,,Noaptea de decemvrie”

de Alexandru Macedonski

Tema poemului o reprezinta conditia precara a artistului intr-o lume nefavorabila sau chiar
ostila actului sau creator, tema prin care Macedonski si-a prefigurat experienta lui individuala ca
scriitor neinteles si neacceptat adesea in epoca.
Titlul poemului este de sorginte romantica, nu simbolista, pentru ca sugestia i-a venit de la
romanticul francez Alfred de Musset, si de la preromanticul englez Edward Young, ambii poeti
scriind versuri sub titulatura adoptata si de scriitorul roman. “Noptile” macedonskiene se apropie
tematic si structural de “Scrisorile” lui Eminescu, deoarece asociaza meditatiei lirice satira
necrutatoare la adresa societatii contemporane poetului. Spre deosebire de Eminescu, care isi
exprima dezgustul si scepticismul in raport cu racilele sociale, fiind marcat de o melancolie cu
accente pesimiste, Macedonski a fost un revoltat activ si un temperament vitalist. El nu si-a pierdut
entuziasmul si nici increderea in triumful binelui si in forta tamaduitoare a artei, in ciuda esecurilor
sale repetate.
Poemul “Noaptea de decemvrie” poate fi asociat – prin tematica sa- “Luceafarului”
eminescian, deoarece ambele creatii poetice dezbat problema conditiei artistului de geniu in lumea
in care i-a fost menit sa traiasca.
Poemul lui Macedonski propune o dubla tema - estetica si morala - care dezbate conditia
poetului, a creatorului de valori spirituale, intr-o lume marginita si ostila acestuia, alaturi de
problema modului de atingere a unui tel propus, fie pe calea cea dreapta, fie pe cea ocolita. Dubla
tematica a impus desfasurarea poemului in doua planuri temporale distincte:
- planul I: cel real, care este reprezentat de camera poetului, unde acesta doarme si viseaza.
Decorul natural este cel al unei nopti de iarna, insufletite de gerul ce “geme cumplit”. Dezlantuirea
fortelor naturii este in concordanta cu efortul produs in spiritul poetului, necesar pentru a da la
iveala creatiile sale: “si nici o schintei in ochiu-adormit”. Parasit de harul divin al inspiratiei, el pare
cuprins de un somn mortuar, intregul tablou fiind dominat de culoarea alba.
- planul al II-lea: cel fantastic, in care poetul se intrupeaza sub chipul emirului, al carui
vis este sa traverseze pustiul arab si sa ajunga la Meka, “cetatea preasfanta”.
Simbolismul macedonskian a preluat dintre temele romantice nu numai motivul noptii, dar
si pe cel al visului nocturn, al intruparii intr-o alta personalitate (dedublarea psihica) si motivul
decorului natural, prezentat in concordanta cu starile de spirit ale personajelor. Astfel, poetul –
lipsit de harul inspiratiei- este asociat cu un element de natura amortit de frigul iernii. El pare
trasnit, cu ochii lipsiti de stralucire, cu fruntea “mandra”, dar zacand aproape neinsufletit. Camera
poetului este “pustie si alba”, cu focul stins in vatra, rece si intunecata. Elementele naturii par si ele
incremenite si lipsite de viata: luna straluceste cu “ochi otelit”, nametii parca ating cerul, bezna este
de nepatruns, iar pe campie se aude urletul sinistru al lupilor. Aceeasi camera “moarta” se
insufleteste, pe masura ce poetul isi recapata focul inspiratiei si puterea creatoare. Autorul considera
inspiratia de origine divina, caci ea este renascuta, in spiritul poetului, de catre “arhanghelul de
aur”. Acest mesager simbolic ii reda tineretea si increderea in arta si ii daruieste experienta
formativa a unei alte identitati. Poetul renaste spiritual in personalitatea unui emir “avut si
puternic”.
Tabloul de natura, in care se desfasoara existenta emirului, este realizat in culori pastelate.
Emirul conduce Bagdadul, a carui frumusete citadina atinge perfectiunea, prin armonia
constructiilor si a fantanilor sale. Pretutindeni, fantanile raspandesc apa limpede, care susura si
racoreste atmosfera “incinsa”. Florile emana parfumurile lor, care transforma Bagdadul « intr-un rai
de gradini ». Scriitorul repeta- sub forma de exclamatii retorice- numele orasului Bagdad, pe care-l
stapanea emirul sau. Totodata, el reia versul laitmotiv, prin care defineste armonia personalitatii
emirului si conditia lui de exceptie printre muritori : « si el e emirul, si toate le are… ». Emirul este
nemultumit de conditia sa umana, pe care o apreciaza drept limitata si incompleta. Emirul viseaza
permanent sa-si depaseasca propria conditie printr-o fapta de exceptie, care sa-l plaseze deasupra
sortii obisnuite a oamenilor.
 Treptat, el va ajunge sa substituie planul real cu cel fantastic, traind exclusiv in dimensiunea
mentala a irealitatii visate. Cele doua orase – Bagdadul si Meka- reprezinta opozitia dintre
perfectiunea telurica si cea spirituala. El vrea sa intre in “Cetatea preasfanta” numai dupa ce a
parcurs un drum inaccesibil celorlalti, manifestand orgoliu, dar si simtul penitentei. Desi stie ca
desertul a facut atatea victime, emirul este increzator in steaua lui si porneste la drum, avand un
cortegiu stralucitor.
Ideea ca Meka ramane un teritoriu inaccesibil este sugerata de autor prin repetarea
adverbului de loc “departe”, prin frecventa epitetelor aspatiale (“mare” ,”imensa”) si prin intrebarile
retorice care anticipeaza deznodamantul fatal, rostite pe un ton sumbru. In antiteza cu ariditatea si
monotonia cromatica a desertului, este prezentata imaginea Bagdadului, oras scaldat in culori
diafane si in miresme florale.
Gestul reflectarii chipului uman in undele apei reproduce o straveche superstitie, legata de
credinta in capacitatea omului de a-si prevedea viitorul. Desi fantana ramasese aceeasi, in apele ei
nu se mai reflecta figura “blonda” a copilului de altadata, ci chipul palid al barbatului matur, aflat in
preajma unei optiuni tragice pentru sine. Langa fantana, emirul l-a intalnit, pentru prima data, pe
cersetorul “zdrentos, pocit, de drum prafuit”, care ii marturiseste intentia de a merge la Meka, dar
ocolind capcanele desertului. Drumetul anonim este palid la fata, cu privirea stinsa, acoperit de rani,
urat, schiop, cu vesmintele sfasiate, tarandu-se cu greutate pe calea aleasa. In ciuda calatoriei
obositoare si mai indelungate, cersetorul isi va atinge telul urmarit si va intra in cetatea sacra.
Acest personaj umil poate fi interpretat ca un alter ego al emirului insusi, reflectand o
posibilitate pe care el a gandit-o, dar a respins-o, dispretuindu-i caracterul facil. Cersetorul
simbolizeaza drumul obisnuit in viata, parcurs prin acceptarea compromisurilor. Emirul semnifica
omul de exceptie, care urmareste solitar atingerea idealului sau. De aceea, cersetorul ramane
anonim, el nu conteaza ca individ, ci simbolizeaza colectivitatea umana care ocoleste dificultatile.
Emirul, dimpotriva, se individualizeaza prin caracterul exceptional al telului urmarit, izolandu-se de
semenii lui si ignorand voi solutia compromisurilor, a vietii mediocre.
Scriitorul realizeaza al doilea portret al emirului, infatisandu-l sleit de efort, de suferintele
indurate, de lipsurile acute, aproape orbit de monotonia cromatica a nisipurilor. Sunt surprinse, in
detaliu, reactiile fizice ale personajului pe care caldura, foamea si setea il desfigurasera; tamplele ii
bateau, ochii ii erau injectati de nisip si de sange, simtea junghiuri in piept si in pantece.
Versurile finale il readuc pe cititor in camera inghetata a poetului care tremura de frig si se
simte incapabil sa creeze. Moarte emirului in desertul Arabiei coincide simbolic cu stingerea focului
din odaia si din spiritul vlaguit al poetului. Ultimele versuri sunt cheia pentru paralela simbolica a
intregului poem, modalitate artistica ce-i confera un aspect clasic. Dihotomia initiala a planurilor
temporale se reconciliaza intr-o viziune sintetizatoare: arsita initiala, frigul naprasnic, conditia
materiala paupera sugereaza avatarurile unei existente daruite atingerii unui tel major.

1. Precizați tema poemului.

2. Identificați o operă literară care prezintă similitudini cu poemul lui Macedonski.
3. Identificați planurile temporale ale poemului.
4. Menționați trei motive de sorginte romantică.
5. Precizați cum este construit decorul natural în care își duce existența poetul.
6. Menționați două personaje care apar în text.
7. Exemplificați portretul fizic al cerșetorului prin trei trăsături.
8. Identificați o antiteză din poem.
9. Precizați care este sfârșitul Emirului.
10. Identificați câte o trăsătură a celor două spații: Mekka și Bagdad.
11. Precizați spre ce loc călăorește Emirul și ce simbolizează el.