Textul narativ literar prezintă întâmplări imaginare sau povestiri
surprinse într-o succesiune de momente. Orice text narativ implică prezența unui autor, a unui narator și a unor personaje. Autorul este persoana care trăiește în lumea reală, cu o identitate concretă. El este cel care inventează întâmplări, eroi, povestitori care vorbesc și reprezintă o lume imaginată de el. În unele opere autorul este necunoscut și atunci îl considerăm anonim. Naratorul sau povestitorul este cel ales de autor să-i prezinte evenimentele. În cazul în care el este și personaj, martor al faptelor si actant ( actor, personaj) întâmplările sunt prezentate la persoana întâi, naratorul fiind subiectiv. Când povestitorul este doar observator care prezintă faptele detașat, distant afectiv, la persoana a treia, el este obiectiv. Personajele adică actorii, eroii, actanții sunt participanții la acțiune și purtătorii de opinie ai autorului. Numele lor vine din latinescul ,, persona,, care se traduce prin masca de teatru, actor, rol. Ei săvârșesc acțiunile din textul narativ. Ni se fac cunoscuti din fapte, atitudini, comportament, dar și prin replicile pe care le dau și prin sentimente, gânduri care le dezvăluie caracterul. Personajul literar ia parte doar la operele dramatice și epice. Personajele sunt caracterizare direct de autor prin transparența pe care o oferă ideile, gândurile, emoțiile, trăsăturile fizice, dar și indirect prin analiza comportamentului, limbajului si faptelor săvârșite. Tipologia personajelor este bogată: - după importanța personajelor descoperim personaje principale, secundare, episodice, - din punct de vedere moral ele pot fi – pozitive, negative - după raportarea la realitate – personaje reale, fantastice, istorice, legendare, - după gradul de complexitate personajele pot fi: simple, complexe. Tiparul textual narativ pune în evidență acțiunea săvârșită de personaje care este o succesiune logică de întâmplări, evenimente petrecute într-un anumit timp și spațiu. Acțiunea este fixată în timp și spațiu de anumiți indici și poate fi simplă sau complexă. Indicii de timp surprind momentul în care se derulează faptele, iar indicii de spațiu localizează acțiunea menționând locul unde se desfășoară acțiunea sau poziția geografică a acesteia.