O SCRISOARE PIERDUTA - TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Comedia ‘’O scrisoare pierduta’’ este o specie a genului dramatic iar autorul
I. L. Caragiale, un prozator si dramaturg foarte creativ, vizualizeaza lumea cu o
perspectiva obiectiva, lucida si predominant ironica. Majoritatea personajelor
din operele sale traiesc intr-o varietate de epoci prin vicii, mici infractiuni,
actiuni grotesti si chiar prostie. El bazandu-se pe aceste trasaturi si actiuni ale
oamenilor si-a creat operele fantastice si pline de ironie fata de societatea
romaneasca.

Reprezentata pe scena in 1884, comedia „O scrisoare pierduta” este a treia

dintre cele patru scrise de autor, o comedie de moravuri, in care sunt satirizate
aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa
electorala din anul 1883. Tema acestei comedii este dezvaluirea prostiei
omenesti si a lipsei de constiinta la nivel public, imbinarea intereselor dintre
doua grupari politice locale ale partidului de guvernamant din capitala unui
judet din zona montana. Autorul face critici asupra vietii politice din perioada
secolului XIX care nu este nicidecum dreapta sau lipsita de lacomie si minciuna.

Esenta si aparenta operei creaza un contrast comic care este pus in evidenta
de titlul operei ‘’O scrisoare pierduta’’, acesta semnificand un instrument al
santajului politic sub forma de pretext dramatic al comediei. Lupta pentru
suveranitatea politica se realizeaza cu ajutorul acestui instrument de santaj.
Din punct de vedere al actiunii din comedie, titlul reprezinta prostia si
naivitatea oamenilor care au pierdut aceasta scrisoare de nenumarate ori. Desi
opera se bazeaza pe aceasta pierdere repetitiva a scrisorii, fiecare intamplare
este incadrata intr-un context diferit cu consecinte, evident, diferite.

Opera este structurata in patru acte, iar ele la randul lor fiind alcatuite din
multiple scene. Reprezentarea peisajului actiunii este una reala, deschisa si
obiectiva, iar perioada in care aceste actiuni se desfasoara este sfarsitul
secolului al XIX-lea intr-o capitala a unui judet de munte, cum ne spune autorul
in mod direct in text. Autorul se foloseste de tehnica intoarcerii in timp
(flashback) reprezentata de secvente retrospective intercalate care fac ca
ordinea actiunilor din opera sa nu fie in tocmai cronologice, dar predominant
este o serie de actiuni cronologice.
 Personajele din opera au tipologii individuale (tipul amorez, tipul adulterinei,
tipul banal si prost, tipul fudul) si sunt prezentate cu numele si statulul lor
social pe care il au in opera (rolul lor). Ele sunt conturate de comicul de
caracter si au trasaturi negative cu scop moralizator. Desi au tipologii diferite,
toate au in comun partea comica. Acestea si faptele lor se bazeaza pe conflictul
social dintre ele. Prezenta conflictului dramatic este o trasatura specifica
acestui gen literar. In expozitiune, autorul pune fata in fata doua grupari
politice adverse: cea de la putere, condusa de Zaharia Trahanache, si cea din
opozitie, reprezentata de Nae Catavencu. Aceasta situatie se evidentiaza in
schimbul de replici din prima si a doua scena, dintre prefectul judetului, Stefan
Tipatescu, si politistul Pristanda. Conflictul se rezolva si deznodamantul ne
infatiseaza impacarea fostilor rivali politici. Catavencu este obligat nu numai sa
renunte la pretentiile sale, dar chiar sa conduca petrecerea data in cinstea
alegerii lui Agamita, candidatul trimis de la centru, si astfel doua grupuri
politice cu ideologii diferite ajung sa fie de acord comun. Acest conflict
contureaza foarte bine tipologia fiecarui personaj, iar aceste tipologii creaza in
mare parte tema actiunii operei descrisa pe scurt ca si: diferentele de tipologii
intre oameni si ideiile lor, prostia si naivitatea actiunilor realizate de personaje,
lacomia si egoismul politicianismului, umilirea, santajul. Toate acestea sunt
teme aspre luate separat dar autorul reuseste sa le ironizeze pentru a realiza o
opera comica. Personajele se caracterizeaza in mare parte indirect prin toate
faptele enumerate din conflictul social.
Toate aceste tipologii si constructii ale personajelor impreuna cu conflictul
social si cauzele acestuia, cu perspectiva spatiala obiectiva si deschisa, relatiile
temporale si consecintele pe care le sufera personajele alcatuiesc tema si
viziunea operei ‘’ O scrisoare pierduta’’. Viziunea autorului fata de lume este
incadrata in toate aceste elemente prezentate direct sau indirect de personaje
si actiune.

Opinia mea este construita pe baza observatiilor ironice fata de societatea

romaneasca dar si pe viziunea autorului cu care sunt total de acord. Realismul
pe care il foloseste in structurarea personajelor imi inspira o minte libera si
deschisa, niste ideologii pe care multa lume ar trebui sa le aiba.