disimulare, desemnează ansamblul de fapte concrete (întocmirea de documente false, folosirea
unor companii-fantomă, folosirea persoanelor terţe, amestecul banilor „murdari” cu cei „curaţi” la întreprinderile cu un
volum mare de capital) prin care se încearcă să se confere un bun rezultat din săvârşirea de infracţiuni, aparenţa de
legalitate, respectiv faptul că bunul a fost dobândit în urma unor operaţiuni legale.
• Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 656/2002, republicată, chiar dacă dobândirea bunurilor, a fost legală, prin acte autentice de vânzarea
cumpărare, însă provenienţa sumelor cu care le-a achiziţionat inculpatul este ilicită, actele fiind întocmite tocmai pentru
a ascunde sau disimula sursa ilicită a acestor sume. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3440/2013 ).
• -întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 656/2002, republicată, fapta inculpatului, care a disimulat adevărata natură a proprietăţii imobilelor situate în
localitatea N, pe care le-a cumpărat pe numele său, cunoscând că sumele achitate ca preţ provin din săvârşirea
infracţiunilor de proxenetism comise de fii săi. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3425/2013 ).
•
• Instanţa a decis că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fapta inculpatului de a disimula provenienţa ilicită a sumei de 77.500 euro,
cerută şi primită cu titlu de mită de inculpată, într-o sumă de bani rezultând dintr-o plată, aparent licită, prin emiterea
şi trimiterea către reprezentanţii societăţii din Italia, beneficiară a unei finanţări din bugetul comunitar, a unui număr
de 8 facturi, ce atestau, în mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenţa că sumele reprezintă un
„avans asupra comisionului”, datorat de societatea italiană inculpatului, în baza cărora a primit plata sumei respective
în contul său bancar, remițând-o apoi în numerar, inculpatei. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3958/2013 ).
• Nu constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002,
republicată, faptele inculpaţilor de a retrage sumele în numerar din contul societăţii beneficiare a rambursării ilegale
de TVA, la care ei erau asociaţi, deoarece, prin aceasta nu au urmărit ascunderea adevăratei naturi a provenienţei, a
dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii acestor sume, ci aceasta a reprezentat modalitatea prin care inculpaţii şi-au
asigurat folosul urmărit prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia
nr. 1780/2014 www.scj.ro).
• -în cazul prevăzut în art.49 alin. (1) lit.c din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.c din Legea nr. 656/2002,
republicată],, elementul material, constă în acţiunea de a dobândi, deţine sau folosi, bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni.
• Considerăm că simpla achiziţionare sau deţinere a bunului nu constituie deja o legalizare a originii lui fără a se fi utilizat iniţial
metode specifice procesului de „spălare”. Așa cum s-a precizat și în practica judiciară, interpretarea că simpla dobândire sau deţinere
realizează conţinutul constitutiv al incriminării, ar conduce la concluzia că săvârşirea oricărei infracţiuni prin care inculpatul obţine un
folos material (furt, tâlhărie, înşelăciune), atrage automat şi reţinerea infracţiunii de spălare de bani prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. c),
ceea ce ar aduce atingere principiului ne bis in idem, în condiţiile în care subiectul activ al primei infracţiuni a devenit deţinător al
bunului prin comiterea faptei principale (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 124A/2015 ).
• Dobândirea sau deţinerea, ce constituie două dintre modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a
banilor, reglementată la art.49 alin. (1) lit.c din Legea nr.129/2019, [fost art. 29 alin. (1) lit.c din Legea nr. 656/2002, republicată]
sunt, în realitate, situaţii de fapt rezultate, în mod inevitabil, din comiterea infracţiunii din care provin bunurile dobândite sau deţinute,
şi nu acţiuni separate, de sine stătătoare, care să poată fi săvârşite de autorul infracţiunii predicat la un moment ulterior consumării
acesteia, pe baza unei rezoluţii infracţionale distincte. Aşa fiind, prin natura lor, dobândirea şi deţinerea bunurilor provenite din
săvârşirea unor infracţiuni, de către subiectul activ al infracţiunilor în cauză, nu pot fi disociate de infracţiunile predicat şi, prin
urmare, nu pot fi analizate ca infracţiuni separate. (DCC nr.418/2018, paragr.27,)
• Aplicând direct Decizia Curții Constituționale nr.418/2018, în practica judiciară s-a decis că fapta inculpatului, care în perioada
iunie 2012 – iulie 2015, în calitate de reprezentant legal al unei societăți comerciale, după ce a dispus înregistrarea în
contabilitatea acestei societăți a 678 facturi fiscale împreună cu chitanțele aferente, în care erau atestate relații comerciale nereale în
sumă totală 3.323.861 lei, în scopul de se a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a dobândit ilicit toate aceste sume de bani
prin retragerea lor în numerar din gestiunea societății, atât în urma înregistrării respectivelor facturi fiscale cât și a chitanțelor aferente
care sunt tot în număr de 678, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. c din
Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cp (678 acte materiale),(Trib. Maramureș, sent.pen. nr.137/2018, definitivă prin decizia
penală nr.140A/2019 din 19.03.2019 a C. A. Alba Iulia )
ETAPELE SPĂLĂRII BANILOR
• Procesul de spălare se realizează în trei etape, care pot cuprinde numeroase tranzacţii efectuate de spălătorii
de bani, tranzacţii de natură să alerteze instituţiile financiare asupra activităţilor infracţionale, respectiv:
-plasarea ,reprezintă deplasarea fizică a veniturilor obţinute din infracţiuni pentru separarea de masa
infracţională care ar putea fi supravegheată de organele de aplicare a legii. Activităţile din această etapă constau în
împărţirea fondurilor ilicite şi plasarea lor în instituţii de natura celor prevăzute în art. 5 din Legea nr. 129/2019 :
bănci, societăţi de asigurări, fonduri de investiţii etc, schimbul valutar, transportul numerar peste graniţă,
transmiterea banilor prin poşta expresă, în colete sau folosirea sistemelor alternative de transmitere a fondurilor, de
tip hawalla .
-stratificarea , reprezintă procesul de mişcare a banilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea. În
această etapă are loc separarea veniturilor ilicite de sursa lor, prin crearea unor straturi complexe de tranzacţii
financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul, cum ar fi efectuarea de
tranzacţii financiare fictive folosindu-se societăţi comerciale sau companii-fantomă, întocmirea de documente de
export-import false;
- integrarea, revenirea bunurilor spălate la dispoziţia infractorilor, introducerea lor în economia legală, cu
aparenţa provenienţei lor din activităţi licite. Această fază presupune numeroase proceduri cum ar fi: plăţi simulate,
imobiliare, contabilitate falsificată, împrumuturi fictive cu banii transferaţi în numerar peste graniţă, ;
Aceste etape pot constitui faze separate şi distincte, însă pot apărea simultan sau se pot chiar suprapune. În cazul
în care tranzacţiile nu au loc prin intermediul băncilor, ci prin transferul fizic de numerar peste graniţa unei ţări,
schimbarea valutei în moneda locală şi investirea în bunuri imobile nu mai avem etapa a doua a stratificării, ci doar
prima şi ultima etapă.
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR-LATURA SUBIECTIVĂ
-forma prevăzută la art.49 alin. (1) lit. a) din Legea nr.129/2019, - vinovăţia sub forma intenţiei directe, calificate prin
• scop, (ceea ce înseamnă că autorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin
comiterea acesteia-I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 454/2015 ), respectiv:
• - ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor;
În acest sens, instanţa supremă a decis că, pentru reţinerea infracţiunii de spălare a banilor, este necesară demonstrarea intenţiei
de ascundere sau de disimulare a originii ilicite a bunurilor(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3615/2007 ). Intenţia ascunderii
originii ilicite a sumei depuse de inculpat în contul său personal, este dovedită dacă inculpatul declară cu ocazia depunerii că
banii provin din economii, deşi cunoştea că provin din săvârşirea de infracţiuni. (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 516/2014 )
- de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau
executarea pedepsei.
-în formele prevăzute în art.49 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr.129/2019, intenţia este tot directă, dar nu mai este
condiţionată de scop, precum şi indirectă.
Pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii de spălare a banilor sub forma intenţiei indirecte este necesar ca făptuitorul să
prevadă rezultatul faptei, să nu îl urmărească, dar să accepte posibilitatea producerii lui.
În opinia noastră este necesar ca elementul subiectiv, respectiv cunoaşterea că bunurile provin din infracţiuni (activităţi
infracţionale) să existe la momentul săvârşirii elementului material, respectiv a acţiunii sau inacţiunii prin care se săvârşeşte
operaţiunea de spălare a banilor.
-art.49 alin.( 4) din Legea nr.129/2019 cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit trebuie stabilită/stabilit din
circumstanţele faptice obiective.
• - art.3 alin.3 lit .b din Directiva (UE) nr. 2018/1673, Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o condamnare
pentru infracțiunile de spălare de bani este posibilă în cazul în care se stabilește că bunurile au provenit dintr-o activitate infracțională,
• fără a fi necesar să se stabilească toate elementele de fapt sau toate circumstanțele legate de aceea activitate infracțională, inclusiv
identitatea autorului;
Împrejurarea că inculpatul apelant S.M.R. a cunoscut că transferurile de bani efectuate erau menite să ascundă originea ilicită a
acestora rezultă din chiar materialitatea faptelor, existând sub aspect subiectiv – intenţia directă de comitere a infracţiunii de spălare
de bani în modalitatea reţinută, a transferului de bani, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al
disimulării originii ilicite a acestor bani.
În acest sens, s-au avut în vedere următoarele:
- înscrisurile false preconstituite, încheiate între SC M.T. & I. SRL şi SC R.G. SRL în vederea justificării transferurilor;
- ascunderea sumelor de bani destinate albirii printre sumele de bani obţinute legal de SC M.T. & I. SRL, falsificarea unor
swift-uri de transfer pentru a justifica beneficiarilor transferurilor că acestea au fost efectuate deşi transferul avea loc efectiv la o
săptămână;
- desfăşurarea activităţilor în timp, aproape cotidiană, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice
interceptate care se coroborează cu realitatea operaţiunilor dedusă din analiza înscrisurilor relevante, astfel cum au fost evidenţiate în
rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică.(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1135/2014 ).
CEDO a hotărât că abordarea instanțelor de judecată, care nu au considerat necesară definirea infracțiunii
•
predicat pentru condamnarea unei persoane pentru spălarea de bani, nu a avut efectul de a schimba sarcina
probei de la urmărirea penală la apărare. Curtea a observat în special că instanțele interne și-au format
convingerea pe un corp de probe circumstanțiale suficiente pentru a-l găsi vinovat pe domnul Z. și că refuzul
acestuia de a oferi explicațiile necesare despre originea banilor a fost doar coroborat acele dovezi. Curtea a reiterat
că nu este incompatibilă cu noțiunea de proces penal echitabil ca persoanele în cauză să fie obligate să dea
explicații credibile despre bunurile lor. Dacă tranzacțiile financiare din contul domnului Z. corespundeau
adevărului, nu i-ar fi fost greu acestuia să dovedească originea banilor.
De asemenea, Curtea a constatat că citația (prin care i se aduce ala cunoștință acuzațiile) conținea o descriere
completă și detaliată a tuturor tranzacțiilor suspecte și făcea trimitere la încadrarea juridică legală și
caracterizarea faptelor, astfel încât să îi permită domnului Z. să fie conștient de faptul că a fost acuzat spălarea
banilor și de exercitarea drepturilor sale de apărare.
CEDO, cauza Z. Contra Belgiei, nr.23572/07, hotărârea din 02 mai 2017 (https://hudoc.echr.coe.int)
Se citează CEDO, cauza Gr. și B. contra regatului Unit, nr. 19955/05 și 15085/06, hotărârea din 23 septembrie
2008 § 49;
Raportul de cauzalitate dintre infracțiunea premisă și infracțiunea de
spălare a banilor
Aceasta trebuie dovedită şi, în principiu, rezultă din complexul de tranzacţii şi operaţiuni menite să ascundă originea
infracţională a bunurilor supuse spălării.
În practica judiciară şi în literatura de specialitate s-a subliniat că următoarele situaţii pot fi introduse în categoria situaţiilor care
atestă originea infracţională:
• - legătura cu investigaţii privitoare la activităţi infracţionale;
- capturi de droguri sau alte substanţe şi elemente (precursori, elemente de fabricaţie);
- documente confiscate care au legătură cu aceste activităţi criminale;
- absenţa unor afaceri licite care să justifice operaţiunile;
- utilizarea de identităţi false;
- inexistenţa relaţiilor comerciale care ar justifica fluxurile financiare;
- utilizarea de firme interpuse fără disponibilitate economică reală;
- conexiunea cu societăţi de tip fantomă, lipsite de orice fel de activitate;
- documente modificate, fracţionari ale operaţiunilor bancare pentru a disimula valoarea întregului;
- faptul că au la dispoziţie mari cantităţi de bani în numerar fără origine cunoscută;
- simularea unor operaţiuni care nu răspund realităţii;
- perceperea de comisioane mari prin intermediari, operaţiuni sau afaceri simulate;
- transporturi clandestine, beneficiari necunoscuţi;
- alte activităţi neregulamentare sau atipice din perspectiva financiară şi mercantilă.
INFRACŢIUNEA DE SPĂLARE A BANILOR -TENTATIVA ȘI CONSUMAREA
Tentativa este posibilă și se sancționează . În cazul în care infracțiunea premisă a rămas în forma de tentativă, iar produsul
infracțiunii ce urma să fie „spălat” nu a fost obținut, datorită intervenției organelor de urmărire penală, dar inculpații au săvârșit
acțiuni specifice în vederea spălării produsului infracțional, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la
spălarea banilor (C.A. București, Secţia I penală, decizia nr. 18/2015)
Consumarea infracţiunii de spălare a banilor are loc în momentul în care s-a executat oricare dintre acţiunile specifice: schim-
barea, transferul, ascunderea, disimularea, deţinerea sau folosirea, făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun.(I.C.C.J., Secţia
penală, decizia nr. 1501/2006 )
În cazul în care infracţiunea se săvârşeşte prin inacţiune, consumarea are loc în momentul în care, inculpatul având obligaţia de a
raporta tranzacţiile suspecte, are reprezentarea că bunurile au o sursă infracţională. În acest caz infracţiunea este continuă. (Tribunal
Fédéral Suisse, arret du 12.09.2008)
În cazul în care autorul este specializat în săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, activitatea sa fiind realizată cu privire la o
multitudine de bunuri sau valori supuse operaţiunilor de spălare de bani, aparţinând aceleiaşi persoane sau mai multor persoane, în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în sarcina acestuia se poate reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă
continuată.(ICCJ, Secția penală, decizia nr. 2504/2010 )
Considerăm că infracţiunea de spălare a banilor nu este o infracţiune simplă, instantanee, ci este o formă nouă de unitate de
infracţiune (denumită în literatura de specialitate infracţiune fapt epuizat), asemănătoare cu infracţiunea continuă sau cu infracţiunea
continuată, dar diferită de acestea, care se consumă la primul act de realizare al elementului material (schimbare, transfer, ascundere,
disimulare) şi se epuizează în momentul realizării ultimului act prin care se reintroduc bunurile în circuitul civil.
CONSUMAREA INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR
În practica judiciară s-a decis că infracţiunea de spălare a banilor se epuizează la momentul la care persoanele implicate în
comiterea faptelor finalizează, fie în mod voluntar, fie ca urmare a intervenţiei organelor statului, activităţile prin care se
disimulează provenienţa ilicită a bunurilor, neputând fi stabilit un moment temporal de la care bunurile nu mai pot face
obiectul acestei infracţiuni prin raportarea la prima introducere în circuitul legal. În măsura în care persoanele implicate
continuă activităţile prin care urmăresc realizarea scopului infracţiunii, împrejurarea că aceste bunuri au fost introduse în
circuitul legal nu este de natură a conduce la concluzia că infracţiunea s-a epuizat, acest lucru petrecându-se la momentul la
care toate acţiunile prin care se disimulează provenienţa infracţională a bunurilor au fost finalizate.
(I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 285/A/2018).
În schimb, dacă bunurile sunt folosite mai departe la săvârşirea altor infracţiuni, infracţiunea de spălare a banilor, deşi s-a
consumat la primul act, prin care participantul la comiterea infracţiunii premisă este ajutat să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei, nu se epuizează până când bunul nu este reintrodus în circuitul civil.(I.C.C.J., Secţia penală,
decizia nr. 1387/2014 ).
În opinia noastră, având în vedere că de cele mai multe ori, operaţiunile de spălare a banilor au loc prin intermediul unor
grupări specializate, în schimbul unui comision (bunuri), care reprezintă plata primită de către spălătorul de bani pentru
activitatea sa. Aceste bunuri provin din săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, astfel că pot reprezenta obiectul material
pentru o nouă infracţiune de spălare a banilor.
Vă mulţumesc!
•Întrebări?
EVAZIUNEA FISCALĂ
INFRACȚIUNI DE EVAZIUNE FISCALĂ
LEGEA NR.241/2005 PENTRU PREVENIREA ȘI
COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
Articolul 56 Contribuții financiare
(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la
cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a
sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afară celor stabilite prin lege,
în situații excepționale.
Infracțiunea prevăzută de art.3 din Legea nr.241/2005
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă,
documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control.
Prin contribuabil se înțelege orice persoana fizică ori juridică sau orice alta entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe,
contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat;(art.2 lit.b din Legea nr.241/2005)
Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și
sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la
activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali,
clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.(art.2 din Legea nr.82/1991, Legea contabilității)
Subiectul activ si participația penală.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un comerciant, persoană juridică, obligat prin lege să țină evidența contabilă.Poate fi subiect
activ și persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• De asemenea pot avea calitatea de subiect activ și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit, definite de Codul fiscal, și ale
căror venituri sunt determinate în sistem real, deoarece acestea au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă
simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepția
situației în care în legislația fiscală se prevede altfel.(art.1 alin.(5) din Legea nr.82/1991)
• Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și
celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi (art.1 din Legea nr. 82/1991).
• Pot fi subiect activ al infracțiunii și subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, ce aparțin persoanelor prevăzute la art. 1, cu
sediul sau domiciliul în România, cât și subunităților cu sediul în România, ce aparțin unor persoane juridice ori fizice cu sediul sau domiciliul în
străinătate.(art.47 din Legea nr.82/1991)
• În opinia noastră poate fi subiect activ și persoana fizică sau juridică angajată să țină evidența contabilă (în sens contrar a se vedea Al.Boroi ed.a 6-a,
p.138)
• Contabilitatea se organizează și se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Prin persoană împuternicită să
îndeplinească funcția de director economic sau contabil-șef se înțelege o persoană angajată potrivit legii, care are studii economice superioare și care
are atribuții privind conducerea contabilității entității.
• Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau
juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.(art.10 alin.2) din Legea
nr.82/1991)
• Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-șef sau altei persoane
împuternicite să îndeplinească această funcție, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract
de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România, răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora, potrivit legii și prevederilor contractuale.
• În cazul persoanelor fizice desfășoară activități producătoare de venit, definite de Codul fiscal, și ale căror venituri sunt determinate în sistem real
răspunderea pentru organizarea contabilității revine acestora. Conducerea contabilității se poate efectua de către aceste persoane, situație în care
răspunderea pentru conducerea contabilității revine acestora. În cazul în care contabilitatea este condusă potrivit prevederilor art. 10 alin.
(2) și (3) sau pe bază de contracte/convenții civile încheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, răspunderea
pentru conducerea contabilității revine acestor persoane, potrivit legii și prevederilor contractuale.(art.10 alin.4^1 din Legea nr.82/1991)
• Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune prin comisivă prin inacțiune a făptuitorului de a nu reface documentele contabile distruse, în termenul
înscris în documentele de control.
• Articolul 6 din legea 82/1991, Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă
la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr.241/2005
• Articolul 25 din Legea nr.82/1991, Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea
financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia
au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. Prin excepție de la prevederile alin. (1) se pot stabili, în mod
justificat, prin ordin al ministrului finanțelor publice, registrele de contabilitate și documentele justificative care se păstrează timp de 5 ani*).
• * Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, întocmite, editate și păstrate conform prevederilor
legale. Acestea se utilizează în strictă concordanță cu destinația lor și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice
moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor realizate se
întocmește balanța de verificare, cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor
contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.
• ** Documentele justificative la care facem referire sunt cele prevăzute în anexa nr. 4 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015,
respectiv nota de recepție și constatare de diferențe, bonul de consum, fișa de magazie, dispoziția de livrare, chitanța, dispoziția de plată/încasare
către casierie, ordinul de deplasare (delegație), decontul de cheltuieli, lista de inventariere, decontul pentru operațiuni în participație, fișa de cont
pentru operațiuni diverse, nota de debitare-creditare, decizia de imputare, angajamentul de plată etc.
• Conform art.41 alin.2 lit.c) din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei; nerespectarea
reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art.
4 alin. (3), cu privire la reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
• Se pune problema dacă documentele contabile au fost distruse chiar de către autor, caz în care vom avea și o altă infracțiune, de distrugere sau
evaziune fiscală, în concurs.
• Normele generale de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015,
stabilesc măsurile care trebuie luate în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor justificative ori contabile,
Refacerea trebuie să fie totală şi corectă. În ipoteza în care prin actul de control se dispune refacerea mai multor documente de evidenţă contabilă
distruse, refacerea parţială a acestora nu înlătură răspunderea penală atâta timp cât se verifică posibilitatea de a fi fost refăcute integral. (Ioana Maria
Costea Evaziunea fiscală Legea nr. 241/2005 comentată şi adnotată, Ed.hamangiu 2019, p.63)
Infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr.241/2005
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru
activitatea autorităţii organelor de control fiscal. Fapta penală permite sancţionarea unei perseverenţe infracţionale a
contribuabilului care, având posibilitatea obiectivă de reconstituire a acestor documente, nu îndeplineşte nici obligaţia
generală impusă de legislaţia contabilă şi sancţionată administrativ şi nici obligaţia specială impusă de legislaţia fiscală, prin
intermediul unui organ de control şi sancţionată penal. (Ioana Costea,p.63)
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție sau culpă, atitudinea psihică fiind analizată în deplină corelaţie cu
posibilitatea obiectivă de refacere a documentelor de evidenţă contabilă.
• Tentativa și consumarea.
• Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care expiră termenul dispus prin actul de control. În ipoteza în care termenul
dispus este insuficient pentru reconstituirea documentelor distruse, contribuabilul are posibilitatea de a solicita un nou
termen şi de a contesta neacordarea acestuia în faţa instanţelor de contencios-administrativ (Ioana Costea p.64)
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor
competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel
mult 15 zile de la somaţie.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, fizică sau juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune prin comisivă prin inacțiune a făptuitorului de a nu prezenta organelor competente documentele
legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la
somaţie.
• Refuzul de a prezenta documentele societăţii trebuie să fie nejustificat, organele de urmărire penală și instanţa fiind datoare să analizeze
dacă motivele invocate reprezintă sau nu o justificare acceptabilă din punct de vedere legal a refuzului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii
organelor de control fiscal.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se depășește termenul
de 15 zile de la somație.
• Studiu de caz:CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, SECŢIA PENALĂ,DECIZIA PENALĂ nr.
1088/A/2014(http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5989)
• Prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE- Direcţia Naţională Anticorupţie - SERVICIUL
TERITORIAL TIMISOARA nr. 17/P/2011, emis la data de 16 iulie 2012 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 17.07.2012 sub număr unic de
dosar 6451/30/2012, inculpatul O F V, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. 1
lit. b în condiţiile al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (715 acte materiale), art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea
art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în calitate de asociat şi administrator unic al S.C.”H D”S.R.L., în perioada anilor 2008 – 2010 a desfăşurat
activităţi comerciale cu diverse materiale de construcţii, livrând mărfuri la societăţi comerciale din Bucureşti şi din jud. Hunedoara, fără a înregistra veniturile
în evidenţa contabilă a societăţii şi fără a plăti obligaţiile fiscale aferente, fapte prin care a creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă 14.290.619 lei (din care
TVA în valoare de 7.759.861 lei şi Impozit pe profit în sumă de 6.530.758 lei).
De asemenea, s-a mai reţinut că prin declararea inexactă cu privire la sediul principal şi emiterea invitaţiilor/somaţiilor în vederea verificărilor fiscale la adresa
declarată a sediului, inculpatul a obstrucţionat activităţile organelor de control fiscal şi a organelor de urmărire penală, refuzând nejustificat să pună la
dispoziţie documentele legale necesare verificărilor.
• Din verificările efectuate de organele fiscale și de cercetare penală a rezultat că la sediul declarat societatea nu a desfăşurat niciodată activităţi economice, nu
există amenajate depozite, nu au fost parcate utilaje, nu există nici spaţiu suficient pentru a se desfăşura asemenea gen de activitate, nu a păstrat ori prelucrat
documente contabile, aici locuind de mai mulţi ani o femeie văduvă cu doi copii, care nu cunoaşte nimic despre S.C.”H D”S.R.L.
Conform datelor comunicate de BANCA R – Agenţia Fsca Bucureşti, societatea S.C.”H D”S.R.L. a fost identificată în baza de date a acestei unităţi bancare ca
titulară a mai multor conturi în lei şi valută, toate administrate de inculpatul O F V, acesta fiind titular al unor conturi bancare şi în calitate de persoană fizică.
Din rulajul conturilor pus la dispoziţie în format electronic de BANCA R, raportul cu rezultatul verificărilor efectuate de Oficiul Naţional de Prevenire şi
Combatere a Spălării Banilor a reieșit că SC H D SRL a efectuat transferuri de bani la diferite firme din străinătate (Bulgaria, Franţa, Georgia, Cehia). Printre
furnizorii externi ai societății figurează şi firme din Bulgaria şi Cehia ( PROMET STEEL JSC cu sediul în Sofia -Bulgaria, ARCELOR MITTAL din Ostrava
Rep.Chehia), pe numele cărora Garda Financiară a identificat documente de achiziţie materiale de construcţie de către S.C.”H D”S.R.L., materiale care ulterior
au fost valorificate fără a se înregistra veniturile şi achita obligaţiile aferente la bugetul de stat. În cadrul operaţiunilor de transfer bancar, la rubrica “observaţii”
reprezentantul agentului economic a declarat la bancă că transferurile externe de bani reprezintă “plăţi marfă după livrare”.
Analizând transferurile bancare efectuate, se confirmă faptul că S.C. H D S.R.L. a achiziţionat, în perioada 2009 – 2010 diverse materiale de construcţie de la
firme din Bulgaria, Franţa, Georgia, Cehia şi alte ţări, pe care le-a achitat prin transfer bancar extern, mărfuri pe care nu le-a înregistrat în contabilitate şi pe
care le-a valorificat fără a înregistra veniturile obţinute, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, faptă ce intră în conţinutul constitutiv al
infracţiunii de evaziune fiscală.
• Studiu de caz:CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, SECŢIA PENALĂ,DECIZIA PENALĂ nr. 1088/A/2014
• Din datele furnizate de A.F.P. Lugoj, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al societăţii S.C.”H D”S.R.L., unde aceasta îşi avea sediul fiscal, a
rezultat că societatea nu a întocmit evidenţa contabilă şi nu a depus la organele fiscale teritoriale, bilanţuri contabile pentru exerciţiile financiar-contabile
ale anilor 2008, 2009 şi 2010, adică de la înfiinţare şi nu a întocmit şi depus situaţii financiare semestriale din perioada supusă verificărilor.
Pentru a nu atrage atenţia organelor fiscale prin lipsa raportărilor şi pentru a evita declanşarea unor verificări asupra societăţii, la data de 17.08.2009, după
ce a început să facă masive achiziţii intracomunitare de materiale şi, totodată, livrări pe piaţa internă, operaţiuni pe care nu le-a înregistrat în contabilitate,
inculpatul O F-V a depus la organul fiscal aferent, A.F.P. – Lugoj, în numele societăţii, declaraţia anuală privind impozitul pe profit înregistrată sub
nr.1100/17.08.2009, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat (cod 100) şi deconturi TVA (cod 300), aferente lunilor decembrie 2008, martie
2009 şi iunie 2009, prin care nu a declarat impozit pe profit ca obligaţie datorată şi nu a indicat nicio livrare de bunuri, prestare de serviciu, respectiv
achiziţie de bunuri, atât din interiorul ţării cât şi din spaţiul intracomunitar sau din import.
La data de 14.08.2009, prevalându-se de art. II al. 2 din Legea 259/2007 care prevede că "...societăţile comerciale care de la constituire nu au desfăşurat
activitate,...,vor depune o declaraţie în acest sens în termen de 60 zile de la încheierea exerciţiului", inculpatul O F V a depus, pe proprie răspundere,
declaraţiile de nefuncţionare aferente termenului de raportare din 31.12.2008 şi termenului de raportate din 30.06.2009, înregistrate la A.F.P. Lugoj sub
nr.63827/14.08.2009 şi nr.63828/14.08.2009, atestând în mod nereal că societatea nu a desfăşurat activitate, cu toate că aceasta efectuase operaţiuni
economice în această perioadă, aspecte rezultate din documentele existente la dosarul cauzei. Societatea nu a întocmit şi depus la organele fiscale
teritoriale, nici declaraţii recapitulative privind achiziţiile/livrările intracomunitare (cod 390), ori declaraţii informative (cod 394) privind
achiziţiile/livrările efectuate pe teritoriul naţional.
De la acel moment, în afara celor amintite, societatea nu a mai întocmit şi depus la organul fiscal alte declaraţii sau deconturi de T.V.A., de la înfiinţare
până în prezent, cu toate că societatea a efectuat operaţiuni intracomunitare.
Pentru determinarea certă a obligaţiilor fiscale de la care S.C. H D S.R.L. s-a sustras de la plata către bugetul de stat şi a persoanei care se face
responsabilă de crearea prejudiciului, organele de urmărire penală au solicitat D.G.F.P. – Timiş, Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecţie
Fiscală, efectuarea unei inspecţiei fiscale la această societate.
Prin procesul–verbal încheiat la 28.07.2011 de inspectori din cadrul Ministerului Finanţelor Publice – D.G.F.P. Timiş, Structura de Administrare Fiscală,
Activitatea de Inspecţie Fiscală, s-a stabilit că în perioada 2008 - 2010, S.C. H D S.R.L., cu sediul în localitatea Belinţ, a livrat către diverşi beneficiari
materiale de construcţii in valoare (fără TVA) de 29.205.081 lei, reprezentând venituri realizate, care nu au fost evidenţiate în contabilitate, la care
corespunde TVA colectat - de plată, în sumă de 5.548.965 lei, care nu a fost evidenţiat în contabilitate, declarat organelor fiscale teritoriale şi achitat pe
destinaţia legală. Pentru veniturile realizate care nu au fost evidenţiate în contabilitate, corespunde un impozit pe profit necalculat, neevidenţiat, nedeclarat
si neachitat în sumă totală de 4.672.813 lei.
• Astfel, în urma inspecţiei fiscale desfăşurată în perioada 18 - 20.07.2011 şi 28.07.2011, organele de control au stabilit un prejudiciu total cauzat
bugetului de stat in suma de 10.221.778 lei, compus din (4.672.813 lei impozitul pe profit sustras la plata şi 5.548.965 lei TVA) sustras de la plată,
pentru care responsabil se face administratorul O F - V. Ca urmare a diferenţelor de impozit pe profit şi TVA s-au calculat accesorii (dobânzi şi
penalităţi) în sumă totală de 2.277.673 lei (majorări = l.576.751 + penalităţi = 700.922) pentru neplata la termenele legale a impozitului pe profit, şi
2.727.296 lei pentru neplata la termenele legale a TVA ( majorări = 1.894.951 + penalităţi = 832.345). Accesoriile au fost calculate până la data de
20.07.2011. Potrivit concluziilor organelor de inspecţie fiscală, de aspectele constatate mai sus, se face răspunzător administratorul societăţii S.C.H D
S.R.L. din perioada verificata, respectiv inculpatul O F V.
Ulterior efectuării inspecţiei fiscale la S.C.”H D”S.R.L., au fost administrate în timpul urmăririi penale noi documente justificative, ce atestă şi alte
operaţiuni comerciale efectuate de această societate, respectiv relațiile comerciale avute cu S.C. T C C SA Deva, care nu au fost avute în vedere la
determinarea prejudiciului stabilit de către organele de control fiscal, deoarece actul de control a fost finalizat şi depus cu întârziere.
• În consecință, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifică financiar-contabilă. După cum a rezultat din raportul de constatare
existent la dosarul de urmărire penală, valoarea totală a tranzacţiilor comerciale derulate între cele două societăți comerciale (veniturile obţinute) în
perioada 2009-2010 este în sumă totală de 5.986.743 lei, din care TVA în sumă de 959.720 lei, diferenţa de 5.027.023 lei constituind baza impozabilă
pentru determinarea impozitului pe profit.Ca atare, urmare a derulării de tranzacţii comerciale de către S.C. H D S.R.L. cu S.C.T C C SA Deva,
tranzacţii care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă pentru a fi supuse impozitării, ascunzându-se totodată autorităţii fiscale elementul
generator de venit supus impozitării, prejudiciul total cauzat bugetului general al statului este în sumă totală de 1.764.043 lei.
• Luând în considerare atât procesul verbal de inspecție fiscală, cât și nota de constatare a Gărzii Financiare, din care reiese că la sediul declarat
societatea nu a desfășurat niciodată activități economice, nu au existat niciodată amenajate depozite, nu au fost parcate utilaje, neexistând niciun fel
de spațiu pentru a se desfășura activitatea unei firme, nu au fost păstrate ori prelucrate documente contabile, la adresa respectivă locuind de mai mulți
ani o femeie cu doi copii, instanța de fond a apreciat că sediul social declarat de inculpat pentru SC H D SRL a fost fictiv. Încă de la înființarea
societății comerciale intenția inculpatului a fost de a frauda bugetul de stat prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. În acest scop, pentru a evita
efectuarea unor verificări financiare inculpatul, deși cunoștea împrejurarea că va desfășura activități comerciale, a indicat ca sediu al societății un
imobil în care știa că nu va desfășura niciodată vreo activitate, organele de control fiscal aflându-se în imposibilitate de a găsi vreun reprezentant al
firmei la această adresă, scopul urmărit fiind sustragerea de la efectuarea acestor controale, și, în final, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către
stat.
• În ceea ce privește însă infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului. Acesta nu a intrat niciodată în
contact cu organele de control fiscal. Atât procurorul, cât și instanța de judecată, au considerat că sediul social al firmei, declarat de inculpat, a fost fictiv,
societatea nefuncționând niciodată la această adresă, motiv pentru care inculpatul răspunde în conformitate cu prevederile art.9 alin.1 lit.f din Legea
nr.241/2005. Însă sediul societății fiind fictiv, instanţa de fond a considerat că nu se poate aprecia că lăsarea unor invitații la acest sediu, invitații prin care
inculpatului i s-a pus în vedere să prezinte documentele contabile ale societății, ar întruni condițiile pentru angajarea răspunderii penale a acestuia. În acest
sens, instanţa de fond a reţinut că nu există nicio certitudine privind primirea de către inculpat a acestor invitații, situație în care nu a putut face nicio apreciere
în legătură cu existența sau inexistența unui refuz al inculpatului de a prezenta documentele contabile. Neputându-se stabili dacă inculpatul a intrat sau nu în
posesia invitațiilor organelor de control fiscal, în contextul în care sediul social al firmei este fictiv, nu s-a putu stabili nici dacă acesta a refuzat sau nu
prezentarea acestor documente în vederea împiedicării efectuării controalelor.
În condițiile în care dubiile privind vinovăția sunt interpretate întotdeauna în favoarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 lit.d
C.p.p. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.4 din Legea nr.241/2005.
• În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa de fond a reţinut că DGFP Timiş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.290.619 lei
reprezentând TVA, impozit pe profit, majorări de întârziere neachitate de către inculpat.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică financiar-contabilă existent la dosar, prejudiciul cauzat de către inculpat bugetului de stat este de 14.290.614
lei reprezentând impozit pe profit şi TVA, la care se adaugă majorări şi penalităţi de întârziere, obligaţii fiscale de la plata cărora inculpatul s-a sustras prin
omisiunea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate.
Ca atare, în condiţiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanţa de fond a apreciat că acest prejudiciu
trebuie reparat, motiv pentru care în temeiul art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. şi cu aplicarea art.998, 999 C.civ., dispoziții legale în vigoare la data
desfășurării activității infracționale l-a obligat pe acesta la plata sumei de 14.290.614 lei lei daune materiale către partea civilă ANAF – Direcţia Generală a
Finanţelor Publice Timiş.
În temeiul art.353 C.p.p. raportat la art.11 din Legea nr.241/2005 şi cu aplicarea art.163 C.p. instanţa de fond a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător
asupra bunurilor inculpatului indicate în faza de urmărire penală (fila 475 dosar UP) până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.
În temeiul art.353 C.p.p. raportat la art.163 C.p.p. și cu aplicarea art.11 din Legea nr.241/2005 instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător
instituit asupra bunurilor imobile ale inculpatului, precum și asupra conturilor acestuia deschise la BANCA R – Agenția Fsca, BANCA U, BANCA V și
BANCA I Sucursala București, măsuri dispuse prin ordonanțele nr.17/P/2011 din datele de 20.05.2011, 02.05.2011 și 25.01.2012 ale DNA – Serviciul Teritorial
Timișoara, până la concurența sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, iar în temeiul art.7 din Legea nr.26/1990 raportat la art.21 lit.g din Legea
nr.26/1990 s.a dispus ca un exemplar al prezentei hotărâri de condamnare să fie comunicată ORC Timiș în vederea publicării.
• Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul O F V, Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –Serviciul
Teritorial Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - ADRFP Timişoara.
• Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –Serviciul Teritorial Timişoara a declarat apel împotriva sentinţei penale
nr. 483/PI din 20.12.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, considerând că este nelegală sub aspectul achitării inculpatului O F V pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.4 din Legea nr.241/2005.
În susţinerea acestei critici, în dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –Serviciul
Teritorial Timişoara a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în ceea ce priveşte această infracţiune, dubiul profită făptuitorului şi a dispus achitarea în
temeiul art.10 lit.d C.p.p, deoarece, inculpatul O F V a fost trimis în judecată şi condamnat şi pentru infr. prev. de art.9 lit f) din Legea nr. 241/2005, însă această
infracţiune are elemente constitutive diferite de art. 4 din Legea nr. 241/2005. În acest sens, s-a indicat în motivarea apelului că prin declararea inexactă cu privire la
sediul principal şi emiterea invitaţiilor/somaţiilor în vederea verificărilor fiscale la adresa declarată a sediului, inculpatul O F V a obstrucţionat activităţile organelor
de control fiscal şi a organelor de urmărire penală, refuzând nejustificat să pună la dispoziţie documentele legale necesare verificărilor, iar prin aceasta a săvârşit în
condiţiile concursului real cu conexitate consecvenţională infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art.4 şi art.9 al.l lit.f din Legea nr.241/2005.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –Serviciul Teritorial Timişoara a arătat în cuprinsul
motivelor de apel, că potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a
fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, iar conform art. 387 C. proc. civ., somaţia reprezintă o înştiinţare prealabilă a debitorului şi care trebuie să preceadă orice
executare. Întrucât somaţia este un act de procedură care se face în formă scrisă şi se comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi a actelor de
procedură, s-a apreciat că, invitaţiile întocmite de reprezentanţii Gărzii Financiare şi înmânate sub semnătură inculpatului, soţiei acestuia şi fiicei sale pot fi
considerate somaţii, în sensul cerut de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 241/2005.
Totodata, apelanta a indicat pe calea apelului că, inculpatul O F V prin declararea unui sediu fictiv, a urmărit ca invitaţiile/somaţiile emise de organele fiscale, să nu
ajungă nicioadată la inculpat, refuzul acestuia de a colabora cu organele fiscale fiind implicit, tocmai prin modul de concepere a infracţiunii, astfel că elementele
constitutive ale inf. Prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 sunt îndeplinite.
Totodată, pentru a combate cele reţinute de prima instanţă, parchetul indică în cuprinsul motivelor de apel că inculpatul O F V a fost asistat de un apărător ales, care a
luat act de toate demersurile care s-au făcut pentru a se identifica documentele fiscale ale SC. H D SRL, avocatul ţinând în permanenţă legătura cu clientul său, astfel
că parchetul apreciază că inculpatul a cunoscut îndeaproape că a fost invitat să prezinte documentele fiscale pentru control.
Concluzionând, parchetul susţine că deşi inculpatul O F - V avea obligaţia de a furniza organului de control fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de
fapt fiscale, inculpatul s-a sustras de la îndeplinirea acestei obligaţii, cu toate că a fost invitat de 5 ori de către Garda Financiară.
• Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, dar şi în raport de criticile invocate de apelanți, precum şi
din oficiu, conform dispoziţiilor art.417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
• Având în vedere această stare de fapt corect reținută de către prima instanță dar și aspectele recunoscute chiar de către inculpat prin declarația dată în apel, nu
pot fi primite criticile acestuia în sensul neîntrunirii conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005.
Astfel, modalitățile alternative ale elemetului material al infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005 includ nedeclararea, declararea fictiva sau
declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Contrar însă criticilor formulate în apel, instanța constată că modalitatea alternativă a declarării fictive a sediului include tocmai situația incidentă în cazul
inculpatului care, a declarat sediul în localitatea Belinţ nr.556 jud. Timiş, deși societatea nu a funcționat niciodată la acel sediu, inculpatul recunoscând că
sediul a fost stabilit doar formal la acea adresă.
Interpretarea avansată prin criticile din apel, în sensul că, declararea fictivă ar presupune doar situația în care sediul declarat nu ar exista, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, dispozițiile art. 14 din Legea 26/1990 privind registrul comerțului, coroborate cu cele ale art. 17 din Legea 31/1990 privind societăţile
comerciale, instituie expres obligația depunerii documentelor doveditoate care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social,
documente din care, în mod necesar trebuie să rezulte existența imobilului conform evidențelor oficiale de publicitate imobiliară, astfel încât, cu excepția
ipotezei depunerii de înscrisuri falsificate, nici nu ar putea fi declarat un sediu social inexistent, în vederea înființării unei societăți comerciale. Prin urmare,
declararea fictivă a sediului social include tocmai situația în care este declarat un sediu social la care societatea nu a funcționat niciodată, inculpatul concepând
chiar de la înființarea societății că nu va desfășura vreo activitate la sediul declarat, sediu pe care nici măcar nu l-a vizitat, după cum singur recunoaște, totul în
scopul de a se sustragere de la plata obligațiilor fiscale, evitând verificările financiare ale organelor de control fiscal.
~
3.În acest context, analizând criticile din apelul formulat de Direcția Națională Anticorupție-S.T. Timișoara, se constată a fi nefondate, prima instnață în mod
corect dispunând achitatrea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. art.4 din Legea nr.241/2005.
În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta
organelor competente, după ce a fost somata de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau
vamale. Includerea în textul incriminator a caracterului nejustificat al refuzului de a prezenta documentele legale, permite concluzia că fiecare dintre cele 3
somații trebuie să ajungă efectiv la cunoştinţa persoanei convocate anterior datei la care i se cere să prezinte documentele solicitate.
Or, după cum corect a constatat prima instanță, nu se poate aprecia că lăsarea invitațiilor, prin care inculpatului i s-a pus în vedere să prezinte documentele
contabile ale societății, la sediul din localitatea Belinţ nr.556 jud. Timiş, sediu declarat fictiv, ar fi fost primite de către inculpat.
Prin urmare, deși infracțiunile prev. de art. 9 lit. f și art. 4 din Legea 241/2005 au elemente constitutive diferite, în cauza de față, nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea 241/2005 întrucât nu s-a stabilit dacă inculpatul a intrat în vreun alt mod în posesia invitațiilor lăsate de
organele de control fiscal, la sediul social fictiv, pentru a se reține refulul nejustificat de a prezenta documentele în vederea împiedicării efectuării controalelor.
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile
prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune făptuitorului de împiedicare, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în
sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
• Conform art.2 lit.g) din Legea nr.241/2005, prin organe competente se înțelege organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau
vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare.
• Dacă prin activitatea de împiedicare se realizează și conținutul infracțiunii de ultraj se aplică regulile concursului de infracțiuni (art.257 din Codul penal-
Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de
moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor
de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se
majorează cu o treime.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor de control
fiscal.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se împiedică efectiv intrarea autorităților
competente să intre , în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Definiție:
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la
scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursa.
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 6 iulie 2015, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate a art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constatându-se că dispoziţiile acestuia sunt
neconstituţionale.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi
ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei
Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, în intervalul 6 iulie 2015-20 august 2015, dispoziţiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 21
august 2015, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
• Elementul material
• Urmarea imediată constă
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase,
Infracțiunea prevăzută de art.7 alin.(1) din Legea nr.241/2005
Definiție (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi deţinerea sau punerea în
circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
• Subiect activ al infracțiunii poate orice persoana fizică ori persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune de a deţine sau pune în circulaţie, fără drept, timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în
domeniul fiscal, cu regim special.
• Conform art.2 lit.d) din Legea nr.241/2005, prin formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal se înțelege documente
legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiţiile actelor normative în vigoare.Timbrele și banderolele se folosesc
pentru comercializarea produselor de alcool și tutun.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul intră în
posesia sau când are loc punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu
regim special..
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea, folosirea, deţinerea
sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică, inclusiv o persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a tipări, folosi, deţine sau pune în circulaţie, cu ştiinţă, timbre,
banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă (cu știință).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se tipărește, folosește,
deţine sau pune în circulaţie, cu ştiinţă, timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
• .
• Studiu de caz ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE-SECŢIA PENALĂ,Decizia penală nr. 332/RC/2014
• În sarcina inculpatului C.C. s-a reţinut că a aderat la un grup infracţional, alături de ceilalţi inculpaţi, în scopul comiterii de infracţiuni de
producere ilegală de alcool, de producere şi punere în circulaţie de timbre, banderole şi formulare tipizate falsificate.
• S-a mai reţinut în sarcina inculpatului C.C. că se ocupa în mod direct de falsificarea prin contrafacerea scrierii pe calculator, şi le preda
inculpaţilor P.V.L. şi R.D.N., pentru punere în circulaţie, de timbre, banderole şi formulare tipizate falsificate de alcool fiind prins cu
asemenea bunuri asupra sa la percheziţie.
• Tot în sarcina inculpatului C.C. s-a mai reţinut că a pus la dispoziţia membrilor grupului timbrele, etichetele şi banderolele falsificate de
alcool şi i-a ajutat astfel pe ceilalţi membri să producă alcool, respectiv produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de
antrepozitare fiscală, fără avizul administraţiei financiare.
• Începând cu anul 2005, inculpaţii P.V.L. şi R.D.N. au pus bazele unui grup infracţional cu ajutorul căruia au distribuit cantităţi însemnate
de băuturi alcoolice, fără documente legale de provenienţă şi având banderole false, la mai mulţi agenţi economici, de regulă din mediul
rural din jud. Timiş şi Arad.
• Băuturile alcoolice în cauză, conform etichetelor aplicate pe recipiente, erau produse de mai multe societăţi comerciale de pe raza jud.
Maramureş şi transportate cu autovehicule aparţinând SC A.F. SRL, fără a se întocmi documente legale în acest sens.
• În prima fază, activitatea infracţională a grupului s-a limitat la cumpărarea „la negru" de cantităţi foarte mari de băuturi spirtoase de la
societăţi furnizoare de asemenea produse, în special de pe raza jud. Maramureş, cum ar fi SC Q. SRL Baia Mare, SC V. SRL Baia Mare,
SC A.P. SRL Ilfov etc. Livrarea mărfii se făcea fără documente contabile, fiind transportată cu mijloace de transport de mic tonaj, preluată
de către P.V.L. şi R.D.N. şi distribuită ulterior de către aceştia, împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat care aveau rol
de producători, de şoferi şi distribuitori – V.G. şi A.C.C. - la diverse magazine alimentare şi baruri din zona rurală a jud. Arad şi Timiş.
Sumele de bani erau colectate de către aceştia la livrare, fără a se încheia vreun document contabil cu privire la distribuirea băuturilor sau
efectuarea plăţii.
•
• Pentru băuturile alcoolice, achiziţionate, membrii grupului infracţional organizat - în special cei doi lideri, inculpaţii P.V.L. şi R.D.N. -
efectuau plata prin mandat poştal online, către persoane fizice din cadrul societăţilor furnizoare, fiind astfel identificaţi T.G.G., care a
primit suma totală de 80.500 RON şi C.V.M., care a primit suma de 615.060 RON.
• Ulterior, pe parcursul anului 2006, membrii grupului infracţional au identificat un alt mod de operare, care urma să le aducă un „profit" şi
mai mare, anume prin producerea de băuturi spirtoase direct de către aceştia. În acest sens, liderii grupării inculpaţii P.V.L. şi R.D.N. au
organizat la locuinţa martorului R.A. (mama inculpatului R.D.N.) din loc. Sânmihaiu Român nr. 162B, jud. Timiş, o instalaţie clandestină
de producere de băuturi alcoolice.
• Membrii grupului infracţional au racolat şi alte persoane, cum ar fi N.M., F.S.V. şi V.T., care aveau rolul de a a-i ajuta pe inculpaţi în a
îmbutelia alcool în PET-uri de 0,5 l dintr-un recipient de 1.000 l din plastic, aflat în curtea imobilului, în schimbul unei remuneraţii modice
zilnice. Aceştia lipeau totodată etichetele şi banderolele falsificate pe sticlele PET, rezultând astfel băuturi spirtoase gen băutură spirtoasă
cu aromă de vodcă sau rom.
• Cei care coordonau întreaga activitate desfăşurată în imobilul unde se „fabrica" alcool erau P.V.L. şi R.D.N., aceştia fiind şi cei care
aduceau alcool de concentraţie mare în bidoane de 20 l, ei făcând amestecul în recipientul de 1.000 l cu apă şi diverşi coloranţi. Tot cei doi,
P.V.L. şi R.D.N., au fost cei care au adus PET-urile de 0,5 l şi etichetele şi banderolele falsificate, care erau aplicate pe sticle după ce
acestea erau umplute.
• Alcoolul etilic de 96 de grade era cumpărat de către P.V.L. şi R.D.N. de la diverse persoane cu suma de 6 RON/litru şi prelucrat într-un
recipient de 1000 litri din plastic în amestec cu apă şi coloranţi, rezultând băuturi tip M., vodca S. etc. de 24 de grade.
• După modul descris anterior, se îmbuteliau zilnic din recipientul de 1.000 l aproximativ 50 baxuri a câte 21 sticle PET de 0,5 l cu băuturi
alcoolice - vodcă şi rom - sticle care se încărcau în autovehicule aparţinând lui R.D.N. şi P.V.L., aceştia ocupându-se de distribuţie.
• Pe lângă cei doi inculpaţi, de producerea şi distribuţia băuturilor spirtoase contrafăcute se ocupau şi inculpaţii V.G. şi A.C.C.
•
• Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiune tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de
timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
• De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 constituie infracţiune şi producerea de produse
accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către
autoritatea competentă. În acest sens, este de menţionat faptul că alcoolul etilic este menţionat în cuprinsul dispoziţiilor art. 20614 din
Legea nr. 571/2003 ca reprezentând un produs ce intră sub incidenţa unui regim special de antrepozitare, regim reglementat de titlul VII
indicat mai sus.
• Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că reprezintă infracţiunea de evaziune fiscală fapta de a omite, în tot sau în parte, evidenţierea, în
actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea, în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive - art. 9 alin.
(1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.
• Inculpaţii P.V.L., R.D.N., V.G. şi A.C.C. au recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, săvârşirea
faptelor reţinute în sarcina lor.
După cum rezultă din certificatul de expertiză din data de 10 iulie 2006, eliberat în baza raportului de expertiză din 06 iulie 2006 întocmit
de Compania Naţională Imprimeria Naţională banderolele prelevate şi trimise spre expertizare de către Garda Financiară nu sunt autentice
întrucât lipseau fibrele din răşini sintetice la examinarea cu lumină UV, lipsea logo-ul Imprimeriei Naţionale la examinarea cu decodorul optic
asupra foliei holografice, iar în ceea ce priveşte folia holografică securizată s-a constatat că nu conţine elementele grafice de siguranţă la
examinarea cu microscopul.
• În ceea ce priveşte cantitatea de alcool descoperită în urma efectuării percheziţiilor domiciliare, organele de urmărire penală au procedat la
expertizarea acesteia, pentru a se stabili dacă aceasta corespunde parametrilor legali.
• Potrivit concluziilor raportului de expertizare din data de 09 februarie 2007 întocmit de Centrul Naţional pentru încercarea şi expertizarea produselor
„L.", alcoolul folosit la fabricarea băuturii spirtoase nu corespunde normelor legale. Produsul supus expertizării a fost prelevat drept mostră de către
organele de urmărire penală din sticlele de plastic de 0,5 l ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la imobilul din loc. Sânmihaiu Român,
jud. Timiş, unde funcţiona instalaţia clandestină de producere de băuturi alcoolice. Mostra prelevată a constat într-un recipient din plastic de 0,5 l
care conţinea un lichid maro brun, având aplicată o etichetă conform căreia conţinutul reprezintă băutură spirtoasă produsă şi îmbuteliată de SC Q.
SRL Baia Mare.
• Instanţa de fond a reţinut că în urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului C.C., au fost identificate şi mai multe unităţi de
calcul - laptop-uri şi unităţi centrale de calculator, un dispozitiv tip scanner şi mai multe imprimante. De asemenea, a mai fost identificat un top de
hârtie de tipul „color laser".
• Fiind efectuată o percheziţie informatică asupra unuia dintre aceste laptopuri (laptop marca H., HDD marca T.), după cum rezultă din procesul
verbal de percheziţie întocmit la data de 25 octombrie 2006, au fost identificate mai multe fişiere ce conţin imagini scanate de banderole şi etichete
de diverse tipuri, mărci şi societăţi producătoare de băuturi alcoolice, toate acestea de tipul celor aplicate pe recipientele cu băuturi spirtoase
contrafăcute. Aceste fişiere au fost evidenţiate în cuprinsul procesului verbal de percheziţie.
• Nici de această dată inculpatul C.C. nu a oferit o explicaţie plauzibilă în legătură cu prezenţa acelor fişiere în calculatorul care îi aparţine. El a
menţionat că laptopul a fost împrumutat o perioadă de timp inculpatului R.D.N., iar după ce acesta i l-a restituit nu l-a mai folosit. Chiar şi acceptând
această explicaţie, deşi este greu de crezut că inculpatul C.C. a acceptat să împrumute un laptop unei persoane despre care a afirmat că nu-i este
prieten, instanţa de fond a constatat că, potrivit declaraţiilor inculpatului C.C., laptopul i-a fost restituit cu aproximativ 3 săptămâni înainte de
momentul efectuării percheziţiei. Percheziţia domiciliară a avut loc la data de 24 octombrie 2006, de unde rezultă că, luând în considerare declaraţiile
inculpatului C.C., laptopul i-a fost restituit la începutul lunii octombrie 2006. Or, având în vedere procesul verbal de percheziţie informatică existent
la dosarul de urmărire penală, s-a constatat că fişierele conţinând imagini scanate de banderole şi etichete de diverse tipuri au fost create sau accesate
în perioada 10 octombrie 2006 - 24 octombrie 2006, perioadă în care, potrivit susţinerilor inculpatului C.C., laptopul s-a aflat în posesia sa.
•
• instanţa a reţinut că pe acelaşi laptop au fost identificate şi aplicaţiile software „A.P." şi „C.", folosite la crearea şi modificarea fişierelor
grafice.
• În acest context, ţinând seama de declaraţiile inculpatului R.D.N. şi ale martorului V.T., şi observând şi procesele-verbale de percheziţie
domiciliară şi informatică, instanţa a constatat că faptele inculpatului C.C. de a tipări, prin falsificare pe calculator, şi deţine banderole şi
etichete cu un regim special, folosite în domeniul fiscal pentru accizarea produselor ce conţin alcool, constituie infracţiunea de evaziune
fiscală prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
• Instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen., complicitatea este acea formă a participaţiei penale ce constă în înlesnirea sau
ajutarea, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană.
• Ca atare, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului C.C. de a pune la dispoziţia coinculpaţilor a etichetelor şi banderolelor falsificate
şi de a-i ajuta astfel la producerea alcoolului de contrabandă în afara antrepozitului fiscal, constituie infracţiunea de complicitate la
contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 296 lit. b) din Legea nr. 571/2003.
• În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 instanţa a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale
inculpaţilor până la concurenţa sumelor de bani acordate cu titlu de daune materiale.
• În temeiul art. 118 lit. a) C. pen. instanţa a confiscat de la inculpaţi întreaga cantitate de alcool, precum şi toate etichetele şi banderolele
fiscale falsificate, indicate în cuprinsul procesului verbal de percheziţie efectuată la locuinţa numitei R.A., urmând ca etichetele şi
banderolele fiscale falsificate să fie anulate.
• Nu în ultimul rând, în baza art. 118 lit. b) C. pen. instanţa a confiscat de la inculpatul C.C. un laptop marca H., având HDD marca T.,
folosit la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
•
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă stabilirea cu rea-credință de
către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau
restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Prin contribuabil se înțelege orice persoana fizică ori juridică sau orice alta entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii
şi alte sume bugetului general consolidat. (art.2 lit.b din Legea nr.241/2005)
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un contribuabil, persoană fizică sau persoană juridică,
care este parte a unui raport de drept fiscal, ce conține o rambursare (este înregistrat ca și plătitor de TVA și determină pentru o perioadă fiscală o sumă
negativă de taxă) sau o restituire (a avut/are calitatea de subiect pasiv pentru o anumită creanță fiscală și generează, prin mecanismul infracţional
calitatea de subiect activ pentru o anumită creanță de la bugetul general consolidat). Ioana Maria COSTEA ,, Scurtă comparație privind două infracțiuni
de ”evaziune fiscală” – art. 9 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005” https://www.juridice.ro/419356/scurta-comparatie-privind-doua-
infractiuni-de-evaziune-fiscala-art-9-alin-1-lit-c-si-art-8-alin-1-din-legea-nr-2412005.html)
• Poate fi subiect activ și persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau
contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori
compensări datorate bugetului general consolidat.
• Acţiunea de stabilire are un sens larg, în sensul de manopere contabile şi fiscale, prin care pentru o anumită perioadă fiscală (lună,
semestru, an) contribuabilul generează prin înregistrarea sau declararea de operaţiuni fictive sau prin omiterea înregistrării sau declarării
unor fapte sau acte juridice o diferenţă pozitivă între TVA în aval/suma plătită de fapt, cu titlu de impozit, taxă sau contribuţie şi TVA în
amonte/suma datorată de drept , în baza cărora, contribuabilul direct (prin declaraţie fiscală) ori organul fiscal indus în eroare (prin decizie
de impunere) determină o creanţă de rambursat ori de restituit de la bugetul de stat (I.M.Costea)
 Decizia nr.7405/22.11.2013 a ÎCCJ – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal stabilește că: acordarea dreptului de deducere a taxei pe
valoarea adăugată este condiţionată de îndeplinirea atât a cerinţelor de fond, cât şi a celor de formă, primele vizând însăşi existenţa
dreptului de deducere, iar celelalte condiţiile de exercitare a acestuia.
• În cazul infracţiunii de la art. 8 alin. (1), stabilirea obligaţiilor fiscale prin declaraţie fiscală ori decizie de impunere este o condiţie pentru
existenţa infracţiunii, fiind necesar un titlu de creanţă pentru a se cuantifica suma de rambursat ori de restituit (I.M. Costea)
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul
general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie dovedit.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă (rea - credință).
• Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în momentul în care se obține fără drept
rambursări, restituiri ori compensări bugetului general consolidat.
• HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE (Camera a treia) din 21 iunie 2012
• Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a), articolul 220 punctul 1 și articolul 226 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane
impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost furnizate
pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere
elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă
săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.
• 2) Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în
temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se
solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile
privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte
documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea
dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera
emitentului menționat.
• HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE (Camera a cincea) din 22 octombrie 2015, Cauza C-277/14:
• Dispozițiile celei de A șasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la
impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva
2002/38/CE a Consiliului din 7 mai 2002, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul
principal, prin care nu i se recunoaște unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate pentru bunuri
care i-au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această
reglementare, drept un operator inexistent și că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepția cazului în
care se stabilește, în raport cu elemente obiective și fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această
persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect a cărui
verificare este de competența instanței de trimitere.
• Deși o astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existența unor nereguli sau
fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia,
administrația fiscală nu poate impune totuși în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente
bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și dacă și-a
îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau,
pe de altă parte, să dispună de documente în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea Mahagében și Dávid, C-80/11 și C-142/11,
EU:C:2012:373, punctele 60 și 61, Hotărârea Stroy trans, C-642/11, EU:C:2013:54, punctul 49, precum și Ordonanța Jagiełło, C-33/13,
EU:C:2014:184, punctele 38 și 39).
• HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE (Camera a doua), din 19 octombrie 2017, în cauza C-101/16,
• Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretată în sensul
că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în cauza principală, în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată
este refuzat unei persoane impozabile pentru motivul că operatorul care i-a furnizat o prestare de servicii în schimbul unei facturi pe care figurează
separat prețul și taxa pe valoarea adăugată a fost declarat inactiv de administrația fiscală a unui stat membru, această declarare a inactivității fiind
publică și accesibilă pe internet oricărei persoane impozabile în acest stat, atunci când acest refuz al dreptului de deducere este sistematic și definitiv,
nepermițând să se facă dovada absenței unei fraude sau a unei pierderi de venituri fiscale.
• HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE (Camera a doua), din 19 octombrie 2017, în cauza C-101/16,
• Referitor la întrebările formulate, Curtea subliniază (paragr. 51-52) că în repetate rânduri a statuat că administrația nu poate impune persoanei
impozabile să întreprindă verificări complexe și aprofundate referitoare la un furnizor, transferând de fapt în sarcina acesteia actele de
control care sunt în atribuția acestei administrații (în acest sens se citează Hotărârea din 21 iunie 2012, Mahagében și Dávid, C-80/11 și C-
142/11, EU:C:2012:373, punctul 65, precum și Hotărârea din 31 ianuarie 2013, Stroy trans, C-642/11, EU:C:2013:54, punctul 50).
• În schimb, Curtea subliniază că nu este contrar dreptului Uniunii să se ceară ca un operator să ia orice măsură care i s-ar putea solicita în
mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunea pe care o efectuează nu determină participarea sa la o fraudă fiscală (în acest sens se
citează Hotărârea din 27 septembrie 2007, Teleos și alții, C-409/04, EU:C:2007:548, pct. 65 și 68, precum și Hotărârea din 21 iunie 2012,
Mahagében și Dávid, C-80/11 și C-142/11, EU:C:2012:373, pct. 54).
• În această privință, Curtea a constatat că reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu transferă în sarcina persoanei impozabile
măsurile de control care revin administrației, ci o informează cu privire la rezultatul unei anchete administrative din care rezultă că un contribuabil
declarat inactiv nu mai poate fi controlat de autoritatea competentă fie pentru că respectivul contribuabil nu și-a mai îndeplinit obligațiile de declarare
impuse de lege, fie pentru că a declarat informații de identificare a sediului social care nu permit autorității fiscale în cauză să îl identifice sau pentru
că nu își desfășoară activitatea la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.
• Singura obligație impusă persoanei impozabile constă, astfel, în consultarea listei contribuabililor declarați inactivi afișate la sediul ANAF și
publicate pe pagina de internet a acesteia, o asemenea verificare fiind, pe de altă parte, ușor de efectuat.
• Curtea subliniază (paragr. 56) că, deși nedepunerea declarațiilor fiscale prevăzute de lege poate fi considerată indiciu de fraudă, aceasta nu
dovedește în mod irefutabil existența unei fraude privind TVA-ul. În plus, din elementele furnizate Curții reiese că, sub rezerva verificărilor care
trebuie efectuate de instanța de trimitere, chiar dacă contribuabilul și-ar fi regularizat situația și ar fi obținut radierea sa de pe lista contribuabililor
înscriși ca inactivi, sancțiunea prevăzută la art. 11 alin. (12) din Codul fiscal ar fi fost menținută, astfel încât persoana care cumpără bunul sau
serviciul nu și-ar fi putut redobândi dreptul de deducere a TVA-ului. În schimb, art. 11 alin. (11) din Codul fiscal prevede că contribuabilul „reactivat”
est autorizat, după „reactivarea” sa, să recupereze TVA-ul a cărui deducere a fost refuzată în perioada de inactivitate.
• HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE, (Camera a șaptea) din 13 februarie 2014, în cauza C-18/13
• Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în
sensul că se opune ca o persoană impozabilă să deducă taxa pe valoarea adăugată care figurează pe facturile emise de un furnizor atunci
când, deși serviciul a fost prestat, se dovedește că acesta nu a fost prestat efectiv de respectivul furnizor sau de subcontractantul său, în
special pentru că aceștia din urmă nu dispuneau de personalul, de mijloacele fixe și de activele necesare, că costurile pentru prestarea
serviciului nu au fost înscrise în registrele lor contabile sau că identitatea persoanelor care au semnat anumite documente în calitate de
furnizori s-a dovedit inexactă, cu condiția dublă ca astfel de fapte să constituie un comportament fraudulos și să se dovedească, având în
vedere elementele obiective furnizate de autoritățile fiscale, că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată ca
temei pentru dreptul de deducere era implicată în această fraudă, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.
• Atunci când instanțele naționale au obligația sau posibilitatea să opună din oficiu motivele de drept întemeiate pe o normă obligatorie de
drept național, acestea trebuie să o facă în temeiul unei norme obligatorii de drept al Uniunii precum cea care impune autorităților și
instanțelor naționale să refuze acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată dacă se stabilește, în raport cu elemente
obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. Revine acestor instanțe, în aprecierea caracterului fraudulos sau abuziv
al invocării acestui drept de deducere, sarcina să interpreteze dreptul național, în măsura posibilului, în lumina textului și a finalității
Directivei 2006/112, pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta, ceea ce impune ca ele să facă tot ce ține de competența lor luând în
considerare ansamblul dispozițiilor de drept intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acestea.
• Directiva 2006/112, prin faptul că impune în special, potrivit articolului 242 din aceasta, oricărei persoane impozabile să țină o
contabilitate suficient de detaliată pentru a permite aplicarea taxei pe valoarea adăugată și controlarea aplicării taxei pe valoarea adăugată
de către autoritățile fiscale, trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca statul membru în cauză, în limitele prevăzute la articolul 273
din aceeași directivă, să impună oricărei persoane impozabile să respecte în această privință ansamblul normelor naționale de contabilitate
conforme standardelor internaționale de contabilitate, cu condiția ca măsurile adoptate în acest sens să nu depășească ceea ce este necesar
pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea colectării în mod corect a taxei și prevenirea evaziunii. În această privință, Directiva
2006/112 se opune unei dispoziții naționale conform căreia serviciul se consideră prestat atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru
recunoașterea veniturilor obținute din prestarea respectivă.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă asocierea în vederea stabilirii cu rea-
credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau
restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune de asociere în vederea stabilirii cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca
rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat.
• Infracțiunea prev. de art.8 alin. (2) din Legea nr.241/2005 este o formă a pluralității de infractori - alături de pluralitatea naturală și de pluralitatea ocazională
(participația penală) , creată prin asocierea sau gruparea mai multor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu particularitatea că obiectul asocierii este
săvârșirea infracțiunii de stabilirii cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor
sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
• Ca și text, infracțiunea prevăzută de art. art.8 alin. (2) din Legea nr.241/2005, a preluat din conținutul fostului art.323 din vechiul cod penal ,, Asocierea în
vederea săvârșirii de infracțiuni”, respectiv Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni,
altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se
putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.(2) Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni,
se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).
• Prin această particularitate se deosebește de infracțiunea prevăzută de art.367 din Codul penal, care a preluat atât dispozițiile art. 7 din Legea nr.
39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate - în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal -, cât și pe cele ale art. 323 din Codul penal din 1969 și ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, și care sancționează
inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup cu închisoarea de la unu la 5 ani și
definește „grupul infracțional organizat“ ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și
pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni“
• Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 35/2021, paragr.15, a observat că, spre deosebire de celelalte două forme ale pluralității de infractori,
pluralitatea constituită se caracterizează prin aceea că ia naștere prin simplul fapt al asocierii sau grupării mai multor persoane în vederea săvârșirii de
infracțiuni - indiferent dacă această asociere sau grupare a fost sau nu urmată de punerea în practică a vreunuia dintre proiectele infracționale -, fiind
incriminată prin voința legiuitorului tocmai din cauza caracterului periculos al grupării, care este structurată, de regulă, în trepte sau niveluri de comandă, cu
sarcini precise, ierarhizări exacte, disciplină și subordonare. Condițiile de existență a pluralității constituite sunt următoarele: a) să existe o grupare de mai
multe persoane; b) gruparea să fie constituită pe o anumită perioadă de timp, să nu aibă caracter ocazional; c) gruparea să aibă un program infracțional și o
structură ierarhică.
• Curtea Constituțională a definit, în aceeași Decizie , paragr.18-19, acțiunile prevăzute de dispozițiile alin. (1) al art. 367 din Codul penal ca modalități
alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv inițierea, constituirea,
aderarea sau sprijinirea, reținând că prin „inițiere“ se înțelege punerea în aplicare a planului de organizare a unui grup infracțional, ceea ce presupune
planificarea acțiunii și contactarea unor persoane care trebuie convinse de avantajele pe care le poate produce activitatea ilicită concertată, sancționarea
efectivă a inițiatorului fiind posibilă doar dacă acțiunile acestuia conduc la constituirea grupului. Acțiunea de „constituire“ presupune asocierea efectivă a trei
sau mai multor persoane, prin realizarea acordului de voință pentru a organiza un grup care să pregătească și să pună în aplicare planurile săvârșirii uneia sau
mai multor infracțiuni. „Aderarea“ presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaște în detaliu planul
acestuia. Aderarea poate fi și tacită, aceasta putând reieși din activitățile desfășurate în cadrul grupului. „Sprijinirea“ presupune un ajutor dat grupului de către o
persoană din afara acestuia.
fiscal.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se realizează asocierea în vederea stabilirii
cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de
rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. a) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, dacă fapta este săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a
pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a
pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi atât o persoana fizică cât și o persoana juridică. Participația este posibilă
sub toate formele.Responsabilitatea pentru activitatea financiar-contabilă, revine atât administratorilor, cât şi contabililor. Administratorul companiei
este direct răspunzător pentru organizarea contabilităţii, în timp ce persoana ce conduce efectiv contabilitatea - contabilul-şef, directorul economic,
firma de contabilitate - va fi direct răspunzător pentru nerespectarea reglementărilor contabile. (DCC nr.673/2016).
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune de sustragere de la plata obligațiilor fiscale prin ascunderea bunului ori a sursei
impozabile sau taxabile. Potrivit art. 2 din Legea nr. 241/2005, în înţelesul legii, expresia "obligaţii fiscale" se referă la obligaţiile prevăzute de Codul
fiscal şi de Codul de procedură fiscală.Termenul de "obligaţie fiscală" este definit şi în art. 1 pct. 27 din Codul de procedură fiscală din 2015, iar
potrivit art. 1 alin. (1) din Codul fiscal din 2015, acest cod stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii
prevăzute la art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.
• Potrivit art. 22 din Codul de procedură fiscală, prin obligaţii fiscale, în sensul acestui cod, se înţelege: obligaţia de a declara bunurile şi veniturile
impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a calcula şi de a înregistra în
evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti la termenele
legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau
majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de
plată accesorii; obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile
care se realizează prin stopaj la sursă; orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
• Sursa impozabilă nu trebuie confundată cu modul de calcul al taxelor, acesta din urmă reprezentând un mod de interpretare a taxelor aplicabile în
raport de veniturile realizate și sursa acestor venituri. (decizia ÎCCJ nr.3907/28.11.2012)
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. a) din Legea nr.241/2005
• În accepţiunea legii, acţiunea de ascundere se poate realiza în fapt prin întocmirea sau deţinerea de documente false privind provenienţa,
apartenenţa sau circulaţia bunului.
• Infracţiunea are ca element material al situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate
sau bunuri deţinute.(ÎCCJ, Secția pen., dec. nr. 3907/2012) Diferențierea se face prin raportare la natura venitului realizat și sistemul contabil
aplicabil activității generatoare de venituri, dar sursa impozabilă sau taxabilă nu trebuie să fie nici ocultă, nici exclusiv licită; „originea ilicită a
veniturilor – realizate dintr-o activitate prohibită sau dintr-o dobândire frauduloasă, nu justifică ca acestea să fie sustrase de la impunere”. În
susținerea acestei opinii, se invocă dispozițiile art. 14 alin. (1) C.proc.fisc., conform cărora veniturile, alte beneficii și valori patrimoniale sunt
supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obținute din activități ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale.(Ioana Maria Costea
Evaziunea fiscală, Ed.hamangiu 2019)
• În ce priveşte sintagma "bun sau sursă impozabilă sau taxabilă", Curtea Constituțională a apreciat că prin aceasta se înţelege toate veniturile şi
bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite sau taxe, precum şi orice act sau fapt generator de venituri care sunt supuse impozitării sau
taxării.(DCC nr. 817/2015 și DCC nr. 677/2016)
• Utilizarea unui număr mare de tranzacții fictive și societăți comerciale de tip fantomă poate asigura ascunderea obiectului sau sursei impozabile
sau taxabile prin îngreunarea identificării dimensiunii reale a operațiunilor derulate și a veniturilor realizate și, prin aceasta, sustragerea în
întregime de la plata obligațiilor fiscale.
• Urmarea imediată, chiar și în forma neagravantă, constă în producerea unui prejudiciu, în funcție de recuperarea căruia care se va putea sau se va
dispune soluții judiciare care nu presupun aplicarea pedepsei cu închisoarea sau chiar nepedepsirea dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul
judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul,
la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop:sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (DCC
199/2016, DCC 673/2016).
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se împlinește termenul de
nr.241/2005
• În ceea ce privește produsele accizabile, s-a apreciat că incriminarea de la art. 452 C.fisc. are caracter de normă specială și se va reține
doar aceasta. Pentru cazul în care plătitorul de TVA realizează operațiuni oculte, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 241/2005 ori, după caz, cele de la art. 8, acesta având în toate cazurile obligația de a evidenția operațiunile economice realizate.(Ioana
Costea)
• Studiu de caz ÎCCJ-Secția penală, Decizia nr.3907/2012
• -În ceea ce priveşte nedeclararea veniturilor unei persoane fizice, trebuie făcută distincţia între veniturile pentru care există atât obligaţia
declarării, cât şi aceea a evidenţierii şi veniturile pentru care există doar obligaţia declarării. Astfel, pentru veniturile pentru care există atât obligaţia
evidenţierii, cât şi obligaţia declarării, dacă veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la
organul fiscal competent, atunci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 241/2005, deoarece nu se poate spune că s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condiţiile în care organele fiscale pot lua
cunoştinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului, şi nici ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,
referitoare la omisiunea evidenţierii, deoarece veniturile au fost evidenţiate, doar că acestea nu au fost declarate. În cazul veniturilor pentru care
există doar obligaţia declarării, dacă nu au fost declarate, suntem în prezenţa infracţiunii prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
• Pentru veniturile pentru care există atât obligaţia evidenţierii cât şi a obligaţia declarării, în cazul nedeclarării acestora vor putea fi
îndeplinite doar elementele constitutive ale infracţiunii reglementate de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, fără a se putea reţine un concurs de infracţiuni între cea prevăzută Ia art. 9 lit. a) şi cea de la art. 9 lit. b).
• În speţă, inculpatul a fost acuzat că ar fi realizat activităţi comerciale prin construirea şi vânzarea cu caracter de continuitate a unor imobile, fără
a se înregistra ca plătitor de TVA, faptă care conform acuzării constituie infracţiunea de evaziune fiscală. Înalta Curte a reţinut că, în cazul în care o
persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de TVA, evaziunea fiscală există doar dacă bunul sau sursa impozabilă au fost ascunse, nu şi atunci
când autorităţile fiscale cunoşteau sursa impozabilă, întrucât persoana a înregistrat proprietăţile imobiliare la cartea funciară, precum şi la
administraţia financiară şi a plătit impozitele aferente transferului proprietăţilor imobiliare, realizat prin procedura notarială.
nr.241/2005
• Studiu de caz. ÎCCJ, Decizia nr. 385/2015
• Acuzaţia în materie penală formulată împotriva inculpatului A. constă în aceea că în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, nu a declarat
veniturile realizate în perioada 01 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2010, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit şi, în plus, nu s-a înregistrat ca
plătitor de TVA şi, implicit, nu a depus deconturi de TVA în perioada menţionată, sustrăgându-se de ta plata TVA aferentă operaţiunilor desfăşurate.
• Instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, care în perioada 2006-2010, nu a depus declaraţii de venit,
nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, nu a evidenţiat TVA în facturile fiscale emise şi nu a depus deconturi de TVA, ascunzând practic sursa
impozabilă şi sustrăgându-se de la plata sumei de 885,812 RON, reprezentând impozit pe venit, TVA şi majorări de întârziere, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(1969) şi art. 5 C. pen.
• Faţă de acuzaţia în materie penală aşa cum este formulată, Înalta Curte reţine că, deşi se face referire la cele două aspecte - cea referitoare
la impozitul pe venit - atât obligaţia declarării cât şi aceea a evidenţierii, respectiv cea referitoare la plata TVA - numai obligaţia declarării.
Ministerul Public a înţeles să le exercite sub aceeaşi încadrare juridică prevăzută la art. 9 lit. a) referitoare la ascunderea sursei impozabile
pe tot parcursul procesului penal - faza de urmărire penală, faza judecăţii în fond şi fază judecăţii în apel.
• Mai mult, Ministerul Public nu a făcut nici un fel de analiză asupra incidenţei modificărilor legislative succesive referitoare la obligaţia de
solicitare de înregistrare ca plătitor de TVA în raport de care se poate angaja răspunderea penală, fiind avut în vedere doar punctul de
vedere al organului fiscal, cu toate că perioada cuprinsă în acuzaţia penală vizează perioada a 4 ani calendaristici în care au avut loc
succesive modificări legislative în domeniul fiscal, deşi contribuabilul nu a fost supus niciunui control, iar toate veniturile au fost
constatate ca fiind înregistrate în contabilitatea acestuia.
• Se reţine că Ministerul Public a preluat constatarea organului fiscal potrivit căruia depăşind plafonul de 200.000 RON menţionat în art. 152
din Legea nr. 571/2003 - în vigoare la 02 mai 2006 - inculpatul ar fi avut obligaţia să se înregistreze ca plătitor de TVA, fără a observa ca
această sumă a fost modificată câteva luni mai târziu, prin Legea nr. 343/2006 din 17 iulie 2006, la 35.000 euro.
• Totuşi, această analiză a fost efectuată în cursul procesului penal, în faţa instanţei de fond, cu ocazia efectuării expertizei contabile în care
se precizează că numai pentru perioada a trei ani, 2007-2010 ar fi existat obligaţiei de înregistrare ca plătitor de TVA.
nr.241/2005
• Studiu de caz. ÎCCJ, Decizia nr.385/2015
• Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut ca fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, care în perioada
2006-2010, nu a depus declaraţii de venit, nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, nu a evidenţiat TVA în facturile fiscale
emise şi nu a depus deconturi de TVA, ascunzând practic sursa impozabilă şi sustrăgându-se de la plata sumei de 885.812
RON, reprezentând impozit pe venit, TVA şi majorări de întârziere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969)
şi art. 5 C. pen.
• În atare condiţii, Înalta Curte nu are posibilitatea ca în apel să adauge la acuzaţia iniţială această operaţiune fiind contrară
prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
• Aşadar, cum în speţa s-a stabilit că inculpatul A. a înregistrat în contabilitate toate veniturile sale, aspect de altfel recunoscut
încă din timpul urmăririi penale, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiuni de evaziune
fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii
subiective, singura soluţie ce se impune în legătură cu această infracţiune fiind achitarea.
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. b) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda,
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate, fapte săvârșite în scopul sustragerii e de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita
minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi un contribuabil, persoana fizică sau persoana
juridică. Participația este posibilă sub toate formele.În opinia noastră, în consens cu DCC nr.673/2016, poate fi subiect activ și persoana
fizică sau juridică angajată să țină evidența contabilă , opinia CCR fiind că, în ceea ce priveşte responsabilitatea pentru activitatea financiar-
contabilă, aceasta revine atât administratorilor, cât şi contabililor. Administratorul companiei este direct răspunzător pentru organizarea
contabilităţii, în timp ce persoana ce conduce efectiv contabilitatea - contabilul-şef, directorul economic, firma de contabilitate - va fi direct
răspunzător pentru nerespectarea reglementărilor contabile. (în sens contrar a se vedea Al.Boroi ed.a 6-a, p.138).
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a inculpatului de omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele
contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, fapte săvârșite în scopul sustragerii
e de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
• Acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu
modificările ulterioare, care se referă la aceeaşi societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o
infracţiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din legea anterior menţionată.(ICCJ-CDCD-decizia nr.25/2017)
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. b) din Legea
nr.241/2005
• Urmarea imediată, chiar și în forma neagravantă, constă în producerea unui prejudiciu, în funcție de recuperarea căruia care se va putea
sau se va dispune soluții judiciare care nu presupun aplicarea pedepsei cu închisoarea sau chiar nepedepsirea dacă în cursul urmăririi
penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat
cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale (DCC 199/2016, DCC 673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se se împlinește
termenul de declarare și de plată a obligațiilor fiscale.
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. c) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda evidenţierea, în
actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, fapte săvârșite în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei
prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un comerciant, persoană juridică, obligat prin lege să țină evidența contabilă.Poate fi subiect activ și
persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele. Conform DCC nr.673/2016, poate fi subiect activ și persoana
fizică sau juridică angajată să țină evidența contabilă , opinia CCR fiind că, în ceea ce priveşte responsabilitatea pentru activitatea financiar-contabilă, aceasta
revine atât administratorilor, cât şi contabililor. Administratorul companiei este direct răspunzător pentru organizarea contabilităţii, în timp ce persoana ce
conduce efectiv contabilitatea - contabilul-şef, directorul economic, firma de contabilitate - va fi direct răspunzător pentru nerespectarea reglementărilor
contabile.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a evidenția în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la baza operaţiuni
reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
• Sintagma "care nu au la bază operaţiuni reale" se referă la acele operaţiuni care nu corespund realităţii faptice sau juridice, iar "operaţiunile fictive" se referă
la acele operaţiuni imaginare, care în fapt nu există.(DCC nr.673/2016)
• Operaţiunea fictivă constă în disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. (art.2 lit.f din Legea nr.241/2005);
• Fapta de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive,
prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, constituie doar infracţiunea de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale iar nu și infracțiunea de fals în înscrisuri.(ÎCCJ- RIL
dec.nr.21/2017)
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. c) din Legea
nr.241/2005
• În ceea ce priveşte sintagma "în actele contabile ori în alte documente legale", CCR prin Decizia nr. 189/2011, analizând dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 241/2005, a reţinut că formulările speciale ce se regăsesc în materia contabilităţii şi fiscalităţii impun contribuabililor obligaţii punctuale în ceea ce
priveşte înregistrarea operaţiunilor comerciale şi a veniturilor obţinute a reţinut că, de principiu, contribuabilul este obligat să îşi înregistreze toate aceste
operaţiuni în evidenţele sale contabile, iar unele dintre acestea şi în alte documente legale. De exemplu, vânzările, ca de altfel şi cumpărările, se înregistrează
atât în contabilitatea societăţii în ordine cronologică, potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, cât şi în decontul de T.V.A., document special pentru
stabilirea, calcularea şi virarea sumelor datorate de contribuabil bugetului de stat şi invers. Totodată, aceste operaţiuni se înregistrează şi în jurnalul de vânzări
şi în jurnalul de cumpărări. Astfel, omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale poate consta fie în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul
realizat, fie în neînscrierea documentelor justificative întocmite în celelalte documente contabile sau în alte documente legale, fie înregistrarea unor venituri
mai mici decât cele realizate în realitate. Necalcularea, neînregistrarea şi neraportarea acestor operaţiuni determină, în final, pagube la bugetul de stat prin
nefacturarea veniturilor încasate şi neplata obligaţiilor fiscale aferente acestora.
• Urmarea imediată, chiar și în forma neagravantă, constă în producerea unui prejudiciu, în funcție de recuperarea căruia care se va putea sau se va dispune
soluții judiciare care nu presupun aplicarea pedepsei cu închisoarea sau chiar nepedepsirea dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi
penalităţile, este acoperit integral.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (DCC 199/2016, DCC
673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se efectuează înregistrarea cheltuielilor
care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive . În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii penale a
procesului în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, C.C.R a apreciat că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de
control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza
probelor, instanţa de judecată se va pronunţa asupra existenţei şi întinderii acestuia. Curtea reţine că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de
instanţa de judecată prin soluţionarea acţiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale - cu incidenţă şi asupra laturii penale a
procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală şi pronunţarea unei soluţii definitive în cauză, prejudiciul va spori
prin adiţionarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.(DCC nr.258/2016)
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. d) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda :alterarea,
distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, săvârșite
în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un comerciant, persoană juridică, obligat prin lege să țină evidența contabilă și aparate de taxat ori de
marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor,.Poate fi subiect activ și persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a altera, distruge sau ascunde acte contabile, memorii ale aparatelor
de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se produce una dintre acțiunile de alterare,
distrugere sau ascundere de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. e) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda executarea de
evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un comerciant, persoană juridică, obligat prin lege să țină evidența contabilă.Poate fi subiect activ și
persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• În opinia noastră poate fi subiect activ și persoana fizică sau juridică angajată să țină evidența contabilă (în sens contrar a se vedea Al.Boroi ed.a 6-a, p.138)
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a executa evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor.
673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se execută evidențe contabile duble,
folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. e) din Legea
nr.241/2005
• Studiu de caz ICCJ-Secția penală, Decizia nr. 117/2014
• Potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală executarea de evidenţe contabile duble,
folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Executarea de
evidenţe contabile duble presupune atât executarea evidenţei contabile oficiale, cât şi executarea evidenţei contabile paralele. În cazul în
care nu există evidenţa contabilă oficială, ci numai evidenţe contabile paralele, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de
evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, ci elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală
prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în omisiunea evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu conferă imunitate pentru
infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, săvârşită prin omisiunea evidenţierii în actele
contabile a operaţiunilor comerciale efectuate cu privire la bunuri de provenienţă ilicită sau a veniturilor realizate din comercializarea unor
astfel de bunuri. Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constituie o infracţiune în sine,
independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza realizării veniturilor, iar dreptul de a nu contribui la propria
incriminare nu poate fi interpretat ca reprezentând o formă generală de imunitate oferită oricăror acţiuni motivate de dorinţa de a scăpa de
răspundere penală.(CEDO, cauzele O`Halloran and Francis v. The United Kingdom, Allen v. The United Kingdom).
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. f) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda sustragerea de la
efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate, fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Subiectul activ si participația penală.Subiect activ al infracțiunii este un contribuabil, persoană fizică sau persoană juridică. Poate fi subiect activ și
persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă
dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (DCC 199/2016,
DCC 673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se fie nu se declară fie se declară fictiv
ori inexact cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. g) din Legea
nr.241/2005
Definiție Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile
Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și este doar un debitor sau ori un terț, persoană fizică sau
juridică căruia i s-a aplicat sechestru penal sau fiscal pe anumite bunuri. Poate fi subiect activ și persoana fizică care reprezintă persoana
juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de substituire, degradare sau înstrăinare a bunurilor sechestrate
în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
• Urmarea imediată, chiar și în forma neagravantă, constă în producerea unui prejudiciu, în funcție de recuperarea căruia care se va putea
sau se va dispune soluții judiciare care nu presupun aplicarea pedepsei cu închisoarea sau chiar nepedepsirea dacă în cursul urmăririi
penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat
cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale
(DCC 199/2016, DCC 673/2016).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se realizează
Infracțiunea prevăzută de art.9 alin.(1) lit. g) din Legea
nr.241/2005
• Studiu de caz. C.Ap. Tg Mureș, Decizia nr. 75/A din 21.02.2019 (https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-15t055ht
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor şi anume sustragerea de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin înstrăinarea bunurilor legal sechestrate.Este esenţial ca făptuitorul, în momentul acţiunii de înstrăinare
a bunurilor legal sechestrate, să prevadă şi să urmărească, în principiu, două obiective: unul intermediar, constând în sustragerea de la
executarea măsurii asiguratorii şi unul final, care să aibă drept consecinţă sustragerea de la executarea obligaţiilor fiscale.(C.Ap. Tg Mureș,
În speţa analizată nu se poate afirma, în mod irefutabil, faptul că inculpatul a înstrăinat cele două imobile sechestrate în scopul de a se sustrage de la executarea
obligaţiilor fiscale. În susţinere, instanța a arătat, în primul rând că, prin procesele verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr. 18.315 și 18.316 din 31
august 2009, întocmite de executorul fiscal V.M.N. din cadrul AFP Reghin, s-a instituit măsura sechestrului asupra imobilelor – clădiri și teren - pentru
stingerea obligațiilor fiscale în cuantum de 211.214 lei, acumulate de debitoarea SC M.I. SRL Reghin (fosta SC N. SRL Reghin).
• După ce BCPI Reghin, a refuzat înscrierea în cartea funciară a sechestrului asupra imobilelor în discuție, a comunicat cele două încheieri având nr. 11238/4
septembrie 2009 și 11239/7 septembrie 2009, către SC M.I. SRL Reghin (f. 60, 61 dosar instanță). Comunicările datează din 9 și 14 septembrie 2009.
• Totodată, că la data de 24 septembrie 2009, același inspector ANAF a revenit la sediul SC M.I. SRL, unde a încheiat un alt proces-verbal de sechestru – având
nr. 20.118/24.09.2009 - asupra unor utilaje aparținând societății şi care vizează aceleași datorii către bugetul de stat, însă într-un cuantum mai redus (201.000
lei), deoarece societatea între timp a mai achitat din datorii (fila 76, dosar de urmărire penală).
• În opinia instanței, indiferent de conţinutul discuţiilor care au avut loc la data de 24.09.2009, dintre inculpatul L.I.N. şi executorul fiscal V.M.N. din cadrul AFP
Reghin, pornind de la succesiunea încheierii acestor procese verbale de sechestru poate fi considerată rezonabilă apărarea inculpatului potrivit căreia, în
condiţiile în care ultimul proces verbal se referea la natura aceloraşi datorii, iar înscrierea primelor două procese verbale au fost refuzate de către BCPI Reghin,
a crezut că nu există nici un impediment de a proceda la vânzarea celor două imobile.
• În al doilea rând, instanța a arătat că, aşa cum susţine partea civilă, în motivele de apel, din totalul de 211.214 lei, în perioada august 2009 – decembrie 2011,
inculpatul a achitat suma de 136.193 lei, rămânând un rest la plată în cuantum de 75.021 lei, iar efectuarea acestor plăţi întăreşte ideea potrivit căreia inculpatul
nu a efectuat înstrăinarea celor două imobile sechestrate în scopul de a se sustrage de la executarea obligaţiilor fiscale, ci din contră pentru a putea onora
datoriile imputate.
• În condiţiile în care există un dubiu în privința atitudinii subiective a inculpatului, respectiv asupra împrejurării că acesta a acționat cu intenţie, în scopul
prevăzut de lege, soluţia instanţei de prim grad constând în achitarea inculpatului, aşa cum am arătat, este corectă.
Infracțiunile de evaziune fiscală Legea nr.241/2005-aspecte de
procedură
• Articolul 10 (1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se
poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.ˮ
• articolul 10, alin.(1^1) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul
judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de
calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.
16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare
• articolul 10 .(1^2) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului
prevăzut la alin. (1) și (1^1).
• (2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de
5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).
• Articolul 11 În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
• Articolul 12 Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt
decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
• Articolul 13 (1) La data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile prevăzute de
prezenta lege, instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti
definitive.(2) La primirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va
face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.
• Articolul 14 În cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate
bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de
procedură fiscală.
DETERMINAREA PREJUDICIULUI
În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr.
241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat
pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală
principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate,
în condiţiile Codului de procedură fiscală. (Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție - Complet RIL);
Altfel spus, pentru stabilirea prejudiciului în înțelesul legii penale și cel aferent laturii
civile, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, se ia în calcul prejudiciul cauzat prin fapta
penală la momentul epuizării acesteia, la care se adaugă penalitățile și dobânzile ce decurg
din acest prejudiciu. Obligaţia de plată a taxelor şi impozitelor se naşte la data realizării
activităţii, încasării venitului supus impozitării şi devine scadentă la termenul prevăzut de
lege, moment de la care autoritatea fiscală are dreptul de a percepe accesoriile creanţei fiscale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie
penală -Decizia nr. 23/2017 ,, În interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în
ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se
impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de
spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea
inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de
evaziune fiscală.„
• Revine judecătorului fondului obligaţia de a verifica în urma probelor administrate în cauză dacă întreaga
sumă de bani obţinută a avut sau nu la bază operaţiuni legale, iar, pentru ipoteza în care aceste sume nu au
avut la bază operaţiuni reale, să stabilească dacă acestea au fost supuse procesului de "albire", pentru că
doar cu privire la aceste sume operează confiscarea specială; reţinerea celor două infracţiuni în concurs nu
atrage de plano aplicabilitatea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
• În ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală, acesta trebuie
acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne
aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic, iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept
consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni.
• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul

legii, prin Decizia nr. 2/2018 , a decis că, cu referire la dispoziţiile, art. 249 din Codul de procedură
penală (art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968) şi art. 2.345 din Codul civil, existenţa
unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă
executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a
devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi nu determină
nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra
aceloraşi bunuri.
• Curtea Constituțională reține că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii
înființate de organele penale – cu privire la cazul particular al desființării (ridicării/ încetării)
măsurilor asigurătorii – se completează cu dispozițiile procesual civile, lato sensu înglobând și pe
cele ale procedurii fiscale, în temeiul art. 2 alin. (2) C. proc. civ., dispozițiile procesual civile
constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care Codul de procedură penală nu cuprinde
dispoziții contrare, sau altfel spus, în măsura în care anumite aspecte ridicate în procesul penal nu
beneficiază de o reglementare la nivelul Codului de procedură penală şi aplicarea normelor civile nu
ridică probleme principiale (DCC nr.20/2016).
• Paguba cauzată prin infracţiune continuată este constituită din totalul daunelor materiale
provocate prin acţiunile sau inacţiunile componente, indiferent dacă există constituire de parte civilă
pentru întreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt cunoscute şi
participă ca părţi civile în proces. Partea nerevendicată din folosul material realizat de făptuitor este
supusă confiscării, deoarece a fost dobândită prin săvârşirea infracţiunii şi nu serveşte la
despăgubirea părţilor vătămate.
• (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2598/2003).
• IMPORTANT nu întotdeauna suma de bani care reprezintă prejudiciul cauzat prin infracțiune,
îndeosebi în cazul infracțiunii de spălare de bani coincide și cu suma de bani spălată, aceasta din
urmă nu poate fi mai mare decât prejudiciul, sau suma obținută prin infracțiune.
• În cazul unei infracțiuni de evaziune fiscală avem 3 sume: suma rulată prin conturi, care stă la baza
determinării prejudiciului, (taxe și impozite) suma transferată către societăți de tip fantomă și retrasă din
conturi, care este mai mare decât prejudiciul. Aceasta poate fi rezultatul unei alte infracțiuni, fie delapidare, fie
folosirea cu rea credință a creditului și bunurilor societății. Cea de-a treia sumă, cea rezultată din evaziune și
delapidare poate fi spălată.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !
INFRACȚIUNI CONTRA
INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE
INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE UNIUNII EUROPENE-TEMEI JURIDIC
• Articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la combaterea fraudei;
• Articolul 287 din TFUE referitor la Curtea de Conturi Europeană;
• Articolul 83 alineatul (2) din TFUE referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii;
• Parchetul European (EPPO): articolul 86 din TFUE referitor la instituirea Parchetului European;
• Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele
financiare aplicabile bugetului general al Uniunii,
• Directiva (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace
de drept penal („Directiva PIF”), care prevede în art.2 alin.(1) lit. a) că în sensul prezentei directive, prin „interesele financiare
ale Uniunii” se înțelege toate veniturile, cheltuielile și activele care sunt cuprinse în, sunt colectate în sau sunt datorate la:
• (i) bugetul Uniunii;
• (ii) bugetele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii înființate în temeiul tratatelor sau bugetele gestionate
sau monitorizate direct sau indirect de acestea.
• În ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, prezenta directivă se aplică doar în cazurile de infracțiuni
grave împotriva sistemului comun privind TVA. În sensul prezentei directive, infracțiunile împotriva sistemului comun
privind TVA sunt considerate a fi de natură gravă în cazul în care acțiunile sau inacțiunile intenționate definite la articolul 3
alineatul (2) litera (d) sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre ale Uniunii și implică un prejudiciu total de
cel puțin 10 000 000 EUR.
• Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii
constituie o infracțiune atunci când este săvârșită cu intenție.
• În sensul Directivei PIF, , sunt considerate fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii următoarele:
• (a) în legătură cu cheltuielile care nu sunt aferente achizițiilor, orice acțiune sau inacțiune cu privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau
reținerea necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia;
• (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate
inițial;
• (b) în legătură cu cheltuielile aferente achizițiilor, cel puțin dacă este săvârșită pentru a obține un profit ilegal pentru autor sau
pentru altă persoană, prin cauzarea unei pierderi în ceea ce privește interesele financiare ale Uniunii, orice acțiune sau inacțiune cu
privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea
necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia;
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial,
care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii;
• (c) în legătură cu alte venituri decât cele obținute din propriile resurse de TVA menționate la litera (d), orice
acțiune sau inacțiune cu privire la:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect
diminuarea ilegală a resurselor bugetului Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune ori în numele acesteia;
• (iii) utilizarea necorespunzătoare a unui beneficiu obținut în mod legal, având același efect;
• (d) în ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, orice acțiune sau inacțiune comisă în
cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier în ceea ce privește:
• (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete privind TVA, având ca
efect diminuarea resurselor bugetului Uniunii;
• (ii) nedivulgarea de informații privind TVA, încălcându-se astfel o obligație specifică, având același efect; sau
• (iii) prezentarea unor declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor
drepturi necuvenite la rambursări de TVA.
• Alte infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în sensul directivei PIF
• (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că spălarea banilor astfel cum este descrisă la articolul 1 alineatul (3)
din Directiva (UE) 2015/849, în care sunt implicate bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni reglementate de prezenta
directivă, constituie infracțiune.
• (2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că corupția pasivă și activă constituie infracțiuni atunci când sunt
săvârșite cu intenție.
• (a) În sensul prezentei directive, „corupție pasivă” înseamnă acțiunea unui funcționar public care, în mod direct sau printr-un
intermediar, solicită sau primește avantaje de orice fel, pentru sine sau pentru o terță parte, ori acceptă o promisiune referitoare la un
astfel de avantaj pentru a acționa sau a se abține de la a acționa în conformitate cu sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale,
într-un mod care prejudiciază sau este susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.
• (b) În sensul prezentei directive, „corupție activă” înseamnă acțiunea unei persoane care, în mod direct sau printr-un intermediar,
promite, oferă sau acordă avantaje de orice fel unui funcționar public, pentru sine sau pentru o terță parte, pentru a acționa sau a se
abține de la a acționa în conformitate cu sarcinile sale sau în exercitarea atribuțiilor sale, într-un mod care prejudiciază sau este
susceptibil să prejudicieze interesele financiare ale Uniunii.
• Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deturnarea de fonduri constituie infracțiune, atunci când este săvârșită
cu intenție.
• În sensul prezentei directive, „deturnare de fonduri” înseamnă acțiunea unui funcționar public căruia îi este încredințată în mod
direct sau indirect gestionarea de fonduri sau de active, în sensul angajării sau plății fondurilor ori al însușirii sau utilizării activelor
contrar scopului preconizat în orice mod care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.
• INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE prevăzute în LEGEA

nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Legea a fost modificată recent
prin Legea nr.283/2020 din 08.12.2020
• -noțiunea de ,,interesele financiare ale Uniunii Europene” a fost definită anterior Directivei PIF în
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza C-
11/00 Comisia vs Banca Centrală Europeană, paragraful 89, şi Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza C-
15/00 Comisia vs Banca Europeană de Investiţii, paragraful 120, ca incluzând nu numai veniturile/cheltuielile din
bugetul Comunităţii (în prezent al Uniunii), dar şi veniturile/cheltuielile din bugetul
organizaţiilor/oficiilor/agenţiilor prevăzute de Tratat, întrucât protecţia intereselor financiare se referă nu numai la
administrarea alocărilor bugetare, ci şi la totalitatea măsurilor care afectează sau pot afecta activele acestora.
Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea
nr.78/2000
• Definiție
Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe
nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2
la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^1 alin.(3) din Legea nr.78/2000)
• Tentativa se pedepsește (art.18^4 din Legea nr.78/2000)
• Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare
de 2.000.000 lei.(art.183 din C.pen.)
Infracțiunea prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr.78/2000
• Subiect activ poate fi orice persoană, inclusiv persoana juridică.

• Participația este posibilă în toate formele.
• Condițiile răspunderii penale a persoanei juridice sunt reglementate
în art.135 din Codul penal.
• -persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice,
răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de
activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
• -instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în
exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat.
• -răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea
penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
Subiectul activ persoana juridică- considerentele DCC nr.156/2018
• -teza răspunderii directe concretizată în Codul penal permite tragerea la răspundere

penală a persoanei juridice ori de câte ori s-a comis o infracțiune, indiferent dacă a fost
sau nu identificată persoana fizică care a comis fapta ilicită și indiferent dacă această
persoană a fost sau nu găsită vinovată. În reglementarea răspunderii penale a persoanei
juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere.
• -legătura personală nu poate să justifice, singură, angajarea răspunderii penale a
persoanei juridice, astfel că se impune ca ea să fie dublată de o legătură reală, obiectivă,
în care, pe lângă cerința ca fapta să fi fost comisă de un prepus, apare și cerința ca fapta
să fi fost săvârșită în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
• - răspunderea penală a persoanei juridice este generală, putând fi atrasă de orice
activitate a ei în care se poate identifica un element subiectiv propriu acesteia, diferit de
cel al persoanei fizice care execută în concret actul material.
• - răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce
acționează în numele ei, nu doar de către organele de conducere ale acesteia.
Subiectul activ persoana juridică- considerentele DCC nr.156/2018
- prin săvârșirea de către persoana juridică a unei infracțiuni în realizarea obiectului de activitate se înțelege că un organ,
prepus sau reprezentant al persoanei juridice, a comis o infracțiune cu prilejul transpunerii în practică a activităților pe care,
• potrivit legii, actelor constitutive sau actelor de organizare și funcționare, persoana juridică le poate derula. Această cerință
presupune că, la momentul săvârșirii infracțiunii, agentul se afla în exercițiul unei atribuții de serviciu și că, prin urmare, el
deținea fie calitatea de „organ“, fie calitatea de „reprezentant“ direct sau indirect al persoanei juridice.
- o infracțiune este comisă în interesul persoanei juridice în toate cazurile în care folosul - material sau moral - obținut
prin infracțiune revine, în totul sau în parte, persoanei juridice, deși infracțiunea nu este comisă în realizarea obiectului de
activitate. Analizând această cerință, Curtea constată că aceasta poate primi atât o interpretare subiectivă ca făcând
trimitere la scopul urmărit de agent, cât și una obiectivă ca făcând trimitere la un profit (avantaj) pe care persoana juridică l-
a obținut deja de pe urma săvârșirii infracțiunii. În oricare dintre aceste interpretări devine posibil ca răspunderea penală a
persoanei juridice să fie antrenată și de alte persoane fizice, și nu doar de acelea care acționează în calitate de organe sau de
reprezentanți ai persoanei morale.
-o infracțiune este săvârșită în numele persoanei juridice dacă persoana fizică ce efectuează elementul material al faptei
acționează în calitate de organ, prepus sau reprezentant al persoanei juridice, învestit în mod oficial (legal sau convențional),
fără ca fapta să fie săvârșită în realizarea obiectului de activitate sau în folosul persoanei juridice în cauză.
Răspunderea penală a administratorului unui grup de
interes economic
• Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, reglementează în cuprinsul Titlului V
grupurile de interes economic.
• Articolul 158
• (1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de
interes economic.
• (2) Drepturile și obligațiile părților se stabilesc printr-un contract de administrare.
În contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să își
desemneze unul sau mai mulți reprezentanți permanenți, persoane fizice.
Reprezentantul este supus acelorași condiții și obligații și are aceeași
responsabilitate civilă și penală ca și un administrator, persoana fizică, ce
acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o
reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micșoreze răspunderea
solidară.
• (3) Când persoana juridică își revoca reprezentantul, ea are obligația să numească
în același timp un înlocuitor.
Răspunderea penală a administratorului unui grup de
interes economic
• Articolul 118 din Legea nr.161/2003,
• (1) Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între
doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o
perioada determinata, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activității
economice a membrilor săi, precum și al îmbunătățirii rezultatelor
activității respective.
• (2) Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop
patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
• (3) Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai
mare de 20.
• (4) Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică
a membrilor săi și să aibă doar un caracter accesoriu față de aceasta.
Latura obiectivă.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a folosi sau prezenta autorității contractante
documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt falsificate dacă înscrisurile au fost supuse unor acțiuni
prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declarațiile sunt necorespunzătoare
adevărului),
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt inexacte dacă, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite
corect)
-Documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt incomplete atunci când nu cuprind toate datele și informațiile
necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt.
Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conținutului
său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.
Pentru existența infracțiunii este irelevant dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt false ori doar
inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracțiunea analizată ori de câte ori acțiunea specifică verbum regens,
implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri
din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (ICCJ-Completul pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept-Decizia nr.3/2020)
• Atunci când infracțiunea este săvârșită în varianta folosirii sau prezentării de documente sau declarații inexacte sau
incomplete, ea îmbracă forma unei infracțiuni simple. (ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept-Decizia
nr.3/2020)
• Infracțiunea prevăzută de art.18^1 alin.(1) din Legea nr.78/2000 este o infracțiune complexă în varianta de a folosi sau
prezenta autorității contractante documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, și include în conținutul ei atât
infracțiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 Cod penal cât și infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 Cod
penal. Totodată aceasta este o formă atipică a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 din Codul penal, neputându-
se susţine existenţa a două infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, cât şi cea de înşelăciune, în
considerarea faptului că raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate contractantă.(ICCJ-Completul
competent să judece recursuri în interesul legii-Decizia nr.4/2016)
• Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat obținerea,
pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârșită
de către aceeași persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizează
conținutul infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, prevăzută de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție, și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, în concurs
real.(ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept-Decizia nr.3/2020)
• La stabilirea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune unică sau în două infracţiuni, nu are relevanţă împrejurarea că o
parte din suma de bani este obţinută din bugetul comunitar, iar o altă parte din bugetul naţional, câtă vreme inculpatul
(individ, persoană fizică, autor al unei infracţiuni) a derulat raporturi juridice doar cu autoritatea contractantă, unica
competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fonduri băneşti.(ICCJ RIL , Decizia nr.4/2016)
• Autoritatea contractantă acţionează în calitate de administrator al sumelor de bani (se interpune în raportul dintre statul
român şi Uniune), şi nu ca reprezentant legal al Uniunii Europene sau al statului care virează sumele de bani. De
asemenea, se are în vedere că autoritatea contractantă este entitatea care se constituie parte civilă în procesul penal şi care
este obligată să restituie sumele de bani obţinute din bugetul comunitar.(ICCJ-RIL Decizia nr.4/2016)
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din
bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Infracțiunea se consumă în momentul momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit, data de
la care se calculează și termenul de prescripție (ÎCCJ –Completul să judece recursul în interesul legii , Decizia nr.5/2019)
• Deosebire infracțiunea prevăzută de art.18^1 alin.(1) din Legea nr.78/2000, infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244
din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art.306 din C.pen., obținerea ilegală de fonduri (ÎCCJ-RIL Decizia
nr.4/2016)
- infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 din Codul penal, Completul competent să soluţioneze recursul
în interesul legii consideră că aceasta se apropie sensibil de o incriminare specială a unor modalităţi concrete de comitere a
infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prin folosirea de mijloace frauduloase.
- se reţine că folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete reprezintă o modalitate concretă de
inducere în eroare a autorităţii publice care acordă finanţarea, având drept consecinţă aprobarea finanţărilor din fonduri publice a
unei persoane care nu este îndreptăţită să le obţină întrucât, în fapt, nu îndeplineşte cerinţele de eligibilitate prevăzute de lege.
- infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal (înșelăciune) şi, respectiv, art. 306 din Codul penal diferă
una de cealaltă, prin faptul că, în cazul celei de-a doua, paguba este prezumată, fiind nerelevant dacă fondurile obţinute în mod
fraudulos au fost ori nu folosite conform destinaţiei. Astfel, chiar dacă proiectul pentru care a fost obţinută finanţarea a fost în
totalitate respectat, neregularităţile privind maniera de obţinere aduc şi prezumţia absolută a unei pagube cauzate finanţatorului prin
conduita inculpatului.
-norma prevăzută de art. 306 din Codul penal sancţionează o formă specifică de inducere în eroare comisă prin folosirea ori
prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării
finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.
- Prin prezentarea unor informaţii neadevărate, cuprinse în documente ori date false, inexacte sau incomplete, de care depinde
acordarea finanţării publice sau garantate prin fonduri publice - şi nu cofinanţate din bugetul naţional, cum este cazul deturnării de
fonduri ce provin din resurse europene - autorul infracţiunii se prezintă ca fiind eligibil pentru primirea acelor fonduri.
Conchizând, Înalta Curte apreciază că textul art. 306 din Codul penal instituie o incriminare specială, justificată prin
particularităţile constatării pagubei, care este prezumată absolut din însuşi faptul obţinerii frauduloase a fondurilor.
nr.78/2000
• Definiție
• Omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit prevederilor
legale pentru obținerea sau reținerea de fonduri ori active din bugetul
Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele
ei, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe
nedrept a acestor fonduri ori active, se pedepsește cu închisoare de la 2
la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
pedepsei se majorează cu jumătate. (art.18^1 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
nr.78/2000
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a făptuitorului de a furniza, autorității contractante, cu știință, datele
cerute potrivit prevederilor legale pentru obținerea sau reținerea de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei,
• Şi în cazul acestei fapte are loc o inducere în eroare a autorităţii competente, de această dată prin informări deficitare, realizate prin
ascunderea unei stări de fapt ori de drept, care dacă ar fi cunoscute ar conduce în mod automat la neeligibilitatea unui proiect şi la
neacordarea de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta sau in numele acesteia de autoritatea
contractantă.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept a acestor fonduri ori active din bugetul Uniunii
Europene sau bugetele administrate de aceasta sau în numele acesteia de autotitatea contractantă.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept a
acestor fonduri ori active. În cazul în care latura obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă
de timp infracțiunea se consumă în momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit.(ICCJ-Completul RIL ,
Decizia 5/2019
Decizie nr. 292/R din data de 30.03.2012 Curtea de Apel Târgu-Mureș)
• În drept:
• I. Faptele inculpatului R.Z. care, în calitatea acestuia de administrator al SC E.T.SRL , în realizarea aceleiași
rezoluții infracționale, în scopul obținerii cofinanțării din fonduri europene și în vederea implementării și
derulării proiectului privind construirea pensiunii turistice "E.G." Gheorgheni, a prezentat Agentiei Sapard
Alba Iulia următoarele documente false, inexacte sau incomplete - declaratia din 02.11.2005, prin care a
precizat că terenul pe care urma să se construiască pensiunea nu face obiectul unor litigii în instanță, deși
cunoștea aspectul contrar; declarația pe propria răspundere nr. 53/12.05.2006, în care a precizat că, toate
achizițiile proiectului au fost efectuate în mod corect și nu există conflicte de interese care să influențeze
decizia de atribuire a contractelor de achizitii servicii și lucrări, deși existau astfel de conflicte de interese
între firmele participante ( SC D.C. SRL si SC P.E.C. SRL); procesele - verbale de adjudecare a achizițiilor
de servicii sau lucrări nr. 17/22.08.2005, 18/23.08.2005, 33/06.03.2006, 55/15.05.2006, 56/15.05.2006, în
care s-au făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în privința ofertanților; procesul-verbal nr.
71/17.06.2006, anexat la cererea de plată a tranșei a doua, în care s-a menționat, contrar adevărului, data
începerii lucrărilor de construcție ca fiind 17.06.2006, deși lucrările au început în realitate la data de
11.05.2006, anterior încheierii contractului de finanțare; cererile de ofertă lansate către SC D.C. SRL si SC
P.E.C. SRL, firme între care existau conflicte de interese - în scopul de a obține pe nedrept, în doua tranșe,
suma totala de 286994.48 lei, , constituie infractiunea de obtinere pe nedrept de fonduri din bugetul
general al Comunitatii Europene, faptă prevăzută și pedepsită de art. 18^1, al.1 si 3 din Legea nr.
78/2000, cu aplicarea art. 41, al. 2 Cod penal.
OBȚINEREA DE FONDURI EUROPENE ILEGAL DAR
FĂRĂ A PRODUCE PREJUDICIU
• dacă se obțin fondurile ilegal, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit legislaţiei
române, chiar dacă aceste fonduri sunt utilizate conform destinaţiei pentru care au fost obţinute,
iar proiectul este dus până la capăt în parametrii prevăzuţi în contract. Or, în această situație, este injustă
recuperarea integrală a fondurilor, în măsura în care proiectul pentru care au fost obținute s-a derulat în
totalitate ori într-o mare măsură în condiții corespunzătoare.(Fraudarea fondurilor europene în materie
de cheltuieli – între prezent și viitor 18.02.2019 | Norel NEAGU)
• legiuitorul român ar trebui să reflecteze dacă nu ar trebui să nuanţeze urmarea imediată a acestei
infracţiuni, în sensul producerii unui prejudiciu bugetului general al Uniunii Europene, iar nu în sensul
obţinerii ilicite de fonduri, aşa cum este prevăzut în prezent. Altfel, s-ar putea ajunge în situaţia
paradoxală a condamnării unei persoane pentru fraudarea intereselor unionale în situaţia în care nu se
produce nici un prejudiciu bugetului unional. Fapta prin care se obţin ilicit fonduri care sunt folosite însă
conform destinaţiei acestora ar constitui, în această variantă, o infracţiune de drept comun (uz de fals,
fals în declaraţii etc.), iar nu o fraudă afectând interesele financiare unionale, ca în prezent.
• pentru obținerea de fonduri europene, în cvasitotalitatea cazurilor este vorba de o cofinanțare, uneori
sarcina cofinanțării aparținând beneficiarului, care se împrumută de la bănci pentru a asigura cota-parte
din cofinanțare.
• dacă proiectul este realizat integral în conformitate cu prevederile inițiale, simplul fapt că există anumite
declarații false, inexacte sau incomplete care au dus la obținerea acestor fonduri nu ar trebui să ducă la
consumarea infracțiunii, putându-se reține o infracțiune de fals absorbită.
nr.78/2000
• Definiție
• Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor sau
activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei se pedepsește cu închisoare de la un an la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
• Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu jumătate.(art.18^2 alin.(3) din Legea nr.78/2000)
• Practic, infracțiunea este o formă a infracțiunii de deturnare de fonduri, care în
sensul Directivei PIF, înseamnă acțiunea unui funcționar public căruia îi este
încredințată în mod direct sau indirect gestionarea de fonduri sau de active, în
sensul angajării sau plății fondurilor ori al însușirii sau utilizării activelor contrar
scopului preconizat în orice mod care prejudiciază interesele financiare ale
Uniunii.
• Directiva impune statelor condiții minime de implementare, lăsând la latitudinea
acestora extinderea prevederilor și asupra altor categorii de persoane.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, funcționar public, ori persoană fizică care a obținut asesmena fonduri
pe bază de proiecte, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a schimba, fără respectarea prevederilor legale, adică adică a
acelor prevederi care reglementează posibilitatea unei schimbări a destinației acestor fonduri, destinația fondurilor sau
activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• În ceea ce privește conceptul de „lege“, Curtea Constituțională , în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a reținut că
ordonanțele și ordonanțele de urgență ale Guvernului, sub aspect material, conțin norme de reglementare primară, având o
forță juridică asimilată cu a legii.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau bugetelelor administrate de
aceasta ori în numele ei, iar în cazul formei agravante, producerea unor consecințe deosebit de grave.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată, rezultă ex re, în cazul formei simple iar în cazul
formei agravante el trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
• Infracțiunea se consumă în momentul schimbării, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor sau
activelor obținute ori reținute din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• DECIZIA nr. 634 din 15 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 307 alin. (1) din Codul
penal
• Curtea reține că infracțiunea de deturnare de fonduri poate fi considerată o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât
presupune realizarea unui act contrar atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, care schimbă, prin încălcarea prevederilor legale,
destinația fondurilor bănești ori a resurselor alocate. Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, însă, în cazul infracțiunii de
deturnare de fonduri fapta se realizează prin schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități
publice sau instituții publice, „fără respectarea prevederilor legale“, existența infracțiunii nefiind condiționată de producerea unui
rezultat. Astfel, fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de deturnare de fonduri se consumă în momentul săvârșirii acțiunii
incriminate, respectiv în momentul schimbării destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau
instituții publice. Or, sumele de bani și resursele materiale din fondul public, satisfăcând un interes general, trebuie folosite conform
destinației stabilite, cu respectarea întocmai a disciplinei bugetare. Subiectul activ nemijlocit deși nu este determinat printr-o anumită
calitate, deturnarea de fonduri nu poate fi săvârșită în mod nemijlocit decât de funcționarul public care administrează aceste fonduri și
resurse materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice și care are obligația de a nu schimba destinația acestora și de a
cunoaște atât prescripțiile legislației primare - legi și ordonanțe, cât și conținutul actelor de reglementare secundară care vin să detalieze
legislația primară în această materie. Tocmai din acest motiv, în cazul infracțiunii de deturnare de fonduri, sintagma „fără respectarea
prevederilor legale“ are în vedere o sferă normativă mai largă, așadar, atât dispozițiile legislative de nivel primar, cât și cele de nivel
secundar, prin aceasta nefiind încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5).
• DECIZIE nr. 552 din 15 mai 2008 dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 78/2000, care reglementează una dintre modalităţile de
săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii
relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul
general al instituţiei europene. Aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se află în
ipoteza normei, fără nicio discriminare şi, de asemenea, nu încalcă niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la
apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate acestea.
nr.78/2000
• Definiție
• Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației unui
folos legal obținut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a
resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate
de aceasta ori în numele ei, se sancționează cu închisoare de la un an la
5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
pedepsei se majorează cu jumătate. (art.18^2 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)

• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică . Participația este posibilă sub toate
formele.
• Subiect activ al acestei infracţiuni este cel care a beneficiat de acordarea de fonduri europene sau a unui folos legal
obţinut.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a schimba, fără respectarea prevederilor legale, destinația unui
folos legal obținut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei.
Urmarea imediată constă într-o pagubă, diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei.
• Infracțiunea se consumă în momentul producerii rezultatului, respectiv diminuarea ilegală a resurselor din bugetul Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
nr.78/2000
• Definiție
• Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte
sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare
de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^3 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
nr.78/2000
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi sau prezenta de documente ori declarații false, inexacte
sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau
către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, respectiv de a diminua în mod
ilegal resursele ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul
Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
nr.78/2000
Având în vedere că textul art. 18^1 (1) din Legea nr.78/2000 este similar în ceea ce privește acțiunea
infracțională cu textul art.18^3 alin. (1) din Legea nr.78/2000, diferența constând în rezultatul urmărit,
Având în vedere noua orientare dată de Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie - Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,
Concluzionăm că folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate prin care mărfuri neaccizabile
importate în România din afara spațiului Uniunii Europene sunt declarate ca având o valoare mai mică decât
valoarea în vamă a acelor mărfuri care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către
bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârşită de
către aceeaşi persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului,
realizează conţinutul infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte
sau incomplete, prevăzută de art. 18^3 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1)
din Codul penal, în concurs real.
nr.78/2000
• Definiție
• Omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute potrivit prevederilor
legale, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau către bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei se pedepsește cu închisoare de
la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
pedepsei se majorează cu jumătate.(art.18^3 alin.(3) din Legea
nr.78/2000)
nr.78/2000
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a făptuitorului de a nu furniza, cu știință, datele cerute
potrivit prevederilor legale, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii
Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei .
• Infracțiunea se consumă în momentul diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul Uniunii Europene sau
către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei .
Infracțiunea prevăzută de art. 18^5 din Legea nr.78/2000
• Definiție
• Încălcarea din culpă de către directorul, administratorul sau persoana
cu atribuții de decizie ori de control în cadrul unui operator economic
a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvârșirea de
către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute
la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de corupție ori de
spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi directorul, administratorul sau persoana cu atribuții de decizie ori de control în cadrul
unui operator economic , inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.În cazul coautoratului
coautorii trebuie să aibă aceleași indatoriri de serviciu.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a încălca o îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă fapta a avut ca rezultat săvârșirea de către o persoană care se află în subordinea sa și care a
acționat în numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei
infracțiuni de corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, săvârșirea de către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de
corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei din culpă.
• Infracțiunea se consumă în momentul săvârșirii de către o persoană care se află în subordinea sa și care a acționat în
numele acelui operator economic a uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 18^1 - 18^3 sau săvârșirea unei infracțiuni de
corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Uniunii Europene.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!
•Întrebări?
Infracțiuni privind piața de
capital și asigurările
Infracțiunea prevăzută de art.279 lit.a) din Legea nr.297/2004 privind piața
de capital
Definiție:Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi prezentarea
cu intenție de către administratorul, directorul sau directorul executiv al societății către acționari de situații financiare
inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice ale societății;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar administratorul,
directorul sau directorul executiv al societății, persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a prezenta către acționari situații financiare
inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice ale societății;
• Infracțiunea prevăzută de art.279 lit.a) din Legea nr. 297/2004 se aseamănă cu infracţiunea prevăzută în art. 271 lit.b) din
Legea nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale care prevede se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al
directoratului ori reprezentantul legal al societății care prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație
financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii
situației ei reale;
• Deosebirea principală dintre aceste infracțiuni constă în aceea că infracțiunea prevăzută în art.279 lit.a) din Legea
nr.297/2004 este o infracțiune specială raportat la infracțiunea prevăzută de art.271 lit.b) din Legea nr.31/1990, care este
legea generală astfel că se aplică principiul ,,specialul derogă generalului” .
• Alte deosebiri privesc limitele sancționatorii precum și scopul, în cazul infracțiunii prevăzută în art.271 lit.b) din
Legea nr.31/1990 scopul este ascunderea situației reale a societății, inclusiv din punct de vedere juridic nu numai
economic, această faptă săvârșindu-se întotdeauna cu intenție directă.
Infracțiunea prevăzută de art.279 lit.a) din Legea nr.297/2004 privind piața
de capital
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea societății , putându-se produce confuzie printre
acționari.
Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă, deoarece autorul cunoaște sau ar fi trebuit
să cunoască faptul că situațiile financiare sunt inexacte sau că informațiile privind condițiile economice ale societății sunt
nereale.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc prezentarea sub orice formă către asociații societății a unor situații
financiare inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice ale societății;
Infracțiunea prevăzută de art.262 lit.a) din Legea nr.126/2018 privind
piața de instrumente financiare
Definiție: Constituie infracțiune și se sancționează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările
ulterioare, furnizarea de servicii de investiții sau desfășurarea de activități de investiții fără a deține autorizația sau aprobarea necesară
conform următoarelor dispoziții:(i) art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) și (10), art. 122 alin. (2), art. 129 alin. (1) și art. 162;(ii) art. 7 alin. (1) a
treia teză sau art. 11 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014;
Articolul 348 din Codul penal Exercitarea fără drept a unei profesii sau activități
Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele
legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a furniza servicii sau desfășura activități de
investiții fără a deține autorizația sau aprobarea necesară de la Autoritatea de Supraveghere Financiară.
• Conform art.3 pct. 65 din Legea nr.126/2018 prin servicii și activități de investiții se înțelege orice serviciu și orice activitate
enumerate în anexa nr. 1 secțiunea A și referitoare la orice instrument prevăzut în anexa nr. 1 secțiunea C;
• Astfel sunt considerate servicii și activități de investiții următoarele : 1. Primirea și transmiterea de ordine privind unul sau mai
multe instrumente financiare 2. Executarea ordinelor în numele clienților 3. Tranzacționarea pe cont propriu 4. Administrarea de
portofolii 5. Consultanță de investiții 6. Subscrierea de instrumente financiare și/sau plasarea de instrumente financiare cu angajament
. Plasarea de instrumente financiare fără angajament ferm 8. Operarea unui sistem multilateral de tranzacţionare, (SMT) 9. Operarea
unui sistem organizat de tranzacționare SOT.
Infracțiunea prevăzută de art.262 lit.a) din Legea nr.126/2018 privind piața de
instrumente financiare
• Sunt considerate instrumente financiare următoarele: 1. Valori mobiliare 2. Instrumente ale pieței monetare 3. Unități ale organismelor de
plasament 4. Contractele de opțiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe rate și orice alte contracte derivate referitoare la
titluri de valoare, valute, rate ale dobânzii sau ale rentabilității, certificate de emisii sau alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori
financiari care pot fi decontate prin livrare fizică sau în fonduri bănești 5. Contractele de opțiuni, contractele futures, contractele swap, contractele
forward și orice alte contracte derivate referitoare la mărfuri care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi decontate în fonduri bănești la
cererea uneia dintre părți, altfel decât în caz de încălcare a obligațiilor sau de alt incident care conduce la reziliere 6. Contractele de opțiuni,
contractele futures, contractele swap, contractele forward și orice alt contract derivat referitor la mărfuri care poate fi decontat prin livrare fizică,
cu condiția să fie tranzacționat pe o piață reglementată, pe un SMT sau un SOT, cu excepția produselor energetice angro tranzacționate pe un SOT
care trebuie decontate prin livrare fizică 7. Contractele de opțiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward și orice alte contracte
derivate referitoare la mărfuri care pot fi decontate prin livrare fizică, care nu au fost prevăzute în alt mod la punctul 6 din prezenta secțiune și
neavând scopuri comerciale, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate 8. Instrumentele derivate care servesc la transferul
riscului de credit 9. Contractele financiare pentru diferențe 10. Contractele de opțiuni, contractele futures, contractele swap, contractele forward pe
rate și orice alte contracte derivate referitoare la variabile climatice, la taxe de navlu sau la rate ale inflației sau alte statistici economice oficiale
care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi decontate în fonduri bănești la cererea uneia dintre părți, altfel decât în caz de încălcare a
obligațiilor sau de alt incident care conduce la reziliere, precum și orice alte contracte derivate privind active, drepturi, obligații, indici și indicatori
care nu au fost prevăzute în alt mod în prezenta secțiune, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate ținând seama dacă, în
special, sunt tranzacționate pe o piață reglementată, un SOT sau un SMT 11. Certificatele de emisii care constau în orice unități recunoscute ca
fiind conforme cu cerințele H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, și
ale O.U.G. nr. 115/2011 .
• -Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru autorizarea, organizarea şi funcţionarea operatorilor de piaţă, pieţelor reglementate,
sistemelor multilaterale de tranzacţionare, denumite în continuare SMT și sistemelor organizate de tranzacționare, denumite în continuare SOT,
desfășurată intr-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se produce confuzie printre participanți.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu are autorizația pentru a desfășura servicii
și activități de investiții .
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc desfășurarea
oricăruia dintre serviciile și/sau activitățile de investiții fără a deține autorizația necesară.
Infracțiunea prevăzută de art.262 lit.b) din Legea nr.126/2018 privind
Definiție: Constituie infracțiune și se sancționează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și
completările ulterioare, desfășurarea fără autorizație a oricăror activități sau operațiuni pentru care reglementările
europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE cer autorizarea.
Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții
decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate orice persoana fizică sau persoana juridică.
Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a desfășura activități sau
operațiuni fără a deține autorizația sau aprobarea necesară conform DIRECTIVEI 2014/65/UE A PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei
2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE.
• Astfel conform art.5 din Directivă, fiecare stat membru impune ca furnizarea de servicii de investiții și/sau exercitarea
activităților de investiții ca ocupație sau activitate obișnuită cu titlu profesional să facă obiectul unei autorizări prealabile .
• Statul membru de origine se asigură că autorizația precizează serviciile sau activitățile de investiții pe care firma de
investiții respectivă este autorizată să le furnizeze. Autorizația poate acoperi unul sau mai multe dintre serviciile auxiliare
prevăzute în anexa I secțiunea B. Cu toate acestea, în niciun caz, ea nu poate fi eliberată exclusiv pentru prestarea de
servicii auxiliare.
Infracțiunea prevăzută de art.262 lit.b) din Legea nr.126/2018 privind
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru autorizarea, organizarea şi funcţionarea operatorilor de piaţă,
pieţelor reglementate, sistemelor multilaterale de tranzacţionare, denumite în continuare SMT și sistemelor organizate de
tranzacționare, denumite în continuare SOT, desfășurată intr-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se
produce confuzie printre participanți.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu are autorizația
pentru a desfășura servicii și activități de investiții .
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care
are loc desfășurarea oricăruia dintre serviciile și/sau activitățile de investiții fără a deține autorizația necesară.
Infracțiunea prevăzută de art.265 din Legea nr.126/2018 privind piața de
Definiție: Desfășurarea fără autorizație a oricăror activități sau operațiuni specifice depozitarului central constituie infracțiune și se
sancționează conform prevederilor art. 348 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele
legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a desfășura activități sau operațiuni specifice
depozitarului central.
Conform art.176 din Legea nr.126/2018, Depozitarul central de instrumente financiare, altele decât cele derivate, este constituit sub
forma unei persoane juridice ca societate pe acțiuni, emitentă de acțiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990,
republicată, autorizată și supravegheată de A.S.F., care administrează un sistem de decontare a instrumentelor financiare, altele decât cele
derivate, menționat la pct. 3 din secțiunea A din anexa la Regulamentul (UE) nr. 909/2014 și care furnizează cel puțin un alt serviciu de
bază prevăzut în aceeași secțiune din anexa respectivă.(2) Orice persoană juridică din România care se încadrează în definiția depozitarului
central trebuie să obțină autorizarea A.S.F. înainte de a-și începe activitatea.
Depozitarul central își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale reglementărilor emise de A.S.F., ale
Regulamentului (UE) nr. 909/2014, precum și ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare, după caz, adoptate de Comisia
Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menționat mai sus.
Depozitarul central efectuează operațiuni de decontare a tranzacțiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în
conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Regulamentului (UE) nr. 909/2014, ale actelor delegate și ale actelor de punere în aplicare,
după caz, adoptate de Comisia Europeană prin care sunt reglementate aspecte care fac obiectul regulamentului european menționat mai sus.
Infracțiunea prevăzută de art.265 din Legea nr.126/2018 privind piața de
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru autorizarea, organizarea şi funcţionarea operatorilor
de piaţă, pieţelor reglementate, sistemelor multilaterale de tranzacţionare, denumite în continuare SMT și
sistemelor organizate de tranzacționare, denumite în continuare SOT, desfășurată într-o piață reglementată și
supravegheată prudențial, putându-se produce confuzie printre participanți.
Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea
faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu are
autorizația pentru a desfășura servicii și activități de investiții .
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în
momentul în care are loc desfășurarea oricăruia dintre serviciile și/sau activitățile de investiții fără a deține
autorizația necesară.
Infracțiunea prevăzută de art.134 alin.1) din Legea nr.24/2017 privind
emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață
Definiție: Prezentarea cu intenție de către membrul consiliului de administrație, administratorul, directorul, directorul general, membrul
consiliului de supraveghere, membrul directoratului ori reprezentantul legal, sau, după caz, de către membrii organelor administrative, de
conducere sau de supraveghere ale emitentului către deținătorii de valori mobiliare de situații financiare inexacte ori de informații nereale
privind condițiile economice ale emitentului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor
drepturi.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar membrul consiliului de administrație
administratorul, directorul, directorul general, sau directorul executiv al societății, membrul consiliului de supraveghere, membrul directoratului
ori reprezentantul legal, sau, după caz, de către membrii organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale emitentului, atât
persoana fizică cât și persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a prezenta către deținătorii de valori mobiliare de situații
financiare inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice ale emitentului.
• Conform art.3 pct. 84 din Legea nr.126/2018 prin valori mobiliare se înțelege clasele de titluri de valoare care pot fi negociate pe piața de
capital, cu excepția instrumentelor de plată, precum: acțiunile deținute la societăți și alte titluri de valoare echivalente acțiunilor deținute la
societăți, la societăți de tip parteneriat sau la alte entități, precum și certificatele de depozit pentru acțiuni, obligațiunile și alte titluri de
creanță securitizate, inclusiv certificatele de depozit pentru astfel de titluri; orice alte titluri de valoare care conferă dreptul de a cumpăra sau
de a vinde asemenea valori mobiliare sau care conduc la o decontare în numerar, stabilită în raport cu valori mobiliare, monede, rate ale
dobânzii sau rentabilității, mărfuri sau alți indici ori unități de măsură.
• Din analiza art.61 din Legea nr.24/2017, rezultă că faptele pot fi comise prin inserarea acestor date inexacte în rapoartele trimestriale,
semestriale și anuale, în situațiile financiare individuale ori consolidate, acestea fiind puse la dispoziția publicului în scris sau în orice alt mod
aprobat de A.S.F. Emitentul publică un comunicat de presă cel puțin într-un cotidian de circulație națională, prin care investitorii sunt
informați cu privire la disponibilitatea acestor rapoarte care sunt transmise spre publicare în termen de 5 zile de la data aprobării. Raportarea
include orice informație semnificativă, pentru ca investitorii să facă o evaluare fundamentată privind activitatea societății, a profitului sau
pierderii și indică orice factor special care a influențat aceste activități. Situația financiară este prezentată comparativ cu situația financiară
existentă în aceeași perioadă a anului financiar precedent.
• Membrii organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale emitentului sunt obligați să prezinte deținătorilor de valori
mobiliare situații financiare exacte și informații reale privind condițiile economice ale emitentului.(art.62 din Legea nr.134 alin.1) din Legea
nr.24/2017)
• Conform art.45 alin.3 lit.a) și art.102, art.108 alin.3 din Legea nr.24/2017, prin emitent se înțelege o persoană juridică sau altă entitate legală
reglementată de dreptul public sau privat, inclusiv un stat, ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. În
cazul certificatelor de depozit admise la tranzacționare pe o piață reglementată, emitent înseamnă emitentul valorilor mobiliare reprezentate
care pot fi admise sau nu la tranzacționare pe o piață reglementată; Emitenții sunt obligați să se înregistreze la A.S.F. și să ridice certificatul
emis ce atestă înregistrarea valorilor mobiliare, să încheie contracte de servicii de registru cu depozitarul central pe baza cărora sunt efectuate
operațiuni de depozitare și registru și să respecte cerințele de raportare stabilite prin prezenta lege și reglementările A.S.F., precum și cele ale
piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de aceștia.(art.46 din Legea nr.24/2017)
• Infracțiunea prevăzută de art.134 alin.1) din Legea nr.24/2017 se aseamănă cu infracțiunea prevăzută de art.279 lit.a) din Legea nr.
297/2004 și respectiv cu infracţiunea prevăzută în art. 271 lit.b) din Legea nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale .
• Deosebirea principală dintre aceste infracțiuni constă în aceea că infracțiunea prevăzută de art.134 alin.1) din Legea nr.24/2017 este o
infracțiune specială raportată la infracțiunea prevăzută în art.279 lit.a) din Legea nr. 297/2004, precum și față infracțiunea prevăzută de
art.271 lit.b) din Legea nr.31/1990, care sunt legi generale astfel că se aplică principiul ,,specialul derogă generalului” .
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea societății , putându-se produce confuzie printre deținătorii de valori
mobiliare.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă, deoarece autorul cunoaște sau ar fi trebuit să cunoască
faptul că situațiile financiare sunt inexacte sau că informațiile privind condițiile economice ale societății sunt nereale.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc prezentarea
sub orice formă către deținătorii de valori mobiliare a unor situații financiare inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice
ale societății;
Definiție:Utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate, astfel cum este prevăzută la art. 116 constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
Prin derogare de la prevederile art. 137 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare,
în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 134 alin. (2)-(5), persoanele juridice sunt sancționate cu amendă de la 167 lei pe zi amendă
până la 275.000 lei pe zi amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația
este posibilă sub toate formele.
Conform art.116 din Legea nr.24/2017, prezentul articol se aplică oricărei persoane care deține informații privilegiate ca urmare a
faptului că persoana respectivă:
a) este administrator, membră a consiliului de administrație, director, director general, membră a consiliului de supraveghere,
membră a directoratului ori reprezentantul legal, sau, după caz, este membră în organele administrative, de conducere sau de
supraveghere ale emitentului sau ale participantului pe piața certificatelor de emisii;
b) deține o parte din capitalul emitentului sau al participantului pe piața certificatelor de emisii;
c) are acces la informații prin natura postului ocupat, a profesiei sau a sarcinilor profesionale; sau
d) a obținut informațiile, în mod direct sau indirect, în urma săvârșirii unei infracțiuni.
Prezentul articol se aplică, de asemenea, oricărei persoane care a obținut informații privilegiate în alte împrejurări decât cele
menționate la alin. (2), în cazul în care persoana respectivă știe sau ar trebui să știe că sunt informații privilegiate.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza în mod abuziv informațiile
privilegiate.
• Conform art.116 din legea nr.24/2017, utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate are loc atunci când o persoană deține
informații privilegiate și utilizează aceste informații pentru a achiziționa sau a ceda instrumente financiare la care se
referă informațiile respective, în nume propriu sau în numele unui terț, direct sau indirect.
• Utilizarea informațiilor privilegiate prin anularea sau modificarea unui ordin privind un instrument financiar la care se
referă informațiile, în cazul în care acel ordin a fost emis înainte ca persoana în cauză să cunoască informațiile
privilegiate, se consideră de asemenea ca fiind utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate.
• Utilizarea recomandărilor sau acționarea pe baza îndemnurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) devine utilizare abuzivă a
informațiilor privilegiate în cazul în care persoana care utilizează recomandarea sau urmează îndemnul știe că se bazează
pe informații privilegiate.
• În cazul licitațiilor pentru certificate de emisii sau alte produse licitate pe baza acestora care sunt organizate în temeiul
Regulamentului (UE) nr. 1031/2010, utilizarea informațiilor privilegiate menționată la alin. (4) cuprinde și prezentarea,
modificarea sau retragerea unei oferte de către o persoană în nume propriu sau în numele unui terț.
• În sensul prezentului articol, faptul că o persoană deține sau a deținut informații privilegiate nu se consideră că
persoana respectivă a utilizat informațiile respective și că ar fi implicată astfel în utilizarea abuzivă a informațiilor
privilegiate printr-un act de achiziționare sau înstrăinare, atunci când comportamentul său este calificat drept
comportament legitim în conformitate cu prevederile art. 9 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
• Conform art.114 din Legea nr.24/2017, prin informație privilegiată se înțelege o informație cu caracter precis care nu a
fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți ori la unul sau mai multe
instrumente financiare, și care, dacă ar fi făcută publică, ar putea influența semnificativ prețul acelor instrumente
financiare sau prețul instrumentelor financiare derivate conexe.
• Atunci când se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri, informația privilegiată înseamnă informația cu
caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă direct sau indirect la unul sau mai multe astfel de instrumente
financiare derivate sau care se referă direct la contractul spot pe mărfuri conex și care, în cazul în care ar fi făcută publică,
ar putea influența semnificativ prețul unor astfel de instrumente financiare derivate sau al contractelor spot pe mărfuri
conexe, și în cazul în care aceasta este o informație care este așteptată în mod rezonabil să fie divulgată sau pentru care
există obligativitatea de divulgare în conformitate cu legislația europeană sau națională aplicabilă, norme de piață,
contracte, practici sau uzanțe privind piețele instrumentelor derivate pe mărfuri sau piețele spot relevante.
• Atunci când se referă la certificatele de emisii sau produsele licitate pe baza acestora, informația privilegiată
înseamnă informația cu caracter precis, care nu a fost făcută publică, care se referă direct sau indirect la unul sau mai
multe astfel de instrumente și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar putea influența semnificativ prețul unor astfel
de instrumente sau prețul instrumentelor financiare derivate conexe.
• Pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacționarea instrumentelor financiare,
informația privilegiată înseamnă, totodată, informația cu caracter precis, transmisă de un client, în legătură cu ordinele
sale care nu au fost încă executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți ori la unul sau mai
multe instrumente financiare, informație care, dacă ar fi făcută publică, ar putea avea efecte semnificative asupra prețului
respectivelor instrumente financiare, asupra prețului contractelor spot pe mărfuri conexe sau asupra prețului
instrumentelor financiare derivate conexe.
Prin informație cu caracter precis se înțelege acea informație care indică un set de circumstanțe care există sau despre
care se poate estima în mod rezonabil că vor exista, sau un eveniment care s-a produs sau se poate estima în mod rezonabil
că se va produce și pe baza căreia, datorită naturii specifice a acesteia, se poate trage o concluzie cu privire la efectul pe care
îl pot avea respectivele circumstanțe sau respectivul eveniment asupra prețului instrumentelor financiare, asupra prețului
instrumentelor financiare derivate conexe, asupra prețului contractelor spot pe mărfuri conexe sau asupra prețului
produselor licitate pe baza certificatelor de emisii. În acest context, în cazul unui proces prelungit menit să producă sau care
are ca rezultat anumite circumstanțe sau un anumit eveniment, aceste circumstanțe viitoare sau acel eveniment viitor,
precum și etapele intermediare ale acelui proces menit să producă sau să aibă drept rezultat circumstanțele viitoare sau
evenimentul în cauză, pot fi privite ca informații precise.
O etapă intermediară a unui proces prelungit este considerată informație privilegiată dacă, în sine, satisface criteriile
aferente informațiilor privilegiate menționate în prezentul articol.
Prin informație care, „dacă ar fi transmisă public, ar putea influența semnificativ prețul acelor instrumente financiare
sau prețul instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură, al contractelor spot pe mărfuri conexe sau al
produselor licitate pe baza certificatelor de emisii“ se înțelege acea informație pe care un investitor rezonabil o poate
folosi în fundamentarea deciziilor sale de investiție.
În cazul participanților la piața certificatelor de emisii cu un nivel agregat al emisiilor sau o putere termică nominală
egală sau mai mică decât pragul fixat în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) al doilea paragraf din Regulamentul
(UE) nr. 596/2014, se consideră că informațiile legate de operațiunile lor fizice nu au un efect semnificativ asupra prețului
certificatelor de emisii, al produselor licitate pe baza acestora sau al instrumentelor financiare derivate.(art.115 din Legea
nr.24/2017)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea emitenților de instrumente financiare și
operațiuni de piață desfășurată într-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se produce
concurență neloială printre participanți.
faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că
utilizează în mod fraudulos informațiile privilegiate.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește . (art.135 din Legea nr.24/2017)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc una dintre activitățile prin care se utilizează abuziv
informațiile privilegiate.
Definiție:Recomandarea sau determinarea unei alte persoane să participe la practici de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate
prevăzută la art. 117 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a recomanda sau determina o altă persoană să participe la
practici de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate. Conform art.117 din Legea nr.24/2017, recomandarea sau determinarea unei alte
persoane să participe la practici de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate are loc în cazul în care persoana deține informații
privilegiate și:
a) pe baza informațiilor respective, recomandă unei alte persoane să achiziționeze sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se
referă informațiile sau determină persoana respectivă să realizeze o astfel de achiziție sau înstrăinare; sau
b) pe baza informațiilor respective, recomandă unei alte persoane să anuleze sau să modifice un ordin privind un instrument financiar la
care se referă informațiile respective sau convinge persoana respectivă să realizeze anularea sau modificarea respectivă.
Prevederile art. 116 alin. (2), (3) și (7) se aplică în mod corespunzător.
Astfel, prezentul articol se aplică oricărei persoane care deține informații privilegiate ca urmare a faptului că persoana respectivă:
a) este administrator, membră a consiliului de administrație, director, director general, membră a consiliului de supraveghere, membră a
directoratului ori reprezentantul legal, sau, după caz, este membră în organele administrative, de conducere sau de supraveghere ale
emitentului sau ale participantului pe piața certificatelor de emisii;
b) deține o parte din capitalul emitentului sau al participantului pe piața certificatelor de emisii;
c) are acces la informații prin natura postului ocupat, a profesiei sau a sarcinilor profesionale; sau
d) a obținut informațiile, în mod direct sau indirect, în urma săvârșirii unei infracțiuni.
Prezentul articol se aplică, de asemenea, oricărei persoane care a obținut informații privilegiate în alte
împrejurări decât cele menționate la alin. (2), în cazul în care persoana respectivă știe sau ar trebui să știe că
sunt informații privilegiate. În sensul prezentului articol, faptul că o persoană deține sau a deținut informații
privilegiate nu se consideră că persoana respectivă a utilizat informațiile respective și că ar fi implicată astfel în
utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate printr-un act de achiziționare sau înstrăinare, atunci când
comportamentul său este calificat drept comportament legitim în conformitate cu prevederile art. 9 din
Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea emitenților de instrumente financiare și
operațiuni de piață desfășurată într-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se produce
concurență neloială printre participanți.
faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că
utilizează în mod fraudulos informațiile privilegiate.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește .(art.135 din Legea nr.24/2017)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc una dintre activitățile prin care se utilizează abuziv
Definiție:Divulgarea ilegală a informațiilor privilegiate prevăzută la art. 118 și 119 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de
la un an la 5 ani.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza contribuția la fondul de pensii în alte scopuri
• Conform art. 118 din Legea nr. 24/2017, în sensul prezentului titlu, divulgarea ilegală a informațiilor privilegiate are loc în cazul în
care o persoană deține informații privilegiate și divulgă informațiile respective unei alte persoane, cu excepția cazului în care divulgarea
se face prin exercitarea normală a postului ocupat, profesiei sau sarcinilor profesionale, inclusiv în cazul în care divulgarea este
calificată drept sondare a pieței, efectuată în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1)-(8) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
• (2) Prezentul articol se aplică oricărei persoane în situațiile sau circumstanțele menționate la art. 116 alin. (2) și (3).
• În sensul prezentului titlu, transmiterea recomandărilor sau îndemnurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) devine divulgare ilegală a
informațiilor privilegiate în temeiul prezentului articol în cazul în care persoana care transmite recomandarea sau îndemnul știe sau ar
trebui să știe că acestea se bazează pe informații privilegiate.(art.119 din Legea nr.24/2017)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață
desfășurată într-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se produce concurență neloială printre participanți.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că utilizează în mod fraudulos
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește .(art.135 din Legea nr. 24/2017)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc una dintre activitățile prin care se utilizează abuziv informațiile privilegiate.
Definiție: Manipularea pieței, astfel cum este prevăzută la art. 120 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un
an la 5 ani.
Prin derogare de la prevederile art. 137 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare,
în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 134 alin. (2)-(5), persoanele juridice sunt sancționate cu amendă de la 167 lei pe zi amendă
până la 275.000 lei pe zi amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a manipula piața de capital. Conform art.120 (1) în
sensul prezentului titlu, manipularea pieței reprezintă următoarele tipuri de activități:
• a) efectuarea unei tranzacții, plasarea unui ordin de tranzacționare sau orice alt comportament care oferă sau este probabil să
ofere indicații false sau înșelătoare cu privire la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar, al unui contract spot pe
mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează ori este probabil să fixeze prețul unuia
sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate
de emisii la un nivel anormal sau artificial, cu excepția cazului în care motivele pentru care persoana care a participat la tranzacții
sau a plasat ordinele de tranzacționare a acționat astfel sunt conform dispozițiilor legale aplicabile și respectivele tranzacții sau
ordine de tranzacționare sunt în conformitate cu practicile de piață acceptate la locul de tranzacționare în cauză, în măsura în care
acestea au fost aprobate conform prevederilor art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014;
• b) efectuarea unei tranzacții, plasarea unui ordin sau orice altă activitate sau comportament care influențează sau este probabil să
influențeze prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat
având la bază certificate de emisii, prin recurgerea la un procedeu fictiv sau orice altă formă de înșelăciune sau artificiu;
• .
• c) diseminarea de informații prin mijloace de comunicare în masă, inclusiv pe internet sau prin orice alte mijloace, care
dă sau este probabil să dea semnale false sau înșelătoare referitoare la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar,
al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează prețul
unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la
bază certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, inclusiv diseminarea de zvonuri, atunci când persoanele care
au realizat diseminarea obțin, pentru sine sau pentru altă persoană, foloase sau beneficii ca urmare a diseminării
informațiilor în cauză și cu condiția ca aceste persoane să fi știut sau să fi trebuit să știe că acestea sunt false sau
înșelătoare; sau
• d) transmiterea de informații false sau înșelătoare sau furnizarea de date de intrare false sau înșelătoare sau orice alt
comportament care manipulează calcularea unui indice de referință, cu condiția ca persoana care a realizat transmiterea
sau furnizarea respectivelor informații sau date să fi știut sau să fi trebuit să știe că acestea sunt false sau înșelătoare.
• În sensul prevederilor alin. (1), următoarele situații sunt considerate operațiuni de manipulare a pieței:
• a) conduita unei persoane sau a unor persoane, care acționează în colaborare pentru a-și asigura o poziție dominantă
asupra cererii sau ofertei aferente unui anumit instrument financiar, contract spot pe mărfuri sau produs licitat pe baza
unor certificate de emisii, care are sau este probabil să aibă ca efect fixarea, directă sau indirectă, a prețului de vânzare
sau cumpărare ori crearea altor condiții incorecte de tranzacționare;
• b) cumpărarea sau vânzarea de instrumente financiare la momentul deschiderii sau închiderii pieței, care are sau este
probabil să aibă efectul inducerii în eroare a investitorilor care acționează pe baza prețurilor afișate, inclusiv a prețurilor
de deschidere și de închidere;
• c) plasarea de ordine într-un loc de tranzacționare, inclusiv anularea sau modificarea acestora, prin orice mijloace de tranzacționare
disponibile, inclusiv mijloace electronice precum strategii de tranzacționare algoritmică și de înaltă frecvență și care are unul din
efectele menționate la lit. a) sau b) prin:
• (i) întreruperea sau amânarea funcționării sistemului de tranzacționare din respectivul loc de tranzacționare sau prin crearea condițiilor
pentru a se produce aceste efecte;
• (ii) producerea de dificultăți pentru alte persoane de a identifica ordinele reale din sistemul de tranzacționare din respectivul loc de
tranzacționare sau fiind probabil să genereze astfel de efecte, inclusiv prin introducerea de ordine care are ca efect supraîncărcarea sau
destabilizarea registrului de ordine; sau
• (iii) crearea sau probabilitatea să creeze un semnal fals sau înșelător cu privire la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar, în
particular prin introducerea de ordine cu scopul de a iniția sau accentua o anumită tendință;
• d) beneficierea de accesul regulat sau ocazional la mijloacele media, electronice sau tradiționale, prin exprimarea unei opinii în legătură
cu un instrument financiar, un contract spot pe mărfuri sau un produs licitat având la bază certificate de emisii sau indirect, în legătură cu
emitentul acestuia, în condițiile în care instrumentul financiar, contractul spot pe mărfuri sau produsul licitat, având la bază certificate de
emisii, era deja deținut și s-a profitat ulterior de impactul opiniilor exprimate cu privire la acel instrument financiar, contract spot pe
mărfuri sau produs licitat având la bază certificate de emisii, fără a fi făcut în același timp public acel conflict de interese, într-o manieră
corectă și eficientă;
• e) cumpărarea sau vânzarea de certificate de emisii sau instrumente derivate conexe pe piața secundară, anterior licitației desfășurate în
conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1031/2010, având ca efect fixarea prețului de licitație pentru produsele licitate la
un nivel anormal sau artificial sau inducerea în eroare a persoanelor participante la licitații.
• Conform art.121 din Legea nr.24/2017, practicile de piață acceptate se referă la practicile utilizate în cadrul uneia sau a mai multor piețe
și care sunt agreate de A.S.F., în conformitate cu procedurile europene.
• Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotărat că infracțiunea de manipulare a pieței de capital prevazută în art. 279 alin. (1) combinat cu
art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 poate fi comisă numai în legatură cu instrumentele financiare admise la
tranzactionare pe o piata reglementată sau cu instrumentele financiare pentru care a fost înregistrata o cerere de admitere la
tranzactionare pe o piață reglementată, potrivit art. 253 din Legea nr. 297/2004. În raport cu Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii
Europene privind infracțiunea de manipulare a pieței de capital (Camera a doua) din 22 martie 2012 in Cauza C-248/11, piața RASDAQ
nu constituie o piată reglementată, în sensul normei de incriminare prevăzute în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244
alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004 si, în consecinta, acțiunile descrise in norma de incriminare, comise în legatură cu piata RASDAQ,
nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) combinat cu art. 248 raportat la art. 244 alin. (5) lit. a) din Legea nr.
297/2004. (Decizia nr.865 din 13 martie 2013, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casatie și Justitie, având ca obiect
infracțiunea de manipulare a pieței de capital)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea emitenților de instrumente financiare și operațiuni de piață
desfășurată într-o piață reglementată și supravegheată prudențial, putându-se produce concurență neloială printre participanți.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că efectuează operațiuni de
manipulare a pieței.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește .(art.135 din Legea nr.24/2017)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc una dintre activitățile prin care se realizează manipularea pieței.
Infracțiunea prevăzută de art.39 alin.8 din Legea nr.32/2000 privind
activitatea de supraveghere a intermediarilor în asigurări și reasigurări
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta oricărei persoane constând în desfășurarea
activității de intermediere în asigurări și/sau reasigurări în/din România fără autorizarea A.S.F., precum și desfășurarea activității fără înscrierea în
registrele prevăzute la art. 5 lit. q).
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub
toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alterntivă a făptuitorului de a desfășura activitate de intermediere în asigurări și/sau
reasigurări în/din România fără autorizarea ASF ori desfășurarea activității fără înscrierea în Registrul brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare
și/sau Registrul intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări.
• Conform art.2 pct. 2 din Legea nr.32/2000, activitatea de intermediere în reasigurări este definită ca activitatea de introducere, propunere ori
îndeplinire a altor activități preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistență pentru administrarea ori îndeplinirea unor
contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activități nu vor fi considerate activități de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt
îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acționează sub responsabilitatea reasigurătorului. Nu vor fi considerate
activități de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informații în mod ocazional, în contextul unei alte activități profesionale, al
cărei scop nu constă în oferirea de asistență clienților în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător
pe baze profesionale, precum și regularizarea daunelor.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de supraveghere a intermediarilor în asigurări și reasigurări desfășurată
intr-o piață reglementată și supravegheată prudențial.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu are autorizația ASF pentru a desfășura
activitate de intermediere în asigurări și/sau reasigurări în/din România ori faptul că își desfășoră activitatea fără înscrierea în Registrul brokerilor
de asigurare și/sau de reasigurare și/sau Registrul intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc desfășurarea
uneia dintre acâiunile care realizează activitatea de intermediere în asigurări sau reasigurări.
Infracțiuni privind
nesocotirea încrederii
Infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.238 din Codul penal
Definiție: Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui
titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a-și însuși, dispune, folosi ori refuzul de a-l
restitui, pe nedrept a unui bun mobil al altuia care i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop.
• Se observă că făptuitorul a intrat în mod legal în posesia bunului, în baza unui titlu și cu un anumit scop, cum ar fi spre exemplu, un
contract de depozit sau un contractul de leasing, dar prin nesocotirea încrederii acesta dispune pe nedrept de bun.
• În practica judiciară s-a decis că folosirea unui autoturism după momentul rezilierii contractului de leasing financiar, oprirea
sistemului GPS și scoaterea fără drept a autovehiculului din țară, deși nu exista un asemenea drept, stipulat in contract, confirmă
elementul material al infractiunii prev. de art. 238 alin. 1 Cod penal în modalitățile: folosirea pe nedrept al unui bun mobil al altuia, si
refuzul nejustificat de a-l restitui.(Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Penala, Decizia nr. 1098 din 16 octombrie 2017 -
https://consultantavocat.ro/abuz-de-incredere-contract-de-leasing-financiar-elemente-constitutive/
• Urmarea imediată constă într-un prejudiciu pentru persoana vătămată, reprezentând contravaloarea bunului.
Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște că bunul nu îi aparține și că i-a fost
încredințat cu aun anume scop.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc
însușirea, dispunerea, folosirea sau refuzul de a restitui bunul părții vătămate.
• Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părților înlătură
răspunderea penală
Infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.238 din Codul penal
Studiu de caz Dec. ÎCCJ (SP) nr. 399/A/2016 (https://www.universuljuridic.ro/infractiunea-de-abuz-de-incredere-apel-ncp-ncpp/)
• Înalta Curte constată că prin Rechizitoriul nr. x/P/2013 din 10 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus
trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:A., administrator la SC B. SRL, cunoscut cu antecedente penale, pentru
săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere în formă continuată, prev. de art. 238 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din
N.C.P. și art. 5 din N.C.P.
• – SC B. SRL, înmatriculată la Oficiul Național al Registrului Comerțului din 2012, cu sediul social în mun. Craiova, jud. Dolj, în fapt, în
prezent, sediul social fiind în mun. Craiova, jud. Dolj, necunoscută cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de
încredere în formă continuată, prev. de art. 238 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5 din N.C.P.
• S-a reținut că, fapta săvârșită de inculpatul A. care, în perioada 9 ianuarie 2013 – 11 iunie 2013, în calitate de administrator al inculpatei
SC B. SRL, a dispus pe nedrept de cantitatea de 19.385,68 litri motorină, care i-a fost lăsată în custodie, pe bază de procese – verbale, de
către persoana vătămată SC C. SRL, în perioada 9 ianuarie 2013 – 15 mai 2013, pentru a fi distribuită către clienții SC C. SRL,
identificați prin cârdurile emise de managerul SC C. SRL, conform contractului de parteneriat din 9 ianuarie 2013, vânzând o parte din
această cantitate – 15.951,18 litri – către clienții proprii, iar diferența de 3.434,50 litri a folosit-o pentru consum propriu, pricinuindu-i o
pagubă persoanei vătămate SC C. SRL în sumă de 106.460 lei, din care persoana vătămată a recuperat contravaloarea a 1.046 litri
motorină, rămânând de recuperat un prejudiciu în sumă de 102.702,21 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de
încredere informă continuată, prev. de art. 238 alin. (1) din N.C.P., cu aplic. art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5 din N.C.P.
• Înalta Curte constatând că la dosarul SC C. SRL prin administrator Z.Z. a depus la dosarul cauzei declarație notarială prin care arată că,
în calitate de parte vătămată în Dosarul nr. x/54/2014 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, își retrage plângerea
prealabilă împotriva inculpatei SC B. SRL Craiova și administratorului acesteia, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de
încredere, prevăzută de art. 238 C. pen., întrucât între părți a intervenit împăcarea privind fapta comisă și sumele ce rezultă din sentința
penală nr. 137 din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, urmează a dispune în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin.
(1) lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru infracțiunea prev. de art. 238 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.
Infracțiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor prevăzută de
art.239 din Codul penal
Definiție: Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori
de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei care, știind că nu va putea plăti, achiziționează bunuri ori servicii producând o
pagubă creditorului.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de :
• - a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge , în tot sau în parte, valori sau bunuri din patrimoniul său;
• -a invoca acte sau datorii fictive
• -a achiziționa bunuri ori servicii , toate în scopul de a frauda creditorii sau a produce o pagubă acestora.
• Urmarea imediată constă într-un prejudiciu pentru persoana vătămată, reprezentat din contravaloarea bunului.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul urmărește să fraudeze creditorii săi sau să le producă
o pagubă, știind că nu poate plăti bunurile achiziționate.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la infracțiunea prevpzută la art.239 alin.1 din Codul penal se pedepsește .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care creanța creditorului devine certă, lichidă și, mai ales, exigibilă și în preajma acestui moment
inculpatul înstrăinează, ascunde, deteriorează ori distruge bunurile proprii sau invocă acte și datorii fictive, ori achiziționează bunuri sau
servicii..
• Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură
răspunderea penală
Infracțiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 240 din Codul penal
Definiție: Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei
juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul
prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi persoana fizică care are calitatea de
debitor, adică este persoană fizică autorizată, intreprindere individuală sau intreprindere familială, sau persoana fizică în calitate de
reprezentant al persoanei juridice debitoare. Dacă sunt întrunite și condițiile prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al
infracțiunii și persoana juridică.Participația este posibilă sub toate formele.
Debitorul persoană fizică, neprofesionist nu poate fi subiect activ al infracțiunii întrucât potrivit art.6 din legea nr.151/2015
privind procedura insolvenței persoanelor fizice debitorul aflat în stare de insolvență, nu este obligat să depună cererea de
deschidere a insolvenței, al având facultatea (poate depune) de a depune la comisia de insolvență o cerere de deschidere a
procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. În cazul în care debitorul consideră că situația sa financiară este
iremediabil compromisă și un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat și pus în executare, acesta poate solicita direct
instanței judecătorești competente deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a nu introduce sau a introduce tardiv
cererea de deschidere a procedurii insolvenței .
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să fie comisă într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul
prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență.
• Conform art. 66 din Legea nr.85/2014, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere
pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. La cererea
adresată tribunalului va fi atașată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii
insolvenței.
Infracțiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 240 din Codul penal
• Urmarea imediată constă într-un prejudiciu pentru persoana vătămată, creditor, reprezentând contravaloarea
creanței.
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă, deoarece autorul cunoaște
sau ar trebui să cunoască că trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenței dar nu o face
sau o face tardiv.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în
momentul în care are loc trecerea unui termen de peste 6 luni dela împlinirea termenului de 30 de zile de la
apariția stării de insolvență.
• Având în vedere că starea de insolvență, odată constatată, produce efecte continuu, deși împotriva
inculpatului s-au depus trei plângeri penale, de către 3 creditori diferiți, această împrejurare nu atrage
reținerea faptei în formă continuată (ICCJ-Secția penală, Dec.nr.3854/2010).
• Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 241 din Codul
penal
Definiție: Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi persoana fizică care are calitatea de debitor,
adică este persoană fizică autorizată, intreprindere individuală sau intreprindere familială, sau persoana fizică în calitate de reprezentant al
persoanei juridice debitoare. Dacă sunt întrunite și condițiile prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al infracțiunii și persoana
juridică, inclusiv lichidatorul judiciar (ICCJ-Secția pen.dec.nr.248/A/2015). Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a :
- falsifica, sustrage (în sensul de a sustrage de la controlul judecătroului sindic sau lichidatorului judiciar) sau distruge evidențele
debitorului ori ascunde (inclusiv fizic) o parte din activul averii acestuia. Falsificarea evidențelor contabile ale debitorului se face, de
obicei, tocmai în vederea ascunderii activelor sau a valorii reale a acestora.
- înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate;
-înstrăinează, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active .
• Infracțiunea de bancrută frauduloasă este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținut și infracțiunile de fals intelectual (art.321
din C.pen), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 din C.pen.) și uz de fals (art.323 din C.pen.)
• -Fraudarea creditorilor prin reducerea frauduloasă a creanțelor prin planul de reorganizare întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prev. de art.241 alin.1) lit.(a) din C.pen. (N.Cârlescu, p.45)
penal
• Urmarea imediată constă într-un prejudiciu pentru persoana vătămată, care în acest caz este societatea debitoare în
privința căreia s-a deschis procedura insolvenței, iar nu creditorii acesteia (ICCJ-Secția pen., Dec.nr.248/A/2015).
deoarece condiția privind fraudarea creditorilor este realizată numai dacă aceștia sunt prejudiciați. Fraudarea, în contextul
infracțiunii de față, are semnificația unei pagube (prejudiciu) în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
(M.Hotca)
Există și opinia că infracțiunea de bancrută este o infracțiune de pericol, deoarece textul legal nu condiționează existența
infracțiunii de producerea unui anumit rezultat.(N.Cârlescu p.56)
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă deoarece autorul urmărește fraudarea creditorilor
Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește. Există tentativă dacă acțiunile care realizează
elementul constitutiv ( fals, distrugere, sustragere, înstrăinare etc. ) nu afectează negativ lichiditățile debitorului, aceasta nu
este bancrută frauduloasă, ci nefrauduloasă, ipoteză în care fapta este doar tentativă, nu este infracțiune sau va întruni
conținutul altei infracțiuni, după caz.
Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc săvârșirea uneia dintre acțiunile care realizează elementul constitutiv și
se afectează negativ lichiditățile debitorului.
• Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Creditorii
societății (ANAF) nu pot avea calitatea de parte civilă deoarece aceștia îți pot recupera creanțele în condițiile legii
speciale, respectiv Legea nr.85/2006 (ICCJ-Secția pen. Dec. nr.1651/2014)
• Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
penal
• Studiu de caz I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 248/A din 2 iulie 2015
• 1. În procedura insolvenţei, fapta reprezentantului administratorului judiciar care, în frauda creditorilor, înscrie în
tabelul de creanţe o creanţă sub condiţie suspensivă ca fiind o creanţă pură şi simplă, deşi condiţia nu este îndeplinită şi,
prin urmare, suma care reprezintă valoarea creanţei nu este datorată - cu consecinţa efectuării plăţii acestei sume
nedatorate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în vechile dispoziţii ale
art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, care au corespondent în art. 241 alin. (1) lit. b) C. pen., ce incriminează
fapta persoanei care, în frauda creditorilor, înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act
sau în situaţia financiară sume nedatorate.
• 2. Societatea profesională cu răspundere limitată, ca formă de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă cu
personalitate juridică, desemnată administrator judiciar în procedura insolvenţei, răspunde penal pentru infracţiunea de
bancrută frauduloasă săvârşită de reprezentantul său, în realizarea obiectului de activitate al societăţii desemnate
administrator judiciar în procedura insolvenţei.
• 3. Dacă un reprezentant al societăţii profesionale cu răspundere limitată, desemnată administrator judiciar în
procedura insolvenţei, săvârşeşte infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 143 alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 85/2006, care au corespondent în art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., în realizarea obiectului de activitate
al societăţii, iar un alt reprezentant al acesteia săvârşeşte infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută în vechile
dispoziţii ale art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, care au corespondent în art. 241 alin. (1) lit. b) C. pen., în
realizarea obiectului de activitate al societăţii, societatea profesională cu răspundere limitată - persoană juridică
desemnată administrator judiciar în procedura insolvenţei - răspunde penal pentru două infracţiuni de bancrută
frauduloasă, aflate în concurs real de infracţiuni.
penal
• Studiu de caz I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 248/A din 2 iulie 2015
• În drept, fapta inculpatei R. SPRL care, în calitate de administrator judiciar al societăţii în insolvenţă C., a prezentat în tabelul creanţelor
asupra debitoarei societatea C. (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanţei în luna august
2009), în frauda celorlalţi creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanţei numitei A.B., lucru care a dus la plata către aceasta a
unei prime tranşe de 14.044.603,67 lei la data de 5 septembrie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută
frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.
• Fapta inculpatei R. SPRL care, în calitate de administrator judiciar al societăţii în insolvenţă C., a avizat lista creditorilor prevăzuţi în art.
96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010), în care la poziţia 1 este consemnată în fals
creanţa numitei A.B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 85/2006.
• Fapta inculpatei M.O. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societăţii în insolvenţă C., a prezentat în tabelul
creanţelor asupra debitoarei societatea C. (respectiv în completarea la tabelul preliminar, astfel cum a fost depusă la dosarul instanţei în
luna august 2009), în frauda celorlalţi creditori, a unor sume nedatorate, respectiv a creanţei numitei A.B., lucru care a dus la plata către
aceasta a unei prime tranşe de 14.044.603,67 lei la data de 5 septembrie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006.
• Fapta inculpatei R.E. care, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar al societăţii în insolvenţă C., a avizat lista creditorilor
prevăzuţi în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010), în care la poziţia 1 este
consemnată în fals creanţa numitei A.B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
• Fapta inculpatului Ş.G. care, în calitate de administrator special al societăţii în insolvenţă C., a întocmit lista creditorilor prevăzuţi în art.
96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (depusă la dosarul instanţei la data de 22 octombrie 2010), în care la poziţia 1 este consemnată în fals
creanţa numitei A.B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută în art. 143 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 85/2006.
penal
• Studiu de caz I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2207/2012, C.Ap.Tg. Mureș, Secț.pen. Decizie nr. 92/A din data de
29.12.2012 (http://infodosar.ro/speta.php?id=8717)
• Infractiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 (Reglementarea anterioară
rt.241 din C.pen.) impune existența unei situații premisă -"insolventa debitorului", sintagma pe care o preia din vechea
reglementare a bancrutei frauduloase (art. 141 alin. 2 lit. c din Legea nr. 64/1995). Literatura si jurisprudenta au fost
unanime asupra dublei semnificații a insolvenței: atât ca stare juridică (ens juris) în care se găsește un profesionist
împotriva căruia s-a pronunțat o hotărâre declarativă de insolvență, cât si ca stare de fapt (ens facti) în care se afla
profesionistul care a încetat plățile.
• Cu toate acestea și in ciuda divergentelor doctrinare, jurisprudența instanțelor, inclusiv a instanței supreme, s-a
consolidat în sensul îndeplinirii situației premisă a infracțiunii de bancrută frauduloasă doar în ipoteza în care insolvența
debitorului era constatată printr-o hotărâre a judecatorului sindic, excluzând teza după care și o insolvență de fapt este
suficientă să realizeze situația premisă.
În situația în care, pe de o parte, prezumția relativă consacrată de art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 nu schimba cu
nimic înțelesul dat noțiunii de insolvență, ci doar usurează creditorului sarcina probei, iar, pe de altă parte, noua incriminare
a bancrutei frauduloase a păstrat situația premisă în termeni similari celei din reglementarea anterioară și, după intrarea în
vigoare a Legii nr. 85/2006, instanțele nu și-au schimbat optica adoptată sub Legea nr. 64/1995, premisa realizării
elementului material al infracțiunii de bancrută frauduloasă rămâne insolvența debitorului, văzută ca stare juridică și nu ca
stare de fapt.
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 din Codul penal
Definiție:(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de
infracțiuni.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică. Dacă sunt întrunite și condițiile
prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al infracțiunii și persoana juridică.Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a:
- Induce în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,
- Induce în eroare a unei persoane prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase , ca variantă agravantă.
- Pentru existența infracțiunii în ambele modalități, fapta trebuie comisă în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos
patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă;
- Curtea Constituțională a reținut că varianta agravată a infracțiunii de înșelăciune se deosebește de varianta-tip numai prin mijloacele
prin care a fost săvârșită acțiunea de amăgire, de inducere în eroare a subiectului pasiv și care sunt de natură să asigure mai ușor reușita
acestei acțiuni. Potrivit art. 244 alin. (2) teza a doua din Codul penal, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, va
exista concurs între infracțiunea de înșelăciune varianta agravată și infracțiunea care se referă la mijlocul fraudulos (de exemplu,
infracțiunea de folosire de înscrisuri false prevăzută de art. 323 din Codul penal, uzurparea de calități oficiale prevăzută de art. 258 din
Codul penal, infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzută de art. 348 din Codul penal). Dispozițiile legale
criticate reglementează cu privire la existența concursului formal sau ideal care există atunci când o acțiune sau inacțiune săvârșită de o
persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni - a
se vedea art. 38 alin. (2) din Codul penal.(DCC nr.676/2018)
Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Referitor la această prevedere Curtea Constituțională a constatat că art. 244 alin. (2) din Codul penal nu operează cu o dublă
incriminare, ci reprezintă doar o formă agravată a infracțiunii de înșelăciune săvârșite prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de
alte mijloace frauduloase. Mijloacele frauduloase folosite de făptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite. Simpla existență a acestora,
indiferent de numărul sau gravitatea lor, conferă infracțiunii de înșelăciune caracterul calificat, fiind necesară, potrivit voinței legiuitorului,
o sancționare mai aspră a acestei categorii de infractori. Faptul că mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune nu poate schimba
caracterul agravat al incriminării. A pune pe același plan escrocul care folosește mijloace frauduloase ce nu sunt infracțiuni cu acela care
folosește astfel de mijloace, dar care constituie prin ele însele infracțiuni, înseamnă a acorda impunitate acestuia din urmă pentru
infracțiunile respective, ceea ce este inadmisibil. Existența pluralității de infracțiuni în această situație nu semnifică o pluralitate de
sancțiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infracțiuni.(DCC nr.676/2018)
Legiuitorul Codului penal român nu a acceptat așa-numita teorie a unității între infracțiunea-mijloc și infracțiunea-scop în
reglementarea infracțiunii de înșelăciune, însușindu-și principiul, în sensul că, dacă mijlocul fraudulos folosit pentru inducerea sau
menținerea în eroare a păgubitului constituie prin el însuși infracțiune, această infracțiune trebuie să fie reținută în concurs cu înșelăciunea
calificată, fiind considerate o pluralitate de infracțiuni și pedepsite ca atare. Aceasta este o opțiune a legiuitorului și, astfel cum s-a arătat,
nu este contrară Constituției sau Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, fiind vorba
despre două infracțiuni, este firesc să se aplice infractorului două pedepse, după regulile prevăzute pentru concursul de infracțiuni, fără ca
prin aceasta să îi fie afectat în vreun fel dreptul la un proces echitabil.(DCC nr.676/2018)
Faptele inculpatului A., care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2006 - 2011, a indus în eroare mai
multe instituţii financiar bancare, prin prezentarea de situaţii financiare şi înscrisuri neconforme cu realitatea, încheind contracte de credit
şi leasing, creând un prejudiciu în valoare de 39.108.047 RON şi 10.628.390 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de
art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.(ICCJ-Secția pen.
Dec.nr.353/A/2020)
• În practica judiciară s-a decis că, simpla prezentare a unor obiecte de bijuterie ca fiind confecționate din aur și oferirea lor
spre vânzare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă simplă prevăzută de art. 244 alin.
(1) C.pen. și nu pe cele ale infracțiunii de înșelăciune în formă agravată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C.pen. întrucât
nu au fost folosite nume sau calități mincinoase.(C.Ap.București, Secția I-a pen., dec.nr.112/2019-
https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-1555ttee/)
• Urmarea imediată constă într-un prejudiciu pentru persoana vătămată.
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a obține pentru sine sau pentru
altul un folos patrimonial injust
Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc săvârșirea uneia dintre acțiunile care realizează elementul
constitutiv și se produce prejudicul părții vătămate.
• Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
• Studii de caz. Curtea de Apel Oradea – Secția penală, Decizia penală nr. 600/ 2019(https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-162lstot/)
• În actul de sesizare, s-a reţinut în esenţă, în fapt:
• Cu privire la inculpatul (I1) că:
• - în calitate de director al SC (S1) SRL, cu intenție, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a indus şi menţinut în
eroare reprezentanţii (Banca) SA cu ocazia încheierii (la data de 2 septembrie 2009), iar apoi a executării contractului de credit ipotecar, în valoare de
11 milioane lei, în vederea finanţării construirii blocurilor 5 şi 6 cu destinaţia de locuinţe din Cartierul (...) (...), folosind un contract de vânzare-
cumpărare fals, datat 28 august 2009, încheiat de societatea în cauză cu Primăria Municipiului (...), având ca obiect achiziţionarea de către instituţia
publică a unui număr minim de 100 de apartamente din complexul de locuinţe aflat în construcţie și situațiile de plată fictive din 01.09.2009 (două
situații de plată), 02.09.2009 (două situații de plată), 03.09.2009 (două situații de plată), 04.09.2009 (două situații de plată), 05.09.2009 (două situații de
plată), 06.09.2009 și 01.10.2009, cât și facturile fiscale aferente s/n MED (...)1/01.09.2009, (...)2/02.09.2009, (...)4/04.09.2009, (...)5/08.09.2009,
(...)6/10.09.2009, (...)7/11.09.2009, (...)8/21.09.2009, (...)9/23.09.2009, (...)21/25.09.2009 și (...)22/01.10.2009, ce atestau, în mod fictiv, prestarea unor
servicii de construcții de către SC (S2) SRL în favoarea SC (S1) SRL;
• Cu privire la inculpatul (I2), că:
• - în calitate de administrator de fapt al SC (S2) SRL, cu intenție, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit
situații de plată fictive și a dispus emiterea de facturi fiscale ce atestau, în mod nereal, prestarea de servicii de construcții de către SC (S2) SRL în
favoarea SC (S1) SRL, documente justificative pe care le-a pus la dispoziția inculpatului (I1), care, ulterior, le-a prezentat reprezentanților (Banca) SA
obținând sumele de bani aferente creditului acordat, ajutându-l astfel pe acesta din urmă la efectuarea tragerilor din credit;
• Pornind de la conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune prevăzută în vechea reglementare, instanţa de fond a fost ţinută să evalueze
comportamentul părţilor în executarea contractului, prin raportare la voinţa acestora, instrumentele de control de care dispun, clauzele contractuale
prevăzute, scopul şi obiectul contractului, precum şi remediile prevăzute de părţi, după cum şi sancţiunile.
• Astfel, un prim element de control al executării contractului conform destinaţiei şi scopului avut în vedere de părţi, îl reprezenta clauza referitoare la
încheierea unui contract de monitorizare a lucrărilor, care să asigure din punct de vedere calitativ şi cantitativ, o supraveghere a sumelor de bani
destinate finanţării de către Bancă.
•
• Studii de caz .Curtea de Apel Oradea – Secția penală, Decizia penală nr. 600/ 2019(https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-162lstot/)
• Instanţa de fond a reţinut ca Banca nu şi-a asigurat realizarea propriei sale condiţii impuse de contractul de credit în clauza 2, 6 prin care se stipula că
„Orice tragere din facilitarea de credit este permisă numai după ce (…); se va încheia un contract cu o firmă specializată în monitorizarea proiectelor
investiţionale de tip rezidenţial, astfel încât tragerile de credit să fie efectuate în baza unui raport care să certifice stadiul de realizare al lucrărilor”
• Această lipsă de supraveghere a propriei condiţii rezultă din înscrisurile prezentate de debitor la efectuarea tragerilor, având în vedere că nu prezenta
relevanță deosebită atât existenţa facturilor fiscale emise în baza unor situaţii de lucrări, ci prezența unui raport de monitorizare care să certifice realitatea
lucrărilor executate şi solicitate la plata de către debitor.
• Astlfel, deşi cerinţa raportului de monitorizare apare ca fiind imperativă, instanţa de fond a constatat că verificările s-au purtat nu atât asupra existenţei
acestui raport întocmit prin raportare la lucrările ce se cereau a fi decontate, ci asupra unei vize aplicate pe situaţiile de lucrări. La cea mai mică şi
superficială analiză s-ar fi putut observa că facturile fiscale, fără a fi necesare cunoştinţe de expertiză în construcţii, cel puţin cele prezentate pentru primele
trageri, au fost datate anterior încheierii contractului sau chiar în ziua încheierii contractului, după cum s-ar fi putut observa observa frecvența neobişnuită a
tragerilor, prin raportare la lipsa unor rapoarte de monitorizare adaptate cerinţelor reclamate de debitor.
• De altfel, Banca a constatat că prezintă un viciu sub acest aspect, dar la un moment contractual mult prea întârziat şi când deja s-au înregistrat probleme
privind executarea, de vreme ce a înţeles importanţa propriei sale condiţii în legătură cu contractul de monitorizare, din care a înţeles să facă şi ea parte, dar
abia după ce fusese epuizată finanţarea în proporţie de peste 95% şi doar la dispoziţia venită din partea Centralei
• În realitate, în legătură cu verificarea îndeplinirii condiţiei impusă de creditor, instanţa de fond a apreciat ca demersul Băncii de a se include în calitate de
parte în contractul de monitorizare încheiat la data de 14.12.2009 a fost doar pentru a justifica ulterior îndeplinirea propriilor sale obligaţii şi doar la nivel
scriptic. În fapt, nu a existat o activitate de monitorizare proprie în executarea contractului de credit, pentru această competență nefiind necesare cunoştinţe
de specialitate, ci doar atenţie şi diligență în verificarea conţinutului înscrisului prezentat şi nu doar a prezenţei acestuia şi că lipsa de supraveghere sub acest
aspect, a fost dublată şi de alte omisiuni care vor fi redate în cele ce urmează.
• În continuare, instanţa de fond a reţinut că părţile au prevăzut şi o altă condiţie esenţială pentru executarea contractului şi în legătură cu efectuarea tragerilor
din credit, respectiv clauza din art. 2.4, potrivit căreia „clientul va utiliza creditul cu 38.22% aferent fiecărei trageri cu finanţare din creditul ipotecar şi
61,78% din contribuţia proprie a clientului pe baza facturilor prezentate şi a raportului de monitorizare a proiectelor investiţionale de tip rezidenţial prezentat
de o firmă specializată”.
• Evaluând toate ordinele de plată dispuse de Bancă, pentru efectuarea tragerilor din credit, în perioada 03.09.2009 - 04.11.2009, instanţa a reţinut că Banca a
decontat în totalitate suma de bani justificată de debitor, participaţiile stabile pentru părţi în clauza nr. 2.4 din contract, nefiind niciodată aplicate de Bancă
• Trecând peste această deficienţă pe care prima instanţă a avut-o în vedere la evaluarea comportamentului Băncii în relaţia contractuală, cert este că tragerile
de credit nu s-au realizat cu respectarea condiţiei prevăzută în clauza 2.4, potrivit participaţiei consemnate în contract, ci în proporţie de 100% de Bancă.
• În întregul context antereferit şi pornind de la clauzele contractuale prevăzute de părţi în convenţia de acordarea a creditului, dar numai cu privire la
modalitatea de tragere a creditului pe baza documentelor justificative prezentate de SC (S2) SRL, instanţa de fond a concluzionat că inculpatul (I1), pentru
debitor şi inculpatul (I2), pentru SC (S2) SRL, s-au înţeles în crearea unui circuit financiar în vederea folosirii creditului în alt scop decât cel prevăzut în
contract şi au prezentat o situaţie denaturată, în mod intenţionat, ceilalte părţi pentru a o induce în eroare.
• Cu toate acestea, pentru realizarea tipicităţii obiective a infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal 1969, care a fost
identificată deja ca lege mai favorabilă, existenţa operaţiunii sau mijloacelor dolosive nu sunt suficiente pentru a fi reţinută infracţiunea în întregul ei. Astfel,
pe de o parte este necesar ca mijloacele, operaţiunile dolosive să fie apte prin ele însele să inducă cealaltă parte în eroare şi, pe de altă parte, fără această
eroare, partea să nu fi acceptat să execute contractul.
• Pornind de la acestea, este de netăgăduit că condiţia referitoare la modalitatea de executare a tragerilor din credit prin prezentarea documentelor justificative
şi prin intermediul acţiunii de monitorizare realizată de o societate de profil, este o condiţie esenţială pentru executarea contractului şi nu pentru încheierea
acestuia, după cum este de netăgăduit că eroarea trebuie raportată la circumstanţele persoanei asupra căreia s-a încercat inducerea şi natura erorii.
• Or, partea civilă este un profesionist, o bancă, care are tocmai ca obiect de activitate şi acordarea creditelor bancare în funcţie de specificul acesteia.
Anterior, instanţa a redat în detaliu modalitatea în care contractul a evoluat, de la etapa precontractuală, până la etapa încheierii acestuia. Se observă cu
uşurinţă rolul determinant al băncii în etapa de analiză, întrucât aceasta a stabilit condiţiile, clauzele, garanţiile şi aceasta a determinat valoarea exactă a
creditului prin raportare la valoarea garanţiilor oferite de debitor, pe care, de altfel, le-a considerat îndestulătoare. Este adevărat că obiectul de activitate al
unei bănci nu este executarea garanţiilor, însă tot pe acest palier, este adevărat că banca realizează o analiză concretă şi aplicată şi prin raportare la
solvabilitatea debitorului, atunci când acceptă creditul.
• Astfel cum a fost redată în detaliu situaţia de fapt, instanţa de fond a remarcat cel puţin uşurinţa cu care creditorul a dat acceptul la tragerile efectuate de
debitor, comportament care se deduce atât din omisiunea de a analiză în concret înscrisurile justificative prezentate, cât şi din deficiențele de încheiere şi
derulare a contractului de monitorizare de către SC (S5) SRL. Practic, Banca s-a preocupat îndeosebi să deţină scriptic documentele, fără a urmări şi
credibilitatea, eficiența şi importanța acestora şi fără a deţine controlul, prin vreo metodă aptă să obţină acest rezultat, în niciun moment al executării
contractului. De altfel, mult prea târziu, şi numai după ce s-au produs primele rezultate vătămătoare, au înţeles că trebuia să facă parte din contractul de
monitorizare şi au înţeles că era necesară o verificare la faţa locului.
• Coroborat cu neîndeplinirea şi a altor obligaţii în legătură cu executarea contractului de credit, de către Bancă, spre exemplu cea referitoare la cota de
participaţie la efectuarea tragerilor, dar mai ales a celei care va face obiectul analizei din perspectiva relevanţei penale şi în legătură cu existenţa unui
contract încheiat cu Primăria (...), a fost posibil ca banii obţinuţi din finanţare să fie folosiţi în alt scop decât cel avut în vedere de părţi. Chiar dacă inculpaţii
au urmărit acest rezultat, activitatea lor nu se circumscrie în mod necesar unei infracţiuni, având în vedere că pe temeiul răspunderii contractuale, utilizarea
creditului în alt scop decât cel prevăzut atrage sancţiunile prevăzute de părţi sau legea civilă. În cauza concretă, mijlocul folosit de inculpaţi a fost calificat
ca fiind, prin natura sa, un mijloc dolosiv şi chiar apt de a induce cealaltă parte în eroare, însă raportat la modalitatea concretă de folosire a acestuia, dar mai
ales la circumstanţele personale ale persoanei asupra căreia s-a folosit, o instituţie de creditare, instanţa de fond a reţinut ca partea civilă a executat
contractul cu sau fără documentele justificative, prin aceasta înţelegându-se omisiunea analizei conţinutului acestora şi nu existenţa lor scriptică.
• În concluzie, mijloacele folosite de inculpaţii (I1) şi (I2) sunt circumscrise unora cu caracter dolosiv, ele aveau aptitudinea să inducă în eroare o persoană,
dar nu o Bancă, persoana juridică specializată tocmai în derularea unor astfel de contracte. Banca a înţeles să execute obligaţia de a elibera sumele de bani
din credit, prin omisiunea asumată de a nu verifica conţinutul documentelor prezentate, veridicitatea acestora, realitatea lor şi concordanţa cu celelelte
obligaţii asumate de debitor şi de către ea însăşi. Astfel, răspunderea inculpaţilor, în special a inculpatului (I1), rămâne pe temei contractual, urmând ca
prejudiciile să fie recuperate potrivit regulilor de drept civil.
Astfel, trecând peste faptul că facturile emise de SC (S2) SRL, reprezentată de inculpatul (I2), și prezentate la decont părții civile într-un timp record de
inculpatul (I1), în calitate de reprezentant al SC (S1) SRL, atestau în mod evident și lucrări efectuate anterior creditării (cum ar fi cele de fundații), una
dintre ele fiind emisă chiar cu o zi înaintea încheierii convenției de credit, se observă că toate facturile au fost decontate de partea civilă din suma de bani
reprezentând facilitatea de credit, integral, deși în convenția de credit s-a stipulat clar faptul că facturile prezentate vor fi decontate din facilitatea de credit
doar în procent de 38,22%, restul urmând să fie suportat de beneficiar din surse proprii.
• Mai departe, la o simplă verificare a facturilor prezentate, reprezentanții părții civile, responsabili cu eliberarea sumelor de bani, puteau și trebuiau să-și dea
seama că acestea nu sunt reale. S-a arătat în mod just și exhaustiv de instanța de fond care sunt motivele pentru care situațiile de lucrări prezentate și
facturile aferente acestora, prezentate spre decontare, nu reprezintă o realitate faptică, însă aceste aspecte sunt mai puțin relevante întrucât inculpații nu au
fost acuzați de fals, iar cu privire la infracțiunea de uz de fals, termenul de prescripție specială a răspunderii penale era împlinit cu mult timp înainte de
pronunțarea unei sentințe în primă instanță .În esență, cu diligențe minime și obișnuite, prepușii responsabili ai părții civile puteau evita pricinuirea unei
pagube, ca urmare a refuzului de a elibera sume de bani pe motivul neîndeplinirii condițiilor de executare a contractului de credit.
• Prin urmare, temeiul achitării inculpaților a fost corect stabilit de instanța de fond ca fiind art. 16 alin. 1 lit. b) - teza I, întrucât faptele săvârșite de
inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin convenții, prev. de art. 215 alin. 3 din Codul penal din 1969, în speță fiind
un conflict de natură civilă. Chiar dacă nu există o legătură contractuală directă între inculpați și partea civilă, acest aspect nu este relevant întrucât
Infracțiunea de înșelăciune privind asigurările prevăzută de art. 245 din
Codul penal
Definiție:(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva
distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, își cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse
de un risc asigurat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al infracțiunii și persoana juridică.Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a:
- Distruge, degrada, aduce în stare de neîntrebuințare, ascunde sau înstrăina un bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii,
pierderii sau furtului;
-simula, a-și cauza sau agrava leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat.
- Pentru existența infracțiunii în ambele modalități, fapta trebuie comisă în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul suma asigurată,
fără să fie necesar ca scopul să fie și realizat.
- În practica judiciară s-a edcis că fapta inculpatului N. M. constând în aceea că la data de 22.09.2009 s-a prezentat la Centrul de Daune
al S.C. O. S.A. unde a susținut, în mod neadevărat, că a suferit un accident căzând în lacul Grivița în timp ce conducea autoturismul
marca BMW X5, cu numărul de înmatriculare_, în scopul încasării poliței de asigurare în valoare de 70.805 euro (297.381 lei), deși în
realitate a împins autovehiculul respectiv în lac cu intenție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune privind
asigurările, faptă prevăzută în art. 245 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
(C.Ap.București,secția I-a pen., dec.nr.93/2016- https://legeaz.net/spete-penal-curtea-de-apel-bucuresti-2016/inselaciunea-privind-
asigurarile-art-245-22-01-2016-8wv)
Infracțiunea de înșelăciune privind asigurările prevăzută de art. 245 din
Codul penal
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a obține pentru sine sau pentru
altul suma asigurată.
constitutiv.
Infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice prevăzută de art. 246 din
Codul penal
Definiție: Fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitație publică ori înțelegerea între
participanți pentru a denatura prețul de adjudecare se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al infracțiunii și persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Dacă fapta este comisă de un funcționar public, cu atribuții în organizarea licitației publice, vor fi întrunite elelemntele constitutive
ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.297 din C.pen., în concurs cu o infracțiune de corupție.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a :
-îndepărta, prin constrângere și corupere un participant la o licitație publică. Pentru existența infracțiuni este necesar ca fapta
să fie săvârșită prin constrângere sau corupere, nefiind suficiente simplele rugăminți, amăgiri sau comunicarea unor informații false
(N.Cârlescu p.252).
În această modalitate de săvârșirea a infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice este o infracțiune complexă, care absoarbe în
conținutul său infracțiunile de șantaj, prevăzută de art.207 din C.pen., amenințare prev. de art.206 din C.pen., loviri sau alte violențe
prev. de art.193 din C.pen., ori infracțiunile de corupție prevăzute de art. 308 din Codul penal prin raportatre la infracțiunile de luare de
mită prev. de art.289 din C.pen., dare de mită prev. de art.290 din C.pen, trafic de influență,prev. de art.291 din C.pen., cumpărare de
influență prev. de art.292 din C.pen.,
- se înțelege cu ceilalți participanți la o licitație publică pentru a denatura prețul de adjudecare. De obicei, această
modalitate de săvârșire a infracțiunii se finalizează și cu o împărțire a profitului rezultat din denaturarea prețului de adjudecare. De
aceea, în practică ar trebui urmărite executarea contractelor încheiate între firmele participanților , îndeosebi, contractele de
consultanță.
În cazul în care inculpatul săvârșește infracțiunea în ambele modalități, în sarcina sa se va reține o singură infracțiune, urmând ca
în procedura de individualizare a să se aibă în calcul acest aspect.
Infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice prevăzută de art. 246 din
Codul penal
• În schimb, în cazul în care se realizează acte de contrângere sau corupere a mai multor participanți la licitație ori se
realizează înțelegeri între mai mulți participanți, sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor infracțiuni de
deturnare a licitațiilor publice .
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru desfășurarea licitațiilor publice, încrederea participanților și
concurența loială între aceștia.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat, dat fiind complexitatea acestei
infracțiuni.
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a îndepărta concurenții și
respectiv de a denatura prețul licitației.
constitutiv, respectiv când se realizează constrângerea sau coruperea celuilalt participant ori înțelegerea între participanți.
Pentru consumarea infracțiunii nu este necesar ca participantul constrâns sau corupt să se și retragă de la participație .
Infracțiunea de exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile
prevăzută de art. 247 alin. (1) din Codul penal
Definiție: Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită
vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care debitorul se află
față de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit
disproporționată față de această prestație se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care are calitatea de
creditor pentru persoana vătămtă. Dacă sunt întrunite și condițiile prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al
infracțiunii și persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.În cazul coautoratului este necesar ca toți coautorii
să aibă calitatea de creditori față de persoana vătămată.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a o face pe persoana vătămată să
constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față
prestație sa, adică diferența de valoare trebuie să fie vizibilă, perceptibilă pentru toată lumea .
Pentru existența infracțiunii, fapta trebuie comisă cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri iar făptuitorul să profite de
starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care
persoana vătămată se află față de el.
Infracțiunea se deosebește de infracțiunea de cămătărie prev. de art.351 din Codil penal și respectiv art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, ambele infracțiuni având același conținut ,,Darea de bani cu
dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni
la 5 ani”, prin aceea că făptuitorul să profite de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmității ori relației de dependență în care persoana vătămată se află față de el.În cazul infracțiunilor de cămătărie nu se cere
această condiție.În plus, infracțiunile de cămătărie sunt infracțiuni de obicei, adică trebuie să se comită de mai multe ori, astfel
încât această practică a autorului să devină o îndeletnicire a acestuia.
prevăzută de art. 247 alin. (1) din Codul penal
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a constitui sau să transmite,
pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față de această prestație
Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc constituirea sau transmitere, pentru sine sau pentru altul, a unui
drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față de această prestație
prevăzută de art. 247 alin.2 din Codul penal
Definiție: Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicații cu alcool sau cu substanțe
psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un
drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
prevăzute la art.135 din C.pen. poate fi subiect activ al infracțiunii și persoana juridică dacă constituirea sau transmiterea dreptului real sau
de creanță ori renunțarea la un drept este în interesul său .Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a pune o persoană în stare de vădită
vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicații cu alcool sau cu substanțe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea
sau transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept, dacă s-a produs o pagubă,
Pentru existența infracțiunii este necesar ca punerea persoanei în stare de vulnerabilitate să se realizeze pașnic, fără violență sau
amenințare, în caz contrar avem infracțiunea de șantaj (art.207 din C.pen.)(N.Cârlescu p.263)
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a determina peroana vătămată să consimtă la
constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanță sau să renunțe la un drept
Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea pagubei. În lipsa pagubei fapta rămâne în faza de tentativă.
Aspecte de procedură. Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
INFRACȚIUNI PRIVIND
REGIMUL BANCAR ȘI
INSTRUMENTELE DE
PLATĂ
Infracțiunea prevăzută de art.410 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile
de credit și adecvare a capitalului
Definiție Desfășurarea, fără drept, de activități dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1), precum și începerea desfășurării
activităților specifice unei instituții de credit fără a obține autorizația potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) constituie infracțiuni și
se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani.
Articolul 5(1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să
se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere
și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării
de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau
servicii de către membrii acestora.
(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile: de către un stat
membru ori de către administrațiile regionale sau autoritățile administrației publice locale ale unui stat membru, de către
organisme publice internaționale la care participă unul sau mai multe state membre ori în cazurile expres prevăzute de legislația
românească sau de legislația Uniunii, cu condiția ca aceste activități să fie supuse unor reglementări și supravegheri aplicabile
acestor cazuri în scopul protejării deponenților și investitorilor.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana juridică.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de :
• - a desfășura fără drept o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de
atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea
acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de
bunuri și/sau servicii de către membrii acestora;
• -începerea desfășurării activităților specifice unei instituții de credit fără a obține autorizația necesară.
• Conform art. 11 din OUG nr.99/2006, Banca Națională a României nu poate acorda autorizație unei instituții de credit, dacă aceasta nu dispune de
fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului inițial cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât
echivalentul în lei a 5 milioane euro.
• Conform art.5 alin.3 din OUG nr.99/2006, o emisiune de obligațiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri
rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:
• a) constituie activitatea exclusivă sau principală a emitentului;
• b) emitentul desfășoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) -
l), respectiv leasing financiar, servicii de plată, emiterea și administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii și bilete la ordin, emitere
de garanții și asumare de angajamente, tranzacționare în cont propriu și/sau pe contul clienților, în condițiile legii, cu: instrumente ale pieței
monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; valuta; contracte futures și options financiare; instrumente având la baza
cursul de schimb și rata dobânzii; titluri de valoare și alte instrumente financiare transferabile, participare la emisiunea de titluri de valoare și alte
instrumente financiare, prin subscrierea și plasamentul acestora ori prin plasament și prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni; servicii de
consultanța cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri și alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni și achiziții și
prestarea altor servicii de consultanța; administrare de portofolii și consultanța legată de aceasta; custodie și administrare de instrumente
financiare; intermediere pe piața interbancară;.
• Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificați, în înțelesul legislației privind piața
de capital. (art.5 alin.4 din OUG nr.99/2006)
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de instituțiilor de credit desfășurată într-o piață reglementată și supravegheată
prudențial..
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc atragerea de depozite sau de fonduri rambursabile ori în momentul începerii activității fără
autorizația necesară.
Definiție: Utilizarea neautorizată de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituții de credit, cu încălcarea dispozițiilor art. 6, constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Articolul 6(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizație cooperatistă
de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă
ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură
cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord
internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități
bancare.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza denumirile de «bancă» sau «organizație cooperatistă de
credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă
ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în
legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un
acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei
activități bancare.Utilizarea ilegală a acestor denumiri se poate realiza prin montarea unei firme, ori folosirea unor documente cu antetul și ștampila
instituției de credit .
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de instituțiilor de credit desfășurată intr-o piață reglementată și supravegheată
prudențial, putându-se produce confuzie printre participanți.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu are autorizația pentru a utiliza denumirile
instituțiilor de credit .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc prezentarea sub orice formă către public a unor documente cu antetul și ștampila instituției de
credit .
Definiție:Împiedicarea, fără drept, a exercitării, potrivit prezentei legi, de către Banca Națională a României a
competențelor sale de supraveghere a instituțiilor de credit constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a împiedica exercitarea de către Banca
Națională a competențelor sale de supravaghere a instituțiilor de credit.
• Articolul 4(1) Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale
Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
• Banca Națională a României monitorizează activitățile instituțiilor de credit, precum și, în cazul în care este
autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale
societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la
cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de
reglementările emise în aplicarea acestora.
• Autoritatea competentă cu privire la reglementarea și supravegherea prudențială a societăților de servicii de
investiții financiare, societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte potrivit prevederilor
prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 este Autoritatea de Supraveghere
Financiară.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea Băncii Naționale a României de a-și
exercita competența asupra instituțiilor de credit și pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit într-o
piață reglementată și supravegheată prudențial..
faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc împiedicarea exercitării, potrivit prezentei legi, de către
Banca Națională a României a competențelor sale de supraveghere a instituțiilor de credit.
emiterea de monedă electronică
Definiție:Emiterea, fără drept, de monedă electronică constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoană fizică sau persoană
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a emite fără drept monedă electronică, adică
fără autorizația emisă de Banca Națională a României (art.15 din Legea nr.210/2019)
• Conform art.4 lit. f) din Legea nr.210/2019 prin monedă electronică se înțelege valoare monetară stocată electronic,
inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de
operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de monedă electronica.
• Conform art.2 din Legea nr.210/2019, activitatea de emitere de monedă electronică poate fi desfășurată de către
următoarele categorii de emitenți de monedă electronică:
• a) instituții de credit,
• b) instituții emitente de monedă electronică, în înțelesul art. 4 alin. (1) lit. e) (persoană juridică autorizată în
conformitate cu prevederile cap. II să emită monedă electronică);
• c) furnizori de servicii poștale care emit monedă electronică potrivit cadrului legislativ național aplicabil;
• d) Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale, atunci când acestea nu acționează în calitate de autorități
monetare sau în altă calitate ce implică exercițiul autorității publice;
• e) statele membre și autoritățile lor regionale ori locale, atunci când acestea acționează în calitatea lor de autorități
publice.
• Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună la data autorizării de un nivel al capitalului
inițial de cel puțin echivalentul în lei a 350.000 euro și trebuie să emită moneda electronică fără întârziere, la
primirea fondurilor în schimbul cărora aceasta este emisă.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de instituțiilor de credit și instituțiilor
emitente de monedă electronică, în procesul de emitere de monedă electronică și de desfășurare a acestei
activități, condițiile de desfășurare a activității de prestare de servicii de plată de către instituțiile emitente de
monedă electronică, supravegherea prudențială a instituțiilor emitente de monedă electronică, precum și
regimul privind răscumpărarea monedei electronice.
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc emiterea de monedă electronică fără a avea autorizația
emisă de Banca Națională a României.
Definiție:Utilizarea unei sintagme specifice unei persoane care are dreptul potrivit prezentei legi să emită cu titlu profesional monedă
electronică, cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă.
• Conform art.61 din Codul penal, cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă,
cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.Când legea
prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: 60 și 180 de zile-
amendă.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza în denumire, în antet sau în alte atribute de
identificare ori în legătură cu activitățile pe care le desfășoară sintagmele instituție emitentă de monedă electronică, emitent de monedă
electronică sau derivate ori traduceri ale acestora.
• Este interzis oricărei entități care nu este emitent de monedă electronică în înțelesul art. 2 să utilizeze în denumire, în antet sau în alte
atribute de identificare ori în legătură cu activitățile pe care le desfășoară sintagmele instituție emitentă de monedă electronică, emitent de
monedă electronică sau derivate ori traduceri ale acestora.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de instituțiilor de credit și instituțiilor emitente de monedă electronică,
în procesul de emitere de monedă electronică și de desfășurare a acestei activități,
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc utilizarea în denumire, în antet sau în alte atribute de identificare ori în legătură cu
activitățile pe care le desfășoară sintagmele instituție emitentă de monedă electronică, emitent de monedă electronică sau derivate ori
traduceri ale acestora.
Definiție: Refuzul nejustificat al instituțiilor emitente de monedă electronică de a furniza Băncii Naționale a României, în termen de cel
mult 10 zile de la comunicarea solicitării, informațiile și documentele necesare pentru verificarea respectării cerințelor impuse de prezenta
lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a furniza Băncii Naționale a României, în termen de cel
mult 10 zile de la comunicarea solicitării, informațiile și documentele necesare pentru verificarea respectării cerințelor impuse de prezenta
lege :
• Banca Națională a României poate acorda autorizație doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii societăților nr.
31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care are sediul real pe teritoriul României și care emite cel puțin o parte
din moneda electronică pe teritoriul României.(art.7 din Legea nr.210/2019)
• Banca Națională a României acordă autorizație unei persoane juridice române doar dacă din informațiile și documentele care însoțesc
cererea rezultă respectarea tuturor cerințelor prevăzute de prezentul capitol și de reglementările date în aplicarea acestuia și evaluarea
proiectului prezentat este favorabilă.(art.8 din Legea nr.210/2019)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de instituțiilor de credit desfășurată intr-o piață reglementată și
supravegheată prudențial..
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care expiră termenul de 10 zile de la comunicarea solicitării BNR de a i se comunica
informațiile și documentele necesare pentru verificarea respectării cerințelor impuse de lege.
Definiție: Împiedicarea, sub orice formă, a exercitării atribuțiilor ce revin Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a împiedica exercitarea de către Banca Națională a competențelor sale
de supravaghere a instituțiilor de credit.
• Articolul 9(1) Banca Națională a României acordă autorizația numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui
management prudent și sănătos al instituției emitente de monedă electronică, aceasta dispune de un cadru formal de administrare a activității de
emitere de monedă electronică riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite,
transparente și coerente, de proceduri eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă și
de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase.
• Articolul 10(1) Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui
management prudent și sănătos al instituției emitente de monedă electronică, persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității
de emitere de monedă electronică au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității
vizate.
• Articolul 11Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management
prudent și sănătos al instituției emitente de monedă electronică, calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate este adecvată.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea Băncii Naționale a României de a-și exercita competența asupra instituțiilor de
credit și pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit într-o piață reglementată și supravegheată prudențial..
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc împiedicarea, sub orice formă, a exercitării atribuțiilor ce revin Băncii Naționale a României.
Infracțiunea prevăzută de art.84 pct.1 din Legea nr.59/1934 asupra cecului
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă, emiterea unui cec fără a fi avut autorizarea trasului;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a emite un cec fără a fi avut autorizarea
trasului (numele celui care trebuie să plătească).
• Cecul este un instrument de plată, prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are o societate bancară, trasul,
aceasta obligându-se să-i faca serviciul de casă. În acest scop, societatea bancară elibereaza clientului său, tragătorul, mai
multe formulare necompletate, pe care acesta le va putea transforma în cecuri, în limitele dispoziţiilor proprii.
• Prin însăși esenta sa, cecul presupune existenta unor disponibilități ale tragătorului la o societate bancară aflată în poziția
de tras. De aceea, nu este permisă emiterea unui cec în care tragătorul și trasul să fie una și aceeași persoană juridică.
• Excepţie de la această regulă pot face cecul de călătorie, cecul circular, precum şi cecul tras între diferite stabilimente ale
aceluiași trăgător, dar care au personalitate juridică diferită. În cazul cecului tras între diferitele stabilimente ale aceluiași
tragător, cecul nu poate fi la purtător.
• Cecul nu poate fi tras decît asupra societăţii bancare. Cu toate acestea, cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec,
chiar dacă trasul nu este o societate bancară.Cecul nu poate fi emis decît dacă tragatorul are disponibil la tras, disponibil
asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei convenţii exprese sau tacite. Titlul emis fără observarea acestor
condiţii valoreaza totuşi ca cec.(art.3 din Legea nr.59/1934)
• Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.(Norma
cadru BNR nr. 7 / 1994 privind comertul facut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cecuri, pe baza Legii
nr. 59/1934 asupra cecului)
• Conform art. 29 din Legea nr.59/1934, cecul este plătibil la vedere. Orice stipulaţiune contrară se socoteşte
nescrisă.
• -În cazul infracţiunilor reglementate în art.84 din Legea nr.59/1934 trebuie avut în vedere că situaţia premisă
este dată de existenţa unui raport juridic de natură contractuală în care cecul ca instrument de plată, reprezintă
o garanţie a îndeplinirii obligaţiei asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.
• Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului,
cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a
pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.(ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -
SECŢIILE UNITE - DECIZIA Nr. 43 din 13 octombrie 2008 )
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc emiterea cecului, fără autorizarea trasului.
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot ori în parte
de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoană
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a emite un cec fără a avea la tras disponibil
suficient sau dispunerea în tot ori în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sistemul financiar – bancar și în mod particular pentru banca la
care inculpatul are provizionul. În cazul în care urmare a săvârşirii unor astfel de fapte, se produce și un prejudiciu, acesta
se înregistrează de creditorul parte – vătămată și este urmarea neexecutării obligaţiei asumate de către debitorul – inculpat
prin contractul comercial încheiat, iar nu a emiterii ulterioare a cecului cu încălcarea legii penale.
• Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu
modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa
respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.(ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 43 din 13 octombrie 2008 )
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește . Infracțiunea se consumă în momentul în care
are loc emiterea cecului fără a avea disponibilul necesar la tras, sau la momentul dispunerii de disponibil înainte de
implinirea termenelor fixate pentru prezentarea cecului.
• RAPORTUL CU INFRACȚIUNEA DE ÎNȘELĂCIUNE
• ÎCCJ-Secțiile Unite, prin Decizia nr. 9/2005- a decis în Recurs în Interesul Legii:
• 1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia
sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti
înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o
pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.
• 2. Dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta
constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
• Articolul 244 Înșelăciunea (2) Înșelăciunea (inducerea în eroare) săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se
aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Prejudicierea beneficiarului cecului emis, prin săvârșirea oricăreia dintre faptele de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii
pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzuta în prezent în art. 244 alin. (2)
din Codul penal.
• În cazul în care beneficiarul are cunostintă, în momentul emiterii, că nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai
poate constitui însa infractiunea de înșelăciune, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție
cerută fără echivoc prin alin. (1) al aceluiași articol.
• Cele două infracțiuni nu pot fi reținute în concurs, excluzându-se una pe cealaltă, conform celor mai sus prezentate, stabilite cu valoare de
principiu și în mod obligatoriu de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia de recurs in interesul legii nr. 9/2005, care chiar dacă viza
infracțiunea de înselăciune prin cecuri, reglementată de art. 215 alin. (4) Cod penal anterior, este actuală și în reglementarea prevazută de
art. 244 alin. (1), prima teză din Codul penal actual, conform Deciziei Înaltei Curti de Casație si Justitie nr. 30/2015, ca hotărâre prealabilă
în materia dreptului penal.(Sectia penală, Decizia penală nr. 1201/A din 31 octombrie 2018)
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni pînă la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul dintre următoarele elemente esenţiale:a) denumirea de
cec;b) suma de bani ce trebuie plătită;c) numele trasului;d) data emiterii cecului;e) semnătura prevăzută la art. 11;
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește
unul dintr elementele esențiale:denumirea de cec, suma de bani ce trebuie plătită, numele trasului, data emiterii cecului sau semnătura.
• Conform art.1 din legea nr. 59/1934 cecul cuprinde următoarele mențiuni:
1. Denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu.
2. Ordinul necondiţionat de a plati o anumită suma de bani.
3. Numele celui care trebuie să plătească (tras).
4. Arătarea locului unde plata trebuie făcuta.
5. Arătarea datei şi a locului emiterii.
6. Semnătura celui care emite cecul (trăgatorul).
7. Numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se
obligă. În cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cec primele caractere din numele şi prenumele,
respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului.
8. Codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.
• Articolul 11 Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă:a) în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei
juridice ori a entităţii care se obligă;b) semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor
persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de
instrumente.Prin excepţie de la prevederile alin. 1, prin semnătura trăgătorului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice avînd
calitatea de trăgător sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului trăgătorului, persoană fizică, persoană juridică ori
entitate care utilizează astfel de instrumente.
• Conform art.2 din Legea nr. 59/1934, titlul căruia îi lipseşte una din condiţiunile arătate în articolul precedent nu va fi socotit cec, afară
de cazurile arătate în alineatele ce urmează:În lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Dacă
mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat.În lipsa acestora, sau a oricăror alte arătări,
cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul sau stabiliment. Cecul care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat la locul
arătat lângă numele tragatorului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sistemul financiar – bancar și în mod particular pentru banca la care inculpatul
are provizionul. În cazul în care urmare a săvârşirii unor astfel de fapte, se produce și un prejudiciu, acesta se înregistrează de creditorul
parte – vătămată și este urmarea neexecutării obligaţiei asumate de către debitorul – inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu a
emiterii ulterioare a cecului cu încălcarea legii penale.
• Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi
completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii
civile, deoarece chiar şi în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai
este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să îşi poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat
prin însăşi punerea în executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie. (ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI
JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE - DECIZIA Nr. 43 din 13 octombrie 2008 )
• Studiu de caz CURTEA DE APEL BACĂU, SECȚIA PENALĂ, DECIZIA PENALĂ NR.29/2010,
• Detalii: https://legeaz.net/spete-penal-jurindex/infractiuni-la-legea-cambiei-29-2010-9tt
• Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
• Partea vătămată, administrator la " SC & " i-a achitat în avans inculpatului, administrator la " SC" suma de 25.000 lei pentru achiziționarea
materialului lemnos de la acesta.
• Întrucât furnizarea materialului lemnos nu a mai fost posibilă, inculpatul i-a emis la data de 18.01.2006 părții vătămate pentru această sumă fila cec
nr. BA - eliberată de, doar semnată și ștampilată, fără a avea înscrise și elementele esențiale prevăzute de art. 1 alin.1 și art. 11 din Legea nr.
59/1934.
• Situația de fapt reținută a rezultat din plângerea și declarația părții vătămate, adresa Târgu N nr. 17146/7.12.2006, extrasele de cont pentru perioada
01.01.2006 - 6.12.2006, cecul nr. BA 300 -, coroborate cu declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale, care recunoaște în parte săvârșirea
faptelor.
• În drept, s-a reținut că faptele inculpatului de a emite un cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1,2,3 și 5 ale art. 1
din Legea nr. 59/1934, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale
prevăzută de art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
• În ceea ce privește susținerile inculpatului care consideră că nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunii prev. de art.84 pct.3 din Legea
nr.59/1934 sub aspectul laturii subiective, Curtea nu le poate primi.
• Din probele administrate în cursul procesului penal,rezultă că inculpatul a emis la data de 18.01.2006 părții vătămate în calitate de beneficiar, fila
cec nr. BA 300 - căreia îi lipseau elemente esențiale prevăzute de lege, fiind doar semnată și ștampilată.
• Împrejurările de fapt invocate de inculpat conform cărora că partea vătămată cunoștea că inculpatul nu avea provizia necesară în contul din bancă și
că cecul a fost emis cu titlu de mijloc de garantare sunt irelevante juridic în speța de față.
• Pentru legala încadrare juridica a faptei de emitere a unui cec căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prev. de art. art.84 pct.3 din Legea
nr.59/1934 urmează a se stabili, in raport cu probatoriul administrat, că inculpatul a emis cu intenție o fila cec fără a-i completa elementele esențiale
rătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11 din actul normativ susmenționat, neinteresând dacă exista disponibilitatea bănescă suficientă pentru
onorarea obligației de plată sau dacă cecul a fost emis în vederea garantării executării acesteia.
• Studiu de caz CURTEA DE APEL ORADEA, SECȚIA PENALĂ, DECIZIA PENALĂ NR. 252/2015
• Pentru existența infracțiunii de înșelăciune, nu este suficientă numai emiterea unor cecuri fără acoperire, fiind
necesar a se demonstra că acțiunea comisă a avut drept scop obținerea unui folos patrimonial, dar injust, ori
pricinuirea unei pagube, condiție nerealizată în cauză. Astfel, fiind vorba de un angajament de plată ce conține
asumarea în mod unilateral a unei obligații pecuniare față de beneficiar, în caz de neplată este atrasă doar
răspunderea civilă contractuală, generată de neexecutarea unei obligații asumate într-un contract, câtă vreme
nu se face dovada folosirii de manopere dolosive față de creditorul obligației de plată, într-unul din cele două
momente avute în vedere de către legiuitor, respectiv cel al asumării obligației la încheierea contractului și/sau
al neexecutării obligației de plată contractual asumate (C. Ap. Oradea, S. pen., Dec. pen. nr. 252/2015)
http://revistaprolege.ro/
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni pînă la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă emiterea unui cec cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 3, respectiv a obligației de a nu trage cecul asupra
tragatorului însuşi.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a trage asupra sa un cec. Există și o excepție, respectiv în
cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător. În acest caz cecul nu poate fi la purtător.
• Cecul este un instrument de plată, prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are o societate bancară, trasul, aceasta obligându-se
să-i faca serviciul de casă. În acest scop, societatea bancară elibereaza clientului său, tragătorul, mai multe formulare necompletate, pe
care acesta le va putea transforma în cecuri, în limitele dispoziţiilor proprii.
• Prin însăși esenta sa, cecul presupune existenta unor disponibilități ale tragătorului la o societate bancară aflată în poziția de tras. De
aceea, nu este permisă emiterea unui cec în care tragătorul și trasul să fie una și aceeași persoană juridică.
• Excepţie de la această regulă pot face cecul de călătorie, cecul circular, precum şi cecul tras între diferite stabilimente ale aceluiași
trăgător, dar care au personalitate juridică diferită. În cazul cecului tras între diferitele stabilimente ale aceluiași tragător, cecul nu poate fi
la purtător.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sistemul financiar – bancar și în mod particular pentru banca la care inculpatul
are provizionul. În cazul în care urmare a săvârşirii unor astfel de fapte, se produce și un prejudiciu, acesta se înregistrează de creditorul
parte – vătămată și este urmarea neexecutării obligaţiei asumate de către debitorul – inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu a
emiterii ulterioare a cecului cu încălcarea legii penale.
Infracțiunea prevăzută de art.103 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și
biletului la ordin
Definiție: Oricine cesioneaza o creanţă în condiţiunile prevăzute de art. 100, ştiind că în momentul cesiunii nu există, în total sau în
parte, creanţa cedată, se va pedepsi cu amendă dela 5.000 - 100.000 lei şi închisoare până la 6 luni, afară de cazul când faptul constituie un
delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se va aplica aceasta pedeapsă.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a ceda o cambie trasă, care nu a fost prezentată la acceptare
sau o altă cambie trasă care nu a fost acceptată , știind că în momentul cesiunii nu există, în total sau în parte creanța cedată. Refuzul de
acceptare sau de plată trebuie să fie constatat printr-un act autentic (protest de neacceptare sau de neplată, art.49 din Legea nr.58/1934).
• Cambia reprezintă un instrument de plată prin care o persoană (numită trăgător) ordonă unei alte persoane (numit tras) să plătească unei
a terțe persoane (numită beneficiar) o sumă de bani determinată, la o dată fixă și un loc pre-indicat.
• Articolul 100 În cambia trasă, care, nu trebuie să fie prezentată la acceptare, cum şi în orice altă cambie trasă, în cazul în care nu a fost
acceptată, trăgătorul poate, în limitele sumei prevăzută în cambie, să cedeze printr-o clauză inserată în cuprinsul cambiei, creanţa sa
derivând din vânzarea de mărfuri, pe care o are faţă de tras. Clauza trebuie să cuprindă, sub sancţiune de nulitate, data şi numărul facturii
referitoare la vânzarea de mărfuri.În cazul unei cambii, emisă la ordinul trăgătorului însuşi, clauza de cesiune poate fi inserată în primul
gir.Cesiunea nu poate fi făcută de trăgător decât în favoarea unei societăţi bancare sau a altei societăţi de credit însă va folosi tuturor
giratarilor succesivi. Prin expresia societate bancară sau altă societate de credit se înţelege persoanele juridice prevăzute de legislaţie
privind activitatea bancară şi de credit.
• Cambia cuprinde:1. Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui
titlu.2. Ordinul necondiţionat de a plati o sumă determinata.3. Numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele şi
prenumele, în clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. În cazul în care numele
trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cambie primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea
trasului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cambiei.3^1. Codul trasului, respectiv un număr unic
de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului 4. Arătarea scadentii.5. Arătare locului unde plata
trebuie făcuta.6. Numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcuta.7. Arătarea datei şi a locului emiterii.8. Semnătura celui
care emite cambia (trăgător).
biletului la ordin
Cambia poate fi la ordinul trăgătorului însuşi.Ea poate fi trasă asupra trăgătorului însuşi.Ea
poate fi trasă pentru contul unui terț.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru încrederea în sistemul bancar și
comercial.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din
însăși săvârșirea faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc cesiunea cambiei . Cesiunea
dobândeşte efect faţă de terţi prin notificarea făcută trasului, notificare ce se poate face şi
prin scrisoare recomandată, cu recipisa de întoarcere; notificarea trebuie să cuprindă
menţiunile exacte pentru identificarea cambiei.Prezentarea cambiei făcută trasului, rezultând
din protestul de neacceptare, ține loc de notificare.(art.101 din Legea nr.58/1934)
biletului la ordin
• În ceea ce privește incriminarea unor fapte legate de emiterea și executarea biletului la ordin, legea nu le încriminează ca infracțiune
specială, acestora aplicându-li-se dreptul comun, respectiv cele privind infracțiunile de fals și înșelăciune.
• Biletul la ordin (promissory note) este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să plătească altei persoane (beneficiarul, creditorul),
sau la ordinul acestuia, o anumită sumă de bani la scadență.Spre deosebire de cambie, în biletul la ordin nu figurează numele trasului, deoarece
trăgătorul si trasul se identifică cu persoana emitentului, iar un bilet la ordin este emis la cererea creditorului ca o recunoaștere a datoriei debitorului.
Decizia nr. 338/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, reţine: „... fapta de a emite un bilet la ordin pentru onorarea
căruia la scadenţă nu există disponibilităţile băneşti necesare efectuării plăţii, are natură civilă sau penală, după caz, în măsura stabilirii folosirii sau
nefolosirii de manopere dolosive faţă de creditorul obligaţiei de plată, într-unul din cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al
asumării obligaţiei la încheierea contractului şi/sau neexecutării obligaţiei de plată contractual asumate. Cum, însă, atitudinea psihică a subiectului
activ al infracţiunii de înşelăciune, respectiv voinţa de a săvârşi fapta şi conştiinţa caracterului şi urmărilor acesteia, ca temei al imputabilităţii
intrând sub incidenţa legii penale, nu pot fi stabilite ca atare, acestea urmează a fi constatate deductiv din mijloacele de probă administrate,
privitoare la comiterea faptei, cu referire la emiterea biletului la ordin, prin raportare la obligaţia legală de a asigura acoperirea la scadenţă. Or, sub
acest aspect, constituie probe pertinente, în raport cu obligaţiile legal stabilite pentru comercianţi, privitoare la activitatea documentară, bugetul de
venituri şi cheltuieli şi programul fluxurilor financiare.”
• Biletul la ordin, așa cum este reglementat prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin este un titlu de credit negociabil, sub semnătură
privată, prin care emitentul, în calitate de debitor, se obligă ca la un anumit termen să plătească o sumă de bani determinată unei alte persoane,
denumite beneficiar, care are calitatea de creditor.
• La emiterea biletului la ordin, legea nu cere existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să i-l plătească beneficiarului, astfel că nu se
poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet. Emitentul se
obligă doar ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă, și nu atestă nereal că și posedă acea sumă în momentul emiterii titlului.
• Pentru existența infracțiunii de înșelăciune, nu este suficientă numai emiterea unor cecuri fără acoperire, fiind necesar a se demonstra că acțiunea
comisă a avut drept scop obținerea unui folos patrimonial, dar injust, ori pricinuirea unei pagube, condiție nerealizată în cauză. Astfel, fiind vorba
de un angajament de plată ce conține asumarea în mod unilateral a unei obligații pecuniare față de beneficiar, în caz de neplată este atrasă doar
răspunderea civilă contractuală generată de neexecutarea unei obligații asumate într-un contract, câtă vreme nu se face dovada folosirii de manopere
dolosive față de creditorul obligației de plată, într-unul din cele două momente avute în vedere de către legiuitor, respectiv cel al asumării obligației
la încheierea contractului și/sau al neexecutării obligației de plată contractual asumate(C. Ap. Oradea, S. pen., Dec. pen. nr. 252/2015)
http://revistaprolege.ro/
Infracțiuni privind pensiile
facultative și fondurile de
pensii administrate privat
Infracțiunea prevăzută de art.123 alin.1 lit.a) din Legea nr.204/2006
privind pensiile facultative
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă fapta de a utiliza contribuţia la fondul
de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege;
Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.(art.123 alin.3 din Legea
nr.204/2006).Conform art.183 din Codul penal prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat, respectiv administratorul fondului de pensii facultative,
persoană juridică și persoana fizică, reprezentantul persoanei juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Administratorul poate fi o societate de pensii, o societate de administrare a investițiilor, o societate de asigurări, autorizate conform
legislației care reglementează domeniile în care activează, a căror autorizație este în vigoare și care sunt autorizate, în conformitate cu
prevederile prezentei legi, de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru a administra fonduri de pensii facultative și,
opțional, pentru a furniza pensii private;(art.2 pct.8 din Legea nr.204/2006)
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr.204/2006, administratorul nu poate delega răspunderea privind administrarea fondului de pensii
facultative. Încredințarea executării anumitor obligații către un terț nu exonerează administratorul de răspundere.
Conform art.15 activitatea unui administrator cuprinde, în principal, următoarele:
a) colectarea contribuțiilor participanților, transformarea lor în unități de fond și actualizarea informațiilor privind conturile
acestora;b) transferul de lichidități bănești și decontarea cheltuielilor privind operațiunile fondului de pensii facultative;c) evidența,
administrarea și investirea activelor fondului de pensii facultative;d) calculul sumei din contul fiecărui participant la sfârșitul perioadei de
acumulare, conform legii;e) calculul valorii nete a activelor fondului de pensii facultative și al unității de fond, în fiecare zi
lucrătoare;f) convertirea contribuțiilor și a transferurilor de lichidități bănești în unități de fond;g) evidența conturilor individuale, precum
și furnizarea documentelor privind participarea, notificarea, informarea periodică sau transferul participanților;h) gestionarea operațiunilor
zilnice ale fondului de pensii facultative;i) efectuarea plăților datorate entităților implicate;j) gestionarea relațiilor cu entitățile
implicate;k) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea și distribuirea rapoartelor, potrivit legii;l) gestionarea, păstrarea și arhivarea
documentelor privind fondul de pensii facultative, activitatea proprie, participanții și beneficiarii săi;m) alte activități prevăzute în normele
adoptate de Comisie.
Un administrator poate administra unul sau mai multe fonduri de pensii facultative, pentru fiecare fond având un prospect al
schemei de pensii facultative distinct și autorizat.Acesta înseamnă că dacă făptuitorul deturnează contribuțiile de la mai multe fonduri
de pensii facultative în alte scopuri atunci el comite tot atâtea infracțiuni la câte fonduri a deturnat contribuțiile, în concurs.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza contribuția la fondul de pensii în alte scopuri
. Contribuțiile reprezintă sumele plătite de către participanți și/sau în numele acestora la un fond de pensii facultative;(art.2 pct.15
Legea 204/2006)
Fondul de pensii facultative reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanți, în conformitate
cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile prezentei legi și trebuie să aibă minimum 100
de participanți. Contribuția la un fond de pensii facultative poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul
asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii facultative.(art.2 pct.17, art.44 alin.(1), art.76 alin.2 din Legea nr.
204/2006)
Proprietarul activului personal din contul său este participantul . Activul personal este insesizabil, neputând face obiectul nici unei
măsuri de executare silită. Activul personal nu poate fi gajat sau cesionat, nu poate fi folosit pentru acordarea de credite sau pentru a
garanta credite, sub sancțiunea nulității.(art.78 din Legea nr.204/2006)
Activele și pasivele fiecărui fond de pensii facultative sunt organizate, evidențiate și administrate distinct, separat de celelalte
activități și de contabilitatea proprie ale administratorului, fără posibilitatea transferului între fonduri sau între fonduri și administrator.
Toate activele și pasivele corespunzătoare activității de administrare a fondurilor de pensii facultative sunt restricționate, gestionate
și organizate separat de alte activități ale societăților de asigurare, respectiv ale societăților de administrare a investițiilor, fără
posibilitatea de transfer.
Activele și pasivele restricționate, gestionate și organizate separat, prevăzute la alin. (3), sunt limitate la operațiunile legate de
fondurile de pensii facultative și activități conexe.
• Din analiza dispozițiilor art. 84 rezultă că administratorul unui fond de pensii facultative are obligația de investire prudențială a
activelor fondurilor de pensii facultative, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli:
• a) investirea în interesul participanților și al beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potențial de interese, administratorul care
gestionează activele fondurilor de pensii facultative trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora;
• b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea lor, iar cele deținute pentru acoperirea
Fondului de garantare se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei drepturilor cuvenite participanților și
beneficiarilor;
• c) investirea în instrumente tranzacționate pe o piață reglementată, astfel cum este prevăzută în Legea nr. 297/2004 privind piața de
capital, cu modificările și completările ulterioare;
• d) investițiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau
facilitează gestionarea eficientă a activelor;e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependența excesivă de
un anumit activ, emitent sau grup de societăți comerciale și concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.
• f) investirea activelor fondurilor de pensii facultative de către administratorii acestora nu trebuie să fie bazată în mod exclusiv și
mecanic pe ratinguri de credit emise de agențiile de rating de credit.
• Totodată, conform art.90 activele fondului de pensii facultative nu pot fi investite în:
• a) active care nu pot fi înstrăinate prin lege;
• b) active a căror evaluare este incertă, precum și în antichități, lucrări de artă, autovehicule și altele asemenea;
• c) bunuri imobiliare;
• d) acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de administrator;
• e) orice alte active stabilite prin normele adoptate de Comisie.
De asemenea, conform art.90, activele fondului de pensii facultative nu pot fi înstrăinate:
a) administratorului sau auditorului;
b) depozitarului;
c) administratorului special;
d) membrilor Consiliului Comisiei și personalului Comisiei;
e) persoanelor afiliate entităților prevăzute la lit. a)-d);
f) oricăror alte persoane sau entități prevăzute prin normele adoptate de Comisie.
Activele fondului de pensii facultative nu pot constitui garanții și nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite, sub sancțiunea nulității
absolute a actelor prin care se constituie garanția sau se acordă creditul, cu excepția garanției/ marjei/colateralului constituite/constituit
pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate stabilite prin normele Autorității de Supraveghere Financiară, utilizate doar în
măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în fondurile de pensii
facultative.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență asupra existenței infracțiunii ci doar asupra
limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei
probleme de drept-Decizia nr.30/2015)
utilizarea de către administrator a contribuţiilor la fondul de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege.
Infracțiunea prevăzută de art.123 alin.1 lit.b) din Legea nr.204/2006
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă: fapta de a utiliza lichiditățile
bănești ale unui participant la un fond de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege;
nr. 204/2006)
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat, respectiv administratorul fondului de pensii
facultative, persoană juridică și persoana fizică, reprezentantul persoanei juridică.Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza contribuția la fondul de pensii în alte
scopuri decât cele prevăzute de lege, legate de investirea prudențială a lichidităților bănești a participanților.
• Activele unui fond de pensii facultative reprezintă instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, precum
și numerarul, rezultate ca urmare a investirii activelor personale ale participanților;(art.2 pct.1 din Legea nr.204/2006).
• Contribuţiile se colectează pe baza codului numeric personal în conturile individuale ale participanţilor. Contribuţiile la un fond
de pensii facultative şi transferurile de lichidităţi băneşti se convertesc în unităţi de fond şi diviziuni ale acestora, calculate cu 6
zecimale. Contribuţiile şi transferul de lichidităţi băneşti la un fond de pensii facultative se convertesc în unităţi de fond în
maximum 4 zile lucrătoare de la data încasării acestora. (art.80 din Legea nr.204/2006)
• În condiţiile în care participantul a aderat la un nou fond de pensii facultative, acesta poate să îşi transfere activul personal de la
fondul de pensii facultative la care este deja participant la noul fond ales sau să îşi păstreze calitatea de participant la toate
fondurile de pensii facultative, urmând a le cumula la momentul deschiderii dreptului de pensie.
• Transferul de lichidităţi băneşti cuprinde activul personal, calculat la data cererii, mai puţin deducerile legale. Administratorul
fondului de pensii facultative de la care se transferă participantul transmite administratorului noului fond de pensii facultative
toate informaţiile referitoare la contribuţiile făcute în contul participantului, precum şi despre transferurile de lichidităţi băneşti
cu privire la contul acelui participant.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în
fondurile de pensii facultative. Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență asupra
existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se vedea și
DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia
nr.30/2015)
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc utilizarea de către administrator a lichidităților bănești
ale unui participant la fondul de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege.
Infracțiunea prevăzută de art.123 alin.1 lit.c) din Legea nr.204/2006
Definiție: Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă administrarea sau modificarea
neautorizată a schemelor de pensii facultative.
nr.204/2006)
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii este calificat, respectiv administratorul fondului de pensii facultative,
persoană juridică și persoana fizică, reprezentantul persoanei juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a administra sau modifica neautorizat schemele de pensii
facultative.
• Pentru a administra un fond de pensii facultative, administratorul elaborează şi supune autorizării Comisiei prospectul schemei de pensii
facultative. Autorizarea primului prospect al schemei de pensii facultative se realizează în cadrul procesului de autorizare ca administrator al
societăţii de pensii, al societăţii de asigurare sau al societăţii de administrare a investiţiilor.(art.7 din Norma nr. 16/2010 privind prospectul
schemei de pensii facultative)
• Schema de pensii facultative reprezintă sistemul de termene, condiții și reguli pe baza cărora administratorul colectează și investește activele
fondului de pensii facultative, în scopul dobândirii de către participanți a unei pensii facultative; (art.2 pct.31 din Legea nr.204/2006);
• Prospectul schemei de pensii facultative reprezintă documentul care cuprinde termenii contractului de administrare și ai schemei de pensii
facultative (art.2 pct.25 din Legea nr.204/2006);
• Conform art.4 din Norma nr. 16/2010 administratorul de fonduri de pensii facultative elaborează şi supune autorizării Comisiei prospectul
schemei de pensii facultative, cu următoarele componente: prospectul detaliat al schemei de pensii facultative și prospectul simplificat al
schemei de pensii facultative.
• Prospectul detaliat şi prospectul simplificat reprezintă părţi integrante ale prospectului schemei de pensii facultative.
• Administratorul trebuie să obţină autorizarea prospectului schemei de pensii facultative pentru fiecare fond de pensii
facultative pe care intenţionează să îl administreze.(art.8 din Norma 16/2010)
• Prospectul schemei de pensii facultative poate fi modificat cu îndeplinirea procedurii prevăzute în prezenta normă.(art.12
din Norma nr.16/2010)
• Procedura de modificare a prospectului schemei de pensii facultative se realizează conform art.13 din Norma nr. 16/2010
și cuprinde două etape:
• a) obţinerea avizului prealabil de modificare a prospectului schemei de pensii facultative, emis în baza cererii şi a
documentelor depuse de administratorul care solicită modificarea;
• b) obţinerea avizului definitiv de modificare a prospectului schemei de pensii facultative emis în baza cererii şi a
documentelor depuse de administratorul care solicită modificarea, după îndeplinirea tuturor cerinţelor stabilite prin
prezenta normă.(2) Comisia hotărăşte cu privire la avizarea definitivă a modificării prospectului numai după ce
administratorul face dovada obţinerii acordului majorităţii participanţilor la fondul de pensii facultative al cărui prospect
se modifică.
• Contractul de administrare poate fi modificat numai cu avizul Comisiei, potrivit art.14 din Norma nr.16/2010. Dacă
modificările aduse contractului de administrare modifică prevederi ale prospectului schemei de pensii facultative, cererea
de avizare a modificării contractului de administrare se depune la Comisie concomitent cu cererea de avizare a
modificării prospectului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în
fondurile de pensii facultative.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență
asupra existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se
vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia nr.30/2015)
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul efectuează acte de administrare sau modificare
neautorizată a schemelor de pensii facultative.
pensiile facultative
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă desfășurarea fără drept a unei
activități pentru care prezenta lege prevede obligația deținerii unei autorizații ori a unui aviz din partea Comisiei de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private;
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a desfășura fără drept a unei activități pentru care legea
prevede obligația deținerii unei autorizații ori a unui aviz din partea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.
• Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, denumită în continuare Comisia, reprezintă autoritatea administrativă
autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 313/2005;
• Fondul de pensii facultative reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanți, în conformitate cu
prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile prezentei legi;(art.2 pct.17 din Legea nr.204/2006)
• Societățile de pensii necesită autorizare de către Comisie pentru constituire și administrare. Societatea de pensii se constituie sub forma
unei societăți pe acțiuni, iar persoanele care intenționează să înființeze o societate de pensii depun la Comisie cererea pentru autorizarea
de constituire.(art.4 din Legea nr.204/2006)
• Denumirea societății de pensii care obține autorizație de administrare, în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu cele ale Legii
nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va conține sintagma
societate de administrare a fondurilor de pensii private. Sintagma prevăzută la alin. (1) se utilizează numai în denumirea
administratorilor care dețin o autorizație de administrare în conformitate cu prevederile prezentei legi și/sau cu cele ale Legii nr.
411/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(art.14 din Legea nr.204/2006)
pensiile facultative
fondurile de pensii facultative.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență
asupra existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se
vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia nr.30/2015)
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul desfășoară fără drept una dintre activitățile pentru
care prezenta lege prevede obligația deținerii unei autorizații ori a unui aviz din partea Comisiei de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private;
Infracțiunea prevăzută de art.144 din Legea nr.411/2004 privind fondul de
Definiție: Desfășurarea fără drept a activităților pentru care prezenta lege prevede obligația deținerii unei autorizații sau a
unui aviz din partea Comisiei constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi o persoană juridică, administrator de fond de pensii
privat ori un depozitar al activelor fondului precum și orice persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de adesfășura, fără drept, adică fără autorizație sau
fără aviz, o activitate pentru care legea prevede obligația deținerii unei autorizații sau a unui aviz valabil din partea Comisiei de
Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (Comisia).
• Printre activitățile pentru care legea prevede autorizație sau aviz din partea Comisiei se numără:
• -autorizarea prospectului schemei de pensii private ( Art. 11 din Legea nr. 411/2004- Prospectul schemei de pensii private este
elaborat și propus de administrator. Fiecare prospect al schemei de pensii private propus de administrator trebuie să obțină
autorizarea Comisiei.
• -avizarea modificării prospectului schemei de pensii private (art.11 din Legea nr.411/2004);
• - autorizarea Fondului de pensii de Comisie, după autorizarea administratorilor și a prospectului schemei de pensii private.
(art.17 din Legea nr.411/2004);
• -avizarea contractului de societate civilă (art.19 din Legea nr.411/2004);
• -autorizarea tranzacțiilor cu acțiunile unui administrator.(art.63 din Legea nr.411/2004);
• -autorizarea de constituire și autorizarea de administrare a administratorului.(art.72 din Legea nr.411/2004);. Autorizația de
constituire a unei societăți de pensii nu garantează și obținerea autorizației de administrare.(art.77 alin.3) din Legea nr.411/2004)
Infracțiunea prevăzută de art. art.144 din Legea nr.411/2004 privind
fondul de pensii administrate privat
• avizarea prealabilă a desemnării depozitarului activelor fondului de pensii ( Administratorul desemnează un singur
depozitar, căruia îi încredințează păstrarea activelor fondului de pensii, pe baza unui contract de depozitare, avizat în
prealabil de Comisie.Depozitarul poate păstra activele mai multor fonduri de pensii, cu condiția de a evidenția
operațiunile și înregistrările fiecărui fond de pensii separat de ale sale proprii și de cele ale celorlalte fonduri de
pensii.Art.119 din Legea nr.411/2004)
• -avizarea activității de depozitare (Art. 121 din Legea nr.411/2004) Pentru desfășurarea activității de depozitare,
depozitarul trebuie să dețină un aviz valabil eliberat de Comisie.
• -avizarea modificării conținutului documentelor care au stat la baza avizării trebuie aprobata în prealabil de Comisie, în
conformitate cu procedura de avizare.(art.126 din Legea nr.411/2004)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în fondurile de
pensii administrate privat.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență asupra existenței
infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și
ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia nr.30/2015)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul desfășoară fără drept una dintre activitățile pentru care prezenta
lege prevede obligația deținerii unei autorizații ori a unui aviz din partea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de
Pensii Private;
privind fondul de pensii administrate privat
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani: utilizarea contribuției la fondul de pensii în alte
scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege;
nr.411/2004)
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi o persoană juridică, administrator de fond de pensii privat
precum și orice persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Conform art.55 din Legea nr.411/2004, poate administra un fond de pensii societatea comercială pe acțiuni constituită în conformitate
cu dispozițiile legislației în vigoare și cu prevederile prezentei legi, care are obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de
pensii. Un administrator poate administra în România un singur fond de pensii.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza contribuția la fondul de pensii în alte scopuri
decât cele prevăzute de lege
• Prin contribuții se înțeleg sumele plătite de participanți și/sau în numele acestora la un fond de pensii administrat privat;(art.2 pct.16
din Legea nr.411/2004)
• Prin fond de pensii administrat privat, denumit în continuare fond de pensii se înțelege fondul constituit prin contract de societate
civilă, încheiat între participanți, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară și cu dispozițiile
prezentei legi, care trebuie să aibă minimum 50.000 de participanți , numărul minim de participanți trebuind realizat în perioada
primilor 3 ani de la data constituirii fondului de pensii.
(art.2 pct.18, art.5 din Legea nr.411/2004)
• Participantul este persoana care contribuie sau/și în numele căreia s-au plătit contribuții la un fond de pensii și care are un drept viitor
la o pensie privată (art.2 pct.24 din Legea nr.411/2004)
• Prin plătitor se înțelege persoana fizica sau juridica care, după caz, reține și virează contribuția individuala de asigurări sociale; (art.2
• Conform art.23 din Legea nr.411/2004, administratorii au obligația de investire prudențială a activelor fondurilor de pensii
administrate privat, cu respectarea, în principal, a următoarelor reguli:
• a) investirea în interesul participanților și beneficiarilor, iar în cazul unui conflict potențial de interese, administratorul care gestionează
activele fondurilor de pensii administrate privat trebuie să adopte masuri ca investirea sa se facă numai în interesul acestora;
• b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea lor, iar cele deținute pentru acoperirea
fondului de garantare și a provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei drepturilor cuvenite
participanților și beneficiarilor;
• c) investirea să se efectueze preponderent în instrumente tranzacționate pe o piață reglementata, astfel cum este definita în Legea nr.
297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare; investițiile în instrumente care nu sunt tranzacționate pe o
piață reglementata trebuie să nu depășească niveluri prudențiale;
• d) investițiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau
facilitează gestionarea eficienta a portofoliului;
• e) activele se diversifica în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de
societăți comerciale și concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.
• f) investirea activelor fondurilor de pensii administrate privat de către administratorii acestora nu trebuie să fie bazată în mod exclusiv
pe ratinguri de credit emise de agențiile de rating de credit.
Infracțiunea prevăzută de art.145 alin.1 lit.a) din Legea nr.411/2004 privind fondul de
• Conform art.25 din Legea nr.411/2004 administratorul investește în:
• a) instrumente ale pieței monetare, inclusiv conturi și depozite în lei la o banca, persoana juridica română,
• b) titluri de stat emise de Ministerul Economiei și Finanțelor din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, în
procent de până la 70% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
• c) obligațiuni și alte valori mobiliare emise de autoritățile administrației publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene ori aparținând
Spațiului Economic European, în procent de până la 30% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
d) valori mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate din România, statele membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic
European, în procent de până la 50% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
• e) titluri de stat și alte valori mobiliare, emise de state terțe, în procent de până la 15% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
• f) obligațiuni și alte valori mobiliare, tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate, emise de autoritățile administrației publice locale din state terțe, în
procent de până la 10% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
• g) obligațiuni și alte valori mobiliare ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate și dacă
îndeplinesc cerințele de rating, în procent de până la 5% din valoarea totala a activelor fondului de pensii;
• h) titluri de participare, emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare din România sau din alte țari, în procent de până la 5% din valoarea totala a
activelor fondului de pensii;
• h^1) acțiuni și obligațiuni emise de societățile de proiect, înființate în baza O.U.G. nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat, sau fonduri de investiții
specializate în infrastructură, în procent de până la 15% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
• h^2) valori mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate și supravegheate emise de fonduri sau societăți care desfășoară activități de dezvoltare și promovare
imobiliară, cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii, închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii, administrarea imobilelor, în procent de
până la 3% din valoarea totală a activelor fondului de pensii;
• h^3) investiții private de capital sub forma acțiunilor și obligațiunilor la societăți din România, din state ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic
European sau sub forma participațiilor la fondurile de investiții private de capital din România, din state membre ale Uniunii Europene sau din state aparținând
Spațiului Economic European, în procent de până la 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii
• i) alte forme de investiții prevăzute de normele Comisiei.
fondurile de pensii administrate privat.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are
influență asupra existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a
acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia
nr.30/2015)
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul utilizează contribuția la fondul de pensii în alte
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani: nerespectarea prevederilor art. 28 referitoare la
învestirea și înstrăinarea activelor fondului de pensii de către administrator;
nr.411/2004)
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de:
• - a investi activele fondului de pensii în: a) active care, potrivit legii, nu pot fi înstrăinate; b) active a căror evaluare este incertă,
precum și antichități, lucrări de arta, autovehicule și altele asemenea; c) bunuri imobiliare; d) acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare
emise de administrator; e) orice alte active stabilite prin normele Comisiei.
• -a înstrăina activele fondului de pensii :a) administratorului sau auditorului;b) depozitarului;c) administratorului special;d) membrilor
Consiliului Comisiei și personalului Comisiei;e) persoanelor afiliate entităților prevăzute la lit. a)-d);f) oricăror alte persoane sau entități
prevăzute prin normele Comisiei.
• - a constitui ca și garanții activele fondului de pensii;
• - a utiliza activele fondului de pensii pentru acordarea de credite, cu excepția garanției/marjei/colateralului constituite/constituit
pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate stabilite prin normele Autorității de Supraveghere Financiară, utilizate doar în
măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului.
•
fondurile de pensii administrate privat.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are
influență asupra existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a
acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia
nr.30/2015)
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul efectuează una dintre modalitățile alternative care
realizează conținutul elementului constitutiv.
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani utilizarea disponibilităților bănești ale unui participant la un
fond de pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege;
Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.(art.145 alin.2 din Legea nr.411/2004)
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi o persoană juridică, administrator de fond de pensii privat precum și
orice persoana fizică care reprezintă persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza disponibilitățile bănești ale unui participant la fondul de
pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.
• Conform art. 47 din Legea nr.411/2004, fiecare participant are un cont individual iar contribuțiile și transferurile de disponibilități ale
participantului, precum și accesoriile aferente acestora se virează în contul sau individual.
• Participantul este proprietarul activului personal din contul său iar activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei
tranzacții, sub sancțiunea nulității actelor respective.De asemenea, activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancțiunea nulității actelor
respective.(art.48 din Legea nr.411/2004)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în fondurile de pensii administrate
privat.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență asupra existenței infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și
individualizarea judiciară a acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-
Decizia nr.30/2015)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul utilizează disponibilităților bănești ale unui participant la un fond de pensii în alte scopuri
decât cele prevăzute de prezenta lege;
Infracțiunea prevăzută de art.145 alin.1 lit.d) din Legea nr.411/2004
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani administrarea sau modificarea neautorizată a
schemelor de pensii private.
nr.411/2004)
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a administrarea sau modificarea neautorizată a
schemelor de pensii private.
• Conform art.57 din Legea nr.411/2004, activitatea de administrare a unui fond de pensii cuprinde următoarele:a) administrarea
și investirea activelor fondului de pensii;b) convertirea contribuțiilor în unități de fond;c) plata drepturilor cuvenite participanților și
beneficiarilor, conform legii;d) calculul zilnic al activului net al fondului de pensii și al unității de fond;e) evidența conturilor
individuale și actualizarea acestora, precum și furnizarea documentelor privind participarea, notificarea, informarea periodica sau
transferul;f) gestionarea operațiunilor zilnice ale fondului de pensii;g) dispunerea efectuării plaților datorate entităților implicate și
Comisiei;h) mandatarea și monitorizarea agenților de marketing ai fondului de pensii;i) gestionarea relațiilor cu instituțiile
implicate;j) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea și distribuirea către Comisie și participanți a situațiilor financiare și a
rapoartelor prevăzute de prezenta lege;k) gestionarea, păstrarea și arhivarea documentelor privind fondul de pensii, participanții și
beneficiarii săi;l) alte activități prevăzute în normele Comisiei.
•
Infracțiunea prevăzută de art.145 alin.1 lit.d) din Legea nr.411/2004
Activele și pasivele fiecărui fond de pensii administrat privat sunt organizate, evidențiate și administrate distinct, separat
de celelalte fonduri de pensii facultative pe care le gestionează același administrator și de contabilitatea proprie
administratorului, fără posibilitatea transferului între fonduri sau între fonduri și administrator.
Toate activele și pasivele corespunzătoare activității de administrare a fondurilor de pensii sunt restricționate, gestionate
și organizate separat de alte activități ale administratorului, fără posibilitatea de transfer și sunt limitate la operațiunile legate
de fondurile de pensii și activități conexe.
Administratorul nu poate delega răspunderea privind administrarea fondului de pensii. Încredințarea executării anumitor
obligații către un terț nu îl exonerează de răspundere pe administrator.(art.58 din Legea nr.411/2004)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru contribuțiile participanților și încrederea acestora în fondurile de
pensii administrate privat.Fapta poate avea și un rezultat, un prejudiciu, dar aceasta nu are influență asupra existenței
infracțiunii ci doar asupra limitelor pedepsei și individualizarea judiciară a acesteia.(A se vedea și DCC nr.309/2020 și
ICCJ- Completul pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept-Decizia nr.30/2015)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care inculpatul efectuează una dintre modalitățile alternative care realizează
conținutul elementului constitutiv.
Definiție: Fapta agentului de marketing de a prezenta acte de aderare cu informații care nu corespund realității
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi numai un agent de marketing persoana fizică
sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Agentul de marketing al fondului de pensii este persoana fizică sau juridică mandatată de administrator să obțină acordul
de aderare a participanților ce își desfășoară activitatea în acest scop, în temeiul autorizației sau avizului, după caz,
emisă/emis de către Comisie.(art.2 pct.9, art.116 din Legea nr.411/2004)
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului, agent de marketing de a prezenta cu ocazia
obținerii acordului de aderare a participanților acte de aderare cu informații care nu corespund realității.
• Agentul de marketing are următoarele atribuții:
• a) prezintă potențialului participant aspectele relevante ale fondului de pensii;
• b) obține acordul de aderare a participantului la fondul de pensii;
• c) transmite administratorului actul de aderare semnat de participant, în original, în termen de 5 zile calendaristice de la
semnarea acestuia.
• Conform art. 117 din Legea nr.411/2004, administratorului, agenților de marketing și persoanelor afiliate acestora le este
interzis:
• a) să transmită informații false, înșelătoare sau care pot crea o impresie falsă despre fondul de pensii și administratorul acestuia;
• b) să facă afirmații sau previziuni despre evoluția unui fond de pensii altfel decât în forma și modul prevăzute în normele
Comisiei;
• c) să ofere beneficii colaterale în scopul de a convinge o persoana să adere la un fond de pensii sau să rămână participant la
acesta;
• d) să acorde foloase pentru facilitarea aderării potențialilor participanți.
• În situația în care materialele publicitare sunt susceptibile să inducă în eroare, Comisia poate interzice publicarea și distribuirea
acestora și obliga la publicarea rectificării în termen de 7 zile lucrătoare de la notificare.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru încrederea participanților în fondurile de pensii administrate privat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că informațiile prezentate în
actele de aderare nu corespunde realității.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc prezentarea sub orice formă către potențialul participant a actelor de aderare
în care sunt menționate informații care nu corespund realității.
Definiție:Folosirea fără drept a sintagmei «fond de pensii» prevăzută la art. 56 alin. (1) constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă..
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice personă juridică precum și persoana fizică
reprezentant al persoanei juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi fără drept sintagma ,,fond de pensii”.
• Denumirea fondului de pensii conține sintagma fond de pensii administrat privat. Denumirea fondului de pensii nu trebuie să inducă
în eroare participanții, potențialii participanți sau alte persoane. (art.7 din Legea nr.411/2004)
• Denumirea administratorului conține sintagma fond de pensii. Sintagma se utilizează numai în denumirea administratorilor care
dețin o autorizație de administrare în conformitate cu prezenta lege. (art.56 din Legea nr.411/2004)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru încrederea participanților în fondurile de pensii administrate privat.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște faptul că nu deține o autorizație legală.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc folsirea fără drept a sintagmei ,,fond de pensii” și prezentarea astfel ca având
calitatea de administrator la un fond de pensii.
pensiile ocupaționale
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă împiedicarea prin orice mijloace de
către reprezentantul legal, de către angajat, prepus ori de către altă persoană din cadrul entității supuse controlului, conform prezentei
legi, în mod nejustificat, a personalului cu atribuții de control din cadrul A.S.F. de a intra în spațiile supuse controlului, în condițiile
prevăzute de prezenta lege.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a împiedica, prin orice mijloace, personalul cu atribuții de
control din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.) de a intra în spațiile supuse controlului, în condițiile prevăzute de
prezenta lege.
• Conform art.50 din Legea nr.74/2015, A.S.F. este învestit cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru
exercitarea funcțiilor sale. Aceste competențe se exercită în oricare dintre următoarele moduri:a) în mod direct;b) în colaborare cu alte
autorități;c) sub responsabilitatea lor, prin delegare către entități cărora li s-au delegat sarcini;d) prin sesizarea autorităților judiciare
competente.(2) A.S.F. are următoarele competențe:a) de a avea acces la orice documente deținute de persoanele fizice sau juridice asupra
cărora prezenta lege este incidentă, indiferent de forma acestora, și de a primi o copie a acestora;b) de a solicita informații de la orice
persoane fizice sau juridice către care AFIA au externalizat anumite funcții operaționale sau activități sau care au legătură cu activitățile
AFIA sau ale FIA și, în cazul în care este necesar, de a obține explicații scrise sau verbale de la respectivele persoane;c) de a efectua
inspecții la sediul persoanelor juridice subiecți ai prezentei legi, cu sau fără avertisment prealabil;d) de a solicita AFIA
înregistrările telefonice și cele privind schimburile de date în legătură cu acele fapte constatate de A.S.F. ca fiind contrare prezentei legi
sau asupra cărora există suspiciuni că ar putea fi încadrate ca atare;e) de a solicita AFIA sau persoanelor fizice sau juridice către care
AFIA au externalizat anumite funcții operaționale sau activități încetarea oricărei practici contrare dispozițiilor adoptate în temeiul
prezentei legi;
• Dacă fapta este comisă prin amenințare sau violență fapta întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art.
257 din Codul penal, și se aplică regulile concursului de infracțiuni.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de control și autoritatea A.S.F.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul urmărește împiedicarea controlului
din partea A.S.F.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc împiedicarea sub orice formă a personalului cu atribuții de control
din cadrul A.S.F. de a intra în spațiile supuse controlului, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă desfășurarea fără drept a unei activități
pentru care prezenta lege prevede obligația deținerii unei decizii de autorizare sau a unui aviz emis de către A.S.F.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a desfășura fără drept o activitate pentru care
prezenta lege prevede obligația deținerii unei decizii de autorizare sau a unui aviz emis de către Autoritatea de Supraveghere
Financiară(A.S.F.).
• Printre activitățile pentru care este necesară o autorizație sau un aviz emis de A.S.F. se numără:
• -Societățile de pensii nou-înființate trebuie autorizate de către A.S.F. pentru constituire și administrare.(art.6 alin.1) din Legea
nr.1/2020)
• - societățile de pensii constituite în baza prezentei legi și societățile de administrare a investițiilor și societățile de asigurare de viață,
autorizate în condițiile prezentei legi de către A.S.F., pentru activitatea de administrare a fondurilor trebuie să obțină autorizare de
administrare a fondurilor de la A.S.F.(art.11 alin.1 din Legea nr.1/2020);
• - Operațiunile de fuziune sau divizare a administratorului sunt supuse autorizării prealabile a A.S.F. (art.19 alin.1) din Legea
nr.1/2020)
• Membrii structurii de conducere a administratorului și persoanele care dețin funcții-cheie prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. y) pct.
(i), (ii) și (iv) sunt autorizate de către A.S.F., odată cu analiza cererii pentru autorizarea de administrare.(art.22 alin.1 din Legea
nr.1/2020)
• Administratorul trebuie să obțină autorizarea prospectului fondului de către A.S.F. (art.49 alin.2 din Legea nr.1/2020)
• Administratorul procedează la încasarea de contribuții numai după autorizarea prospectului și a fondului, sub sancțiunea retragerii
autorizării de funcționare a administratorului.(art.50 din Legea nr.1/2020)
• -Modificarea prospectului se autorizează de către A.S.F.(art.52 din Legea nr.1/2020)
• -Un fond poate fi administrat numai de către un administrator autorizat în acest scop de către A.S.F.(art.56 din Legea
nr.1/2020)
• - În situația modificării contractului de administrare, A.S.F. analizează modificările propuse și le aprobă sau respinge prin
decizie.(art.60 alin.1 din Legea nr.1/2020)
• Fondul este autorizat de către A.S.F. (art.62 alin.1) din Legea nr.1/2020)
• - Pot solicita avizarea ca depozitar instituțiile de credit aflate sub supravegherea Băncii Naționale a României.(2) Pentru
obținerea avizului ca depozitar, o instituție de credit depune la A.S.F. o cerere de avizare (art.120 din Legea nr.1/2020)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea fondurilor de pensii ocupaționale și implicit pentru
încrederea participanților în aceste fonduri.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște că nu are aviz sau autorizație
din partea A.S.F.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care se desfășoară oricare dintre activitățile pentru care este necesar avizul sau
autorizația A.S.F.
Infracțiunea prevăzută de art.146 alin.3 lit.a) din Legea nr.1/2020 privind
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă utilizarea resurselor fondului prevăzute la art. 67 alin. (2) în alte
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi doar administratorul fondului de pensii ocupaționale, persoană juridică și orice
persoana fizică reprezentant al persoanei juridice. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza resursele financiare ale fondului de pensii în alte scopuri decât cele
prevăzute de lege.
• Conform art.67 alin.(2) din Legea nr.1/2020, resursele financiare ale fondului sunt:
• a) contribuțiile convertite în unități de fond;
• b) drepturile cuvenite moștenitorilor participanților, definiți conform prevederilor Codului civil, la care aceștia au renunțat sau care nu au fost revendicate
în termenul de prescripție de 10 ani de la data decesului participantului;
• c) sumele reprezentând plăți ale administratorului/ angajatorului din resurse proprii conform obligațiilor asumate de administrator prin prospect sau de
către angajator prin schema de pensii ocupaționale;
• d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute.
• Conform art.96 din Legea nr.1/2020, administratorul are obligația de investire prudențială a activelor fondurilor, cu respectarea, în principal, a
următoarelor reguli:a) investirea în interesul pe termen lung al participanților și beneficiarilor, precum și al moștenitorilor acestora, definiți conform
prevederilor Codului civil, iar în cazul unui potențial conflict de interese, administratorul care gestionează activele fondului trebuie să adopte măsuri ca
investirea să se facă numai în interesul acestora;b) investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea lor;c) investirea
preponderentă în instrumente tranzacționate pe o piață reglementată, astfel cum este prevăzută în legislația privind piața de capital;d) investițiile în
instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției;e) activele se diversifică în mod
corespunzător, astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăți și concentrări de riscuri pe ansamblul
activelor;f) investirea activelor fondurilor de către administratorii acestora nu trebuie să fie bazată în mod exclusiv și mecanic pe ratinguri de credit emise de
agențiile de rating de credit;g) investirea activelor fondurilor de către administratorii acestora să țină seama de potențialul impact pe termen lung al deciziilor
de investiții asupra factorilor de mediu, sociali și de guvernanță
Infracțiunea prevăzută de art.146 alin.3 lit.a) din Legea nr.1/2020 privind
Conform art.98 din Legea nr.1/2020, administratorul investește activele fondului în instrumente financiare, precum și în alte forme de investiții prevăzute în
reglementările adoptate de A.S.F. Administratorul poate investi maximum:
a) 5% din activele unui fond în instrumente financiare emise de către fiecare angajator al participanților la respectivul fond;
b) 10% din activele unui fond în instrumente financiare emise de către societățile aparținând aceluiași grup ca angajatorul participanților la respectivul fond
și persoanele afiliate.
Conform art.101 din Legea nr.1/2020 activele fondului nu pot fi investite în:
a) active care, potrivit legii, nu pot fi dobândite sau înstrăinate;
b) active a căror evaluare este incertă, precum antichități, lucrări de artă, autovehicule și altele asemenea;
c) orice alte active stabilite prin reglementările A.S.F.
Activele fondului nu pot fi dobândite de la sau înstrăinate către:
a) administratorul, depozitarul sau auditorul financiar al fondului;
b) administratorul special al fondului;
c) angajatorul/angajatorii care contribuie la fond sau sindicatul/sindicatele acestuia/acestora;
d) persoanele afiliate entităților prevăzute la lit. a)-c);
e) oricare alte persoane sau entități prevăzute prin reglementările A.S.F.
(3) Activele fondului nu pot constitui garanții și nu pot fi utilizate pentru acordarea de credite, sub sancțiunea nulității absolute a actelor prin care se
constituie garanția sau se acordă creditul, cu excepția garanției/marjei/colateralului constituite/ constituit pentru tranzacționarea instrumentelor financiare
derivate stabilite prin reglementările A.S.F., utilizate doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a
portofoliului.
(4) A.S.F. poate stabili, prin reglementări, restricții suplimentare pentru investiții, în scopul protejării intereselor participanților.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște că utilizează resursele
financiare ale fondului în alte scopuri decât cele prevăzute de lege .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care se desfășoară oricare dintre activitățile pentru care sunt contrare scopurilor
prevăzute de lege.
Infracțiunea prevăzută de art.146 alin.3 lit.b) din Legea nr.1/2020 privind
Definiție: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă utilizarea lichidităților bănești
ale unui participant la un fond în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege.
Subiect activ al infracțiunii poate fi doar administratorul fondului de pensii ocupaționale, persoană juridică și orice persoana
fizică reprezentant al persoanei juridice. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a utiliza lichiditățile bănești ale fondului de
pensii în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece autorul cunoaște că utilizează resursele
financiare ale fondului în alte scopuri decât cele prevăzute de lege .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care se desfășoară oricare dintre activitățile pentru care sunt contrare scopurilor
prevăzute de lege.
INFRACȚIUNI ÎN
CODUL FISCAL

sarcinilor fiscale.
LEGEA NR.227/2015 PRIVIND CODUL FISCAL
• ART. 2
Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal
(1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c) impozitul pe venit;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale;
i) impozitul pe construcţii.
(2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
c) contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.
LEGEA NR.227/2015 PRIVIND CODUL FISCAL
• ART. 338
• Faptul generator
• Produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul:
• a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Uniunii Europene;
• b) importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.
• ART. 339
• Exigibilitatea
• (1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.
• (2) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor aplicabile sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care
are loc eliberarea pentru consum.
• ART. 344
• Responsabilităţile plătitorilor de accize
• (1) Plătitorii de accize au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă.
• (2) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru
depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol.
• ART. 345*)
• Plata accizelor la bugetul de stat
• (1) Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor
pentru care se prevede în mod expres un alt termen de plată.
Infracțiunea prevăzută de art.452 alin.1 lit.a) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa regimului de
antrepozitare prevăzut de lege în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune de a produce produse accizabile (alcool, tutun, combustibili și energie electrică) care intră sub
incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut în lege în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă. Pentru existența infracțiunii
este necesar ca produsul fabricat să întrunească caracteristicile specifice unui produs accizabil (Armanu Liviu Ioan-Frauda fiscală cu produse
accizabile Ed.Etnous 2018, p.14).Excepții de la regimul de antrepozitare: berea, vinurile fermentate produse în gospodărie pentru consum propriu și
vinurile liniștite produse de micii producători sub 1000 de hl/an, energia electrică, gaz, lignit și cocs, produse care fac obiectul regimului vamal
suspensiv.
Prin accize percepute se înțelege accizele stabilite şi înregistrate în evidenţele contabile ale plătitorului de accize şi care urmează a fi virate la bugetul
de stat în termenele prevăzute de prezentul capitol (art.336 pct.1 din Codul fiscal)
Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme,
să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;((art.336 pct.2 din Codul fiscal)
Antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de
către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol;(art.336 pct.3 din Codul fiscal)
Astfel constituie infracțiunea prevăzută de art.452 alin.1 lit.a) din Codul fiscal, producerea în afara antrepozitului fiscal a tigaretelor, produse
accizabile ce intră sub incidenta regimului de antrepozitare. În speta, bunul impozabil sau taxabil este tutunul prelucrat, iar sustragerea de la plata accizei
este reglementată în cazul producerii acestui tip de articol, de art.452 alin.1 lit.a) din Codul fiscal , fost art. 296^1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003, care
reprezintă o normă cu caracter special în raport de norma cu caracter general, prevazută de art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, întrucat
producerea țigărilor în afara antrepozitului fiscal include intenția și scopul sustragerii de la plata accizei, deci ascunderea sursei impozabile. Prin urmare,
infracțiunile prevăzute de Codul fiscal, respectiv acelea de producere sau de deținere a unor produse suspuse accizei în afara antrepozitului fiscal constituie
forme specifice de evaziune fiscală, astfel ca nu se impune reținerea și a dispozițiilor cu caracter general, care reglementeaza evaziunea fiscală. Astfel,
elementul material al infractiunii de evaziune fiscală prevazută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, constând în ascunderea bunului sau a sursei
impozabile sau taxabile se realizează prin producerea sau deținerea bunurilor. (Sentința penală nr. 67 din 6.05.2014 a Curtii de Apel Brasov, definitivă prin
decizia penala nr. 129/30.03.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie)
Infracțiunea prevăzută de art.452 alin.1 lit.a) din Codul fiscal
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor de
control fiscal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul accizelor care nu au fost încasate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea de produse accizabile care intră sub incidenţa regimului de antrepozitare prevăzut de lege în
afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă. Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora pe teritoriul
Comunității sau importului acestora pe teritoriul Comunității, iar accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se
face eliberarea pentru consum.
• Studiu de caz. Curtea de Apel Brașov, Secția penală, Decizia nr.475/2014. Inculpatul a produs alcoolul etilic denaturat pe care l-a eliberat spre
consum în afara unui antrepozit fiscal autorizat, (antrepozit în cadrul căruia operează un regim suspensiv de taxe) astfel că acesta datora potrivit art. 2065 lit. a
din Legea nr.571/2003 accize de la momentul producerii produselor alcoolice destinate vânzării. Accizele datorate statului de către inculpatul au devenit
exigibile potrivit art. 2066 din Legea nr.571/2003 în momentul eliberării produsului pentru consum iar conform art. 2067 momentul eliberării pentru consum îl
reprezintă în funcție de activitatea ilicită efectuată fie momentul deținerii de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu
au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol (conform literei b), fie momentul producerii de produse accizabile, inclusiv
neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize(conform literei c din același articol).
• În raport de situația expusă, în mod corect a apreciat prima instanță că fapta inculpatului care, în în cursul anului 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale,
folosindu-se de o instalație de filtrare improvizată, a produs în afara antrepozitului fiscal autorizat în locația situată în H. cantitatea de 4683 litri de alcool etilic,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare prevăzut la titlul VII, în
afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prevăzută de art.2961 alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod
penal din 1969. Fapta aceluiași inculpat care în data 08.06.2012 a deținut în afara unui antrepozit fiscal, în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 104
litri de alcool etilic, nemarcată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal pe teritoriul
României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false de alcool etilic peste
40 litri, prevăzută de art.2961 alin.1 lit. l din Legea nr.571/2003. (https://www.avocatura.com/speta/168804/infractiuni-la-alte-legi-speciale-curtea-
de-apel-brasov.html#ixzz6udvv2400)
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.b) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate în vrac de la alţi
furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse, potrivit legii;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, fizică sau juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a achiziţiona alcool etilic şi distilate în vrac de la alţi furnizori decât
antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse.
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca achiziţia să se desfăşoare în condiţii, de natură să indice fără echivoc aspectul că vânzătorul nu era
antrepozitar autorizat pentru producţie sau expeditor înregistrat pentru alcool etilic, iar ambalarea alcoolului s-a făcut în recipiente pe care nu era
aplicat nici un marcaj fiscal, cu ar fi spre exemplu preţul mic, lipsa marcajelor fiscale, locul desfăşurării tranzacţiei şi modul în care fusese aranjată.
• Pentru antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat, importatorul autorizat, utilizatorul final, operatorul economic cu
produse supuse accizelor nearmonizate, operatorul economic autorizat pentru activitatea de distribuţie şi comercializare angro de produse supuse
accizelor şi reprezentantul fiscal, codul de accize este format din 13 caractere (Ordinul Ministerului Finanțelor nr.221/2016)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor
de control fiscal. În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul accizelor care nu au fost încasate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se achiziţionează alcool etilic şi
distilate în vrac de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditorii înregistraţi de astfel de produse
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.c) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani livrarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) din
antrepozitele fiscale sau locurile de recepţie în cazul destinatarilor înregistraţi către cumpărători, persoane juridice, fără deţinerea de către antrepozitarul
autorizat sau a destinatarului autorizat expeditor a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce
urmează a fi facturată;
• ART. 355 Produse energetice În înţelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:
• a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
• b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
• c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
• d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor;
• e) produsele cu codul NC 3403;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Elementul material constă într-o acțiune făptuitorului de a livra produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) din antrepozitele fiscale sau
locurile de recepţie în cazul destinatarilor înregistraţi către cumpărători, persoane juridice, fără deţinerea de către antrepozitarul autorizat sau a
destinatarului autorizat expeditor a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi
facturată;
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând
cuantumul accizelor care nu au fost încasate.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.c) din Codul fiscal
fiscal.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se livrează produsele energetice prevăzute
la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) din antrepozitele fiscale sau locurile de recepţie în cazul destinatarilor înregistraţi către cumpărători, persoane juridice, fără
deţinerea de către antrepozitarul autorizat sau a destinatarului autorizat expeditor a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii
accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată;
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.d) din Codul fiscal
Definiție:
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în
antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a:
• - marca cu marcaje false produsele accizabile supuse marcării ori
• - deţine în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel.
• Conform art. 336 pct. 15 din Codul fiscal, marcajele reprezintă hârtii de valoare cu regim special, respectiv timbre şi banderole, care se tipăresc de către
Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.;
• Pentru existența infracțiunii nu este necesară punerea în circulație a produselor accizabile marcate cu marcaje false. Deținerea anumitor cantități de produse
accizabile supuse marcării, cu marcaje false, în afara antrepozitului fiscal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.452 lit.h) din
Codul fiscal.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care are loc marcarea cu marcaje false a
produselor accizabile supuse marcării ori în momentul primirii (când începe deţinerea), în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.e) din Codul fiscal
Definiție (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani refuzul sub orice formă a accesului autorităţilor competente cu
atribuţii de control pentru efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
• Subiect activ al infracțiunii poate orice persoana fizică ori persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune făptuitorului de a refuza, sub orice formă, accesul organelor competente cu atribuții de control de a intra,
în condiţiile prevăzute de lege, în antrepozitele fiscale , cu scopul efectuării verificărilor inopinante. Conform art.336 pct. 4 din Codul fiscal,
autoritatea competentă reprezintă:
• a) direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, denumiteîn continuare
autoritate fiscală teritorială;
• b) structura cu atribuţii de monitorizare, control şi/sau soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central,
denumită în continuare autoritate fiscală centrală;
• c) structura cu atribuţii în elaborarea legislaţiei privind regimul accizelor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat central, denumită
în continuare autoritate fiscală centrală;
• d) structurile de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, denumite în continuare autoritate vamală centrală sau teritorială, după caz;
• e) direcţiile regionale vamale sau birourile vamale de interior şi/sau birourile vamale de frontieră, denumite în continuare autoritate vamală
teritorială;
• Dacă prin activitatea de împiedicare se realizează și conținutul infracțiunii de ultraj se aplică regulile concursului de infracțiuni (art.257 din Codul
penal-Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de
stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.e) din Codul fiscal
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc manifestarea sub orice formă a refuzului de a permite accesul autorităţilor
competente cu atribuţii de control pentru efectuarea de verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.f) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani livrarea reziduurilor de produse energetice pentru
prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a livra reziduuri de produse energetice pentru prelucrare în vederea
obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
• Conform art.336 pct.19 din Codul fiscal, producţia şi transformarea produselor accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste
produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile
în vederea eliberării pentru consum, precum şi operaţiunile de extracţie a produselor energetice;
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se livrează reziduurile
de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile.
• .
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.g) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani achiziţionarea reziduurilor de produse energetice pentru
prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a achiziționa reziduuri de produse energetice pentru prelucrare în
vederea obţinerii de produse accizabile, altfel decât se prevede în prezentul titlu;
• Conform art.336 pct.19 din Codul fiscal, producţia şi transformarea produselor accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste
produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile
în vederea eliberării pentru consum, precum şi operaţiunile de extracţie a produselor energetice;
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se achiziționează
reziduurile de produse energetice pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.h) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40
litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a deține în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor
accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400
ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse
intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.
• Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste
limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României. (ÎCCJ –RIL , Decizia nr.17/2013)
fiscal.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul deține sau comercializează
produsele accizabile într-un număr mai mare decât cel prevăzut în lege.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.i) din Codul fiscal
Definiție. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor
conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se
pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a inculpatului de a :
- folosi conducte mobile, a furtunuri elastice sau a altor conducte de acest fel,
- utiliza rezervoare necalibrate,
- amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate;
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să fie săvârșită în cadrul antrepozitelor fiscale autorizate pentru alcool și băuturi alcoolice
(Armanu Liviu, op.cit. p.41), fără a fi necesar ca prin aceste metode să se fi și extras anumite cantități de alcool sau distilate necontorizate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul amplasează,
montează sau utilizează conductele mobile, furtunurile, rezervoarele necalibrate, canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de
alcool sau distilate necontorizate.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.j) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani eliberarea pentru consum, deţinerea în afara unui
antrepozit fiscal, transportul inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea, pe teritoriul României, a
produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi
necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător, cu excepţiile prevăzute la art. 425 alin. (2);
• Art.425 alin. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora
din punctul de vedere al nivelului accizelor:
• a) destinate exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează teritoriul României, cu respectarea modalităţilor şi procedurilor
de supraveghere fiscală stabilite prin normele metodologice;
• b) livrate către sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale;
• c) uleiurile uzate, colectate de la motoare de combustie, transmisii de la motoare, turbine, compresoare etc., de către operatorii
economici autorizaţi în acest sens sau care sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire;
• d) pentru care deţinătorul acestora poate face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat la nivelul celui prevăzut pentru motorină în anexa
nr. 1;
• e) transportate prin conducte fixe.
• art.355 alin.(3) lit. g) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19
69;
• Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.j) din Codul fiscal
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a inculpatului de a :

• - elibera pentru consum,
• -deţinerea în afara unui antrepozit fiscal,
• -transporta inclusiv în regim suspensiv de accize,
• -utiliza,
• -oferi spre vânzare
• sau vânzarea, pe teritoriul României, a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de
vedere al nivelului accizelor, nemarcate şi necolorate sau marcate şi colorate necorespunzător,
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul comite una
dintre acțiunile care realizează elementul constitutiv al infracțiunii.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.k) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani marcarea sau colorarea produselor energetice (păcura) cu alte substanțe decât cele legale
sau achiziționate de la operatori economici neautorizați (nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (5) şi art. 430 alin. (4));
art.427 alin. (5) Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere
al nivelului accizelor cu alte substanţe decât cele precizate la art. 426 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la art. 426 alin. (5).
art.430 alin. (4) Sunt/Este interzise/interzisă marcarea şi/sau colorarea motorinei cu alte substanţe decât cele precizate la art. 429 alin. (1) şi (3) sau achiziţionate de la alţi
operatori economici decât cei prevăzuţi la art. 429 alin. (5).
art.355 alin.(3) lit. g) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
• ART. 426
• Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare
• (1) Pentru marcarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează marcatorul
solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină.
• (3) Pentru colorarea produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor se utilizează colorantul
solvent blue 35 sau echivalent.
(5) Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din normele
metodologice.
• ART. 429
• Substanţe utilizate pentru marcare şi colorare
• (1) Pentru marcarea motorinei se utilizează marcatorul solvent yellow 124 - identificat în conformitate cu indexul de culori, denumit ştiinţific N-etil-N-[2-(1-izobutoxi
etoxi) etil]-4-(fenilazo) anilină.
• (3) Pentru colorarea motorinei se utilizează colorantul solvent blue 35 sau echivalent.
• (5) Operatorii economici care comercializează substanţe prevăzute la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a se înregistra la organul competent potrivit procedurilor din
normele metodologice.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.k) din Codul fiscal
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a inculpatului de a marca sau colora produse energetice (păcura) cu alte substanțe decât
cele legale sau achiziționate de la operatori economici neautorizați :
ART. 425 din Codul fiscal
Reguli generale
(1) Produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului accizelor pot fi eliberate pentru consum,
deţinute în afara unui antrepozit fiscal, transportate inclusiv în regim suspensiv de accize, utilizate, oferite spre vânzare ori vândute, pe teritoriul României, numai
dacă sunt marcate şi colorate potrivit prevederilor art. 426 şi 427.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. g) sau asimilate acestora din punctul de vedere al nivelului
accizelor:
a) destinate exportului, livrărilor intracomunitare şi cele care tranzitează teritoriul României, cu respectarea modalităţilor şi procedurilor de supraveghere fiscală
stabilite prin normele metodologice;
b) livrate către sau de la Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale;
c) uleiurile uzate, colectate de la motoare de combustie, transmisii de la motoare, turbine, compresoare etc., de către operatorii economici autorizaţi în acest sens
sau care sunt utilizate drept combustibil pentru încălzire;
d) pentru care deţinătorul acestora poate face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat la nivelul celui prevăzut pentru motorină în anexa nr. 1;
e) transportate prin conducte fixe.
- Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei fiscale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor de control
fiscal.
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .
Tentativa și consumarea.
Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește.
Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul comite una dintre acțiunile care
realizează elementul constitutiv al infracțiunii, respectiv marcarea sau colorarea păcurei cu alte substanțe decât cele legale sau achiziționate de la operatori
economici autorizați.
Infracțiunea prevăzută de art.452 lit.l) din Codul fiscal
Definiție Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea
totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut de lege ( nerespectarea prevederilor art. 427 alin. (6) şi art. 430 alin. (5)).
Art.427 alin. (6) Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului
prevăzuţi/prevăzut la art. 426 alin. (1) şi (3).
Art. 430 alin. (5) Este interzisă utilizarea de substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială a colorantului şi/sau marcatorului
prevăzuţi/prevăzut la art. 429 alin. (1) şi (3).
• Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a inculpatului de a utiliza substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau
parţială a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut de lege .
fiscal.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care inculpatul comite una dintre acțiunile care
realizează elementul constitutiv al infracțiunii, respectiv în momentul în care se utilizează substanţe şi procedee care au ca efect neutralizarea totală sau parţială
a colorantului şi/sau marcatorului prevăzuţi/prevăzut de lege .
• Pentru consumarea infracțiunii nu este necesar ca actiunea să și producă neutralizarea colorantului sau marcatorului prevăzut de lege, fiind suficient ca
susbtanța și procedeul folosit să fie apt pentru neutralizarea acestora.
INFRACȚIUNI ÎN
CODUL VAMAL

sarcinilor fiscale.
LEGEA NR.86/2006 PRIVIND CODUL VAMAL
• Articolul 2
• (1) Reglementările vamale se aplică în mod uniform pe întreg teritoriul vamal
al României, în măsura în care nu există dispoziții contrare prevăzute în
acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
• (2) Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport
și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a
frontierei de stat.
• (3) În punctele de trecere a frontierei de stat și pe teritoriul țării sunt
organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii.
• (4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice
alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale
numai de autoritatea vamală.
LEGEA NR.86/2006 PRIVIND CODUL VAMAL
Articolul 3
(1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român,
delimitat de frontiera de stat a României, precum și marea teritorială a
României, delimitată conform normelor dreptului internațional și
legislației române în materie.
(2) Teritoriul vamal al României include și spațiul aerian al teritoriului
țării și al mării teritoriale.
Articolul 7 (1) Direcțiile regionale vamale și birourile vamale sunt unități
subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013
de stabilire a Codului vamal al Uniunii –în vigoare din 2016
Art.5 pct.
18. „datorie vamală” înseamnă obligația unei persoane de a plăti cuantumul
taxelor la import sau la export care se aplică unor mărfuri specifice în
conformitate cu legislația vamală în vigoare;
19. „debitor” înseamnă orice persoană obligată la plata unei datorii vamale;
20. „taxe la import” înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la importul de
mărfuri;
21. „taxe la export” înseamnă taxele vamale care trebuie plătite la exportul de
mărfuri;
33. „prezentarea mărfurilor în vamă” înseamnă înștiințarea autorităților vamale
asupra sosirii mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau
aprobat de autoritățile vamale și punerea mărfurilor la dispoziția acestora
pentru a efectua controale vamale;
de stabilire a Codului vamal al Uniunii
Articolul 46 Gestionarea riscurilor și controalele vamale

Autoritățile vamale pot efectua orice control vamal pe care îl consideră necesar. Controalele vamale
pot consta, în special, în examinarea mărfurilor, prelevarea de eșantioane, verificarea corectitudinii și a
caracterului complet ale informațiilor furnizate într-o declarație sau o notificare, precum și a existenței,
autenticității, corectitudinii și valabilității documentelor, examinarea contabilității operatorilor
economici și a altor registre, controlul mijloacelor de transport, inspecția bagajelor și a altor mărfuri
transportate de către persoane sau aflate asupra acestora și efectuarea de anchete oficiale sau alte acțiuni
similare.
Articolul 48 Controlul ulterior
În scopul controalelor vamale, autoritățile vamale pot verifica corectitudinea și caracterul complet al
informațiilor furnizate într-o declarație vamală, o declarație de depozitare temporară, o declarație
sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport,
precum și existența, autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea documentelor justificative și pot
examina contabilitatea declarantului și alte evidențe referitoare la operațiunile privind mărfurile în
cauză sau la alte operațiuni comerciale anterioare sau ulterioare implicând aceste mărfuri după
acordarea liberului de vamă. Aceste autorități pot, de asemenea, să examineze aceste mărfuri și/sau să
preleveze eșantioane, dacă este încă posibil să se efectueze o asemenea verificare sau prelevare. Astfel
de controale pot fi efectuate la sediul titularului mărfurilor sau al reprezentantului său, al oricărei
persoane implicate direct sau indirect, cu titlu profesional, în aceste operațiuni, sau al oricărei persoane
care dispune de documentele și datele respective din motive profesionale.
Articolul 70 Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacționare

(1) Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de
plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii, ajustat, dacă este
cazul.
(2) (2) Prețul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului
sau de către cumpărător unui terț în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile
efectuate sau de efectuat drept condiție a vânzării mărfurilor importate.
Articolul 74 Metode secundare de determinare a valorii în vamă
(a) valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii și exportate
în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii și exportate
în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe prețul unitar la care mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare cu cele importate
sunt vândute pe teritoriul vamal al Uniunii, totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură
cu vânzătorii; sau
(d) valoarea calculată, care constă în suma: (i) costului sau valorii materialelor și fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;
(ii) unui cuantum al profitului și cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obișnuit în vânzările de mărfuri de aceeași natură sau tip cu mărfurile evaluate
care sunt fabricate de producători în țara exportatoare pentru a fi exportate în Uniune; (iii) costului sau valorii elementelor menționate la articolul 71 alineatul (1) litera (e).
Datoria vamală la import
Articolul 77 Punerea în liberă circulație și admiterea temporară
(1) O datorie vamală la import ia naștere în urma plasării mărfurilor neunionale supuse taxelor la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale:
(a) punerea în liberă circulație, inclusiv în temeiul regimului de destinație finală;
(b) admiterea temporară cu scutire parțială de taxe la import.
(2) Datoria vamală ia naștere în momentul acceptării declarației vamale.
(3) Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declarația vamală este, de asemenea, debitor. În cazul în
care declarația vamală pentru unul dintre regimurile menționate la alineatul (1) este întocmită pe baza unor informații din care rezultă că taxele la import sau
o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declarației și care știa sau trebuia în mod rezonabil să știe că aceste
date sunt false este, de asemenea, debitor.
Articolul 79 Datoria vamală care ia naștere prin nerespectare
(1) În cazul mărfurilor supuse unor taxe la import, o datorie vamală la import ia naștere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele: (a) o obligație
stabilită în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii, la scoaterea lor de sub supravegherea
vamală sau la circulația, perfecționarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul
respectiv; (b) o obligație stabilită în legislația vamală cu privire la destinația finală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii; (c) o condiție care
reglementează plasarea mărfurilor neunionale sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinației finale a mărfurilor, a unei exceptări de taxe sau a
unei reduceri de taxe la import.
(2) (2) Momentul în care ia naștere datoria vamală este: (a) fie momentul în care obligația a cărei neîndeplinire duce la nașterea datoriei vamale nu este
îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită; (b) fie momentul în care se acceptă o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în
cazul în care se constată ulterior că una dintre condițiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei exceptări de
taxe sau a unei reduceri a taxelor la import în baza destinației finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită
În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), debitorul este oricare dintre următoarele persoane:
(a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligațiile în cauză;
(b) orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligație prevăzută de legislația vamală
nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația sau care a participat la acțiunea
având ca rezultat neîndeplinirea obligației;
(c) orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să
cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligațiile prevăzute în legislația vamală nu a
fost îndeplinită.
(4) În cazurile menționate la alineatul (1) litera (c), debitorul este persoana care are obligația de a respecta condițiile care
reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal sau întocmirea declarației vamale privind mărfurile plasate sub regimul
vamal respectiv sau acordarea unei exceptări de taxe sau a unei reduceri a taxelor la import datorită destinației finale a mărfurilor.
În cazul în care se întocmește o declarație vamală pentru unul dintre regimurile vamale menționate la alineatul (1) litera (c) și orice
informație solicitată în temeiul legislației vamale referitor la condițiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizată
autorităților vamale, ceea ce determină ca taxele la import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat
datele necesare pentru întocmirea declarației vamale, care avea cunoștință sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o
astfel de informație era falsă, este, de asemenea, debitor.
Articolul 84 Pluralitate de debitori
În cazul în care mai multe persoane sunt responsabile pentru plata sumei reprezentând taxe la import sau la export corespunzătoare
unei datorii vamale, acestea răspund în mod solidar pentru achitarea sumei respective.
Datoria vamală la export
Articolul 81 Exportul și perfecționarea pasivă
(1) O datorie vamală la export ia naștere prin plasarea mărfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfecționare
pasivă.
(2) Datoria vamală ia naștere în momentul acceptării declarației vamale.
(3) Declarantul este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se face declarația vamală este, de asemenea,
debitor.
În cazul în care o declarație vamală este întocmită pe baza unor informații din care rezultă că taxele la export, în totalitate sau în parte, nu sunt
percepute, persoana care a furnizat datele necesare întocmirii declarației și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că
informațiile respective sunt false este, de asemenea, debitor.
Articolul 82 Datoria vamală care ia naștere prin nerespectare
(1) În cazul în care mărfurile sunt supuse unor taxe la export, o datorie vamală la export ia naștere în cazul nerespectării uneia dintre
următoarele:
(a) o obligație stabilită în legislația vamală aplicabilă la ieșirea mărfurilor;
(b) condițiile în temeiul cărora s-a permis scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parțială de taxe la export.
(2) Momentul în care ia naștere o datorie vamală este:
(a)fie momentul în care mărfurile sunt efectiv scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii fără declarație vamală;
(b) fie momentul în care mărfurile ajung la o altă destinație decât cea care le-a permis scoaterea de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire
totală sau parțială de taxe la export;
(c) fie, în lipsa posibilității pentru autoritățile vamale de a determina momentul menționat la litera (b), momentul în care expiră termenul fixat
pentru producerea dovezii care atestă îndeplinirea condițiilor care fac posibilă această scutire.
Datoria vamală la export
Art.82 alin. (3) În cazurile menționate la alineatul (1) litera (a), debitorul este:
(a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligația respectivă;
(b) orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că obligația respectivă nu a fost îndeplinită și care a acționat pe
seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația;
(c) orice persoană care a participat la acțiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligației și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască
faptul că declarația vamală nu a fost depusă, deși ar fi trebuit să fie depusă.
(4) În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), debitor este orice persoană căreia i s-a cerut să respecte condițiile care au permis scoaterea
mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii cu scutire totală sau parțială de taxe la export.
Articolul 83 Prohibiții și restricții
(1) Datoria vamală la import sau la export ia naștere chiar și în cazul în care se referă la mărfurile care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau de
restricție la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2) Cu toate acestea, nu ia naștere nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:
(a) introducerea ilegală de monedă falsă pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b) introducerea de stupefiante și de substanțe psihotrope pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict
de către autoritățile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau științifice.
(3) În scopul aplicării sancțiunilor prevăzute pentru infracțiunile vamale, se consideră că datoria vamală a luat totuși naștere în cazul în care legislația
unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existența unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancțiunilor.
Articolul 87 Locul nașterii datoriei vamale
(1) Datoria vamală se naște în locul unde este depusă declarația vamală sau declarația de reexport menționată la
articolele 77, 78 și 81. În toate celelalte cazuri, datoria vamală ia naștere în locul unde se produc faptele care sunt la
originea acestei datorii. În cazul în care nu este posibilă determinarea acestui loc, datoria vamală ia naștere în locul unde
autoritățile vamale constată că mărfurile se află într-o situație care generează o datorie vamală.
(2) În cazul în care mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost descărcat sau atunci când depozitarea
temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător, iar locul unde ia naștere datoria vamală nu poate fi stabilit în
conformitate cu alineatul (1) paragrafele al doilea și al treilea, într-un anumit termen, datoria vamală ia naștere în locul
unde mărfurile au fost fie plasate sub regimul în cauză, fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub regimul respectiv,
fie unde erau depozitate temporar.
(3) În cazul în care informațiile de care dispun autoritățile vamale le permit acestora să constate că nașterea datoriei
vamale s-a putut produce în mai multe locuri, se consideră că respectiva datorie vamală a luat naștere în locul în care a
luat naștere inițial. (4) În cazul în care o autoritate vamală stabilește că a luat naștere o datorie vamală în temeiul
articolului 79 sau 82 într-un alt stat membru și că cuantumul taxelor la import sau la export corespunzător acestei datorii
este inferior sumei de 10 000 EUR, se consideră că datoria vamală în cauză a luat naștere în statul membru în care s-a
efectuat constatarea.
Articolul 103 Prescrierea datoriei vamale
(1) Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere
datoria vamală.
(2) În cazul în care datoria vamală a luat naștere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul
unei acțiuni judiciare penale, termenul de trei ani stabilit la alineatul (1) este extins la minim cinci ani și la maximum 10
ani în conformitate cu legislația națională.
(3) Termenele prevăzute la alineatele (1) și (2) se suspendă în cazul în care:
(a) este introdusă o cale de atac în conformitate cu articolul 44; o astfel de suspendare se aplică de la data la care este
introdusă calea de atac și este în vigoare pe durata procedurilor respective; sau
(b) autoritățile vamale au comunicat debitorului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6), motivele pentru care
intenționează să notifice datoria vamală; o astfel de suspendare se aplică de la data comunicării respective și până la
sfârșitul perioadei în care debitorului i se acordă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
(4) În cazul în care existența unei datorii vamale este restabilită în temeiul articolului 116 alineatul (7), termenele
prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt considerate ca suspendate începând de la data la care s-a depus cererea de
rambursare sau de remitere conform articolului 121 și până la data la care s-a luat decizia în privința acestei cereri de
rambursare sau de remitere.
Articolul 139 Prezentarea mărfurilor în vamă
(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sunt prezentate în vamă imediat după sosirea lor la biroul vamal
desemnat, sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritățile vamale, sau într-o zonă liberă, de către una dintre
persoanele următoare:
(a) persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b) persoana în numele și pe seama căreia acționează persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Uniunii;
(c) persoana care și-a asumat responsabilitatea pentru transportul mărfurilor după introducerea acestora pe teritoriul
vamal al Uniunii.
(2) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă sau aeriană și care rămân la bordul
acelorași mijloace de transport în vederea transportării se prezintă în vamă numai în portul sau la aeroportul unde sunt
descărcate sau transbordate. Cu toate acestea, mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt descărcate și
reîncărcate în aceleași mijloace de transport pe durata transportului respectiv pentru a permite descărcarea sau încărcarea
altor mărfuri, nu sunt prezentate în vamă în port sau la aeroport.
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.1 din Codul vamal
Definiție Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele
stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea unor drepturi.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi subiect orice persoana fizică sau persoana juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a introduce în sau scoatere din
țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.
• Referitor la introducerea sau scoaterea din țară prin alte locuri decât cel stabilite pentru control vamal sunt elocvente
decizia CJUE, în cauza C-459/07, hotărârea din 02 aprilie 2009, precum și hotărârile citate.
• Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că reprezintă o introducere ilegală, importul de mărfuri care nu respectă
următoarele etape prevăzute de Codul vamal al Uniunii Europene:
• - În primul rând, mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie transportate fără întârziere fie
la biroul vamal desemnat, fie într-o zonă liberă. (art.139 din Regulamentul vamal al UE )
• -în al doilea rând, în cazul mărfurilor transportate pe cale terestră, prin „locul de introducere pe teritoriul vamal al
Comunității” se înțelege locul unde este situat primul birou vamal.
• -Împrejurarea că anumite mărfuri sunt ascunse în boxele vehiculului în care sunt transportate nu are drept consecință
sustragerea acestora de la această obligație (Hotărârea din 4 martie 2004, Viluckas și Jonusas, C-238/02 și C-246/02, Rec.,
p. I-2141, punctul 22).
• Prin urmare, trebuie să se considere că, în sensul articolului 202 din Codul vamal, au făcut obiectul unei „introduceri ilegale” pe acest
teritoriu mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a Comunității, se găsesc pe acest teritoriu după trecerea de primul birou
vamal, fără să fi fost transportate spre acel birou vamal și fără să fi fost prezentate în vamă, având drept rezultat faptul că autoritățile
vamale nu au fost înștiințate de persoanele care își asumă răspunderea pentru executarea acestor obligații cu privire la introducerea
mărfurilor respective.(Hotărârea din 02 aprilie 2009, în cauza C-459/07, paragr.26)
• Aceeași este și interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2015, prin care s-a admis sesizarea privind
dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că, în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006, se impune luarea
măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu
obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal
situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou vamal.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea
autorităţii organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost
încasate.
• Contrabanda generează concurenţă neloială faţă de producătorii Uniunii Europene, dar şi pierderea veniturilor fiscale determinate de
importurile frauduloase, şi pune în pericol atât resursele statelor membre, cât şi pe cele proprii ale Uniunii Europene.(DCC nr.138/2016)
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește (art.275 din Codul vamal).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc trecerea mărfii de primul biroul vamal aflat pe teritoriul României.
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.2 lit.a din Codul vamal
Definiție Introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai
mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri constituie
infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a introduce în țară sau de scoatere din țară prin locurile
stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai
mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.
• Se observă că această infracțiune se reține dacă bunurile sustrase controlului vamal sunt cu o valoare mai mare decât limitele legale și
numai dacă bunurile sunt trecute prin locurile stabilite pentru controlul vamal.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea
autorităţii organelor de control vamal. În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost
încasate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc trecerea inculpatului de locurile stabilite pentru control vamal.
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.2 lit.b din Codul vamal
Definiție Introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la
controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase
este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri constituie
infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a introduce în țară sau de a scoate din țară, de două ori în decursul
unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un
regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai
mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.
• Se observă că, spre deosebire de infracțiunea prevăuzută de art. 270 alin.2 lit.a) din Codul vamal, această infracțiune se reține dacă bunurile sustrase
controlului vamal sunt cu o valoare mai mică decât limitele legale și dacă fapta se săvârșește de cel puțin douăori într-un an, păstrându-se condiția
ca bunurile să fie trecute prin locurile stabilite pentru controlul vamal.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii
organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc în momentul în care se introduce sau se scoate din țară a doua oară prin locurile stabilite
pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea
în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul
celorlalte bunuri sau mărfuri .
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de
la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.2 lit.b din Codul vamal
• Studiu de caz Decizia penală nr. 368/A/21.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi-https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-

158hsc1e
• Infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. 2 lit. b) şi art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, reglementează operațiuni distincte privind
circulația bunurilor care trebuie plasate sub un anumit regim vamal, fiind diferite în ceea ce privește obiectul juridic și elementul material
al laturii obiective. Nu se poate susţine că activitatea de transport efectuată dincolo de biroul vamal este absorbită în infracțiunea de
contrabandă prev. de art. 270 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 86/2006 chiar dacă este săvârşită de aceeaşi persoană care a introdus în ţară
bunurile prin sustragerea de la controlul vamal, astfel cum a apreciat instanţa de fond, întrucât este vorba despre texte normative diferite,
de modalități diferite de săvârșire, respectiv o acțiune de introducere în țară de bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, în ipoteza
prev. de art.270 alin. 2 lit. b din Legea nr. 86/2006, iar în cazul infracţiunii asimilate, o acțiune distinctă, în speţă, de transport al acestor
bunuri pe teritoriul României.
• Curtea are în vedere că, nu este obligatoriu ca introducerea în ţară și apoi transportul acestora pe teritoriul țării, să se realizeze de aceeași
persoană. De exemplu, bunurile pot fi preluate în punctul de trecere al frontierei şi ulterior transportate de un complice al persoanei care
le-a introdus în ţară.
• Prin urmare, raportând considerentele teoretice expuse anterior la situaţia de fapt reţinută în cauză, nu se poate susţine că activitatea de
transport efectuată de inculpaţi (respectiv, transportul ţigărilor din punctul vamal până la locul depistării acestora de către organele de
poliţie -) este absorbită în infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 2 lit. b din Legea nr. 86/2006 astfel cum a apreciat instanţa de
fond, întrucât este vorba despre texte normative diferite, de modalități diferite de săvârșire, respectiv o acțiune de introducere în țară de
bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, în ipoteza prev. de art.270 alin. 2 lit. b din Legea nr. 86/2006, iar, în cazul infracţiunii
asimilate, o acțiune distinctă, în speţă, de transport al acestor bunuri pe teritoriul României.
• Faţă de cele de mai sus, Curtea consideră că faptele reţinute în sarcina inculpaților sunt prevăzute de legea penală şi întrunesc toate
elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3, în referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.2 lit.c din Codul vamal
Definiție Înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal constituie infracțiunea de contrabandă și se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a înstrăina, sub orice formă, mărfurile aflate
în tranzit vamal.
• Regimul de tranzit vamal permite transportul mărfurilor între două birouri vamale. Mărfurile pot fi plasate sub regimul de
tranzit vamal în una din următoarele modalităţi:
• a) conform regimului de tranzit unional
• b) în conformitate cu Convenția TIR, cu condiția ca circulația:
(i) să fi început sau să se termine în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii;
(ii) să fie efectuată de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii cu traversarea unei țări sau a unui teritoriu
aflate în exteriorul teritoriului vamal al Uniunii;
(c) în conformitate cu Convenția ATA/Convenția de la Istanbul, atunci când are loc un tranzit;
(d) sub acoperirea Manifestului Rin (articolul 9 din Convenția revizuită pentru navigația pe Rin);
• (e) sub acoperirea formularului 302 prevăzut în cadrul acordului între părțile Tratatului Atlanticului de Nord privind
statutul forțelor acestora, semnat la Londra la 19 iunie 1951;
(f) prin poștă, conform statutului Uniunii Poștale Universale, în cazul în care mărfurile sunt transportate de titularii
drepturilor și obligațiilor care decurg din acest statut.
• Începand cu 01 ianuarie 2007 România, în calitate de stat membru, utilizează tranzitul unional.
Infracțiunea prevăzută de art.270 alin.2 lit.c din Codul vamal
Carnetul ATA poate fi utilizat ca document de tranzit în aplicarea Convenţiei privind admiterea temporară,
adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 395/2002.
România utilizează şi tranzitul comun, în calitate de parte contractantă a Convenţiei privind regimul de tranzit
comun, la care a aderat prin OUG nr.150/2006, aprobată prin Legea nr.22/2006. La această dată părţile
contractante ale acestei Convenţii sunt : Uniunea Europeană şi ţările de tranzit comun (Elveţia, Norvegia,
Islanda, Turcia, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Liechtenstein.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi
pentru activitatea autorităţii organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând
cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit
vamal .
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane
împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
Definiție Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea,
predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt
destinate săvârșirii acesteia și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, de a colecta, deţine, produce, transporta, preluarea, depozitarea,
predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt
destinate săvârşirii acesteia.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în
circuitul comercial (DCC nr.106/2020) cât şi pentru activitatea autorităţii organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând
cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
Noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma
"cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un
regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul
vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.(ICCJ- COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,
dec.nr.32/2015)
Infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270
alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din
contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite
pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că
sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere
de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.(DCC nr.106/2020)
Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste
limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind
Codul vamal al României.(ICCJ - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII, Decizia nr. 17/2013)
Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu
marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270
alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.(ICCJ - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN
INTERESUL LEGII, Decizia nr. 17/2013)
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă calificată prin îndeplinirea condiţiei ca făptuitorul să cunoască faptul că
bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.(ICCJ-RIL, Dec.17/2013)
• Legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca
acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat şi nici
cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. în general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind şi faptul că
în doctrină sau practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiţie, respectiv cunoaşterea exactă a naturii faptei din care
provine bunul sau valenţa ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.
(Dcc nr.824/2015)
• De esența infracțiunii reglementate în art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a știut că
bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin
ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală,
indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.(DCC nr.106/2020)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc
• Pentru existența agravantei este necesar ca participanții să cunoască faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii
acesteia.
Studiu de caz. Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală si pentru cauze cu minori si de familie, Decizia penala nr. 790 din 24 septembrie 2019
• Fapta inculpatei XX, care la data de 21.02.2018, a detinut cantitatea de 10000 tigarete (500 pachete) de provenienta Republica Moldova, cantitate predata
martorului AA, cunoscând ca tigaretele provin din contrabanda, intruneste conditiile de tipicitate sub aspect obiectiv si subiectiv ale infractiunii de detinere a
bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savârsirii acesteia
prevazuta de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006.
• Urmarea imediata a faptei inculpatei a constat in producerea unei pagube materiale in dauna statului român reprezentat de A.N.A.F.- D.G.R.F.P. P. pentru care
s-a calculat un prejudiciu de 6893 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neplata accizelor corespunzatoare celor 10.000 de
tigarete.
• Împrejurarea ca acuzatia penala formulata in prezenta cauza se raporteaza doar la dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, fara a fi facuta raportarea la
varianta de baza a infractiunii nu poate constitui temei in sensul neexistentei incriminarii, varianta asimilata a infractiunii de contrabanda, respectiv detinerea
bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savârsirii acesteia
reprezentând o incriminare de sine statatoare, nefiind necesara coroborarea variantei asimilate cu forma de baza. Aceasta imprejurare deriva din vointa
legiuitorului care a inteles sa transpuna in termenii unor infractiuni distincte comportamente antisociale care prezinta elemente de tipicitate obiectiva diferite.
• Prin urmare, fapta inculpatei se circumscrie conditiilor de tipicitate ale infractiunii de contrabanda in forma asimilata prevazuta de legiuitor, incriminarea
acesteia fiind facuta prin vointa legii in mod diferit, nefiind necesara trimiterea ori coroborarea cu un alt text de lege, reprezentând o chestiune de legiferare,
in afara atributiilor judecatoresti conferite instantei.
• Referitor la sustinerea in sensul ca valoarea de vama a respectivelor tigarete este mai mica decât valoarea infractionala, astfel ca fapta nu este infractiune ci
contraventie, instanta are in vedere faptul ca potrivit adresei Directiei Regionale Vamale nr. 2395/1/SSCV/BEM/22.02.2018 a rezultat ca valoarea
prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neplata accizelor corespunzatoare celor 10.000 de tigarete detinute de inculpata XX la data de 21.02.2018 se ridica
la suma de 6893 lei.
• Potrivit argumentelor avocatului ales al inculpatei, fapta retinuta in sarcina acesteia ar trebui raportata la dispozitiile art. 270 alin. 2 lit. a) si lit. b) din Legea
86/2006, fiind necesara in opinia sa fie detinerea bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a
marfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri, fie ca
introducerea in sau scoaterea din tara, de doua ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a
bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mica de 20.000 lei in
cazul produselor supuse accizelor si mai mica de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri.
• Asadar, avocatul ales al inculpatei face referire la alte variante alternative ale normei de incriminare, care nu sunt incidente in speta de fata, continutul textelor
de incriminare prevazute de art. 270 alin. 2 lit. a si lit. b din Legea 86/2006 facând referire stricta la alte variante alternative ale infractiunii tip de contrabanda.
Studiu de caz. Opiniile INM
• În cazul infracțiunii de contrabandă nu este aplicabilă circumstanța legală atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) din
Codul penal, întrucât această infracțiune aduce atingere regimului frontierei de stat a României. În acest sens, potrivit art. 1
alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 105/2001, privind frontiera de stat a României, infracțiunea de frontieră de stat este fapta
prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de
transport, mărfurilor și altor bunuri. Același act normativ mai arată, la art. 8 alin. (4), că trecerea frontierei de stat a
mijloacelor de transport, mărfurilor și altor bunuri se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal; or, din
însăși definiția acestei infracțiuni reiese că bunurile sunt introduse sau scoase din țară fără respectarea prevederilor legale
privind frontiera de stat, în același sens fiind și opinia majoritară exprimată de participanții la întâlnirea de practică
judiciară neunitară în materie penală desfășurată la nivel național în luna mai 2017.(http://inm-
lex.ro/fisiere/d_2441/Minuta%20intalnire%20drept%20penal%20procurori%2018%20mai%202018.pdf)
• Reţinerea şi aplicarea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal în cazul infracţiunii de
colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a
mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârşirii acesteia, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal. Opinia majoritară este că În
ipoteza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege există posibilitatea reţinerii circumstanţei atenuante legale prevăzută de
art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) Cod penal, asimilată infracţiunii de
contrabandă. .(http://inm-
lex.ro/fisiere/d_2441/Minuta%20intalnire%20drept%20penal%20procurori%2018%20mai%202018.pdf)
Infracțiunea prevăzută de art.271 din Codul vamal
Definiție Introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, precursori de explozivi restricționați, droguri,
precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie
infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o
pedeapsă mai mare.
(2) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), săvârșite din culpă, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.
Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal,, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol,
suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.(art.271 alin.3 din Codul vamal)
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a introduce în țară sau scoatere din țară, fără drept, de arme, muniții,
materiale explozibile, precursori de explozivi restricționați, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice,
deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
În ceea ce privește interpretarea sintagmei ,,introducerea în țară fără drept” apreciem că aceasta trebuie interpretată ca fiind introducerea fără
autorizația necesară eliberată de autoritățile competente.
Conform art. 83 din Codul vamal al UE ( Prohibiții și restricții) datoria vamală la import sau la export ia naștere chiar și în cazul în care se referă
la mărfurile care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau de restricție la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2) Cu toate acestea, nu ia naștere nicio datorie vamală în oricare dintre următoarele cazuri:
(a)introducerea ilegală de monedă falsă pe teritoriul vamal al Uniunii;
(b) introducerea de stupefiante și de substanțe psihotrope pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care această introducere nu este supravegheată strict
de către autoritățile competente în vederea utilizării în scopuri medicale sau științifice.
(3) În scopul aplicării sancțiunilor prevăzute pentru infracțiunile vamale, se consideră că datoria vamală a luat totuși naștere în cazul în care legislația
unui stat membru prevede că taxele la import sau la export sau existența unei datorii vamale servesc drept bază pentru determinarea sancțiunilor.
În același sens sunt și dispozițiile articolului 269 din Codul vamal:
(1) Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este,
potrivit legii, interzisă cu orice titlu.
(2) Sunt considerate ca restricționate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este
supusă unor condiții sau îndeplinirii unor formalități speciale.
(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizații speciale, mărfurile sunt prohibite
dacă nu sunt însoțite de un astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru
activitatea autorităţii organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor
vamale care nu au fost încasate.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă sau din culpă
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc în momentul în care are loc introducerea sau scoaterea din țară a
mărfurilor interzise sau restricționate.
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se
pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
Definiție Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte
cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la
7 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal,, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol,
suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.(art.271 alin.3 din Codul vamal)
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi (în sensul de a prezenda sau depune) la autoritatea vamală, a
documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă, cum ar fi factura comercială, declarația vamală cu valoarea mărfurilor, declarația de origine, declarații pe factură, declarația sumară
de intrare, conosament, conosament FIATA (transport combinat), Scrisoarea de transport rutier (CMR), Factura de transport rutier (transport rutier),
factură de transport aerian (Air Freight), factura de transport feroviar de transport (Rail Freight), carnetul ATA (toate formularele de transport), carnetul
TIR (transport combinat și alte transporturi), Lista de colisaj.
• Aceste documente sunt documente reale dar fie se referă la alte mărfuri sau bunuri fie la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în
vamă .
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor
de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă sau din culpă.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc prezentarea sau depunerea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau
comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de
la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
Definiție Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie
infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
formele.
Prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările
ulterioare, în cazul infracțiunilor prevăzute în prezentul articol, suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana
juridică este cuprinsă între 500 lei și 25.000 lei.(art.271 alin.3 din Codul vamal)
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a a folosi la autoritatea vamală documente
vamale de transport sau comerciale falsificate, cum ar fi factura comercială, declarația vamală cu valoarea mărfurilor,
declarația de origine, declarații pe factură, declarația sumară de intrare, conosament, conosament FIATA (transport
combinat), Scrisoarea de transport rutier (CMR), Factura de transport rutier (transport rutier), factură de transport aerian
(Air Freight), factura de transport feroviar de transport (Rail Freight), carnetul ATA (toate formularele de transport),
carnetul TIR (transport combinat și alte transporturi), Lista de colisaj.
• În opinia noastră, folosirea la autoritatea vamală de documente falsificate prin care mărfuri neaccizabile importate în
România din afara spațiului Uniunii Europene sunt declarate ca având o valoare mai mică decât valoarea în vamă a acelor
mărfuri care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene
sau către bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârşită de către aceeaşi persoană care, în calitate de autor
sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizează conţinutul infracţiunilor de folosire sau
prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 18^3 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi fals în înscrisuri
sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, în concurs real.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru
activitatea autorităţii organelor de control vamal.În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor
vamale care nu au fost încasate.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă sau din culpă
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc în care se depune la autoritatea vamală documentele de transport și
comerciale falsificate.
• Agravantă:Faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se
pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.(art.274 din Codul vamal)
INFRACȚIUNI ÎN LEGEA
NR. 84/1992 privind regimul
zonelor libere
Infracțiunea prevăzută de art.26 alin.1 din Legea nr. 84/1992
Definiție Introducerea în zonele libere de bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit pe teritoriul României constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a introduce în zone libere bunuri sau mărfuri al căror import este prohibit
pe teritoriul României, cum ar fi droguri, muniție, substanțe periculoase, etc.
Conform art.2 alin.(1) din Legea nr. 84/1992, zona liberă este o zonă geografică a teritoriului României, în care operatorii economici desfășoară
activități, iar persoanele, mărfurile, mijloacele de transport și alte bunuri se supun prevederilor legislației vamale unionale și naționale.
Conform art. 4, în zonele libere sunt admise mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri, fără restricții privind țara de origine, de proveniență sau de
destinație. Nu sunt admise bunurile al căror import este prohibit pe teritoriul României prin lege sau prin convențiile internaționale la care România
este parte.
Conform articolului 269 din Codul vamal sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al
României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.
Sunt considerate ca restricționate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusă unor condiții sau
îndeplinirii unor formalități speciale.
Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizații speciale, mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însoțite de un
astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii organelor
de control vamal. În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc introducerea în zone libere a bunurilor și mărfurilor prohibite pe teritoriul României.
Infracțiunea prevăzută de art.26 alin.2 din Legea nr. 84/1992
Definiție Introducerea de mărfuri în zonele libere pentru a deveni deșeuri în aceste zone constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare
de la un an la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a introduce în zone libere bunuri sau mărfuri al căror import
este prohibit pe teritoriul României, cum ar fi droguri, muniție, substanțe periculoase, etc.
Conform art.2 alin.(1) din Legea nr. 84/1992, zona liberă este o zonă geografică a teritoriului României, în care operatorii economici
desfășoară activități, iar persoanele, mărfurile, mijloacele de transport și alte bunuri se supun prevederilor legislației vamale unionale și
naționale.
Conform art. 4, în zonele libere sunt admise mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri, fără restricții privind țara de origine, de
proveniență sau de destinație. Nu sunt admise bunurile al căror import este prohibit pe teritoriul României prin lege sau prin convențiile
internaționale la care România este parte.
Conform art.16 alin. (3) din Legea nr. 84/1992, operațiile de valorificare și de eliminare a deșeurilor din zonele libere se realizează în
conformitate cu prevederile legislației naționale specifice privind gestionarea deșeurilor. Costurile aferente activităților de colectare,
transport, depozitare, valorificare și de eliminare a deșeurilor în zonele libere se suportă de către producătorul sau deținătorul de deșeuri,
care încredințează deșeurile unei unități specializate pentru valorificare sau eliminare.(art.16 alin. (4) din Legea nr. 84/1992)
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea de stabilire a situaţiei vamale concrete, cât şi pentru activitatea autorităţii
organelor de control vamal. În subsidiar se produce și un prejudiciu reprezentând cuantumul taxelor vamale care nu au fost încasate.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune se pedepsește .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc introducerea în zone libere a bunurilor pentru a deveni deșeuri.
DREPTUL DE PROPRIETATE
INTELECTUALĂ
Operele protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile
conexe
Articolul 7 Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi
modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru
calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile
științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie,
ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Articolul 8 Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost
create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau
științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date,
protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
conexe
Articolul 201 din Legea nr.8/1996 Beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele:
a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoștința publică;
b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse
la cunoștința publică;
c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe teritoriul României;
e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care sunt fixate în înregistrări protejate de prezenta lege;
f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin
emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege;
g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în
România;
h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România;
i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de radiodifuziune și de televiziune cu sediul în România;
j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme transmițătoare cu sediul în România.
Operele care nu sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe
Articolul 9
Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele
matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare
sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul,
drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.
Limitele dreptului de proprietate intelectuală protejat de
Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Articolul 35 (1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la
cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularii drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică
întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau
audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de
articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor
publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea
acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt
realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de
arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul
principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât
reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice
de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
Legea nr.8/1996
Articolul 35 (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea
către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor
de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost exprimate
oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura
justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap și în limita cerută de
handicapul respectiv.
(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condițiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care
sunt tranzitorii sau accesorii și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic și al căror scop unic este să
permită transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect
protejat și care nu au o semnificație economică de sine stătătoare.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele
autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau
de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Legea nr.8/1996
Articolul 35^1(1) Sunt permise, fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui drept conex și fără plata vreunei
remunerații, reproducerea, distribuirea, comunicarea către public, punerea la dispoziția publicului, radiodifuzarea, închirierea și împrumutul
unei opere sau altui obiect protejat, cu condiția ca acestea să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularii drepturilor, în scopul:
a) realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acționează în numele acesteia, a unui exemplar în format accesibil al
unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru
uzul exclusiv al persoanei beneficiare;
b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de
autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziție, distribuirea sau
împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul
utilizării exclusive de către o persoană beneficiară.
(2) Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice alte dizabilități, o persoană care:
a) este nevăzătoare;
b) are deficiențe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obține o funcție vizuală echivalentă, în esență, cu cea a unei persoane fără astfel
de deficiențe și care, drept urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de
deficiență;
c) are un handicap de percepție sau dificultăți de citire și, în consecință, nu poate să citească opere imprimate în aceeași măsură, în esență,
ca o persoană care nu suferă de un astfel de handicap;
d) suferă de un handicap fizic ce o împiedică să țină în mână ori să manipuleze o carte sau să își concentreze privirea ori să își miște
ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod obișnuit pentru citire.
Legea nr.8/1996
Articolul 36 (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere
fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să
fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza
reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în
situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform
prevederilor prezentei legi.
Articolul 37 Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă
în următoarele cazuri:
a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în
ce privește opera originală și autorul acesteia;
c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menționarea autorului.
Infracțiunea prevăzută de art.193 alin.1 lit.a) din Legea
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-
pirat.
În cazul în care faptele sunt săvârșite în scop comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înțelege toate copiile, indiferent de suport (material sau electronic) inclusiv copertele,
realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect,
total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.
În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele
de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori
transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
• Cu titlu de exemplu realizarea de mărfuri pirat presupune crearea de copii ale unui dvd conţinând filme, muzică, programe de
calculator etc..
• Elementul material constă într-o acțiune de realizare, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat.
• Pentru existența infracțiunii este necesară și o situație premisă, respectiv să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau oricare
altă asemenea operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin lege. Opera de creație intelectuală este recunoscută și
nr.8/1996
• Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori
gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora.
• Fapta este mai gravă dacă este comisă în scopul vânzării, schimbului, închirierii, împrumutului , prin care
se obține un avantaj economic ori material.
• Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și
pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.
• Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și
fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care
permite accesul publicului în acest scop.
• Pentru existența infracțiunii nu contează calitatea realizării sau aspectul exterior, important este ca aceste
copii să fie realizate într-un număr suficient de mare din care să rezulte că realizarea nu a fost în interes
personal.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol privind protecția titularilor dreptului de autor împotriva
încălcării acestuia. În cazul în care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un
prejudiciu material sau moral autorului operei protejate.
nr.8/1996
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop .Intenția poate fi dedusă
și din acţiuni anterioare ale făptuitorului (în funcţie de circumstanţe, spre exemplu, promisiunea făptuitorului de
a remite prietenilor noul album al unui cântăreţ celebru, anunţuri ale făptuitorului că pune la dispoziţie noile
filme, albume muzicale sau software, precum şi acte de comercializare anterioare care pot rezulta din evidenţele
firmei de curierat (A.Lăncrănjan, M. Litvin, M. Pop,, Ghid de investigare a infracţiunilor de proprietate
intelectuală săvârşite în mediul digital” 2015, p.10)
• Simpla existenţă în domiciliul unei persoane a unei colecţii personale de CD-uri pirat nu va fi sancţionată de
legea penală,în schimb vom fi în prezenţa unei infracţiuni în cazul deţinerii aceleiaşi colecţii de către
proprietarul unui restaurant pentru a furniza muzica ambientală din spaţiul destinat clienţilor sau deţinerea
suporturilor optice ori de copii stocate în propriul calculator pentru furnizarea conţinutului pe un site Internet.
(ibidem p.11)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în
care se ralizează prima copie a unei mărfuri pirat în scopul distribuirii sau în scop comercial.
Infracțiunea prevăzută de art.193 alin.1 lit.b) din Legea
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă plasarea mărfurilor-pirat sub un
regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de plasare a mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import
sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de autor. În cazul în care faptele sunt săvârșite
în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv plasarea mărfurilor pirat sub
unul dintre regimul vamale menționate.
nr.8/1996
Studiu de caz
CJUE (Camera întâi) hotărârea din 01 dec.2011, În cauzele conexate C-446/09 și C-495/09,
• Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, prin „mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală” se înțelege:
• (a) «mărfurile contrafăcute», și anume:
• (i) mărfurile […] pe care a fost aplicată, fără autorizație, o marcă […] care este identică cu marca […] valabil înregistrată pentru același tip de
mărfuri sau care nu poate fi deosebită prin aspectele sale esențiale de marca […] respectivă și care, din acest motiv, aduce atingere drepturilor
titularului mărcii în cauză, în conformitate cu dreptul comunitar, în special Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993
privind marca comunitară [(JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146)] sau în temeiul dreptului național al statului membru în care a
fost depusă cererea de intervenție a autorităților vamale;
• […](b) «mărfurile piratate», și anume mărfurile care sunt sau care conțin copii fabricate fără consimțământul titularului dreptului de autor sau al
unui drept conex sau al titularului unui drept privind desenul sau modelul […] în cazul în care realizarea copiilor în cauză aduce atingere dreptului
în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare [(JO
2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70)] sau cu dreptul național al statului membru în care este depusă cererea de intervenție a
autorităților vamale;
• (c) mărfurile care, în statul membru în care este depusă cererea de intervenție a autorităților vamale, aduc atingere: (i) unui brevet prevăzut de
legislația națională a statului membru în cauză;(ii) unui certificat suplimentar de protecție […] (iii) unui drept de protecție națională a soiurilor de
plante […] (iv) denumirilor de origine sau indicațiilor geografice […] (v) denumirilor geografice […]”
nr.8/1996
Studiu de caz
• Cauza C-446/09. La 7 noiembrie 2002, în portul Anvers (Belgia), autoritățile vamale belgiene au inspectat un transport de aparate de ras electrice provenite din
China, care semănau cu anumite modele de aparate de ras create de Philips. Întrucât aceste modele erau protejate prin înregistrări care confereau Philips un
drept exclusiv în mai multe state, inclusiv în Regatul Belgiei, autoritățile menționate au bănuit că produsele inspectate constituiau mărfuri piratate. Prin urmare,
au suspendat acordarea liberului de vamă, în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 3295/94. La 13 noiembrie 2002, autoritățile vamale belgiene au
comunicat Philips anumite informații, respectiv o fotografie a aparatelor de ras menționate și identitatea întreprinderilor implicate în producerea și
comercializarea acestora, și anume Lucheng, producătorul, Far East Sourcing, transportatorul, precum și Röhlig, expeditorul.
• 38 În fața instanței menționate, Philips susține că, pentru a stabili existența încălcării drepturilor de proprietate intelectuală invocate, trebuie să se
pornească de la ficțiunea potrivit căreia mărfurile precum cele în cauză, întrucât se află într-un antrepozit vamal situat pe teritoriul Regatului Belgiei și sunt
reținute în locul respectiv de autoritățile vamale belgiene, se consideră a fi fost produse în acest stat membru. În susținerea acestei argumentări, Philips invocă
articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 3295/94.
• 39 În schimb, Far East Sourcing, singura pârâtă care a compărut în fața rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen, susține în fața acestei instanțe că
reținerea unor mărfuri, urmată de calificarea lor drept mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu este posibilă în lipsa oricărei dovezi
privind faptul că ele vor fi puse în vânzare în Uniune.
• Cauza C-495/09 . În cursul lunii iulie 2008, Commissioners au inspectat la aeroportul Heathrow (Regatul Unit) un transport de telefoane mobile, precum și
de accesorii pentru acestea, provenit din Hong Kong (China) și având destinația Columbia. Aceste mărfuri purtau un semn identic cu o marcă comunitară al
cărei titular este Nokia. Întrucât au bănuit că se aflau în prezența unor produse de imitație, la 30 iulie 2008, Commissioners au trimis Nokia mostre ale
produselor menționate. După verificarea acestora, Nokia a informat Commissioners că era vorba într-adevăr despre o imitație și a întrebat dacă urma să se
procedeze la reținerea transportului menționat, în temeiul Regulamentului nr. 1383/2003.
Studiu de caz CJUE (Camera întâi) hotărârea din 01 dec.2011, În cauzele conexate C-446/09 și C-495/09,
• Prin întrebările formulate, care trebuie analizate împreună, instanțele de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă mărfurile provenite
dintr-un stat terț și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept asupra mărcii sau copii ale unui produs protejat
în Uniune printr-un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial pot fi calificate drept „mărfuri contrafăcute” sau „mărfuri
piratate” în sensul Regulamentului nr. 1383/2003 și, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, în sensul Regulamentului nr. 3295/94, pentru
simplul motiv că sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu.
• Invocând printre altele riscul deturnării frauduloase spre consumatorii din Uniune a mărfurilor declarate sub un regim suspensiv, precum și
riscurile pentru sănătate și siguranță pe care le prezintă deseori produsele de imitație și copiile, Philips, Nokia, guvernele belgian, francez,
italian, polonez, portughez și finlandez, precum și International Trademark Association susțin că produsele de imitație și copiile descoperite
în faza de antrepozit sau de tranzit într-un stat membru trebuie reținute și, dacă este cazul, trebuie eliminate din comerț fără să fie necesar să
se dispună de elemente care să sugereze sau să demonstreze faptul că aceste mărfuri sunt sau vor fi puse în vânzare în Uniune. Întrucât
asemenea elemente de probă sunt în general dificil de procurat, necesitatea de a le furniza ar priva Regulamentele nr. 3295/94 și
nr. 1383/2003 de efectul lor util.
• Curtea (Camera întâi) declară: Regulamentul (CE) nr. 3295/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a unor măsuri privind
introducerea în Comunitate, exportul și reexportul mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală,
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 241/1991 al Consiliului din 25 ianuarie 1999, și Regulamentul (CE)
nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce
atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere
anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretate în sensul că:
• – mărfurile provenite din state terțe și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept asupra
mărcii sau copii ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial nu
pot fi calificate drept „mărfuri contrafăcute” sau drept „mărfuri piratate”, în sensul regulamentelor menționate, pentru simplul
motiv că acestea sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim suspensiv;
- în schimb, aceste mărfuri pot aduce atingere dreptului menționat și, prin urmare, pot fi calificate
drept „mărfuri contrafăcute” sau „mărfuri piratate” atunci când este dovedit că sunt destinate punerii în
vânzare în Uniune, o astfel de dovadă fiind furnizată în special atunci când se demonstrează că mărfurile
menționate au făcut obiectul unei vânzări către un client din Uniune sau al unei oferte de vânzare ori al unei
publicități adresate consumatorilor din Uniune sau atunci când rezultă din documente ori din corespondența
privind mărfurile respective că este avută în vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniune;
– pentru ca autoritatea competentă să se pronunțe asupra fondului să poată examina în mod util existența
unei astfel de dovezi și a altor elemente constitutive ale unei încălcări a dreptului de proprietate intelectuală
invocat, autoritatea vamală sesizată cu o cerere de intervenție trebuie să suspende acordarea liberului de vamă
sau să procedeze la reținerea mărfurilor menționate de îndată ce dispune de indicii care permit să se suspecteze
existența încălcării menționate;
– printre aceste indicii se pot număra în special faptul că destinația mărfurilor nu este declarată atunci
când regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declarație, lipsa informațiilor precise sau fiabile cu privire
la identitatea sau la adresa producătorului sau a expeditorului mărfurilor, lipsa cooperării cu autoritățile
vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondențe privind mărfurile în cauză care permit să se
presupună că este posibil să se producă o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune.
Infracțiunea prevăzută de art.193 alin.1 lit.c) din Legea
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă orice altă modalitate de introducere a
mărfurilor-pirat pe piața internă.
• Elementul material constă într-o orice acțiune a făptuitorului de a introduce mărfurile - pirat pe piața internă, cum ar fi spre
exemplu, prin contrabandă, infracțiune prevăzută de art.270 din Codul vamal, caz în care se vor aplica regulile concursului
de infracțiuni, deoarece în cazul infracțiunii de contrabandă sunt afectate drepturile vamale pe când în cazul infracțiunii
prevăzute de art.193 alin.1 lit.c) din Legea nr.8/1996 sunt afectate drepturile de proprietate intelectuală.
• Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale este reglementată de
REGULAMENTUL (UE) NR. 608/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 iunie 2013,
care se aplică de la 01 ianuarie 2014
• Înțelesul noțiunii de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, este clar și neechivoc, și anume faptul că
aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din țară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de
valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.(DCC nr.113/2020)
•
nr.8/1996
• Noțiunea de „contrabandă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracțiunea de
contrabandă prevăzută în alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol de lege. Astfel, instanța supremă a statuat că noțiunea de „contrabandă“
utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în sintagma „cunoscând că acestea provin
din contrabandă“, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite
pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece
recursul în interesul legii a statuat, prin Decizia nr. 17/ 2013, că atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, fapta
reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin
introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu
încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în
cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în
cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al
laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite, cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală a autorilor unei opere. În cazul în
care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când mărfurile pirat sunt introduse pe piața
internă prin orice mod.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea
sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a oferi distribui, deține ori depozita sau transporta mărfuri-
pirat, în scopul distribuirii.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală a autorilor unei opere. În
cazul în care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei
protejate.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re , din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, manifestată prin scop.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv la efectuarea oricăreia dintre
acțiunile alternative oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul mărfurilor pirat.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.
Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un
avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.(art.17 din Legea nr.8/1996)
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană , inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a închiria sau oferi spre închiriere mărfuri-pirat.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate, în cazul
închirierii și respectiv într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor în cazul oferirii spre închiriere.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat, în cazul producerii unui prejudiciu
și rezultă ex re în cazul oferirii spre închiriere.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în momentul închirierii, sau în
momentul oferiririi spre închiriere.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă promovarea de mărfuri-pirat prin
utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a
listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a promova mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a
mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse
ori prin orice alte asemenea mijloace
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul postării
anunțurilor de promovare, momentul expunerii ori prezentării către public a listelor sau cataloagelor de produse.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin
internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris
ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice
moment ales în mod individual.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de
calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date
sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
• Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr.8/1996, se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin
orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul
normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de
execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură,
proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc
public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror
mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir,
realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii
publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție direct sau indirectă .
respectiv în momentul punerii la dispoziției a publicului a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme
de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități:instalare, stocare, rulare sau executare,
afișare ori transmitere în rețea internă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a reproduce neautorizat pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități:instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în
rețea internă.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul realizării
oricăreia dintre modalitățile de realizare a reproducerii :instalării, stocării, rulării, executării.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.a) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă reproducerea operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni
ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a reproduce operele sau a produsele purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau
consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege.
Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau
indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere,
precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.(art.14 din Legea nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor purtătoare
de drepturi conexe.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, în momentul efectuării acțiunii de reproducere.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.b) din Legea
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă distribuirea, închirierea sau importul pe piața
internă al operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat, fără autorizarea sau consimțământul
titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile
emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a distribui, închiria sau importa pe piața internă opere ori produse purtătoare de
drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau
a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora. art.15 alin.(1) din Legea nr.8/1996)
• Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal
realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.(art.16 din Legea nr.8/1996)
• Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic
sau comercial direct ori indirect, a unei opere. (art.17 din Legea nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor
nr.8/1996
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc
distribuirea, închirierea sau importul operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât
mărfurile-pirat.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.c) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă radiodifuzarea operelor sau a
produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și
propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Elementul material constă într-o acțiune de radiodifuzare (transmitere printr-un post de radioemisie) a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Conform art.21 din Legea nr.8/1996, în sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege:
• a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără
fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul
recepționării de către public;
• b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar,
cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau
produselor purtătoare de drepturi conexe.
nr.8/1996

• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul
când are loc transmiterea operei prin postul de radioemisie.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.d) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă retransmiterea prin cablu a operelor sau a
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori
servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub
toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de retransmitere prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără
autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege retransmiterea simultană, nealterată și integrală, de către un operator, prin fir, prin
cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public sau printr-un
sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii
de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepționării de către public.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor purtătoare de
drepturi conexe
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în momentul când are loc retransmiterea prin cablu a operelor
sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.e) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă , realizarea de opere
derivate fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a realiza opere derivate fără autorizarea sau consimțământul
titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Conform art. 23 din Legea nr.8/1996, prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea,
publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație
intelectuală.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra operei derivate.
oricăreia dintre activitățile care intră în conținutul ,,realizării operei derivate”:traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea
sau altă transformare a operei.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.e) din Legea nr.8/1996
Studiu de caz.(http://revistaprolege.ro/infractiune-realizare-opere-derivate-fara-autorizare-sau-consimtamant-titular-drepturi-
recunoscute-de-lege/) Rechizitoriul nr. 8531/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București
• Din probele administrate a rezultat că, în cursul anului 2014, inculpatul a realizat o operă derivată, respectiv un tablou în ulei, pe
baza fotografiei denumită „P.“, realizată de persoana vătămată A.C., titularul dreptului de autor al operei, fără autorizarea sau
consimțământul acesteia, expunându-l ulterior spre vânzare pe diferite rețele de socializare sau în alte locuri publice.
• Din declarațiile persoanei vătămate A.C. și ale martorei F.A. a reieșit că, la data de 4 august 2013, persoana vătămată, de profesie
fotograf, a realizat o serie de fotografii subacvatice, având-o drept model pe martora F.A., printre aceste fotografii regăsindu-se și
cea care a fost denumită „P.”.
• Cu acel prilej, între persoana vătămată A.C. și martora F.A. s-a încheiat un „Document de autorizare modele”, prin care cea din
urmă, în calitate de model, acorda persoanei vătămate (fotograf) dreptul nelimitat de a se folosi și/sau publica și/sau asigura
drepturi de autor de portrete sau imagini fotografice care o reprezintă, precum și tipăriturile, diapozitivele sau informațiile digitale
importante aferente acestora, în care ar putea fi inclusă în totalitate sau parțial sau modificate ca formă sau reproduse sub diverse
forme, color sau altfel, făcute prin orice mijloc (în studioul propriu sau în altă parte), ca formă de artă sau orice scop legal în orice
format, fotografie, simplu, multiplu, în mișcare sau imagine video. Prin același document, s-a prevăzut că modelul renunță la orice
drept pe care îl are de a verifica și aproba modul de utilizare, care ar putea fi ales, al imaginilor respective.
• Cu toate acestea, în documentul sus-menționat s-a precizat: „Prin prezentul document, subsemnatul C.A. (Fotograf) acord
Modelului Menționat anterior, permisiunea de a utiliza și/sau afișa și/sau publica portrete sau imagini fotografice și/sau imagini
digitale cu acestea, în care Modelul poate fi inclus, în totalitate sau parțial, sau modificate ca formă sau reproduceri, color sau
altfel, în orice format, fotografie, simplu, multiplu, atâta timp cât dreptul de autor al fotografului este prezentat foarte clar,
împreună cu imaginea.”
• La data de 13 martie 2014, persoana vătămată a expus fotografia intitulată “P.” în cadrul unui portofoliu artistic public pe site-ul
www.r….ro, cu mențiunea inclusă în cadrul fotografiei, respectiv în stânga jos, „Copyright C.A.”.
• De asemenea, la data de 14 martie 2014, fotografia intitulată „P.” a fost postată de persoana vătămată pe contul său de „Facebook”, de unde
a fost preluată, ulterior, de către modelul F.A., care, în același timp, a postat-o pe contul său personal de Facebook în portofoliile personale,
în baza acordului scris arătat mai sus.
Așadar, fotografia ,,P.” a fost postată atât pe contul personal Facebook al persoanei vătămate, cât și al martorei, având inclusă mențiunea
„Copyright C.A.”, mențiune care atestă autorul operei.
Persoana vătămată a declarat că a realizat fotografia subacvatică în condiții artistice deosebite, iar prin folosirea imaginii intens și prin
expunerea în fața publicului de către inculpat, impactul acesteia a scăzut. Astfel, intenția sa de a vinde această fotografie în ediție limitată, sub
forma unui print de mari dimensiuni, a fost împiedicată de demersul ilicit al inculpatului.
Sentința penală nr. 330/2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), achitarea
inculpatul A.A.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
• Raportat la infracțiunea de care este acuzat inculpatul, având în vedere conținutul constitutiv prevăzut în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 8/1996, nu are nicio relevanță împrejurarea că după realizarea tabloului, inculpatul l-a oferit spre vânzare pe diferite platforme on-line
sau că a refuzat să se supună somațiilor persoanei vătămate de a nu mai comercializa tabloul, articolul menționat anterior neprevăzând
infracțiunea de comercializare a unei opere derivate, ci doar realizarea unei opere derivate.
• Totodată, nu are relevanță în dovedirea elementelor constitutive ale infracțiunii, de care este acuzat inculpatul, nici împrejurarea că după
realizarea operei derivate, aflând că opera inițială a fost realizată de persoana vătămată A.C., aceasta nu și-a dat acordul privind
comercializarea, câtă vreme textul de lege impune necesitatea consimțământului la realizarea operei, care trebuia să fie anterior sau
concomitent realizării operei, iar nu subsecvent, când eventuala faptă este consumată.
• Este lipsit de relevanță și faptul că fotografia reprodusă în tabloul realizat de inculpat a fost publică pe pagina martorului F.A, câtă vreme
dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 protejează operele derivate, indiferent dacă au fost aduse sau nu la cunoștința
publicului.
• În atari condiții, pentru stabilirea vinovăției, sub aspectul infracțiunii sus-menționate, este necesar de a se dovedi, dincolo de orice dubiu, că o
persoană a realizat, cu intenție, o operă derivată, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
În condițiile în care nu s-a adus nicio dovadă privind cunoașterea de către inculpat, la momentul realizării operei derivate, a numelui persoanei
vătămate, martorul necomunicându-i această împrejurare decât după realizarea operei, iar infracțiunea de care este acuzat neputându-se săvârși din
culpă, inculpatul nu poate fi găsit vinovat de infracțiunea prevăzută în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, fapta săvârșită nefiind prevăzută de
legea penală și lipsind premisa – elementul constitutiv al infracțiunii – lipsei consimțământului realizării operei derivate.
• Prin Decizia penală nr. 1896/A/2016, Curtea de Apel București a dispus următoarele:
• – În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și părțile civile
A.C. și S.C. ,,A.” S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 330/2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. 6910/299/2016.
• – Desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și, în fond, rejudecând:
• – În baza art. 396 alin. (1) și (3) C.pr.pen. raportat la art. 80 C.pen., renunțarea la aplicarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul A.A.A. sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
• – În baza art. 81 C.pen., aplicarea unui avertisment față de inculpat, atrăgându-i-se atenția asupra conduitei viitoare și consecințelor la care se expune
dacă va mai comite infracțiuni.
• – În baza art. 107 alin. (3) și art. 112 alin. (1) lit. a) C.pen., confiscarea pânzei, pictată în ulei 150*120 cm, de la inculpatul A.A.A., depusă la camera
de corpuri delicte, conform dovezii atașate la dosar.
• – În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C.pr.pen., respingerea, ca nefondată, a acțiunii civile exercitate de părțile civile A.C. și S.C.
,,A.” S.R.L.
• Ca argumente, Curtea de Apel București a invocat următoarele:
• Absența cerinței relative la existența consimțământului în momentul realizării operei nu lipsește de sancțiune realizarea, fără consimțământ, urmată
de expunerea publică și comercializare, de asemenea, fără consimțământul titularului dreptului de autor. Așadar, reținând principiul de drept potrivit
căruia o dispoziție legală trebuie interpretată în sensul în care aceasta produce efectele pentru care a fost recunoscută de legiuitor, nu se poate primi
opinia instanței de fond.
Ar fi de altfel absurd să se ceară acordul titularului dreptului pentru realizarea unei opere derivate, fără niciun scop comercial, și să nu fie imperativ acest
acord, când prin realizarea operei se urmărește un astfel de scop. O asemenea interpretare este contrară, în esența sa, oricărui scop al Legii nr. 8/1996, care
protejează dreptul de autor în toate coordonatele sale. Or, necesitatea acordului la momentul realizării unei opere a cărei destinație ar fi una pur decorativă
(expunerea, de exemplu, a tabloului într-un mediu privat, fără niciun scop patrimonial) implică cu atât mai mult consimțământul autorului la momentul
expunerii în scop comercial a operei derivate deja realizate. Se prezumă așadar, de către legiuitor, că, dacă s-a ajuns la expunerea publică a unei opere
derivate, realizatorul acesteia a avut consimțământul titularului dreptului.
Deși instanța de fond reține că inculpatul putea realiza tabloul, pentru că avea acordul modelului, și că la acea dată nu cunoștea existența titularului
fotografiei, totuși este de menționat că declarația inculpatului însuși și schimbul de mesaje dintre acesta și model fac dovada contrară. Astfel, inculpatul a
solicitat modelului, anterior expunerii tabloului, să îi menționeze autorul fotografiei, pentru a-l alătura operei, aspect în funcție de care este evident că acesta a
înțeles că fotografia este una profesionistă și că are un autor.
• Apoi, după ce a contactat acest autor, în pofida opoziției ferme explicite de a expune tabloul, inculpatul l-a expus. Or, în acest context, este superfluu a
analiza orice afirmație a inculpatului. Nu în ultimul rând, este de precizat că, la rândul său, inculpatul este un profesionist și în exercitarea activității sale
de pictor cunoaște dispozițiile referitoare la protejarea dreptului de autor. Iar întrebarea sa către model face dovada, în mod direct, a acestei realități.
Cineva care este amator, dar a pictat, în mod aleatoriu, o dată, un tablou după o altă operă, nu ar avea o astfel de întrebare.
• Pe de altă parte, modelul a menționat explicit că a adus la cunoștința inculpatului încă de la prima solicitare că s-ar impune contactarea fotografului, aspect
ignorat de inculpat la acel moment. Invocarea necunoașterii convenției dintre model și autor (fotograf) nu îl absolvă pe inculpat, în raport cu cele anterior
menționate, esențială fiind înțelegerea de către inculpat a existenței unui titular al dreptului asupra fotografiei, independent de orice contract. Dincolo de
faptul că acel contract nu acordă drept de autor modelului (chiar dacă acesta a avut o asemenea reprezentare, eronată, asupra semnificației juridice a
actului), acest drept nu îi aparținea exclusiv, autorul fotografiei având, la rândul său, cel puțin drepturi egale. Iar acest fapt a fost înțeles de model și adus și
la cunoștința inculpatului. Dar, chiar admițând, contrar tuturor probelor, că inculpatul nu a avut niciun moment reprezentarea că fotografia este realizată de
un profesionist, se observă că, în final, când a luat legătura cu acesta și i s-a refuzat acordul pentru expunerea operei derivate, a continuat expunerea.
În orice caz, pentru a se înlătura orice dubiu asupra cunoașterii de către inculpat a existenței dreptului de autor al părții civile, este de relevat că atât fotografia
expusă de model, pe contul de socializare, de unde a fost preluată de inculpat, cât și cea publicată de partea civilă pe propriul cont de socializare purtau
mențiunea „Copyright C.A.” și aceasta anterior oricărei idei a inculpatului de a realiza tabloul. Or, toate acestea fac dovada, dincolo de orice îndoială
rezonabilă, că inculpatul a cunoscut existența titularul dreptului de autor și, fără a avea acordul acestuia, a realizat și expus apoi opera derivată, respectiv
tabloul după fotografia „P.”. Fapta sa este astfel prevăzută în dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.f) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă , fixarea, în scop comercial, a
interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. fără autorizarea sau consimțământul
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de fixare, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a
acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv. (art.98 alin.2 din Legea
nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se produce fixarea
sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe primul suport destinat comercializării.
nr.8/1996
• Studiu de caz
• În cauza C-162/10, Curtea Europeană de Justiție a UE (Camera a treia) hotărârea 15 martie 2012 declară:
• 1) Operatorul hotelier care instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal radio
are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme radiodifuzate în sensul articolului 8
alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de
închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale.
are obligația de a plăti, pentru emiterea unei fonograme radiodifuzate, o remunerație echitabilă în temeiul articolului 8 alineatul (2)
din Directiva 2006/115, pe lângă cea plătită de autorul radiodifuzării.
• 3) Operatorul hotelier care nu instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal
radio, ci pune la dispoziție altfel de aparate, precum și fonograme în formă analogică sau digitală care pot fi redate sau ascultate cu
ajutorul unor asemenea aparate, are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul
articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115. Prin urmare, acesta are obligația de a plăti pentru transmisia fonogramelor
respective o „remunerație echitabilă” în sensul acestei dispoziții.
• 4) Articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/115, care prevede, în cazul unei „utilizări personale”, o limitare a
dreptului la o remunerație echitabilă prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din această directivă, nu permite statelor membre să
scutească operatorul hotelier, care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul articolului 8 alineatul (2) din
directiva amintită, de obligația de plată a unei astfel de remunerații.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, fapta persoanei care își însușește, fără
drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie.(Plagiatul)
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a își însuși, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă
ca o creație intelectuală proprie.
• art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, plagiatul
reprezintă expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona
acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală al autorului operei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul publicării operei însușite ca și
creație intelectuală proprie.
• Aspecte de procedură. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă producerea, importul, distribuirea,
deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru
serviciile de programe cu acces condiționat.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost
autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces
condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a produce, importa, distribui, deține, instala, întreține sau înlocui, în
orice mod, dispozitive de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, (așa
numitele decodoare)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul realizării oricăreia dintre
acțiunile care intră în elementul material al infracțiunii.
CJUE (MAREA CAMERĂ) HOTĂRÂREA DIN 4.10.2011 — CAUZELE CONEXATE C-403/08 ȘI C-429/08
Noțiunea „dispozitiv ilicit” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția
juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii trebuie interpretată în sensul că nu se referă nici la dispozitivele de decodare străine – care
permit accesul la serviciile de radio difuziune prin satelit ale unui organism de radiodifuziune, sunt fabricate și comercializate cu autorizarea acestui organism, însă sunt
utilizate, în pofida voinței acestuia din urmă, în afara zonei geografice pentru care au fost fur nizate –, nici la cele obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și
a unei adrese false, nici la cele care au fost utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora numai în scopuri private.
Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/84/CE nu se opune unei reglemen tări naționale care împiedică utilizarea dispozitivelor de decodare străine, inclusiv a celor
obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și a unei adrese false sau a celor utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora
numai în scopuri private, întrucât o astfel de reglementare nu intră sub incidența domeniului coordonat de această directivă.
Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că — acest articol se opune unei reglementări a unui stat membru prin care sunt declarate ilicite importul, vânzarea și
utilizarea în acest stat a unor I - 9244 dispozitive de decodare străine care permit accesul la un serviciu codii cat de difuzare prin satelit care provine dintr-un alt stat
membru și care cuprinde obiecte protejate prin legislația acestui prim stat, această concluzie nefiind infirmată nici de împrejurarea că dispozitivul de decodare străin a
fost obținut sau activat prin indicarea unei identități false și a unei adrese false, cu intenția de a eluda restricția teritorială în cauză, nici de împrejurarea că acest
dispozitiv este utilizat în scopuri co merciale, deși era rezervat unei utilizări cu caracter privat.
Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor
și drepturilor conexe în societatea informațională trebu ie interpretat în sensul că dreptul de reproducere se extinde la fragmentele tranzitorii ale operelor în memoria
unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor, cu condiția ca aceste fragmente să conțină elemente care sunt expresia creației intelectuale proprii a autorilor în
cauză, fiind necesară exa minarea ansamblului compus din fragmentele reproduse în mod simultan pentru a verifica dacă conține astfel de elemente.
Actele de reproducere precum cele în discuție în cauza C-403/08, care sunt efectuate în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor, îndeplinesc
condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva pri vind dreptul de autor și, prin urmare, pot fi realizate fără autorizarea titula rilor de drepturi de autor în
cauză.
Noțiunea „comunicare publică”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, trebuie interpretată în sensul că include transmisia operelor radiodifuzate,
prin intermediul unui ecran de televizor și al unor difuzoare, către clienții prezenți într-un bar.
Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordo narea anumitor norme referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării
de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu tre buie interpretată în sensul că nu are nicio influență asupra caracterului licit al actelor de reproducere efectuate în
memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care se
racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de:
• - a se racorda fără drept la servicii de programe cu acces condiționat;
• - a racorda fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru dreptul de autor al programelor cu acces condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, când are loc racordarea fără
drept la serviciile de programe cu acces condiționat.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă utilizarea anunțurilor publice ori a
mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces
condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare confecționării de dispozitive
de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat
în orice mod la astfel de servicii.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată
de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiționat,
realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de :
• a utiliza anunțurile publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului
la serviciile de programe cu acces condiționat,
• -a expune sau prezenta către public în orice mod, fără drept, informațiile necesare confecționării de dispozitive de orice fel, apte să
asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la
astfel de servicii,
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru dreptul de a autor asupra programelor cu acces condiționat.

• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se
postează anunțuri de promovare a dispozitivelor pirat sau informațiile necesare confecționării dispozitivelor pirat.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani vânzarea sau închirierea dispozitivelor-
pirat de control al accesului.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare
nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe
de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.(art.198 alin.(4) din Legea nr.8/1996)
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a vinde sau închiria dispozitivele-pirat de control al accesului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor a programelor de televiziune cu acces
condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul vânzării sau
închirierii.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani fapta persoanei care, fără drept, produce, importă,
distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori
componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor
tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, de a produce, importa, distribui sau închiria, oferi, prin orice mod,
spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice
de protecție sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri
tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital, toate fără drept.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor a programelor cu acces condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se realizeză, fără drept, una dintre
acțiunile alternative:producerea, importul, distribuirea, închirierea, oferirea spre vânzare, deținerea în vederea comercializării de
dispozitive sau componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau prestarea de servicii ori neutralizează măsurile
tehnice de protecție.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop
comercial, de pe opere sau alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul
drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, de a înlătura, în scop comercial, de pe opere sau alte protejate, ori
modifică de pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe
aplicabil, toate fără drept.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra operelor sau produselor protejate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se înlătură, în scop comercial, de pe
opere sau alte protejate, ori când se modifică de pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul drepturilor de
autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
Infracțiunile prevăzute de Legea nr.8/1996-Aspecte de probatoriu
Articolul 204 din Legea nr.8/1996
(1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înființează Registrul Național de Opere, administrat
de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă și se face contra cost, potrivit normelor metodologice și
tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2) Existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui
organism de gestiune colectivă.
(3) Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au
dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată
conform uzanțelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul
primei publicări.
(4) Producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți deținători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale
artiștilor interpreți ori executanți, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate
ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată
conform uzanțelor și constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul
primei publicări.
(5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanțelor, prin simbolurile menționate la alin.
(3) și (4) sau prin mențiunile prevăzute la art. 105 și 109, există și aparțin persoanelor care le-au utilizat.
(6) Dispozițiile alin. (3)-(5) nu condiționează existența drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege.
(7) Autorii de opere și titularii de drepturi, odată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, își pot
înregistra și numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoștința publică.
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 84/1998
republ.2020, privind mărcile și indicațiile geografice
Definiție
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă contrafacerea unei mărci fără
drept.
Prin contrafacerea unei mărci se înțelege realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea
comercială, a unui semn:
a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor ori a
serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția
publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când
aceasta a dobândit un renume în România și dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de
caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
Conform art. 2 din Legea nr.84/1998, poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de
persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau
sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile:
a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și
b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească
cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.
• Conform art.3 se pot întâlni următoarele categorii de mărci:
• b) marca anterioară - marca înregistrată, precum și marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu
condiția ca ulterior să fie înregistrată;
• c) marca Uniunii Europene - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului
European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE), seria L, nr. 154 din 16 iunie 2017;
• d) marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile
cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă;
• e) marca colectivă - o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între
produsele sau serviciile membrilor unei asociații care deține drepturile asupra mărcii și produsele sau serviciile altor
întreprinderi;
• f) marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de
titularul mărcii în ceea ce privește materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea,
exactitatea sau alte caracteristici și care este aptă să distingă aceste produse sau servicii de produsele sau serviciile care nu
beneficiază de o astfel de certificare;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, care reprezintă o persoană juridică sau care desfășoară activitate
comercială sub o altă formă, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 84/1998
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a contraface fără drept o marcă.
• Contrafacerea presupune că pe un bun produs de contrafăcător se aplică marca altuia spre a induce în eroare pe consumator cu privire
la adevăratul producător al acestuia, marca este aceea care este folosită în chip fraudulos, prin marcă produsul se „falsifică”, în sensul
că i se atribuie o altă origine, decât aceea reală. I se atribuie prin marca aplicată o origine care face produsul vandabil sau mai bine
vandabil. I se atribuie o origine care va determina pe consumator să achiziționeze produsul cu convingerea că provine de la titularul
mărcii. De la un întreprinzător cu ale cărui produse este obișnuit ori ale cărui produse știe că îl satisfac calitativ și că sunt sigure.
• Curtea de Apel București, (Secţia I penală, decizia penală nr. 201/A din data de 8 februarie 2018)
• Urmarea imediată constă într-o starea de pericol pentru protecția dreptului asupra mărcii.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării perculoase, respectiv când are loc realizarea sau utilizarea
fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea comercială, a unui semn, identic sau asemănător cu marca pentru produse
sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată.
• Aspecte de procedură
• Împăcarea înlătură răspunderea penală.(art.102 alin.5) din Legea nr.84/1998, republic.)
• Faptele nu constituie infracțiuni dacă au fost săvârșite înainte de data publicării mărcii (art.102 alin.4) din Legea nr.84/1998,
republic.)
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin.(1) lit.b) din Legea nr.84/1998
republ.2020
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă punerea în circulație,
fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare;
comercială sub o altă formă , inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă
identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similar.
• Prin punerea în circulație se înțelege oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz,
oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului asupra mărcii.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se realizează una dintre
acțiunile de punere în circulație fără drept a mărcii, respectiv, oferirea, comercializarea, deținerea în scopul comercializării,
oferirea ori prestarea serviciilor, importul, exportul sau tranzitul unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o
marcă înregistrată pentru produse identice ori similar.
nr.84/1998 republ.2020
• Aspecte de procedură. Faptele nu constituie infracțiuni dacă au fost săvârșite înainte de data publicării mărcii (art.102 alin.4) din Legea
nr.84/1998, republic.)
• Studiu de caz Curtea de Apel București, (Secţia I penală, decizia penală nr. 201/A din data de 8 februarie 2018)
• Infracţiunile de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse
identice ori similare, prevăzută. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective
este reprezentat de acţiunile inculpatei B.C., care la datele de 30.05.2013 şi 10.09.2013 deţinere a bunurilor ce purtau inscripţiilor mai
multor mărci protejate, toate produsele fiind contrafăcute, cu scopul de a fi puse în circulaţie. Urmarea imediată constă în atingerea adusă
drepturilor de proprietate intelectuală aparţinând titularilor mărcilor protejate. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei,
astfel cum aceasta a fost prezentată. În plan subiectiv, instanţa apreciază că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei.
• Infracțiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice
sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998;
• “Acțiunea în contrafacere este similară acțiunii în răspundere civilă delictuală, însă nu se confundă cu aceasta; acțiunea în contrafacere
este un mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate intelectuală. Deosebirea esențială între cele două acțiuni este faptul că
prejudiciul nu este condiție de admitere a acțiunii în contrafacere, iar aceasta o deosebește de acțiunea în răspundere civilă delictuală.
Calitatea de reclamant în cadrul acțiunii civile în contrafacere o poate avea titularul dreptului asupra mărcii, de asemenea, o poate avea și
licențiatul dintr-un contract de licență a dreptului la marcă, dacă are consimțământul titularului sau dacă, fiind titular al unei licențe
exclusive, după ce a notificat titularul mărcii cu privire la actele de contrafacere, acesta din urmă nu a acționat în termenul solicitat de
licențiat (art. 44 din Legea nr. 84/1998).
• Cum în procesul penal, singurul temei al admiterii acțiunii civile îl constituie răspunderea civilă delictuală, pretenția apelantei la
repararea prejudiciului în alte condiții decât cele mai sus enunțate nu poate fi primită.
•
nr.84/1998 republ.2020
• Justificarea sumelor solicitate, reprezentând prejudiciu material, prin raportarea cantităţii de produse
contrafăcute la preţurile produselor originale, s-a arătat că nu poate conduce la acordarea de despăgubiri
materiale, neexistând nici o dovadă că, în lipsa existenţei şi deţinerii acestor produse contrafăcute, titularii
mărcilor ar fi comercializat o cantitate similară de produse originale. Dintr-o altă perspectivă, un astfel de
raţionament ar putea fi acceptat doar în situaţia în care produsele contrafăcute ar fi comercializate pe piaţă la un
preţ similar produselor originale, or, este binecunoscut că preturile practicate în cazul produselor contrafăcute
este semnificativ mai mic decât al unor produse similare originale.
• În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile, instanţa a reţinut că, prin fapta sa, săvârşită cu
vinovăţie, inculpatul a cauzat părţilor civile un prejudiciu de natură nepatrimonială, prejudiciu ce derivă din
încălcarea dreptului la marcă care le conferă titularilor un drept de folosinţă exclusivă pentru produsele pentru
care s-a efectuat înregistrarea, însă, dat fiind circumstanţele comiterii faptei şi a împrejurării că produsele
contrafăcute nu au fost puse pe piaţă, acesta fiind depistat la scurt timp de la intrarea în ţară, se concluzionează
că nu există suficiente elemente care să facă posibilă cuantificarea consecinţelor negative suferite de părţile
civile şi implicit determinarea acestui prejudiciu moral.
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin.(1) lit.c) din Legea nr.84/1998
republ.2020
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, punerea în circulație, fără
drept, a produselor care poartă indicații geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune
geografică, alta decât locul adevărat de origine.
Conform art.3 lit. g) din Legea nr.84/1998, prin indicație geografică se înțelege denumirea servind la identificarea unui
produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputație sau alte caracteristici
determinate pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică, care reprezintă o persoană juridică sau care desfășoară activitate
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune în circulație, fără drept, produsele care poartă indicații
geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de
origine.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptulului de proprietate asupra indicației geografice.
nr.84/1998 republ.2020
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în monetul în care se
realizează una dintre activitățile de oferire, comercializare ori deținere a produselor în acest scop sau, după caz, în
momentul oferirii ori prestării serviciilor sub acest semn, precum și în monetul importului, exportului sau tranzitului
produselor sub acest semn
• Mărcile diferenţiază produsele prin raportare la producător, în timp ce denumirile de origine şi indicaţiile geografice
diferenţiază produsele în funcţie de locul de origine.
• – Mărcile sunt compuse din semne susceptibile de reprezentare grafică (cuvinte, culori, cifre, semnale sonore etc.), iar
potrivit Regulamentului UE nr. 2017/1001, aplicabil de la 1 octombrie 2017, marca Uniunii Europene poate fi compusă
chiar din sunete, holograme etc.
• Denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt compuse numai din cuvinte, iar aceste cuvinte nu sunt lăsate la libera
alegere a solicitantului, ci trebuie să corespundă denumirilor unor localităţi, regiuni geografice sau ţări care imprimă
anumite caracteristici, calităţi sau o anumită reputaţie unui produs.(https://www.juridice.ro/589482/bei-ce-vrei-dar-stii-ce-
bei-comparatie-intre-denumiri-geografice-si-marci-in-domeniul-vinurilor-partea-a-iv-a.html)
• CARTE VERDE Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole
Infracțiunea prevăzută de art.50 din Legea nr.129/1992, privind protecția
desenelor și modelelor
Definiție
Însușirea fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului ori modelului constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a-și însuși, fără drept, în orice mod calitatea de autor al desenului
ori modelului.
• Drepturile asupra desenelor şi modelelor sunt dobândite şi protejate în România prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, denumit în continuare O.S.I.M., în condiţiile prezentei legi.Prezenta lege se aplică desenelor şi modelelor
ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România ori care îşi produc efectele în România, ca urmare a
unei protecţii comunitare sau internaţionale.(art.1 din Legea nr.129/1992)
Conform art.2 lit. d) din Legea nr. 129/1992, prin desen sau model se înțelege aspectul exterior al unui produs sau al unei
părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,
contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia;
Desenul sau modelul comunitar este desenul sau modelul protejat în condiţiile Regulamentului nr. 6/2002/CE ,(art.2 lit.
e) din Legea nr. 129/1992
Detaliile nesemnificative sunt acele elemente grafice sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului
sau modelului; art.2 lit. f) din Legea nr. 129/1992)
• Art.9 din Legea nr.129/1992
• Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou şi are un
caracter individual.
• Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de
depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.
• Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte
detaliile nesemnificative.
• Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului
avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de
• La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului
sau modelului.
• Dacă un desen sau model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs
complex, acesta va fi considerat nou şi având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
• a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia;
utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreţinerea sau reparaţiile;
• b) caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la ocrotirea dreptului de autor asupra desenului sau modelului.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării imediate, respectiv în momentul în care are loc prezentarea în public ca
fiind autorul desenului sau modelului însușit fără drept.
• Se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor
în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în
cauză care acţionează în cadrul Comunităţii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate,
înaintea datei de prioritate. (art.10 din Legea nr.129/1992)
• Cu toate acestea, nu se va considera că desenul sau modelul a fost făcut public pentru simplul motiv că a fost dezvăluit unei terţe persoane în
condiţii explicite sau implicite de confidenţialitate.
• Împăcarea înlătură răspunderea penală.
• Articolul 8 din Legea nr.129/1992
• Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate,
mărcilor şi altor semne distinctive, brevetelor de invenţie şi modelelor de utilitate, caracterelor tipografice, topografiilor de produse semiconductoare.
• Protecţia desenului sau modelului înregistrat în conformitate cu prezenta lege nu exclude şi nu prejudiciază protecţia prin drept de autor a acestuia.
• Sunt excluse de la protecţie desenele sau modelele contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Definiție. Săvârșirea fără drept a oricărui act prevăzut la art. 30, după data înregistrării desenului sau modelului, constituie infracțiunea de
contrafacere și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
Articolul 30 Pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a
împiedica utilizarea lor de o terță parte care nu dispune de consimțământul său. Titularul are dreptul de a interzice terților să efectueze, fără
consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul,
exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în
aceste scopuri.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a reproduce, fabrica, comercializa ori oferi spre vânzare, pune pe
piață, importa, exporta sau folosi un produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel
de produs în aceste scopuri, toate fără drept.
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca acțiunile să fie săvârșite după data înregistrării desenului sau modelului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra desenului sau modelului.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește. Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc
producerea urmării periculoase, respectiv când se realizează oricare dintre acțiunile care intră în conținutul elementului material care se
realizează asupra desenului sau modelului, respectiv, în momentul reproducerii, fabricării, comercializării, oferirii spre vânzare, punerii pe
piață, importului, exportului sau folosirii ori stocării unui produs în care este încorporat desenul sau modelul.
• Aspecte de procedură. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Definiție
Însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a-și însuși, fără drept, în orice mod a calității de inventator.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru prorecția dreptului asupra invenției.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc susținerea în
public că inculpatul este autorul invenției.
Infracțiunea prevăzută de art.59 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de
invenție
Definiție
Constituie contrafacere faptele săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Conform art.32 alin.(2), este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:
a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care
obiectul brevetului este un produs;
b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct
prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
• - a fabrica, folosi, oferi spre vânzare sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare, vânzarea, a unui produs brevetat;
• -a utiliza, folosi, oferi spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în
cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului acordat prin brevet.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv
• Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
• Articolul 61 (1) În cazul încălcării dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevăzut la art. 32 alin. (2) lit. b), sarcina
probei în stabilirea faptului că procedeul utilizat pentru obţinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat
incumbă persoanei prezumate a fi încălcat acest drept.
• (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fost realizat fără consimţământul titularului de brevet va fi
considerat până la proba contrarie a fi fost obţinut prin procedeul brevetat în cel puţin una dintre următoarele circumstanţe:
• a) dacă produsul obţinut prin procedeul brevetat este nou;
• b) dacă există o probabilitate substanţială că produsul identic a fost obţinut prin procedeul respectiv şi titularul
brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, să stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat.
• (3) La prezentarea probelor contrarii de către titularul de brevet se va ţine seama de interesele legitime legate de secretele de
fabricaţie şi de secretele comerciale ale persoanei prezumate că a încălcat drepturile titularului.
Definiție
Divulgarea, de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor cuprinse în
cererile de brevet, până la publicarea lor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar de către persoană care are calitatea funcționar în cadrul OSIM ori persoanele care
efectueză lucrări în legătură cu invențiile. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a divulga, înainte de publicarea lor, datele cuprinse în cererile de brevet.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la protecția drepturilor acordate prin brevet.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc divulgarea datelor cuprinse în
cererea de brevet.
• OSIM răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. (1).
DREPTUL DE PROPRIETATE
INTELECTUALĂ
conexe
Articolul 7 Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi
modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru
calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile
științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie,
ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Articolul 8 Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost
create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau
științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație;
b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date,
protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
conexe
Articolul 201 din Legea nr.8/1996 Beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele:
a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoștința publică;
b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse
la cunoștința publică;
c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe teritoriul României;
e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care sunt fixate în înregistrări protejate de prezenta lege;
f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin
emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege;
g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în
România;
h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România;
i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de radiodifuziune și de televiziune cu sediul în România;
j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme transmițătoare cu sediul în România.
Operele care nu sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe
Articolul 9
Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele
matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare
sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul,
drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
d) mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.
Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Articolul 35 (1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la
cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularii drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică
întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau
audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de
articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor
publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea
acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt
realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de
arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul
principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât
reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice
de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
Legea nr.8/1996
Articolul 35 (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea
către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:
a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor
de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;
b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost exprimate
oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura
justificată de scopul informării;
d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;
e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap și în limita cerută de
handicapul respectiv.
(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condițiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care
sunt tranzitorii sau accesorii și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic și al căror scop unic este să
permită transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect
protejat și care nu au o semnificație economică de sine stătătoare.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele
autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau
de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Legea nr.8/1996
Articolul 35^1(1) Sunt permise, fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui drept conex și fără plata vreunei
remunerații, reproducerea, distribuirea, comunicarea către public, punerea la dispoziția publicului, radiodifuzarea, închirierea și împrumutul
unei opere sau altui obiect protejat, cu condiția ca acestea să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe
titularii drepturilor, în scopul:
a) realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acționează în numele acesteia, a unui exemplar în format accesibil al
unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru
uzul exclusiv al persoanei beneficiare;
b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de
autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziție, distribuirea sau
împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul
utilizării exclusive de către o persoană beneficiară.
(2) Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice alte dizabilități, o persoană care:
a) este nevăzătoare;
b) are deficiențe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obține o funcție vizuală echivalentă, în esență, cu cea a unei persoane fără astfel
de deficiențe și care, drept urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de
deficiență;
c) are un handicap de percepție sau dificultăți de citire și, în consecință, nu poate să citească opere imprimate în aceeași măsură, în esență,
ca o persoană care nu suferă de un astfel de handicap;
d) suferă de un handicap fizic ce o împiedică să țină în mână ori să manipuleze o carte sau să își concentreze privirea ori să își miște
ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod obișnuit pentru citire.
Legea nr.8/1996
Articolul 36 (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere
fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să
fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza
reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în
situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform
prevederilor prezentei legi.
Articolul 37 Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă
în următoarele cazuri:
a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în
ce privește opera originală și autorul acesteia;
c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menționarea autorului.
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-
pirat.
În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înțelege toate copiile, indiferent de suport (material sau electronic) inclusiv copertele,
realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect,
total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora.
În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele
de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori
transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
• Cu titlu de exemplu realizarea de mărfuri pirat presupune crearea de copii ale unui dvd conţinând filme, muzică, programe de
calculator etc..
• Elementul material constă într-o acțiune de realizare, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat.
• Pentru existența infracțiunii este necesară și o situație premisă, respectiv să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau oricare
altă asemenea operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin lege. Opera de creație intelectuală este recunoscută și
nr.8/1996
• Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori
gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora.
• Fapta este mai gravă dacă este comisă în scopul vânzării, schimbului, închirierii, împrumutului , prin care
se obține un avantaj economic ori material.
• Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și
pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.
• Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și
fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care
permite accesul publicului în acest scop.
• Pentru existența infracțiunii nu contează calitatea realizării sau aspectul exterior, important este ca aceste
copii să fie realizate într-un număr suficient de mare din care să rezulte că realizarea nu a fost în interes
personal.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol privind protecția titularilor dreptului de autor împotriva
încălcării acestuia. În cazul în care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un
prejudiciu material sau moral autorului operei protejate.
nr.8/1996
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop .Intenția poate fi dedusă
și din acţiuni anterioare ale făptuitorului (în funcţie de circumstanţe, spre exemplu, promisiunea făptuitorului de
a remite prietenilor noul album al unui cântăreţ celebru, anunţuri ale făptuitorului că pune la dispoziţie noile
filme, albume muzicale sau software, precum şi acte de comercializare anterioare care pot rezulta din evidenţele
firmei de curierat (A.Lăncrănjan, M. Litvin, M. Pop,, Ghid de investigare a infracţiunilor de proprietate
intelectuală săvârşite în mediul digital” 2015, p.10)
• Simpla existenţă în domiciliul unei persoane a unei colecţii personale de CD-uri pirat nu va fi sancţionată de
legea penală,în schimb vom fi în prezenţa unei infracţiuni în cazul deţinerii aceleiaşi colecţii de către
proprietarul unui restaurant pentru a furniza muzica ambientală din spaţiul destinat clienţilor sau deţinerea
suporturilor optice ori de copii stocate în propriul calculator pentru furnizarea conţinutului pe un site Internet.
(ibidem p.11)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în
care se ralizează prima copie a unei mărfuri pirat în scopul distribuirii sau în scop comercial.
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă plasarea mărfurilor-pirat sub un
regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de plasare a mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import
sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de autor. În cazul în care faptele sunt săvârșite
în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv plasarea mărfurilor pirat sub
unul dintre regimul vamale menționate.
nr.8/1996
Studiu de caz
• Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1383/2003, prin „mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală” se înțelege:
• (a) «mărfurile contrafăcute», și anume:
• (i) mărfurile […] pe care a fost aplicată, fără autorizație, o marcă […] care este identică cu marca […] valabil înregistrată pentru același tip de
mărfuri sau care nu poate fi deosebită prin aspectele sale esențiale de marca […] respectivă și care, din acest motiv, aduce atingere drepturilor
titularului mărcii în cauză, în conformitate cu dreptul comunitar, în special Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993
privind marca comunitară [(JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146)] sau în temeiul dreptului național al statului membru în care a
fost depusă cererea de intervenție a autorităților vamale;
• […](b) «mărfurile piratate», și anume mărfurile care sunt sau care conțin copii fabricate fără consimțământul titularului dreptului de autor sau al
unui drept conex sau al titularului unui drept privind desenul sau modelul […] în cazul în care realizarea copiilor în cauză aduce atingere dreptului
în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare [(JO
2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70)] sau cu dreptul național al statului membru în care este depusă cererea de intervenție a
autorităților vamale;
• (c) mărfurile care, în statul membru în care este depusă cererea de intervenție a autorităților vamale, aduc atingere: (i) unui brevet prevăzut de
legislația națională a statului membru în cauză;(ii) unui certificat suplimentar de protecție […] (iii) unui drept de protecție națională a soiurilor de
plante […] (iv) denumirilor de origine sau indicațiilor geografice […] (v) denumirilor geografice […]”
nr.8/1996
Studiu de caz
• Cauza C-446/09. La 7 noiembrie 2002, în portul Anvers (Belgia), autoritățile vamale belgiene au inspectat un transport de aparate de ras electrice provenite din
China, care semănau cu anumite modele de aparate de ras create de Philips. Întrucât aceste modele erau protejate prin înregistrări care confereau Philips un
drept exclusiv în mai multe state, inclusiv în Regatul Belgiei, autoritățile menționate au bănuit că produsele inspectate constituiau mărfuri piratate. Prin urmare,
au suspendat acordarea liberului de vamă, în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 3295/94. La 13 noiembrie 2002, autoritățile vamale belgiene au
comunicat Philips anumite informații, respectiv o fotografie a aparatelor de ras menționate și identitatea întreprinderilor implicate în producerea și
comercializarea acestora, și anume Lucheng, producătorul, Far East Sourcing, transportatorul, precum și Röhlig, expeditorul.
• 38 În fața instanței menționate, Philips susține că, pentru a stabili existența încălcării drepturilor de proprietate intelectuală invocate, trebuie să se
pornească de la ficțiunea potrivit căreia mărfurile precum cele în cauză, întrucât se află într-un antrepozit vamal situat pe teritoriul Regatului Belgiei și sunt
reținute în locul respectiv de autoritățile vamale belgiene, se consideră a fi fost produse în acest stat membru. În susținerea acestei argumentări, Philips invocă
articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 3295/94.
• 39 În schimb, Far East Sourcing, singura pârâtă care a compărut în fața rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen, susține în fața acestei instanțe că
reținerea unor mărfuri, urmată de calificarea lor drept mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu este posibilă în lipsa oricărei dovezi
privind faptul că ele vor fi puse în vânzare în Uniune.
• Cauza C-495/09 . În cursul lunii iulie 2008, Commissioners au inspectat la aeroportul Heathrow (Regatul Unit) un transport de telefoane mobile, precum și
de accesorii pentru acestea, provenit din Hong Kong (China) și având destinația Columbia. Aceste mărfuri purtau un semn identic cu o marcă comunitară al
cărei titular este Nokia. Întrucât au bănuit că se aflau în prezența unor produse de imitație, la 30 iulie 2008, Commissioners au trimis Nokia mostre ale
produselor menționate. După verificarea acestora, Nokia a informat Commissioners că era vorba într-adevăr despre o imitație și a întrebat dacă urma să se
procedeze la reținerea transportului menționat, în temeiul Regulamentului nr. 1383/2003.
• Prin întrebările formulate, care trebuie analizate împreună, instanțele de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă mărfurile provenite
dintr-un stat terț și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept asupra mărcii sau copii ale unui produs protejat
în Uniune printr-un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial pot fi calificate drept „mărfuri contrafăcute” sau „mărfuri
piratate” în sensul Regulamentului nr. 1383/2003 și, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, în sensul Regulamentului nr. 3295/94, pentru
simplul motiv că sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu.
• Invocând printre altele riscul deturnării frauduloase spre consumatorii din Uniune a mărfurilor declarate sub un regim suspensiv, precum și
riscurile pentru sănătate și siguranță pe care le prezintă deseori produsele de imitație și copiile, Philips, Nokia, guvernele belgian, francez,
italian, polonez, portughez și finlandez, precum și International Trademark Association susțin că produsele de imitație și copiile descoperite
în faza de antrepozit sau de tranzit într-un stat membru trebuie reținute și, dacă este cazul, trebuie eliminate din comerț fără să fie necesar să
se dispună de elemente care să sugereze sau să demonstreze faptul că aceste mărfuri sunt sau vor fi puse în vânzare în Uniune. Întrucât
asemenea elemente de probă sunt în general dificil de procurat, necesitatea de a le furniza ar priva Regulamentele nr. 3295/94 și
nr. 1383/2003 de efectul lor util.
• Curtea (Camera întâi) declară: Regulamentul (CE) nr. 3295/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a unor măsuri privind
introducerea în Comunitate, exportul și reexportul mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală,
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 241/1991 al Consiliului din 25 ianuarie 1999, și Regulamentul (CE)
nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce
atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere
anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretate în sensul că:
• – mărfurile provenite din state terțe și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept asupra
mărcii sau copii ale unui produs protejat în Uniune printr-un drept de autor, un drept conex, un model sau desen industrial nu
pot fi calificate drept „mărfuri contrafăcute” sau drept „mărfuri piratate”, în sensul regulamentelor menționate, pentru simplul
motiv că acestea sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sub un regim suspensiv;
- în schimb, aceste mărfuri pot aduce atingere dreptului menționat și, prin urmare, pot fi calificate
drept „mărfuri contrafăcute” sau „mărfuri piratate” atunci când este dovedit că sunt destinate punerii în
vânzare în Uniune, o astfel de dovadă fiind furnizată în special atunci când se demonstrează că mărfurile
menționate au făcut obiectul unei vânzări către un client din Uniune sau al unei oferte de vânzare ori al unei
publicități adresate consumatorilor din Uniune sau atunci când rezultă din documente ori din corespondența
privind mărfurile respective că este avută în vedere deturnarea acestora spre consumatorii din Uniune;
– pentru ca autoritatea competentă să se pronunțe asupra fondului să poată examina în mod util existența
unei astfel de dovezi și a altor elemente constitutive ale unei încălcări a dreptului de proprietate intelectuală
invocat, autoritatea vamală sesizată cu o cerere de intervenție trebuie să suspende acordarea liberului de vamă
sau să procedeze la reținerea mărfurilor menționate de îndată ce dispune de indicii care permit să se suspecteze
existența încălcării menționate;
– printre aceste indicii se pot număra în special faptul că destinația mărfurilor nu este declarată atunci
când regimul suspensiv solicitat impune o astfel de declarație, lipsa informațiilor precise sau fiabile cu privire
la identitatea sau la adresa producătorului sau a expeditorului mărfurilor, lipsa cooperării cu autoritățile
vamale sau descoperirea unor documente ori a unei corespondențe privind mărfurile în cauză care permit să se
presupună că este posibil să se producă o deturnare a acestora spre consumatorii din Uniune.
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă orice altă modalitate de introducere a
mărfurilor-pirat pe piața internă.
• Elementul material constă într-o orice acțiune a făptuitorului de a introduce mărfurile - pirat pe piața internă, cum ar fi spre
exemplu, prin contrabandă, infracțiune prevăzută de art.270 din Codul vamal, caz în care se vor aplica regulile concursului
de infracțiuni, deoarece în cazul infracțiunii de contrabandă sunt afectate drepturile vamale pe când în cazul infracțiunii
prevăzute de art.193 alin.1 lit.c) din Legea nr.8/1996 sunt afectate drepturile de proprietate intelectuală.
• Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale este reglementată de
REGULAMENTUL (UE) NR. 608/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 iunie 2013,
care se aplică de la 01 ianuarie 2014
• Înțelesul noțiunii de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, este clar și neechivoc, și anume faptul că
aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din țară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de
valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.(DCC nr.113/2020)
•
nr.8/1996
• Noțiunea de „contrabandă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracțiunea de
contrabandă prevăzută în alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol de lege. Astfel, instanța supremă a statuat că noțiunea de „contrabandă“
utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în sintagma „cunoscând că acestea provin
din contrabandă“, privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim
vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite
pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece
recursul în interesul legii a statuat, prin Decizia nr. 17/ 2013, că atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, fapta
reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin
introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu
încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în
cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în
cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al
laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite, cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală a autorilor unei opere. În cazul în
care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când mărfurile pirat sunt introduse pe piața
internă prin orice mod.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea
sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a oferi distribui, deține ori depozita sau transporta mărfuri-
pirat, în scopul distribuirii.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală a autorilor unei opere. În
cazul în care faptele sunt săvârșite în scop comercial, se produce și un rezultat, un prejudiciu material sau moral autorului operei
protejate.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re , din însăși săvârșirea faptei.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, manifestată prin scop.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv la efectuarea oricăreia dintre
acțiunile alternative oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul mărfurilor pirat.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.
Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un
avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.(art.17 din Legea nr.8/1996)
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană , inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a închiria sau oferi spre închiriere mărfuri-pirat.
• Urmarea imediată constă într-un rezultat, respectiv un prejudiciu material sau moral autorului operei protejate, în cazul
închirierii și respectiv într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor în cazul oferirii spre închiriere.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată trebuie demonstrat, în cazul producerii unui prejudiciu
și rezultă ex re în cazul oferirii spre închiriere.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în momentul închirierii, sau în
momentul oferiririi spre închiriere.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă promovarea de mărfuri-pirat prin
utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a
listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a promova mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a
mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse
ori prin orice alte asemenea mijloace
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul postării
anunțurilor de promovare, momentul expunerii ori prezentării către public a listelor sau cataloagelor de produse.
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin
internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris
ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice
moment ales în mod individual.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de
calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date
sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
• Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr.8/1996, se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin
orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul
normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de
execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură,
proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc
public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror
mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir,
realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii
publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție direct sau indirectă .
respectiv în momentul punerii la dispoziției a publicului a operelor sau a produselor
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme
de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități:instalare, stocare, rulare sau executare,
afișare ori transmitere în rețea internă.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a reproduce neautorizat pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități:instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în
rețea internă.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator.
oricăreia dintre modalitățile de realizare a reproducerii :instalării, stocării, rulării, executării.
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă reproducerea operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni
ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a reproduce operele sau a produsele purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau
consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege.
Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau
indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere,
precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.(art.14 din Legea nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor purtătoare
de drepturi conexe.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, în momentul efectuării acțiunii de reproducere.
nr.8/1996
Definiție
Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă distribuirea, închirierea sau importul pe piața
internă al operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat, fără autorizarea sau consimțământul
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile
emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a distribui, închiria sau importa pe piața internă opere ori produse purtătoare de
drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau
a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora. art.15 alin.(1) din Legea nr.8/1996)
• Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal
realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.(art.16 din Legea nr.8/1996)
• Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic
sau comercial direct ori indirect, a unei opere. (art.17 din Legea nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor
nr.8/1996
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc
distribuirea, închirierea sau importul operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât
mărfurile-pirat.
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă radiodifuzarea operelor sau a
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și
propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
• Elementul material constă într-o acțiune de radiodifuzare (transmitere printr-un post de radioemisie) a operelor sau a produselor
purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Conform art.21 din Legea nr.8/1996, în sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege:
• a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără
fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul
recepționării de către public;
• b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar,
cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau
produselor purtătoare de drepturi conexe.
nr.8/1996

când are loc transmiterea operei prin postul de radioemisie.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.d) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă retransmiterea prin cablu a operelor sau a
Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori
servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Subiectul activ si participația penală. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub
toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de retransmitere prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără
autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege retransmiterea simultană, nealterată și integrală, de către un operator, prin fir, prin
cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public sau printr-un
sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii
de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepționării de către public.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra operelor sau produselor purtătoare de
drepturi conexe
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în momentul când are loc retransmiterea prin cablu a operelor
sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Infracțiunea prevăzută de art.196 alin.(1) lit.e) din Legea
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă , realizarea de opere
derivate fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a realiza opere derivate fără autorizarea sau consimțământul
titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• Conform art. 23 din Legea nr.8/1996, prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea,
publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație
intelectuală.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra operei derivate.
oricăreia dintre activitățile care intră în conținutul ,,realizării operei derivate”:traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea
sau altă transformare a operei.
Studiu de caz.(http://revistaprolege.ro/infractiune-realizare-opere-derivate-fara-autorizare-sau-consimtamant-titular-drepturi-
recunoscute-de-lege/) Rechizitoriul nr. 8531/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București
• Din probele administrate a rezultat că, în cursul anului 2014, inculpatul a realizat o operă derivată, respectiv un tablou în ulei, pe
baza fotografiei denumită „P.“, realizată de persoana vătămată A.C., titularul dreptului de autor al operei, fără autorizarea sau
consimțământul acesteia, expunându-l ulterior spre vânzare pe diferite rețele de socializare sau în alte locuri publice.
• Din declarațiile persoanei vătămate A.C. și ale martorei F.A. a reieșit că, la data de 4 august 2013, persoana vătămată, de profesie
fotograf, a realizat o serie de fotografii subacvatice, având-o drept model pe martora F.A., printre aceste fotografii regăsindu-se și
cea care a fost denumită „P.”.
• Cu acel prilej, între persoana vătămată A.C. și martora F.A. s-a încheiat un „Document de autorizare modele”, prin care cea din
urmă, în calitate de model, acorda persoanei vătămate (fotograf) dreptul nelimitat de a se folosi și/sau publica și/sau asigura
drepturi de autor de portrete sau imagini fotografice care o reprezintă, precum și tipăriturile, diapozitivele sau informațiile digitale
importante aferente acestora, în care ar putea fi inclusă în totalitate sau parțial sau modificate ca formă sau reproduse sub diverse
forme, color sau altfel, făcute prin orice mijloc (în studioul propriu sau în altă parte), ca formă de artă sau orice scop legal în orice
format, fotografie, simplu, multiplu, în mișcare sau imagine video. Prin același document, s-a prevăzut că modelul renunță la orice
drept pe care îl are de a verifica și aproba modul de utilizare, care ar putea fi ales, al imaginilor respective.
• Cu toate acestea, în documentul sus-menționat s-a precizat: „Prin prezentul document, subsemnatul C.A. (Fotograf) acord
Modelului Menționat anterior, permisiunea de a utiliza și/sau afișa și/sau publica portrete sau imagini fotografice și/sau imagini
digitale cu acestea, în care Modelul poate fi inclus, în totalitate sau parțial, sau modificate ca formă sau reproduceri, color sau
altfel, în orice format, fotografie, simplu, multiplu, atâta timp cât dreptul de autor al fotografului este prezentat foarte clar,
împreună cu imaginea.”
• La data de 13 martie 2014, persoana vătămată a expus fotografia intitulată “P.” în cadrul unui portofoliu artistic public pe site-ul
www.r….ro, cu mențiunea inclusă în cadrul fotografiei, respectiv în stânga jos, „Copyright C.A.”.
• De asemenea, la data de 14 martie 2014, fotografia intitulată „P.” a fost postată de persoana vătămată pe contul său de „Facebook”, de unde
a fost preluată, ulterior, de către modelul F.A., care, în același timp, a postat-o pe contul său personal de Facebook în portofoliile personale,
în baza acordului scris arătat mai sus.
Așadar, fotografia ,,P.” a fost postată atât pe contul personal Facebook al persoanei vătămate, cât și al martorei, având inclusă mențiunea
„Copyright C.A.”, mențiune care atestă autorul operei.
Persoana vătămată a declarat că a realizat fotografia subacvatică în condiții artistice deosebite, iar prin folosirea imaginii intens și prin
expunerea în fața publicului de către inculpat, impactul acesteia a scăzut. Astfel, intenția sa de a vinde această fotografie în ediție limitată, sub
forma unui print de mari dimensiuni, a fost împiedicată de demersul ilicit al inculpatului.
Sentința penală nr. 330/2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (în continuare C.pr.pen.), achitarea
inculpatul A.A.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
• Raportat la infracțiunea de care este acuzat inculpatul, având în vedere conținutul constitutiv prevăzut în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 8/1996, nu are nicio relevanță împrejurarea că după realizarea tabloului, inculpatul l-a oferit spre vânzare pe diferite platforme on-line
sau că a refuzat să se supună somațiilor persoanei vătămate de a nu mai comercializa tabloul, articolul menționat anterior neprevăzând
infracțiunea de comercializare a unei opere derivate, ci doar realizarea unei opere derivate.
• Totodată, nu are relevanță în dovedirea elementelor constitutive ale infracțiunii, de care este acuzat inculpatul, nici împrejurarea că după
realizarea operei derivate, aflând că opera inițială a fost realizată de persoana vătămată A.C., aceasta nu și-a dat acordul privind
comercializarea, câtă vreme textul de lege impune necesitatea consimțământului la realizarea operei, care trebuia să fie anterior sau
concomitent realizării operei, iar nu subsecvent, când eventuala faptă este consumată.
• Este lipsit de relevanță și faptul că fotografia reprodusă în tabloul realizat de inculpat a fost publică pe pagina martorului F.A, câtă vreme
dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 protejează operele derivate, indiferent dacă au fost aduse sau nu la cunoștința
publicului.
• În atari condiții, pentru stabilirea vinovăției, sub aspectul infracțiunii sus-menționate, este necesar de a se dovedi, dincolo de orice dubiu, că o
persoană a realizat, cu intenție, o operă derivată, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
În condițiile în care nu s-a adus nicio dovadă privind cunoașterea de către inculpat, la momentul realizării operei derivate, a numelui persoanei
vătămate, martorul necomunicându-i această împrejurare decât după realizarea operei, iar infracțiunea de care este acuzat neputându-se săvârși din
culpă, inculpatul nu poate fi găsit vinovat de infracțiunea prevăzută în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, fapta săvârșită nefiind prevăzută de
legea penală și lipsind premisa – elementul constitutiv al infracțiunii – lipsei consimțământului realizării operei derivate.
• Prin Decizia penală nr. 1896/A/2016, Curtea de Apel București a dispus următoarele:
• – În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și părțile civile
A.C. și S.C. ,,A.” S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 330/2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. 6910/299/2016.
• – Desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și, în fond, rejudecând:
• – În baza art. 396 alin. (1) și (3) C.pr.pen. raportat la art. 80 C.pen., renunțarea la aplicarea pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul A.A.A. sub
aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
• – În baza art. 81 C.pen., aplicarea unui avertisment față de inculpat, atrăgându-i-se atenția asupra conduitei viitoare și consecințelor la care se expune
dacă va mai comite infracțiuni.
• – În baza art. 107 alin. (3) și art. 112 alin. (1) lit. a) C.pen., confiscarea pânzei, pictată în ulei 150*120 cm, de la inculpatul A.A.A., depusă la camera
de corpuri delicte, conform dovezii atașate la dosar.
• – În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C.pr.pen., respingerea, ca nefondată, a acțiunii civile exercitate de părțile civile A.C. și S.C.
,,A.” S.R.L.
• Ca argumente, Curtea de Apel București a invocat următoarele:
• Absența cerinței relative la existența consimțământului în momentul realizării operei nu lipsește de sancțiune realizarea, fără consimțământ, urmată
de expunerea publică și comercializare, de asemenea, fără consimțământul titularului dreptului de autor. Așadar, reținând principiul de drept potrivit
căruia o dispoziție legală trebuie interpretată în sensul în care aceasta produce efectele pentru care a fost recunoscută de legiuitor, nu se poate primi
opinia instanței de fond.
Ar fi de altfel absurd să se ceară acordul titularului dreptului pentru realizarea unei opere derivate, fără niciun scop comercial, și să nu fie imperativ acest
acord, când prin realizarea operei se urmărește un astfel de scop. O asemenea interpretare este contrară, în esența sa, oricărui scop al Legii nr. 8/1996, care
protejează dreptul de autor în toate coordonatele sale. Or, necesitatea acordului la momentul realizării unei opere a cărei destinație ar fi una pur decorativă
(expunerea, de exemplu, a tabloului într-un mediu privat, fără niciun scop patrimonial) implică cu atât mai mult consimțământul autorului la momentul
expunerii în scop comercial a operei derivate deja realizate. Se prezumă așadar, de către legiuitor, că, dacă s-a ajuns la expunerea publică a unei opere
derivate, realizatorul acesteia a avut consimțământul titularului dreptului.
Deși instanța de fond reține că inculpatul putea realiza tabloul, pentru că avea acordul modelului, și că la acea dată nu cunoștea existența titularului
fotografiei, totuși este de menționat că declarația inculpatului însuși și schimbul de mesaje dintre acesta și model fac dovada contrară. Astfel, inculpatul a
solicitat modelului, anterior expunerii tabloului, să îi menționeze autorul fotografiei, pentru a-l alătura operei, aspect în funcție de care este evident că acesta a
înțeles că fotografia este una profesionistă și că are un autor.
• Apoi, după ce a contactat acest autor, în pofida opoziției ferme explicite de a expune tabloul, inculpatul l-a expus. Or, în acest context, este superfluu a
analiza orice afirmație a inculpatului. Nu în ultimul rând, este de precizat că, la rândul său, inculpatul este un profesionist și în exercitarea activității sale
de pictor cunoaște dispozițiile referitoare la protejarea dreptului de autor. Iar întrebarea sa către model face dovada, în mod direct, a acestei realități.
Cineva care este amator, dar a pictat, în mod aleatoriu, o dată, un tablou după o altă operă, nu ar avea o astfel de întrebare.
• Pe de altă parte, modelul a menționat explicit că a adus la cunoștința inculpatului încă de la prima solicitare că s-ar impune contactarea fotografului, aspect
ignorat de inculpat la acel moment. Invocarea necunoașterii convenției dintre model și autor (fotograf) nu îl absolvă pe inculpat, în raport cu cele anterior
menționate, esențială fiind înțelegerea de către inculpat a existenței unui titular al dreptului asupra fotografiei, independent de orice contract. Dincolo de
faptul că acel contract nu acordă drept de autor modelului (chiar dacă acesta a avut o asemenea reprezentare, eronată, asupra semnificației juridice a
actului), acest drept nu îi aparținea exclusiv, autorul fotografiei având, la rândul său, cel puțin drepturi egale. Iar acest fapt a fost înțeles de model și adus și
la cunoștința inculpatului. Dar, chiar admițând, contrar tuturor probelor, că inculpatul nu a avut niciun moment reprezentarea că fotografia este realizată de
un profesionist, se observă că, în final, când a luat legătura cu acesta și i s-a refuzat acordul pentru expunerea operei derivate, a continuat expunerea.
În orice caz, pentru a se înlătura orice dubiu asupra cunoașterii de către inculpat a existenței dreptului de autor al părții civile, este de relevat că atât fotografia
expusă de model, pe contul de socializare, de unde a fost preluată de inculpat, cât și cea publicată de partea civilă pe propriul cont de socializare purtau
mențiunea „Copyright C.A.” și aceasta anterior oricărei idei a inculpatului de a realiza tabloul. Or, toate acestea fac dovada, dincolo de orice îndoială
rezonabilă, că inculpatul a cunoscut existența titularul dreptului de autor și, fără a avea acordul acestuia, a realizat și expus apoi opera derivată, respectiv
tabloul după fotografia „P.”. Fapta sa este astfel prevăzută în dispozițiile art. 140 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
nr.8/1996
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă , fixarea, în scop comercial, a
interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. fără autorizarea sau consimțământul
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de fixare, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
• În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a
acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv. (art.98 alin.2 din Legea
nr.8/1996)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se produce fixarea
sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe primul suport destinat comercializării.
nr.8/1996
• Studiu de caz
• În cauza C-162/10, Curtea Europeană de Justiție a UE (Camera a treia) hotărârea 15 martie 2012 declară:
are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme radiodifuzate în sensul articolului 8
alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de
închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale.
are obligația de a plăti, pentru emiterea unei fonograme radiodifuzate, o remunerație echitabilă în temeiul articolului 8 alineatul (2)
din Directiva 2006/115, pe lângă cea plătită de autorul radiodifuzării.
• 3) Operatorul hotelier care nu instalează în camerele clienților televizoare și/sau aparate de radio la care difuzează un semnal
radio, ci pune la dispoziție altfel de aparate, precum și fonograme în formă analogică sau digitală care pot fi redate sau ascultate cu
ajutorul unor asemenea aparate, are calitatea de „utilizator” care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul
articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115. Prin urmare, acesta are obligația de a plăti pentru transmisia fonogramelor
respective o „remunerație echitabilă” în sensul acestei dispoziții.
• 4) Articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/115, care prevede, în cazul unei „utilizări personale”, o limitare a
dreptului la o remunerație echitabilă prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din această directivă, nu permite statelor membre să
scutească operatorul hotelier, care realizează o „comunicare publică” a unei fonograme în sensul articolului 8 alineatul (2) din
directiva amintită, de obligația de plată a unei astfel de remunerații.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, fapta persoanei care își însușește, fără
drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie.(Plagiatul)
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a își însuși, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă
ca o creație intelectuală proprie.
• art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, plagiatul
reprezintă expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona
acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru ocrotirea dreptului de proprietate intelectuală al autorului operei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul publicării operei însușite ca și
creație intelectuală proprie.
• Aspecte de procedură. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă producerea, importul, distribuirea,
deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru
serviciile de programe cu acces condiționat.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost
autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces
condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a produce, importa, distribui, deține, instala, întreține sau înlocui, în
orice mod, dispozitive de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, (așa
numitele decodoare)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protejarea drepturilor de autor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul realizării oricăreia dintre
acțiunile care intră în elementul material al infracțiunii.
CJUE (MAREA CAMERĂ) HOTĂRÂREA DIN 4.10.2011 — CAUZELE CONEXATE C-403/08 ȘI C-429/08
Noțiunea „dispozitiv ilicit” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția
juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii trebuie interpretată în sensul că nu se referă nici la dispozitivele de decodare străine – care
permit accesul la serviciile de radio difuziune prin satelit ale unui organism de radiodifuziune, sunt fabricate și comercializate cu autorizarea acestui organism, însă sunt
utilizate, în pofida voinței acestuia din urmă, în afara zonei geografice pentru care au fost fur nizate –, nici la cele obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și
a unei adrese false, nici la cele care au fost utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora numai în scopuri private.
Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/84/CE nu se opune unei reglemen tări naționale care împiedică utilizarea dispozitivelor de decodare străine, inclusiv a celor
obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și a unei adrese false sau a celor utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora
numai în scopuri private, întrucât o astfel de reglementare nu intră sub incidența domeniului coordonat de această directivă.
Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că — acest articol se opune unei reglementări a unui stat membru prin care sunt declarate ilicite importul, vânzarea și
utilizarea în acest stat a unor I - 9244 dispozitive de decodare străine care permit accesul la un serviciu codii cat de difuzare prin satelit care provine dintr-un alt stat
membru și care cuprinde obiecte protejate prin legislația acestui prim stat, această concluzie nefiind infirmată nici de împrejurarea că dispozitivul de decodare străin a
fost obținut sau activat prin indicarea unei identități false și a unei adrese false, cu intenția de a eluda restricția teritorială în cauză, nici de împrejurarea că acest
dispozitiv este utilizat în scopuri co merciale, deși era rezervat unei utilizări cu caracter privat.
Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor
și drepturilor conexe în societatea informațională trebu ie interpretat în sensul că dreptul de reproducere se extinde la fragmentele tranzitorii ale operelor în memoria
unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor, cu condiția ca aceste fragmente să conțină elemente care sunt expresia creației intelectuale proprii a autorilor în
cauză, fiind necesară exa minarea ansamblului compus din fragmentele reproduse în mod simultan pentru a verifica dacă conține astfel de elemente.
Actele de reproducere precum cele în discuție în cauza C-403/08, care sunt efectuate în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor, îndeplinesc
condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva pri vind dreptul de autor și, prin urmare, pot fi realizate fără autorizarea titula rilor de drepturi de autor în
cauză.
Noțiunea „comunicare publică”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, trebuie interpretată în sensul că include transmisia operelor radiodifuzate,
prin intermediul unui ecran de televizor și al unor difuzoare, către clienții prezenți într-un bar.
Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordo narea anumitor norme referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării
de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu tre buie interpretată în sensul că nu are nicio influență asupra caracterului licit al actelor de reproducere efectuate în
memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor.
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care se
racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat.
• - a se racorda fără drept la servicii de programe cu acces condiționat;
• - a racorda fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru dreptul de autor al programelor cu acces condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, când are loc racordarea fără
drept la serviciile de programe cu acces condiționat.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă utilizarea anunțurilor publice ori a
mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces
condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare confecționării de dispozitive
de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat
în orice mod la astfel de servicii.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată
de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiționat,
realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de :
• a utiliza anunțurile publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului
la serviciile de programe cu acces condiționat,
• -a expune sau prezenta către public în orice mod, fără drept, informațiile necesare confecționării de dispozitive de orice fel, apte să
asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la
astfel de servicii,
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru dreptul de a autor asupra programelor cu acces condiționat.

• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care se
postează anunțuri de promovare a dispozitivelor pirat sau informațiile necesare confecționării dispozitivelor pirat.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani vânzarea sau închirierea dispozitivelor-
pirat de control al accesului.
În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare
nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe
de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.(art.198 alin.(4) din Legea nr.8/1996)
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a vinde sau închiria dispozitivele-pirat de control al accesului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor a programelor de televiziune cu acces
condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul vânzării sau
închirierii.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani fapta persoanei care, fără drept, produce, importă,
distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori
componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor
tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, de a produce, importa, distribui sau închiria, oferi, prin orice mod,
spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice
de protecție sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri
tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital, toate fără drept.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor a programelor cu acces condiționat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se realizeză, fără drept, una dintre
acțiunile alternative:producerea, importul, distribuirea, închirierea, oferirea spre vânzare, deținerea în vederea comercializării de
dispozitive sau componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau prestarea de servicii ori neutralizează măsurile
tehnice de protecție.
Definiție Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop
comercial, de pe opere sau alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul
drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, de a înlătura, în scop comercial, de pe opere sau alte protejate, ori
modifică de pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe
aplicabil, toate fără drept.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra operelor sau produselor protejate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se înlătură, în scop comercial, de pe
opere sau alte protejate, ori când se modifică de pe acestea orice informație sub orice formă electronică privind regimul drepturilor de
autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
Infracțiunile prevăzute de Legea nr.8/1996-Aspecte de probatoriu
Articolul 204 din Legea nr.8/1996
(1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înființează Registrul Național de Opere, administrat
de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă și se face contra cost, potrivit normelor metodologice și
tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2) Existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui
organism de gestiune colectivă.
(3) Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au
dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată
conform uzanțelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul
primei publicări.
(4) Producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți deținători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale
artiștilor interpreți ori executanți, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate
ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată
conform uzanțelor și constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul
primei publicări.
(5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanțelor, prin simbolurile menționate la alin.
(3) și (4) sau prin mențiunile prevăzute la art. 105 și 109, există și aparțin persoanelor care le-au utilizat.
(6) Dispozițiile alin. (3)-(5) nu condiționează existența drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege.
(7) Autorii de opere și titularii de drepturi, odată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, își pot
înregistra și numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoștința publică.
Definiție
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă contrafacerea unei mărci fără
drept.
Prin contrafacerea unei mărci se înțelege realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea
comercială, a unui semn:
a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor ori a
serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția
publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când
aceasta a dobândit un renume în România și dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de
caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
Conform art. 2 din Legea nr.84/1998, poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de
persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau
sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile:
a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și
b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească
cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.
• Conform art.3 se pot întâlni următoarele categorii de mărci:
• b) marca anterioară - marca înregistrată, precum și marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu
condiția ca ulterior să fie înregistrată;
• c) marca Uniunii Europene - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului
European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE), seria L, nr. 154 din 16 iunie 2017;
• d) marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile
cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă;
• e) marca colectivă - o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii și care este în măsură să facă distincția între
produsele sau serviciile membrilor unei asociații care deține drepturile asupra mărcii și produsele sau serviciile altor
întreprinderi;
• f) marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de
titularul mărcii în ceea ce privește materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea,
exactitatea sau alte caracteristici și care este aptă să distingă aceste produse sau servicii de produsele sau serviciile care nu
beneficiază de o astfel de certificare;
comercială sub o altă formă, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 84/1998
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a contraface fără drept o marcă.
• Contrafacerea presupune că pe un bun produs de contrafăcător se aplică marca altuia spre a induce în eroare pe consumator cu privire
la adevăratul producător al acestuia, marca este aceea care este folosită în chip fraudulos, prin marcă produsul se „falsifică”, în sensul
că i se atribuie o altă origine, decât aceea reală. I se atribuie prin marca aplicată o origine care face produsul vandabil sau mai bine
vandabil. I se atribuie o origine care va determina pe consumator să achiziționeze produsul cu convingerea că provine de la titularul
mărcii. De la un întreprinzător cu ale cărui produse este obișnuit ori ale cărui produse știe că îl satisfac calitativ și că sunt sigure.
• Curtea de Apel București, (Secţia I penală, decizia penală nr. 201/A din data de 8 februarie 2018)
• Urmarea imediată constă într-o starea de pericol pentru protecția dreptului asupra mărcii.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării perculoase, respectiv când are loc realizarea sau utilizarea
fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea comercială, a unui semn, identic sau asemănător cu marca pentru produse
sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată.
• Împăcarea înlătură răspunderea penală.(art.102 alin.5) din Legea nr.84/1998, republic.)
• Faptele nu constituie infracțiuni dacă au fost săvârșite înainte de data publicării mărcii (art.102 alin.4) din Legea nr.84/1998,
republic.)
republ.2020
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă punerea în circulație,
fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare;
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă
identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similar.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului asupra mărcii.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se realizează una dintre
acțiunile de punere în circulație fără drept a mărcii, respectiv, oferirea, comercializarea, deținerea în scopul comercializării,
oferirea ori prestarea serviciilor, importul, exportul sau tranzitul unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o
marcă înregistrată pentru produse identice ori similar.
nr.84/1998 republ.2020
• Aspecte de procedură. Faptele nu constituie infracțiuni dacă au fost săvârșite înainte de data publicării mărcii (art.102 alin.4) din Legea
nr.84/1998, republic.)
• Studiu de caz Curtea de Apel București, (Secţia I penală, decizia penală nr. 201/A din data de 8 februarie 2018)
• Infracţiunile de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse
identice ori similare, prevăzută. de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanţa a reţinut că elementul material al laturii obiective
este reprezentat de acţiunile inculpatei B.C., care la datele de 30.05.2013 şi 10.09.2013 deţinere a bunurilor ce purtau inscripţiilor mai
multor mărci protejate, toate produsele fiind contrafăcute, cu scopul de a fi puse în circulaţie. Urmarea imediată constă în atingerea adusă
drepturilor de proprietate intelectuală aparţinând titularilor mărcilor protejate. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei,
astfel cum aceasta a fost prezentată. În plan subiectiv, instanţa apreciază că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei.
• Infracțiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice
sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzute de art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998;
• “Acțiunea în contrafacere este similară acțiunii în răspundere civilă delictuală, însă nu se confundă cu aceasta; acțiunea în contrafacere
este un mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate intelectuală. Deosebirea esențială între cele două acțiuni este faptul că
prejudiciul nu este condiție de admitere a acțiunii în contrafacere, iar aceasta o deosebește de acțiunea în răspundere civilă delictuală.
Calitatea de reclamant în cadrul acțiunii civile în contrafacere o poate avea titularul dreptului asupra mărcii, de asemenea, o poate avea și
licențiatul dintr-un contract de licență a dreptului la marcă, dacă are consimțământul titularului sau dacă, fiind titular al unei licențe
exclusive, după ce a notificat titularul mărcii cu privire la actele de contrafacere, acesta din urmă nu a acționat în termenul solicitat de
licențiat (art. 44 din Legea nr. 84/1998).
• Cum în procesul penal, singurul temei al admiterii acțiunii civile îl constituie răspunderea civilă delictuală, pretenția apelantei la
repararea prejudiciului în alte condiții decât cele mai sus enunțate nu poate fi primită.
•
nr.84/1998 republ.2020
• Justificarea sumelor solicitate, reprezentând prejudiciu material, prin raportarea cantităţii de produse
contrafăcute la preţurile produselor originale, s-a arătat că nu poate conduce la acordarea de despăgubiri
materiale, neexistând nici o dovadă că, în lipsa existenţei şi deţinerii acestor produse contrafăcute, titularii
mărcilor ar fi comercializat o cantitate similară de produse originale. Dintr-o altă perspectivă, un astfel de
raţionament ar putea fi acceptat doar în situaţia în care produsele contrafăcute ar fi comercializate pe piaţă la un
preţ similar produselor originale, or, este binecunoscut că preturile practicate în cazul produselor contrafăcute
este semnificativ mai mic decât al unor produse similare originale.
• În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile, instanţa a reţinut că, prin fapta sa, săvârşită cu
vinovăţie, inculpatul a cauzat părţilor civile un prejudiciu de natură nepatrimonială, prejudiciu ce derivă din
încălcarea dreptului la marcă care le conferă titularilor un drept de folosinţă exclusivă pentru produsele pentru
care s-a efectuat înregistrarea, însă, dat fiind circumstanţele comiterii faptei şi a împrejurării că produsele
contrafăcute nu au fost puse pe piaţă, acesta fiind depistat la scurt timp de la intrarea în ţară, se concluzionează
că nu există suficiente elemente care să facă posibilă cuantificarea consecinţelor negative suferite de părţile
civile şi implicit determinarea acestui prejudiciu moral.
Infracțiunea prevăzută de art.102 alin.(1) lit.c) din Legea nr.84/1998
republ.2020
Definiție Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, punerea în circulație, fără
drept, a produselor care poartă indicații geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune
geografică, alta decât locul adevărat de origine.
Conform art.3 lit. g) din Legea nr.84/1998, prin indicație geografică se înțelege denumirea servind la identificarea unui
produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputație sau alte caracteristici
determinate pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice;
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică, care reprezintă o persoană juridică sau care desfășoară activitate
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a pune în circulație, fără drept, produsele care poartă indicații
geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de
origine.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptulului de proprietate asupra indicației geografice.
nr.84/1998 republ.2020
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în monetul în care se
realizează una dintre activitățile de oferire, comercializare ori deținere a produselor în acest scop sau, după caz, în
momentul oferirii ori prestării serviciilor sub acest semn, precum și în monetul importului, exportului sau tranzitului
produselor sub acest semn
• Mărcile diferenţiază produsele prin raportare la producător, în timp ce denumirile de origine şi indicaţiile geografice
diferenţiază produsele în funcţie de locul de origine.
• – Mărcile sunt compuse din semne susceptibile de reprezentare grafică (cuvinte, culori, cifre, semnale sonore etc.), iar
potrivit Regulamentului UE nr. 2017/1001, aplicabil de la 1 octombrie 2017, marca Uniunii Europene poate fi compusă
chiar din sunete, holograme etc.
• Denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt compuse numai din cuvinte, iar aceste cuvinte nu sunt lăsate la libera
alegere a solicitantului, ci trebuie să corespundă denumirilor unor localităţi, regiuni geografice sau ţări care imprimă
anumite caracteristici, calităţi sau o anumită reputaţie unui produs.(https://www.juridice.ro/589482/bei-ce-vrei-dar-stii-ce-
bei-comparatie-intre-denumiri-geografice-si-marci-in-domeniul-vinurilor-partea-a-iv-a.html)
• CARTE VERDE Valorificarea la maximum a know-how-ului tradițional al Europei: posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole
Definiție
Însușirea fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului ori modelului constituie infracțiune și se pedepsește cu
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a-și însuși, fără drept, în orice mod calitatea de autor al desenului
ori modelului.
• Drepturile asupra desenelor şi modelelor sunt dobândite şi protejate în România prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, denumit în continuare O.S.I.M., în condiţiile prezentei legi.Prezenta lege se aplică desenelor şi modelelor
ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România ori care îşi produc efectele în România, ca urmare a
unei protecţii comunitare sau internaţionale.(art.1 din Legea nr.129/1992)
Conform art.2 lit. d) din Legea nr. 129/1992, prin desen sau model se înțelege aspectul exterior al unui produs sau al unei
părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,
contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia;
Desenul sau modelul comunitar este desenul sau modelul protejat în condiţiile Regulamentului nr. 6/2002/CE ,(art.2 lit.
e) din Legea nr. 129/1992
Detaliile nesemnificative sunt acele elemente grafice sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului
sau modelului; art.2 lit. f) din Legea nr. 129/1992)
• Art.9 din Legea nr.129/1992
• Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou şi are un
caracter individual.
• Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de
• Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte
detaliile nesemnificative.
• Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului
avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de
• La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului
sau modelului.
• Dacă un desen sau model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs
complex, acesta va fi considerat nou şi având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
• a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia;
utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreţinerea sau reparaţiile;
• b) caracteristicile vizibile ale părţii componente îndeplinesc ele însele condiţiile privind noutatea şi caracterul individual.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la ocrotirea dreptului de autor asupra desenului sau modelului.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării imediate, respectiv în momentul în care are loc prezentarea în public ca
fiind autorul desenului sau modelului însușit fără drept.
• Se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor
în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în
cauză care acţionează în cadrul Comunităţii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate,
înaintea datei de prioritate. (art.10 din Legea nr.129/1992)
• Cu toate acestea, nu se va considera că desenul sau modelul a fost făcut public pentru simplul motiv că a fost dezvăluit unei terţe persoane în
condiţii explicite sau implicite de confidenţialitate.
• Împăcarea înlătură răspunderea penală.
• Articolul 8 din Legea nr.129/1992
• Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate,
mărcilor şi altor semne distinctive, brevetelor de invenţie şi modelelor de utilitate, caracterelor tipografice, topografiilor de produse semiconductoare.
• Protecţia desenului sau modelului înregistrat în conformitate cu prezenta lege nu exclude şi nu prejudiciază protecţia prin drept de autor a acestuia.
• Sunt excluse de la protecţie desenele sau modelele contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Definiție. Săvârșirea fără drept a oricărui act prevăzut la art. 30, după data înregistrării desenului sau modelului, constituie infracțiunea de
contrafacere și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
Articolul 30 Pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a
împiedica utilizarea lor de o terță parte care nu dispune de consimțământul său. Titularul are dreptul de a interzice terților să efectueze, fără
consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul,
exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în
aceste scopuri.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a reproduce, fabrica, comercializa ori oferi spre vânzare, pune pe
piață, importa, exporta sau folosi un produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel
de produs în aceste scopuri, toate fără drept.
• Pentru existența infracțiunii este necesar ca acțiunile să fie săvârșite după data înregistrării desenului sau modelului.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului de autor asupra desenului sau modelului.
• Tentativa și consumarea. Tentativa la acesta infracțiune nu se pedepsește. Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc
producerea urmării periculoase, respectiv când se realizează oricare dintre acțiunile care intră în conținutul elementului material care se
realizează asupra desenului sau modelului, respectiv, în momentul reproducerii, fabricării, comercializării, oferirii spre vânzare, punerii pe
piață, importului, exportului sau folosirii ori stocării unui produs în care este încorporat desenul sau modelul.
• Aspecte de procedură. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Definiție
Însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a-și însuși, fără drept, în orice mod a calității de inventator.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru prorecția dreptului asupra invenției.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc susținerea în
public că inculpatul este autorul invenției.
Infracțiunea prevăzută de art.59 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de
invenție
Definiție
Constituie contrafacere faptele săvârşite cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Conform art.32 alin.(2), este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:
a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care
obiectul brevetului este un produs;
b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct
prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
• - a fabrica, folosi, oferi spre vânzare sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare, vânzarea, a unui produs brevetat;
• -a utiliza, folosi, oferi spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în
cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru protecția dreptului acordat prin brevet.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv
• Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
• Articolul 61 (1) În cazul încălcării dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevăzut la art. 32 alin. (2) lit. b), sarcina
probei în stabilirea faptului că procedeul utilizat pentru obţinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat
incumbă persoanei prezumate a fi încălcat acest drept.
• (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fost realizat fără consimţământul titularului de brevet va fi
considerat până la proba contrarie a fi fost obţinut prin procedeul brevetat în cel puţin una dintre următoarele circumstanţe:
• a) dacă produsul obţinut prin procedeul brevetat este nou;
• b) dacă există o probabilitate substanţială că produsul identic a fost obţinut prin procedeul respectiv şi titularul
brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, să stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat.
• (3) La prezentarea probelor contrarii de către titularul de brevet se va ţine seama de interesele legitime legate de secretele de
fabricaţie şi de secretele comerciale ale persoanei prezumate că a încălcat drepturile titularului.
Definiție
Divulgarea, de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor cuprinse în
cererile de brevet, până la publicarea lor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar de către persoană care are calitatea funcționar în cadrul OSIM ori persoanele care
efectueză lucrări în legătură cu invențiile. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a divulga, înainte de publicarea lor, datele cuprinse în cererile de brevet.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la protecția drepturilor acordate prin brevet.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când are loc divulgarea datelor cuprinse în
cererea de brevet.
• OSIM răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. (1).
DREPTUL PENAL AL
AFACERILOR-
PARTICULARITĂȚI
ISTORICUL DREPTULUI PENAL ECONOMIC-
CRIMINALITATEA GULERELOR ALBE
• DREPTULUI PENAL ECONOMIC (concept european)
• -CRIMINALITATEA GULERELOR ALBE (concept anglo-american
• Termenul de crimă cu guler alb white collar criminality (concept anglo-american) a fost introdus de criminologul
Edwin H. Sutherland în adresarea sa la cea de-a 34-a reuniune anuală a Societății Sociologice Americane din 1939,
publicată în 1940 sub denumirea de „Criminalitatea gulerului alb”;
• Adresarea a avut două teme fundamentale. În primul rând, a atras atenția asupra încălcării grave a dreptului muncii de
către persoanele de la nivelul de conducere superior în afaceri, politică și profesii. În al doilea rând a legat portretul unei
astfel de activități criminale de o construcție teoretică, în care a susținut că infractorii cu guler alb sunt separați
administrativ de alți criminali și, în mare parte, ca o consecință a acestui fapt, nu sunt considerați criminali adevărați nici
de ei înșiși, nici de publicul larg sau de criminologi.
• În opoziție cu puterea criminalilor cu guler alb se află slăbiciunea victimelor lor, respectiv consumatorii, investitorii și
acționarii, care sunt neorganizați, le lipsesc cunoștințe tehnice și nu se pot proteja.
• Shutherland a exemplificat că criminalitatea cu guler alb în afaceri se exprimă cel mai frecvent în formă de denaturare
în situațiile financiare ale corporațiilor, manipulare la bursă, luare de mită comercială, luare de mită a funcționarilor
publici, direct sau indirect, pentru a asigura contracte și legislație favorabile, denaturare în publicitate și vânzări,
delapidare și aplicare greșită a fondurilor, gradarea greșită a mărfurilor, fraude fiscale, aplicarea greșită a fondurilor în
administrare judiciară și falimente precum și în anumite domenii medicale.
(https://is.muni.cz/el/1423/podzim2015/BSS166/um/Sutherland._1940._White-collar_Criminality.pdf)
ISTORICUL DREPTULUI PENAL ECONOMIC-
În cartea lor influentă Criminal Behavior Systems: A Typology, care

a fost publicată pentru prima dată în 1967, Marchal Clinard, Richard
Quinney, John Wildeman au propus o distincție între criminalitatea
profesională și criminalitatea corporativă. Ei au definit criminalitatea
profesională ca fiind „Infracțiuni comise de indivizi pentru ei înșiși, în
ocupația lor” . Criminalitatea corporativă, pe de altă parte, a fost
definită ca „infracțiuni comise de oficiali corporativi în numele
corporațiilor lor și infracțiunile corporațiilor înșăși
”(https://www.mpifg.de/pu/mpifg_dp/dp16-10.pdf)
DREPTUL PENAL SOCIAL ECONOMIC- DREPTUL PENAL
ECONOMIC –DREPTUL PENAL AL AFACERILOR-
INFRACȚIUNI ECONOMICE
• Dreptul penal social economic înțeles ca un domeniu de studiu, care include și dispozițiile sancționatoare ale dreptului
social economic și constituie ca și dreptul penal fiscal, o parte a dreptului penal special, cu anumite trăsături particulare
de a căror respectare depinde succesul său. Întrebările neprevăzute trebuie rezolvate prin aplicarea principiilor generale
ale dreptului și procedurii penale, cu adaptarea constantă la trăsăturile caracteristice ale problemei. (Rezoluția celui de-
al VI-lea Congres Internațional de Drept penal-Roma 1953)
• Dreptul penal economic a fost înțeles ca termenul care include infracțiuni împotriva ordinii economice;(Rezoluția
celui de-al XIII-lea Congres Internațional de Drept penal-Cairo 1984)
• Dreptul penal al afacerilor este un termen ce se referă la infracțiunile care privesc companiile private sau publice;
• Termenii de Dreptul penal economic și Dreptul penal al afacerilor sunt legați prin obiectul juridic special al
infracțiunilor care reprezintă încălcarea dispozițiilor legale care organizează și protejează viața economică și de
afaceri.(Rezoluția celui de-al XIII-lea Congres Internațional de Drept penal-Cairo 1984)
• -La începuturi, legea penală economică a fost definită ca set de infracțiuni care se învârt în jurul protecției economice a
statului și a sistemelor derivate din relațiile economice specifice producției, distribuției și accesului consumatorilor la
bunuri și servicii într-o societate specifică. (prof. Univ. Ignacio Benita Ortuza)
• -Conceptul și conținutul dreptului penal economic pleacă de la presupunerea coexistenței cu dreptul administrativ
economic sancționator, astfel încât, legiutorul trebuie să fie scrupulos cu definirea contravenției administrative și a
infracțiunii specifice. (prof. Univ. Ignacio Benita Ortuza)
CRIMINALITATEA CORPORATIVĂ -
• Crearea dreptului penal economic coincide cu o perspectivă criminologică a infracțiunilor desfășurate de
subiecți cu o poziție socială înaltă, cu o relație de încredere în societate, așa numita criminalitate a gulerelor
albe și mai târziu criminalitatea corporatistă, care se deosebește de infracțiunea tipică a claselor marginale.
(prof. Univ. Ignacio Benita Ortuza-Spania)
• Dreptul penal economic este un sector din dreptul penal care se ocupă în special de conduita penală care
poate apărea în cadrul intreprinderilor sau a companiilor, precum și de activitățile care aduc atingere
intereselor socio-economice ale statului. Aceste infracțiuni sunt grupate ca și ,,infracțiuni corporative”,
deoarece au trăsături distinctive comune ale comiterii lor, legate de activitatea comercială și, deși formează
o categorie autonomă sunt cuprinse în dreptul penal comun, fapt pentru care principiile generale continuă să
li se aplice. (casa de avocatură Chabaneix-Spania)
• -Dreptul penal economic constituie un ansamblu de infracțiuni care protejează ordinea economică a statului
și relațiile care decurg din sistemele de producție, distribuție și acces ale consumatorilor la bunuri și servicii
ca bun juridic protejat, întotdeauna cu o viziune asupra supra-individualității (prof.Alfredo Abadias –
Spania)
• Această specialitate a dreptului trebuie să abordeze fenomenul globalizării și corelația economiei, care a dus
la o transnaționalizare a criminalității economice (prof.Alfredo Abadias –Spania)
DREPTUL PENAL AL AFACERILOR ÎN ROMÂNIA-
SUBRAMURĂ A DREPTULUI PENAL SPECIAL?
• -grupul de norme care incriminează fapte ce pot fi comise în domeniul afacerilor nu formează o ramură de drept.
Relaţiile de afaceri acoperă o sferă foarte extinsă de raporturi sociale, deoarece în conţinutul acestui domeniu intră atât
dreptul comercial, cât şi alte domenii.(prof.univ. Mihai Hotca)
• grupul de norme care incriminează fapte ce pot fi comise domeniul afacerilor nu formează o subramură a dreptului
penal, deoarece nu există nici măcar o instituție juridică penală care să fie aplicabilă exclusiv domeniului relațiilor de
afaceri sau să existe reguli derogatorii privind incidența legii penale. Cele mai frecvente infracțiuni din domeniul
afacerilor pot fi comise atât în legătură cu o activitate economică, cât și fără legătură cu o astfel de activitate. (prof.univ.
Mihai Hotca)
• -Ceea ce poate fi înglobat sub denumirea de Drept penal al afacerilor sunt de fapt instituții juridice penale, frecvent
aplicate în domeniul afacerilor. (prof.univ. Mihai Hotca)
• ca natură, dreptul penal al afacerilor deși nu este o veritabilă ramură de drept sau subramură a dreptului penal, este o
parte (subdiviziune) a normelor juridice ce formează Dreptul penal – partea specială și cuprinde dispozițiile
penale ce incriminează faptele ce se săvârșesc în legătură cu domeniul afacerilor.
• -din punct de vedere formal, în România Dreptul penal al afacerilor se caracterizează ca subramură de drept penal, o
parte a dreptului penal, partea specială, în curs de formare , cu o natură plurisdiciplinară, în care factorii economici
dețin o pondere însemnată (Al Boroi, coord., M.Gorunescu, I.A., Barbu, B. Vîrjan)
• -Dreptul penal al afacerilor are un caracter plurisdiciplinar care decurge din multitudinea domeniilor cărora le aparțin
relațiile sociale ocrotite, drept financiar, drept comercial, drept civil, dreptul muncii, caracteristice organizării interne a
societății cu personalitatea juridică (Lavinia Lefterache)
CARACTERUL TRANSNAȚIONAL AL
INFRACȚIUNILOR ECONOMICE
• În societatea globală a riscurilor, infracțiunile economice nu numai că cauzează noi
riscuri, dar devin și mai complexe și au caracter transnațional, ceea ce le face mai dificil
de prevenit, investigat și urmărit penal folosindu-se sistemul de justiție penală tradițional.
• În domeniul criminalității economice (inclusiv criminalitatea economică comisă de
criminalitatea organizată), potențialul și riscurile acestei noi dezvoltări de regimuri juridice
alternative și preventive au devenit vizibile și trebuie analizate de știința juridică, în special
în următoarele domenii principale: măsuri administrative preventive, sancțiuni
administrative punitive, confiscare penală extinsă și confiscare bazată pe necondamnare
(așa-numita „confiscare civilă”), preventive, sancțiuni „țintă” emise de Consiliile de
Securitate ale ONU și UE de înghețare a fondurilor unor companii ori persoane fizice,
sisteme preventive de combatere a spălării banilor, precum și regimuri de conformitate
private, inclusiv anchete interne ale companiilor private.(Rezoluția celui de-al XX-lea
Congres de Drept Penal, Roma 2019)
Categorii de infracțiuni care intră în
conținutul dreptului penal al afacerilor
• -casa de avocatură Chabaneix-Spania
• -Infracțiuni fiscale și asigurări sociale:include frauda fiscală și de
asigurări sociale precum și infracțiunile contra drepturilor lucrătorilor;
• -Infracțiuni corporative: falsificarea documentelor și conturilor
sociale, administrarea socială frauduloasă, impunerea unor acorduri
abuzive precum și toate comportamentele care dăunează partenerilor
companiei.
• -Infracțiuni socio-economice: fraudă financiară, publicitate
frauduloasă, infracțiuni la bursă, spălare de bani, înșelăciuni grave,
corupție publică și privată, contrafacere valutară, frauda de marcă și
brevete, dezvăluirea secretului de afaceri și spionajul industrial.
• -Universitatea Rey Juan Carlos-Spania-program master în drept penal
economic:
• -infracțiuni privind protecția penală a patrimoniului;
• -infracțiuni privind protecția penală a liberei concurențe, a pieței și
consumatorilor ;
• -infracțiuni privind trezoreria publică și securitatea socială;
• -dreptul penal al muncii;
• -infracțiuni privind protecția mediului, planificarea teritoriului și
patrimoniului istoric;
• -corupția și infracțiunile contra administrației publice.
-Universitatea Libre de Bruxelles -program master în drept penal al
afacerilor:
-răspunderea penală a persoanelor juridice, falsul în înscrisuri și falsul
fiscal;
-frauda, corupția publică și privată, abuzul de încredere și abuzul de active
corporative,
-drept penal fiscal și contabil,
-dreptul penal al societăților, bancar, bursier și financiar și codul de drept
economic;
-drept penal în materie de faliment și insolvență,
-infracțiuni infomatice
-aspecte de procedură penală
Categorii de infracțiuni care intră în conținutul
dreptului penal al afacerilor
-Universitatea Potiers – Franța -program master în drept penal al
afacerilor:
-autorii:antreprenorul, delegarea de competențe, persoana juridică;
-infracțiuni legate de constituirea, funcționarea și dizolvarea societății;
-infracțiuni privind contabilitatea și evaziunea fiscală;
-infracțiuni privind falimentul și munca neraportată;
-infracțiuni legate de atacuri asupra proprietății, frauda, abuzul de încredere,
abuzul de bunuri ale societății;
-spălarea banilor, infracțiunile de fals;
-corupția și traficul de influență, infracțiuni bursiere ,
-practici comerciale înșelătoare și agresive.
Al.Boroi, coord, M.Gorunescu, I.A.Barbu, B.Vîrjan ,,Dreptul penal al afacerilor” Ed. a 6-a, 2016
-infracțiuni privind societățile comerciale și grupurile de interes economic;
-infracțiuni privind monopolul de stat și registrul comerțului;
-infracțiunile privind regimul fiscal și financiar;
-infracțiuni privind regimul bancar, al cambiei, biletului la ordin și al cec-ului;
-infracțiunea de spălare a banilor;
-infracțiuni privind regimul vamal și regimul zonelor libere;
-infracțiuni privind dreptul de proprietate intelectuală;
-infracțiuni privind piața de capital;
-infracțiunile de corupție prevăzute în Legea nr.78/2000,
-infracțiunile privind concurența socială;
-infracțiunile contra mediului
-infracțiuni cu privire la regimul construcțiilor;
-infracțiuni privind asigurările și reasigurările
N. Cârlescu ,,Dreptul penal al afacerilor-Infracțiuni prevăzute în Codul penal și
Legea societățior” Ed. a 1-a, 2018
-abuzul de încredere, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor,

-bancruta simplă, bancruta frauduloasă,
-gestiunea frauduloasă,
-înșelăciunea, înșelăciunea privind asigurările,
-deturnarea licitațiilor publice,
-exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile,
-delapidarea,
-obținerea ilegală de fonduri,
-infracțiuni privind societățile comerciale
S.Bodu, C.Bodu ,,Infracțiuni economice - Infracțiunile la regimul societățior, infracțiunile
de bancrută, infracțiunile de evaziune fiscală” Ed. a 1-a, 2016
-abuzul de încredere, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor,

-bancruta simplă, bancruta frauduloasă,
-gestiunea frauduloasă,
-înșelăciunea, înșelăciunea privind asigurările,
-deturnarea licitațiilor publice,
-exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile,
-delapidarea,
-obținerea ilegală de fonduri,
-infracțiuni privind societățile comerciale
dreptului penal al afacerilor-Cursul nostru
Infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene
Infracțiuni privind societățile comerciale, monopolul de stat și grupurile de interes economic
Infracțiuni privind regimul fiscal și financiar
Infracțiuni privind regimul bancar instrumentele și serviciile de plată
Infracțiuni privind regimul vamal și al zonelor libere
Infracțiuni privind dreptul la proprietate intelectuală
Infracțiuni privind piața de capital
Infracțiuni privind concurența comercială
Infracțiuni privind pensiile facultative și fondurile de pensii administrate privat
Infracțiuni privind asigurările și reasigurările
Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii
Infracțiunea de spălare a banilor
Aspecte privind criminologia gulerelor albe
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!
•Întrebări?
Infracțiuni privind societățile
comerciale
Infracțiunea prevăzută de art. 271 lit.a) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi doar fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul
consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății, subiect activ putând fi
inclusiv o persoană juridică dacă are una dintre calitățile menționate. Participația este posibilă sub toate
formele.
• Subiect activ poate fi și lichidatorul, în măsura în care se referă la obligații ce intră în cadrul atribuțiilor sale.
• Subiect activ al infracțiunii poate fi și administratorul de fapt al societății.(N.Cârlescu, p.389, ICCJ Secția penală, Decizia nr.
204/RC/2017, cu privire la subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală)
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a prezenta, în prospectele, rapoartele și
comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice
sau juridice ale acesteia ori a ascunde, în tot sau în parte, asemenea date.
• Faptele se pot săvârși prin orice mijloc de publicitate, internet, mass media, afișe publicitare, on-line pe site-ul
societății, CNVM, precum și oral, în cadrul unor adunări, conferințe, emisiuni de televiziunea (N.Cârlescu,
p.389)
• Ascunderea se poate realiza prin omisiunea inserării în prospectele, rapoartele și comunicările adresate
publicului, a datelor adevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale
acesteia precum și în omisiunea prezentării acestora în comunicările orale adresate publicului.(N.Cârlescu,
• În cazul în care prezentarea situației inexacte se inserează într-un înscris, fapta va fi o infracțiune complexă, care înglobează
în conținutul ei și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. (ambele infracțiuni având aceleași limite ale
pedepselor)
• Dacă fapta este săvârșită de un funcționar public (art.175 din C.pen) , astfel cum este definit de Decizia nr.20/2014 a
ICCJ-Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv ,,particularii care primesc gestiunea unui serviciu
public național, local, economic sau socio-cultural, devenind, astfel, de utilitate publică”, având în vedere dispozițiile:
• - art. 281 din Legea nr.31/1990,conform căruia faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau
unor legi speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea;
• -infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.321 din C.pen. Se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
În consecință, dacă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere
sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății are calitatea de funcționar public iar aceștia prezintă, în prospectele,
rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice
sau juridice ale acesteia ori a ascunde, în tot sau în parte, asemenea date, în sarcina lor va fi reținută infracțiunea de fals
intelectual prev. de art.321 C.pen. iar nu infracțiunea prev. de art.271 lit.a) din Legea nr.31/1990.(N.Cârlescu p.392-393)
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru investitori sau potențialii investitori.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, manifestată prin rea-credință. Curtea
Constituțională a reținut în jurisprudența sa, că reaua-credință poate fi calificată ca acea atitudine a unei
persoane care săvârșește un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de conviețuire socială, pe deplin
conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Aceasta este o atitudine psihică ce conturează o poziție
subiectivă a persoanei, concretizată în faptul de a acționa cu intenție, cu scopul de a încălca obligațiile impuse
(Decizia nr. 439 din 21 iunie 2016, paragr. 18).
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are informațiile false ajung la publicul căruia îi erau adresate.
Infracțiunea prevăzută de art.271 lit.b) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Prezentarea, cu rea-credință, de către fondatorul, administratorul, directorul
general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului
ori reprezentantul legal al societății, acționarilor/asociaților o situație
financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau
juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale se pedepsește cu
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații
ce intră în cadrul atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
• Faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi
speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele
prevăzute de acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art. 271 lit.b) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al
directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, care îndeplinește calitățile menționate mai sus. Participația
• Subiect activ al infracțiunii poate fi și administratorul de fapt al societății.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a prezenta acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date
inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale.
• Situațiile financiare sunt documente de sinteză prin intermediul cărora sunt prezentate, într-un format prestabilit, activele şi pasivele
societății în scopul de a se a lua decizii de investiții și alte decizii de afaceri.
• De aceea, activitatea infracțională se comite de obicei, cu ocazia adunărilor generale în care are loc prezentarea situațiilor financiare
anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul directoratului și cel al consiliului de supraveghere, precum și
propunerea cu privire la distribuirea de dividende și situația privind dividendele distribuite parțial în cursul anului fiscal.
• Acestea se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data convocării adunării generale sau în cazul în care societatea
deține o pagină de internet proprie acestea se publică pe această pagină pentru accesul liber al acționarilor. (art.117^2 din Legea
nr.31/1990)
• De asemenea, la data adunării generale situațiile financiare se prezintă verbal, în extras, de obicei, în format power point.
• În cazul în care se optează pentru repartizarea trimestrială de dividende societățile au obligația să întocmească situații financiare
interimare.(art.28 alin.8^1 din Legea 81/1991)
• Situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcție. (art.28 alin.10 din Legea 81/1991)
• Situațiile financiare anuale vor fi însoțite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz,
și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. (art.29 alin.(1) din Legea 81/1991)
• Conform art.31 din Legea nr.81/1991, situațiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective, prin care își asumă răspunderea pentru
întocmirea situațiilor financiare anuale și confirmă că:
• a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
• b) situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații
referitoare la activitatea desfășurată;
• c) persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.
Având în vedere:
- dispozițiile art. 281 din Legea nr.31/1990, conform căruia faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului
penal sau unor legi speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea;
• -dispozițiile art.134 din Legea nr. 24/2017, privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, care prevede
că prezentarea cu intenție de către membrul consiliului de administrație, administratorul, directorul, directorul general, membrul
consiliului de supraveghere, membrul directoratului ori reprezentantul legal, sau, după caz, de către membrii organelor
administrative, de conducere sau de supraveghere ale emitentului către deținătorii de valori mobiliare de situații financiare
inexacte ori de informații nereale privind condițiile economice ale emitentului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea
de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
- dispozițiile art. 279 lit.a) din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, care prevede că, constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi prezentarea cu intenție de către administratorul,
directorul sau directorul executiv al societății către acționari de situații financiare inexacte ori de informații nereale
privind condițiile economice ale societății;
- În funcție de scopul în care are loc ascunderea situației reale ale societății, dacă privesc tranzacționarea acțiunilor pe piața
reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se va aplica după caz, dispozițiile art.279 lit.a) din Legea
nr.297/2004, ori după caz, dispozițiile art.134 alin.(1) din Legea nr.24/2017
- Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru acționarii sau asociații societății.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intentie directă, manifestată cu rea- credință.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are în care începe acțiunea de prezentare a situației financiare, economice sau
juridice inexactă, dacă acționarii sau asociații societății sunt prezenți, (ex. în cazul adunării generale) sau în momentul în
care aceștia iau la cunoștință despre situația financiară, economică sau juridică inexactă a societății, dacă rapoartele le-au
fost trimise prin e-mail sau alte forme de comunicare.
Infracțiunea prevăzută de art.271 lit.c) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Refuzul fondatorului, administratorului, directorului general, directorului,
membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul
legal al societății, de a pune la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile
prevăzute la art. 26 și 38, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință,
să îndeplinească însărcinările primite se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute
de acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art.271 lit.c) din Legea nr. 31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere
sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, dacă îndeplinește calitățile anterior
menționate. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o:
• - acțiune comisivă prin omisiune a făptuitorului de a pune la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art.
26 și 38, respectiv dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau la
tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni încheiate de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe care
aceasta urmează să le ia asupra sa documentele necesare și judecătorul delegat dispune, la solicitarea fondatorilor numirea unui
expert care să evalueze aceste aporturi.
• Printre documentele necesare evaluării se numără: titlurile de proprietate, facturi, avize, autorizații, documente de la
cadastru, etc.
• -acțiune a făptuitorului de a-i împiedica, cu rea-credință pe experți să îndeplinească însărcinările primite, cum ar fi spre
exemplu împiedicarea de a pătrunde în incinta clădirii vizate în vederea expertizării tehnice și a măsurării ori a constatării că
bunurile imoblie se află în locația respectivă.
Infracțiunea prevăzută de art.271 lit.c) din Legea nr.31/1990
• Urmarea imediată, constă într-o stare de pericol pentru drepturile persoanelor care au adus în societate aporturi în natură, de
valoarea cărora depind distribuirea de acțiuni sau părți sociale și implicit controlul asupra societății.
Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, în ambele modalități .
• Infracțiunea se consumă în funcție de modalitatea faptică. Astfel, în cazul refuzului de a pune la dispoziția experților
documentele necesare, dacă nu s-a stabilit un termen iar refuzul este explicit, infracțiunea se consumă în momentul
exteriorizării refuzului, fie prin cuvinte sau gesturi expresive. Dacă refuzul nu este explicit, atunci infracțiunea se consumă
într-un moment ulteriror solicitării documentelor, când devine cert că făptuitorul a refuzat predarea documentelor. Dacă s-a
stabilit un termen pentru prezentarea documentelor infracțiunea se consumă la expirarea acestui termen, dacă în interiorul
termenului autorul lasă să se înțeleagă că nu va prezenta documentele solicitate.
• În cazul modalității faptice de împiedicare a experților să își îndeplinească însărcinările, infracțiunea se consumă în
momentul acțiunii de împiedicare, cum ar fi în momentul în care experții sunt împiedciați să intre în incinta clădirii în care
are loc activitatea de evaluare.
Infracțiunea prevăzută de art.272 lit.a) din Legea nr.31/1990
• Definiție
• Dobândirea de către fondatorul, administratorul, directorul general, directorul,
membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal
al societății, în contul societății, acțiuni ale altor societăți, la un preț pe care îl știe
vădit superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care
aceasta le deține, la prețuri despre care are cunoștință că sunt vădit inferioare
valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui
folos în paguba societății; se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ce
intră în cadrul atribuțiilor sale. (art.278 din Legea nr.31/1990)
speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute
de acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de 272 lit.a) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, dacă îndeplinește
calitățile anterior menționate. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a dobândi în contul societății, acțiuni ale altor societăți, la un preț
pe care îl știe vădit superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societății, acțiuni pe care aceasta le deține, la prețuri
despre care are cunoștință că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane,
a unui folos în paguba societății.
• Acțiunea de dobândire are loc prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare prin care societatea fie cumpără acțiuni
de la alte societăți la un preț superior valorii lor fie vinde din acțiunile sale la un preț inferior valorii lor.
• Pentru existența infracțiunii este necesar să existe o disproporție evidentă între valoarea acțiunilor societății și valoarea
tranzacționată.
• Urmarea imediată constă într-o pagubă pentru societate și acționari, cu suma reprezentând diferența dintre valoarea reală a
acțiunilor și valoarea trazacționată de făptuitor.
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scopul de a obține pentru făptuitor sau
alte persoane un folos în detrimentul societății.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv când are loc încheierea
contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor.
• Negocierea transferului unor acțiuni, la prețuri vădit superioare sau inferioare față de valoarea lor efectivă, fără
perfectarea actului translativ de proprietate nu îmbracă haină infracțională, deoarece fapta este în stare de tentativă,
care nu este incriminată.(M.Hotca, https://htcp.eu/infractiunile-prevazute-in-art-272-din-legea-nr-311990/
• Având în vedere dispozițiile art. 281 din Legea nr.31/1990, în cazul în care fapta privește stabilirea, cu intenție, a
unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul
sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare
silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând
autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită,
săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori
lichidare judiciară, dacă este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite, în sarcina autorului se va reține infracțiunea prevăzută de art. 10 lit.a) din Legea nr.78/2000,
sancțiunea fiind închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi .
• Definiție
• Fapta fondatorului, administratorului, directorului general, directorului, membrului
consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societății, de
a folosi, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop
contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în
care are interese direct sau indirect se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ce intră în
cadrul atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
• Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă a fost săvârșită de
administratorul, directorul, membrul directoratului ori reprezentantul legal al societății în
cadrul unor operațiuni de trezorerie între societate și alte societăți controlate de aceasta sau
care o controlează, direct ori indirect.(art.272 alin.(3) din Legea nr.31/1990.
• Faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale,
constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea.(art.281
din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art. 272 alin.(1) lit.b) din Legea nr.31/1990
directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, dacă îndeplinește calitățile anterior menționate. Participația
• Elementul material constă într-o acțiune a făptitorului de a folosi, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un
scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
• În sens patrimonial, prin creditul de care se bucură societatea se poate avea în vedere, spre exemplu, un credit bancar
contractat în numele societății, dar care este folosit direct de către administrator în interesul său personal, fără ca lichiditățile
să ajungă în conturile societății fraudate. Dacă banii acordați cu titlu de împrumut, de către o instituție financiară sau de
către o altă persoană, intră în patrimoniul societății vătămate și ulterior sunt deturnați de către autor, va fi realizat conținutul
modalității normative constând în folosirea unor bunuri ale societății în mod nepermis, iar nu a modalității folosirii
creditului societății în scopuri interzise. (M.Hotca)
• În accepțiune nepatrimonială, prin creditul de care se bucură societatea se are în vedere orice act prin care făptuitorul
speculează, în interes propriu sau al unui terț, poziția societății (prestigiul sau recunoașterea de care se bucură societatea) în
domeniul afacerilor. Astfel, poate fi realizat conținutul acestei infracțiuni, bunăoară, dacă este vorba despre asocierea
societății cu făptuitorul ori cu o terță persoană, afiliată făptuitorului.(M.Hotca)
În practica judiciară, s-a reținut că fapta administratorului unei societăți de a folosi creditul bancar acordat societății pentru
realizarea unui contract comercial, în scopul achitării unor datorii proprii și al unor datorii ale societății – unele dintre acestea către o
altă societate în care îndeplinea tot funcția de administrator –, punând astfel societatea pe care o administra în imposibilitatea de a-și
îndeplini obligațiile asumate prin contract și de a funcționa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 272
alin. (1) pct. 2 [actualmente lit. b)] din Legea nr. 31/1990 republicată, constând în folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se
bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are
interese direct sau indirect ( ICCJ, s. pen., dec. nr. 564/2008, pe www.scj.ro)
Urmarea imediată constă într-o pagubă? Sau este o infracțiune de pericol
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă (rea-credință) .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv
• Dacă făptuitorul efectuează una dintre modalitățile infracțiunii de delapidare (de pildă, folosește bunuri) și are atribuții de
administrare sau gestionare a bunurilor unei societăți, se pune problema încadrării juridice a unei astfel de fapte. Sunt incidente
dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, prevederile art. 295 C. pen. sau este vorba despre un concurs ideal de
infracțiuni? Răspunsul presupune luarea în considerare a art. 281 din Legea nr. 31/1990, conform căruia dispozițiile din această
lege au caracter subsidiar, dacă pedeapsa prevăzută în alt act normativ este mai severă. Așadar, in concreto, într-o astfel de ipoteză,
se vor aplica prevederile art. 295 rap. la art. 308 C. pen., iar nu dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
•
Referitor la încadrarea juridică a faptei constând în acțiunea administratorului unei societăți cu răspundere
limitată, împuternicit pe conturile bancare ale profesionistului, de a retrage sume de bani în numerar de la o
unitate bancară, utilizate ulterior în interes personal – infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1)
C.pen. raportat la art. 308 C.pen. sau de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură
societatea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 INM a recomandat că se vor reține
dispozițiile art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C.pen., ca urmare a clauzei de subsidiaritate expresă prevăzute de
art. 281 din Legea nr. 31/1990, cu mențiunea necesității verificării îndeplinirii tuturor condițiilor pentru aplicarea
art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 C.pen. inclusiv sub aspectul subiectului activ calificat. (http://inm-
lex.ro/fisiere/d_2441/Minuta%20intalnire%20presedinti%20sectii%20penale%2016%2017%20mai%202019.pdf)
Referitor la încadrarea juridică a faptei administratorului care achiziționează în numele societății bunuri de
mare valoare, pe care le înregistrează în contabilitate drept cheltuieli deductibile însă le folosește în scop pur
personal, fără a justifica beneficiul economic pe care acestea îl aduc activității societății, constituie infracțiunea de
folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății opimia INM este că ipoteza descrisă se încadrează în
elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare. Indiferent de natura bunurilor, – sume de bani sau alte
bunuri mobile/imobile – câtă vreme acestea fac parte din patrimoniul societății și sunt folosite în interesul
personal al administratorului, fapta acestuia se încadrează numai în dispozițiile art. 295 alin.(1) raportat la art. 308
C.pen.
• Referitor la diferenţa între infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ vechiul Cod penal şi folosire cu rea credinţă, de bunuri sau creditul de care se
bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza altă societate, prin Decizia nr. 89/A din 01.03.2017
Curtea de Apel Tg.Mureș a decis că ceea ce determină încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de delapidare sau în cea de folosire cu rea credinţă a
bunurilor societăţii, este tocmai modalitatea aleasă de inculpat dintre cele alternative prevăzute în textele de lege.
• Astfel, potrivit art. 215^1 alin. 1 din vechiul C. pen., infracţiunea de delapidare poate fi săvârşită în una sau mai multe dintre cele trei modalităţi alternative,
respectiv însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează.
• Infracţiunea incriminată în art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 rep, poate fi săvârşită într-o singură modalitate, respectiv folosirea, cu rea-credinţă,
bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care
are interese direct sau indirect.
• Aşadar, în mod corect a reţinut prima instanţă că faptele săvârşite de inculpatul B. I. G. în modalitatea folosirii cu rea credinţă (nu şi însuşirea) a bunurilor
societăţii constituie infracţiunea prev. de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 rep, în privinţa cărora a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale,
pronunţând o soluţie de încetare a procesului penal (cele două fapte descrise la pct. 1 şi 4 din rechizitoriu, respectiv casarea camionului Roman şi a TAF-ului
650 în valoare totală de 14.650 lei şi casarea funicularului pasager, rabotezei, motoferăstrăului 026, betonierei, motoferăstrăului 390 şi fierăstrăului panglică, în
valoare totală de 17.001,15 lei).
• Pentru celelalte 5 fapte, săvârşite de inculpatul B. I. G. în modalitatea însuşirii, încadrarea juridică este cea prev. de art. 215^1 alin. 1 din vechiul C. pen,
respectiv infracţiunea de delapidare.În mod corect a fost reţinut judecătorul fondului că elementul material al infracţiunilor de delapidare prevăzute de art.
215^1 din vechiul Cod penal din 1969 era realizat prin acţiunile inculpatului de a-şi însuşi sumele de bani rezultate în urma vânzării şi de a beneficia de alte
bunuri şi servicii de la terţi cărora le-a cedat gratuit piesele componente ale bunurilor casate ale societăţii dizolvate, precum şi de a scoate din patrimoniul
societăţii dizolvate bunuri imobile, pe care apoi le-a exploatat, în vederea obţinerii de avantaje materiale în lunile decembrie 2006, martie 2007, mai 2007 şi
decembrie 2007.
• Urmarea imediată a faptelor inculpatului a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile I. P. S.R.L., iar probatoriul administrat în cauză
dovedea existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi urmările produse.
• Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a păgubi partea civilă şi în scopul obţinerii pentru
sine a unor foloase materiale injuste, constând sumele de bani însuşite în modalitatea indicată, inculpatul săvârşind faptele deduse judecăţii cu intenţie directă,
conform art. 19 al. 1 lit. a din Cod penal din 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatele faptelor sale şi a urmărit producerea acestora prin săvârşirea faptelor.
Infracțiunea prevăzută de art. 272 alin.(1) lit.b) din Legea nr. 31/1990
În acord cu judecătorul fondului, şi Curtea ( C.Ap.Tg.Mureș, Decizie 89/A din 01.03.2017) a constatat că:
• Fapta inculpatului B.I. G., constând în aceea că, în calitate de administrator al unei societăţi dizolvate şi aflate în lichidare a vândut în data de 21.12.2006, după
rămânerea irevocabilă a hotărârii executorii de dizolvare a societăţii autoutilitara marca Volkswagen aparţinând societăţii dizolvate la preţul de 2.142 lei,
însuşindu-şi banii prin scoaterea acestora din societate în contul împrumutului acordat societăţii, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
• Fapta inculpatului B.I. G., constând în aceea că, în calitate de administrator al unei societăţi dizolvate şi aflate în lichidare a vândut în data de 21.12.2006, după
rămânerea irevocabilă a hotărârii executorii de dizolvare a societăţii autoturismul marca Mercedes aparţinând societăţii dizolvate la preţul de 8.925 lei,
însuşindu-şi banii prin scoaterea acestora din societate în contul împrumutului acordat societăţii, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de delapidare prevăzută de art. 2151 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
• Fapta inculpatului B. I. G., constând în aceea că, în calitate de administrator al unei societăţi dizolvate şi aflate în lichidare a casat în data de 30.05.2007, după
rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare a societăţii, a casat un IFRON, un TAF 650 şi un autotren forestier, în valoare de 34.050 lei, deşi nu avea dreptul
de a face operaţiuni de lichidare a societăţii şi de a da gratuit unor terţi piesele componente ale acestora, în schimbul unor avantaje, fără a valorifica în interesul
societăţii piesele componente respective, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 215^1 din vechiul Cod
penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
• Fapta inculpatului B. I.G., constând în aceea că, în calitate de administrator al unei societăţi dizolvate şi aflate în lichidare a vândut în data de 02.12.2006, după
rămânerea definitivă a hotărârii executorii de dizolvare a societăţii clădirea cu centrală termică (atât în calitate de reprezentant al societăţii vânzătoare dizolvate
I. P. S.R.L., cât şi în calitate de administrator al societăţii cumpărătoare M. C. S.R.L., la preţul de 25.000 de lei, în scopul de a scoate acest bun din patrimoniul
societăţii dizolvate şi a o trece în patrimoniul celeilalte societăţi administrate de inculpat, producând astfel societăţii I. P. S.R.L. un prejudiciu în sumă de
25.000 de lei, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din
noul Cod penal.
• Fapta inculpatului B. I. G., constând în aceea că, în calitate de administrator al unei societăţi dizolvate şi aflate în lichidare, după data rămânerii definitive a
hotărârii executorii de dizolvare a societăţii a participat, în baza unui înscris falsificat şi uzând de o calitate pe care nu o mai deţinea (cea de administrator cu
dreptul de dispoziţie al societăţii dizolvate I. P. S.R.L.), la o procedură de executare silită amiabilă, prin intermediul căreia a scos din patrimoniul societăţii I. P.
S.R.L. mai multe bunuri imobile, pe care ulterior inculpatul le-a folosit în scop propriu, închiriindu-le către terţe persoane şi negociind cu acestea vânzarea
imobilelor respective şi obţinând sume de bani din închiriere, pe care şi le-a însuşit, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
delapidare prevăzută de art. 2151 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.
Infracțiunea prevăzută de art.272 alin.(1) lit.c) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
• Fapta fondatorului, administratorului, directorului general, directorului, membrului consiliului de
supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societății, de a se împrumuta, sub
orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o
societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o
administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 144^4 alin. (3) lit. a), sau
face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ce intră în cadrul
atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
• Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. c), dacă este săvârșită de către o societate
comercială ce are calitatea de fondator, iar împrumutul este realizat de la una dintre societățile
controlate ori care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.(art.272 alin.(3) din Legea nr.31/1990.
• Faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, constituie
infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea.(art.281 din Legea
nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art. 272 alin.(1) lit.c) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a se împrumuta, sub orice formă, direct sau printr-o persoană
interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care
controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei de 5000 de euro, echivalent în
lei (prevăzute la art. 144^4 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii
proprii.
Conform art. 144^4 (1) este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor
operațiuni precum:
• a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
• b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceștia de
operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
• c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă
ori ulterioară acordării împrumutului;
Infracțiunea prevăzută de art. 272 alin.(1) lit.c) din Legea nr.31/1990
d) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligații personale ale acestora
față de terțe persoane;
• e) dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terță persoană
administratorilor ori o altă prestație personală a acestora.
• (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și operațiunilor în care sunt interesați soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea
inclusiv ai administratorului; de asemenea, dacă operațiunea privește o societate la care una dintre persoanele anterior menționate este
administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului
social subscris.
• Urmarea imediată constă constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc depășirea plafonului de 5000 de euro în cazul împrumutului și respectiv în momentul
constiturii garanției pentru împrumuturile proprii ale făptuitorului.
• În practica judiciară s-a reținut că fapta inculpatului de a ridica sumele cuvenite cu titlu de dividende sub titlu de împrumuturi pentru a nu
plăti impozitul pe dividende întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.272 alin.(1) lit.c) din Legea
nr.31/1990.(ICCJ secție pen. Dec. nr.253/2017)
Infracțiunea prevăzută de art.272 lit.d) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta fondatorului, administratorului, directorului general, directorului,
membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a
reprezentantului legal al societății, de a încălca dispozițiile art.183 din Legea
nr.31/1990, respectiv de a omite a constitui sau a reface fondul de rezervă de
1/5 din capitalul social al societății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 272 lit.d) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul
consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană
juridică, dacă îndeplinește calitățile anterior menționate. Participația este posibilă sub toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune comisivă prin omisiune a făptutorului de:
• - a prelua, în fiecare an, cel puțin 5% din profitul societății pentru formarea fondului de rezervă, până ce
acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
• - a completa fondul de rezervă constitituit cu cel puțin 5% din profitul societății , dacă acest fond a fost
micșorat din orice cauză;
• -a include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma de 1/5 din capitalul social, excedentul obținut
prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este
întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
• - a distribui dividende către fondatorii societății, alții decât cei care dețin acțiuni, fără ca acest lucru să fie
prevăzut în actul constituitiv și fără să fi fost aprobat de adunarea generală extraordinară.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru drepturile și interesele creditorilor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc în funcție de modalitatea faptică, respectiv, pentru primele
trei modalități faptice, fapta se consumă în momentul în care situațiile financiare au fost semnate și aprobate,
fără ca în aceste situații să fie evidențiate și sumele de constituire, reîntregire a fondului de rezervă (N.Cârlescu,
p.480)
• În cazul celei de-a patra modalitate faptică, infracțiunea se consumă în momentul în care se distribuie
dividende către fondatorii societății, alții decât cei care dețin acțiuni, fără ca acest lucru să fie prevăzut în actul
constitutiv și fără să fi fost aprobat de adunarea generală extraordinară.
Infracțiunea prevăzută de art.272^1 lit.a) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a răspândi știri false sau de a
întrebuința alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea
valorii acțiunilor sau a obligațiunilor societății ori a altor titluri ce îi aparțin, în
scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba
societății se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
Infracțiunea prevăzută de art. 272^1 lit.a) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a răspândi știri false sau de a întrebuința alte
mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acțiunilor sau a obligațiunilor societății ori a
altor titluri ce îi aparțin, în scopul obținerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societății .
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca scopul să fi fost atins, ci doar să se urmărească acest scop.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, în schimb dacă s-a
produs o pagubă atunci raportul de cauzalitate trebuie demonstrat.
Infracțiunea prevăzută de art. 272^1 lit.a) din Legea nr.31/1990
Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc în momentul răspândirii știrilor false sau întrebuințării mijloacelor
frauduloase și se produce pericolul pentru prejudicierea societății
• Asemănările și deosebirile cu infracțiunea prevăzută de art.134 alin. (5) din Legea nr.24/2017 vor fi tratate în prezentarea
privind infracțiunile la piața de capital.
• Conform art.134 alin.5) din Legea nr.24/2017, manipularea pieței, astfel cum este prevăzută la art. 120 constituie infracțiune
și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.
Infracțiunea prevăzută de art.272^1 lit.b) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a încasa sau plăti dividende, sub orice
formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite în cursul
exercițiului financiar pe baza situației financiare interimare și anual, pe baza
situațiilor financiare anuale, sau contrar celor rezultate din acestea se
Infracțiunea prevăzută de art. art. 272^1 lit.b) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a încasa sau plăti dividende, sub orice formă, din profituri fictive (înregistrate în
mod ilegal în contabilitate, în baza unor date nereale sau inexacte) ori care nu puteau fi distribuite în cursul exercițiului financiar pe baza
situației financiare interimare și anual, pe baza situațiilor financiare anuale, sau contrar celor rezultate din acestea .
• Conform art.7 pct. 11 din Codul fiscal (Legea 227/2015) prin dividend se înțelege:
• - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare
la acea persoană juridică, exceptând următoarele:
a) o distribuire de titluri de participare noi sau majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente, ca urmare a unei operaţiuni
de majorare a capitalului social, potrivit legii;
b) o distribuire efectuată în legătură cu dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana juridică;
c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii;
e) o distribuire de prime de emisiune, proporţional cu partea ce îi revine fiecărui participant;
f) o distribuire de titluri de participare în legătură cu operaţiuni de reorganizare, prevăzute la art. 32 şi 33.
Infracțiunea prevăzută de art. art. 272^1 lit.b) din Legea
nr.31/1990
.
Se consideră dividende din punct de vedere fiscal şi se supun aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende:
(i) câştigurile obţinute de persoanele fizice din deţinerea de titluri de participare, definite de legislaţia în materie, la
organisme de plasament colectiv;
(ii) veniturile în bani şi în natură distribuite de societăţile agricole, cu personalitate juridică, constituite potrivit legislaţiei în
materie, unui participant la societatea respectivă drept consecinţă a deţinerii părţilor sociale;
• Urmarea imediată constă constă într-un prejudiciu în dauna societății, asociaților sau creditorilor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv la încasarea sau plata dividendelor.
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a emite acțiuni de o valoare mai mică
decât valoarea lor legală ori la un preț inferior valorii nominale sau emite noi
acțiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acțiunile precedente să fi
fost achitate în întregime se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori
cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 273 alin.(1) lit.a) din Legea nr.31/1990
• - a emite acțiuni de o valoare mai mică decât valoarea lor legală. Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică
decât valoarea nominală.(art.92 alin.10 din Legea nr.31/1990). Valoarea nominală rezultă din împărțirea valorii capitalului
social la numărul de acțiuni emise.
• - a emite acțiuni la un preț inferior valorii nominale. Valoarea nominală a unei acțiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 lei.
(art.93 alin.1) din Legea nr.31/1990)
• - a emite noi acțiuni în schimbul aporturilor în numerar, înainte ca acțiunile precedente să fi fost achitate în întregime.
Emiterea de noi acțiuni în schimbul aporturilor în natură nu va constitui infracțiune (N.Cârlescu p.509)
Infracțiunea prevăzută de art. 273 alin.(1) lit.a) din Legea nr.31/1990
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a activităților societății.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv când se realizează una dintre
modalitățile alternative. Pentru existența infracțiunii nu conteză numărul de acțiuni emise cu încălcarea legii, fiind suficient
să fie emisă chiar și o acțiune.Numărul de acțiuni emise cu încalcarea legii va conta la stabilirea sancțiunii aplicate
inculpatului.
Infracțiunea prevăzută de art.273 lit.b) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a se folosi, în adunările generale, de
acțiunile nesubscrise sau nedistribuite acționarilor se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a se folosi, în adunările generale, de acțiunile nesubscrise sau nedistribuite
acționarilor .
• Pentru existența infracțiunii nu contează dacă se folosesc acțiunile în adunările generale ordinare sau extraordinare și nici dacă se folosesc
pentru obținerea cvorumului necesar validării adunării sau pentru exercitarea votului pentru a obține un proiect. (N.Cârlescu p.511)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru drepturile și interesele acționarilor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc urmarea periculoasă, respectiv întocmirea și semnarea procesului verbal al adunării
generale.
Infracțiunea prevăzută de art.273 lit.c) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a acorda împrumuturi sau avansuri
asupra acțiunilor societății ori constituie garanții în alte condiții decât cele
prevăzute de lege se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu
amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 273 lit.c) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere
sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, dacă îndeplinește calitățile anterior
menționate. Participația este posibilă sub toate formele.
• - a acorda către un terț împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor societății ;
• - a constitui pentru un terț garanții în alte condiții decât cele prevăzute de lege .
• Potrivit art.106 alin. (1) din Legea nr.31/1990, o societate nu poate să acorde avansuri sau împrumuturi și nici să constituie
garanții în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acțiuni de către un terț.
• Dispozițiile alin. (1) nu se aplică tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor curente ale instituțiilor de credit și ale altor
instituții financiare, nici tranzacțiilor efectuate în vederea dobândirii de acțiuni de către sau pentru salariații societății, cu condiția
ca aceste tranzacții să nu determine diminuarea activelor nete sub valoarea cumulată a capitalului social subscris și a rezervelor care
nu pot fi distribuite conform legii sau actului constitutiv. (art.106 alin.2 din Legea nr.31/1990)
• Întrucât rezervele legale nu pot fi folosite nici pentru dobândirea propriilor acțiuni, acestea nu pot fi folosite nici pentru
finanțarea subscrierii sau dobândirii propriilor acțiuni de către un terț (art.210 alin.(2), art.103^1 alin.(1) din Legea nr. 31/1990-
N.Cârlescu p.517)
Infracțiunea prevăzută de art. 273 lit.c) din Legea nr.31/1990
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății și pentru drepturile și
interesele creditorilor.
acordării către un terț de împrumuturi sau avansuri asupra acțiunilor societății ori în momentul constituirii
pentru un terț de garanții în alte condiții decât cele prevăzute de lege
Infracțiunea prevăzută de art.273 lit.d) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a preda titularului acțiunile înainte de
termen sau predă acțiuni liberate în total sau în parte, în afară de cazurile
stabilite de lege se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu
amendă.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de preda titularului acțiunile înainte de termen sau a preda acțiuni
liberate în total sau în parte, în afară de cazurile stabilite de lege;
• O acțiune se consideră liberată dacă aportul corespunzător valorii sale a fost vărsat, plătit, respectiv dacă aportul in numerar a fost
transferat în contul societății și dacă cu privire la aportul în natură s-a transferat dreptul de proprietate în favoarea societății și bunul a fost
predat efectiv către societate în bună stare.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea rezultatului, respectiv în omentul predării acțiunilor fără îndeplinirea
condițiilor legale.
Infracțiunea prevăzută de art.273 lit.e) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a nu respecta dispozițiile legale
referitoare la anularea acțiunilor neachitate se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la
obligații ce intră în cadrul atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
• Faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau
unor legi speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu
pedepsele prevăzute de acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art. 273 lit.e) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a nu respecta dispozițiile legale referitoare la anularea acțiunilor
neachitate .
• Conform art.100 din Legea nr.31/1990, dacă acționarii nu vor efectua vărsămintele nici după somații, consiliul de
administrație sau directoratul va putea decide fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acestor
acțiuni nominative. În locul acțiunilor anulate se vor emite noi acțiuni purtând același număr care vor fi vândute, iar dacă
suma nu va fi îndestulătoare și societatea nu se îndreaptă împotriva subscriitorilor și cesionarilor se va reduce capitalul
social în proporție cu diferența dintre acestea și capitalul existent.
• Ca modalități faptice se pot întâlni (N.Cârlescu p.527) :
• -decizia de anulare nu este publicată în M.Of. sau nu este specificat în decizia de anulare numărul de ordine al acțiunilor
anulate;
• -în locul acțiunilor anulate nu sunt emise noi acțiuni purtând același număr sau acțiunile noi nu sunt oferite spre vânzare.
Infracțiunea prevăzută de art. lit.e) din Legea nr.31/1990
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile și interesele
creditorilor.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși
săvârșirea faptei.
respectiv când, după parcurgerea etapelor prevăzute de lege nu se anulează acțiunile
neachitate.
Infracțiunea prevăzută de art.273 lit.f) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a emite obligațiuni fără respectarea
dispozițiilor legale sau acțiuni fără să cuprindă mențiunile cerute de lege se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 273 lit.f) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului de a emite :
• -obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale sau
• - acțiuni fără să cuprindă mențiunile cerute de lege.
• Conform art. 167 din Legea nr.31/1990, valoarea nominală a unei obligațiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei. Obligațiunile din aceeași
emisiune trebuie să fie de o valoare egală și acordă posesorilor lor drepturi egale. Obligațiunile pot fi emise în formă materială, pe suport
hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont.
• Conform art. 170 din aceeași lege, subscripția obligațiunilor va fi făcută pe exemplarele prospectului de emisiune. Valoarea obligațiunilor
subscrise trebuie să fie integral vărsată.Titlurile obligațiunilor trebuie să cuprindă datele prevăzute în legislația pieței de capital.
• Titlurile vor fi semnate în conformitate cu dispozițiile art. 93 alin. (4), de de către 2 membri ai consiliului de administrație, respectiv ai
directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general unic.
• Valoarea nominală a obligațiunilor convertibile în acțiuni va trebui să fie egală cu cea a acțiunilor.
Infracțiunea prevăzută de art. 273 lit.f) din Legea nr.31/1990
• Conform art.93 din Legea nr.31/1990, acțiunile vor cuprinde:

• a) denumirea și durata societății;
• b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul
Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;
• c) capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele efectuate;
• d) avantajele acordate fondatorilor.
• Pentru acțiunile nominative se vor mai menționa: numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului persoană
fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare ale acționarului persoană juridică, după caz.
• Acțiunile trebuie să poarte semnătura a 2 membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura
administratorului unic, respectiv a directorului general unic.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru drepturile și interesele investitorilor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv când se emite obligațiuni fără respectarea
dispozițiilor legale sau acțiuni fără să cuprindă mențiunile cerute de lege .
Infracțiunea prevăzută de art.274 alin. (1) lit.a) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a îndeplini hotărârile adunării generale
referitoare la schimbarea formei societății, la fuziunea ori la divizarea acesteia
sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute
de lege se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 274 alin. (1) lit.a) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a îndeplini hotărârile adunării generale referitoare la
schimbarea formei societății, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de
expirarea termenelor prevăzute de lege.
• Conform art.131 alin.(4) din Legea nr.31/1990, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi
depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
• Conform art.132 alin.(2) din Legea nr.31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv
pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Conform art.208 alin.(1) din Legea nr.31/1990, reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după
trecerea a două luni din ziua în care hotărârea AGA a fost publicată în M.Of. partea a IV-a;
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru interesele legitime ale societății , terți, investitori ori
acționarii care nu au luat parte la adunarea generală .
În cazul în care are loc prejudicierea materială a creditorilor infracțiunea nu își modifică urmarea imediată,
cauzarea de prejudicii materiale nefiind o condiție pentru existența infracțiunii, fiind eventual o circumstanță
judiciară, care poate influența cuantumul și modalitatea de aplicare a pedepsei.
• În cazul în care se produce și un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și urmare trebuie demonstrat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv la momentul
punerii în executare a hotărârilor adunării generale.
Infracțiunea prevăzută de art.274 alin. (1) lit.b) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a îndeplini hotărârile adunării generale
referitoare la reducerea capitalului social, fără ca membrii să fi fost executați
pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără ca aceștia să fi fost scutiți,
prin hotărârea adunării generale, de plata vărsămintelor ulterioare se
pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. art.274 alin. (1) lit.b) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a îndeplini hotărârile adunării generale referitoare la reducerea
capitalului social, fără ca membrii să fi fost executați pentru efectuarea vărsământului datorat ori fără ca aceștia să fi fost
scutiți, prin hotărârea adunării generale, de plata vărsămintelor ulterioare
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru interesele legitime ale societății.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul îndeplinirii
hotărârilor adunării generale.
Infracțiunea prevăzută de art.274 alin. (1) lit.c) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
• Fapta fondatorului, administratorului, directorului general, directorului, membrului
consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al
societății, de a îndeplini hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea formei
societății, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social,
fără informarea organului judiciar ori cu încălcarea interdicției stabilite de acesta, în
cazul în care față de societatea comercială s-a început urmărirea penală se pedepsește
cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ce intră
în cadrul atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de
acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art. art.274 alin. (1) lit.c) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a îndeplini hotărârile adunării generale referitoare la schimbarea
formei societății, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului
judiciar ori cu încălcarea interdicției stabilite de acesta, în cazul în care față de societatea comercială s-a început urmărirea
penală .
• Conform art.495 alin.(4) din Codul de procedură penală, persoana juridică, față de care s-a început urmărirea penală este
obligată să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intenţia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare,
lichidare sau reducere a capitalului social.
• Se observă că dispozițiile art.495 alin.(4) din C.pr.pen. nu sunt corelate cu dispozițiile art.274 alin.(1) lit.c) din Legea
nr.31/1990, astfel că situația referitoare la schimbarea formei societății nu intră în obligațiile de informare a organului
judiciar.
• De asemenea nici dispozițiile art.493 alin.1 din C.pr.pen. nu prevăd printre măsurile preventive care pot fi luate împotriva
persoanei juridice și interdicția inițierii ori după caz, suspendarea procedurii de schimbare a formei societății.
Potrivit art.493 alin.(1) din C.pr.pen. judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea
procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa poate dispune, dacă există motive
temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi
numai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
• a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;
• b) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al
persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale;
• c) interzicerea unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial
sau insolvenţă persoanei juridice;
• d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar;
• e) interzicerea desfăşurării activităţilor de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol atât cu privire la buna funcționare a justiției penale cât și cu
privire la drepturile creditorilor.
Tentativa și consumarea.
expirării celor 24 de ore de la adoptarea hotărârii AGA prin care s-a decis schimbarea formei societății, fuziune,
divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fără a se informa organul judiciar ori cu în
momentul încălcării interdicției stabilite de acesta.
• Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a pronunțat
Decizia nr. 18 din 7 septembrie 2020 prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a
dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, a stabilit că interdicția inițierii ori, după caz,
suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice nu vizează și dizolvarea, respectiv
lichidarea în procedura falimentului prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.a) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a încalca, chiar prin persoane interpuse
sau prin acte simulate, dispozițiile art. 144^3
se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.
este posibilă sub toate formele, mai puțin coautoratul, deoarece obligația de abținere este personală.
• Elementul material constă într-o acțiune alternativă a făptuitorului, care are într-o anumită operațiune, are el direct sau indirect, interese
contrare intereselor societății ori sunt interesate soțul sau soția sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv :
• -de a nu îi înștiința despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori sau auditori interni
• - de a lua parte la o deliberare privitoare la această operațiune.
• Conform art.144^3 alin.(3) din Legea nr.31/1990, dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdicțiile stabilite la alin.
(1) și (2), referitoare la participarea, la deliberarea și la votul administratorilor, nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul votului îl
constituie:
• a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menționate la alin. (2), de acțiuni sau obligațiuni ale societății;
• b) acordarea de către administrator sau de persoanele menționate la alin. (2) a unui împrumut ori constituirea unei garanții în
favoarea societății.
• (4) Administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) și (2) răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.
Infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 31/1990
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității societății.
În cazul în care are loc prejudicierea materială a societății infracțiunea nu își modifică urmarea imediată, cauzarea de
prejudicii materiale nefiind o condiție pentru existența infracțiunii, fiind eventual o circumstanță judiciară, care poate influența
cuantumul și modalitatea de aplicare a pedepsei.
• În cazul în care se produce și un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și urmare trebuie demonstrat.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea stării de pericol, respectiv în momentul realizării
operațiunii în care inculpatul este interesat.
• Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) din Legea nr.31/1990 este asemănătoare cu infracțiunea de Folosirea funcției
pentru favorizarea unor persoane ( conflict de interese) prevăzută în art.308 raportat la art.301 din Codul penal, respectiv
indeplinirea unui act, în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent
ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175
alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice, prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său,
pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.b) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a nu convoca adunarea generală în
cazurile prevăzute de lege sau încalcă dispozițiile art. 193 alin. (2);
directoratului ori reprezentantul legal al societății, inclusiv o persoană juridică, dacă îndeplinește calitățile anterior menționate. Participația este
• Elementul material constă într-o comisiune prin omisiune a făptuitorului (art.17 din C.pen.) a făptuitorului de a nu convoca adunarea generală în
cazurile prevăzute de lege sau încalcă dispozițiile art. 193 alin. (2), potrivit cărora un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările
adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.
• Printre situațiile în care este obligatorie convocarea adunării generale, se numără cele reglementate în art.119 alin.(1) (la cererea acționarilor care
dețin cel puțin 5 % din capitalul social), art.137^2 alin. (1) și (2) (în caz de vacanță a posturilor de administrator) art.137^2 alin.4 (la renunțarea
mandatului de către singurul administrator) art.153^7 alin.(1) și (2) (vacanța unui post de membru în consiliul de administrație), art.153^24 alin.(1) (
diminuarea activului net la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris) art.162 alin.(1) și (2) (imposibilitatea exercitarii madatului
de cenzor) ori art.195 alin.(1) și (2) (obligativitatea convocarii anuale a adunării asociaților, ori de câte ori este necesar).
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității societății comerciale .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv fie la expirarea termenului, dacă este prevăzut de
lege, sau un termen rezonabil din care se deduce intenția inculpatului de a nu convoca adunarea generală .În cazul prevăzut la teza a II-a infracțiunea
se consumă în momentul exercitării votului.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.c) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a începe operațiuni în numele unei
societăți cu răspundere limitată înainte de a se fi efectuat vărsământul integral
al capitalului social se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu
amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) lit.c) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a începe operațiuni în numele unei societăți cu răspundere limitată înainte de a
se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social , deoarece în lipsa acestei condiții societatea nu poate fi înmatriculată la registrul
comerțului, data înmatriculării fiind data de la care ființează persoana juridică (art.41 alin. (1) din Legea nr.31/1990).
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca operațiunea să fie finalizată ci doar începută (N.Cârlescu p.553)
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru creditorii societății, care în lipsa capitalului social, care constituie gajul general, se
văd lipsiți de protecția drepturilor lor.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv începerea unei operațiuni în numele SRL,
înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.d) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a emite titluri negociabile reprezentând
părți sociale ale unei societăți cu răspundere limitată
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin.(1) lit.d) din Legea nr.31/1990
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a emite titluri negociabile reprezentând părți sociale ale unei societăți
cu răspundere limitată.
• Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale. Părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri
negociabile.(art.9 din Legea nr.31/1990)
• Titlul negociabil este un instrument de credit care poate să fie transferat de la un proprietar la altul fără consimțământul emitentului. Deținatorul
instrumentului negociabil la purtător dobândește dreptul de proprietate asupra activului pe care instrumentul respectiv îl reprezintă.Sunt socotite
instrumente negociabile: cecul; certificatul de depozit; biletul la ordin; obligatiunea la purtator. Conform art.202 din Legea nr.31/1990, părțile sociale
pot fi transmise între asociați. Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara societății, cu excepția succesiunii, este
permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității sociale care poate fi ocolită de eventuali investitori.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăți săvârșirea faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării imediate, respectiv când se emite titlurile negociabile ca reprezentând părți
sociale ale unei SRL.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.e) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
reprezentantului legal al societății, de a dobândi acțiuni ale societății în contul
acesteia în cazurile interzise de lege.
Infracțiunea prevăzută de art. 275 alin.(1) lit.e din legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a dobândi acțiuni ale societății în contul acesteia în cazurile interzise de lege.
• Astfel potrivit art.103^1 din Legea nr.31/1990, unei societăți i se permite să dobândească propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei
persoane acționând în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectarea următoarelor condiții:
• a) autorizarea dobândirii propriilor acțiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară a acționarilor, care va stabili condițiile acestei
dobândiri, în special numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizația și care nu poate depăși 18 luni
de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și
maximă;
• b) valoarea nominală a acțiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul
social subscris;
• c) tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;
• d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație
financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.
• Dacă acțiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaților societății, acțiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12
luni de la data dobândirii.
Infracțiunea prevăzută de art. 275 alin.(1) lit.e din legea nr.31/1990
• Conform art.104 din Legea nr.31/1990, restricțiile prevăzute la art. 103^1 nu se aplică:
• a) acțiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c), ca urmare a unei decizii a adunării generale de reducere a capitalului
social;
• b) acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;
• c) acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită împotriva unui
acționar, debitor al societății;
• d) acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.
• Restricțiile prevăzute la art. 103^1, cu excepția celei prevăzute la art. 103^1 alin. (1) lit. d), nu se aplică acțiunilor dobândite în
conformitate cu art. 134, respectiv în cazul în care acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se
retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru creditorii societății, întrucât dobândirea de către societate a propriilor acțiuni
conduce la diminuarea capitalurilor proprii și astfel aceștia își văd astfel diminuat gajul general.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv în momentul în care făptuitorul dobândește
în numele societății acțiuni proprii ale acesteia în cazurile interzise de lege.
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (2) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta asociatului societății, de a încalca dispozițiile art. 127 sau ale art.
193 alin. (2) se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu
amendă.
obligații ce intră în cadrul atribuțiilor sale. (art.278 din Legea
nr.31/1990)
Infracțiunea prevăzută de art.275 alin.2 din Legea nr.31/1990
• - a nu se abține de la deliberările privind o operațiune în care are fie personal fie ca mandatar al unei alte persoane un
interes contrar aceluia al societății. Conform art. 127 alin. (1) din Legea nr.31/1990, acționarul care, într-o anumită
operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se
abțină de la deliberările privind acea operațiune.(2) Acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele
produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.(Este o infracțiune asemănătoare cu infracțiunea
prevăzută de art.275 alin. (1) lit.a) din Legea nr.31/1990);
• - a nu se abține de la exercitarea dreptului său de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în
natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.Conform art.193 alin.(1) din Legea nr.31/1990, fiecare parte
socială dă dreptul la un vot.(2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților
referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.(Este o infracțiune identică cu
infracțiunea prevăzută de art.275 alin. (1) lit.b) din Legea nr.31/1990)
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării imediate, respectiv, în momentul
exercitării votului sau al deliberării .
Infracțiunea prevăzută de art.276 din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta cenzorului societății, de a nu convoca adunarea generală în
cazurile în care este obligat prin lege
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar cenzorul societății și în anumite cazuri lichidatorul .
• Subiect activ al infracțiunii poate fi inclusiv o persoană juridică (art.160 din Legea nr.31/1990). Participația este posibilă
sub toate formele, mai puțin coautoratul întrucât cenzorii trebuie să își exercite personal mandatul.(art.159 alin.3 din Legea
nr.31/1990). Cenzorul supleant va avea atribuții doar în caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare ori renunțare
la mandat a unui cenzor,(art.162 alin.(1) din Legea nr.31/1990)
• Conform art.159 alin. (1) din Legea nr.31/1990, societatea pe acțiuni va avea 3 cenzori și un supleant, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
• Elementul material constă într-o comisiune prin omisiune a făptuitorului (art.17 din C.pen.) de a nu convoca adunarea
generală în cazurile în care este obligat prin lege, cum ar fi spre exemplu, cazul prevăzut la art.137^2 alin.(5)(numirea
provizorie a administratorului unic), art.164^1 alin.(1) și (2) (reclamația făcută cenzorilor de acționari care dețin cel puțin
5% din capitalul social).
• Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă situațiile financiare sunt legal întocmite și în
concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ținute regulat și dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut
conform regulilor stabilite pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare. Despre toate acestea, precum și asupra
propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situațiile financiare și repartizarea profitului, cenzorii vor
prezenta adunării generale un raport amănunțit.(art.163 din Legea nr.31/1990)
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea stării de pericol, respectiv după trecerea unei
perioade de timp rezonabile din care rezultă că cenzorul nu intenționează să convoace adunarea generală.
Infracțiunea prevăzută de art.277 alin.(1) din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta persoanei care a acceptat sau a păstrat însărcinarea de cenzor, contrar
dispozițiilor art. 161 alin. (2), ori persoana care a acceptat însărcinarea de expert, cu
încălcarea dispozițiilor art. 39, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an ori
cu amendă.
• Dispozițiile se aplică și lichidatorului, în măsura în care se referă la obligații ce intră
în cadrul atribuțiilor sale.(art.278 din Legea nr.31/1990)
• Hotărârile luate de adunările generale în baza unui raport al unui cenzor sau expert,
numit cu încălcarea dispozițiilor art. 161 alin. (2) și ale art. 39, nu pot fi anulate din
cauza încălcării dispozițiilor cuprinse în acele articole.(art.277 alin.2)
speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de
acestea.(art.281 din Legea nr.31/1990)
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar un cenzor sau expert contabil, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă
sub toate formele, mai puțin coautoratul întrucât cenzorii trebuie să își exercite personal mandatul.(art.159 alin.3 din Legea nr.31/1990).
• Conform art.159 alin. (1) din Legea nr.31/1990, societatea pe acțiuni va avea 3 cenzori și un supleant, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
- a accepta sau a păstra însărcinarea de cenzor, contrar dispozițiilor art. 161 alin. (2) din Legea nr.31/1990, potrivit cărora, nu pot fi
cenzori, iar dacă au fost aleși, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soții administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de cenzor, un salariu sau o remunerație de la administratori sau
de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurență cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcția de membru al consiliului de administrație, respectiv al consiliului de supraveghere și al
directoratului, în temeiul art. 73^1, respectiv persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească
definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării pentru infracțiuni contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr.
129/2019 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării
terorismului, sau pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.(art.6 alin.(2) din Legea nr.31/1990)
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuțiilor conferite de această calitate, au atribuții de control în cadrul Ministerului Finanțelor
Publice sau al altor instituții publice, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege.
-a accepta însărcinarea de expert, cu încălcarea dispozițiilor art. 39.
Conform art.39 din Legea nr.31/1990, nu pot fi numiți experți:

a) rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ori soții acelora care au constituit aporturi în natură sau ai
fondatorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcțiile pe care le îndeplinesc, altele decât aceea de expert, un
salariu ori o remunerație de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi în natură;
c) orice persoană căreia, ca urmare a relațiilor sale de afaceri, de muncă sau de familie, îi lipsește independența pentru a
realiza o evaluare obiectivă a aporturilor în natură, potrivit normelor speciale care reglementează profesia.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea stării de pericol, respectiv în momentul în care inculpatul
acceptă calitatea de cenzor sau expert, și este numit în aceste funcții cu încălcarea legii.
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv
sau cenzorului care își exercită funcțiile sau însărcinările cu încălcarea
dispozițiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate
se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an ori cu amendă.
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau cenzorul societății,
, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub toate formele.
• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a exercită funcțiile sau însărcinările cu încălcarea
dispozițiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate, cum ar fi spre exemplu persoana care are calitatea de organ de control la
Ministerul Finanțelor are și calitatea de cenzor la o societate comercială (art.161 alin.(2) din Legea nr. 31/1990), ori membrii
directoratului nu pot fi concomitent membrii ai consiliului de supraveghere (art.153^2 alin.(3) din Legea nr. 31/1990), ori există
incompatibilitate între calitatea de administrator sau de director al unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni și cea de salariat al
acelei societăți (art.137^1alin.(3) din Legea nr.31/1990).
• Prin incompatibilitate se înțelege o stare de nepotrivire între două funcții, profesii sau sarcini, care face ca o persoană să nu le poată
exercita ori ocupa în același timp.
• În cazul în care sunt întrunite condițiile infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art.308 rap.la
art.301 din C.pen. se aplică dispozițiile Codului penal.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru buna funcționare a societății
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase , respectiv exercitarea oricărui act specific funcției
respective
Infracțiunea prevăzută de art.278 alin.2 din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta lichidatorului de a face plăți asociaților cu încălcarea
dispozițiilor art. 256 se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an
ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 278 alin.2 din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar lichidatorul societății, inclusiv o persoană juridică. Participația este
posibilă sub toate formele, în cazul coautoratului toți coautorii trebuind să aibă calitatea de lichidator
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a face plăți asociaților cu încălcarea dispozițiilor art. 256 din
Legea nr.31/1990, respectiv înaintea achitării creditorilor societății.
• Asociații vor putea cere însă ca sumele reținute să fie depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A. ori la o
bancă sau la una dintre unitățile acestora și să se facă repartizarea asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în timpul
lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor societății, scadente sau care vor
ajunge la scadență, mai rămâne un disponibil de cel puțin 10% din cuantumul lor.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru creditori.Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca să se
producă un prejudiciu creditorilor, iar dacă se produce nu devine o infracțiune de rezultat.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.În cazul în
care se suține producerea unui rezultat este necesar probarea raportului de cauzalitate.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, în momentul efectuării
primei plăți unuia dintre asociați.
Infracțiunea prevăzută de art.279 alin.(1) lit.a) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
• Fapta acționarului sau deținătorului de obligațiuni de a trece acțiunile
sau obligațiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei
majorități în adunarea generală, în detrimentul altor acționari ori
deținători de obligațiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
ani ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art.279 alin.(1) lit.a din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi doar acționarul sau deținătorul de obligațiuni, inclusiv o persoană
juridică. Participația este posibilă sub toate formele, mai puțin coautoratul.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului, acționar sau deținător de obligațiuni, de a trece acțiunile sau
obligațiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorități în adunarea generală, în detrimentul altor
acționari ori deținători de obligațiuni.
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca scopul să fie și atins.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la drepturile celorlalți acționari sau deținători de obligațiuni.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, respectiv formarea unei majorități în
adunarea generală, în detrimentul altor acționari ori deținători de obligațiuni.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv momentul trecerii acțiunilor
sau obligațiunilor sale pe numele altor persoane.
Infracțiunea prevăzută de art.279 alin.(1) lit.b) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
• Fapta acționarului sau deținătorului de obligațiuni de a vota în adunări
generale, în situația prevăzută la lit. a), ca proprietar de acțiuni sau de
obligațiuni care în realitate nu îi aparțin se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 2 ani ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. art.279 alin.(1) lit.b) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi acționarul sau deținătorul de obligațiuni, inclusiv o persoană
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului, acționar sau deținător de obligațiuni, care a trecut
acțiunile sau obligațiunile sale pe numele altor persoane, în scopul formării unei majorități în adunarea
generală, în detrimentul altor acționari ori deținători de obligațiuni, de a vota în adunări generale ca proprietar
de acțiuni sau de obligațiuni care în realitate nu îi aparțin .
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la drepturile celorlalți acționari sau deținători de
obligațiuni.
• Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv, în momentul
votului.
Infracțiunea prevăzută de art.279 alin.(1) lit.c) din
Legea nr.31/1990
• Definiție
• Fapta unui acționar sau a un deținător de obligațiuni ca, în schimbul
unui folos material necuvenit, de a se obliga să voteze într-un anumit
sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. art.279 alin.(1) lit. c) din Legea nr.31/1990
• Subiect activ al infracțiunii, este calificat, respectiv un acționar sau a un deținător de obligațiuni, inclusiv o persoană
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului, acționar sau deținător de obligațiuni ca, în schimbul unui folos
material necuvenit, de a se obliga să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot.
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca ulterior, acționarul sau a un deținătorul de obligațiuni să voteze în sensul
cuvenit în adunările generale ori să nu ia parte la vot.
• De asemenea, nu este necesar ca folosul material să și fie dat sau primit.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru ceilalți acționari sau deținători de obligațiuni.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, votarea într-un anumit sens în
adunările generale ori neparticiparea la vot.
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării perculoase, respectiv în momentul în care
inculpatul se obligă ca, în schimbul unui folos material necuvenit, să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să
nu ia parte la vot.
nr.31/1990
• Definiție
• Fapta persoanei de a determina un acționar sau a un deținător de
obligațiuni ca, în schimbul unui folos material necuvenit, să voteze într-
un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. art.279 alin.(2) din Legea nr.31/1990
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a determina un acționar sau a un deținător de obligațiuni ca, în
schimbul unui folos material necuvenit, să voteze într-un anumit sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot.
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca ulterior, acționarul sau a un deținătorul de obligațiuni să voteze în sensul
cuvenit în adunările generale ori să nu ia parte la vot.
• De asemenea, nu este necesar ca folosul material să și fie dat sau primit.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru ceilalți acționari sau deținători de obligațiuni.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, votarea într-un anumit sens în
adunările generale ori neparticiparea la vot. .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării perculoase, respectiv în momentul determinării
acționarului sau a un deținătorului de obligațiuni ca, în schimbul unui folos material necuvenit, să voteze într-un anumit
sens în adunările generale ori să nu ia parte la vot.
Infracțiunea prevăzută de art.280^1 din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Transmiterea fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o
societate comercială, în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al
sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, se
• Subiect activ al infracțiunii este calificat și poate fi asociatul sau acționarul unei societăți comerciale, inclusiv o persoană juridică.
• Elementul material constă într-o acțiune de transmitere fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în
scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
• Potrivit jurisprudenţei Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie — Decizia nr. 938 din 18 martie 2013 (www.scj.ro), existenţa
infracţiunii prevăzute în art. 2801 din Legea nr. 31/1990 presupune să existe o transmitere a părţilor sociale sau a acţiunilor, transmiterea să
fie fictivă şi persoana care a efectuat transmiterea părţilor sociale sau a acţiunilor să fi săvârşit anterior o infracţiune în legătură cu
activitatea societăţii, în forma consumată sau a tentativei. Transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor trebuie să fie efectuată în
scopul sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia, cerinţă care trebuie îndeplinită în strânsă legătură cu latura
obiectivă a infracţiunii, întrucât indică destinaţia obiectivă a actului de transmitere, şi nu finalitatea subiectivă a acestuia".
Pentru a aprecia asupra existenţei infracţiunii trebuie verificată îndeplinirea mai multe condiţii, respectiv să existe o transmitere a
părţilor sociale sau a acţiunilor, cesionarea să fie fictivă şi persoana care a efectuat cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor să fi săvârşit
anterior o infracţiune în legătură cu activitatea societăţii, în forma consumată sau a tentativei.
Astfel, cesionarea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor trebuie făcută în scopul sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul
îngreunării acesteia, cerinţă ce trebuie îndeplinită în strânsă legătură cu latura obiectivă a infracţiunii, întrucât arată destinaţia obiectivă a
actului de cesionare, şi nu finalitatea subiectivă a acestuia. Această infracţiune în modalitatea descrisă în conţinutul art. 280^1 din legea
specială poate fi comisă în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a avea importanţă dacă urmărirea penală a început sau nu
sau dacă acţiunea penală a fost sau nu pusă în mişcare împotriva acestei persoane.
Infracțiunea prevăzută de art.280^1 din Legea nr.31/1990
Apărările recurentului că în cauză nu a fost începută urmărirea penală nu sunt relevante sub aspectul realizării
elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 280^1 din Legea nr. 31/1990, întrucât cesionarea acţiunilor
sau părţilor sociale poate fi realizată în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a avea importanţă
dacă urmărirea penală a fost începută sau nu sau dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală împotriva acestei
persoane. Ceea ce este relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective este să existe o transmitere
fictivă a părţilor sau a acţiunilor şi persoana care a efectuat cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor să fi
săvârşit anterior o infracţiune în legătură cu activitatea societăţii, (...)”.
Ceea ce este relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective este să existe o transmitere
fictivă a părților sau a acțiunilor și persoana care a efectuat cesionarea părților sociale sau a acțiunilor să fi
săvârsit anterior o infracțiune în legătura cu activitatea societății; or, în cauza din probatoriul administrat rezultă
că inculpatul a efectuat cesionarea părților sociale ale societății comerciale A. după ce a acumulat datorii la
bugetul consolidat al statului, prin nevărsarea la buget a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere
la sursă (TVA, impozit pe salarii, impozite pe profit, somaj, CAS, CASS), în valoare de 116.826 lei. Prin urmare,
acesta a și fost scopul cesionării părților sociale, de a se sustrage de la urmărire penală cunoscând că nu a vărsat la
bugetul statului, de la preluarea societății din 14 iulie 2004 până la momentul cesionării, nicio sumă de bani .
Fictivitatea acestei cesionări este dovedită chiar de atitudinea inculpatului care a continuat să desfășoare acte de
comerț în numele societății comerciale A., martorul B.O. fiind doar o persoană care a semnat actele puse la
dispozitie de către inculpat, dar care nu a avut nicio contribuție la activitatea infracțională desfășurată de G.G.,
martor care a și dispărut de la adresa unde locuia temporar imediat după dobândirea părților sociale ale societății.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.18/2016, reţine că
din analiza dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, se evidenţiază că elementul material al infracţiunii prin care se realizează
activitatea specifică laturii obiective constă într-o acţiune de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, însă
legiuitorul a alăturat elementului material o cerinţă esenţială, în sensul că a menţionat scopul acţiunii de transmitere fictivă, respectiv în
scopul săvârşirii unei infracţiuni sau sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.
• în prima situaţie, cazul concursului real de infracţiuni cu conexitate etiologică, scopul presupune comiterea unei infracţiuni ulterior acţiunii
de transmitere fictivă.
• în cea de-a doua situaţie, cazul concursului real de infracţiuni cu conexitate consecvenţională, este precizată condiţia de săvârşire a unei
infracţiuni prealabile.
• Aşadar, în ambele situaţii normative, scopul elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată,
presupune fie comiterea unei infracţiuni, fie existenţa unei infracţiuni deja comise.
• Aşadar, în ambele situaţii normative, scopul elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată,
presupune fie comiterea unei infracţiuni, fie existenţa unei infracţiuni deja comise.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia menționată mai
sus reaminteşte prevederile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, potrivit cărora
efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv
dezincriminării acestuia.
• Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 4 din Codul penal, în situaţia în care fapta anterioară nu este incriminată, nu poate
subzista scopul sustragerii de la urmărirea penală, întrucât nu se poate efectua urmărirea penală a unei fapte neincriminate. Asemănător,
nici atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicităţii nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect
al abrogării normei sau ca efect al admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate şi al constatării neconstituţionalităţii normei.
•
• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia
menționată mai sus Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în ipoteza în care infracţiunea
pentru care s-a început urmărirea penală, de la care s-a sustras inculpatul prin transmiterea fictivă a părţilor sociale, a fost
dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile de tipicitate pentru reţinerea acestei infracţiuni.
•
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru infăptuirea justiției, recuperarea taxelor și impozitelor datorate
statului precum și pentru creditorii privați.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, calificată prin scop, săvârșirea unei infracțiuni sau al
sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia .
• Infracțiunea se consumă în momentul în care are loc producerea urmării periculoase, respectiv semnarea actului de cesiune.
Infracțiunea prevăzută de art.280^3 din Legea
nr.31/1990
• Definiție
• Folosirea, cu știință, a actelor unei societăți radiate, în scopul
producerii de consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Infracțiunea prevăzută de art. 280^3 din Legea nr. 31/1990
• Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, inclusiv o persoană juridică. Participația este posibilă sub
toate formele.
• Elementul material constă într-o acțiune a făptuitorului de a folosi actele unei societăți radiate, în scopul
producerii de consecințe juridice.
• Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca sopul să fie și atins.
• Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru mediul de afaceri.
• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă, cu știință, în scopul producerii de consecințe
juridice.
folosirii actelor unei societăți radiate.
ÎNTREBĂRI?

Drept Penal Complet

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFRACŢIUNEA DE

• Acţiunea-inacţiunea de spălare a banilor

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul

• INFRACȚIUNI CONTRA INTERESELOR FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE prevăzute în LEGEA

• Subiect activ poate fi orice persoană, inclusiv persoana juridică.

• -teza răspunderii directe concretizată în Codul penal permite tragerea la răspundere

Subiectul activ si participația penală.

Articolul 56 Contribuții financiare

• Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune alternativă a inculpatului de a :

Articolul 56 Contribuții financiare

Articolul 46 Gestionarea riscurilor și controalele vamale

Articolul 70 Metoda de determinare a valorii în vamă bazată pe valoarea de tranzacționare

• Studiu de caz Decizia penală nr. 368/A/21.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi-https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-

• (a) «mărfurile contrafăcute», și anume:

Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .

• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .

• (a) «mărfurile contrafăcute», și anume:

Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .

• Latura subiectivă presupune săvârșirea faptei cu intenție directă sau indirectă .

În cartea lor influentă Criminal Behavior Systems: A Typology, care

-abuzul de încredere, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor,

-abuzul de încredere, abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor,

• Conform art.93 din Legea nr.31/1990, acțiunile vor cuprinde:

Conform art.39 din Legea nr.31/1990, nu pot fi numiți experți:

S-ar putea să vă placă și