Din ultimele cuvinte ale celui mai bun lunetist al armatei americane (peste 250 de

victime) - Chris Kyle (ucis la 38 de ani in poligon de un veteran)

�Nu mai sunt acelasi tip dinaintea razboiului. Nimeni nu poate ramane acelasi.
Inainte sa intrii in lupta, ai o anumita inocenta. Apoi, deodata, vezi o latura
complet diferita a vietii. Mergand incontinuu la razboi,
gravitezi spre cele mai negre parti ale existentei. Ajungi sa accepti moartea.
Psihicul tau ridica stavile -
ajungi sa razi la chestii infioratoare, creieri zburati si alte cele.
Nu imi petrec prea mult timp filosofand despre uciderea oamenilor. Am constiinta
impacata in ceea ce priveste rolul meu din razboi. Toti cei pe care i-am impuscat
erau
oameni rai si am avut motive temeinice pentru fiecare glont tras.
Sunt un crestin convins. Nu unul perfect, nici pe departe, dar cred cu tarie in
Iisus Hristos.
De asemenea cred ca voi fi judecat dupa moarte pentru tot ce am facut in aceasta
lume. Nu stiu ce se va intampla in acea zi,
ma cuprinde rusinea cand ma gandesc la pacatele mele, dar nadajduiesc in mila si
mantuirea Lui.
Cand ma intreaba lumea cum m-a schimbat razboiul, le spun ca schimbarea cea
mai mare tine de perspectiva mea. Stiti toate chestiile cotidiene care va streseaza
pe voi? Nu mai dau doi bani pe ele. Exista lucruri mult mai importante si mai grele
care ti se pot intampla decat sa lasi ceva insignifiant sa-ti amarasca ziua sau
chiar viata.
Eu le-am vazut cu ochii. Mai mult, le-am si trait.�