Sunteți pe pagina 1din 284

˘

˘

ALGEBR A LINIAR A, GEOMETRIE

˘

˘

ANALITIC A SI¸ DIFEREN¸TIAL A

— Culegere de probleme —

Emil STOICA ¸si Mircea NEAGU

2

Cuprins

1 Spa¸tii vectoriale. Spa¸tii euclidiene

 

1

1.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1

1.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

6

1.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

17

2 Spa¸tii afine. Vectori liberi

 

23

2.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

23

2.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

27

2.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

37

3 Geometrie analitic˘a în spa¸tiu

 

43

3.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

43

3.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

48

3.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

59

4 Transform˘ari liniare

63

4.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

63

4.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

70

4.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

92

5 Forme biliniare. Forme p˘atratice

 

97

5.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

97

5.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

101

5.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

116

6 Conice

121

6.1 Elemente teoretice fundamentale

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

121

6.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

127

6.3 Probleme propuse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

138

 

3

4

CUPRINS

7 Cuadrice

147

7.1 Elemente teoretice fundamentale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

147

7.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

155

7.3 Probleme propuse .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

172

8 Gener˘ari de suprafe¸te

179

8.1 Elemente teoretice fundamentale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

179

8.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

181

8.3 Probleme propuse .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

188

9 Curbe plane

193

9.1 Elemente teoretice fundamentale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

193

9.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

198

9.3 Probleme propuse .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

207

10 Curbe în spa¸tiu

215

10.1 Elemente teoretice fundamentale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

215

10.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

221

10.3 Probleme propuse .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

234

11 Suprafe¸te

241

11.1 Elemente teoretice fundamentale

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

241

11.2 Probleme rezolvate

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

247

11.3 Probleme propuse .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

264

Capitolul 1

Spa¸tii vectoriale. Spa¸tii euclidiene

1.1 Elemente teoretice fundamentale

Defini¸tia 1.1.1 Se nume¸ste spa¸tiu vectorial o mul¸time nevid˘a V pe care avem definite dou˘a legi de compozi¸tie, una intern˘a notat˘a

” + ” : V × V V, (x, y) x + y

si¸ cealalt˘a extern˘a notat˘a

· ” : K × V V, (α, x) αx,

unde Kcâmp (corp comutativ), pentru care avem îndeplinite propriet˘a¸tile:

1. (V, +) este un grup abelian

αx + αy,

(α + β) x = αx + βy,
2.

α (x + y) =

α, β

K,

x, y

V

α, β

K,

x V

α (βx) = (αβ) x, α, β K, x V

1 · x = x, x V.

Elementele mul¸timii V se numesc vectori, elementele câmpului K vor fi numite scalari, iar legea de compozi¸tie externa˘ va fi numita˘ înmul¸tirea cu scalari. Pentru K = R sau C vom spune ca˘ V este un spa¸tiu vectorial real, respectiv spa¸tiu vectorial complex.

1

2

CAPITOLUL 1. SPATII¸ VECTORIALE. SPATII¸ EUCLIDIENE

Defini¸tia 1.1.2 O submul¸time nevid˘a U V se nume¸ste subspa¸tiu vec- torial al K-spa¸tiului vectorial V dac˘a

1. U x + y U

2.

x, y

α K,

x U αx U.

Teorema 1.1.1 O submul¸time U V este un subspa¸tiu vectorial dac˘a si¸ numai dac˘a

x, y U, α, β

K αx + βy U.

Propozi¸tia 1.1.2 Dac˘a V 1 si¸ V 2 sunt dou˘a subspa¸tii vectoriale în K-spa¸tiul vectorial V , atunci submul¸timile:

V 1 V 2 si¸ V 1 +V 2 ={vV |v=v 1 +v 2 , v 1 V 1 , v 2 V 2 }

sunt subspa¸tii vectoriale.

Propozi¸tia 1.1.3 Dac˘a V 1 V 2 = {0}, atunci descompunerea v = v 1 +v 2 este unic˘a iar suma V 1 +V 2 va fi numit˘a sum˘a direct˘a si¸ va fi notat˘a cu V 1 V 2 . În plus, dac˘a V 1 V 2 = V, atunci V 1 si¸ V 2 se numesc subspa¸tii suplementare.

, e n } o submul¸time de vectori a unui spa¸tiu vectorial

V peste câmpul K. Mul¸timea

Fie B = {e 1 ,e 2 ,

L(B)={α 1 e 1 +α 2 e 2 +

+ α n e n |α i K, i = 1, n}

se nume¸ste acoperirea liniar˘a a mul¸timii B sau spa¸tiul vectorial generat de submul¸timea B. Este de notat faptul ca˘ L(B) reprezinta˘ un subspa¸tiu vectorial al lui V .

Defini¸tia 1.1.3 Mul¸timea B se nume¸ste sistem de generatori pentru spa¸tiul vectorial V dac˘a L(B) = V.

Astfel, mul¸timea de vectori B este un sistem de generatori pentru spa¸tiul vectorial V daca˘

v V, α 1 2 ,

, α n K astfel încât v = α 1 e 1 +α 2 e 2 +

+ α n e n .

Defini¸tia 1.1.4 Mul¸timea B se nume¸ste liniar independent˘a dac˘a egal- itatea

α 1 e 1 +α 2 e 2 +

+ α n e n =0 V

are loc numai pentru α 1 =α 2 =

este un sistem de vectori liniar dependent.

= α n = 0. În caz contrar, spunem c˘a B

1.1.

ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE

3

Defini¸tia 1.1.5 Se nume¸ste baz˘a a spa¸tiului vectorial V , un sistem de vec- tori B care satosface condi¸tiile:

1. B este liniar independent˘a;

2. B este un sistem de generatori pentru spa¸tiul vectorial V.

Deoarece se poate demonstra ca˘ numarul˘ de elemente al oricarei˘ baze B a unui acela¸si spa¸tiu vectorial V este acela¸si, se noteaza˘ cu dim K V =n numarul˘ elementelor dintr-o baza˘ oarecare. Acest numar˘ se nume¸ste dimen- siunea peste K a spa¸tiului vectorial V.

Teorema 1.1.4 (Grassmann) Dac˘a W 1 si¸ W 2 sunt dou˘a subspa¸tii vecto- riale ale unui spa¸tiu vectorial V , atunci este adev˘arat˘a egalitatea

dim K (W 1 +W 2 ) = dim K W 1 + dim K W 2 dim K W 1 W 2 .

În particular, avem: dim K W 1 W 2 = dim K W 1 + dim K W 2 .

Daca˘ B = {e 1 ,e 2 ,

v V, ! x 1 ,x 2 ,

, e n } este o baza˘ a unui spa¸tiu vectorial V , atunci

, x n K astfel încât v = x 1 e 1 +x 2 e 2 +

+ x n e n .

Defini¸tia 1.1.6 Matricea (x 1 ,x 2 , natele vectorului v în baza B.

, x n ) M 1,n (K) reprezint˘a coordo-

Fie B ={e 2 , ,

1

,e

unice

e n } o alta˘ baza˘ în V . Atunci, avem descompunerile

e i =

n

j=1

c ij e j , i = 1, n.

Defini¸tia 1.1.7 Matricea M BB not =C=(c ji ) i,j=1,n M n (K) (în care sunt puse pe coloane coordonatele vectorilor e i în baza B) se nume¸ste matricea de trecere de la baza B la baza B .

Fie v V un vector arbitrar ¸si fie

X=

x

x

·

·

·

x

1

2

n

¸si X =

x

x

·

·

·

x

1

2

n

coordonatele vectorului v în bazele B ¸si B .

4

CAPITOLUL 1. SPATII¸ VECTORIALE. SPATII¸ EUCLIDIENE

Propozi¸tia 1.1.5 Leg˘atura între X si¸ X este dat˘a de rela¸tia matriceal˘a

X=C·X .

Propozi¸tia 1.1.6 Fie B = {e 1 ,e 2 , sistemul de vectori

S={v 1 ,v 2 , , v p } ⊂ V,

e n } o baz˘a în spa¸tiul vectorial V , si¸ fie

v i =

n

i=1

c ij e j ,

i = 1, p.

Atunci, num˘arul maxim de vectori liniar independen¸ti ai sistemului S este dat de rangul matricii C.

Observa¸tia 1.1.7 În R n , rangul matricii coordonatelor unui sistem de vec- tori exprim˘a num˘arul maxim al vectorilor liniar independen¸ti.

Observa¸tia 1.1.8 În R 3 , trei vectori sunt liniar independen¸ti dac˘a si¸ numai dac˘a determinantul matricii determinate de cei trei vectori este nenul.

Sa˘ consideram˘ acum V ca fiind un spa¸tiu vectorial real.

Defini¸tia 1.1.8 O aplica¸tie , : V × V R, având propriet˘a¸tile:

(i) x, y = y, x , x, y

V ;

(ii)

αx, y

= α x, y , α

K, x, y V ;

(iii)

x + x , y = x, y + x , y , x, x ,yV;

(iv)

x, x 0, x V, cu egalitate dac˘a si¸ numai dac˘a x = 0,

se nume¸ste produs scalar pe spa¸tiul vectorial real V. O pereche (V, , ), reprezentând un spa¸tiu vectorial real înzestrat cu un produs scalar, se nume¸ste spa¸tiu vectorial euclidian.

Teorema 1.1.9 Într-un spa¸tiu vectorial euclidian (V, , ) are loc inegali- tatea Cauchy-Schwarz

x, y 2 x, x · y, y ,

egalitatea având loc dac˘a si¸ numai dac˘a vectorii x si¸ y sunt liniar indepen- den¸ti.

1.1.

ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE

5

No¸tiunea de spa¸tiu euclidian este extrem de importanta˘ în algebra liniara,˘ deoarece permite introducerea no¸tiunilor de lungime (norm˘a) a unui vector

||x|| = x, x ,

distan¸t˘a

d(x, y) = x y

¸si unghi ϕ [0, π] format de doi vectori x ¸si y:

cos ϕ = x, y

||x|| · ||y|| .

Evident, din defini¸tia unghiului dintre doi vectori, rezulta˘ ca˘ într-un

spa¸tiu euclidian doi vectori nenuli x ¸si y sunt perpendiculari (ortogonali )

x y daca˘ ¸si numai

daca˘ x, y = 0.

Defini¸tia 1.1.9 S˘a consider˘am (V, , ) un spa¸tiu euclidian de dimensiune

dim K V = n si¸ fie B = {e 1 ,e 2 ,

baz˘a ortonormat˘a a lui V dac˘a sunt îndeplinite condi¸tiile

, e n } o baz˘a a lui V . Baza B se nume¸ste

si¸

e i ,e j =0, i =j=1,n

||e i || = 1, i = 1, n.

Sintetizând, vectorii unei baze ortonormate sunt unitari ¸si ortogonali doi câte doi. Am dori sa˘ men¸tionam˘ ca˘ bazele ortonormate sunt cele mai con- venabile pentru descrierea proprieta¸˘tilor algebrice ¸si geometrice ale spa¸tiilor euclidiene.

Teorema 1.1.10 (de existen¸t˘a a bazelor ortonormate) Fie (V, , ) un spa¸tiu vectorial euclidian n-dimensional. Dac˘a

B={v 1 ,v 2 ,

,

v n }

este o baz˘a oarecare a lui V , atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a

B ={e 1 ,e 2 ,

,

e n }

a spa¸tiului euclidian V , ob¸tinut˘a din baza B.

Construc¸tia bazei ortonormate B din baza oarecare B este data˘ de

6

CAPITOLUL 1. SPATII¸ VECTORIALE. SPATII¸ EUCLIDIENE

Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt

(1) Construim vectorii ortogonali

f 1 =v 1 ,

f 2 =v 2 v 2 ,f 1

||f 1 || 2

f 3 =v 3 v 3 ,f 1

||f 1 || 2

f 1 ,

f 1 v 3 ,f 2

||f 2 || 2

f

2 ,

·

·

·

f i =v i v i ,f 1 f 1 v i ,f 2

||f 1 || 2

||f 2 || 2

f 2

v i ,f i1 ||f i1 || 2

f

i1 ,

·

·

·

f n =v n v n ,f 1

||f 1 || 2

f 1 v n ,f 2

||f 2 || 2

f 2

v n ,f n1

||f n1 || 2

f n1 .

(2) Vectorii din baza ortonormata˘ B ={e 1 ,e 2 ,

e i =

1

||f i || ·f i , i = 1, n.

, e n } sunt

Fie (V, , ) un spa¸tiu euclidian ¸si fie W un subspa¸tiu vectorial al lui V.

Defini¸tia 1.1.10 Mul¸timea

W = {v V | v w,

w W }

este un subspa¸tiu vectorial al lui V si¸ se nume¸ste complementul ortogonal al lui W.

Observa¸tia 1.1.11 Întotdeauna avem descompunerea V = W W .

1.2 Probleme rezolvate

Problema 1.2.1 Fie (V, +, ·) un spa¸tiu vectorial real. Pe produsul cartezian V C = V × V definim opera¸tiile de adunare a vectorilor si¸ de în- mul¸tire a lor cu scalari complec¸si:

(x 1 ,y 1 )+(x 2 ,y 2 )=(x 1 +x 2 ,y 1 +y 2 ),

(α + ) (x, y) = (αx βy, αy + βx), α, β R, i 2 =1.

1.2.

PROBLEME REZOLVATE

7

S˘a se arate c˘a, în raport cu aceste opera¸tii V C este spa¸tiu vectorial complex (acest spa¸tiu poart˘a numele de complexificatul lui V ).

Rezolvare. Se ¸stie ca˘ produsul cartezian (V × V, +) este un grup abelian cu elementul neutru (0 V ,0 V ), opusul unui vector (x, y) fiind vec- torul (x, y). Fie z 1 =α 1 + 1 ,z 2 =α 2 + 2 doi scalari complec¸si. În acest context, avem

(z 1 +z 2 ) (x, y) = ((α 1 +α 2 )+i(β 1 +β 2 )) (x, y)

= ((α 1 +α 2 )x(β 1 +β 2 ) y, (α 1 +α 2 )y+(β 1 +β 2 )x)

=(α 1 xβ 1 y, α 1 y+β 1 x)+(α 2 xβ 2 y, α 2 y+β 2 x)

=z 1 (x, y) + z 2 (x, y) .

Fie acum z = α + C ¸si (x 1 ,y 1 ),(x 2 ,y 2 ) V × V. Atunci

z ((x 1 ,y 1 )+(x 2 ,y 2 )) = (α + ) (x 1 +x 2 ,y 1 +y 2 )

=(α(x 1 +x 2 )β(y 1 +y 2 )(y 1 +y 2 )+β(x 1 +x 2 ))

= (αx 2 βy 2 , αy 2 + βx 2 ) + (αx 2 βy 2 , αy 2 + βx 2 )

=z(x 1 ,y 1 )+z(x 2 ,y 2 ).

În mod aseman˘ ator,˘

se arata˘ ca˘ (z 1 ·z 2 ) (x, y) = z 1 (z 2 (x, y)) ¸si

(1 + 0i) (x, y) = (x, y) . În concluzie, mul¸timea V C este un spa¸tiu vector- ial complex.

mul¸timea V C este un spa¸tiu vector- ial complex. Problema 1.2.2 Fie F [ a ,

Problema 1.2.2 Fie F [a,b] mul¸timea tuturor func¸tiilor reale definite pe in- tervalul [a, b] R.

a) S˘a se arate c˘a opera¸tiile:

(f + g) (x) = f (x) + g (x) , x

(αf ) (x) = αf (x) ,

[a, b]

α R, x [a, b]

definesc o structur˘a de R-spa¸tiu vectorial pe mul¸timea F [a,b] .

b) Dac˘a intervalul [a, b] R este simetric fa¸t˘a de origine, s˘a se arate c˘a

F +

F = f∈F [a,b] |f(x)=f(x) ⊂F [a,b] (func¸tiile impare)

= f∈F [a,b] |f(x)=f(x) ⊂F [a,b] (func¸tiile pare),

8

CAPITOLUL 1. SPATII¸ VECTORIALE. SPATII¸ EUCLIDIENE

=F + F .

Rezolvare. a) Se cunoa¸ste ca˘ F [a,b] ,+ este un grup abelian cu elemen- tul neutru O (unde O : [a, b] R este func¸tia identic nula).˘ În plus, avem adevarate˘ rela¸tiile:

((α + β) f ) (x) = (α + β) f (x) = αf (x) + βf (x) = (αf ) (x) + (βf ) (x) ,

sunt subspa¸tii vectoriale si,¸ mai mult, avem egalitatea

F [a,b]

(α (f + g)) (x) = (αf + αg) (x)

= (αf ) (x) + (αg) (x) , x

[a, b].

De asemenea, avem

((αβ) f ) (x) = (αβ) f (x) = α (βf (x)) = (α (βf )) (x) ,

x

[a, b],

adica˘ (αβ) f = α (βf ). Mai mult, 1 · f = f, f ∈ F [a,b] . În concluzie, mul¸timea F [a,b] este un R-spa¸tiu vectorial. b) Este u¸sor de demonstrat ca,˘ în cazul în care intervalul [a, b] R este simetric fa¸ta˘ de origine, suma a doua˘ func¸tii pare/impare este tot o func¸tie para/impar˘ a˘ ¸si, mai mult, ca˘ înmul¸tirea cu un scalar real a unei func¸tii pare/impare este, la rândul ei, tot o func¸tie para/impar˘ a.˘ Prin urmare, conform criteriului de subspa¸tiu, rezulta˘ ca˘ F + ¸si F sunt subspa¸tii în F [a,b] . Mai ramâne˘ de demonstrat ca˘ F [a,b] =F + F . Pentru aceasta este suficient de demonstrat ca˘ F + F = {O} ¸si F + +F =F [a,b] . Cu alte cuvinte, trebuie demonstrat ca˘ orice element f ∈ F [a,b] se poate scrie unic sub forma

f=f + +f ,

unde f + F + ,f F . În aceasta˘ direc¸tie, sa˘ consideram˘ f ∈ F [a,b] o func¸tie arbitrara˘ ¸si sa˘ construim func¸tiile

f + (x)=

2 1 [f (x) + f (x)] ,

f (x)=

1 2 [f (x) f (x)] .

Se verifica˘ u¸sor ca˘ f + F + ,f F ¸si, mai mult, ca˘ este adevarat˘ a˘ rela¸tia f =f + +f . Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare, sa˘ consideram˘ un element arbitrar f F + F . Atunci, pentru orice x [a, b], au loc simultan rela¸tiile: f (x) = f (x) ¸si f (x) = f (x) . Acest lucru implica˘ f (x) = 0, x [a, b], adica˘ f = O.

Problema 1.2.3 S˘a se arate c˘a submul¸timile de matrici

S= A∈M n (K)| T A=A (matricile simetrice), A= A∈M n (K)| T A=A (matricile antisimetrice)

sunt subspa¸tii vectoriale în M n (K) si,¸ mai mult, avem M n (K)=SA.

(matricile antisimetrice) sunt subspa¸tii vectoriale în M n ( K ) si,¸ mai mult, avem M

1.2.

PROBLEME REZOLVATE

9

Rezolvare. Din rela¸tiile T (A+B)= T A+ T B ¸si T (αA) = α T A, cu ajutorul criteriului de subspa¸tiu, rezulta˘ ca˘ S ¸si A sunt subspa¸tii ale lui M n (K) .Sa˘ luam˘ acum o matrice arbitrara˘ A din intersec¸tia S A. Atunci, din rela¸tiile T A = A ¸si T A = A, rezulta˘ ca˘ A = O (matricea nula).˘ În concluzie, intersec¸tia S A este subspa¸tiul nul. Mai mult, pentru o matrice oarecare B ∈ M n (K), sa˘ consideram˘ matricile

B + =

B =

1

2

1

2

B+

T B ,

B

T B .

Evident avem B + S,B A ¸si B = B + +B . Prin urmare am demonstrat ca˘M n (K)=SA.

. Prin urmare am demonstrat ca˘ M n ( K )= S ⊕ A . Problema

Problema 1.2.4 S˘a se stabileasc˘a dependen¸ta sau independen¸ta liniar˘a a urm˘atoarelor sisteme de vectori si¸ s˘a se precizeze dac˘a sunt sisteme de gen- eratori, în spa¸tiile vectoriale respective:

a) S 1 ={v 1 = (1, 3), v 2 = (2, 1)} ⊂ R 2 ;

b) S 2 ={v 1 = (1, 3, 2), v 2 = (2, 1, 0), v 3 = (0, 5, 4)} ⊂ R 3 ;

c) S 3 = v 1 =1,v 2 = cos 2 x, v 3 = cos 2x C 0 (R).

Rezolvare. a) Fie α, β R astfel încât αv 1 + βv 2 = 0. Rezulta˘ sistemul liniar omogen

α2β=0

3α+β=0,

al carui˘ determinant este nenul, adica˘ sistemul admite numai solu¸tia banala.˘ Cu alte cuvinte, sistemul de vectori S 1 este liniar independent în R 2 . Pentru a studia daca˘ sistemul de vectori S 1 este un sistem de generatori pentru R 2 , sa˘ consideram˘ un vector arbitrar v = (x, y) R 2 ¸si sa˘ studiem daca˘ exista˘ α, β R astfel încât αv 1 + βv 2 = v. Rezulta˘ sistemul liniar neomeogen

α2β=x 3α + β = y.

Deoarece determinantul sistemului este nenul rezulta˘ ca˘ sistemul are solu¸tie unica˘ pentru x, y R. În concluzie, sistemul de vectori S 1 este ¸si un sistem de generatori pentru R 2 , adica˘ este o baza˘ în R 2 .

10

CAPITOLUL 1. SPATII¸ VECTORIALE. SPATII¸ EUCLIDIENE

b) Determinantul ob¸tinut prin scrierea pe coloana˘ a vectorilor v 1 ,v 2 ¸si

v 3 este

1

3

2

2

0

1

0 4

5

=8