Definitia si caracterele juridice ale testamentului

Testamentul, ca si act care sta la baza transmisiunii testamentare a mostenirii,

este definit in art 1034 NCC  ca fiind “actul unilateral, personal si revocabil, prin care
o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru
timpul cand nu va mai fi in viata.”

Din analiza definitiei legale a testamentului rezulta caracterele juridice ale

acestuia, elemente foarte importante pentru practica notariala   intrucat, in ansamblul
lor, fac din testament un act juridic special, supus unor conditii de fond si de forma
specifice, derogatorii sub multe aspecte de la dreptul comun.

Este un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic intrucat

presupune o manifestare de vointa  facuta in scopul de a produce efecte juridice   si este
unilateral intrucat presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau. Din acest
punct de vedere, testamentului ii sunt aplicabile si precederile art 1324-1325 NCC care
reglementeaza actul juridic unilateral. Fiind un act juridic, testamentul trebuie sa
indeplineasca toate conditiile de fond cerute pentru valabilitatea actelor juridice. In
plus, in masura in care va contine unul sau mai multe legate – si trebuie sa
recunoastem ca cea mai mare parte a testamentelor contin cel putin un legat –
testamentul va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute de lege pentru liberalitati.
Manifestarea de vointa  apta de a produce efecte juridice este  cea a testatorului, fara a
avea vreo importanta manifestarea de vointa ulterioara a beneficiarilor testamentului.

Este un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu poate fi

intocmit decat  de catre parte personal, fara a se admite   reprezentarea. Intelegem prin
aceasta ca testamentul nu se va putea incheia prin intermediul unui mandatar, al unui
reprezentant legal  sau al unui avocat. Manifestarea de vointa trebuie sa fie  obligatoriu
a partii, exprimata personal, intr-una dintre formele prevazute de lege. Caracterul
personal al testamentului se justifica prin importanta pe care acesta o are precum si
prin consecintele pe care le implica. Astfel, avand in continutul sau dispozitii de
ultima vointa ale autorului, se vrea ca acestea sa fie conforme cu vointa interna a celui
care incheie actul  si sa reprezinte exact ultimele sale dorinte. Ori, pe de o parte, se
presupune ca un reprezentant poate, voit sau nu, sa altereze vointa testatorului sau sa
incheie actul necunoscand in totalitate vointa acestuia si , pe de alta parte, se poate
presupune deasemenea ca in intervalul de timp scurs intre momentul acordarii puterii
de reprezentare si momentul incheierii efective a unui testament   dorintele testatorului
sa se modifice.

Este un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce rezulta atat din

caracterul personal al testamentului cat si din prevederile art 1036 NCC. Astfel, este
interzis sub sanctiunea nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane   sa-si  afirme
dispozitiile de ultima vointa prin acelasi act, indiferent daca testeaza una in favoarea
celeilalte sau in favoarea unui tert. In reglementarea actuala aceasta interdictie poarta
denumirea de “testament reciproc”, denumire care poate genera anumite confuzii.   Nu
este vorba de reciprocitatea dispozitiilor testamentare, in sensul ca partile dispun una
in favoarea celeilalte, ci numai de  existenta unor dispozitii testamentare apartinand a
doua sau mai multe persoane si care sunt facute prin intermediul aceluiasi act, a
aceluiasi inscris. Prin urmare, vor fi permise orice dispozitii testamentare cu caracter
de reciprocitate, daca sunt facute prin acte diferite. Nu va fi admisa, insa,  sub nici un
motiv, incheierea unui singur act care sa contina dispozitii testamentare ale mai multor
persoane, indiferent de beneficiarul acestora. Sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa
reprezinte un impediment insurmontabil  la autentificarea unui asemenea testament,
putand determina, in cazul in care partile insista  in solicitarea lor, respingerea actului
in conformitate cu prevederile art 6 din legea 36/1995. Nu va fi admis deasemenea nici
ca temei al transmisiunii mostenirii un testament continand dispozitii de ultima vointa  
a doua sau mai multe persoane manifestate in cadrul aceluiasi act, indiferent daca
imbraca forma testamentului olograf, autentic sau privilegiat.

Este un act revocabil. Caracterul revocabil este de esenta testamentului.  

Autorul sau poate, pana in ultima clipa a vietii sale, sa   modifice sau sa  revoce 
testamentul pe care l-a incheiat. O persoana   poate, in timpul vietii sale, sa
intocmeasca , sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori doreste,   testamentul sau. Fiind
un act juridic unilateral, ale carui consecinte juridice se vor produce abia in momentul
mortii persoanei, fara a avea deci nici o implicatie   asupra  circuitului juridic atata
vreme cat testatorul este inca in viata, revocarea testamentului   nu poate prejudicia pe
nimeni  si nu poate constitui un abuz din partea celui care o face.
 Revocarea testamentului reprezinta deasemenei un act juridic unilateral,
implicand numai manifestarea de vointa a testatorului   si avand de indeplinit toate
conditiile de fond necesare pentru valabilitatea oricarui act juridic.   Orice renuntare la
dreptul de a revoca testamentul, declararea acestuia ca irevocabil   precum si orice
clauza sau conventie avand ca obiect punerea testatorului in imposibilitatea de a
revoca un testament vor fi lovite de nulitate absoluta, norma incalcata avand caracter
imperativ. Impiedicarea unei persoane in a-si revoca testamentul reprezinta ,
conform art 959 lit c NCC, unul dintre motivele pentru care poate interveni
nedemnitatea judiciara.   Normele legale de care este guvernata revocarea
testamentului sunt cele ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate acestea, o exceptie de
la caracterul revocabil al testamentului, dar nu in privinta tuturor dispozitiilor cuprinse
in el, ci numai in privinta acelor dispozitii testamentare prin care este recunoscut un
copil. Astfel, in temeiul art 416 alin 3 NCC, acea dispozitie testamentara prin care este
recunoscut un copil este irevocabila.

Este un act de dispozitie. Aceastacaracteristica este proprie testamentului cel

putin in privinta legatelor  care sunt acte juridice cu titlu gratuit, mai precis
liberalitati,  prin care se diminueaza un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara
primirea unui contraechivalent. In sustinerea tezei   se poate aduce in primul rand
argumentul de text care  foloseste termenul “dispune”  susceptibil a fi inteles  in
primul rand prin componenta sa de “act de dispozitie” si in al doilea rand prin
componenta sa de “prevedere”, “hotarare”, “decizie”.  Recunoscand testamentului
aceasta caracteristica  suntem obligati sa-l  tratam, in materia conditiilor pe care
trebuie sa le indeplineasca referitor la consimtamant, capacitate si cauza   intocmai ca
si pe toate celelalte acte de dispozitie.

Este un act juridic solemn.  Codul civil permite testatoruluiincheierea actului

sau numai in formele permise de lege. Este adevarat ca limitele legale   sunt destul de
permisive, dand posibilitatea testatorului sa-si exprime vointa in diverse forme, in
functie de posibilitatile pe care le are si de conditiile in care actioneaza. Este la fel de
adevarat ca exista si textul art 1050 NCC referitor la conversia testamentului   nul
pentru vicii de forma. Deducem deci ca forma solemna, a carei nerespectare este
sanctionata cu nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de lege in scopul de a apara
exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i restrange posibilitatile de
manifestare.
 Este un act juridic pentru cauza de moarte. Caracteristica pe care o discutam
este continuta in ultima parte a art. 1034 NCC, folosindu-se expresia  “pentru timpul
cand nu va mai fi in viata”. Avem in vedere, in analiza pe care o facem, momentul la
care testamentul isi va produce efectele, respectiv data deschiderii mostenirii.
Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in functie de momentul incheierii sale
intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata vointa testatorului si, prin
urmare, toate conditiile de fond si de forma necesare se vor analiza bazandu-ne pe
momentul intocmirii testamentului.

Efectele menifestarii de vointa se vor produce insa numai dupa momentul

dechiderii mostenirii, transferurile patrimoniale operand numai in acel moment. Prin
urmare, legaratii nu vor avea nici un drept asupra bunurilor cuprinse in testament atata
vreme cat testatorul este in viata, acesta pastrandu-si integral toate drepturile sale
asupra bunurilor respective. Tocmai de aceea instrainarea bunurilor cuprinse in
testament este considerata de art 1068 alin 2 NCC drept revocare voluntara a legatului.
Aceasta caracteristica a testamentului se afla la baza caracterului revocabil al   acestuia,
producerea efectelor juridice fiind legata numai de momentul deschiderii mostenirii,
respectiv al decesului persoanei . Pana la acest moment, avand in vedere lipsa efectelor
juridice, o persoana va putea oricand modifica sau revoca testamentul deja intocmit.
Producerea efectelor testamentului dupa decesul testatorului este clar si expres
prevazuta in ultima parte a art 1035 NCC care stabileste, principial, continutul
testamentului, intr-o enumerare enuntiativa iar nu limitativa   incheiata cu sintagma “si
alte  dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului” .

Trebuie sa mai facem precizarea ca , datorita acestei caracteristici pe care o are,

testamentul nu va putea cuprinde clauze care sa fie executate in timpul vietii
testatorului. Astfel, nu se vor admite   dispozitii  de tipul “las averea mea legatarului,
cu conditia ca acesta sa ma intretina pe toate durata vietii mele”  , sau “las imobilul
legatarului cu conditia ca acesta sa plateasca ratele aferente cumpararii acestuia
incepand de azi si pana la momentul achitarii integrale”.  Asemenea clauze, chiar daca
sunt executate  de legatar, in afara de feptul ca  se opun caracterului de act pentru
cauza de moarte al testamentului, reprezinta conventii   referitoare la o mostenire
nedeschisa inca, autorul promitand practic sa transfere drepturile eventuale constand in
mostenirea sa, nedeschisa inca, in schimbul contraprestatiilor legatarului, efectuate
inca din timpul vietii testatorului.