Maria-Magdalena Popescu

Teoria şi practica
genului jurnalistic

Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei

Bucureşti, 2018

1
 Tehnoredactare: Irina Răducan
Corectură: Elena Coţofană, Constanţa Oprea
Copertă: Irina Răducan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POPESCU, MARIA MAGDALENA
Teoria şi practica genului jurnalistic/Maria-Magdalena
Popescu.-
Bucureşti: Editura Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, 2018
ISBN 978-606-524-205-0

811.135.1
070

Responsabilitatea privind conţinutul lucrării şi a enunţurilor

formulate revine în totalitate autorilor.

Editură recunoscută de către CNCS/CNATDCU – Panel 4

„Domeniul ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică“

Operaţiile tehnice, editoriale şi tiparul

au fost executate la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei
sub comanda nr. 2021/2018

2
 CUPRINS
INTRODUCERE ................................................... 5
CONTEXTUALIZARE ........................................... 7
JURNALISMUL DE INFORMARE .......................... 19
ȘTIREA ............................................................... 21
TITLUL ................................................................ 46
LEAD-UL ............................................................. 58
RELATAREA ........................................................ 66
REPORTAJUL ...................................................... 78
INTERVIUL ......................................................... 90
PORTRETUL........................................................ 113
ANCHETA ........................................................... 120
JURNALISMUL DE OPINIE ................................... 126
EDITORIALUL ..................................................... 128
COMENTARIUL................................................... 141
CRONICA, RECENZIA, TABLETA ........................... 143
JURNALISMUL ONLINE ....................................... 149
JURNALISMUL CONVERGENT ............................. 167
JURNALISMUL CIVIC........................................... 178
TESTE ȘI EXERCIȚII DE REDACTARE ..................... 188
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ................................ 257

3
4
 INTRODUCERE
Volumul de față se adresează atât studenților
interesați de mass-media și jurnalism, cât și publicului larg
interesat de jurnalismul civic și de maniera în care el se
poate realiza, dezvolta și chiar promova. Abordarea
practică a acestei lucrări o face nu doar să fie accesibilă
oricui, ci chiar îndeamnă la participare și, de ce nu, la
creație de produse jurnalistice. Teoria și practica genului
jurnalistic debutează cu o scurtă trecere în revistă a ceea
ce înseamnă conceptul de ”comunicare mediatică” și cum
se raportează acesta la alte tipuri de comunicare, care
sunt rolurile, funcțiile și efectele mass-media, dar și ale
consumului mediatic asupra tuturor tipurilor de public,
urmând a arăta, foarte pe scurt, care sunt cele mai
cunoscute modele de influențare ale opiniei publice prin
intermediul mass-media. Ulterior, după ce am creat
contextul necesar și am analizat elementele legate de
definirea domeniului, va urma prezentarea conținutului
mediatic într-o manieră organizată și eficientă, insistând
pe felul în care cele mai importante produse jurnalistice
sunt redactate, ca apoi să acordăm atenție elementelor
de stil, dar și caracterisiticilor stilului jurnalistic cu tot ceea

5
ce înseamnă ele pentru momentul redactării: criterii de
organizare ale procesului de selecție a informației,
producție și particularizare în funcție de canalul media pe
care va fi diseminat.
Ulterior, pentru a înțelege dacă informația parcursă
este clară și deprinderile de redactare sunt bine
conturate, vom exersa câteva tipuri de taskuri de
verificare, dar și de creație pentru diferite genuri
jurnalistice.
Lectură plăcută și spor în producția textului
jurnalistic!

6
 CONTEXTUALIZARE
Pentru a putea discuta despre producția textului
jurnalistic în detaliu și despre aspecte noi survenite în
jurnalismul secolului XXI va trebui mai întâi să ne
asigurăm că știm exact unde ne situăm cu informația,
despre ce elemente vorbim și să adoptăm același
vocabular comun pentru a avea aceeași referință. Așa se
explică existența secvențelor următoare, fie ele și extrem
de sintetice, chiar dacă pentru unii par redundante.
Ce este comunicarea mediatică?
• “o marfă vândută unor consumatori potențiali, în
concurență cu alte produse mass-media” (D. McQuail, 1987).
Această marfă vehiculează informații transmise unui
public eterogen, anonim, vast, prin intermediul unui
suport tehnic. Mesajul conținut de informațiile sus-
menționate nu se transmite imediat şi se adresează
simultan mai multor receptori, prin intermediul diferitelor
suporturi cu accesibilitate largă şi se numeşte COMUNICARE
MEDIATICĂ.

La ce face referire conținutul comunicării mediatice?

Mass-media transmite o varietate de mesaje sub
formă de:
A) informații:
- date neprelucrate (bursă, sport, meteo, adrese
utile, statistici);
- date prelucrate (știri, jurnale, reportaje, anchete,
documentare);

7
 - impregnate cu divertisment (talk show, docu-
drame).
B) divertisment:
- TV (filme, seriale, spectacole, clipuri, con-cursuri,
jocuri, sport);
- radio (muzică, teatru, umor);
- presa scrisă (horoscop, glume, sport, jocuri,
senzaționalism).
C) idei&opinii (păreri specializate, dezbateri, interviuri.

Care sunt genurile jurnalistice?

Comunicarea mediatică este reprezentată de genuri
jurnalistice (forma pe care o îmbracă realitatea pentru a
reflecta anumite aspecte) și formate jurnalistice (modul în
care un gen capătă o anumită formă) (ex- emisiunea de la
BBC, de la TVR 1 etc.).
Stilul jurnalistic – numit şi stil publicistic, cuprinde
mai multe genuri jurnalistice ca:
a) texte scrise: știrea, anunțul, articolul, recenzia,
relatarea, portretul, editorialul, interviul, faptul divers,
comentariul, cronica, reportajul de presă scrisă și online,
ancheta;
b) exprimare verbală: știri, interviuri, documen-
tare, mese rotunde, ancheta, reportajul radiofonic și cel
televizat, interviul, comentariul radiofonic și televizat,
cronica;
c) social media: conținut generat de utilizatori.
Toate aceste produse media au textele redactate în
stilul jurnalistic (publicistic).
8
 Ce este stilul jurnalistic?
Caracteristic mass-media, această manieră de
redactare este destinată unui public eterogen, cu o
pregătire profesională diferită sau cu diverse niveluri de
cultură.
Stilul jurnalistic include o mare varietate de texte
sau de materiale audio, video sau combinații.
Scopul principal constă în informarea publicului și
comentarea diverselor fapte de viață socială, de interes
economic și politic pe înțelesul tuturor. Stilul jurnalistic
caracteristic fiecărui produs al genului poate diferi de la
un format la altul. De exemplu, un interviu de la
emisiunea Profesioniștii este gen jurnalistic identic cu
interviul realizat în teren cu Simona Halep, dar formatele
diferă (altă ordine a întrebărilor, alte obiective etc.).
Ambele însă sunt, ca fond, scrise în stilul jurnalistic.
Care sunt elementele de bază ale stilului jurnalistic?
• Utilizarea limbajului literar alături de utilizarea
limbajului cotidian, precum și amestecul de elemente ce
provin din celelalte stiluri fucționale: administrativ,
științific, beletristic (artistic) și colocvial.
• Varietatea și bogăția vocabularului deter-
minate de diversitatea ariei tematice abordate.
• Folosirea unui limbaj accesibil determinat de
varietatea publicului țintă căruia i se adresează.
• Utilizarea unor clișee lingvistice (pentru
București se poate folosi ”micul Paris”; pentru Brașov se
poate utiliza ”orașul de sub Tâmpa”).

9
 • Aplicarea procedeelor menite să capteze
atenția cititorului cum ar fi: titluri, subtitluri incitante,
utilizarea unor imagini și ilustrații grafice (culoarea).
• Excluderea unor noțiuni științifice și explicații
de strictă specialitate ce nu ar face altceva decât să
îngreuneze lectura și să restricționeze publicul ce
parcurge materialul.

Clasificarea conținuturilor de comunicare mediatică

În funcție de canalul de transmitere există categoria de:
• materiale redactate pentru presa scrisă;
• materiale redactate pentru radio;
• materiale redactate pentru televiziune.

După scopul pe care îl au și în funcție de mijloacele

prin care se realizează, vorbim despre conținut:
• mostrativ – în acest caz scopul este unul pur
informativ; încadrăm aici jurnalismul de teren care
transmite informație brută, de la fața locului, care arată
ce se întâmplă la un moment dat undeva mai aproape sau
mai departe de noi. Jurnalismul de teren urmăreşte cu
precădere informarea;
• demonstrativ – pentru această situație, scopul
dorit este de natură formativă și formează judecăți de
valoare, precum și opinii ale publicului prin materialele

10
prezentate, materiale ce promovează idei ale unor
autorități în domeniu, pe diverse teme de interes pentru
societate, la un moment dat. Cu alte cuvinte vorbim aici
despre jurnalismul de opinie. Jurnalismul formativ (de
opinie) are drept scop captarea atenției consumatorului
asupra unor probleme de interes general pentru societate.

Care sunt caracteristicile stilului jurnalistic?

• Concizie – această caracteristică este dată de o
abordare obiectivă cum ar fi limitările spațiului de emisie,
de redactare, de editare, designul tipografic, caracteristicile
formatului publicației sau ale canalului de Radio-
Televiziune.
• Orginalitate – elementul de noutate trebuie să
stârnească interes.
• Inteligibilitate – informația trebuie să fie clară
și astfel accesibilă tuturor prin modul de exprimare sau
limbajul folosit, prin structura frazei.
• Implicare – prin mesaje ce determină
implicarea publicului, a autorităților, a agențiilor - unul
dintre agenții din materialul informativ este implicat în
chestiunea respectivă (orice se întâmplă și este prezentat
în media trebuie adus în prim-plan un individ, pentru
identificarea publicului cu acesta, pentru empatie).

11
 ”CIRCUITUL INFORMAȚIEI ÎN NATURĂ” SAU FELUL
CUM MEDIA JONGLEAZĂ CU INFORMAȚIA
Cum acționează media asupra opiniei publice în
procesul de informare, educare și divertisment? Cum ne
menține media atenția trează sau cum ne distrage de la
alte gânduri? Ce se întâmplă cu informația care vine și ne
modifică percepția asupra vieții, oamenilor sau sistemului
socio-politic în care ne desfășurăm activitatea zilnică?
Toate acestea sunt aspecte ce atrag atenția asupra
faptului că orice material difuzat în mass-media astăzi
trebuie privit critic, comparat și analizat din mai multe
perspective - în primul rând postul de televiziune care
difuzează informația - posturile de televizune publice
transmit informația echidistant și obiectiv, nefiind
aservite nici unei formațiuni politice de care să depindă
financiar. Posturile comerciale însă au tendințe
părtinitoare din cauza dependenței de finanțare.
Același lucru se poate spune și despre publicații, dar și
despre presa online care întotdeauna depinde de
sponsorizările comerciale, de publicitate. Spus sintetic
și eufemistc, pentru o informare corectă orice
informație preluată din media trebuie verificată pe mai
multe posturi de televiziune sau comparată cu mai
multe publicații. Este foarte adevărat că majoritatea
indivizilor ce formează opinia publică astăzi își iau toate
elementele de noutate informațională din mediul
online, dar trebuie acordată atenție mare și acestui
12
fenomen, cu atât mai mult cu cât mediul online este un
mediu permisiv, un mediu în care oricine poate
distribui informație. Așa a luat amploare, de altfel, și
jurnalismul civic prin care orice individ martor la
evenimentele derulate în viața de zi cu zi poate
înregistra sau redacta un material care să facă posibilă
transmiterea detaliilor a ceea ce s-a întâmplat întregii
lumi. Poate că de multe ori aceste materiale produse de
jurnalismul civic sunt mai reale și mai aproape de
adevărul întâmplării decât cele distribuite de jurnalismul
tradițional, pentru că cel civic nu este dependent de
sferele de influență, nu este aservit și nici nu are obiective
părtinitoare. Într-un volum publicat anterior, Introducere
în Comunicarea Mediatică, discutam despre puterea de
influență a mass-media asupra publicului, din mai multe
perspective, dar și despre modelele relaționării dintre
putere, media și opinia publică, pentru a înțelege tocmai
aceste lucruri, și anume că nu poate exista o informare
corectă, obiectivă și transparentă a indivizilor dacă ei nu
au receptivitate față de surse multiple, atenție și spirit
critic, dacă nu sunt conectați la ceea ce se întâmplă în jur,
la ceea ce se distribuie pe toate canalele de informare și
dacă nu relaționează cu alți membri ai societății.
Pentru readucerea în atenție a efectelor mass-
media, căci nu numai când receptăm noutatea, dar și
când producem informație trebuie să fim conștienți, ca
jurnaliști, de maniera în care informația va fi consumată,
13
vom prezenta și aici, pe scurt, efectele limitate, dar și
efectele puternice ale mass-media asupra societății și
asupra individului văzut ca permanent consumator de
media.
EFECTELE PUTERNICE
• one step flow - presupune că indivizii sunt văzuți
ca entități psihologice izolate care nu interacționează unii
cu alții; sursa transmite informația direct, fără
intermediari, iar informația pătrunde încet ca un ac
hipodermic, “Hipodermic needle” - nevăzută, injectând
informația care generează imediat un răspuns ”rapid și
necontrolat” din partea celui care a primit-o.
• Teoria glonţului magic - generată în 1989 de
DeFleur, se referă la reacțiile programate pe care mass-
media le declanșează odată cu materialele pe care le
generează și se utilizează în cadrul campaniilor prin care
se injectează informații ușor și discret celor ce nu
reacționează și fac parte dintr-o societate atomizată.
• Teoria hegemoniei - sau modelul lui Gramsci,
dezvoltată de Școala de la Frankfurt, de neomarxişti, apoi
de Școala de la Birmingham în 1964, şcoală ai cărei
reprezentanți erau Hall, Williams, Schlessinger şi Hartley,
susține că în stabilitate socială informația venită dinspre
putere este transmisă prin persuasiune, prin simboluri
culturale pentru a crea semnificații culturale, ideologic
orientate. Se susține tot acum ideea conform căreia
cultura este locul unde se duc luptele pentru hegemonie,

14
iar studiile culturale ale căror baze se pun în această
perioadă au la bază această teorie.
• Teoria dependenţei a fost generată de DeFleur și
Ball-Rokeach, în 1976. Aceasta susține că indivizii depind
de media în mod diferit, fiecare conform apartenenței
sale sociale, culturale şi instituționale, dar și de gradul în
care au nevoie de informarea din media, dictată de
această apartenență. Pe de altă parte, instituțiile depind
de mass-media pentru că au nevoie să comunice și între
ele, dar și cu publicul. În consecință, media acționează
asupra tuturor ca într-un triunghi, sau o triadă: presă-
instituții sociale-individ.
• Teoria spiralei tăcerii se află sub amprenta deja
cunoscutei E. Noelle Newmann şi datează din 1965.
Aceasta susține că indivizii se tem de izolare, şi
acționează în conformitate cu această teamă, pentru a
se integra în fluxul comun de opinie, şi în sensul acesta
își controleză reacțiile în public pentru că societatea
izolează ce nu e conform normei. Se creează astfel
două curente:
• A - minoritatea tăcută = cei ce nu sunt ascultați
se retrag din dezbatere.
• B - majoritatea tăcută = doar puterea este
vocală, iar publicul este majoritatea a cărei voce nu
contează, însă ideile minorităților devin importante și
aşa se modelează opinia publică. Clivajul între cele două
grupări poate dura în timp.
15
 EFECTELE LIMITATE
• Modelul fluxului în doi pași are la bază lucrarea
din 1944-The People’s Choice a lui Lazarsfeld, dar și
opiniile aparținând lui Berelson, Gaudet. Acesta
presupune că, în drumul său către public, mesajul presei
este filtrat de un factor intermediar, denumit liderul de
opinie. Totodată, acest factor decodează mesajele în
termenii experienței grupului său. El nu reprezintă o
poziție constantă, ci una intermediară. Pe de o parte,
mesajul este un factor inovator, pe de altă parte, el este
agent reglator şi conservator. Factorul inovator aduce
noutatea, factorul reglator creează echilibrul între ceea ce
nu este cunoscut suficient și ceea ce este perceput
eronat, iar factorul conservator menține unitatea
grupului prin informația mereu nouă care vine dintr-o
singură sursă - acel lider de opinie deja recunoscut și
”acreditat” de către grup pentru că el aduce mereu
noutatea. De fapt, ideea de Lider de Opinie acum apare, și
apar şi câteva lucrări importante, remarcându-se: 1955-
Katz &Lazarsfeld - Personal Influence şi 1961- Schramm -
Process and Effects of Mass Communication.
• Modelul Cultivării, pe de altă parte, este
patentat de G. Gerbner și Gross și presupune că
televiziunea este un mediu prin care indivizii socializează
și se modelează conform unor roluri și comportamente
standard. Ei numesc acest fenomen enculturare.

16
Acum apare însă și conceptul de Heavy Viewers şi Light
Viewers, explicat în detaliu de Shrum (1995), iar mass-
media devine un membru al familiei. Mass-media este
elementul facilitator, elementul care oferă arena sau
mijloacele de realizare a coeziunii familiale, pentru că prin
expunere intensă familia sau grupul împărtăşeşte aceleaşi
idei, aderă la aceleaşi opinii. Grupul este cu atât mai sudat
cu cât toți sunt fie heavy fie light viewers, deci se oferă
spre o expunere mai mult sau mai puțin îndelungată
bombardamentului informațional. Expunerea intensă la
informație confirmă valorile și acționează în completare.
• Modelul agenda-setting poartă amprenta lui
McCombs & Shaw, şi datează din 1972: conform acestui
model presa este canalul prin care se revarsă un flux de
semnificații ce propune o imagine a lumii. Se dictează
astfel patternuri, ideologii, idei organizate, ca într-un
“daily planner”, influențând astfel harta cognitivă a
individului. Ceea ce rezultă din cercetări este că publicul
percepe tot ce este intens transmis sau difuzat ca fiind
important; în plus, orice informație concurentă, venită de
la alte posturi sau publicații, reprezintă un interes major
pentru jurnalişti, prin aderența pe care subiectul respectiv
o are la public. În funcție de asta, un subiect poate minor
la început, care are mare priză la public prin maniera de
prezentare, devine un subiect important şi cu grad ridicat
de atenție la prelucrare, tocmai prin augmentarea dată de

17
public. Jurnalistul însuşi poate, iată, ridica gradul de
importanță al unui material, la simpla influență perceptivă
a audienței.
• Modelul uses & gratification generat de Katz, în
1959, subliniază că eficacitatea mesajelor depinde de
așteptările publicului. Tocmai de aceea, s-au făcut studii
pentru a se stabili care sunt nevoile la care mass-media
răspunde. Astfel, s-a stabilit că cele mai importante
necesități pe care individul le caută în consumul mediatic
sunt nu neapărat în această ordine: funcția cognitivă
(cunoaștere, opinii); funcția afectivă (expresii emoționale);
funcția socio-integrativă (contacte cu familia, colegii,
prietenii); funcția personal integrativă (încrederea în
sine); funcția de decompensare (escapism, evaziune).
Aceste criterii stau la baza realizării grilei de program
pentru audio-vizual, dar și la baza ierarhizării informației
în presa scrisă sau cea online.

18
 JURNALISMUL DE INFORMARE
Jurnalismul de informare este procesul și produsul
care distribuie informația pură, nealterată, în media și
răspunde concret celor șase întrebări: Cine?, Ce?, Când?,
Unde?, Cum?, De ce?. Jurnalismul de informare este
operat astăzi aproape exclusiv în agențiile de presă cu
tendințe din ce în ce mai mari de a se externaliza, mai ales
de când a apărut jurnalismul nou sau cel civic și cel
convergent despre care vom afla mai multe mai târziu.
Agențiile de știri menționate mai sus adună informații din
toată lumea și le revând (sau revând descrieri scurte a
ceea ce s-a întâmplat, rezumat al evenimentului
mediatic) trusturilor de presă interesate. Media va
extinde informația prin prelucrare și documentare,
realizează produse particularizate intereselor sau tipului
de publicație sau canalului audiovizual respectiv. Din
jurnalismul de informare se desprinde jurnalismul de
investigație, cel care duce, prin eforturile jurnalistului, la
produse ce aduc lumină în legătură cu subiecte care
preocupă comunitatea - anchetele, reportajele sau
interviurile ce edifică, creează modele sau răspund unor
întrebări de care societatea are nevoie pentru a merge
mai departe. Jurnalismul de informare este caracterizat

19
de obiectivitate și de redarea tuturor aspectelor
evenimentului fără cea mai mică contribuție personală și
se diferențiază de jurnalismul de opinie care se
concentrează exclusiv pe puncte de vedere, pe opinii, fie
ale jurnalistului, fie ale reacției ori ale unor personalități
abilitate pe un anumit domeniu, invitate de publicația
sau canalul media respectiv pentru a exprima o opinie
avizată asupra unor aspecte de interes pentru opinia
publică. Dintre produsele jurnalismului de informare
amintim știrea, relatarea, interviul, portretul și
produsele de investigație, ancheta și reportajul, iar
dintre produsele jurnalismului de opinie menționăm
editorialul, comentariul, cronica, recenzia și tableta. În
cele ce urmează le vom privi mai atent pe fiecare.

20
 ȘTIREA
Ce este o știre? Există multe maniere de definire a
ceea ce înseamnă o știre. L.Sheridan Burns, de exemplu,
consideră o știre ca fiind ceva ce leagă oamenii, îi adună
printr-un sens al comunității. Pe de altă parte, au existat
comentarii la această abordare în sensul în care o
comunitate implică faptul că oamenii chiar vor să
împărtășească ceva unul cu altul. Știrea, spune cea mai
sus-menționată, este ceva ce trebuie să spui unui
cunoscut înainte ca bateria de la telefon să ți se termine
și să nu mai ai acces la informație. Acest aspect implică
ideea de urgență, de prospețime, de rapiditate.
Jurnaliștii britanici definesc știrea ca fiind ceva despre
care discuți cât bei o halbă de bere și că știrile trebuie
să fie informări legate de fapte nu de ficțiune, pentru
că, spun ei, ”faptele sunt standardul crucial față de care
opiniile pot fi judecate”. Spus în mod global, știrile sunt
legate de acțiunea de a descoperi ceea ce se întâmplă în
lume. Jurnaliștii se luptă pentru obiectivitate, dar
percepțiile lor despre știri sunt, mai ales, determinate
de ceea ce cititorii lor, publicul lor va considera demn
de importanță, demn de a fi o noutate. Așadar,
jurnaliștii selectează și intepretează ceea ce va deveni o
știre în modul în care se potrivește și impactează cultura
înțelegerii celor ce sunt opinia publică.

21
 Nu orice eveniment poate însă deveni ştire
Cine poate decide ce este știre și ce nu? Jurnalistul.
Majoritatea jurnaliștilor experimentați știu, sau ar trebui să
știe, ce evenimente se califică a fi de interes pentru public
și ce nu. Cum se învață acest lucru? Unii jurnaliști pur și
simplu au fler pentru așa ceva, alții trebuie să învețe.
Ceea ce este clar, este că trebuie evitate situațiile
în care ceva fie s-a întâmplat cu foarte mult timp în
urmă și deja nu mai produce efecte asupra opiniei
publice, nici dacă aceasta ar afla despre ce este vorba.
Situația însă se poate schimba, dacă se descoperă vreun
aspect nou la deja cunoscutele informații, ceva care
pune într-o nouă lumină evenimentul consumat cu mai
mult timp în urmă.
Pe de altă parte, sunt situațiile care se întâmplă
atât de des încât evenimentul a devenit un fapt comun.
Dacă evenimentul este legat de președintele unei
companii multinaționale cu mare relevanță în țară,
faptul că a participat la întâlniri obișnuite cu omologii
săi din alte țări nu spune mare lucru, dar dacă acel
președinte s-a prăbușit în timp ce era la bordul unui
avion de mici dimensiuni, atunci este o știre de ultimă
oră.

22
 Știrile plictisitoare, în al treilea rând, nu vor reține
atenția publicului, de exemplu știrile despre locuitorii
dintr-o anumită zonă a țării, locuitori care au devenit de
notorietate pentru comportamentul violent.

Pentru a deveni ştire, un eveniment trebuie în

primul rând SĂ FIE/SĂ AIBĂ:
• Nou - dacă informația nu e nouă, ea nu poate fi
ştire. Asasinarea Indirei Ghandi nu e nouă, dar orice
informație suplimentară venită să readucă în atenție
subiectul deja dezbătut devine ştire.
• Neobişnuit - evenimente au loc mereu, dar cele
obişnuite, zilnice, nu sunt ştiri (câinele muşcă oameni -
ceva comun//oamenii muşcă câini - ceva demn de ştire).
• Interesant - ce e nou şi neobişnuit nu e neapărat
şi interesant: existența unei insecte pe o altă plantă decât
de obicei e ceva interesant, dar de interes restrâns, pe
când existența unei noi bacterii în produsele alimentare
dintr-un lanț de hipermarketuri este de mare interes,
pentru că afectează un segment foarte mare de populație.
• Semnificativ - dacă nu are semnificație pentru
marea masă a societății, atunci evenimentul nu este
demn de a fi ştire (insecta atacă recolta de orez//insecta
atacă o plantă rară).

23
 • Factor uman implicat - un eveniment devine
ştire când afectează vieți omeneşti, și pentru asta
informația va aduce în atenție aspecte despre oameni,
despre semeni de-ai noștri.
• Proximitate spațială - acelaşi eveniment derulat
în două locuri diferite poate avea valori diferite, în funcție
de contextul socio-economic, politic şi cultural în care
este perceput. Un eveniment care afectează populația din
Focșani nu va fi de interes decât pentru zona Moldovei,
dar nu și pentru întreaga țară dacă nu are anvergură și nu
este un număr foarte mare de indivizi implicați.
• Proximitatea temporală - un eveniment derulat
în trecut nu mai are aceeaşi importanță şi acelaşi impact
pentru indivizi, întrucât nu le mai poate influența viața
dacă e deja consumat. Cu cât este însă mai aproape de
prezent, evenimentul devine de interes pentru că poate
avea impact asupra activității indivizilor. Evenimentele
trecute însă nu ne mai afectează.
• Impact personal - poveştile cu care se
indentifică mai mulți indivizi sunt mai puternice decât cele
cu care se identifică un număr mic pentru că, afectând
mai mulți indivizi, vor fi mai multe voci care vor comenta
evenimentul, care vor da feedback și care vor reacționa,
generând la rândul lor evenimente sau subiecte de știri.

24
 SURSE PENTRU POSIBILE ŞTIRI
Conflicte - această categorie include războaie, greve,
revoluții, lupte de clan sau tribale, alegeri sau lupte politice.
Dezastre și tragedii - prăbușiri de avioane, deraieri
de tren, vase scufundate, erupții vulcanice, cutremure,
tragedii umane.
Progres și dezvoltare - dezvoltarea este întotdeauna
noutate în țările în curs de dezvoltare. Ţările dezvoltate
iau ca noutate descoperirile științifice în medicină,
tehnologie, bunăstare.
Crime - orice crimă poate fi știre, fie că e de trafic,
hoție, corupție, viol, ucidere.
Bani - averi pierdute, făcute rapid, taxe școlare,
buget, preț la mâncare, salarii.
Cei dezavantajaţi - jurnalistul apără drepturile celor
dezavantajați.
Religia - evenimente ce implică viața religioasă a
indivizilor (construcția unei noi biserici sau un pelerinaj)
sau afirmații ale liderilor religioși asupra problemelor
morale și spirituale.
Personalităţi - persoanele cu vizibilitate fac știrile - ce
vieți duc, cum arată, ce fac, totul este de interes, mai ales
când li se întâmplă ceva rău - când pierd puterea, banii,
când se îmbolnăvesc sau când familiile lor se destramă.

25
 Sănătate - multă lume e preocupată de sănătate așa
că, de aceea, lumea e interesată de remedii, descoperiri
medicale, spitale, clinici, medicamente, dietă, pregătire
fizică. Toate acestea sunt bune subiecte pentru știri.
Vreme - vremea afectează rutina, așa că e de interes
dacă e neobișnuită.
Mâncare, băutură - important este orice neajuns sau
factor ce afectează viața oamenilor.
Divertisment - noutățile despe dans, muzică, teatru,
cinematograf pot deveni știri.
Interes uman - aspecte neobișnuite ale altor oameni
sunt făcute cunoscute și altora.
Știrea = informație compactă despre evenimente
curente
ȘTIRE, (1) știri, s. f. 1. Veste (în presă, la radio etc.),
informație scurtă despre un eveniment; noutate (dex
online).
Conținutul unei informații ce devine știre răspunde
întrebărilor: cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?
(cu pondere și accent diferit pentru diferite genuri, de
exemplu pentru știre avem ”cine? ce?”, pentru relatare
întrebarea ”ce?” capătă un plus de valoare pentru
detaliile pe care le aduce în atenție).
Cine - avem nevoie de actori pentru că vrem să ne
identificăm cu cei cărora li se întâmplă ceva.
Ce - cele mai căutate știri răspund la întrebarea “ce?“
(știrea).
26
 Când - o informație veche nu e mai valoroasă ca una
mai proaspată, care este cât mai aproape de momentul
de difuzare, dar stârnește mai mult interes.
Unde - locul desfășurării evenimentului ce devine
știre – întâmplarea ce generează știrea trebuie să se fi
întâmplat cât mai aproape de audiență, ca să stârnească
interes și să aibă impact. Dacă există o distanță prea mare
între locul de desfășurare al evenimentului și publicul la
care se va disemina materialul informativ, atunci
evenimentul nu va avea impact, pentru că nu-i afectează
pe cei ce sunt informați, îi afectează pe cei dintr-o zonă
mai îndepărtată, deci, probabil că acolo va produce
efecte.
Cum - detaliile personalizează știrea, ajută la
identificare și empatie.
De ce - dacă nu există o reprezentare a ideii
generale, mesajul nu e înțeles. De aceea, trebuie să existe
detaliile care contextualizează evenimentul, care dau un
sens întâmplării.
Știrea este o veste, o informație, o noutate, știrea
este cunoaștere.
Considerat de către Hartley (1999, OED) a fi cel mai
scurt text posibil, știrea are mereu un conținut informativ,
construit astfel încât să asigure o recepție rapidă, cu
informații de ultimă oră.
Știrea, din perspectiva lui Charadeau (1997), este
textul cu cel mai scăzut grad de implicare al jurnalistului,
27
o informație de importanță semnificativă despre eveni-
mente recente, altfel spus este cel mai obiectiv text
jurnalistic.
Ceea ce numim însă subiectiv într-un conținut
informativ, în ansamblu, dacă putem spune așa, este
selectarea, ierarhizarea și organizarea informațiilor.
În acest punct putem spune că jurnalistul decide ce
elemente vor avea impact asupra publicului țintă și în
funcție de aceste lucruri va decide ierarhizarea
materialelor informative, dar și organizarea informației
pentru publicație sau pentru canalul de difuzare. Știrea în
sine trebuie să fie redată așa cum a fost culeasă, fără nici o
intervenție din partea jurnalistului.
Știrea este un material de impact asupra vieții de zi
cu zi, asupra imaginației, a sufletului fiecărui individ, iar
jurnalistul este un povestitor ce informează și stârnește
interes. În funcție de destinația pentru care este
construită, știrea poate fi de agenție, de presă scrisă, de
audio-vizual sau de online.
”Puteți să ne dați surse bune pentru publicația
noastră?” este întrebarea care se adresează oricărui
jurnalist la început de drum. Sursele bune înseamnă
oameni, oamenii înseamnă evenimente și astfel vorbim
despre surse oficiale: Servicii de urgență, mediul politic,
organizații caritabile, oameni de afaceri, lideri sindicali,
directori de școli, lideri religioși, comunitari, reprezentanți
28
ai grupurilor diverse, președinți de cluburi, vânzători,
lumea sportului, ONG-uri, specialiști în domeniu. De aici
se vede importanța networkingului şi a cunoștințelor
vaste pe care jurnalistul trebuie să le aibă în scopul
realizării unor materiale autentice, de actualitate, bine
documentate.
Dacă nu există participarea la eveniment, dacă
timpul sau alte elemente au împiedicat deplasarea, atunci
idei de articole apar din calendar, telefoane, comunicate
de presă, întâlniri de rutină cu sursele, navigarea
siteurilor, monitorizare posturi radio-tv, fluxul agențiilor
de presă, lectura publicațiilor din acea zi, arhiva
publicațiilor, newsletter, forum de discuții pe siteurile
organizațiilor, sursele anonime - toate acestea sunt
importante și împreună, dar și luate separat fiecare.
Accesând oricare dintre aceste modalități, jurnalistul
poate compensa lipsa de la fața locului și poate extrage
suficientă informație care, prin compensare cu alte surse,
să ofere o imagine de ansamblu și suficiente detalii pentru
realizarea unui material informativ.

Selectarea evenimentului ce devine știre

Înainte să stabilim, ca jurnaliști, sursa sau
modalitatea de informare asupra evenimentului despre
care dorim să scriem, trebuie să selectăm, din multitudi-
nea de evenimente, pe acela despre care vom raporta
publicului. Ca să fie mai ușor, vom aplica o serie de criterii

29
ce ne vor identifica acel eveniment despre care știm sigur
că va ajunge în publicația sau postul de știri - ediția cea
mai recentă. În primul rând trebuie să fim atenți la:
• Frecvenţa - cât de mare este posibilitatea ca un
eveniment similar să mai aibă loc, lucru ce dovedește că
este vorba despre un aspect comun sau de mare
însemnătate pentru indivizii unei societăți.
• Pragul de pornire, Însemnătatea - cât de mare
este evenimentul, cât de important prin amploarea
efectelor sau prin numărul mare de indivizi pe care îi
afectează. Aceste elemente fac ca știrea să fie remarcată.
• Claritatea - vom selecta o anumită întâmplare
pentru a o transforma în știre dacă, reușim să aflăm
suficiente date despre cele întâmplate ca să putem reda
aspectele corect și clar pentru opinia publică.
• Consonanţa - adaptarea, potrivirea contextuală
cu evenimentele zilei sau cu starea evenimentelor dintr-o
perioadă anume, cu interesul publicului și cu actualitatea
momentului difuzării informației.
• Impredictibilitatea - are în vedere elementul
șocant, elementul acela care de fapt atrage prin
neîntâlnit. Chiar dacă evenimentul este unul similar cu
altele de același fel, jurnalistul trebuie să surprindă
unicitatea, detaliul care îl califică drept neîntâlnit și să
evidențieze, în redactare, tocmai aceste aspecte.
• Continuitatea - dacă subiectul pe care îl
identificăm este de anvergură, va fi în atenția presei mai
30
multe zile și se poate prognoza că va determina și alte
evenimente în lanț, deci va ține atenția presei mai
multă vreme și implicit mai multe produse jurnalistice
vor fi redactate pe aceeași temă. În astfel de situații,
subiectul selectat este cu atât mai mult un subiect ce
merită atenție.
• Compoziţia - dacă evenimentul identificat se
poate conecta sau face parte din sfera comună cu alte
evenimente, dacă, cu alte cuvinte, întâmplarea pune în
lumină și alte evenimente, atunci el este un subiect demn
pentru a fi dezvoltat ca produs jurnalistic.
• Referire la naţiuni, persoane de elită, oameni
neobișnuiţi, vulnerabili, știri negative - este important ca în
centrul evenimentului să se afle un grup sau o persoană
reprezentativă pentru societate, pentru ca cel ce consumă
știrea să se poată identifica cu cel în cauză, cu cel aflat în
mijlocul evenimentelor. Trebuie reținut, de asemenea, că
știrile cu conținut negativ au un impact mai mare și, de
asemenea, un interes mai mare din rațiuni psihologice
(văzând ceva negativ, subiectul are sentimente pozitive prin
comparație de tipul ”ce bine că nu mi s-a întâmplat mie”).
• Impactul (anvergura evenimentului: dezastre,
falimente, descoperiri, cifre mari determină amploarea
impresiei și, în consecință, reacții emoționante puternice).
• Actualitatea informaţiei - nimic din ceea ce se
știe deja nu mai prezintă interes. De aceea, evenimentul

31
selectat pentru a deveni știre trebuie să fie de actualitate,
de interes pentru opinia publică (să aibă încă efecte și
impact asupra publicului țintă).
• Exclusivitatea - unicitatea informației. Dacă
întâlnim aceeași știre în mai multe materiale, deja nu mai
manifestăm același interes pentru lectură deoarece
cunoaștem deja detaliile.
• Conflictul (război sau polemici) - ori de câte ori
sunt două părți implicate într-o polemică, se creează două
tabere de susținători și automat ideea conform căreia ”cel
mai bun câștigă” sporește curiozitatea consumatorului de
știri.
• Neprevăzutul - pentru reacții gen ”vai” sau ”ce
zici de asta?” - spectacolul, adrenalina, tot ce este
palpitant este demn de interes din rațiuni psihologice,
similar știrilor cu conținut negativ.
• Subiectele zilei - căderile de zăpadă, de exemplu,
implică tot ce ține de curățare. În măsura în care
identificăm subiectul zilei ca fiind cel mai important
eveniment, se pot realiza apoi diferite tipuri de materiale
jurnalistice fiind dată importanța subiectului.
• Accesibilitatea - stilul și tonul materialului
trebuie să fie adaptate publicului țintă, dar și publicației
prin care va fi diseminat, sau canalului media ce va difuza
informația.

32
 • Identitatea de marcă - menținerea loialității
cititorilor prin respectarea normelor de redactare și a
particularităților de producție ale publicației sau ale
canalului mediatic. În acest scop, cercetările de piață
identifică preferințe, venituri, ocupații, mod de petrecere
a timpului pentru segmentul de public țintă, și așa se
decide care sunt subiectele care atrag pentru fiecare
canal de difuzare sau publicație, particularizat pe fiecare
tip de public țintă.
• Concurenţa - întâietatea pe care vor să o dețină
în difuzarea știrilor determină publicațiile sau canalele
media să intre în competiție cu alte media. Pe aceste
principii se bazează și principiul întâietății difuzării știrii,
ceea ce imprimă un ritm alert de la culegerea informației
de pe teren până la documentare și realizarea
materialului în redacție, precum și programarea pentru
difuzare/publicare.
• Valorile de producţie - spațiul disponibil, timpul
și bugetul, numărul paginilor, termenele limită, lipsa
banilor, de asemenea, determină selecția evenimentelor
ce vor deveni materiale de presă.
Odată selectat subiectul și culeasă informația,
redactăm știrea. Pentru aceasta trebuie să ținem cont de
caracteristicile acesteia.

33
 Elmentele de background ale știrii
Pentru a avea impact și a transmite mesajul generat
de eveniment în sine, știrea trebuie să bifeze următoarele
trăsături simultan:
• Trebuie să fie astfel construită încât să poată fi
înțeleasă imediat - publicul este introdus direct în acțiune,
în miezul evenimentului pentru a da notă de
autenticitate, de prezent, de aici și acum.
• Exprimarea trebuie să fie simplă, clară, directă - o
știre bună spune direct ce s-a întâmplat și nu inversează
fraza, tocmai pentru a putea fi ușor de urmărit de către
un public cât mai numeros.
• Prezentarea trebuie să fie dramatică și să atragă
atenția - sunt la dispoziție doar câteva secunde să atragi
publicul, altfel există alternativa altui post de tv sau radio
sau altă publicație, de aceea trebuie eficientizat la maxim
timpul pe care îl avem la dispoziție ca să reținem atenția
publicului, prin utilizarea unor cuvinte cheie, de impact,
printr-o anumită organizare a informației, structurare a
frazei de început.
• Reflectă fapte nu opinii, comentariile sunt de
evitat întrucât părerile publicului sunt împărțite, ei vor
întotdeauna faptele pentru a le conferi, după lectură,
propria judecată. Ceea ce este însă important este
părerea experților și, de asemenea, sursele, care sunt cu

34
atât mai credibile cu cât sunt mai solid poziționate în
societate.
• Prezentarea evenimentului și a detaliilor sale
trebuie făcute echidistant - jurnalistul va ține cont de
toate părțile implicate într-un eveniment pentru a reda
toate fațetele a ceea ce s-a întâmplat.
• O știre bine redactată răspunde tuturor
întrebărilor fundamentale în formulare – cele menționate
anterior.
• Se respectă principiul KISS - keep it simple and
stupid (să redăm informația într-un mod simplu și clar)
sau, în altă variantă - keep it simple and stratightforward
(să redăm informația într-o manieră simplă și directă).

Caracteristicile știrii

35
 Știrile, ca orice material jurnalistic, de altfel, vor avea
anumite deosebiri în maniera de redactare, în funcție de
canalul media pe care va fi distribuit. Astfel:

ȘTIREA DE AGENŢIE
• Mult mai standardizată decât în ziare. Știrea de
agenție trebuie să aibă un format general, întrucât trebuie
să răspundă cerințelor tuturor tipurilor de publicații.
• Obligatoriu piramida inversată în care cele mai
importante știri sunt situate în prima parte a textului,
pentru a atrage atenția și a menține cititorul/audiența
aproape, iar detaliile sunt situate mai spre sfârșit, spre
vârful piramidei (care se află în jos).
• Numărul minim și maxim de semne folosite
într-o știre de agenție se situează între 300 și 600 de
cuvinte.
• O știre este completă dacă oferă răspuns
tuturor celor 6 întrebări.
• Agenția este sursa pentru publicații, ea vizează
știri clare, neutre, pe bază de abonament. De aceea,
pentru a răspunde simultan tuturor caracteristicilor
variate ale publicațiilor sau canalelor media, ea va fi
standardizată, particularitățile de stil pentru publicul țintă
vor fi făcute de fiecare jurnalist ce va prelua informația.

ȘTIREA DE PRESĂ SCRISĂ

Prelucrată, după preluarea de la agenție, conform
stilului publicației.

36
 Forţa de captare - se realizează prin redactarea de
titluri eliptice, în care sunt folosite doar cuvinte cheie, iar
verbele auxiliare lipsesc cu desăvârșire; corpul de știre
este comprimat sau extins în funcție de spațiul tipografic
sau spațiul de emisie aferent, pasajele sunt reformulate
sugestiv; jocul de cuvinte la care se poate face apel în titlu
tocmai pentru a spori forța de atracție este explicit sau
implicit, în funcție de publicul țintă și particularitatea
publicației sau a canalului media, iar informația este
ierarhizată în câmpul de lectură (presă) sau de receptare
(audio-vizual) în funcție de interesele publicului țintă.
Taxonomia (clasificarea)
O clasificare a tipurilor de știri pentru încadrare pe
secțiuni ar arăta după cum urmează:
• după conținut: politic, social, monden;
• după structură: narative, piramidă inversată,
descriptive, explicative;
• după scop: avizare, informare, avertizare,
explicitare etc.
Editare: din perspectiva editării, știrile se pot organiza:
• în rubrici sau pagini de informare, conform
vizibilității și lizibilității;
• piramida inversată - cele mai importante
informații sunt prezentate la baza piramidei, importanța
lor descrescând spre vârf.
37
 ȘTIREA DE AUDIO-VIZUAL
• dacă în ceea ce privește Știrea de presă – se
folosește tehnica piramidei inversate, în privința Ştirii
online este valabilă regula celor 3 clickuri (cel interesat de
știre trebuie să ajungă la materialul dorit în maxim trei
clickuri, altfel își pierde interesul și fie navighează spre alt
conținut, fie părăsește site-ul informativ), știrea de audio-
vizual se bazează pe criteriul celor 4 exigențe: claritate,
concizie, culoare, corectitudine, totul aplicând tehnica
unităţii dramatice (punctul culminant, cauza, efectul).
• Punctul culminant - oferă esența întâmplării
(asemănătoare cu introducerea la știre, condensat).
• Cauza - explică de ce s-a întâmplat și redă
împrejurările în care s-a desfășurat evenimentul.
• Efectul - contextul şi informațiile pentru viitor,
consecințele ce decurg din desfășurarea evenimentului.
Particularităţile știrii de audio-vizual
• introducerea trebuie să fie captivantă, altfel
publicul țintă acționează telecomanda și părăsește postul
respectiv în căutare de ceva interesant. De aceea, este
foarte important ce informație se află în introducere;
• nu depășește 20 de secunde ca spațiu de
emisie;
• atrage atenția de la primele cuvinte, de aceea
se acordă mare importanță manierei de realizare a
introducerii;

38
 • nu este citită de reporter, ci de crainic. Acesta
din urmă prezintă, din studio, introducerea materialului
ce urmează a fi difuzat și apoi fie se rulează materialul din
montaj, fie se dă legătura în direct la reporterul din teren;
• dacă sunt implicate personalități în știrea
respectivă, în știrea radio se citează persoanele oficiale
care fac declarații, pe când în cea de televiziune ele apar
în video pe o durată de aproximativ 15-20 s;
• în situația menționată mai sus, aceea a
persoanelor publice prezentate în știre, se precizează mai
întâi funcția lor, și abia apoi numele, tocmai pentru a
atrage atenția și a stârni interesul;
• știrile de audio-vizual vor avea structura
circulară, ceea ce înseamnă că elementele de început vor
fi readuse în atenția publicului și la final; acest lucru se
realizează tocmai pentru o mai bună comunicare a
conținutului, pentru fixare și pentru ca publicul să rețină
mai bine. În final se reia informația cu care publicul va
rămâne după ce emisiunea informativă s-a terminat;
• ştirile în audio-vizual au un text de prezentare în
introducere. Acesta este rostit de crainic, în studio, și nu
depășește mai mult de 5 până la 15 secunde (Scopul
acestora este de a trezi interesul, de a introduce
subiectul, de a sugera tonul materialului – dramă, ironie,
nostalgie, revoltă etc. – de a descrie contextul). Acest text
de prezentare se numește LEAD sau ȘAPOU.

39
 Variante de prezentare ale leadului
În primul rând ”a lead can make or break the story”,
așa cum spun englezii. Tocmai de aceea, pentru că
datorită lui de cele mai multe ori un material fie se
situează în prim-plan, fie se pierde printre alte știri mai
puțin importante, jurnaliștii trebuie să acorde mare
atenție redactării acestuia. Dacă ar fi să enumerăm
tipurile de lead după structură, ne putem referi la
următoarele leaduri:
• Rezumativ -explicativ
• Prin contrast -interogativ
• Cu adresare directă -cu citat
• Enigmatic -narativ
Revenind la structura și conținutul materialului
informativ pentru radio, vom afirma că materialul
propriu-zis în radio poate fi prezentat sub două forme:
flash(buletin știri) // complex (radio jurnal). Literatura de
specialitate prezintă mai multe structuri de bază, dar le
redăm aici pe cele mai utilizate:
• Punct culminant, cauză, efect (Stovall, 1992) -
Captarea atenției, prezentarea naturii conflictului, a
poziției celor două părți, punctul culminant, finalul.
• WHAT formula (Boyd 1988) - What has
happened-faptele, How did it happen-contextul, Amplify
the introduction-detaliere, Tie up loose ends-urmările
evenimentului.

40
 • Clasic - Introducere (continuă leadul, atrage
atenția, stabilește tonul), median (elemente esențiale,
fără detalii), final (accentuează concluziv o idee), post-
știre (lead out) - după difuzarea imaginilor, crainicul/
reporterul adaugă info de ultim moment sau - crainicul
face trecerea la subiectul următor, în studio.
• Indiferent de structura aplicată dintre cele de
mai sus, prezența reporterului este foarte importantă în
redactarea materialului.

Structura știrii de televiziune

41
 Cum scriem o ştire ?
Cum tratăm un subiect?
Capacitatea unei știri de a atrage atenția și de a
avea un impact mai mare sau mai mic asupra celui ce o
consumă depinde în mare parte de primele cuvinte, adică
de ceea ce numim lead, șapou sau intro al unei știri.
Pentru redactarea acestuia, trebuie avute în vedere
anumite criterii, dar ele nu sunt mai puțin importante
decât tratarea subiectului în ansamblu. Vom enumera mai
jos câteva sfaturi pentru maniera de abordare a
diferitelor subiecte de redactat. Astfel, se vor aplica
următoarele:
• În cazul relatării evenimentelor sportive - se dau
detalii despre echipe la început, apoi golurile, schimbările
jucătorilor, rezumatul de joc, urmând ca pe parcurs să se
facă mereu actualizări, până la materialul final.
• În situația relatării despre dezastre sau despre
evenimente de ultimă oră - se aplică un ton potrivit
situației, se iau declarații impresionante și vitale
persoanelor cu mai mare impact (autorități, martori,
persoane afectate), se face apel la cifre, statistici,
procente, pentru a aduce autenticitate și a dimensiona
evenimentul.
• Dacă se relatează despre evenimente în
desfășurare, se vor folosi verbe la trecut, dar și la prezent.
Pentru reactualizarea cu informații de ultimă oră a

42
evenimentului în derulare se păstrează corpul articolului
şi se modifică introducerea și primele paragrafe, respectiv
se adaugă informația nouă în prima parte a materialului.
• Materialele redactate despre zonele periculoase
prezintă, de cele mai multe ori, informații contradictorii
tocmai pentru a stârni interesul, a atrage și a șoca, a
determina o reacție în același timp, dar cel mai important
este că informațiile trebuie verificate, cu cât sunt mai
contradictorii cu atât mai mult și mai bine trebuie
verificate.
Cât despre cea mai importantă parte a unui material
jurnalistic, introducerea, vom enumera și aici câteva idei
importante, după cum urmează:
• O introducere eficientă nu va avea mai mult de
15 până la 30 de cuvinte.
• Acestea vor fi constituite într-o singură frază, ce
va promova o singură idee.
• Fraza introductivă va rezuma toată povestea
într-o propoziție.
• Un intro bine realizat trebuie să poată comunica
același mesaj și independent, chiar dacă este parcurs fără
întregul articol, pentru ca atunci când cititorul îl parcurge
să poată înțelege mesajul și fără să treacă prin tot textul
articolului.
• Personalizează povestea cu nume reale în intro
(impactul va fi puternic cu numele adus în centrul
atenției).

43
 • Dacă numele nu este foarte cunoscut, el va fi
plasat în paragraful doi.
• Funcția personajului în cauză va fi menționată
în intro și apoi detaliată în paragraful doi.
• Numele localității unde are loc sau pentru care
este relevant evenimentul respectiv se menționează chiar
mai jos în știre, pentru că altfel reduce dinamismul.
• Pentru verbele utilizate se folosește indicativul
prezent și viitorul.
• Lead-ul nu va debuta cu un citat, cu locul sau
timpul acțiunii.
• Se evită jargonul în alegerea vocabularului și
limbajul de lemn pentru a nu determina o selecție a
publicului țintă (dacă limbajul este specializat sau greu de
înțeles, atunci leadul nu va mai fi consumat și înțeles de
toată lumea, așa cum ar fi normal, pentru că toți avem
dreptul la informare în mod egal).
• Prima propoziție a lead-ului va respecta topica
normală, deci va începe cu subiectul urmat de predicat
etc.
Pentru început sau ori de câte ori nu suntem siguri că
am realizat un material care să ajungă la toți cei din

44
segmentul de public pe care îl vizăm, vom aplica
următoarele întrebări, de verificare:
• Intro - Este dinamic? Atrage cititorul? Are logică?
Este de actualitate? Este prea lung sau prea scurt?
• Structura - Articolul susține introducerea? Este el
fluent? Sunt scăpări de sens în articol? Citatele sunt bine
utilizate? Sunt repetiții de prisos în interiorul textului?
• Limbaj - este textul scris în acord cu identitatea
de marcă a publicației sau a canalului media pe care va fi
difuzat? Sunt explicate acronimele, în situația în care a
fost necesară utilizarea lor? Sunt clișee lingvistice în text
sau prea multe subordonate? Dacă răspunsul este
afirmativ, acestea trebuie eliminate!
• Citate - merită ele folosite? Este clar cine a făcut
afirmații și ce anume s-a spus? Sunt informațiile
fragmentate în mod lizibil? Este punctuația corect
folosită? Nu putem modifica un citat fără un motiv serios,
mai ales că, de cele mai multe ori, citatele dau forță unui
fragment atunci când sunt corect folosite (cu citarea
sursei).
În cele ce urmează vom detalia pentru fiecare
componentă importantă a unui material jurnalistic
elementele de care trebuie să se țină cont în redactare.

45
 TITLUL
Sunt perspective care consideră titlul ca fiind un
produs jurnalistic în sine. Părerile sunt împărțite, dar un
lucru este cert - titlul oricărui material jurnalistic are un
loc bine stabilit și un rol foarte bine definit, dat de
importanța pe care o are în economia publicației sau a
transmisiunii audio-vizuale, dat de poziția pe care o
reprezintă și funcția pe care o are în relație cu textul,
pentru că titlul influențează dinamica lecturii textului și
tot el îl aduce la viață: un titlu bine construit va scoate
textul în evidență, îl va aduce în atenția cititorului, îl va
atrage într-o relație dezvoltatoare de sens, de mesaj. De
aceea, construirea titlului unui material, indiferent de
canalul pe care va fi diseminat produsul jurnalistic,
necesită atenție sporită, din mai multe considerente:
• Titlul anunță articolul, îl vinde practic, pentru că
atrage atenția și stârnește curiozitatea publicului.
• Titlul trebuie să fie formulat clar, într-o manieră
obiectivă și echilibrată.
• În aceeași măsură, un titlu va fi vioi (prin tonul
pe care îl presupune, concis pentru a nu genera divagații,
ușor de înțeles pentru a elimina speculațiile, cu o
capacitate de atracție exercitată într-un timp foarte scurt,
primele secunde de expunere în fața publicului), până
46
când consumatorul informației se decide dacă va
parcurge materialul pe care titlul îl anunță sau va merge
mai departe cu lectura altor titluri.
• Cuvintele folosite vor fi scurte, dinamice și vor
comunica acțiune, atitudine, de exemplu: oferte, atacuri,
discuții, agilitate, interogatoriu, investigație.
• Diferențele însă se pot observa de la un tip de
publicație la altul: de exemplu, tabloidele folosesc titlul
joc pentru a crea o anumită atmosferă degajată care să
faciliteze lectura materialelor într-o anumită lumină, de
evaziune din realitate, iar ziarele mari, serioase, vor folosi
titluri sobre tocmai pentru același motiv - de a crea un
cadru și o tonalitate necesare lecturii materialelor
publicate de ele.
• Din perspectiva sintaxei, titlurile sunt cu
precădere pozitive nu negative, deși informațiile negative
sunt cele care atrag cel mai mult, iar diateza recomandată
pentru titluri este diateza activă (Ministrul face afirmaţii
legate de buget), care evidențiază subiectul eveni-
mentului sau al informației ce este comunicată, pe când
diateza pasivă pune accent pe rezultatul acțiunii. (Noul
buget a fost discutat astăzi). Evident că depinde de ceea
ce se dorește a fi scos în evidență, în funcție de
amploarea pe care redacția o dă subiectului dezbătut-
”ministrul” este important în primul exemplu, pe când în

47
al doilea, rezultatul discuției în parlament este important,
respectiv ”bugetul” în exemplul nostru. Frecvența utilizării
însă o au titlurile la diateza activă.

TIPURI DE TITLURI
Dacă facem o clasificare a titlurilor, acestea se pot
grupa după mai multe categorii.
a) după conținut - maniera în care selectăm cuvintele
ce alcătuiesc titlul:
- titlul clasic - acest titlu rezumă conținutul și va fi
constituit dintr-un subiect, predicat, atribute, comple-
mente. De exemplu: Irina Begu şi Monica Niculescu au
ratat calificarea în finala Australian Open;
- titlul joc de cuvinte - sensul acestui titlu nu este
clar, iar pentru decriptare se face apel la cunoștințele din
alte domenii pe care cititorul se presupune a le avea ca să
poată înțelege la ce se face referire. Jocul de cuvinte este
însă cel care atrage atenția și îl diferențiază de celelalte,
de exemplu: Politicianul satului - Coșmarul unei nopţi de
primăvară (cu aluzie la operele Shakespeariene).
- titlul citat - se folosește de obicei când informația
prezentată în textul pe care îl introduce provine dintr-un
interviu, sau în situația în care se dorește atribuirea
informației din text unui fapt ce are legătură cu
personajul pe care îl cităm în titlu. De exemplu - Justin
Trudeau: Lucrăm din greu pentru a-l convinge pe Donald
Trump de beneficiile NAFTA.

48
 - titlul ludic- sunt titlurile de tip joc de cuvinte, cu o
notă umoristică ce imprimă lumina și tonul în care trebuie
parcurs materialul sau exprimări care fac apel la efecte
stilistice, precum aliterații sau rimă: Astfel de titluri se
regăsesc cu precădere în publicații precum Academia
Caţavencu și Times New Roman. Exemplu pentru astfel
de titlu ar fi Saga fiscală continuă. Hocus-pocus la guvern
cu declaraţia 600 pentru activităţi independente: se amână
sau dispare? Sau Cutremurul din sport cutremură
conducerea FIFA sau Unii cu faima, alţii cu spaima.
- titlul interogativ sau cel exclamativ-imperativ - este
genul de titlu folosit pentru a determina o reacție
emoțională cititorului care este invitat să parcurgă
materialul prin stârnirea curiozității. Cititorul unui
material cu titlu interogativ se va grăbi să afle despre ce
este vorba în material în detaliu, iar în situația unui titlu
exclamativ-interogativ se va grăbi să afle detalii despre cel
sau cea care a determinat o astfel de situație
”deranjantă”. De exemplu: Automobilul: Cu cine îl
facem? Cu oameni! sau Cui îi e frică de boala
parodontală? Care-i treaba cu periuţa de dinţi?
Iar pentru titlul exclamativ, un exemplu ar fi: Curaj,
PDS! Ești singurul capabil să provoace alegeri anticipate!
- titlurile ce fac apel la semne de punctuaţie sau
strategii sintactice, jocuri de litere - aici putem include
titluri care fac apel din ce în ce mai des la exprimări
eliptice în care predicatul lipsește și această lipsă e
49
marcată de o cratimă, semnele citării, o virgulă sau
semnul egal din matematică, de exemplu: O nouă
sămânţă de scandal între elevi și Liviu Pop: Opţionalele
sau Fibromialgia, o altă faţă a oboselii sau Firea(R) ea să
fie de treabă! Iar n-avem destule utilaje de deszăpezit!
b) după poziționarea față de textul pe care îl
introduc, pentru că există întotdeauna o relație între text
și tipul de titluri folosite, fiecare cu rolul său în lectură,
vom întâlni o altă varietate de tipuri de titluri:
- Supratitlul - situează într-o anumită arie textul ce
urmează a fi citit, îl alocă unei secțiuni sau îl selectează pe
cititor, prin aceste indicații (prin această clasificare,
catalogare, supratitlul transmite cititorului informația
potrivit căreia materialul este de interes pentru el sau nu).
- Titlul - cel ce invită la lectură, stârnește
curiozitatea, atenția, menține cititorul și îl determină să
meargă mai departe cu lectura textului. Titlul este cel care
sintetizează informația tratată în textul informativ.
- Subtitlul - restrânge aria de referință a textului,
existența lui, ca și a supratitlului și se pretează la textele
ample gen reportaj sau anchetă, sau chiar interviu. Dacă
toate trei sunt prezente, atunci diferențierea între ele se
va face, pe lângă poziționarea în raport cu textul și prin
dimensiunea caracterelor, care va fi diferită, dar în sens
descrescător, astfel - cele mai mari caractere vor
compune supratitlul, apoi titlul va avea caractere cu

50
dimensiuni mai mici decât supratitlul, dar mai mari decât
cele ale subtitlului. Din perspectivă semantică același
lucru se întâmplă mergând de la supratitlu în jos, spre
structura apropiată a textului informativ - se produce o
restrângere referențială, pornind de la general și mergând
spre particular, adică de la supratitlu spre titlu.
- Șapou/lead - este încadrat în această înșiruire ce
discută tipologia titlurilor, deoarece reprezintă introducerea
materialului jurnalistic și în acest mod are rol și funcții
asemănătoare unui titlu - anunță, pune în temă,
informează. Despre lead sau șapou sau intro vom discuta
într-o secțiune separată, în cele ce urmează.
- Intertitlul - folosit întotdeauna la textele de
dimensiuni mai lungi, rolul intertitlului este acela de
sprijin pentru lectură, de odihnă a ochiului în parcurgerea
textului. Intertitlurile sunt scurte, poziționate pe
dimensiunea coloanelor tipografice pe care le introduc și
reprezintă sinteza sau ideea principală a segmentului de
text aflat între intertitlul respectiv și cel care urmează, sau
finalul textului.
- Explicația - prezența ei se justifică de câte ori este
prezentă o imagine al cărei conținut, deși reprezintă o
continuare a mesajului din text, are nevoie de clarificări
sub forma unor nume de persoane sau locuri, de funcții

51
sau date ce explică imaginea venită să argumenteze sau
să evidențieze textul.
- Legenda - rolul ei este evident pentru materialele
de specialitate, acolo unde textele fac apel în prezentările
pe care le fac la grafice sau reprezentări ce necesită
explicitarea conceptelor folosite și pentru aceste situații
se face apel la o legendă, de fiecare dată. Este, iată, lesne
de înțeles că legenda nu o vom utiliza sau întâlni în orice
tip de text jurnalistic.

ESENŢA CONSTRUIRII TITLULUI

Dacă ar fi să sintetizăm cele mai importante aspecte
care trebuie luate în considerare în redactarea unui titlu,
acestea ar fi, după cum urmează:
• Numele sunt importante în economia titlului -
titlul trebuie să conțină nume proprii.
• Titlul reprezintă declarația cea mai importantă
a materialului, ideea de bază a acestuia.
• Perspectiva pe care titlul o poate oferi
cititorului este cel mai bine reprezentată prin utilizarea
verbelor la viitor.
• Jocul de cuvinte de cele mai multe ori
restricționează publicul prin complexitatea la care se
apelează, de aceea trebuie acordată atenție manierei de
exprimare a selecției lexicale ce va deveni titlu.

52
 • Semnele de punctuație trebuie folosite cu
moderație și doar în cazul în care ele însele semnifică ceva
(eventual substituie un verb auxiliar).
• Atenție la dimensiunea caracterelor din titlu și
la lungimea titlului (în medie un titlu bine construit
conține 3, 5 sau 7 cuvinte, în funcție de complexitatea
materialului pe care îl introduce).

Cum să scriem titluri mai bune

Scrierea unui titlu este adesea ultimul lucru care ne
împiedică să finalizăm un material pentru presă. Din
dorința de a preda articolul mai repede, suntem tentați să
scriem câteva cuvinte, primele care ne vin în minte. Cu
toate acestea, titlul este o componentă importantă a unui
articol, și este ceea ce determină un cititor să rămână și să
parcurgă materialul sau nu. De aceea, este important să
cunoaștem câteva metode prin care să redactăm titluri
puternice, atractive, cu impact, care să determine cititorul
să acceseze materialul de îndată ce apare în spațiul său
de lectură, în loc să navigheze spre alte materiale de mai
mare interes, de fapt mai atrăgătoare prin metoda de
redactare. În cele ce urmează vom trece în revistă câteva
aspecte importante, de luat în considerare la redactarea
titlului unui material jurnalistic:
• Este foarte important să decidem dacă
materialul va fi pentru presa scrisă sau online. Articolele

53
pentru presa scrisă acordă atenție spațiului tipografic și
atunci și spațiul destinat titlului este important. Pe de altă
parte, presa online are nevoie doar de utilizarea
cuvintelor cheie, astfel încât cititorul să poată identifica
articolul la căutarea în browser. Platforma online are
impact și asupra tonului pe care titlul îl transmite. De
exemplu, social media în general folosește un ton mai
informal decât presa scrisă și face apel inclusiv la
strategiie de marketing în alcătuirea titlului, pentru că
sunt situații când din simpla accesare a materialului cu un
click pe titlu, publicația încasează bani (click-bait). Așa se
explică, de regulă, existența unor titluri incendiare sau
extrem de incitante prin subiecte de maxim interes și
cuvinte cheie ce stârnesc controverse, tocmai pentru a
determina cititorul să vadă despre ce este vorba. Ulterior
se constată că materialul accesat abordează un aspect cât
se poate de calm şi normal, nicidecum subiectul
controversat anunțat în titlu. Publicația însă și-a atins
obiectivul prin faptul că cititorul, stârnit de curiozitate, a
accesat linkul aducător de profit.
• Titlul trebuie să atragă cititorii. Acest lucru se
poate face printr-o schimbare de perspectivă. Să ne
imaginăm că suntem noi înșine cititorii, și apoi să scriem
un titlu care ne-ar atrage. Secretul este în cuvintele cheie,
cuvinte ce rezonează cu interesele cititorilor pe care îi
avem ca target.

54
 • Exprimarea directă. Mulți autori și multe
organizații media sunt preocupate de stârnirea acelei
curiozități care face cititorul să meargă mai departe.
Astfel de titluri dau doar o parte de informație, lăsând
cititorii să se întrebe, prin lectură asupra adevăratului
subiect al materialului. Un titlu de genul ”Priviți
10 secunde, veți fi convinși după aceea, cu siguranță”
poate spori numărul de accesări, dar nu va determina și
lectura materialului. Titlurile ar trebui să spună povestea
din material pe scurt. Titlul trebuie să răspundă celor șase
întrebări (cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?).
• Alegerea cuvintelor contează. Nu trebuie să ne
oprim la primele idei care apar în compunerea titlului.
Adesea, un singur cuvânt poate înlocui o expresie sau o
frază și astfel se poate crea un titlu mai solid prin faptul că
este concis şi concentrat, complex. Utilizarea verbelor în
titlu poate spori performanța acestuia și poate atrage mai
mulți cititori decât un titlu care abundă în adjective și
substantive. Totuși, titlul trebuie să reflecte conținutul
materialului pentru care este scris, și nicidecum să trimită
ca sens la altceva, chiar dacă prin inducerea în eroare a
cititorilor se obțin mai multe accesări. În final, cu această
metodă se pierd cititori, care vor înțelege că au fost
influențați să acceseze pagina și că au reprezentat doar o
masă de manevră în scop de profit, nicidecum un eșantion

55
primordial în procesul de informare transparentă a opiniei
publice. Publicația își va pierde credibilitatea, cu timpul.
Să nu sacrificăm adevărul pentru un cuvânt atractiv.
• Să nu legăm titlul de un context. Este bine să
considerăm că cititorii noștri nu au cunoștință sau oricum
știu foarte puține despre subiectul materialului pe care îl
postăm. Luând în considerare acest lucru, să ne întrebăm
dacă odată parcurs, titlul realizat de noi ar transmite ceva
cititorilor. Tocmai pentru claritate este indicat să evităm
acronimele și numele proprii, cu excepția situațiilor în
care ele sunt foarte cunoscute.
• Gramatica este foarte importantă. Titlurile nu
trebuie să urmeze reguli stricte de gramatică, dar există
totuși un set de norme care sunt general acceptate
pentru redactarea de titluri. În acest sens sunt, iată,
câteva criterii, după cum urmează:
• Folosirea timpului prezent întotdeauna, chiar
dacă evenimentul a avut loc.
• Folosirea infinitivului verbului pentru evenimente
viitoare.
• Numerele nu se redau în cuvinte ci în cifre.
• Se folosesc semnele citării.
• Se omit verbele auxiliare.
• Se folosesc două puncte pentru ”a spus, a afirmat”.

56
 • Majuscula se folosește doar la primul cuvânt din
titlu.
• Conjuncțiile se înlocuiesc cu semne de
punctuație.
• Titlul trebuie să fie conceput pe criteriul SACA.
Este titlul nostru caracterizat de SACA, adică Stil,
Atractivitate, Claritate și Adevăr? Titlul are suficient stil
sau e interpretabil într-o manieră ce ar putea fi
ofensatoare? Atrage el potențialii cititori? Transmite el un
mesaj cu claritate? Este adevărat ceea ce se spune în
titlu? Dacă răspundem negativ chiar și la una dintre
întrebări, titlul materialului nu este gata de publicat.
Unele ghiduri jurnalistice propun elaborarea a
aproximativ 25 de titluri pentru fiecare material. Mai
degrabă credem că o sesiune de gândire critică și creativă
asupra temei nu ar strica. Mai bine se rafinează aceeași
idee decât să se piardă și să devieze de la subiect prin
variate alegeri lexicale. Deși poate părea un proces lung și
anevoios, cronofag, selectarea variantei cu cel mai bun
titlu va aduce rezultatele mult așteptate.
După ce am trecut în revistă tipuri de știri și titluri,
dar și aspecte legate de redactarea acestora, vom
parcurge câteva idei necesare pentru elaborarea unui
lead sau a unui șapou pentru o știre, respectiv partea
introductivă a fiecărui material informativ, cea care leagă
practic titlul de conținutul extins al produsului jurnalistic.

57
 LEAD-UL
Lead-ul sau paragraful de deschidere este cel mai
important segment dintr-o știre. În această explozie
informațională și cu atâtea mijloace de comunicare,
societatea, indivizii, nu mai au răbdare și nici timp să
parcurgă tot conținutul. De aceea, la o lectură a presei sau
la vizionarea știrilor, oamenii parcurg primele rânduri și
apoi decid dacă este demn de interes pentru ei să meargă
mai departe și să afle mai multe detalii. Tocmai de aceea,
prima parte și anume lead-ul trebuie să fie foarte bine
conceput pentru a reuși să informeze publicul asupra
importanței evenimentului, pentru a atrage atenția din
multitudinea de alte materiale asemănătoare prin
elementele deosebite pe care le conține, prin comparație
cu altele. Lead-ul anunță și tonul și direcția materialului
informativ.
Tipuri de leaduri-uri
Lead-ul sumar este probabil cel mai tradițional în
jurnalism. Adesea este folosit la știrile de tip ”breaking
news”. Lead-ul sumar oferă răspunsuri directe la cele mai
importante trei sau patru întrebări, cel mai frecvent cine?,
ce?, când? și unde?, dar astăzi această structură apare și
pentru presa online pentru că pot reveni cu updaturi
pentru evenimentele care încă se mai desfășoară, iar

58
edițiile de presă scrisă sunt acoperite cu materiale mai
analitice de tipul ”de ce?” și ”cum?”. Acest lucru însă
trebuie să fie clar din lead-uri.
Lead-ul anecdotic: Uneori, începând un material
jurnalistic cu o anecdotă scurtă poate atrage cititorii.
Anecdota trebuie să fie interesantă și trebuie să ilustreze
îndeaproape punctul de vedere al materialului. Dacă se
folosește această abordare, specificitatea și detaliul
concret sunt esențiale, iar semnificația extinsă a
anecdotei trebuie explicată în primele propoziții ce vin
imediat după lead.
Lead-ul lovitură folosește verbe puternice și
propoziții scurte menite a crea un impact. Scopul acestui
tip de lead este exact acela de a lovi atenția cititorului
atât de tare, încât acesta se va ridica și va lua atitudine
(de exemplu ”Președintele a fost ucis”). Lead-ul lovitură
este cel mai adesea utilizat în materialele informative și
poate fi folosit în situațiile în care dorim să transmitem
un mesaj dur, cutremurător și mobilizator publicului sau
pentru a transmite un mesaj dur ori să evidențiem
informații de mare tensiune. De exemplu, dacă scriem un
material de investigație despre defrișări, putem să
spunem doar: ”Au dispărut copacii ”.
Lead-ul contrast folosește două gânduri
contrastante pe care le expune sau două propoziții care
sunt exact opusul uneia pentru cealalată și le plasăm în

59
paragraful de deschidere pentru a face un enunț puternic.
Contrastul din lead este utilizat să direcționeze ideea
legată de un anumit eveniment, persoană sau întâmplare.
De exemplu, să regretăm bucuria în comparație cu
necazul, noul față de vechi, tragedia față de fericire.
Lead-ul descriptiv - după cum sugerează și numele,
acest tip de lead intră în detalii specifice pentru a descrie
scene sau persoane care reprezintă subiectul materialului.
Ideea importantă este de a crea impact vizual. Deci, dacă
scrieți un material informativ despre o crimă, în loc să
folosiți un lead sumar plictisitor pentru a informa cine a
fost criminalul și de ce, puteți da mai mult impact
povestirii voastre prin descrierea grafică a scenei de
desfășurare a crimei.
Lead-ul citat - începe cu un citat aparținând unuia
dintre personajele implicate în evenimentul despre care
relatăm.
Lead-ul interogativ - începe cu o întrebare
provocatoare care stârnește dorința de a ști mai mult, de
a afla răspunsul la acea întrebare.
Alte tipuri de lead - există încă o serie de alte tipuri
de lead, neînregimentate poate într-o clasificare strictă,
dar importantă este maniera în care introducerea (sau
lead-ul) unui material informativ debutează, tocmai
pentru a convinge cititorul să rămână cu textul și să
parcurgă informația până la capăt. Până la urmă, nu

60
denumirea tipului de lead este importantă, ci maniera de
abordare a publicului țintă.

CUM SCRIEM UN LEAD

• Decidem care sunt cele mai importante aspecte
ale evenimentului - cine?, ce?, când?, unde?, de ce? și
cum? Aceste aspecte trebuie evidențiate în lead.
Elementele de dezvoltare vor apărea în paragrafele
următoare.
• Evidențiem apoi conflictul (problema).
• Deși în majoritatea lead-urilor rezumăm
informația, trebuie să fim foarte specifici în lead. Pe de
altă parte, dacă detaliem prea mult în lead, cititorul se
pierde. Un lead, dimpotrivă, trebuie să stârnească
curiozitatea, să îndemne astfel la lectura întregului
material. Cititorii vor să știe de ce merită să citească
materialul și nu au prea multă răbdare să afle răspunsul.
Un lead bine făcut are cam 40 de cuvinte, sau patru-cinci
rânduri de paragraf, maxim. Nu există o regulă strictă, dar
practica a dovedit astfel.
• Utilizarea verbelor puternice va face lead-ul
dinamic și interesant. Construcțiile pasive sunt
neatractive, plictisitoare și pot trece informația esențială
pe locul doi (de exemplu persoana sau lucrul ce a
determinat evenimentul). Redarea incompletă a
informației de multe ori este cauza utilizării construcțiilor
pasive.

61
 • Trebuie să ținem cont de ceea ce cititorul știe
deja. În mijlocul acestei ere informaționale, majoritatea
cititorilor află noutățile imediat ce se întâmplă, mai ales
de când jurnalismul civic a luat amploare și evenimentele
pot fi făcute cunoscute tuturor imediat cu ajutorul
propriilor terminale mobile. Așa că informația trebuie să
fie extrem de bine realizată și cu multe elemente de
noutate pentru a atrage.
• Cel mai important însă este ca ceea ce apare în
lead să fie apoi dezvoltat în corpul materialului
informativ, și să nu fie diferit, pentru că dezamăgim
cititorul și treptat îl pierdem.
• Trebuie să evităm abundența de adverbe și
adjective în lead, și să ne concentrăm pe folosirea cât mai
multor verbe puternice, de acțiune și a substantivelor.
• Să evităm construcțiile lexical redundant (”ora
14.00 după-amiaza”, de exemplu, sau ”foarte unic”). Nu
ne putem permite să pierdem spațiu cu aceste repetiții în
lead, dar nici nu putem să trecem direct la subiect, brusc.
• Pentru că multe materiale informative se
redactează în mare viteză, cu limite de timp, există
tentația să nu mai acordăm atenție acestui pasaj
introductiv și să ne concentrăm pe corpul materialului
propriu-zis. Trebuie evitat acest lucru. Cititorii vor
informație, dar vor ca această informație să vină într-o

62
manieră plăcută. Lead-ul trebuie, din acest motiv, să fie
original, nu mecanic, ca și cum ar fi scris de un computer.
• Să evităm ca începutul lead-ului să fie
impersonal pentru că produce dezorientare, sau lipsit de
precizie. Să ne concentrăm pe subiectul acțiunii.
Sunt lucrări care susțin că există mai multe tipuri de
lead-uri. Dintre acestea, câteva au fost prezentate mai
sus. Dacă analizăm însă cu atenție presa din diferite țări și
culturi vom observa că lead-ul variază ca dimensiune de la
o propoziție, o frază, până la un paragraf, dimensiunea
fiind practic determinată de amploarea materialului pe
care îl introduce. Cât privește conținutul, tipul diferit de
lead este dat practic de maniera de atac folosită în
debutul paragrafului sau în fraza menită a juca funcția de
lead.

ATACUL
Atacul este maniera de atragere a cititorului şi este
partea cel mai greu de scris dintr-un material jurnalistic.
El este acel ”catch phrase” care trebuie să fie percutant,
pătrunzător, ritmat, să aibă capacitatea ca în doar câteva
fraze să îl arunce pe cititor în miezul materialului. Ideea
de atac trebuie să plece din interiorul materialului, pentru
că ea trebuie să îl pregătească pe cititor, să îl facă să
anticipeze ce va citi. Maniera de a începe un lead diferă

63
așadar, și putem alcătui o listă cu diversele tipuri de
abordare. Parte dintre idei le-am văzut deja în
prezentarea tipurilor de lead-uri, pentru că tocmai asta
este ceea ce diferențiază lead-urile pe tipuri - maniera de
atac care poate fi extrem de diferită, în funcție de
subiectul pe care materialul îl dezvoltă. Le prezentăm în
continuare pe cele mai utilizate:
• Un citat care reflectă conținutul materialului
amplu, dar care și stârnește curiozitatea. Citatul trebuie
să permită curgerea lină spre subiectul dezvoltat mai
departe.
• O anecdotă prezentată narativ pregătește o
anumită atitudine pozitivă pentru lectură.
• O afirmație venită din înțelepciunea populară -
un proverb, o zicală, fie ironizează textul, fie coordonează
lectura în lumina mesajului acelui proverb.
• Începutul unei acțiuni, debutul direct din primul
rând sau introducerea cititorului direct în miezul acțiunii
oferă dinamism și actualitate tocmai prin această situare
a cititorului în mijlocul evenimentului pe care îl va descrie.
• Un paradox, o afirmație sau o imagine ieșită din
comun - șochează, atrage atenția și face cititorul să fie
mai alert și pregătit pentru nou, și neașteptat pe
parcursul textului.

64
 • O întrebare pentru care articolul va deveni
răspuns la întrebare.
• O analogie cu situația ce va fi descrisă în articol,
tocmai pentru a stârni curiozitatea și a aduce dinamism.
• Un joc de cuvinte a cărui rezolvare aduce
cititorul în sfera subiectului dezvoltat de articol.
• O enumerare de cuvinte, de imagini, de acțiuni,
de persoane, care nu fac altceva decât să pregătească
cititorul pentru un anumit ritm alert al materialului ce
urmează.
• O ”fotografie” a unui eveniment se referă, de
fapt, la faptul că jurnalistul face apel la câteva fraze care
relatează din mijlocul unui eveniment. Această manieră
aruncă cititorul direct în mijlocul subiectului, forțându-l în
mod dur să parcurgă subiectul pentru a vedea mai clar ce
se întâmplă.
Oricare dintre aceste metode de debut ale lead-ului
este folosită, el va avea eficiență și va produce efecte
doar dacă tipul de debut ales se adaptează cu subiectul și
conținutul textului.

65
 RELATAREA
• Dacă știrea este cel mai mic produs jurnalistic
din care practic derivă sau se dezvoltă toate celelalte
produse jurnalistice, relatarea spune ceva mai mult decât
o ştire pentru că redă toate detaliile care se pot observa
în jurul evenimentului central, pentru care practic
jurnalistul se află la fața locului. Cu toate acestea, nu
trebuie să înțelegem greșit, și să confundăm atât
amploarea, cât și maniera de redactare a acesteia cu un
reportaj, pentru că relatarea este mai puțin decât
un reportaj, atât prin dimensiuni, amploare a materialului,
cât și prin ceea ce acoperă. Mai mult decât atât, relatarea
se concentrează în a răspunde întrebării CE?, pe când
reportajul se ocupă de răspunsuri pentru întrebarea
CUM?.
• Relatarea este “povestirea” unui eveniment de
către un jurnalist, un rezumat al detaliilor semnificative
ale evenimentului la care acesta a fost martor. Un
eveniment poate fi fructificat la maxim dacă din ele se
realizează mai multe materiale jurnalistice, de exemplu
simpla redare a informațiilor legate de ceea ce s-a
întâmplat și cine a fost implicat generează o știre, iar dacă
jurnalistul se concentrează doar pe ceea ce se întâmplă în

66
jurul evenimentului, și anume persoane, lucruri,
atmosferă, timp, spațiu, se zugrăvește un tablou prin care
publicul poate percepe totul ca și cum ar fi fost prezent.
• Faptul prezentat este actual şi de interes pentru
public, iar relatarea trebuie făcută obiectiv, fără opinii
personale.
• Reporterul poate relata despre: un război, un
accident, o competiție, o întâlnire, un spectacol, o bătaie,
un scandal, o grevă, un marş, o paradă, o prezentare din
diferite domenii, evenimente din viață.
• Definind relatarea ca înfățișarea faptelor și
acțiunilor care se referă la un eveniment, vorbim implicit
despre prezentarea fidelă și distingerea semnificativului
de nesemnificativ. Jurnalistul asistă la eveniment și apoi
povestește celor ce vor să simtă că au fost și ei acolo, cu o
specificare foarte importantă: reporterul este neapărat
prezent la fața locului și redă detalii informative într-o
notă de autenticitate (acel “Am fost acolo”), adăugând, la
nevoie, detalii de atmosferă. Relatarea televizată (cea în
care reporterul transmite de la fața locului), vine să aducă
o notă de autenticitate, de ”acum și aici” pentru
telespectatori, ceea ce înseamnă că întărește veridicitatea
celor spuse. Relatarea scrisă (pentru presa scrisă) va
trebui să facă apel la cât mai multe detalii pentru a reda
această notă de veridicitate. Acel ”de la fața locului” va fi

67
compensat prin mai multe aspecte de fond, pentru că la
relatarea scrisă descrierea se face din cât mai multe
unghiuri posibile, pentru că jurnalistul va avea timp să se
poziționeze în diferite locuri să observe cât mai multe
detalii. Pentru presa online, pe de altă parte, rațiunile
sunt similare cu presa scrisă cu specificarea că aici există
posibilitatea de update în condițiile în care evenimentul
este în derulare și la momentul publicării.
• Menționam anterior că relatarea este mai puțin
decât un reportaj din perspectiva întrebărilor pe care le
acoperă, dar și pentru că este centrată doar pe UN
SINGUR eveniment, în timp ce reportajul speculează mai
mult atmosfera, culoarea, iar reportajul poate acoperi mai
multe evenimente dacă este nevoie ca răspuns pentru
întrebarea CUM.
• Pe de altă parte, în reportaj, jurnalistul este
martor cu observație participativă, spre deosebire de
relatare unde jurnalistul observă fără a participa, fără a se
implica. Relatarea este o redare obiectivă, cu jurnalistul
martor, reportajul este o redare subiectivă, cu jurnalistul
participant. De multe ori se spune că relatarea este
situată la intersecția dintre ceea ce poate rezulta dintr-o
știre, un interviu, reportaj, o anchetă și jurnalismul de
interpretare, toate specifice presei scrise.

68
 • Relatarea este o informare, dar și o mărturisire,
pe când știrea transmite faptul brut, și acesta este un alt
aspect pentru care relatarea este mai amplă decât știrea.
• Relatarea are însă și puncte comune cu știrea, și
anume - neutralitatea autorului, absența notei personale.
Cu toate acestea, relatarea este un ”developing story” pe
când știrea este informație brută.
• Relatarea este foarte prezentă în presa
regională, mai ales acolo unde lipsește varietatea de
mijloace informaționale, și unde indivizii depind încă de
presă pentru a afla ce se întâmplă în spațiul public de
proximitate pentru ei, pentru că prezintă viața socială în
diversitatea ei: ședințele consiliului local, adunarea anuală
a unei asociații, înmânarea unei decorații, serbări,
sărbători, defilări, manifestări culturale. La nivel național
însă, atenția cade pe nivelul superior și unul dintre motive
este tocmai ceea ce la nivel regional lipsește - la nivel
național vorbim mai ales de opinia publică dezvoltată în
mediul urban, de un anumit nivel de pregătire al
receptorilor, dar și de niveluri ale societății care au un
nivel de percepție sub medie și care au atenția îndreptată
spre problemele de interes național tocmai pentru a se
situa în anumite grupuri, pentru a avea o opinie și din
sentiment de apartenență socială. Ceea ce interesează
acest tip de public sunt evenimente, subiecte și persoane
care prin acțiunile lor dictează starea unei nații la nivel
macro: ședințele guvernului, evenimente mondene,
dezbateri la nivel administrativ sau inaugurări de locuri

69
noi, vernisaje, evenimente culturale. Toate vor fi de
interes pentru comunitate și, de aceea, jurnaliștii vor fi
co-interesați să redea cât mai multe aspecte ce
conturează spațiul public de desfășurare a acestor
evenimente, să creioneze personalități pentru a le
apropia de public, să descrie atmosfera pentru a
demonstra normalitatea, să micșoreze punțile dintre cei
implicați și publicul larg prin aducerea celor dintâi în
spațiul de desfășurare a dialogului cotidian.

Relatarea – elemente de bază

70
 Să facem acum o comparație a surselor pe care
jurnalistul le utilizează atunci când trebuie să redacteze o
știre cu situațiile în care el se documentează pentru a redacta
o relatare:
• Comunicate de presă
• Conferințe de presă
• Briefinguri
• Rapoarte
• Newsletter, flyer, materiale publicitare
• Universități, institute de cercetare
• Indivizi, alte ziare, jurnaliști
• Conferințe de presă
• Reuniuni
• Ceremonii
• Manifestații
• Protocol
• Spectacol
• Competiții sportive
• Acțiuni juridice
Despre ce relatăm
Centrul de interes este viața publică:
• Reuniuni statutare: consiliul local, consiliul
regional, consiliul general, parlament
• Reuniuni administrative: consiliul de miniștri,
organizații etc.
• Manifestări de stradă, defilări, mitinguri
71
 • Colocvii, simpozioane, conferințe publice
• Manifestări cu caracter festiv
• Spectacole
• Întâlniri sportive
• Ceremonii
• Târguri, saloane
• Ședințe de judecată
• Fapte diverse – trafic de arme, droguri,
incendii, explozii

Pregătirea și realizarea unei relatări:

• Documentare prealabilă sosirii pe teren - baze de
date, ziare, articole de presă, internet, convorbiri
telefonice (informare despre context, dialog cu actorii
evenimentului, documentare despre deciziile luate cu
privire la anumite evenimente și ce a decurs din aceste
decizii).
• Alegerea locului propice pentru observație din
care jurnalistul va nota detaliile demne de a fi menționate
în materialul informativ.
• Numărul mare de notițe - este necesar pentru o
prezentare cât mai fidelă a evenimentului, dar acestea
sunt optimizate dacă sunt însoțite de fotografii din
diferite zone și unghiuri de la locul desfășurării
evenimentului.
• Adunarea și organizarea tematică sau
secvențială a documentelor de referință pentru ceea ce
72
urmează a fi relatat - o bună documentare nu este
eficientă fără o organizare a informației care să
însoțească detaliile din jurul evenimentului, prezentate
în mod cronologic pentru o mai bună receptare de către
publicul țintă.
• Dialogul cu oameni implicați fie în desfășurarea
evenimentului, fie în pregătirea acestuia, martori,
organizatori, participanți, invitați aduce autenticitate și
dinamism materialului, dar și o confirmare a celor
descrise de către jurnalist.
• Privire globală - autenticitatea, dar și impactul
se realizează prin prezentarea cifrelor - câți participanți
sunt, care sunt numele importante în acea ecuație (mai
ales dacă sunt persoane publice), ce funcții ocupă,
pentru că funcția situează social și impune atenție.
Cifrele, chiar dacă estimative, redau ideea unui control
al situației și a unei bune documentări. Cifrele
impresionează pentru că transmit coordonatele sociale,
economice, geografice, pentru că informează concret
mai bine decât ar face un fragment de descriere.
• În timpul evenimentului - unghiul de abordare și
maniera de relatare sunt elementele de subiectivitate
alese de jurnalist, în funcție de obiectivele pe care le
are și de publicul țintă vizat.
• Buna ilustrare (conform politicii iconografice, a
timpului disponibil, a disponibilității fotoreporterului).
73
 Tipuri de abordare ale relatării
• Știrea pe scurt, filetul, fotografiile - se
utlilizează în situațiile în care se dorește o scurtă
informare și se pretează la evenimente care nu prezintă o
importanță deosebită în desfășurarea lor, de exemplu
relatarea din fața guvernului pentru a informa despre
rezultatele uneia dintre ședințele acestora, o relatare din
fața unor instituții ale organelor juridice despre procese
aflate în desfășurare etc.
• Relatarea tip raport - se aplică în general
pentru reuniunile exhaustive și după ce se sintetizează
informația se alege un moment reprezentativ despre care
se prezintă detaliile. Pentru evenimentul în ansamblu se
redau detaliile generale.
• Relatarea prin analiză și sinteză - este relevantă
pentru un eveniment de amploare, care conține un număr
mare de activități, cu mult prea multe detalii de luat în
calcul, situație în care observația și trierea sunt necesare
pentru a evidenția esențialul. Se analizează evenimentul cu
toate acțiunile sale, se selectează ceea ce este cel mai
relevant atât pentru public, cât și pentru însemnătatea
evenimentului în sine, apoi se realizează o sinteză a celor
selectate pentru a fi redate spre publicul larg.
• Extragerea unui aspect particular - tip de
relatare aplicată, atunci când apar modificări esențiale în
programul sau specificul activităților unor instituții,

74
funcțiile sau persoanele cu putere decizională, atunci
când sunt discuții în contradictoriu sau polemici pe
marginea unui subiect de interes pentru opinia publică,
ori alte aspecte legate de persoane sau instituții, cum ar
fi modificarea orientării unei asociații, polemici, decizii
majore, lansarea unor idei originale. În astfel de situații,
jurnaliștii aleg să scoată în evidență neobișnuitul prin
comparație sau antiteză, în funcție de efectul dorit.
• Relatarea tip povestire - se bazează pe replici,
dialoguri, atitudini, pentru a oferi vivacitate. Aceasta
reface povestirea unei întâmplări: reînvierea unei
manifestații, audierea în instanță, toate acestea pot fi
subiecte de relatări și ocazii sau contexte pentru a redacta
relatări de tip povestire, întrucât există o cronologie a
faptelor ce alternează cu inserări de tip dialog. Subiectele
care se pretează la astfel de relatări sunt cele sociale, de
obicei, cele care au personaje implicate și subiecte
desprinse din cotidian.
• Relatarea tip reportaj – similară celui de tip
povestire, dar potrivită pentru evenimente comerciale,
ceremonii, reuniuni festive. Nu rezultatul evenimentului
contează, ci evenimentul în sine, faptul trăit la locul de
desfășurare. Evenimentul este multifațetat, redat dintr-o
mulțime de unghiuri, asemănătoare unui reportaj, cu
martori care confirmă ceea ce se întâmplă, cu efecte
realizate cu ajutorul camerei de luat vederi, cu efecte

75
sonore în fundal (dacă acest lucru ajută la evidențierea
contextului) care redau culoarea locală.
• Relatarea spartă - se pretează pentru un
eveniment de anvergură, situație în care evenimentul se
sparge într-o varietate de unghiuri de abordare și
materiale multiple. Apar astfel mai multe materiale, mai
multe relatări din jurul aceluiași eveniment, dar acest
lucru se întâmplă în situația în care acel eveniment are o
amploare atât de mare, încât merită să fie privit din mai
multe perspective pentru o abordare cât mai complexă și
completă.
Reguli de bază în redactare
• Dorința de a spune tot conduce, întotdeauna, la
superficialitate (sunt hotărâri mai importante decât
discursul de început sau decât rezultatul unui joc mai
puțin relevant uneori decât un alt aspect din ceea ce
merită relatat). Pentru a evita acest lucru se stabilesc de
la început care sunt elementele și punctele cele mai
importante ale unui eveniment și totul se centrează pe
detaliile legate de acele momente.
• Abandonarea fără regrete a elementelor
secundare se face pentru că este nevoie, atunci când un
eveniment este atât de bogat, încât se pretează la o
multitudine de detalii, atunci trebuie făcută o selecție
dintre toate detaliile din jurul evenimentului și redate în
material doar elementele cele mai importante, fără
nuanțe de revenire la elementele lăsate în urmă.

76
 • Evitarea planului cronologic - se evită în prezenta-
rea tuturor detaliilor din jurul evenimentului pentru ca
restul materialului în sine să nu devină plictisitor,
deoarece prezentarea simplă nu relevă nimic, întrucât
aceasta depinde de eveniment.
• Grija față de final - finalul va fi mereu memorabil
pentru a rămâne în mintea cititorului, de aceea va face
apel la o imagine evocatoare, o analiză, ce va duce lectura
în zona mesajului esențial.
• Lungimea materialului ține de importanța
acordată evenimentului, așa că, de obicei, o relatare
amplă va fi făcută pentru un eveniment complex,
deoarece sunt multe fațete asupra cărora jurnalistul se
poate opri și poate observa detaliile, în timp ce la o
relatare a unui eveniment de mică amploare și
elementele de pe margine vor fi puține și în consecință,
materialele jurnalistice rezultate vor fi de dimensiuni mici.

77
 REPORTAJUL
• Reportajul este jurnalismul însuși, iar reporterul
este un jurnalist complet. Așa cum spunea Sartre (1950),
jurnalistul de reportaj se află în punctele fierbinți ale
actualității, este cel ce vede tot, înțelege tot și știe CUM
să spună și altora.
• Calitățile reporterului de reportaj sunt foarte bine
zugrăvite de către Voirol (1992), care consideră că un bun
jurnalist vede lucruri interesante și acolo unde un
mediocru nu le vede, altfel spus, fără spirit de observație
jurnaliștii nu vor găsi niciodată esențialul, nici măcar apa
în mare, acolo unde ea există din plin, putem spune, în
mod plastic.
• Reportajul este o poveste care se spune, care se
situează în eveniment, pe care îl luminează, îl pune în
perspectivă, așa cum prezintă M.Coman în lucrarea sa.
• Tehnicile de bază folosite în redactarea reporta-
jelor sunt observația și interviul. Observația - deoarece
investigația jurnalistică trebuie făcută cu acuitatea celui
ce vede lucruri atât în perspectivă, cât și în adâncime,
altfel pot rămâne multe detalii importante neluate în
seamă și se pot pierde aspecte decisive din întregul
demers de aflare a modalității în care s-a ajuns la anumite
probleme. Interviul este cel care ajută într-un reportaj să
aducă în atenție personaje cu care să empatizăm, aduce
în atenție figuri simbol sau figuri de evitat, forțe motrice

78
sau cazuri colaterale, toate în încercarea de a zugrăvi
normalitatea, de a zugrăvi o societate complexă,
multifațetată ca tipologii. Empatia și sensibilitatea
autorului duc la exprimarea propriilor trăiri, ceea ce face
ca fiecare material să poată fi perceput într-o notă
personală. Tocmai pentru că se face apel la emoție prin
intermediul reportajului, se poate spune că acest gen
jurnalistic se află la confluența dintre jurnalismul de
informare şi cel de opinie. Emoția îndeamnă la
participare, și odată cu aceasta se invită la adeziune sau la
respingere, în funcție de convingerile proprii. Cititorul
vede, aude, și simte astfel tot ceea ce jurnalistul aude,
vede și simte.

Tipuri de reportaj
• Profilul - pentru a nu se confunda cu profilul ca
format al aceluiași gen dezvoltat și în cadrul unui interviu,
trebuie să spunem că profilul utilizat în cadrul reportajului
evidențiază o singură trăsătură a personalității, de obicei
este un text succint care completează textul principal.
Un profil în cadrul reportajului este zugrăvit fie
printr-un dialog cu persoana în cauză în scopul
completării tabloului investigativ pe care reportajul îl
realizează, fie prin intermediul imaginilor cadru cu
secvențe semnificative pentru personajul central al
povestirii în cauză.
Feature - acest tip de articole oferă cititorilor o
analiză asupra unui anumit subiect. Aceste articole sunt
79
menite să dea cititorilor interpretarea jurnalistului asupra
unui eveniment, spre deosebire de știri sau relatări care
redau doar faptele. Ele prezintă practic un fapt divers
minor în comparație cu reportajele de amploare și, tocmai
de aceea, se numește și micul reportaj. Reportajul de tip
feature poate fi informativ, de divertisment, persuasiv sau
pur și simplu poate să stârnească curiozitatea cititorului
despre un subiect anume, poate oferi informații asupra
unei probleme importante sau o opinie despre un subiect
de actualitate sau o perspectivă degajată asupra
problemeleor cotidiene de viață. Punctul de atracție al
acestor materiale îl reprezintă nota personală sau
punctele de vedere pe care le exprimă. Tipurile de feature
includ analize și opinii pe probleme curente, interviuri cu
personaje faimoase (acesta merge către portret), reflecții
umoristice, experiențe personale, informații de fundal
despre evenimente locale, naționale sau internaționale,
povești ce relevă interesul uman, opinii personale ce
răspund interesului opiniei publice.
• Reportajul de actualitate (newsfeature) -
informează cititorii despre un eveniment în timp ce le
captează atenția cu tehnici creative de redactare ce aduc
culoare, dimensiune și emoție. Dislocările în teatre de
operații, accidente, evenimente mondene, inaugurări etc.
pot fi redate cu reportajul de actualitate pentru a
surprinde publicul cu latura umană a evenimentului.
Opinia publică va reacționa emoțional, va râde, plânge

80
sau va empatiza cu personajele în cauză. Deși se bazează
pe evenimente demne de interes și cu impact asupra
opiniei publice, reportajele de actualitate nu sunt la fel de
oportune cum sunt știrile hard, de exemplu, pentru presa
cotidiană, dar sunt foarte bune materiale pentru
publicațiile sau emisiunile informative săptămânale
pentru că există mai multe aspecte disponibile pentru
dezvoltarea laturii umane a evenimentului.
• Reportajul explicativ (newsfeature explicativ)
pentru surprinderea unei tendințe. Jurnalismul explicativ
este o formă de reportaj care încearcă să prezinte
evenimente în derulare într-o manieră nuanțată și mult
mai accesibilă. Multe evenimente de mare impact cum ar
fi scurgerile de informații ale lui Edward Snowden despre
sistemul de supraveghere al guvernului Statelor Unite sau
legăturile tensionate dintre Ucraina și Rusia, evenimente
ce au ținut miezul produselor media săptămâni și chiar
luni întregi, au nevoie de reportaj explicativ la un moment
dat pentru că cititorul nu este informat în orice moment
al parcurgerii informației, și atunci reportajul explicativ
demistifică subiectele complexe oferind un context.
Jurnalistul însă va trebui să traducă jargonul etnic într-un
limbaj simplu pentru cititor, să folosească cifrele cu
atenție pentru a nu încurca cititorul, tema aleasă să fie
dezbătută, să fie explicată în corpul articolului și nu în

81
lead, se folosesc multe fapte pentru a demonstra ideea și
a explica mai bine tema aleasă, dar faptele alternează cu
partea narativă pentru ca informația să fie pusă în context
real, autentice, pentru credibilitate.
• Reportajul de serviciu - este un material care
insistă pe latura educativă, instructivă, care prezintă
rețete de succes ale oamenilor obișnuiți, gata să își
împărtășească experiența cu publicul larg pentru a
determina modele în societate, pentru a hrăni ideologii
ale reușitei, ale perseverenței, ale curajului etc.
• Grand reportaje - rudă cu jurnalul de călătorie,
(locuri exotice, moduri de viață, obiceiuri, imagini multe),
marele reportaj reprezintă o sumă a genurilor pentru că la
realizarea lui contribuie mai multe tipri de produse
jurnalistice, mai multe genuri, așadar: interviuri, portrete,
fotografii, reportaje de atmosferă, grafice, tabele, hărți.
Specie jurnalistică cu tradiție, când vorbim despre marele
reportaj ne permitem să menționăm aici dintre primii
realizatori ai acestui gen în literatura română: Geo Bogza,
Spătar Milescu, Dinicu Golescu, care au scris primele
reportaje literare.
• Reportajul de atmosferă - redă culoarea locală a
evenimentelor, oferă detalii semnificative, re-creează
atmosfera lumii pe care a avut ocazia să o cunoască de
aproape jurnalistul şi îl ajută pe cititor să ia parte la
eveniment, să vadă, să simtă totul ca şi cum ar fi fost
martor la eveniment.
82
 • Reportajul de eveniment - este o specie a
genului jurnalistic în care accentul se deplasează de pe
elementele de atmosferă, care trec în plan secund, dar nu
dispar cu desăvârşire, pe evenimente, pe fapte, pe
acțiune. Acțiunea este cea care contează, care este
importantă, și mai puțin cadrul de desfășurare, contextul,
pentru că evenimentul respectiv are impact asupra
întregii comunități.
• Reportajul specializat - se concentrează pe serii
de evenimente care se înlănțuie, prezintă o situație amplă
în mod secvențial, prin etapele ce o compun, etapele
premergătoare sau pașii ce duc la un deznodământ
important pentru comunitate. Un exemplu ar fi aici seria
de reportaje dedicate evenimentelor de la Roșia
Montana, sau celor legate de Dunăre, de exemplu
”Un fluviu de prostie”.
Dacă ar fi să ne gândim la niște trăsături succinte,
dar comune tuturor tipurilor de reportaje aduse în
discuție până acum, vom spune că reportajul în general
este o apreciere făcută de jurnalist, dar solicitată de
public, un text cu particularități de intonare, redate cu
ajutorul morfologiei și sintaxei, un text în care dialogul
dramatizează şi decorul emoționează, pentru identificare.
Reportajul, indiferent de tipul pe care îl reprezintă, este
un text polifonic, deoarece pentru a reda complexitatea
subiectului se face apel la complexitate de abordări, astfel
un reportaj fiind compus în final din relatare, interviu,
descriere, portret, știre. Dacă ar fi să organizăm schematic

83
elementele de bază ale unui reportaj, așa cum am
procedat și cu știrea și cu relatarea, vom realiza
reprezentarea grafică de mai jos:

Reportajul arată, în timp ce ancheta

demonstrează. Nu trebuie să facem astfel confuzie între
anchetă și reportaj, considerându-le pe ambele materiale
jurnalistice de anvergură. Vom face o distincție mai clară,
mai detaliată și lucrurile se vor înțelege mai bine în
momentul în care vom aborda ancheta în ansamblul ei.
Deocamdată, să folosim câteva instrumente de
control în elaborarea reportajului. Întrebările următoare,
gândite de Lynn Z. Bloom (1985) ne vor asigura că suntem
pe linia corectă în redactarea materialului pe care ni-l
propunem, odată ce confirmăm cât mai multe dintre ele
(în cele ce urmează vom selecta din lista originală):
”Găsesc subiectul fascinant? Va fi semnificativ prin
conținut sau datorită redactării? Cei ce vor citi vor fi sau

84
nu de acord cu mine? Cei ce vor citi vor fi receptivi la
schimbare sau vor fi interesați ca această stare de lucruri
să rămână așa cum este? Merită efortul pe care îl depun
ca să scriu despre acest lucru? Timpul pe care îl am la
dispoziție pentru redactare este suficient? Informația pe
care o am în prim-plan și de context este accesibilă,
folositoare? Sunt dispus să îmi asum riscurile dacă scriu
despre un subiect controversat? Care sunt punctele
principale pe care vreau să le ating? Am o strategie în
acest sens? Care sunt figurile cheie, de exemplu victime,
martori, eroi? Care sunt sursele primare? Dar cele
secundare? Ce abordare voi folosi - narativă, directă? Ce
trebuie accentuat sau trecut în plan secundar? Iată câte
probleme ridică jurnalismul de investigație în momentul în
care este realizat cu profesionalism și onestitate.
Și dacă tot ne întrebam mai devreme în legătură cu
maniera de abordare a surselor sau cu situarea lor ca
importanță față de eveniment, iată mai jos o enumerare a
celor ce pot fi surse în realizarea unui reportaj.
• Evenimente ieșite din comun ale:
- Comunităților marginale (religioase, etnice,
profesionale)
- Grupurilor izolate (scafandri, cercetaşi)
- Celor implicați în confruntări (militare, mafiote)
- Personalităților
Comparând sursele ce pot fi folosite pentru
realizarea reportajului cu cele pentru relatare vom
constata diferențe mari pentru că și obiectivele celor
două materiale sunt diferite - relatarea zugrăvește
85
atmosferă, iar reportajul prezintă un eveniment cu
evidențierea etapelor ce au condus la situația respectivă.
• Conferințe de presă
• Reuniuni
• Ceremonii
• Manifestații
• Protocol
• Spectacol
• Competiții sportive
• Acțiuni juridice

Etapele realizării reportajului:

• Stabilirea informației
• Stabilirea calității jurnalistului - în momentul
demarării pregătirilor pentru realizarea unui reportaj
jurnalistul trebuie să stabilească unghiul din care va
aborda subiectul. El va fi fie martor, situație în care va
aplica o observare neparticipativă, neutră, fie va fi
participant la eveniment, situație în care va aplica o
observare participativă, adică se va implica ca personaj al
materialului, va exprima opinii și va alege mersul întregii
acțiuni de prezentare a evenimentului aflat sub lupă.
• Evaluarea trăsăturilor informației - premergător
stabilirii unghiului de abordare, se stabilesc calitățile de
newsworthiness ale evenimentului ce va fi dezvoltat într-un
reportaj - proximitatea temporo-spațială, elementele de
conflict, consecințele, interesul uman, ineditul.

86
 • Selectarea însușirilor informației specifice
evenimentului - captarea interesului uman, conflicte,
consecințe etc.
• Ierarhizarea calităților stabilite mai sus.
În funcție de acestea se stabilește unghiul de
abordare.
Unghiul de abordare este perspectiva din care e
prezentat un eveniment, felul în care este el introdus în
lead. Din acest punct de vedere există o serie de
alternative din care jurnalistul va alege pentru a se situa
în abordarea materialului, iar noi le prezentăm aici pe
toate, astfel:
- prezentarea faptelor şi detaliilor, din perspectiva
realităţii obiectuale și a narațiunilor localnicilor -
jurnalistul culege informații de la martori, de la cei ce pot
oferi informații nealterate, la prima mână, cum se spune.
În această situație se accentuează latura umană, dar
redată cumva obiectiv;
- prezentarea faptelor din perspectiva modului în
care acționează autorităţile - jurnalistul adună informații de
la instituțiile sau autoritățile care ar trebui să rezolve
problema adusă în vizor de jurnalist prin reportajul
respectiv. Această manieră se utilizează când se dorește
sublinierea faptului că autoritățile încearcă să rezolve
situația sesizată de opinia publică, sau că se caută o rezolvare
de către o parte dintre autorități în contrast cu altele.

87
Acest tip de abordare este folosit în momentul în care
presa are rol de substitut sau agent reformator, când
încearcă schimbarea sau când încearcă soluționarea unei
probleme semnalate opiniei publice ori aduse în atenția
opiniei publice de către jurnaliști, pentru o mai bună
conștientizare a situației;
- prezentarea faptelor din perspectiva rudelor, a
prietenilor, a celor ce au fost implicaţi în eveniment ca
victime, se face în situația în care se creează momente
dramatice, se evidențiază latura umană, pentru că
jurnalistul vizează empatia, vizează spectacolul, tragicul
sau emoția, durerea. Un reportaj este în general menit a
emoționa, tocmai de aceea și textul său este polifonic, se
bazează pe sentiment, pe emoție, pe culoare, pe sunet și
lumină.
Uneori structura complexă a reportajului ce îmbină
narațiunea cu dialogul și descrierea oferă jurnalistului mai
multă libertate în ierarhizarea informației, acesta putând
astfel de multe ori să jongleze cu mai mult de o singură
abordare într-un material jurnalistic.

Stilul reportajului
• Generarea sentimentului de libertate, diversi-
ficarea procedeelor expresive pentru a genera dinamism
și multifațetare, complexitate de sensuri prin complexitatea
de sentimente generate odată cu aplicarea procedeelor
variate.
88
 • Stilul abordat este cel care generează o impresie
puternică, prin apel la adjective și adverbe cu încărcătură
afectivă (dur, arid, tragic, violent, fantastic, aspru,
năprasnic, intens, enorm, cumplit etc.), a superlativului
absolut (un câmp fulgerător de pustiu) sau relativ (cea
mai scumpă îndeletnicire), toate prin tehnica
intensificării.
• Se face apel la pluralul substantivului în locul
singularului pentru impresia grandorii și vastității (țară de
mari însetări), și la repetiție (în felul acesta urcau, atât de
cumplit urcau), la hiperbolizare (cap arheologic, greu ca o
cazma).
• De asemenea, pe lângă toate acestea trebuie
menționată și tehnica acumulării adjectivelor și adver-
belor, a predicatelor și complementelor (munți colțuroși,
groaznice matahale negre, oamenii sângerează și se
crispează) sau deplasarea topică, prin schimbarea locului
adjectivului (o dramă a lumii, surdă).

89
 INTERVIUL
Interviul este un gen jurnalistic la care se face apel în
cadrul mai multor alte specii și capătă un număr variat de
formate, în funcție de obiectivele pe care materialul
respectiv, cel care face apel la interviu, le are dar și în
funcție de context, de subiect, de personajele implicate,
de canalul media folosit și tematica abordată.
Etimologic, "interviu" vine din franțuzescul entrevue
cu sensul de o întrevedere față în față, între două sau mai
multe persoane (inter-view), dar dacă vom consulta
intrările din orice dicționar vom ajunge la explicația
Interviu, interviuri = n. convorbire a unui ziarist cu o
personalitate politică, culturală, convorbire publicată în
presă, transmisă la radio sau la televiziune, sau articol
într-o publicație periodică ce redă o astfel de convorbire.
Există multe tipuri de interviuri şi diverse motive
pentru realizarea lor, dar scopul lor comun este
adunarea informațiilor pentru a clarifica diverse aspecte
de interes pentru opinia publică, sau înțelegerea altor
persoane care au o anumită însemnătate pentru
societate, fie pentru că au contribuit la realizarea
îmbunătățirii aspectelor legate de societate, fie pentru că
ele însele au realizat ceva notabil, nemaiîntâlnit. Acest
lucru se realizează printr-un proces planificat de întrebări

90
și răspunsuri, stabilite în prealabil, în funcție de tema de
discuție, de persoana în cauză, de context și de obiectivul
interviului (în ce scop este realizat).
Spuneam mai devreme că sunt multe tipuri de
interviuri și că uneori pentru același interviu pot fi diferite
formate. Chiar dacă au scop comun, totuși, vor exista cu
singuranță deosebiri între dialogurile cotidiene şi cele
instituționalizate în variația cantitativă a unuia dintre cei
doi vectori (diferența de abordare o vor determina poziția
și importanța celui intervievat, dar și subiectul și
contextul).
Specialiștii în domeniu sunt de părere că "în cadrul
dialogului comun (interviurile mici, luate în cadrul unor
relatări de exemplu), al conversației cotidiene, putem
vorbi despre o anume superioritate a răspunsului,
(important este mai mult ceea ce se răspunde la întrebări
decât întrebarea propriu-zisă), iar în cele institu-
ționalizate, întrebarea dobândește un rol cel puțin la fel
de consistent" (este de remarcat și maniera de adresare,
care spune în mod implicit despre importanța acordată
celui intervievat, dar în egală măsură este important și
răspunsul, care îl plasează pe cel intervievat pe un anumit
nivel social, într-un anumit context și îl etichetează cu o
anumită calitate).
Interviul poate fi înțeles așadar ca un fel de reportaj,
(pentru că oricum reportajul face apel la interviu ca punct

91
de sprijin în elaborarea materialului, dialogurile fiind cele
care fac lumină în problema ce se dorește clarificată), dar
dacă spunem că este un tip de reportaj, trebuie să
spunem că este vorba de unul de mici dimensiuni, foarte
redus. Interviul însă, ca și reportajul, nu are voie să aibă
timpi morți. Reporterul nu trebuie să-și permită, nici sieși
și nici intervievatului, momente de respiro, întrucât
atenția consumatorului de produse mediatice trebuie să
nu aibă motiv să se piardă, nu trebuie create contexte
prielnice în care publicul să fie tentat să își îndrepte
atenția spre altceva. Tocmai de aceea vom spune că
atenția publicului este direct proporțională cu capacitatea
reporterului de a stârni interes, lucru ce va fi realizat prin
întrebări bine formulate și adresate la momentul optim.
În demersul realizării unui interviu jurnaliștii vor fi
atenți la corelarea anumitor factori: de exemplu de faptul
că de prima întrebare depinde tot restul interviului și
astfel întrebările se influențează una pe alta, și intră în
interacțiune și cu răspunsurile. De aceea, o atitudine
profesională în realizarea interviului impune ca discuția să
debuteze degajat, cu un schimb de replici prietenoase,
pentru a crea o atmosferă relaxantă și pozitivă ce va
contribui la găsirea unui ton potrivit. Pentru a testa
calitatea și cât de bine intenționat este interlocutorul, se
folosesc în debut întrebări la care reporterul cunoaște
deja răspunsul, obținut printr-o pre-documentare
anterioară derulării interviului cu invitatul în cauză.

92
De altfel, pe tot parcursul interviului reporterul
profesionist va afișa o atitudine ca și cum el știe răspunsul
la toate întrebările pe care le adresează, pentru că aceste
informații pot fi obținute din pre-documentare. Totodată,
cu această atitudine se creionează și ideea că jurnalistul
s-a pregătit temeinic înainte de începerea dialogului cu
invitatul, cu atât mai mult cu cât acesta este o
personalitate dintr-un domeniu anume. Practic, prin
răspunsurile date, invitatul nu face decât să confirme ceea
ce jurnalistul a pregătit, și acest lucru se redă printr-un
ton sigur și echilibrat în adresarea întrebărilor. Pe de altă
parte, jurnalistul demonstrează că are încredere în
răspunsurile invitatului și, în mod discret, de fapt, va evita
situația de a fi indus în eroare de către intervievat.
Ca manieră de desfășurare, interviurile au loc de
obicei între două persoane, față în față, la telefon sau prin
intermediul comunicării online, datorită numeroaselor
aplicații care permit acest lucru, fie sincron fie asincron,
prin aplicații de tipul Skype, WhatsApp sau Facetime,
Messenger sau alte versiuni de chat. În situația în care
există mai mult de un singur invitat, atunci avem de-a
face cu o masă rotundă, dezbatere, și extindem deja
discuția puțin spre alte formate care vin ca o ramă în jurul
a ceea ce înseamnă interviu. Interviul clasic, însă, are
drept scop obținerea de informații (opinii sau reacții), ca
și clarificarea și transmiterea lor pentru o bună informare
a publicului. Aceasta înseamnă că publicul așteaptă ca cei

93
implicați într-un interviu să explice un fenomen natural,
să contureze personalitatea cuiva, să demaște anumite
jocuri de culise, să facă lumină asupra unei probleme de
interes. Rezultatul activității de intervievare depinde în
mare măsură de pregătirea prealabilă - de documentare
practică și de maniera în care se abordează subiectul în
prealabil, și abia apoi de tehnica de conversație.
Dacă ar fi să prezentăm etapizat pașii prin care
reporterul ajunge la un interviu ca material jurnalistic
finit, gata de distribuit pe canalul mediatic, vom vorbi de
următoarele stadii:
1. Găsirea subiectului sau a persoanei potrivite.
Intermedierea, care presupune identificarea unui subiect
şi stabilirea grupului de persoane interesat de acesta.
Următorul pas va fi găsirea unui interlocutor îndreptățit
să vorbească despre tema aleasă și ale cărui opinii să
prezinte un potențial interes. Fiecare reporter are
anumite criterii după care se ghidează în alegerea
interlocutorilor; uneori contează notorietatea, personalitatea
intervievatului sau autoritatea informației obținute,
alteori realizările deosebite, participarea la un eveniment
neobișnuit sau simțul umorului, capacitatea de a crea
atmosferă. Singura problemă însă este că, în practica
jurnalistică etapele par a fi inversate în mod uluitor și
niciodată nu putem stabili un tipar, pentru că jurnalismul
înseamnă creativitate și interesul primar al jurnalistului

94
este să vândă, să aibă public, să fie în atenția opiniei
publice. De aceea, există anumite repere după care
jurnaliștii se ghidează, dar mereu, de la un realizator la
altul, de la o publicație la alta sau de la un subiect la altul,
etapele nu vor fi aceleași, iar la aceste aspecte contribuie
și faptul că se ia ca punct de plecare, de prea multe ori,
interlocutorul, omițându-se astfel două etape elementare
ale procesului de intervievare: selecția temei și, mai ales,
identificarea publicului țintă, a grupului de audiență vizat.
2. Precizarea temei dialogului. Alegerea temei
impune și o opțiune în privința atitudinii față de
interlocutor, care poate fi de simpatie nedisimulată, de
obiectivitate ori de confruntare. Această etapă precede
de multe ori, în mod firesc, desemnarea intervievatului,
cu precădere în situațiile când evenimentul este
important prin el însuși şi mai puțin prin cei implicați în
desfășurarea lui.
3. Documentarea. Ce presupune ea? Reporterii
trebuie să cunoască tot ce s-a scris despre tema
respectivă, pentru ca întrebările să nu fie redundante ca
subiect sau lipsite de interes, iar dacă până în acel
moment ea nu a făcut subiectul altor articole, informații
utile se pot obține de la familie, de la prieteni, rude,
vecini, colegi de muncă, foști profesori etc. Astfel,
documentarea are ca scop o cunoaștere sumară a

95
subiectului și a contextului său, pentru a permite
identificarea întrebărilor la care nu s-a răspuns încă. Dacă
totuși există o serie de întrebări care clarifică și
evidențiază mai bine subiectul, maniera de redactare a
întrebărilor va determina forma răspunsurilor, ce vor fi
interesante și inovatoare. Obținerea de la intervievat a
mai multor informații decât au obținut alții și chiar a mai
mult decât ar dori sau ar crede el însuși că poate spune.
Documentarea este vitală: niciun interviu nu se poate
construi fără ca între participanți să existe un set minim
de cunoștințe reciproce. Dar, dacă pentru protagonistul
interviului este uneori suficientă simpla recomandare sau
prezentare a jurnalistului, pentru acesta din urmă
lucrurile devin mai complicate. Orice informație poate
constitui un bun prilej pentru obținerea de alte informații,
datele înlănțuindu-se, în mod logic, dar, cu siguranță lipsa
întrebărilor din partea reporterului (generate de o lacună
în documentare) nu poate avea ca rezultat decât ratarea
interviului. Nu de puține ori s-a întâmplat ca, după luni
întregi de solicitare a unui interviu unei personalități,
intervievatorul să nu obțină nimic publicabil din cauza
documentării superficiale sau inexistente.
4. Construirea întrebărilor. Cheia oricărui interviu
este a-l convinge pe partener să vorbească, să coopereze
în vederea obținerii unui text interesant pentru

96
auditor. Pentru aceasta, reporterul, cu o prezență
corespunzătoare, adecvată locului şi ținutei partenerului,
trebuie să știe să construiască și să adreseze întrebări.
Cele mai bune întrebări sunt cele care pornesc din
curiozitatea firească a jurnalistului, dar care nu-l implică
emoțional. O întrebare este cu siguranță bună dacă
cititorul consideră că întrebările acoperă exact aceleași
aspecte la care se gândea și el înaintea parcurgerii
interviului. De asemenea, întrebările bine construite
demonstrează faptul că reporterul s-a documentat, iar
interlocutorul trebuie să fie co-interesat de răspunsul pe
care-l va da, în sensul în care va realiza că este important
să își asume ceea ce afirmă în cadrul dialogului. Există
persoane experimentate în a da interviuri și care par că
răspund la întrebări; în realitate, de fapt, nu spun nimic la
obiect, vorbesc fără a spune ceva concret sau ceva care să
se concentreze pe întrebarea primită. De aceea, atenția
jurnalistului va fi mereu trează, el va urmări
neconcordanțele sau derapajele generate de către invitat
în mod intenționat sau doar din stres și lipsă de
concentrare. Pe de altă parte, în funcție de intervievat,
jurnalistul poate face apel la întrebări de ajutor, întrebări
care readuc interlocutorul pe același subiect sau care
determină asumarea a ceea ce invitatul tocmai a afirmat
sau chiar întrebări care să forțeze afirmații ce se doreau
evitate. Dacă invitatul continuă să nu răspundă la o
întrebare (cele mai frecvente situații sunt cele cu temă
politică sau socială), aceasta va fi reformulată și reluată în

97
alt moment al interviului, până când va primi răspuns.
Uneori, se poate recurge la pauze sugestive: după câteva
secunde de expectativă, după ce se subliniază implicit că
se solicită detalii în plus, interlocutorul va completa
răspunsul, de cele mai multe ori. Specialiștii și reporterii
cu experiență spun că secretul în astfel de situații este
menținerea tăcerii pentru cât mai mult timp. Legat tot de
factorul timp, trebuie să subliniem faptul că tot
experiența a demonstrat că fiecare întrebare are un
anumit moment în care poate fi adresată, în economia
interviului, moment ce nu trebuie ratat. În altă ordine de
idei, dar tot legat de întrebări, menționăm că întrebările
trebuie construite clar, pentru că este important ca toate
întrebările să fie înțelese, să nu existe îndoieli sau
neclarități de nici o parte. Pentru evitarea acestor situații,
cel ce realizează interviul va solicita ajutorul unui consilier
de specialitate pe tema desfășurată în interviu, mai ales în
cazul subiectelor tehnice. Acest lucru se întâmplă pentru
că nu dorim ca interviul să își restricționeze publicul din
cauza utilizării termenilor preluați ca atare de la invitat,
întrucât jurnalistul nu a putut realiza o parafrazare, o
dezambiguizare, de teamă să nu greșească. Trebuie să ne
reamintim că jurnalistul scrie pentru publicuri cât mai
largi, de diferite proveniențe și formații, cu diferite
niveluri de receptare, publicuri alcătuite din cetățeni
obișnuiți, caracterizați printr-o capacitate de atenție
limitată, prin preferință pentru divertisment, în
detrimentul instruirii și prin pierderea interesului față de

98
materialele care solicită eforturi intelectuale în plus.
Astfel, "ziaristul intervine ca un intermediar necesar. Mai
întâi, va ști să pună anumite întrebări pentru a clarifica
subiectul; apoi, după ce îl va fi înțeles, va reorganiza
faptele sau ideile intr-un limbaj pe înțelesul publicului",
astfel conținutul interviului va deveni accesibil tuturor
celor interesați de subiect. Persoanele neobișnuite cu
interviurile au nevoie de o etapă de introducere mai
lungă, în care să se stabiliească o relație de colaborare
degajată între invitat și reporter; acest lucru se poate
realiza prin întrebări care să încurajeze dezvăluiri despre
sine, să îndemne la confesiuni legate de cea mai dificilă
experiență avută vreodată, de exemplu. Tot pentru a
incita și a determina o reacție, reporterii experimentați
folosesc întrebări trucate, care solicită răspunsuri
defensive legate de afirmații ce se pare că s-au făcut
despre invitat. După prezentarea presupusei afirmații, se
solicită din partea invitatului o opinie de reacție. Ceea ce
este însă foarte important atunci când vorbim despre
întrebările ce constituie un interviu, este succesiunea
tipurilor de întrebări, care are un rol foarte important în
forma și calitatea materialului final. Indiferent de
strategia aleasă însă, vor apărea întotdeauna momente
într-un dialog când interlocutorului i se vor solicita mai
multe detalii sau mai multe explicații, totul pentru un
material reușit și o bună informare a publicului țintă.

99
 Întrebările - componente de bază ale interviului
Întebările ce constituie structura de bază a interviului
sau coloana lui vertebrală, scheletul pe care se
construiește dialogul cu persoana invitată, sunt de mai
multe tipuri, în funcție de obiectivele pe care jurnalistul le
are, aceasta însemnând ceea ce dorește să eliciteze de la
cel în cauză, pentru a se evidenția ideile avute în vedere.
Planul întrebărilor interviului ce va fi gândit din timp și
discutat cu invitatul cuprinde o serie de întrebări
principale ce sunt însoțite de întrebări secundare, de
importanță mai scăzută, dar fără de care dialogul nu ar
avea substanță. Întrebările principale cuprind mai multe
subtipuri de întrebări: întrebări deschise - cele care oferă
intervievatului posibilitatea de a-și exprima, detaliat,
punctul de vedere în legătură cu un subiect. Acestea sunt
folosite de obicei când este vorba de o personalitate în
domeniu care are o opinie asumată prin poziția pe care o
ocupă în societate sau într-un domeniu anume; întrebări
închise - când este necesar un răspuns de tipul "da" sau
"nu". Acestea vin doar să întărească anumite aspecte ale
conversației, care îl ajută pe reporter să susțină anumite
opinii sau anumite afirmații cu confirmarea sau negarea
aspectelor asupra persoanei care se interoghează prin
varianta întrebări închise; întrebări directe - acestea îl
implică în mod nemijlocit pe interlocutor, solicitându-i-se
să-și descrie propriile trăiri. Se face apel la ele în situația

100
în care aceste dezvăluiri ale trăirilor interioare sunt
elocvente pentru societate sau pentru subiectul dezbătut,
ori pentru definirea unei categorii profesionale, a unui
nivel social, profesional, sau pentru reabilitarea unei
imagini a unei personalități; întrebări indirecte -
interlocutorul este implicat direct, fără însă ca întrebarea
să i se adreseze în mod explicit (i se cere opinia asupra
unui enunț care fie îi aparține dar este de dată anterioară,
fie enunțul era făcut de altcineva și este rugat doar să
comenteze pentru o punere în contrast sau pentru o mai
bună evidențiere a unor idei). În studiile britanice există o
clasificare diferită a acestor tipuri de întrebări, dar ea
duce practic la aceleași funcții. Vom explica aici doar în
situația în care apar structuri noi, pe cele deja discutate
nu le vom mai aduce în discuție: întrebări deschise,
întrebări închise, întrebări primare - introduc subiectul
fiecărui aspect nou adus în discuție; întrebări subsidiare -
urmează răspunsurilor întrebărilor primare; întrebări
neutre - nu sugerează nici un răspuns așteptat, sunt
folosite fie pentru a face trecerea de la un subiect la altul în
cadrul dialogului, fie la început pentru încălzirea și
stabilirea unui raport de colaborare între jurnalist și invitat;
întrebări conducătoare ce sugerează interlocutorului
răspunsul așteptat (acestea din urmă nu sunt folosite în
interviurile de cercetare, atunci când se dorește trasarea
unei anumite direcții de mers a interviului).

101
 În general, în majoritatea interviurilor sunt
recomandate și chiar utilizate întrebările cu final deschis,
adică cele la care nu se poate răspunde doar prin "da" sau
"nu" și care oferă intervievatului posibilitatea de a se
exprima pe larg asupra unui subiect pe care îl cunoaște.
Dintre aceste întrebări, cele mai importante sunt: "Cum?"
şi "De ce?", care solicită o opinie sau un motiv pentru o
anumită acțiune, dar și "Cum v-aţi simţit în acel
moment?", "Aţi lua aceeași hotărâre și a doua oară?", "Ce
v-a surprins?".
Întrebările subordonate prezintă, la rândul lor, mai
multe variante: de clarificare - vizează obținerea unor
reformulări ori a unor precizări suplimentare, în situația în
care invitatul fie răspunde laconic, fie nu construiește un
răspuns suficient de solid argumentat, fie enunțurile sunt
prea ambigue, și atunci jurnalistul solicită o clarificare din
partea invitatului; de amplificare - solicită dezvoltarea
unui răspuns anterior în situația în care jurnalistul
consideră că se apropie de punctul de maximă importanță
al interviului sau în situația în care jurnalistul știe că
publicul țintă ar solicita detalii pe o anumită problematică
pe care invitatul nu a insistat suficient; de confruntare -
sugerează un punct de vedere diferit de cel al
interlocutorului sau al altui invitat anterior ori al unei
personalități în domeniu şi determină practic replica
acestuia.

102
 În economia interviului și a elementelor ce îl compun
există o gamă întreagă de întrebări ce pot furniza
răspunsuri mai detaliate, absolut necesare în structura
textului jurnalistic. Acestea se pot clasifica:
• în funcție de scop:
a) factuale sau de informație (oferă date concrete);
b) de opinie (prezintă punctul de vedere al unui
specialist);
c) de mărturie (reprezintă confirmarea unei
informații);
d) de motivație (oferă motivele, cauzele unei
acțiuni, decizii, intenții şi de urmărire (clarifică o chestiune
discutată anterior);
e) de completare (se adresează, de regulă, la
sfârșitul interviului);
• în funcție de rolul lor:
a) de atac (prima întrebare);
b) de sprijin (îl ajută pe intervievat să fie clar, îl
constrâng să răspundă la relansarea informației,
(îl readuc pe interlocutor la subiectul dialogului când
acesta divaghează);
c) de insistență (se insistă asupra unor declarații
pentru a le clarifica și a le accentua importanța);
d) de obiecție (contracarează tentativele de
evaziune, de îndepărtare de la subiectul dezbătut ale
intervievatului);
e) de controversă (interlocutorul poate fi
contrazis și atunci se creează un context controversat
103
pentru a fi invitatul forțat din natura dialogului să facă
față unei contraziceri).
Ceea ce trebuie să reținem și să aplicăm ca atare
este faptul că un anumit tip de întrebare conduce la un
anumit tip de răspuns, deci adresarea întrebărilor nu este
deloc aleatoare și foarte specifică pentru ceea ce se
dorește ca elicitare (dezvăluire a informației de către
cineva).
Iată, după cum urmează, legătura dintre tipul de
întrebare și ceea ce vizează ea, dar și ce se obține din
acest demers, prezentată în următorul tabel:

TIP DE
CERINȚĂ RĂSPUNS
ÎNTREBARE
Cine? Subiectul acțiunii Cineva, o persoană
Când ? Reper temporal Moment al acțiunii
Unde? Coordinate Loc al acțiunii
spațiale
Ce? Un fapt Succesiune de
evenimente
Cum? O interpretare a O succesiune de
faptelor evenimente
Care? Alegere din Enumerare de fapte
multitudine
De ce? Opinie, motiv Enumerare de fapte

Formula ideală pentru o schemă interogativă

cuprinde două propoziții - una enunțiativă, ce

104
demonstrează documentarea, și alta interogativă. Deși
există, schematic vorbind, această înșiruire consecutivă
de sensuri și de legături dintre tipurile generale de
întrebări și utilizarea sau scopul lor de bază, trebuie să
reținem că există însă și un dosar al întrebărilor ce nu
trebuie adresate. Astfel, nu se vor formula niciodată
întrebări care conțin răspunsul sau o parte din el, care
încep cu gerunziu, întrebări la care se poate răspunde
prin "da" sau "nu" (cu final închis), care se explicitează, se
justifică, întrebări lungi, ipotetice, care strecoară mini-
comentarii, idei, opinii personale (ex: Care este
părerea dvs. în legătură cu această iniţiativă lăudabilă a
președintelui?) sau care cuprind mai multe întrebări în
una singură.
• se vor evita întrebările ce pun interlocutorul la
zid, oricât de mult ne-ar interesa răspunsul la o anumită
întrebare, ca și întrebările stupide, lipsite de decență (ex:
unei persoane cu handicap vizual: Aţi dori să vedeţi noul
film al acestui regizor? sau altele de genul: De ce aţi venit
în Universitatea noastră? Ce căutaţi la noi în ţară și pe
cine aveţi în vedere, doamnă?), cele vagi, confuze sau
prea generale.
• Jurnalistul Jeremy Martin, citat de D. Randall, a
întocmit o listă cu întrebări - adevărate instrumente de
spart gheața, "o excelentă sursă de dezbateri și sfaturi
profesionale" - utilă mai ales în cazul interviurilor cu
personalități. Multe dintre tipurile de întrebări pot fi

105
întâlnite chiar în emisiunea portret Profesioniștii, cu
Eugenia Vodă. Dintre acestea, enumerăm:
Care e cel mai important lucru din viața dumnea-
voastră de care vă aduceți aminte? Care a fost primul
lucru pe care l-ați învățat? Cine a avut cea mai mare
influență asupra dumneavoastră, când erați copil? Care a
fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit de la părinții
dumneavoastră? Cine a avut cea mai mare influență
asupra vieții dumneavoastră? Ce nu ați învățat la școală,
dar v-a fost necesar mai târziu? Ce anume a trebuit să
învățați singur? Care a fost prima dumneavoastră slujbă?
Care a fost cea mai proastă slujbă pe care ați avut-o?
Când anume v-ați decis asupra carierei dumneavoastră?
Dacă nu ați fi făcut ce faceți acum, ce anume ați fi făcut?
Care a fost prima persoană la care ați ținut? Care a fost
primul lucru pe care vi l-ați cumpărat? Ce marcă era prima
dumneavoastra mașină? Cine a fost prima dumneavoastră
dragoste? Cine vă e cel mai bun prieten? Care sunt
tabieturile dumneavoastră plăcute/neplăcute? Ce vă
necăjește? Ce vă înfurie? Ce vă face să zâmbiți? Ce anume
studiați? Cât de des citiți? Cum arată o zi obișnuită de-ale
dumneavoastră? Ce v-ați dori să faceți în ziua
dumneavoastră liberă? Cum reacționați în fața unui
obstacol? Cum vă vedeți peste un an? V-ați gândit la
momentul retragerii? Când va fi el? Vă place Crăciunul?
Care sunt clișeele dumneavoastră favorite? Care este
cântecul/cartea/filmul/cântărețul/artistul favorit? Pe cine
admirați cel mai mult? Care este băutura dumneavoastră

106
preferată? Care este mâncarea care vă displace cel mai
mult? Ce anume n-ați putea face niciodată? Unde vă place
cel mai mult să vă petreceți vacanța? Dacă ați avea de
ales, unde v-ar plăcea să trăiți? Care este personajul
preferat de desene animate?
Tipologia interviului
Vorbind despre interviurile pe care le-a dezvoltat cât
timp s-a aflat la conducerea Comitetului Internațional al
Crucii Roșii pe timpul misiunii din Rwanda, Ph. Gaillard
distinge două categorii de interviuri:
a) cele care obțin din partea intervievatului
informații de specialitate despre un subiect în care este
specialist, și atunci opinia lui este validată de societate;
b) cele care prezintă personalitatea celui
intervievat, deoarece acesta din urmă este o figură
importantă a societății, a realizat ceva util pentru un
domeniu, pentru societate sau pentru un grup anume,
este reprezentant pentru o minoritate sau este un caz
ieșit din comun în sens pozitiv.
Trebuie să menționăm aici, de asemenea, că tehnica
jurnalistică britanică operează o clasificare proprie a
interviurilor. După jurnaliștii britanici, interviurile sunt:
a) informative - subiectul provine din conținutul
unei știri de actualitate, intervievatul fiind în măsură să
ofere informații despre acesta și reprezentând o sursă în
care cititorul poate avea încredere; acest tip de interviu
iluminează, dezvoltă, demască, explică și aprofundează
107
știrea de la care a pornit, contribuind la o receptare
corectă a mesajului inițial;
b) hard news - tratează un eveniment neobişnuit,
dar cu consecințe importante (catastrofe naturale, de
pildă, sau accidente):
• de investigare - stabileşte adevăratele origini și
derularea evenimentului;
• controversă - reporterul încearcă, într-o
manieră elegantă, să-l pună în încurcătură pe intervievat;
• cu o personalitate - atrage atenția asupra unui
anumit eveniment din viața unei personalități;
• portret - interlocutorul este invitat de reporter
să-și prezinte drumul către succes, să-și deschidă inima și
să își dezvăluie secretele; la final, cititorul va avea o nouă
imagine a celui intervievat; aflat la intersecția între
reportaj și proză, accentul va cădea pe notele biografice și
pe observațiile personale ale reporterului;
• interpretativ - jurnalistul oferă intervievatului
fapte pe care așteaptă ca acesta să le interpreteze; -
interlocutorul are misiunea de a interpreta, de a comenta
sau explica fapte furnizate de reporter;
• emoțional - reporterul transformă cititorul
într-un martor activ la bucuria sau la necazul unei
persoane sau unui grup;
• divertisment - necesită interlocutori cu simțul
umorului, cu replici pline de miez;

108
 • realitate - folosit mai mult pentru
documentare sau știri, interviul curpinde numai
declarațiile celui intervievat.
• interviu informațional - oferă informații despre
un eveniment, o persoană;
• interviu-descriere - intervievatul este martorul
unui eveniment şi descrie ceea ce a văzut, a simțit etc;
• interviu de analiză - interlocutorul încadrează
evenimentul sau situația într-un context precis, într-o
perspectivă clarificatoare și răspunde la întrebarea-cheie
"de ce?";
• interviu-comentariu - aici, întrebarea de bază o
constituie "Care este părerea dvs.?";
• interviu de opinie - este asemănator cu
interviul de controversă şi urmărește să releve opinia,
punctul de vedere al unei personalități într-o anumită
chestiune;
• interviu-afectiv - oferă o viziune generală
asupra interlocutorului, astfel încât cititorul să înțeleagă
mai bine situația în care acesta este implicat;

Structura interviurilor
În funcție de maniera de organizare a întrebărilor, dar
și a conținutului vizat pe fiecare întrebare, se identifică mai
multe tipuri de structuri pentru un interviu. Astfel:
- pâlnie - reporterul pornește de la ideea generală,
dar nu total diferită de ceea ce urmează a se aborda în

109
întrebările interviului, de la ansamblu de exemplu
definirea domeniului, și ajunge treptat la detalii, la
particularizare, tocmai pentru ca elementele cele mai
importante din discuție să poată fi identificabile și clare;
- pâlnie inversată - conversația debutează cu un
subiect determinat şi se deschide, spre final, către o temă
generală care se subsumează tematicii întrebărilor
adresate și dezvoltate în interviu;
- tunel - autorul grupează o serie de întrebări
referitoare la tema aleasă, fie toate cu final închis, fie
toate cu final deschis. El aduce repede comentarii pe
marginea unui eveniment; tipul de întrebări nu permite
reflecții îndelungate (ex: Unde eraţi când a avut loc
spargerea? Aţi fost nevoit săi părăsiţi localitatea în
ultimele două săptămâni? Cu cine aţi interacţionat în ziua
întâmplării acidentului?);
- cu ordine mascată - reporterul încearcă să înșele
interlocutorul, alternând diferite tipuri de întrebări (cele
dificile cu cele ușoare, cele cu final închis cu cele cu final
deschis, întrebările prietenoase cu cele insinuante. Acest
lucru se face de obicei atunci când interlocutorul nu
agreează una sau mai multe dintre întrebările propuse și
cu toate acestea jurnalistul încearcă totuși să obțină
răspuns la ele, sub o formă sau alta, chiar și apelând la
astfel de metode);
- cu forma liberă - aceste interviuri, mai puțin lucrate,
invită la răspunsuri deschise; se pretează mai ales pentru
interviurile de profil sau atunci când nu există limite de

110
timp. O altă distincție se impune între interviurile de
actualitate şi cele cu valabilitate pe termen lung. În cadrul
celui dintâi tip, timpul joacă rolul agentului extern ce
influențează evenimentul, dar și reflectarea lui de către
media, mai puternic decât celelalte valori (interes uman,
proximitate spațială, conflict). Interviurile cu valabilitate
lungă nu au un caracter imediat perisabil, așadar factorul
temporal nu mai este extrem de important.
Indiferent de tipul de interviu sau de structura
folosită în abordarea întrebărilor, ceea ce este foarte
important este atitudinea cu care jurnalistul îl abordează
pe invitat. De această abordare depinde succesul
interviului. Specialiștii în domeniu ne recomandă să facem
cercetare, nu să ne comportăm ca la un interogatoriu, să
conducem discuția spre aflarea unor aspecte, prin
descoperire, dar să evităm să fim povocatori. Dacă dorim
o schimbare a cursului discuției în cadrul interviului va
trebui să sugerăm diplomat și delicat acest lucru și să
evităm să cerem, cu superioritate, dezbaterea subiectului.
Atitudinea de fair-play este de asemenea recomandată, în
detrimentul atragerii în cursă spre o zonă de subiecte
tabu sau sensibile pentru invitatul în cauză. Informațiile
trebuie obținute de la interlocutor într-o manieră
elegantă, fluentă, cursivă, plină de profesionalism,
generând subiecte interesante pentru dialog sau
provocând interlocutorul să facă dezvăluiri după propria
decizie. Punerea sub presiune este o metodă de evitat și

111
care pierde invitatul, dacă nu pe moment, pentru viitor.
Nimeni nu va dori să mai stea de vorbă cu un jurnalist
incomod. Nu în ultimul rând, subiectele de discuție
trebuie să fie introduse cu consistență și consecvență, fluent
și într-o înșiruire fie logică, fie bazată pe cuvinte cheie care
stârnesc empatia și forța evocatoare. O atitudine
dominantă a jurnalistului nu va face altceva decât să
realizeze un material pe moment, fără capacitatea de
colaborări ulterioare. Așa cum am menționat, nimeni nu
dorește o revedere sau o discuție cu un jurnalist incomod,
cu personalitate dominantă, care nu lasă loc de manevră
pe parcursul discuției, rigidizând întreaga discuție, pentru
că acea tensiune va transpare și către audiență, ducând la
pierderea numărului de persoane interesate de materialul
respectiv.

112
 PORTRETUL
IM Lotman (1973) considera portretul a fi ”un tip
particular de interpretare a lumii”, subliniind ideea că
forța activă este omul și că omul, chiar el, constituie un
obstacol în calea propriei cunoașteri, de multe ori.
Portretul este un procedeu descriptiv, un produs al
genului jurnalistic (în contextul la care noi facem referire)
centrat fie pe o persoană, fie pe un personaj.
S. Angelescu (1985), pe de altă parte, considera că
un portret ca specie jurnalistică are funcția de a releva
trăsăturile specifice ale unui personaj, în scopul
individualizării lui. Portretul este și descriptiv, şi narativ
deopotrivă și se construiește treptat, prin raportarea
permanentă a constatărilor din viața de zi cu zi, prin
punerea observațiilor în cuvinte și imagini, pentru a
”zugrăvi” chipul persoanei în cauză. Ceea ce este
important este că se caută detaliul, amănuntul
semnificativ. Portretul este, de asemenea, o investigație
despre o persoană, un reportaj unde empatia și
observația sunt dominante.
Ca surse la care jurnalistul va face apel se pot
enumera biografia celui aflat în centrul subiectului,
activitatea lui, stilul, opiniile, detalii fizice sau de caracter,
preferințele acestuia, profesionale sau personale, detalii
de viață socială sau profesională. Pentru consistență se
vor asocia detaliile externe cu personalitatea, dar se va

113
evidenția o anumită trăsătură de personalitate care
reprezintă practic motivul pentru care persoana invitată
s-a diferențiat, a devenit distinctivă pentru o anumită
zonă, ceea ce a atras atenția jurnalistului sau a opiniei
publice.
Portretul este, ca și reportajul, gen feature, adică
un gen hibrid ca supraspecie fără impunerea factorului
timp (materialul informativ este valabil și la fel de
interesant și astăzi și peste o lună), dar se conturează
foarte bine în contexte generate de evenimente.
Genul feature oferă libertate în exprimare și
varietate de subiecte (istorice, geografice, meserii,
pasiuni, personaje).
Portretul se contextualizează într-o informație de
background, continuare a unui eveniment de actualitate
sau rezumarea anumitor evenimente de importanță
pentru cel al cărui portret se zugrăvește în materialul
respectiv. Toate direcțiile de descriere trebuie să prezinte
o persoană obișnuită, dar care se evidențiază cu ceva
anume față de restul persoanelor din aceeași categorie.
Întrebări precum ”Cine este persoana în cauză? Ce face în
weekend? Care sunt opiniile sale vis-à-vis de...? Unde și-ar
petrece vacanța?” nu fac altceva decât să uniformizeze
caracteristicile, să arate trăsăturile comune cu membrii
unui anumit grup social sau profesional, să creeze

114
atmosferă pentru surprinderea subiectului în mediul lui,
pentru ca apoi să poată să apară evidențierea pentru care
persoanjul a fost ales să fie subiect de portret.
Faptele vor fi prezentate obiectiv, urmând ca
opiniile să nu fie exprimate direct, ci prin alegerea
cuvintelor, prin așa-zisa selecție lexicală proprie
subiectului, doar așa se poate induce o stare emoțională
opiniei publice.
Portretul se poate realiza având în centru un
personaj, o organizație, un loc, o manifestare, toate având
ca punct de plecare investigația jurnalistică făcută atent
asupra mediului de desfășurare a subiectului, cu tot ceea
ce implică el - miros, culoare, ritual, oameni, tot ceea ce
transmite ceva despre subiectul nostru aflat în centrul
atenției. Pentru a da credibilitate, se inserează citate ale
celor intervievați, acestea alternând cu momentele de
observație.
Clasificarea portretelor
• Portrete realizate prin asemănare sau analogie
(după relații stabilite anterior între persoanele analizate,
pentru importanța lor).
• Portrete compacte/difuze (după perspectiva
unității textului).
• Portrete în care autorul este diferit de model
(nu vorbim aici de autoportret).

115
 • Portret neutru/caricatură/elogiator (aici se
diferențiază atitudinea reporterului față de model și de
fapt din această atitudine și unghi de abordare rezultă
materiale diferite).
• Portret direct/indirect (definitorie este iarăși
relația dintre autor și model, și în felul acesta accesul la
informația de sursă primară).
• Portret individual/simultan/colectiv (după
numărul modelelor pe care dorește autorul să le
zugrăvească).
• Portret inițial/median/final (în funcție de locul
din materialul în care va fi inserat portretul).
• Toate portretele rezumă o impresie, o
atitudine. Demersul este atât orientat spre fapte, cât și
spre latura psihologică, cu rol social de punere în valoare
sau de stabilire, de întărire a unui set de valori, cu rol de
evidențiere prin comparație sau chiar cu rol evazionist, de
divertisment. Chiar și în situația în care un portret se
realizează cu rol de divertisment, el are întotdeauna
adiacent un rol informativ, modelator sau corector, în
funcție de trăsăturile fizice și morale care sunt
evidențiate.

116
 Tipuri de portrete
• Crochiul - evidențiază trăsăturile fizice, cu
surprinderea unei trăsături proeminente. Crochiul nu prea
mai este folosit astăzi când lumea este extrem de
tehnologizată, orientată spre pragmatism și interesată de
fapte exclusiv. Crochiul este o schiță de multe ori luată ca
atare, ca un material nefinalizat. Abundența informațională
prioritizează spațiul cu precădere online din care crochiul
electronic lipsește tocmai datorită faptului că spațiul
destinat lui este probabil luat de zona de comentarii și tot
ceea ce ține de jurnalismul civic.
• Biografia – arată portretul unei vieți, poate
include chiar și un portret, dar ceea ce este cel mai
important este selectarea momentelor reprezentative
care zugrăvesc etapele componente. Alegerea
momentelor cheie poate pune subiectul biografiei într-o
lumină favoabilă sau dimpotrivă, defavorabilă.
• Portretul reportaj - este o prezentare de genul
”un interval de timp împreună cu...”, un material care
combină locuri, documente, martori, evenimente, imagini
din trecut, joc permament al contrastelor prezent/trecut,
aici/acolo, acum/atunci, dialog/povestire, unul/mai mulți,

117
aproape/departe, tipice reportajului. Bineînțeles însă că
totul se face cu un singur obiectiv, și anume acela de a
reliefa subiectul pentru care se realizează portretul.
Un bun exemplu aici ar fi Doamne de Poveste.
• Portret interviu - pune accentul pe dialog, pe idei,
convingeri prin care se evidențiază personalitatea cuiva.
Un bun exemplu aici ar fi emisiunea Profesioniștii.
• Portret anchetă - scoate în evidență aspecte mai
puțin cunoscute cu un obiectiv bine determinat, pentru a
sublinia de fapt o idee importantă unei persoane pentru o
anumită perioadă sau pentru un anumit eveniment. Un
exemplu ar fi aici emisiunile dedicate Regelui Mihai I al
României.
• În cadrul unui portret se scot în evidență
trăsăturile fizice, replicile celebre sau cele relevante
pentru anumite aspecte fie din viața personajului, fie
situații care vorbesc de la sine despre caracterul și
pregătirea personajului vizat; se pune accent pe detaliu,
pe nuanțe, se folosesc citări din discursul persoanei
implicate, pentru că poveștile şi anecdotele ajută la
însuflețirea portretului, iar paralelismele, comparațiile,
metaforele sunt apelate pentru expresivitate. Nu se

118
merge pe planuri cronologice, chiar dacă se urmează firul
biografic, pentru că este monoton; dimpotrivă, se fac
comparații surprinzătoare, metafore inedite, dar
expresive, sunt de real folos, semiotic și semantic vorbind.

119
 ANCHETA
• Ancheta jurnalistică reprezintă o descoperire, o
investigație pentru a afla un adevăr ascuns, face lumină
sau aduce o lumină nouă, dezvăluind cauzele situației
asupra unei probleme semnalate de opinia publică sau de
alte autorități, de alte materiale media de dimensiuni mici,
dar care au stârnit interes încă din faza incipientă, ca știre.
Ancheta identifică informații ascunse, virtuale, lacunare,
și are ca ținte corupția, neglijența, incompetența (afaceri
necurate, interlopi, șpăgi etc.).
Dacă o comparăm cu reportajul, putem spune că
reportajul arată o anumită situație, pe când ancheta
demonstrează. Dacă reportajul se concentrează pe CUM-ul
unei situații, cum s-a ajuns în situația respectivă, ancheta
se concentrează pe DE CE-ul unei situații, și anume de ce
s-a ajuns în această situație. Dacă reportajul ne arată căile
prin care s-a ajuns în situația luată în calcul, ancheta ne
arată motivul pentru care s-a ajuns acolo. Reportajul este
spectacolul unui eveniment, pe când ancheta arată
disfuncția sau problema unui eveniment. Pentru aflarea
cauzelor ce au dus la o stare de lucruri se face o informare
aprofundată pe domeniul economic, social, cultural, cu
target pe opinia publică, pentru că ea așteaptă
răspunsurile.
120
 Clasificarea anchetelor
• Anchetă de actualitate – desfășurată sub
presiunea evenimentelor, necesită publicare rapidă.
Apărută ca solicitare a opiniei publice, ritmul alert de
rezolvare este impus de presiunea opiniei publice.
• Anchetă de fapt divers - asemănătoare cu cea a
poliției, reconstituie circumstanțele evenimentului și se
desfășoară când poliția sau justiția nu comunică cu presa.
Din păcate, partea care lasă de dorit în acest caz este
faptul că media va specula lipsa colaborării dintre forțele
de investigație și jurnalişti, și atunci va completa golurile
de informație cu ceea ce consideră a fi necesar pentru, ca
opinia publică să înțeleagă cum au decurs lucrurile. Nu
întotdeauna informațiile suplinite de presă prin
informatori sunt și cele care se potrivesc punctului de
vedere al celor care fac investigația, poliția sau justiția.
• Ancheta magazin - este o colecție de mai multe
materiale de presă care explică un mecanism sau pune un
eveniment în context. Ancheta magazin capătă accente de
divertisment pentru că alege o situație soft pe care o
explică în mod multifațetat, pentru o mai bună clarificare.
Acest tip de anchetă este uneori definită ca anchetă
reportaj, tocmai pentru varietatea de materiale la care se
face apel pentru construirea unui material complex care
aduce, prin dialog, imagine, narațiune și portret, de
exemplu, răspunsuri la o problemă comandată de opinia

121
publică (comandat în sensul în care se manifestă un
interes sporit pentru problematica respectivă).
• Ancheta portret - intervievează colaboratorii,
adversarii, mediul de afaceri pentru a scoate în evidență
fie o tipologie anume, fie un personaj de însemnătate
pentru comunitate sau pentru o grupare profesională.
• Ancheta de investigaţie - prezintă fapte disimulate
cu bună știință, într-un climat de ostilitate a informatorilor.
• Ancheta informativă - relevă informații ascunse,
readuce în atenție informații uitate, face reconstituire pentru
clarificarea unei întâmplări sau a unei stări de fapt opace,
lipsite de transparență, problematice pentru societate.
• Ancheta interpretativă - explicarea unui fenomen,
interesul cade NU pe fapte, ci pe sens. Folosită mai ales în
promovarea anumitor valori sau schimbarea de opinii.
Surse pentru anchete

122
 Metodă de lucru, procedură
Ca metodă de lucru se aplică metoda ipotezei cu
verificarea unor supoziții. Următoarele elemente sunt
deosebit de importante şi sunt redate în tabelul din pag. 122.

Adevăr, Respectarea Surse oficiale,

competență înțelegerilor specialiști
cu sursele
Verificarea Acces la informație, Interviu și
informațiilor garantat prin observație
Constituția României
art. 31, Legea 544/2001
Protejarea Atenție la informatori- Arhivarea
surselor off the record informației

Dacă nu sunt luate în considerare, oricare dintre

aceste aspecte pot duce la un demers defectuos al
învestigației și în final, la un rezultat care nu face lumină
în tot ansamblul întâmplărilor ce au dus la situația care a
meritat anchetată. Tocmai de aceea, atât la începutul, cât
și pe parcursul realizării anchetei jurnalistice trebuie
avute în atenție toate elementele și bifate pe măsură ce
demersul progresează.

123
 Etapele realizării anchetei

Pentru parcurgerea tuturor acestor etape, pentru

identificarea adevărului și pentru a determina persoanele
abilitate să vorbească sau să coopereze în aflarea
adevărului, jurnaliștii apelează uneori și la metode mai
puțin otodoxe, cum ar fi falsa identitate. Aceasta este o
manieră controversată și riscantă, dar care poate aduce
acuze de influențare a procesului de investigație. Oricum,
rămâne o soluție extremă care este practic de evitat, dacă
ancheta poate decurge și făcând apel la alte mijloace de
cooperare cu sursele. O altă manieră pe lângă cea
menționată anterior dar la fel de incomodă, atât pentru
sursă, cât și pentru jurnalist, dacă ne gândim la implicațiile
ulterioare sau la derapajele la care se poate ajunge prin
aflarea unor informații importante în demersul

124
investigativ, este metoda ”dosare servite” care se referă
la faptul că informațiile sunt primite de către jurnalist
fără să fie cerute, pur și simplu pentru că o sursă este mai
motivată ca altele în a face lumină asupra unui caz și,
atunci, deținând dovezi extrem de valoroase sub formă de
documente, fotografii, înscrisuri, pur și simplu predă
aceste materiale jurnalistului, metodă ce trebuie abordată
cu reticență tot din cauza implicațiilor ulterioare venite
din partea celor dezvăluiți prin ”servite”.
• Dacă printre avantajele anchetei enumerăm
asigurarea notorietății, diferențierea jurnalistului pe piață,
este de reținut și faptul că o anchetă asigură celui ce o
realizează o voce influentă pentru produsele jurnalistice
următoare, câștigând atenția și încrederea publicului. Pe
de altă parte, angajarea într-un demers de a realiza o
anchetă are și dezavantaje pentru că ea este costisitoare,
riscantă și cronofagă.

125
 JURNALISMUL DE OPINIE
Dacă jurnalismul de informare se concentrează pe
etalarea faptelor, prezentarea lor, relatarea evenimentelor și
evidențierea personajelor, jurnalismul de opinie sau de
comentariu (editorialul, tableta, comentariul, recenzia,
cronica) dezvoltă idei, livrează opinii, afirmă poziții. Produsele
jurnalistice ale jurnalismului de opinie aparțin autorilor şi
sunt articole subiective. Dacă încercăm o ierarhizare a
genurilor de opinie vom avea imaginea de mai jos, în care
baza mare este cât mai aproape de realitatea obiectivă, iar
vârful cuprinde produsele cel mai mult caracterizate de
subiectivism. Ca produse ale jurnalismului de opinie
observăm elementele reprezentate pe laturile piramidei din
imagine:

Genurile jurnalistice de opinie

126
 Dincolo de gradul de subiectivism și poziționarea
unui material față de altul, dintre caracteristicile generale
ale unui material de opinie enumerăm următoarele:
• Scoate la lumină ce se manifestă latent.
• Impune lumii o viziune de ordin explicativ.
• Problematizează evenimentele.
• Lansează ipoteze, dezvoltă teze, aduce probe,
nu povestește lumea (așa cum se întâmplă cu reportajul)
ci o evaluează, apoi aderă la ea sau o respinge
(Charadeau, 1997).
• Două tipuri de materiale de opinie: cele care
propun o nouă lectură a unui eveniment și cele care
semnalează un pericol, o primejdie, cerând direct sau
indirect măsuri de prevenire sau de limitare.

127
 EDITORIALUL
Material al unei reviste săptămânale, care
generează contexte în care editorul, autorul rubricii
ajunge în impasul de a nu ști ce să aleagă - să abordeze
un subiect de interes recent pentru opinia publică sau să
facă o sinteză a unor informații relativ recente, care se
leagă și care au importanță pentru public, de asemenea.
Și într-o situație, și în alta, editorialul este un text de
opinie care susține punctul de vedere al ziarului într-un
subiect de mare impact pentru colectivitate.
Editorialul este un material moralizator am putea
spune, pentru că mereu apără o idee, o argumentează cu
fapte cunoscute și opiniei publice, pentru credibilitate și
empatie, și trezește conștiința cititorului.
În cadrul unei publicații, editorialul va alterna cu
comentariul sau analiza, pentru dinamism, pentru
păstrarea cititorilor într-o stare de alertă de curiozitate
față de un nou punct de vedere.
Materialele de opinie vin să ajute publicul în luarea
unei decizii, vin să le confirme sau să le infirme niște
reacții sau niște percepții desprinse din realitatea
imediată, fie percepute din surse primare, fie din alte
materiale de presă.
Ajută la ierarhizarea informației, la stabilirea
agendei și subliniază actualitatea publicației.
128
 • Comentează informația cunoscută de cititor,
semnalată deja în presă.

Tipuri de editorial
• Editorialul manifest - rar, prezintă punctul de
vedere al redacției (se întâlnește în primul număr al
publicației), prezintă politica editorială, principiile
deontologice ale colectivului de redacție sau schimbările
de ediție, răspunde la atac sau acuze.
• Editorialul propriu-zis este centrat pe eveni-
mentul zilei și reinterpretează informația, propune o nouă
lectură, avertizează. Reprezintă poziția morală sau
politică, dar și opinia semnatarului, cu antipatii sau
simpatii ale publicației. Cu toate acestea, semnatarul va
rămâne obiectiv pe subiecte precum globalizare, politică
monetară, monarhie etc.
• Editorialul polemic este acid, agresiv, identificat
în situații conflictuale (corupție, crimă organizată, secrete
dezvăluite), dar este plin de vervă, umor, are o
argumentare solidă, însă prezintă o contestare clară a
unui aspect, și face chiar apel la sarcasm, ironie, jignire.
Editorialul polemic este orientat spre o stare de fapt sau
spre o persoană anume.
• Editorialul pamflet - marcat de subiectivismul
autorului și este un text de autor. Tonul articolului este

129
diferit de stilul ziarului și, de aceea, de cele mai multe ori,
derutează cititorii.
• Editorialul narativ (feature) - rar în presa
românească, dar este des întâlnit în US și este construit
pe bază de dialog, narațiune și confesiuni, într-o notă
lejeră, amuzantă.
• Editorialul de serviciu - prezintă texte cu
subiect festiv (1 Decembrie, 25 Octombrie) și poate fi
trecut în categoria produselor evergreen pentru că temele
pe care le abordează sunt de valabilitate și de interes
permanent.
• Editorialul tip ”iată o problemă”- semnalează
un fapt, un detaliu.
• Editorialul tip ”iată problema pe care am
descoperit-o eu”- opinia semnatarului.
• Editorialul cerere - revendicativ, militant, patetic.
• Falsul editorial - nu prezintă o problemă de
interes pentru colectivitate, ci atrage atenția asupra unui
dosar tematic din interiorul revistei (se întâlnește cel mai
des în cadrul revistelor ilustrate, de exemplu Avantaje,
Casa Lux). Semnat de redactorul-șef, acest editorial atrage
atenția asupra conținutului revistei, îndeamnă cititorul la
lectura unei anumite rubrici. Argumentele sunt însă
sărăcăcioase, scriitura este dezinvoltă, narativă, cu
130
adresare directă, cu elemente incitative, întrebări
retorice, confesiuni, într-un stil cald, empatic, evazionist.
• Afganistanismul - se bazează pe dezacordul
dintre subiectul zilei și cel ales spre dezbatere, și este
caracterizat de o lipsă majoră de actualitate, grabă sau
nepricepere, de dorința de manipulare a atenției
cititorului.
• Marginalul - este scris în grabă, recapitulează
faptele, tonul folosit la scriitură este superficial, acuzator,
nesusținut de argumente. Acest tip de editorial se dorește
a fi o sinteză cu elemente de analiză, cu formulări vagi,
generalizări și limbă de lemn.
Rolul editorialelor
• explică – utilizată în cazul unor subiecte
precum noi regulamente, noi proiecte de lege, noi
standarde impuse de o autoritate, noi politici de
impozitare, noi hotărâri legislative etc.
• conving – editorialistul îşi poate asuma rolul de
a pleda, prin mesajul scris, în favoarea sau defavoarea
unor decizii.
• răspund – în acest caz, realizatorul materialului
de opinie îşi propune să ofere explicații în legătură cu
anumite luări de poziție sau acțiuni ale structurilor din
care face parte.

131
 • avertizează asupra consecințelor posibile ale
unor acțiuni şi poate oferi sfaturi care să conducă la
remedierea situațiilor în cauză.
• comentează, pe scurt – există un număr de
situații asupra cărora opiniile sunt limitate, dar se simte,
la nivel social, necesitatea exprimării lor, moment în care
se impune nevoia susținerii din partea unei instanțe
recunoscute cum ar fi presa.
• ghidează sau îndrumă – un ziar generează
efecte în cadrul manifestării opiniei publice şi acest lucru
poate chiar merge până la înființarea de noi programe, la
nivel macro-social, poate forma lideri, se poate
transforma într-un motor generator sau coordonator de
mișcare la nivel conceptual sau chiar fizic.
• critică diverse aspecte ale realității, ale acțiunii
sociale, politice, economice sau culturale, dar într-un mod
şi un limbaj moderate şi corecte. Editorialiştii îşi asumă,
prin acceptarea redactării acestui gen de articole,
responsabilitatea de a balansa critica cu sugestii şi
modalități alternative de soluționare, îndepărtarea de
aceste considerente conducând la pierderea credibilității
şi, indirect, a audienței.
• laudă – oamenilor le place să citească aprecieri
privind propria persoană sau persoane cunoscute, dar
autorul trebuie să-şi modereze laudele, pentru a nu lăsa,
greşit poate, impresia că, de fapt, le critică.

132
 • distrează – o alternativă bună la a forța
lucrurile o reprezintă crearea unui articol cu note
umoristice; dificil de redactat, asemenea materiale au
adeseori o morală evidentă şi reuşesc să impună un punct
de vedere mai bine decât un articol redactat pe un ton
grav, serios, agresiv.

Planul editorialului
Cele mai utilizate maniere de abordare și de
structură ale unui editorial care să fie și ușor de urmărit și
clar, dar care să își atingă și obiectivele stârnind o reacție
în cititor sunt cele prezentate mai jos:
• Pe de o parte avem o abordare dialectică, ce
nu este altceva decât un discurs argumentativ, un text
retoric structurat pe direcția teză, antiteză, sinteză.
Debutul este sub forma unei maniere de atac, similară
oricărui material jurnalistic pentru atragerea cititorului,
iar acest atac poate să fie o afirmație concluzivă, sau un
paradox, un citat sau o întrebare retorică. Ceea ce
urmează este recapitularea faptelor (de unde se pleacă),
urmată de ambele variante ale problematicii dezbătute
(Unii spun că….Alții spun că…) Pasul următor este punctul
de vedere al editorului, al autorului materialului (Eu cred
că…), dar acest lucru se face cu susținere, atât cu

133
argumente care susțin afirmația, cât și cu
contraargumente. În final se poziționează concluzia.
Altfel spus, după atac, se realizează:
a) Recapitularea faptelor (de unde se pleacă)
b) Unii spun că..
c) Alții spun că…
d) Eu cred că…
e) Argumente care susțin afirmația
f) Contraargumente
g) Concluzia
Pe de de altă parte avem abordarea clasică, bazată
și ea pe discursul argumentativ, care, la rându-i, este
bazat pe text retoric ce stă la baza acestei structuri
organizată pe teză, antiteză și sinteză, ca și în structura de
mai sus. Pe de altă parte însă, de data aceasta se începe
cu o afirmație legată de faptul că s-a întâmplat ceva, iar
pentru ceea ce se afirmă se prezintă apoi atât avantajele,
cât și dezavantajele. Urmează problematizarea și ea
însoțită apoi de opinii pro și contra ale aspectelor ce pot
decurge din subiectul respectiv. În acest context de pro și
contra al opiniei publice pe tema respectivă se prezintă
poziția publicației care nu face altceva decât să conducă la
o idee pe care de fapt editorialistul dorea să o introducă
încă de la început (Noi credem că..., Astfel am ajuns la

134
următoarea concluzie... Schematic, ideile ar fi
reprezentate după cum urmează:
a) S-a întâmplat ceva...
b) E bine pentru că...
c) E rău pentru că...
d) Prin urmare, apare întrebarea...
e) Unii cred că...
f) Alții spun că...
g) Noi credem că...
h) Astfel am ajuns la următoarea concluzie...
Se observă, prin comparație, că cele două maniere
diferă prin faptul că a doua este mai complexă, se
prezintă atât avantajele, cât și dezavantajele, pe lângă
opiniile celor ce se situează de o parte sau alta a baricadei
reprezentate de problematica dezbătută. Din ambele
structuri însă reiese că un editorial bun are argumente
solide și o concluzie pe măsură. Legat de maniera de
expunere a subiectului sunt voci care spun că editorul
trebuie să fie ca o pană de catifea în scriitură, dar cu o
gândire de fier în activitatea sa.
Nu în ultimul rând, chiar dacă aplicarea structurii
promite garantarea unui text de succes, acest lucru nu
este neapărat adevărat din cauză că alegerea subiectului
abordat în conținutul editorialului este mult mai
importantă, mai ales în „ziua câinilor morți” (în zilele în

135
care nu sunt subiecte importante de speculat pentru
comunitate).
Din perspectiva lui Bloom (1985), editorialul are
următoarele trăsături:
• Acurateţea - textul trebuie să fie clar,
informația să fie verificată.
• Credibilitatea - să aibă dovezi și argumente.
• Stil inconfundabi - să fie scris într-o notă
personală, unică.
• Adecvarea - să enunțe un ton obiectiv, ironic,
optimist sau trist, conform subiectului și publicației.
Conceperea şi elaborarea editorialului
• Alegerea subiectului - introducerea unui
eveniment comun într-un context nou - Când s-a mai
întâmplat ceva asemănător? Care e situația în alte țări?
Ce situații au găsit alții?
• Lectura presei internaționale – tema și
argumentele unui editorial, evenimentele centrale din
presa internațională, motivul de scriere.
• Lectura evenimentului prin fereastra timpului -
comparație a ceea ce este cu ceea ce a fost în ideea în
care se aduce o nouă lumină, o nouă interpretare asupra
unor aspecte mai vechi sau asupra a ceea ce s-a întâmplat
în trecut punând mai bine în lumină evenimentul cel nou.
• Apropierea a două evenimente aparent diferite -
analiza prezenței simultane în presă a două subiecte
136
generatoare de scandal ce mută polul de atenție al opiniei
publice.
Pași strategici de scriitură
În momentul redactării materialului se abordează
următoarele etape, în această ordine:
• Identificarea temei - despre ce anume și care
este finalul, facem o abordare directă sau graduală?
Abordăm un singur fapt sau mai multe?
• Precizarea atitudinii față de obiect - aici sunt
mai multe alternative - jurnalistul trebuie să stabilească
dacă materialul va prezenta o poziție pro sau contra, dacă
tonul va fi sigur sau nesigur pe subiect, dacă exprimarea va
fi pro sau contra unor aspecte și în cele din urmă se va
evidenția dacă jurnalistul este specialist în domeniu sau nu.
• Definirea termenilor cheie ai controversei și
enunțarea unei singure idei centrale.
• Alegerea unui subiect pe seama căruia se poate
polemiza, chiar dacă subiectul nu este polemic,
contextualizarea lui va genera polemici.
• Documentarea trebuie făcută pentru a
conduce la clarificarea faptelor și alegerea corectă a
surselor.
• Atacul - va beneficia de un lead puternic,
șocant (se poate face apel la paradox, jocul de cuvinte, la

137
aforisme, la o povestire scurtă, a se revedea tipurile de
lead din prima parte a acestei lucrări).
• Primul paragraf pune în temă - de la ce plec?
Despre ce e vorba? Unde s-a petrecut evenimentul?
• Planul editorialului va fi în funcție de subiect,
de tema aleasă, dar și de obiectivul materialului - factual,
psihologic, descriptiv, narativ, mozaic, dialectic,
demonstrativ (teză-antiteză-sinteză). Nu se recomandă
structura cronologică, deoarece este monotonă.
Unitatea textului
Un text jurnalistic va transmite mesajul intenționat
de jurnalist în mod integral și nealterat, dacă va fi
caracterizat de unitate și coerență din mai multe
perspective. Iată ceea ce implică acest lucru:
• Unitatea de subiect (știre, eveniment, detaliu).
• Unitatea de reacție (pro sau contra).
• Unitatea de argumente (în ce măsură faptele
susțin punctul de vedere, mesajul și concluzia).
• Scris la persoana a III-a se redă obiectivitatea,
scris la persoana I - se redă stilul personal dacă e de
notorietate, iar scris la persoana a II-a textul ar fi mai
convingător, dar este în prezent un stil preferat în presa
americană, pe când presa europeană este încă reticentă
la această abordare.

138
 • Legea proximității subiectului este importantă
și la editorial (subiectul dezbătut trebuie să aibă implicații
și impact pentru comunitatea la care va ajunge textul, să
fie de referință din perspectiva spațiului geografic în care
aceasta locuieşte).
• Echilibru între informație, expunere, argumen-
tare. Dacă una dintre părți ocupă o mai mare întindere,
deja lectura se îngreunează.
• Umor, ironie, adaptate subiectului.
• Finalul reia mesajul prin apel la: sinteză
(e limpede că..), interpelare (până când..), buclă (reluarea
elementelor din atac), paradox (vom muri şi vom vedea),
deschis (sensul rămâne la libera înțelegere a fiecărui
cititor).

Capcanele editorialistice
Sunt situații în care utilizarea surselor în redactarea
materialelor poate genera probleme de interpretare și
ulterior de sens. Iată aici câteva dintre cele ce pot genera
probleme:
• Statistica decodificată greșit (cifrele fără
context sunt irelevante, așa că trebuie evitate dacă nu se
prezintă situația clar).
• Comunicatele de presă și discursurile politice
folosesc termeni specializați uneori, sau detalii specifice
activității ori contextului. De aceea, trebuie acordată

139
atenție termenilor și detaliilor din aceste materiale de
documentare pentru a nu se ajunge la afirmații eronate
dintr-o lipsă de claritate sau utilizare greșită a informației
din materialul sursă.
Cifrele fără bază de comparație sunt irelevante.
De exemplu, un eșantion de 100 de oameni este
reprezentativ pentru o comunitate de 2000, dar 100 de
oameni, raportat la populația unei țări, nu ne spun același
lucru. De aceea, cifrele simple fără o bază de comparație,
fără un reper, nu se folosesc pentru a se evita producția
de materiale ce vor dezinforma publicul prin informarea
defectuoasă a jurnalistului.
Cifre mici, dar procente mari - în aceste cazuri se
produce confuzie, de aceea trebuie prezentat tabloul
general, altfel se întâmplă ca în cazul de mai sus cu cei
100 de oameni.
Generalizarea este un procedeu periculos
deoarece poate fi punct de plecare pentru generarea
informațiilor false. Orice informație este valabilă doar
condiționată de un anumit context, extrapolând este
posibil să nu mai aibă aplicabilitate și să inducem publicul
în eroare.
Lectura graficelor - fără o bună cunoaștere a
legendei există pericolul să interpretăm eronat și să
dezinformăm publicul.

140
 COMENTARIUL
Comentariul este un material de opinie ce poate
apărea sub două forme, în funcție de abordarea
subiectului și maniera de exprimare. Cele două modalități
sunt forma deschisă sau mascată.
• Comentariul deschis: pentru această manieră de
tratare a subiectului, opiniile sunt exprimate în mod
direct, cu argumentare clară, la obiect.
• Comentariul mascat: pentru această formă, ideile
se sugerează, se strecoară printre informații, iar opinia
este indusă, ascunsă, voalată, exprimată prin sinonimii
sau construcții paralele (această abordare nu permite
cititorilor să participe în mod direct la eveniment în sensul
că fiind totul sugerat, textul, și mai ales mesajul, devine
opac, nu va fi înțeles, pentru că cititorul nu va ști despre
ce este vorba, neavând aceeași referință comună).
Comentariul ca gen jurnalistic face întotdeauna referire
la o știre, o sinteză, o anchetă sau un reportaj, pentru că
subiectele lor sunt cele care contează, în comentariu.
Rolul său este să interpreteze și să explice un
eveniment pentru a-l fixa mai bine în conștiința cititorului
sau pentru a trage un semnal de alarmă, pentru a
semnala un anumit nivel de profunzime cu care trebuie
abordat subiectul cu pricina. Acest lucru se realizează
prin încadrarea comentariului într-un context dezbătut
recent și este comparat cu situații similare anterioare
pentru o mai bună situare tematică și o mai bună

141
înțelegere. Prin această situare subiectul comentat devine
mai clar, atât pentru cei ce nu au avut acces la eveniment
în sine, cât și pentru cei ce sunt familiarizați cu subiectul
dar vor vedea totul într-o lumină nouă.
Comentariul discută cauzele, efectele, dar și
posibilele evoluții ulterioare ale situației în focus și care
generează subiectul de comentariu, și prezintă idei și
perspective noi despre subiectul abordat prin
interpretarea argumentată a jurnalistului ce vine în
contrast cu opiniile experților.
Dacă ne uităm la stilul abordat de jurnaliști în
comentariu ca gen, vom vedea că avem de-a face cu un
stil rece, formal, dar în aceeași măsură liber, pentru a
transpare ideea de scriere liberă, de material de opinie
personală, de însemnare.
Dimensiunile variază – comentariul este mai amplu
decât un editorial sau o tabletă.
Comentariul este semnat de persoane de notorietate
care nu aparțin redacției și prezintă punctul de vedere al
unui specialist pentru care redacția nu-şi asumă
responsabilitatea, deoarece acesta din urmă face
interpretarea în nume propriu și îsi asumă ceea ce afirmă,
fiind abilitat pe domeniul pentru astfel de comentarii
(specialist în domeniu) (spre deosebire de editorial unde
materialul este semnat de o personalitate a redacției, de
obicei în persoana redactorului-șef).
Îmbină subiectivitatea punctului de vedere propriu
cu obiectivitatea susținută de specializarea, de profesia
autorului.

142
 CRONICA, RECENZIA, TABLETA
Cronica este un produs jurnalistic asemănător
recenziei: diferă doar obiectul analizei lor.
Pentru fiecare domeniu, există câte un tip de
cronică: cronică teatrală, cronică politică, cronică sportivă
etc.
Scopul acestui gen este informarea în vederea
generării și dezvoltării interesului opiniei publice pentru
frumos şi creativitate.
Redactorul unei cronici, indiferent de natura sau
domeniul pentru care este scrisă, își asumă la un moment
dat rolul de ghid, de îndrumător al gustului publicului
pentru aprecierea valorilor din domeniul respectiv, pentru
împărtășirea acelorași norme și standarde de
profesionalism. Acest lucru se realizează printr-o atitudine
critică de evaluare, în scop educativ, formator.
Recenzia este o descriere fidelă, pertinentă și
documentată a unei opere, fie că aparține literaturii,
cinematografiei sau artelor, cu specificarea clară a titlului, a
conținutului şi trecerea în revistă a ideilor.
Analiza făcută nu va fi amănunțită, ci doar se vor
consemna elementele principale şi ideile de bază pentru ca
publicul să înțeleagă situarea pe criterii calitative a operei
analizate și să înțeleagă în ce măsură subiectul analizat cade
în sfera proprie de interes.

143
 O recenzie completă nu înseamnă neapărat că
materialul respectiv va avea comentarii exhaustive și
aprecieri critice complexe.
Persoanele aduse în discuție sau cele la care se
face apel pentru confirmarea calităților operei luate în
discuție sunt cele specializate în domeniul respectiv, cu
competențe dovedite.
Se integrează opera analizată într-un context
cultural, se încadrează în curentul căruia îi aparține, se
menționează perioada de acțiune, se trasează specificul
perioadei și al personalităților similare sau ale operelor
create în mod asemănător, dar se și reliefează elementele
de noutate pe care le aduce opera analizată în discuție.
În conținutul recenziei se face distincția clară a
operei de autor.
Tableta este un material de dimensiuni mici
(câteva rânduri, maxim o pagină), cu temă, abordare și
exprimare foarte subiective.
Temele apar ca urmare a unor reacții din partea
jurnalistului la diferite fapte din realitatea imediată şi
invită la creativitate ambii participanți în procesul de
comunicare (autor şi receptor), tocmai pentru a încuraja
cititorul la amuzament şi reflecție.
Finalul face apel fie la o afirmație inedită, fie
sugerează o imagine neaşteptată, pentru a crea surpriză.
Titlurile sunt uimitoare, tocmai pentru a atrage atenția, și
scurte (două-trei cuvinte), cu expresii inedite, iar textul

144
este scris la persoana întâi pentru a reda ideea că cel ce
scrie își asumă ceea ce spune și, odată individualizat şi
identificat, atacă verbal pe propria răspundere.

Formatul materialelor jurnalistice în funcţie de

canalul de distribuţie
Tipologiile materialelor destinate pentru canalele de
radio sunt clasificate după originea sunetului folosit.
Crainicul, cel care prezintă știrile, este la fel de important.
La un post de radio comercial (vorbim despre ele pentru
că ele sunt cel mai mult ascultate astăzi), un crainic nu
prezintă mai mult de 15-20 de secunde. La radioul public
cifrele se pot dubla. Știrile sunt, la rândul lor, prezentate
pe un fundal sonor natural, muzical, ambiental. Sonorul
natural este de fapt sonorul vieții de zi cu zi - el poate fi
reprezentat de vocile trecătorilor sau participanților la
acțiune, în background, pot fi zgomote de mașini sau
zgomote de animale. Se pot înregistra știri care prind alți
oameni în fundal, vorbind, pentru că așa se întâmplă în
realitate - vorbești cu cineva și mai auzi și alte voci în
background. Apoi mai sunt și știrile înregistrate chiar de
reporter la fața locului; deși par transmisiuni în direct, ele
sunt de fapt materiale înregistrate dar păstrând acel
element de firesc, de natural, fără prelucrarea sunetului.
O astfel de știre nu va dura mai mult de 20-30 de secunde

145
la un radio comercial, dar poate dura cam 40-50 de
secunde la un post public. Afară de asta mai sunt
materialele care prezintă mai multe știri. În materialele în
care o voce prezintă mai multe știri, timpul se poate
extinde până la 45 de secunde, un minut, pentru
radiourile comerciale. La cele publice, aceste secvențe
informative pot dura până la 2-3 minute sau mai mult.
Transmisiunile în direct pot fi utilizate și ele și în cadrul
transmisiunilor radio.
Când vine vorba de televiziune, produsele jurnalistice
sunt clasificate în funcție de complexitate. Cea mai simplă
formă este știrea citită de crainic în studio. O singură
complicație a acestei situații este fundalul din spatele
acestuia, pentru că trebuie făcută corelarea cu imagini
reprezentative pentru materialul prezentat.
Această corelare poate îmbunătăți felul în care este
prezentată informația. Corelarea se face prezentând
primul rând al informației cu prima imagine din materialul
filmat. Dacă imaginea prezintă un jaf, atunci leadul trebuie
să conțină informația despre jaf în primele cuvinte. Dacă
imaginile includ prezența unei personalități, atunci leadul va
include și el numele acelei personalități. Aceste tipuri de știri
nu rulează mai mult de 15-20 de secunde.
Următorul nivel de complexitate este voiceoverul sau
VO. La voiceover crainicul citește la cameră și apoi continuă

146
să citească în timp ce telespectatorii privesc materialul filmat
care se referă la conținutul știrii. Un voiceover nu rulează mai
mult de 30-40 de secunde, dar subiectul de fapt determină
lungimea.
În continuarea acestui material se situează
combinația dintre voceiover și sunet pe bandă (sunet
înregistrat), în combinația voiceover - sunet pe bandă -
voiceover sau sunet pe bandă - voiceover sau doar sunet pe
bandă. Acest fel de prezentare a știrilor este, după cum am
prezentat, o combinație de sunete și imagini, corelate cu
intervenția prezentatorului. Sunetul pe bandă se referă la
faptul că se inserează un material cu cineva care vorbește în
timp ce banda video rulează. Este un fel de crainic înregistrat,
combinație cunoscută sub denumirea de sound bite,
echivalentul din radio cu denumirea radio actualitate.
Combinația denumită pachet este cea care este
redată astfel: intră mai întâi niște sunete naturale sau
imagini, apoi reporterul vorbește peste materialul filmat pe
care îl vedem. Se aude reporterul pe fundal din când în când,
apoi se inserează imaginea reporterului în standup, cu un
fundal sugestiv. El prezintă succint ceea ce se întâmplă sau
prezintă rezumatul. Aceste materiale rulează cam un minut
și un sfert până la un minut jumătate, dar unele posturi de
televizune rulează până la două minute jumătate.
Cea mai complexă categorie de material este liveul
sau transmisia în direct. Uneori acest lucru înseamnă

147
prezența unui reporter la fața locului și acesta vorbește
despre ceea ce se întâmplă sau tocmai s-a întâmplat. Mai des
însă reporterul intră în direct, prezintă situația apoi este
introdus un material tocmai filmat despre subiectul deja
introdus de reporter. De obicei, aceste materiale sunt mai
întâi introduse de crainicul din studio. De multe ori vedem
consecutiv un joc între imaginea din studio și cea a
reporterului de pe teren, de la fața locului. La finalul
materialului, reporterul de la fața locului predă legătura în
studio la crainicul de știri.

148
 JURNALISMUL ONLINE

În 1993 s-a născut în România domeniul.ro, pe

vremea când internetul era încă în fază incipientă și doar
cei considerați norocoși se puteau lăuda cu un calculator
sau cu faptul că știau ceea ce înseamnă prelucrarea
informației în altă formă decât cea scrisă, tradițională.
Primele conexiuni dial-up la liniile operatorului
Romtelecom, iar vitezele de conectare erau în functie de
calitatea liniei şi a modemurilor. În afara Bucureştiului,
internetul s-a dezvoltat bine în Cluj şi Timişoara,
precizează Bătrâneanu. În 1993 existau doar o mie de
oameni cu e-mail în țară.
Demersurile pentru introducerea internetului în
România se datorează unui grup de oameni entuziaști,
specialiști în domeniu, care au înțeles foarte bine
potențialul a ceea ce avea să fie rețeaua de internet la
nivel național, dar și realizarea unei infrastructuri care să
susțină acest trafic de informație, precum și posibilitatea
de achiziționare a terminalelor pentru ca informația să
ajungă în casele și birourile utilizatorilor. Demersurile
pentru înregistrarea domeniului.ro au fost realizate de
către ICI (Institutul Național de Cercetare Informatică).
Despre potențialul oferit pentru domeniul comercial nici
nu se punea problema atunci, pentru că informația se
transmitea la nivel de e-mail. Domeniul universitar și cel

149
al cercetării erau mai active în folosirea noilor sisteme
apărute, și tot atunci apare un program coordonat de
fundația Soros ”computere pentru licee” care a atras
după sine dezvoltarea unei rețele între licee. Această
rețea a funcționat mai întâi prin dial-up pentru email (cu
linie comutată din telefonie) apoi online, prin TCP sau IP.
Primele conexiuni dial-up erau la liniile operatorului
Romtelecom (singurul pe vremea aceea), iar vitezele de
conectare erau în funcție de calitatea liniei şi a
modemurilor. Dacă în București lucrurile funcționau cât
de cât bine, în țară internetul s-a dezvoltat bine în Cluj şi
Timişoara, orașe cu deschidere spre Europa de Vest. Cei
implicați în acest demers își amintesc pentru HotNews.ro
că în 1993 existau doar o mie de oameni cu e-mail în
România.
Vreo doi ani mai târziu, jocurile de tip "board
games" online au prins foarte bine atât la tineri, cât și la
cei cu înclinații spre deprinderi tehnice, apoi prin anii
2000 au luat amploare net-cafeurile, tocmai din cererea
foarte mare de acces la internet, internet care era însă
oferit în locuri limitate, depinzând de infrastructura încă
în dezvoltare. Internet-cafeurile au reprezentat practic o
nouă poiană a lui Iocan, dacă e să ni-l amintim pe
Moromete, pentru că acolo cei interesați atât de
socializare, dar și de informare, se conectau pentru o
perioadă de timp extrem de limitată (o oră două) pentru

150
care plăteau. Treptat, internet-cafeul a devenit nu doar
locul unde mergi să faci evaziune, divertisment, ci locul
unde mergi și ca să te informezi, prin accesarea rețelei de
date dar și ca să comunici, pentru că de acolo se puteau
transmite e-mailuri, se putea comunica într-un interval de
timp scurt și fără să țină cont de distanțe. Anul care a
marcat o creştere calitativă şi lansarea primelor servicii de
masă pentru acces la internet a fost 1997, când deja
puteam să vorbim de conectări pe dial-up pentru zeci de
mii de clienți şi de asemenea, conectări permanente pe
linii închiriate pentru companii.
Treptat, cei ce se conectează preferă confortul de
acasă și ajung să plătească un abonament, dar să își aducă
întreaga lume în propria cameră. Se dezvoltă astfel
treptat un mediu online, în spațiul virtual construit odată
cu dezvoltarea internetului.
Încercând în acest context să introducem elemente
de jurnalism online, și apoi de jurnalism civic, trebuie mai
întâi să spunem ce presupune mediul online:
- mediul online este unul distinct pentru că este
generat de utilizator și multifațetat;
- mediul online este nelimitat, granițele nu îi sunt
încă cunoscute;
- el este versatil (pentru că poate lua ce formă
dorește utilizatorul), este ubicuu (pentru că poate fi
oriunde, oricând);

151
 - mediul online este un mediu propice dezvoltării
jurnalismului pentru că, pe de o parte, permite punerea la
un loc a tuturor formatelor audio, video, scris, iar pe de
alta, permite contribuția celor ce consumă informația,
conținutul jurnalistic pe online devenind practic conținut
generat de utilizatori, o caracteristică a presei doar în
mediul online;
- existența conținutului generat de utilizatori
(conținut consumat și apoi îmbunătățit cu propriul
feedback) a permis ulterior apariția produselor jurnalistice
generate de la început de utilizatorii mediului online.
Vorbim aici despre jurnalismul civic în care zone flexibile
sau special destinate din domeniul unui trust de presă
permit încărcarea materialelor filmate sau înregistrate
direct de către cetățeni obișnuiți. Se oferă astfel un
principiu democratic aplicându-se caracteristicile culturii
participative la accesul la informare și contribuția la
procesul de informare.
Cultura participativă este un concept opus culturii
de consum și este caracterizată de faptul că indivizii nu
sunt doar consumatori, ca în societatea de consum, ci ei
sunt și producători activi. În engleză conceptul este
definit cu termenul de prosumers, o combinație între
producători și consumatori. Conceptul caracterizează cu
precădere comunicarea online. În contextul manifestării
tehnologiei web 2.0, tinerii caracterizați de creativitate
sunt stimulați de semnalele venite din mediul virtual, dar
152
și de bunurile de consum ce ajung mult mai repede și
chiar oriunde la potențialii consumatori, găsindu-și o nouă
manieră de a-și gestiona activitățile și timpul și formându-şi
un nou prag de așteptare, dar și o nouă identitate cu
caracteristici care înainte nu erau nici necesare, și nici nu
existau. Cultura participativă înseamnă colaborare,
angajament civic, expresie creativă. În cadrul culturii
participative barierele față de angajarea civică și expresia
artistică sunt relativ scăzute. Democratizarea și
manifestarea plenară a libertății de exprimare au adus
posibilitatea ca orice voce să se poată face auzită, să
genereze opinii și chiar angajamentul opiniei publice prin
așa-zisele smart moburi, care nu sunt altceva decât
mulțimi inteligente care ascultă vocile argumentate și
participă la acțiunile organizate de acestea. Cultura
participativă este un suport puternic pentru creație și
distribuire tocmai datorită faptului că aceste bariere
formale, impuse de regulamente sau mentalități stricte,
au dispărut și pentru că locul lor a fost luat de conceptul
de mentorship informal. Acesta presupune că cei
experimentați îi învață pe novici indiferent de raportul de
vârste, de poziția socială reală sau de alte caracteristici
care în realitatea imediată ar conta și ar restricționa multe
dintre reacțiile creative și multe inițiative. În cultura
participativă care se identifică cu mediul online și cu
comunicarea virtuală orice contribuție contează,
deoarece există conexiune socială, toată lumea consumă
153
mesaje dar la fel, toată lumea produce mesaje. Cultura
participativă este cultura produtilizatorilor.
Înainte să trecem în revistă caracteristicile
jurnalismului online, va trebui să stabilim diferențele de
concepte între ceea ce înseamnă digital, online, internet și
www.
Digital este tot ceea ce înseamnă informație spartă în
secvențe numerice (digits) fie că este text, date, grafice,
audio, imagini sau video, fie că este trasnportat pe cablu
sau transmis cu frecvențe la o destinație unde este apoi
reasamblată. Informația stocată și transmisă digital poate
fi cuantificată în biți.
Online este un termen generic folosit pentru a
descrie accesul la informația digitală, diseminarea sau
extragerea.
Internet nu este doar www și nu sunt
interschimbabili. Internetul este infrastructura care
permite computerelor să comunice unele cu altele
oriunde în lume, iar web este interfața care permite
oamenilor să schimbe date, texte, imagini, audio și video
pe internet.
www este softul care ne permite să navigăm și să
accesăm conținuturi.
Revenind la jurnalismul online, trebuie să spunem că
jurnaliștii și toți cei implicați în procesul de producție a
genului jurnalistic, fie că identifică evenimente, fapte,

154
experiențe sau opinii ce pot fi de interes spre a deveni
știre, fie că culeg informație pe care o dezvoltă prin
investigație în materiale jurnalistice, fie că selectează din
tot ceea ce au adunat ca să dezvolte materialul cel mai de
interes, ori că stabilesc ierarhia informațiilor pentru ediția
informativă ce urmează, toți sunt influențați în procesul
de jurnalism online, la fel ca la toate procesele de
producție ale jurnalismului tradițional. Specialiștii spun
însă că în producția de jurnalism online nu ar fi atât de
multe etape de parcurs așa că acțiunile s-ar reduce la
două. Prima ar fi ”cercetarea și relatarea”, iar a doua ar fi
“construirea materialului și publicarea”. Evident că dacă
faci relatare de la fața locului, faci de fapt și publicare.
Iată cum etapele de producție pentru jurnalismul online
se intersectează și se întrepătrund, nemaifiind nevoie să
fie respectate cu strictețe toate aceste etape, întrucât de
multe ori nu se justifică.
Dacă jurnalismul tradițional, de tip mainstream
presupune documentarea pe teren, prin arhive și
biblioteci, pe la sate sau pe întreg tertoriul țării, prin săli
de judecată sau pe la camera de gardă a spitalelor,
jurnalismul online implică mai multe posibilități de
documentare statică, folosind resursele online. Fe că se
culege informație legată de oameni, documente sau
arhive, viteza cu care se obține informația, dar și
multitudinea de resurse sunt net superioare comparativ
155
cu ceea ce poate face un jurnalist în viața reală, în mediul
realității imediate. Pe de altă parte, un alt aspect ce
diferențiază jurnalismul tradițional de cel online este
modalitatea de lucru, felul în care informația aleasă este
speculată, utilizată, şi felul în care este pusă în produsul
jurnalistic finit: analiză de date prin inserare în Excell,
discuții online sau afișare pe newsgroupuri. Ceea ce este
cel mai important este că putem face ceea ce se făcea și
înainte doar că acum se adaugă viteză și profunzime.

Mediul online ca mediu de publicare

Odată selectată informația și prelucrată corespunzător,
jurnaliștii vor să o distribuie cititorilor. Aşa cum știm chiar
și în mare, ceea ce presupune un proces de publicare, cu
editare premergătoare, cu interminabile ședințe de
redacție, trebuie să menționăm că în jurnalismul online
multe dintre aceste etape sunt eliminate deoarece nu se
mai justifică.
Dinamismul presei tradiționale, indiferent de
circulația publicației sau de modalitatea de diseminare,
este limitat. De asemenea, relația cu cititorul este una
limitată, pe când o publicație online oferă un dinamism
sporit prin interactivitatea de care dă dovadă.

Diseminarea informaţiei
Dacă ne gândim că în presa tradițională informația
este limitată la diseminare pe spațiu de difuzare sau

156
spațiu tipografic, putem spune că la jurnalismul online
lucrurile stau exact invers, în sensul în care capacitatea de
diseminare este nelimitată prin reînnoirea conținutului,
prin recente updateuri sau prin contribuțiile venite de la
utilizatori. Timpul este iar un criteriu care nu poate fi
aplicat la fel între presa scrisă și cea online. Dacă la presa
online se poate adăuga conținut informativ oricând, cu
orice frecvență și ori de câte ori este nevoie, la presa
tradițională odată producția fiind încheiată materialul
este și el închis și gata de difuzare. Nu suportă
reactualizări. În plus, în mediul online, la presa online
vorbim de conținut multimedia în care imaginea și textul se
întrepătrund și se pot accesa și imagini și sunet simultan, la
presa tradițională aceste maniere de reprezentare a
informației pe genuri sunt separate. În plus, receptarea din
media tradițională este lineară, făcându-se în același plan,
secvențial, pe când în jurnalismul online abordarea este
non-lineară, pentru că cel care este consumator de
informație în online poate naviga în orice direcție, poate
sări de aici acolo și de la 3 la 8 fără să fie condiționat de
vreun parcurs. În felul acesta tiparul de consum sau, cu
alte cuvinte, frecvența alimentării cu informații a paginii
de media este determinată de audiență și nicidecum de
oferta redacției.
Dacă ne gândim însă că a scrie pentru presa online
este același lucru ca atunci când scriem pentru o
publicație tipărită, pentru că, nu e așa, oricum folosim
157
computerul în redactarea materialelor, ei bine, lucrurile
nu stau deloc așa. Este adevărat că tot cuvinte folosim,
pentru că ele sunt baza tuturor materialelor jurnalistice,
ideea este că produsul finit va fi diferit atât în înfățișare,
cât și în maniera de ”așezare” în pagină, în pagina online,
unde textele se organizează altfel, unde câmpul de lectură
este fragmentat așa cum am spus mai sus, nu liniar, ca
într-o publicație tipărită. Nici secvențele multimedia ce
pot fi inserate pe pagina presei online nu oferă aceeași
experiență de parcurgere a informației, deoarece
controlul asupra consumului informațional aparține
utilizatorului care poate naviga, sări peste conținutul
neinteresant etc., ceea ce nu poate face cu consumul de
informație din audiovizualul existent în realitatea
imediată, care curge liniar și este controlat doar de
provideri.
Revenind la cuvinte, în momentul în care scriem un
text pentru online trebuie să ne amintim că ecranul unui
computer nu este cel mai prietenos loc de a citi texte de
dimensiuni mari. Deja este bine cunoscut faptul că
utilizatorii nu folosesc funcția ”scroll” a mouse-ului de
prea multe ori, ceea ce înseamnă că își pierd repede
răbdarea și vor părăsi textul înainte de a-și forma o
părere. Tocmai de aceea textele pe pagina de media a
unei publicații online sunt așezate în hypertext, făcând
apel la hiperlinkuri care permit ca publicația să fie

158
parcursă în profunzime mai degrabă decât pe verticală
sau pe orizontală, de la stânga la dreapta cum este de fapt
obișnuința câmpului de lectură în cultura europeană.
Textele în presa online se structurează în adâncime, iar
ceea ce este demn de prima pagină va fi poziționat în
partea de sus a ecranului. De fapt, update-urile vor
apărea mereu în partea de sus, doar cu câteva cuvinte, iar
prin accesarea acestora se va putea descoperi tot
materialul, în spatele interfaței de contact. Indiferent cât
va fi de lung materialul jurnalistic, oricum va fi nevoie să
se facă apel la linkuri, titluri și leaduri. Studii făcute în
2000 de către Poynter Institute Eye Track Study au
evidențiat faptul că odată ce sunt online, cititorii
accesează titlurile, explicațiile fotografiilor și leadul mai
întâi, în detrimentul imaginilor sau al graficelor. Primele
menționate sunt folosite ca semnale sau puncte de
intrare pentru a explora alte pagini. Doar dacă sunt
interesați cu adevărat de subiect se vor întoarce și vor
parcurge un material până la capăt. Tocmai de aceea
selecția lexicală joacă un rol foarte mare în parcurgerea
materialelor jurnalistice în mediul online, pentru că doar
ele au forța să atragă și să mențină cititorii.
Și pentru că în ceea ce privește jurnalismul
tradițional există suficiente lucrări care să abordeze
maniera de scriere pentru producția diferitelor genuri

159
jurnalistice, ne vom concentra acum puțin pe maniera de
abordare a scriiturii pentru producțiile jurnalistice
destinate a fi diseminate prin publicațiile online.
În primul rând se preferă diateza activă în propoziții
pentru că aceea aduce în atenție subiectul acțiunii și, de
asemenea, orice text începe cu propoziția principală, nu
cu subordonatele, care sunt caracteristice oarecum ale
stilului indirect. Propozițiile vor fi scurte și clare, lipsite de
echivoc. Structurile complexe, cu multe subordonate, cu
propoziții interpuse și sintaxă complexă, deși pot părea
interesante, nu fac altceva decât să piardă din cititori,
pentru că nimeni nu este dispus să petreacă timp doar să
descifreze structuri și abia apoi să pătrundă sensuri. Pe de
altă parte nici nu trebuie să existe un text construit în
întregime din propoziții scurte pentru că s-ar crea efectul
de mitralieră, un mesaj sacadat și neplăcut, lipsit de
cursivitate, telegrafic. Ideală este o alternare de structuri
pentru varietate, coeziune și consistență.
În principiu, cam ce reguli de scriitură se aplică
pentru jurnalismul tradițional se aplică și pentru
jurnalismul online (vezi importanța leadului, a piramidei
inversate de exemplu) cu mici excepții însă care toate
decurg din felul în care este structurat textul pe pagina de
media online, și cum se vede ea pe ecranul terminalului
fix sau mobil (desktop, laptop, tabletă sau telefon mobil).
Maniera de parcurgere a informației în online, în zig-zag,
datorită hiperlinkurilor și trecerea necontrolată de la text
160
la secvență video, la fișier audio, la grafice sau hărți ca
apoi să se facă ieșirea din pagină printr-un punct
nemaiaccesat până atunci este o caracteristică a lecturii
online a presei.
Specificul manierei în care este editat întregul text
jurnalistic destinat online-ului vine din mobilitatea
consumatorilor, din nevoia lor de a interacționa cu
materialul parcurs, dar și din nevoia de a se documenta
suplimentar sau de a-și compune complexitatea
informației după bunul plac, ajungând astfel să navigheze
dintr-un loc în altul pe cuvinte cheie ce vor satisface
nevoia de informare a fiecăruia. De aici o mai bună
”așezare în pagină” dacă putem spune așa, respectiv
spargerea textului în fragmente mai mici pentru ușurarea
lecturii. Acest aspect se recomandă și pentru jurnalismul
tradițional, pentru inserarea inter-titlurilor. Aici însă, în
online, se recomandă spargerea textului pentru inserarea
de multimedia, de fișiere audio, video sau grafice,
hiperlinkuri spre alte materiale conexe. Trebuie să nu
uităm că utilizatorii de media online vor acces
informațional 24 ore din 24, vor update-uri de ultimă oră
și au obiceiul să caute informație cât mai proaspătă. Presa
online le vine astfel în întâmpinare tuturor cu diferite
maniere de alimentare informativă. În mediul online
cititorul- consumator-generator de conținut este cel care
imprimă felul de a fi al știrilor, pentru că dacă este

161
nemulțumit de ceea ce primește, intervine și generează
propriul conținut care, dacă este bine argumentat, va și
intra în consumul altor utilizatori. De aceea, jurnalistul își
cam pierde statutul și puterea și se pare că acesta este un
fenomen care avansează și nu tocmai în direcția dorită de
el. Tehnologia acaparează și preia din sarcini (putem
aminti aici softurile care sunt deja utilizate de către
Bloomberg pentru jurnalismul de date): softul extrage
informațiile comandate din baze de date și apoi le
compilează, le compară și interpretează conform
comenzii primite, astfel că materialele de analiză pentru
publicațiile de specialitate nu mai sunt redactate de
reporteri jurnaliști, ci de softuri care au preluat din
sarcinile de jurnalism.
Tocmai pentru că cititorul are tendința de a acorda
foarte puțină atenție textului jurnalistic din mediul online
întrucât, spre deosebire de presa tradițională, presa
online poate fi consultată sau parcursă, printre altele, și în
momentul de navigare sau de surf al internetului fie ca
activitate de divertisment (surf – se întâmplă atunci când
parcurgem diferite pagini din mediul online pentru
divertisment, pentru recreere sau pentru a umple timpul,
iar navigarea are loc atunci când utilizatorul este orientat
în căutări, când are un scop și caută ceva anume), fie ca
respiro de la activitățile ce ne solicită concentrarea.

162
Tocmai din aceste motive și pentru un motiv în plus,
pentru jurnalismul online redactorii vor aplica o strategie
în plus pentru atragerea atenției și menținerea cititorului
pe pagină cât mai mult timp, dându-i posibilitatea să
descopere și alte materiale și să se familiarizeze cu cât
mai multe produse de informare. Dintre opțiunile pe care
jurnalistul de mediu online le poate folosi în scopul
atragerii vizitatorului (aici înțelegem cititorul) nerăbdător
care este înclinat să scaneze informația în viteză și apoi să
părăsească pagina, concentrarea trebuie să se facă pe
titlu, dar și pe text. Menționăm aici dintre cele mai
eficiente opțiuni:
• Titlurile trebuie să fie simple și informative, să
comunice noutatea.
• Citatele folosite în texte sunt de interes pentru că
oamenii sunt atrași de ceea ce se spune în realitate, nu de
parafrazări.
• Utilizarea întrebărilor atât în titlu, cât și în text
este o strategie bună pentru că acest lucru îl va face pe
cititor să caute răspunsul.
• Afirmații sau enunțuri neobișnuite sunt o altă
strategie pentru că cititorilor le place să fie surprinși.
• Trebuie inclusă, sub o formă sau alta,
promisiunea de conflict pentru că opinia publică este
interesată de conflicte.
163
 • Adresarea directă spre cititor este încă o manieră
de a-l lega pe cititor.
• Textul jurnalistic din mediul online va fi mai scurt
și la obiect.
• Fiecare secvență informațională va evidenția mai
întâi noutatea şi apoi va dezvolta restul informației.
Cititorul nu are răbdare să ajungă la miez, dacă acesta nu
este prezentat de la început.
• Expresii de genul ”după cum am spus mai sus”
trebuie evitate, se apelează la linkuri pentru accesarea
materialelor adiționale, este mai convenabil și cititorul
ajunge la lectură mai repede decât să se întoarcă mai sus
pe pagină, la text.
• În momentul împărțirii textului pe fragmente mai
mici pentru inserarea inter-titlurilor, criteriul cel mai
important este ca fiecare segment precedat de un
intertitlu să poată exista independent, să aibă sens chiar
și izolat din context și să poată comunica o idee.
Aplicate, toate aceste strategii și chei de atragere a
publicului totodată, jurnalismului online, vor face ca
lectura să fie atractivă și să mențină cititorii chiar
determinându-i să renunțe cât mai mult la presa
tradițională, pentru că le oferă exact ceea ce aceștia caută –
rapiditate, noutate, flexibilitate, interactivitate, sentiment

164
al puterii și controlului, oportunitatea de a exprima opinii,
dar și de a forma grupuri de interese. Cine ar dori mai
mult decât atât?

Jurnaliștii de publicaţii online

Studii care au în centru viața jurnaliștilor de publicații
online deja fac afirmații despre nou formata breaslă care
se diferențiază tot mai mult de ceea ce însemna jurnalism
și activitate de pregătire a produselor pentru difuzare.
Astfel, aceste studii menționează faptul că acest tip de
jurnalism face informarea și raportarea prin telefon și
cercetare online. În studii se menționează că adesea ei de
fapt rescriu materiale culese din mediul online, și rareori
părăsesc redacția. Motivul pentru acest fapt este acela că
majoritatea redacțiilor și a trusturilor de presă sunt într-un
permanent proces de a-și adapta media tradițională, cu
tot ce înseamnă ea, la noile cerințe ale publicului și la
noua utilizare a tehnologiei pentru informare. Tocmai
datorită acestei readaptări jurnaliștii de online par mai
degrabă niște poduri între nou și vechi. Pentru că ceea ce
s-a dezvoltat de jurnalist pe hârtie nu poate merge direct
în mediul online, aici intervine jurnalistul de online care
preia și adaptează materialul și îl diseminează în mediul
care este mult mai accesibil informării unui public din ce

165
în ce mai numeros. Pe de altă parte sunt și cei care merg
în teren și apoi cu informația adunată trebuie să adapteze
totul pentru online, cu o rapiditate demnă de aici și acum,
trebuie să fie gata să pună informația în toate formatele
cerute de cei ce se informează din mediul online - scris,
audio, video, multimedia. De această dată se face apel în
sens invers, pentru că nu toți jurnaliștii au acum timp să
se adapteze deprinderilor de multi-tasking digital. De
aceea, noua formă de jurnalism cere mereu adaptare atât
de deprinderi, cât și de manieră de lucru, de interacțiuni și
de viziune, de disponibilitate la nou, un nou în
permanentă schimbare.

166
 JURNALISMUL CONVERGENT
Convergența este o nouă formă revoluționară de
jurnalism care se manifestă deja în multe părți ale lumii.
Trăind într-o lume a secolului XXI și consumând
informație zilnic, informație din media, este normal să ne
familiarizăm și cu noile manifestări ale jurnalismului,
manifestări care ne pot schimba tiparele de percepție ale
lumii sau de lectură chiar, sau poate este important să
știm că însăși meseria de jurnalist este pe cale să capete
alte caracteristici.
Într-o publicație din 1995, The Orlando Sentinel, John
Haile definea convergența ca fiind posibilitatea unui trust
media de a avea jurnaliști care pot lucra și pot gândi în
mai multe sisteme mediatice, jurnaliști care vor fi
confortabili cu lucrul pe mai multe platforme media
simultan. Pe de altă parte, Horrocks, editor șef la
Manchester Evening News, spunea că cititorii,
consumatorii de media sunt deja convergenți ei înșiși,
pentru că își iau informația dintr-o mulțime de surse, într-o
varietate de feluri. Iată că astfel putem vorbi și de o
varietate de publicuri, de audiențe. Alții definesc
convergența în jurnalism ca fiind un mindset, un tipar
mintal legat de felul în care jurnaliștii își văd rolul în

167
societate. În Statele Unite convergența se manifestă în
feluri diferite, iar aici menționăm câteva:
• Convergenţa proprietăţii - se referă la o conlucrare
în cadrul unui trust mediatic mare care încurajează
promovarea și circularea conținutului jurnalistic între
mediul online, print și audiovizual cu condiția ca toate
aceste producții să fie deținute de aceeași companie. Scad
costurile și crește eficiența, dar trebuie să ne gândim ce se
întâmplă cu eficiența și calitatea materialului informativ.
• Convergenţa tactică - descrie distribuirea de
conținut între diferite companii media, de exemplu între
un post de televiziune și o publicație, colaborare din care
fiecare își obține propriile profituri. Colaborarea este mai
mult pentru promovare spun specialiștii.
• Convergenţa structurală - se referă la schimbări în
culegerea informațiilor, în documentare, dar și în
distribuție. De exemplu, informația din print poate fi
folosită pentru a genera materiale pentru audiovizual.
Dezavantajele sunt legate în special de factorul timp,
pentru că vor apărea materiale informative cu cel puțin o
zi întârziere, deoarece o echipă de jurnaliști rescrie
conținutul din presă (anumite materiale) într-o formă
potrivită pentru audiovizual, și poate în același timp un alt
producător poate produce materiale pentru mediul online
preluate din audiovizual. Materialele realizate astfel sunt

168
materiale soft, cu subiecte de interes general cum ar fi
programul teatral sau al cinematografelor, ori competiții
sportive școlărești sau interviuri între jurnaliștii de print și
partenerii de televiziune (între știristul buletinelor
informative și un reporter specialist de teren).
• Convergenţa selectării știrilor și a evenimentelor
de pe teren ce vor deveni știri - se manifestă la nivel de
reporter, și aceasta credem noi că este situația cel mai
des întâlnită. Companiile media cer reporterilor să aibă
competențe multiple, mai exact presupun că un singur
jurnalist să poată produce conținut informativ pentru
toate tipurile de media. Având în vedere însă dezvoltarea
tehnologică de astăzi, dar și tendința generațiilor
prezente și cu atât mai mult a celor viitoare de a utiliza
tehnologia, dar și ușurința de care dau dovadă în
preluarea acestor deprinderi, putem spune că nu este un
lucru imposibil, ba chiar extrem de predictibil pentru
viitorul jurnalismului. Întrebarea este în direcția calității,
în ce măsură conținutul informativ va fi la fel dacă nu vom
mai avea specialiști pe un domeniu, ci fiecare jurnalist va
ști câte puțin din fiecare. Se va impune ideea
profesionalizării unui nou tip de jurnalist.
• Convergenţa prezentării sau a storytellingului-
noi forme de storytelling vor apărea din combinarea
utilizării computerului, a tehnologiei portabile de
recoltare de informație, dar și a potențialului dat de

169
mediul virtual, de internet și televiziune, căci jurnaliștii
deja folosesc toate aceste surse, toate aceste medii ca
surse și mijloace de investigație. Se creează astfel un nou
mediu, mediul jurnalismului convergent care atrage spre
el jurnaliști literați digital. Convergența storytellingului
vine din faptul că un singur subiect este acoperit linear
dar mixt în același timp, adică un material poate debuta
cu text apoi inserează audio, continuă cu text și adaugă și
video pentru ca apoi să revină la text sau grafice interactive,
hărți digitale sau alte materiale complementare active în
mediul virtual. În felul acesta, urmărirea unui singur
material, a unui singur fir narativ pe un subiect solicită
atenția pe mai multe formate nu atât simultan cât
consecutiv, dar și abilitatea celui ce consumă informația
de a jongla cu multiple accesări fără a-și pierde atenția și
concentrarea pe un singur subiect.
Ideea despre jurnalismul convergent este că el se
potrivește unei anumite tipologii de informație și, de
asemenea, că el a apărut ca rezultat al evoluției
tehnologiei, dar și al aglomerării informaționale, a lipsei
timpului în încercarea de a distribui cât mai multe
evenimente, deci cât mai multă informație către publicul
însetat de informare, din abilitatea, dar și tendința
publicului de a-și căuta și completa informația făcând apel
la alte platforme și tehnologii în momentul în care acest
lucru se impune. Specialiștii americani susțin că
importanța știrii, a evenimentului, dar și profunzimea
170
subiectului ar trebui să determine și echipa, dar și tipurile
de media care vor lucra la acele materiale. De exemplu, o
explozie urmată de un număr mare de oameni afectați,
arși, va necesita fotografi, editori, jurnaliști video,
specialiști pentru online și reporteri, pentru că subiectul
are nevoie de acoperire mare și de aceea va fi pregătit
pentru a fi distribuit pentru toate platformele. Pe de altă
parte, o conferință de presă nu va avea nevoie decât de
un reporter, dată fiind dimensiunea subiectului și a
necesităților de acoperire, a interesului.

Bloggingul
sau
Jurnalismul făcut în mod individual
Blogul întruchipează libertatea de a scrie și a devenit
de curând noua frontieră în jurnalism. Blogul vine de la
web log și este de fapt un jurnal personal, online. La
început era pur și simplu o modalitate de a ne înregistra
banalitățile trăite zi de zi, dar blogul a căpătat tot mai
mult o formă de jurnalism personal împărtășită, care
expune publicul la o nouă formă de informare. Blogurile
nu urmează niciun set de reguli și tocmai de aici vine
libertatea de scriitură. Au, pe de altă parte, anumite
caracteristici cu care cei ce fac blogging ar fi de acord,
credem noi.

171
 În primul rând ele sunt parte a jurnalismului de
opinie pentru că promovează mereu un punct de vedere
personal, sunt materiale fragmentate ce se învârt în jurul
unei idei, a unei experiențe sau se leagă de o idee, un fapt
existent în mediul online sau în societate. În majoritatea
situațiilor ele apar sub formă de text, dar pot face apel și
la imagini, video, material sonor. Cel mai important însă
este că blogurile dau dreptul la opinie, pentru că sunt o
modalitate de a genera o discuție despre orice subiect
extrem de dezbătut în mediul virtual la un anumit
moment dat, pentru că blogul amplifică vocea umană
folosită să rostească idei, le duce apoi în mediul online.
Jurnaliștii sunt în general interesați de trei tipuri de
blog- bloguri care transmit știri, bloguri care critică știrile
și blogurile de interes deosebit, cele care servesc ca sursă
de știri. Blogurile care promovează știri sunt cele mai
interesante. Acum multe publicații din media tradițională
au secțiune de blog adesea aparținând editorilor lor sau
unor personalități din media. Blogurile care merită
parcurse sunt cele care acoperă informații de ultimă oră
sau subiecte foarte fierbinți pentru societate. Acestea
sunt știrile la nivelul micro, adică știri nefiltrate oferite
unei audiențe globale. Un exemplu ar fi situația în care
publicul preia conducerea când jurnalistul nu își face
datoria. Se spune că jurnaliștii scriu primul draft al istoriei,

172
doar că bloggerii sunt prinși în mijlocul evenimentelor și
scriu istoria în direct, de-a dreptul. Problema este că
acești bloggeri sunt de fapt jurnaliști amatori. Așa apare
jurnalismul civic despre care vom discuta în curând, în
cele ce urmează. Scopul lor e variat de la individ la individ,
iar metodele sunt de multe ori lipsite de profesionalism.
Mulți profesioniști nici nu sunt de acord cu faptul că
bloggingul este o formă de jurnalism. Așadar, în timp ce
jurnaliștii profesioniști sunt sceptici în a le atribui calități
de reporter bloggerilor, bloggerii blamează în mod
constant media tradițională pentru eșecul său în a reda
lumea așa cum este, cu obiectivitate și la timp. Deja prin
presiunea bloggerilor media a ajuns să acopere subiecte
ce altfel ar fi fost ignorate, iar puterea colectivă care s-a
creat pentru a determina aceste lucruri vine din puterea
de interactivitate a internetului, pentru că bloggerii nu
scriu în alveole izolate, ei scriu și își conectează conținutul
unul cu altul pentru vizibilitate, postează comentarii
direct pe un alt blog inserând și linkul cu invitație către
blogul propriu sau folosesc aplicații care generează
interactivitatea. Tot bloggerii interpretează evenimente
din societate și atunci devin sursă pentru jurnaliști pentru
că aceștia din urmă încearcă să înțeleagă aspecte despre
care ei știu puțin (elementele de subcultură, un anumit tip
de muzică sau viața angajaților dintr-o companie etc.).

173
 Vloggingul
Vloggingul, pe de altă parte, este în ascensiune în
România.
O privire de ansamblu asupra acestui fenomen la
nivel internațional ne spune că între anii 2012 și anii 2016
producția de media digitală a crescut în vizualizări de la
372 milioane la aproape 700, conform datelor din
eMarketer. Odată cu numărul de vizualizări a crescut și
timpul petrecut cu aceste vizualizări, de la 25 de minute
pe zi la aproape o oră, conform aceleiași surse, creștere
datorată accesării sporite pe terminalele mobile. Dacă
observăm paginile de socializare se observă, de asemenea,
că postările cu conținut video sunt mult mai solicitate,
conținutul video se pare că este într-un context de cerere
sporită. Cam aceasta este situația care determină
mutarea interesului spre conținutul informativ filmat și
urcarea la putere a vloggingului, respectiv a video
bloggingului, unul dintre cele mai populare tipuri de video
digital care prezintă capturi filmate cu experiențe
personale. Vloggingul este practica zilnică de captare și
distribuire a conținutului filmat cu personaje de influență
a unui grup cu interese comune sau cu caracteristici
comune. Conținutul filmat este realizat de cel care
prezintă, comentează sau interpretează anumite aspecte
de viață cotidiană pentru a le transforma în modele de
urmat, sfaturi sau trenduri, făcând din propriile activități o

174
spectacularizare a banalului, ridicând la nivel de spectacol
tot ceea ce este obișnuit, mundan. Sunt înregistrări care
spun că de fapt conținutul filmat de tip influenceri a
început prin 2004 când Andrew Baron a început să filmeze
zilnic un personaj feminin cunoscut publicului la vremea
aceea și să transmită în mediul online filmulețele; în felul
acesta a început să creeze printre primele postări ale
influencerilor întrucât personajul feminin public pe care îl
filma zilnic nu făcea altceva decât să exprime opinii pe
teme de interes. Nu cu mult mai târziu vloggingul a sporit
în utilizare odată cu apariția Youtube ca platformă de
video hosting, în 2005. Dacă distribuția materialelor video
a crescut sprijinită de Youtube, producția individuală era
încă sporadică, dar acest lucru s-a modificat odată cu
apariția adolescentei Bree (2006-2008) care a început să
posteze materiale video scurte cu toate activitățile ei
zilnice. Filma, își desfășura activitățile despre care vorbea,
explica, le comenta și se adresa direct camerei. Asta făcea
ca legătura dintre cel ce vizualiza și ea să fie mai strânsă,
se crea empatie și astfel acest tip de material a prins tot
mai mult la public pentru că apare sentimentul
particularizării producției video, sentimentul că materialul
este făcut doar pentru tine, ca public. Intimitatea
aparentă duce la empatie și acceptare și așa sporește
numărul de vieweri ce aduce o publicitate și o vizibilitate
și mai mare.

175
 În România acest fenomen a început mai târziu, dar a
avut o ascensiune fulminantă. Adolescenți de oriunde din
țară sau din lume au devenit formatori de opinie sau
modele pentru o mulțime de tineri ca ei și acest lucru se
întâmplă și în România. Noile vedete ale spațiului online
vorbesc deschis și spun ce simt fără să își facă probleme,
transmit optimism și îndeamnă la viață, sunt mobilizatori,
sunt curajoși și dezinhibați, sunt vloggeri. Fie că numele
lor este Pewdiepie sau Anne-Marie Chelariu, ei știu că
atenția publicului de astăzi nu mai durează o oră, nici zece
minute ci maxim trei minute. De asemenea, textele pe
care le așteaptă publicul astăzi sunt scurte, sintetice, la
obiect, dar exprimate într-o manieră naturală care să ne
facă să empatizăm. Barierele sunt înlăturate și
inflexibilitatea adusă de profesionalism cândva este
schimbată cu naturalețea proprie individului către care ne
îndreptăm discursul. Profesionalismul își schimbă definiția
și caracteristicile astăzi, mai ales în ceea ce privește
jurnalismul convergent.
Vloggingul este un model de a promova cultura
populară, cultura maselor, pentru că vine dinspre voci din
public și se îndreaptă spre public.
În România lucrurile în vlogging încep să se întâmple
în 2011. Vlogging în România înseamnă filmări constante
și încărcarea lor pe Youtube, este ca un buletin de știri-
vloggerii capătă acest statut atunci când își obișnuiesc

176
publicul cu apariții la anumite ore, zilnic sau în anumite
zile din săptămână, dar mereu aceleași, apariții care
tratează subiecte pe care televiziunea tradițională nu le
abordează, subiecte pe care adolescenții le caută, vor să
le comenteze, vor să afle și alte opinii și acelea nefiind ale
părinților sau familiei, fraților, prietenilor apropiați.
Subiectele abordate de vloggeri sunt cele mai banale - de
la ceea ce ne bucură sau ne supără până la ceea ce facem
când trebuie să facem ceva pentru că sunt cutume ale
societății care impun aceste lucruri. Teoria utilizării și
recompenselor funcționează și aici, pentru că vloggerii, ca
și bloggerii, au nevoie să fie ascultați, să fie conducători
de drum într-o direcție nouă, iar comunitatea ce se
formează în jurul lor are nevoie de opiniile sau de
confirmarea celor ce imprimă trenduri, a celor ce
influențează un curent anume în orice domeniu.
Bondingul se creează, legăturile se sudează și apar
comunitățile din mediul online. Pasul următor este ca și
media tradițională să se îndrepte spre așa ceva.

177
 JURNALISMUL CIVIC
Ce este cu adevărat jurnalismul civic este încă greu
de spus, ar zice unii, pentru că o definire a lui se încearcă
încă din 1995 încoace, cu o primă definire a ceea ce atunci
se considera a fi parte din cultura amatorilor. Nici vorbă
să se gândească atunci cineva că acest nou jurnalism va
ajunge aproape să îl înlocuiască pe cel tradițional.
Circumstanțe precum criza financiară care a lovit inclusiv
industria media din toate țările, corporatizarea și
politizarea activităților jurnalistice în egală măsură în
țările democratice și în cele non-democratice, dar și
nemaiîntâlnita provocare a noilor forme media bazate pe
internet, aici intrând și jurnalismul civic, au pregătit
drumul pentru ceea ce se conturează ulterior tot mai solid
ca fiind jurnalismul civic ca o categorie de nou jurnalism.
Tehnologia însă a jucat rolul principal. Mai întâi internetul
ca mediu popular de diseminare a sporit posibilitățile de
divertisment și informare, iar modelul presei tradiționale
a fost provocat de către apariția siteurilor specializate sau
a motoarelor de căutare generaliste care ofereau
informații atât pentru joburi, afaceri, comerț cât și pentru
publicitate și imobiliare. Acest lucru combinat cu
trendurile economice a dus la declinul multora dintre
publicațiile de presă solid constituite cândva. În paralel,
proliferarea canalelor informative, dar și precaritatea
sporită a situației lor financiare au dus la presiuni
178
corporatiste asupra jurnalismului, independent. Pe de o
parte asta a însemnat că puține organizații media mai
puteau să se angajeze în jurnalism de investigație pe
termen lung pentru că acest lucru însemna și fonduri
multe, dar și planificate pe o perioadă mai mare de timp,
ceea ce ar fi cerut o anumită siguranță financiară greu de
promis. Pe de altă parte însă, jurnalismul bazat pe
comunicate de presă s-a dezvoltat. Aceste tendințe scad
calitatea medie a publicației sau a canalelor radio și tv și
subminează atractivitatea produsului jurnalistic, ducând la
un declin în audiență.
În acest context apare citizen jurnalism sau
jurnalismul civic, definit printr-un set de activități
jurnalistice ample caracterizate de cerințe și trăsături
practice și tehnologice. Jurnalismul civic se bazează pe
contribuții voluntare ale unei rețele mult dezvoltate de
distribuție și colaborare mai degrabă decât pe munca
remunerată a unei echipe de profesioniști, și folosește
tehnologia web 2.0, oferită de internet pentru
coordonarea procesului și diseminarea produselor.
Abordarea poate fi centralizată, prin rețelele web sau
descentralizată, folosind blogosfera sau rețelele
dispersate ale indivizilor ce au conturi pe rețele de
socializare.
Cu certitudine însă, jurnalismul civic a apărut ca
răspuns la neajunsurile de acoperire și de viteză ale
jurnalismului tradițional. Mai bine zis a fost vorba despre

179
lipsa vitezei de acoperire a tuturor evenimentelor din
viața reală care se întâmplau mai repede decât puteau fi
transmise. Lumea s-a tehnologizat atât de repede și a
observat că tehnologia ne permite nu numai să
comunicăm, ci și să spunem lumii atât unde suntem noi,
dar și ce experiențe avem, dintr-o generozitate
informațională. Vrem să poată și alții să vadă și să simtă
ceea ce vedem și simțim noi, iar o relatare tradițională
sau un material realizat în redacție pierde din savoarea
momentului de aici și acum.
O altă definire a jurnalismului civic se referă la cei ce
fac acest tip de jurnalism, respectiv indivizi care
intenționează să publice informație online spre beneficiul
unei comunități, lucru ce sporește diversitatea informației
pe care cetățenii o au mai ales atunci când trebuie să ia o
decizie legată de comunitatea lor. Diversitatea vine din
varietatea indivizilor generatori de conținut, a mijloacelor
cu care produc informația, a diferenței de abordare, dar şi
a diferenței în selectarea informației pe care o distribuie.
O mai mare varietate de conținut aduce o mai mare
conștientizare a sinelui pentru că expune indivizii la
păreri diferite și acesta este un lucru benefic pentru
audiență.
Jurnalismul civic este publicat pentru audiențe mai
mici, spun unii, dacă ne gândim la posibilitățile de
diseminare și luând prin comparație cu jurnalismul
tradițional, pe de altă parte, pe cât de restrâns este

180
publicul, pe atât de omogen este. Cercetările arată că
jurnalismul civic nu se bazează foarte mult pe regulile
jurnalismului tradițional, pentru că folosește surse mai
puțin oficiale și mai multă opinie în materialele lor.
Publicul susține că jurnalismul civic acționează mai mult
ca un câine de pază pentru media tradițională, dar și
pentru comunitate: ca un câine de pază pentru că printr-o
monitorizare foarte atentă jurnalismul civic poate
completa toate gapurile de comunicare sau informație pe
care media tradițională le realizează în mod intenționat
sau nevoit. Pentru media tradițională reprezintă o
completare colegială pe când pentru comunitate
reprezintă eliminarea situațiilor ce pot duce la:
dezinformare sau speculații, odată ce se umple golul
informațional oferit de media tradițională prin contribuția
produselor jurnalistice ale cetățenilor.
Pe de altă parte, ceea ce caracterizează jurnalismul
civic - o trăsătură foarte importantă - este diversitatea de
conținut. Publicul trebuie să aibă acces la o mare varietate
de știri pentru că ei sunt interesați de o varietate de
subiecte. Graber susține că în democrație oamenii au
nevoie de monitorizare, dar nu toată lumea trebuie să fie
monitorizată pe același lucru. Tot același autor susține că
o diversitate de informații previne manipularea surselor.
Diversitatea se reflectă în varietatea surselor, a celor care
produc conținut sau a proprietății conținutului care vine
din foarte multe locuri de pe glob. Varietatea de conținut
181
se reflectă în diversitatea ideilor, perspectivelor, atribuirii
opiniilor sau contextelor care încadrează un anumit
subiect.
În România, jurnalismul civic capătă forma unor
contribuții necentralizate, filtrate de către media
tradițională pe de o parte, sau filtrate de spațiul public, pe
de alta. Cele filtrate de media tradițională sunt
materialele produse de amatori și trimise la solicitarea
canalelor media. După ce trec procesul de filtrare, acestea
se bucură de o audiență mult mai mare decât produsele
diseminate prin rețele de socializare, care, deși nefiltrate
de același factor, nu se pot bucura de aceeași vizibilitate.
În general subiectele acceptate și de interes pentru media
tradițională din partea jurnalismului civic sunt subiecte
legate de fenomene meteorologice, accidente în trafic,
întâmplări neobișnuite, evenimente mondene sau orice
eveniment în cazul în care, așa cum spun crainicii care
solicită astfel de contribuții din partea cetățenilor, vreunul
dintre noi suntem martorii unor întâmplări neobișnuite.
Asta înseamnă că celebrele filmulețe cu animale de
companie își vor găsi locul eventual în secțiunea de
divertisment, dar nicidecum aceasta nu va constitui o
știre. Ceea ce trebuie însă neapărat să caracterizeze
jurnalismul civic este ideea de interactivitate. Așa cum
susținea un sondaj făcut cu editorii publicațiilor scrise de

182
către Pew Center for Civic Journalism (2001) trebuie să
reținem că viitorul știrilor depinde mult de interactivitatea
cu consumatorii. Conceptul de interactivitate se
concentrează pe schimbul de informație dintre utilizatori
și producători. Acesta este un alt motiv pentru care
jurnalismul civic trebuie să se consolideze - în condițiile în
care jurnalismul tradițional este linear și deloc interactiv.
Jurnalismul civic depinde de acțiunea voluntară a unei
rețele variate de participanți autoselectați care fac apel la
tehnologia internetului pentru a gestiona un proces global
de informare și a distribui rezultatele.
Spațiile destinate comentariilor față de materialele
realizate de jurnalismul civic sunt și ele la rândul lor
producătoare de conținut, de jurnalism de amator, de
jurnalism voluntar și civic deopotrivă. Comentariile
răspund la material deja postat sau cu alte producții la
rândul lor informative și alternative, materiale care vin să
completeze informația anterioară fără undă de critică, ci
pur și simplu din dorința de a face o informare cât mai
completă și corectă publicului interesat. Deoarece
comentariul exprimă o opinie însă, aceasta contravine
ideii de obiectivitate din jurnalism și atunci putem spune
că jurnalismul civic este un gen al jurnalismului de opinie
(deoarece aceasta este o caracteristică a bloggingului
inclusiv, jurnalismul civic a fost denumit jurnalism de

183
fotoliu acest lucru reducând atât din caracteristica de
profesionalism, cât și din valorile implicite ale produsului
jurnalistic.
Când vine vorba despre terenul de diseminare sau de
existență a jurnalismului civic, trebuie să luăm în
considerare marea varietate de posibilități: organizațiile
media tradiționale care chiar ele solicită contribuții ale
publicului martor la evenimente neobișnuite, bloggingul
sau jurnalismul alternativ și rețelele de socializare-
facebook, twitter, linkedin, instagram. Dacă la început
jurnalism civic însemna să ai un blog sau site sau să devii
contributor constant al unui site, acum puțin mai mult
decât înregistrarea unui cont pe facebook sau twitter se
cere pentru a putea fi angajat în fluxul știrilor și
comentariilor politice.
Jurnalismul civic are nenumărate avantaje, fie că
este realizat sub formă de comentariu, blog, podcast,
secvență video sau înregistrare audio. În primul rând
oferă oportunitatea unei voci active pentru public, apoi
permite audienței să verifice informația postată sub
formă de știre și să reprezinte astfel o provocare pentru
tipurile de informații pe care media tradițională ni le oferă
prin simpla apariție a unui termen de comparație. Nu în
ultimul rând, comunitățile locale capătă o voce pentru a
aborda și a rezolva prin intermediul media probleme care
le afectează viața. Cum utilizarea internetului progresează,

184
utilizarea rețelelor de socializare a devenit extrem de
răspândită pe glob, astfel încât indivizi din alte culturi pot
aduce în atenția lumii întregi problemele lor legate de
bunăstare, precum sărăcia sau implicațiile pe care
războiul le-a avut asupra comunității lor.
În altă ordine de idei, jurnalismul civic poate
surprinde o criză în timpul desfășurării sale, spre
deosebire de jurnalismul tradițional care pornește
demersul de realizare a produsului media doar după ce a
primit informații în redacție că evenimentul este în
desfășurare. Până ajunge însă reporterul la fața locului
deja evenimentul s-a încheiat și cu el se pierde și o
mulțime de informație, de dovezi. De fapt, unul dintre
motivele majore pentru care jurnalismul civic a început
este pentru că poate oferi o prezentare mult mai veridică,
mai corectă a unui eveniment prin prezentare directă, în
plus surprinzând mai multe perspective asupra aceleiași
probleme. Mai ales atunci când foarte mulți cetățeni
participă la raportarea unui eveniment este mult mai ușor
ca știrea să fie difuzată.
În timp ce jurnalismul civic este bine primit de foartă
multă lume, el este dezaprobat de alții pentru că este
considerat lipsit de cenzură și brut, neprelucrat, înaintat
opiniei publice de către jurnaliști neprofesioniști. Sunt
voci din public care consideră chiar că jurnalismul civic va
merge de acum mână în mână cu jurnalismul tradițional.

185
 Ceea ce nu se ia în considerare de multă lume care
nu vede cu ochi buni jurnalismul civic este că indivizi fără
o pregătire profesională pot folosi tehnologia modernă și
internetul pentru verificarea informației, pentru a
redimensiona evenimentul sau pentru a crea produse
media. Acest lucru presupune că oricine are acces la
mediul virtual poate începe un blog sau poate raporta
evenimente pe care le poate disemina oriunde în lumea
digitală, ceea ce acoperă golurile create de media
tradițională. De asemenea, jurnalismul civic permite
indivizilor care au fost inițial excluși din procesul de
informare de bază să participe în mod activ la
diseminarea informației pentru a-și asigura tot lor un
mediu de viață benefic. Inovația în jurnalism influențează
economia locală prin distribuirea informației substanțiale
spre cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Așa, mulți
indivizi comuni pot ajunge să joace un rol important în
diseminarea de informații, de evenimente și de
experiențe inclusiv ale lor, acțiuni care sunt percepute și
observate ba chiar și preluate imediat și altfel de către
media tradițională.
Dintre dezavantajele jurnalismului civic putem
menționa crearea dificultăților pentru cei ce consumă
informația lor, deoarece mulți privesc veridicitatea
informației venite prin jurnalismul civic ca fiind
îndoielnică. Aceasta este o problemă pentru că oamenii
cred că doar ce se distribuie prin jurnalismul tradițional
186
este jurnalism bazat pe fapte, pentru că, așa cum am
afirmat și mai sus, jurnalismul civic este considerat a fi
mai mult o categorie de opinie, având o componentă
subiectivă pronunțată. Pe de altă parte acest lucru ar
însemna că media civică ar trebui verificată și reverificată
pentru acuratețe înainte de publicare. Asta pentru că
oricine poate astăzi să înregistreze și să transmită apoi să
prezinte totul ca fapte, dar având în vedere că este vorba
despre componenta umană, trebuie de asemenea să
înțelegem și în ce procent vom avea subiectivismul din
faptele prezentate. Distribuirea pe rețele de socializare a
conținutului realizat de jurnaliștii amatori însă va aduce
un public și o audiență limitată, tocmai de aceea au fost
constituite platforme de jurnalism civic, platforme ale
căror linkuri sunt distribuite atât pe bloguri, pe rețele de
socializare cât și în interiorul casetelor de comentarii
aflate la finalul materialelor jurnalistice în online sau al
casetelor din zona de feedback a siteurilor.

187
 TESTE ȘI EXERCIȚII DE REDACTARE
I. Să vorbim despre efectele media asupra opiniei
publice
• Teoria agenda setting face referire la influențarea
audienței pe subiectele importante, dar nu spune
oamenilor ce să creadă despre aceste subiecte.
Adevărat/Fals
• Conform spiralei tăcerii, majoritatea indivizilor
exprimă vocea opiniei publice dacă părerile lor converg,
dar dacă sunt contrare și constată că astfel opinia lor nu
este susținută, vor deveni tăcuți.
Adevărat/Fals
• Teoria cultivării presupune că telespectatorii aleg
anumite programe de vizionat.
Adevărat/Fals
• Ca să înțelegem teoria agenda setting ar trebui să
înțelegem că există o relație cauzală și o decalare
temporală între prioritățile mediei și publice.
Adevărat/Fals
• Conform teoriei agenda setting, media
influențează agenda publică prin faptul că:
- Spune audienței că un subiect e bun sau rău;
- Prezintă toate fațetele unui subiect;
- Dă o mai mare expunere anumitor subiecte;
- Face sondaj de opinie asupra telespectatorilor.

188
 • Teoria cultivării ia în considerare impactul mediei
asupra:
- Percepțiilor noastre despre lumea socială;
- Credințelor noastre despre ce e cel mai important;
- Atitudinilor noastre față de probleme sociale;
- Disponibilității noastre de a acționa la mesaje
persuasive.
• Noelle Newmann vede spirala tăcerii ca o teorie
cuprinzătoare a opiniei publice care leagă zonele
psihologiei sociale, mass-media şi……
- Sociologie;
- Persuasiune;
- Comunicare organizațională;
- Comunicare interpersonală.
• Corelația dintre lumea televiziunii și credințele
despre lume pare a fi foarte puternică în următoarea
situație:
- Telespectatorii heavy duty;
- Telespectatorii light;
- Copiii indiferent de obiceiurile de vizionare;
- Indivizii lipsiți de educație, indiferent de obiceiurile
de vizionare.
• Teoria glonțului magic este numită așa pentru că:
- Și acul hipodermic acționează asemănător;
- Informația intră fără bariere și nu ucide;

189
 - Informația este primită direct și acceptată de
țintă;
- Audiența e pasivă din cauza lipsei informării.
• Teoria cultivării susține că televiziunea:
- Prezintă o lume mai bună;
- Prezintă o lume mai amenințătoare decât în
realitate;
- Arată ce este important prin difuzări repetate;
- Atacă memoria copiilor.

II. Să verificăm înțelegerea conceptelor caracteristice

unei știri și cum funcționează ele:
• Ce trebuie să conțină lead-ul unei știri?
- Cel puțin 2 din Ws și 1 H;
- Cârligul interesului uman;
- Toți cei cinci ws și 1 h ( sau cât mai multe posibile).
• Ce se înțelege prin stilul piramidei inversate?
- Cele mai importante știri cu greutate în partea
de sus pentru că începutul conține cele mai importante
informații;
- Cele mai importante știri cu greutate în partea
de jos, deoarece concluzia conține cea mai importantă
informație;
- Un stil de scriere care evidențiază unghiul de
abordare al interesului uman.
• Ce este un paragraf șapou sau lead?
- Ultimul paragraf al unei știri;

190
 - Primul paragraf al unei știri;
- Un paragraf care conține întrebări de interviu.
• Ce înseamnă să scrii concis?
- Să folosești diateza activă cât poți de mult;
- Să treci direct la subiect;
- Ambele de mai sus.
• Câte propoziții vom găsi într-un paragraf de tip
șapou într-o știre tipică?
- Una sau două;
- Două sau trei;
- Între trei și cinci.
• Ce ar trebui inclus într-o știre sau articol sportiv?
- Scorul jocului;
- Citări din ceea ce spun antrenorii, jucătorii și/sau
fanii;
- Ambele de mai sus.
• Ce tip de cârlig folosesc jurnaliștii în mod normal
pentru leadul unei știri?
- Data evenimentului;
- O observație nostimă sau isteață;
- O informație care este de mare importanță
pentru cititori.
III. Tipuri de materiale jurnalistice și informații
• Ce este un feature story?
- O știre cu unghi de abordare pe interesul uman;
- Un articol bazat pe opinia scriitorului legată de
un subiect;
191
 - Material de divertisment cum ar fi horoscopul
sau rebusul.
• Ce este un material de opinie?
- O știre cu unghi de abordare pe interes uman;
- Articol bazat pe opinia autorului legată de un
subiect important;
- Material ușor, de divertisment, precum horoscop
sau rebus.
• Ce presupune obiectivitatea în jurnalism?
- Să includă opinia jurnalistului în știre;
- Să folosească pronume personale (eu, tu, noi);
- Să redea doar faptele.
• Care dintre următoarele tipuri de articol necesită
obiectivitate ?
- Editorialul;
- Știrea;
- Articolul de opinie.
• Care este diferența dintre articol de opinie și
editorial?
- Editorialul este opinia întregului colectiv de
redacție și folosește pronumele noi;
- Un material de opinie este opinia jurnalistului-
autor al materialului, exclusiv;
- Ambele de mai sus.
• Care dintre următoarele afirmații NU este
adevărată despre jurnalismul de astăzi?
- Un jurnalist are nevoie de foarte mulți bani ca să
deschidă o afacere în presă;

192
 - Jurnaliștii au azi o mai mare varietate de joburi
decât în trecut;
- Industria jurnalismului evoluează căci indivizii se
documentează azi diferit;
- Ideile creative pentru conținutul jurnalistic și
maniera de distribuție apar de peste tot.
• Care dintre următoarele NU este adevărată
despre jurnalism astăzi?
- Materialele create pentru un mediu poate fi
găsit și în alte media;
- Doar puțini oameni azi se mai bazează pe jurnaliști
pentru informare pentru evenimente importante;
- Tehnica de cercetare și apoi de scriere a
produselor jurnalistice continuă să fie importante;
- Atuurile unui jurnalism de calitate - gândirea
critică, exprimarea clară și prezentarea organizată a
ideilor- sunt aceleași.
• În jurnalism, convergența înseamnă:
- Împărțirea echitabilă a facilităților, a resurselor
de selecție a știrilor, a personalului și a conținutului;
- Diferite media acoperă aceeași știre în feluri
diferite;
- Conținutul unui ziar este asemănător cu acela al
altui ziar;
- Organizațiile de știri se luptă toate să pună
aceleași ideologii în materialele de știri.

193
 • Jurnalismul cetățenesc reprezintă:
- Pregătirea știrilor ce vor ajuta cetățenii să voteze
în alegeri;
- Publicarea doar a acelor știri care sunt de interes
cetățenilor activi politic;
- Colaborarea cu ONG-uri pentru pregătirea știrilor;
- Invitarea cititorilor și a telespectatorilor să participe
la crearea noului conținut.
• Scopul unui draft în editarea unui material de știri
este:
- Să permită reporterilor să scrie materialul și
titlurile;
- Să ajute editorii să identifice și să urmărească
știrile în pregătirea lor pentru publicare;
- Să atace concurența media cu o insultă;
- Să identifice orientarea politică a unei știri.
• Cea mai mare greșeală pentru un jurnalist este:
- Să scrie un nume greșit;
- Să intre în dezacord cu editorul sau cu editorul de
știri;
- Să publice o poveste care deranjează oficialii
locali;
- Să dezvăluie cum se iau deciziile la nivel de
importanță a știrii.
• Ghidul Associated Press:
- Promovează consistența în scriere și reduce
erorile;
194
 - Arată reporterilor ce înseamnă scrierea bună;
- Dă reporterilor un template pentru toate știrile pe
care le scriu;
- Ghidează reporterii în a se asigura că toate
poveștile vor avea aceeași tentă politică.
• În etapa premergătoare redactării unui material,
un reporter ar trebui să:
- Identifice un punct central și să aibă un bun atac
pentru debutul materialului ca să atragă publicul;
- Identifice un punct central și să pregătească un
rezumat scurt;
- Pregătească un rezumat scurt și va selecta ce
citate va folosi;
- Aibă povestea deja redactată în linii mari, în
minte.
• Punctul central al unei știri este reprezentat de:
- Răspunsul ce acoperă întrebarea ”de ce?” se află
știrea pe prima pagină sau la debutul buletinului
informativ;
- Identitatea celui mai important personaj al
povestirii;
- Elemente lipsă ce stârnesc curiozitatea cititorului;
- Rezumat de una sau două propoziții cu cele mai
importante informații ale știrii.

195
 • Motivul pentru realizarea rezumatului unei știri
este:
- Să ajute la decizia asupra plasării informațiilor ce
compun știrea;
- Să dea o imagine de ansamblu asupra dimensiunilor
materialului la final;
- Să permită celui ce face așezarea în pagină/
montajul, să aibă o imagine asupra dimensiunii finale a
materialului;
- Să afle editorul că există materiale la care se
lucrează.
• Expresiile de genul ”cadou gratuit” sau ”surpriză
neașteptată” sunt:
- Scurte;
- Clișee;
- Redundante;
- Prea descriptive.
• Pentru jurnaliști, obiectivitatea înseamnă că
reporterul:
- Rămâne complet golit de sentimente despre
toate aspectele povestirii;
- Prezintă povestea ambelor părți implicate;
- Își exprimă clar opinia despre cele relatate;
- Nu părtinește niciuna dintre părțile implicate în
eveniment.

196
 • Reporterii buni încearcă să:
- Lase cititorii să își facă propria părere despre un
material;
- Transmită cititorilor opiniile lor despre ce s-a
întâmplat;
- Le spună cititorilor ce să creadă despre o știre;
- Le spună cititorilor ceea ce ar vrea puterea ca ei
să creadă.
• Includerea în știre a aspectelor legate de
înfățișarea și îmbrăcămintea femeilor, dar nu și a celor
legate de aceleași aspecte pentru bărbați, este un
exemplu de:
- Hărțuire;
- Gândire rațională;
- Atenție la detaliu;
- Neglijență.
• Rasa sau etnia celor implicați într-un eveniment
ce devine știre ar trebui inclusă:
- În toate situațiile pentru că ajută cititorii să aibă
imaginea completă a evenimentului;
- Doar când este foarte relevant pentru știre în sine;
- Oricând cei implicați în eveniment solicită să fie
menționați;
- Dacă dintre cei implicați este vreo persoană
membru al unui grup minoritar.

197
 • Dați echivalente eufemistice pentru următoarele:
- Beat.......................;
- A minți...................;
- A greși....................;
- A fura.....................;
- WC........................ .
• Știrile de sinteză, care includ mai multe subiecte,
le acoperă prin:
a. rezumarea celor mai importante subiecte sau trec
două în lead şi apoi restul apar în corpul știrii;
b. rezumă toate subiectele în lead;
c. oferă un lead ambiguu ce se poate aplica oricărei
informații și apoi dezvoltă subiectele pe rând în corpul
știrii;
d. rezumă cel mai important subiect și le ignoră pe
celelalte.
• Care dintre următoarele NU este o eroare de a
începe știrile pe care un jurnalist ar putea s-o facă în
paragrafele de început din structura piramidei inversate?
a. se menționează sursele subiectului de știre;
b. se oferă multe detalii de context;
c. se dă numele (fără alte detalii) personajului din
lead;
d. se continuă cu alte elemente importante despre
subiectul din lead.

198
 • Dacă jurnalistul aplică un ton umoristic scrierii
sale, o face pentru că:
a. subiectul întâmplării e umoristic;
b. personajele sunt umoristice;
c. vrea să scadă dramatismul situației;
d. vrea să exagereze subiectul.
• Dacă știrea prezintă un subiect controversat în
care se fac acuzații, jurnalistul are obligația:
a. va prezenta și reacțiile celui acuzat;
b. va mai face un material în ediția următoare cu
reacții ale acuzatului;
c. va face imediat alt material pentru alt canal
media cu reacțiile celui acuzat;
d. va face referire la cel acuzat doar evaziv ca să
evite procesele de calomnie.
• Jurnalismul mainstream promovează prezentarea
evenimentului într-un limbaj clar, concis, fără echivoc.
Cu toate acestea, la redactarea în draft descoperim că
am folosit o abundență lexicală care nu face altceva
decât să îngreuneze receptarea informației. În cele ce
urmează sunt câteva exerciții de reformulare sau
eliminare a excesului de cuvinte, pentru practică.

199
 IV.1. Corectați expresiile sau eliminați cuvintele în
exces din expresiile următoare. Ce rămâne, înlocuiți cu
un singur cuvânt.
Personal sunt de
Foarte unic Luni de iarnă
acord cu…
Copil mic O nouă inovație 4 oameni diferiți
Pe timpul
Distrus în A construit un
parcursului de
totalitate magazin nou
două zile
A urcat sus pe
Planuri viitoare A scăpat pe jos
scară
A început mai
Cadou gratuit Distanță de 6 km
întâi
După ora 16
Istorie trecută A adăugat în plus
seara

A lua în considerare A nu acorda atenție

În vecinătatea A face o investigație în
La timpul prezent A sfârșit prin a spune că
În viitorul apropiat A comis o eroare
Datorită faptului că Deține credința că
A procedat la achiziția A făcut planuri de viitor

Absolut complet Adevărul crud

Respins pur și simplu Am auzit cu urechile mele

200
 Situație dificilă
Expert calificat
stânjenitoare
În totalitate înglobat,
Costă suma de ..
copleșit
Mic ca dimensiune Cadavru decedat
Terorist înarmat Catastrofă tragică
Geniu strălucit Gratuit, fără taxe
A înghețat de frig Umplut până la capacitate
A da vina pe.. Situație dificilă, de criză
A amânat până mai târziu Opinia mea personală

IV.2. Excesul de cuvinte: eliminați cuvintele în exces

din expresiile următoare. Ce rămâne nu trebuie
re-exprimat.
Îngropat în pământ
A început mai întâi
Scoate fum de nervi
A închis de tot
Își aduce aportul
A combina împreună
O nouă inovație
Noutatea descoperită
Trimis departe
Şi-a deschis porțile
A răspuns prin a spune
Rezultat final
A identificat pozitiv
A spus în trecut
Fie orice indiferent
Datorie neplătită
A călcat în picioare
Avansați în față
A atins un nou record
A avea o dorință viitoare

201
 IV.3. Simplificarea: înlocuiți aceste cuvinte de
frecvență mai joasă cu cuvinte mult mai obișnuite, mai
des folosite, mai comune:
A accelera Prezent Solicitare
A aprehenda A comercializa Rezidență
Conflagrație Spintecătură Terminal (adj)
A instrui Adiacent Comunitate
Aproximativ Construct Feline și canine

A deccelera Decedat
Demers A minimiza
Masiv Fezabil
Ultim Spintecături
A descinde În mod curent
Saturat Localizat
A resida în A cerceta
A uza de ceva A afirma
A încarcera A obține
A dobândi A demara
IV. 4. Folosiți un singur cuvânt cu care să înlocuiți
fiecare din aceste fraze:
O mulțime de… A-și da aprobarea pentru
Datorită faptului că… A ajuns la decizia că..
În vecinătatea… A face o mișcare pentru..
Se speră că… A afirmat ideea că..

202
 A lua în considerare că… La acest moment în timp…
A fi în posesia a.. Uniți împreună în …
La vremea la care.. A cauzat inconveniențe
A purces la drum… A fi familiarizat cu…
Consens de opinii A finaliza spre a închide
În ciuda faptului că.. În eventualitatea că..
IV.5. Corectați următoarele propoziții. Ele conțin
opinii, prea multe cuvinte, erori gramaticale sau alte
probleme care necesită rescriere sau reformulare.
• El a suferit pierderea ochiului său drept.
• Pentru depunerea plângerii a fost profesorul de
istorie.
• Polițiștii au fost chemați la locul faptei de către un vecin.
• Un lucru interesant despre restaurant este că a
rămas relativ neschimbat pentru 100 de ani.
• S-a ajuns la o învoială asupra datoriei.
• A transmis mulțumiri și persoanelor care l-au sprijinit.
• După ce citești tot până la capitolul 15, ar trebui
să sari peste el în întregime.
• Nu e niciodată recomandat să încerci să utilizezi
un cui care are vreau semn cât de mic de rugină.
• Era un mare număr de frunze moarte zăcând pe alee.
• Pacea mondială este cauza pentru care
președintele este atât de dedicat biroului său.

203
 IV.6. Eliminați cuvintele care nu sunt necesare.
Nu este nevoie de reformulare.
• Inspectorii de sănătate sunt în proces de a
investiga, în prezent, restaurantul și îl pot închide complet
definitiv cam în cinci zile.
• Ea a petrecut fiecare vară din viața ei în căsuța de
pe lac împreună cu copilul ei care acum este procuror în
drept.
• Este o problemă extrem de unică și în efortul de a
preveni o altă explozie violentă, ei vor să perie zona la ora
14.00 indiferent chiar dacă este sau nu este proprietate
privată.
• Ar trebui evidențiat că, după ce a murit după
Paște, o autopsie condusă pentru a determina actuala
cauză a morții, s-a descoperit că el fusese de fapt mort
strangulat.
• În trecut, el personal adusese împreună vreo
12 experți cunoscători și a insistat că rezultatul va fi
apreciat indiferent oricum dacă ei vor fi plătiți sau nu.

IV.7. Simplificarea propozițiilor- rescrieți propozițiile

următoare mai simplu și mai clar.
• Georgiana Aldea a spus că ea nu împărtășește
singură convingerile că alți oameni și ei cred că în prezent
copiii sunt în pericol.

204
 • În ceea ce privește siguranța, Toader Halmaș a
spus că nu e îngrijorat de siguranța liniei aeriene pentru
că are recorduri bune.
• Apoi conducătorul autovehiculului a demarat în
trombă, spre nord prin parcare, la o viteză estimată cam
la 80 km/h.
• O ambulanță a dus în viteză fata la spital pentru
tratarea rănilor de către doctorii care au spus că acum e
în condiții critice.
• Planurile nu au fost finalizate, dar este probabil ca
la momentul acesta programul să înceapă a servi
aproximativ 20 de școli din vecinătatea apropiată.
• S-a estimat de către poliție că mașina se deplasa cu
130 km la oră.
• Creșterea salariului ministrului culturii cu 35% a
fost aprobată de către guvern.
• Decizia legată de care student va fi nominalizat
redactor-șef în presa studențească va fi luată de către
consiliul director.
• Lipsa de interes arătată turneului de tenis a dus la
votul membrilor clubului de a-l amâna în anii următori.
• Unul dintre obiectivele majore ale președintelui
era ca țara lui să devină un lider în zonă și o putere de
necontestat.

205
 IV.8. Corectați propozițiile următoare:
• Ea a reușit în ciuda prejudiciilor morale, datorită
talentului ei de scriitor.
• Atât discursul cât și micul dejun sunt libere pentru
public care începe la orele 19.00.
• Legea va crește amenzile date participanților la
trafic prinși că depășesc viteza cu 50%.
• Produsele vândute în automate cu conținut
ridicat de zahăr vor fi înlocuite de mâncăruri mai
sănătoase.
• Noul departament comercializează haine pentru
doamne pufoase și încălțăminte pentru bărbați de piele.

IV.9. Să rămânem obiectivi: eliminați cuvintele care

exprimă opinia din propozițille următoare.
• Fericit că azi este în viață, tânărul de 20 de ani a
plecat de la locul accidentului nerănit, deși accidentul
putea să îi fie fatal.
• Ce a început ca o zi de rutină s-a sfârșit tragic
pentru Albert când a fost împușcat într-un jaf armat în
plină zi.
• Discursul primarului a fost bine primit, deși el a
fost întrerupt de mai mult de 20 de ori de aplauze
inimoase.
• Când au ajuns acasă, tânărul cuplu a avut o mare
surpriză. Au descoperit că hoții le lăsaseră toate cadourile

206
frumoase de la nuntă, lăsând doar hârtia de ambalaj și
panglicile în urmă.
• 45 de oameni au scăpat în mod miraculos
nevătămați când autobuzul în care erau a cotit pe o
bucată extrem de periculoasă de autostradă lângă San
Antonio.

IV.10. Să rămânem obiectivi- eliminați orice urmă

de subiectivism din propozițiile următoare. Rescrieți
propozițiile.
• Studenții pot găsi meritoriu pentru timpul lor să
participe la manifestarea dedicată zilei juristului din
România, programată a se desfășura pe 3 noiembrie la
Casa Studenților.
• Vorbind cu mare încredere, tânăra atrăgătoare nu
a ezitat să spună mulțimii că ea era cel mai bun candidat
pentru acel post.
• Instituție de renume, această școală înființată
acum 25 de ani a organizat o petrecere opulentă pentru a
sărbători anii plini de succes care s-au scurs.
• Un alt fapt demn de luat în considerare este ideea
uimitoare a autorului conform căreia vârsta debutului
lecturilor personale nu influențează dezvoltarea ulterioară
a copilului.
• S-a insistat, de asemenea, asupra faptului că
locuitorii orașului pot aștepta cu entuziasm construcția
unei noi biblioteci publice extrem de bine dotate.

207
 • Înainte de a transmite spre publicare sau emisie,
totul este dezbătut în ședința de redacție unde se decid
forma finală, dar şi prioritatea informațiilor. Să facem
acest exercițiu de luare a deciziei.

V.1. Dezbatere: citiți întrebările și discutați-le în

grup. Considerați-le din perspectiva editorului, a
reporterului și a audienței.
• În mod normal, ziarele redau orice naștere, divorț
sau faliment de bancă din comunitate. Sunteți de acord cu
asta? De ce? Ca editor ați include și nașterile femeilor
singure?
• Ca editor ați include în presă și fiecare sinucidere?
De ce?
• Ca editor de ziar local cotidian, ați evita
dulcegăriile în mod normal: imaginea unor femei indecent
îmbrăcate. Dar o studentă din campusul dvs a câștigat
Miss Beauty și a plecat spre etapele finale în alt oraș. În
timpul competiției finale ziarul vostru a primit o singură
poză cu ea și alte două concurente în costum de baie la
plajă. Ați publica poza? De ce?
• Să presupunem că primarul adesea a criticat
bunăstarea orașului și faptul că unii care au venituri
foarte mari nu au copii. Dacă ați afla că fiul de 27 de ani al
primarului a ajuns falit din afaceri nerentabile și a aplicat
pentru șomaj, ați scrie despre asta?

208
 • Să presupunem că trei elevi de la un liceu din
zonă, fiecare de 15 ani, au fost învinovățiți că au incendiat
liceul producând pagube de 80.000$, pentru asta liceul
fiind închis o zi. Dacă ați obține numele elevilor le-ați
menționa în materialul vostru informativ? Înainte să
publicați materialul ați suna să îi avertizați pe ei sau pe
părinții lor?
• Reporterii sunt forțați să ia decizii dificile despre
elementele care sunt cele mai importante dintr-un
eveniment. Să presupunem că mai devreme azi doi
bărbați au jefuit un restaurant și au atacat un client. Apoi,
în cadrul unei urmăriri contra cronometru pin oraș, o
mașină a poliției a pierdut controlul și a lovit un pieton, o
asistentă de 34 de ani. Și clientul de la restaurant și
pietonul au fost internați cu răni grave. Ce elemente ați
evidenția în primul paragraf al poveștii cunoscut ca lead?
Clientul împușcat de cei doi hoți? sau pietonul lovit de
mașina poliției când urmărea hoții?
• Să presupunem că o localnică și-a anunțat
candidatura pentru postul de primar. Care din aceste
fapte despre viața ei personală le-ați include într-un
material despre candidatura ei? Are 57 de ani, este
milionară, este mama a 4 copii, are 1.80 înălțime, părul
cărunt și cântărește 90 kg, primul ei soț a murit și de al
doilea a divorțat. Primul soț s-a sinucis la doi ani după ce
s-au căsătorit. După ce a murit soțul, ea a transformat un

209
mic restaurant pe care îl deschiseseră amândoi într-unul
din cele mai frumoase și mai selecte din oraș. Ea acum
locuiește cu un director de bancă de 36 de ani. Unul din
băieții ei este profesor la liceu. Doi o ajută cu
restaurantul. Al patrulea e în închisoare pentru vânzare
de cocaină.
• Care dintre detaliile despre candidatul de la nr. 7
i-ar afecta performanțele dacă ar deveni primar? Dacă
unele dintre detalii nu i-ar afecta performanța ca primar
cum puteți justifica materialul informativ? Ați publica
aceleași detalii și despre un bărbat candidat?

V.2. Dezbatere: evaluați situațiile următoare.

Încercați să considerați toate aspectele din mai multe
perspective - ca editor, ca reporter şi ca audiență care
parcurge informația dată.
• Definiți știrile din cele trei perspective.
• K Smith și Al. Neuhart consideră că media
transmite prea multe știri negative. Sunteți de acord?
Dacă da, cum ați corecta problema? Dacă nu, ce explicație
găsiți pentru asta?
• Un jurnalist de la o televizune comercială de mare
vizibilitate a afirmat că el nu urmărește prea multe știri
locale la televiziune, pentru că este sătul de atâta sânge,
cuțite, moarte, distrugere, tragedii.

210
 • Sunteți de acord cu acesta considerând că media
transmite prea multe crime și prea multă violență?
• Este publicul un public omogen? Mulți cetățeni se
plâng că media transmite prea multe informații negative
dar oare s-ar mai transmite dacă publicul nu ar primi bine
aceste informații? Sau dacă subiectele nu ar ajuta la
creșterea audienței și.. implicit.. a profitului?
• Ar trebui ca presa să dedice mai mult spațiu
cauzelor nobile și organizațiilor orientate spre
comunitate, recunoscându-le meritele și promovându-le
bunele intenții?
• Credeți că mai există redacții în care se aplică
politici ce reflectă interesele sau apără de prejudicii
editorul sau producătorul? Dacă da, cum ați acționa dacă
ați fi în situația aceasta?
• Credeți că jurnaliștii sunt obiectivi? Dacă nu, v-ați
dori să abandoneze conceptul obiectivității? De ce?
• Citiți ziarele zilnic? De ce? Dacă nu, credeți că ar fi
ceva de îmbunătățit la media respective ca să fie citite
mai des? Dacă afirmați că nu aveți timp să citiți presa
este la fel și cu urmărirea emisiunilor televizate?
• Dacă presa și posturile de radio și televiziune nu
reușesc să atragă tinerii în a consuma media, oare, în
timp, noile generații vor mai avea interes pentru noutate,
pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor, pentru societatea

211
în care trăiesc? Dacă răspunsul va fi negativ, oare cum va
reuși media să supraviețuiască?
• Un studiu recent a arătat că tinerii știu mai puțin
și sunt interesați tot mai puțin de știri și relații publice
decât generațiile anterioare. Care ar fi repercusiunile dacă
este adevărat? De ce?
• Evaluați următoarea afirmație: ”ziarele sunt un
mod învechit de informare ce aparține bătrânilor”
Aduceți argumente pentru opinia voastră.

V.3. Evaluarea știrilor- deciziile pe care jurnaliștii le

iau zilnic sunt dificile, implicând probleme importante,
interes, gust, etică și numeroase alte considerente. În
cele de mai jos veți fi nevoiți să faceți astfel de alegeri,
asupra a ce evenimente să folosiți și ce știri să
evidențiați. După ce decideți ce să alegeți, comparați cu
colegii.
• Imaginați-vă că în aceeași zi, președintele țării
ține un discurs, dar tot atunci se anunță și verdictul într-un
mare caz de crimă. În timpul discursului președintele
propune creșterea salariului minim pe economie. Care
dintre cele două evenimente vor ține pagina 1? De ce?
• Ca editor al ziarului local aveți spațiu pentru încă o
singură fotografie pe pagina 1. Ce fotografie alegeți? De ce?
• O fotografie care arată cum 32 de membri ai
corului liceului local pleacă să cânte la un festival
prestigios în Viena.

212
 • O fotografie care arată o mașină sfâșiată în două
de un tren la o trecere, cu cinci victime.
• O poză care arată un absolvent de la colegiu care
a primit o bursă de studiu la Cambridge. Deși în scaun cu
rotile, studentul a terminat între primii și a fost
președintele senatului pentru studenți.
• O poză care arată un hacker care a recunoscut
vina că a spart computerul liceului și a modificat notele.
Hackerul a luat 250$ pentru schimbarea unei note, iar
profesorii spun ca va dura luni de zile și va costa 50.000$
să verifice notele din ultimii doi ani.
• O poză care o arată pe Meryl Streep care își
vizitează sora dintr-un orășel mic.
• O poză care arată 12 copii bolnavi, înfometați,
fără haine și zăcând la intrarea într-un adăpost.

V.4. Clasificați următoarele știri după criteriul de

valoare al informației, pornind de la cel mai important.
• Un întreprinzător local a donat de curând o
importantă sumă de bani pentru înființarea unui ONG
împotriva abandonului școlar.
• Primarul general a recunoscut astăzi că are
probleme cu dependența de medicamente și pentru asta
va urma un program de recuperare, dar nu va demisiona.
• Guvernul a anunțat astăzi că o importantă
companie farmaceutică va deschide o nouă fabrică de

213
medicamente într-o zonă industrială a orașului și va oferi
peste 500 de locuri de muncă.
• O furtună a lovit orașul în această dimineață.
Căderile masive de precipitații și vântul puternic au
doborât zeci de copaci și au lăsat mii de locatari fără
curent electric.
• Actrița și cântăreața Angelina Jolie a făcut astăzi o
intervenție chirurgicală ca metodă de prevenire a
cancerului.
• Un avion al companiei de linie Al Mumbai s-a
prăbușit astăzi în timp ce încerca să aterizeze pe
aeroportul din Zanzibar pe timp de furtună. Un total de
230 de oameni aflați la bord și-au pierdut astfel viața.
• Un funcționar de la cel mai popular fast-food din
oraș a fost diagnosticat cu tuberculoză, iar oficialii din
sănătate au avertizat publicul consumator de pericolele
existente pentru ca cei care au consumat mâncare de
acolo să fie testați pentru boli infecțioase.

V.5. Clasificați următoarele știri după criteriul de

valoare al informației, pornind de la cel mai important.
• Cea mai mare biserică din oraș a anunțat astăzi că
va construi în curtea sa un centru de ajutor pentru săraci,
centru care va include un așezământ pentru cazare, o
cantină, un centru de pregătire multi-nivel, un cabinet
medical și un centru recreațional.

214
 • Primăria generală a dat un comunicat de presă
prin care a anunțat că a primit fonduri pentru a organiza
cursuri de reconversie profesională și integrare pe piața
muncii pentru un număr de aproximativ 250 de oameni
pe an pentru un interval de cinci ani.
• Unul dintre cei mai buni marcatori ai echipei
naționale, Marcus Alexandrescu, a fost omorât azi-noapte
într-un accident de mașină pe o autostradă din Italia.
Accidentul a survenit pe când acesta se întorcea dintr-o
minivacanță cu familia. Ceilalți membri ai familiei au
suferit răni ușoare și sunt în afara oricărui pericol.
• O bombă a fost pusă ieri seară la o clinică de
dezintoxicare în județul Neamț, cauzând pagube în
valoare de 100 mii de lei. Din fericire nu sunt victime,
întrucât atacatorul a anunțat printr-un telefon anonim
chiar cu câteva minute înainte și toată lumea a fost
evacuată.
• Andreea Esca a anunțat la finalul buletinului de
știri de la ora 19.00 aseară că renunță la televiziune
pentru a se dedica familiei.
• Carmen Iohannis, soția preşedintelui României, va
face o vizită la Şcoala Generală nr. 179 din București joi,
26 octombrie, pentru a participa la inaugurarea unui
program digital inovativ ce va asista elevii în învățarea
limbilor străine.

215
 • Cotațiile la Bursa de Valori București au crescut cu
3,4 % ieri atingând un nou record.
• După ani lungi de dezbare, administrația a decis,
cu un vot de 52 la 48 ca localitatea Otopeni să devină oraș
satelit al capitalei.
• Noi studii au arătat că în situația în care un
autoturism intră în coliziune cu un autovehicul de mari
dimensiuni, șoferul autoturismului are cu 30% mai multe
șanse să fie ucis decât șoferul autovehiculului mare.

• Știrile pe surse au devenit o practică jurnalistică

tot mai frecventă deși de multe ori se dovedește a fi
lipsită de profesionalism prin efectele pe care le produce.
Care dintre situațiile următoare le-ați folosi pentru
publicare chiar dacă fac parte din categoria ”pe surse”
(neverificate)?
• Datorită succesului înregistrat cu echipa de
baschet a clubului ”Aurel Vlaicu”, surse ce nu pot fi date
publicității spun că antrenorului Cristian Teodorescu i s-a
oferit un contract de antrenament la Chicago Bulls,
faimoasa echipă din Statele Unite.
• Se aude că unul dintre cei mai mari producători
de mase plastice din țară închide fabrica de la Galați,
lăsând circa 400 de angajați fără loc de muncă.
• Se zvonește că faimoasa firmă de îmbrăcăminte
Abercrombie& Fitch va deschide un prim magazin în
București, pe calea Victoriei.

216
 • În ultimele trei luni ale acestui an patru nou
născuți de la spitalul județean Olt au murit. Se pare că toți
erau sănătoși la naștere și o comisie condusă de experți în
sănătate investighează situația.

VI.1. Dacă un adolescent de 15 ani dintr-un județ

din țară a fost găsit vinovat de uciderea mamei și a
tatălui vitreg, dar și a unuia dintre frați, pe care dintre
detaliile următoare le-ați include în știre, făcând totul
public?
• Băiatul avea rezultate foarte bune la învățătură la
liceul din Craiova.
• Băiatul fugise de trei ori de acasă și fusese arestat
de două ori de poliție după ce furase din magazin bere și
consumase o cantitate mare de alcool.
• Nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic,
constructor de meserie, care îl părăsise imediat după
naștere.
• Afirmase în cercul de prieteni că își ura tatăl
vitreg.
• Se pare, după spusele vecinilor, că tatăl vitreg
fusese agresiv cu copilul întrucât băiatul prezenta pe corp
urme de violență despre care nu vroia să vorbească.
• Băiatul nu era în cea mai bună condiție fizică.
• Profesorii spun că băiatul era extrem de mânios și
dădea semne de violență reprimată în ultima vreme.
• Se bănuia că băiatul fusese abuzat și de către
unchiul său.
217
 VI.2. Angela Alexandrescu, o femeie de afaceri de
47 de ani din orașul tău, a anunțat astăzi că și-a depus
candidatura pentru cursa de primar general. Există însă o
serie de fapte ce o incriminează și pe care nu le-ai făcut
publice până acum pentru că nu era nevoie. Acum însă
comunitatea trebuie să afle, ca să aleagă în mod avizat. Pe
care dintre următoarele fapte le-ai publica în presă? De ce?
• A fost divorțată de trei ori.
• La vârsta de 17 ani a participat, împreună cu alți
trei tineri, la furtul unei mașini. Nu i s-a făcut însă dosar
de investigare întrucât mașina, aparținând unui vecin, a
fost găsită intactă și proprietarul nu a făcut plângere.
• A fost diagnosticată de curând cu diabet insulino-
dependent.
• În timpul primei căsnicii a piedut un copil la
naștere.
• În urmă cu 15 ani a fost internată pentru depresie
severă.
• Înainte să demareze propria afacere acum de
succes fusese concediată pe baza absențelor repetate de
la locul de muncă și a acceselor de depresie constante.
• CV-ul ei menționează că este absolventă a
Universității București, dar ea nu și-a finalizat studiile.
• A înființat, deține și conduce cel mai mare lanț de
stofe pentru îmbrăcăminte și mobilier din țară.

218
 • Afacerea pe care o deține și conduce este
estimată la 20 milioane de dolari și anul trecut a făcut un
profit de 5,4 milioane.
• Donează, din acești bani, aproximativ 1 milion în
fiecare an pentru casele de copii și căminele de bătrâni,
dar mereu o face sub imperiul anonimatului.

VI.3. Să ne întoarcem la știri și evaluarea lor.

Alegeți cea mai bună variantă de răspuns pentru
următoarele întrebări:
• O știre are proximitate temporală dacă:
- Evenimentele au avut loc în ultima lună;
- Evenimentele au avut loc azi sau ieri;
- Ştirea a fost scrisă în ultimele 6 ore de la
eveniment;
- Ştirea a fost citită sau auzită în ultimele 6 ore de
la eveniment.
• Unul dintre criteriile de valoare a știrii,
proeminența faptului, se referă la:
- Măsura în care știrea va afecta un număr de
oameni;
- Ştirea implică o figură publică, importantă a
societății;
- Cât de faimoși sunt cei implicați în știre;
- Localizarea știrii în spațiul tipografic sau de
emisie.

219
 • Știrea are unicitate dacă:
- Tratează punctul de vedere al unei singure
persoane implicate în eveniment;
- Este scrisă și prezentată de un singur reporter;
- Descrie evenimente total unice în istoria
umanității;
- Prezintă evenimente neobișnuite ieșite din comun.
• În clasificările știrilor se află și tipurile ”hard” și
”soft”. Astfel:
- ”hard news” acoperă subiecte complicate, știință
sau economie, iar ”soft news” vorbesc despre aspecte
obișnuite, zilnice, precum divertisment și modă;
- ”hard news” au propoziții lungi și complicate, iar
”soft news” au propoziții scurte și simple;
- ”hard news” acoperă subiecte serioase și
evenimente recente și ”soft news” acoperă povești cu
interes uman;
- știrile ”hard” au cam 2000 de cuvinte sau mai mult,
iar cele ”soft” nu depășesc niciodată 500 de cuvinte.
• Jurnalismul civic este o mișcare care susține că:
- Jurnaliștii ar trebui să facă totul pentru a determina
implicarea cetățenilor în deciziile luate de putere;
- Cel mai bun jurnalism este cel care se concentrează
exclusiv pe viața publică și ignoră sportul și
divertismentul;

220
 - Jurnaliștii ar trebui să dezvăluie fiecare etapă a
jurnalismului pe care îl fac pentru recâștigarea opiniei
publice;
- Jurnaliștii ar trebui să ofere publicului doar știrile
pe care aceștia vor să le afle.
• Conceptul de ”părtinire” este foarte probabil să
apară atunci când:
- Jurnalistul se bazează pe surse multiple și oferă
mult timp sau spațiu tuturor fațetelor evenimentului;
- Povestea reporterului este revizuită de un număr
mare de editori și supervizori;
- Reporterul scrie despre un eveniment despre care
știe deja multe lucruri;
- Reporterul scrie despre oameni pe care îi cunoaște
de mult timp;
- Reporterul se bazează pe o sursă și alocă timp sau
spațiu în mod inegal fațetelor evenimentului.
• Care dintre următoarele NU se află între detaliile
pe care o organizație de știri ar evita să le includă în știrile
sale?
- Denumiri de companii;
- Numele unor suspecți criminali;
- Limbaj licențios;
- Fotografii indecente.
• Care dintre următoarele NU este unul dintre
factorii care duce la inadvertențe în știrile sportive?
- Neglijență și delăsare;

221
 - Neînțelegerea subiectului în profunzime;
- Utilizarea abordării generale în locul celei specifice;
- Verificarea și analiza făcută de editor asupra
materialului reporterului.
• Jurnaliștii nu folosesc numele companiilor în
materialele lor pentru că:
- Editorii consideră adesea aceasta ca reclamă
gratuită pe produs;
- Legile interzic acest lucru;
- Companiile vor deschide proces pe utilizarea
neautorizată a denumirii lor;
- Denumirile companiilor diminuează credibilitatea
știrii.
• Unul dintre obiectivele jurnalismului civic este de a:
- Acoperi evenimentele galopante din politică mai
bine;
- Publica informația dorită de elitele politice mai
degrabă decât de public;
- Încuraja oamenii să participe la democrație;
- Evidenția vocile extreme din politică și nu centrul.
• Conceptul de ”proximitate” sugerează că o
organizație de presă va publica cel mai probabil o știre
despre crime dacă:
- O persoană cunoscută este implicată.
- Drama s-a produs pe plan local.
- Drama a avut loc în ultimele 24 de ore.
- Drama a fost îngrozitor de crudă.

222
 • Ziarele serioase, precum Ziarul Financiar sau
Adevărul, publică de obicei politică, afaceri și știri externe
în timp ce tabloide precum Libertatea se orientează mai
mult pe crime, fapte comune, sport. Aceste diferențe
ilustrează:
- Tendința spre senzaționalism între organizațiile de
știri de elită;
- Felul în care unele organizații de știri evidențiază
mai mult proximitatea temporală decât altele;
- Cum natura știrilor variază de la un mediu la altul;
- Atracția jurnalismului civic către publicații destinate
audienței de masă.
• Care dintre următoarele NU trebuie să fie o
funcție a leadului?
- Să ofere cea mai importantă informație;
- Să evidențieze ceea ce este neobișnuit sau
interesant;
- Să ofere cea mai recentă informație;
- Să atragă cititorii să citească despre un subiect care
chiar nu îi interesează.
• Leadurile adesea omit numele celor implicați în
știre pentru că:
- Nimeni nu este interesat de cei implicați;
- Identitățile sunt mult mai puțin importante decât
ce li s-a întâmplat;

223
 - Etic vorbind, numele celor implicați sunt evitate;
- Numele sunt cel mai bine menționate la sfârșit.
• Leadurile bine făcute sunt structurate astfel încât
să folosească:
- Verbe la diateza pasivă;
- Topica subiect-verb- complement;
- Fraze introductive lungi;
- Fraze lungi, complexe, conectate între ele.
• Cele mai bune verbe pentru leaduri sunt:
- Unele forme ale verbului a fi;
- Verbe la diateza pasivă;
- Locuțiuni verbale;
- Verbe la diateza activă.
• O modalitate frecventă prin care jurnaliștii
păstrează obiectivitatea leadurilor este:
- Să prezinți opiniile altora cu nume și funcții;
- Să eviți prezentarea subiectelor controversate;
- Să incluzi adjective și adverbe cât de multe;
- Să te asiguri că cititorii le ştiu opinia.
• Care dintre următoarele NU este un motiv pentru
care leadul nu ar trebui să menționeze numele celor
implicați?
- Numele și funcțiile sunt neinteresante;
- Odată ce s-ar începe așa toate leadurile ar fi la fel;
- Cititorilor nu le pasă cine este cel implicat în
eveniment sau cel care a zis ceva anume;
224
 - Sursa afirmației nu este mereu cea mai importantă
informație;
• Care dintre următoarele NU este printre lucrurile
pe care scriitorii de lead ar trebui să le evite ?
- Exprime știrile cât se poate de concis;
- Includă fapte ce sunt evidente sau de rutină;
- Evidențieze ce nu s-a întâmplat;
- Exagereze faptele ca să pară mult mai interesante.
• Care dintre lucruri se află printre cele pe care
scriitorii de lead ar trebui să evite să le facă?
a. omită faptele evidente sau să evidențieze
rutina;
b. evidențieze ce e neobișnuit despre un
eveniment;
c. exagereze faptele ca să le facă mai interesante;
d. redea știrile cât se poate de succint.
• Care este problema cu leadul următor?:
”Conducerea școlii a adoptat noi regulamente marți care
vor afecta și elevii și părinții”:
- E prea specific și ar trebui să fie mai general;
- Nu apare autorul citatului;
- E prea general și nu are detalii specifice;
- Ar trebui să folosească verbe la prezent.
• Care dintre următoarele ar trebui să fie neapărat
folosite de un reporter în lead?
-Să evidențieze evenimentul;
-Să folosească liste în lead;

225
 - Să evidențieze amploarea evenimentului;
- Să evidențieze ce nu s-a întâmplat.
• Principalul avantaj al piramidei inversate este că:
- Este o modalitate naturală de a spune orice
povestire;
- Rareori conține orice surpriză pentru cititor;
- Permite cititorului să se oprească după ce citește
unul sau două paragrafe și totuși să înțeleagă informația
esențială;
- Fixează reporterii într-o formulă fixă și descurajează
inovația.
• Al doilea paragraf al unei piramide inversate ar
trebui să:
- Continue cu cele mai importante idei, dar cu detalii
și culoare.
- Să atace un subiect cu totul nou.
- Să dea numele celor implicați fără clarificări însă.
- Să dea informația de context.
• Odată evaluată importanța evenimentelor ce vor
deveni știri, pentru construcția unei știri bune trebuie să
avem un lead bun care să atragă cititorul sau, dacă este
transmis pe audio-vizual, ea trebuie să determine
telespectatorul să nu schimbe canalul mai mult de
2 secunde cât spun statisticile că acordăm atenție unei
informații în momentul selecției din multe altele
asemănătoare.

226
 VII.1. Evaluați leadurile următoare. Selectați cele
mai bune leaduri și explicați de ce sunt ele eficiente.
Evidențiați greșelile la cele care nu sunt bine scrise.
Alcătuiți apoi o listă cu ”așa da, așa nu” pentru scrierea
leadurilor în activitatea voastră.
• Un preot din județul Neamț a fost reținut pentru
condus sub influența alcoolului marți și reținut pentru
30 de zile după verificarea cu etilotestul.
• Polițistul Ion Vasilescu este îngrijorat de rata
sporită a criminalității juvenile.
• În timpul unei conferințe de presă, primarul
general al capitalei a vorbit azi dimineață despre
necesitatea mai multor locuri de parcare.
• Fără să facă niciun sondaj în acest sens, primăria
sectorului a dat joi o ordonanță ce vine să scadă
criminalitatea prin instalarea mai multor stâlpi de iluminat
public prin cartiere.
• Împrumuturile pentru studii au devenit o metodă
populară de a face față costurilor ridicate din anii
studenției.
• Căminul este adăpost pentru o mulțime de
animale sălbatice și abandonate.
• Acum patru ani, diagnosticat cu SIDA, Anton
Șuteu a aflat că mai are de trăit doar șase luni.

227
 • Un grup de opt jurnaliști locali profesioniști au
discutat probleme importante legate de media, printre
care rolul presei, la universitate, miercuri.
• Săptămâna ”altfel” va fi plină cu diferite
spectacole și cercuri, ateliere de lucru și locuri în care se
vor servi gustări pentru toți elevii liceelor.
• Dreptul de a parca în zonă va fi ridicat tuturor
celor care parchează în fața școlii în oraș.
• O tânără șoferiță a pierdut controlul volanului luni
noaptea. A ucis pasagerul de lângă ea și ea a rămas
paralizată. Încă un pasager aflat pe bancheta din spate a
mașinii a scăpat doar cu câteva răni ușoare.
• Vineri în jurul orei 12.00 casa de schimb valutar
de pe strada Popa Tatu a fost scena unui schimb de focuri
și a unui jaf în plină zi.
• Cursurile oferite online oferă o alternativă pentru
experiența de învățământ tradițional, în vechile spații de
curs ale universității.
• Restaurantul Old Nick, Strada Batiștei, a fost locul
comiterii unui jaf joi după amiază.

VII.2. Condensați leadurile prea lungi din situațiile

următoare doar la două rânduri sau aproximativ
20 de cuvinte. Realizați și câte un titlu de 3 sau 5 cuvinte
pentru fiecare:
• Bogdan Ghiță, 43 de ani, din Târgoviște, județul
Dâmbovița, avocat și soț al Marinei Ghiță care este la al
228
doilea mandat de primar al orașului, a fost rănit într-un
accident în care au fost implicate trei autovehicule vineri
în jurul orelor 18.40 la intersecția dintre străzile Baiului și
Neajlov. În urma accidentului, omul a suferit o fractură de
picior și de coaste când mașina pe care o conducea a fost
lovită în plin de un camion condus de Dan Neagu, 28 de
ani, din Urlați și apoi împins pe banda cealaltă izbindu-se
de alt autovehicul în trecere.
• Comisia de Urbanizare și Planificare s-a reunit
miercuri într-o ședință ordinară și a decis în unanimitate
de voturi aprobarea unui plan făcut de Consiliul Local și
Camera de Comerț și Industrie ce prevede renovarea
zonei de afaceri din centrul orașului prin construirea unui
centru de activități culturale și sportive ce va servi ca loc
de desfășurare pentru întâlnirile de afaceri și conferințe,
dar și pentru posibile meciuri ale unei echipe de hochei
din liga minoră pe patinoarul de dimenisuni olimpice
planificat a fi construit aici.

VII.3. Rescrieți leadurile următoare folosind sintaxa

corectă. Evitați începerea leadului cu fraze lungi. Sunt
situații în care va trebui să spargeți leadul în mai multe
fraze sau propoziții. Corectați și greșelile existente.
Compuneți și titluri pentru fiecare situație.
1. Întrebându-se dacă era sau nu legal posibil și dacă
puteau aduna suficiente voturi pentru a susține dorința
229
lor de a vedea schimbările implementate în centrul istoric
al orașului, membrii consiliului local Lucian Cuciurencu și
Violeta Bezman au ridicat problema la sedința lunară a
consiliului solicitând Comisiei de Urbanizare și Planificare
să investigheze posibilitatea de a stabili un comitet care
să supravegheze renovările făcute în cartierul istoric din
centrul orașului, cartier care cuprinde un cvartal cu șase
străzi și construcțiile aferente.
2. Pentru că victima a contribuit într-o mare măsură
la propria moarte refuzând atenția medicală ce i-ar fi
putut salva viața după accident, Iulian Văduva în vârstă de
47 de ani, acuzat de înjunghierea acestuia în timpul unei
dispute avute în urmă cu câteva luni, a avut voie să
pledeze vinovat astăzi și a fost condamnat la șase luni de
închisoare. Anterior el fusese acuzat de crimă cu
premeditare.

VII.4. Rescrieți leadurile următoare evidențiind

știrile nu personajul central. Limitați personajele centrale
și ce spun ele la câteva cuvinte și plasați-le spre finalul
nu spre începutul leadului.
• La o conferință de presă ținută la Ministerul
Industriei și Energiei din capitală marți dimineață,
ministrul a spus reporterilor că are aprobarea senatului

230
pe un plan de transport al deșeurilor toxice în groapa de
la marginea capitalei contribuind astfel la acțiunile de
depoluare ce se desfășoară începând de anul trecut.
• Lucia Tulbure, Luiza Metea și Diana Braidea, toate
membre ale unei organizații de ocrotire a Deltei Dunării,
s-au prezentat la tribunal în această dimineață pentru a
depune mărturie că Ștefan Casella era în stare de
ebrietate când s-a urcat la volan la sfârșitul petrecerii
chiar înainte cu câteva momente să lovească mortal
individul de pe trecerea de pietoni.

VII.5. Rescrieți următoarele leaduri într-o singură

propoziție, corectând erorile dacă e nevoie:
• Mihai Barbu, fost director al colegiului Barbu
Văcărescu din Turda, este și profesor de economie la
același colegiu. El a primit un telefon de la Inspectoratul
Județean ieri în jurul orelor 12.00 cu o propunere de
director de programe și consilier în Ministerul Educației
pe domeniul economie. Mihai Barbu dăduse deja interviu
pentru această poziție cu câteva luni în urmă.
• În jurul orelor 10.45 azi dimineață doi ofițeri de
poliție au văzut doi indivizi intrând în magazinul de
băuturi al complexului comercial Tomis. Indivizii se
comportau suspect. Când polițiștii au intrat în magazin să
investigheze situația au văzut că unul dintre indivizi
amenința cu arma funcționarul de la casă în timp ce

231
celălalt extrăgea banii din casierie. Polițiștii au deschis
focul spre cel ce folosea arma. În ultimele două luni au
fost șase atacuri înarmate în zonă și toate venite din
partea unor tineri cu vârste cuprinse între 16 și 23 de ani.

VII.6. Scrieți leadul pentru fiecare situație de mai

jos, corectând și erorile dacă este nevoie. Apoi scrieți
titlu și supratitlu.
• Daniel Savu este polițist de 13 ani. Anul trecut,
datorită salvării sale eroice a șapte persoane ținute
ostatice într-un jaf de bancă conducerea Poliției Județene
în frunte cu colonelul Barbu Kovacsi l-a numit Polițistul
Anului. Astăzi însă, același șef l-a concediat pe Savu în
această dimineață. Departamentul de Poliție
criminalistică din care făcea parte Savu a adoptat un nou
set de regulamente, iar Kovacsi a spus că mustața pe care
o poartă Savu depășește cu 1 cm standardele și la fel
tunsoarea la ceafă. Superiorul a afirmat că l-a avertizat pe
Savu cu o lună în urmă să se tundă corespunzător apoi îi
ordonase să facă asta cu exact o săptămână în urmă.
L-a concediat pentru nerespectarea ordinului unui
superior.
• Tania Spirea este asistentă la spitalul Munposan.
Ea este căsătorită cu David Spirea, fost profesor de
biologie la liceul Maria Tereza. El a rămas paralizat în
urmă cu trei ani, în urma unui accident de scufundări.

232
Și-a întâlnit viitoarea soție la spitalul unde a fost internat
și s-au căsătorit luna trecută. Acum surse neoficiale spun
că vor divorța. Înainte de căsătorie David primea pensie
de dizabilități. Din cauza venitului soției i s-au sistat aceste
ajutoare și ei spun că fără aceste ajutoare nu pot acoperi
tratamentul lui și nevoile speciale. Au fost astfel sfătuiți să
divorțeze pentru ca dl Spirea să poată primi din nou
ajutorul financiar. Nimeni nu a discutat cu presa însă.
• Incinerarea crește în popularitate. Aproape 30%
dintre cei ce mor cer să fie incinerați. Problema este că tot
mai des, în tot mai multe cazuri, pentru aproximativ 50%
dintre cei pe care îi incinerăm nu se prezintă nimeni din
familie sau prieteni sau cunoștințe să le ridice cenușa. În
acest fel cenușa rezultată este depozitată în casele
funerare, dar deja capacitatea este depășită. Problema
care se pune este că nu există o legislație în acest sens
care să reglementeze aceste cazuri așa că recent oficialii
au făcut o solicitare de proiect de lege pentru acest lucru.
Legea ar trebui să stabilească procedura prin care se va
returna cenușa celui incinerat către familie sau cunoscuți,
după cât timp sau ce se întâmplă în situația în care nimeni
nu se prezintă să ridice urna. După ce timpul expiră se va
decide ce se va face cu cenușa reziduală.
• O casă de pe strada Sfânta Ana nr. 64 din Tulcea
a fost vandalizată ieri în jurul orelor 18.00. Proprietara

233
casei, Doina Frandeș, o profesoară de ciclu gimnazial la
școala din localitate, spune că nu era nimeni acasă la acea
oră. Vecinii susțin că au văzut un camion parcat în fața
casei dar au crezut că erau muncitori care lucrau la casă.
Pierderile totale sunt estimate a fi pe la 7000 lei.
Proprietăreasa tocmai se plânsese prin vecini că nu mai
primise pensia de aproape trei luni așa că hoții cu
singuranță i-au luat economiile pe care le făcuse până
atunci. Când a vrut să vadă de ce nu mai primește pensia
cu ceva vreme în urmă, femeii i se spusese că figurează
”decedată” în toate actele primăriei. Din cauza erorii dna
Frandeș este posibil să nu primească prea curând pensia,
și se teme că în curând nu va mai avea bani de mâncare
sau de întreținere. Ea locuiește singură într-o garsonieră și
deja are întârzieri la întreținere și se teme că va fi
evacuată. Oficialii de la primărie spun că vor remedia
situația și femeia va primi cât de curând datoriile restante.

VII.7. Scrieți doar lead-ul pentru următoarele

situații, corectând greșelile dacă este nevoie. Adăugați
titlu și subtitlu.
• Ministerul Transporturilor a anunțat astăzi
planurile pentru anul viitor. Se vor investi 420 de
milioane euro în construcția de noi drumuri naționale și
autostrăzi. Suma reprezintă creșteri față de anul trecut,

234
dar și planuri noi de dezvoltare. Fondurile vin din noua
taxă aplicată carburanților. Ministerul alocă bani pe
criteriul prioritizării necesităților, astfel că cele mai
afectate zone vor primi sumele cele mai mari. În planurile
de dezvoltare sunt prevăzute fonduri inclusiv pentru
creșterea numărului de benzi pe cele mai tranzitate
șosele.
• Trei persoane au fost ucise într-un accident de
avion de mici dimensiuni. Poliția a identificat victimele ca
fiind dl și dna Ionescu din Alba, județul Alba și Marcu Albu
din Cluj. Dna Ionescu și dl Albu sunt frați. Avionul pilotat
de dl Ionescu s-a prăbușit la marginea orașului Blaj în jurul
orei 08.00 astăzi. Cauzele accidentului nu sunt cunoscute.
Nimeni de la sol nu a fost afectat. Sursele spun că cei trei
se îndreptau spre o vizită de weekend la unul dintre
prieteni. Bogdan Ionescu era om de afaceri și avea 37 de
ani. Aparatul de zbor, evaluat la 37.000 de euro, era
complet asigurat.
• Conferința anuală a primarilor se organizează
anul acesta la Brașov, chiar în aceste zile. Primarii tuturor
capitalelor de județ se întâlnesc să discute probleme de
interes comun spre bunăstarea cetățenilor din reședințele
pe care le guvernează. La finalul ședinței se vor alege
președinții de comisii ce vor ține legătura cu ministerele
de resort. Aproximativ 40 de primari au fost prezenți la
reuniunea ce anul viitor va avea loc la Constanța.

235
 VII.8. Scrieți leadul pentru următoarele situații.
Adăugați noi informații în lead. Construiți apoi titlu și
subtitlu.
• Valentin Manea, un muncitor constructor de
28 de ani din Huși, a fost condamnat pentru uciderea unei
chelnerițe dintr-un bar din centrul Iașului. Procesul s-a
judecat săptămâna trecută și martorii au spus că un inel
găsit acasă la individ aparținea victimei. Manea Valentin a
făcut o declarație astăzi și a recunoscut că o cunoștea pe
victimă și că achiziționase inelul de la ea pentru 60 de
euro, pentru o prietenă. Dacă este închis, Manea poate fi
condamnat la închisoare pe viață. Actualmente este
eliberat condiționat după 8 ani în închisoare pentru jaf
armat pe teritoriul unei alte țări.
• Ieri a avut loc o coliziune frontală puternică pe
șoseaua Viilor. Două persoane au fost ucise: Alberta
Moise, 28 de ani, și fiica ei de doar 3 ani. Șoferul celei de-a
doua mașini implicate în accident, Robert Bodea, de
18 ani, a fost rănit grav, cu multiple fracturi. Poliția a
anunțat azi că testele de laborator au arătat că tânărul
Bodea consumase băuturi alcoolice înainte de momentul
accidentului.
• După ce am exersat destul cu selectarea
informației, organizarea ei, scrierea leadului, revizuirea
limbajului, revizuirea seriilor pleonasmice, să realizăm
materiale complete.

236
 VIII. Scrieți un material jurnalistic complet nou
bazându-vă pe următoarele informații. Examinați critic
limbajul și organizarea ideilor, îmbunătățindu-le unde se
poate. Pentru a oferi un ritm bun de lectură folosiți
citate. Mergeți dincolo de superficial. Presupuneți că
aveți suficient spațiu tipografic pentru detaliile ce
merită menționate. Compuneți lead, titlu și supratitlu
pentru fiecare situație.
Mă simțeam ca în Home Alone, filmul acela extrem
de popular la un moment dat, cu băiețelul de 11 ani care
este uitat acasă. În cazul meu a fost însă vorba de o fată
de aproximativ 11 ani din București. Când am intervievat-o
azi Andreea a zis că nu prea se simte a eroină. Se temea,
zicea ea. ”Mă temeam că mă va vedea și mă va bătea sau
cine știe, dacă ar fi intrat.. așa că am încercat să mă
ascund la început”. De fapt, Andreea și-a folosit
imaginația dar și o bâtă de baseball cu care să lovească un
presupus intrus ce ar pătrunde în casa familiei pe când ea
era singură acasă. Incidentul a început când Andreea era
singură acasă și se uita la TV în jurul orei 18.00. Părinții cu
cele trei surori ale ei plecaseră de acasă de câteva ore,
într-un cartier învecinat. Nu plecaseră de multă vreme și
urmau să se întoarcă foarte curând. Andreea mi-a spus că
se uita la TV când a auzit un zgomot. Am văzut un bărbat
la geam și am fugit în dormitor să mă ascund în șifonier
”a spus ea”. Apoi mi-am amintit că era și bâta acolo.
M-am întors în sufragerie și l-am văzut pe bărbatul acela

237
cum deschidea fereastra. A intrat pe geam. Am ridicat
bâta şi am lovit cât am putut de tare. Chiar am dat tare,
cu putere. A țipat tare, foarte tare, și apoi a fugit. Apoi,
ugh, am sunat la 112. Ofițerul de poliție George Popescu a
venit la locul evenimentului și când a fost interogat a
comentat în legătură cu cazul, afirmând: ”Am prefera ca
cei implicați în astfel de incidente să sune la 112 mai întâi.
E mai sigur așa. Puteau fi persoane rănite grav într-o
situație ca aceasta. În cazul de față fata a fost norocoasă.
Și-a menținut sângele rece și a fost cu adevărat curajoasă
în gestionarea situației. Era singură acasă și a decis că
trebuia să se apere pe ea și casa. Cu siguranță l-a luat prin
surprindere pe hoț. Este mult sânge pe fereastră și geam
și acum căutăm pe cineva care este rănit”. Poliția a găsit
hoțul mai târziu în noaptea aceea. După spargerea
imobilului, ei au notificat camera de gardă a spitalului să
fie pregătiți să primească un individ suferind de răni la
mâna stângă și imediat după ora 1 a.m. s-a primit un
telefon de la Centrul medical regional unde un individ cu
descrierea Andreei a venit să facă tratament pentru mâna
stângă, serios afectată. El a fost condamnat cu tentativă de
intrare prin efracție și a fost arestat. Poliția l-a identificat
pe individ ca fiind Ștefan Ionescu, 23 de ani, din Iași.

IX. Jurnalismul contemporan a suferit schimbări

majore de la maniera diferită a documentării și a
verificării informațiilor sau diversificarea surselor până

238
la maniera de realizare a materialului, tehnica utilizată
și forma de redactare și transmitere către public.
Se vorbește tot mai mult de noul jurnalism, de jurnalismul
civic sau de jurnalismul online, în aceleași contexte cu
jurnalismul tânăr, independent.
Parcurgeți întrebările următoare și găsiți răspunsul
corect din itemii de mai jos.
• Datorită internetului, cititorii pot acum:
- Aborda fragmentele unui text în ordine aleatoare;
- Schimba textul știrilor pentru a corespunde
ideologiilor lor;
- Adăuga propriile lor imagini știrilor;
- Edita știrile după cum consideră ei.
• Majoritatea știrilor din mediul online au o
lungime de:
- șapte-nouă pagini;
- zece-cincisprezece pagini;
-una-trei pagini;
- trei-cinci pagini.
• Știrile prezentate în mediul online sunt adesea
prezentate:
- Sub formă de text scris;
- Exclusiv sub formă de prezentare;
- Sub formă de produs multimedia;
- Exclusiv sub formă video.

239
 • Secvențele video din cadrul materialelor informative:
- Folosesc imagine tip no comment;
- Prezintă întregul eveniment mediatic;
- Prezintă cele mai importante părți din eveniment;
- Sunt în alb-negru pentru impact.
• Abilitatea unei comunități de a contribui la fluxul
informațional se numește:
- Microblogging;
- Texting;
- Crowdsourcing;
- Meeting.
• Care dintre abordările următoare NU ar trebui
folosite de către cei care filmează pentru jurnalismul online?
- Să evite montajul materialelor;
- Să filmeze subiecte în acțiune;
- Să stea într-un singur loc;
- Să ia close-up-uri.

X. Nu este ușor să scrii un material jurnalistic, mai

ales când te afli la început de drum. Uneori nu ai idei,
alteori nu ai avut suficient spirit de observație. Odată
formate niște deprinderi însă, scrisul va deveni o
ușurință greu de stăvilit. Iată aici câteva idei de început.
Parcurgeți situațiile următoare și realizați un produs
jurnalistic corespunzător:
• Faceți o plimbare prin curtea universității sau
ieșiți chiar în zona apropiată din afara campusului. Faceți

240
o listă sau luați notițe în legătură cu ceea ce vedeți
neobișnuit - afișe, oameni, mașini, situații, atmosferă.
Încercați să notați cât mai multe. Pentru fiecare din cele
notate căutați cât mai multe detalii apoi. Intrați în
magazine, vorbiți cu oamenii din instituțiile din jur, din
universitate, ca să vă stabiliți contacte, relații pe care le
puteți utiliza drept surse. Dacă vedeți de exemplu un
chioșc stați de vorbă cu vânzătorul despre ceea ce vinde,
când și cum a pornit afacerea, cum merge, numărul de
clienți zilnic, cererea și oferta, și puteți realiza un material
pe această temă.
• Mergeți într-un supermarket. Observați mulțimea.
Uita-ți-vă la oameni, la ceea ce cumpără, cât cumpără.
Vorbiți cu vânzătorii, cu cumpărătorii, cu asistentele de
marketing care au promoții prin magazine. Faceți o listă
de posibile subiecte pe care le puteți dezvolta.
• Stați de vorbă cu un coleg ca și cum ați vorbi cu
un necunoscut. Încercați să aflați lucruri noi despre el/ea,
lucruri ce ar fi interesant și util de împărtășit cu întreaga
comunitate căreia îi aparțineți.
• Stați de vorbă cu câțiva dintre profesorii dvs.
despre felul cum își realizează materialele didactice, ce
activități mai desfășoară pe lângă orele de curs, ce
înseamnă să fii profesor la nivel academic și care sunt
părțile bune și rele.

241
 • Faceți portretul unei persoane cu care ați
împărtășit experiențe deosebite în viață. După ce stați de
vorbă pentru a afla elemente de detaliu, stați de vorbă și
cu alte cunoștințe ale aceleiași persoane pentru a avea
acces la informații complete. Realizați un material în jurul
acestei persoane legat de un eveniment la care ați
participat împreună.
• Gândiți-vă la activitățile campaniilor umanitare pe
care studenții noștri le-au realizat sau încă le derulează.
Documentați-vă în sensul în care aflați de ce fac aceste
lucruri, ce îi motivează, cum reușesc să schimbe viețile
celor din jurul lor și dacă au văzut efecte vizibile, concrete
în viețile celor pe care îi ajută.
• Majoritatea studenților astăzi au o sursă de venit
pe care și-o asigură prin muncă. Care sunt cele mai
comune locuri de muncă pe care studenții le acoperă?
Care sunt cele mai comune tipuri de joburi care sunt
ocupate de către studenți ? Există diferențe în funcție de
profilul de studii? Realizați un material pe tema
oportunității unui job în viața de student. Acoperiți atât
avantajele cât și dezavantajele. Pentru aceasta vorbiți cu
colegii voștri și alți prieteni din alte universități, cu
profesori, cu angajatori pe care îi cunoașteți.
• Tema participării la cursuri și a motivelor pentru
care studenții nu se prezintă la activitățile care îi privesc
este o temă veche dar mereu de actualitate. Investigați

242
motivele pentru care se întâmplă aceste lucruri, făcând un
sondaj în rândul colegilor dvs., dar și în rândul altor
cunoștințe. Pentru o imagine completă discutați și cu
profesorii pentru opinie și cu părinții ai căror copii sunt
studenți. Realizați un material informativ pe această
temă.
• Studenții aplică tot mai des pentru a participa la
internship-uri, singura modalitate de a dobândi
experiență în domeniul în care vor să activeze, dar și
pentru a obține deprinderi practice atât de necesare
pentru piața muncii în continuă dezvoltare. Problema
apare însă în situația în care unele posturi de internship
sunt plătite și altele nu, acest lucru variind de la companie
la companie sau instituție de stat. Cu toate acestea tinerii
consideră un astfel de stagiu extrem de necesar. Realizați
un reportaj pe această temă.
• Faceți o incursiune în cadrul câtorva instituții de
stat sau private. Stați de vorbă cu angajatorii. Ce urmăresc
la un potențial angajat? Ce greșeli ar trebui să evite
candidații? Ce sfaturi ar trebui să primească studenții ce
aplică pentru un job? Realizați un material informativ de
tip reportaj.
• Statistici recente în domeniul studiilor de gen
arată că femeile sunt etichetate ca fiind foarte vorbărețe
și înclinate spre comentarii malițioase pe ascuns, dar este
o etichetare eronată și nefondată. Studiul, concentrat pe

243
a analiza oameni în timpul programului de lucru, a constat
în faptul că femeile lucrează mai mult și mai conștiincios
decât bărbații și că bărbații petrec mai mult timp
nefăcând nimic. Studiul mai relevă faptul că fiecare bărbat
petrece aproximativ 11% din timp zilnic în acest mod,
luând pauză de cafea, de țigară, de socializare, de prânz
extins. Femeile petrec, în medie, doar 8% din timpul de
lucru în acest mod. În același sens, femeile depun un efort
de 112% raportat la efortul de 100% al bărbaților.
Discrepanța este cu atât mai dramatică cu cât bărbații
câștigă mai mult decât femeile pentru același tip de
muncă. În medie, un bărbat câștigă 13 euro/oră,
comparativ cu o femeie care câștigă 9,34 euro pentru
același task.
• Un transport specializat de dimensiuni mari rula
pe drumul național ce leagă orașele Vaslui și Iași, ieri
dimineață. În jurul km 92, șoferul autovehiculului nu a
adaptat viteza la condițiile de drum chiar în porțiunea în
care se făceau reparații. Denivelările în care șoferul
camionului a intrat cu viteză necorespunzătoare au făcut
ca ușa din spate a vehiculului să cedeze și să se deschidă
în timpul mersului. Camionul conținea saci cu bani
colectați de la aparatele de plată ale parcărilor din oraș,
bani ce erau transportați pentru a fi depuși la banca din
Iași. Sacii cu bani au început să cadă în timpul mersului și
câțiva chiar s-au deschis; banii s-au împrăștiat astfel pe
drum. Poliția a oprit traficul. Au fost aduse echipaje care
244
să ajute la colectarea banilor împrăștiați pe șosea.
Incidentul însă a determinat trecătorii și alți participanți la
trafic să se oprească. Unii au vrut să ajute. În urma
finalizării acțiunii poliția a centralizat situația și a
constatat că lipsește unul dintre saci. Se pare că banii
conținuți fuseseră furați în încercarea de a da o mână de
ajutor.
• Există în prezent un anumit trend chiar și în
achiziționarea de câini ca animale de companie. Se pare
că oamenilor nu le mai plac câinii de talie mare. Se pot
face similitudini cu cererea de autoturisme mari. Singurii
care vin astăzi să solicite adoptarea un câine mare sunt
oamenii de afaceri sau victimele unor atacuri, oricum,
oameni care au trecut printr-o experiență neplăcută.
Chiar și atunci, oamenii iau un câine de la adăpost, îl țin o
vreme, dar când temerea sau pericolul a trecut, câinele
este returnat. Câinii de talie mare cum ar fi Marele Danez,
Saint Bernard, lupul rusesc și ciobănescul german sunt
predați celor din adăposturi din aceleași motive - costuri
și spațiu. Veniturile familiale în scădere, dar și politicile
administrațiilor de bloc care restricționează deținerea
unui animal de companie, limitează pe cei ce doresc totuși
să aibă un câine al lor, la câinii de talie medie și mică. În
fiecare an societatea animalelor adună aproximativ
20.000 de animale fără adăpost. Doar 27% dintre ele sunt
adoptate. Din cei 27% care sunt suficient de norocoși să
își găsească un cămin, tot mai puțini sunt câinii de talie
245
mare. Ceea ce înseamnă că aproximativ 200 de câini și
pisici sunt eutanasiate în mod constant de către
organizațiile non-guvernamentale.
• Doi studenți ai Facultății de Psihologie din cadrul
Universității București au fost protagoniștii unui proiect
extrem de interesant. Bogdan Anton și Alina Neagu au
petrecut o zi într-unul din mallurile bucureștene și au
abordat 100 trecători, pe rând. ”Am avut de făcut un
proiect la facultate, am vrut să vedem ce se întâmplă. Am
abordat 100 de trecători și pe fiecare i-am întrebat cum
pot să ajung la cea mai apropiată clinică de boli
infecțioase, pentru hepatită C. Apoi, indiferent ce spunea
fiecare, dădeam mâna cu el, mulțumindu-i. Majoritatea
dintre ei chiar au încercat să mă ajute, aproape toți mi-au
explicat cum să ajung la cea mai apropiată clinică, dar
gestul cu strânsul mâinii chiar îi interesa. De câte ori
întindeam mâna, mulți mi-au strâns-o, în mod automat.
Nu s-au oprit, dar s-au gândit la ceea ce au făcut mai
târziu. Abia atunci când realizau că m-au atins, eu având
hepatită C, începeau să își facă probleme”. Alina, cea de-a
doua studentă participantă la proiect, a adăugat: “Iată
câteva cuvinte pe care oamenii mi le-au spus când i-am
intervievat. AM notat exact: o bătrână de aproape 80 de
ani a spus ”ce era să fac când mi-a cerut informații despre

246
clinică? Să țip și să fug? Un bărbat de vreo 50 de ani a
adăugat -” Îmi părea un tip normal. Dacă cineva are
nevoie de ajutor nu mă deranjează să ajut, dacă pot.
În timp ce dădeam mâna mi-am dat seama că are hepatită
și atunci m-am simțit cam aiurea, dar cred că toată lumea
se teme când vine vorba de hepatită”. O bătrână a
continuat apoi ” Nu mă deranjează că am dat mâna cu el.
Mai teamă îmi e să nu răcesc decât că o să fac hepatită”.
O tânără de 30 de ani a mărturisit și ea că întotdeauna se
salută și chiar sărută prietenește cu colegii ei care sunt
bolnavi din varii cauze. Cred că dacă m-aș teme de vreo
boală, atunci ar fi situația în care eu aș devia de la normele
de curățenie și civilizație. NU vreau să judec oamenii, dar
cred că oricine poate lua microbul de care ne ferim cu toții,
cum ar fi hepatita B, C, SIDA etc. Ţine doar de noi”.

XI. Pentru atacurile de mai jos (verificați definiția

conceptului ”atac” în zona de definire a unui lead, ca
parte componentă și deosebit de importantă a unui
material jurnalistic), apoi scrieți câte o știre și ulterior un
titlu corespunzător.
• Este posibil ca aceasta să fie cea mai
nesemnificativă achiziție din ultimii ani, dar nu este deloc
de neglijat în lumina dezvoltărilor urbanistice de viitor.

247
Să nu uităm că prețurile la acest fel de achiziții sunt în
trend ascendent.
• Nu a existat nicio ezitare. Sportivul a degajat
mingea și cu un gest extrem de elegant a trimis-o spre
adversar. Mingea a respectat traiectoria bine definită și a
ajuns în punctul de marcaj. Atâta doar, că Sharapova nu
era încă pregătită pentru o astfel de lovitură.
• Treisprezece adolescenți fac parte dintr-un
proiect experimental organizat de Casa Corpului Didactic
din municipiul București. Ei își proiectează propriul
curriculum după care învață, alegând materii care să îi
pregătească pentru piața muncii a secolului XXI. Toți
provin din familii cu un standard ridicat de viață, dar ce
este curios este că toți au cazier pentru diverse fapte
minore.
• Reprezentanții studenților din senatul a cinci
universități din țară au probleme de naturi diferite.
• Alex este un băiat scund, cu păr ondulat, cu ten
măsliniu, ochi migdalați, vorbește patru limbi străine în
mod cursiv și face sport în timpul liber.
• ”Ar trebui să fie clădirea care arată cel mai
înfricoșător”, spuse femeia în timp ce se apropia cu
echipajul de poliție.
248
 • Din ce în ce mai multe comunități studențești
astăzi sunt preocupate cu menținerea sănătății și a unui
tonus cât mai bun, aplicând zicala ”Ești ceea ce mănânci”.
• Conceptul ”câine de pază” a fost redefinit în
această nouă eră.
• Specialiștii spun că dependenții de alcool nu vor
să bea în mod intenționat, dar nu se pot abține din a face
asta mereu. Ce pot face? Cui să se adreseze?
• ”În timp ce treceam pe lângă Arcul de Triumf am
simțit fiori pe spate. Nu era pentru prima oară în viață
când mă simțeam singur, dar.. acum era grav.” Așa își
începe discursul directorul de la Avia Motors. Venit în
România acum douăzeci de ani, Michael Bowman a reușit
să urce conceptul ”o mașină pentru fiecare” la nivel de
buzz word.
• Puterea și importanța statutului pe care primarii
le dețineau până acum au căpătat alte valențe, cunoscând
un declin, după cum ne-au spus câteva figuri politice
locale.
• Practica ghicitului este la fel de veche ca și
omenirea. Unii o numesc vechea religie și spun că este
legată de forțele naturii și de mediul care poate fi
controlat mental.
249
 XII. Să generăm noi idei și să selectăm un subiect
pentru produsele noastre jurnalistice. Știm deja, până în
această etapă, că subiecte pentru media sunt peste tot în
jurul nostru, rămâne spiritul nostru de observație,
capacitatea noastră de analiză și sinteză care ne ajută să
identificăm, să culegem suficientă informație și să redăm
publicului, spre informare, cele petrecute zilnic. În acest
scop, putem întreprinde mai multe acțiuni de atac:
1. Plimbați-vă prin universitate, interacționați cu
comunitatea academică sau locală. Faceți o listă de
lucruri neobișnuite pe care le observați - orice, de la un
anunț deosebit până la un trecător, o situație, o mașină, o
plantă, un fenomen al naturii. Faceți o listă cu cel puțin
10 posibile subiecte. Apoi, din acea listă încercați să găsiți
cât mai multă informație pentru fiecare dintre subiectele
identificate. Mergeți și luați legătura cu cei cu care puteți
stabili contacte și pentru viitor.
2. Mergeți la un supermarket sau la un mall, sau la
cantina studențească, într-un bar. Așezați-vă și observați,
ascultați și luați notițe. Faceți o listă cu posibile subiecte
pentru articole și care ar fi elementul central al fiecărui
subiect. Faceți o listă de posibile surse pentru fiecare
subiect.
3. Abordați un coleg sau un profesor sau pe cineva
din anturajul vostru mai îndepărtat. Stați de vorbă și
încercați să aflați ceva interesant despre persoana

250
respectivă, ceva ce ar fi un bun subiect de articol, ceva
notabil făcut pentru comunitate, un proiect, o inițiativă, o
călătorie. Nu uitați că trebuie să descoperiți lucruri
deosebite în timpul unei conversații obișnuite, nu vom
aborda persoana frontal și direct cu o adresare de genul
”spune-mi ceva interesant despre tine”. Construiți-vă
întrebări de așa manieră încât să vi se vorbească liber și
vedeți spre ce se îndreaptă conversația singură. Sunt
multe șanse ca pe parcursul conversației să apară ceva
relevant ce ar deveni o poveste interesantă. Să nu uităm
că un articol bun mizează întotdeauna pe interesul uman.

XIII: Să prioritizăm: Să ierarhizăm următoarele

evenimente ce pot deveni știri în funcție de conceptul de
”newsworthiness” pentru o publicație de circulație
mare, națională.
• Ministrul Sănătății a afirmat public că își dă
demisia.
• Nenumărați litri de apă se pierd lunar din cauza
conductelor nereparate din județul Iași.
• Mihail Georgescu în vârstă de 82 de ani a fost
salvat de animalul său de companie, când garsoniera i-a
fost cuprinsă de flăcări.
• Astăzi se decide în parlament legea internshipului.

251
 • Un fost participant la Vocea României a intrat în
afaceri și deschide un nou supermarket în Târgoviște, la
finalul acestei săptămâni.
• Un avion ultraușor s-a prăbușit pe un câmp din
județul Prahova. Pilotul și pasagerii sunt răniți ușor.
• Principesa Margareta deschide o nouă galerie cu
tablourile familiei, astăzi, pe domeniul Castelului de la
Bușteni.
• Două persoane au fost rănite grav în gara CFR din
Satu Mare. Atacatorii au folosit cuțite și alte arme albe.
• Cercetătorii britanici au descoperit că plasticul din
care se confecționează mobilierul de grădină are potențial
cancerigen.
• Mutu a semnat un contract cu o televiziune din
România. El se va alătura analiștilor sportivi cu care postul
de televiziune deja are contract. Emisiunea va începe să
difuzeze la finalul acestei luni.
• Minstrul Muncii și Protecției Sociale a anunțat că
noi locuințe se vor construi pentru programul Prima casă
începând de anul viitor.
• Cu ocazia zilei internaționale a femeii o statuie va
fi dezvelită în Piața Vitoria Lipan. Statuia va simboliza
sacrificiul și devotamentul feminin, precum şi conceptul
de unitate și familie caracteristic societății românești.

252
 XIV. Câteva exerciții de scriere jurnalistică pentru a
dezvolta deprinderea de a elabora materiale pentru
radio și televizune. După realizarea materialelor
planificați scenariul de transmisiune:
• La întâlnirea de redacție, de dimineață,
producătorii și editorii trebuie să stabilească cum vor
acoperi un eveniment mediatic planificat. Unul dintre
subiecte este o conferință de presă a unui senator care
anunță pe cine susține la alegerile pentru președinția
partidului din care face parte. Problema se pune cum se
va acoperi acest eveniment, pe ce canal media, cum va fi
formatul pentru online, dar pentru radio și print? Care
este cea mai bună modalitate pentru redarea acestui
eveniment? De ce? Argumentați.
• La ora 13.00, un autovehicul ce se deplasa cu
viteză pe raza comunei Peretu, Teleorman, a ieșit de pe
carosabil și s-a oprit în casa aflată în curbă. Cum acoperiți
acest eveniment ca știre hard pentru fiecare canal media?
Cum acoperiți acest eveniment mai târziu, când nu mai
este hard news? În câteva fragmente realizați un plan pe
scurt, pentru felul în care veți acoperi informația și ce tip
de produs media ar fi eficient în acest caz, ce resurse sunt
necesare și de ce. Asigurați-vă că se vor justifica toate
cheltuielile.

253
 • Găsiți un eveniment deja publicat în presă și
analizați-l. Într-o lucrare scurtă identificați răspunsurile la
cele șase întrebări și explicați importanța fiecăreia. De
exemplu a fost CINE mai important decât CUM? Explicați
dacă începutul, mijlocul și finalul și-au făcut fiecare
datoria. A fost suficientă informație în fundal ca să
înțelegem povestea? Finalul este bine scris?
• Identificați un spațiu public, de exemplu un parc
sau un mall, și petreceți cel puțin 20 minute observând
împrejurimile, apoi scrieți un material despre ceea ce ați
văzut, un material complet. Puneți accent pe ceea ce ați
observat. Scrieți astfel o relatare. Focalizați-vă pe senzații.
Ce se auzea? Cum mirosea? Era frig sau cald? Povestirea
nu va fi foarte valoroasă din perspectiva evenimentului,
dar nu este o problemă, pentru că acest exercițiu ajută la
fomarea deprinderii de a face o bună structură
materialului și de a realiza o bună descriere.
• Selectați un material din revista studențească sau
un ziar de circulație. Creați un scenariu pentru o
transmisiune radio sau tv formată din materialul pe care
voi l-ați selectat, pentru emisie de 25 de secunde.
Concentrați-vă pe elementele de bună transmisie: cuvinte
clare, lipsite de echivoc, ușor de rostit. Construiți o
manieră de atac pentru atragerea publicului, un lead bun,
un corp solid pentru știre și o bună încheiere. Citiți-l cu

254
voce tare și cronometrați-l, trebuie să aibă exact 25 de
secunde. Gândiți-vă la câteva nume proprii din zonă care
sunt mai deosebite. Inserați-le în materialul de 25 de
secunde pentru a atrage atenția celor interesați.
În loc de încheiere:
Ce ați reținut din parcurgerea acestei lucrări? Care
sunt produsele jurnalistice cu care vă simțiți cel mai bine
familiarizați? Care sunt produsele care vi se pare că încă
ridică probleme sau aveți neclarități în redactarea lor?

255
256
 Referințe bibliografice

Agnes, Y., Introducere în jurnalism, Colecția Media,

Polirom, 2011
Angelescu, S., Portretul literar, Editura Univers,
București, 1985
Ball-Rokeach, Sandra J; DeFleur, ML ,"A dependency
model of mass-media effects". Communication Research.
3 (1): 3–21, 1976
Bloom, L.Z, Fact and Artifact: writing nonfiction,
Prentice Hall, New Jersey, USA, 1985
Boyd, A., Broadcast Journalism, Techniques of Radio
and Television News, Focal Press, Oxford, 1988
Burns, S., L., Understanding Journalism, Sage
Publications, 2000
Carpenter, S, New media and Society, Sage Journals,
12(7) , pg. 1064-1084, 2010
Charaudeau, P. Le discours d’information
mediatique. La construction du miroir social, Nathan,
Paris, 1997
Coman, M., Introducere în sistemul mass media,
Colecția Media, Polirom, 2016
Coman, M. (coord), Manual de jurnalism, Colecția
Media, Polirom, 1997
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass media,
Polirom, Iași, 2007

257
 DeFleur, M. L. & Ball-Rokeach, S., Theories of mass
communication (5th ed.). White Plains, NY: Longman.
pg. 158, 1989
Glover, J., The Penguin Book of Journalism: Secrets of
the Press, Penguin Books, Ltd., 2010
Graber, D. (2003), The media and democracy:
beyond Myths and Stereotypes, Annual Review of Political
Science, vol 6: pg 139-160
Hartley J., Understanding News, Studies in Culture
and Communication, Routledge, London and New York,
1982
Hilliard, R. L., Redactarea materialelor pentru TV,
Radio și New Media, Colecția Media, Polirom, 2012
Katz, Elihu, "Mass Communications Research and the
Study of Popular Culture: An Editorial Note on a Possible
Future for this Journal". Departmental Papers (ASC): 1–6,
1959
Katz E. & Paul Felix Lazarsfeld, Personal Influence:
the Part Played by People in the Flow of Mass
Communications, Routledge, pp. 309, 1955
Keeble, R. (coord), Presa scrisă, O introducere critică,
Colecția Media, Polirom, 2009
Lotman, Yuri M., Universe of the Mind: A Semiotic
Theory of Culture (Translated by Ann Shukman). London:
I.B. Tauris, 1990
MacDougall, C.D., Principles of Editorial Writing,
USA, WM C Brown Company Publishers, 1973
258
 McCombs, M; Shaw, D., "The agenda-setting
function of mass media". Public Opinion Quarterly. 36 (2):
176, 1972
McQuail,D, Mass Communication Theory, an
introduction, Sage Publications, Michigan University
Press, 1987
Mouriquand, J., L’enquete, CFPJ Victoires, Paris,
1995
Noelle-Neumann, Elisabeth "The spiral of silence:
a theory of public opinion", Journal of Communication,
24 (2): 43–51, 1974
Popa, D., Genuri şi specii ale textului jurnalistic,
Galați, Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”
(curs universitar); pg. 67, 2003
Quinn, S., Filak,V, (2000), Convergent Journalism,
CRC Press
Quinn, S., Filak, V, (2005), Convergent Journalism,
An Introduction, Elsevier, USA
Randall D., The Universal Journalist, Pluto Press, Ann
Arbour, USA, 2000
Sartre JP, What is Literature and other essays,
Harvard University Press, Cambridge, 1950
Schramm, W., Schramm W.L., Process and Effects of
Mass Communication, University of Illionis Press, USA,
1961
Shrum, L.J., "Assessing the social influence of
television: A social cognitive perspective on cultivation
effects". Communication Research. 22 (4): 402–429, 1995

259
 Stovall J.G. & Cotter P.R., The Public Plays reporter:
Attitudes toward reporting on public officials, Journal of
Mass Media Ethics 7, no 2, pg 97-106, 1992
Voirol, M, Guide de la redaction, Centre de
Formation et de Perfectionnement des Journalistes, Paris,
1992
Watson J., Hill, A., Dictionary of media &
communication studies, fifth edition, London, Arnold,
p. 157, 2000
Internet
https://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/ghost
s/interviews/gaillard.html, accesat la 15.01.2018
Troffer, A- www.contentious.com, accesat la 15.01.2018

260