minții (II)
CITEȘTE ȘI: Scrierile Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț spre apărarea rugăciunii minții
Apărând practica rugăciunii neîncetate și scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul, care tratează
despre această rugăciune, Cuviosul Paisie scria: „Orbul, care niciodată n-a văzut soarele,
măcar deși de la toți aude de mărirea și de lumina lui, dar nu așa se îndulcește precum acela ce
vede cu ochii săi strălucirea luminii soarelui. Așijderea și cel ce niciodată nu a gustat miere,
măcar deși de multe ori aude de dulceața ei, dar nu poate pricepe dulceața ei, așa precum cel
ce cu singur lucru de multe ori gustând s-a îndulcit. Așijderea și sfinția ta, nu numai că nu ai
citit niciodată, nici ai văzut, ci numai cât ai auzit, și aceea încă rar, de cartea Sfântului
Grigorie Sinaitul, și acum voiești a grăi de Sfântul Grigorie cum învață. Auzi dar și ia aminte,
ca să poți înțelege puterea cărții Sfântului Grigorie” (Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și
scrisori duhovnicești, vol. 2, p. 80).
Prima scriere dedicată doar apărării practicii rugăciunii neîncetate, alcătuită de Sfântul Cuvios
Paisie de la Neamț, este Alcătuire despre rugăciunea minții. Această scriere este un răspuns
din anul 1770, sub formă de scrisoare, la defăimarea acestei rugăciuni de către un călugăr
ucrainean din Munții Moșenski, urmată, la câțiva ani de o a doua scriere, alcătuită la
rugămintea egumenului Agaton de la Mănăstirea Poiana Voronei și a părinților și fraților din
această mănăstire, împotriva „unui hulitor al cărților Sfinților Părinți ce învață pentru
rugăciunea minții”, Teopempt de la Poiana Voronei.
Prima dintre aceste două scrieri a fost alcătuită în anul 1770 și cuprinde șase capitole,
precedate de o „înainte cuvântare”. Biograful său, arătând motivele care l-au făcut pe
Cuviosul Paisie să alcătuiască această lucrare, scria: „Chiar în primii ani ai șederii în
Dragomirna, starețul trebui să pășască la apărarea rugăciunii lui Iisus, adică a petrecerei prin
rugăciunea lăuntrică cu Hristos, ca mijlocul cel mai de samă pentru biruirea cugetelor rele și a
dobândirii curățeniei inimii. În munții Moșenski din Ucraina se ivise un monah, care
respingea rugăciunea minții, ca eres și rătăcire. Acest monah dobândi atâta înrâurire asupra
obștii sale, încât unii, ascultând cuvântările lui, adunară cărțile Sfinților Părinți, care vorbeau
de rugăciunea minții, și legând de ele pietroaie, le aruncau în apă. Starețul, auzind de aceasta,
scrise o lucrare de șase capitole despre rugăciunea mintii, pe care o trimise monahilor rătăciți”
(S. Cetvericov, Paisie, starețul Mănăstirii Neamțului, p. 206).
Unul dintre manuscrisele care cuprind această scriere a fost descris de pr. Paul Mihail și
Zamfira Mihail ca făcând parte dintr-un miscelaneu, descoperit în Biblioteca Mitropoliei
Moldovei din Iași: Miscelaneu: Scrisori ale starețului Paisie Velicicovschi, și intitulată: Sulul
alcătuirii despre rugăciunea minții a părintelui nostru stareț arhimandrit Paisie, împărțit în
capitole, cu o prefață, scris încă la Mănăstirea Dragomirna, având specificat anul elaborării
scrierii, cuprinsă între ff. 208-251v. ale acestui manuscris (Paul Mihail și Zamfira Mihail,
„Manuscrise slave în colecții din Moldova, II”, în Romanoslavica, XIX (1980), p. 62). În
„înainte cuvântare” la această scriere, se motivează scopul și împrejurările alcătuirii acesteia:
„Fiindcă a ajuns la auzul meu, care sunt cel mai de pe urmă, precum că unii din cinul monahal
îndrăznesc să hulească dumnezeiasca, pururea pomenita și de Dumnezeu lucrătoarea
rugăciune a lui Iisus, care se săvârșește sfințit cu mintea în inimă, întemeiați fiind pe nisipul
părerilor de sine, fără nici o mărturie, într-o asemenea boală de limbă a lor, la care, mă
încumet a zice, vrăjmașul îi înarmează, de parcă cu unealta sa - limbile lor - ar putea prihăni
această prea neprihănită și dumnezeiască lucrare, și, prin orbirea minții lor, ar putea întuneca
acest soare al minții” (Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, vol. 2, p.
163).
În concluzie, această scriere în șase capitole, alcătuită spre apărarea rugăciunii neîncetate,
detaliază bazele biblice și patristice ale acestei rugăciuni, pregătirea celor care doresc să
practice rugăciunea lui Iisus, metodele lucrării rugăciunii, dar și efectele acesteia, accentuând
că cei care vorbesc sau scriu împotriva acestei lucrări lăuntrice fac acest lucru doar din
necunoașterea scrierilor Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți. (Va urma)