Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ,,AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Programul de studii de licență: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘCOLAR ȘI


PREȘCOLAR

An universitar:2021-2022, sem II

ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAŢIONALE

EVALUARE SEMINAR

Asis. univ. drd. Hossu Rucsandra

Email: rucsandra.hossu@uav.ro

Student: Crăciun Oana Raluca

Botescu Bianca Codruta


Prezentarea unei personalități/reprezentant din istoria pedagogiei/educației și un test de
evaluare a cunoștințelor din tema prezentată.

JAN AMOS COMENIUS (1592 – 1670)

Comenius (n. Jan Amos Komenský la 28 martie 1592, în Moravia, Imperiul


Habsburgic, azi în Cehia - d. 15 noiembrie 1670, Amsterdam, Țările de Jos), însă copilăreşte
şi face primele studii în satul Komne (de aici, numele său Komenski - Comenius, în latină),
unde tatăl său era morar. Tatăl său era membru al sectei „Fraţilor boemieni”, adepţi ai
programului social-politic al lui Jan Hus, care revendicau drepturi economice, sociale,
religioase şi culturale pentru toţi oamenii din popor (aveau o poziţie democrată, pentru acel
timp).1 A fost un filosof, gramatician și pedagog ceh. Membru al sectei Frații Moravi,
Comenius s-a ocupat întreaga viață de perfecționarea metodelor pedagogice. Rămâne orfan
de ambii părinţi și își începe studiile destul de târziu cu ”schola latina” din Prerau după care,
dorind să ajungă pastor al propriei comunităţi, studiază filosofia şi teologia la universităţile
din Helborn şi Heidelberg.2

În 1618, izbucnind războiul de 30 de ani, tânărul pastor se expatriază în oraşul


polonez Leszno, loc unde va organiza şcoli, va conduce viaţa frăţiei şi va scrie o importantă
lucrare, Janua aurea linquarum reserata ( Poarta de aur deschisă a limbilor), inițial scrisă
în cehă şi latină, dar tradusă repede în alte douăsprezece limbi europene. De asemenea, spre
1627, începe să lucreze la Didactica Magna, tratat terminat în 1640 şi publicat şi limba latină
în 1657. Ca urmare a faimei dobândite, Comenius este chemat de autorităţile vremii în unele
ţări europene pentru a organiza sistemul de învăţământ. Astfel este solicitat, în 1641, de
Parlamentul englez, iar un an mai târziu pleacă în Suedia ,unde , timp de 4 ani, va pune
bazele mai multor şcoli elementare.3 În 1650, la chemarea principelui Transilvaniei,
Sigismund Racoczi, se stabileşte pe domeniul acestuia la Saros Patak, unde va conduce
gimnaziul. Aici va scrie o interesantă lucrare, Orbis sensualim pictus (Lumea zugravită în
icoane ), o adevarată enciclopedie ilustrată pentru copii, care va fi utilizată drept manual
aproape două sute de ani, inclusiv în Transilvania. Tot aici va mai scrie şi următoarele
lucrări : Schola ludus (Şcoala sub formă de joc), Praecto morum (Reguli de purtare pentru
1
Cocan, Cornelia, ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAȚIEI CURS UNIVERSITAR, p.12
2
Dandara, Otilia, Comenius, părintele pedagogiei moderne, în Retrospective literare, nr.9, p.47.
3
https://englishyz.ru/ro/the-structure-of-the-atom/komenskii-ego-zhizn-i-vklad-yan-amos-komenskii-
biografiya-kratko/
tineret). După această experienţă se retrage din nou în oraşul polonez Leszno, iar la
izbucnirea unor conflicte socio-religioase, se va îndrepta spre Amsterdam, unde se va ocupa
cu educaţia copiilor de nobili. Se stinge din viaţă în acest oraş, după ce se bucurase de
recunoaşterea culturală cvasiunanimă din partea contemporanilor.

Comenius este cel care a scris cele mai multe lucrări pedagogice față de toți pedagogii
de până la el. Cele mai cunoscute sunt: Informatorul şcolii materne, Lumea sensibilă în
imagini (primul manual de citit ilustrat), Poarta deschisă a limbilor (o metodică a limbilor
străine), Îndrumare în adevărata cunoaştere a întregului, Didactica magna (ceea mai
cunoscută și poartă subtitlul „arta de a învăţa pe toţi totul”, fiind un text ce tratează
problemele generale ale educaţiei, nu numai celor cu caracter didactic). 1 Cea mai cunoscută
şi, probabil, cea mai simplă operă a lui Comenius a fost Lumea vizibilă, un manual de citire
ilustrat pentru copii, considerat o piatră de hotar în istoria educaţiei. Multe dintre manualele
ilustrate din prezent urmează încă modelul general al operei lui Comenius, folosind
ilustraţiile ca auxiliare de predare.

Lucrând ca profesor de latină la Gimnaziul din Leszno (o şcoală pregătitoare pentru


colegiu) începe să fie nemulţumit de metodele incompetente de predare din acea vreme.
Sistemul de învăţământ din zilele lui Comenius ajunsese într-o stare deplorabilă, astfel că
numai băieţii erau consideraţi demni de a primi o instruire, însă cei născuţi în familii sărace
nu erau primiţi la şcoală. Instruirea primită la ore consta îndeosebi în predarea cuvintelor şi
propoziţii lor latineşti şi noţiuni de sintaxă a limbii latine. Pentru că majoritatea şcolilor
medievale se aflau sub tutela Bisericii Catolice, care ţinea liturghia în latină, învăţarea limbii
latine era absolut necesară pentru a se asigura în permanenţă un anumit număr de noi preoţi. 2
Mai mult, nu se acorda atenţie stabilirii anumitor obiective în ce priveşte învăţarea, iar
instruirea nu avea ca scop să-i îndrume pe elevi în mod treptat de la idei simple la idei
complexe. Disciplinarea era severă, uneori chiar brutală, iar climatul moral era îngrozitor.

În secolul al XVII-lea, Comenius a fundamentat teoretic sistemul de organizare a


instruirii pe clase şi lecţii, răspândit rapid în toată Europa şi apoi în întreaga lume (dezvoltat
ulterior de alţi reprezentanţi de seamă ai gândirii pedagogice, precum I. H. Pestalozzi, C. D.
Uşinski, I. F. Herbart etc.), şi care continuă să fie şi în prezent modalitatea dominantă de
organizare a instruirii. În ţara noastră, învăţământul pe clase şi lecţii a fost introdus prin
Legea instrucţiunii publice din 1864.
1
Cocan, Cornelia, ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAȚIEI CURS UNIVERSITAR, p.12
2
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/101999326
Comenius construieşte un sistem de învăţământ1 pe trepte sau niveluri distincte după
principii psihologice,valabile şi astăzi:

a) schola materna-sau educaţia realizată în familie (de la naştere până la 16 ani);


sunt deprinse mersul, vorbirea, se interiorizează regulile de igienă, se face iniţierea în
educaţia morală, exersarea simţurilor şi dezvoltarea inteligenţei; b)schola vernacula- sau
şcoala elementară, a satului (de la 12 ani); sunt exersate simţurile interne, imaginaţia şi
memoria prin deprinderea unor cunoştinţe specifice de religie, scriere, aritmetică,istorie,
geografie, astronomie,fizică,politică,morală şi meserii;studiile se realizează în limba maternă;

c) schola latina- sau gimnaziul(de la 12 la 18 ani); se exersează priceperea şi


judecata prin continuarea şi aprofundarea materiilor anterioare, dar şi a altora noi precum
latina sau limbile străine;

d) academia- sau învăţământul superior, la care aveau acces doar cei înzestraţi
sau cei demni de a fi admişi la onoruri publice; numită şi şcoala de pansofie, ea avea menirea
de a forma facultăţile care ne arată cum se poate menţine armonia.

Comenius cere ca o şcoală maternă să existe în fiecare sat, o şcoală latină în fiecare
oraş şi o academie în fiecare provincie sau ţară. În afară de aceste instituţii, el reclamă
necesitatea unui ”collegium didactium”, adică o şcoală pentru viitori formatori, şi cărţi
panmetodice pentru pregătirea diferitelor materii.

Comenius nu a fost primul care a avut destul curaj să facă o reformă în învăţământ.
Au mai existat încercări în Anglia prin Francis Bacon care a criticat faptul că se punea un
mare accent pe latină şi a propus o întoarcere la studiul naturii, Wolfgang Ratke şi John
Valentine Andreae din Germania, precum şi alţi adepţi ai acestei reforme, au încercat să
aducă îmbunătăţiri, însă nici unul nu a reuşit să obţină sprijinul autorităţilor în această
privinţă.2
Comenius a propus un sistem care să facă învăţatul atractiv; să nu mai fie ceva
plictisitor şi obositor. El şi-a numit acest proiect educaţional pampaedia, care înseamnă
„educaţie universală“. Obiectivul său era acela de a stabili un sistem progresiv de învăţământ,
de care să se poată bucura toţi. El spunea că copiii trebuiau învăţaţi pas cu pas, din ce în ce
mai multe lucruri — pornind în mod firesc de la concepte elementare şi trecând apoi la unele

1
Dandara, Otilia, Comenius, părintele pedagogiei moderne, în Retrospective literare, nr.9, p.49.
2
idem
tot mai complexe. Comenius a militat şi pentru folosirea limbii materne în primii ani de
şcoală în locul limbii latine.
Însă educaţia nu trebuia limitată la anii adolescenţei, ci trebuia să cuprindă întreaga
viaţă. Comenius a scris că studiul trebuie să fie „întru totul practic, întru totul plăcut şi în aşa
fel, încât şcoala să devină cu adevărat o joacă, adică un preludiu plăcut pentru întreaga
noastră viaţă“. El mai credea că şcoala trebuie să se concentreze asupra instruirii nu doar a
minţii, ci a întregii persoane — adică trebuie să ofere şi instruire morală şi spirituală.
Comenius a teoretizat principiul educaţiei conforme cu natura, a proiectat sisteme
educaţionale, a inventat orarul şcolar, a pledat pentru un sistem democratic de învăţământ şi a
propus introducerea a patru cicluri de învăţământ, conform specificului etapelor de vârstă.
Definind didactica drept artă de a învăţa pe alţii bine, Comenius propune mijloace precum
exemplele, regulile, aplicaţiile generale sau speciale, care ţin cont de natura obiectelor şi a
temelor de învăţat, ca şi de scopuri. El sintetiza astfel obiectivul principal al didacticii:
„Didactica noastră are drept proră şi pupă: să cerceteze şi să găsească un mod prin care
învăţătorii, cu mai puţină osteneală, să înveţe mai mult pe elevi; în şcoli să existe mai puţină
dezordine, dezgust şi muncă irosită, dar mai multă libertate, plăcere şi progres temeinic, în
comunitatea creştină să fie mai puţină beznă, confuzie şi dezbinare, dar mai multă lumină,
ordine pace şi linişte”1
Părintele pedagogiei moderne s-a manifestat ca un optimist în ceea ce priveşte
posibilităţile fiinţei umane de a se perfecţiona prin intermediul educaţiei. Conform opiniei
sale, toţi oamenii au dreptul şi datoria să cunoască totul despre tot, fiind un adept al pansofiei
a (= înţelepciunea universală), care urmarea cuprinderea într-un sistem toate cunoştinţele
despre lume, Comenius a căutat să unifice într-o nouă disciplină ştiinţifică – căreia i-a spus
didactica – tot ceea ce se cunoştea despre educaţie.2 Crezul său pedagogic era fundamentat pe
poziţia cognitiviştilor empirişti, conform căreia, la naştere, psihicul copilului este o “tabula
rasa, o tablă ştearsă, pe care nu s-a scris încă nimic, dar pe care se poate scrie totul. Devenirea
fiinţei umane depinde de influenţele ce se exercită asupra sa”.3 Astfel, în lucrarea Didactica
magna, Comenius spunea că “Omul, dacă vrea să fie om, trebuie să se cultive”... „Lăsat în
afara influentelor societăţii, omul se sălbăticeşte”.4

1
Jipa, Lavinia, Didactica sau Teoria Instruirii, capitolul IX din Pedagogie, Curs universitar, coordonator
Mircescu Mihai, Editura Printech, Bucureşti, 2004, p .375
2
Cocan, Cornelia, ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAȚIEI CURS UNIVERSITAR, p.12
3
Ibidem. p.13
4
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti cap. V.
Instrucţia trebuie administrată atât la cei avuţi cât şi la cei săraci, la cei talentaţi dar şi
la cei netalentaţi, tuturor fără deosebire. Aceasta va începe încă din copilărie, deoarece
primele impresii au o mare influenţă asupra acceptării celor viitoare. Sufletul copilului este o
tabula rasa , fiind lipsit de elemente înnăscute. El este perceput de Comenius asemenea unei
oglinzi sferice , atârnată în mijlocul unei camere în care se reflecă toate lucrurile din jur.
Pregătirea omului pentru a accede la împărăţia veşnică este precedată de o consistentă
educaţie pentru lumea vizibilă,pentru perceperea şi stăpânirea mudanului, pentru viaţa
prezentă cu vicisitudinile, precarităţile sau bucuriile ei. Ca forme concrete de a ajunge la acest
scop, Comenius recomandă învăţământul (sau instructia), exemplul şi practicarea a tot ceea
ce este folositor,activitatea proprie,jocul şi disciplina.
Învăţământul reprezintă forma principală de realizare a educaţiei. Arta universală de
a-i învăţa pe toţi de toate constă în introducerea metodică, după anumite principii, a tinerilor
în tainele cunoaşterii, ale ştiinţei şi pietăţii. Însuşirea cunoştinţelor se realizează în mod
treptat, prin lărgirea continuă a nivelului de informaţii, asemenea unor cercuri concentrice.
Comenius aplica regula lui Quintilianus conform căruia “lungă este calea prin reguli,scurtă şi
rodnică va fi prin exemple”. Activitatea proprie este indicată, deoarece Comenius este
convins de faptul că “scrierea se invaţă scriind, vorbirea vorbind, cântarea cântând, calculul
calculând, supunerea prin supunere, abţnerea prin abţinere, adevărul prin spunerea
adevărului”1
Jocul este o prelungire sau confruntare a activităţii şi, de accea, el reprezintă un
mijloc foarte important de manifestare a spiritului copilului. Disciplina este un sistem de
reguli care trebuie aplicate mai ales atunci când elevii au comportamente reprobabile. Fără a
fi adeptul unei severităţi copleşitoare, Comenius sugerează că “o şcoală fără disciplină este ca
o moară fără de apă”. El identifică două tipuri de disciplină: una brutală, bazată pe măsuri de
constrângere, inclusiv fizica, şi alta blândă, prin cuvinte şi sfaturi bune.
Factorii care intervin în realizarea instrucției şi educaţiei sunt invocaţi,
inventariaţi şi ierarhizaţi cu un deosebit simţ al responsabilităţii: părinţii, comunitatea
copiilor, şcoala, factorii culturali. Comenius scoate în evidenţă un inventar de cunoştinţe
indispensabile pentru părinţi, asemănător cu cel probat de educatoarele de astăzi. El scrie un
mic tratat, Informatorul şcolii materne, ce consemnează îndrumări metodice îndeosebi
pentru mame. Mediul copiilor este prielnic pentru schimbul de informaţii sau stări de spirit.
şcoala este considerată “laboratorul umanităţii”, unde se fasonează omul din punct de vedere

1?
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti p., 294
raţional şi spiritual. După ce face o critică la adresa sistemului de învăţământ din epoca sa
(număr mic de şcoli, conţinuturi speculative, metode scolastice sau bazate pe constrângere ).
Conform lui Comenius, educaţia religioasă trebuie să înceapă cât mai devreme. Când
copiii ajung la vârsta de a putea fi instruiţi, li se va inocula înainte de orice ideea că noi nu
suntem aici numai pentru această lume şi că ţelul nostru este eternitatea, iar viaţa aceasta nu
este decât un stagiu de trecere, ca noi să fim cum se cuvine pentru a intra cu demnitate în
lăcaşurile de veci. Copii vor fi deprinşi cu ideea că tot ceea ce văd, aud, pipăie,fac şi îndură se
referă direct sau indirect la Dumnezeu. Comenius pune accentul pe dimensiunea practic-
acţională a formării religiozităţii.”Religia este ceva viu şi nu o pictură; ea îşi dezvăluie
vitalitatea în efectul său,după cum o sămânţă vie încolţeşte de îndată ce o semănăm într-un
pământ bun”.1 Credinţa, iubirea şi speranţa vor fi formate şi întărite prin aplicarea lor, nu la
modul speculativ, abstract. Cultul extern al lui Dumnezeu constă în vorbirea despre
Dumnezeu, în predică şi în ascultarea cuvântului său, în cântarea imnurilor religioase, în
utilizarea sacramentelor şi a altor forme de cult publice sau particulare. Cultul lui Dumnezeu
constă în neîncetata gândire la Dumnezeu, temerea şi iubirea lui, propria abnegaţie şi
resemnare în mâinile lui Dumnezeu, adică dorinţa vădită de a face şi pătimi tot ce-i place lui
Dumnezeu. În timpul când se preda învăţătura creştină va avea grijă să nu se producă fapte
sau comportamente contrare perceptelor propovăduite. Religia, la Comenius, nu se reduce
numai la un obiect oarecare de studiu, ci reprezintă o bază şi un principiu de organizare al
programului educativ. Ori de câte ori avem posibilitatea de a stimula sentimentul religios,
acest lucru trebuie realizat indiferent că predăm istorie, literatură sau chiar ştiinţe pozitive.
Perspectiva interdisciplinara de instruire este intuită şi cerută de întemeietorul pedagogiei
moderne.
După Comenius, scopul ultim al omului se afla dincolo de lumea aceasta: “Tot ce
suntem, ce facem, ce simţim, ce gândim, vorbim, urzim, dobândim şi posedăm nu este altceva
decât o anumită scară pe care ne urcăm din ce în ce mai mult,spre a ajunge cât mai sus, fără
însă să putem atinge vreodată suprema treaptă”2 Omul este realizarea cea mai de preţ a lui
Dumnezeu şi o consecinţa a întregii deveniri a creaţiei divine. Comenius a visat la o
Republică creştină , în care toţi să fie uniţi prin cunoaştere şi credinţă.
Marele umanist ceh a teoretizat în Didactica Magna aproape toate principiile
didactice, a intuit permanenţa educaţiei şi a anticipat cerinţa integrării cunoştinţelor în numele
adevărului divin Comenius crede într-o abordare relaxată, dar disciplinată a învăţării, care să-

1?
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti ,p.116.
2
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti p.20
i ajute pe copii să înveţe stiinţa, să fie educaţi în evlavie, astfel încât să se integreze rapid în
viaţa prezentă şi să se pregătească în vederea accederii în lumea viitoare. El sfătuieşte
dascălul să ia exemplu de la grădinar, care îngrijeşte plantele potrivit nevoilor şi
posibilităţilor lor.
Comenius a avut o concepţie deosebit de modernă în legătură cu metodologia şi
formele de realizare a învăţării. Educaţia se realizează preponderent prin acţiune, plecând de
la o bază intuitivă consistentă.O persoană învaţă să scrie scriind , învaţă să gandească gândind
şi învaţă să memoreze memorând. A scris un manual (Orbis Sensualim Pictus) în care s-a
folosit de mijloace de învăţare. Fiecare capitol din acest manual începe cu o imagine în care
numerele prezentate corespund cu rândurile numerotate în text. Elevul combină partea orală
cu cea iconografică pentru a ajunge la idei abstracte. Teza didacticii ştiinţifice contemporane,
conform căreia principiile se bazează pe legile care guvernează procesul de învăţământ o
întâlnim înca în Didactică Magna. Pentru exemplificare prezentăm câteva din principiile
după care se poate preda şi învăţa cu uşurinţă: dacă învăţatul se va începe de timpuriu şi
înainte de a corupe spiritele; dacă se pleacă de la general la particular, dacă se pleacă de la ce
este mai ușor la ce este mai greu, dacă nu se procedează cu grabă; dacă toate se predau cu
ajutorul intuiţiei.1 Observăm ca între toate aceste principii există o strânsă legătură, că toate
sunt grupate în jurul unei anumite idei: asigurarea unui învăţământ accesibil. Urmărind
realizarea unui învăţământ uşor şi temeinic, J.A.Comenius insistă în mod special asupra
necesităţii unui învăţământ conştient. Greşesc acei învăţători care se limitează la dictare şi
învăţare pe de rost, fără explicarea lucrurilor. Nu trebuie să se înveţe ceea ce spun alţii despre
lucruri, ci să se asigure cunoaşterea lor de către fiecare elev. După părerea să, şcoala nu
trebuie să pună accentul pe erudiţie, ci să deschidă elevului mintea pentru priceperea şi
înţelegerea lucrurilor.
“Principiile învăţării concise şi rapide, conform acestui exemplu:
 un singur învăţător să conducă o singură şcoală sau, desigur, o clasă.
 Să se folosească un singur autor pentru acelaşi obiect.
 Una şi aceeaşi munca să se încredinţeze în comun clasei întregi.
 Să se predea după una şi aceeaşi metodă toate obiectele şi limbile.
 Totul să fie tratat din temelie,pe scurt şi concis, astfel ca mintea să fie deschisă ca şi cu o
cheie şi lucrurile să i se ofere singure.
 Tot ce este unit laolaltă să se predea împreună.

1
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti, p .235
 Totul să se desfăşoare într-o succesiune gradată indisolubilă, astfel ca ceea ce se învaţă
astăzi să întărească ceea ce s-a învăţat ieri şi să netezească calea pentru ceea ce urmează
mâine. Şi,în sfârşit,se va înlătura tot ce este inutil”1
Concepţia pedagogică a celui care a fost considerat un Galilei al educaţiei s-a
putut constitui datorită nivelului la care s-a ridicat odată practica şi teoria asupra educaţiei în
acea epocă. Secta din care făcea parte Comenius avea şcoli bine organizate. Şi în celelalte ţări
vecine cu a sa eră tot mai puternica tendinţa de a putea depăşi tehnica didactică a evului
mediu. Se caută o noua organizare a şcolii, a procesului de învăţământ, care să asigure
instruirea într-un timp mai scurt a unui număr mai mare de elevi.
Locul principal în argumentarea pedagogului ceh îl ocupa primul aspect al
conformităţii cu natura - adică respectarea legităţii naturii în general. Cel de-al doilea aspect
l-a condus pe Comenius la alcătuirea unei periodizări a vieţii omului în creştere, care
cuprinde 4 perioade a câte 6 ani: prima copilărie(0-6 ani),a doua copilărie(6-12 ani),
pubertatea şi adolescenţa(12-18 ani) şi tinereţea de la (18-24 ani). În perioada celei de-a doua
copilării de la 6 la 12 ani este de preferat ca educatia să se realizeze în şcoală. Şi în această
privinţă natura ofera un exemplu ce trebuie imitat.2
Orientarea spre un nou conţinut al procesului de învăţământ presupune utilizarea altor
mijloace de instruire. Rolul important pe care-l are intuiția în didactică lui Comenius este o
consecinţă a concepţiei sale gnoseologice empiriste: “începutul cunoaşterii trebuie
întotdeauna să plece de la simţuri, pentru ca nimic nu se găseşte în intelectul nostru, care să
nu fi fost mai întâi în simţuri”. 3 Pentru ca învăţământul să devină “uşor” şi “rapid”, se
propunea luarea în seama a puterii de muncă şi de asimilare a elevilor. În concepţia
pedagogului puterea de înţelegere a elevilor creşte nu numai prin înaintarea în vârstă, ci tot
odata cu procesul studiilor. Se prefigurează asfel ideea existenţei unei legături între educaţie
şi dezvoltare : instrucţia să ţină seama de nivelul de dezvoltare a elevului, dar acest nivel este
condiţionat şi de gradul sau de instruire. Marea contribuţie a lui Comenius rămâne însă
dezvoltarea teoriei privind metoda didactică. Problema metodei în învăţământ fusese pusă de
către Vices şi Ratichius, Comenius o reia, acordându-I o însemnătate comparabilă cu aceea
pe care Descartes o dădea metodei în filosofie.
În Spilcuiri Didactice, Comenius revine asupra metodei insistând în partea a
doua asupra momentului predării, ceea ce permite să facă unele precizări, să-şi completeze

1
Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti p.86
2
Dandara, Otilia, Comenius, părintele pedagogiei moderne, în Retrospective literare, nr.9, p.49.
3
https://pdfcoffee.com/natura-in-opera-lui-comenius-si-rousseau-pdf-free.html
astfel într-un mod fericit teoria. Procesul predării are 3 instrumente; exemplele- care se
prezintă sub forma intuiţiei; regulile - care presupune explicarea lucrului prezentat ca
exemplu; imitaţia- executarea a ceea ce s-a arătat şi explicat , ceea ce presupune exerciţiul.
1
Comenius cere astfel antrenarea – în procesul predării – a văzului, a auzului şi a mâinii
elevului.În entuziasmul său pentru acest sistem de instruire,Comenius îi prezintă cu precădere
avantajele: pentru învăţător este mai plăcut , întrucât lucrează cu mai mulţi şcolari; aceştia la
rândul lor se vor stimula reciproc şi vor profita de momentul în care se vor repeta cunoştinţele
predate de profesor. Vrând să arate cum este cu putinţă ca un învăţător să se ocupe de un
număr mare de şcolari, Comenius prezintă, de fapt, momentele unei ore de curs. La început se
vor verifica temele de către învăţători sau monitori; înainte de a trece la predarea noilor
cunoştinţe, învăţătorul va purta cu elevii o discuţie asupra temelor predate anterior; va
prezenta apoi noul material, pe cât posibil prin intuiţie; pentru a stimula atenţia, învăţătorul îşi
va întrerupe expunerea şi va pune întrebări; apoi unii dintre ei vor explica, în faţa colegilor
lor cunoştiinţele abia expuse de către învăţător.
Organizarea învăţământului pe clase şi lecţii a impus reglementarea
cunoştinţelor de predat prin planuri şi programe şcolare, precum şi instituirea unor date
precise de început şi încheierea anului şcolar. Deşi preţuia atât de mult metoda, în sistemul
său de instruire, Comenius punea pe primul plan activitatea învăţătorului îi pregăteşte
întreaga muncă. El trebuie să pregătească materia de învăţământ să conducă procesul de
percepere prin simţuri al lucrurilor, să dirijeze efectuarea exerciţiilor etc.
Instituţia specializată pentru realizarea educaţiei rămâne şcoala, ca mediu prielnic
pentru formarea omului. Etapizarea educaţiei pe cele patru cicluri şcolare corespunde unor
evoluţii naturale, în primul rând succesiunii celor patru anotimpuri ale anului, care au efecte
transformatoare pentru desăvârşirea lumii plantelor. Sunt deosebit de interesante propunerile
lui Comenius cu privire la: programul şcolar, la formele de organizare a procesului de
învăţământ la structura anului şcolar. Orarul cuprinde două ore de studiu dimineaţa şi două
ore de repetiţii şi aplicaţii după-amiaza. A introdus sistemul vacanţelor, a folosit expresia “an
şcolar” și a fixat data începerii studiilor la 1 septembrie.
În afară de factorii descrişi mai sus, el mai solicită formarea unei reţele unde factorii
culturali, conducătorii politici, marile instituţii, personalităţi publice şi învăţaţi să sprijine prin
intervenţii specifice educarea tineretului şi buna funcţionare a şcolilor. Toate tipurile de
conţinuturi sau de dimensiuni ale educaţiei sunt avute în vedere de clasicul pedagogiei

1
https://ik-ptz.ru/ro/dictations-on-the-russian-language--grade-5/yan-amos-komenskii-teoriya-kratko-
pedagogicheskie-idei-yana-amosa-komenskogo.html
mondiale. Educaţia fizică este necesară pentru prelungirea vieţii pe Pământ, pentru
fortificarea trupului şi sănătatea spiritului. Educaţia intelectuală are ca obiectiv accesul la
cunoştinţe şi la utilizarea lor adecvată în problemele vieţii.
Pentru prima dată în istoria pedagogiei şi învăţământului, structurează un plan de
învăţământ pe discipline şcolare şi elaborează o programă şcolară, în sensul modern al
termenului. Aceasta este alcatuită prin respectarea unor principii sau axiome: 1
 se va alege doar esenţialul din fiecare ştiinţă,
 cunoştinţele şi deprinderile stipulate trebuind să fie utile,
 se va merge de la general la particular,
 cunoştinţele se vor dezvolta şi amplifică gradat,
 totul fiind dimensionat în raport cu vârsta şi posibilităţile individuale ale copiilor.

Marele pedagog teoretizează asupra sistemului de organizare pe clase şcolare şi pe


baza de lecţii. Astfel Comenius2 indică mai multe trepte sau momente ale lecţiei:
a) pregătirea prealabilă a copiilor în vederea înţelegerii a ceea ce este nou;
b) prezentarea şi analiza elementelor noi,demonstrarea în vederea receptării lor;
c) memorarea cunoştinţelor, reflectarea asupra a ceea ce se primeşte prin stabilirea
unor reguli sau a definiţilor;
d) realizarea unor exerciţii aplicative, demonstrarea ipotezelor şi a regulilor.

În concluzie, din cele relatate mai sus putem observa constribuția covârșitoare a lui
Comenius la dezvoltarea sistemului de învățământ, a formelor de organizare a copiilor şi a
activităţilor şcolare, înfiinţând clasele de elevi, discipline de studiu şi manuale şcolare,
metode şi mijloace ale procesului de învăţământ.

1
http://cis01.central.ucv.ro/socrates/pages/a1.html
2
https://ljslfkjs.cc/azuwuYPQRD/dEpnIsCnHmiH7h0/?esub=-
7EBRQCgQAAHNX8lQEBAMgbXObb64TATdWDwGCAgADD0FTemIRDRoRDSIRDUIRDVoDUk8Hbmwxf2FkY29tY
m__NURMY0FaWHgAA3Bv&rid=-
7EBNQCgQAAHBUBAQABgEBEREKEQkKEQ1CEQ0SAAF_YWRjb21ibwEx&site_option=0
Bibliography
1. Cocan, Cornelia, ISTORIA IDEILOR/PARADIGMELOR EDUCAȚIEI CURS
UNIVERSITAR
2. Comenius, Jan Amos 1970, Didactica Magna,Editura Didactica şi Pedagogică,Bucureşti
3. Dandara, Otilia, Comenius, părintele pedagogiei moderne, în Retrospective literare, nr.9
4. Jipa, Lavinia, Didactica sau Teoria Instruirii, capitolul IX din Pedagogie, Curs universitar,
coordonator Mircescu Mihai, Editura Printech, Bucureşti, 2004
5. https://pdfcoffee.com/natura-in-opera-lui-comenius-si-rousseau-pdf-free.html
6. https://englishyz.ru/ro/the-structure-of-the-atom/komenskii-ego-zhizn-i-vklad-yan-amos-
komenskii-biografiya-kratko/
7. http://cis01.central.ucv.ro/socrates/pages/a1.html
8. https://ljslfkjs.cc/azuwuYPQRD/dEpnIsCnHmiH7h0/?esub=-
7EBRQCgQAAHNX8lQEBAMgbXObb64TATdWDwGCAgADD0FTemIRDRoRDSIR
DUIRDVoDUk8Hbmwxf2FkY29tYm__NURMY0FaWHgAA3Bv&rid=-
7EBNQCgQAAHBUBAQABgEBEREKEQkKEQ1CEQ0SAAF_YWRjb21ibwEx&site_
option=0

Link test wordwall

https://wordwall.net/resource/32299777