Camil Petrescu este considerat teoreticianul conceptului de autenticitate in literature

romana, asa cum afirma si el in crezul sau artistic: “Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud,
ceea ce gandesc eu …”.

Romanul “Ultima Noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a aparut in anul 1930.

Macrotema o constituie conditia intelectualului inadaptat ubtr-o societate mediocre.

Acesta este sustinut de tema iubirii, a razboiului, a cunoasterii.

Titlul anticipezeaza doua din temele romanului, care devin experientele limita ale
personajului. Adjectivele “Ultima” si “intaia” sugereaza incheierea unei etape existentiale
respective inceputul alteia. Substantivul “noapte” recurent poate reliefa incertitudinea de care
este dominat protagonistul.

Este un roman modern care se subordoneaza esteticii lovinesciene, prin spatial citadin in
care este plasata actiunea sau prin sondarea forului interior al personajelor. Autorul impune, in
literature romana, o forma epica preluata de la Marcel Proust. Scriitorul francez evoca trecutul
pentru a-l retrai, in timp ce Camil Petrescu il rememoreaza pentru a-l analiza. Memoria
involuntara este declansata la Proust de o senzatia, in timp ce la autorul “ultimei nopti” de un
aspect de natura intelectuala. Caracterul psihologic al romanului este dat de conflictul interior
trait de protagonist, dar si de analiza psihologica utilizata in caracterizarea personajelor.

Perspectiva narativa este unde subiectiva, autodiegetica, romanul luand forma unei
confesiuni.

Romanul este alcatuit din 2 carti care cuprind 6, respective 7 capitole. Titlurile acestora
au o valoare metaforica sau rezumativa: “Asta e rochai albastra”