Sunteți pe pagina 1din 5

Curent literar. Per./ Definitie. Istorie .

Teme si
Sec. motivepredom.
Stil predom.
a apărut ca o reacţie Perioada stalinistă – repunerea în
împotriva realismului 1945-1964: o perioadă în drepturi a
socialist care modelul politic al liricului, prin
-se refera la generatia comunismului rus se continuarea
scriitorilor anilor ’60 impune la noi, iar la nivel experienţelor
(saizecisti), reprezentata cultural proletcultismul şi poeziei
de poeti precum: Nichita realismul socialist sunt moderniste
Stanescu, M. Sorescu, Ana concepte care definesc interbelice, a
Neomodernism 1960- Blandiana, I. Alexandru, literatura în care criteriul cărei evoluţie
(perioada 1980 A. E. Baconsky. Liderul estetic este înlocuit de cel fusese brutal
postbelica – poetic al saizecistilor este ideologic. întreruptă de
dupa 1945). Nichita Stanescu (1933- epoca relativei intervenţia
1983). liberalizări – 1964-1971 evenimentelor
(moartea lui Gh. istorice şi
Gheorghiu-Dej – tezele politice. De aceea
din iulie 1971): paralel cu numele curentului
literatura ideologică/de exprimă, cel puţin
propagandă,  coexistă într-o primă fază,
literatura propriu-zisă, o reluare a unor
eliberată de pactul cu teme, motive,
ideologia comunistă, convenţii,
reprezentată de generaţia procedee
şaizecistă, în speză de specifice
neomodernişti în poezie: modernismului,
Nichita Stănescu, Ana cristalizate într-o
Blandiana, Marin nouă sensibilitate.
Sorescu. - poetii se intorc
epoca naţionalismului la izvoarele
exacerbat – după 1971: modernitatii
se dezvoltă romanul interbelice
obsedantului deceniu (N. (Lucian Blaga,
Breban, Al. Buzura, Ion Barbu, Tudor
Marin Preda). Arghezi);
-revenirea la
poezia reflexivă,
la discursul
subiectiv, cu
limbaj
metaforizat;
-reinstaurarea
epicului,
-libertarea
limbajului,
ambiguitatea
împinsă până la
aparenţa de
nonsens, de
absurd;
răsturnarea
firescului
-sensurile
infinite;
-expansiunea
imaginatiei
-reinterpretarea
miturilor;
-poetică a
cunoaşterii si a
existenţei,
universul afectiv
al omului
contemporan;
-lupta cu verbele
 necuvintele;
-sensibilitatea,
ironia, spiritul
ludic, expresia
ermetică, reflectia
filosofica,
subtilitatea
metaforei,
insolitul
imaginilor
artistice;
-reprezentarea
abstracţiilor în
formă concretă
are ca efect
plăsmuirea unui
univers poetic
original, cu un
imaginar propriu,
inedit;
-arta=cale de
cunoaştere;
-discursul
dialogic,
confesiunea;
-diversificarea
formulelor
artistice
-o mişcare în arta, -Se estompează
arhitectură şi graniţele
filosofie. tradiţionale
-un termen înrudit dintre
este genuri si specii
postmodernitatea, literare
care se referă la -Trecerea la
Postmodernism t o a t e fenomenele care s-
Dupa proza
au succedat modernităţii.
1980 autoreflexivă
Aceasta include un accent
pecondiţia sociologică,  -Eliberarea
tehnologică sau fanteziei şi
celelalte condiţii care  împrumutarea
disting Epoca Modernă limbajului
de tot ce a urmat după familiar
ea. Postmodernismul, -Amestecul de
pe de altă parte narativitate şi
reprezintă un set de  lirism
răspunsuri, de ordin   în poezie
intelectual cultural,  -Oralitatea
a r t i s t i c , academic, sau expresiei
filosofic la -Desolemnizarea
condiţia postmodernităţii. discursului
-Valorificarea
prozaismului
(banalului)
-Mitologizarea
ostentativă a
lucrurilor comune
 -Renunţarea la
metaforă şi la
imaginea
elaborată
- introduc
genurile
nonfictionale(jurn
al, corespondenta,
literatura de
popularizare) si
literaturile nonca
nonice (literatura
minoritatilornatio
nale, cea pentru
femei etc.)
-Tehnica de
creaţie preferată
de
postmodernişti =
intertextualitatea
prin care textul
trimite
mereu, citând
fără ghilimele,
preluând
personaje,
simboluri,
fragmente,
sintagme celebre
sau
rescriind pur si
simplu alte texte
 -Recuperarea
ironică şi
parodică
a trecutului, a
fenomenelor de
cultură
ale predecesorilo
r
 -Literatura
postmodernistă
utilizează
citatul, aluzia,
reciclarea
formelor literare
vechi
-Hibridizarea,
fragmentarea,
colajul
, reciclarea unor
vechi motive,
teme şi formule
estetice
-Ironia, ludicul
-Poezia se
întoarce spre
realitatea
oraşului şi a
străzii