Laborator 5-Calculul de vatamare a capului HIC

1.1 Notiuni introductive [1]

În timpul unui accident de vehicul, un ocupant poate experimenta o varietate de mișcări în

habitaclu, în funcție de tipul accidentului, tipul vehiculului, locația acestuia în vehicul, vârstă,
sex și multe altele. Cercetările actuale în acest domeniu arată că cinematica ocupantului (adică
traiectoria, viteza și accelerația părților corpului ocupantului) sunt legate de douăzeci și unu
rănirea ocupantului.
Rănile ocupanților sunt cauzate de transferul de energie între corpul ocupantului și
obiectele cu care intră în contact. Daunele apar atunci când corpul unui ocupant lovește un
obiect contondent în habitaclu, iar forța impactului este concentrată într-o zonă a corpului. În
aceste cazuri, riscul de rănire a ocupanților este afectat de:
-forma obiectului;
-rigiditatea structurală a obiectului;
-punctul de contact dintre ocupant și obiect
Din punct de vedere al siguranței în trafic, vehiculul e caracterizat de sistemele de siguranță
activă și pasivă. Sistemul de siguranță activă este definit de ansamblu funcțiilor vehiculului
care are un rol de a preveni sau de a evita producerea accidentelor rutiere. Sistemul de
siguranță pasivă al autovehiculului poate fi definită ca totalitatea funcțiilor unui vehicul de a
proteja viața și integritatea corporală a pasagerilor dar și a persoanelor din exteriorul
vehiculului (pietoni, bicicliști, motocicliști, etc.) atât în timpul accidentului cât și după
producerea acestuia. Rolul sistemului de siguranță pasivă este acela de a reduce consecințele
accidentelor rutiere.
Siguranța pasivă exterioara include ansamblul măsurilor luate de proiectantul
autovehiculului în scopul protejării celorlalți participanți al traficului rutier, situați înafara
vehiculului, în cazul unui accident rutier. Principalii factori care determină siguranța
exterioara sunt forma exterioară a autovehiculului și comportamentul la deformare al
caroseriei.
Sistemul de siguranță pasivă interioară a autovehiculului cuprinde un ansamblu de măsuri
implementate în conceptul constructiv a unui autovehicul, să asigure reducerea gradului de
vătămare al pasagerilor și supraviețuirea acestora prin reducerea accelerațiilor și forțelor care
acționează asupra ocupanților în cazul unui accident și prin asigurarea spațiului de
supraviețuire și a posibilităților de salvare, după accident.
 Factorii determinați pentru siguranța pasagerilor sunt:
- comportamentul caroseriei la deformare;
- sistemele de reținere a pasagerilor;
- comportamentul la impact al elementelor interioare ale habitaclului;
- protecția habitaclului la penetrare din exterior;
- spațiul vital al pasagerilor în timpul impactului și după impact;
- sistemul de direcție;
-protecția împotriva incendiului;

1.2 Biomecanica ocupantului la impact [2]

În timpul unui accident din spate, corpul uman este supus unor solicitări de tipul
decelerațiilor și forțelor percutante. Vehiculul e accelerat brusc de forța rezultantă a
impactului, situație în care corpul ocupantului este antrenat spre înainte de deplasarea
vehiculului prin intermediul scaunul iar capul tinde să rămână în spate datorită forței de inerție.
Se produc astfel o deplasare relativă bruscă între partea superioară a corpului ocupantului și
capul acestuia.

Fig.1.1 Traumatismul coloanei cervicale-Curba S [3]

Vătămările la nivelul gâtului pot fi cauzate de sarcinile și deflecțiile mari atunci când
trunchiul este accelerat sau decelerat brusc iar capul rămâne pe loc sau se deplasează în
virtutea forțelor de inerție. Îndoirea gâtului poate avea loc în orice direcție. În termeni
medicali, îndoirea gâtului către înapoi este numită extensie, îndoirea către înainte este
denumită flexie, iar îndoirea laterală este denumită flexie laterală.
Modele actuale pentru studiul biomecanicii impactului sunt:
- voluntari
- cadavre umane
- animale vi sau moarte
- modele mecanice (manechine pentru teste)
- modele matematice
 Multi ocupanti ai automobilelor, implicati in accidente rutiere, sufera din cuaza
fenomenului denumit `whiplash`, care consta in pendularea brusca a capului. In figura 1.2 este
prezentata o comparatie a cinematicii capului la impactul din spate, unde sunt 2 cazuri: cazul
in care tetiera este in pozitie normala, respectiv cazul in care se utilizeaza tetiera activa (Shone,
2015).

Fig.1.2 Cinematica comparativa intre tetiera normala si tetiera activa[4]

1.3 Criteriul de vatamare a capului HIC [5]

Criteriul de vatamare la nivelul capului poate fi apreciat printr-un parametru denumit HIC,
definit printr-o formula matematica. Criteriul HIC este un mod de a evalua riscul de leziune
de tip traumatism cranian, ca urmare a unui accident. Formula matematica pentru determinarea
criteriului HIC este (McHenry,2004; Eppinger, si altii, 1999):

Unde a este acceleratia rezultanta a centrului de greutate al capului, masurata in m/s2, iar
t1 si t2 sunt limitele intervalului de timp (s) in care HIC are valoare maxima. O observatie
importanta consta in faptul ca HIC este o marime adimensionala.
La valoarea HIC de 1000, exista probabilitatea de 18% pentru aparitia unui traumatism
cranian sever, o probabilitate de 55% de aparitie a unui traumatism cranian grav si o
probabilitate de 90% de aparitie a unui traumatism cranian moderat(Ross Jr, Sicking,
Zimmer, & Michie, 1993).
 Bibliografie

[1] Viano, D.C., King, A.I. Biomechanics of chest and abdomen impact. The
Biomedical Enigineering Handbook: Second Edition, 2000.
[2] www.injuryresources.com. (accesat iunie 8, 2012).
[3] www.injuryresources.com. (accesat iunie 8, 2012).
[4] https://www.unitbv.ro/documente/cercetare/doctorat-postdoctorat/sustinere-
teza/2018/radu-m-alexandrionut/Rezumat_Teza__RADU_Alexandru_Ionut.pdf
[5] https://www.unitbv.ro/documente/cercetare/doctorat-postdoctorat/sustinere-
teza/2018/radu-m-alexandrionut/Rezumat_Teza__RADU_Alexandru_Ionut.pdf