1.Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte în care să descrii locul (real sau imaginar)
în care te simţi relaxat.
3. Imaginează-ţi că ai călătorit într-o ţară străină. Redactează o pagină din jurnalul tău de
călătorie, de cel puţin 150 de cuvinte, care să cuprindă relatarea unei întâmplări din timpul
acestei călătorii. Vei folosi minimum o secevenţă narativă şi una descriptivă. Data redactării
jurnalului este 6 august 2021.
4. Redactează un text de cel puţin 150 de cuvinte în care să relatezi o întâmplare petrecută în
copilărie într-o zi caniculară. Vei folosi cel puţin o secvenţă narativă, o secvenţă descriptivă, o
secvenţă dialogată.
9. „În golul înalt de sub picioarele mele, se întindea spre răsărit noianul fără hotar al munţilor
pitici, ce-şi rădicau fără sfială, parcă piscurile lor viorii în văpaia de aur a soarelui înflacărat;
aburi uşori şi străvezii ca o reţea alburie şi subţire de aţă de păianjen împânzeau imensitatea
nemărginirilor deşerte.” (Calistrat Hogaş, Singur). Presupunând că textul dat este
expoziţiunea, scrieţi o continuare a acestuia.
10. Având ca punct de plecare fragmentul „el c-un surâs porni spre-aceleaşi enigmatic unde”,
scrieţi o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să ilustraţi nevoia permanentă a
fiinţei umane de a explora necunoscutul prin intermediul calătoriilor.
Descrierea literară a unui obiect
Acum ceva vreme, prin luna ianuarie, când am avut vacanța de iarnă, am mers
împreună cu clasa și cu doamna dirigintă în vizită la Muzeul de Istorie din orașul nostru. Eram
tare încântat, mai ales că doamna predă Istorie și această disciplină este una dintre materiile
mele preferate, fiind mereu dornic să aflu lucruri noi.
Dintre toate obiectele expuse, cel mai mult mi-a plăcut o armură medievală, purtată în
luptă de cavalerii din timpul lui Mihai Viteazul. Armura era făcută dintr-un oțel de cea mai
bună calitate, încă strălucitor, în ciuda trecerii ireversibile a timpului. Cămașa de zale mi-a
atras atenția în mod deosebit, căci mă gândeam cu admirație cât de frumos și de migălos era
lucrată și, totodată, cât era de importantă pentru viața celui care o purta. De asemenea, coiful
era impresionant: era împodobit cu o lucrătură fină și cu pietre prețioase, semn că armura
aparținuse unui cavaler de rang înalt, unul dintre apropiații domnitorului, probabil. Întreaga
armură, de altfel, era gravată cu aceeași lucrătură fină, deci îmi imaginam cât timp fusese
necesar pentru a desăvârși o asemenea operă de artă. Mai că nu-mi venea să cred că fusese
purtată efectiv în războaie și că fusese mânjită cu sânge.
Am rămas mult timp în muzeu în fața acelei armuri și parcă auzeam în minte zgomotul
luptelor de altădată.
Descrierea literară a unui peisaj
Stelele strălucesc pe cerul albastru ca safirul, iar luna aruncă peste întreaga grădină o
lumină blândă difuză, în care se zăresc sclipind florile de regina nopții. E liniște deplină,
vântul și-a încetat foșnetul prin iarbă, iar izvorul care aude susurând parcă a tăcut și el.
Tresar, dintr-o dată, fără să-mi dau seama de ce. Se aude un tril minunat, o cascadă
cristalină de sunete armonioase, care parcă vorbesc despre viață, despre iubire și despre
bucurie. O privighetoare își cântă melodia, iar famercul ei sporește frumusețea nopții de vară.
Parfumul florilor se simte, parcă, mai tare, iar steluțele argintii ale margaretelor și splendoarea
maiestuoasă a trandafirilor îmi bucură sufletul cu minunăția lor. Noaptea pare din ce în ce mai
adâncă și îmi dau seama că e trecut de miezul nopții, căci luceafărul de seară se stinge treptat,
iar locul lui este luat de alte și alte stele.
Abia într-un târziu, am părăsit grădina în care frumusețea nopții și a trilurilor de
privighetoare m-au făcut să uit de tot ceea ce este rău și neplăcut.