Analiza asigurarilor in economie

Asigurarile sunt mai eficiente pentru asigurator cu cât cheltuielile ocazionate de

platadespagubirilor, a sumelor asigurate si cele privind formarea si administrarea fondului
deasigurare sunt mai reduse. Iar pentru asigurati, eficienta asigurarilor este mai mare cu
câtdespagubirile pe care le primesc ei la producerea riscului asigurat sunt mai apropriate
devaloarea daunei înregistrate; iar în ceea ce priveste timpul care trece de la
data produceriifenomenului sau evenimentului asigurat pâna la încasarea despagubirilor,
respectiv a sumeiasigurate, este cât mai redus.Pentru societatea de asigurari, asigurarile pot fi
mai eficiente cu cât – la primele deasigurare date – plata despagubirilor, a sumelor asigurate
si a cheltuielilor administrativgospodaresti sunt mai mici.Cel mai bine ar fi ca despagubirile
pe care le plateste asiguratorul sa fie cât maiapropriate de valoarea pagubelor produse de
riscurile asigurate. Pentru a fi posibil acest lucru,este necesar sa se stabileasca un nivel mai
ridicat al primelor de asigurare, dar acest lucrureprezinta un dezavantaj pentru interesele si
posibilitatile asiguratilor, deoarece asigurareadevine prea costisitoare. De aici rezulta ca
activitatea de asigurare trebuie sa fie organizata înasa fel încât sa se poata interveni prompt
pentru înlaturarea urmarilor producerii riscurilor asigurate, iar cheltuielile cu administrarea ei
sa fie cât mai reduse. În acelasi timp activitatea deasigurare trebuie organizata si condusa
astfel încât sa permita asiguratorului sa obtina unanumit profit, din care o parte se cuvine
bugetului de stat sub forma de impozit.Prin încasarea primei de asigurare, S.C. OMNIASIG
S.A. se obliga sa plateascaasiguratului eventualele daune a caror marime nu sunt cunoscute
decât aproximativ. Dinaceasta cauza este importanta cunoasterea materiei asigurabile si
stabilirea primelor deasigurare pe baza unor calcule bine fundamentate folosindu-se metodele
statistico-matematice.În ceea ce priveste asigurarile facultative, actioneaza si un factor
de natura obiectivacare influenteaza rezultatele obtinute de asigurator. Este vorba de
amploarea si calitateaactivitatii desfasurate de asigurator în legatura cu încheierea unui numar
cât mai mare deasigurari si de „gradul de întelegere” a diferitelor persoane fizice sau juridice
în ceea ce priveste necesitatea si utilitatea acestora. În caz ca aceasta activitate se încheie
(soldeaza) cuobtinerea unui grad de cuprindere în asigurare ridicat, sunt realizate, în ceea mai
mare parte,conditii ca asiguratorul sa poata obtine rezultate favorabile, adica o
eficienta ridicata.Eficienta activitatii de asigurare are atât aspecte economice cât si sociale,
asigurarilereprezentând nevoi reale ale economiei, precum si ale populatiei.În cadrul analizei
eficientei asigurarilor trebuie sa se tina seama de caracterul aleatoriual producerii riscurilor
asigurate. Din acest motiv analiza trebuie efectuata pe perioade maimari, pe mai multi ani,
deoarece altfel rezultatele ei pot sa nu fie evidente. Eficientaasigurarilor trebuie examinata
atât prin prisma intereselor asiguratorilor, cât si prin cea aasiguratilor.Selectarea indicatorilor
care se utilizeaza pentru comensurarea eficientei economico – sociale a asigurarilor se poate
face în functie de mai multe criterii, cum
sunt:- obiectivele analizei care urmeaza a se efectua;- nivelul micro sau macroeconomic la ca
re urmeaza sa fie efectuat studiul;- modul de reglementare juridica a asigurarilor care urmeaz
a sa fie examinate;- ramura de asigurare care face obiectul analizei.Anumite laturi ale
activitatii de asigurare sunt puse în evidenta de catre indicatoriiutilizati pentru exprimarea
eficientei. O ierarhizare a acestor indicatori este dificil de efectuatsi nu se poate afirma ca
unii indicatori ar avea o putere de expresie mai mare decât altii.
Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obligă sa platesca o prima
asiguratorului care prea asupra sa riscul asigurat, obligindu-se, la producerea acestuia, sa
plătească asiguratului sau unei terţe persoane o despăgubire sau suma asigurată. Din
definiţia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia.
El este un contract personal, consensual, sinalagmatic, unic, oneros, cu executare succesiva,
aleatoriu si de adeziune.

(1) Este un contract personal deoarece deşi obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun

sau un interes, prin contract se asigura persoana si nu proprietate. In cazul in care asiguratul
vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat in baza aceluiasi contract decit
daca asigurătorul accepta acest lucru.

(2) contract concesual - se încheie prin consemţămîntul părţilor. În contractul de

asigurare se indică elementele obligatorii a contractului. Caracterul consensual rezultă din
faptul, că se formează solo consensu, prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să fie
necesară vre-o formă specială de manifestare a voinţei lor.

Forma contractului este cea scrisă, dar aceasta nu se cere ad validitatem, ci numai ad
probationem. Ca urmare, lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului dar va
determina numai limitarea posibilităţii de a dovedi existenţa şi conţinutul acestuia. În
practică, poliţa sau certificatul de asigurare, precum şi decontul de primă trimis asiguratului
fac dovada contractului de asigurare.

(3) contract sinalagmatic - părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi

interdependente (asiguratul - declaraţii de risc exacte, achitarea primei de asigurare în
termenii indicaţi la încheierea contractului; asigurătorul - plata sumei despăgubirilor, dacă
asiguratul şi-a îndeplinit obligaţiunile sale);

(4) Este un contract unic pentru intreaga sa durată. Unicitatea contractului de asigurarea se

menţine chiar dacă asiguratul pierde contractul, in acest caz se eliberează copia (dublicat).
Deci, caracterul de unicitate a contractului de asigurare înseamnă că acesta se menţine unic
pentru întreaga sa durată, chiar şi atunci cînd ar suferi o împărţire pe termene periodice
(această divizare interesează numai modul de plată al primei).

În cadrul unei perioade de asigurare determinată, contractul poate fi modificat prin cererea
asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar, de regulă un risc politic. În acest caz se
cotează şi se aplică o primă suplimentară faţă de prima de bază.

(5) contractul cu titlu oneros - fiecare parte urmăreşte să obţină un folos ( nu este gratuit), o
contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. La fel ca şi alte contracte oneroase (opusul
contractului gratuit, care presupune o obligaţie numai pentru una din părţi). Asiguratul
beneficiază de protecţia pe care o oferă asigurătorul, care preia asupra sa riscul asigurat,
pentru o primă;

(6) contract este cu executare succesiva - se eşalonează în timp. Asigurătorul se obligă să

acopere un anumit risc pe o perioadă lungă de timp (asigurările pe viaţă), plata se efectuează
lunar, trimestrial, anual, iar pe bunuri - anuală întreagă;

(7) aliatoriu, la încheierea lui părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor
patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din contract. Obligaţiile asumate de asigurat şi
asigurător depind de un eveniment viitor şi incert. Acest eveniment denumit aliant comportă
pentru fiecare dintre părţi o şansă de cîştig sau un risc de pierdere;

(8) contract de adeziune - este redactat şi imprimat de asigurător, la el a aderat asiguratul;

(9) contract de bună credinţă - presupune că executarea acestuia să se facă cu bună credinţă
de către părţi.

Există 3 tipuri de contract de asigurare:

 de bază;
 suplimentar;
 special.

(A) este încheiat între 2 părţi pe o anumită perioadă de timp. În acest contract sunt indicate
bunurile asigurate, valabilitatea, cota de primă tarifară, locul (locurile) aflării acestor bunuri
etc.

(B) Sunt cazuri cînd în timpul valabilităţii contractului de asigurare, asiguratul a mai procurat
bunuri, deci nu toate bunurile sunt cuprinse în asigurare. În acest caz, pe bunurile procurate,
suplimentar se întocmeşte contractul de asigurare suplimentar, şi asigurarea după acest
contract se termină odată cu cel de bază, indiferent de ziua începerii lui.

(C) se încheie în cazul asigurării unor bunuri de excepţie. Fiecare SAs are o listă cu obiecte,
care nu pot fi asigurate pe contractul de bază. (bani în numerar, obiecte de aur, pietre scumpe,
materiale explozive, flori de cază, obiecte de cult, etc.), ci numai pe unul special.

FUNCTIILE SI PRINCIPIILE ASIGURARILOR

1. Functiile asigurarilor constau in manifestarea continutului si a menirii lor in procesul

activitatii economico-financiare (figura nr.1).

Figura nr. 1- Functiile asigurarilor

1. Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii si de accidente
pentru asigurarile de bunuri si raspundere civila    si plata sumelor asigurate in asigurarile de
persoane este cea mai importanta si consta in plata despagubirilor, onorarea obligatiilor in
cazul asigurarilor de raspundere civila si plata sumelor asigurate cand este vorba de asigurari
de persoane, in cazurile in care in viata persoanelor asigurate intervin anumite evenimente.

2. Functia de prevenire a riscurilor si daunelor. Fiecare societate de asigurari are in programul

sau de activitate masuri complexe pentru prevenirea, limitarea si combaterea riscurilor, a
daunelor. Pierderile mari nu fac decat sa saraceasca agentii economici, cetatenii si
colectivitatea in asamblu. De aceea, interesul este sa se elimine sau cel putin sa se reduca
pagubele.

3. Functia de repartitie (financiara) se realizeaza in procesul repartitiei PNB cand se

constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondul de asigurare. Aceasta functie are trei forme
de manifestare si anume:

creaza posibilitati pentru apararea avutiei nationale, refacerea bunurilor avariate

sau distruse de calamitati ale naturii sau de accidente in scopul desfasurarii
normale si fara intrerupere a procesului de productie, contribuind la cresterea
productiei, la realizarea reproductiei simple si largite, la repararea unor
prejudicii de producerea carora asiguratii sunt raspunzatori;

societatile care infaptuiesc asigurarile trebuie sa ia masuri pentru prevenirea

accidentelor si deceselor timpurii ale persoanelor asigurate iar prin plata
sumelor asigurate contribuie la crearea conditiilor materiale mai bune de viata
pentru asigurati sau pentru succesorii acestora;

asigurarea contribuie la finantarea actiunilor de prevenire si combatere, precum

si la atenuarea efectelor distructive ale fortelor naturii, ale accidentelor si la
educarea asiguratilor in spiritul grijii pentru conservarea bunurilor proprietate
publica, privata sau personala.

2. Principiile asigurarilor

In anul 1990 a fost desfiintat monopolul de stat al asigurarilor de persoane, bunuri si

raspundere civila. Astazi, la baza asigurarilor, se afla urmatoarele principii (figura nr. 2):
F

figura nr. 2- Principiile asigurarilor

Universalitatea asigurarilor consta in aceea ca persoanele si bunurile se asigura impotriva mai

multor si celor mai variate riscuri, cu plata acelorasi prime de asigurare.

Integralitatea asigurarilor, adica nivelul despagubirilor se determina cat mai aproape de

valoarea reala a bunurilor asigurate pentru ca aceste despagubiri sa permita refacerea
bunurilor avariate sau distruse.

Realitatea asigurarilor consta in faptul ca asigurarile de persoane si de bunuri au la baza date

reale si nu fictive, date temeinic verificate in prealabil.

Asiguratorul plateste despagubirile si sumele asigurate numai pentru bunurile, persoanele si

riscurile cuprinse in asigurare.

Mutualitatea asigurarilor presupune existenta unei comunitati de risc, ceea ce inseamna ca

asiguratii amenintati de aceleasi riscuri participa, cu primele de asigurare pe care la platesc, la
constituirea fondului de asigurare cu care se apara interesele lor comune .

Realizarea unei eficiente economico- sociale ridicate in domeniul asigurarilor potrivit

cerintelor economice si financiare.

3. Elementele asigurarilor

      asiguratorul
      asiguratul
      contractantul
      beneficiarul
      tertul pagubit
      brokerul de asigurare
      contractul de asigurare
       obiectul asigurarii
      riscul asigurabil
      evaluarea in vederea asigurarii
      suma cuprinsa in asigurare
      prima de asigurare
      cazul asigurat
      dauna (paguba)
      despagubirea de asigurare
      fransiza
      fondul de asigurare
      varsta de asigurare
      durata asigurarii
      polita de asigurare
      reasigurarea
      prima de reasigurare
      coasigurarea

Asiguratorul - este o persoana juridica romana sau straina, societate de asigurari

autorizata ori societate mutuala autorizata de catre Comisia pentru Supraveghere in Asigurari
care, in schimbul primei de asigurare incasata de la asigurati, isi asuma obligatia sa plateasca
acestora (beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine in caz de distrugere sau avarie
a bunurilor asigurate, ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor, sa plateasca suma
asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau sa
plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane, potrivit
normelor de asigurare.

Asiguratul - poate fi oricare persoana fizica sau agent economic care isi asigura
bunurile impotriva unor calamitati ale naturii sau a unor accidente, precum si orice persoana
fizica ce se asigura impotriva unor riscuri ce ar putea sa intervina in legatura cu sanatatea,
integritatea corporala sau viata sa. Pentru dobandirea calitatii de asigurat, persoanele fizice si
agentii economici trebuie sa plateasca anumite prime de asigurari in schimbul asigurarilor pe
care le incheie. Asiguratul poate fi si alta persoana decat aceea care a contractat asigurarea
(ex: tutorele incheie asigurarea pentru minori).

Contractantul asigurarii - este persoana fizica sau agentul economic care

contracteaza pentru lucratorii sai asigurari contra accidentelor si a riscurilor, obligandu-se sa
plateasca primele de asigurare.

Beneficiarul asigurarii - este persoana desemnata prin lege, contract de asigurare,

declaratie scrisa, testament, etc., sa incaseze suma asigurata in cazul in care se produce un
accident, invaliditatea sau decesul persoanelor asigurate.
 Tertul pagubit  - poate fi o persoana fizica sau juridica implicata intr-un accident
rutier, feroviar, naval, aerian, careia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectata
sanatatea, integritatea corporala sau chiar viata.

Brokerul de asigurare - poate fi o persoana juridica autorizata de CSA sa

intermedieze asigurari intre o societate de asigurari si asigurati. Acesta lucreaza contra unui
comision.

Contractul de asigurare - este actul juridic ce se incheie de catre asigurat si

asigurator si care reglmenteaza relatiile lor reciproce in functie de felul asigurarilor
facultative. Acesta cuprinde:

numele, prenumele si domiciliul partilor contractante;

bunurile si persoanele ce se asigura;

mentiunile esentiale referitoare la riscuri;

data la care contractul incepe si la care expira;

termenele de plata ale primelor de asigurare;

sumele asigurate;

limitele platii sumei asigurate sau despagubirii in cazul survenirii riscului;

obligatia asiguratului de a apara si conserva bunurile asigurate.

Obiectul asigurarii - poate fi un bun mobil sau imobil supus asigurarii, un interes,
navlul, o persoana fizica sau raspunderea civila acoperita prin asigurare.

Riscul- este un eveniment viitor, incert, probabil, a carui producere ar putea provoca
diferite pierderi de bunuri sau ar putea afecta sanatatea, integritatea corporala sau viata
oamenilor ori ar produce pierderi mortale.

Sansa de producere a riscului se determina astfel:

P=  unde,

P= probabilitatea producerii daunei;

 x=daune;

n= numarul de asigurati

Riscul asigurabil - este acela care indeplineste conditiile pentru a fi preluat de o

societate de asigurari, ce se poate asigura si la producerea caruia se plateste despagubirea sau
suma asigurata cuvenita.

Evaluarea in vederea asigurarii - este complexul de operatiuni prin care se

determina valoarea bunului ce se asigura.

Norma de asigurare - este valoarea cuprinsa in asigurare, stabilita prin lege, pe

unitatea de obiect de asigurare (mp, ha, animal, etc.) si se foloseste numai la sigurarile prin
efectul legii si este diferentiata pe feluri de cladiri, pe medii (urban si rural), pe feluri de
culturi agricole, pe rase de animale, etc.

Suma cuprinsa in asigurare - este nivelul maxim admis al despagubirii de asigurare

care poate fi platita asiguratului in caz de dauna; in asigurarile de persoane, suma ce urmeaza
sa fie platita asiguratului sau beneficiarul asigurarii.

Prima de asigurare - este suma in lei pe care asiguratul o plateste, de regula,

anticipat, societatii de asigurari pentru preluarea riscului, respectiv in vederea constituirii
fondului de asigurare.

Cazul asigurat - este evenimentul asigurat deja produs, riscul implinit, accidentul
care a avut loc sau survenirea unui alt fenomen pentru care exista asigurarea si din care
rezulta obligatia societatii de asigurari de a plati despagubirea sau suma asigurata.

Dauna (paguba) - reprezinta valoarea stricaciunilor suferite de bunul asigurat, in

expresie baneasca, in urma producerii evenimentului cuprins in asigurare. Paguba poate fi
totala sau partiala din valoarea bunului asigurat.

Despagubirea de asigurare - este suma de bani pe care societatea de asigurari o

plateste asiguratului pentru refacerea bunului avariat sau distrus. Cuantumul despagubirii
depinde de marimea pagubei si nu poate depasi valoarea cuprinsa in asigurare.

Fransiza  - este partea din cuantumului pagubei stabilita in prealabil care se suporta
de catre asigurat. Aceasta are rolul de a influenta asiguratul in luarea tuturor masurilor
posibile pentru prevenirea daunei.

Fondul de asigurare - se constituie anual, descentralizat, pe baze stiintifice, pe

principiul mutualitatii, numai sub forma baneasca, din primele de asigurare incasate de la
asigurati. De asemenea, fondul se constituie si din comisioane de reasigurare si din
participarea societatii de asigurari la profitul reasiguratorilor, din despagubirile incasate de la
reasiguratori.
 Varsta de asigurare  - indica virsta de cand incepe si pana cand poate fi contractata si
este valabila asigurarea; varsta prezinta o importanta deosebita in asigurarile facultative de
persoane si de animale.

Durata asigurarii - exprima perioada de timp pentru care se contracteaza asigurarea

si sunt valabile raporturile de asigurare.

Polita de asigurare - este documentul eliberat de societatea de asigurari care atesta

incheierea si plata primei initiale de asigurare.

Reasigurarea - consta in asigurarea unei societati de asigurari la o alta societate de

asigurari, mai puternica sub aspect financiar, prin cedarea partiala sau totala a unor riscuri si a
unei cote din primele de asigurare.

Prima de reasigurare  - este partea din prima de asigurare pe care reasiguratul

(asiguratorul initial) o cedeaza reasiguratorului.

Coasigurarea - consta in contractarea in acelasi timp a asigurarii de catre un asigurat

cu cativa asiguratori care preiau, fiecare asupra lui, o cota stabilita de risc, pana la 100% din
valoarea bunului asigurat, pe care o suporta in functie de primele de asigurare incasate.