30 Brown De Soare Plin New 03

Dumnezeu l-a creat pe om in lumina zambetului fetei Sale 

"Orice are forma, poate fi definit. Si orice poate fi definit, poate fi invins". Sun Tzu, 500 BC
Privirea Ta linistita si blanda sufletul meu n-o poate uita
Bucura-te ceea ce esti plina de dar, Marie, rugaciunile noastre nu le trece cu vederea, pe cei din
necazuri izbaveste-ne, una curata si binecuvantata

Ori de cate ori cugetul evlavios este aflat stapanit, este drept sa fie izbavit de Dumnezeu, daca
vom cauta scapare la El.
Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a facut totul din partea Sa, ca sa-i intoarca pe
oameni din povarnirea pierzarii intr-o cale noua, in calea mantuirii.
De aceea Fiul, a doua Fata a lui Dumnezeu, S-a facut Om desavarsit - afara de pacat - si ne-a
aratat Cararea. Prin urmare, calea mantuirii e chiar cararea pe care a mers Dumnezeu Insusi ca
om adevarat, facandu-ni-Se pilda intru toate si dandu-ne indrazneala.
Pe cararea mantuirii inca merg doua feluri de calatori, caci de-atunci... un Tovaras nevazut si bun
merge cu noi, cu fiecare, in toate zilele, cu fiecare rand de oameni, pana la sfarsitul veacului:
Dumnezeu Insusi si cu Sfintii Sai, intovarasind nevazut pe oameni. Sf. Arsenie Boca

Sfanta Evanghelie dupa Luca

Capitolul 2

34. Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: Iata, Acesta este pus spre
caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri.
35. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.
Nu prin faptul ca ne plangem intruna de ceva Il suparam pe Dumnezeu. Il suparam atunci cand
pacatuim, nu atunci cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata.
Domnului ii este placut a-l chema neincetat si a ne revarsa preaplinul inimii inaintea Sa.
El ii va da sa vada doar o vreme ca pretutindenea este si toate plineste, plineste lumea intreaga,
faptura toata. Atunci sufletul este atat de bucuros, atunci are totul! Dar, apoi, Domnul se ascunde
iarasi, ca sa tanjim dupa El si sa-L cautam cu toata inima.
Parintele TADEI

Trebuie, insa, sa intelegem ca, in sine, credinta omului nu este niciodata suficienta in fata lui
Dumnezeu. Eu v-am vorbit de rugaciune, de puterea credintei, dar sa stiti un lucru: omeneste, noi
suntem limitati. Intotdeauna, intre ceea ce putem noi sa realizam si deplinatate ramane un gol, iar
acest gol este umplut de Dumnezeu. Acest act de a umple aceasta diferenta, pentru ca trebuie
neaparat sa ajungi la plinire, se numeste har.
Mitropolit Bartolomeu Anania

Acestia din urma isi concentreaza viata in minte. Mintea lor nu este impreunata cu inima si
neincetat trage catre in afara, in nazuinta de a intelege si a stapani totul. Avand o oarecare
experienta duhovniceasca adevarata, dar una inca neindestulata, ei incearca cu «propria minte»
sa plineasca lipsurile acelei experiente si sa patrunda in taina fiintarii Dumnezeiesti, iar atunci
neaparat cad in inchipuire.

Nascaturile ratiunii sant atat de iubite acestor ganditori, pe cat ii este unei mame pruncul, rodul
pantecelui sau. Ei isi iubesc facerea ca insisi pe sine, caci identificandu-se cu ea, se incuie in
propria lor sfera.

Arh. Sofronie Saharov - Pentru felurile inchipuirii si lupta cu ea, Viata si invatatura Staretului Siluan,
p. 164-165

Iisus ma cheama pentru ca fara mine El nu este intreg. Eu il caut pentru ca fara El eu nu sunt
intreaga. Eu un singur om intregesc un Dumnezeu intreg.

Ganditi-va, dintre Apostolii Mantuitorului cine statea cu capul pe pieptul Lui? Cel mai tanar. Iata
care e locul dumneavoastra.
De cate ori ati stat cu capul pe pieptul Mantuitorului? Nu trebuie sa visam, sa ne imaginam, ci pur
si simplu ti-e capul greu de ganduri, ti-e capul greu de griji, aseaza-l pe perna cu gandul la
Mantuitorul. Si zi „Doamne, Iisuse Hristoase, nu-mi trece durerea de cap si nu-mi intra nimic in cap
la materia asta”. Si o sa vedeti ca la examen faceti mai bine, pentru ca El face minuni in capul care
se culca pe pieptul Lui. Dar daca te culci pe fituica, ai cazut!

Aici e taina biruirii necazurilor. Aveti prieteni, aveti rude, aveti colegi; cand sunt necajiti incercati sa-
i sfatuiti sa-si aduca aminte ca Mantuitorul a biruit lumea si ca noi nu trebuie decat sa primim
aceasta biruinta, sa primim acest dar. Nu exista reteta, nu exista metoda.

S-a intors deznadajduit si a zis: „Doamne, de ce?”. „Ca sa ai ocazia sa folosesti puterea pe care ti-
am dat-o. De ce n-ai folosit-o?”.

Noi nu incercam deloc. Zicem „n-am mai putut”. De unde stii ca n-ai putut? Ai incercat? Ai tinut
piept pacatului pana la sange? Este o chestiune elementara. Cand esti la rugaciune nu mai poti de
somn – ca atunci e cel mai dulce somnul cand esti la rugaciune! – dar dupa ce te duci in pat poate
mai dai drumul putin la televizor. Dar daca vrei cu adevarat sa te rogi, dupa doua minute de motait
in rugaciune te scoli. Este un prag de punere la incercare in care Dumnezeu iti zice „Sa vii cu Mine
daca vrei, nu daca poti”. Intelegeti, putinta nu e a noastra, al nostru este sa voim. Vointa este
parghia, vointa este cea prin care zicem „Vreau, Doamne! Ajuta neputintei mele!”, „Cred, Doamne!
Ajuta necredintei mele!”.

Putinta nu e la mine, e la El.

Monahia Siluana Vlad

« Iar marea nu mai este » . Apocalipsa Ioan, 21-1

Sa nu astepti sa-ti dea Dumnezeu fara sa ceri

Ieromonahul Adrian Fageteanu

„Sa vii la Mine pentru ca vrei, nu pentru ca poti”

Monahia Siluana Vlad

- Gheronda, ce inseamna pentru Sfintia Voastra rugaciunea?

- Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinti,
pentru mine si pentru ceilalti. Daca nu voi cere, nu-mi vor da.

din “Despre rugaciune”,  vol. 6 din colectia  “Cuviosul Paisie Aghioritul. Cuvinte duhovnicesti”,  ed.
Evanghelismos
„Stapana, intoarce-mi intru bucurie plangerea mea, izbaveste-ma de robia celor ce ma razboiesc
neincetat si ma invredniceste luminii celei neinserate.”
Sfantul Porfirie Kafsokalivitul

Niciodata ispitele nu sunt mai tari decat Harul.

Sf. Gheron Iosif Isihastul

Niciodata ispitele nu sunt mai tari decat Harul.

Sf. Gheron Iosif Isihastul

”Sa te arati asa cum esti Domnului si sa nu te mai „judeci” cu gandurile, ci sa-L lasi pe El sa te
vada pentru ca El e iubire.
Acum, vei descoperi ca pe oriunde ai lua-o, fie ca alergi, fie ca mergi usurel, El e cu tine si ca El
este Calea. Tu doar sa fii cu El si sa te arati Lui si sa inveti mai intai cat de mult te iubeste. Apoi,
restul va veni de la sine.
Dar nu de la ganduri!”.
Maica Siluana

Pentru aceasta, mai inainte de toate "cunoaste-te pe tine insuti".

Adica sa te cunosti pe tine insuti asa cum esti; asa cum esti in adevar, iar nu asa cum crezi ca esti.
Daca ai aceasta cunoastere, ajungi cel mai intelept dintre oameni. Prin aceasta cunoastere ajungi
si la smerenie, si primesti si Har de la Domnul. Daca insa nu dobandesti cunoasterea de sine, ci te
increzi numai in osteneala ta, sa stii ca intotdeauna departe de cale te vei afla. Pentru ca prorocul
nu spune: "Vezi, Doamne, osteneala mea", ci: "Vezi, Doamne, smerenia mea si osteneala
mea". Osteneala este pentru trup, iar smerenia pentru suflet, iar acestea amandoua, osteneala si
smerenia, pentru omul intreg.
Sf. Gheron Iosif Isihastul
- Iubirea noastra pentru prieteni este adesea amestecata cu lucruri straine – interesul, rasplata,
slava desarta, slabiciunea sentimentala, simpatia patimasa -, in timp ce iubirea pentru dusmani
este curata.

Sfantul Porfirie Kafsokalivitul

Ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata

Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel

Capitolul 5
1. Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de
la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri.
2. Caci de aceea si suspinam, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea
din cer,
3. Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.
4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne
scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie
inghitit de viata.

Atunci cand Maica Domnului se ruga in Sfanta Sfintelor, a descoperit doua lucruri in inima sa.
Ea a descoperit mai intai in inima sa deplina ei unire cu Dumnezeu si apoi, prin Dumnezeu, cu
intreaga omenire.
Din clipa aceea a inceput mijlocirea ei pentru intreaga lume.

Sfantul Grigorie Palama

Omul nu este niciodata lasat singur, decat atunci cand alege sa Il paraseasca pe Dumnezeu
Pr. Andrew Louth

„Doamne, binecuvanteaza-i pe cei care m-au ranit si vindeca inima mea ca sa pot ierta. 
Doamne, binecuvanteaza-ma si pe mine si vindeca tu ranile pe care eu le-am provocat altora”.
Arh. Averchie Tausev

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila
pe care Dumnezeu o are fata de lume!"
(Cuvinte despre sfintele nevointe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)
Maica Preacurata, pururea Fecioara, sufletul din mine nu-l lasa sa piara

Cu blindete spune cuvintul: Mintuieste-ma!”

„Totul se rezolva de la sine dinaintea fetei incordate.”
Mircea Vulcanescu
"Un Domn, o credinta, un Botez; un Dumnezeu si Parintele tuturor, Care este peste toti si prin toti,
si intru noi toti. Amin".
La Sancta Cecilia
“Fii bland cu tine insuti. Este greu sa fii fericit cand cineva este suparat pe tine tot timpul.”
Christine Arylo

Asa si tu, lasa-te, domol si lin, fara a te sili, in mainile lui Dumnezeu, iar El va veni si-ti va bucura
sufletul.
Sf. Porfirie Kafsokalivitul

„Multi dintre oameni isi traiesc o parte din viata ca sa-si faca greu de suportat cealalta parte a
vietii”.
Parintele Serafim Popescu

Cand aveti tulburare in suflet, in legatura cu orice problema, nu dati crezare sufletului in acest timp:
minte tot ce spune! Atunci sufletul este povatuit de satana si, desigur, nu intru mantuirea lui; iar el,
sarmanul, se zbate din toate puterile.
Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu (Iac. 1, 20).
Sfantul Teofan Zavoratul

„Slava Tie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de
faptele mele primesc; pomeneste-ma intru Imparatia Ta!”

Rugaciunea trebuie rostita cat se poate de rar. Dupa ce ati spus-o o data, odihniti-va putin. Apoi
spuneti-o din nou si iarasi odihniti-va. Continuati sa va rugati cinci sau zece minute, pana ce va veti
simti sufletul linistit si mangaiat. Pricina linistirii si mangaierii e limpede: harul si puterea lui
Dumnezeu se cuprind in slavoslovirea lui Dumnezeu, nu in grairea impodobita si multa. Iar
slavoslovirea si multumirea sunt lucrari predanisite noua de Insusi Dumnezeu, nicidecum nascocire
omeneasca. Apostolul porunceste din partea lui Dumnezeu sa facem aceasta lucrare (v. 1 Tes. 5,
18)”.
Cand aveti o suferinta, o ispita, o stramtorare sufleteasca, trupeasca, economica, fie ca este boala,
fie ca este ispita, sau orice alt rau, ingenunchiati si rugati-va, cerand sa se faca voia lui Dumnezeu
si nu voia voastra. Si Dumnezeu, Care ingaduie ispita, ofera in acelasi timp omului si mijlocul prin
care poate s-o depaseasca.

Avva Efrem Filotheitul

Dumnezeu nu ingaduie o incercare daca nu va iesi ceva bun din ea. Cand Dumnezeu vede ca din
ea va rezulta un bine mai mare, lasa pe diavol sa isi faca treaba sa.

Sfantul Paisie Aghioritul

"Omul se naste duhovniceste prin propria sa vointa... Sf. Grigorie Teologul vorbeste de trei nasteri.
Cea dintai este nasterea biologica din parinti, cea de a doua are loc prin Taina Sfantului Botez,
tatal careia este Dumnezeu, iar cea de a treia este prin lacrimi, iar tatal acestei nasteri e omul
insusi." (Mitrop. Hieroteos, Persoana in traditia ortodoxa)

Vino iarasi la noi, Iisuse!

„Vino iarasi la noi, Iisuse!

Invata-ne cum sa ne mantuim, arata-ne cum sa rabdam.
Deprinde-ne sa ducem crucea vietii.
Invata-ne cum sa ne rastignim.
Vino si sufera Tu pentru noi, rastigneste-Te in locul nostru, gusta Tu inainte paharul mortii, arata-
ne calea cea noua a mantuirii prin suferinta.
Vino in mijlocul marii, in inima omului, in sanul familiei! Acolo unde se amesteca lumina cu
intunericul, viata cu moartea, bucuria cu suspinul, painea cu tarana, dreptatea cu minciuna, mierea
cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu otetul, timpul cu vesnicia.
Vino aici, unde suferim noi, oamenii, impaca-Te cu noi, schimba fata lumii, potoleste marea,
linisteste inimile si uneste intr-un cuget sufletele noastre.
Doamne, daruieste-ne rabdare!”

PARINTELE Iachint Unciuleac
... si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin

Matei, 28,20

Iisus, Pastorul cel bun, te striga pe nume si asteapta raspunsul tau de oaie
ratacita.

Striga!… Atat se cere de la tine. Striga din adancul sufletului tau dupa Pastorul cel bun si milostiv.
Cand pastorul isi pierde o oaie, ce face? Pleaca dupa ea peste campuri sau paduri si, oprindu-se
ici si colea, o striga pe nume si asteapta raspunsul ei… O striga pe nume si-apoi asculta sa auda
strigatul ei deznadajduit. In clipa cand oaia a raspuns, ea este mantuita; pastorul se indreapta
indata spre ea si o scapa din pierzare.
Preot Iosif Trifa

In toate zilele se cuvine sa ai pe Dumnezeu si pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu in inima ta,

caci toate bunatatile vin de la Domnul si de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nadajduiesc spre
dansii.
Fie-ti drag a te ruga de-a pururea si ti se va lumina inima si va vedea pe Dumnezeu.

Sfantul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

De aceea Dumnezeu il lasa sa se loveasca atat cat trebuie, ca sa piara dintr-insul parerea
inalta pe care o are despre sine, sa se deznadajduiasca de sine insusi in sensul cel bun si
sa simta ca „Fara Mine nu puteti face nimic”.
Sfantul Paisie Aghioritul

De trandavie si deznadejde scapam de cugetam la moarte si, dupa cuvantul parintesc, de socotim
fiecare zi ca pe cea din urma. Ca numai asa vezi ca n-ai vreme de pierdut, si nu amani rugaciunea.
Ca in orice clipa poti muri, in noaptea asta chiar, si-n cele ce vei fi aflat, in acelea vei fi judecat,
dupa cum spune Domnul.
Sa ne ingrijim, dar, ca intotdeauna sa fim impacati cu Dumnezeu si cu oamenii.
Invatatura parintelui Serghie Sevici

Doamne,

Tu pe toate le stii
si dragostea Ta este desavarsita;

Ia, asadar, viata aceasta in mainile Tale,

si fa cu ea ceea ce eu nazuiesc a face,
insa nu pot.

Amin.
Mtr. Antonie de Suroj

Vino iarasi la noi, Iisuse!

„Vino iarasi la noi, Iisuse!

Invata-ne cum sa ne mantuim, arata-ne cum sa rabdam.
Deprinde-ne sa ducem crucea vietii.
Invata-ne cum sa ne rastignim.
Vino si sufera Tu pentru noi, rastigneste-Te in locul nostru, gusta Tu inainte paharul mortii, arata-
ne calea cea noua a mantuirii prin suferinta.
Vino in mijlocul marii, in inima omului, in sanul familiei! Acolo unde se amesteca lumina cu
intunericul, viata cu moartea, bucuria cu suspinul, painea cu tarana, dreptatea cu minciuna, mierea
cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu otetul, timpul cu vesnicia.
Vino aici, unde suferim noi, oamenii, impaca-Te cu noi, schimba fata lumii, potoleste marea,
linisteste inimile si uneste intr-un cuget sufletele noastre.
Doamne, daruieste-ne rabdare!”

PARINTELE Iachint Unciuleac
saracie, meserie

Duminica aceasta se vor citi in biserici „Fericirile” si ma gandesc ca trebuie spuse cateva lucruri
despre expresia „saraci cu duhul”. Un destin tare nefericit a avut vorba asta: mai intai, oamenii n-
au inteles-o, apoi si-au inchipuit ca e vorba de „prosti”, pana ce-au fost atat de convinsi incat tot ei
au inceput sa strambe din nas, ia te uita, Biblia ii fericeste pe prosti.

Trei lucruri insa pot lamuri aceasta neintelegere. In primul rand, expresia „saraci cu duhul” (ptochoí
tõ pneúmati) apare numai in Evanghelie, este o creatie a Evangheliei, asadar in toata istoria limbii
grecesti ea n-a fost cunoscuta si n-a fost utilizata nici macar o singura data cu sensul de „prosti”.
Cine nu ma crede, sa ia la rand lexicoanele de greaca veche, i le pun la dispozitie.

In al doilea rand, cuvantul „sarac” (ptochós) nu insemna „lipsit de ceva anume”, sau „in cantitate
mica, insuficienta” (pentru care greaca veche avea alte cuvinte, pénes si penía), ci mai exact
„cersetor”, adica acea stare de saracie in care astepti un ajutor de undeva si depinzi de el –
conotatia de „dependenta” e fundamentala in acest termen.

In sfarsit, pentru lumea veche iudaica „spiritul” / „duhul” nu masura o cantitate de inteligenta,
gandire, istetime etc., asa cum inseamna pentru lumea de astazi, ci era insasi principiul de viata
primit de la Dumnezeu, cum spune profetul Zaharia: „Domnul zideste duhul omului inlauntrul sau”
(12,1), sau Iov: „Purtarea Ta de grija tine viu duhul meu” (10,12).

In concluzie, a fi „sarac cu duhul” inseamna starea in care astepti si ceri (cersesti) ca Domnul sa

zideasca mai departe spiritul tau, sa-l tina viu, sa-i daruiasca har, virtuti, cunoasteri, bucurii,
iluminari, intr-un cuvant toate darurile Duhului Sfant. Altfel spus, starea de gratie in care „stii ca nu
stii nimic” si refuzi cuminte orice inchipuire inalta despre spiritul tau, lucru care, in ochii lumii, pe
altii i-a facut cei mai mari filosofi, dar pe cei care cred in Biblie ii coboara intre „prosti”.

Imparatia cerurilor, asta spune Hristos, va fi a celor care se simt saraci dupa ea si o cersesc, nu a
celor care se considera „bogati cu duhul” si care cred ca nu mai au de primit nimic.

Copii, da? Copilasi si copile, printi mostenitori si printese, nu „slugi”, nu „robi” (acesti termeni doar
ca sa ne aduca aminte ca in casa Tatalui nostru toti trebuie sa se supuna si sa lucreze.)
„Odata m-am dus la el si i-am zis: «Vin atatia oameni la noi. Cum putem pastra
rugaciunea?» Stiti ce mi-a raspuns? 
«Nu puteti pastra rugaciunea… pentru ca nu va rugati pentru oameni. Daca v-ati ruga pentru ei,
insuflarea voastra ar spori — si atunci ati avea rugaciune neincetata»“…

Domnul ne iubeste, si de aceea putem de nimica sa ne temem, afara de pacat, caci din pricina
pacatului se pierde harul, iar fara harul lui Dumnezeu, vrajmasul mana sufletul asa cum vantul
goneste frunza uscata sau fumul.

… Iar daca nu vom trai in inchipuire, atunci Domnul Insusi va veni la noi.

Arh. Sofronie Saharov

Increderea noastra in Dumnezeu este probata cu „asprime”.

             Calea crestinului este in felul urmator.

Atunci i se arata limpede ca a ajuns la limitele peste care nu poate trece omul.
Arhim. Sofronie Saharov

"Orice lucrare care nu se face dintr-o desavarsita libertate, nu poate avea valoare vesnica".
Sf. Sofronie Saharov

Inainte de a cunoaste Duhul Sfant, te simti atras de religie si de munca fizica, dar dupa ce cunosti
Duhul Sfant, vei renunta la munca fizica. Pe masura ce vei spori in Duh, cele pamantesti se vor
tulbura si nu te vor mai atrage.
Atunci cand esti umbrit de Duhul Sfant, nu mai vezi nicio rautate a nimanui. In acea minunata clipa
stii doar de unde vii, unde trebuie sa mergi si ceea ce trebuie sa faci pentru a ajunge la
desavarsire.
Parintele Proclu Nicau

In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica (I Ioan 4, 18). 

Rugaciunea inimii desemneaza, asadar, punctul in care actiunea mea, rugaciunea mea se
identifica cu actiunea, cu rugaciunea continua a lui Iisus in mine.
Ea este locul cunoasterii de sine, in care omul se vede asa cum este el cu adevarat si, in acelasi
timp, locul depasirii eului propriu, locul in care omul isi intelege fiinta sa ca fiind templul Sfintei
Treimi, locul unde chipul isi intalneste Prototipul. In camera launtrica a inimii sale, omul isi
descopera propriul fundament, depasind astfel granita tainica dintre creat si necreat. In inima, ne
spun Omiliile Sfantului Macarie, se gasesc adancimi de nemasurat. Dumnezeu e acolo cu ingerii;
acolo sunt lumina si viata, imparatia si apostolii, cetatile ceresti si bogatia harului; toate sunt acolo”.

Sfantul Macarie Egipteanul, Omilii XV, 32 si XLIII, 7 la Kallistos Ware, Rugaciunea lui Iisus in

spiritualitatea ortodoxa, tiparita de Editura „Orthodoxos Kypseli” din Tesalonic, Grecia, pentru
Asociatia „Sf. Grigorie Palama” din Romania

ASCULTARE din iubire - Ps. Vichentie Malau

Ajungand staret in Manastirea Secu, adesea invata pe calugari, zicand: 

– Fratilor, sa facem lucrul Domnului fara lenevire, ca suntem naimiti lucratori in via Lui si fiecare,
cum va lucra, asa plata va lua. Nimic sa nu facem din sila, nimic pentru bani, nimic fara
binecuvantare sau cu cartire, ca sa nu pierdem plata in ziua Judecatii. Ca acela care face ascultare
cu dragoste, Liturghie savarseste.

Altadata, iarasi zicea fiilor sai duhovnicesti: 

– Toate ale calugarului sunt sfinte, caci calugarul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul sau
sa fie facut cu binecuvantare; cuvantul lui, intelept si dres cu sare; rugaciunea lui, curata ca ceara
si fierbinte ca focul; chilia lui, simpla ca o pestera, dar sfanta ca o biserica.”

IUBIRE SI LIBERATE-VOIE LIBERA

VOIA LIBERA e o coinsecinta a Iubirii

Nu poti sa te astepti sa te iubeasca un om legat-NE-LIBER

"Se zice că omul a căzut pentru ca n-a putut duce povara libertă ții. Mistic, omul si unii dintre ingeri
au căzut fiindcă n-au putut duce fericita cruce a iubirii. (...) Omul este deja prin chipul de om
înveșmântat cu focul iubirii divine, ca pecetea chipului lui Dumnezeu. Dar omul trebuie sa aprinda
si focul iubirii proprii si sa faca unirea" (Părintele Ghelasie Gheorghe).

https://www.facebook.com/ghelasiegheorghe/posts/
pfbid02LKTT4cdL3eiBUNcmy1Y2fpuincDPza82BAmnig78Z3PNwJ95XhQKovfMurMCX1iil

ASCULTAREA - Unde poate duce ascultarea intemeiata pe iubire

Principiul „a iubi – a asculta” e unul universal, lucrator atat in manastire, cat si in familie.
Viata mea impreuna cu batranul Iosif, inchinata unuia dintre cei mai cunoscuti parinti athoniti din
secolul al XX-lea, arata in chip minunat unde poate duce ascultarea intemeiata pe iubire.
Principiul „a iubi – a asculta” e unul universal, lucrator atat in manastire, cat si in
familie.

MÂNTUIREA TÂLHARULUI

Dimitrie Ivașco
MÂNTUIREA TÂLHARULUI
Tâlharul de pe cruce nu a fost botezat în Numele Preasfintei Treimi.
De ce e important să fii botezat ?!?
Pentru că cei botezați sunt candidați la sfin țenie și la mo ștenirea Împără ției lui Dumnezeu, chema ți
de Mântuitorul Iisus Hristos să fie ucenicii Lui și prietenii Lui. Căci zice El ucenicilor Lui: <<Eu v-am
ales pe voi.>>
Tâlharul de pe cruce nu s-a mântuit ca un sfânt, ci ca un ultim miluit, prin pocăin ța cea mai de pe
urmă.
Tâlharul de pe cruce nu s-a împărtășit euharistic cu Hristos.
De ce e important să te împărtășești cu Trupul și Sângele lui Hristos ?!?
Pentru a avea Viața lui Hristos în inima ta, încă de acum pregustând Împără ția lui Dumnezeu, ca
un fiu care moștenește din timp și nu doar prime ște Împără ția la urmă, din milă.
Tâlharul nu s-a mântuit ca un fiu care a mo ștenit din timp Împără ția Tatălui, ci ca un fiu risipitor
care nu a fost lăsat să moară de foame bătând la poarta Tatălui Bun în ultima clipă a vie ții sale.

Tâlharul de pe cruce nu a ajuns să se despătimească de propriile lui păcate și vicii, dar tot s-a
mântuit, prin pocăința cea mai de pe urmă.
De ce e important să te despătimești de propriile tale păcate și vicii încă din lumea aceasta ?!?

Pentru că aceasta este lucrarea fiilor ce sunt chema ți să mo ștenească Împără ția lui Dumnezeu
după făgăduință. Și această lucrare nu este o tărguială cu Dumnezeu, ci o iubire din recuno știn ță
după o înviere a sufletului cu mult înainte de ultima clipă a vie ții în această lume.
Smerenia și Pocăința îndelungată te sfin țesc.
Smerenia și Pocăința doar dinaintea mor ții te mântuiesc, dar nu te sfin țesc.
Cei ce suntem în Biserica lui Hristos suntem chema ți la mântuirea prin sfin țenie, adică prin lucrarea
despătimirii într-un timp mai îndelungat.
Însă noi nu știm câți dintre cei ce nu sunt în Biserica lui Hristos sau și dacă sunt dar nu au ajuns
să se despătimească, spun sau doar gândesc din toată inima lor un : <<Doamne iartă-mă !>> în
ultima clipă a vieții lor ... iar Bunul Dumnezeu, Creatorul lor, în bunătatea și în iubirea Lui
nemărginită, îi iartă chiar și atunci, ca pe tâlharul de pe cruce și îi mântuie ște, după mare mila Lui,
care nu voiește să piară nimeni, ci to ți să se mântuiască și la cuno știn ța Adevărului să vină, într-un
definitiv al lumii acesteia.
De aceea ne avertizează Mântuitorul Iisus Hristos să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni, că
nu știm noi tainele lui Dumnezeu cu fiecare om în parte, pe care El la adus de la nefiin ță la fiin ță și
îi poartă mereu de grijă prin Pronia Lui cerească.
____________________________
* un text de Protosinghelul Dimitrie Iva șco

CULORI

5
6

Dimitrie Ivaco
47m  · 
MÂNTUIREA TÂLHARULUI
Tâlharul de pe cruce nu a fost botezat în Numele Preasfintei Treimi.
De ce e important să fii botezat ?!?
Pentru că cei botezați sunt candidați la sfin țenie și la mo ștenirea Împără ției lui Dumnezeu, chema ți
de Mântuitorul Iisus Hristos să fie ucenicii Lui și prietenii Lui. Căci zice El ucenicilor Lui: <<Eu v-am
ales pe voi.>>
Tâlharul de pe cruce nu s-a mântuit ca un sfânt, ci ca un ultim miluit, prin pocăin ța cea mai de pe
urmă.
Tâlharul de pe cruce nu s-a împărtășit euharistic cu Hristos.
De ce e important să te împărtășești cu Trupul și Sângele lui Hristos ?!?
Pentru a avea Viața lui Hristos în inima ta, încă de acum pregustând Împără ția lui Dumnezeu, ca
un fiu care moștenește din timp și nu doar prime ște Împără ția la urmă, din milă.
Tâlharul nu s-a mântuit ca un fiu care a mo ștenit din timp Împără ția Tatălui, ci ca un fiu risipitor
care nu a fost lăsat să moară de foame bătând la poarta Tatălui Bun în ultima clipă a vie ții sale.
Tâlharul de pe cruce nu a ajuns să se despătimească de propriile lui păcate și vicii, dar tot s-a
mântuit, prin pocăința cea mai de pe urmă.
De ce e important să te despătimești de propriile tale păcate și vicii încă din lumea aceasta ?!?
Pentru că aceasta este lucrarea fiilor ce sunt chema ți să mo ștenească Împără ția lui Dumnezeu
după făgăduință. Și această lucrare nu este o tărguială cu Dumnezeu, ci o iubire din recuno știn ță
după o înviere a sufletului cu mult înainte de ultima clipă a vie ții în această lume.
Smerenia și Pocăința îndelungată te sfin țesc.
Smerenia și Pocăința doar dinaintea mor ții te mântuiesc, dar nu te sfin țesc.
Cei ce suntem în Biserica lui Hristos suntem chema ți la mântuirea prin sfin țenie, adică prin lucrarea
despătimirii într-un timp mai îndelungat.
Însă noi nu știm câți dintre cei ce nu sunt în Biserica lui Hristos sau și dacă sunt dar nu au ajuns
să se despătimească, spun sau doar gândesc din toată inima lor un : <<Doamne iartă-mă !>> în
ultima clipă a vieții lor ... iar Bunul Dumnezeu, Creatorul lor, în bunătatea și în iubirea Lui
nemărginită, îi iartă chiar și atunci, ca pe tâlharul de pe cruce și îi mântuie ște, după mare mila Lui,
care nu voiește să piară nimeni, ci to ți să se mântuiască și la cuno știn ța Adevărului să vină, într-un
definitiv al lumii acesteia.
De aceea ne avertizează Mântuitorul Iisus Hristos să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni, că
nu știm noi tainele lui Dumnezeu cu fiecare om în parte, pe care El la adus de la nefiin ță la fiin ță și
îi poartă mereu de grijă prin Pronia Lui cerească.