UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN

TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, DREPT ŞI

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Deficiențele actuale ale învățământului

preuniversitar din România

Masterand,

Cazan Denisa-Adriana

TÂRGU-JIU

2022
 Nu mai este un secret pentru nimeni ca scoala nu sprijina transformarea copiilor in niste
adulti responsabili, autonomi si cu spirit etic, ci se axeaza pe transmiterea de cantitati enorme de
informatii si pe incurajarea spiritului de competitie, fara sa tina cont de calitatile individuale ale
fiecarui elev.
Sistemul incearca sa faca ceea ce a fost proiectat sa produca inca de la aparitia
invatamantului de masa obligatoriu: resursa umana instruita (pentru a fi valorificata si folosita de
catre corporatii) si cetateni dependenti si obedienti pentru a fi usor manipulati.
 Principalele deficiențe ale sistemului de învățământ preuniversitar în România sunt:
1. Necesitatea adoptării unei noi legi a educaţiei. Conform Programului de Guvernare
PSD – ALDE, cea mai aşteptată lege de către elevi, cadre didactice şi părinţi, este Legea
Educaţiei Naţionale. Un act normativ realizat cu responsabilitate şi supus dezbaterii publice va
rezolva cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntă de mai bine de 20 de ani sistemul
de educaţie din România. Care este graficul elaborării, dezbaterii publice şi adoptării acestei
legi?

2. Programele şcolare sunt învechite şi neadaptate cerinţelor de pe piaţa muncii.

Elevii nu sunt pregătiţi să facă faţă provocărilor din plan profesional şi nici măcar pentru a-şi
gestiona singuri viaţa. Din cauza programelor, sistemul de educaţie este axat pe partea teoretică,
mai puţin practică, iar programul elevilor este sufocant, încetinind dezvoltarea acestora. În opinia
noastră, programele şcolare trebuie să fie regândite din temelii; ele trebuie adaptate la cerinţele
reale ale pieţei muncii. Când va lua Guvernul României o asemenea decizie, aşteptată cu interes
de milioane de elevi, de părinţii acestora, de cadrele didactice dar şi de mediul economic, care se
plânge de slaba pregătire a absolvenţilor de învăţământ?

3. Subfinanţarea educaţiei plasează şcolile din România într-un alt secol. Lipsa
dotărilor în cele mai multe dintre unităţile de învăţământ accentuează şi mai mult starea precară a
sistemului de educaţie. Nu este admisibil să existe şcoli care nu au fost reabilitate sau care
reprezintă un pericol pentru elevi, pentru că nu au, de exemplu, autorizaţie de funcţionare din
partea ISU. Este de neacceptat, de asemenea, ca în multe dintre şcoli să nu existe laboratoare
dotate corespunzător, ca grupurile sanitare să fie aceleaşi de zeci de ani sau banala cretă să fie
cumpărată din banii părinţilor!

4. Banii câştigaţi în instanţă ajung în buzunarele cadrelor didactice, după lungi

amânări. Ni se cere respectarea legilor şi a deciziilor din instanţă, dar statul cum tratează această
problemă? Conform prevederilor legale, în anul 2017, o parte a salariaţilor din învăţământ ar
trebui să primească sumele restante la drepturi salariale, stabilite prin sentinţe judecătoreşti, sume
care nu se regăsesc în legea bugetului de stat pentru anul 2017. De asemenea, tot ca urmare a
sentinţelor judecătoreşti, personalul didactic trebuie să primească sume care reprezintă dobânzi
penalizatoare. Până în acest moment, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Educaţiei
Naţionale nu au stabilit care este sursa de finanţare a acestor cheltuieli şi cine trebuie să facă
aceste plăţi. În medie, fiecare angajat din educaţie ar trebui să recupereze aproximativ 5.000 de
lei. În aceste condiţii, solicităm Guvernului României să rezolve în perioada imediat următoare
această problemă.

5. Modificarea Legii pensiilor. În sistemul de educaţie pensia medie este de sub 1.000
de lei, comparativ cu alte sisteme, unde pensia medie este de peste 3.000 de lei. În unele cazuri
aceste pensii “speciale” au ajuns să fie mai mari decât veniturile încasate de angajaţi. Constatăm
că există persoane care ies la pensie la 43 de ani, cu o pensie de peste 10.000 de lei, în timp ce pe
un profesor, după 43 de ani de muncă, statul român îl “recompensează” cu o pensie de 1.500 de
lei, întrucât principiul de calcul este diferit faţă de cel aplicat în cazul altor bugetari. Considerăm
că singurul principiu care trebuie să stea la baza calculului pensiilor din România trebuie să fie
cel al contributivităţii la fondul de pensii! Dacă nu, atunci cerem pensii speciale şi pentru
profesori!

6. Calculul incorect al sporurilor. Deşi conform H.G. nr/. 38/2017 salariile de bază s-
au majorat, de la data de 1 ianuarie 2017, în medie, cu 15%, calcularea sporurilor,
indemnizaţiilor prevăzute de art. 3 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se face la salariile de bază majorate de la 1 ianuarie 2017, ci aceste
sporuri şi indemnizaţii sunt calculate prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016,
ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care se cuvin personalului didactic.

7. Renunţarea la costul standard per elev. Atâta timp cât determinarea costului
standard se face prin hotărâre de guvern, la propunerea Ministerului Educaţiei, în funcţie de
cuantumul cheltuielilor de personal stabilit de Ministerul Finanţelor Publice pentru salariaţii din
învăţământ şi aprobat de Parlamentul României, prin Legea bugetului de stat, existenţa acestui
cost standard nu se justifică. Dacă există o lege de salarizare după care sunt plătiţi toţi angajaţii
dintr-o unitate, indiferent de numărul copiilor/elevilor din acea unitate, ce relevanţă mai are acest
cost standard pentru stabilirea cheltuielilor necesare cu salariile?

De fapt, pot spune ca sistemul educational este, in mod fundamental, gresit. La temelia
lui stau doua modele care nu se potrivesc naturii umane.
Primul este modelul scolii ca fabrica, deoarece invatamantul public de masa s-a nascut
odata cu revolutia industriala, cu epoca eficientei in productie, iar scoala a fost, in mod constient,
modelata pe principiile managementului industrial, copiii fiind considerati o materie prima care
urmeaza a fi procesata, prelucrata in scoala, sub autoritatea statului, cu ajutorul unui instrument
stabilit de catre stat – curriculumul –  pentru a produce tipul uman descris mai sus.
 Cel de-al doilea model se refera la conceptia ca mintea copilului este un vas gol, o tabula
rasa, o coala de hartie alba, vas care urmeaza a fi umplut cu cunostinte de catre profesori,
conceptie dominanta la inceputurile invatamantului de masa, atribuita filosofului britanic din
secolul al XVII-lea, John Locke, conceptie care a dat nastere psihologiei behavioriste cu ideea ei
centrala ca, prin asocieri, repetari si intariri pozitive sau negative (recompense si pedepse) se pot
obtine comportamentele dorite.
 Ei, bine, copiii nu sunt nici materie prima, lemn, metal, piatra, care sa se lase modelata
dupa cum vrea statul, iar mintea lor nu e un recipient gol. Personalitatea si mintea umana sunt
elemente vii, organice care cresc si se dezvolta dinlauntru in afara, dupa legi proprii, nu sunt
construite din afara, prin asamblare, cum sunt construite produsele industriale. Nimeni nu poate
construi din bucati nici macar corpul unui copil, daramite mintea si sufletul!
Prin urmare, programa si programul statului, sistemul educational cu structurile sale
impuse sunt obstacole in calea dezvoltarii naturale, iar atunci cind intampina stavile, baraje,
energiile vietii isi ies din albie, deviaza de la cursul normal, nu se mai pot controla, se revarsa
fara scop, inunda. Actele de violenta sunt o reactie la aceste oprelisti, sunt o agitatie, o dereglare
interiora, si o revarsare haotica in afara. Raul nu se mai poate controla, si loveste in stanga si-n
dreapta. Orice om devine agresiv cind resimte actiunile celorlalti ca o reprimare.
 Elevii au constatat ca scoala nu mai e depozitarul unic al informatiei, ca informatiile
vehiculate prin scoala sunt depasite moral, ca cerintele niciunui un loc de munca nu se mai
potrivesc cu ce le spune scoala etc. si devin din ce in ce mai indiferenti, avand altceva de  facut.
Mai mult, rolul ascuns al scolii, acela de indobitocire, de divizare, de demoralizare a maselor
pentru a fi ”manageriate stiintific” si de discreditare a celor nonconformisti (scoala ii
discrediteaza prin umilire, candva, celor neascultatori li se lipeau urechi de magar) a fost suplinit
de televiziuni aflate, de obicei, in mana claselor dominante.
Elevii nu pot fi de vina deoarece ei sunt obligati sa se supuna sistemului. Nu au
posibilitatea sa faca o scoala asa cum vor ei si, interesant, nici nu stiu cum vor. Ei doar resimt
oprimarea, resimt ca ceva nu e in regula. De asemenea, profesorii si parintii, desi critica din ce in
ce mai dur sistemul, nu pot fi blamati pentru ca toti au intentii bune, dar si interese proprii in
sistem: profesorii au un loc de munca, parintii au un loc unde sa-si lase copiii cand sunt mici si sa
scape de ei cand sunt mai mari.
 Eforturile si contributiile unora sau altora dintre profesori sunt eclipsate si infrante de
logica abstracta a institutiei scolare care e dirijata de un clopotel, nicidecum de legile mintii si
sufletului uman.
 Vina e ascunsa in spatele unor prejudecati uriase ale adultilor fata de copii. Adultul se ia
pe sine drept creatorul copilului, cand, in fapt, copilul este cel care, prin munca lui, construieste
adultul. Si tot copilul este cel care reinnoieste lumea in permanenta, intrucat nimeni nu s-a nascut
adult.
Calitate, eficienta, randament, performanta, standarde. Sunt termeni folositi in economie
care pot caracteriza o marfa, un produs, un gadget, nu o fiinta umana. Hai sa introducem alte
criterii: independenta personala, dragostea fata de mediu, fata de semeni, fata de munca, bucuria
vietii, rasul autentic, speranta, trairea in realitate, sinceritatea, autenticitatea. Cred ca, inainte de a
face o reforma, trebuie sa trecem, toti adultii, printr-o indelungata psihoterapie sociala, pentru
inlaturarea confuziilor mentale si curatarea crustei pietrificate care ne inveleste spiritul. Trebuie
sa turnam un pic de apa vie intr-un sistem mort spiritual. Suntem formati sa marsaluim umar la
umar ca nisipul de pe plaja, care, la orice mica adiere, se imprastie in toate partile. O ploaie
spirituala ne-ar inteleni, ne-ar da iar radacini care sa ne tina impreuna si sa ne faca puternici. In
sistemul educational sfatul meu e sa incercam sa lucram mai mult cu sufletul decat cu ratiunea
rece a sistemelor moarte, pana ne obisnuim. Si atunci vom descoperi calea spre reforma.
Sistemul ar trebui sa le permita elevilor sa se concentreze pe interesele, trebuintele si
pasiunile lor care sunt dictate de o ”programa” interioara a dezvoltarii, conform unui orar precis
stabilit de natura. Dar logica clopotelului nu te lasa: cand te concentrezi pe frumusetea unei
poezii, suna! Trecem la mate, cand te pasioneaza rezolvarea unei probleme, suna! Trecem la
istorie, cand te prinde personalitatea vreunui domnitor, suna! Trebuie sa trecem la fizica. Si, uite-
asa, totul iti devine indiferent, capacitatea de concentrare, nemaifiind exersata, se atrofiaza si
inveti ca, in viata, nimic nu trebuie dus la bun sfarsit.
Societatea e obsedata de diplome pentru ca statul impune diplomele ca o conditie pentru
un loc de munca. In fapt, nu individul uman si calitatile lui conteaza, ci diploma, certificatul, care
se pot obtine pe diverse cai, uneori foarte facile: copiat, plagiat, coruptie etc. O solutie ar fi sa se
renunte la diplome sau sa fie eliberate de agentii neutre de evaluare a competentelor, nici de catre
scoli, nici de catre ministere. Adica, fiecare individ, pe baza propriei experiente, a propriei
pregatiri sau a celei obtinute prin diverse scoli si cursuri, atunci cand considera ca si-a dezvoltat
anumite competente, se poate adresa unei asemenea agentii de evaluare, care, in urma unor
probe, poate sau nu certifica cunostintele, deprinderile si aptitudinile intr-un anumit domeniu. Un
asemenea sistem  functioneaza, de exemplu, in Noua Zeelanda.

Sistemul Montessori rezolva toate problemele sistemului actual deoarece:

 are la baza programa si orarul stabilite de natura;
 e validat de o experienta de aplicare de peste 100 de ani pe toate meridianele;
 e validat de cele mai recente rezultate ale cercetarilor din genetica si neurostiinte;
 reprezinta scoala viitorului, sau, cum a fost numita deja, Scoala 2.0;
 dovedeste ca nu poti obtine disciplina daca nu dai libertate, ca omul nu va fi capabil
sa se autocontroleze daca e controlat si supravegheat tot timpul;
 contribuie la normalizarea societatii si la realizarea pacii universale;
 nu promite ca face genii, dar da fiecaruia posibilitatea de a se dezvolta la maximumul
potentialului sau;
 creatorii Google, Sergy Brin si Larry Page, sau creatorul Amazon.com, Jeff Bezos,
considera ca succesul lor se datoreaza scolii Montessori din copilarie.
În programele școlare post-socialiste, a fost băgat  un  mecanism antinațional de
degradare a învățământului. Defectarea învățământului începe în clasele primare, unde 
modalitatea  vizuală-logică corectă a însușirii  cititului a fost înlocuită cu însușirea fonematică (la
auz). Cititul  cu voce împiedică înțelegerea sensului textului lecturat. Nu are loc contopirea
imaginii vizuale cu cea auditivă. Este frânată dezvoltarea gândirii. Marele psiholog al secolului
XX, Vâgotski, încă în anii 20 argumentase: cel mai bine, pentru dezvoltarea gândirii, este cititul
în tăcere. Pedagogii sovietici alcătuitori de programe școlare s-au condus de acest principiu al lui
Vâgotski.
Modelul actual al examenelor de BAC, exportat de către SUA, ca un cancer distruge
învățământul din întreaga lume. După adoptarea acestui concept, la liceeni au sporit considerabil 
tulburările anxioase, agresivitatea, autoagresivitatea  și inuciderile. Așa, Organizația Mondială a
Sănătății a constatat dublarea numărului de sinucideri la adolescenții din SUA (cca 5000 de
sinucideri anual).
 Descoșmarizarea BAC-ului e chip de realizat doar printr-un program de stat național.
 Curioșii se întreabă cum de școlile scandinave arată succese frumoase, considerate cele
mai bune din lume? Instruirea medie generală depășește 50%. Cum s-a dovedit, scandinavii
traduseseră programele școlare sovietice. În anii 50-70 ai secolului XX, învățătorii sovietici îi
instruiau pe toți copiii.
 De când cu impunerea  programelor școlare modificate ca curriculum (cacofonie
binevenită), a început exluderea lărgită a copiilor din câmpul învățăturii. Se știe: curriculumul
este o mașinărie diabolică de înlăturare de la învățătură a copiilor poticniți cumva. Rămân în
școală mai puțini copii, decât trebuie să fie.
 Dacă ridicați colecțiile de ziare din anii 1997-1998, o să citiți că ideea implantării la noi
a curriculumui  a fost impusă de Banca Mondială (BM). Cu câțiva ani în urmă, un angajat al BM
a fost trimis ministru al învățământului din R.Moldova. Ministrul e înșurubat în post de un
oligarh-mason  occidentofil și dolarofil cu reputația politică în cădere.
Numărul cazurilor de delincvență juvenilă e în creștere. Cel mai sporit — la Bălți.
Sensul școlii e de a învăța copiii să cugete, mai întâi să însușească noțiunile științelor.
Despre importanța cultivării gândirii bazate pe noțiunile științifice au scris cândva marii
psihologi Davâdov,  Vâgotski, Rubinștein (așa numita poneatiinoe mâșlenie). În absența gândirii
bazate pe noțiuni nu se dezvoltă intelectul social și omul nu poate înțelege problemele sociale.
Cel mai serios defect al școlii post-sovietice este substituirea predării bazelor științelor cu
altceva.
 Cercetătorii au stabilit că la  cca 20% din populația adultă acum lipsește gândirea bazată
pe noțiuni științifice. Iar la intelectualii din profesiile umanistice gândirea conceptuală bazată pe
noțiuni aproape că e absentă.
 Desființarea la insistența apusenilor a instituțiilor specializate (cu săli de clasă, programe
simple, cantină, dormitoare, săli de tratamente fizioterapeutice), unde erau plasați copiii cu
handicap locomotor sau intelectual, plasarea acestora în școli cu copii ”normali” este o
diversiune împotriva învățământului. Martin Romer (din Comitetul European pentru Educație)  a
recunoscut că această intervenție va perturba calitatea educației (în ”Făclia”, 20.03.2015). Care a
fost scopul implantării în școli ”normale” a hanicapaților ( numiți eufemistic ”copii cu nevoi
speciale”)?  Handicaparea calității instruirii în școlile de la noi. Projeniturile oligarhilor învață în
școli peste hotare, fără incluziuni  handicapatoare.
 Diversiunea ”învățământului incluziv” a fost făcută de ministerul învățământului cu
aprobarea guvernului și plătită abundent de o  bancă privată din Anglia. Promotorii — cucoanele
dictatoriale din fundația nonguvernamentală ”Lumos”.
 În condițiile crizei economice a sistemului mondial capitalist, în condițiile blocadei
economice rusești, când au fost reduse alocațiile pentru învățământ și salariile pedagogilor,
”Guvernele impun pedagogilor un volum mai mare de lucru și cer mai multă eficiență în
domenul Educației” (M.Romer). E schizofrenie guvernamentală sau altceva?
 Nivelul de salarizare a învățătorilor din R.Moldova este pe penultimul loc din
Comunitatea Statelor Indepentente.
 Două mari probleme cu cadrele de învățători: îmbătrânirea unui segment larg și exodul
din școli.
 Despre un învățământ câtuși de calitativ (dacă  programele și principiile instruirii sunt
raționale) se poate vorbi doar când învățământulul este finanțat cu nu mai puțin de 6% din PIB-ul
țării. Codul învățământului de la noi (”Codul Maii”) nu conține prevederea despre cota minimă
de alocație din PIB pentru învățământ.
 Orice reformă din Învățământ ar trebui să fie implimentatată doar după consultarea
sindicatelor din ramură.
Ministerul Educației și Cercetării a aprobat o serie de măsuri menite să organizeze
activitatea din sistemul de educație, în context pandemic:
- suspendarea organizării şi desfăşurării evaluărilor naționale la finalul claselor a II-a, a
IV-a şi a VIa, a simulării evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a şi a simulării
probelor scrise ale examenului de bacalaureat în anul şcolar 2019 - 2020 (ORDIN nr.
4019/2020 din 6 aprilie 2020); aprobarea programelor pentru evaluarea națională pentru
absolvenții clasei a VIII-a şi pentru
- probele scrise ale examenului de bacalaureat în anul şcolar 2019 - 2020 (ORDIN nr.
4115/2020 din 10 aprilie 2020); 7 elaborarea instrucțiunilor pentru crearea și/sau întărirea
capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line, cu măsuri specifice
pentru desfășurarea procesului de învățare on-line din învățământul preuniversitar (ORDIN nr.
4135/2020 din 21 aprilie 2020);
- elaborarea ordonanței de urgență privind luarea unor măsuri pentru buna funcționare a
sistemului de învățământ (actul normativ, aprobat în ședința din 23.04.2020, introduce modificări
în organizarea examenelor de definitivare în învățământ, grade didactice Ministerul Educației și
Cercetării a stabilit, împreună cu specialiștii din cadrul Ministerului Sănătății și în conformitate
cu recomandările Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, măsurile care se
impun în sistemul românesc de învățământ în contextul pandemiei COVID-19 și a anunțat, în
data de 27.04.2020, deciziile luate privind continuarea derulării anului școlar în condiții de
siguranță pentru elevi, cadre didactice, personalul din școli și părinți.
De asemenea, a început demersurile pentru achiziționarea celor 250.000 de dispozitive
electronice încă din data de 7 mai, când a fost alocată prin Hotărâre de Guvern suma de 150 de
milioane de lei. Pentru asigurarea continuării învățării, MEC a realizat un parteneriat cu TVR
pentru realizarea de lecții în programe TELEȘCOALĂ, în special pentru elevii din clase
terminale și cei care nu au acces sau au acces limitat la Internet. Ministerul Educației și
Cercetării și Televiziunea Română au organizat vineri, 3 iulie, Gala TeleȘcoala, eveniment
dedicat cadrelor didactice care au susținut ore de curs în emisiunea TeleȘcoala de la TVR.
Parteneriatul dintre MEC și TVR s-a concretizat în activități care au facilitat activitățile de
învățare, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Săptămânal, Ministerul Educației și Cercetării
a organizat întâlniri cu inspectorii generali pentru a transmite informații referitoare la susținerea
învățării la distanță și pentru a rezolva situațiile specifice apărute în această perioadă. La
inceputul lunii mai 2020, a fost stabilit un nou plan de măsuri în sistemul preuniversitar de
învățământ, în contextul pandemiei COVID-19, astfel:
- inspectoratele școlare organizează periodic videoconferințe cu directorii unităților de
învățământ din România pentru a identifica și stabili sarcini de lucru și resurse educaționale în
vederea asigurării învățării la distanță; inspectoratele școlare monitorizează desfășurarea
activităților-suport pentru învățarea online
- în unitățile de învățământ din subordine; cadrele didactice care nu au acces la
tehnologie pot solicita unităților de învățământ să le pună la dispoziție echipamentele necesare
pentru desfășurarea procesului didactic în sistem online;
- inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, cu sprijinul autorităților locale, iau
măsuri pentru asigurarea accesului la activități de învățare pentru preșcolarii/elevii din medii
dezavantajate care nu dispun de echipamente informatice; elevii din anii de final de ciclu care
susțin examenele naționale pot beneficia de consiliere din partea unităților de învățământ, cu
sprijinul consilierilor din cabinetele psihopedagogice; 8 programa din semestrul al II-lea care nu
a fost parcursă după data de 11 martie 2020 va fi abordată în anul școlar următor, după ghiduri
metodologice elaborate de MEC pentru fiecare disciplină;
- nu se vor susține teze, iar mediile vor fi încheiate cu minimum două calificative/note.
Pentru situații excepționale, MEC a prevăzut mai multe scenarii, iar pentru fiecare tip de
învățământ (vocațional, special, profesional) au fost comunicate modalități de încheiere a
situației școlare; înscrierile la clasa pregătitoare și la grădiniță pot fi realizate online, după un
calendar stabilit de MEC. Evaluarea psihosomatică a copiilor a fost înlocuită cu declarația pe
proprie răspundere a părinților/tutorilor legali și recomandarea eliberată de grădinița pe care au
frecventat-o; pentru asigurarea accesului egal la educație pentru preşcolarii/elevii cu cerințe
educaționale speciale integrați în învățământul de masă, profesorii itineranți şi de sprijin
continuă adaptarea curriculară a conținuturilor, realizarea materialelor didactice, instrumentelor
de lucru şi de evaluare specifice, precum şi monitorizarea aplicării programelor curriculare
adaptate, în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă, pentru punerea în aplicare a
planului de intervenție personalizat; examenele de certificare a competențelor profesionale
pentru nivelurile 3, 4 şi 5, conform Cadrului Național al Calificărilor, pentru învățământul
vocațional, profesional și profesional dual, precum și cele din învățământul postliceal se
realizează numai pe bază de proiect, iar proba practică este echivalată, în conformitate cu
metodologiile aferente fiecărui tip de certificare a competențelor