Romanul este unul modern, deoarece este utilizata tehnica planurilor paralele prin care

este descrisa viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul
se realizeaza prin alternanta iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire,
adica respectarea cronologiei faptelor. alt argument in sustinerea modernitatii romanului
este redat de tehnica pluritatii perspectivelor.

Ion Pop al Glanetasului este personajul principal, eponim, unul de referinta din
literatura romana. Este un personaj complex, modern, rotund. prin forta conflictului interior
ce se manifesta patimas intre cele doua parti: Pamantul si lubirea.

Prin intermediul acţiunii, încă de la începutul primului plan narativ, se poate constata că
Ion se află în centrul întâmplărilor, statutul său social fiind acela de țăran sărac, dar harnie,
care dorește să-şi depăşească această condiție prin orice mijloace. Ion iubește nespus de
mult pământul și, de aceea, din punct de vedere psihologic, trăieşte obsesia îmbogățirii,
este, așadar, un obsedat, dar această dorinţa se loveste de cealaltă iubire, cea faţă de
Florica, o fată tot săracă, față de care nutreşte însă o pasiune sfâşâietoare. Moral, personajul
parcurge un traseu epic puternic tensionat, tocmai din cauza acestei pendulări între cele
două iubiri, final, Ion apare în postura de victimă din cauza inconsecvenţei sale și a incapac
tatii de a-si gestiona în mod realist sentimentele.

Protagonistul este un personaj realist, tipic pentru patura sociala a taranimii legate vital
de pamantul care ii asigura existenta si respectul in comunitate Exponent al taranimii prin
dragostea pentru pamant, este o individualitate prin modul in care ii obtine. lon reprezinta o
colectivitate, Ion citit invers insemnand noi. Neobisnuit in satul Pripas nu este casatoria
saracului cu o fata cu zestre, pentru ca tatal sau si Vasile Baciu dobandisera averea in acelasi
fel , ci modul in care il obtine, comportamentul sau: o face pe Ana de rusinea satului inainte
de nunta iar apoi umbla dupa nevasta lui George Bulbuc.

lon este caracterizat in mod direct de catre narator: ,,era iute si harnic ca ma-sa" ; .
unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila" ; pamantul ii era drag ca ochil din cap’’.
Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti redate prin monologul interior. ,‚Las',
ca-i buna Anuta! As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului pentru niste vorbe".
Caracterizarea redata de alte personaje se subordeneaza tehnicii pluritatii perspectivelor
deoarece lon este vazut in mod diferit de catre acestea fapt ce ofera romanului
modernitate :Vasile Baciu ,,hotule, talharule, sarantocule" si Ana,,lonica, norocul meu".

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza trasaturile sale. lon
este descris in lumini si umbre, calitati si defecte. Este harnic, gospodar, muncea cu drag dar
intelege ca munca cinstita nu ii va imbogati. Este inteligent, mandru, nu suporta sa fie facut
de rusine in fata satenilor. Averea ii modifica atitudinea si ii transforma comportamentul.
Este infratit cu pamantul prin munca. Istet, silitor si cuminte era cel mai bun elev si trezise
simpatia invatatorului,baiatul renunta la scoala pentru ca pamantul in era mai drag decat
cartea .Este viclean, o pacaleste pe Ana, se foloseste de ea, agresiv o bate pe Ana, isi bate
chiar parintii cand este nemultumit de ei. Lacom, nerespectuos, vrea tot pamantul lui Vasile
Baciu, apoi o vrea si pe Florica desi ea este maritata. Personajul eponim este vazut ca un
element de dezordine asemenea unui mar stricat el afecteaza destinele celor din jur: Anei ii
distruge viata, Vasile Baciu ramane sarac. Florica e coplesita de dispret iar George ajunge
la inchisoare.

O suită de conflicte exterioare caracterizează atmosfera tensionată a operei. Conflicte

sociale se profilează între Ion şi Vasile Baciu, între Ion şi George Bulbuc, între Ion şi Simion
Lungu. Un conflict secundar se conturează între învăţător şi preot, iar conflictul naţional va
fi determinat de stăpânirea maghiară care exercită presiuni asupra ardelenilor, prin
impunerea limbii maghiare în şcoală şi în biserică.

Titlul este o modalitate de caracterizare indirecta a personajului principal descris in lumini

si umbre, calitati si defecte. El incearca sa-si depaseasca umila conditie la care soarta il
obligase.

O relatie simbolica se stabileste intre protagonist si un personaj mai puternic decat el

pamantul" iubeste pamantul mai presus decat orice’’ pamantul si era mai drag decat o
mama". Pentru pamant renunta la scoala si la Florica pe care o iubea, de aceea este
importanta scena in care lon saruta pamantul. Toate actiunile lui se vor orienta spre al
obtine , indiferent de mijloace.

Dintre toate aceste aspecte menţionate până aici referitoare la personaj, putem constata
că pentru reliefarea trăsăturii sale dominante (dorinţa arzătoare de a avea pământ), sunt
semnificative episoadele din capitolele intitulate „Zvârcolirea” și „Sărutarea” prin care
autorul pune în lumină atitudinea lui Ion în fața pământului când exclamă înfiorat „Cât
pământ, Doamne!" sau când „se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea și-și lipi buzele cu
voluptate de pământul ud."Ambele episoade evidențiază nu numai dorinţa de posesie a
pământului, ci şi zbuciumul sufletesc al personajului, fascinația pe care o exercită pământul
asupra sa.La acestea se pot adăuga şi acele momente în care Ion face presiuni, fie asupra
Anei, fie asupra lui Vasile Baciu, pentru a putea intra în posesia pământului,

In relatie cu Vasile Baciu sau George Bulbue adopta atitudini diferite dar scopul sau este
razbunarea sau smulgerea unei proprietati: Pamantul sau Femeia.

In opinia mea, romanul lon reprezinta destinul omului traditional ce ravneste sa

dobandeasca atat implinire materiala cat si implinire superioara prin iubire.

In concluzie, personajul lui Liviu Rebreanu este primul erou literar realizat in mod obiectiv,
realist, romancierul adoptand stilul anticalofil, contribuind la desavarsirea unui actant
memorabil reprezentativ pentru mediul rural ardelenesc.