METODOLOGIA ELABORĂRII LUCRĂRII DE LICENȚĂ

1. ASPECTE GENERALE PENTRU ÎNTOCMIREA UNEI LUCRĂRI DE LICENȚĂ

1.1. Ce este o lucrare de licență?

Lucrarea de licență -  constă într-un proiect amplu de cercetare, redactat de studenții
fiecărei facultăți la finalizarea studiilor universitare. Lucrarea se face sub îndrumarea unui cadru
didactic coordonator, respectând, pe parcursul elaborării și prezentării acesteia, cerințele impuse
de acesta. Lucrarea de licență urmărește să verifice atât capacitatea de discernământ intelectual a
studentului/studentei, cât și disciplina și rigoarea modului de redactare și prezentare a acesteia.
La fel ca si alte lucrări științifice, este asimilabila unei studii de cercetare, realizate la
sfârșitul ciclului de studii universitare, făcând dovada asimilării competentelor profesionale
impuse de procesul de cunoaștere științifică care trebuie să aibă ca țintă finala creația științifică
care nu este altceva decât crearea de cunoaștere.

1.2. Coordonatorul/Conducătorul științific

Elaborarea lucrării, necesită prezența unui conducător științific care de drept este unul din
profesorii din specialitatea de apartenență a subiectului lucrării.
Optând liber pentru un subiect, studentul trebuie să aleagă conducătorul științific cu mare
responsabilitate, nu trebuie să uite că succesul sau insuccesul său îi poate aparține lui, dar și
profesorului. Cu alte cuvinte, relația dintre student și coordonator trebuie să se fondeze pe
respect, pe dialogul deschis, pe înțelegere, si buna colaborare.
În echipa pe care o formează profesorul îndrumător cu studentul, categoric și acestuia din
urmă îi revin o serie de îndatoriri (obligații) a căror îndeplinire va condiționa în mod direct
calitatea lucrării de licență și, implicit, rezultatul obținut de către absolvent după susținere.
Aceste îndatoriri ale studentului se pot rezuma după cum urmează:
 să colaboreze cu profesorul îndrumător în alegerea temei, reflectând atent asupra
motivațiilor cu privire la tema respectivă;
  să stabilească împreună cu profesorul un calendar de elaborare a lucrării și să
respecte planul (cuprinsul) acesteia;
 să proiecteze, de comun acord cu profesorul, metodologia de realizare a unei
cercetări de teren adecvate temei care să confere valențe practice lucrării de licență;
 să țină cont de îndrumările profesorului coordonator;
 să predea coordonatorului științific un exemplar din lucrarea în varianta finală, în
vederea avizării, notării și întocmirii referatului cu propunerea spre susținere în fața comisiei de
examen.
 să țină cont de metodologia susținerii lucrării de licență, în sensul ca doar 25% din
sursele de informare sunt permise (copywriting).

1.3. Durata de elaborare

Este normal ca fiecare student să aibă o preferință pentru o anumită temă a lucrării de
licență.
Aceasta este determinată de experiența celor trei ani de studiu, de afinitatea cu un anumit
profesor, de studiile personale ale fiecăruia dintre studenți, de posibilitatea de documentare şi/sau
de sfaturile și recomandările colegilor absolvenți sau ale părinților
Găsirea unui domeniu preferat și a unui coordonator, trebuie parcursă în primele luni ale
anului III universitar. Până la finalul semestrului I, ar trebui să fie hotărâți asupra subiectului pe
care îl vor aborda în lucrarea de licență.

2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE UNEI LUCRARI DE LICENTA

2.1. Structura
Lucrarea de licență trebuie să fie structurată în trei părți:
1) Partea teoretică: o sinteză a referințelor teoretice legate de tema abordată, utilă pentru
a fundamenta instrumentarul metodologic al demersului de cercetare ce-l va întreprinde autorul;
la elaborarea acestei succinte prezentări a cadrului teoretic în care se circumscrie subiectul
lucrării de licență studentul se va folosi de cunoștințele însușite în anii de studiu universitari,
precum și de informațiile științifice culese și prelucrate din bibliografia consultată în acest scop.
2) Partea practică: o analiză diagnostic, ca rezultat al raportării părții teoretice la viața
reală; această parte, dezvoltată pe 1-2 capitole, reprezintă nucleul corpului lucrării de licență,
consistența lui fiind dată de proiectarea și realizarea unui studiu de caz, adecvat problemei
centrale pe care trebuie să o rezolve studentul.
3) Contribuția personală a autorului și originalitatea lucrării sale: este, pentru fiecare
student, o provocare pentru a-și dovedi nivelul de competență profesională la care a ajuns la
sfârșitul anilor de studiu universitar.
Structura planului lucrării de licență:
1. Cuprins
2. Introducere : 2-3 pagini
3. Parte teoretica (1-2 capitole): maximum 15 – 20 pagini/capitol
4. Parte practica (1-2 capitole): maximum 20 pagini
5. Parte finala cu concluzii, propuneri, recomandări: 5 pagini
6. Bibliografie
7. Anexe

2.2. Machetarea - aranjarea in pagina – cerințe de întocmire

A se vedea ,,Normele de tehnoredactare a lucrării de Licență,,
https://drive.google.com/file/d/1wraXH9xhYQJgZ-7Jymy1sz0j-Aqbk2F0/view

2.3. Utilizarea diacriticelor in cadrul lucrării

In cadrul lucrării utilizarea diacriticilor din limba română este obligatorie. In acest sens se
poate utiliza programul AUTOCORECT.
Acesta este un program foarte util tutor celor care vor un program capabil sa corecteze
texte in limba romana si sa adauge diacritice acolo unde este cazul. Deși aceasta este
funcționalitatea de baza, AutoCorect pune la dispoziția utilizatorului un editor de texte complet,
capabil să deschidă și să editeze toate formatele de fișiere importante.

3. EVALUAREA LUCRĂRII
Înainte de a preda lucrarea, dacă a rămas răgaz de timp până la scadență, ar fi util ca
studentul/absolventul să facă o evaluare a propriei lucrări, folosind grilele propuse de unii
specialiști. Aceste grile vor fi utilizate și de către îndrumătorul științific, dar este de presupus că
vor fi avute în vedere și de membrii Comisiei oficiale pentru examenul de licență. Într-o
încercare de selectare a Criteriilor de evaluare, se rețin următoarele:
I. EVALUAREA CONŢINUTULUI
 Conținutul lucrării prezentate corespunde titlului stabilit și avizat;
 Principalele probleme ale subiectului sunt tratate;
 Problemele teoretice sunt bine expuse, clare;
 Datele culese sunt bogate și coerente;
 Analizele făcute sunt pertinente, incomplete;
 Lucrarea nu conține plagiat;
 Lucrarea nu constă într-o simplă compilație;
 Referințele bibliografice au fost bine folosite în conținutul lucrării;
 Ideile dezvoltate sunt originale, interesante;
 Ideile sunt ilustrate prin exemple precise.
II. EVALUAREA METODEI
 Structura lucrării este anunțată, justificată şi respectată;
 Lucrarea posedă o introducere şi o concluzie;
 Titlurile reflectă conținutul părților, capitolelor și paragrafelor;
 Metoda de analiză este explicită, adecvată, nedefinită;
 Întrebările puse în cursul studiului au fost tratate;
 Noțiunile și conceptele utilizate sunt explicite, imprecise;
 Datele (exemplele studiilor de caz) sunt bine alese, inutile, în afara subiectului.
III. EVALUAREA FORMEI
 Prezentarea generală a lucrării este satisfăcătoare;
 Punerea în pagină este corectă, îngrijită, excelentă;
 Normele gramaticale sunt respectate (punctuația, reguli de ortografie și de acord);
 Anexele sunt utile, sau prost făcute, sau inexistente;
 Repartizarea paragrafelor este coerentă, logică;
 Expresia (stilul de redactare) corespunde cerințelor unei lucrări științifice, sau este
stângace (familială);
  Bibliografia este bogată, sau organizată, anarhic.
IV. EVALUARE GLOBALĂ
 Lucrarea este expeditiva, sau prost prezentată, sau neinteresantă;
 Este o simplă compilație, fără o adevărată analiză;
 Conține plagiat și contraadevăruri științifice;
 Este precisă, clară, agreabilă de citit;
 Cercetarea este originală, riguroasă și inovatoare;
 Merită felicitări și încurajări.

Conditii de tehnoredactare
Temele trebuie redactate cu editorul de text Microsoft Word, folosindu-se caractere
Times New Roman (TNR) de 12 puncte, aliniere la 1,5 rânduri , aliniat “justify”

Marginile paginii trebuie să fie de 2 cm – stânga şi 2 cm – dreapta, sus, jos.

Titlul fiecărui capitol va fi centrat și scris cu majuscule. Se vor folosi caractere Times
New Roman aldine (bold) de 14 puncte.

Toate subtitlurile vor fi aliniate la stânga si vor fi scrise cu caractere aldine (bold) de 12
puncte, prima literă majusculă. Lăsaţi câte un spaţiu liber înainte şi după subtitlu.

Bibliografie/ Bibliografia se notează la sfârşitul lucrării, astfel:

- pentru cărţi: numele autorului/autorilor, titlul cărții, locul publicării, editura, anul
publicării, ediţia. pentru articole din reviste: numele şi prenumele autorului, titlul articolului
(scris între ghilimele), titlul revistei (scris cursiv), numărul revistei, luna şi anul apariţiei,
paginile în care apare articolul

- pentru documente oficiale: legea/hotărârea/ordonanța, numărul și data publicării, titlul

documentului, Monitorul Oficial, numărul şi data publicării. De exemplu: OMFP nr. 1802/2014
Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate ,
publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014.

- se ordonează alfabetic după numele primului autor

 Recomandări:

- orice text care aparţine unui alt autor trebuie inserat in lucrare între ghilimele;

- numele autorului, titlul lucrării, locul apariţiei etc. trebuie menţionate în subsolul paginii
lucrării, cu indicarea precisă a paginii din carte/articol;