Scriitorii romantici redescoperă folcloul, istoria națională, participă la evenimentele social-politice

contemporane, transformându-le în surse de inspirație. Se refugiază în vis, în alte epoci, trăind puternice
nostalgii. Genul liric se remarcă prin retorism, prin accentuarea subiectivității. La nivel stilistic, se doresc
antiteza, metafora, hiperbola. În ceea ce privește speciile literare, se cultivă meditația elegia, satira,
poemul, iar fantastical, feericul, grotescul, urâtul devin categoriile estetice predilecte. Temele si
motivele literare predilecte sunt geniul, timpul, iubirea, natura, cosmogonia, obsesia idealului, moartea,
singurătatea, amintirea, luna, stelele, somnul. ,,formele deschise dovedesc imaginarul poetic romantic
bogat. În cadrul genului epic, modificările se observă la nivelul structurii personajului, perceput
exceptional, în situații excepționale ,,e un monstru în toate: un monstru de frumusețe sau de urâțenie,
de bunătate sau de răutate, ori de toate acestea amestecate,...e bizar, aberant, incomprehensibil.``
Poate întruchipa visătorul, însinguratul, geniul, damnatul, titanul, revoltatul. De la periferie și până la
snobismul palatlor, toate sunt transfigurate artistic în creațiile literare.Critica și satira se îndreaptă
asupra generației prezente scriitorilor, falselor valori, imitației. Dramaticul se află în progres, bazându-se
pe convingerile scriitorilor referitoare la rolul formative al teatrului, care impactează publicul. În această
perioadă devin repere de inspirație miturile, legendele populare, prezentate original. Se elimină
diferențele dintre vechile specii dramatice, tragedia și comedia, prin apariția dramei. În cadrul acesteia ,
grotesul și sublimul se topesc, teribilul și bufonul se amestescă într-o puternică libertate de exprimare.
Ne surprind personajele exotice provenite din diverse medii sociale și incluse în conflicte puternice,
nerezolvabile. Se observă tendința de a reda fidel societatea, atmosfera timpului. Bibliografie Călin,
Vera, Romantismul, București, 1975, Editura Univers Călinescu, George, CLasicism, romantism, baroc, în
Principii de estetică,București, 1968, E.P.L ROMANTISMUL ÎN ROMÂNIA Alexandru Maria Alexia, clasa
aV-a D Prof.coordonator Mihail Elena Romantismul apare în literatura noastră, după pacea de la
Adrianopole(1829), o dată cu deschiderea europeană. Sursele principale rămân -istoria neamului,
folclorul, dorința de eliberare națională și socială.,,Curierul românesc, ziarul editat de Heliade Rădulescu,
orientează literatura romînă spre romantism. Specificul romantismului românesc se observă prin
deschiderea spre valorile universale, prin lupta pentru îndeplinirea idealului de libertate. În prima etapă
a acestui curent literar sunt înscriși Vasile Cârlova, Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade
Rădulescu. Ei amestecă elementele clasice cu cele neoclasice, romantice, dezvoltând o poezie de
meditație filozofică cu accente patriotice, creații sociale. Heliade Rădulescu și Gr.Alexandrescu traduc pe
Byron, Lamartine și Hugo. Prin poemul Zburătorul, Heliade valorifică folclorul, miturile, conturând o
atmosferă fantastică. 65 Momentul 1840 este important pentru mișcarea romantică românească, iar
revista ,,Dacia literară, editată de Mihail Kogălniceanu reprezintă un manifest al romantismului
românesc, iar lupta împotriva imitației este evidentă. Pe fondul bogat al culturii populare dominat de
supranaturalul basmelor, de mituri, de motivul dorului și de comuniunea omului cu natura, romantismul
dezvăluie talente ascunse. Scriitorii acestei perioade Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Dimitrie
Bolintineanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri trăiesc istoria neamului și o prezintă în operele lor.
Folclorul reface poezia romantică românească prin culegerea de poezii a lui Alecsandri, accentuând
caracterul oral. Inspirația socială, adeseori regăsită la romantici, îmbină elementele realiste cu cele
romantice. Însemnările memorialistice ale lui Negruzzi, Alecsandri, Ion Ghica, includ note critice la
adresa societății. Din generația romantismului matur fac parte Odobescu, B.P.Hasdeu, primul amintind
în nuvele sale istorice de Walter Scott. B.P.Hasdeu, personalitate enciclopedică extinde studiul
folclorului, al lingvisticii și realizează drama romantică Răzvan și Vidra. Mihai Eminescu marchează
culmea romantismului românesc și așează literatura română alături de marii romantici, Byron, Heine,
Hugo, Lermontov. Comuniunea omului cu natura, viața ca vis, tema geniului, cosmogonia, motivele
îngerului, demonului, somnului, florii albastre ating perfecțiunea în versurile eminesciene. ,,Chipul” lui
Eminescu e suma mai multor chipuri, cee ace se vede foarte bine când îi răsfoiești caietele și când
contempli ansamblul operei lui.Poet, dar preocupat intens de filozofie…,prozator, journalist, autor al
unor proiecte de dramaturgie, Eminescu e, într-adevăr, omul deplin.(Adrian Pleșu).” Bibliografie Andrei
Pleșu, Sărbătorirea lui Eminescu, www.adevărul.ro Drimba, Ovidiu, Ionescu, Cristina, Lăzărescu,
Gheorghe, Romantismul în România în Literatura universală, E.D.P, București, 1998