Sunteți pe pagina 1din 3

CURENTE LITERARE-ROMANTISMUL

Curentul literar este o mișcare literară dintr-o anumită perioadă istorică, ce reunește scriitori și
operele lor care se înrudesc prin numeroase trăsături comune de ordin ideologic și artistic, prin preferința
pentru o anumită tematică și prin modalități stilistice.
Acesta apare în anumite împrejurări și cunoaște o perioadă de maximă înflorire, apoi dispare
treptat, când problematica din care a luat naștere nu-și mai regăseșe semnificațiile, iar viața impune
structuri artistice de un alt tip. Nu se poate stabili o dată precisă de constituire a unui curent, deși există
momente semnificative care să îi ateste consacrarea , prin apariția unui manifest, a unei reviste sau a unei
opere însemnate.
Aspectul cel mai important în existența unui curent literar îl constituie doctrina pe care o propune
concepția despre artă.

ROMANTISMUL

Romantismul se constitue ca mișcare artistică și literară la sfârșitul sec. al XVIII-lea, începutul sec. al
XX-lea, la început în Anglia și Germania, iar mai apoi în Franța, fiind o mișcare amplă , ce cuprinde nu
numai literatura, ci și artele plastice, muzica , filozofia, etc.

În literatura universală, romantismul este reprezentat de Victor Hugo(Franța), în ”Prefață la drama


Cromwell”, considerată manifestul romantismului european, apoi autori precum Lamartine, Musset, etc,
în Germania, Goethe, Heine, Novalis, etc., în Anglia de Byron, Schelley, etc., Leopardi în Italia sau Pușkin și
Lermontov în Rusia.

Trăsături generale ale romantismului :

- Scriitorii romantici erau nemulțumiți de realitatea obiectivă, încercând să o depășească, să


evadeze din ea. Erau într-o permanentă căutare a unui loc ideal, scriitorul evadează, prin
intermediul visului sau al somnului, din prezent în trecut sau viitor, din spațiu său cunoscut, spre
un spațiu fără contururi clare. Trecutul glorios este comparat mereu cu prezentul decadent , se
descoperă gustul pentru istorie și folclor.
- Persoajele romantice sunt eroi excepționali care-și definesc caracterul în situații limită, sunt
înzestrate cu calități sau defecte care depășesc media umană obișnuită. În caracterizarea
personajelor se întrebuințează frecvent antiteza și comparația.
- Descoperirea infinitului spațial și temporal. În căutarea altor ”realități”, scriitorul romantic aspiră
spre infinit, căutând, neobosit și cu orice sacrificiu, drumul spre ideal, el își dorește cu orice preț o
depășire a realului, a condiției sale.
- Romantismul pătrunde mai adânc în tainele sufletului, descifrează trăiri dincolo de zona
conștientului și exprimă cele mai profunde sentimente. Interesul crescut pentru viața sufletească
duce la o înclinație spre meditația filozofică, spre cultivarea visului.
- Interesul pentru frumusețea naturii , contemplarea acesteia, și pentru dorința de a scoate în
evidență valoarea artistică a ceea ce nu este frumos.
- Interesul pentru creația populară și pentru tradițiile naționale.
- Amestecul genurilor literare, se renunță la regulile literare pentru lărgirea vocabularului poetic.
În literatura română , romantismul cuprinde trei etape :

1. Preromantică- Gh. Asachi, I.H. Rădulescu, Grigore Alexandrescu- scriitori care depun efrturi pentru
crearea unei școli naționale, a presei și își întorc privirile către trecutul glorios au militează pentru
realizarea a numeroase traduceri din literatura universală.
2. Cea de-a doua etapă este caracterizată de apariția revistei , ”Dacia literară” în 1840, sub redacția
lui Mihail Kogolniceanu.
Acestă revistă , nu numai că se va ocupa de literatură , dar se va adresa și scriitorilor din toate
provinciile românești. ”Dacia literară” va publica opere originale ale scriitorilor, articole din alte
publicații, exprimând un punct de vedere despre operele nou apărute sau despre cele ce urmează
să apară. Revista dorește să promoveze :
 critică nepărtinitoare, prin care să fie criticată cartea, nu persoana ;
 Reunirea tuturor forțelor dispersate, astfel încât românii să aibă o limbă și o literatură
comună ;
 Formarea unei literaturi originale, cu un profund specific național, pornind de la istorie,
folclor, natură, etc., ironizează imitația ;
3. Romantismul eminescian corespunde celei de a treia etapă a curentului românesc și ultima a
romantismului european.
În opera eminesciană, se întâlnesc, pe lângă trăsăturile romantismului românesc, și unele
trăsături ale romantismului , în general- prezența miturilor : al nașterii și al morții universului, al
omului de geniu, mitul istoric ; prezența unor motive de circulație universală : omul și istoria,
îngerul și demonul, somnul și visul, haosul și universul, noaptea, codrul, floarea albastră, etc.

Tema unei opere reprezintă subiectul central al acesteia, aspectele vieții, situațiile, fenomenele,
obiceiurile dintr-o operă lterară sau artistică.

Motivul reprezintă modalitatea prin care se realizează tema în cadrul operei literare. Motivul poate fi
reprezentat de un personaj, un obiect, un număr, etc. Un motiv literar se poate repeta în cadrul aceleiași
opere su poate fi întâlnit și în alte creații, la alți scriitori. De asemenea , un motiv poate avea semnificații
diferite, în funcție de autor, de temă sau de curent literar. De ex., în opera lui Eminescu, motivul apei nu
are aceeași semnificație ca în creația lui Bacovia. La Eminescu apa mării îseamnă infinit, este locul de unde
luat naștere lumea, în timp ce în ceația bacoviană, apa distruge universul.

Laitmotivul este un element cu valoare simbolică, un motiv central, care revine cu o anumită frecvență
într-o operă literară. El poate fi un cuvânt, un refren, o idee, o frază, etc.
MARILE TEME ȘI MOTIVE ALE CREAȚIEI EMINESCIENE

1. TIMPUL - spratema operei, tema favorită a autorului : apare aproape în toate poeziile ;

Infinitul ; luceferi ;

Cerul ; muzica sferelor ;

2. COSMICUL - Cu toate elementele soarele ; zborul intergalactic ;

Luna ; haosul ;

Stelele ; geneza ;

a) Ideea de patrie ; sentimentul de patriotism ; ( Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie)


b) Meditația patriotică ; (Scrisoarea III)
c) Mister al etnogenezei ; ( Decebal)
d) Fundal al marilor pasiuni ; ( Grue Sînger)
3. ISTORIA
e) Inechitate social; ( Împărat și proletar)
f) Societatea coruptă ; ( Junii corupți)
g) Condiția geniului și a artei ; ( Scrisorile )
h) Singurătatea ; ( Luceafăru)

Cadrul fizic, fundal pentru reverie romantică ; ( Împărat și proletar, Melancolie)

4. NATURA Cadrul fizic, paradis terestru în idile ; ( Dorința, Sara pe deal )

Personaj mitic ; ( Revedere)

Realitate mioritică ; ( Mai am un singur dor)

Visul dragostei, dorul ; ( Dorința, Lacul, Floare albastră, etc.)

5. DRAGOSTEA Dezamăgirea, tânguirea neînplinirii ; ( Pe lângă plopii fără soț, De câte ori iubito)

Femeia înger-femeia demon ; ( Înger și demon)