Ecografia abdominala este o metoda de diagnostic imagistic nedureroasă, neiradiantă și non-
invazivă, fiind utilizată pentru a vizualiza organele și structurile din interiorul abdomenului, precum ficatul, vezica biliară, pancreasul, căile biliare, splina și aorta abdominală. Imagistica cu ultrasunete ajută medicii să diagnosticheze și să trateze numeroase afecțiuni medicale. Fiind sigură și nedureroasă, ecografia abdominală permite obținerea de imagini ale interiorului corpului cu ajutorul undelor sonore. Imaginile cu ultrasunete sunt captate în timp real, acestea permițând vizualizarea structurilor și mișcărilor organelor interne, precum și a fluxului de sânge care curge către organele abdominale. Ultrasunetele utilizează un traductor care emite unde sonore la o frecvență prea mare pentru a fi auzite. Traductorul cu ultrasunete este plasat pe piele, iar ultrasunetele se deplasează prin corp către organele și structurile din interior. Undele sonore “răsună” în organe ca un ecou și revin la traductor, acesta procesând undele reflectate, care sunt apoi convertite de un computer într-o imagine a organelor sau țesuturilor examinate. Ultrasunetele se deplasează cu viteze diferite în funcție de tipul de țesut întâlnit. Viteza și cantitatea de unde sonore care revin la traductor sunt interpretate de către acesta din urmă și redate în imagini ca diferite tipuri de țesut. Un alt tip de investigație imagistică ce are la bază ultrasunetele este ecografia Doppler abdominală, folosită pentru a evidenția viteza și direcția fluxului sanguin în abdomen. Principalele tipuri de ecografie abdominala sunt: ecografie abdominala superioara, inferioara, totala. În funcție de zona examinată, exista trei tipuri principale de ecografie abdominala: Ecografie abdominala superioara - cunoscută și sub denumirea de ecografie de abdomen superior, are rolul de a examina organe precum ficatul, stomacul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară și căile biliare. Ecografie abdominala inferioara - purtând și denumirea de ecografie de abdomen inferior sau ecografie pelvină, este utilizată pentru a examina organe precum ovarele, uterul, colul uterin, vezica urinară și trompele uterine la pacientele de sex feminin; în cazul bărbaților, este folosită pentru a observa vezica urinară, prostata și veziculele seminale. Ecografie abdominală totală sau ecografie abdominală generală - în cadrul acestui tip de investigație imagistică sunt observate toate organele din cavitatea abdominală, de la ficat și până la vezica urinară. Ce utilizări are ecografia abdominala și ce afecțiuni poate diagnostica? Ecografia abdominala este cea mai des folosită procedură imagistică pentru a vizualiza și examina fătul la femeile însărcinate, însă are multe alte utilizări clinice, fiind utilizată pentru a detecta o gamă vastă de afecțiuni și disfuncții, precum: -Distensie abdominală -Disfuncții hepatice (ale ficatului) -Organe inflamate sau mărite anormal -Anevrism de aortă abdominală (AAA) -Litiază colecistică (pietre la vezicula biliară) -Noduli hepatici, pancreatici, splenici sau renali -Litiază renală sau urinară (pietre la rinichi sau la vezica urinară) -Mărire de volum a prostatei -Polipi colecistici și de vezică urinară -Chisturi hepatice, pancreatice, renale sau anexiale -Formațiuni uterine -Pancreatită acută și colecții lichidiene peripancreatice -Pancreatită cronică (inflamația cronică a pancreasului) -Steatoză hepatică -Hematoame intraabdominale în contextul unor traumatisme -Îngroșarea pereților stomacului, intestinului subțire sau a colonului -Cancer de stomac sau pancreatic -Boala ficatului gras -Apendicită De asemenea, varianta Doppler a ecografiei abdominale ajută medicul să observe și să evalueze:-blocaje ale fluxului sanguin (de ex., cheaguri) -îngustarea vaselor de sânge -tumori și malformații vasculare congenitale -flux sanguin redus sau absent către diferite organe, cum ar fi testiculele sau ovarele -flux sanguin crescut, care poate fi un semn de infecție Deoarece ultrasunetele oferă imagini în timp real, medicii pot utiliza ecografia abdominala pentru a ghida diverse proceduri, cum ar fi biopsiile cu ac, introducerea unui cateter sau a unui alt dispozitiv de drenaj, asigurându-se astfel o plasare sigură și precisă. Ecografia abdominala la copii: Datorită faptului că nu folosește raze X și nu are efecte nocive cunoscute, ecografia abdominala este deosebit de utilă pentru a evalua cauzele durerilor abdominale, pelvine sau scrotale la copii. Ecografia abdominala la copii, cunoscută și sub numele de ecografie abdominala pediatrica, poate ajuta, de asemenea, la: -Determinarea sursei durerii abdominale, cum ar fi litiaza biliară, pietrele la rinichi, abcesele sau un apendice inflamat (apendicită) -Detectarea prezenței și cauzei unui organ abdominal aparent mărit -Identificarea și localizarea acumulării anormale de lichid în abdomen -Determinarea cauzelor vărsăturilor la sugari Varianta Doppler a ecografiei abdominale la copii ajută medicul să vadă și să evalueze: -Tumori și malformații vasculare congenitale -Răsucirea (torsiunea) anormală a unui testicul sau a ovarului. Torsiunea poate limita fluxul sanguin adecvat în testicul sau ovar, ducând la dureri scrotale sau abdominale.
Cum arată echipamentul de ecografie și cum funcționează?
Aparatul cu ultrasunete, cunoscut și sub numele de ecograf, este compus dintr-o consolă (computer), un monitor video și un traductor atașat. Traductorul este un dispozitiv de mici dimensiuni care seamănă cu un microfon. Unele ecografii abdominale pot necesita utilizarea unor traductoare cu capacități diferite în cadrul aceleiași examinări. În timpul procedurii, imaginile obținute cu ajutorul ultrasunetelor sunt redate în timp real pe monitorul video. Computerul creează imaginea în funcție de volumul (amplitudinea), înălțimea (frecvența) și timpul necesar pentru ca semnalul cu ultrasunete să revină la traductor. De asemenea, acesta ia în considerare tipul de structură corporală și/sau țesut prin care se deplasează sunetul. Când traductorul este glisat pe piele, acesta trimite mici impulsuri de unde sonore inaudibile, de înaltă frecvență, în corp. Pe măsură ce undele sonore revin în organele interne, fluidele și țesuturile corporale, receptorul sensibil din traductor detectează mici modificări ale înălțimii și direcției sunetului. Computerul măsoară instantaneu aceste unde și le afișează ca imagini. Medicul captează de obicei unul sau mai multe cadre ale imaginilor în mișcare ca imagini statice. De asemenea, poate capta portiuni de video scurte ale imaginilor (loop-uri). Ecografia Doppler măsoară direcția și viteza celulelor sanguine pe măsură ce se deplasează prin vasele de sânge. Mișcarea celulelor sanguine determină o modificare a înălțimii undelor sonore reflectate (renumitul efect Doppler). Computerul colectează și procesează sunetele și creează grafice sau imagini color care reprezintă fluxul sanguin prin vasele de sânge. Pregatirea pentru ecografie abdominala: Dacă te întrebi ce trebuie să faci înainte de ecografia abdominala, atunci trebuie să știi că, în general, ar trebui să nu mănânci nimic cu aproximativ 6 ore înainte și să bei un litru de apă plată într-un interval de 30 minute înainte de investigație. În cele 30 minute de dinaintea investigației nu trebuie să urinezi, chiar dacă ai această senzație. Astfel, vezica urinară va fi plină și va permite vizualizarea structurilor învecinate (prostată, uter, ovare, etc.). De asemenea, este recomandat să eviți să bei cafea înainte de o ecografie abdominala. Ce poti manca inainte de ecografia abdominala? Cu 24 de ore inainte de ecografia abdominala se poate manca, însă este recomandat să nu consumi dulciuri, băuturi carbogazoase și alimente care pot fermenta (de ex., fructe, lapte etc.). Cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. De asemenea, pregătirea pentru ecografie abdominala depinde și de tipul de investigație care urmează să fie efectuată: Pentru un studiu al ficatului, vezicii biliare, splinei și pancreasului, ți se poate cere să mânânci o masă fără grăsimi în seara dinaintea investigației și apoi să eviți să mânânci timp de opt până la 12 ore înainte de test. Pentru ecografia rinichilor, ți se poate cere să bei patru până la șase pahare de apă cu aproximativ o oră înainte de test pentru a-ți umple vezica urinară. De asemenea, ți se poate cere să eviți să mânânci timp de opt până la 12 ore înainte de test pentru a evita acumularea de gaze în intestine. Pentru ecografia aortei, poate fi necesar să eviți să mânânci timp de opt până la 12 ore înainte de investigație. Cum se desfășoară o ecografie abdominala? Pentru majoritatea examenelor cu ultrasunete, vei sta întins cu fața în sus pe o masă de examen care poate fi înclinată sau orizontală. Ți se va cere să îndepărtezi orice îmbrăcăminte, bijuterii sau alte obiecte care pot interfera cu scanarea. Un medic special instruit pentru a efectua și interpreta ecografii te va poziționa pe masa de examen și va aplica un gel pe bază de apă pe zona corpului examinată. Gelul va ajuta traductorul să facă contact ferm cu corpul și va elimina excesul de de aer dintre traductor și piele care poate bloca trecerea undelor sonore prin corp. Apoi, medicul va plasa traductorul pe corp și îl va deplasa înainte și înapoi peste zona de interes până când captează imaginile dorite. Pentru a obține o claritate cât mai mare a imaginilor, medicul îți poate cere să îți schimbi poziția sau să îți ții respirația pentru câteva secunde. Odată ce ecografia abdominală este efectuată, medicul va șterge gelul transparent de pe piele.
Care sunt beneficiile și riscurile ecografiei abdominale?
Beneficii: Majoritatea tipurilor de ecografie sunt neinvazive și nedureroase. Ecografia este disponibilă pe scară largă, ușor de utilizat și mai puțin costisitoare decât majoritatea altor metode de investigație imagistică. Imagistica cu ultrasunete este sigură și nu utilizează radiații. Scanarea cu ultrasunete oferă o imagine clară a țesuturilor moi care nu apar clar pe imaginile obținute prin radiografie convențională. Ecografia oferă imagini în timp real, fiind un instrument bun pentru ghidarea procedurilor minim invazive, cum ar fi biopsiile cu ac și aspirația de lichid. Riscuri: Ecografia standard de diagnosticare nu are efecte nocive cunoscute asupra oamenilor. Așadar, se poate afirma că ecografia abdominală nu prezintă riscuri. Spre deosebire de radiografia convențională sau scanarea CT, ecografia nu utilizează raze X, motiv pentru care medicii o folosesc pentru a verifica dezvoltarea copiilor la femeile însărcinate.
Care sunt limitările ecografiei abdominale?
Undele sonore pot fi perturbate de aer sau gaz. Prin urmare, ecografia nu este o metodă imagistică potrivită pentru examinarea unui intestin plin de aer sau a organelor ascunse de intestin. De asemenea, ecografia nu este foarte utilă pentru examinarea plămânilor, dar poate fi utilizată pentru a depista lichidul din jurul sau din interiorul acestora. În mod similar, ultrasunetele nu pot pătrunde în os, dar pot fi utilizate pentru imagistica fracturilor osoase sau pentru infecția din jurul unui os. Pacienții supraponderali sau obezi sunt mai dificil de examinat cu ajutorul ecografiei, deoarece cantitățile mai mari de țesut slăbesc undele sonore pe măsură ce acestea trec mai adânc în corp și se întorc la traductor pentru analiză.