CURS 1

Conceptul de sistem informatic și componentele acestuia

1. Conceptele fundamentale ale sistemului informatic
2. Relaţia dintre sistemele informatice şi organizaţie
3. Alte aspecte ce privesc sistemele informatice contemporane

Conceptul de sitem
Un sistem este format dintr-un grup de componente între care se stabilesc relaţii şi care
conlucrează spre un scop comun prin acceptarea de intrări şi producerea de ieşiri printr-un
proces de transformare.

Clasificarea sistemelor

1. Din punct de vedere ierarhic:

 Subsistem
 Suprasistem

2. Din punct de vedere relaţiei dintre sisteme:

 Sisteme deschise
 Sisteme închise
 Sisteme adaptive

Conceptul de sistem informațional

Sistemul informaţional este ansamblul de procedee şi mijloace de colectare, prelucrare
şi transmitere a informaţiei necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituţiilor,
ministerelor etc.

Tipuri de sisteme informaționale

 Sistemul informaţional manual (ce utilizează creionul şi hârtia);
 Sistemul informaţional informal (ce utilizează cuvintele);
 Sistemul informaţional formal (ce utilizează procedurile scrise);
 Sistemul informaţional bazat pe computer (sistemul informatic)
Conceptul de sistem informatic
Un sistem informatic este acela în care informaţia trece printr-un format digital - altfel
spus, se transformă, se prelucrează sau se exprimă într-o formă digitală.

Componentele unui sistem informatic

 Resursele umane
 Hardware
 Software
 Datele

Date și informații
 Datele sunt fapte brute sau observaţii în general despre fenomene fizice sau tranzacţii
comerciale. Datele au un caracter obiectiv şi sunt măsurabile prin caracteristicile lor.
 Pentru a fi mai valoroase şi mai uşor de utilizat datele trebuie prelucrate, devenind
informaţii, astfel informaţiile deja procesate, au un anumit înţeles şi sunt folositoare
utilizatorului.

Datele suferă un proces de adăugare de valoare prin:

 agregare, manipulare şi organizare
 analizarea şi evaluarea conţinutului lor
 utilizarea lor într-un context folositor pentru utilizator

Activităţile dintr-un sistem informatic

 Introducerea datelor;
 Procesarea datelor pentru obţinerea de informaţii;
 Ieşirea procedurilor informaţionale;
 Stocarea resurselor infomaţionale;
 Controlul performanţelor sistemului.

Sistemul informatic al organizației

Un sistem informatic pentru o organizație este o îmbinare între echipamentele
hardware, produsele software, infrastructura informațională şi personalul calificat care facilitează
procesul de planificare, control, coordonare şi luare a deciziei în cadrul acesteia.

Relaţia dintre sistemele informatice şi organizaţie

Sistemele informatice asigură infrastructura informaţională internă (Intranet) sau
externă, interorganizaţională (Extranet şi Internet) pentru necesităţile afacerii în:
 Asigurarea eficienţei operaţionale;
 Asigurarea unui management eficient;
 Asigurarea unui avantaj competiţional.

Sistemele informatice asigură suportul în:

 Elaborarea strategiilor de afaceri;
 Desfăşurarea proceselor comerciale;
 Îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi a culturii organizaţiei;
 Creşterea cifrei de afaceri şi a valorii organizaţiei într-un mediu dinamic, concurenţial.
Din punct de vedere individual-managerial sistemul informatic reprezintă:
 un mijloc important pentru asigurarea funcţionalităţii business-ului;
 un factor esenţial ce influenţează eficienţa operaţională, productivitatea angajaţilor şi a
relaţiei cu clienţii;
 o sumă de bază de informaţii care asigură luarea de decizii corecte;
 un mijloc de a dezvolta noi produse (servicii) ce asigură un avantaj competitiv;
 una din cele mai importante resurse ale organizaţiei şi de analiză a costului businessului.

Tendinţe în evoluţia organizaţiilor

Utilizarea Internetului la nivelul organizaţional local sau global

 Majoritatea organizaţiilor de business de nivel mediu sau mare şi-au dezvoltat sisteme
informatice la nivel global care utilizează Internetul.
 Pentru firmele mici şi mijlocii, Internetul devine un mijloc principal de comunicare, de
utilizare în activitatea comercială, de promovare etc.

Apariţia de organizaţii online

Tot ca o consecinţă a Internetului şi a globalizării se remarcă în prezent apariţia de forme
care îşi desfăşoară activitatea numai pe Internet având ca domeniu de activitate: distribuţia de
soft-uri, licitaţii, site-uri de distracţie etc.

Globalizarea
Relaţia Internet - globalizare poate fi privită ca o relaţie în care fiecare factor îl determină
pe celălalt. Prin utilizarea Internetului şi a extinderii globalizării au apărut tehnologiile Cloud, care
permit stocarea şi utilizarea unor informaţii proprii organizaţiei de business de oriunde din lume.
Reformularea procesului de business
 Procesul de business este format din orice grup de activităţi efectuate în scopul de a
produce un anumit rezultat specific orientat spre client sau spre piaţă.
 Într-o organizaţie modernă tehnologia informaţiei se impune determinând noi orientări şi
utilizarea de mijloace din ce în ce mai sofisticate precum inteligenţă artificială, sistemele
expert etc
 CURS 2

Tipuri şi categorii de sisteme informatice (1)

1. Evoluția sistemelor informatice
2. Modalităţi de structurare a sistemelor informatice
3. Sisteme informatice la nivel global
4. Managementul sistemelor informatice la nivel global
5. Organizaţiile globale şi sistemele informatice

Evoluția sistemelor informatice

 Anii ’50 – ’60: Prelucrarea electronică a datelor
 Anii ’60 - ’70: Managementul sistemelor informatice
 Anii ’70 - ’80: Sistemele pentru fundamentarea deciziei
 Anii ’80 - ’90: Sisteme orientate înspre utilizator
 Anii 2000-2010: Sisteme informatice strategice şi globale
 Anii 2010-2020: Sisteme informatice colaborative şi neuroeconomice

Anii ’50 – ’60

 Prelucrarea electronică a datelor
 Rolul sistemelor informatice era de a procesa tranzacţiile, de a întreţine (edita)
înregistrările şi de a oferi diverse rapoarte.

Anii ’60 - ’70

 Managementul sistemelor informatice
 Acest mod de organizare avea rolul de a oferi managerilor (ca utilizatori ai sistemelor
informatice) diverse rapoarte predefinite de management care le ofereau informaţiile
necesare pentru luarea deciziilor.

Anii ’70 - ’80

 Sistemele pentru fundamentarea deciziei
 Aceste sisteme nou apărute aveau rolul de a oferi managerilor utilizatori un suport ad-hoc
pentru fundamentarea deciziei. Acest suport era croit pentru anumite probleme specifice
şi era mijlocit de compartimente specializate (alcătuite din informaticieni).

Anii ’80 - ’90

 Sisteme orientate înspre utilizator
 Sisteme de prelucrare pentru utilizator
 Sisteme informatice pentru nivelul executiv
 Sisteme expert

Anii 2000-2010
 Sisteme informatice strategice şi globale
 Sistemele informatice strategice
 Sisteme informatice globale
Anii 2010-2020
 Sisteme informatice colaborative şi neuroeconomice
 Sistemele informatice colaborative
 Sisteme informatice neuronale

Modalităţi de structurare a sistemelor informatice

 Sistemele informatice din prezent pot fi construite în aşa fel încât să poată fi utilizate atât în
mod centralizat cât şi descentralizat în activităţile operaţionale şi de luare a deciziei.

Avantajele centralizării
 se pot conecta toate componentele unei organizaţii prin reţele de comunicaţii ce oferă
managementului posibilitatea de a centraliza procesul de luare a deciziei (deciziile ce erau
luate la nivelul de jos);
 se poate promova centralizarea operaţiilor ceea ce duce la reducea numărului de birouri,
depozite şi alte spaţii de muncă.

Avantajele descentralizării
 utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe puncte de lucru ce oferă
managerilor de vârf posibilitatea de a delega deciziile către nivelele inferioare de management;
 managementul poate descentraliza activitatea operaţională prin creşterea numărului de
grupuri care au acces la informaţie şi comunicaţie.

Tendinţe în structurarea sistemelor informatice

 Extinderea sistemului informatic de la nivelul unui compartiment la nivelul întregii
organizaţii.
 Descentralizarea mai ales că au apărut reţelele de calculatoare ce puteau fi accesate de
orice utilizator
 Externalizarea: tendinţa de a transfera funcţiile sistemelor informatice altor organizaţii
din afară ca integratori de sistem.

Organizaţiile şi tehnologia informaţiei

 Oamenii
 Activităţile
 Tehnologia
 Cultura
 Structura organizaţională
Oamenii
 Managerii sunt persoane individuale cu preferinţe diverse în domeniul informaţiilor
precum şi cu posibilităţi mai mari sau mai mici de a le utiliza.
 Un sistem informatice va trebui să ofere acele informaţii care se apropie cel mai mult de
necesităţile şi dorinţele acestora.

Activităţile
 Activitățile desfășurate într-o organizație devin în timp din ce în ce mai complexe şi
ineficiente.
 Tehnologia informaţiei are un rol major în simplificarea activităţilor şi creşterea eficienţei
organizaţiei.

Tehnologia
 Sistemele informatice se află într-o continuă expansiune şi devin din ce în ce mai
sofisticate.
 Este nevoie ca în desfăşurarea activităţilor, nu tehnologia informaţiei să dicteze necesarul
de informaţie ci utilizatorii.
 Se impune ca managementul să se acomodeze cu structura şi cultura fiecărei organizaţii.

Cultura
 Organizaţiile şi componentele lor dispun de o cultură care este împărtăşită atât de
manageri cât şi de ceilalţi angajaţi.
 Toţi dispun de un set unic de valori organizaţionale şi de stiluri care pot varia de la cele
informale până la cele prea formale.
 Sistemele informatice precum şi produsele informaţionale trebuie să fie adaptate la aceste
cerinţe.

Structura organizaţională
 Organizaţiile îşi structurează managementul, angajaţii şi activităţile, în grupuri (subunităţi)
organizaţionale.
 Funcţiile sistemelor informatice trebuie structurate în aşa fel încât toate grupurile
organizaţionale să beneficieze de produsele informaționale necesare eficientizării
activităţii proprii.

Managementul sistemelor informatice la nivel global

 Activitățile sistemelor informatice ale organizațiilor de business trebuie să răspundă
nevoilor şi cerințelor existente la nivel global şi trebuie astfel dimensionate încât să fie
armonizate în relație cu mediul cultural, politic şi geografic în care organizația își
desfășoară activitatea.
 Caracteristicile unor astfel de sisteme informatice se referă la strategiile de afaceri,
managementul datelor, aplicaţiile folosite, dezvoltarea de sisteme şi platformele
tehnologice specifice mediului în care sunt utilizate.

Aspectele politico-economice
 Multe ţări au o legislaţie proprie care reglementează sau chiar interzic transferul de date
dincolo de graniţele naţionale;
  Taxele, restricţiile sau chiar interzicerea exportului de hardware şi software către anumite
ţări;
 Legi locale care reglementează nivelul valorii adăugate dacă produsul se vinde acolo;
 Acordurile comerciale bilaterale care specifică nivelul profitului care trebuie cheltuit în
ţara în care a fost obţinut.

Aspectele culturale
 diferenţe de limbaj
 manifestări culturale
 obiceiuri
 atitudini sociale
 stiluri de muncă
 relaţii de afaceri etc.

Aspectele geo-economice
 distanţele mari;
 fusul orar;
 lipsa de facilităţi în domeniul telecomunicaţiilor (din unele ţări);
 lipsa de specialişti locali;
 costul vieţii şi costul muncii;

Organizaţiile globale şi sistemele informatice

 Aplicaţii la nivel global
 Platforme tehnologice globale
 Dezvoltarea de sisteme globale

Aplicaţiile la nivel global includ

 clienţii
 resursele existente
 produse concurente
 colaborarea intraorganizaţională şi interorganizațională
 operaţiile de lucru

Platforme tehnologice globale (infrastructura tehnologică)

 alegerea echipamentelor hardware
 alegerea produselor software
 alegerea reţelelor de comunicaţii

Strategiile de dezvoltare a unor sisteme globale trebuie să includă:

 transformarea aplicaţiilor utilizate la nivel local în aplicaţii utilizate la nivel global;
 pregătirea unei echipe multinaţionale care să asigure dezvoltarea de sisteme informatice
în condiţiile de utilizare locală la fel ca şi la nivelul sediului central;
 dezvoltări paralele de sistem – în care părţi ale sistemului vor fi dezvoltate la nivel local
iar altele la nivelul sediului central.
 CURS 3

Tipuri şi categorii de sisteme informatice (2)

1. Categorii de sisteme informatice
2. Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor
3. Sistemele informatice de management
4. Sistemele pentru fundamentarea deciziei
5. Sisteme informatice pentru nivelul executiv

Categorii de sisteme informatice

Sistemele informatice joacă un rol important în a asigura suportul activităţilor manageriale şi
operaţionale în business. Acestea se pot clasifica în două categorii:
 Sisteme informatice operaţionale
 Sisteme informatice pentru management

Sistemele informatice operaţionale cuprind

 sisteme informatice operaţionale
 sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor
 sisteme pentru controlul proceselor
 sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei

Sisteme informatice pentru management cuprind

 sisteme informatice pentru management (în general);
 sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
 sisteme informatice pentru activitatea executivă.

Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor (SPT)

 Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor întreţin înregistrările de rutină ale activităţii
organizaţiei cum ar fi evidenţa vânzărilor, sistemele de rezervări, contabilitate operativă,
evidenţă bancară etc.
 Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor sunt utilizate mai ales de funcţionari care au puţine
(sau nu au deloc) atribuţii de management.

Sistemele informatice de management (SIM)

 Aceste sisteme oferă informaţii managerilor prin generarea de rapoarte necesare activităţii
de zi cu zi sau rapoarte care vor fi utilizate în luarea deciziilor strategice.
 Sistemele informatice de management sunt utilizate şi pentru depistarea de probleme sau
oportunităţi.
Exemple: analiza bugetului, rapoarte de personal, rapoarte agregate ale vânzărilor.

Sistemele pentru fundamentarea deciziei (SFD)

 Acestea sunt sisteme bazate pe computer care oferă un sprijin informaţional interactiv
managerilor în timpul procesului de luare a deciziei.
Sistemele pentru fundamentarea deciziei utilizează:
 Modele analitice
 Baze de date specializate/ Big data
  Modele interactive (bazate pe computer)
 Modele neuronale

Rețelele neuronale artificiale (RNA)

 Rețelele neuronale artificiale (RNA, în engleză: ANN de la artificial neural network) sunt o
ramură din știința inteligenței artificiale, și constituie totodată, principial, un obiect de
cercetare și pentru neuroinformatică.
 Rețelele neuronale artificiale caracterizează ansambluri de elemente de procesare simple,
puternic interconectate și operând în paralel, care urmăresc să interacționeze cu mediul
înconjurător într-un mod asemănător creierelor biologice și care prezintă capacitatea de a
învăța.

Rețelele neuronale artificiale (RNA

 Majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu definirea rețelelor neuronale artificiale ca rețele
de elemente simple puternic interconectate prin intermediul unor legături numite
interconexiuni prin care se propagă informație numerică.
 Originea acestor rețele trebuie căutată în studierea rețelelor bioelectrice din creier formate
de neuroni și sinapsele acestora. Principala trăsătură a acestor rețele este capacitatea de a
învăța pe bază de exemple, folosindu-se de experiența anterioară pentru a-și îmbunătăți
performanțele.

Domeniile în care RNA realizează modele eficiente sunt:

a. Aproximări de funcții
b. Predicții ale unor serii temporale
c. Clasificări
d. Recunoaștere de tipare
e. Recunoaștere vocală
f. Scanarea retinei
g. Învățarea robotului care se verifică în mod constant cu un om

Implementări ale RNA în bussines:

a. previziuni financiare
b. controlul proceselor industriale
c. cercetări de piață
d. validări de date pe bază de clasificări și de tipare
e. management de risc
f. previziuni de marketing

Componentele unui SFD includ

 Elementele hardware
 Elementele software
 Date
 Modelul de prelucrare
 Resursele umane
Cele mai utilizate programe pentru SFD sunt:
 Programele de baze de date. Sunt programe specializate care permit crearea, utilizarea şi
întreţinerea bazelor de date integrate ale unui sistem de fundamentare a deciziilor
 Programele de calcul tabelar. Sunt tot programe specializate care oferă cele mai multe facilităţi
în elaborarea de modele analitice, interactive care utilizează numeroase variabile.

Utilizarea unui SFD implică patru tipuri de modele analitice de bază:

 Analiza What-if
 Analiza senzitivităţii
 Analiza Goal-seeking
 Optimizările

Analiza What-if
În acest tip de model utilizatorul modifică variabilele utilizate sau/şi relaţiile dintre variabile
şi apoi observă rezultatul acestor schimbări în valorile altor variabile.

Analiza senzitivităţii
Acest tip de model reprezintă un caz special de analiză What-if. Astfel o valoare a unei variabile
este schimbată în mod repetat iar rezultatele sunt observate în modificările celorlalte variabile.
De cele mai multe ori se utilizează atunci când decidenţii sunt nesiguri în estimările făcute asupra
modificărilor unor variabile cheie.

Analiza Goal-seeking
Acest model reprezintă o viziune răsturnată de analiză What-if. În loc să se observe cum
modificările unei variabile afectează celelalte variabile, modelul Goal-seeking stabileşte o valoare
ţintă pentru o variabilă şi face schimbări asupra celorlalte variabile până ce valoarea ţintă a fost
atinsă.

Optimizările
Optimizările reprezintă o extensie deosebit de complexă a unei analize Goal-seeking. Astfel se
urmăreşte ca în loc de stabilirea unei valori ţintă să se obţină o valoare optimă pentru una sau mai
multe variabile în condiţiile existenţei mai multor constante (sau restricţii). Se fac schimbări
repetate în funcţie de constantele folosite până când se găsesc cele mai bune valori pentru
variabilele ţintă

Sisteme informatice pentru nivelul executiv (SIE)

 Sistemele informatice pentru nivelul executiv se focalizează asupra informaţiilor strategice
necesare managementului de vârf.
 Scopul acestor sisteme este de a oferi factorilor de decizie de la nivelul de vârf accesul imediat
şi facil la informaţiile necesare realizării scopurilor strategice ale organizaţiei.

Caracteristicile SIE
 Utilizarea de reţele de calculatoare
 Soft-ul SIE utilizează sistemul de telecomunicații, iar soft-ul de baze de date oferă acces la
informaţiile din mediul intern sau extern şi un acces instantaneu la interogări
 Oferă o mare varietate de informaţii privitoare la situaţia prezentă a organizaţiei cât şi
estimările privind situaţia viitoare
 SIE oferă posibilitatea de a modela analitic şi a evalua alternativele pentru sistemele pentru
fundamentarea deciziei
 Informaţiile oferite de SIE pot fi prezentate în forma dorită de manager.

Prelucrările analitice online (OLAP)

 Sistemele informatice pentru management (SIM), sistemele pentru fundamentarea deciziei
(SFD) şi sistemele informatice pentru nivelul executiv (SIE) au posibilitatea de a consulta şi
manipula în mod interactiv un volum mare de date, chiar la nivel de detaliu şi din perspective
diferite.
 Datele pot fi accesate de la nivel local, din cadrul altor departamente prin intermediul reţelei
interne a organizaţiei sau online din alte zone geografice unde organizaţia mai are sedii.

Prelucrările analitice cuprind

Consolidation. Permite combinarea datelor, agregarea şi stabilirea de legături între ele.
Această prelucrare poate fi de la o însumare simplă până la obţinerea de grupări complexe.
Drill-down. Implică o analiză reversivă pornind de la datele generale până la sursă (detaliu).
Se compară astfel datele agregate în mod ierarhic pe perioade de timp diferite.
Slicing and dicing. Recurge la analiza unei mari baze de date din mai multe puncte de vedere.
Datele sunt prelucrate de-a lungul unei axe de timp pentru a analiza trendul şi a găsi modele.

Data mininig
 Aceasta reprezintă procesul de colectare, căutare şi analiză unui volum mare de date cu
scopul de a descoperii legături între informaţiile existente, tipare de comportament ale
consumatorilor, anomalii ale procesului de business sau tendinţe de consum.
 În procesul de căutare şi analiză sunt utilizate instrumente de analiză statistică şi elemente
de inteligenţă artificială combinate cu metode de gestiune a bazelor de date.

Procesul data mininig include

 Curăţarea datelor
 Integrarea datelor
 Extragerea datelor
 Transformarea datelor

Tipuri de rapoarte
 Rapoartele periodice. Sunt o formă clasică de date aranjate într-un format prestabilit;
 Rapoartele excepţionale. Sunt oferite când apar evenimente neprevăzute;
 Rapoarte la cerere. Sunt produse atunci când sunt solicitate în forma dorită.
 CURS 4

Proiectarea şi implementarea de sisteme informatice

1. Utilizarea elementelor teoriei sistemelor ca un mijloc ce asigură coerenţa etapelor
2. Investigarea sistemului
3. Analiza sistemului
4. Proiectarea sistemului
5. Implementarea sistemului
6. Întreţinerea sistemului

Studiul unei probleme şi găsirea unor soluţii implică următoarele activităţi:

 Cunoaşterea şi definirea problemei;
 Elaborarea de soluţii alternative şi evaluarea lor;
 Selectarea celei mai bune soluţii;
 Design-ul sistemului;
 Implementarea şi evaluarea sistemului.

Cunoaşterea şi definirea problemei

 Aceasta implică separarea problemelor de simptome, determinarea obiectivelor, stabilirea
constantelor şi evaluarea problemei într-un context sistemic sau o viziune sistematică.

Elaborarea de soluţii alternative şi evaluarea lor

 Pentru a construi variante alternative se pot folosi soft-uri de simulare (programe pentru
fundamentarea deciziei).
 Scopul evaluării este de a determina care dintre soluţii îndeplineşte condiţiile.

Selectarea celei mai bune soluţii

 Odată ce toate soluţiile alternative au fost evaluate se poate face o comparaţie între ele, iar
apoi se poate selecta cea mai bună dintre ele.
 Dacă se folosesc criterii multiple de comparaţie, selecţia celei mai bune soluţii devine un
proces dificil care necesită algoritmi speciali de alegere a soluţiei optime.

Design-ul sistemului
 Această etapă implică elaborarea unor specificaţii şi mai apoi a unui plan (program) de
implementare.
 Specificaţiile elaborate vor conţine descrieri detaliate ale caracteristicilor personalului,
programelor software, a echipamentelor hardware, a resurselor de date necesare precum şi a
alternativelor şi activităţilor necesitate de sistemul informatic.

Implementarea şi evaluarea sistemului

 În cazul implementării sistemului se vor specifica resursele, activităţile precum şi timpul
necesar. Pasul final este de a monitoriza soluţia adoptată şi a o evalua.
Ciclul dezvoltării de sisteme informatice

Investigarea sistemului
Această investigaţie poate include studii preliminare ale sistemului informatic propus care vor
urmări:
 determinarea faptului că există sau nu o problemă;
 elaborarea unui studiu de fezabilitate;
 dezvoltarea unui plan de management.

Fezabilitatea poate fi
 fezabilitate organizaţională
 fezabilitate economică
 fezabilitate tehnică
 fezabilitate operaţională

Analiza sistemului existent

Analiza sistemelor reprezintă un studiu asupra necesităţilor informaţionale ale utilizatorului final.
Ea implică studii detaliate privind:
 informaţiile necesare pentru organizaţie şi utilizatorii finali;
 activităţile, resursele şi produsele existente în cadrul sistemului informatic prezent.

Analiza organizaţională
Urmăreşte evaluarea sistemelor organizaţionale precum şi a mediului organizaţiei.În general,
implică un studiu detaliat asupra:
 mediului;
 structurii managementului;
 personalului;
 business-ului;
 sistemelor înconjurătoare;
 sistemele informatice prezente.
Analiza sistemului existent
Aceasta analiză implică studiul activităţilor, resurselor şi produselor. Se analizează modul în care:
 sistemul actual utilizează echipamentele hardware, produsele software, personalul;
 sunt convertite activităţile, resursele şi produsele existente în produse informatice;
 se efectuează introducerea, transmiterea, prelucrarea şi controlul datelor.

Analiza necesităţilor patrimoniale

 determinarea necesităţilor informaţionale;
 determinarea posibilităţilor prezente de prelucrare a informaţiilor;
 elaborarea unui necesar funcţional.

Proiectarea sistemului
Proiectarea (design-ul) sistemului specifică modul în care sistemul îşi va atinge obiectivele.
Proiectarea sistemului cuprinde trei activităţi:
 designul interfaţei cu utilizatorul;
 datele utilizate;
 procesul.

Design-ul interfaţei
Interfaţa cu utilizatorul se referă la interacţiunea ce va avea loc între utilizatorul final şi program
(aplicaţie) și cuprinde:
 ecranele de afişare;
 dialogurile interactive calculator/utilizator;
 formulare de introducere a datelor; documente, rapoarte.

Structurarea datelor
Structurarea datelor se referă la structura bazei de date şi a fişierelor ce vor fi utilizate de noul
sistem informatic. În acest caz trebuie avut în vedere:
 atributele sau caracteristicile entităţilor (obiecte, oameni, locuri, evenimente) prin care
sistemul informatic propus îşi atinge scopul;
 relaţiile care se stabilesc între aceste entităţi;
 specificarea elementelor prin care fiecare entitate va fi urmărită de către sistemul
informatic propus;
 stabilirea condiţiilor pentru ca datele utilizate să fie valide.

Implementarea sistemului
Activităţile principale ale procesului de implementare sunt:
 Achiziţionarea de software, hardware şi servicii;
 Dezvoltarea de software;
 Pregătirea (trainingul) personalului;
 Elaborarea documentaţiei de sistem;
 Elaborarea sistemului pilot.

Achiziţionarea de software, hardware şi servicii

Furnizorii de servicii informatice pot fi:
 Producătorii de echipamente de calcul;
  Distribuitorii de echipamente de calcul;
 Integratorii de sisteme;
 Consultanţii independenţi (ca persoane individuale).

Evaluarea echipamentele hardware

 performanţe;
 cost;
 disponibilitate;
 compatibilitate;
 modularitate;
 tehnologie;
 ergonomie;
 relaţia cu mediul;
 relația cu software;
 service şi documentare.

Evaluarea pentru software

 eficienţă;
 flexibilitate;
 securitate;
 limbă;
 hardware;
 cost;
 disponibilitate;
 compatibilitate;
 tehnologie;
 documentaţie;
 ergonomie;
 suport.

Evaluarea serviciilor informatice

 performanţe
 dezvoltarea de sisteme
 întreţinere
 training
 back-up
 accesibilitate
 hardware
 software

Întreţinerea sistemului
 În general, întreţinerea sistemului priveşte testarea, documentarea, trainingul şi activităţi
activităţile de monitorizare, evaluare şi modificare operaţională a sistemului.
Testarea sistemului
 testarea hardware-ului şi a conexiunulor;
 testarea şi modificarea (dacă e cazul) a programelor;
 testarea procedurilor de prelucrare a informaţiilor.

Documentarea
 manuale pentru procedurile operaţionale;
 mostre de formulare pentru introducerea datelor;
 mostre de rapoarte.

Trainingul
 pregătirea introducerii datelor
 pregătirea procedurilor de lucru
 pregătirea personalului în înţelegerea necesităţii sistemului
 pregătirea specifică pentru anumite elemente de hardware şi software

Întreţinerea propriu zisă

 postimplementarea care vine să asigure că sistemul îşi îndeplineşte obiectivele şi corespunde
aşteptărilor
 efectuarea de corecţii în dezvoltarea sau utilizarea sistemului care include şi o revizuire
periodică sau un audit pentru sistem, pentru a se asigura că sistemul funcţionează
corespunzător
 efectuarea de schimbări în sistem datorate modificării mediului de afaceri sau a activităţii în
general.
 CURS 5

Modelarea în sistemele informatice

1. Definirea modelelor
2. Clasificarea modelelor
3. Componentele modelelor matematice
4. Elaborarea şi utilizarea modelelor în sistemele pentru fundamentarea deciziei
5. Modelul Cash-Flow
6. Modelul (analiza) What-If

Definirea modelelor
 Modelele reprezintă abstractizări ale sistemelor
 Un model este o reprezentare simplificată sau abstractizată a unei realităţi (un obiect sau
un fenomen din lumea reală).
 Modelele sunt nişte înlocuitori ai sistemului real care surprind esenţa şi nu detaliile
sistemului real

Definirea modelelor pentru fundamentarea deciziei

 Modelele pentru fundamentarea deciziei sunt abstractizări cantitative sau logice ale
realității create şi utilizate pentru a ajuta o persoană să ia o decizie.

Clasificarea modelelor
Modelele se pot clasifica în funcţie de:
 Gradul de abstractizare
 Complexitate
 Gradul de incertitudine

După gradul de abstractizare modelele pot fi:

 modele iconice
 modele analogice
 modele matematice

Componentele modelelor matematice

Modelele matematice utilizează trei componente:
 variabilele controlabile (variabile de decizie)
 variabilele necontrolabile
 variabilele rezultat

Componentele modelelor matematice

Modelele utilizate în SFD au următoarea structură:

 secţiune de introducere a datelor
 secţiune logică
 secţiune de generare de rapoarte
Modelele sunt utilizate pentru:
 previziunea performanţelor sistemului modelat;
 simularea viitorului (deoarece în cazul simulării, alternativele sunt mai uşor de analizat);
 ca un ajutor în procesul de comunicare a mediului decizional către ceilalți membrii ai
organizaţiei ;
 pentru analiza unui număr mai mare de variante;
 pentru a îmbunătăţi performanţa unui sistem folosind analiza What-if.

Elaborarea modelelor
 Modelarea este un proces iterativ care începe cu un model simplu iar pe măsură ce sa
aprofundează relaţiile între variabile (sau se adaugă noi variabile) modelul se rafinează şi
complexitatea sa creşte.

Paşii de urmat în elaborarea unui model sunt:

Elementele luate în considerare în elaborarea modelelor sunt:

 distincţia dintre elementele sistemului modelat şi mediul extern al sistemului;
 introducerea în model a acelor elemente care au relevanţă asupra deciziei;
 cu cât se utilizează mai multe variabile cu atât volumul datelor colectate va creşte şi va
creşte şi complexitatea modelului;
 la cel mai de jos nivel doar câteva variabile sunt importante deoarece, doar câteva pot fi
controlate;
 la cel mai de sus nivel sunt mult mai multe variabile controlabile, dar în aceiaşi măsură
apar şi mai multe variabile necontrolabile;

Principiile construirii de modele sunt:

 relevanţa;
 acurateţea;
 agregarea;

Pentru construcţia de modele se pot folosi următoarele tehnici:

 descompunerea modelului general în submodele (în funcţie de caracteristici, activitate,
timp etc.);
 specificarea modului în care interacţionează variabilele controlabile şi cele necontrolabile
pentru fiecare submodel (utilizarea analizei regresionale, modele econometrice, estimări
subiective);
 elaborarea de previziuni pentru toate variabilele necontrolabile folosind abordări
intuitive, subiective sau matematice (analiza regresională, utilizarea seriilor de timp, etc.)
 stabilirea restricţiilor care limitează valorile variabilelor controlabile.
Modelele sunt influenţate din punct de vedere calitativ de:
 natura mediului în care acționează sistemul
 modul în care interacționează componentele sale
 modul de comportare al oamenilor

Tipuri de variabile
 variabile binare;
 variabile discrete;
 variabile continue.

O altă clasificare a variabilelor, le împarte în:

 variabile aleatoare;
 variabile exogene.

Modelul Cash-Flow. Variabilele controlabile

 Preţul
 Cheltuieli de operare (producţie, comercializare, etc.)
 Metodele de plată

Modelul Cash-Flow. Variabilele non-controlabile

 Preţul competitorilor
 Rata inflaţiei
 Vânzările
 Cererea

Modelul Cash-Flow. Variabilele rezultat

 Nivelul cash-ului la sfârşitul perioadei
 Împrumuturile pe termen scurt

Paşii de urmat în dezvoltarea modelului sunt următorii:

1. determinarea relaţiilor dintre variabilele controlabile şi cele necontrolabile
2. descompunerea modelului general în sub-modele
3. elaborarea de previziuni pentru variabilele necontrolabile
4. stabilirea restricţiilor pentru variabilele controlabile

Determinarea relaţiilor dintre variabilele controlabile şi cele necontrolabile

 Preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de operare ?
 Care este relaţia dintre inflaţie şi preţul competitorului ?
 Care este relaţia dintre preţul nostru şi preţul competitorului asupra vânzărilor noastre şi
asupra nivelului cash-ului?
 Care este impactul inflaţiei asupra cheltuielilor de operare şi asupra nivelului cash-ului ?

Descompunerea modelului general în sub-modele

 lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi necontrolabile după care orientarea
se mută către variabilele rezultat
 lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se mută spre celelalte variabile
Elaborarea de previziuni pentru variabilele necontrolabile:
 Care va fi rata inflaţiei în anul următor?
 Care va fi preţul competitorului?
 Care va fi nivelul vânzărilor noastre?
 Preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de operare?

Stabilirea restricţiilor pentru variabilele controlabile:

 capacitatea de producţie
 încasările (din datorii)
 preţul

Modelul (analiza) What-if

 Analiza What-if este procesul prin care se schimbă variabilele unui model, efectuând
scenarii multiple privind posibilităţilor de evoluţie ale modelului.

Variante What-If
 What-If pentru variabilele controlabile
 What-If pentru variabilele necontrolabile

Metodele de lucru în cazul analizei What-If:

 lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se mută spre celelalte variabile
 lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi acţiunea se mută spre variabile
rezultat.
 CURS 6

Inteligenţa artificială şi sistemele expert

1. Domeniile de utilizare a sistemelor expert
2. Componentele unui sistem expert
3. Aplicaţii ale sistemelor expert
4. Dezvoltarea de sisteme expert
5. Criterii pentru evaluarea sistemelor expert

Domeniile de utilizare a sistemelor expert includ:

 aplicaţii în domeniul ştiinţelor cognitive
 aplicaţii în ştiinţa computerelor
 robotică
 interfeţe naturale

Aplicaţii în domeniul ştiinţelor cognitive

 Acest domeniu al sistemelor expert este fundamentat pe cercetările din domeniul biologiei,
neurologiei, psihologiei, matematicii şi a altor discipline conexe.

Aplicaţiile din domeniul ştiinţelorcognitive includ:

 sistemele expert propriu zise
 sistemele de învăţare adaptivă
 sistemele care utilizează logica fuzzy

Sistemele expert
 Un sistem expert este un sistem informatic care utilizează cunoştinţele într-un domeniu
foarte specializat, domeniu în care sunt utilizaţi de obicei consultanţi umani.
 Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o bază de cunoştinţe şi nişte modele software care
apelează la informaţiile din baza de cunoştinţe iar în urma prelucrării transmit (oferă)
răspunsuri la întrebările utilizatorului.

Sistemele de învăţare adaptivă

 Un sistem de acest tip este definit ca un sistem informatic care îşi poate schimba
comportamentul în funcţie de informaţiile primite din mediul în care operează.

Sistemele care utilizează logica fuzzy

 Sistemele fuzzy sunt sisteme informatice care pot prelucra date incomplete sau parţial
corecte.
 Aceste sisteme pot rezolva probleme nestructurate care nu dispun de cunoştinţe complete
oferind răspunsuri în acelaşi mod ca oamenii.

Aplicaţii în ştiinţa computerelor

 arhitecturi ce permit procesarea paralelă
 procesarea la nivel simbolic
 reţelele neuronale
Robotica
 Inteligenţa artificială, ingineria şi filozofia sunt disciplinele de bază ale roboticii.
 Acestea permit construcţia de maşini care dispun de sisteme expert şi sunt controlate de
computer desfăşurând activităţi umane.
 Aplicaţiile includ percepţia vizuală, mişcarea, dexteritatea şi navigaţia.

Interfeţele naturale
 limbajele naturale
 interfețele multisenzoriale
 recunoaşterea vocală
 recunoașterea formelor
 realitatea virtuală
 Limbajele naturale sunt limbaje de programare foarte apropiate de limbajul uman, fiind
considerate limbaje de nivel foarte înalt.
 Interfeţele multisenzoriale sunt facilitate de posibilităţile computerelor de a recunoaşte o serie
de mişcări umane şi pe această bază de a opera.
 Recunoaşterea vocală este reprezentată de capacitatea sistemului de a recunoaşte vocea
utilizatorului şi de a executa comenzi pe baza acesteia.
 Recunoaşterea formelor reprezintă capacitatea computerelor de a percepe şi clasifica diferite
forme prin descompunerea şi reducerea la formele geometrice cunoscute. Este utilizată în
aplicaţii de vedere artificială (robotică), cât şi în aplicaţii de recunoaştere facială.
 Realitatea virtuală este definită de utilizarea de interfeţe multisenzoriale om-computer care
oferă posibilitatea utilizatorului uman să experimenteze relaţii cu obiecte simulate de
computer, entităţi, spaţii sau “lumi” ca şi cum ar exista în mod real – denumite şi cyberspaţiu
sau realitate artificială.

Definiţia sistemelor expert

 Un sistem expert este un sistem informatic care utilizează o bază de cunoştinţe şi un soft
specific pentru a oferi consultanţă într-un domeniu specific pentru a rezolva o problemă
dată folosind un raţionament similar cu cel uman.

Componentele unui sistem expert

 Baza de informaţii
 Resursele software
 Resursele hardware
 Resursele umane

Aplicaţii ale sistemelor expert

 Managementul deciziei
 Design
 Monitorizare / control de procese
 Diagnostic
 Instruire
 Identificarea erorilor
 Documentare
Dezvoltarea de sisteme expert
 Ce aplicaţii corespund sistemelor expert?
 Ce avantaje şi ce dezavantaje trebuie avute în vedere la elaborarea sistemului expert?

Avantajele oferite de utilizarea sistemelor expert

 oferă informaţii provenite de la mai mulţi experţi (cunoaştere);
 sunt mai rapide şi mai consistente decât un expert uman;
 sunt disponibile tot timpul şi nu obosesc;
 sunt mai eficiente;

Dezavantajele utilizării sistemelor expert

 au un domeniu de utilizare foarte specific;
 nu au posibilitatea de a învăţa;
 au costuri ridicate de dezvoltare.

Structura logică esenţială a unui sistem expert

Conținutul unui sistem expert realizat cu ajutorul programelor de calcul tabelar

 zona de identificare şi documentaţie
 zona de intrare de date
 zona de lucru
 zona de ieşire
 zona de macrouri

Criterii pentru evaluarea sistemelor expert

 acurateţea
 claritatea
 flexibilitatea
 auditabilitatea
 CURS 7

Tehnologii inteligente de vârf utilizate în luarea deciziilor

1. Rețelele neuronale
2. Logica fuzzy
3. Algoritmii genetici
4. Agenţii inteligenţi
5. Roboţii software
6. Agenţi de comerţ electronic
7. Agenţi pentru Data Mining

Reţelele neuronale
 Reţelele neuronale sunt elemente de hardware şi software care încearcă să emuleze
modelele de procesare existente în creierul uman.
 Neuronii din creier operează în paralel reuşind să realizeze circa 10 milioane de miliarde
de interconexiuni pe secundă ceea ce este departe de posibilităţile actuale ale tehnologiei.

Domeniile de utilizare pentru reţelele neuronale

 previziunea valorii obligaţiunilor
 previziunea momentelor de cumpărare/vânzare a acţiunilor
 detectarea fraudelor la cărţile de credit (utilizată de VISA)
 determinarea drumului optim pentru agentul de vânzări
 decizia acordării unui împrumut bancar

Logica fuzzy
 Logica fuzzy utilizează datele imprecise, ambigue sau incerte ceea ce îi determină o mai
mare apropiere de modul uman de gândire.
 Simulând procesul uman de gândire logica fuzzy oferă pentru rezolvarea problemelor,
sisteme informatice cu un comportament mai puţin precis şi logic decât sistemele
convenţionale.

Domenii de utilizare pentru logica fuzzy

 selectarea de companii în vederea achiziţionării
 sisteme de frânare ABS
 recunoașterea de modele
 aparatură electrocasnică

Algoritmii genetici
 Algoritmii genetici reprezintă metode şi tehnici de rezolvare a problemelor care folosesc
modelul organismelor vii în adaptarea la mediu.
 Aceste tehnici sunt programate să lucreze în acelaşi mod în care oamenii rezolvă
problemele prin schimbarea şi reorganizarea părţilor componente utilizând procese ca
reproducţia, mutaţia şi selecţia naturală.
Domenii de utilizare pentru algoritmii genetici
 optimizări
 designul de produse
 monitorizarea sistemelor industriale
 planificarea aprovizionării şi livrării comenzilor

Agenţii inteligenţi
 Agenţii inteligenţi sunt softuri care utilizează cunoştinţe prestabilite sau învăţate să
îndeplinească activităţi specifice sau repetitive pentru un utilizator individual, un proces
de business sau o aplicaţie software.

Clasificarea agenţilor inteligenţi (Russell şi Norvig)

 Agenți reactivi
 Agenți pe bază de modele
 Agenți pe bază de scop
 Agenți pe bază de utilitate
 Agenți de învățare

Domeniile de utilizare pentru agenţii inteligenţi

 sisteme de operare, sisteme de e-mail
 localizarea de informaţii pentru Internet
 îmbunătăţirea procesului de învăţare

Roboţii software
 Roboţii software sunt agenţii inteligenţii construiţi pe o tehnologie care utilizează
Internetul.
 Principiul care stă la baza construţiei acestora este de a acţiona în locul unei persoane sau
a altui program software prin utilizarea unor instrumente şi servicii software pentru
îndeplinirea unor sarcini prestabilite.

Domeniile de utilizare pentru roboţii software

 agenţii de e-mail
 asistenţii pentru navigare
 agenţii FAQ (Frequently Asked Questions)
 agenţii de căutare inteligenţi (sau de indexare inteligentă)

Agenţii pentru comerţul electronic

 Agenţii pentru comerţul electronic ajută utilizatorii să găsească şi să compare informaţii
despre produse şi servicii şi eventual să efectueze tranzacţii.
 În general sunt folosiţi pentru a căuta cele mai mici preţuri pentru produse (servicii)
oferind liste de recomandări.
Procesul de cumpărare

Tipuri de agenţi utilizaţi în comerţul electronic

 În faza identificării nevoii, agentul îi oferă diferite produse care sunt apropiate de nevoia
pe care o are.
 În faza de informare se iau in calcul caracteristicile şi preţul produsului (pricegrabber,
shopmania).
 În faza de alegere a furnizorului se au în vedere informaţii precum garanția,
disponibilitatea, timpul de livrare, reputația vânzătorului (bfads, bargainfinder).
 În faza de negociere se flosesc aplicații sau portaluri de tipul licitaţiilor (ebay, okazii).

Tipuri de agenţi utilizaţi în comerţul electronic

 În cazul comerţului online modalităţile de plată implică atât plata la livrare, cât şi
instrumente de plată electronice (paypal, bitcoin). În ceea ce priveşte livrarea, aceasta se
face de obicei prin intermediul unei firme de curierat.
 În ceea ce privește evaluarea postcumpărare, opiniile clienților pot fi găsite atât pe pagina
de prezentare a produsului din cadrul magazinului online, dar există şi portaluri
specializate care prezintă evaluările clienților (tripadvisor).

Agenţii pentru Data Mining

 Un agent pentru Data Mining este o aplicaţie cu ajutorul căreia se pot extrage informaţii
utile dintr-un volum mare de date sau, cu ajutorul căruia se identifică anumite tipare.
 De obicei sunt folosiţi pentru determinarea tendinţelor sau pentru detectarea unor erori
în setul de date.
 CURS 8

Hardware pentru sisteme informatice

1. Echipamente de intrare
2. Echipamente de prelucrare
3. Echipamente de ieşire
4. Echipamente de stocare a datelor

Echipamente de intrare
 Componentele prin care se pot introduce informaţii în sistemul de calcul, adică permit
interacţiunea şi controlul acestuia, pot fi considerate echipamente de intrare.

Echipamente de intrare (1)

 Camera digitală (video sau foto)
 Cameră web
 Cititoare de cerneală magnetică (MICR)
 Cititoare de coduri de bare
 Cititor pentru extragerea marcajelor de pe formulare (OMR)
 Cititor pentru benzile magnetice
 Creion digital
 Dispozitive de captare a imagini
 Dispozitive pentru imagistică medicală (cu raze X, CAT Scan, ecograf)
 Dispozitive pentru jocuri video (Light gun, Gamepad, Joystick, Paddle, Steering wheel,
Yoke şi Microsoft Kinect)
 Dispozitive pentru realitatea virtuală
 Dispozitive pentru recunoaştere vocală
 Echipamente biometrice
 Ecran sensibil (touchscreen sau Windows Touch)
 Electroencefalograf (EEG) Echipamente de intrare (3)
 Microfon
 Mouse, touchpad, trackball, pointstick
 Scanner
 Senzori
 Sonar
 Tableta grafică
 Tastatura
 Tastatura Braille
 Tastatura MIDI
 Telecomandă
 Yoke (simulator de zbor)

Echipamente de prelucrare
 Echipamentele de prelucrare sunt cele care procesează informaţia primită de la
echipamentele de intrare şi le transmit către cele de ieşire.
 Orice dispozitiv care permite prelucrarea informaţiei, controlul acesteia sau transmiterea
către dispozitivele de ieşire este un echipament de prelucrare. În această categorie intră
 placa de bază, unitatea centrală de prelucrare (CPU) sau procesorul, placa grafică, placa de
sunet sau placa de reţea.

Echipamente de prelucrare
 placa de bază
 unitatea centrală de prelucrare (CPU) sau procesorul
 placa grafică
 placa de sunet
 placa de reţea.

Echipamente de ieşire
 Orice dispozitiv prin intermediul căruia se pot primi date de la sistemul de calcul, iar prin
intermediul acestora datele să fie afişate sau proiectate într-o formă coerentă pot fi
considerate echipamente de ieşire.

Echipamente de ieşire (1)

 Caştile audio
 Cititoare Braille
 Computer Output Microfilm (COM)
 Difuzoare  Dispozitive GPS
 Generatoarele de voce (SGD)
 Imprimante (matriciale, cu cerneală sau laser)
 Imprimante 3D
 Imprimante Braille
 Monitoare sau televizoare
 Placa de sunet
 Placa video
 Plotter
 Videoproiector

Echipamente de stocare a datelor

 Echipamentele de calcul folosesc două tipuri de memorare a datelor, memoria de scurtă durată,
denumită şi memorie internă, şi dispozitive de memorie de lungă durată.

Pentru păstrarea informației pentru o perioadă îndelungată se pot folosi

 Dispozitive magnetice
 Dispozitive optice
 Dispozitive cu memorie flash
 Dispozitive în reţea

În categoria dispozitivelor magnetice intră :

 Floppy disk-ul
 Hard disk-ul
 SuperDisk-ul
 Casetele cu bandă magnetică
 Disketele Zip
În categoria dispozitivelor optice intră:
 Discul CD-ROM
 Discul CD-R şi CD-RW
 Discul DVD-R, DVD+R, DVD-RW şi DVD+RW
 Discul Blu-Ray

În categoria dispozitivelor cu memorie flash intră:

 Flash drive sau stick-ul USB
 Cardurile de memorie
 Discurile SSD

Stocarea în reţea poate fi:

 în reţeaua internă a organizaţiei
 în cloud
 CURS 9

Software pentru sisteme informatice (1)

1. Categorii de software
2. Procesoare de texte
3. Programe de calcul tabelar

Categorii de software
 Sistemul de operare = programele care gestionează şi manipulează resursele şi activităţile
unui computer fiind o interfaţă între computer şi software-ul de aplicaţii.
 Software de aplicaţii = programele care acţionează direct asupra unui domeniu de
utilizare particular pentru a asigura procesarea informaţiilor necesare utilizatorilor finali.

Tendinţe în dezvoltarea software

 Dezvoltarea de aplicaţii, pachete integrate ieftine şi care se pot utiliza în mai multe
domenii
 Pachete software care utilizează resursele de reţea, permit accesul şi conlucrarea la
aceleaşi documente
 Integrarea software-ului cu Internetul
 Programe uşor de utilizat ce folosesc tehnologii obiectuale orientate grafic şi inteligenţa
artificială în scopul de a utiliza limbajul natural pentru a uşura programarea
 Dezvoltarea de experţi-asistenţi în cadrul sistemelor expert ce înglobează inteligenţa
artificială

Sistemele de operare
 Sunt o parte esenţială de software care permite lucrul pe un computer prin asigurarea
interfeţei dintre calculator şi softul de aplicaţii.
 Asigură şi alte facilităţi ca vizualizarea de fişiere, ştergere sau copiere de fişiere.
 Are rolul de a înmagazina şi regăsi datele pe disc, de a organiza intrările de date de la
tastatură, de a trimite datele către imprimantă, de a verifica dacă tipărirea decurge normal
sau de a controla echipamentele de ieşire.

Software de aplicaţii
 Acest tip de programe se găseşte într-o multitudine de versiuni, rulează pe diferite
platforme de lucru şi sunt oferite de o multitudine de producători la preţuri diferite.
 Software-ul de aplicaţii are o zonă determinată de utilizare (de ex. domeniul economic)
iar în cadrul ei, zona poate fi şi mai specifică (de ex. calcul tabelar).

Software de aplicaţii pentru domeniul economic

 Programe de procesare de text;
 Programe de calcul tabelar;
 Programe de management al bazelor de date;
 Programe de prezentări şi grafică
 Programe de lucru în Internet şi poştă electronică
Procesarea de text şi DTP (desktop publishing)
 Programele de procesat text permit crearea, modificarea şi tipărirea de documente aflate
în formă digitală.
 Programele DTP sunt programe mai specializate în producerea de cărţi, manuale, broşuri
şi care oferă mai multe facilităţi în acest domeniu (grile, formatări, stiluri).

Programe de calcul tabelar

 Sunt programe utilizate pentru analize de business, planificare şi modelare.
 Programele se prezintă sub forma unui tabel cu un număr foarte mare de rânduri şi
coloane, permit combinarea acestora, calcule, grafice, analize what-if etc.

Programe de baze de date

 Programe de baze de date oferă posibilităţi de a construi şi gestiona baze de date atât la
nivel local cât şi pe Internet.
 Aceste programe controlează, întreţin şi gestionează informaţiile dintr-o organizaţie.

Programe de prezentare
 Programele de prezentare sunt utilizate pentru a converti diverse informaţii în elemente
grafice.
 Aceste programe oferă capacităţi multimedia (utilizarea de fotografii, animaţii, sunete şi
secvenţe video) dar şi posibilităţi de a face prezentări pentru Internet.

Programe de lucru pe Internet

 Unele dintre cele mai utilizate aplicaţii software sunt browser-ele web. Internet Explorer,
Chrome, FireFox sau Opera sunt cele mai răspândite programe care lucrează în Internet şi
oferă accesul la resursele acestuia.
 Poşta electronică (e-mail) permite transmisia şi recepţia de mesaje în formă electronică
(digitală) prin Internet sau alte reţele.

Procesoare de texte
 Un procesor de texte este un pachet de programe ce lucrează asupra unui text, în vederea
imprimării acestuia, chiar dacă textul va fi transmis prin fax sau poştă electronică sau va
fi stocat în fişiere text, ce vor reprezenta surse ale unui program sau documentaţii online.
 Procesoarele de texte realizează acum toate operaţiile necesare pentru editare, machetare,
formatare, vizualizare, tipărire, verificare şi multe alte operaţii ce dau unui text un aspect
foarte plăcut şi atractiv.

Funcţiile de bază ale procesoarelor de texte

 Editare
 Formatare
 Căutare
 Înlocuire.

Programe de calcul tabelar

 Programele de calcul tabelar (spreadsheets) sunt pachete de programe care permit
manipularea datelor aranjate sub formă de tabel.
  Datele care apar într-un program de calcul tabelar constau în numere (valori) şi texte care
explică înţelesul acestora
 Fiecare intrare are ca referinţă o celulă (prin celulă înţelegem intersecţia unei coloane cu
un rând), numărul acestora variind evident, în funcţie de numărul de linii şi coloane ale
foii de calcul.

Trăsături standard ale programelor de calcul tabelar

 Salvarea datelor
 Scenariile
 Graficele şi prezentările
 Foile de calcul tridimensionale
 CURS 10

Software pentru sisteme informatice (2)

1. Software pentru baze de date
2. Alte tipuri de software

Software pentru baze de date

 Bazele de date cuprind colecţii structurate de date, sistemul de gestionare a acestora cu
interogări, machete, rapoarte, aplicaţii precum şi mediile de interfaţare şi dezvoltare a
aplicaţiilor referitoare la colecţiile de date.

Trăsăturile standard ale soft-ului pentru baze de date

 Crearea tabelelor
 Introducerea înregistrărilor
 Modificarea structurii
 Adăugarea şi modificarea înregistrărilor
 Poziţionarea în baza de date
 Ştergerea înregistrărilor
 Sortarea şi indexarea
 Machetele (forms)
 Rapoartele (reports)
 Interogările (QBE = Query By Example)

Alte facilităţi ale soft-ului pentru baze de date

 Scrierea aplicaţiilor (programarea)
 Securitatea datelor
 Interfaţa aplicaţiei sau meniurile
 Relaţiile între fişiere (join)
 Importul şi exportul de fişiere sau date (compatibilitatea).

Alte tipuri de software

 Programe utilitare
 Limbaje de programare
 Programe de prezentare, grafică şi procesare de imagini
 Programe DTP (de tehnoredactare şi tipărire)
 Pachete integrate
 Proiectare asistată de calculator – CAD
 Programe DMS de gestionare documentelor şi de birou PIM
 Shareware şi public domain

Programe utilitare
 Programele antivirus
 Programele de arhivare
 Programele de backup
 Programe pentru sincronizarea datelor
  Debuggere (programe pentru corectarea erorilor)
 Programe pentru întreţinerea hard diskului (verificare, compresie, defragmentare,
partiţionare, curăţare, eliminarea erorilor)
 Programe de monitorizare a resurselor şi performanţelor sistemului
 Programe de testare a memoriei
 Editoare de informaţii in cod hexazecimal
 Programe de gestiune a fişierelor (ştergere, redenumire, copiere, indexare, etc.)
 Programe pentru lucrul în reţea (conectare, configurare, transfer de date, verificare a log-
urilor)
 Programe pentru editarea regiştrilor sistemului (optimizare, ştergere, corectare)

Limbaje de programare
 Limbajele de programare sunt medii de dezvoltare a aplicaţiilor profesionale, specializate.
Ele sunt destinate în general programatorilor, necesitând cunoştinţe ce nu pot fi învăţate
într-un timp scurt.
 În categoria limbajelor de programare intră compilatoare, interpretoare, depanatoare,
optimizoare, sisteme 4GL. (MS Visual C++, C#, Java, Ada, Php, PERL, SQL etc.)

Programe de prezentare, grafică şi procesare de imagini

 Programe de grafică utilitară sau de afaceri care sunt extrem de pretenţioase din punct de
vedere hard dar sunt suficiente de simple în utilizare. Ele sunt dotate cu seturi ample de
desene prefabricate (Clip Art) şi au în general formate vectoriale. Dintre acestea putem
aminti: Powerpoint (Microsoft), Corel Presentations (Corel), Persuasion (Aldus),
Charisma (Micrografx).
 Procesoare de imagini ce sunt utilizate pentru pictură, afişe, colaje, retuşuri fotografice,
animaţie, prelucrare video. Din această categorie putem să semnalăm câteva menţionând
că toate sunt sub Windows sau sub Mac: Photoshop (Adobe), Adobe Illustrator (Adobe),
Picture Publisher (Micrografx), Corel Draw (Corel), Corel Paint (Corel), Xara Designer Pro
(Amazon Digital Services), OmniGraffle (Apple).

Programe DTP (de tehnoredactare şi tipărire)

 Programele DTP (Desktop Publishing) sunt destinate tipăririi de ziare, cărţi şi reviste.
 Dintre programele DTP putem semnala: Adobe PageMaker, QuarkXPress, Corel Ventura,
iStudio Publisher (Apple), Swift Publisher, Scribus, Microsoft Publisher.
Pachete integrate
 Folosirea eficientă a unui calculator necesită cel puţin folosirea unui procesor de texte,
unui program de calcul tabelar, a unei baze de date şi eventual a unui procesor de imagine.
 Multe organizaţii de business oferă pachete conţinând fie o colecţie de programe care sunt
vândute şi separat, fie un produs integrat care oferă facilităţile de procesare de texte,
calcul tabelar, grafică şi baze de date simple (Microsoft Office).

Proiectare asistată de calculator – CAD

 Programele de proiectare asistată de calculator CAD (Computer Aided Design) sunt
programe de grafică, mai pretenţioase, în care precizia desenării joacă un rol foarte
important. Se pot proiecta obiecte tridimensionale asupra cărora se pot aplica secţionări,
scalări, rotaţii, compuneri şi descompuneri de obiecte.
  Dintre aceste programe de proiectare asistată se remarcă AutoCAD (AutoDesk), ArchiCAD
(Graphisoft), Autodesk Inventor (Autodesk), OpenSCAD, Revit Architecture (AutoDesk),
Tekla Structures (Tekla), etc.

Programe DMS de gestionare documentelor şi de birou PIM

 Programele DMS (Document Management System) sunt programe specializate în
organizarea şi stocarea documentelor de tip text sau imagine.
 Un PIM (Personal Information Manager) este un produs uşor de folosit, rapid în utilizare
şi nu necesită un spaţiu mare pe disc. Este un program ce stă rezident în memorie, adică
poate fi accesat oricând doriţi, chiar dacă vă aflaţi într-un alt program.

Shareware şi public domain

 Oferta shareware constă din programe diverse testate sau netestate, disponibile la preţuri
foarte mici, cu posibilitatea încercării lor înainte de a le cumpăra.
 Piaţa produselor shareware cuprinde practic toate domeniile, cum ar fi: programe utilitare,
jocuri, programe educaţionale, aplicaţii grafice, limbaje de programare, spreadsheets,
procesoare de texte, baze de date etc.
 Oferta public domain constă din produse software la preţuri foarte mici pe care
cumpărătorul le poate utiliza sau chiar le poate revinde fără nici o restricţie.
 În această categorie de produse intră şi cele de tip open source. Acestea sunt produse
software care pot fi utilizate în forma în care sunt, pot fi modificate fără acordul celui care
l-a scris, dar fără a avea permisiunea de a vinde produsul obţinut.
 CURS 11

Sisteme informatice de marketing

1. Conceptul de sistem informatic de marketing
2. Componentele unui sistem informatic de marketing
3. Sistemul de cercetări de marketing
4. Sistemul creativ de marketing
5. Modelele de marketing
6. CRM (Customer Relationship Management)

Conceptul de sistem informatic de marketing

 Un sistem informatic de marketing este alcătuit dintr-o structură de oameni, echipamente şi
proceduri aflate în interacţiune, în mod continuu, folosite pentru a colecta, ordona, canaliza,
evalua şi distribui în mod pertinent, la timp şi cu precizie informaţiile pentru uzul decidenţilor din
marketing pentru ca aceştia să îşi poată îmbunătăţi activitatea de planificare, implementare şi
control”. (Ph. Kotler)

Sistemul informatic de marketing şi componentele sale

Sistemul intern de raportări

 Informaţiile sunt încadrate în categorii în funcţie de natura lor: financiare, de producţie,
de marketing, date logistice iar personalul din departamentele care deţin aceste informaţii,
care reprezintă doar un fragment din activitatea acesteia, nu conștientizează importanța
acestora pentru decidenții din alte departamente funcţionale.
 Raportările interne importante pentru deciziile de marketing sunt: comenzile primite,
cursul acţiunilor şi volumul facturilor.

Sistemul de cercetări de marketing

 Cercetările de marketing reprezintă o modalitate activă de căutare şi de prelucrare a
informaţiilor utilizate de organizaţie pentru a rezolva probleme de marketing.
 Alte forme ale cercetărilor de marketing se circumscriu, nu neapărat asupra problemelor
de marketing, ci sunt utilizate pentru a monitoriza permanent mediul de marketing.
Sistemul creativ de marketing
 Acesta integrează toate aplicaţiile informatice care permit dezvoltarea de soluţii de
promovare a produselor şi a serviciilor oferite de către organizaţie.
 În această categorie de aplicaţii intră cele de tip PowerPoint, editoarele de imagini, de
conţinut video, sau chiar cele de text.
 altă componentă a acestui sistem este utilizarea mediului online. Marketingul online
integrează atât metodele de promovare prin intermediul acestui mediu, cât şi
instrumentele oferite de media socială.

Modelele de marketing
 modele de serii de timp ale vânzărilor
 modele de schimbare a mărcii
 programarea lineară
 elasticitatea (în funcţie de preţ, venit, cerere, ofertă etc.)
 regresii şi corelaţii
 analiza varianţei (ANOVA)
 analiza Cash-flow
 analiza What-if

Modele descriptive
 Aceste modele descriu procese care au loc în lumea reală.
 Modelele de acest tip sunt utilizate pentru a descrie sisteme mari, deoarece numărul mare
al variabilelor şi al interacţiunilor dintre ele face dificilă utilizarea altor tipuri de modele.
 Modelele descriptive se mai utilizează şi în dezvoltarea de ipoteze structurate, ipoteze
care fundamentează discuţiile, analizele şi înţelegerea problemelor.

Modele predictive
 Modelele predictive sunt de obicei mai complexe decât cele modelele descriptive.
 Modelele predictive se mai utilizează pentru analiza evoluţiei viitoare a fenomenelor.

Modele normative
 Modelele normative sunt modele mai greu de elaborat deoarece acestea nu numai că
descriu şi prezic ci şi arată o direcţie de urmat pentru cursul acţiunii.

Modele iconice şi simbolice

 Modelele iconice arată ca realitatea reprezentată de ele.
 Modelele cele simbolice nu arată ca aceasta ci o emulează. Modelele simbolice pot fi
reprezentate într-o formă verbală, schematică sau matematică.

CRM (Customer Relationship Management)

 Acest sistem integrează toate departamentele care interacționează cu clienții - vânzări,
marketing, relații cu clienții şi service – din cadrul unei organizații de business şi permite
o mai bună relaționare între acestea.
 Prin intermediul acestui sistem se poate avea o evidență clară a clienților potențiali şi
existenți, se poate urmării modul în care s-a relaționat cu aceștia, se poate afla în orice
moment care sunt nevoile şi așteptările acestora.
 În acelaşi timp, prin intermediul acestui sistem se pot organiza campanii de marketing cu
scopul de a promova produsele sau serviciilor nou lansate sau a celor existente.
 Prin intermediul acestor campanii se pot afla părerile clienților despre obiectul campaniei,
dar în acelaşi timp se poate observa modul în care potențialii clienți sunt interesați sau nu
de achiziționarea produselor sau serviciilor oferite.
 CURS 12

Sisteme informatice pentru turism

1. Sisteme Front Office
2. Sisteme de rezervări
3. Sisteme de managementul meniului
4. Sistemele informatice ce utilizează Internetul
5. Sisteme inteligente pentru căutarea informaţiilor şi planificarea călătoriilor
6. Sisteme de prezentare bazate pe realitatea virtuală

Sistemele Front Office

 Sunt sisteme de prelucrare a informaţiilor care oferă rapoarte în formă vizuală sau scrisă.

Imagine dintr-un software Front Office

Clasificarea sistemelor Front Office

 sisteme pentru înregistrarea turiştilor
 sisteme pentru gestiunea şi managementul camerelor
 sisteme pentru evidenţa încasărilor

Sistem informatic de rezervări

Sistemele de managementul meniului

 Aceste sisteme administrează baze de date de reţete, ingrediente şi valori nutriţionale.
 Utilizarea lor permite:
 crearea unei baze de date de ingrediente
 crearea de meniuri zilnice
 gestiunea cantitativă şi valorică a ingredientelor
 elaborarea de situații privind analiza valorică a costurilor
 elaborarea de inventare
Sistem informatic de gestiune a
meniurilor

Sistemele informatice ce utilizează Internetul

 Aceste sisteme informatice vin să gestioneze activităţile desfăşurate de agenţiile de turism
sau de agenţi individuali la nivel global.
 Sistemele de acest tip utilizează echipamente hardware şi software specifice desfăşurării
acestor activităţi.

Sisteme inteligente pentru căutarea informaţiilor şi planificarea călătoriilor

 Aceşti agenţi inteligenţi vin să ajute la găsirea informaţiilor (legate de oferte, transport,
restaurante) într-un mod rapid şi eficient, facilitând compararea ofertelor şi permiţând
alegerea optimă.

Booking.com (sistem inteligent

pentru planificarea călătoriilor )

Sisteme de prezentare bazate pe realitatea virtuală

 Aceste sisteme sunt din ce în ce mai folosite pentru a oferi potenţialului clientului o
informare cât mai completă asupra ofertei.
 Sunt soft-uri specifice ce asigură o interacţiune cu utilizatorul permiţând panoramări,
vizualizări în detaliu şi alte elemente ce ţin de realitatea virtuală.

Sistem de prezentare ce utilizează

realitatea virtuală