1 PRINCIPII CONTABILE

A)PRUDENTA

Prudenta este un factor important, iar la intocmirea situatiilor financiare anuale simplificate, evaluarea
este bine sa fie facuta tinand cont de acest factor si in mod special de urmatorii factori:

 In contul de profit si pierdere simplificat poate fi inclus numai profitul realizat pana la data bilantului.
 Este necesar sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui
exercitiu precedent.
 Este necesar sa se tina evidenta tuturor datoriilor previzibile si a pierderilor potentiale aparute in cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu ulterior. Pentru indeplinirea acestui scop ar trebui
avute in vedere si eventualele provizioane.
 Trebuie sa se aiba in vedere toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pe
pierdere sau pe profit.

B) PERMANENTA METODELOR

Principiul permanenței metodelor inseamna ca politicile contabile și metodele de evaluare

trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul. (O 1802/2014, pct.
50).

Ordinul mai prevede ca modificările de politici contabile pot fi determinate de:

a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la

situațiile financiare anuale;

b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de

reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar
menționată în acestea.

Modificarea de politică contabilă la inițiativa entității poate fi determinată de:

– o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico-

financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;

– obținerea unor informații credibile și mai relevante.Exemple de situații care justifică

modificarea de politici contabile pot fi:

– admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt

ale entității sau retragerea lor de la tranzacționare;

– schimbarea acționariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură
furnizarea unor informații mai fidele;
 C)INDEPENDENTA EXERCITIULUI
Pentru aplicarea acestui principiu trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului
financiar, indiferent de data incasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor. In acest mod vor iesi in
evidenta, in conturile de venituri si creantele pentru care nu a fost intocmita inca factura.

D)INTANGIBILITATEA BILANTULUI LA DESCHIDERE

 Intangibilitatea bilantului de deschidere : Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda bilantului
de inchidere al exercitiului precedent. Ca urmare, este interzis ca schimbarile de procedee de lucru sau corectarea
eorilor constatate sa influenteze situtia initiala (bilantul de deschidere) al noului exercitiu.

E) NECOMPENSAREA
Compensarile de orice fel intre elementele de active si datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli
este interzisa. Este obligatoriu ca toate datoriile si creantele sa fie inregistrate separat in contabilitate, pe
baza unor documente care sa justifice aceste actiuni.

Inchei aici articolul despre cele 8 principii contabile generale. Daca am omis un principiu si il consideri
important, te rog sa ma anunti printr-un comentariu mai jos

F)CONTABILITATEA DE ANGAJAMENTE
Acest principiu se aplica inclusiv la recunoasterea  dobanzii aferente perioadei, indiferent de scadenta
acesteia. In acest caz evaluarea este de fapt procesul prin care se determina valoarea la care elementele
situatiilor financiare anuale simplificate sunt recunoscute in contabilitate si prezentate in bilant, in contul
de profit si pierdere simplificate.

G) CONTINUITATEA ACTIVITATII

Principiul continuității activității este unul din principiile generale de raportare financiara
mentionate de Ordinul 1802/2014.

Ce inseamna acest principiu?

Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului

continuității activității. Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod normal
funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.

Ce implicatii exista?

O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității

activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului :

 fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia

 fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică
situațiilor financiare anuale întocmite de entitățile absorbite în cadrul unui proces de fuziune
sau de divizare, potrivit legii.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică
nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.

2 PRINCIPUL DUBLEI PARTIDE

Contabilitatea în partidă dublă presupune reflectarea unei operaţii economice prin înregistrarea în
două partide, concomitent, una indicând originea şi cealaltă destinaţia. În exemplul iniţial, dacă suma de
bani a fost vărsată în contul bancar din casieria agentului economic, se vor folosi două partide: „Banca”
(indicând destinaţia sumei) şi „Casa” (indicând originea sumei). Contabilitatea în partidă dublă foloseşte
o multitudine de conturi deschise pentru toate elementele patrimoniale care înregistrează mişcări. După
modul de organizare a conturilor, există sisteme de contabilitate cu un singur circuit şi cu două circuite.

1.PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI A PATRIMONIULUI:

• Dubla reprezentare se realizează cu ajutorul Bilanţului.

• Acest principiu se bazează pe echilibru permanent dintre activele patrimoniale şi pasivele

patrimoniale, echilibru denumit şi egalitate bilanţieră

Dubla reprezentare abordează patrimoniul sub două aspecte:

• 1. sub aspectul componenţei şi destinaţiei (utilizării, alocării) elementelor de activ;

• 2. sub aspectul provenienţei elementelor de capitaluri proprii şi datorii

• Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul Bilanţului, se bazează pe următoarele ecuaţii de

echilibru:

ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE

ACTIVE PATRIMONIALE = CAPITALURI PROPRII + DATORII FAŢĂ DE TERŢI

2. PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI A OPERAŢIILOR ECONOMICE:

• Acest principiu creează un raport valoric de echivalenţă între utilizări/resurse, intrări/ieşiri aferente
mişcărilor individuale ale elementelor patrimoniale, mişcări ce se produc într-un echilibru permanent
dat de echilibrul patrimonial.

• Ecuaţiile de echilibru nu se mai stabilesc între totalul elementelor de activ şi totalul elementelor de
pasiv, ci între elementele individuale din Bilanţ şi elementele contului de rezultate. Principiile
fundamentale ale contabilităţii Presentation by Razvan Mustata BAZELE CONTABILITĂŢII PROF.UNIV.DR.
DUMITRU MATIȘ 12 •

• Pentru reflectarea existenţelor, a modificărilor şi transformărilor elementelor individuale,

contabilitatea utilizează CONTUL
 • Dubla înregistrare dă posibilitatea exercitării unui control permanent asupra exactităţii înregistrărilor
efectuate cu privire la operaţiile economice şi financiare efectuate de unitatea patrimonială. Principiile
fundamentale ale contabilităţii

• Pornind de la relaţia generală de echilibru proprie dublei reprezentări, prin dubla înregistrare se
creează cea de-a doua relaţie specifică,şi anume:

creşterea bunurilor economice + micşorarea drepturilor proprietarilor şi obligaţiilor faţă de terţi =

creşterea drepturilor proprietarilor şi obligaţiilor faţă de terţi + micşorarea bunurilor economi

4 CLASIFICAREA CONTURILOR

lasificarea conturilor poate avea

la bază mai multe criterii, cum
sunt: conţinutul
economic, funcţia contabilă,
sfera de cuprindere.
După criteriul conţinutului
economic există patru categorii
de conturi:
 conturi de mijloace
economice – de exemplu contul
371 Mărfuri,
 conturi de surse – contul
101 Capital social,
 conturi de procese
economice – contul 601
Cheltuieli cu materiile prime,
 conturi de rezultat – contul
117 Rezultat reportat.
După criteriul funcţiei contabile
există:
 conturi monofuncţionale, de
ACTIV – contul 301 Materii
prime; de PASIV – contul 401
Furnizori, astfel de conturi au
întotdeauna sold debitor (cele
de activ) sau creditor (cele de
pasiv),
 conturi bifuncţionale, care
în anumite perioade pot avea
sold debitor, iar în altele sold
creditor, de exemplu contul 456
Decontări cu asociaţii privind
capitalul, care se comportă ca
un cont de activ în situaţia în
care urmăreşte creanţele firmei
faţă de acţionari, iar când
evidenţiază datoriile firmei faţă
de acţionari privind capitalul,
acelaşi cont se comportă ca un
cont de pasiv.
După criteriul sferei de
cuprindere există:
 conturi sintetice, care oferă
informaţii cu privire la starea şi
mişcarea unor elemente
patrimoniale, grupate pe
categorii, în funcţie de
trăsăturile lor comune. Există
conturi
sintetice cu grade diferite de
agregare a informaţiei. Aceste
conturi sunt normate
(menţionate
pe un plan de conturi general).
 conturi analitice, care oferă
informaţii pe grupări restrânse
de elemente patrimoniale,
uneori
detaliind chiar evoluţia câte
unui element patrimonial în
baza trăsăturilor sale specifice.
Aceste conturi se stabilesc în
funcţie de nevoile proprii ale
firmei în cauză.
 conturi consolidate, care
oferă informaţie la nivelul
grupului, prin agregarea datelor
referitoare la societăţile
componente
lasificarea conturilor poate avea
la bază mai multe criterii, cum
sunt: conţinutul
economic, funcţia contabilă,
sfera de cuprindere.
După criteriul conţinutului
economic există patru categorii
de conturi:
 conturi de mijloace
economice – de exemplu contul
371 Mărfuri,
 conturi de surse – contul
101 Capital social,
 conturi de procese
economice – contul 601
Cheltuieli cu materiile prime,
 conturi de rezultat – contul
117 Rezultat reportat.
După criteriul funcţiei contabile
există:
 conturi monofuncţionale, de
ACTIV – contul 301 Materii
prime; de PASIV – contul 401
Furnizori, astfel de conturi au
întotdeauna sold debitor (cele
de activ) sau creditor (cele de
pasiv),
 conturi bifuncţionale, care
în anumite perioade pot avea
sold debitor, iar în altele sold
creditor, de exemplu contul 456
Decontări cu asociaţii privind
capitalul, care se comportă ca
un cont de activ în situaţia în
care urmăreşte creanţele firmei
faţă de acţionari, iar când
evidenţiază datoriile firmei faţă
de acţionari privind capitalul,
acelaşi cont se comportă ca un
cont de pasiv.
După criteriul sferei de
cuprindere există:
 conturi sintetice, care oferă
informaţii cu privire la starea şi
mişcarea unor elemente
patrimoniale, grupate pe
categorii, în funcţie de
trăsăturile lor comune. Există
conturi
sintetice cu grade diferite de
agregare a informaţiei. Aceste
conturi sunt normate
(menţionate
pe un plan de conturi general).
 conturi analitice, care oferă
informaţii pe grupări restrânse
de elemente patrimoniale,
uneori
detaliind chiar evoluţia câte
unui element patrimonial în
baza trăsăturilor sale specifice.
Aceste conturi se stabilesc în
funcţie de nevoile proprii ale
firmei în cauză.
 conturi consolidate, care
oferă informaţie la nivelul
grupului, prin agregarea datelor
referitoare la societăţile
componente
După criteriul conţinutului
economic există patru categorii
de conturi:
 conturi de mijloace
economice – de exemplu contul
371 Mărfuri,
 conturi de surse – contul
101 Capital social,
 conturi de procese
economice – contul 601
Cheltuieli cu materiile prime,
 conturi de rezultat – contul
117 Rezultat reportat.
După criteriul funcţiei contabile
există:
 conturi monofuncţionale, de
ACTIV – contul 301 Materii
prime; de PASIV – contul 401
Furnizori, astfel de conturi au
întotdeauna sold debitor (cele
de activ) sau creditor (cele de
pasiv),
 conturi bifuncţionale, care
în anumite perioade pot avea
sold debitor, iar în altele sold
creditor, de exemplu contul 456
Decontări cu asociaţii privind
capitalul, care se comportă ca
un cont de activ în situaţia în
care urmăreşte creanţele firmei
faţă de acţionari, iar când
evidenţiază datoriile firmei faţă
de acţionari privind capitalul,
acelaşi cont se comportă ca un
cont de pasiv.
După criteriul sferei de
cuprindere există:
 conturi sintetice, care oferă
informaţii cu privire la starea şi
mişcarea unor elemente
patrimoniale, grupate pe
categorii, în funcţie de
trăsăturile lor comune. Există
conturi
sintetice cu grade diferite de
agregare a informaţiei. Aceste
conturi sunt normate
(menţionate
pe un plan de conturi general).
 conturi analitice, care oferă
informaţii pe grupări restrânse
de elemente patrimoniale,
uneori
detaliind chiar evoluţia câte
unui element patrimonial în
baza trăsăturilor sale specifice.
Aceste conturi se stabilesc în
funcţie de nevoile proprii ale
firmei în cauză.
 conturi consolidate, care
oferă informaţie la nivelul
grupului, prin agregarea datelor
referitoare la societăţile
Principalele criterii de clasificare ale conturilor:

Dupa continutul economico-financiar

conturi deschise pentru bunuri economice cu valoare de active;

conturi deschise pentru surse de finantare cu valoare de datorii sau capitaluri proprii;

conturi deschise pentru cheltuieli;

conturi deschise pentru venituri

conturi de rezultat.

Dupa soldul pe care il prezinta la un moment dat

Conturi monofunctionale: pot prezenta intotdeauna un singur fel de sold: ori debitor ori creditor

Conturi bifunctionale: pot prezenta la un moment dat fie sold debitor, fie sold creditor.

Dupa sfera de cuprindere, conturile pot fi:

conturi sintetice;

conturi analitice.

Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii, ele grupeaza elementele bilantiere dupa
trasaturile lor comune, generale. Cu ajutorul lor se reflecta bunurile economice, procesele economice
si sursele de finantare ale acestora in unitatea lor.

Conturile analitice sunt utilizate pentru a reflecta concomitent partile componente ale elementelor
bilantiere inregistrate in conturile sintetice, dupa insusirile lor specifice. Ele permit detalierea,
dezvoltarea conturilor sintetice, fiind considerate conturi dezvoltatoare ale conturilor sintetice.

5 SITUATIILE FINANCIARE ANUALE

Situatia financiara reprezinta un document oficial care sintetizeaza fidel si real atat situatia si
performanta financiara a unei entitati, cat si alte informatii cu privire la activitatea desfasurata de
aceasta la un moment dat.

Situatia financiara a unei firme are urmatoarele roluri:

 Verifica si compara exactitatea datelor in urma contabilitatii sintetice si analitice

 Ofera posibilitatea planificarii pentru viitorul companiei. In urma efectuarii unei situatii
financiare complete, vei stii, ca antreprenor cum sa iti gestionezi mai eficient resursele si
vei putea sa faci analize privind evolutia bugetului

 Ofera investitorilor, creditorilor si analistilor financiari date necesare analizei performantei

institutiei.

1.2. Ce cuprinde situatia financiara a unei firme

Situatia financiara contine informatii despre:

 Active: capital obtinut in urma activitatilor declarate

 Pasive: capital propriu + datorii

Situatiile financiare anuale cuprind 3 rapoarte principale, care vor fi detaliate ulterior:

1. Bilantul contabil

2. Situatia veniturilor

3. Situatia fluxurilor de numerar

Situatiile financiare trebuie sa contina date integrale, relevante si credibile. De asemenenea,

situatia financiara a unei firme trebuie sa fie inteligibila, neutra si comparabila.

Pe langa situatiile financiare, in cazul SRL-urilor trebuie adaugate o serie de alte documente
precum raportul administratorilor, raportul de audit, declaratii scrise, etc.

1.3. Raportul financiar

Asa cum am precizat anterior, exista trei tipuri de rapoarte financiare principale: bilantul
contabil, situatia de venit si situatia fluxurilor de numerar.

1. Bilantul contabil este un raport financiar ce prezinta in principal trei elemente: capitaluri
proprii, active (atat active curente cat si active pe termen lung) si datorii (pe termen lung
si scurt). El se intocmeste dupa niste reguli bine stabilite.

2. Situatia de venit are ca date principale cele referitoare la venituri si cheltuieli. In urma
efectuarii situatiei de venit, vei afla cifra de profit (numita si venit net) a firmei tale. Cifra
de profit reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli

3. Situatia fluxurilor de numerar se intocmeste pentru a masura cat numerar genereaza o

firma si se adauga bilantului si situatiei veniturilor

Odata finalizate, rapoartele financiare sunt folosite atat intern, cat si extern. Ca proprietar al
firmei, vei dori cu siguranta sa analizezi orice fel de raport financiar. Tot utilizatori interni sunt
managerii, consiliul de directori, contabilii si analistii financiari. Rapoartele financiare
influenteaza decizii de ordin intern.

Utilizatorii externi sunt de 2 tipuri, si anume:

 cu interes financiar direct (investitori, creditori, cumparatori)

 cu interes financiar indirect (organe guvernamentale de control si statistica, precum si

organe de reglementare)

2. Situatii financiare anuale

Situatiile financiare anuale sunt cele mai importante documente de sinteza, deoarece ele
prezinta atat o prezentare generala si centralizata a datelor, cat si o analiza a rezultatelor la
sfarsitul exercitiului financiar.

Raportarea situatiilor financiare anuale va ofera o serie de informatii clientilor tai. Acestia vor
putea sa analizeze daca pot avea o relatie de durata cu firma ta.

Pornind de la informatia situatiei financiare anuale se calculeaza niste indicatori de apreciere a

patrimoniului institutiei si a tot ceea ce inseamna aceasta din punct de vedere financiar
(rentabilitate economica, productivitate, viteza de rotatie a activelor, viteza de rotatie a datoriilor,
etc.). Acesti indicatori pot fi comparati cu valori ale anilor precedenti si, urmarindu-se trendul, se
pot prezice valori viitoare. Astfel practic stii incotro se indreapta afacerea ta din punct de vedere
financiar.

2.1. Cum se face raportarea situatiilor financiare anuale

Rapoartele financiare anuale au in componenta lor urmatoarele:

 Bilantul contabil

 Raport de profit si pierdere

 Raport cu privire la fluxul mijloacelor banesti

 Raport cu privire la fluxul capitalului propriu

 Note explicative

Bilantul contabil cuprinde activele in partea dreapta si pasivele in partea stanga. In josul paginii
se inregistreaza subtotalurile.

Raportul de profit si pierdere se completeaza pe fiecare rand in baza rulajelor conturilor de

venituri si cheltuieli.

Raportul financiar cu privire la fluxul mijloacelor banesti poate fie efectuat printr-o metoda
directa, folosindu-se datele conturilor contabile, sau printr-o metoda indirecta, bazandu-se pe
analiza rezultatelor financiare.

Raportul financiar cu privire la fluxul capitalului propriu caracterizeaza activele ce constituie

proprietatea intreprinderii. Ca sa obtii situatii financiare complete este nevoie de un raport
corect, motiv pentru care este foarte important sa delimitezi in mod clar sursele de finantare a
activelor in surse proprii si surse atrase.

Notele explicative sunt stabilite in functie de fiecare intreprindere, insa trebuie sa contina in mod
obligatoriu politica de contabilitate a intreprinderii.
 6 EVALUAREA BUNURILOR LA DATA INTRARII IN PATRIMONIU
 Bunurile reprezentand aport la capitalul social sau cu titlu gratuit se inregistreaza la valoarea de
utilitate.
Aceasta valoare este reprezentata de totalitatea fluxurilor financiare viitoare pe care bunul respectiv le va
aduce intreprinderii, contribuind la productia acesteia de bunuri si/sau servicii, inclusiv prin cedare catre
terti la incheierea perioadei sale de utilitate in intreprindere.
Din insasi definitia sa, rezulta ca aceasta valoare include un grad ridicat de aproximare. Pentru a-i da
concretete si a o apropia cat mai mult de realitate, va stau la dispozitie cateva cai, si anume:
 expertizarea de catre un expert independent atat fata de partea donatoare (sau cea care efectueaza
aportul), cat si fata de intreprinderea primitoare;
 compararea cu valoarea de piata (valoarea la care se tranzactioneaza pe piata alte bunuri similare);
aprecierea starii bunurilor, a gradului de uzura, a amplasarii etc.
Bunurile procurate prin schimb cu alte bunuri vor fi evaluate la valoarea de piata a bunurilor cedate la
schimb.
Bunurile achizitionate vor fi evaluate la costul de achizitie.
Costul de achizitie este compus din valoarea facturata de furnizor, fara T.V.A., la care se adauga toate
cheltuielile efectuate suplimentar pentru a aduce bunul la locul si in starea necesare pentru a putea fi
folosit.
De exemplu, in costul de achizitie se includ: cheltuielile de pregatire a amplasamentului � in cazul
instalatiilor industriale sau utilajelor, cheltuielile cu analiza de calitate pentru determinarea caracteristicilor
� in cazul unor materii prime, cheltuielile cu taxele vamale si comisionul vamal � in cazul bunurilor
importate, cheltuieli de demontare, mutare, remontare � in cazul utilajelor rulate achizitionate.
 Bunurile produse de intreprindere � inclusiv stocurile de productie finita � se evalueaza la costul de
productie.
Costul de productie include:
 costul de achizitie al materiilor prime si al celorlalte consumabile utilizate;
 cheltuielile directe de productie de natura cheltuielilor cu forta de munca;
 cheltuielile indirecte de productie care pot fi legate in mod rational de productia bunului respectiv
(cota-parte din cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor, cota-parte din cheltuielile
activitatilor auxiliare productiei etc.).
Costul de productie nu va include cheltuieli generale de administratie, cheltuieli de desfacere sau
cheltuieli financiare.
Includerea cheltuielilor de finantare a achizitiei sau productiei unui bun in costul acelui activ reprezinta un
tratament alternativ, acceptabil numai in anumite conditii (prevazute de IAS 23 si interpretarea SIC-2).
Inventarierea anuala � in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale
La momentul inventarierii anuale se verifica de fapt daca valorile contabile ale elementelor patrimoniale
mai corespund realitatii economice

7 EVALUAREA BUNURILOR LA DATA IESIRII DIN PATRIMONIU

Metoda “costului mediu ponderat” (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element

pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul
perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu
trebuie să depăşească durata medie de stocare.
Potrivit metodei “primul intrat-primul ieşit” (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului
următor, în ordine cronologică.

Potrivit metodei “ultimul intrat-primul ieşit” (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se

evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de
producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.

8 AMORTIZAREA
Amortizarea reprezinta recuperarea treptata, atat din punct de vedere contabil, cat si fiscal, a
tuturor costurilor ce sunt aferente achizitiei, construirii, producerii, asamblarii, instalarii sau a
imbunatatirii imobilizarilor amortizabile.

In ceea ce priveste amortizarea contabila, durata de viata utila este stabilita de catre companie si va fi
inscrisa in politicile contabile ale acesteia. Amortizarea contabila face referire la perioada care este
stabilita astfel incat, in urma acesteia, activul supus exploatarii sa produca beneficii economice.

Cu privire la amortizarea fiscala, durata de viata utila este stabilita conform Catalogului privind
clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
2.139/2004.  Aceasta amortizare presupune repartizarea treptata a valorii activului pe cheltuieli conform
duratei normale de viata stabilite de catalo

Metodele de amortizare, pe baza carora se stabileste anual, lunar etc. valoarea amortizabila sunt:

a) amortizarea liniara realizata prin includerea uniforma în cheltuielile de exploatare a unor

sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei de utilizare economica a
acestora;

b) amortizarea degresiva, care consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu un

anumit coeficient, caz în care poate fi avuta în vedere legislatia în vigoare;

c) amortizarea accelerata, care consta în includerea, în primul an de functionare, în

cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pâna la 50% din valoarea de intrare a
imobilizarii.

9 PLAN DE CONTURI
Planul general de conturi cuprinde totalitatea conturilor sintetice care servesc la inregistrarea
existentei, miscarii si transformarii mijloacelor economice, a resurselor acestor mijloace si a
rezultatelor obtinute. Acesta se prezinta sub forma unui tablou in care fiecare cont are o denumire,
simbol cifric si sunt incadrate in clase si grupe dupa anumite criterii”

Planul de conturi cuprinde 9 clase:

 1. Active pe termen lung;
2. Active curente;
3. Capital propriu;
4. Datorii pe termen lung;
5. Datorii pe termen scurt;
6. Venituri;
7. Cheltuieli;
8. Conturi ale contabilităţii de gestiune;
9. Conturi extrabilanţiere.

Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează pentru

generalizarea informaţiei ce urmează să fie reflectată în rapoartele financiare şi
destinată utilizatorilor interni şi externi. După conţinutul economic ele se divizează
în conturi de bilanţ (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7). Conturile de bilanţ
sunt destinate contabilizării activelor, capitalului propriu şi datoriilor întreprinderii. La
finele fiecărei perioade de gestiune soldul (debitor sau creditor) acestor conturi se
reflectă în bilanţul contabil (anexa 1). Conturile de rezultate sunt destinate contabilizării
veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune rulajele
conturilor: debitoare – pe conturile de cheltuieli şi creditoare pe conturile de venituri se
trec în Raportul privind rezultatele financiare (anexa 2).

Clasa 8 cuprinde conturile contabilităţii de gestiune. Acestea sunt destinate generalizării

informaţiei privind consumurile de producţie, costul producţiei (lucrărilor, serviciilor) şi
rentabilităţii producţiei utilizate numai pentru necesităţile interne ale întreprinderii în scopul
luării unor decizii concrete de gestiune

Simbolizarea conturilor în Planul de conturi respectă anumite reguli şi anume:

 Cifra 9 în poziţia a treia a simbolului arată faptul că acel cont are o funcţie contabilă diferită de cea a
majorităţii conturilor din aceeaşi grupă.
De exemplu contul 419 „Clienţi – creditori” după funcţia contabilă este un cont de pasiv spre
deosebire de celelalte conturi din grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” care după funcţia contabilă
sunt conturi de activ.

 Cifra 9 în poziţia a doua a simbolului conturilor din clasele 2 – 5 arată faptul că acele conturi reflectă
ajustări pentru deprecieri aferente activelor din clasa respectivă.

 Simbolizarea conturilor de amortizări aferente imobilizărilor presupune înlocuirea primei cifre (care este 2)
a conturilor de imobilizări corespunzătoare cu cifrele 28.
De exemplu cheltuielile de constituire sunt reflectate cu ajutorul contului 201 „Cheltuieli de
constituire” iar amortizarea aferentă cu ajutorul contului 2801 „Amortizarea cheltuielilor de
constituire”.

 În marea majoritate a cazurilor în care operaţiunile economice pot genera atât venituri cât şi cheltuieli
simbolizarea conturilor corespunzătoare de venituri respectiv cheltuieli este aceeaşi cu excepţia primei cifre
care pentru conturile de cheltuieli este 6, iar pentru conturile de venituri 7.
De exemplu cheltuielile cu dobânzile sunt reflectate cu ajutorul contului 666 „Cheltuieli privind
 dobânzile” respectiv veniturile din dobânzi sunt reflectate cu ajutorul contului 766 „Venituri din
dobânzi”.

10 ELEMENETE DE CALCULATIE

Metoda globala

Conditii de aplicare a metodei, caracterizare si modelul de calcul

Aceasta metoda de contabilitate de gestiune si de calculatie a costurilor se aplica de catre

entitatile care fabrica un singur produs la care, de regula, la sfarsitul perioadei nu exista
semifabricate sau productie neterminata sau care daca exista, este constanta. De exemplu:
extractia de carbune, titei, gaze, productia de energie electrica si termica, prestarea
serviciilor de transporturi etc.

Metoda globala se poate aplica si in productia sorto-dimensionala si in cea cuplata, unde,

din aceeasi materie 121h72b prima si cu aceleasi utilaje si tehnologie se obtin mai multe
feluri, tipuri sau dimensiuni de produse.

De mentionat insa ca, in aceste cazuri metoda globala se combina cu alte metode de
contabilitate si de calculatie a costurilor, in special cu metoda pe faze (exemplu, in
industrializarea zaharului).

Caracteristica esentiala a metodei globale este data de faptul ca toate cheltuielile de

productie se identifica nemijlocit pe procesul care le-a ocazionat; ele au deci caracter direct.

Cu toate acestea, cheltuielile indirecte ale sectiilor si cele generale de administratie sunt
asimilate cheltuielilor de regie si se inregistreaza, de regula, in contabilitatea de gestiune in
analitice deschise dupa structura de
conturile de colectare si repartizare sintetice si
cheltuieli practicata de fiecare entitate, respectiv pe elemente primare de
cheltuieli sau pe articole de calculatie