LECTURES ON THE THEORY OF THE ATOMIC NUCLEUS SERBAN ITEICA LECT DE TEORIA NUCLEULUI ATOMIC Serban TITEICA (Curs predate in anul universitar 1965-1966 studentilor din anul V, ‘grupa ,Fizicd nucleara” a Facultifii de Fizicd, Universitatea Bucuresti.) (Note de curs redactate de citre Dorel Bucurescu) EDITURA ACADEMIEI ROMANE Bucuresti, 2007Copyright © Eaitura Academici Romfne, 2007, “Toate drepturite asupra acestei edi sunt rezervateedituri, ‘Adresa: EDITURA ACADEMIEI ROMANE, 050 711, Bucuresti, Romania Calea 13 Septembre nr. 13, sector 5, » Tel. 40-21-318 81 46, 40-21-318 81 06 Fax: 40-21-318 24.44 E-mail; edacaddear.r0 Web: http: //www.ear.20 Deserierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniet TITEICA, SERBAN Lecfii de teoria nucleului atomic : (Curs predat in V, grup: titi de Fizicl, Universitatea note de curs redactate de cttre Dorel Bucurescu, - Bucuresti: Editura Academiei Roméne, 2007 ISBN 978-973-27-1550-5 Biblitecs do Fizioa coe Redactor: Dan-Florin DUMITRESCU ‘Tehnoredactor: Dorel BUCURESCU Coperta: Nicoleta NEGRUT ‘Bun de tipar: 20.07.2007. Format: 16 /70 x 100, Coli de tipar: 10,75 CZ. pentru biblioteci mari: $39.14(021)= $9 Prefati Aceste lecti an fost prezentate de citre Profesorul Serban Titeica in anit 1960 studentlor din grupa de ,Pixick Nucleari” (anul V, inal) a Facultsti de Fisicd a Universititii Bucuresti: un tooretician se adresa unor student, viitort exporimentator, ‘Anumite cursuti pe care loa predat un numir de ani au fost publicate sub form de carte, Nu gtiu daci Domnul Profesor intentiona si-1 redacteze si pe acesta in vederea publica in cursul carierei mele de fizician nuclearist, am constatat o& in infelege- zea sau rezolvarea unor probleme am flcut deseoriapel la notiunile de baz pe care mi le-au dat aceste lect. S-aintdmplat st plstrer notitee g, revizindu- Je dup& ani gi ani, m-am gindit cf impactul lor asupra unor studenti de ast ar putea fila fel de mare. ‘Tratand bazele teorii nucleului atomic, lectile ist pistreazi valabilitatea mn pofida progresului din acest domeniu. Sunt de admi- at logiea s{ eleganta expunerii, precum gi demonstragile si solutile originale. Exceptind reforimularea telnid,textul prevent este o reproducere fidel ‘notitelor luate la cursuri (anul universitar 1965-1966). Profesorul vorbea rar si so putea nota tot ce spunea si scria pe .sblK. Prezentarea era liber, totul se deducea, se reaolva, cu creta pe tabla. In cele citeva luni cata durat cursul am viizut mumai de citeva ori pe Domnul Profesor consultand o hartiut’ scoasii din buzunar, doar pentru a serie pe tabli nigte numere care nu putea fi fiute minte (de exemplu, la primul curs, masa gi momentl magnetic ale protonului si neutronului). Modul didactic exemplar in care erau prezentate problemele, fra indoials rezultatul unai mare efort de pregitive a prelegerilor, urmiea de fapt, aga cum no-a gi sublinia-o de multe ori, s&ilustreze metoda atinfiicd de cercetare, acea ingiruire do deduct san speculagii teoretice, gi de fapte exporimontale, care se succed gi se stimuleazd reciproc. Cele mai multe din sublinirile textului le respect pe cele din note, deci foarte probabil au fost ficute in timpul lecilor. Am pistrat repetirile si rovenirile pe care le ficea desoori pentru a sublinia unele ide. Figurile, pe care eam mumerotat pentru uguringa urmériri textului, sunt numai calita- tive, gi au fost desenate yde min&”, cum erau de altfel desenate gi pe tabli in timpul expunerii. Cole citeva referinte bibliografice care apar se refer la ‘irtile accesbile studentilor Ia acea vreme. 2007 Dorel BucureseuCuprins 1) Introducere 2) Sistemul compus din dot nucleoni 2.1) Sistemul de dou’ particule; cazul clasic, nerelativist 2.2) Sistemul de doua particule; eazul cuantic 2.3) Teoria generali a ciocnirilor elastice 2.4) Teoria deuteronului 2.5) Dependenta de spin a fortelor nucleare 2.6) Momentul electric quadrupolar al deuteronului; termenul tensorial 2.7) Potentiatul Yukawa 2.8) Sistemul proton-proton 2.9) Independenta de sarcing a fortelor nucleare. Spinul izotopic 3) Nuclee complexe (sisteme de mai multi nucleon!) 3.1) Modetul piciturii 3.2) Modelul paturilor 3.3) Modelul cuasimolecular 4) Spectroscopia nucleari 4.1) Bmisia gama 4.2) Dezintegrarea beta ‘Anexi: Problemi propusii la examen 2esseesa 92 m4 120 121 40 1641 INTRODUCERE Obiectul cursubui ‘Yom preciza de la inceput ce mu vom studia in acest curs. {n primul rénd, nu vom studia procesele ce au loc In energii foarte rari; acesten formeazk obiectul fizicii energilor inalte, un capitol aparte al fizicii, care studiaai in principal generarea de particule elementare: mezoni (#1, K*,4, 9, antinucleoni, hiperoni (A,3,..). Pentru a apare astfel de particule este nevoie de energii mari cici trebuie creatit cel putin energia de repaus respectivi (mc); aceasta este energia (minim) cu care se initiaz procesul. ‘Toate aceste particule au masa (m) suficient de mare si nu apar in domeniul energiilor de care ne ocuptim (acest prag este practic eam 200 ‘MeV, corespunefind mezonului x: in cioenirile eu nuclecle, protonii cu energie do ~200 MeV genereazi mezoni 7). Ne vom ocupa totusi de generarca unor particule in procase de energie relativ joasi. Aceste particule, cu cea mai joasi. ‘energie sunt: = fotonul, cu energia de repaus zeto. El este generat chiar in fizica alomici propriu-zisi: procesele de emisie gi absorbtie ale radiatiei electromag netice. In fizica nuclear energiile sunt ceva mai mari, conducdnd la fotoni ‘mai energetici: razele gama. = electronul (e*); ne vom ocupa de procesele de generare gi de ‘dispa- Title de electroni (de ex. in decintegraren f, crearea si expulzarea de citre aucleu 2 unui electron gi a unui neutrino (v), o particulé cu masa de ropaus zero (sat un antineutrino)). © alti clas de procese importante care nu va fi atinsi este trecerea diverselor particule prin materie, lucru foarte important mai ales din punct, de vedere practic, experimental (detectia particulelor). ‘Toate instrumentele de detectie (contorii Geiger-Miller, scintilatorii, camerele de ionizare, detoc- torii semiconductori etc.) functioneazii pe baza proceselor de ionizare. Foarte interesant pentru aplicatii este procesul trecerii neutronilor prin materie. Fi rovoack diverse procese: se incetinese, produc reactii nucleare (acestea. sunt procesele care a loc in reactorii nucleari — deci care stau la baza energoticii ruclearo). Vom atinge doar unele din aceste procese elementare: reactile rovocate de neutroni intr-un anumit nucleu. De asemenes, nu ne vom ocupa de teoria acceleratoarclor de particule jonizate si nici de reronanta magnetic nucleard, (Cureul prezent confine patru capitole mari: ‘T—Sistemul compus din doi nuclooni (sau problema celor dou’ corpus);§. Titeica, Lectii de teoria tucleului atomic 2 II — Nuclee mai complexe. Stile lor stationare gl proprietaile lor; TI — Tranzitilintre stirile stationare (experimental: spectroscopia nu- clear’): spectroscopia + si (aspecte teoretice); TV — Reactii nucleare. Nu vom putea expune totul, exhaustiv. in afarii de eapitolul I, fiecare din celclalte este foarte vast. Citeva ‘manuale’ care cuprind mai bine tot domeniul: Malearov, Davydov, Blatt gi Weisskopf, Handbuch der Physi. Fizica nuclear a inceput in ultimii ani ai secolului treeut, eu descoperi- rea, de cdtre Becquerel, & radioactivititii Uraniului (1897). S-a descoperit apoi (Gotti Curie) c& redioactivitates (naturals) este 0 propristate @ mai multor substane. Proprietiile radiaiilor emise au fost studiate de etre Rutherford. ‘A urmat descoperirea izotopiei (prima dat pentru elementele radioactive), prin metodele spectroscopici de masi (N-B.: inc nu se gtia ef exist mucleul). Nucleul atomic a fost descoperit tot de citre Rutherford in emul 1912. Tot el ‘a stabilit valabilitatea modelului muclear al atomului gi a determinat primele proprietiti ale nucleului: dimensiuni foarte mici, sarcina electric gi legitura dintre acoasta gi nummérul de ordine al substantei respective in sistemul periodic al clementelor. S-a stabilit de asemenca c& fenomenele de radioactivitate au ca sedin nucleul atomic gi au de a face cu masa gi energia de legiturd a acestuia (0 até etapi important (datoraté tot lui Rutherford — 1918) au consti- tuit-o primele dezintegrisri produse artificial (transformarea nucloclor, in urma ‘bombardasii cu particule a). Cu alte cuvinte, primele reactii nucleare (provo- cate mal intai de radiafii naturale). Mal tari, aceste reactii au fost provocate ‘eu particule accelerate artificial. Azi se ating energii de ordinul GeV-itor. ‘0 etapa cheie a constituit-o descoperirea noutronulul (1982), care a per- ris crearea unui model satisféc&tor al nucleului. Din acest moment incepe forma modern a fizicii nucleare. ‘Admitem deci ci nucleele sunt constituite din protoni gi neutron. Un ‘melon are Z protoni si (A~Z) neutroni (A —numirul de masi). Masa totali, ‘a mucleului este practic de A ori masa protonulu sau a neutromulul (care sunt aproape egale: my * my). Proprietitile constituentilor nucleului sunt: Masa Sarcina Spin Moment. Statistica electric magnetic Neutron 1,00898 0 a2 -1,9185 Fen Proton 1007891 12 -2,7028 Fermi Unilatea de mast folositi este unitatea fizick atomied de mast: a 16 parte din masa atomului izotopului cel mai ugor al Oxigenului. Electronul ‘are masa 0,00056 u.a.m, Un alt mod de exprimare al maselor ar f im units ‘energie. Conversia este: 0,001 w.am, = 0,931 MeV. Aceste noi unititi (MeV) §. Titeica, Lecfii de teoria mucleului atomic sg 8 1m fae parte dintr-un sistem coerent (unitatea coerentii de mast este gramul). ‘Trooorea de la una Ia alta se face folosind: 1 Volt = yg w.es., ¢ = 4,810" ‘wes. Mai comod: 1 wam. = } grame (0 substant’ ipotetici cu greutatea atomic’ de 1 unitate de mas, un atom-gram de Hidrogen, trebuie si congini WN atomi de Hidrogen). Deci: 1 u.am. = gy10-%g, Sorcina electricd este misurati in sarcinielectrice clementare (o sarcins clementara = 1,6-10""® Coulombi). ‘Spinul — exprim& momentul cinetic propriu al particule, in unit&si N. ‘Momentul magnetic — exprimat, in magnetonul nuclear al lui Bohr: 1 wy = un magneton nuclear = gff> (maguetonul lui Bohr este yf). Cuma ‘My *2 000mg, rezulth c& jy As js]? 000. (Aici eran dificultati eu privire la momentele magnetice ale nucleelor considerate ca find formate din protoni si electron). Siatistion — in cazul de fad statistica ,Fermi”, indict faptul c& parti- culele respective sunt supuse principiului lui Pant (fanctiile de und ale sis- temelor de mai mulfi protoni, respectiv neutroni, trebuie ai fie antisimotrice fat de toate variabilelo — pozitie i spin — ale particulelor respective). ‘Atunci cfnd nu distingem intre cei doi constituenfi nucleari, protomul gi ‘neutronul iau 0 denumire comun’: nucleon, ‘Neutronul lider nu este stabil, ci se dezintegreazd dupi tipul dezintegrarit B: n— pte- +0 (cum timp de dezintegrare de 12-13 minute), Energie existt suficienti eci masa neutronuli depigeste pe cea a protonului eu mai mult de oa a electronului. Neutronul legat poate fi suficient de stabil ca dezintegrarea si nu fie favorizati energetic. De exemplu, deuteromul (mucleul 7H) compus dintr-un proton gi un neutron, e perfect stabil: lisat in pace, triogte oricét. {in schimb, protonul, eare este stabil (In stare liberd) poate deveni instabil in componenta unui nucleu oarecare, cici exists procesul: p+ n+e* +v. Acest ‘proces mu are loe pentru protonul liber (su e satisicut conservarea energici). In mucleu, dact situatia este favorizantl, aceasti reactie se petrece pe contul energiei nucleulut intreg, Problema de bazd: fortele care leagi nucleonii, Exists cAtova sute de specii nucleare stabile. Ce forte provoaci aceasté stabilitate? fn toatis fizica pnd acum s-au intdinit (I) fortele gravitationate g (it) fortele electromagnetice. La scara atomict (i) sunt negiijabil de mici. De exemplu, la atomul de Hidro- en, © atractic gravitational intre proton gi electron, dar foarte mic Aceste fore sunt importante cand existé cel putin o mas& mare. ‘Tot restul la scara atomici provine din fortele electromagnetice. ‘Toate celelalte energii Ta scara atomict (afar de energile cinetice) sunt de naturé electromagnetic’. De exemplu, forfele electromagnetice, energia cineticl gi cinematica respec- tiv duc la legitura a doi atomi in molecula de Hidrogen, deci fortele chimice$. Titoica, Lectii de teoria nucleului atomic 4 (valenta), in ullimé instanta gi fortele biclogice, sunt de origine electromag. netic, Dar forfele electromagnetice nu pot explica stabilitatea nucleului. Si um ca exemplu deuteronul: neutronul nu are sarcini electric deci nu-i vorba de forte electrostatice. intre cele dou momente magnetice (ale neutromului si protonului) actioneszi forte electromagnetice dar foarte miei, Daci am caleula doar eu forte gravitationale, am ajunge la concluzia ci orbita cea mai stabil, are raza de ordinul distantelor dintre dou galaxii! Ori, energia de legituri a deuteronului este mare (2,2 MeV). Concluzia este ck avem do a face cu noi forte — le vom zice chiar forte nucleare. {in fizica particulelor elementare li se spune interactii tari. Ele reprezinta cova nou fat de fortele gravitationale cele electromagnetice. Doar fizica nuclear ne di informatii despre ele. Cam cum ar arta? Inck nu avemn un réspuns dofinitiv, adick o lege de interactie exact intre dot nucleoni. Dar chiar fir o cunoagtere precisi, se pot trage concluzii importante pe baza ‘unor proprietiti semicantitative, Asfel, putem spune cl: ~ sunt mult mai puternice decat cele electromagnetice: pentru caztil cel 1ai simplu: 2,2 MeV, in timp ce pentru caznl analog din fizica atomick: 13,5 eV — deci fortele nucleare sunt de peste 10° ori mai mart; = scad cu distanta mult mai inte decit cele electromagnetice (deci mai repede ca 1/r2). Asta se vede de la cea mai simpli moleculd care se poate / studia, Ha: cei doi protoni se afl la o distant mai mick de 1A si totusi se simte doar forta electromagnetick de repulsie. Vom vedea oi forta nuclear seade la zoro la distante de eca 10-1? em; = ordinul lor de mirime; despre asta ne putem face o idee calculand cenergii. Si Iudm un nucleu complex gi si-i misurdim masa: Mf, Dac nucleul ‘este in repaus, energia sa se reduce la ‘energia de repaus’ a nucleului: Mc? Dar nucleul e compus din Z protoni si A — Z neutroni, deci: Md = ZMy@+(A~ Z)Myc! — Brees de unde extragem energia de legitura Bieg (energia ce trebuie dat nucleului pentru al ‘rupe’ in protoni gi neutroni). Reaultii M = 2My+(A~2)Mq ~ "a sau, in unitéti de masts (M = 1, 007807 + 1,00898(A - z) — “i, Dacd alegem partea introagi: ( M = As 0,00T802 +-0,00808(4 ~ 2) - 2st. $. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 5 Deci, masa unui nucleu, exprimatd la seara obigmuitd de mast, este format ‘din numérul de mast A plus 0 corectie foarte mic. Acest Iucrn il arats a cexperionta. Corectia e de obicei de ordinul a 10-2 tmnitati atomice de mast, deci gi energia de legituri trebuie si fie de acest ordin: M = A-+-0,008084 ~0,001002 ~ Fee, Dac neglijiim termenul care contine pe Z, obtinem ci i ine pe Z, ol c& energia de logituris este numarul de mas A inmulfit cu 0 mic& fractiune: — Bes et ~ 0, 00808, ‘Trocdnd In unititi de energie, obtinem o energie de legiturd pe nucleon, Frog “el = 8-9 MeV. Ori, energia cu care este legat un electron in atom este maxim eétiva zeci e¥. incidental al rage 0 conc itarant doc tachi wl nucleon in nucleu, eX presupunem cit ¢ jumitate energie cinetic& gi jumatate energie potentialé. Rezultd eX energia cineticd a unui nucleon in mucleu este de ordinul MeV-ilor (maxim 10 MeV). Este deci foarte mick comparativ cu energia de repaus a nucleonului (~ 1000 MeV). Rezultk eX putem aplica mecanica cuantic& nerelativist\ la migcarea nucleonilor in nucleu. in acest aa aver simplificiri esentiale, spre deoscbire de fizica energiilor mari, unde energile cinetice sunt cel putin de acelagi ordin de mirime cu energiile de repaus. Noi nu vom tine cont de cotecti relativiste. Nu vom faco ncest Iucru dest 1a foton, unde vor lucra cu ecuatile hui Maxwell (relativist invariante), La el, In radioactivitatea beta, vom Iucra relativist pentru electron gi neutzino (care avénd mask de repaus zero e relativist la orice energie).$. Titeica, Lectii de teoria nucleulul atomic 6 2 SISTEMUL COMPUS DIN DOI NUCLEONI Pentru a obtine alte informatii asupra fortelor nucleare vom studia interactia a doi nucleoni. Se pot imagina treisisteme: n-p, p-p, n-n. Ultimul sistem nu poate fi studiat experimental in mod direct, Nu existé niciun nucle stabil compus din dot neutroni gi nici nu se poate bombarda cu un neutron tun alt neutron céci nu avem Ia dispozitie o finté de neutroni liberi (avem doar neutroni legafi in nuclee). Asupra interactiei n-n nu se pot trage decd ‘concluaii indirecte, ~ Sistemul p-p poate fi studiat experimental in mod direct. Nucleul *He ‘nu existi (stabil), deci stare legat p-p mu exist. Putem studia doar cioenirile pp. Avem fascicule de protoni chiar la energii foarte mati, ginte de protoni aproape liberi de asemenea (avem protoni legati in molecule — o legiturt foarte slabi, de care tinem cont doar cfnd energia protonului bombardant ¢ de ordinul cétorva eV, ca si energia legiturii chimice). Le céteva sute de eV putem deja negiija energia de legiturt chimici. Teoria acestui proces destul de complicati, eéci se suprapun forjele nucleare cu cele electrostatice de repulsie, care au 0 raai de actiune foarte mare gi ca atare au o influent’ ‘mare in experimente. Seliderea efectelor lor e mai complicaté. Sistemul n-p: aici exists go stare legatt cunoscutit: douteriul. Putem deasemenea studia §i ciocniri n-p: neutronul ca proiectil si protonii liberi (ogati chimic, cel mult) ca tint 2.1 Sistemul de doud particule: cazul clasic, nerelativist Consideriim doui particule de mase m; gi ms, care interactioneavl. Dac sistemul nu este deranjat din afard, centrul lui de greutate se migel rectiiniy si uniform (reaulti din principiul actiunii gt reactiunil). Intr-adevir, din oA =-f, or mG = Fn = —Fion mage ae aA eh mga t™ Ga 9 do undo, integrand de doug ori, obtinem, dupi prima integrare: a dy a 1S = B nan mst B, Aci Best impute! total al sistemulu,o mitime constant fn timp. Intagrénd inch oath . i maf + aia = Pt+C sau §. Tijeica, Lectit de teorie nucloulul atomic z mit sf ae p a maf mate _ t+ — Om Pit Fe, mma mytimg’ * imbima deci centrul de greutate se migcd rectiliniu gi uniform, cu viteza V, legat de impulsul total prin relagia: P = (m; +ma)V, unde P este impulsul centrului de greutate in care se presupune concentrat& tout masa sistemului. Si intro- dducem acum vectorul de poritie relativa al color dou particule, # = #, — Fe (Gg. 21). 2 % r i 4 oO 7 Figura 24 eusfa migci relative se deduce gor re oh et a? a? a2 ~ im Gaeta) deci o ecuatie de tipul migc&rii unei singure particule: ae An, se numegte masa redusi a sistemului, Se vede c& am descompus migcarea sis- temului in dowd: migcarea centrului de greutate si migearea relativa a unei par- ticule fag de cealaltd, ultima find supust unei logi obiguuite de migeare, a unei particule de mask egal cu masa redus’. in cazul special my > ma, rezult& us ma, Accasta este situatia la atomul de hidrogen. Studiind migearea clec- tronului fay de proton, lucriim ca gi cum masa e numai a electronului, iat protonul este in repaus (de fapt nu e el, ei centrul de greutate, care se afd foarte aproape de el). Un alt caz interesant este cfnd my mg =m care conduce la p= m/2. in concluzie, pentru un sistem de doud particule, izolat, este suficient si studiem (clasic) doar migearea relativ’, pe care o putem mumi migearea fag’ de centrul de greutate (are loc intr-un sistem de refering logat solidar cu ceutrul de greutate, deci in care acesta este fix). Energia sistemului este g a2 | mau my Tay,§. Titeica, Lectit de teoria nucloului atomic : : 8 unde ultimul termen reprezint energia potential&. Si fncerciim acum s exprimam totul in functie de migearea centrului de sreutate gi migearea relativi, Definim viteza centrului de greutate gi, respectiv, « particule 2 fat de particula 1: math + mata m+ ma tama, Vat — ae =0-— aw haVt o, OO Tae mg mom @O V4 em ‘Ultimii doi termeni care se scad (aduni) din 7 repreaint& vitezele celor doud particule in sistemul centrutui de mast (s.c.m.). Avem: m5 2 dav2+ moe nm ms isp Remita energia totali (U mu se schimba cici depinde doar de pozitia relativ’, a celor douk particule): Ba mt mayay bit, ‘Termendl ‘energie cinetics’ din aceasti expresie se poate interpreta ca suma cnerpeicinetice a centrului de greutate in care ¢ presupusé concentra toati rasa siatemului gl a energie cinetice a unei singure particule de mas co se miged cu viteza egalk cu viteza relativi a celor douk particule. Migcarea crutrului de greutate nu constituie o problems. intotdeauna vom studia pro- blema migedrii in s.cm. (unde centrul de greutate ¢ in repaus: V = 0), deci vom studia doar migcarea relativi, apoi putem trece Ia orice alt sistem dorim. Partes din energia cineticX corepunstoare contrului de mask este o constant. Pentru a studia migcarea relatvk folosim pentru ecuatile de migeare: po? 2 Avem dou tipuri de migcéri esential diferite, Facem ipoteza simplificatoare ‘energia potentialk depinde doar de (7: U(r). SX no amintim de relatia dintre cenergia potential& gi fortd: in acest ca, forta este, centrald gi mirimen ei este F = —2. Forta este importantis din punct de vedere fizic, ea se misoari, direct; U este o mbirime auxiliart, de fapt se deduce din relatia de mai sus, er WGA B +U. §. Titelca, Lectit de teoria nucleull atomic 9 ‘dati co am determinat forta, deci este definith doar pénk la 0 constant adit abitcars. Prin convefise a meteu U(r) =O cand + devine ii ‘Aga se face de exemplu gi in electrostatic unde legea de fort este legea Tui Coulomb: energia potential se definoste ca 124. const., iar constanta se alege zero. Facem si noi conventia U(oo) = 0. se: 2a ment enorsin potential functio do distant am aven cova ca tn 2.2. bins Figura 2.2 Sind fortele sunt atractive, din punctul nostru de vedere, iuseatnnis F negativ: forta exercitatit de particula 1 asupra particule’ 2 (alog aceasta directie pe ax — veri figura 2.3) este atractivl dack e de sens invers directici Pe care am precizat-o, In acest caz, reaultK c& U trebuie si fie crescitoare cu r, deci va trebui si avem un potential negatin; invers, in cazul repulsici, va trebui s& ave un potential poritiv (fig. 2.3). repulsie Figura 2.3$. Tieica, Lectii do teoria mucteului atomic ~ 10 Ne vom situa acum in cazul atractiv; acesta ne intereseani clic dost atunci particulele pot constitui un sistem stabil, U va fi negativ, deci in s.c.m. coi doi termeni care compun energia (termenul cinetic si cel potential) au semne diferite si ca urmare E poato fi si negativ gi pozitiv. ‘Studiem intai cazul Egy, <0 — coz stiirit legate a sistemului, in acest cas, particulele trebuie s& constituie mereu un sistem stabil: find ‘legate’, ele ‘nu se mai pot depirta la infinit. intr-adevir, s& presupunem c& sar putea indepata la infinit. Atunei, crescind pe r, U0 si energia se reduce In cca cinetic’, dar cuin intreaga energie este constants si e presupusti negativi, ‘ajungem la o absurditate: energia cineticd nu poate fi negativi. Nu se poste doci ca r si ajungi la infinit. Gtafic (fig. 24): particula nu se poate afla, de exemplu, in zona de razé mai mare ca ro, cfci acolo energia potentialt ‘este algebric mai mick decat energia totalé. In cursul migcirii lor relative particulele nu se pot depirta decit cel mult la distanga ro (sistem legat, sau stare legati a sistemului. Figura 24 Pentru energii positive in s.c.m., pentru roo, aver Een, = Exin > 0 ceea ce e posibil. Zicem ei avem o ciocnire intre cele douik particule: inti par- ticulele sunt infinit de depirtate, se apropie, interactioneaz’, apoi se indeptr- teaui jar la infinit, in concluzie, avem douk tipuri de stiri: He, <0: stiri legate; Bem, > 0: ciocniri, Trebuie lucrat sistematic cu ambele tipuri de stiri. i revenim la cazul interactieielectrostatice a douit particule: electromul si protonul din atomul de Hidrogen (atracti¢). Stim cf exist. stiti cu energie nogativi. (spectrul discret: B = —c/n? — in mecanica clasicd ele corespund ‘igcitit eliptice) si stiri cu energie pozitivé (continuumul — corespunzéing ‘asic migoirii hiperbolice). Carl energiei zero este migcarea parabolicd. $. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic etl Dac avom repulsie, U > 0, remult Bem, > 0 mereu, deci nu poate cexista stare legatd. La cioenirea a dows particule inctreate la fel ¢ posibild doar migearea hiperbolic&. Si studiem acum o cisentre in s.cm. (care ¢ fix). Ecuatia de migcare este: wf =F. Presupunem momentul initial cénd re foarte mare, deci Ue foarte mick. Punctul de mast y are o vitez& initialé @, iar enorgia. so cinetid este egal cu energia total. Energia cineticd nu rimane constant, ci doar cea totali. Viteza nu va mai fi constant, nici ca mirime, nici ca directe. ‘Vorn avea 0 migcare care depinde de natura forjelor. \ $ \ meet he ve x \ : i Figura 25 Dupa interactie, la r mare, migcarea va fi iar analoagitcelei libere, cu Vite constants (care va trebui si fie acocagi, ca mirime, cu cea initiall, datoriti conservirit energiei totale) — fig. 2.5. Acost tip de ciocniri sunt numite elastice: energia cinetici inainte gi dup& ciocnire e acecayj. Ciocnirile ‘nelastice mu se pot petrece intre puncte materiale, ci doar intre sisteme mai complicate (cu o energie intern ce se poate modi- fica, modificind st energia cineticd initiala). in urma ciocnirii, particula a fost deviatat cu unghiul 6 (fig. 29 E peta si lucrim eu impulsuri cel inital este f= jd, cel final este = [as ge —+} igure 2.6$. Titeica, Lectii de teoria nucleului atornic 2 18 Aceasta 6 situatia in s.c.m. Exporientele de cloénite se fac in sistemml faboratorulul (6), unde una din partite ¢ in repaus (sau practic in repats) inainte de ciocnire, iar cealalt& se apropie de ea, venind de la infinit. Von. considera ci particula in repans e cca cu nr. 1 (tinta) iar particula 2 este Projecilul. Faptul ci fxm tinta intro ponitie bine precizat eo aproximatie, clei chiar aproape de 0° Kelvin va exista migeare de agitatie termict. In al, Sentral de greutate nu e in repaus, ci se miged riguros rectlinin si uniform, ‘Treceren do la s.c.m. las. se face ugorstiind ef viteza absolutd (in 1) se compune din viteza relativ gi cea a centrului de grentato (de ‘transport’: Fad = tht + Tm. = tha + Hranap(= V). Deci, in s.c.m., la toate impulsurile va trobui si adéugiim masa particulei inmulgité cu viteza centrului de groutate. Diagrama impulsurilor in sl. va fi cea rezultatii dupi aceasti operatie. Spre exemplu, impulsul proiectilului fnainte gi dupa ciocnire va fi (Ba. 2.7): Figura 2.9 Acumn trebuio gisit V7 astfel incét impulsul jintei fnainte de ciocnire si fie zero (tinta in repaus). Deci, mV? =f sau V = /m:. Remalt # ®, Vv : my ‘Cum jh imi este dat inainte de experienti afldm de aici mirimea necunoscuta BFm Bat f in s.c.m., ciocnirea const& fn rotirea lui p: 7° se giisegte ugor dup aceca. Mirimile impulsurilor in s.c.m, nu se schimb, ei doar orientarea lor. Virful ui fice va gisi, in s.cm., peosfer’. ins. dela p’ la #5 se trece prin adunarea lui jig — dct o translatie a intregit figuri cu acest vector. 7°) va avea varful tot pe o sferiy situatia in 6.1. va fi cea din fig. 2.10, Cereul (sfera) va trece obligatoriu prin varful lui gy e&ci posibilitate este ca ciocnirea sii nu aiba loc! Unghiul de deviere din s.1. va fi, evident, diferit de cel din s.c.m. Figura 28 Sunt ugor de desenat gi impulsurile tintei, cit plectim de Ia faptul ed in s.c.m, impulsul total este nul (fg, ‘masa respectivi inmultit&. eu Tari, pentru a trove in sl, adun peste tot! (fg. 2.9).§. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 4 Si privim figura din 6. in diverse cazuri ale valorli = t¥;5- In fig. 2.10 ii centr {a mijlocul lui fam desenat cazul end my <_m; (end mi = ma, centrul este i #1). Observim cf in 8. proiectilul se poate si intoarce: originea vectorului ‘impuls ¢ in interiorul cercului. Cazul my > my (proiectil mai greu ca finta) este aritat in fig. 2.11. Figura 2.11 ‘Acum niciodat& #15 nu se poate intoaree. Dac proiectilul este foarte sgreu, suford 0 deviere foarte mic& (cazul desenat punctat). Exemplu pentru ‘acest caz ar fi ciocnirile particulelor a eu electronii (ca finte). in acest caz, pparticula a ¢ practic nedeviati — in camera Wilson se observa traiectorii practic drepte. Din cdnd in cand se observi i cioeniri cu nucleele, prin deviati puternice — din studiul c&rora Rutherford a dedus modelul binecunoseut de atom, $ Tieica, Lectii de teoria nucleului atomic os Un caz interesant © cel al maselor egale — esté aproximativ cazul 9 nucleoni. Centrul sferei ¢ exact la jumitatea lui J. Unghiul de deviere in sl. © exact jumitate din cel de deviere in scm. (ig. 2.12). Diagramna vectorialé e un dreptunghi, deci reculul tintei are loc exact la 90° fat de mpulsul particulei-proiccti. Aceasta e situatia la ciocnirea n-p: proton fi observim, neutronii nu, cu toate acestea gtim exact unde sunt. 2.2 Sistemul de dou particule: cazul cuantic : Sk transpunem acum la mecanica cuantici. Vom intélni o situatic asemiinitoare celel clasice, anume ¢ se poate separa migcarea centrului de sgroutate de cea relativis, Baza matematick este ecuatia lui Schrédinger: ay iInGe aay. Pentru migearea a dou particule, H este operatorul energie totale a sistemu- lui: H = ~ A, ~ Ag + U. Remulté cf, in general, functia de undi se serie U(t, 71,72). Mai sus am scris ecuatia temporalé generali, Vom studia {ns starile stafionare ce corespund unei energi fe. Vom alege anume accle soluti in care se separdi factorul temporal: VAL) = YA). Probabilititile (||? = |p?) nu mai depind de timp: este o stare stationar a clroi functie de undi satisface ecuatia Schrédinger atemporali Hy = By. Modul in care am folosit pe , in factorul temporal implick serierea oper- atorilor de impuls in conventia obiguuiti: 7 = ~iR 2 (ee poate lucra gi cu conventia opust). Pacem schimbarea de variable pe care am folosit-o gj in mecanica clasick: introducem trei coordonate ale centrului de greutate (A) gi ‘rei coordonate relative (7): fin Mdina ) Fah -A my + mg ae Ob mdz trad, Wea. OX mtg Pt Gy ede) +—~ imi ae 8)" (atta Be)$. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 16 de unde vedem i: ay si, mai departe: By ( m2 2)'ye B= (wera oe 2 Siiececee: za m ome a “(GBs xt my tim DXB * Be] e my)? nage a age - (ete) 8x2 + nm OXOe * Bet) * Reali we we ewe fa (t+ 2) Z|» [ amet tae 7 (ai) te., de unde deducem in final: we we a — Edy t U. Hem Fray ON 9g oe Deci, in ecuatia Schrodinger apar: energia cinetici a centrului de greutate in care s-a concentrat toat& masa sistemului si energia cinetick aunel particule fictive de mast. Ecuatia Hy = Ey se integreazii ugor, separand variabilele aga: « VRAD =xHel, : Boag a)- FxlB a ol) + UMA = BrlA OCA. ‘impartind ca yy avem: Liat | LF ares ue] em deel doi torment, care depind de variabile diferte, iar suma lor este coos ier arte trebuie si fie constant, variabilele find independente (ag putea tine una constanta si si 0 variex doar pe cealalt&). Deci, energia total E se va serie: §. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic v7 ve For 00 = Ba UPA. Se recunoaste ug descompunorea dupa cele dud niger (acentruful de mask si rlativa), ca gf in mecanien clic, Prima ecuate are ca soluti unda plan, sau suprapuneri de unde plane: x(A) = ltl. oh PA Noi vomn lucra mai departe doar cu ecuatia migcArii relative (studiem migcarea fn s.c.m., apoi trecem la sl. ca gien cazul clasic). a ~ FAC + UM = Bel), ‘unde am notat cu # onergia migeaii relative. Distingom dow clase de miged: ~ Potential atractiv: presupunem ck potentialul depinde doar de Jungimea razei vectoare (deocamdatii doar, mai térzin vom corecta aceastis ipoters). Potentialul va fi negativ, gi putem alege U(oo) = 0. fn mocanica clasicd aveam dou tipuri de misctri, Pentru E <0, stiri legate; si aici avem aceeagi situatie. Pentru £ > 0, avem fenomenul de ciocnire: posibilitatea ca, Particula, venind de la infuit, si fe influenfaté de potential, iar apoi si se indepiirteze iar la infinit Deosebirea eventialA introdusi de mecanica cuanticd: energia stiilor legate nu poate varia continuu, ci existé doar o serie de nivele posbile, la valori discontinui ale energiel. Pentru £ > 0, energia poate varia continu, ~ Potential repulsiv: U > 0, nu pot exista stiri legate. ‘Cum cel putin sistermul p-n poate forma unul stabil (deuteronnl), rezulti A fortele nucleare sunt atractive. Prosupunem forte centrale, U(r); ectatia Schrédingor se poate separa, act utilizim coordonatele polare: PF) = F0Y¥in (0,9). Factorul unghiular e acelasi,oricare ar fi cémpul central (chiar si atunci céind nu exist cmp!) este cunoscuta functie sferick: I,m sunt intregi, si cind |e dat, m vari agi intregi de la —I Ja +1: sunt numerele cuantice azimutal 5i respectiv, magnetic. Substituind pe y, obtinem urmitoarca ecuatie pentru igearoa ‘radial : -e¢ U(r) Flr) = EF(r).$. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 18 ‘Termenul dependent de {este datorat forgelor centrifuge, Momentul cinetic total este J=11(1-+1), iar proiectia sa pe Oz este mh. Dack reseriem ecuatia: mas 2af) | +t) (r)f = E, -E(Gi+24) +2 yu = BF, observiim ci acest termen in I este analogul unet energdi potentiale a fortelor centrifuge; el este mereu pozitiv, repulsiv. Starile cu J mare vor suferlo res- pingore mare, datorati fortelor centrifuge. Stirile eu J mic vor fi cele mai strdns legate. : ‘Nuimdirul cuantic m nu intervine aici: nivelele de energie sunt indepen- dente de el, degenerate: avem (21+1) nivele confundate, corespunzénd celor (21+) orientiti postbile alo momentulut cit spatiu. Lucrim ined cu un U(s) necunoscut (al forfelor nucleare). Putem ined simplifica ecuatia: w (as, 2af) , P+y) wou (ae tear) + ogo (rf) +UMrA) = E(rf) Cum (regula lui Leibnitz) $3 (rf) = rf-+24£, ficand schimbarea de funeio necunoscuté u = rf, objinem: wea art Observatie: u trebuie si se anuleze pentru r = 0, ciici f nu poate deveni infinita in origine (nu e permis pentru functia w a ecuafiei Schrédinger): u(0) = 0. La distante foarte mari de. ine (particule foarte ' indepiirtate), T 00, trebuie si avem U(r) > 0. Energia potential a fortelor centrifuge dispare de asemenea. Rezult&: 7 U(l+1) i. EMD, Suu eu e © ecuatio liniar& cu coeficienfi constanti care se poate integra foarte ugor. Anume: — Dack B > 0, avem $4 + a?u = 0, cu solutiile liniar indoy sinar, cosar. Nu ne trebuie solugia general (care ¢ 0 combinatie arbitrard a acestora), ei doar una anumiti care se anuleaza lar = 0. = Dacii E < 0, scrim eouatia: £4 — tu =0, cu cele doui solut independente e*, Solutia generalé ¢ 0 combinajie liniard a lor: Cye™" + Gre*, Din now ne trebuie nu solutia generalé, ci una particulari, care se anuleazil fn r = 0, deci, fizic, nu pot acrepta soluille co crese la infinit, eck +e ° au le pot norma, deci aleg C2 = 0. Doar’pentru energiile pentru care C2 = 0; fam stiri realizabile fizic. $. Titeica, Lectit de teoria nueloulul atomic 19 Resumand, doar pentru valorile pentru care: (i) u(0) = 0; (i) u scade cand r ereste la infinit, am stiri fzice reale. Acestea sunt stitile discrete, cuantice, ale sistemuluilegat, gi ele nu sunt permise deeat pentru F< 0. Pentru £ > 0 nu exist restritii pentru valorile energie. Noi vom studia atat energiile negative (vom gisl spectrul strilor legate); cit si siile de energie poaitivis (ce corespund ciocnirilor). Daci am cumoagte fortole nucleare (potentialul U(r)) am putea trece imediat la studiul statilor legate. Dar mu le cunoagtem ine’, deci vom studia simultan ambelo tipuri de stiri, gl vom vedea co ipoteze trebuie si facem despre U(r) pentru a verifica experienta. 2.3. Teoria generala a ciocnirilor elastice Prin ciocniri elastioo se inteleg acel gen de interacti in care particulele ‘i modified, eventual, doar energia cinetici (sau impulsul). Bineingeles energia totali i impulsul total se conserva. Lucrim in s.c.m., pornind de la ccuatia Schrédinger : Fadl) + UNA = Bol. deca este asemiiniitoare cu cea din mecanica clasic&. Céind particulele sunt foarte depirtate, U(r) = 0, deci avem, practic, o migeare liberi. La distante mici, nu mai avem acest Iucru, fiecare particulé in parte mu se mai miged ‘ectiliniu gi uniform. Ecuatia valabilé la distante mari va fi: 2 ~ Bp Avl = Bel) Mai stim ed trebule si riméni mirginité pentru a coreepunde unor soluit cu Semnificatio fie; de asemenca eX pentru > 0 studiem eioeniile, iar pentru <0 particulele au se mat pot depitta la distante foarte mari. Putem reserie ecuatia agus 49+ (HF) p= Apt iy=0, cunt care ar fi valabilé pesto tot dack mu ar existe forke. Semuiicatia i # este simpli: B= 5; = 2, si cum Ia distanfe mari F este doar energie Cincticd, i este evident leat de impuls, de lungimea de und de Broglie: cea © Bap ~ Ba Studiem solutiile acastei ecuagii. Un tip de solutii posibile sunt undele plane: pa Adlertoren),$. Titeice, Lectii de teoria nucleului atomic 20 unde A este o amplitudine arbitrar’. Substituind in ecuatie gAsim (+P +7)+0 =0 Deci, «,,7 sunt componentele unui vector de lungime ky = clbnttyutheed bt este o und’ plant cu hungimen de und egali cu lungimea de undis de Broglie i care se propagi in directia lui f. Directia de propagare este chiar directia de migcare a planelor de faz constant’, Ecuatia unui asemenea plan este: hi E. Esto posibili mereu suprapunerea de unde plane, vectoruli f (observm 8 pot varia ky, ky, ks, eu condit deci cu o lungime fix), dar cu directii de propagare diferite. ‘Alt tip de soluti foarte importante pentru noi sunt undele sferice. Dack separim variabiele in coordonate polare, y = f(r)¥ig(9,¥), avem, pentru functia u = rf, urmitonrea eounie la distange mark: $f +H?u = 0. Am scris Aaja solutiile sin kr gi cos kr, dar pot si scriu gi cu 8; in(0.2), Vin (.0)- Eeuatia fiind liniari, am gi suprapuneri de asemena solutii, cu coeficienti ar- bitrari: TankinGeh ¢= — TAabin Oe). Prin combinatiiliniare de Yims 8e poate reprezenta orice functie de 0, p. Deci, 1a distante mari, am solutii valabile de forma (adéugiimn gi factorul temporal, ca si vedem propagarea): 1 = A(,¢) eH = A0,0) S. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic at ou = A109) et = AO.) Suprafotele de faz constant sunt, in cazul I, sfére a ciror raz cregte cu ‘timpul: erie 9 kr= & +const., lara al, mu tat une sto kr = Ee + cont, dar r scade cénd creste timpul: unda so contract, venind dinspre infinit ‘spre centru. in concluzie, avem: unde sferice, dar: (1) divergente, in sensul optic al cuvantului, nu matematic (se ‘dilata’ de la centru spre infinit), si (II) convergente. Desigur, totul depinde de conventia asupra lui yi”. ga =D aVin(O0)5 doe Ln Ven(01) Amplitudinea acestor unde scade ca 1/r, iar intensitatea (proportional cut patratul amplitudinii) scade invers proportional cu r? (lege cunoscuta din optic, fotometrie). Este la fel gi la undele de Broglie, substratul matematic find acelagi. Ce ne trebuie pentru a studia o ciocnire? Clasic, in s.l., unde se face experienta: se trimite un fascicul de particule cu impuls bine determinat (veo tor de propagare bine determinat), care la distant4 mare de tint& se migck rectiliniu gi uniform. Cuantic: in loc de raze, traiectorii, avem unde. Avem initial unde plane incidente, care se apropie de centru, apoi, dupa proces, la distante mari, vom gisi unde sfetice divergente (fig. 2.13). Figura 2.13S. Titeica, Lectii de teoria nucleulu atomic 2 Deci, pentru a trata o problemi de ciocnire, ckstim solutit ale ecuatiet Schr®- dinger corespunsénd unel energii B= $247, care la distante mari de contru r= trebuie si se comporte age: pre + A(0,9): Prin as infelogem “asimptotic egal”; solutia se compune dintr-o und plan incidenté gi o undi sferick divergent. Vectorul k are lungimes |k| = k. Matematic deci, problema se pune aga: si se giseasc 0 solutie a ecuali Schrédinger scrise mai sus, care la distante mari si fie suprapunerea celor douk unde: unda plant incident care reprezintfasciculul de proieetile, plus o undit sferick divergent& care arati modul cum se imprigtie particulele dup iocnire. Se poate ariita ci pentru flocare direetie & (ke dat) se poate giisi o solu ce satisface conditia pus mai sus. Rezultatele fizce. Dack am gisit acea solujje matematict la oe rezultat fizic am ajuns? Obtinem secfiunea de cicenire pentru procesul de ciocnire clastic dat, Este o mirime cu semnificate fick simpli, care se determing att, experimental, eit gi teoretic, de unde se pot trage concluzii asupra ipotezclor pe care le facem asupra lui U(r), dack este necunoseut. Definirea sectiunii de cioenire: mu este 0 probebilitate! (confuzie froc- ‘yent8). Aceasta se vede gi din dimensiunea ei, care este coa a nei suprafete, in fisica nuclear s-a adoptat ca unitate pentru ea barnul: 1 barn = 10-% em?. Definite: si studiem particulele imprigtiate dup ciocnire fntr-un anu- rit unghi solid (Gg, 2.14): inainte de ciocnire, ele au provenit din unda plan, siou format un fascicul paralel, care dupi cioenire a devenit divergent, Figura 2.14 Seojiunea diferentialé pentru ciocnirea cu deviere in unghiul solid a este suprafaja do din unda pland prin care au trecut inainte de ciocnire acele particule care sunt regdsite, dupd cicenire, én unghiul solid 49 (sau: care au S Titeica, Lect de teoria nucleului atomic vor p72 dupd cioenire asimptotele cupringe in unghiul solid 420, y)). Evident e& da-~4 aN. Fizic, ne intereseaz’ sectiunea eficace diferentiald: $%., Experimental, ae miisoar’ prin motode de absorbtie, transmisie, ete. Dar teoretic? Ea depinde nu numai de deschiderea unghiului solid, ci si de orientarea axei lui. De fapt, avem urnmitorul rezultat (pe care il vom demonstra): = AGoF, deci, odat& gisit& solutia problemel matematice, ¢ gist gi solutia problemel fizice. O prim’ verificare: intr-adevér, A are dimensiunea unel lungimi (primul termen din y, e, neavand dimensiune), ‘Am dat mai sus definitia soctiunileficace tn eazul clasic; ea implici nofiunea de traiectorie a particulelor, in mecanica cuantied nu putem ins defini traiectorit datorit& relatillor de nedeterminare, Lucrém cu funcjii de und, deci eu probabilititi. Sectiunea de ciocnire este legatt de probabilita ‘Vom pleea de la interprotarea statistic8 a functiel de und’. ‘euagia Schrédinger temporal: iar cea complex conjugatii: cu p= yer kt, Stim cit |y[dv, dac y e normati, este probabilitatea ca particule si se gliseascd in clementul de volum dv. Ori, [y|? = |p|? gi este chiar densi- tatea de probabilitate. Pentru densitatea de probabilitate exist 0 ecuatie de continnitate anuloagi cele din electrodinamic& pentru densitatea de sarcind. Apare si o densitate de curent de probabilitate. Din cole doux ecuafii complex: conjugate obginem: we FW av-v Ae"), Dye aa Ap-vAv')=0, a tag VE VP TH) <0S. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic oy Ecuatia exprimi, ca gi in électrodinamica (unde inseamn& conservarea sarcinti totale — sub formé diferential&) conservarea probabilititii totale. Notdm den- sitatea de probabilitate p = 9" = y"y, si densitatea de curent de probabi- litate prin j= P(W" Vb vv ¥'). Co reprezintk 7: inmnultind mirimea sa intr-un punct cu un element de suprafat& do din acel punct obtinem probabili- tatea ca particula si treaci in unitatea de timp prin acel element de suprafata. Observism cé nici j nu depinde de timp: este o densitate de curent stationari: i= Li ve-vve. s aa? VP eve). Si ciutm pe 7 pentru ecuatia Schrédinger care ne intereseaat, Folosim asimptotic dooarece nu ne intereseant densitatea decét la distange mari de origine. Caleulim separat pentru nda incidenta gi pentru cea sferics. Pentru situatia dinainte de ciocnite, y este nda plang. Aven Ve = (ikasihy thee, deci: z Peace cos = 39 (iR) = TE. Observam ci densitatea de probabilitate in unda incidenta este p = 1; noi am ‘ales aceasti’ normare (in principit, avind ecuatie omogeni, pot pune mereu ‘un factor constant la solutie). Semnificatia lui jincident: Tk = 7, E =o: este chiar viteza relativa a celor douil particule. Facem acum acelagi lucru pentru unda sferick difuzata. Aceast& functie scrisi in coordonate polare, gi avem: r= 27+ y+ 24, cos8 = 2, tgp = ¥ 1 Oey ___rsindsing _, dp __ sing cost gp Ox 37 FT sin™ cost y* Or rsind (atengie, pentru unghiul polar am folosit tot notatia pl). Detivata funcfiei yin raport cu 2 scade cu distanta ca 4, deci, tinind cont gi de # deta e!*/r, avem cova care la distanfe mari se comport ca 4, deci cénd roo devine zero, La fel se comport derivatele Ini dupa y,z, deci este ca gl eum y arf o constant, La fel, aver — sin 992 = —3.£, deci 92 = 22542, jar la distante mati se mai adang& un 2 gi putem neglija si derivatele lui @. fn concluzie, Ia distant mari derivatele Tui @ gig nu contenzH. De asemenee, tolitermeni cur ln numitor nu-i vom piistra, Spre exemplu: 1} = —4 = -*22gue = — stewie (1), zu pistrim, Urménd aceast cale, singuril termeni pe care-i vom pistra sunt cei care au la exponent derivate in report cu 2,1, 2 astfel Incat, ln distange oA fom (522) $. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 195 care acum nu mai tinde la zero cind r —+ 00, ec, de exemplu, 2 = sinBeos.p, Am objinut do fapt vectorul verso al ui F, care cénd r+ co nu tinde Ia zero (cote cel mult unitatea). Deci Xr att dan De unde rezulté densitatea curentului de probabilitate pentru particulele di- fuzate: a lar were caro se vede ci este un vector indreptat in directa razel vectoare (in perfects ‘analogie cu cazul clas), mrimea lui find: Feitoat = = AKIAP _ JAP atont = Te SU ‘arlgi, analog intensitatiiclasice, marimea sa scade ca 1/r?; v este viteza dupit cioenire (egal cu cen initial, cXict so conservt energia cinetick). Numirul de particule co traverseazit inainte de ciocnire aria de oste ode. Acelagi mumiit trebuie regisit in unghiul solid df (a se vedea figura de mai sus, 2.14). Ne alegem o distant foarte mate r (indiferent care, dar sh fe foarte mare!) gi calculdim céte particule tree prin sectiunea respectiva, ds = r2dn: v4 2a0, Din egalarea celor dow numere de particule, obtinem: do =|A*an. Se vede ci do depinde de miirimea unghiului solid si de directia pe care 0 consider. Aceasta este formula fundamental care leagi solufiile matematice ale ecuatiei Schrédinger pentru ciocnire de informatie fzice alti problemi matematic este cum gdsim solufiile de tipul cerut? Studiem aceasti problema fn cémp central, U(r): © Av+Upany airy oe APH Ue By, cu bac AS Orice problems de migcare in cmp central se separti in coordonate po- lare, soluti find produsul dintre o functie f(r) gi functia sferie§ de un ordin oarecare. Simplificdim putin problema, alegind sistemul de axe astfel inet particula incident si vink in directia ax z ‘Unda plant incidents devine e!** = el6r=%8, deci nu mai confine ungbiil ¢ Unghiul nu poate si aparit nici in unda difuaat& pentru motival fizie c& ‘momentul cinetic se conservit (component cu component) in migcarea inS. Titeica, Lectii de teoria nucleulul atomic 6 cmp central. Dar, momentul cinetic dup& directia Oz are operatorul itz. inainte de ciocnire, aplicind functiei de undi acest operator, reztltatul este zero — momentul cinetic inainte de ciocnire este deci zero (fat de axa =): 4 Zclrea = 0, §1 dupa ciocnire trebuie si am la fel, singura posibilitate find ca A sé nm depindi de g: A(8). Cu alte cuvinte, problema are simetric cilindried in jurul axei Oz. ‘in coordonate polare trebuie si iau functile sferice ce nu depind de sunt acelea cum = 0: Yio = const. - Fi(cos6) (polinoamele lui Legendre). Solutile au deci forma fi(r)/7(cos®), iar solutia general e o suprapunere de astfel de solusii: wo = Dprouilr)A(cos 0). Substituind in ecuatia Schrédinger, aceasta se separl si capi ecuatia co de- finegte polinoamele Legendre gi ecuaia radial: Kl Dp] +0) = Bh Specificl fortelor intervine numai in solutia radial8. Rescriem: ah 24h M+) attra sicu schimbarea de functie r f(r) = w(r) obsinem: Puy UD, ep z C 7 ay + Bee - UG) =0. Ne trebuie o solutic a acestel ecuatii care se anuleazi pentru r = 0, cit fr imu poate deveni co. Aceasta este o prim’ condifie iniiald, De fapt, aceasté condifie este de ajuns, cei coa de a doua (care dit valoares Iwi $34(0)) ma e important’, solutile deteminindu-se pand la un factor constant. Acum, pentru a gisi solutia, trebuie s& cunose pe U(r). Ne intereseazt insi, mai inti, comportarea solutilor la distante mar, unde gi U(r) si fortele centrifuge tind spre zero. Acolo, pentru orice 1, ecuatia devine fit HE - UE) =0 Pu mE _ a Sat ew = Ga thao. Stim deja c& solutia generals este o combinatic de sinkr, coskr. Pe noi ne intereseaziéacelo solufit (nu orice soluti!) care provin, prin eregterea lui r, din u(r) care satisfac u4(0) = 0. Deci, 0 amumité combinajio de sinkr gi coskr, cu coeficiontii C'cos a, Cina (cu C arbitrar). Vom. vedea c& a nu poate fi arbitrar. Aceste solutii au, la distante mari, forma sin kr cos + 008 krsin.a] = C.sin (kr +), VIE53 $. Tikeica, Leotii de teoria nucleului atomic pad ar iar tga e perfect determinat, devi si a este definit pani la multipli de (oop PP ny 2A) =F BA a)» . Pentru motive de comoditate, faza a care in general depinde de I (cici ecuagia ‘eorectd’ confine gi pe J, iar golutiile asimptotice provin din cele corecte prin ‘resterea lui r foarte mult) o alegem aga: sw Orin (br F144). in general, 6; depinde gi de energie, cici ecuatia contine gi energia (prin k), gi definit pink la multipl de x. Reaulté c& a distange mari sin (kr — Hl+ 6) eee deci, dact am gisit fazele 6,, comportarea asimptoticl a lui y este: oe Tee Et a (ecne, Pontru a gisi fazele 6 trebuie sit intogrez ecuatia Schrodinger cu conditile ‘u(0) = 0 gi s& vid apot cum se comportis la infinit. Deci, de integrarea, ‘ecuatiei corecte nu ai cum sé scapil In rafionamentul ulterior, ins’, intervin doar fazele 4;. Noi vom presupune deci ci am integrat ecuatia cu conditiile puse (uj(0) = 0), am urmétit-o pan& la distante mari gi am gisit fazele 6; (fig. 2.10) eta mac u(r) devine o slum delat deco aerdatl cu ie fie Ck! Figura 2.15 Mai departe, cum trebuie si, constantele ¢1? §tim ck comportarea cu cea pe care am definit-o initial: 0 A, deci sectiunes.$. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomie 28 Dect, pentru a determina constantele ¢, scad din w unda plant incl dent, iar rezultatul trebuie 9 se comporte la distange mari ca.o und& sferick divergent’: 9 — el ~ AS, Asta inseamni c3 in parten sting’ trebuie si disparé exponentialele de tip o“M": aceasta e conditia care determink pe er. Pentru asta va trebui aii descompunem gi unda plant in unde sferice (la fel cum i invers, 0 und’ sferci se poate serie ca o suprapunere de unde plane). o = SA(r)A (cos). AA(r) se cunose, clic e* este solutie a ecuatiei firs potential (migcare liberi): PR 26h Wt) ap Bit ae Pt PR =O. Aceasta no arati cf pént{ la constante arbitrare, Fy sunt functii Bessel: ne Vir Expresia asimptoticd a functillor Bessel se cunoagte. Polinoamele Legendre sunt definite astfel incdt (1) = 1 gi au paritatea fui l: (1) = (-1)!. Astfel definite, ele sunt polinoame ortogonale: “4 7 [ROMO = ug (= 0080) = ol = 7 (kr) (O)- Profitim de ortogonalitat aa) i fae 2. [POs a6 = Filey? = [de aici pot gisi ci Fj se exprimi cu ajutorul functiilor Bessel. Dar, cum now ‘nu ne trebuie decait valoarea de la distante mari, integrim prin pirti primul membru:] =] AOA = Linea — bf otra, Putem merge mai departe cu integrarea prin parti, dar obtin termeni cu dependents de r cel putin r~?, care nu mai conteaz’ Ia distante mari, deci ne opritn la primul termen: Aik) = BEE ay, $. Titeica, Lectii de teoria nucleulul atomic 29 Deci expresia asimptotict a undei plane incidente este oh BAN Lae ye A(con0). Cum putem sctie (1) = !, deat (—1)! =, avem: eft — bale the = fbr $ _g-tr—$iy, Decis tp oo +1, x DEP a (ir 2) oon. fn acest mod am ajuns la 0 comportare cn gi a lui fi. De fapt, de aceea am introdus acolo o faz de ~$1, ca sli fe ca la migcarea liber’. Observiim cd Ia ‘igcares liberi toate fazele 6; sunt nule; potentialul e cel carole face st apari. ‘Avem conditia cit in (kr ~ ef poe a [A 9 etary yn) Acoso) Oo Et ain (br — 3!) (coo) = este 0 unde sfericd divergent, Caut termenii cu o“™ gi Io anulea coeficienti, ce KB) 4 (01 4 1)! Hair 8 de undo a= (At Lele, {nlocuind acesti cocficienti in ecuatia de mai sus, obtinem functia de undai: te pretty ya +1) - 1)A (cos) si prin comparatie obtinem AQ) = are + 1)(e% ~ 1) F,(co80). Dack am reugit deci si gisese fazele 5, am gisit amplitudinea de impragtiere A, cu care putem calcula sectiunea eficace diferentialé de ciocnire. Dac {azole sunt zero, nu am undi sferick divergent, cici nu am ciocnire (potential zero), deci A = 0. Toati problema esto deci integraren exact a ecuatiei ‘Schrédinger complete, pentru a gis fazele 6j. Reciproe, din datele experimen- tale de sectiuni de cidenire se pot trage concluzii asupra fazelor, deci asupra, potentialului,$. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 30 ar ” A 26. oo Figura 2.16 ‘Trebuie de fapt fcutit o ansliai’ mai profundit asupra modului in care depind fazele de potential. Lucrim din nou pe analogia clasici, caleulul in ‘mecanica cuanticé fiind mai complicat, Tot procedeul este si studiem solutiile ecuatiei Schrédinger ‘desficuta’ dupa diversele valori ale momentului cinetic 1. $tim cd momentul cinetic se conservis studiem ecuatia Schrédinger pentra fiecare valoare a momentulni cinetic total 1, apoi formim iar solutie intreagl? aloe. in mecanica clasicd: 1a inceput proiectilul se migca rectiliniu aye fortele (interactiumea) deviawis particula de la asimptota initial’ si abia du coca oom an nu nieve sl, Moment et coset be ant tot timpul migcirii. Pentru a vedea cat este el, mi pot situa oriunde pe tfalectorie. $i-1 calculiim atunci la momentul initial: marimea tui va fi ‘Man = job. b se numeste parametru de cioenire (v. fig, 2.16). Figura 217 {fntéiul calcul de acest fel s-a f&eut pentru ciocnirea a doui particule incircate leetric, end migcarea e hiperbolics (ac se atrag), s{ atunci parametrul de ciocnire e cel desenat in fig. 2.17, caree tot una cu ‘Bul din ecuatia hiperbolet, 3 — ff = 1, este chiar semiaxa hiperbolei. Din aoest motiv a rimas notatia ‘8 pentru paramotrul de ciocnire| In mecanica cuanticé acest moment cinetic nu variaz continuu, ci dis- continuu, find un multiplu de f, factorul flind 1, Presupunem forte cu o raz $. Titeica, Lectii de tooria nucleului atomic 31 finit& de actiune; scad jute cu distanta gi pentru r > rp ele devin practic negli Jabile. Desenez iar figura in aceastl\ipoteak (fig. 2.18): dacd se intampli ca b> rp, particula incident& nu suferd actiunca forfelor si migearea ei e retinie 8 uniforma (complot identici cu coa liber’). Doar pentru b < ro fortele ig ranifestd efectul (avem efoctiv cioenire), Figura 218 Exprimim acest lucru fu alt limbaj, ugor traductibil iu cel al mecanicit ccuantice: in Joe de b (niciodat& miisurat de cineva), luerez cu momentul cinetic: vb > poro va insemna migeare liber. inlocuind aceasti expresie cu coa din mecanica cuanticé, avem: hl > yuro, saul > jvro/h, deci pentru aceste valori ale lui 1 misearea este liber’, adick faze 6 corespunzitoare este zero: otentialul nu intervine in problemi. Acesta este pragul pe care daci 1 il dopageste avem 6; = 0. Result cf suma dup ! din expresia lui A(8) se reduce doar la valorile t < jevro/h. {In co conditii trebuie si ma alu pentru ca si aibi efect doar primul termen din sum&? Important termenul cu t = 0 are efect mereu (evident). Acest termen se mai numegte ‘termenul s' (ca-n spectroscopic). Pentru a fi important doar eiocnirea s trebuie ca inegalitates ! > jvro/fi si fe satisficutd, chiar dela 1 = 1. in acest caz, ciocnirea (care este cioenire s) are amplitudinea (0) = sEe(e61® — 1) P(cos8) = (er — 1), Observiim oi @ a dispirut, adic unda sferick divergent are o amplitudine independent de unghi: probabilitatea ca particula si fie imprigtiat& intro directie oarecare nu depinde de directia respectivi. Particulele sunt difuzate izotrop (in s.c.m.!). Desigur ins. mu vor mai fi difuzate tot izotrop, Pentru ciocnirea a dou’ particule cu mase apropiate cum sunt neutronuil gi protomul, ‘trecerea la 81. se faco ugor (am studiat-o clasic deja). in s.c.m. varful sigetii poate fi oriunde pe sfera, cu acceasi probabilitate — conform figurii desenate anterior (probabilitatea va fi proportionalé doar cu elementul de suprafati ‘les pe sferi). Avind transformarea la indemini, reciproc, daci detectiim izotropie in s.cm., tragem conclusia ed A mu depinde de 6, deci c& am avut 0 cioenire s. Putem deci pleca do la datele experimentale. Din aceasti simpli« §. Titeica, Lectii de teoria nueleutit atomic 32 inspectie, putem sooate cova cu privire la raza de actiune a fortelor, ro. Anume, incgalitaten 1 > juro/f este sigur satisficutt pentru valori foarte mici ale lui v (ale energiei poiectilului). incepem si crestem energia (implicit, viteza v). Distributia va raméne izotropa pn la valoarea v la care aver 1 ~ jt%max"0/. ‘Trecdnd la valori mai mari ale energiei, incepem si avem si pe 6; difert de zero, A incepe sk depind de 8, deci distributia sii nu mai fle izotrop8. Desigur, acest rafionament (studiul ciocnirii la difeite viteze ale particulei incidente) nu este decit calitativ, ciel evident fortele nu dispar brusc la ro, Noi vorn constata co dup o anumiti energie distributia particulelor difwzate (in s.c.m.) mu mai e izotrop. La inceput abaterile sunt de ordinn! erorilor experimentale (in acest interval nu putem spune nimic), apoi abaterilé devin din ce in ce mai mari. Nu vom avea un loc ‘fix’ unde dispare izotropia, ci o regiune de valoti ale vitezelor in care e de binuit ef avem aproximativ egalitatea 1 = jamexto/R de unde-! vom putea estima pe ro: To = fi/}tmax. Sa ficut acest experiment de cioenire @ neutronilor cu protoni. De ‘obicei, se observ protonii de recul (care ionizeaz) si sa vizut pant la ce energie distributia lor a fost izotropi. S-a constatat ci cu bunk aproximagie imprigtierea e izotropa pind ln energit de ordinul lui 10 MeV, deci pZe = 10 MeV (scriu energia cineticl fri factor 2, deoarece in sl. este de dou ori ‘mai mare). Rezult m9 % (2¢8)x10-¥ em, deci o raul de interactie extrem de mick. Dinoolo de ro fortele nucleare sunt neglijabile, dar in interiorul Iui ro cit sunt de intense? Informatii foarte pretioase despre aceasta no-o di starea, legati: deuteronul. El este destul de bine eunoscut. in primul rénd ne in- tereseazi energia de legtiturd. Acensta e definité ca energia pe care trebuie 0 cheltuim ca s& rupem sistemul in dowd: un proton liber gi un neutron liber, ficcare cu energia cinetich zero. O notim cu e, Experimental aratit ci = 2,2 MeV. Cum se miisoar experimental: “din defectul de masi al deuteronului: Mg = My +My —e/c2. Se pot ‘misura masele respective cu destulé exactitate; ~ rezultate mai precise ge pot obtine pe calea bazatit pe fotodezintegrarea deuteronului: bombardarea sa cu raze 7 pind la ruperea in cei doi constituenti: dy = n+p. Aceastit reactie ¢ posibilé doar dactt energia razelor ye suficient, pentru a rupe deuteromul. Pragul reactiei este chiar ¢. Deci: avem din experiment energia de legitur’ a deuteromului fn starea sa fundamentalA (care este foarte stabild). Si facem teoria acestei stiri fun- damental. §. Titeica, Lectil de teoria nucleului atomic 3 2.4 Teoria deuteronului Lueriim eu ecuatia Schrédingor pentru sistemul p-n: av+ He —UE)y=0. Lucriim acum pentru energii negative. Energia negativa corespunzitoare, pe Gere tution acum, ese in aoa absolut egal ewe: dack dim sstomalu aceastli energie, il ridiciim in starea de energie zero, in care particulcle sunt digjuncte: E = ~¢ (fig, 2.19) if Figura 2.19 ‘Acum cunoastem pe 6, deci problema se pune to efi stanihctt cmimotem voc des problema se pune tot pe dos a do & _ Este de bint starea fundamental exte de tip s, eet ticle pa contin gi potengialul fortelor centrifuge care este repulsiv, deci sunt mai putin legate, Caintim deci i acum slutia corespunaltonre unl siti». Or, detero- aul nu ate moment cinetic ml, ef moment cinetic 1 (in units 2), pe cdnd 0 stare sare moment cinetic orbital 0, Facem ipotea ck momentul cnetie total al deuteron se datoreaa spnilr constituentilor. Cantim det si integrin ccuatiapleeénd de la data cunoscutt, B= ~e @, 2d, 2 Sh 2a emp =0. Cu schimbarea de functie rfo(r) = u(r) avem Bu, % ot we ~U(r)u=0. Cum depinde U de r, mu stim! Faoom o ipotezi simplificato: de U de r, liffcatoare, pentru a cfpiita 0 prima orientare asupra lui U: presupunem & fortele dispar bruse$. Titeica, Leotii de teoria nucleului atomic 3d la rp si alegem pe U sub forma unei gropi rectangulare, de o adéncime ined necimosenti, in valoare absolut Vo: {0 dick 15% = { 4 fsck 7 <7. Caut sit aflu cova despre Vo. E clar of scliderea nu ¢ riguros abrupt, dar cum fortele scad totusi destul de repede pe un interval oarecare, mic, © 0 aproximatie nu prea rea (fg. 2.20). Ute) Figura 2.20 Ecuatia se imparte in doud pir, interioard gi exterioari, Pus interior: “Gat gale + Vou _ Pug exterior: Fa + Fa(-e)ue ‘In mecanica clasici sunt posibile stiiri legate cu orice energie negativi, pan’ la valoarea ~Vo. in mecanica cuantied, spectrul stirilor legate este discontinuu: s-ar putea chiar ca (vor vodea acest Incru), cu toate c& potentialul este atrac- tiv, dar nu suficient de adéne, s& nu existe deloc o stare legatit (ccea ce in mocanica clasici nu are loc: cand potentialul o edt de putin atractiv, toate stile cu energie totali intre 0 si Vo sunt legate). ‘De ce are loc aga cova? Facem un rafionament semi-cantitativ bazat pe relatia de incertitudine Heisenberg: o stare legati inseamn o& poaitia fe determinatié cu 0 precizie Ax = ro (pozitia poate fi oriunde de la 0 la 1). Aceasta implic& o nedeterminare asupra impulsului, Ap = 2 = f (cal putin!). Pentru o avea acest impuls, trebuie cinetick determinatii de acest impuls, deci energia cinetici poate avea valori pang la valoarea, ay ‘Dar, pentru o stare legatii, energia total trebuie si fle nogativa, deci giz—Vp <0, sau, casi aver stare legati, trebuie ca adincimen $. Piteica, Lectii de teoria mucleului atomic 35 Pofentialuni st intreacé o valoare absolutd de acest ordin de marime: Vo > fe Si integrdim ecuatia Schrédinger pentru cele doua regiuni. Pentru interior trebuie si gisim solutile rfo = u care se anuleazi in origin. Paranteza din ecuatie este pozitivé. Nivelul de energie e deasupra, fundului gropii deoarece mai avem pe lang energia potentialé gi energie ci- netic (fig. 2.21), uf tay = o=iiar = i FEWve-2) Figura 221 Pentru ezterior, avem uf — Hug = 0. Fizi, solutia e este inadmisibila; trebuie aleasi exponentiala descrescdtoare (probabilitatea de a gis particula Ja distante mari de origine trebuie s& tind& spre zero), wee VE, Cole douk solutii trebuie sé formeze o solutie unici. Ele trobuio sit se imbine noted la r = ro: funcfin gi derivata sa si nu aibitselt (fig. 2.22):$. Titeica, Lectil de teoria nucleulu atomic 36 su (ro) = ue(ro)s——w(ro) = wa(r0) ‘Aceleagi conditi se pot exprima prin egalitatea derivatelor logaritmice: (4. {72-0 ove (~ [7400-29 ) =~ ‘Accasti ecuatie determink nivelul «c&nd cunoagtem Vo, sau invers, pe Vp cdind e cunoseut €. ‘Vom proceda aga: variem pe Vp, de la 0 in jos, st vedem cfind dim de stiri logate, cu o energie de legitura egal cu ¢ (2,2 MeV). ‘Eouatia scrisi este transcendent, nu se poate rezolva exact. O discutaim grafic, Notand: bam Hos y=ro [Hero vem y = —cotg6. Reprezint acum grafic relatia dintre y si @. Ne mai trebuie inc& o relatie. ‘Observim inst imediat ci: Pry= aM Acum avem 2 ecuafii cu 2 necunoscute. Desenez cele dou curbe gi vid unde ‘se intersecteazi. Ne intereseazi doar solutiile cu @ > 0 gi y > 0. Apoi, din valoarea y obtinutd si din e cunoscut, giisesc pe ro. Cea de a doua curbi este tun cere cu raza R= /2Vor3. Prima curbis are mai multe ramui (atentie: ‘nu sunt periodice, ciici avem in fat un factor neperiodic). Considerim ro cunoscut, gi variem doar pe Vo. Cand Vp este foarte mic, si cercul ¢ foarte mic: ‘mi avem solutie, deci nu avem nici stare legatii: energia cinetic& e prea mare gi face energia totald pozitiv’ (fig. 2.23). Cand raza cercului devine egalé cu $, apare un prim punet de intersectie, cu y = 0, deci energie de legiitur& practic zero, Ca si am efectiv stare legatt, trebuie si depigesc cat de edt valoarea. $. ‘Voi avea deci stare legat& cfind: Op, ® re Faved > 5, sou o> Tor Cind raza cercului a mai crescut, am 0 singurd stare legatt (un singur punct de interseotie).. $. Tileica, Lectii de teoria nucloului atomic a7 Figura 2.23 Grese mai departe: creste energia de legitur’. Cand raza corcului a depagit cu putin &, incepe s& apari a doua solutie (al doilea nivel — primul sa adincit destul de mult gi la marginea gropit inceput s8 apar’ al doilen nivel), si aga mai departe. Oricét de mare ar fi adncimea gropii, avem doar un numa finit de nivele, Spre deosobire de potentialul coulombian unde am © infinitate de nivele, deoarece forfele scad foarte incet eu distanta. De indati ce potentialul scade mai fute ca 1/r, num&rul de nivele-devine finit, ‘Care e situatia realé: folosim pe c. Asta inscaumni a-l da pe y. Avast ype care! ave din experiment e destul de mie: pentru starea fundamental avem cercul reprezentat in figur& eu linie-punct (schematic), care ne a doar un nivel legat, Daci\ ne-am imagina o energie de legiturd fourte mare, de ex. € ~ 50 MeV, am obtine gi o a doua stare. Datele experimentale ne obligi si tragem concluzia cf la deuteron nut avem gi vreo stare excitat. Din datele experimentale pe care lo avem, ¢ si ro, scoatem, orientativ, adéncimea gropit Vp. Se ajunge Ia 0 valoare Vo © 30 MeV. Groapa este foarte adénc, dar find ingustd, nu incape fn ea dees un singur nivel, foarte apropiat de buza gropii (Sg, 2.24). Ar mai exista 0 cale acceptabil&: si glisim interectiunea p-n pe cale ‘pur teoretiea (cum se face In cémpul electromagnetic). Se presupune ci gla fortele mucleare exist un cémp corespunzktor fortelor p-n: cémpul mezonic (Yukawa). Dar teoria acestui cémp si a interactiei sale cu nucleon nu este {nc satisficitoare, S-au tras uncle conctuzii simple cu privire la fortele p-m, dar tot esto nevoie de experiment, cum am procedat not mai sus.S. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 38 2 Figura 2.24 Chior eu alte rotunjiri, ordinele de mirime se plstreazit. La fel gi reauk tatul principal: groapa de potential nucleara este de peste 10 ori mai adinci decat energia de legiturd (cum arati, calitativ, fig, 2.24). Noi vom Iuera cu aceasti apraximatie. Pe bara acestor reaultate, obtinute din studiul ciocnirilor si al stdtilor legate, ne vom intoarce iar la studiul ciocnirilor. ni acum am dedus faptul ci, datoritt razei mici de actiune a fortelor, trebuie ca groapa de potential sk fie foarte adénci. Din e = 2,2 MeV se poate determina 13V>. Folosind o alt informatie, ro = (2+3) fm, gisim pe Vo. ‘Avem 6 situatie inexplicabili din punct de vedere clasic: cele doui particule se glisese cu cea mai mare probabilitate in afara razei de actiune a forfelor $i ‘totugi sunt legate, Ave funtia do und u din figura 2.22 si, norménd cum ‘trebuie, functia de und totalé este v= f(r) Parte unghiulari nu existé (stare s — funtio pur radial). Trebuie #8 normim > 12 LB [veer Calculnd constantele de normare se constatis c& partea interioaré aduce o contribusie mult mai micé, neglijabilé (datoriti si regiunii mult mai mici). intr-adevir, in coordonate polare (dV = 4nr%dr): ar [ohare [ar = hb Ie ri, domeniul 0,...,r0 @ foarte mic, ue zero in origine gi mu poate croste prea mult. Deci, prima integral e forte mic; ea e de fapt probabilitatea ca §. Titeica, Lect de teoria nucleului atomic 89 particule #8 so giscanck la o distant mai mick decat ro (deci intre elo si actioneze efectiv fortele). Cealalt probabilitate (a doua integralt) este mult ‘mai mare, doci particulele petree col mai mult timp fr si se atragé. Clasic, ¢ inexplicabil, ci in aceast situate elo sar depart la infin. in multe situatit practice, partes interioar& nu ge considers, ba chiar la partea exterioard se aproximeasa ry cu zero gi condifia de normare devine, cu 6 aproximagie destul de bund: an [ee Introducing funetia ue = Ce"'V, gisim valoaren © = VR/RR, unde b = [5e. * Aceaste e situatia la deuteron, 2.5 Dependenta de spin a fortelor nucleare i ne intonrcem acum la ciocnirea n-p sis calculim sectiunea eficace. TLuerlin la energii destul de mici ca si conteze doar ciocnirea s. Panik pe la cnergii de cca 5 MeV in sccm. (10 MeV in si.) collalti.termeni efectiv nu conteazi. ‘Trebuie gisitd amplitudinea (0) a undei difuzate. Prin analiza fazelor am exprimat pe (0) exact, si, considerdnd doar unda s, tie 1 10 = Se Aceast& functie nu depinde de @ (cum gi trebuie). Faza dp pe care trebuie 8-0 giisim, depinde de energia F (sau de k). ‘Trebuie si integrim ecuatis ‘Schrédinger doar pentru starea s gi si giisim comportarea asimptotici a solutiei, @u ar? ‘Si la deuteron ne-am preocupat tot numai de starea s, ecuatia era aceiagi, doar cé starea era legati: -€ <0; acum studiem cazul cu E > 0. Observand ‘ot timpul paralelismul cu problema deuteronulul, smpirtim gi acum semiaxa, Or in dout: + Fe U(r)u=o. interior: exterior: {in interior, solutiae asemindtoare cu cea de la deuteron, practic putem {identifica cole dou solutii cici in ambele cazuri Vo este mare fafé de E (ales$. Titeica, Lectif de teorla nucleului atomic 40 de noi special nu prea mare) gi fat de ¢, Deci, in ambele cazuri, neglijéand pe E fai de.Vo, avem 0 accingi solutie: 1 de la ciocnire e identicd cu cea de la deuteron. ‘in exterior insit, solutia are un caracter total diferit: la deuteron era 0 ‘exponentiall seiitoare, aici are un caracter trigonometric. Notind k? = 249, aver solutia ts = Csin(kr + dy), unde dp este necunoscut’. O gisim, ca gi lis deuteron, prin racordarea solutiei interioare cu cea exterioard. in interior ‘ave aceingi solutie sinusoidalt, care, aici, se innddegte tot cu o sinusoids (cea de mai sus), care deplasatit fad de origine cu faza 69. Din egalitatea (nu am detalint eici interesears doar semnul). Semnul expresiei vine doar de 1 paranteai. Aceasta este o paraboli simetrics (nu are termen de gradi I) fat do origine (fig. 2.26). Parabola este poaitivi cind ne apropiem-de axn Oz in sus sau in jos. Aver urmitoarea imagine calitativa a semnului lui q (fig. 2.27): ~ cfind poate fi semnul (++): cfind sunt ‘mai tari’ regitinile in care paran- teza e pozitivl; cum factorul parantezei contine pe r2, insearnni c&, predomi nant, r este mai mare in acele regiuni, adic am avea situatia din stSnga figurii 2.27, care ne indicd faptul ci sarcina electric’ trobuie si fe alungita in lungul axci Oz. ~ invers, céind semnul este (—-), inseamna ck sunt ‘mai tari’ regiuhile din Jurul planului zOy: acolo e mai multi sarcin, deci acolo sunt valorile r mai mari (dreapta figurii 2.27), . ® qr0 4. x as Figura 2.27 Cantitativ, se pot sublinia aceste Incruri printr-un model (de ex. 0 form clipsoidalé a sarcinii). In consecing, q # 0 indicd lipsa simetriei sferice a i electtice, iar semmul, (+) sau (—), indick modul de deformare al sarcini Experienja a aritat ci deuteronul are un moment electric quadrupolar foarte mic, si pocitiv: Gowran = +2, 7410-7 em?, Rezulti ci ipoteza de la care am plecat nu e riguros corecti. Noi am resupus eX migearea relativi a neutronului gi protonului se face intr-o stare + (I= 0); am pus momentul cinetic total (egal cu 1) numai pe seama spinilor, Dar, o stare s are simetric centralé, functia sa de unda nu depinde de unghiuri. Deci, intr-o stare 2, = 0, Datoriti rezultatului experimental diferit, rezultis & storea fundamentala a deuteronului nu poate fio stare s puri. Dar, ce stiri mai pot concura? Exist pentru ele o serie de obligati.$. Titeica, Lectit de teoria nucleului atomic Ba in primul rand, momentul cinotic total al deuteronului si fie 1 (rezultat experimental). Ori, acesta poate proveni din dou surse: = momentul cinetic orbital; = momentul cinetie de spin al celor douk particule. Compunerea lor trebuie si dea 1. Presupunem intéf spinil antiparalell. Spinul total va fi $ = 0 (contrar ipotezei de pén& acum). Ca sistemul si aibi moment cinetic total 1, trebuie obligatoriu ca L = 1, deci am o stare p, stare de singlet ($ = 0), pe care 0 notez *p, gi de moment cinotic total 1: notatiefinal& py; este o stare posibili, in prineipiu, ‘Alt solutie: spini paraleli ($ = 1). Avem mai multe posibilititi: = cea considerati exclusiv pané acum: [= 0: 851; S=1L=1: py ~S=1,L=2: %dh. (A se observa ci nu am pilstrat toate valorile posibile admise de regula de adunare a dou momente cinetice — de ex., la cea de a treia posibilitate, din valorile momentului cinetic total posible, $, 2 gi 1, am piistrat doar valoarea care ne convine, 1). Cu aceste combinati, am epuizat toate posibilitisile. Mergind la valori Z mai inalte, nu mai pot combina cu S$ = 1 la moment cinetic total 1: am gitsit deci toate stile posibile pentru un sistem de douk particule, care mi conduc la un moment cinetic total 1. ‘Pani acum am presupus doar starea s, motivénd cf la stile ce nu sunt 8 intervin forfele centrifugnle caro slibesc legitura, Mentineroa acostui punet de vedere contrazice datele experimentale ale lui Rabi. Trebuio s8 admitem micar of starea fundamentalé a deuteromului poate fi in majoritate stare s, dar peste ea trebuie si se suprapuni o alt stare care s& aduci o asimetrie unghiular’, Cum q este mic, inseamn& ci aceasta stare (sau stati) intervine foarte putin in amestecul cu starea s. Cum putem amesteca starea s si cu care din celelalte stiri care nu au simetrie sferici? in principiu, ar reculta ck toate cole trei stati serise mai sus (°d;,°p3,! px) pot apare la concurenga cu starea 3 (Gs) in functia de undi a stirii fundamentale a deuteronului (care ar putea fi deci o suprapunere de 4 stiri, adic, echivalent, o combinate liar’ de 4 sti). De unde gtim ce ponderi au cle si, mai ales, pot oare interveni toate? (Vom vedea ci starea s se poste amesteca mimai cu starea d: starea fundamental, va flo superpozitie (in sensul mecanicii cuantice) cfs, + elds, unde am notat prin 5s, Sd), functiile de undit respective. Probabilittile ca deuteronul si fe Jn stile « sau d, vor & ley|?/(lxl? + lea?) si lcal?/{lcu? + lal), respectv. Putem gist aceste probabilitii aranjand astfel ca valoarea q caleulats sh fle gall cu cea experimentali, Se giseste astfel c& proportia de stare %dy e cam de 4%). Pentru a rispunde la ultima intrebare, trebule si mai consideriim un $. Titeica, Lectii de teoria mucleului atomic 56. aspect de care mu ne-am ocupat pin acum: paritatea. Si recapituliim: La momentul cinetic J = 1 pot duce starile: *83, ®4), 8p, tp,. Deute- rouul are moment de quadrupol diferit.de zero, deci stares sa fundamentali nu poate fi doar 9s,, cum presupusesem; in principiu, ear putea ca en #8 fie a suprapunere a eelor patru stiri, desi faneia ei de undi si fle o combinatie Tinian a lr. Si considerim acum paritatea stirilor. Paritate pentru o stare inseasa- ‘ni modul comportiriifunctiei sale de undi la operajia de inversie spatial. In cazul nostru, functia de und& este Y(z,y,2), 2,452 flind coordonate relative. Operatia de paritate este cea care inlocuiegte pe (7) cu y(—7"): Pv(z,y2) = ¥(-2,~y,-2). Geometric, inseamni trecerea de la punctul (z,y,2) la punetul simetric lui fat& de origine (inversie spafiala). Observim ck operatia P are proprietatea cc repetatis de doui ori duce la operatia identicX: PP¥(a,y.2) = PY(-a,-y,-2) sau P? = 1 (operatorul identi), P are valori proprii gi functii proprii ca orice operator in mecanica cus tick. Din relagia P? = 1 rezultit ci valorile proprii posibile sunt +1. Valo proprii (+1) ti corespunde o funofie eu proprietatea Py(z,y,2) = 1-(2,y, 2), si cum stim cf rezultatul este chiar y(—z,—y,—2) aceastit proprietate face ca y sf fie numita functie par, Functiile pare sunt functile proprii cores- puuzdtoare valor propril (+1) a lui P (paritate 1). Funetile impure: PY(z,y,2) = —1- ¥(e,y.2) = Y(—2,—y—z): aw paritate (—), sau (~1). Deci funetiile proprii ale operatorului P sunt pare sau impare. Si analiatim cele 4 stiri de mai sus. Functille de spin nu sunt afectate de schimbarea coordonatelor, deci: Soy gi Sy sunt pare (+) Spi si *p; sunt impare (— ‘Motivul este urmitorul: funetile de undi in general, pentru 0 pro- Denil de migeare in central de mas’, arata aga: f(+)¥im(0,¢). La schimbarea (e.u.2) + (~2,—y.~2), rau se schimbii, deci nici partea radialé f(r). Dar partea unghiulars? Constructia cea mai simpli a funcjilor sferice © si Ie reducem la polinoame armonice: polinoame omogene de grad | care satisfac ecuatia Laplace: AP = 0. in acest caz, in coordonate polare, putem scr Ai(rsin 8 00s 9,1 sin é sin y,1 C080); le fiecare termen din polinom va apare 1! P=r¥in(Oy), (x,y,z),§. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 56 unde Vim este o functie efericl. intr-ndevir, scrisi in coordonate polare: 1 28 292 Lanna Dar, in coordonate polare am descompus deja pe P; (mai sus). Substituind, See UL A) -PVign + 2Ur! Ving +? Mose Vim = Oy 10+ 1)¥im + Aog¥in = 0. Aceasta este chiar ecuntia co defineste functille sferice. Deci ele pot fi definite plecind de la polinoamele armonice, scotdnd afar’ r!. Ca atare, functia de undi corespunnitoare tnei stiri o seriem: Se vede c& doar polinoamele armonice se pot schimba la operatia de inversie spatial’: A(-2,-u.-2) = (1A y,2) (deoaroce sunt polinoame omogene de grad 1), Adic#, polinoamele armonice a paritatea (+) pentru { par si paritatea (-) pentru 1 impar. Sau Paritatea unei functii eu num&r cuantic azimutal J, pentru migearea in chmp central, este (—)!, Aplicand la starile noastre, am demonstrat afirmatia ficut& mal sus. “Este important faptul ck nu se suprapun stiri cu parititi diferite. O stare trebuie sa aibd o paritate bine definta, O suprapunere de st&ti cu parititi diferite nu ar avea o paritate bine definita. La actiunea lui P, functia nu se reproduce inmmulfiti cu +1 sau —1, ci se schimb complet. De ce im se suprapun stiri cu parititi dferite: asta result din fap- tul e& hamiltonianul care defineste stdrile stationare este o marime sealarit adeviraté. ‘Sk facem o parenteai, pentru a examina mirimile care an proprietiti geometric. ‘Sealari gi vector sunt miisim! fizice care au proprietatea de a fi sealari sau vectori dupi modul de comportare la rotaille spatiale, Rotatia poate f ‘conceputi in dows moduri echivalente: () sisteml de referint riméne fix gt rotim sistemul fizic. Dack acostui sistem fi asociem o anumitd.mndrime scalar’, ea nu-si schimbi valoarea in urma rota d= Rs=s $. Titeica, Lectl de teoria nucleului atomic oer O marime yectorial& e caracterizati prin 3 componente, care dupii rotatie se schimbi. Dupit rotatie, vectorul are componentele, fat% de axele presupuse fixe, date de leges: vy = Rute + Rizty + Riave, wy = Rats + Reavy + Raave, U, = Rave + Roady + Ross, covficiontit R find logati de cosinusii directorial nollor axe fai. de cele vec. (Gi) lisiim sisterul ficie neschimbat gi udm un nou sistem de refering (rotit), O matime vectorial atagati sistemului are noi componente fat de noul sistem de refering, analog relatiilor scrise mai sus. Tensor au alto legi de transformare. Si facem o distincfie si mai fink: cum se comport& mitimile gla inversié spatiale: din acest punet de vedere deosebim mirimi sealare (a) adewdrate gi (b) pseudoscalare. (a) Marimile scalare adevirate nu se schimba nici la rotatii, nici la in- versii spatiale, deci nici la oglindirea sistemului, nici la inversia axelor. De notat eX nou! sistem nu mai este drept, ci sting (de orientare inversé). (b) Pseudoscalarii igi schimba semnul la inversia spatial (au paritatea 0. ‘xemplu de sealar adeviirat: masa unui corp. Exemplu de pseudoscalar (din fizica clasic8): puterea rotatoare specificd a unui mediu optic acti (este defini fas de un anumit sens de rotatie). ‘La fel avem vectori propriu-zisi (polari) si pseudovectori (vector! axial). ‘Exemplu de vector propriu-zis (ea prototip): vectorul de pozitie. El se defincste ca vector polar. La inversia spatial, prin definitie, componentele lui 2,y,z se schimba in —x,—y,—z. Similar, vectorii polari la inversie spatial schimbis semanul componentelor: vz —> —Vay=- + ‘Veetorii axiali nu-gi schimba semnul Ia inversia spatialé: Exemple din firiea clasicd: Diferena a doi vectori de eoordonate (deci gi deplasarea infinitesimal (dz,dy,dz)) un vector polar. Daci inmultim un vector polar cu un scalar adeviirat obtinem tot un vector polar. Dact lui ca scalar adevirat 4; (timpul im so sinchisegte de rotatia spatial’), atunci viteza (42, $#, 47) este un vector adevirat; impulsul 7 = mie tot un vector polar. Diferentiala impulsului e tot vector polar, iar forta F = d/dt de asemenes, ‘Veetori axial: Ca marime primitivi din fic: vectorul cémpului sau inductiel mag- netice: H,B, Se vede ugor, intuitiv: pe cdnd vectorul edimp electric # este polar, se intélneste intr-un condensator cu doi poli diferiti, vectorul H se obtine (omogen) ints-un solenoid (si trebuie si facem o rotatie). fe Mayon9. Titeica, Lectii de teoria nucleului atomic 38 Mirimi neprimitive: formfind produsul vectorial a doi vectori adevitrati ‘obfinem un vector axial. Pe componente: TxD: vyy — yey; Presupundnd e& 7 gi a sunt vectori adevirati (schimbi semnul la inversie spatiala) evident ca produsul lor vectorial este vector axial. in mecanic& avem, de exemplu, momontul cinetic #x 7. Le fel, produsul vectorial a doi vectori axiali este tot un vector axial. Deci (produse vectoriale): © polar x axial Dacis consideriim produse sealare: polar-polar = scalar adevtrat; De exemplu, produsul mixt a 3 vectori polari, a(@ x 1) este un pseu- dosealar: Ug tly ty Ye wy oe Wz Wy We ae x w) deoarece la schimbarea semnului tutoror componentelor, determinantul se innaulfegte eu (—1)%. Energia este un scalar fajii de rotatiile spatiale. in teoria relativitatii, construind rotatii 4-dimensionale (transformiri Lorentz), energia este compo- nenta a patra a unui 4-vector. Nereativist, fad doar de rotatile spajile, noi 6 considerdm un scalar adevirat. Insearmni ef dack avem operatorul hasmilto- nian H, Hy este, in general, o nou’ functic. Atunei PHY = H(PY) (clei scalar, nu se schimbi ln operatia P, se poate schimba decat cel mult functia ¥)- In limbajul operatorial, lucrul acesta fiind valabil pentru orice functie , recutatul HP = PHT inseamni c& hamiltonianul comuta cu operatorul de patitate P. Comutatie cu P inseamn& c& H este scalar adevirat (si reciproc). Peou- oscalarit anticomuti ex P. Din postulatul ci H este scalar adevirat, folosim teorema: dol operatori care comutié au functii proprii comune. Adict: gisese functii proprii ale Iui H, . Titeica, Leotit de teoria nucleuli atomic 59 deci care descriu stéri stationare, gi care au si o paritate definitd. Deci, daci H e scalar adevirat, stile stationaro au o paritate definité. Adie’, nu se pot ‘eupropune stiri de paritat diferte Suprapunerea stiilor p e exclusk si din alte motive. Dar ele ar duce, de fapt, la un moment quadrupolar prea mare. Deci: starea fundamental a deuteronulul ¢ 0 suprapunere, cu coefcienti convenabil alesi, a tripletului s cu triplotul d. Obtinem in acest fel o stare diferiti de una sferic simetric¥, ceea ce duce Ia q #0. Staron °c contribuie la starea fundamental cu 4%, iar starea *s; cu 96%. Deci,ipoteza nial nu era foarte greg, : Ce imptici asta asupra forgelor nucleare? Trebuie si ne revizuim paerile. Faptul oi avem o suprapunere de stiti, insearnni el starea fundamental a deuteronutui nu are wn moment cinetic bine definit. Acest moment, cinetic este 0 cu probabilitate 96% gi 2 cu probabilitate de 4%, Deci, in expresia energiei de interactie dintro neutron gi proton nu poate intra doar lungimea razel vectoare | |, i trebuie s& intro gi altfel, in ipoteza V(r), gi eventual spin: Vi(r) + Va(r)s""5", o astfel do energie de interactie comutd automat, , momentul cinetic orbital (comut’ cu toate cele 8 componente ale sale, Ryf — 28...) In acest caz, L comuti cu Hamiltonianal, deci are valori precise tn acelagt timp ew Hf, deci flecare stare ar trebui s& sib’ un moment cinetic bine defini In consecinti, in energia de interactie trebuie sit intre #, prin lungime gi crientare in spagiu (component cu component). Dar H este un sealar, deci trebule si se orienteze fat de altceva. Avem la dispozitie doar vectorii de spin. Suntem deci obligati s admitem eX fortele noutron-proton depind nu. ‘numai de orfentarea spinilor unul fag’ do eclilalt, i gi de orientarea flecdruin, din spini faj& de raza vectoare #. Cum trebuie s& obfinem o miime scalar, normal si introducem produse scalare. Observasie: spinul este moment cinctic, deci vector axial (momentul ci- netic propriu gi cel cinetic adundindu-se, rezultd eX gi momentul cinetie propriu fe vector axial). Results e& (73) gi (F2'") sunt pseudosealasi, Dect fn hatnil- tonian nu putem introduce oricum aceste produse. Unica posibilitate este sik folosim produsul lor: la rota fiecare factor rimAne neschimbat, la inversii ficcare igi schimbis semnul, deci produsul lor este un scalar adevarat, fn hamil- tonianul de interactie trebuie si intre operatorul (F)(F#"). Un asemenea termen poate explica suprapunerea a dowd stiri cuantice cu moment cinetic orbital diferit. Acest produs intr’ la gradul fntai, gi nu la puteri superioare care se reduc imediat la puterea T-a sau 0 (componentele vectorilor de spin ‘nu pot intra la puteri superioare Ini 1). in conclusie, trebuie s& apard acest produs inmulfit cu o-functie f(r). Acst termen se cheam& termenul tenso- ‘Nal de interactie a protonulu eu neutronul. El conduce la acea suprapunere