Politica migrației și criza refugiaților

Realizat de: Ciocirlie Codrin-Teodor, Mihai Mihaela, Ciobanu

Cristina, Gordilov Maxim, grupa EAI 24
1. Descriere generală
Secțiunea I Fișa de
analiză a temei Migrația umană reprezintă mutarea oamenilor dintr-un
proiectului (la nivelul loc în altul cu intenția de a rămâne permanent sau temporar în
UE) nouă locație. De obicei, mutarea se face pe distanțe lungi și prin
1. Descriere generală părăsirea țării, dar este posibilă și migrația internă. Poate exista
(concepte, definiții)
migrație individuală, familială sau în masă.
2. Politica UE în
domeniul migrației O persoană care se deplasează de la domiciliu la alt loc
3. Fluxurile de din cauza dezastrelor naturale sau a tulburărilor civile poate fi
migrație descrisă drept refugiat sau, mai ales în aceeași țară, o persoană
strămutată. O persoană care caută refugiu din cauza unor
Secțiunea II. Studiu persecuții politice, religioase sau de altă natură este de obicei
de caz pe Franța și descrisă ca un solicitant de azil.
România
La nivel mondial, la sfârșitul anului 2011, aproximativ
42,5 milioane de persoane din întreaga lume erau fie refugiați
(15,4 milioane), fie persoane strămutate într-o altă țară (26,4
milioane), fie solicitanți de azil (895.000 de persoane). Cei mai
mulți refugiați provin din Afganistan (2,7 milioane), urmați de cei
din Irak (1,7 milioane), Somalia (1,1 milioane), Sudan (500.000)
și Republica Democrată Congo (491.000). În anul 2011, peste
800.000 de persoane au fost nevoite să fugă din țările lor, acesta
fiind cel mai mare număr înregistrat în ultimii 11 ani.

We cannot and should not

stop people from migration.
We have to give them a
better life, a home.
Migration is a process, not a
problem.

1
2. Politica UE în domeniul migrației
2.1. Date generale privind migrația în UE

În ultimii ani, mișcările refugiaților și migrația acestora a devenit o problema mondială care se
află în centrul atenției întregii lumi. Europa a trebuit să observe cele mai severe provocări legate de
migrație de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. În anul 2015, Europa a înregistrat cel mai
mare număr de imigranți și migranți, în mod neregulamentar; acest fapt a scos în evidență o serie de
deficiențe și de diferențe în politicile UE privind azilul, frontierele externe și migrația. Ca răspuns la
aceste provocări, UE a stabilit un proces de reforma, bazat pe patru piloni, rolul cărora era
reconstruirea politicii Uniunii legate de azil și migrație:

1) reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară prin abordarea cauzelor sale

fundamentale, prin îmbunătățirea proceselor de returnare și destructurarea rețelelor de
introducere ilegală și de trafic de persoane;
2) salvarea vieților și securizarea frontierelor externe;
3) stabilirea unei politici UE solide în domeniul azilului;
4) oferirea mai multor căi legale pentru solicitanții de azil și a unor canale legale mai
eficiente pentru migranții regulamentari.
Fluxurile record de migrație spre UE au scăzut până la sfârșitul anilor 2017 și 2018. Cu toate
acestea, realizarea politicii mai eficiente, echitabile și solide (în domeniul migrației) de către UE a fost
bazată pe tratate și alte instrumente juridice, consecința căror era aplicarea atât măsurilor imediate, cât
și pe termen lung. Având avantaje, ca poziția geografică și reputația sa ca exemplu de stabilitate,
generozitate și deschidere în contextul unor conflicte internaționale și interne, Europa va continua să
reprezinte un refugiu ideal pentru solicitanții de azil și pentru migranți. Acest lucru se reflectă inclusiv
în creșterea sumelor, a flexibilității și a diversității finanțării UE pentru politicile în domeniul
migrației și al azilului din cadrul, precum și din afara bugetului actual și viitor al UE.

Apogeul crizei migrației, în 2015, a „forțat-o” UE să pună în aplicare măsuri pentru a

îmbunătăți controlul frontierelor externe și
al fluxurilor de migrație. Prin urmare,
sosirile neregulamentare în UE au fost
reduse cu peste 90%.

UE și statele sale membre își

intensifică eforturile de a institui o politică

2
europeană eficace, umanitară și sigură în domeniul migrației. Consiliul European joacă un rol
important în acest domeniu, prin stabilirea priorităților strategice.

Pe baza acestor priorități, Consiliul UE stabilește linii de acțiune și acordă mandatele de

negociere cu țările terțe. De asemenea, acesta adoptă legislație și definește programe specifice.

De-a lungul ultimilor câțiva ani, Consiliul și Consiliul European au conturat un răspuns
puternic la presiunile exercitate de migrație.

În octombrie 2015, președinția luxemburgheză a activat mecanismul integrat pentru un răspuns

politic la crize (IPCR). Acesta furnizează instrumente concrete pentru a sprijini coordonarea
răspunsului politic la crize, prin reunirea principalilor actori.

Numărul migranților internaționali a continuat să crească rapid în ultimii ani la nivel mondial,
ajungând la 258 de milioane în 2017, în creștere față de 220 de milioane în 2010 și 173 de milioane în
2000. De la Conferința Internațională a Organizației Națiunilor Unite privind Populația și Dezvoltarea
din 1994, problema migrației internaționale și a relației acesteia cu dezvoltarea a ocupat un loc în
vârful „piramidei” de priorități a comunității internaționale.

2.2. Ruta central-mediteraneeană

Una dintre rute utilizate de migranții și solicitanții de azil este ruta central-mediteraneeană,
folosită pentru intrarea ilegală pe teritoriul Uniunii Europene. Punctul de pornire a „călătorilor” este
Africa de Nord, din care devine posibilă traversarea Mării Mediterane pentru a ajunge în Europa.

Mulții dintre migranți tranzitează Libia în călătoria lor către Europa ce a dus la dezvoltarea de
rețele de introducere ilegală de persoane și de trafic de persoane în Libia.

Ca urmare a acțiunii UE de abordare a situației migrației, ruta central-mediteraneeană a

înregistrat o scădere majoră a numărului de intrări nelegale din Libia începând din 2017. Cu toate
acestea, în 2020 s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de plecări dinspre Algeria.

În februarie 2017, liderii UE au convenit asupra unor noi măsuri pentru a reduce numărul de
sosiri neregulamentare pe această rută. Aceștia s-au angajat să sporească cooperarea cu Libia și să
combată rețelele care introduc ilegal migranți.

UE a instituit un grup operativ comun în materie de migrație împreună cu Uniunea Africană

și cu ONU în noiembrie 2017, obiectivul căruia era reunirea eforturilor și consolidarea cooperării
pentru a face față provocărilor legate de migrație în Africa și, în special, în Libia.
3
 În iunie 2018, liderii UE au solicitat măsuri suplimentare pentru a reduce migrația ilegală pe
ruta central-mediteraneeanău, unele din care au fost:

● intensificarea eforturilor de stopare a persoanelor care introduc ilegal migranți, care își
desfășoară activitatea din Libia sau din alte locuri;
● susținerea Italiei și altor țări ale UE din prima linie;
● intensificarea sprijinului pentru paza de coastă libiană, pentru condiții de primire umane
și pentru returnări voluntare în țările de origine ale migranților blocați în Libia;
● intensificarea cooperării cu alte țări de origine și de tranzit și cu privire la relocare.

În iulie 2019, UE a aprobat cinci noi programe în materie de migrație în Africa de Nord, în
valoare totală de 61,5 milioane EUR. Proiectele cuprind protecția și asistența acordată refugiaților și
migranților vulnerabili, îmbunătățirea condițiilor de viață și a rezilienței libienilor, precum și
promovarea migrației și a mobilității forței de muncă.

Programele au fost adoptate în cadrul Fondului fiduciar de urgență pentru Africa al UE.
Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE a fost creat în noiembrie 2015 pentru a aborda cauzele
profunde ale strămutării forțate și ale migrației neregulamentare și pentru a contribui la o mai bună
gestionare a migrației. Bugetul general al Fondului fiduciar de urgență pentru Africa al UE se ridică la
peste 4,5 miliarde EUR.

Măsuri pentru abordarea situației migrației din Libia

Acțiunile UE în Libia se concentrează pe:

1. formarea pazei de coastă

2. protecția și asistența acordată
migranților și refugiaților
3. sprijinirea comunităților locale
4. îmbunătățirea gestionării frontierelor

Până acum, UE a angajat 408 milioane EUR

pentru a finanța programe care abordează provocările din Libia. Aceste programe sunt finanțate prin
Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE.

4
 2.2.1. Formarea pazei de coastă libiene

Paza de coastă libiană a început să beneficieze de formare din partea UE în 2016. Liderii UE au
convenit în februarie 2017 să ofere mai multe cursuri de formare, echipamente și sprijin pentru paza
națională de coastă libiană.

Această formare a fost furnizată inițial prin intermediul operației UE de combatere a

introducerii ilegale de persoane în zona Mediteranei, sub denumire „SOPHIA”.

Obiectivul formării a fost de a îmbunătăți securitatea în apele teritoriale libiene și de a

salva vieți pe mare.

Echipele care participă la această formare și-au sporit capacitatea de:

● a submina introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane în Libia

● a desfășura activități de căutare și salvare

Operația SOPHIA și-a încetat activitatea la sfârșitul lunii martie 2020.

La 31 martie 2020, a fost lansată operația IRINI pentru a asigura respectarea embargoului
ONU asupra armelor impus Libiei. Ca sarcină secundară, aceasta va contribui, de asemenea, la
consolidarea capacităților și la formarea pazei de coastă și a forțelor navale libiene în privința
sarcinilor de aplicare a legii pe mare.

Migranții din Libia: principalele cifre

● În octombrie 2020, în Libia existau 584 500 de migranți identificați de OIM.

● Majoritatea migranților (65%) proveneau din țările vecine, în special din Niger, Ciad,
Egipt și Sudan.

2.2.2. Protecția și asistența acordate migranților și solicitanților de azil

Migranții și solicitanții de azil pornesc în călătorii lungi și periculoase pentru a încerca să

ajungă în Europa.

UE colaborează îndeaproape cu organizații internaționale în Libia pentru:

● a oferi asistență umanitară și a îmbunătăți condițiile de viață

5
 ● a permite migranților să se întoarcă în mod voluntar acasă
● a reloca persoanele care au nevoie de protecție internațională

Condiții mai bune de viață

Consiliul European a convenit în februarie 2017 că asigurarea unor capacități și condiții

adecvate de primire pentru migranții din Libia reprezintă o prioritate.

În aprilie 2017, UE a adoptat un pachet de măsuri în valoare de 48 de milioane EUR pentru a

îmbunătăți condițiile de viață ale migranților, inclusiv în centrele de primire. În 2019 au fost puse la
dispoziție fonduri suplimentare pentru continuarea eforturilor.

Măsurile includ asistență la punctele de debarcare și în centrele de cazare. De exemplu,

migranții primesc asistență medicală primară, un prim ajutor psihologic, precum și acces la produse
alimentare și nealimentare.

Mai multe returnări voluntare

UE sprijină programul de returnare voluntară asistată desfășurat de Organizația Internațională

pentru Migrație (OIM).

Acest program ajută migranții blocați în Libia care doresc să se întoarcă în mod voluntar în
țările lor de origine. Mai mult de 50 000 de migranți din Libia au beneficiat de acest program în
perioada 2017-2020.

Evacuarea și relocarea refugiaților

Anumiți refugiați blocați în Libia nu se pot întoarce în mod voluntar, deoarece siguranța lor ar
fi pusă în pericol în țările lor de origine.

În consecință, în 2017 a fost instituit un mecanism de evacuare și relocare pentru a aborda

această problemă: mecanismul de tranzit de urgență.

Mecanismul este finanțat de UE și derulat de către Agenția Națiunilor Unite pentru refugiați
(UNHCR), care selectează candidații eligibili.

Până în prezent, peste 3 200 de refugiați au fost evacuați din Libia prin intermediul acestui
mecanism.

6
 2.2.3. Sprijinirea comunităților locale din Libia

În martie 2018, UE a adoptat un program în valoare de 50 de milioane EUR pentru a

îmbunătăți condițiile de viață ale migranților din Libia și ale comunităților lor gazdă. Programul are ca
scop:

● asigurarea accesului la servicii de bază și la servicii sociale pentru persoanele

vulnerabile
● sprijinirea comunităților locale deosebit de expuse la fluxurile migratorii

Programul se concentrează atât asupra locurilor unde există un număr mare de migranți, cât și
asupra comunităților grav afectate de conflictul din Libia. Este pus în aplicare în parteneriat cu:

● serviciile italiene de cooperare pentru dezvoltare

● Programul Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD)
● Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF)

În iulie 2018, UE a anunțat un nou program în valoare de 29 de milioane EUR pentru

consolidarea protecției refugiaților și a migranților în Libia la punctele de debarcare, în centrele de
detenție, în zonele îndepărtate sudice de deșert și în zonele urbane. Acest program va fi pus în aplicare
împreună cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și cu Agenția ONU pentru refugiați
(UNHCR).

În iulie 2018, UE a anunțat un program în valoare de 29 de milioane EUR pentru consolidarea

protecției refugiaților și a migranților în Libia la punctele de debarcare, în centrele de detenție, în
zonele îndepărtate sudice de deșert și în zonele urbane.

Programul este pus în aplicare în cooperare cu Organizația Internațională pentru Migrație

(OIM) și cu Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR).

2.2.4 Îmbunătățirea gestionării frontierelor în Libia

În iulie 2017, UE a adoptat un program de 42 de milioane EUR pentru a ajuta polițiștii de

frontieră și paza de coastă din Libia să gestioneze mai bine frontierele țării. Aceasta implică:

● controlul și supravegherea frontierelor

● abordarea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane

7
 ● operații de căutare și salvare pe mare și în deșert

Programul se concentrează pe regiunile sudice ale țării. Este pus în aplicare de Ministerul de
Interne al Italiei.

În decembrie 2018, UE și-a extins sprijinul pentru gestionarea frontierelor și a migrației cu un

program în valoare de 45 de milioane EUR pentru:

● a sprijini dezvoltarea capacităților și consolidarea instituțională a pazei de coastă

libiene
● a contribui la înființarea Centrului de coordonare a operațiunilor de salvare pe mare
● a promova dezvoltarea gestionării integrate a frontierelor în sudul Libiei

Măsuri de abordare a cauzelor profunde ale migrației din Africa

UE colaborează îndeaproape cu țările din Africa pentru a aborda cauzele profunde ale
migrației.

Procesul de la Valetta

În noiembrie 2015, summitul de la Valletta privind migrația a reunit șefi de stat și de guvern
europeni și africani într-un efort de a consolida cooperarea și de a aborda provocările actuale, dar și
oportunitățile generate de migrație.

Liderii participanți la summit au adoptat o declarație politică și un plan de acțiune pentru:

● abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și strămutării forțate

● consolidarea cooperării privind migrația legală și mobilitatea
● consolidarea protecției migranților și a solicitanților de azil
● prevenirea și combaterea migrației neregulamentare, a introducerii ilegale de migranți
și a traficului de ființe umane
● colaborarea mai strânsă pentru a îmbunătăți cooperarea cu privire la returnare,
readmisie și reintegrare

Fondul fiduciar de urgență pentru

Africa al UE

8
 Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE a fost lansat de partenerii europeni și africani în
cadrul summitului de la Valletta privind migrația din noiembrie 2015.

Activitățile sale se concentrează asupra a patru obiective strategice:

● sporirea oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă

● consolidarea rezilienței comunităților
● îmbunătățirea gestionării migrației
● îmbunătățirea guvernanței și a prevenirii conflictelor

Până în prezent, au fost aprobate 254 de acțiuni în cele trei regiuni, cu o finanțare totală de
aproximativ 4,8 miliarde EUR.

Rezultatele au fost încununate de succes până în prezent:

● au fost create peste 73 000 de locuri de muncă

● ~370 000 de persoane au fost ajutate să dezvolte activități generatoare de venituri
● peste 84 800 de returnări voluntare ale migranților vulnerabili, în special din Libia și
Niger, dar și din Mali, Mauritania și Djibouti
● 266 de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți urmăriți penal în Niger și
69 de rețele de trafic de persoane descoperite

2.3. Ruta est-mediteraneeană

Ruta est-mediteraneeană se referă la traversarea maritimă din Turcia în Grecia. Un număr mare
de refugiați care se adăposteau de războiul din Siria au ajuns în UE prin intermediul acestei rute în
2015.

De atunci, numărul de sosiri neregulamentare pe ruta respectivă s-a redus în mod semnificativ
datorită cooperării strânse dintre UE și Turcia.

Punerea în aplicare a acordului UE-Turcia din martie 2016 a jucat un rol esențial în reducerea
numărului de sosiri neregulamentare prin Turcia.

În 2019, 82 000 de migranți în situație neregulamentară au sosit în UE pe ruta est-

mediteraneeană. [În pofida scăderii cu 90% a numărului de sosiri în comparație cu 2015, aceasta este
în prezent cea mai utilizată rută pentru migranții în situație neregulamentară către UE].

9
 Acordul cu Turcia a contribuit și la reducerea semnificativă a numărului de vieți pierdute pe
mare și la combaterea persoanelor care introduc ilegal migranți. 132 de persoane și-au pierdut viața pe
mare în 2019, față de 805 în 2015.

Refugiații aflați în Turcia primesc ajutor din partea UE în scopul îmbunătățirii condițiilor lor
de viață. UE a alocat 3 miliarde EUR în acest scop. În iunie 2018, statele membre ale UE au convenit
asupra modalităților de acordare a unei finanțări suplimentare, în valoare de 3 miliarde EUR, pentru
sprijinirea refugiaților sirieni în Turcia.

Această finanțare se prezintă sub forma Instrumentului UE pentru refugiații din Turcia și este
mobilizată în două tranșe, care se desfășoară până la jumătatea anului 2021 și, respectiv, jumătatea
anului 2025. Luând în calcul ambele tranșe, au fost angajate toate fondurile operaționale, au fost
contractate 4,7 miliarde EUR și plătite 3,2 miliarde EUR.

De asemenea, UE sprijină Grecia și Ciprul cu peste 2,3 miliarde EUR începând din 2015.
Începând cu 28 februarie 2020, UE a resimțit o presiune sporită la frontiera cu Turcia. Pentru a
răspunde acestei situații, 700 de milioane EUR vor fi puși la dispoziție pentru a sprijini Grecia. În plus,
Frontex desfășoară personal operativ și active prin intervenții rapide la frontieră, iar mecanismul de
protecție civilă al Uniunii a fost activat pentru a mobiliza toate echipamentele necesare.

2.3.1 Declarația UE-Turcia

În martie 2016, liderii UE și ai Turciei au convenit să combată migrația neregulamentară având
în vedere numărul ridicat de migranți care călătoresc prin Turcia.

Declarația stabilește următoarele două principii:

● toți migranții în situație neregulamentară care sosesc pe insulele grecești vor fi returnați
în Turcia dacă nu depun o cerere de azil sau în cazul în care cererea lor este respinsă
● pentru fiecare sirian returnat în Turcia din insulele grecești, un alt sirian va fi relocat în
UE
Acordul a intrat în vigoare la 20 martie 2016.

Acestea sunt măsuri temporare și extraordinare pentru a pune capăt suferinței umane și a
restabili ordinea publică. Măsurile sunt puse în aplicare în deplină conformitate cu dreptul UE și cu
dreptul internațional, fiind astfel exclus orice tip de expulzare colectivă.

Turcia va lua măsuri mai ferme pentru a preveni deschiderea unor noi rute maritime sau
terestre de migrație neregulamentară din Turcia către UE.
10
 În schimb, UE va accelera plata celor 3 miliarde EUR alocate în noiembrie 2015 pentru a
răspunde nevoilor refugiaților din Turcia.

UE s-a angajat, de asemenea, să mobilizeze fonduri suplimentare de până la 3 miliarde EUR.

2.3.2 Planul comun de acțiune UE-Turcia

Declarația UE-Turcia se bazează pe Planul comun de acțiune UE-Turcia. Acesta a fost adoptat
în noiembrie 2015 pentru a îmbunătăți coordonarea răspunsului la criza refugiaților creată de războiul
din Siria.

Ambele părți au convenit să își intensifice cooperarea în ceea ce privește migranții care nu au
nevoie de protecție internațională prin:

● împiedicarea deplasării acestora către Turcia și UE

● asigurarea punerii în aplicare a dispozițiilor bilaterale instituite în ceea ce privește
readmisia
● returnarea rapidă a acestora în țările lor de origine
UE s-a angajat să furnizeze resurse suplimentare inițial în valoare de 3 miliarde EUR pentru a
ajuta Turcia să îmbunătățească situația socioeconomică a refugiaților sirieni din țară.

2.4. Ruta vest-mediteraneeană

Ruta vest-mediteraneeană se referă la sosirile neregulamentare în Spania, atât prin Marea
Mediterană în Spania continentală, cât și pe uscat, în enclavele spaniole Ceuta și Melilla din nordul
Africii.

Migranții tranzitează Marocul și Algeria pentru a ajunge în Spania. În 2018, ruta vest-
mediteraneeană a devenit ruta cel mai frecvent utilizată către Europa.

După atingerea nivelului maxim al sosirilor în 2018, acestea au scăzut constant în 2019 și 2020
din cauza unei serii de factori, printre care se numără, în special:

● eforturi sporite din partea Marocului de combatere a migrației neregulamentare

● o cooperare strânsă între Maroc, Spania și UE
● pandemia de COVID-19
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) sprijină Spania în
ceea ce privește controlul frontierelor sale externe pe continent prin intermediul unor operații maritime
comune, cum ar fi operația Indalo.

11
 Ofițerii, navele și alte mijloace de supraveghere desfășurate de agenție sprijină autoritățile
naționale la supravegherea frontierelor, precum și la căutare și salvare.

2.5 Ruta vest-africana

Ruta vest-africană se referă la sosirile în Insulele Canare, în Oceanul Atlantic. Migranții tranzitează
în principal Marocul, Sahara Occidentală, Mauritania, Senegalul și Gambia.

Migranții pornesc în călătorii periculoase de-a lungul coastei Africii de Vest pentru a ajunge în
Insulele Canare. Distanța parcursă variază de la mai puțin de 100 de kilometri, pornind din cel mai
apropiat punct al coastei africane, până la peste 1 600 de kilometri, pornind din Gambia.

În 2006, peste 31 000 de migranți în situație neregulamentară au sosit în Insulele Canare. Situația a
fost cunoscută drept „criza Cayucos”, denumită astfel după vasele de pescuit populare din Senegal și
Mauritania.

Numărul sosirilor neregulamentare a scăzut în anii următori la mai puțin de 1 500 de sosiri pe an. Cu
toate acestea, în 2020, numărul sosirilor a crescut drastic și este în prezent de aproximativ 10 ori
mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Această creștere a numărului de sosiri este cauzată, în parte, de măsurile de combatere a pandemiei de
COVID-19 adoptate de multe țări africane, care au împiedicat circulația de-a lungul rutelor de
migrație tradiționale și au agravat condițiile de viață sociale și economice din multe țări de origine.

Îmbunătățirea gestionării migrației și a controlului la frontiere în Maroc a contribuit, de asemenea, la o

modificare a fluxurilor de migrație, care au trecut de la ruta vest-mediteraneeană la cea vest-africană.

Ca răspuns la creșterea abruptă a numărului sosirilor în Insulele Canare în a doua jumătate a anului
2020, Frontexul a mobilizat un număr de ofițeri pentru a sprijini autoritățile în ceea ce privește
colectarea și schimbul de informații.

Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE

Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE a fost lansat de partenerii europeni și africani în
cadrul summitului de la Valletta privind migrația din noiembrie 2015 pentru a:

● impulsiona dezvoltarea economică și a crea locuri de muncă

● asigura un acces mai bun la serviciile sociale de bază
● aborda cauzele profunde ale migrației
Prin intermediul unor fonduri specifice, Fondul fiduciar de urgență pentru Africa sprijină
proiecte și activități care abordează cauzele profunde ale migrației neregulamentare și îmbunătățesc
gestionarea migrației în principalele țări de origine, de plecare și de tranzit de-a lungul rutelor vest-
mediteraneeană și din Atlantic.

12
 2.5.1. Algeria
UE finanțează cinci proiecte regionale în Algeria, în valoare totală de 55,8 milioane EUR.
Toate proiectele se axează pe îmbunătățirea gestionării migrației.

2.5.2. Maroc
Marocul beneficiază de șapte proiecte finanțate de UE în domeniul migrației, în valoare totală
de 182,9 milioane EUR. Aproape întreaga finanțare (aproximativ 175 de milioane EUR) este dedicată
îmbunătățirii gestionării migrației. Restul este utilizat pentru consolidarea guvernanței și prevenirea
conflictelor.

Marocul participă, de asemenea, la șapte proiecte regionale care dispun de fonduri în valoare
totală de 120,7 milioane EUR.

2.5.3. Mali
UE finanțează 12 proiecte în Mali, în valoare totală de 214,6 milioane EUR. Majoritatea
proiectelor vizează:

● îmbunătățirea guvernanței și a prevenirii conflictelor

● consolidarea rezilienței
Fondurile alocate pentru îmbunătățirea gestionării migrației se ridică la 15 milioane EUR. Mali
beneficiază, de asemenea, de finanțare din partea a 12 proiecte regionale.

2.5.4. Mauritania
Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE finanțează opt proiecte naționale în Mauritania,
în valoare totală de 79,2 milioane EUR. Aceste proiecte vizează în principal:

● îmbunătățirea guvernanței și a prevenirii conflictelor

● sporirea oportunităților economice și de ocupare a forței de muncă
11 milioane EUR sunt alocate pentru îmbunătățirea gestionării migrației. Țara beneficiază, de
asemenea, de 15 proiecte regionale.

2.5.5. Senegal
Senegalul beneficiază de zece proiecte finanțate de UE, în valoare totală de 170,9 milioane
EUR. Peste jumătate din fonduri sunt dedicate sporirii oportunităților economice și de ocupare a forței
de muncă, în timp ce 27,9 milioane EUR sunt destinate îmbunătățirii gestionării migrației.

De asemenea, țara este implicată în zece proiecte regionale.

13
 2.5.6. Gambia
În Gambia există patru proiecte finanțate de UE, care se axează în principal pe:

● sporirea oportunităților economice

● oportunități de ocupare a forței de muncă
Restul finanțării este dedicat îmbunătățirii gestionării migrației. Finanțarea totală este de 39 de
milioane EUR. De asemenea, Gambia participă la patru proiecte regionale.

3. Fluxurile de migrație

3.1. Cum gestionează UE fluxurile de migrație

Pentru a gestiona fluxurile de migrație legală UE a adoptat diferite seturi de norme și cadre în

ceea ce privește:

 solicitanții de azil
 lucrătorii cu înaltă calificare
 studenți și cercetători
 lucrătorii sezonieri
 reîntregirea familiei

Privitor la alte fluxuri de migrație, UE a adoptat:

 norme comune pentru prelucrarea cererilor de azil
 acorduri de readmisie pentru returnarea migranților în situația neregulamentară

3.2. Fluxurile de migrație legală

3.2.1. Relocarea

Din 2015, două programe de relocare eficiente sponsorizate de UE au ajutat peste 70 000 de
persoane dintre cele mai vulnerabile ce au nevoie de protecție internațională pentru a găsi adăpost
în Uniunea Europeană:

 19 452 de migranți au fost relocați în UE în cadrul primului mecanism de relocare din 2015

14
  aproximativ 44 000 de migranți au fost relocați în cadrul celui de al doilea mecanism de
relocare din 2017, iar statele membre vor putea să își îndeplinească angajamentele în
continuare în 2020 și 2021

Cele două mecanisme au acoperit un procent de 86% din totalul angajamentelor de relocare. Iar
începând cu jumătatea lunii septembrie 2020, peste 27 000 de persoane au fost relocate pe baza
Declarației UE-Turcia din 2016.

În cadrul celui de al 9-lea Forum privitor la relocarea din iulie 2019, Comisia Europeană a invitat
statele membre să prezinte angajamentele de relocare pentru 2020, pentru a se asigura că eforturile
de relocare vor continua până la instituirea unui cadru stabil. Statele membre au prezentat aproximativ
29 500 de angajamente.

Cu toate acestea, pandemia COVID-19 a dus la o perturbare gravă a operațiunilor de relocare,

programul inițial de un an fiind transformat într-un program de doi ani, care acoperă perioada 2020-
2021.

În iulie 2016, Comisia a propus statelor membre instituirea unui cadru de relocare permanent
al Uniunii Europene. Noul cadru este prevăzut să aibă o procedură unificată și criterii comune în
întreaga UE și ar înlocui mecanismele de relocare ad-hoc.

3.2.2. Lucrătorii cu înaltă calificare

Directiva UE privind „cartea albastră” a fost adoptată în anul 2009 pentru a facilita
migrația lucrătorilor cu înaltă calificare din afara UE către un stat membru.

Obiectivul directivei era de a se aborda deficitul de forță de muncă și de competențe și de a

face UE mai competitivă prin atragerea de lucrători cu înaltă calificare.

Directiva s-a dovedit a fi insuficientă fiind emis doar un număr limitat de permise de lucrător
cu înaltă calificare.

În iunie 2016, Comisia a propus reformarea Directivei privind cartea albastră, pentru a

atrage mai multe persoane talentate de care are nevoie economia europeană.

Noile norme urmau să introducă modificări precum:

 un prag salarial scăzut pentru admitere

15
  proceduri mai rapide
 posibilitatea de a se angaja să participe în activități profesionale paralele
 extra flexibilitate pentru mobilitatea profesională între diferite state membre

Negocierile însă s-au întins din 2016 până în 2018 când se anunța că acestea vor continua în
viitorul apropiat.

3.2.3. Studenți și cercetători

În 2016, Consiliul și Parlamentul au adoptat o directivă de stabilire a condițiilor de intrare și

ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de
voluntariat, programe de schimb pentru elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair.

Liderii din UE și Africa s-au înțeles să promoveze mobilitatea studenților, a cercetătorilor și a

întreprinzătorilor între cele două continente. Acest angajament a fost luat în cadrul unui summit care a
avut loc la Valletta în noiembrie 2015. Liderii au căzut de acord să dubleze numărul burselor acordate
studenților și cadrelor didactice universitare în 2016 prin programul Erasmus+.

3.2.4. Lucrătorii sezonieri

Economia UE se bazează pe un număr mare de lucrători sezonieri din afara UE deoarece se

confruntă cu o tot mai mare sărăcie a forței de muncă.

Consiliul și Parlamentul au adoptat în anul 2014 Directiva privind lucrătorii sezonieri. Aceasta
prezintă condițiile în care resortisanții țărilor terțe pot intra și sta în UE ca și lucrători sezonieri.

Normele date contribuie la:

 armonizarea și simplificarea normelor de admisie în statele membre

 protejarea lucrătorilor sezonieri din afara UE împotriva exploatării și a condițiilor muncă
precare
 abordarea problemei lucrătorilor sezonieri din afara UE aflați în situație de ședere
neregulamentară în UE

3.2.5. Transferurile în cadrul aceleiași companii

16
 În 2014, Consiliul și Parlamentul European au adoptat Directiva cu privire la condițiile de
intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii.

Mulțumită acestor norme noi, cetățenii din afara Uniunii pot solicita să fie admiși în UE în
calitate de cadre de conducere, specialiști sau angajați stagiari în contextul unui transfer în cadrul
aceleiași companii.

3.2.6. Reîntregirea familiei

Reîntregirea familiei permite celor aflați în situație de ședere legală în UE să fie însoțiți de
membrii familiei lor. Acest lucru îi ajută la integrarea în societate.

Normele UE privind reîntregirea familiei sunt stabilite prin Directiva privind dreptul la
reîntregirea familiei. Directiva stabilește norme comune pentru exercitarea dreptului reîntregirii
familiei în UE (cu excepția Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei).

3.3. Alte fluxuri de migrație

3.3.1. Sistemul european comun de azil

Sistemul european comun de azil (SECA) stabilește standardele minime comune pentru

tratamentul de care beneficiază solicitanții de azil. În realitate, solicitanții de azil nu sunt tratați în mod
uniform, iar ratele de recunoaștere variază de la un stat membru la altul.

Drept urmare, mulți solicitanți de azil circulă pe teritoriul UE în căutarea unei țări favorabile
pentru a solicita azil. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de „asylum shopping” (introducere de
cereri multiple de azil).
Criza migrației a exacerbat această problemă și a subliniat necesitatea unei mai bune armonizări a
procedurilor și standardelor în privința azilului.

În prezent, Consiliul examinează propunerile legislative prezentate de Comisia Europeană în

2016 pentru reformarea sistemului de azil, precum și cinci noi propuneri legislative prezentate în
septembrie 2020 ca parte din noul pact al Comisiei privind migrația și azilul.

17
 Figură 1 Infografic - Cereri de azil în UE, 1990-2019

3.3.2. Politica de returnare și acordurile de readmisie

Directiva privind returnarea stabilește norme clare, transparente și echitabile pentru

returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

De asemenea, directiva subliniază nevoia de a se încheia acorduri de readmisie cu țările terțe.

Aceste acorduri de readmisie sunt esențiale pentru a pune în aplicare politica UE în materie de
returnare. Ele stabilesc normele necesare pentru returnarea în țara de origine a persoanelor aflate în
situație de ședere ilegală în UE.

Uniunea Europeană negociază și încheie acorduri de readmisie cu țări terțe. Consiliul acordă
Comisiei mandatul negocierii acordurilor de acest tip cu țările terțe vizate.

Până în momentul de față, UE a încheiat 18 acorduri de readmisie. Acordul de la Cotonou

(cadrul UE pentru relațiile cu 79 de țări din Africa, zona Caraibelor și Pacific) include astfel și
dispoziții referitoare la returnarea migranților în situație neregulamentară în țările lor de origine.

Pe lângă acordurile de readmisie, UE a încheiat, de asemenea, acorduri de returnare cu anumite

țări terțe având același obiectiv.

18
 Consiliul European și Consiliul subliniază în permanență necesitatea consolidării politicii UE
în materie de returnare și de readmisie și a sporirii eficacității acesteia, prin punerea în aplicare
deplină a acordurilor de readmisie existente și de returnare și prin încheierea de noi astfel de acorduri.

În luna septembrie a anului 2018, Comisia a propus o nouă reformă a normelor comune ale
UE în materie de returnare. Scopul modificărilor propuse este sporirea eficacității normelor actuale.
La 7 iunie 2019, Consiliul a convenit asupra poziției sale referitor la noile norme de îmbunătățire a
eficacității returnărilor.

II. Studiu de caz pe Franța și România

În 2006 Europa a primit 2,8 milioane de imigranți, conform statisticilor OECD. Franța, la rândul său,
primește 200.000 imigranți în fiecare an, la care trebuie adăugați 40.000 de solicitanți de azil.
Deschiderea Europei către fluxurile migratorii nu înseamnă însă renunțarea la controlul asupra
hotarele, lăsând la discreția statelor decizia cu privire la numărul imigranților. Toate țările Europene

19
recunosc necesitatea de a ajusta acest volumul la nivelul capacității lor de primire în ceea ce privește
angajarea, locuința, sănătatea sau educația.

Analizând politica migraționistă europeană nu putem face abstracție de la anumite lucruri, precum:
țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare. Pentru a evidenția importanța politicii migraționiste,
vom prezenta influența migrației pentru două țări, Franța și România.

Franța și imigranții:

Fiind un stat dezvoltat, care are unul dintre cele mai mari salarii minime pe economie și un punct de
destinație turistică, popular Franța atrage mulți imigranți, astfel la începul anilor 2000 numărul lor a
devenit îngrijător de mare , iar autoritățile franceze s-au văzut în fața unei noi probleme, necesitatea
adoptării legilor care ar micșora migrația. Este posibil să se discute problemele legate de migrație fără
a creea o suspiciune de rasism. Toată lumea recunoaște acum importanța decisivă a imigrației pentru
viitorul societăților europene, atât demografic cât și economic. Prin urmare, vom prezenta orientările
esențiale ale politicii imigraționale franceze:

20
1. Franța, ca și Uniunea Europeană, vrea să fie deschisă pentru imigrare. Niciun oficial public nu
susține imigrația zero. Imigrarea este o necesitate din motive demografice, deoarece rata de fertilitate
constitue 1,5 copii pe familie, iar Franța ar pierde 28% din aceasta populație până în 2050.

2. Franța dorește să încurajeze migrația economică, care din 1974 până în prezent s-a redus
considerabil. Doar 5 până la 6% din imigranți intră în Franța pe baza unui contract de muncă, fiind

recrutat de către o companie. Unul dintre obiective și politica franceză este mărirea acestui nivel până
la 50% în termen de cinci ani. Conform unei statistici numărul de locuri libere de muncă în Franța a
ajuns la 200.000, totuși, situația s-a ameliorat grație legilor din 2006 și 2007, care au facilitat
recrutarea cetățenilor străini în sectoare precum: catering, construcții, tehnologii avansate ș.a.

3. Prin politica migraționistă Franța își propune să respecte cu rigoare Convenția de la Geneva din
1951 privind dreptul de azil al persoanelor care sunt victime ale persecuției în țara lor de origine,
deoarece 80% - 90% din cererile de azil provin de la persoane care nu dovedesc că au fost victime ale
persecuției. A fost adoptată o politică mai puțin permisivă, care a avut ca efect scăderea accentuată a
cererii de azil în Europa: 250.000 în 2006. Imigrarea din motive familiale, rămâne superioară în Franța
în comparatie cu alte țări europene: aproximativ 100.000 de persoane pe an, comparativ cu 40.000 în
Marea Britanie și Germania (2004).

4. Combaterea imigrației ilegale. Numărul intrărilor ilegale în Uniunea Europeană sunt estimate la
500.000 de către Comisia Europeană. Dezavantajele asociate acestor fenomene sunt numeroase:

• Compromite eforturile de control al fluxurilor migratorii.

• Promovează munca clandestină masivă, de unde și economia subterană.

• Aceasta conduce la reapariția traficului de sclavi între Africa și Europa, manifestată prin
îmbarcarea ilegala.

În acest scop s-au promovat instrumente comune cum ar fi „vize biometrice și FRONTEX, o structură
pentru coordonarea patrulelor maritime. Se practică „zboruri de grup comune” pentru a duce înapoi
imigranți ilegali în țara lor. Principalele state ale imigrației exportă între 20 și 40.000 de oamenii
ilegal anual.

5. Consolidare masivă, în toate țările de imigrare,se poartă politica de integrare a populațiilor străine.

21
 Atacurile din 11 septembrie 2001 și radicalizarea minorităților musulmane în Europa a dus la o
mobilizare în favoarea integrării străinilor. Țări cu tradiții comunitare precum Regatul Unit și Olanda
au fost printre primele care au pus la îndoială modelul tradițional bazat pe recunoașterea comunității
religioase sau comunității de origine și s-au axat pe cetățenie.

Franța este afectată de un fenomen de agresivitate manifestată de către o parte din populația de origine
străină, ca urmare, a avut loc excluderea imigranților, șomaj masiv, retragerea identității și violență.
Contractele de ospitalitate și integrare au fost puse în aplicare. Prin semnarea acestui acord, străinul se
angajează să respecte legile și valorile țării gazdă. În schimb, statul ia măsuri pentru a facilita
adaptarea migranților la aceasta societatea gazdă: curs civic, instruire lingvistică. Aceste contracte sunt
obligatorii în Franța din 2006, nerespectarea lor presupune penalități, precum: neemiterea unui card de
rezident pentru zece ani în Franţa. Se aplică obligația de a învăța limba națională, înainte ca migrantul
să ajungă în țările de destinație. Dincolo de aceste măsuri, menite să îmbunătățească primirea inițială a
migranților, integrarea populațiilor de migranți necesită în cele din urmă reforme cu efecte profunde
care privesc întreaga populație, nu numai imigranții : locuințe, sănătate, educație și, mai presus de
toate, politica ocupării forței de muncă, deoarece munca este în mod clar prima pârghie a integrării.

6. Emigrația este cu siguranță o resursă vitală pentru cele mai sărace țări din lume. Remitențele
migranților au ajuns la 270 miliarde de dolari în 2004, triplând asistența oficială pentru dezvoltare.

Pe termen scurt, această sursă de venit este o condiție de supraviețuire pentru populația din multe țări.
Politica de co-dezvoltare franceză, trebuie să direcționeze aceste sume către investiții productive în
țara de origine prin stimulente fiscale. Dar, în același timp, exodul dinamic și înalt calificat are un
impact dezastruos pentru dezvoltarea economică și socială. Un raport al Băncii Mondiale 2005 arată că
unele țări africane și-au pierdut 60-70% din locuitori după terminarea învățământului superior. Cazul
profesiilor medicale este deosebit de grav. Potrivit unui raport al OMS din 2006 „Africa suportă 24%
din povara globală a bolilor și nu deține mai mult de 3% din personalul sanitar ”. Una dintre
prioritățile absolute ale politicii europene privind imigrația, aceasta constă în organizarea migrației
temporară urmată de revenirea în țara de origine. Aceste mișcări de populația facilitează transferurile
de tehnologie în favoarea dezvoltarii și investiției economiilor în țară de origine. Franța joacă un rol
pilot în promovarea migrației temporare cu întoarcerea în țările de origine, prin „acorduri de
gestionare a politicii de imigrare concentrată "

Deoarece mulți au făcut abuz de generozitatea statelor, au aparut consecințe pentru cei care au nevoie
cu adevărat de sprijin . Acest lucru a fost subliniat în ultimul raport al agenției privind problemele

22
drepturilor fundamentale în materie de migrație. Acest raport, care analizează situația din ultimii doi
ani, evidențiază dificultățile legate de trecerea frontierelor și obținerea dreptului la azil, precum și
condiții inadecvate de primire, lacune în protecție, copii neînsoțiți, dar și probleme legate de plasarea
emigranților în detenție

Gestionarea frontierelor: în pofida scăderii semnificative a numărului de noi solicitanți de azil în unele
state membre, a devenit mai strictă. Mai multe țări au reintrodus controalele la frontieră și le-au
menținut pe tot parcursul anului 2017. S-a raportat, de asemenea, că unii imigranți au fost maltratați de
polițiști și polițiștii de frontieră. În plus, unii dintre ei nu au avut ocazia să solicite protecție.

Condiții de viață inadecvate în centrele de primire, violența împotriva femeilor și lipsa sprijinului
specializat pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi copiii și victimele traumei, rămân, încă, probleme
actuale în 2019. Proceduri restrictive de azil în zonele de frontieră sau de tranzit și întârzieri în
înregistrarea reclamațiilor. Durata procedurilor sau lipsa timpului pentru evaluarea plângerilor sunt, de
asemenea, probleme. În mai multe state membre, migranții nu au avut acces la asistență juridică,
servicii de internet și informații. Vulnerabilitatea copiilor neînsoțiți continua, deși acum sunt mai
puțini, calitatea facilităților de îngrijire a copiilor, numirea tutorilor, accesul la procedura de azil și
obstacolele legate de reîntregirea familiei rămân probleme majore. Mulți dintre ei au primit puțină
educație sau deloc.

Plasarea migranților în detenție ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță. Cu toate acestea, lipsa
asistenței și a informațiilor juridice în timpul detenției, a condițiilor inadecvate și a tratamentului
inuman, precum și a reținerii migranților vulnerabili rămân chestiuni de interes major.

Raportul arată, de asemenea, că sistemele de azil și abilitățile profesionale ale membrilor personalului
s-au îmbunătățit de la vârful migrației din 2015, un rol important , în acest scop, l-a avut Emmanuel
Macron, care a menționat într-un interviu la Europe 1, că asigurarea condițiilor decente pentru
emigranți este primordială. El crede că „Franța nu poate întâmpina pe toată lumea dacă dorește să
primească bine” și „Pentru a primi în continuare pe toată lumea cu demnitate, nu trebuie să fim o țară
prea atractivă”. În acest scop Emmanuel Macron declină astfel axele politicii, care trebuie urmată
conform acestuia, mai întâi „cât mai repede posibil pentru a da azil celor care au nevoie de protecția
noastră”. Apoi, „integrați mult mai eficient pe cei care au dreptul la azil: mai multe lecții de franceză,
o politică mai puternică a ocupării forței de muncă”. „Trebuie să tratăm și să protejăm pe toți cei care
se află pe teritoriul nostru pentru ei și pentru noi, dar și aici trebuie să o facem cu rațiune, să păstrăm
bunul simț și să analizăm dacă nu există excese care există, și cred că există în anumite categorii ”

23
Daca in cazul Franței politica migraționistă prevede legi care vor ameliora valul migrațiilor și
adoptarea unor reforme ce vor proteja imigranții și ii vor ajuta să se adapteze în societatea franceză,
asupra reducerii încercărilor de traversare ilegală a frontierelor. În România politicile sunt directionate
spre mentinerea numărului constant de emigranți, având un număr mic de solicitanți de azil. În
comparație cu restul statelor europene, România, nu este, încă, o țară pentru imigranți din mai multe
motive: este unul din cele mai sărace state ale UE, cu un nivel salarial scăzut, nu este membru al
spațiului Schengen, iar condițiile oferite celor ce doresc azil nu sunt atât de atractive. Totodată, ea nu
se grăbește să rezolve această problemă pentru că România are o perspectivă de viitor mai importantă
și anume reducerea numărului de emigranți. Deși nu este o problemă nouă, rămâne o problemă
actuală. Ce ar căuta imigranții într-un stat din care pleacă propriii cetățeni. Așa se face că în timp ce
Franța și Germania au câte 50.000 de cereri de azil anuale, în România acest număr rămâne constant
pe o perioadă de 10 ani, cca 2000 de cereri anual, pe când numărul celor care au parasit țara se ridică
la aproape 3.000.000, iar din ei doar o mică parte s-au întors înapoi. Cauzele principale ale emigrărilor
masive sunt sărăcia, lipsa perspectivelor, salariu minim scăzut, infrastructură subdezvoltată și coruptie.

Principalele teze ale politicii migraționiste române sunt:

1. După ce în 2015 Consiliul UE a votat redistribuierea refugiaților între statele membre, România a
fost nevoită să accepte o cotă obligatorie. Deși ,inițial, noua politică migraționistă a fost alarmantă în
scurt timp ea a produs efecte pozitive, stimulând imigranții să aleagă România drept stat pentru
refugiu. La scurt timp după s-a adoptat o reglementare prin care a fost majorată diurna de la 0,80 euro
la 2,20 euro zilnic, la care s-au adăugat sume pentru îmbrăcăminte.

2.Integrarea în spatiul Schengen. La prima vedere nu pare un motiv serios, ci doar un moment neplăcut
în timpul traversării frontierei,dar pentru imigranții ce nu dețin un pasaport UE este un impediment
major, deoarece obtinerea azilului în România nu oferă posibilitatea deplasării în celelalte state
membre. Astfel este, încă odată, subliniată necesitatea grăbirii aderării României la zona Schengen,
pentru a deveni mai atractivă pentru imigranți. Cu toate că este conștientizată nevoia de aderare,
procesul este amânat pentru timpuri mai bune, reformele in această direcție fiind mai degrabă discrete,
iar subiectul, fiind unul extrem de sensibil, este deseori evitat . Totuși, încă din 2016, Dacian Ciloș
(premier) a remarcat că intrarea în spațiul Schengen este prioritatea numărul 1 și că aderarea va
permite României să fie solidară în chestiunea refugiaților. Dar, cu toate acestea, nu este pregătită,
principalul impediment îl constitue coruptia, cel puțin asa afirmă cancelarul german Angela Merkel. Pe
marginea acestui subiect s-a discutat mult , deoarece formal Romania îndeplinește toate condițiile , iar
24
refuzul de a fi primită în spațiul Schengen, are alte motive,care nu se pronunță, cum ar fi migrația
sărăciei.

3. Politica populaționistă română are mai multe argumente. În primul rând este un răspuns la refuzul
germanilor de a accepta România în spațiul Schengen, manifestat prin faptul că nu se construiesc azile
pentru refugiați, cu toate că în acest sens UE alocă resurse suficiente și care este amplificat de
pericolul terorist, care a cuprins UE în ultima perioadă. Un alt motiv este că prin cota obligatorie se
pasează problema de pe umerii statelor în care numărul imigrantilor este prea mare în statele care se
confruntă cu emigrația. Dar ,cu toate acestea, poziția României în politica migraționistă rămâne
neschimbată, un argument pro este că asfel nu se poate rezolva problema lipsei medicilor sau deficitele
pe piața forței de muncă . Președintele Iohannis a fost de acord să accepte un compromis: «România
vrea să se arate solidară și susține cotele voluntare, dar nu cote obligatorii. Vom primi 1.785 de
refugiați, mai mult nu», dar în scurt timp a fost nevoit să se conformeze cerințelor și să accepte
condițiile impuse.

Dacă excesul imigranților nu este atât de grav, emigrarea cetățenilor români este îngrijătoare. Și mai
îngrijător este că crește de la an la an. Alarmant este și că o mare parte din ei sunt emigranți de lungă
durată care,probabil, nu vor mai reveni în România.

Cu toate că migrația are și puncte pozitive, efectul ei pe termen lung este dezastruos:

• majoritatea emigranților fac parte din categoria populației active și, deoarece, efortul populației
active este și așa foarte mare(4 mln. populație activă/ 19 mln. populație inactivă) emigrația
agravează și mai mult situația economică, iar pentru că sunt la vârsta reproductivă are efecte
nefaste asupra natalității.

25
 • cei mai mulți dintre cei ce părăsesc tara sunt oameni cu studii și calificări și cu cât nivelul de
educație este mai mare cu atât mai mare tendința să plece. Cea mai dezastruoasă consecință
este că România rămâne fără medici și profesori, iar pentru că tendința de a obține un nivel
superior de studii este in creștere și numărul specialiștilor ce părăsesc țara la fel este în creștere.

• cca jumătate din respondenții cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani afirmă că ar dori să
emigreze într-o tară mai dezvoltată .

Nu sunt încă cunoscute efectele migrației românilor peste hotare. Statele europene au nevoie de forță
de muncă străină pentru a continua dezvoltarea economică și a preveni îmbătrânirea populației cauzată
de scăderea ratei naturale a sporului populației. Pentru a susține evoluția statelor imigrația este
încurajată, dar în acelasi timp ea are efecte negative de ordin demografic, social și economic pentru
țările slab dezvoltate.

Bibliografia:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Migrație_umană
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Refugiat
 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/migratory-pressures/

 https://what-europe-does-for-me.eu/data/pdf/focus/focus04_ro.pdf
 https://www.iom.int/jahia/webdav/site/myjahiasite/shared/shared/mainsite/microsites/IDM/workshops/
evolving_global_economy_2728112007/presentations/presentation_tandonnet.pdf
 https://www.lci.fr/population/immigration-inquiete-les-francais-qui-sont-63-a-penser-qu-il-y-a-trop-d-
etrangers-en-france-2132387.html
 https://www.lefigaro.fr/actualite-france/2018/06/19/01016-20180619ARTFIG00310-les-chiffres-de-l-
immigration-en-france.php
 https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/12422.pdf
 http://www.store.ectap.ro/articole/484_ro.pdf
 https://www.edupedu.ro/in-2018-am-avut-cea-mai-mare-migratie-din-ultimii-9-ani-populatia-unui-oras-
cat-ploiesti-a-plecat-din-tara/
 https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/12422.pdf
 http://www.store.ectap.ro/articole/484_ro.pdf
 https://www.edupedu.ro/in-2018-am-avut-cea-mai-mare-migratie-din-ultimii-9-ani-populatia-
unui-oras-cat-ploiesti-a-plecat-din-tara/
26
 http://www.store.ectap.ro/articole/484_ro.pdf
 https://www.iom.int/jahia/webdav/site/myjahiasite/shared/shared/mainsite/microsites/IDM/
workshops/evolving_global_economy_2728112007/presentations/presentation_tandonnet.pdf
 https://www.lci.fr/population/immigration-inquiete-les-francais-qui-sont-63-a-penser-qu-il-y-a-
trop-d-etrangers-en-france-2132387.html
 https://www.lefigaro.fr/actualite-france/2018/06/19/01016-20180619ARTFIG00310-les-
chiffres-de-l-immigration-en-france.php

27