ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

I N S T I T U T U L DE L I N G V I S T I C Ă D I N B U C U R E Ş T I

ITVCTIONARUL
-11 II I
* LI MB ROM NE M O D E L E

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

19 5 8
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
I N S T I T U T U L DE L I N G V I S T I C A D I N B U C U R E Ş T I

DICŢIONARUL
LIMBII ROMÎNE MODERNE

EDITURA ACADEMIEI R E P U B L I C I I PO PU L A R E R O M ÎN E
19 5 8
 DICŢIONARUL LIMBII ROMlNE MODERNE
a fost elaborat de Institutul de lingvistică din Bucureşti
al Academiei R .P .R ., sub direcţia
prof. univ. D . M A C R EA

C O M IS IA D E R E V IZ IE F IN A L Ă
Prof. univ. D im itrie M acrea, conf. univ. Ilie Stanciu, M ircea Seche, A na C anarache, G heorghe Bulgăr.
A u colaborat parţial: acad. Iorgu Iordan, prof. univ. Jacques Byck, Nicolae D ănilă, Florenţa Sădeanu

R E V IZ O R I
Cecilia Burghelea, Eugenia C ontras, Florica Ficşinescu, Ion G heţie, G herghina H aneş, M ăria Iliescu,
Ecaterina Ionaşcu, G eorgeta M arin, D u m itru M arm eliuc, L uiza Seche, | M aria T u rd ea n u |

REDACTORI
Petre A lexandrescu, D an Bugeanu, Elena C iobanu, V alentina H ristea, Virgil O rghidan, L idia Sadoveanu-C ucu,
G heorghe Şerban, Zizi Ştefânescu-G oangă, V aleriu Ş uteu, M arina V lasiu, Ileana Z am firescu. A u colaborat
p a rţia l: Jana A lbin, A ndrei A vram , D orina Bîrsan, A lexandrina B urnei, Ana Buzi, Steliana C ostin, Ileana
Dinescu, Nazica M ayer, L iana N adolu, L udm ila Paicu, M opica R ahm il, Flora Ş uteu, Angela Vasiliu

C O L E C T IV U L DE E T IM O L O G II
Ion Şiadbei, Stela Cism aş, Ion Popescu, A lexandrina T zurea. A u colaborat pa rţia l: G rigore B rîncuş, G heorghe
M ihăilă, Florica D im itrescu-N iculescu, A lexandru N iculescu

C O L E C T IV U L DE IL U S T R A Ţ II
Alexandru Alexe, L ipa A lăm aru, M arcel C ondor, Ilie Costescu, Ioan D rugă, Nicolae Popescu, Viorel Radu

C O L E C T IV U L DE CORECTURĂ
Ion Lecca, A urelia Brezeanu, Beatrice G răm escu, O ctav M inculescu, M a n eta Pietreanu

C O L E C T IV U L D E T E H N O R E D A C Ţ IE
V alter G rigoriu, Elena Babi, Petre Brumă, Elena Preda
 PREFAŢĂ

Dicţionarul limbii romîne moderne a fost elaborat, între anii 1954 ţi 1957, de Insti­
tutul de lingvistică din Bucureşti al Academiei R.P.R. pe baza Dicţionarului limbii romîne
literare contemporane în patru volume, apărut între anii 1955 şi 1957, fiind în esenţă o ediţie
prescurtată a acestuia. El a fost intitulat Dicţionarul limbii romîne moderne, deoarece acest
titlu delimitează mai exact perioada al cărei material lexical îl cuprinde (începutul secolului
al X lX -lea pînă în zilele noastre).
Alcătuirea lui răspunde unei cerinţe adine simţite de masele largi ale cititorilor din ţara
noastră de a avea la tndemînă o lucrare de proporţii mai reduse decît dicţionarul în patru volume,
care să cuprindă totuşi întreaga bogăţie lexicală a limbii romîne moderne. Buna primire de care
s-a bucurat ediţia prescurtată a Gramaticii limbii romîne, ediţie scrisă într-o formă accesibilă
cercurilor largi de cititori şi publicată sub titlul Limba romînă (1956), a dovedit marea utili­
tate a lucrărilor lingvistice de acest fel.
Restrîngerea într-un singur volum a materialului lexical cuprins în cele patru volume
ale Dicţionarului limbii romîne literare contemporane nu s-a făcut printr-o operaţie mecanică
de eliminare de material lexical, ci printr-o prelucrare minuţioasă a fiecărui articol al dicţionarului
mare, din care, în ediţia de faţă, lipsesc doar citatele ilustrative, care au fost date numai
pentru sensurile rare, figurate şi pentru cuvintele fără sens lexical (prepoziţii, conjuncţii
şi interjecţii).
Dicţionarul limbii romîne moderne prezintă unele îmbunătăţiri faţă de dicţionarul
mare, deoarece, la elaborarea lui, s-a ţinut seamă de toate observaţiile şi criticile făcute cu prilejul
apariţiei acestuia. Astfel, dicţionarul de faţă cuprinde aproape 1000 de cuvinte în plus faţă de
ediţia în patru volume, depăşind cifra de 50000 de cuvinte. Definiţiile sînt formulate mai accesibil
pentru înţelegerea generală, iar în ceea ce priveşte indicaţiile gramaticale (pluralul substanti­
velor, femininul adjectivelor, indicativul prezent al verbelor), s-a dat, în titlul fiecărui articol,
numai forma general admisă, formele de circulaţie mai redusă fiind înregistrate la sfîrşitul
articolelor.
Inovaţiile mai de seamă ale acestui dicţionar faţă de dicţionarul în patru volume sînt:
indicarea etimologiei cuvintelor, pe care publicul de la noi a fost totdeauna dornic să o cunoască,
şi însoţirea definiţiilor noţiunilor concrete (plante, animale, instrumente) de circa 3000 de ilus­
traţii şi de o serie de planşe, pentru ca aceste noţiuni să poată fi mai uşor reprezentate şi înţelese.
Dicţionarul limbii romîne moderne a fost lucrat în cea mai mare parte de lexicografi
tineri, formaţi în munca de elaborare a dicţionarului mare. El constituie un nou instrument de
cultivare a limbii romîne şi de ridicare a nivelului cultural al maselor.
Apariţia lui într-un timp scurt şi în bune condiţii redacţionale şi tehnice se datoreşte
largului sprijin primit din partea Prezidiului Academiei R.P.R.

1 ianuarie 1958 D. M A C R E A
 LISTA ABREVIERILOR

Absol. == absolut Fiziol. = fiziologie

Acc. = accentuat Fon. = fonetică; fonologie
Acuz. = acuzativ Fr. = lim ba franceză
Adj. = adjectiv G en. = genitiv
Adj. dem. = adjectiv dem onstrativ G eogr. = geografie
Adj. interog.-rel. = adjectiv interogativ-relativ Geol. = geologie
A dj. nehot. = adjectiv nehotărît G erm . == lim ba germ ană
Adj. pos. = adjectiv posesiv G r. — lim ba greacă
A dv. = adverb G ram . = gram atică
A eron. = aeronautică H ort. = ho rticu ltu ra
Agric. = agricultură Ib. = ibidem
Agron. = agronom ie Id. = idem
Alb. = lim ba albaneză Im per. = im perativ
Anat. = anatom ie Im perf. = im perfect
Apic. = apicultura Im pers. = im personal
Arg. = argotic Im pr. = im propriu
A rh. — arhaizant Ind. = industrie
A rheol. = arheologie Inf. = infinitiv
A rhit. = arhitectură Interj. = interjecţie
A ritm . --- aritm etică Intranz. = intranzitiv
A rt. = articol; articulat Invar. = invariabil
A rt. adj. = articol adjectival Ir. = ironic
A rt. hot. = articol h otărît Ist. = istorie
A rt. nehot. = articol n ehotărît It. = lim ba italiană
A rt. pos. = articol posesiv în v . = învechit
Astron. = astronom ie Jur. = ştiinţele juridice
Bg. = lim ba bulgară L at. = lim ba latină
Biol. = biologie L at. lit. = neologism din lim ba latină
Bis. = term en bisericesc Lingv. = lingvistică
Bot. = botanică Loc. adj. = locuţiune adjectivală
Chim . = chim ie Loc. adv. = locuţiune adverbială
Concr. = concretizat Loc. conj. = locuţiune conjuncţională
Conj. = conjuncţie Loc. prep. = locuţiune prepoziţională
Cor. = coregrafie M. = m asculin
Cosm. = cosm ografie M agh. = lim ba m aghiară
D at. = dativ M ar. = m arină
D epr. = depreciativ M at. = m atem atică
Dial. = dialect; dialectal Mec. = mecanică
Ebr. = lim ba ebraică M ed. = m edicină
Ec. pol. = econom ie politică M ed. vet. = m edicină veterinară
Engl. = lim ba engleză M et. = m eteorologie
Entom . = entom ologie M . gr. = lim ba medie greacă
Esper. = lim ba esperanto M ii. = term en m ilitar
E xpr. = expresie M in. = m ineralogie
F. = fem inin M itol. = m itologie
F am . = fam iliar M . m . ca perf. = mai m u lt ca perfect
Farm . = farm acie; farmacologie M uz. = m uzică
Fig. = figurat N. = neu tru
Fii. = filozofic N gr. = lim ba neogreacă
Filol. = filologie N om . = nom inativ
Fin. = finanţe N r. = num ăr
Fiz. = fizică N um . = num eral
N um . cârd. = num eral cardinal Săs. = dialectul săsesc
N um . col. = num eral colectiv Sec. = secolul
N um ism . = num ism atică S.f. = substantiv fem inin
N u m . m ultipl. = num eral m ultiplicativ Sg. = singular
N um . nehot. = num eral nehotărît Sic. = dialectul sicilian
N um . ord. = num eral ordinal Silv. = silvicultură
O pt. - optică Slov. = lim ba slovenă
O m it. = ornitologie S.m. = substantiv m asculin
Part. = participiu S.n. = substantiv n eu tru
Peior. = peiorativ Sp. = lim ba spaniolă
Perf. c. = p erfect com pus S rb ., sb. = lim ba sîrbă
Perf. s. = perfect sim plu Suf. = sufix
Pers. = persoană Şt. nat. = ştiinţele naturii
P. ext. <= p rin extensiune T ăt. = lim ba tătară
Pict. = pictură T c. = lim ba turcă
PI. = plural T eh n . = tehnică
Poet. = poetic(ă) T eol. = teologie
Pop. ■= popular; text popular T ex t. = industria textilă
Port. = lim ba portugheză T ipogr. = tipografie
Pr. = p ro n u n ţat T op. = topografie
Pref. = prefix T ran z. = tranzitiv
Prep. = prepoziţie T ran z. fact. = tranzitiv factitiv
Prez. = prezent Tig- = lim ba ţigănească
Prez. conj = prezen t conjunctiv U cr. = lim ba ucraineană
Prez. ind. = prezen t indicativ U nipers. = unipersonal
Pron. = pronum e U rb. = urbanistică
Pron. dem. = p ronum e dem onstrativ V. = vezi
Pron. interog.-rel. = p ronum e interogativ-relativ Var. = variantă
Pron. nehot. = pronum e n ehotărît Vb. = verb
Pron. pers. —- p ronum e personal V.c. = vezi cuvintele
Pron. pos. = p ronum e posesiv V. fr. = lim ba franceză veche
Pron. refl. = pro n u m e reflexiv V. gr. = lim ba greacă veche
Psih. = psihologie Viit. = viitor
Refl. = reflexiv Voc. --- vocativ
Refl. pas. = reflexiv pasiv V. sl. = lim ba veche slavă
Reg. = regional Zool. = zoologie
 A ' s. m. invar Prim a literă a alfabetului şi sunetul corespunzător.
A abator prin tr-o singură lovitură. 4. înclinare pe o parte a unei nave,
<. Expr. De la a la z — de ia început pînă la sfîrşit.
A* interj. 1. Exclamaţie care exprim ă diferite stări em tive: su r­
prindere; adm iraţie entuziasm ; plăcere, satisfacţie; necaz, supărare;
regret; indignare etc. 2. Exclamaţie care însoţeşte ream intirea bruscă
a unui lucru omis.
A3 prep. 1. (Precedă infinitivul ca form ă-tip a verbului) A lucra.
2. (Exprim ă u n ra p o it de com paraţie sau de asemănare) Miroase a
pămînl. ♦ î n sem n d e . . . Fluiera a pagubă (IS P IR E S C U ). 3. (S er­
veşte la alcătuirea u nor construcţii corespunzătoare genitivului)
Atoateştiutor. (In tră în com punerea u nor adjective) Atotcuprinzător .
♦ (C u valoare de articol posesiv) S ă le lege de codiţele a trei cai neîn­
hăm aţi (R E T E G A N U L ). 4. (In tră în com punerea u n o r locuţiuni
adverbiale şi prepoziţionale) De-a dreapta,
— L at. a d .
A 4 prep. (Introduce un num eral dis­
tributiv) D e c î t e .. . 3 saci a 80 kg,
— F r. â .
A B A ’ interj. (în v .) xclamaţie care
exprim ă (în propoziţii interogative) m irarea
sau cu care se atrage a ten ţia cuiva cînd
i se vorbeşte.
ABA*, abale, s. f. ţe s ă tu r ă groasă
de lînă (albă), din care se fac haine ţă ră ­
neşti; dim ie; p. ext. haină făcută .din
această ţe să tu ră .— T c . a b a .
A B Â C , abace, s. n. In stru m en t d e
calculat, cu bile colorate. — F r. a b a q u e Abac
(lat. lit. a b a c u s ).
A B A C A , abace, s. f. 1. Placa de piatră aşezată deasupra capitelului
unei coloane. 2. T abelă sau diagram ă folosită în calculele inginereşti.
— F r. a b a q u e (lat. lit. a b a c u s ).
A B A G & R , abageri, s. m. (Reg.) Abagiu.
— D in a b a g iu -f suf. -er.
A B A G E R lE , abagerii, s. f. 1. Atelier
sau industrie producătoare de (haine de) aba
2. M eseria abagiului. — D in a b a g e r - f suf. -ie
A B A G lU , abagii, s. m. Persoană care se
ocupă cu fabricarea, confecţionarea şi vînzarea
abalei. — T c . a b a g y .
A B A JU R , abajururi, s. n. Dispozitiv
(decorativ) de metal, de sticlă, de hîrtie etc.,
care se pune la o lampă p en tru ca razele lum i­
noase să se reflecte în tr-o anum ită direcţie.
— Fr. a b a t- jo u r . Abacă
A B A N D O N s. n. R enunţare la un bun
sau la u n drept. + Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei,
+ R enunţarea unui concurent la continuarea probei, în tr-o întrecere
sportivă. — Fr. a b a n d o n .
A B A N D O N A , abandonez, vb. î.
T ranz. A părăsi pe cineva (lăsîndu-1 fără
sprijin sau ajutor) ; a ren u n ţa la ceva. +
Intranz. A renu n ţa la continuarea probei,
într-o întrecere sportivă. — Fr. a b a n -
d o n n e r.
A B A N D O N A R E , abandonări, s. f.
Acţiunea de a abandona; părăsire, re­
nunţare.
A B A N 0 S, abanoşi, s. m . A rbore
exotic căutat p en tru lem nul lui negru,
greu şi durabil (DiospyYos cbenum) ; lem nul
acestui arbore. — T c . a b a n o z . A banos
A B A T A J, abataje, s. n . 1. O peraţie
de tăiere sau de extragere a unui m inereu sau a unei roci din zăcă­
m inte; p. e x t. loc unde se execută această operaţie. 2. O peraţie de
doborîro a arborilor (în exploatările forestiere). 3. U ciderea vitelor la
p en tru a fi reparată. — F r. a b a tta g e .
A B Â T E 1 s. m . T itlu d at superiorului unei abaţii sau (în mod
excepţional) un o r preoţi catolici. — L at. lit. a b b a s , -a tis .
A BA TE*, abdt, vb. I I I . 1. T ran z., refl. şi intranz. A (se) înde­
părta (de la o direcţie apucată, fig, de Ia o norm ă fixată etc.). 2. Refl.
A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drum ul iniţial).
+ T ran z. A aduce. Ce vînt te abate pe la noi? 3. Refl. (D espre feno­
mene ale naturii, calam ităţi, nenorociri) A veni, a cădea pe neaşteptate
(cu furie, cu forţă). + Intranz. A -i trece ceva prin m inte. î i abătuse
strigoaicei ca să-mi puie coarne de fie r (A L E C S A N D R I). 4. T ranz.
A -l descuraja, a-1 deprim a, a-1 m îhni. Vestea l-a abătut. 5. T ranz.
(F ranţuzism ) A culca la păm înt ; a doborî. Năprasnica secure. . . abate
toţi copacii (A L E C S A N D R I). + Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu
ja fa la păm înt (S A D O V E A N U ).— L at. a b b a t t e r e , ( 5 ) f r . a b a t tr e .
A B A T E R E , abateri, s. f. 1. A cţiunea de a (se) abate şi rezul­
tatul ei ; îndepărtare ; călcare, încălcare ; infracţiune, contravenţie.
E xpr. Abatere de la regulă — excepţie. 2. D iferenţa dintre valoarea
m ăsurată şi valoarea reală a unei m ărim i. + (T ehn.) D iferenţa dintre
dim ensiunea reală şi cea proiectată a unei piese.
A B A T IZ Ă , abatize, s. f. (M ii.) O bstacol realizat din copaci răs­
tu rn a ţi cu vîrful către inam ic sau din crăci înfipte în păm înt. — Fr.
a b a ttis .
A B A T O R , abatoare, s. n. C lădire (cu instalaţii, teren unde se
taie vitele destinate consum ului. — D u p ă fr. a b a t to ir .
A B A Ţ lE , abaţii, s. f. M ănăstire catolică (îm preună cu averea,
dom eniile ei) condusă de u n abate. — It. a b b a z ia .
A B Ă T tJT , -A , abătuţi , -te, adj. D escurajat, deprim at. — Din
a b a t e (după fr. abattu).
A B C E S, abcese, s. n. A cum ulare de puroi sub piele sau în tr-un
organ intern. — F r. a b c e s (lat. lit. a b sc e ss u s).
A B D IC Ă , abdic, vb. I. Intranz. A renunţa la tro n ; fig. a renunţa
la ceva. — F r. a b d iq u e r (lat. lit. a b d ic a r e ) .
A B D IC A R E , abdicări, s. f. A cţiunea de a abdica.
A B D O M E N , abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace şi
bazin ; pîntece, burtă. — F r. a b d o m e n (lat. lit. a b d o m e n ).
A B D O M IN A L , -A» abdominali, -e, adj. Care aparţine abdom e­
nului, de abdom en. — F r. a b d o m in a l.
A B D U C T O R , abductori, adj. m . ( în expr.) Muşchi abduclor —
m uşchi care îndepărtează u n m em bru de planul de sim etrie al corpului
sau două organe unul de celălalt. — D upă fr. a b d u c t e u r .
A B E C E D Â R , abecedare, s. n. M anual care cuprinde noţiunile
p e n tru învăţarea scrisului şi cititului. — F r. a b £ c £ d a ir e (lat. lit.
a b e c e d a riu s ).
A B E R A N T , -Ă , aberanţi, -te, adj. Care se abate de la tipul norm al ;
greşit, denaturat. Forme gramaticale aberante. — F r. a b e r r a n t (lat.
lit. a b e r r a n s , -n tis).
A B E R A Ţ IE , aberaţii, s. f. 1. A batere de la norm al. 2. Imagine
deform ată pe care o dă u n sistem optic. Aberaţie vizuală — astig-
m atism (2). 3. Ceea ce e inadm isibil, absurd ; absurditate, nebunie.
— l-r. a b e r r a t i o n (lat. lit. a b e r r a t i o , -onis).
A B IÂ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte puţin, aproape de loc.
Abia adia vîntul (SA D O V EAN U ). 3. D e foarte puţină Vreme; tocmai.
♦ D e îndată ce; num ai ce. Abia zice şi deodată Valea, muntele vuiesc
(A L EC SA N D R I). ♦ N um ai. 4. Cel p u ţin; măcar, barem. H ai
şi t u . . . de-abia te-i mai încălzi mergind (C R EA N G A ). — Lat.
'a d -v ix .
A B IE L U Ţ A adv. (Reg.) D im inutiv al lui abia.
A BIL, -A , abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Îndem înatic, iscusit,
priceput. ♦ Şm echer. — F r. h a b ilc (lat. lit. h a b ilis ).
A B IL IT A , abilitez, vb. I. T ran z. (G erm anism ) A recunoaşte
unei persoane, în urm a unui exam en, o anum ită calificare (în trecut,
calitatea de docent). — G erm . h a b ilitie r e n (lat. lit. h a b ilita r e )
A B IL IT A R E , abilitări, s. f. (Rar) A cţiunea de a abilita şi rezul­
tatul ei.
A B IL IT A T E — 2 — A BSO LUT

A B IL IT A T E » a b ilită ţi, 8. f. (L asg .) în d em în are, iscusinţă, pricepere. A B R A Z lO N E , abraziuni, s. f. 1. R oadere a ţărm urilor de către
+ (L a pl.) Şm echerii. — F r. h a b ilit€ (lat. lit. h a b ilita s , -a tis). valurile m ării. 2. Roadere a unui corp -prin frecarea lui de alt corp
A B lO T IC ,-A , abiotici, -e, adj. L ipsit de viaţă, fără viaţă. [ P r .: mai d u r. [Pr. : -zi-u -] — F r. a b ra s io n .
-bi-o-] A B R A Z fV , -A, abrazivi, -e, adj. (D espre corpuri dure) Care are
A B ÎS , abisuri, s. n. (Livresc) Adîncime m a re ; prăpastie. — Fr. proprietatea de a roade. — F r. a b r a s if .
a b y s s e (lat. lit. a b y ssu s). A B R A Z O R , abrazoare, s. n. U nealtă alcătuită dintr-un material
A B IS A L , -A, abisali, -e, adj. (Livresc) D e abis. <> Regiune abi­ abraziv, folosită la prelucrarea p rin aşchiere.
sală = regiune a fu n d u lu i m ării avînd adîncim ea peste 1000 de m etri. A B R E V lA , abreviez, vb. I. T ranz. A prescurta un cuvînt, un
— F r. a b y s s a l. titlu etc. ; a exprim a ceva p rin tr-o prescurtare. [Pr. : -vi-a] — Lat.
A B IT A Ţ IE s. f. (Jur.) D rep tu l de a locui în tr-o casă. lit. a b b r e v ia r e .
A B IT fR adv. (F am .; num ai la com parativ) M ai m ult, mai bine, A B R E V IA T , -A, abreviiţi, -te, adj. (D espre cuvinte, titluri etc.)
mai tare (d e c ît.. .). — T c . b e te r « mai râu *. Prescurtat. [ P r .: -vi-at\ — V. abrevia.
A B JE C T , -A, abjecţi, -te, adj. C are inspiră repulsie, dem n de A B R E V IA T lV , -A , abieviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr. :
d is p re ţ; josnic. — Fr. a b je c t (lat. lit. a b je c tu s ). -ta-a-] — F r. a b r^ v ia tif.
A B JE C Ţ IE , abjecţii, ». f. F aptă ab jectă; ticăloşie. — F r. a b je c - A B R E V IÂ Ţ IE , abreviaţii, s. f. Abreviere. [P r. : -vi-a-] — Lat.
tio n (lat. lit. a b je c tio , -onis). lit. a b b r e v ia tio , -o n is.
A B JU R A , abjur, vb. I. T ran z. (Rar) A se lepăda de o cred in ţă; A B R E V IE R E , abrevieri, s. f. A cţiunea de a abrevia şi rezultatul
renega o doctrină, o părere etc. — F r. a b j u r e r (lat. lit. a b ju r a r e ) . ei ; (concr.) cuvînt, titlu etc. prescurtat. [Pr. :
A B JU R A R E , abjurări, s. f. (R ar) A cţiunea de a abjura şi A B R O G A , abrâg, vb. I. T ranz. A anula, a suprim a o lege, o
rezultatul ei. dispoziţie oficială. — F r. a b r o g e r (lat. lit. a b ro g a re ).
A B L A T lV , ablative, s. n. C az al declinării care indică, în unele A B R O G A R E , abrogări, s. f. A cţiunea de a abroga.
limbi, punctul de plecare, iar în lim ba latină şi instrum entul, cauza etc.
O (în lim ba latină) A blativ absolut = construcţie cu rol de propoziţie A B R U D E A N C A s . f. art. N um ele unui dans popular ardelean
circum stanţială în care subiectul şi num ele predicativ se p u n la ablativ. şi m elodia după care se execută. — D in A b r u d + suf. -ean-că.
— F r. a b l a t i f (lat. lit. a b la tiv u s ). A B R tJ P T , -A , abrupţi, -te, adj. (D espre povîrnişuri, prăpăstii
A B L A Ţ 1U N E , ablaţiuni, s. f. 1. T ran sp o rtarea (p rin acţiunea etc.) C u pantă repede, greu accesibil ; accidentat. — F r. a b r u p t (lat.
vîntului, apelor sau gheţarilor) a m aterialului rezultat din dezagregarea lit. a b r u p tu s ) .
rocilor. 2. A m putarea unui organ sau m em bru al corpului omenesc. A B R U T IZ A , abrutizez, vb. I. T ranz. şi refl. A face să-şi piardă
[ P r . : -ţi-u-] — F r. a b la tio n (lat. lit. a b la tio , -onis). sau a-şi pierde însuşirile morale, specific um ane ; a deveni sau a face
A B N E G A R E s. f. (Rar) A bnegaţie. — A bstract verbal al lui a b n e g a să devină insensibil, asem ănător cu u n animal, cu o brută. — D upă
(rar folosit). fr. a b r u t i r .
A B N E G A Ţ IE s . f . D evotam ent (dus pînă la sacrificiu). ■— F r. A B R U T IZ A N T , -A , abrutizanţi, -te, adj. Care abrutizează. — Fr.
a b n e g a tio n (lat. Ut. a b n e g a tio , -o n is). a b r u tis s a n t.
A B O L Î, abolesc, vb. IV . T ran z. A anula, p rin tr-u n act al puterii A B R U T IZ A R E , abrutizări, 8. f. A cţiunea de a (se) abrutiza;
de stat, o lege, o hotărîre etc. — F r. a b o lir (lat. lit. a b o le re ). îndobitocire.
A B O L IR E , aboliri, s. f. A cţiunea de a aboli. A B R U T IZ A T , -A, abrutizaţi, -te, adj. (C are a devenit) insensibil,
A B O L IŢ IO N tS M s. n. M işcare politică ivită în secolul al X lX -lea care şi-a pierd u t însuşirile morale, specific um ane. — V. abrutiza.
în sinul burgheziei com ercial-industriale din S.U .A ., care urm ărea A B S C tS A , abscise, s. f. Simbol
desfiinţarea sclaviei negrilor din A merica, cu scopul de a obţine care indică lungim ea şi sensul segm en­
forţă de m uncă liberă. [Pr. : -ţi-o-] — F r. a b o litio n n is m e . tului cuprins între u n p u n ct fix al unei
A B O L IŢ IO N IS T , -A , abolifionişli, -ste, s. m . şi f. A dept al aboli- d repte şi un p u n ct dat de pe dreaptă.
ţionism ului. [Pr. : -ţi-o-] — F r. a b o li tio n n is te . — F r. a b s c is s e (lat. lit. a b s c is s a [Unea]).
A B O L IŢ lC JN E , aboliţiuni, s. f. (în v .) Abolire. [Pr. : -ţi-u-] — F r. A B S C IZ lO N E , absciziuni, s. f.
a b o litio n (lat. lit. a b o litio , -o n is). E xtirpare p rin tăiere a unei părţi sau
a unui organ al corpului. [ P r .: - jw- u-}
A B O M IN A B IL ,-Ă , abominabili, -et adj. (F ranţuzism ) înfiorător, — F r. a b s c is s io n (lat. lit. a b sc is sio ,
groaznic ; dezgustător, urît.— F r. a b o m in a b le (lat. lit. a b o m in a b ilis ) -onis).
A B O N A , abonez, vb. 1. T ran z. şi refl. (C u determ inări introduse A B S E N T , -A, absenţi, -te, adj. 1.
p rin prep. « la ») A(-şi) face u n abonam ent. Ş i-a abonat copiii la revistă. C are n u e de faţ&, care lipseţte, 2.
— F r. a b o n n e r . Fig. N eatent, distrat ; indiferent. — Fr.
A B O N A M E N T , abonamente, s. n. Convenţie p rin care, în schim bul a b s e n t (lat. lit. a b s e n s , -n tis).
unei sum e, o persoană obţine pe o anum ită perioadă u n anum it d rep t ; A B S E N T A , absentez, vb. I. In-
(concr.) dovadă care atestă acest d rep t ; sum ă plătită p e n tru obţinerea tranz. A lipsi d in tr-u n loc (unde ar fi
acestui d re p t. Abonament la un ziar. — D u p ă fr. a b o n n e m e n t. trebuit să se găsească). — F r. (s’) a b s e n te r (lat. lit. a b s e n ta re ).
A B O N A R E , abonări, s. f. A cţiunea de a (se) abona. A B S E N T E iS T , -A , absenteişti, -ste, s. m . şi f. (în regim ul burghezo-
A B O N Â T , -Ă , abonaţi, - te, s. m . şi f. Persoană care foloseşte un moşieresc) P roprietar de moşie care trăia departe de moşia sa. — Fr.
abonam ent. — V. abona. a b s e n te is te .
A B O R D A , abordez, vb. I. 1. T ran z. A începe să studieze, să A B S E N Ţ Ă , absenţe, s. f. 1. Lipsă a unei fiinţe sau a unui obiect
trateze o problem ă, a începe o discuţie. + (F ranţuzism ) A se apropia din locul unde ar fi treb u it să se afle. + Faptul de a nota absenţa (1)
de cineva pentru a-i vorbi. 2. ln tran z . (D espre nave) A trage la ţărm ; cuiva ; (concr.) sem n cu care se notează absenţa (1 ) cuiva. 2. Fig.
a acosta. + A se alătura lingă o navă bord la bord (p e n tru a o ataca). N eatenţie, distracţie ; indiferenţă. — F r. a b s e n c e (lat. lit. a b s e n tla ).
— F r. a b o r d e r . A B SÎD Ă , abside, s. f. Nişă
A B O R D A B IL , -Ă , abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat ; sem icirculară sau poligonală
accesibil. — D upă fr. a b o r d a b le . care prelungeşte nava centrală
a unei biserici, unde se săvîr-
A B O R D A J, abordaje, s. n. 1. L uare cu asalt, atacare a unei nave şeşte cultul. — F r. a b s id e (lat.
(de către o aită navă). 2. C iocnire între două nave sau aeronave, ori între lit. a b s id a ).
o navă sau o aeronavă şi un obstacol. — F r. a b o rd a g e . AB SI D I A L, -A, absidiali,
A B O R D A R E , abordărip s. f. A cţiunea de a aborda. -e, adj. Care aparţine absidei,
privitor la absidă. [Pr.: -di-al]
A B O R IG E N , -Ă, aborigeni, -e, adj. (F ranţuzism ) Băştinaş, autohton, — F r. a b s id a l.
indigen. — F r. a b o r ig e n e (lat. lit. a b o rig in e s ).
A B S lN T , absinturi, s. n.
A B O R T I V, -A , abortivi, -e, adj. 1. (M ed.) Care se produce înainte B ăutură alcoolică, de culoare
de vrem e, prem atu r ; care n u s-a dezvoltat în întregim e. Fetus abortiv. verde, preparată cu pelin, anason
Febră abortivă. 2. (Bot.) Care n u s-a dezvoltat în m od norm al pînă şi alte plante arom atice. — Fr.
la capăt. — F r. a b o r t i f (lat. lit. a b o rtiv u s ). a b s in th e (lat. lit. a b s in th iu m ) . A bsidă
A B R A C s. n. (Reg.) G răunţe de ovăz servind ca n u tre ţ. — M agh. A B S O L tJT adv. (Serveşte
a b ra k . la form area superlativului) C u totul, cu desăvîrşire ; exact, întocmai.
A B R A C A D A B R A N T , -Ă, abracadabranţi, -te, adj. (Rar) C u totul Argumentare absolut justă. (în tărin d u n pronum e sau u n adverb
neobişnuit ; ciudat, bizar ; surprinzător, extraordinar. — F r. a b r a c a ­ negativ) N -a venit absolut nimeni. + Verb folosit absolut — verb tranzitiv
d a b r a n t. folosit fără exprim area com plem entului. — L at. lit. a b s o lu tu s .
A B S O L tJT *, -A , absoluţi, -te, adj. 1. Care n u este supus nici unei
a b r A ş , -A, abraşi, -e, adj. 1. (D espre cai) N ărăvaş ; (despre restricţii ; nelim itat. <y Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi
oameni) rău, violent. 2. (D espre acţiunile om ului) Fără nici u n re2u ltat ; dezm inţit în viitor care reprezintă cunoaştetea com pletă a lumii
neizbutit. <► Expr. A iesi abraş = a n u izbuti. [V a r.: ia b r a ş , -â adj.] obiective. (în filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu
— T c. a b ra ş. absolut — presupus factor de bază al universului, identificat cu
A B RA ZA R E, abrazări, s. f. (R ar) A braziune (2). -divinitatea. 2. (D espre fenom ene social-econom ice, în leg& turi cu
A B S O L U T IS M — a —
noţiuni de creştere sau de scădere c an titativ ă) C onsiderat în ra p o rt cu
sine însuşi şi n u în com paraţie cu alte fenomene asemănătoare. 3. (M at.;
despre m ărim i) A cărui valoare n u depinde de condiţiile în care a fost
m ăsurat sau de sistem ul la care e raportat. <► Valoare absolută = valoarea
aritm etică a rădăcinii pătratului unei m ărim i. 4. D esăvîrşit, complet.
— F r. a b s o lu (lat. lit. a b so lu tu s).
A B S O L U T IS M s. n. Concepţie care stă la baza unei m onarhii
absolute ; p utere nelim itată a unui m onarh ; formă de guvernăm înt
bazată pe această p u tere şi pe totala lipsă de d rep tu ri a poporului. — F r.
a b s o lu tis m e .
A B S O L U T IS T , -Ă , ahsolutişti, -ste, adj. C are aparţine absolu­
tism ului, privitor la absolutism . — F r. a b s o lu tis te .
A B S O L V E N T , -A , absolvenţi, -te, s. m . şi f. Persoană care a
term inat u n ciclu anum it d e învăţăm înt. — G erm . A b so lv e n t (lat. lit.
a b s o lv e n s , -n tis).
A B S O L V E N Ţ Ă s . f. T erm in are a unui ciclu de învăţăm înt (după
care urm ează examenele p en tru prim irea diplomei) ; absolvire. — D in
a b s o lv e n t.
A B SO L V I, (1 ) absolvesc, (2 ) absâlv, vb. IV. T ran z. 1. A term ina
un an şcolar sau u n ciclu de învăţăm înt. 2. A scuti pe u n acuzat
de pedeapsă. — G erm . a b s o lv ie r e n (lat. lit. a b so lv e re ).
A B S O L V IR E s. f. A cţiunea de a absolvi*
A B S O R B A N T , -A , absorbanţi, - te, adj. (D espre anum ite corpuri)
Care absoarbe lichidc sau vapori ; care reţine o parte d in energia radiată
de o sursă. + Fig. Care interesează, captivează; către care se în ­
dreaptă toate preocupările cuiva. — F r. a b s o r b a n t.
A B S O R B I, absârb, vb. IV . T ran z. A suge, a înghiţi, a încorpora
o substanţă etc. + A reţine energia radiantă care cade pe u n corp. +
Fig. A p re o c u p a ; a captiva. — F r. a b s o r b e r (după sorbi),
A B S O R B IR E , absorbiri, s. f. A cţiunea de a absorbi.
A B S O R B IT , -Ă , absorbiţi, -te, adj. S u p t, încorporat. ♦ Fig.
Adîncit, p re o c u p a t; captivat. — V. absorbi.
A B S O R B IT O R , -O A R E , absorbitori, -oare, adj. Care absoarbe.
— D in a b s o r b i + suf.- (t) tor.
A B S O R B Ţ IE , absorbţii, s. f. Fenom en fizic p rin care u n corp
lichid sau solid incorporează d in afară o substanţă oarecare. + E xtra­
gere, aspirare. + Fenom en de m icşorare (sau de anulare) a intensităţii
radiaţiei care cade p e u n corp. — F r. a b s o r p tio n (lat. lit. a b s o r p -
tio , -o n is).
A B S T E N Ţ ltJ N E , abstenţiuni, s. f. (Rar) A bstinenţă. [P r. : -ţt-u-]
— D u p ă fr. a b s te n tio n .
A B S T IN E N T , -Ă , abstinenţi, ‘ te, s. m . şi f. Persoană care îşi
im pune anum ite restricţii. — F r. a b s ti n e n t (lat. lit. a b s tin e n s , -n tis).
A B S T IN E N Ţ Ă , abstinenţe, s. f. F ap tu l de a-şi im p u n e anum ite
restricţii, abţinere de la excese. — F r. a b s tin e n c e (lat. lit. a b s tin e n tia ).
A B S T R Ă C T , -Ă , abstracţi, -te, adj. 1. Care rezultă din separarea
şi generalizarea celor mai esenţiale particularităţi pro p rii u n u i grup
de fenom ene ; care este detaşat de rap o rtu ri sau de legături concrete.
Ş tiin ţă abstractă. + (Substantivat, n.) Abstract verbal — substantiv
derivat de la u n verb, denum ind acţiunea acestuia. <0- Loc. adv. în
abstract ~ pe bază de deducţii logice (şi n u de date concrete) ; ru p t de
viaţa reală. + (Substantivat, n .) C uvînt abstract (1). 2. Care este con­
ceput (prea) general, (prea) teoretic; greu accesibil înţelegerii. — G erm .
a b s t r a k t (lat. lit. a b s tr a c tu s ) .
A B S T R A C T IZ A , abstractizez, vb. I. In tran z. A desprinde şi a
generaliza însuşirile esenţiale şi com une ale u n u i g rup de obiecte sau
de fenom ene, în vederea form ării noţiunilor, a categoriilor logice şi a
descoperirii legilor generale ale existenţei şi dezvoltării fenomenelor.
— D in a b s tr a c t.
A B S T R A C T IZ A R E , abstractizări, s. f. A cţiunea de a abstractiza;
proces al gîndirii care abstractizează.
A B S T R A C Ţ IE , abstracţii, s. f. A bstractizare ; (concr.) lucru
abstract. E xpr. A face abstracţie d e . . . = a n u lua în considerare ;
a ignora. [Var.: a b s t r a c ţ i u n e s. f.J — F r. a b s tr a c tio n (lat. lit.
a b s tr a c tio , -on is).
A B S T R A C Ţ IO N IS M s. n. C urent decadent în arta plastică din
ţările burgheze, care reprezintă figurile concrete p rin pete colorate sau
construcţii geom etrice com plicate. [Pr. : -ţi-o-] — F r. a b s tr a c tio n -
n is m e .
A B S T R A C Ţ IU N E s. f. v. a b s tr a c ţie .
A B S T R A G E , abstrâg, vb. I I I . T ran z. (Rar) A desprinde d in tr-u n
complex ; a lua în considerare în m od izolat, făcînd abstracţie de rest.
—F r. a b s t r a i r e (după trage).
A B S T R A G E R E , abstrageri, s. f. (Rar) A cţiunea de a abstrage.
A B S U R D , -Ă , absurzi, -de, adj. Care contrazice gîndirea logică;
care nesocoteşte legile naturii şi ale so cie tă ţii; co n trar bunului sim ţ.
<► Loc. adv. Prin absurd = p rin adm iterea unui raţionam ent fals sau a
unei prem ise false. + Reducere la absurd — m etodă de dem onstrare a
un u i adevăr arătînd că nici un alt p u n c t de vedere afară de cel propus
n u se poate susţine. — F r. a b s u r d e (lat. lit. a b s u r d u s ).
A B S U R D IT A T E , absurdităţi, s. f. C aracterul a ceea ce e absurd ;
lucru, idee, concepţie* absurdă ; prostie. — F r. a b s u r d i t â (lat. lit.
a b s u r d ! tas).
A B Ţ IB lL D , abţibilduri, s. n. 1. Im agine tipărită în culori, executată
pe o hîrtie cu suprafaţa gum ată, care, aplicată pe u n obiect şi um ezită,
se desprinde de pe hîrtie şi răm ine pe obiectul aplicat. 2. Fig. (La pi.)
N im icuri, m ărunţişuri; mici şm echerii. — G erm . A b z ie h b ild .
A C A D E M IE
A B Ţ IN E , abţin, vb. I I I . R efl. A se stăp în i, a se reţine (de I a . . , ) .
+ A nu se pronunţa, a nu-şi exprim a părerea sau v o tu l; a se ţine departe
de o activitate. — F r. (s ’) a b s te n i r (după ţine).
A B Ţ IN E R E , abţineri, s. f. A cţiunea de a se abţine; reţinere.
A B O L IC , -A , abulici, -e, adj. (Adesea substantivat) C are suferă
de abulie. — F r. a b o u liq u e .
A B U L IE , abulii, s. f. Boală psihică caracterizată p rin slăbirea voinţei.
— F r. a b o u lie (<gr.).
A B U N D Ă , pers. 3 ab&ndâ, vb. I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din
belşug, în m are cantitate. 2. A avea, a conţine, a folosi d in belşug.
Piesa abundă in scene comice. — F r. a b o n d e r (lat. lit. a b u n d a r e ) .
A B U N D E N T , -A , abundenţi, - te, adj. C are e în num ăr sau în
cantitate m a re ; bogat, îm belşugat. — F r. a b o n d a n t (lat. lit. a b u n -
d a n s , -n tis).
A B U N D E N Ţ Ă s. f. Belşug, bogăţie. ^ Loc. adv. Din abundenţă =*=
din plin; m ult. — F r. a b o n d a n c e (lat. lit. a b u n d a n tia ) .
A B U R , aburi, s. m . 1. Vapori d e apă. 2. C eaţă rară. 3. Fig. T ă r ie ;
aromă. I se suie aburul băuturii la cap (SA D O V E A N U ). + Suflare
(uşoară), adiere. 4. Fig. C antitate foarte mică. D ă un abur de sare plăti-
cilor (SA D O V E A N U ). — Com p. alb. a v u lL
A B U R C Ă , abtirc, vb. I. T ranz. şi refl. (Pop.) A (se) urca, a
(se) sui căţărîn d u -se ; a (se) ridica.
A B U R E A L Ă , abureli, s. f. 1. A buri condensaţi în picături foarte
fine. 2. Exalaţie, m iros. 3. Fig. A diere. O uşoară abureală de vint
(IB R Ă IL E A N U ). — D in a b u r i *f suf. -eală.
A B U R I, aburesc, vb. IV . 1. T ran z . şi refl. A (se) acoperi cu picături
fine provenite din condensarea aburilor (1 ). 2. Intranz. şi tranz. A
scoate aburi (1 ). Codrii aburesc ca după ploaie (V L A H U T A). 3. Refl.
Fig. A se aprinde la faţă; a se înroşi. 4. T ran z. Fig. A atinge uşor (ca
o suflare). + Intranz. (D espre vînt) A adia uşor. — D in a b u r .
A B U R IR E , aburiri, s. f. A cţiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei ;
abur ; pîclă uşoară ; adiere.
A B U R IT , -Ă , aburiţi, -te, adj. A coperit cu aburi ; care scoate,
din care ies aburi. ♦ F i g . . A prins la faţă ; în r o ş it; înfierbîntat (de
supărare). — V. aburi.
A B U R O S , -O Ă S Ă , aburoşi, -oase, adj. (Rar) A coperit c u aburi ;
din care ies a buri ; ca aburii. — D in a b u r + suf. -os.
A B O Z , abuzuri, s. n . 1. D epăşire a le g a lită ţii: (concr.) faptă
ilegală. ^ A b u z de putere — delict sâvîrşit de cineva p rin depăşirea
atribuţiilor sale. A b u z de incredere — delict constînd d in însuşirea,
înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decît cele indicate, a unui
obiect încredinţat cuiva de cineva. 2. în treb u in ţare fără m ăsură a unui
lucru ; exces. — F r. a b u s (lat. lit. a b u s u s ).
A B U ZĂ , abuzez, vb. I. Intranz* 1. A uza de ceva în m od e x a g e ra t;
a face abuz. 2. A profita în chip nedem n de o situaţie, de u n titlu
sau de putere (pentru a com ite ilegalităţi). — F r. a b u s e r .
A B U Z tV , -A , abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. întrebuinţare
ab u zivă a unui medicament. 2. (D espre acţiunile om ului) A rbitrar,
ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. — F r. a b u s if
(lat. lit. a b u siv u s ).
A C , ace, s. n. 1. M ic instrum ent de o-
ţel, subţire şi lustruit, ascuţit la u n capăt şi
prevăzut la celălalt cu o gaură p rin care se
trece aţa ; serveşte la cusut. E xpr. A avea
(sau a găsi) ac de cojocul cuiva — a avea m ij­
loace de a înfrina sau de a pedepsi pe cineva.
A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge
încet şi cu grijă. S tă ca pe ace sau parcă stă
pe ace = e foarte ncrăbdăţor ; n u se sim te la
locul lui. A scăpa ca prin urechile acului = a
scăpa cu m are greutate. N ici cit un v ir f de
ac = foarte puţin. A căuta acul în carul cu Ace
fin — a se apuca de o m uncă zadarnică. + Ace
de gheaţă => cristale de gheaţă, subţiri şi ascuţite, care cad uneori iarna.
2. (C u determ inări) N um e d at un o r obiecte asem ănătoare cu acul (1),
avînd diverse întrebuinţări. A c cu gămălie. A c de siguranţă. A c de
pâr. A c de maşină — ac cu urechea la capătul ascuţit şi care se
fixează cu celălalt capăt în maşina de cusut. 3. Indicator la unele aparate
de precizie. Acul busolei. + Piesă metalică de form a unei lim bi, care
serveşte la dirijarea roţilor de tre n sau de tramvai de pe o linie pe
alta. 4. O rgan de apărare şi de atac al un o r animale, în form ă de
ghim pe sau de vîrf ascuţit. + Produs al pielii, în formă de ghim pe,
caracteristic u n o r animale. A cu l ariciului. 5. F runza ascuţită a conife­
relor. 6. C om puse : acul-doamnei — plantă erbacee din fam ilia um beli-
ferelor, ale cărei fructe se term ină p rin tr-u n ac lung ( Scandix pecten
Veneris); ac-de-mare = peşte m arin cu form ă lungă şi ascuţită
( Syngnathus acus) . —• L a t. a c u s .
A C A D E A , acadele, s. f. Bomboană făcută din zahăr topit. — T c.
ak y d e.
A C A D & M IC , -Ă , academici, -e, adj. 1. Care ţine de academie,
privicor la academie. <► Titlu academic = diplom ă o b ţinută într-o
şcoală de grad universitar. + (Substantivat, m . ; ieşit d in uz) M em bru
al Academiei R om îne. 2. D istins, solem n. S til academic. — F r. a c a -
d e m iq u e (lat. lit. a c a d e m ic u s ) .
A C A D E M IC IA N , -Ă , academicieni, -e, s. m . şi f. Membr$i (de
onoare sau titular) al unei academii. [P r.:-« -a n ] — F r. a c a d â m ic ie n .
A C A D E M ÎE , academii, s. f. 1. Instituţie superioară de cultură,
a cărei m isiune este să ajute la dezvoltarea ştiinţelor şi a artelor ; (în
ţara n oastră) cea mai în altă in stitu ţie culturală de stat, care reuneşte
A CA JU — 4 —
şi promovează oameni de valoare ştiinţifică şi culturală, dirijează şi
dezvoltă, p rintr-u n complex de institute, m unca de cercetare ştiinţifică
şi de creaţie literar-artistică a ţării. 2. Şcoală de învăţăm înt superior.
[Acc. şi : {după lat.) academie] — F r. a c a d e m ie (lat. lit. a c a d e m ia ).
A C A jO s. m . M ahon. — F r. a c a fo u .
A C A L M fE s . f. Potolire sau încetare tem porară a mişcării (vîn-
tului). + Fig. R ăstim p de linişte în cadrul unei perioade frăm întate.
— F r. a c c a lm ie .
A C A N A adv. M ai la o parte, în lă tu r i.— Ţ ig . h a c a n a .
A C A N T A C liE s . f . pl. Fam ilie de p lante dicotiledonate al cărei
tip e acanta. — F r. a c a n th a c â e s .
A C A N TĂ , acan te, s. f. 1. N um e d at
mai m ultor specii de plante decorative
ale căror frunze şi rădăcini sîn t folosite în
m edicină (A canthus). 2. O rnam ent arh i­
tectonic care imită frunzele acestei plante.
— F r. a c a n th e (lat. lit. a c a n th u s ).
A C A P A R A , acaparez, vb. I. T ran z.
A-şi însuşi un b u n în m od com plet şi
exclusiv, în dauna altora ; a pu n e mîna
pe . . . ♦ A retrage din circulaţie o marfă,
cu scopul de a o specula. — F r. a c c a p a r e r .
A C A P A R Â R E , acaparări, s. f. A cţi­
unea de a acapara.
A C A P A R A T O R , -O Â R E , acapara­
tori, -oare, adj., s. m. şi f. (Persoană) care acaparează. — D in a c a p a r a
-b suf. -tor.
A C Â R , acari, s. m. M u n cito r care manevrează acele la calea ferată.
— D in a c 4- suf. -ar.
A C A R E T , acareturi, s. n. C onstrucţie secundară care ţine de o
clădire. ♦ C lădire m are (îm preună cu construcţiile care ţin de ea);
(la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. — T c . a k a r a t .
A C A R N IŢ Ă , acarniţe, s. f. (Reg.) Acăriţă. — D in a c + suf.
-arniţă .
A C Â S Ă adv. L a sau spre casa în care locuieşti ; fig , la locul natal,
în patrie. Expr. Cei de-acasă — rudele apropiate, familia. A ţa (sau
acumj mai vii de-acasă = aşa te pricep, adm it ce spui. A nu-i f i (cuiva)
boii acasă —a fi indispus, supărat ; a n u avea chef. — D in a -f c a s ă .
A C A T IS T , acatiste, s. n. Slujbă bisericeasca cuprinzînd rugăciuni
şi cîntări în cinstea Fecioarei M aria şi a u n o r sfinţi. E xpr. A da aca­
tiste — a cere preotului să rostească anum ite rugăciuni. [Acc. şi : aca­
tist]— Slav (v. sl. a k a t is tu <gr.).
A C A Ţ , acaţiy s. m . (Reg.) Salcim. [Var. : a c â ţiu s. m.] — M agh.
ak âc .
A C A Ţ IU s . m. v. a c a ţ.
A C Ă R lŢ Ă , acâriţe, s. f. (Pop.) C utiuţă în care se păstrează ace,
aţă şi alte m ărunţişuri necesare la cusut. — D in a c 4- suf. -ăriţâ.
A C Ă T Â R E A adj. invar. v. a c ă tă r ii.
A C Ă T Ă R II adj. invar. (D espre lucruri) Care posedă calităţi
corespunzătoare scopului sau destinaţiei ; bun, frum os, de seamă ;
(despre oameni) de treabă, cumsecade, vrednic. [Var. : a c ă t a r e a
adj. invar.]
A C Ă Ţ Â vb. I. v. a g ă ţa .
A C Ă Ţ A R E s. f. v. a g ă ţa r e .
A C Ă Ţ A T , -A adj. v. a g ă ţa t.
A C Ă T Ă R A vb. I. v. c ă ţ ă r a .
A C Ă ţ A t O R , -O A R E adj. v. a g ă ţ ă to r .
A C C E L E R A , accelerez, vb. I. T ran z. A iuţi, a grăbi o mişcare,
o acţiune. — F r. a c c 6 1 6 re r (lat. lit. a c c e le ra re ).
A C C E L E R A N D O adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi
muzicale) D in ce în ce mai repede, mai grăbit.— It. a c c e le ra n d o .
A C C E L E R A R E , accelerări, s. f. A cţiunea de a accelera; iuţire,
grăbire.
A C C E L E R A T , -A, acceleraţi, -te, adj. Iu ţit, grăbit. Ritm acce­
lerat. <> Tren accelerat '(şi substantivat, fi.) — tren cu viteză mare.
—1 V. accelera.
A C C E L E R A T O R , acceleratoare, s. n. 1. M ecanism care perm ite
iuţirea turaţiilor u n u i m o to r ; pedala care comandă acest mecanism.
2. S ubstanţă care se adaugă u nor m ateriale p en tru a grăbi desfăşurarea
unor fenom ene fizico-chimice. — D upă fr. a c c £ 1 6 ra te u r.
A C C E L E R A Ţ IE , acceleraţii, s. f. Variaţie a vitezei unui corp,
în raport cu unitatea d e tim p. — Fr. a c c â lâ r a tio n (lat. lit. a c c e le -
ra tio , -onis).
A C C E L E R O G R A F , accelerografe, s. n. A ccelerom etru care în re­
gistrează acceleraţiile în funcţie de tim p. — F r. a c c £ l£ r o g ra p h e .
A C C E L E R O M E T R U , accelerometre, s. n. A parat cu care se
măsoară acceleraţiile. — Fr. a c c e l£ r o m £ tr e .
A C C fiN T , accente, s. n. 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui
cuvînt etc., prin m ărirea intensităţii vocii sau prin intonaţie. + Sem n
grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, p e n tru a arăta că silaba
respectivă este accentuată. Expr. A pune accentul (pe ceva) — a da
(unei problem e) o atenţie deosebită, a-i arăta u n interes deosebit. ♦ Sem n
grafic întrebuin ţat in scrierea u nor limbi, p en tru m arcarea tim brului
unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a p ro n u n ţa cuvintelc
A CELA ŞI
în tr-o lim bă sau în tr-u n dialect. 3. In tonaţie afectivă; t o n . — Fr.
a c c e n t (lat. lit. a c c e n tu a ).
A C C E N T U A , accentuez, vb. I. 1. T ranz. A m arca prin accent
sau prin alt sem n o silabă sau u n cuvînt ; a reliefa o propoziţie sau o
frază, prin intonaţie. + Fig. A sublinia, a întări. 2. Refl. Fig. A creşte,
a spori. [Pr. : -tu-a] —D u p ă fr. a c c e n tu e r .
A C C E N T U A R E , accentuări, s. f Acţiunea de a (se) accentua.
[Pr. : -tu-a-}
A C C E N T U Â T , -Ă, accentuaţi, -te, adj. 1. (D espre vocale, silabe,
cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Sporit,
întărit. [Pr. : - tu-at] — V. accentua.
A C C E P T , accepte, s. n. D ocum ent de credit emis de o întreprindere
asupra alteia şi prevăzut cu o m enţiune sem nată de aceasta din urm ă.
p rin care se obligă să achite o anum ită sum ă de bani la term enul fixat
de em itent. — G erm . A k z e p t (lat. lit. a c c e p tu s ).
A C C E P T A , accept, vb. I. T ran z. A prim i, a consim ţi s ă . . . ;
a fi de acord cu . . . ; a adm ite, a aproba. — F r. a c c e p te r (lat. lit. a c c e p ­
ta re ).
A C C E P T A B IL , -A , acceptabili, -e, adj. Care poate fi a cc e p ta t;
satisfăcător.— F r. a c c e p ta b le (lat. lit. a c c e p ta b ilis ).
A C C E P T A R E , acceptări, s. f. Acţiunea de a accepta; prim ire,
consim ţire. ♦ ( în decontările între întreprinderile socialiste) Consim -
ţăm întul întreprinderii cum părătoare p e n tru achitarea unei cereri de
plată em ise de întreprinderea furnizoare ; ordin dat băncii de între­
prinderea cum părătoare pentru achitarea docum entului de plată acceptat.
A C C E P Ţ IE , accepţii, s. f. înţeles, sens al unui cuvînt. [V a r.:
a c c e p ţiu n e s. f.] — F r. a c c e p tio n (lat. lit. a c c e p tio , -onis).
A C C E P Ţ IÎJ N E s. f. v. a c c e p ţie .
A C C fiS 1 s. n. Posibilitate, d re p t de a ajunge pînă în tr-un loc
sau pînă la o persoană. <> Cale (sau drum, şosea) de acces — drum care
face legătura cu o şosea im portantă, cu o localitate etc. Ram pă de acces *=
porţiune de drum în pantă, care perm ite urcarea vehiculelor pe o şosea
mai înaltă, pe u n pod etc. — F r. a c c e s (lat. lit. a c c e ss u s ).
A C C £ S 2» accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală.
+ Izbucnire a unei stări sufleteşti trecătoare. — Fr. acc& s (lat. lit.
a cc c ssu s).
A C C E S IB IL , -A , accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge uşor ;
care este la îndem îna cuiva. — F r. a c c e s s ib le (lat. lit. a c c e ss ib ilis ).
A C C E S IB IL IT A T E s. f. (Rar) Faptul de a fi accesibil. — Fr.
a c c e s s ib ilite (lat. lit. a c c e s s ib ilita s , -a tis).
A C C E S O R IU , -IE , accesorii, adj. Care constituie u n element
secundar. (Substantivat, n.) Accesorii de îmbrăcăminte. — Fr. a c c e s -
s o lre (lat. lit. a c c e s s o rîu s ).
A C C ID E N T , (1, 2 ) accidente, s. n., (3 ) accidenţi, s. m . 1. Întîm -
plare neplăcută care întrerupe în m od neprevăzut m ersul norm al al
lucrurilor. + Întîm plare nenorocită care aduce rănirea, m utilarea sau
m oartea cuiva. 2. N eregularitate a solului. 3. (M uz.) Sem n care, pus
înaintea unei note, alterează înălţim ea unui sunet cu u n sem iton sau
două. — F r. a c c id e n t (lat. lit. a c c id e n s , -n tis).
A C C ID E N T A , accidentez, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) răni
în tr-u n accident. — D in a c c id e n t.
A C C ID E N T A L , -Ă , accidentali, -e, adj. Întîm plător ; p. ext.
secundar, neesenţial. — D u p ă fr. a c c id e n te l.
A C C ID E N T A T , -Ă , accidentaţi, -te, adj. 1. (Adesea substan­
tivat) Care a fost victima u nui accident. 2. (D espre u n teren, u n drum
etc.) Care prezintă neregularităţi. — V. accidenta.
A C C ID E N Ţ A R , accidenţari, s. m . M uncitor specializat în acci-
denţe. — D in a c c id e n ţe + suf. -ar.
A C C ID fiN Ţ E s . f. pl. L ucrări tipografice variate cu u n specific
propriu (afişe, program e, cărţi de vizită etc.). — D upă germ . A k z i-
denzen.
A C C ÎZ , accize, s. n. (înv.) Im pozit care se percepea asupra unor
obiecte de consum , la intrarea lor într-o localitate. — Fr. a c c ise .
A C E F A L , -Ă, acefali, -e, adj. (D espre unele animale inferioare)
Lipsit de cap. — Fr. a c e p h a le (< gr.).
A C E L ', A C E Â pron. dem . v. a c e la 2.
A CfiL*, A C E Â , acei, acele, adj. dem . (Arată că fiinţa sau lucrul
al cărui num e îl determ ină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor ;
cînd urmează după substantiv are form a acela, aceea) Acel om. Vremea
aceea. [G en.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (cînd are forma
acela, aceea) gen.-dat. sg .aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. — V ar.:
a c e la , a c £ e a adj. dem .j — Lat. e c c e -illu , e c c e -iila .
A C E L A 1, A C fiE A adj. dem . v. acel*.
A C E L A 2, A C £ E A , aceia, acelea, pron. dem . (Indică pe cineva
sau ceva (mai) depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela f <> Loc. adj.
(Reg.) Ca acela sau ca aceea ~ puternic ; însem nat ; extraordinar.
<> (C u form ă feminină şi sens neutru) Loc. adv. De aceea —pentru
acest (sau acel) motiv, din această cauză. D upă aceea = apoi. Drept
aceea — prin urm are ; deci. ( î n ) afară de fsau pe lingă) aceea = în
plus. [G en.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. — V a r.: (înv.)
a c e l, a c e a pron. dem.] — Lat. e c c e -illu , e c c e -illa .
A C ELA ŞI, A C E E A Ş I, aceiaşi, aceleaşi, adj. dem . T o t acela, chiar
acela ; la fel ca mai înainte. [G en.-dat. sg. aceluiaşi, aceleiaşi, gen.-dat.
pi. aceloraşi] — D in a c e l a 1 + ŞL
ACERĂ — 5 —
ACERĂ» acere, s. f. (Rar) A cvilă, p aju ră; vultur. — L at. a q u lla .
A C fiR B , -A, acerbi, -e, adj. (Livresc) N ecruţător, înverşunat.— Fr.
a c e r b e (lat. lit. a c e rb u s ).
A C fiS T , A C E A S T Ă , ace.ţti, aceste, adj. dem . (Arată că fiinţa sau
lucrul al cărui num e îi determ ină este (mai) apropiat de subiectul vor­
bitor ; cînd urm ează după substantiv are form a acesta, aceasta) Acest
deal. Casa aceasta. [G en.-dat. sg. acestui, acestei, g en.-dat. pl. acestor;
(cînd are form a acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat.
pl. acestora. — Var. : a c e s ta , a c e a s t a adj. dem.] — Lat. e c c e -M stu ,
e c c e -* is ta .
A C £S T A *f A C E Â S T A adj. dem . v. a c e s t.
A C £ S T A * , A C E A S T A , aceştia, acestea,- pron. dem . (Indică pe
cineva sau ceva (mai) apropiat de subiectul vorbitor) Ce e aceasta?
(C u form ă feminină şi sens n eutru) Loc. adv. După aceasta = apoi.
( î n ) afară de (sau pe lingă) aceasta = în plus. Cu toate acestea —
totuşi. [G en.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora] — Lat.
e c c e -* is tu , e c c e -* is ta .
A C E T Ă T , acetaţi, s. m . Sare a acidului acetic. — F r. a c £ ta te .
A C E T IC , -Ă , acetici, -e, adj. (în expr.) A cid acetic = acid organic
produs sintetic sau p rin oxidarea alcoolului etilic şi care dă oţetului
trustul acru. Fermentaţie acetică = ferm entaţie care dă naştere oţetului.
Aldehidă acetică = lichid incolor cu m iros înţepător, folosit în industria
chimică de sinteză. — F r. a c 6 tiq u e .
A C E T IF IC A , acetific, vb. J. T ran z. A transform a alcoolul etilic
în acid acetic. — D upă fr. a c â tif ie r .
A C E T IF IC Ă R E s . f. A cţiunea de a acetifica.
A C E T IL & N Ă s . f. G az incolor, cu miros specific, otrăvitor în
cantităţi mai m ari, avînd num eroase folosiri în industrie. — F r. a c 6 ~
tyl&ne.
A C E T O N Ă s . f. Lichid incolor, cu miros plăcut, folosit în in­
dustrie. — Fr. a c e to n e .
A C H fiN Ă , ackene, s. f. T ip de fruct uscat
a cărui săm înţă, acoperită cu un înveliş tare,
n u e sudată de acest înveliş. — F r. a k £ n e
(< gr.).
A C H IT A , achit, vb. I. 1. T ran z. A
declara nevinovat pe cineva p rin tr-o hotărîre
judecătorească. 2. T ran z. şi refl. A(-şi) plăti.
a(-şi) lichida o obligaţie materială sau morală.
❖ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce
la bun sfîrşit o sarcină. 3. T ran z. (Fam .) A
omorî, a ucide. — F r. a c q u i tte r .
A C H IT A R E , achitări, s. f. Acţiunea de Achene
<i (se) achita.
A C H lU 1 s. m. (Bot. ; înv.) Ţ elină. — Com p. lat. a p iu m .
A C H lU *, achiuri, s. n. I. Bilă de încercare la jocul de biliard,
care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. T ac. — Fr.
a c q u it.
A C H IZ IT O R , -O A R E , achizitori, -oare, s. m. şi f. Persoană care
se ocupă cu procurarea de produse şi de materiale. — F r. a c q u i s ite u r
(lat. lit. a c q u is ito r , -o ris).
A C H IZ IŢ IE , achiziţii, s. f. 1. Procurare de produse (agraro-alim en-
tare) şi de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ^ Expr. A face
o achiziţie — a procura, în condiţii avantajoase, u n lucru rar. + (Concr.)
Bun o bţinut p rin achiziţie (1 ). — F r. a c q u is itio n (lat. lit. a cq u i*
s itio , -onis).
A C H IZ IŢ IO N A , achiziţionez, vb. I. T ran z. A procura produse
(agraro-alim entare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [Pr. :
-ţi-o-] — D in a c h iz iţie .
A C H IZ IŢ IO N A R E , achiziţionări, s. f. A cţiunea de a achiziţiona;
achiziţie (1)? [Pr. : -ţi-o-]
A C H IZ IŢ IO N A T , -A, achiziţionaţi, -te, adj. Procurat, obţinut.
[Pr. : -ţi-o-] — V. achiziţiona,
A C f adv. v. a ic i.
A C lA adv. v. a ic i.
A C ÎC L IC , -Ă , aciclici, -e, adj. 1. (D espre flori) Ale cărui organe
sînt aşezate pe o linie spirală. 2. (D espre o substanţă organică) Care
n u conţine nici u n ciclu de atom i în molecula sa. — F r. a c y c liq u e
( < gr-).
A C fD 1, acizi, s. m. Substanţă cu gust acru care înroşeşte hîrtia
albastră de turnesol şi care, în com binaţie cu o bază, formează o sare.
— Fr. a c id e (lat. lit. a c id u s).
A C lD *, -Ă, acizi, -de, adj. Care are proprietăţile u n u i acid1; cu
gust acru, înţepător. — F r. a c id e (lat. lit. a c id u s).
A C ID IM E T R f E s. f. M etodă volum etrică de analiză cantitativă
a acizilor prin neutralizare cu o bază. — F r. a c id im £ tr ie .
A C ID IM fiT R U , acidimetre, s. n. A parat p en tru m ăsurarea con­
centraţiei în ioni de hidrogen a unei soluţii. — F r. a c id im e tr e .
A C ID IT A T E s. f. G rad de concentrare a unei soluţii acide. <>
Aciditate (gastrică) — proprietate a sucului gastric de a conţine o
cantitate de acizi. — F r. a c id it£ (Iar. lit. a c id ita s , -a tis).
A C ID O Z Ă 8. f. M ărirea acidităţii sîngelui, datorită u n o r tu lb u ­
rări funcţionale în organism. —^ F r. a c id o se .
A C ID U L Ă , acidulez, vb. I. T ran z. A amesteca u n lichid cu un
acid; a da unei soluţii proprietăţile unui acid. — F r. a c id u le r .
A C O M P A N IA
A C ID U LA R E, aciduluri, s. f. A cţiunea de a acidula.
A C ID U L A T , -Ă, acidulaţi, -te, adj. Am estecat cu u n acid, uşor
acrit. — V. acidula.
A C tL E A adv. v. a ic i.
A C IO A lE s . f. N um e popular p e n tru diferite m etale sau aliaje ;
obiect făcut d in tr-u n astfel de metal sau aliaj. [Pr. : -ci-oa-) — It.
a c c ia jo .
A C IO Â L Ă , acioale, s. f. (Rar) A dăpost, locuinţă, casă. [Pr. :
-cioa-] — Postverbal al lui a c io la .
A C IO L A , aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploşi, a se
stabili. [ P r .: - a o - ] — V. aciua.
A C IR Ă , acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde l a . . . , a
aştepta s ă . . . , a tinde s p r e .. . 2. A fi în a şte p ta re ; a pîndi. [V a r.:
a c e r ă vb. I]
A C IU A , aciuez, vb. I. Refl. 1. A-şi găsi refugiu, a se pune la
adăpost undeva sau pe lingă cineva ; a se pripăşi, a se oploşi. 4- T ranz.
(Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr. : -ciu-a. — Var. :
a c iu iâ vb. I] — L at. * a c c u b ilia re .
A C IU A R E s . f. A cţiunea de a (se) aciua şi rezultatul ei ; adăpost,
refugiu. [Pr. : -ciu-a-]
A C IU A Ş , aciuaşe, s. n. Adăpost, refugiu. — D in a c i u a 4- suf. -aţ.
A C IU A T , -A, aciuaţi, -te, adj. Ferit, adăpostit ; oploşit, pripăşit.
— V. aciua.
A C IU IA vb. I. v. a c iu a .
A C L A M Ă , aclăm, vb. I. T ranz. A m anifesta aprobare sau entu­
ziasm p en tru o persoană, o idee, o acţiune etc., prin urale sau aplauze ;
a ovaţiona. — Fr. a c c la m e r (lat. lit. a c c la m a re ).
A C L A M Ă R E , aclamări, s„ f, A cţiunea de a aclama; aclamaţie,
ovaţie.
A C L A M A Ţ IE , aclamaţii, s. f. M anifestare a aprobării sau a
entuziasm ului, prin urale sau a p la u ze ; ovaţie. — F r. a c c la m a tio n
(lat. lit. a c c la m a tio , -onis).
A C L IM A T IZ A , aclim atizez. vb. I. T ran z. A adapta, a acom oda
o plantă sau un animal la un clim at sau la u n m ediu nou. ❖ Refl.
Bumbacul s-a aclimatizat in ţara noastră. ♦ Refl. Fig. (D espre oameni)
A se deprinde cu condiţii noi de viaţă. — D upă germ. a k k lim a tis ie r e n .
A C L IM A T IZ A R E , aclimatizări, s. f. Acţiunea de a (se) acli­
matiza. + A ctivitate practicată în m od organizat de om care constă
în adaptarea unei plante sau a unui animal la condiţii noi de viată, cu
scopul de a îmbogăţi o regiune cu plante sau cu animale originare din
alte locuri.
A C N fiE s . f. Boală de piele caracterizată p rin apariţia un o r coşuri,
care adesea supurează. — F r. a c n £ (< gr.).
A C O A C E adv. (Reg.) încoace. — Lat. e c c u m - * h a c c e .
A C O L Ă D Ă , acolade, s. f. 1. Sem n grafic de form a a două frag­
m ente de arc îm preunate, prin care se arată că mai m ulte cuvinte,
formule, portative muzicale etc. sînt legate între ele p rin tr-u n anum it
raport. 2. (înv.) M om ent din cerem onialul p rin care se învesteau cava­
lerii în evul m ediu. — Fr. a c c o la d e .
A C O L E A adv. (Pop.) Pe aici, p rin apropiere, n u departe de aici.
[A cc. şi : acoleâ]
A C O L IS Î, acolisesc, vb. IV . Refl. (înv.) 1. A urm ări pe cineva,
a se ţine de capul cuiva cu duşm ănie. 2. A n u lăsa din stăpînire ceea
ce a apucat odată. — N gr. e c o llisa .
A C O L lT , acoliţi, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe
cineva (într-o acţiune, în tr-u n dom eniu de activitate). ♦ Părtaş la
u neltiri şi acţiuni crim inale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai
în biserica romano-catoiică. — F r. a c o ly te .
A C O L O adv. în acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vor-
beşte)î în alt loc. <> (Precedat de diferite prepoziţii, cu sensul deter­
m inat de acestea) Pe acolo — cam în locul acela. Dintr-acolo = din
acel loc. într-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde por­
neşte o acţiune sau o mişcare. De pe acolo = cam din acei loc. <► Expr.
Pîn'pe-acolo = peste m ăsură, din cale-afară (de greu, mare, frum os
etc.). Ce ai acolo ? — ce ai Ia tin e (sau în m înă etc.) ? Ce faci acolo ? = cu
ce te ocupi (în clipa de faţă) ? (Fam .) Fugi de-acolo! — da de undei
Ce am eu .de-acolo? — ce mă priveşte, ce avantaj am din asta? [Acc.
ş i : acol6\ — Lat. e c c u m -[i]H o c .
A C O M O D Ă , acomodez, vb. I. Refl. 1. A suferi unele modificări
în procesul adaptării la noi condiţii fiziologice şi de m ediu. 2. A se
deprinde cu noi condiţii de viaţă ; a se obişnui, a se adapta ; a se împăca,
a se învoi. — F r. a c c o m m o d e r (lat. lit. a c c o m m o d a re ).
A C O M O D Ă B IL , -Ă , acomodabili, -e, adj. Care se acomodează
cu uşurinţă ; cu care te poţi deprinde uşor. —* D upă fr. a c c o m m o -
d a b le .
A C O M O D Ă R E , acomodări, s. f. A cţiunea de a se acomoda.
Acomodarea cristalinului ~ modificarea curburii cristalinului, care per­
m ite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanţe de el.
A C O M O D A T , -Ă, acomodaţi, -te, adj. D eprins, obişnuit, fam i­
liarizat, adaptat. — V. acomoda.
A C O M P A N IA , acompaniez, vb. I. T ran z. 1. A însoţi o melodie
cîntată din gură sau d in tr-u n instrum ent muzical cu altă melodie, în
arm onie cu cea dintîi, cîntată din gură, din tr-u n instrum ent sau d intr-un
grup de instrum ente. 2. A întovărăşi, a însoţi pe cineva. [Pr. : -m'-fl]
— F r. a c c o m p a g n e r.
A C O M P A N IA M E N T — 6
A C O M P A N IA M E N T , acompaniamente, 8. n . în so ţirea unei m e­
lodii cîntate din miră sau d in tr-u n in stru m en t cu altă melodie, în ar­
monie cu cea dintfi, cîntatâ din pură, d in tr-u n instrum ent sau d in tr-u n
gru p d e instrum ente. [P r. : -m -o-] — D u p ă fr. a c c o m p a g n e m e n t.
A C O M P A N IA T O R , -O A R E , acompaniatori, - oare, s. m . şi f.
Persoană care acom paniază (1 ) p e cineva. [Pr. : — D upă fr.
a c c o m p a g n a te u r .
A C O N T , aconturi, s. n . P a rte d in tr-o sum ă de bani care se plă­
teşte înainte, la o cum părare sau la încheierea unei tranzacţii, ca ga­
ranţie ; arvună. — It. a c c o n to (fr. a c o m p te ) .
A C O N T A , acontez, vb. I. T ran z . A plăti u n a c o n t; a a rv u n i'
— D in a c o n t.
A C O N T A R E s. f. A cţiunea de a aconta.
A C O P E R A m ÎN T , acoperâminte, s. n. Ceea ce serveşte la-acoperit ;
(în special) acoperiş. [V a r.: a c o p e r e m i n t s. n.] — D in a c o p e r i +
suf. • (ă)m înt.
A C O P E R E M IN T s. n. v. a c o p e r ă m în t.
A C O P E R I, acdpâr, vb. IV . I. T ranz. 1. A pune peste un
obiect sau peste o fiinţă ceva care să le ascundă vederii sau sa U1
protejeze. Ea-şi acoperă cu mina fa ţa (E M IN E SC U ). ♦ A pune aco­
periş unei clădiri. + A fi aşezat, a sta peste cineva sau ceva, înve-
lindu-1, protejîndu-1 sau ascunzîndu-1. Florile. . . Acopăr cu un strat de
nea pămintul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-şi forma un strat
învelitor. Marea... s-acopere de spume (A L EC SA N D R I). 2. A pune peste
u n obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala
ca să fiarbă în abur (SA D O V EAN U ). I I . Fig. 1. T ranz. (Mii.) A
apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. T ran z. A ascunde, a
tăinui. 3. T ranz. A depăşi în in ten sitate u n zgomot, o melodie etc.; a
înnăbuşi. 4. Refl. şi tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se)
satisface. ♦ Expr. (T ranz.) A acoperi cheltuielile = a face faţă cheltu­
ielilor. 5. Tranz. (S p o rt; franţuzism ) A străbate o distanţă. + Expr.
A acoperi terenul = a fi prezent în m od p erm anent în orice parte a
terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3 acoperă, conj. pers. 3 acopere] — Lat.
a c c o (o ) p e r ire .
A C O P E R IR E , acoperiri, s. f. A cţiunea d e a (se) acoperi şi
rezultatul ei. 1. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul
de a-1 înveli, a-1 ascunde, a-1 apăra etc. 2. Fig. (M ii.) M ăsură specială
de protecţie care asigură anum ite acţiuni (de concentrare sau m anevră)
ale trupelor. ^ Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de u n reproş
sau de o acuzare, p e n tru o acţiune săvîrşită conform u n o r indicaţii
precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face faţă unei cheltuieli, de a lichida
u n deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eşalonat. + (C oncr.) Fond
care serveşte la achitarea unei obligaţii. ^ Acoperire în aur — cantitate
de metal preţios (şi devize) deţin u tă de banca de em isiune a unei ţări,
pentru a putea preschim ba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).
A C O P E R IŞ , acoperişuri, s. n. Partea de sus a unei construcţii,
care o acoperă şi o apără de intem perii. — D in a c o p e r i -f suf. -iş.
A C O P E R IT , -A, acoperiţi, •te, adj. în v e lit ; apărat, protejat.
+ Fig. T ainic, ascuns. — V . acoperi.
A C O P E R IT O A R E , acoperitori, s. f. O biect cu care se acoperă
ceva sau cineva. — D in a c o p e r i + suf. • (i)toare.
A C O P E R IT O R , -O Â R E , acoperitori, -oare, adj. Care acoperă ;
care garantează. — D in a c o p e r i + suf. - ( i ) tor.
A C O R D , acorduri, s. n. 1. în ţelegere, consim ţăm înt la ceva.
■fy E xpr. A f i de acord s ă . . . «= a*ae învoi (la ceva) ; a aproba. A f i
de acord (cu cineva) *= a avea aceeaşi părere (cu cineva). A cădea de
acord = a ajunge la o înţelegere deplină (cu cineva). De acord! — bine I
ne-am în ţe le s! (Pleonastic) D e comun acord — în perfectă înţelegere.
2. Convenţie (internaţională) care stabileşte relaţiile reciproce dintre
părţi, privind d rep tu rile şi îndatoririle lor. 3, (Tn expr.) (P lată sau
salariu) în acord = (sistem de rem unerare) în rap o rt cu cantitatea de
produs realizat. Acord progresiv ■= plata m uncii în p roporţie crescîndă,
.în rap o rt cu depăşirea norm ei. + (C oncr.) Sum ă dată sau prim ită ca
plată în acord. 4. Expresie gram aticală care stabileşte concordanţa (în
persoană, num ăr, gen sau caz) în tre cuvinte legate p rin rap o rtu ri de
determ inare. 5. Sonoritate rezultată din reunirea a cel p u ţin trei sunete,
form înd o arm onie. — F r. a c c o rd .
A C O R D A , (1, 2 ) acârd, (3 ) acorde», vb. I . T ran z . 1. A da (cu în­
găduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă). 2. A stabili acordul gra­
matical. 3. A regla frecventa unui aparat, a unui sistem fizic etc. astfel
îneît să fie egală cu frecvenţa altui aparat, sistem fizic etc. + A aduce
tonurile unui instrum ent muzical la aceeaşi în ălţim e. — F r. a c c o r d e r .
A C O R D A N T , -A , acordanţi, -te, s. m . şi f. (Rar) Persoană care
execută lucrări în acord. — G erm . A k k o rd a n t.
A C O R D A R E , acordări, s. f. A c­
ţiunea de a acorda; atribuire ; aprobare,
îngăduire. + A ducerea to nurilor unui
instrum ent muzical sau ale unui ansam ­
blu de instrum ente la aceeaşi înălţim e
(pe baza diapazonului).
A C O R D A T , -A , acordaţi, -te, adj*
1. (D espre unele părţi ale propoziţiei)
Pus In acelaşi caz, num ăr, gen sau p er­
soană ca şi cuvîntul de care e legat
p rin tr-u n rapo rt de determ inare. 2.
(D espre instrum ente muzicale) Care are
tonurile în consonanţă (pe baza diapa- A cordeon
sonului). — V . acorda.
A C O R D E O N , acordeoane, s. n. In stru m e n t muzical portativ cu
foaie şi cu unul sau m ai m u lte rîn d u ri de clape. [P r.: -de-ori\ — Fr.
a c c o rd £ o n .
—
A C R O M E G A L IE
A C O R D E O N lS T , -A , acordeonişti, -ste, s. m .ş i f. Persoană care
cîntă la acordeon. [Pr. : -de-o-] —• F r. a c c o rd â o n ls te .
A C O R D O R '.fl-
cordoare, s. n .U nealtă
care serveşte la acor­
darea un o r in stru ­
m ente m uzicale. —
D u p ă fr. a c c o r d o ir . A cordor
A C O R D 0 R * , acordori, s. m . Persoană carc se ocupă cu acor­
darea şi repararea un o r instrum ente muzicale. — D upă fr. a c c o r d e u r .
A C O S T A , acostez, vb. I. 1. Intranz. (D espre nave) A se apropia
şi a se lipi de o altă navă, de ţărm , de chei sau de alt corp solid de la
mal sau din largul apei. 2. T ran z. Fig. A opri pe cineva din drum
şi a i se adresa în m od supărător. — F r. a c c o s te r.
A C O S T A M E N T , acostamente, s. n. Fîşie laterală (nepavată sau
nepietruită) de-a lungul unui drum , care serveşte la circulaţia pietonilor,
la scurgerea apelor etc. — D u p ă fr. a c c o te m e n t.
A C O S T A R E , acostărit s. f. A cţiunea de a acosta.
A C O T IL E D O N , -A , acotiledoni, - oane, adj A cotiledonat. — Fr.
a c o ty lâ d o n e (< gr.).
A C O T IL E D O N A T , -A , acotiledonaţi, -te, adj. (D espre plante)
C u em bri6nul lip sit de cotiledoane. + (Substantivat, f. pl.) Clasă de
vegetale care n-au em brion form at înainte de germ inare şi care se
înm ulţesc p rin spori; (şi la sg.) p lantă care face parte din această clasă.
— D upă fr. a c o ty l£ d o n 6.
A C R E A L Ă , acreli, s. f. 1. P roprietatea de a fi acru ; gust
acru înţepător. 2. (C oncr.) M încare, băutură cu gust acru. 3. Fig.
Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. — D in a c r i +
suf. -eală.
A C R E D IT A , acreditez, vb. I. T ranz. 1. A îm puternici pe cineva
ca reprezentant plenipotenţiar al u nui stat pe lîngă guvernul u nui stat
străin. 2. (Rar) A face ca u n fapt neconfirm at, o ştire etc. să apară
dem ne de crezare, acceptabile, verosimile. — F r. a c c r £ d ite r .
A C R E D IT A R E , acreditări, s. f. A cţiunea de a acredita. <> Scrisori
de acreditare = docum ente diplom atice p rin care se confirm ă calitatea
unui reprezentant plenipotenţiar.
A C R E D IT A T , -A , acreditaţi, -te, adj. (Adesea substantivat)
îm p u te rn ic it ca reprezentant plenipotenţiar al unui stat pe lingă guvernul
unui stat străin. — V . acredita.
A C R E D IT IV , acreditive, s . n. U na dintre form ele principale de
decontare în econom ia socialistă, constînd d in tr-u n docum ent prin care
o instituţie de credit dă altei instituţii dispoziţia de a plăti cuiva, după
îndeplinirea unor obligaţii, o anum ită sum ă de bani (asigurată prin
im obilizarea ei prealabilă la bancă). + (în econom ia capitalistă) M andat
pe care îl dă o instituţie com ercială alteia, îm putem icind-o să plătească
la cerere, unei te rţe persoane, o sum ă de bani în sarcina contului său.
— F r. a c c r£ d itif.
A C R l, acresc, vb. IV . T ran z. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni
(mai) acru ; a (se) înăcri. + Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face
să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urîcios. <> Expr. (Refl.)
A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva.
— D in a c r u 1.
A C R lM E s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ G u st acru. 2. Fig. Răutate,
duşm ănie ; supărare, am ărăciune. — D in a c ru * + suf. -ime.
A C R lR E , aariri, s. f. A cţiunea de a (se) acri.
A C R ÎŞ s. n. (Reg.) Z er înăcrit, jin tiţă întrebuinţată în Ioc de oţet
la înăcrirea bucatelor. — D in a cru * + suf. -iş.
A C R IŞ O R , -O Ă R Ă , acrişori, -oare, adj. D im inutiv al lui acru*.
A C R tT , -A , acriţi, -te, adj. 1. C are a devenit sau a fost făcut (mai)
acru. 2. A lterat, stricat. 3. Fig. N ecăjit, plictisit. — V. acri.
A C R IT U R Ă , acrituri, s. f. A lim ent acru ; (în special) m urătură. —
D in a c r i -f- suf. - ( i ) tură.
A C R lU , -IE , acriiy adj. C am acru ; acrişor. — D in a c r u 9 +
suf. -iu.
A C R O B Ă T , -A , acrobaţi, -te, s. m . şi f. G im nast iscusit în exerciţii
dificile (de echilibristică). — F r. a c r o b a t e (< gr.).
A C R O B A T IC , -A , acrobatici, -e, adj. (Ca) de
acrobat, privitor la acrobaţi sau la acrobaţie. — F r.
a c r o b a tiq u e .
A C R O B A Ţ IE , (1 ) acrobaţii, s. f. 1. Exerciţiu
dificil de echilibristică sau de gim nastică. + Fig.
(L a pl.) Sforţări neobişnuite pentru a ieşi dintr-o
situaţie grea, din tr-o încurcătură. 2. A rta sau profesi­
unea acrobatului. — F r. a c r o b a ţie .
A C R O M A T IC , -A, acromatici, -e. adj. (D espre
sticlă sau despre u n sistem de lentile) Care nu
descom pune raza de lum ină în culorile ei com po­
nente. — F r. a c h r o m a tiq u e (< gr.).
A C R O M A T tS M s. n. P roprietate a unei sticle
sau a unui sistem de lentile de a fi acrom atice. A crobaţie
— F r. a c h r o m a tis m e .
A C R O M A T O P S lE s. f. Boală de ochi care se manifestă prin
im posibilitatea distingerii culorilor. — F r. a c h r o m a to p s ie (< gr.).
A C R O M E G A L tE s. f. Boală care se m anifestă prin tr-o dezvoltare
exagerată a întregului organism , în special a e x tre m ită ţilo r corpului şi
a scheletului feţei. — F r. a c r o m £ g a lie (< gr.).
 A C R O PO L Ă — 7 —
A C R O PO L Ă , acropole, a. f. C itad elă în oraşele d in vechea G recie,
8şezată pe o înălţim e şi adăpostind principalele edificii. — F r. a c r o p o le
(< er.).
A C R O S T tH , acrostihuri, s. n. Poezie In care literele iniţiale ale
versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziţie. — N gr. a k ro -
sticfaon.
A C R U 1, acri, s. m . U nitate de măsură de suprafaţă egală cu 4067
de m etri pătraţi (sau, în anum ite ţări, cu valori variabile). — F r. a c r e .
A C RU », -A, acri, -e. adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul carac­
teristic al oţetului, al lămlii, al borşului eţc. ; care provoacă o reacţie
astringentă ; (despre gust) ca al oţetului, al lămîii, al borşului etc.
2. Fig. M orocănos, ursuz, supărăcios ; răutăcios ; supărat, m îhnit.
— L at. a c r u s .
A C R tJ Ţ , -Ă , acruţi, -e, adj. Acrişor. — D in a c ru * •+• suf. -uţ.
A C T , acte. 8. n. 1. D ocum ent eliberat de o autoritate, p rin care
se atestă u n fapt. o obligaţie, identitatea cuiva etc. A c t de acuzare
— concluzie scrisă, întocm ită de organele judiciare şi servind ca bază
de dezbateri la u n proces. 2. M anifestare a activităţii um ane ; acţiune,
fapt. ^ Expr. A lua act (de ceva) = a declara în m od formal că a luat
cunoştinţă (de ceva). A face act de prezenţă = a apărea undeva pen tru
scu rt tim p, din datorie sau din politeţe. A face un act de dreptate —
a recunoaşte m eritele şi drepturile unei persoane nedreptăţite. + Re-
zultflr al unei activităţi conştiente sau instinctive individuale, care are
un scop sau tinde către realizarea unui
scop 3. D iviziune mai m are în desfă­
şurarea acţiunii unei opere dram atice.
— L at. lit. a c t u m (fr. a c te ).
A C T ÎN JE , actinii, s. f. Animal de
m are din încrengătura celenteratelor, cu
orificiul bucal înconjurat de tentacule
(A ctin ia ). — Kr. a c tin ie .
A C T lN IU s . n . Elem ent radioactiv
p reparat din m inereurile din care s-a
extras radiul. — F r. a c t in iu m (<gr.).
A C T tV 1 s. n. 1. (în orînduirea
socialistă) Colectiv în tr-o organizaţie
politică sau în tr-o instituţie de stat,
form at din elem entele cele mai devotate Actinie
şi mai ridicate din pu n ct de vedere politic,
cărora Ii se încredinţează m unci de răspundere. + Totalitatea persoa­
nelor care, deşi n u fac parte din partidul clasei m uncitoare, se identi­
fică ideologic cu acesta şi îi sprijină m unca, form înd elem entul de
legătură între el şi mase. 2. T otalitatea b u n u rilo r m obile şi imobile
care aparţin unei întreprinderi sau unei instituţii ; parte a bilanţului
unde se înscriu aceste bunuri. Expr. A avea ceva la activul său = a
fi autorul unei acţiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o
acţiune gravă pe seama c u iv a .— (1 ) R us a k tiv , (2 ) fr. a c t i f (lat.
lit. a c tiv u s).
ACTÎV», -Ă , activi, -e, adj. Care participă (în m od efectiv) la o
acţiune ; harnic, vrednic. Membru activ — m em bru al unei orga­
nizaţii, societăţi, instituţii, avînd anum ite obligaţii şi bucurîndu-se de
drepturi depline în cadrul acelei organizaţii. (Chim .) Corp activ = corp
care intră uşor în reacţie. Verb activ = verb a cărui acţiune este săvîr-
şiţă de subiectul gramatical. M etodă activă = m etodă de predare care
stim ulează activitatea personală a elevilor. M ilitar activ = m ilitar de
profesie. Apărare activă = apărare care foloseşte contraatacuri, pentru
a slăbi şi nim ici forţele inamice. + (D espre operaţii, conturi, bilan­
ţuri) Care se soldează cu u n profit, cu u n beneficiu. — F r. a c t if
(lat. lit. a c tiv u s).
A C T IV A , activez, vb. I. 1. Intranz. A desfăşura o activitate susţi­
nută. 2. T ran z. A intensifica, a înviora. 3, Refi. A in tra în cadrele
active ale arm atei. — F r. a c tiv e r .
A C T IV A R E s. f. A cţiunea de a (se) activa.
A C T IV ÎS T , -A , activişti, ~ste, s. m . şi /. (În orînduirea socialistă)
M em bru m ilitant al unei organizaţii de p artid sau de masă, care se
consacră (exclusiv) m uncii politice în cadrul organizaţiei. — Rus a k -
tiv is t.
A C T IV IT A T E , activităţi. s. f. Folosirea sistem atică a forţelor
proprii în tr-u n anum it dom eniu, participare activă şi conştientă la
ceva. + (Rar) Sîrguinţă, hărnicie. — F r. a c tiv itg (lat. lit. a c tiv ita s ,
-a tis ).
A C T IV IZ A , activizez, vb. I. T ran z . A face pe cineva să lucreze
mai activ, a spori cuiva însufleţirea la lucru. — D in a c t iv 3.
A C T IV IZ A R E s. f. A cţiunea de a activiza.
A C T O R , actori, s. m . A rtist care interpretează roluri în piese
de te a tru sau în film e. [Var. : (înv.) a f t â r s. m .] — F r. a c t e u r (lat.
lit. a c t o r , -o ris).
A C T O R A Ş , actoraşi, 8. m . (D epr.) D im inutiv al lui actor.
A C T O R IC E S C , -E A S C Ă , actoriceşti, adj. (Rar) Care ţine de
actori, privitor la actori. — D in a c t o r + suf. -ic-esc.
A C T O R IE s. f. (Rar) M eserie d e actor. — D in a c t o r 4- suf. -ie.
A C T O R lŢ Ă , actoriţe, s. f. (în v .) A ctriţă. — D in a c t o r + suf.
•iţă,
A C T R IŢ A , actriţe, s. f. A rtistă care interpretează roluri în piese
de teatru sau în film e. — F r. a c t r ic e .
A C T U A L , -A , actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) D e acum , de
faţă ; prezent. ♦ C are are im portanţă p en tru vrem ea de faţă; de actua­
lita te . [P r.: -tii-o/j — F r. a c t u e l (lat. lit. a c tu a lis ) .
A C U S T IC IA N
A C T U A L IT A T E , actualităţi, s. f. F ap tu l de a fi actual. <> Loc.
adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de faţă,
care corespunde m om entului prezent. ♦ Ceea ce este actual ; eveni­
m ent, întîm plare curentă, plină de interes. [Pr. : - tu-a-] — D upă fr.
a c tu a li t£.
A C T U A L IZ A , actualizez, vb. I. T ran z. A face ca ceva să fie
actual. [Pr. : - tu-a-] — F r. a c tu a lis e r .
A C T U A L IZ A R E , actualizări, s. f. A cţiunea de a actualiza. [Pr. :
-tu-a-]
A C T U A L M E N T E adv. în m om entul de faţă, în prezent ; acum .
[Pr. : -tu-al-] — D upă fr. a c tu e lle m e n t.
A C T U A R , actuari, s. m . Specialist în calcule statistice privitoare
Ia asigurări şi, în general, la problem e financiare. [Pr. : - tu-ar] — Fr.
a c t u a ir e (lat. lit. a c tu a r iu s ) .
A C Ţ IO N A , acţionez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acţiune,
o faptă etc. ; a lucra. <> E xpr. (T ranz.) A acţiona (pe cineva) in jude­
cată — a da (pe cineva) în judecată. + A influenţa asupra cuiva sau
a ceva ; a avea efect. 2. T ran z. (M ec.) A pune în mişcare, a face să
funcţioneze. fPr. : -ţi-o-) — F r. a c tio n n e r .
A C Ţ IO N A R , -A , acţionari, -e, s. m . şi f. Persoană care posedă
acţiuni în tr-o întreprindere econom ică pe acţiuni. [Pr. : -ţi-o-] — D upă
fr. a c tio n n a ir e .
A C Ţ IO N A R E , acţionări, s. f. F ap tu l de a acţiona. [Pr. : -fi-o-1
A C Ţ I0 N E , acţiuni, s. f. I. 1. D esfăşurare a unei activităţi ; faptă
întreprinsă p e n tru atingerea u nui scop. Om de acţiune = om în tre ­
prinzător, energic, care acţionează repede. <► Expr. A pune în acţiune
= a pune în mişcare. A trece la acţiune = a trece la fapte. + O peraţie
m ilitară. + Starea, mişcarea, procesul etc. exprim at d e verb. 2. D esfă­
şurarea întîm plărilor într-o operă literară. 3. Influenţă. Acţiunea sub­
stanţelor otrărntoare asupra organismului (A N A T O M IA ). 4. (Jur.)
Proces ; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (în
economia capitalistă) H îrtie de valoare care reprezintă o parte anum ită,
fixă şi dinainte stabilită, a capitalului social al unor întreprinderi.
— F r. a c tio n (lat. lit. a c tio , «onis).
A C 0 adv. v. a c u m .
A C U A R E L Ă , acuarele, s. f. 1. Vopsea solidă care, subţiată cu apă.
se întrebuinţează în pictură. 2. P ictură făcută în acuarelă (1 ) . [Pr. :
-cua-] — F r. a q u a r e lle .
A C U A R E L fS T , -A , acuarelişti, -ste, s. m . şi f. Pictor specializat
în acuarelă (2 ). [Pr. : -cua-] — F r. a q u a r e llis te .
A C U F U N D A vb. I, v. c u fu n d a .
A C U IT A T E s . f. (Livresc) C apacitate a sim ţurilor de a percepe
excitaţii oricît de slabe şi de a diferenţia excitaţii foarte asemănătoare
între ele ; ascuţim e, agerime. <> Loc. adv. Cu acuitate = cu nccesitate,
în m od imperios. [Pr. : -cu-i-] — D upă fr. a c u itâ .
A C tJM adv. 1. în prezent, în m om entul de faţă. Porneşte
chiar acum (C R EA N G Ă ). <> E xpr. A c u -i acu — a sosit m om entul
hotărîtor. + î n îm prejurările actuale. 2. îndată, im ediat. 3. în a in te
c u . . . Acum doi ani. [Var. : a c ii, a c u m a adv.] — L at. e c c u m * m o d o .
A C tJM A adv. v. a c u m .
A C U M IN A T , -A, acuminaţi, -te, adj. (D espre frunze, fructe
etc.) Care se term ină p rin tr-u n vîrf lung şi ascuţit. — Fr. a c u m in â
(lat. lit. a c u m in a tu s ).
A C U M U L A , acumulez, vb. I. T ranz. A aduna, a strînge, a
concentra, a înmagazina. — F r. a c c u m u le r (lat. lit. a c c u m u la r e ) .
A C U M U L A R E , acumulări, s. f. A cţiunea de a acttmula şi rezultatul
ei. o- Acumulare prim itivă — acum ulare care constituie punctul de
plecare al m odului de producţie capitalist şi care constă în depose­
darea prin violenţă a m icilor producători de mijloacele de producţie,
acţiuni de jaf şi de prădare a coloniilor, războaie etc. Acumulare capi­
talistă (sau a capitalului) = retransform are a plusvalorii în capital.
Acumulare socialistă = partea d i n , venitul naţional net form ată din
mijloace de producţie şi de consum şi destinată lărgirii producţiei, creării
de rezerve m ateriale şi sporirii fondurilor social-culturale neproductive.
A C U M U L A T O R , acumulatoare, s. n
A parat pentru înm agazinarea energici electrice.
— D upă fr. a c c u m u la te u r .
A C U P L A , acuplez, vb. I. T ran z . A cupla.
— F r. a c c o u p le r.
A C U P L A J, acuplaje, s. n . D ispozitiv de-
m ontabil care stabileşte legătura între organele
de acţionare ale unei maşini, care transm ite miş­
carea de la o piesă la alta.— F r. a c c o u p la g e .
A C U P L A R E s. f. Acţiunea de a acupla. A cum ulator
A C U R A T E Ţ A s. f. v. a c u r a t e ţe .
A C U R A T E Ţ E s. f. (Livresc) G rijă deosebită, atenţie mare,
exactitate în executarea un u i lucru. [Var. : a c u r a t â t â «• f-] — lt. a c c u -
r a te z z a .
A C O S T IC , -Ă , acustici, -e, adj. P rivitor la acustică ; care emite,
transm ite sau recepţionează sunete. <> Cornet acustic — mică pîlnie
care întăreşte sunetele şi pe care o aplică la ureche persoanele care au
auzul slab. — F r. a c o u s tiq u e (< gr.).
A C tJS T IC Ă s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor.
2. C alitatea de a propaga sunetele şi de a înlesni perceperea lor. — F r .
a c o u s tiq u e (< gr.).
A C U S T IC IA N , -A , acusticieni, -e. s. m . şi f. Specialist în tehnica
acusticii. [P r.: -ci-an] — D u p ă fr. a c o u s tlc le n .
AC UŞA — 8
A C tJŞA adv. v. a c u ş i.
ACClŞI adv. (Pop.) în d a tă , im ediat. Iaca acuţi se face ziuă
(SA D O V E A N U ). < ► E x p r. A c u ş i.. . a c u ţi. . . =» cîn d . . . cînd . . . 4
(Rar) în ainte c u . . . [Var. : a c tiş a adv.] — D in a c u -f şi.
A C U Ş IC A adv. (Fam .) A cuşi. — D in a c u ş i -f suf. -ică.
A C U Ş O R , acuşoare, s. n. D im inutiv a] Iui ac.
AC1JT, -A , acuţi, -te, adj. 1. P ătru n zăto r, puternic, violent. Sen­
zaţiile erau tari, acute (C A M IL P E T R E S C U ). 2. (D espre boli) Cu
evoluţie rapidă, cu caracter de criză ; brusc. 3. (M uz. ; despre sunete)
înalt, ascuţit. — L at. lit. a c u t u s (it. a c u to ).
A C U Z A , acuz, vb. T. T ran z. A im p u ta cuiva o greşeală, un d e­
lict, o crim ă etc. ; a învinui, a învinovăţi. — F r. a c c u s e r (lat. lit.
a c c u s a re ).
A C U Z A R E , acuzări, s. f. A cţiunea de a a cu za ; învinuire, învi­
novăţire. 4 (C oncr.) Persoana (sau persoanele) care acuză la u n proces.
A C U Z A T , -A , acuzaţi , -te, s. m . şi f. Persoană învinuită de ceva,
contra căreia s-a in trodus o acţiune în ju stiţie. — V. acuza.
A C U Z A T IV s. n. sg. Cazul com plem entului direct, al com plem en­
tului indirect cu prepoziţie şi al com plem entelor circum stanţiale.
— Fr. a c c u s a t if (lat. lit. a c c u s a tiv u s ).
A C U Z A T O R , -O Â R E , acuzatori , -oare, adj. (Adesea substantivat)
Care acuză, care învinuieşte. ^ (Substantivat) Acuzator public = magis­
tra t care susţine acuzarea în tr-u n proces penal. — D upă fr. a c c u s a te u r .
A C U Z Â Ţ IE , acuzaţii, s. f. Acuzare, învinuire. — F r. a c c u s a -
tio n (lat. lit. a c c u s a tio , -onis).
A C V A F O R T E s. n. invar. Procedeu de reproducere a unui desen
liniar prin interm ediul u n u i clişeu gravat cu ajutorul acidului azotic
pe plăci de cup ru sau de zinc ; (concr.) stam pă obţinută p rin acest
procedeu. — It. a c q u a f o r te .
A C V A M A R ÎN s. n. V arietate de berii de culoare albastră-des-
chisă sau verzuie, folosită ca piatră preţioasă. — It. a c q u a m a r in a .
A C V Â R JU , acvarii, s. n. R ecipient sau
bazin de sticlă sau de cim ent, în care se
ţin plante sau animale acvatice vii. 4 Sală
sau clădire care adăposteşte astfel de bazine,
pentru scopuri ştiinţifice sau pentru a fi
prezentate publicului. — Lat. lit. a q u a r iu m
(it. a q u a r io ).
A C V A T IC , -A, acvatici, -e, adj. 1.
De apă, care trăieşte în apă. 2. Form at din
apă. M ediu acvatic. — Lat. lit. a q u a tic u s Acvariu
(fr. a q u a tiq u e ) .
A C V IFfcR , -A, acviferi, -e, adj. C are conţine apă. S tra t acvţfer.
— F r. a q u ife re .
 C V IL Ă ,a c *le, s f. N um e d at mai m ultor specii de păsări răpi­
toare din familia acvilidelor. cu cioc p u tern ic şi încovoiat, cu gheare
puternice şi cu aripile lungi şi ascuţite. 4 Stem ă reprezentînd o acvilă ;
pajură. — Lat. lit. a q u ila (it. a q u iia ).
A C V IL ÎD Ă , acvilide, s. f. (L a pl.) Fam ilie de păsări răpitoare
avînd ca tip principal a cv ila ; (şi Ja sg.) pasăre care face parte din
această familie. — F r. a q u ilid £ s .
A C V IL ÎN , -A, acviline, adj. n. şi f. ( în expr.) N as acvilin = nas
coroiat (ca ciocul acvilei). Privire acvilină — privire aspră, pătrunză­
toare (caracteristică acvilelor). — Lat. lit. a q u ilin u s (fr. a q u ilin ).
ACVILO N s. n. (Rar) V în t de m iazănoapte; crivăţ. — F r. a q u ilo n
(lat. lit. a q u ilo , -o n is).
A D Â G IO adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi m u­
zicale) în tem po lent ; rar. 4 (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) com ­
poziţie muzicală care se cîntă în tr-u n tem po lent. [Pr. : -gi-6] — It.
a d a g io .
A D Â G IU , adagii, s. n. (Rar) M axim ă, sentinţă. — L at. lit. a d a -
g iu m (fr. a d ag e ).
A D A M A N T t adamante, s. n. (în basme) D iam ant. — Slav (v. sl.
a d a m a n tu < gr.).
A D A M A N T IN , -Ă, adamantini, -e, adj. D iam antin. — Lat-, lit.
a d a m a n tin u s (fr. a d a m a n tin ) .
A D A M A S C Ă s. f. (în v .) Stofă scum pă de mătase ţesută cu flori.
— Lat. lit. (a ) d a m a s c u s (it. d a m a s c o ).
A D A O G E vb. I I I . v. a d ă u g a .
A D Ă O S , adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva ; suplim ent,
com pletare. 4 (Reg., în expr.) A porni intr-adaos = a deveni însărci­
nată. [Var. : a d a u s s. n.] — V. adăuga.
A D A P T A , adaptez, vb. I. 1. T ran z. A transform a p en tru a cores­
punde anum itor cerinţe ; a face potrivit pen tru întrebuinţare în anum ite
îm prejurări ; a face să se potrivească. 4 A ajusta o piesă la u n to t ;
a monta. 2. Refl. A se acomoda. — F r. a d a p t e r (lat. lit. a d a p ta r e ) .
A D A P T A B IL , -Ă, adaptabili, -e, adj. Care se poate adapta.
— D upă fr. a d a p ta b le .
A D A P T A R E , adaptări, s. f. A cţiunea de a (se) adapta şi rezul­
tatul ei ; m odificare, ajustare, transform are a unui lucru ; (concr.)
lucru modificat, ajustat. 4 Acomodare a organism elor, a sim ţurilor
etc. Ia m ediul înconjurător.
A D Ă U S s . n. v. a d a o s .
A D Ă L M Ă Ş s . n. v. a ld â m a s .
A D Ă O G Ă vb. I. v. a d ă u g a .
—
A D ESEO R I
A D Ă O G Â R E s . f. v. a d ă u g a r e .
A D Ă O G I vb. IV. v. a d ă u g a .
A D Ă O G IR E s. f. v. a d ă u g a r e .
A D Ă P Ă , adăp, vb. I. T ran z. 1. A da apă de băut unui anim al.
4 Refl. (D espre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. S ă
adapi păm inlul cu sînge de tirani (A L E X A N D R E SC L ). [Prez. ind. şi •
adăp] — L at. a d a q u a r e .
A D Ă P A R E s. f. Acţiunea de a (se) adăpa.
A D Ă P Â T s. n. Faptul de a (sc) adăpa.
A D Ă P Ă T O A R E , adăpători, s. f. Loc unde se adapă an im alele;
jgheab sau instalaţie specială p en tru adăpat. — D in a d ă p a 4- suf.
-(ă)toare.
A D Ă PO ST , adăposturi, s. n. Loc ferit care apără de vreme
rea, de prim ejdii e tc .; construcţie făcută în acest scop. <> Adăpost
(antiaerian ) = loc special amenajat p e n tru apărarea împotriva
atacurilor aeriene. 4- Loc de azil; casă, cămin. Ce fac tocmai
acum la bătrîneţe fără leac de adăpost? (C R EA N G Ă ). 4 Protecţie,
ocrotire. Expr. A f i (sau a (se) pune) la adăpost d e . —a
(se) adăposti; fig . a preveni un neajuns. — L at. a d a p p o s ( i)tu m .
A D Ă P O S T I, adăpostesc, vb. IV. T ranz. A pune, a ţine la adăpost.
4 Refl. A se aşeza, a se ascunde în tr-un loc ferit. — D in a d ă p o s t.
A D Ă P O S T lR E s . f. A cţiunea de a (se) adăposti şi rezultatul ei ;
adăpost.
A D Ă S T A , adâst, vh. I. T ranz. (înv. şi reg.) A aştepta. [Prez.
ind. şi : adâst] — L at. a d - a s ta r e .
A D Ă S T Ă R E s. f. (înv. şi reg.) Faptul de a adăsta.
A D Ă U G A , adoug, vb. I. 1. T ranz. A mai pune p e s te ,.., a pune
în plus. 4 A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl.
A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var. : a d ă o g â vb. I, a d a o g e vb.
II I, a d ă o g i, a d ă u g i vb. I V ] — Lat. * a d a u g e re .
A D Ă U G Â R E , adăugări, s. f. A cţiunea de a (se) adăuga. [Var. :
a d ă o g â re , a d ă o g ire , a d ă u g ir e s. f.]
A D Ă U G I vb. IV. v. a d ă u g a .
A D Ă U G IR E ^ s. f. v. a d ă u g a r e .
A D Ă U G IT Ă , adăugite, adj. f. (în expr.) Ediţie adăugită -
ediţie care a fost complotată cu m aterial nou. — V. adăugi.
A D E C Ă adv. v. a d ic ă .
A D E C U A T , -Ă adj. v. a d e c v a t.
A D E C V A T , -Ă, adecvaţi, -te, adj. Potrivit, corespunzător, nim erit.
[Var. : a d e c u a t, -ă adj.] — Fr. a d £ q u a t (lat. Jit. a d a e q u a tu s ).
A D E M E N E Â L Ă , ademeneli, s. f. A dem enire.— D in a d e m e n i
4- suf. -eală.
A D E M E N I, ademenesc, vb. IV. 1. T ranz. A atrage, a ispiti, a
m omi. 4 A seduce. 2. Refl. (Rar) A se linişti pe sine însuşi ; a se amăgi,
a se înşela. 3. Refl. (Rar) A se îneînta, a se m inuna. [Var. : (reg.) a d i-
m e n i vb. IV] — Com p. magh. a d o m â n y .
A D E M E N IR E , ademeniri, s. f. Acţiunea de a ademeni şi rezultatul
ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere ; (concr.) faptă sau vorbă
prin care se adem eneşte. 2. (Rar) îneîntare, adm iraţie. [Var. : (reg.)
a d im e n ir e s. f.]
A D E M E N IT , -A, ademeniţi, -te, adj. 1. Atras, ispitit, m o m it; sedus.
2. (Rar) fneîntat, fermecat. [Var. : (reg.) a d im e n it, -ă adj.] — V.
ademeni.
A D E M E N IT O R , -O A R E , ademenitori, -oare, adj. (Adesea adver­
bial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var. : (reg.) a d îm e n itd r , -o â re
adj.] — D in a d e m e n i -f suf. -(i)to r .
A D E N lT Ă , adenite, s. f. Inflam aţie a ganglionilor limfatici, p ro ­
vocată de o infecţie m icrobiană. — F r. a d £ n ite (<gr.).
A D E N O P A T lE s. f. N um e dat bolilor glandelor sau ganglio­
nilor limfatici. — Fr. a d ^ n o p a th ie (<gr.).
A D E P T , -Ă, adepţi, -te, s. m. şi f. Persoană care aderă la convin­
gerile cuiva ; partizan al unei idei. teorii, doctrine etc. — Fr. a d e p te
(lat. lit. a d e p tu s « iniţiat »)•
A D E R A , ader, vb. I. Intranz. (C u determ inări introduse prin
prep. « la ») 1. A se alipi, a se alătura unui partid, unei mişcări, unei
ideologii, unei acţiuni, cunoscîndu-i şi îm părtăşindu-i principiile.
2. A se ţine strîns lipit de ceva. — F r. a d h e r e r (lat. lit. a d h a e r e r e ) .
A D E R Â R E , aderări, s. f. A cţiunea dc a adera.
A D E R E N T , -Ă , aderenţi, -te, adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f.
(Persoană sau colectivitate) care aderă Ia u n p artid , la o mişcare etc.
2. Adj. Care se ţine strîns lipit de ceva. — Fr. a d h ă r e n t (lat. lit. a d h a e -
r e n s , -ntis).
A D E R feN Ţ Ă , aderenţe, s. f. 1. P unct de sudură a un o r ţesuturi,
organe etc. care în stare nor*nală nu sînt sudate. 2. (T ehn.) Forţă care
m enţine alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă
pentru a perm ite rularea unuia peste celălalt. Aderenţa dintre roţile
unui vehicul şi şosea. — Fr. a d h ^ re n c e .
A D E S adv. v. a d e s e a .
A D E S E adv. v. a d e s e a .
A D E S E A adv. D e m ulte ori ; des. [Var. : a d e s , a d e s e adv.]
— D in a* -+• des*.
A D E SE O R I adv. A d e se a .— D in a d e s e -j- o ri.
ADET
A D £ T , adeturi, s. n. (în v .) D are, im pozit.—T c . â d e t «obicei, datină».
A D E V Ă R , adevăruri, s. n. 1. (în opoziţie cu eroare) Concordanţă
desăvîrşită, confirm ată de practică, între percepţiile noastre şi natura
obiectivă a lucrurilor percepute ; cunoştinţă autentică despre realitatea
obiectivă, reprezentînd o reflectare justă a acesteia. <> Adevăr obiectiv —
conţinutul obiectiv al reprezentărilor om ului, care corespunde realităţii,
lumii obiective, şi este independent de conştiinţa om ului. A devăr re­
lativ = adevăr obiectiv condiţionat istoriceşte, susceptibil în perm anenţă
de transform ări şi perfecţionări. Adevăr absolut — sum a adevărurilor
relative privite în devenirea lor infinită. 2. (în opoziţie cu minciună) Ceea
ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întîm plat în realitate. <> Loc.
adv. Intr-adevăr sau in adevăr = în realitate, de fapt. 3. (în opoziţie cu
inexactitate) Justeţe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor
sale. — Lat. a d + d e + v e r u m .
A D E V Ă R A vb. I. v. a d e v e ri.
A D E V Ă R A T , -Ă , adevăraţi, -te, adj. 1. (în opoziţie cu mincinos;
adesea adverbial) C onform cu adevărul. 2. (în opoziţie cu fa ls) Veri­
tabil, real. Loc. adv. Cu adevărat — într-adevâr. ♦ A utentic, o ri­
ginal, nefalsificat. ♦ N etăgăduit. 3. (în opoziţie cu inexact; adesea
adverbial) Just, corect, d r e p t.— V. adevăra.
A D E V E R I, adeveresc, vb. IV. T ranz. A confirm a justeţea, exacti­
tatea unui fapt. ♦ & întări, a susţine. Adeveriră cu toţii jalba (BA L-
C ESC U ). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirm a ; a se realiza.
[V a r.: a d e v ă r a vb. I] — D in a d e v ă r .
A D E V E R IN Ţ Ă , adeverinţe, s. f. D ovadă scrisă de recunoaştere
a unui fapt, a unui d rep t ; chitanţă, recipisă. — D in a d e v e r i -r suf. -intă.
A D E V E R IR E , adeveririt s. f. F ap tu l de a (se) adeveri; confir­
m are ; realizare.
A D E V E R IT O R , -O A R E , adeveritori, -oare, adj. Care adevereşte.
— D in a d e v e r i + suf. - (i) tor.
A D E Z IU N E , adeziuni, s. f. 1. A lipire, aderare (la ceva), solida­
rizare conştientă (cu ceva). & Expr. A -şi da adeziunea (la ceva) = a
adera (la ceva). + E xprim are în scris a aderării la ceva ; cerere de prim ire
într-o organizaţie politică sau de masă. 2. (Fiz. ; în expr.) Forţă de
adeziune — forţă care ţine lipite două corpuri, datorită atracţiei mole­
culare. — Fr. a d h £ sio n (lat. lit. a d h a e s io , -onis).
A D E Z lV , -Ă , adezivi, -e, adj. Care stă strîns lipit do ceva. Ţesut
adeziv. — F r. a d h e s if.
A D -H O C adv. A num e p en tru acest scop, de circum stanţă. <>
(Adjectival, în expr.) D ivanul ad-hoc — fiecare dintre cele două adunări
speciale care s-au în tru n it în 1857 (la Iaşi şi la B ucureşti) şi au cerut
.unirea ţărilor rom îneşti. — Lat. lit. a d h o c .
A D IÂ , adii, vb. I. 1. Intranz. (D espre vînt, la pers. 3) A sufla
lin, uşor ; (despre miros) a veni în unde uşoare. ♦ T ran z. A m u r­
mura, a şopti. 2. T ran z. (Reg.) A m îngîia ; a atin g e uşor. 3. Intranz.
(Reg.) A clătina, a mişca. — L at. * a d ilia re (< ilia «p în z â »).
A D IA C E N T , -Ă , adiacenţi, -te, adj.
(Livresc) A lăturat ; înrudit. (G eom .)
Unghiuri adiacente — unghiuri care au
acelaşi vîrf şi o latură com ună. [Pr. :
-di-a-]— F r. a d ja c e n t (lat. lit. a d ja c e n s ,
-n tis). ^ ---------------------- 6
A D IÂ F O R , -Ă, adiafon, ~e, adj. 0 A D ÎN C lT , -Ă, adînciţi, -te, adj. Adînc. — V. adinei.
(înv.) N epăsător, indiferent. [P r. : -di-a-]
— N gr. a d ia fo ro s .
A D IA FO R ÎE s. f. (în v .) N epăsare,
indiferenţă. [Pr.: -d i-a -] — N gr. U nghiuri adiacente
a d ia f o r ia .
A D IA F O R IS Î, adiaforisesr., vb. IV. T ran z. (în v .) A fi indiferent,
nepăsător faţă de cineva sau de ceva. [Pr. : -di-a-] — N gr. a d ia fo ro ,
viit. a d ia fo ris o .
A D IA T Ă s . f. v. d ia tă .
A D lC Ă adv. 1. Şi anum e, cu alte cuvinte, va să zică. 2. La urm a
urm ei, în definitiv ; mai bine zis, dar. ^ E xpr. (Substantivat) La
o adică sau (reg.) la dică = a ) la d rep t vorbind ; ca să spun adevărul ;
b ) în m om entul hotărîtor, la nevoie. [Acc. şi : adică. — Var. : (reg.)
a d 6c ă , d ic ă adv.] — L at. a d d e . . . q u o d .
A D ÎC Ă L E A adv. v. a d ic ă te le a .
A D lC Ă Ţ E L E adv. v. a d ic ă te le a .
A D IC Ă T E L E A adv. (Pop.) Adică. [Var. : a d ic ă le a , a d ic ă te le
adv.] — D in a d ic ă 4- te -f le -f a.
A D lfiR E , adieri, s. f. Suflare lină (de vînt). — V. adia.
A D IM E N l vb. IV . v. a d e m e n i.
A D IM E N ÎR E s . f. v. a d e m e n ir e .
A D IM E N lT , -Ă adj. v. a d e m e n it.
A D IM E N IT O R , -O A R E adj. v. a d e m e n ito r .
A D IN E A O R I adv. v. a d in e a u r i.
A D IN E A U R I adv. C u p u ţin înainte, de curînd. [Var. : a d i-
n e â o r i adv.] — Lat. a d +- d e + in + illa + h o r a .
A D -ÎN T E R IM adj. invar. Interim ar. M inistru ad-interim .— Lat.
lit. a d in te r im .
A D ÎO interj. Răm as b u n (pentru totdeauna) I s-a term inat cu. . .
^ Expr. A -şi lua adio de la ceva — a socoti ceva ca p ierd u t p en tru
totdeauna. — It. a d d io - (fr. a d ie u ).
A D IP O S , -O Â S Ă , adipoşiy -oase, adj. (A nat.) Care prezintă
caracteristicile grăsimii, de grăsim e; gras. — D upă fr. a d ip e u x .
— 9 — A D M IN IS T R A T
A D IP O Z IT A T E s. f. îngrăm ădire patologică a grăsimii în tr-u n
ţesut organic. — D u p ă fr. a d ip o s it£ .
A D IT IV s. n. Substanţă care se adaugă la u n ulei mineral pentru
a-i am eliora proprietăţile. — F r. a d d itif.
A D ÎŢ IE , adiţii, s. f. (Chim .) Adăugare. ♦ (M at.) A dunare. [ V a r .:
a d iţiâ n e s. f.] — F r. a d d itio n (lat. lit. a d d itio , -onis).
A D IŢ IO N A , adiţionez, vb. I. T ranz. (A ritm .) A aduna. [Pr. :
-ţi-o-} — F r. a d d itio n n e r .
A D IŢ IO N A L , -Ă , adiţionali, -e, adj. Care se adaugă la urm ă ca
suplim ent. Taxe adiţionale. [Pr. : -ţi~o~] — D upă fr. a d d itio n n e l.
A D IŢ IO N A R E , adiţionări, s. f. A cţiunea de a adiţiona; adunare.
[ P r .: -ţi-o-]
A D IŢ lO N E s. f. v. a d iţie .
A D ÎN C 1, adîncuri, s. n. 1. P arte adîncă, adîncim e (considerată
vertical) ; loc situat departe (spre interior). <► E xpr. Din adincul sufle­
tului (sau al inimii, al fiin ţe i) — din tot sufletul. ♦ Prăpastie, abis ;
fig. infern, iad. 2. (L a pl.) D epărtare m are ; spaţiu întins ; p. exl. loc
ascuns, aşezat departe. — L at. a d u n c u m .
A D ÎN C 2, -Ă , adinei, adj. I. 1. (D espre ape, cavităţi sau lucruri
concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) m are de marginea
de sus, de suprafaţă. <> E xpr. (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adinei bătrî-
neţe — (a trăi) pînă la o vîrstă înaintată. <> Fig. (A dverbial) A privi
adine. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în
interior sau în linie orizontală). Rădăcină adîncă. Pădure adîncă. + G reu
de străbătut ; com pact, des ; întins, vast. Adîncul fru n ziş al codrului
(O D O B E SC U ). ♦ (A desea adverbial) Care vine sau pare că vine din
interior ; profund. Suspin adine. 3. (D espre plecăciuni, saluturi etc. ;
adesea adverbial) F ăcut prin înclinarea profundă a corpului. 4. (D espre
voce, ton, tim bru ; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea ad­
verbial) Care ţine de esenţa, de fondul lucrurilor ; tem einic, profund.
Adîncă erudiţie a acestui dascăl (N E G R U Z Z I). 2. D esăvîrşit, deplin,
total, nem ărginit. O linişte adîncă domnea în pădure (SA D O V E A N U ).
— Lat. a d u n c u s .
A D ÎN C Ă vb. I. v. a d in e i.
A D ÎN C A T , -Ă , adîncaţi, -te, adj. (Rar) Adînc ; profund. — D in
a d în c a .
A D ÎN C Ă T U R Ă , adtncături, s. f. A dîncitură. — D in a d în c a
H- suf. - ( ă ) tură.
A D ÎN C Î, adîncesc, vb. IV . 1. T ran z. A face mai adînc, a săpa
în adîncim e. 2. Refl. A pătrunde în adîncim e, a înainta spre interior ;
a se depărta ; a se face nevăzut. S -a adîncit în pădure. + T ranz. şi
refl. Fig. A (se) cufunda (în. . .), a absorbi sau a fi absorbit (de. . .).
3. T ran z. Fig. A pătrundie cu m intea ; a cerceta, a studia, a analiza.
A adinei o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. A m ără­
ciunea. . . s-a adîncit şi mai mult în fiin ţa mea (S A D O V E A N U ). [Var.:
a d în c ă vb. I] — D in a d în c 8.
A D ÎN C IM E , adîncimi, s. f. 1. Faptul sau însuşirea de a fi adînc :
4 distanţă de la suprafaţa sau gura unei adîncituri sau ape pînă în fundul
ei. > (C oncr.) Parte scobită, adîncită. 2. D epărtare ; p. ext. loc ascuns,
d epărtat. 3. Fig. Profunzim e, intensitate. Sentim ent de o mare adîncime.
— D in adînc® 4- suf. -inie.
A D ÎN C lR E , adînciri, s. f. A cţiunea de a (se) adinei.
A D lN C IT tJ R Ă , adîncituri, s. f. Parte adîncită, scobită a unei
suprafeţe ; scufundătură. — D in a d in e i -f suf. -(i)tu r ă .
C A D fN C O S , -O A S Ă , adîncoşi, -oase, adj. (N eobişnuit) Adînc,
profund. — D in a d în c + suf. -os.
A D JE C T IV , adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arat&
o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe, însoţind şi determ inînd sub­
stantivul care exprim ă num ele acelui obiect sau al acelei fiinţe, — Fr.
a d je c tif (lat. lit. a d je c tiv u m ).
A D JE C T IV A L , -Ă , adjectivali, -e, adj. Care este exprim at prin-
tr-u n adjectiv. A tribut adjectival. <► Articol adjectival — articol care
însoţeşte u n adjectiv legat de un substantiv articulat sau de u n num e de
persoană. + Care îndeplineşte funcţia de adjectiv. Locuţiune adjectivală.
— F r. a d je c tiv a i.
A D JU D E C A , adjudec, vb. I. T ranz. A atribui (prin hotărîre
judecătorească) u n bun aceluia care a oferit mai m ult la licitaţie. —*■Lat.
lit. a d ju d ic a r e .
A D JU D E C A R E , adjudecări, s. f. Acţiunea de a adjudeca.
A D jtJ N C T , -Ă , adjuncţi, -te, adj. Care face parte din conducerea
u nei instituţii sau a unui serviciu, avînd funcţia im ediat subordonată
titularului. — G erm . A d ju n k t (lat. lit. a d ju n c tu s ).
A D JU T A N T , adjutanţi, s. m. 1. O fiţer ataşat com andantului
unei unităţi m ilitare ; ofiţer făcînd parte din tr-u n stat-m ajor. 2. (Ieşit
din uz) G rad p en tru personalul aviatic, corespunzător plutonierului ;
persoană avînd acest grad. ♦ Cel mai m are grad de subofiţer ; persoană
avînd acest grad. — F r. a d ju d a n t.
A D M IN IS T R A 1, administrez, vb. I. T ranz. A conduce, a cîrm ui,
a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. — F r. a d m i n i s t r e r (lat.
lit. a d m in is tr a r e ) .
A D M IN IS T R A 2, administrez, vb. I. T ran z. A da unui bolnav
u n anum it m edicam ent. — F r. a d m i n i s t r e r (lat. lit. a d m in is tr a r e ) .
A D M IN IS T R A R E 1, administrări, s. f. A cţiunea de a administra1 ;
cîrm uire ; gospodărire.
A D M IN IS T R A R E 2, administrări, s. f. Acţiunea de a administra*.
A D M IN IS T R A T , -Ă, administraţi, -te, s. m. şi f. (Rar) Persoană
ta ie se află sub conducerea cuiva. — V. adm inistraT.
A D M IN IS T R A T IV — 10
A D M IN IS T R A T IV , -Â , a d m in istra tivi, -e, adj. Care aparţine
adm inistraţiei, privitor la adm inistraţie. + Care em ană de la u n
organ de adm inistraţie. <* Loc. adv. Pe cale administrativă — p rin
organele de adm inistraţie. — F r. a d m i n i s t r a t i f (lat. lit. a d m in is ­
tr a tiv u s).
A D M IN IS T R A T O R , -O Ă R E , administratori, - oare, s. m. şi f.
Persoană care adm inistrează, care conduce o adm inistraţie sau u n
serviciu de adm inistraţie. <> Administrator delegat — persoană îm p u ter­
nicită de consiliul de adm inistraţie al unei societăţi c ap italiste să conducă
societatea. ♦ Persoană p ricepută în conducerea şi în organizarea unei
activităţi. — F r. a d m i n l s t r a t e u r (lat. lit. a d m in is tr a to r , -o ris).
A D M IN IS T R A Ţ IE , administraţii, s. f. 1. Totalitatea organelor
adm inistrative ale u n u i stat ; secţie a unei instituţii însărcinată cu adm i­
nistrarea acelei instituţii. <> (Ieşit din uz) Administraţie financiară =
instituţie care conducea o circum scripţie financiară, fâcînd încasările şi
plăţile statului. Consiliu de administraţie = com itet însărcinat cu condu­
cerea unei societăţi industriale sau com erciale capitaliste pe acţiuni. 2.
(înv.) D iviziune organizatorică în arm ată, care se ocupa de hrana şi
îm brăcăm intea tr u p e i.— (1) F r. a d m in is tr a tio n (lat. lit. a d m in is -
tr a tio , -onis), (2 ) rus a d m i n i s t r a ţ i ja.
A D M IR Ă , admir, vb. I. T ran z . A privi ceva sau pe cineva cu u n
sentim ent de încîntare, de stim ă etc. — F r. a d m i r e r (lat. lit. a d m ir a r i) .
A D M IR Ă BIL, -Ă , admirabili, -e, adj. V rednic de a fi adm irat ;
m inunat, încîntător, excelent. — Fr. a d m i r a b l e (lat. lit. a d m îr a b ilis ) .
A D M IR A R E s. f. (Rar) A dm iraţie. — V. admira.
A D M IR A T IV , -Ă , admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care
exprimă, care arată adm iraţie. — F r. a d m i r a t i f (lat. lit. a d m i r a ti vus).
A D M IR A T O R , -O Ă R E , admiratori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care admiră. — F r. a d m i r a t e u r (lat. lit. a d m i r a t o r , -o ris).
A D M IR A Ţ IE , admiraţii, s. f. S entim ent de încîntare, de stim ă etc.
faţă de cineva sau de ceva. — F r. a d m ir a tio n (lat. lit. a d m ir a tio ,
•onis).
A D M IS IB IL , -A, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis. — D upă
fr. a d m is s ib le .
A D M IS IB IL IT A T E s. f. (Rar) Posibilitatea de a fi admis. — D upă
fr. a d m is s ib ilit£ .
A D M IS ltJ N E , admisiuni, s. f. 1. In trare dirijată a unui fluid
într-o maşină care transform ă o form ă de energie în altă form ă de energie.
2. Fază a ciclului de funcţionare a u n o r maşini care transform ă o form ă
de energie în altă form ă de energie. [Pr. : — F r. a d m is s io n
(lat. lit. a d m is s io , -o n is).
A D M tT E , adm it, vb. I I I . T ran z. A prim i ca bun, a considera
ca adevărat ; a fi (provizoriu) de acord cu ceva ; a îngădui, a perm ite.
+ A da curs favorabil unei cereri. + A prim i, a înscrie p e u n soli­
citator, pe u n candidat. — F r. a d m e t t r e (lat. lit. a d m itte r e ) .
A D M IT E R E , admiteri, s. f. A cţiunea de a admite. <> Examen de
admitere = exam en pe baza căruia un candidat poate fi prim it în tr-o
şcoală.
A D M O N E S T A , admonestez, vb. I. T ran z. A m u stra cu severitate
(în calitate oficială) ; a dojeni aspru (pe u n subaltern). — F r. a d m o -
n e s te r.
A D M O N E S T A R E , admonestări, s. f. A cţiunea de a admonesta;
m ustrare, dojenire, dojană ; (concr.) act, adresă oficială care conţine
o m ustrare etc. adresată cuiva.
A D N O T A , adnotez, vb. I. T ran z. A face însem nări care să explice,
să întregească u n text. — L at. lit. a d n o ta r e .
A D N O T A R E , adnotări, s. f. A cţiunea de a adnota şi rezultatul
ei ; (concr.) însem nare, n o tă care explică, întregeşte u n text.
A D N O T A T , -Ă , adnotaţi, -te, adj. (D espre un text) C u explicaţii,
cu adnotări. — V . adnota.
A D N O T A T O R , -O A R E , adnotatori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care adnotează u n text. — L at. lit. a d n o ta to r .
A D N O T Ă Ţ IE , adnotaţii, s. f. A dnotare. — L at. lit. a d n o ta -
tio , -onis.
A D O L E S C E N T , -Ă , adolescenţi, -te, s. m . şi f. Persoană ajunsă la
vîrsta dintre copilărie şi tinereţe. — F r. a d o le s c e n t (lat. lit. a d o -
le s c e n s , -n tis).
A D O L E S C E N Ţ Ă s. f. V îrsta de tranziţie d in tre copilărie şi
tinereţe. — F r. a d o le s c e n c e (lat. lit. a d o le s c e n tia ).
A D O N I € , adonice, adj. n. (în expr.) Vers adonic = vers form at
d in tr-u n dactil şi u n spondeu sau troheu, folosit în versificaţia greacă
şi latină. — F r. a d o n iq u e (<gr.).
A D O N IS s . m . invar. (A desea ir.) N u m e care se dă (după u n
personaj legendar din antichitate) unui tîn ăr foarte frum os. — G r. A d o ­
n is (lat. lit. A donis^ -id is).
A D O P T Ă , adâpt, vb. I. T ran z. 1. A înfia u n copil. 2. A-şi însuşi
felul de a vedea sau de a se com porta al cuiva, a accepta o părere,
o m etodă etc. ; a accepta ceva în u rm a u n u i vot. — F r. a d o p t e r (lat.
lit. a d o p ta re ).
A D O P T Â R E , adoptări, s. f. Acţiunea de a adopta.
A D O P T IV , -A , adoptivi, -e, adj. (D espre copii) P rim it în familie
cu d repturi şi obligaţii de copil p ro p riu ; (despre părinţi) care a adoptat
u n copil străin. — F r. a d o p tif (lat. lit. a d o p tiv u s ).
A D O P Ţ IE , adopţii, s. f. F ap tu l de a adopta (1 ) ; înfiere. [Var. :
a d o p ţiu n e s. f.] — F r. a d o p tio n (lat. lit. a d o p tio , -o n is).
A D O P Ţ ltJN E s. f. v. a d o p ţie .
— ADULM ECA
A D O R Ă , adâr, vb. I. T ran z. 1. A iubi în cel mai în a lt grad a
avea u n cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. — Fr.
a d o r e r (lat. lit. a d o r a r e ) .
A D O R Ă B IL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farm ec ; ferm ecător.
— F r. a d o r a b le (lat. lit. a d o ra h ills ).
A D O R Ă R E s. f. F ap tu l de a adora; iubire sau adm iraţie ne­
m ărginită, divinizare. ♦ C ult, veneraţie, slăvire.
A D O R A T , -Ă, adoraţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de
iubit. + V enerat, slăvit. — V. adora.
A D O R A T O R , «O Ă R E , adoratori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care adoră pe cineva sau ceva. — F r. a d o r a t e u r (lat. lit. a d o r a to r ) .
A D O R A Ţ IE s. f. A dorare. — F r. a d o r a tio n (lat. lit. a d o r a tio ,
-onis).
A D O R M I, adârm, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A trece sau a aduce
pe cineva la starea de som n. ♦ Intranz. Fig. (în limbaj bisericesc) A
m uri. 2. T ranz. Fig. A alina, a linişti, a potoli o senzaţie, un senti­
m ent etc. 3. T ran z . A face pe cineva să doarmă şi să devină insen­
sibil cu ajutorul un u i narcotic. — L at. a d d o r m ir e .
A D O R M IR E s. f. Faptul de a adormi. + Fig. (în limbaj biseri­
cesc) M oarte.
A D O R M IT , -A, adormiţi, -te, adj. Care doarm e, cuprins de som n.
♦ Fig. Som noros. + Fig. L ipsit de vioiciune, greoi în mişcări ; leneş.
+ Fig. (în limbaj bisericesc ; adesea substantivat) M ort. — V. adormi.
A D O R M IT O R . -O Ă R E , adormitori, - oare, adj. Care adoarme.
+ Fip. Plictisitor. — D in a d o r m i suf. -( ijto r .
A D O R M IT E L E s . f. pl. (Bot.) 1. D ediţei. 2. (Reg.) Zorele.
3. (Reg.) V olbură. — D in a d o r m i t + suf. -ea.
A D R E N A L IN Ă s. f. H orm on produs de glandele suprarenale
sau fabricat pe cale sintetică şi servind ca m edicam ent, mai ales ca
stim ulent cardiac. — F r. a d r£ n a lin e .
A D R E S Ă , adresez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) îndrepta (cu)
vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc.
(cu) o invitaţie, o cerere etc. ; a face apel l a . . . ♦ T ranz. A scrie adresa
pe o scrisoare, pe u n pachet etc. — F r. a d r e s s e r .
A D R E S A N T , -A, adresanţi, -t.e, s. m. şi f. D estinatar. — Germ .
A d re s s a n t.
A D R E S Ă , adrese, s. f. 1. Indicaţie (pe scrisori, pe colete etc.)
c uprinzînd num ele şi domiciliul exact al destinatarului. <► E xpr. (A
spune a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva)
cu privire la cineva. A greşi adresa — a ) a nim eri în alt loc sau la altă
persoană decît cea indicată ; b ) (fam.) a avea o părere greşită despre
cineva sau ceva. 2. C om unicare oficială făcută în scris de o organizaţie,
o instituţie etc. — F r. a d re s s e .
A D S O R B Ă N T , adsorbanţi, s. m . Corp pe suprafaţa căruia se
fixează o substanţă prin adsorbţie. — F r. a d s o r b a n t.
A D S O R B A T , adsorbaţi, s. m . Substanţă rezultată din adsorbant
şi substanţa adsorbită. — F r. a d s o r b a t.
A D S O R B l, pers. 3 adsoărbe, vb. IV . Refl. (D espre substanţe)
A se fixa p e u n alt corp prin adsorbţie. — F r. a d s o r b e r .
A D S O R B Ţ IE 8. f. Fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp
dizolvat pe suprafaţa unui corp solid sau a u nui lichid.— F r. a d s o r p tio n .
A D U C Ă T O R , -O Ă R E , aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat)
C are aduce. — D in a d u c e + suf. -(ă )to r .
A D tJC E , adtic, vb. I I I . 1. T ran z. A lua cu sine u n lucru şi a
veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-1 preda). <> E xpr. Ce vftit
te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. + (La im pe­
rativ) D ă-m i 1 2. T ranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului
său. Aduce puţin mina spre gură (C R EA N G Ă ). ♦ A da unui lucru
o anum ită m işcare sau direcţie. E xpr. A o aduce bine (dtn condei) *=
a-şi potrivi vorbele cu dibăcie. A aduce vorba de (sau despre) ceva == a
îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pom eni despre. . . 3. T ranz.
A produce, a procura, a crea ; a pricinui. Un copac neîngrijit nici o roadă
nu aduce (N E G R U Z Z 1). 4. T ranz. A face să ajungă în tr-o anum ită
situaţie. <> E xpr. A aduce la acelaşi numitor — a face ca mai m ulte
fracţii ordinare să 'aibă acelaşi n u m ito r; f i g . *» uniform iza. 5. Intranz.
A sem ăna cu cineva sau cu ceva. Aducea de departe cu un amic al maio­
rului (A L E C SA N D R I). 6. T ranz. şi refl. ( în expr.) A -şi aduce aminte
— a-şi am inti. — L at. a d d u c e r e .
A D tfC E R E , aduceri, s. f. A cţiunea de a aduce. <> E xpr. A du-
cere-aminte = am intire.
A D U C T O R , aductori, adj. m . (în expr.) M uşchi aductor = m uşchi
care apropie un m em bru de planul de sim etrie al corpului sau două
organe un u l de celălalt. — F r. a d d u c t e u r (lat. lit. a d d u c t o r , -o ris).
A D O C Ţ IE , aducţii, s. f. (T ehn.) A ducere, transport. Aducţie
de apă = apeduct. [Var. : a d u c ţiu n e a. f.] — F r. a d d u c tio n (lat. lit.
a d d u c tio , -o n is).
A D U C Ţ ltJ N E s. f. v. a d u c ţie .
A D U L A , adulez, vb. I. T ran z . A linguşi pe cineva în chip josnic
(din interes). — F r. a d u l e r (lat. lit. a d u la r i) .
A D U L A R E , adulări, s. f. F ă p tu i de a adula; linguşire josnică.
A D U L A T O R , -O A R E , adulatori, -oare, adj., s. m. şi f. (Persoană)
care adulează. — F r. a d u l a t e u r (lat. lit. a d u la to r ) .
A D U L M E C Ă , adulmec, vb. I. 1. T ran z . şi intranz. (D espre
animale) A sim ţi sau a se strădui să sim tă, cu ajutorul m irosului, pre­
zenţa unui animal, a om ului, a hranei etc. 2. T ran z. Fig. (D espre
oameni) A căuta să afle, a um bla d u p ă .. . ; a urm ări ; a da de urm ă ;
a observa, a supraveghea. A vem oameni care adulmecă galbenii
ADULM ECARE — 11
(N E G R U Z Z I), + R efl. A se cerceta cu n eîncredere u n u l pe altul;
a se m ăsura, a se scruta. (Var. : (reg.) a d u r m e c â vb. I]
A D U L M E C A R E , adulmecări, s. f. A cţiunea d e a (se) adulmeca.
a d u l m e c A t O r , -O A R E , adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care
a dulm eci ; (despre cîini) cu miros fin, ager. — D in a d u lm e c a 4* suf.
• (ă)tor.
A D tT L T , -A» adulţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a depăşit
vlrsta adolescenţei, care a ajuns la deplină dezvoltare. — F r. a d u lte
(lat. lit. a d u ltu s ) .
A D U L T & R 1, adultere, 8. n . Călcarea fidelităţii conjugale de către
unul d in tre soţi. — F r. a d u tt& re (lat. lit. a d u lte r iu m ) .
A D U L T fiR * , -A, adulteri, -e, adj. (D espre soţi) Care calcă fide­
litatea conjugală. — F r. a d u lte r e (lat. lit. a d u lte r ) .
A D U L T E R IN , -A , adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat)
N ăscut d in tr-u n adulter. — F r. a d u l t e r i n (lat. lit. a d u lte r in u s ) .
A D U M B R I, adumbresc, vb. IV . 1. T ran z. A um bri. 2. Refl. A
se aşeza, a*se adăposti la um bră. — L at. a d u m b r a r e (după um bri).
A D U N A , a d u n ,\b. I . I. 1. T ran z . A strînge la u n loc ceea ce se
află răspîndit, îm prăştiat, risipit ; a ridica de pe jos. 2. T ran z. A aduce
din toate părţile ; a strînge, a concentra. 3. T ran z. şi refl. A (se)
îngrăm ădi, a (se) ghem ui. î n ochii mei lacrimi s-adună (C O ŞB U C).
4. T ran z. A culege (alegînd de ici şi de colo). M erg s-adune M ure
fetele (C O ŞB U C). 5. T ran z. A pu n e deoparte bani sau alte b unuri
materiale ; a agonisi. II. T ran z. A totaliza mai m ulte num ere în tr-unul
singur. III. T ran z. şi refl. A (se) apropia unii de alţii ; a (se) strînge
form înd u n singur g rup. <> E xpr. (T ran z.) Parcă a tunat şi i-a adunat,
se zice despre oam eni foarte deosebiţi unii de alţii strînşi la u n loc.
♦ Refl. A se întîlni, a veni deseori în 'c o n ta c t cu alţii. — Lat.
ad u n are.
A D U N A R E , adunări, s. f. 1. Acţiunea de a (se) aduna şi rezul­
tatu l ei. ♦ (A rticulat, cu valoare de interjecţie) Semnai d at pen tru
strîngerea unei tru p e etc. Intr-o form aţie ordonată. 2. U n a dintre cele
patru operaţii aritm etice, care constă în totalizarea mai m u lto r num ere
în tr-u n u l singur. 3. G ru p de oameni strînşi la u n loc cu u n anum it
scop. + (U rm at de determ inări) O rgan reprezentativ constituit după
norm e dinainte fixate, capabil să ia anum ite hotărîri. <> Marea
Adunare Naţională — organ suprem al puterii de stat în Republica
Populară Română. 4. Culegere, colecţie (de texte). 5. (în v .) Petrecere.
A D U N A T A s. f. art. (Reg.) U n a d in tre figurile jocului căluşa­
rilor. — D in a d u n a .
A D U N Ă T O R , -O A R E , dăunători, -oare, adj., s. m . şi f. (Rar)
(Persoană) care adună; econom . — D in a d u n a + suf. -(ă )to r .
A D U N Ă T tJR Ă , adunături, s. f. 1. T o t form at p rin adunarea la
u n loc a un o r obiecte disparate ; grăm adă nesistem atizată. 2. (Petor.)
G răm adă de oam eni adunaţi din întîm plare ; gloată. — D in a d u n a 4-
suf. -(ă )tu r ă .
A D U R M E C Â vb. I. v. a d u lm e c a .
A D & S , -A , adu ţi, -se, adj. 1. A plecat, încovoiat. 2. (In expr.)
Adus din meşteşug — întocm it cu dibăcie. A dus din condei — exprim at
cu abilitate. — V. aduce.
A D V £ C Ţ IE 8. f. M işcare (orizontală) a aerului atmosferic.
A D V E N T lS M s. n. N um ele unei doctrine m istice practicate de o
sectă religioasă creştină. — Engl. a d v e n t is m (germ . A d v e n tis m u s ).
A D V E N T IS T , -A , adventişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
aparţine adventism ului, privitor la adventism . 2. S. m . şi f. A dept al
adventism ului. — Engl. a d v e n t is t (fr. a d v e n tis te ).
A D V E N T lV , -A , adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare sau creşte
în alt loc decît cel norm al. Rădăcini adventive. — F r. a d v e n tif.
ADV&RB, adverbe, s. n. P arte de vorbire neflexibilă care deter­
m ină u n verb, u n adjectiv sau u n alt adverb. — F r. a d v e r b e (lat. lit.
a d v e r b iu m ).
A D V E R B IA L , -A , adverbiali, -e, adj. (D espre cuvinte sau con­
strucţii gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr. : -bi-al] — F r.
a d v e r b ia l (lat. lit. a d v e r b ia lis ) .
A D V E R S , -A, adverşi, -se, adj. A şezat în faţă, opus ; fig. potrivnic ;
duşm ănos. — F r. a d v e r s e (lat. lit. a d v e rs u s ).
A D V E R S A R , «A, adversari, -e, 8. m . şi f. Persoană care luptă
îm potriva alteia (în tr-u n proces, la sp o rt etc.) sau îm potriva unei
concepţii, a unei idei. — F r. a d v e r s a ir e (lat. lit. a d v e r s a r iu s ) .
A D V E R S A T IV , -A , adversativi, -e, adj. Care exprim ă o opo­
ziţie. propoziţie adversativă = propoziţie coordonată care exprim ă
o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă — conjuncţie
care introduce o propoziţie adversativă. — F r. a d v e r s a t i f (lat. Ut.
a d v e r s a tiv u s ).
A D V E R S IT A T E , adversităţi, s. f. îm p reju rare potrivnică, difi­
cultate cu pare cineva are de luptat. — F r. a d v e r s it â (lat. lit. a d v e r -
s ita s , -a tis).
A D V O C A T , -A s. m . şi f. v. a v o c a t.
A D V O C A T C r A s. f. V, a v o c a tu r ă .
A D V O N , advonuri, s. n. T in d a d in ău n tru a unei biserici creştine.
— V. amvon.
A £ D , aezi, 8. m . Poet-cîntăreţ d in G recia antică. — F r. a&de « gr.).
A E R 1 s. n. 1. A m estec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare
ale atmosferei. <> A er lichid — aer în stare lichidă, folosit în industrie.
Loc. adv. L a (sau (n) aer (liber) ~ în tr-u n loc neacoperit, afară.
■0- E xpr. A lua aer — a ieşi d in casă p e n tru a respira aer proaspăt.
— A E R O L IT
2. V ăzduh, atm osferă. <> E x p r. A f i (sau a se sim ţi) ceva tn aer «** a
exista sem ne câ se pregăteşte ceva (în ascuns). A plu ti tn aer, se spune
despre ceva care nu se sprijină pe realitate. + Climă, clim at. 3. în fă ­
ţişare, aspect, expresie, fizionomie. <► E xpr. A avea aerul c ă . . . (sau
s ă . . . ) — a da im presia c ă . . . A -şi da (sau a -ţi lua) aere = a lua o ati­
tudine d e superioritate ; a se îngîmfa, a se făli. [Pl. : (în expr.) aere]
— L at. a e r , a e r i s (şi cu înţelesurile fr. a ir ).
A ER *, aere, 8. n. (Bis.) 1. A coperăm înt de stofă sau de pînză
cu care se acoperă vasele liturgice. 2. E p itaf (2). — N gr. a e r ,
A E R Ă , aerez, vb. I. T ran z. 1. A introduce aer în masa u nui lichid,
a unui m aterial granulos sau care e în form ă de pastă fluidă. 2. A răci
cerealele d in tr-u n siloz p rin introducerea de aer sub presiune sau prin
vînturare cu lopeţi. — F r. a £ r e r .
A E R A ] s. n. Prim enirea şi distribuirea aerului în tr-o mină,
în tr-o sală de spectacole etc. — F r. a t r a g e .
A E R A R E s . f . A cţiunea de a aera.
A E R A T , -A , aeraţi, -te, adj. 1. (D espre lichide, m ateriale granu-
loase etc.) T ra ta t p rin introducere de aer. 2. (D espre cereale)
R ăcit p rin introducere de aer sub presiune sau p rin vînturare cu lopeţi.
— V*. aera.
A E R A T O R , aeratoare, 8. n. A fînător. — D u p ă fr. a 6 r a te u r .
A E R A Ţ IE s . f. V entilare. — F r. a £ r a tio n .
A E R IA N , -A , aerieni, -e, adj. 1. C are se află în aer. <►F ir aerian —
conductor suspendat care serveşte la transm iterea energiei electro­
m agnetice spre vehicule de tracţiune electrică ; fir de cale. G a z aerian *=
gaz com bustibil întrebuinţat la ilum inat şi încălzit, ob ţin u t prin disti­
larea huilei ; gaz de ilum inat. + C are se întîm plă, se produce în aer.
2. Fig. T ran sp aren t, diafan, gingaş, vaporos. fP r. : -ri-ari] — F r. a £ rie n .
A E R IF O R M , -A , aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprie­
tăţile fizice ale aerului. — F r. a 6 r if o r m e .
A E R IS E A L A , aeriseli, s. f. îm prospătare, prim enire a a e ru lu i.—
D in a e r is i + suf. -eală.
A E R IS I, aerisesc, vb. IV . T ranz. A lăsa să p ătrundă aer proaspăt
în tr-o încăpere ; a expune u n obiect (de îm brăcăm inte) la aer. — N gr.
a e r iz o (aor. a e r ls a ) .
A E R IS IR E , aerisiri, s. f. A cţiunea de a aerisi.
A E R O - E lem ent de com punere însem nînd «aer* , care serveşte
la form area u n o r substantive c a : aerogramă şi a un o r adjective c a : aero­
p urtat. — F r. a 6 r o - (< gr.).
A E R O B , -A , aerobi, -e, adj. (D espre microorganisme) Care nu
poate trăi fără oxigen. — F r. a e r o b e .
A E R O B lO T IC , -A , aerobiotici, -e, adj. A erob. [Pr.: -bt-o-] — Fr-
a â r o b io tiq u e .
A E R O B lO Z Ă 8. f. Form ă de viaţă a unor organism e în prezenţa
oxigenului din aet. [P r. : -bi-o-\
A E R O C A R T O G R A F , aerocartografe, 8. n. A parat autom at
p en tru întocm irea hărţilor şi a planurilor topografice după foto­
grame. — F r. a â r o c a r t o g r a p h e .
A E R O C A R T O G R A F lE s. f. T ehnica întocm irii hărţilor şi a
planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. — F r. a 6 ro -
c a r to g r a p h ie .
A E R O D IN Â M , aerodinamuri, s. n. T re n autom otor rapid. — D in
a e r o d in a m ic .
A E R O D IN A M IC , -A , aerodinamici, -e, adj. (D espre corpuri
solide) C onstruit astfel încît să m tîm pine în deplasare cea mai mică
rezistenţă din partea aerului. — F r. a â r o d y n a m iq u e (< gr.).
A E R O D IN A M IC Ă s. f. R am ură a mecanicii fluidelor, care se
ocupă cu studiul mişcării corpurilor în tr-u n m ediu gazos. — F r.
a £ ro d y n a m i que.
A E R O D lN Ă , aerodine, s. f. V ehicul aerian, mai greu decît aerul,
care se m enţine în aer datorită mişcării lui de înaintare. Avionul, elicop­
terul, reactorul etc. sînt aerodine.
A E R O D R O M , aerodromuri, s. n. T e re n neted, special amenajat
p en tru decolarea, aterizarea şi staţionarea avioanelor. [Pl. şi : aero-
droame] — F r. a 6 ro d r o m e (< gr.).
A E R O F A G lE s. f. A ct reflex care face pe unii oam eni să înghită,
o data cu alim entele, o cantitate de aer (ducînd la tu lb u rări organice).
— F r. a â r o p h a g ie (< gr.).
A E R O F O B lE s. f. G roază bolnăvicioasă de aer. — F r. a 6 ro -
p h o b ie (< gr.).
A E R O G Ă R Ă , aerogări, s. f. A nsam blu de clădiri aflate pe un
aeroport, care adăpostesc serviciile adm i­
nistrative p en tru traficul aerian de pasageri
şi d e m ărfuri. — F r. a b ro g a re .
A E R O G R Ă F , aerografe, s. n. In stru ­
m ent cu care se stropesc culori lichide
peste u n desen, peste o zugrăveală etc.
— F r. a £ ro g r a p h e .
A E R O G R A F lE s. f. D isciplină care
se ocupă c u descrierea aerului. — F r.
a g r o g r a p h ie (<gr.).
A E R O G R Ă M Ă , aerograme, s„ f.
C om unicare transm isă p rin telegrafie fără A erograf
fir.— D in a e r o - + [te le jg ra m ă .
A E R O L lT , aeroliţi, 8. m . C orp de origine cosmică, care cade pe
p ă m în t din spaţiul interplanetar. — F r. a â r o lith e « g r.).
A E R O L O G IE __ 12
A E R O L O G fE s. f. C apitol al m eteorologiei care se ocupă cu
repartiţia elem entelor meteorologice (presiune, tem peratură etc.) în
atmosferă şi în m işcările d in atmosferă. — F r. a e r o lo g ie (<gr.)i
A E R O M E T R tE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietăţile
aerului şi ale gazelor. — F r. a 6 r o m 6 trie .
A E R O M fîT R U , aerometre, s. n. In ­
strum ent care serveşte la m ăsurarea sau
la determ inarea densităţii aerului. — F r.
a £ ro m £ tr e .
A E R O M O B tL , aeromobile, s. n. A ero­
navă. — F r. a â r o m o b ile .
A E R O M O D fiL , aeromodele, s. n. M odel
de avion de dim ensiuni reduse, care poate
zbura, fără pilot, o anum ită distanţă. — Fr.
a â ro m o d â le .
A E R O M O D E L lS M s. n. Tehnica de
a construi aeromodele. — F r. a £ r o m o d 6 - A eromodel
lis m e .
A E R O M O D E L lS T , -A , aeromodelişli, -ste, s. m. şi i. i'ersoana
care se ocupă cu aerom odelism ul. — D in a e r o m o d e l 4- suf. -ist.
A E R O M O T 0 R , aeromotoare, s. n. M otoi
eoJian. — D u p ă fr. a £ r o m o te u r .
A E R O N A tJT , -A , aeronauţi, -te, s.m . şi f.
Persoană care conduce (sau care călătoreşte
cu) un vehicul aerian. — D u p ă fr. a £ ro -
n a u te (<gr.).
A E R O N A U T IC , -A , aeronautici, -e, adj.
Care aparţine aeronauticii, p rivitor*la aero­
nautică. — Fr. a â r o n a u tiq u e .
A E R O N A U T IC Ă s. f. T ehnica con­
struirii aeronavelor ; ştiinţa care se ocupă cu
navigaţia aeriană. — D u p ă fr. a 6 ro n a u tiq u e .
A E R O N A V Ă , aeronave, s. f. Vehicul
care se poate deplasa în aer. — D upă fr.
a â r o n e f (it. a e ro n a v e ).
A E R O P L A N , aeroplane, s. n. Avion.
— F r. a e r o p la n e .
A E R O P O R T , aeroporturi, s. n. T eren
prevăzut cu instalaţii necesare decolării, ate­
rizării, m anevrării, adăpostirii şi întreţinerii avioanelor. — F r. a e r o p o r t.
A E R O P U R T A T , -Ă , aeropurtaţi, -te, adj. Care se tran sp o rtă cu
aeronavele. — D in a e r o - 4- p u r t a t (după fr. adroporti) .
A E R O S , -O A S Ă , aeroşi, -oase, adj. (Rar) Foarte gingaş. — Din
a e r 1 + suf. -os.
A E R O S C 0 P , aeroscoape, s. n. A parat cu care se colectează praful
din aer pentru a fi exam inat la m icroscop — Fr. a â r o s c o p e .
A E R O S O L , aerosoli, 8. m . Suspensie în tr-u n gaz a u n u i corp
solid sau lichid. ♦ Sistem com pus din particule m edicam entoase dis­
persate în tr-u n gaz, folosit în unele afecţiuni ale căilor respiratorii.
— Fr. a â ro s o l.
A E R O S T A T , aerostate, s. n. Balon. — Fr. a e r o s t a t (<Tgr.).
A E R O S T A T IC , -Ă , aerostatici, -e, adj. Care aparţine aerostaticii
sau aerostatelor, p riv ito r la aerostatică sau la aerostate. — F r. a 6 ro -
s ta tiq u e .
A E R O S T A T IC Ă s. f. T ehnica construirii baloanelor ; ram ură
a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor şi cu echilibrul solidelor
în aer. — Fr. a â r o s ta tiq u e .
A E R O S T Ă Ţ IE , aerostaţii, s. f. Staţie de vehicule aeriene. — Fr.
a e r o s ta tio n .
A E R O T E R A P lE s. f. T ratarea anum itor boli cu ajutorul
acrului. — Fr. a £ r o th £ r a p ie (<gr.).
A E R O T O P O G R A F lE s . f. T ehnică a m ăsurătorilor terestre cu
ajutorul fotografiilor aeriene. — Engl. a e r o to p o g ra p h y .
A FA B IL , -Ă , afabili, -e, adj. (D espre oam eni şi manifestările
lor) Binevoitor, cordial. — F r. a f f a b le (lat. lit. a ffa b ilis ).
A F A B IL IT A T E s. f. în su şirea de a fi afabil. — F r. a f f a b ilite
(lat. lit. a f f a b ilita s , -a tis ).
A F A B U L Ă Ţ IE s . f . (Livresc) A cţiunea unei opere literare. — Fr.
a ff a b u la tio n (lat. lit. a f f a b u la tio , -onis).
A F A C E R E , afaceri, s. f. 1. T reab ă (im portantă), îndeletnicire,
ocupaţie. <> Afaceri interne (sau externe) — treb u ri obşteşti privind
problem ele interne (sau externe) ale unei ţări. 2. T ranzacţie com er­
cială bazată pe speculă sau pe speculaţii. ♦ (Fam .) în trep rin d ere cu
rezultat favorabil. — D in a 4 4- f a c e r e (după fr. affaire.)
A F A C E R IS M s. n. Practică constînd îi, folosirea u n e i situaţii
profesionale sau politice pt-ntru realizarea de p ro fitu ri personale
— D in a f a c e r e 4- suf. -ism.
A F A C E R IS T , -Ă, afacer işti, -ste, s. m. şi f. Persoană care prac­
tică afacerismul. — D in a f a c e r e 4- suf. -ist.
A F A N IS f, afanisesc. vb. IV. T ranz. (înv.) A nimicr a prăpădi.
— N gr. a fa n iz o (aor. a fa n isa ).
A F A R Ă adv. Dincolo de lim itele u n u i spaţiu în c h is ; în exterior.
<. Afară d ţ aceasta — pe lîn^ă aceasta, în plus. D in cale-afară sau afară
din cale = peste m ăsură, neobişnuit, foarte, -o Loc. conj. (Pleonastic)
A fa ră num ai dacă nu, . . — num ai cu c o n d iţia c a . . . , afară de cazul
— A F IN A T Ă
c î n d . .. <> Loc. prep. A fa ră de. . . cu e x c e p ţia .. . ,fără a mai socoti
ş i... Expr. A da afară — a scoate cu forţa ; a elimina, a exclude ;
a concedia d in tr-u n post. (Reg.) A -şi ie<i afară din răbuş = a-şi pier­
de cum pătul, a-şi ieşi din fire. ♦ (C u valoare de interjecţie) I e ş i!
p le a că ! d u - te ! — L at. a d -fo r a s .
A F Ă Z IC , «A, afazici, -e, adj. D e afazie, privitor la afazie. +
(Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. — F r. a p h a s iq u e .
A F A Z fE , afazii, s. f. Pierdere totală sau parţială a facultăţii de a
vorbi şi de a înţelege lim bajul articulat. — F r. a p h a s ie (<gr.).
A F fiC T , afecte, s. n. Reacţie emotivă. — G erm . A ffe k t (lat. lit.
a ffe c tu s).
A F E C T A , afectez, vb. I. T ranz. I. A destina (o sum ă de bani)
unui anum it scop. II., 1. A m îhni. 2. A sim ula o anum ită stare sufle­
tească. ♦ Intranz. A se com porta altfel decît este în realitate, a-şi da
aere. — F r. a f f e c te r (lat. lit. a ffe c ta re ) .
A F E C T Â R E , afectări, s. f. F aptul de a afecta.
A F E C T A T , -Ă, afectaţi, -te, adj. 1. M îhnit, îndurerat. 2. (D espre
oameni şi unele m anifestări ale lor, adesea adverbial) Care se arată
altfel decît este în realitate, p en tru a face o im presie favorabilă. — V.
afecta.
A F E C T IV , -A , afectivi, -e, adj. P rivitor la afect sau la sentim ente.
♦ Care denotă afecţiune ; sentim ental. — F r. a f f e c tif (lat. lit. af~
fe c tiv u s).
A F E C T IV IT A T E s. f. C om portare emotivă ; sensibilitate.
— D upă fr. a f fee tiv i t6.
A F E C T U O S , -O Ă S Ă , afectuoşi, -oase, adj. Care manifestă sim ­
patie, prietenie p en tru cei din ju ru l lui ; prietenos, călduros. [Pr. :
-Ju-os] — F r. a ffe c tu e u x (lat. lit. a ffe c tu o su s ).
A F E C Ţ ItJ N E , afecţiuni, s. f. 1. Sim patie, prietenie, dragoste
faţă de cineva. 2. Boală. — F r. a ffe c tio n (lat. lit. a ffe c tio , -onis).
A F E L IU s . n. P unctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei
planete. — Fr. a p h £ lie (<gr.).
A F E M E IA T , afemeiaţi, adj. m . Care um blă după femei, căruia
îi place să facă curte femeilor. — D in a* 4- f e m e ie (după fr. effemine) .
A F E R A T , -A, aferaţi, -te, adj. Care pare că are m ulte treburi,
că este foarte ocupat. — D upă fr. a f f a ir 6.
A F E R E N T , -Ă , aferenţi, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva,
care depinde de deva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine
«au revine cuiva 3. (Anat. ; în expr.) Vase aferente = vase care aduc
un lichid la u n organ. N ervi aferenţi = nervi care transm it excitaţiile
periferice centrilor nervoşi. — F r. a f f e r e n i.
A F E R fiZ Ă , afereze, s. f. Fenom en lingvistic constînd în căderea
vocalei iniţiale a unui cuvînt. — F r. a p h £ r e s e (lat. lit. a p h a e re s is ).
A F E R IM interj. (T urcism înv.) Bine I bravo! perfect! adm i­
rabil ! — T c . a f e r im .
A F fiT , afeturi, s. n. S uport
al unor arm e de foc, care p er­
m ite punerea lor în direcţie,
ochirea şi tragerea. — D upă fr.
a f f â t.
A F IE R O S l, afierosesc, vb.
IV. (în v .) 1. T ran z. A risipi o
avere, u n b un etc. 2. Refl. A
se dedica, a se consacra. [Pr. :
-fi-e-1 — N gr. a f ie r o n o (aor.
a fie ro s a ).
A F lF adj. invar. (Reg.)
Lipsit de b a n i; lefter. — T c . Afet
a f i f « uşor, s p rin te n *.
A FIL IÂ , afilie z, vb. I. Refl. (D espre organizaţii, instituţii etc.;
rar, despre persoane izolate) A se alătura altei organizaţii, instituţii
etc. cu acelaşi caracter, prim indu-i
directivele şi subordonîndu-i-se. [Pr. :
-li-a] — F r. a f f ilie r .
A F IL IĂ T , -A , afiliaţi, -te, adj.
(Adesea substantivat) A lăturat unei
organizaţii, unei instituţii, unei socie­
tăţi care are acelaşi caracter sau acelaşi
specific, prim ind directivele acesteia
şi subordonîndu-i-se. ["Pr. : -li-at]
— V. afilia.
A F IL IA Ţ IE , afiliaţii, s. f. A fi­
liere. [Pr.: -/i-a-] — F r. a ffilia tio n .
A F IL IE R E , afilieri, s. f. A cţiunea
de a se afilia. [Pr. : -li-e-]
A F IN 1, afini, s. m. A rbust cu flori
albe-verzui sau roşietice, cu fructe
comestibile (Vaccinium m yrtillus).
A FlN *, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianţă. — L at. lit. a ffin is.
A FIN Ă , afinez, vb. I. T ranz. 1. A separa de im purităţi o masă
metalică. 2. A subţia firele de lînă, de bum bac etc. — F r. a f f in e r (it.
a ffln a re ).
A FIN Â J, afinaje, s. n. Afinare. — F r. a ffin a g e .
A F IN Â R E , aftnări, s. f. A cţiunea de a afina.
A F IN A T Ă , afinate, s. f. B ăutură alcoolică preparată din afine.
— D in a f in ă 4- suf. -atâ (după vişinată).
A F IN Ă — 13
A F IN Ă , afine, s. f. F ru ctu l com estibil al afinului1, în form ă de
bobiţă neagră-albftstruie. — Form a fem inină a lui a f i n 1.
A F IN fiT , afineturi, s. n. Afintş. — D in a f i n 1 + suf. -et.
A F IN ÎŞ , afinişttri, s. n. Loc acoperit cu afini. — D in a f i n 1 +
suf. -iş.
A F IN IT A T E , afinităţi, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între
manifestările lor, datorită u n o r înclinaţii care îi apropie. 2. Proprietate
a substanţelor de a intra unele cu altele în com binaţii chimice. 3. (Jur.)
Legătură de rudenie creată p rin căsătorie între u n u l dintre soţi şi rudele
celuilalt soţ. — Fr. a f f in it6 (lat. lit. a f f in i ta s, -a tis).
A F IN O R , afinori, s. m. M uncitor care lucrează la afinare. — Fr.
a ffin e u r.
A F lO N s . n. 1 . Suc cu proprietăţi narcotice, extras de obicei din
macul de grădină. 2. Plantă, de obicei macul de grădină, din care sc
extrage acest suc. 3. Fig. Amorţeală, toropeală. [Pr. : -fi-on] — N gr.
a fio n i (tc. afy o n ).
A F fP T , afipte, s. n. (Pop.) Afiş, anunţ. — D in a fig e (ieşit din uz ;
după în fipt).
A F IR M A , afirm, vb. I. 1. T ran z. A susţine (cu tărie), a declara
(în mod ferm). 2. Refl. A se face rem arcat, a se manifesta în chip
deosebit. — Fr. a f f i r m e r (lat. lit. a f f ir m a r e ) .
A F IR M A R E , afirmări, s. f. Acţiunea de a (se) afirma şi rezul­
tatul ei.
A F IR M A T IV , -Ă, afirm ativi, ~e, adj. (D espre o enunţare) Care
are un caracter de afirm are, un sens pozitiv ; (despre judecăţi)^ care
conţine o afirm aţie. <v Expr. în caz afirm ativ — dacă se va întîm pla
aşa ; în fcazul cînd îm prejurările sînt favorabile. — Fr. a f f i r m a t i f
(lat. lit. a ff ir m a tiv u s ) .
A F IR M A Ţ IE , afirmaţii, s. f. Susţinere a unei păreri (exprim ată
cu tărie). 4 (L a pl.) Vorbe care exprim ă o a firm a re .— Fr. a f f ir -
m a tio n (lat. lit. a f f ir m a tio , -onis).
A F lŞ , afişe, s. n. în ştiin ţare (tipărită) euprinzînd inform aţii de
interes general, care se afişează în instituţii, pe străzi etc. sau se d istri­
buie trecătorilor. <> Expr. Cap de afiş = prim ul num e d intr-o listă
de persoane care sînt afişate în ordinea valorii lor. — F r. a ffic h e .
A FIŞ A , afişez, vb. X. T ran z. 1. A expune undeva un afiş, p e n tru
a fi văzut de toţi. 2. Fig. A m anifesta in m od ostentativ o anum ită
atitudine. 4 Refl. A apărea în tovărăşia cuiva cu intenţia de a produce
efect. — F r. a f f ic h e r .
A F IŞ A j, ajişaje, s, n. Faptul de a afişa. — F r. a ffic h a g e .
A F IŞ A R E , afişări, s. f. Acţiunea de a (se) afişa.
A F IŞ IE R , afişiere, s. n. Vitrină, planşă
sau construcţie specială pe care se afişează
anunţurile. [Pr. : -şi-er] — D in a f iş f suf. -ier.
A F IŞ O R , -O Â R E , afişori, -oare, s. m.
şi f. Persoană care se ocupă cu lipirea afişelor.
— F r .a f f ic h e u r .
A F tX , afixe, s. n. N um e generic pentru
9ufixe, prefixe şi infixe. — Fr. a ffix e (lat.
lit. a ffix u s ).
A FÎN A , afinez, vb. I. T ran z. A face
ca ceva să fie mai rar, mai puţin com pact.
— Lat. * a ffe n a re .
A F ÎN Â R E , afinări, s. f. A cţiunea de a
afina.
A F IN A T , -Ă , afinaţi, -ie, adj. (D espre
păm înt, zăpadă etc.) R ărit, înfoiat. — V. A fişier
afina.
A F lN Ă T O R , afînâtoare, s. n. M aşină de lucru folosită în tu rn ă­
torie p en tru afînarea am estecului de form are. — D in a f in a + suf.
-(â )to r .
A FL A , ăflu, vb. I. 1. T ran z. şi intranz. A lua cunoştinţă despre
ceva ; a căpăta inform aţii, veşti, noutăţi despre ceva. 2. T ran z. A găsi,
a descoperi (câutînd sau întîm plâtor). 3. Refj. A fi, a se găsi în tr-u n
loc, într-o poziţie, în tr-o îm prejurare oarecare. <> Expr. (Fam .) A se
afla in treabă — a interveni într-o discuţie sau în tr-o acţiune num ai de
formă, fără a aduce vreo contribuţie. S ă nu se afle (ca) s ă . . . — să nu
cumva să. . . Cum nu se (m ai) află — care iese din com un ; extraordinar.
(Pop.) N u se (sau unde se) a flă ! = n u-i ad ev ărat! 4 A exista. 4.
T ranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Ro-
binson ca să nu uite cursul anului (D R Ă G H IC I). — Lat. a f f l a r e « a
sufla spre ceva, a atinge cu respiraţia *.
A F L Â R E s. f. Acţiunea de a (se) afla şi rezultatul ei.
A F L Ă T O R , -O A R E , aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) gă­
seşte. 4 (S ubstantivat, înv.) Inventator. — D in a f la -f suf. -(ă )to r.
A F L U E N T , afluenţi, s. m . N um e dat unei ape curgătoare, consi­
derată în raport cu apa mai m are în care se varsă. — Fr. a f f lu e n t (lat.
lit. a fflu e n s , -n tis).
A F L U E N Ţ Ă s. f. M u lţim e de oameni care se îndreaptă spre
acelaşi punct ; îmbulzeală. 4 C antitate mare ; belşug. — Fr. a fflu e n c e
(lat. lit. a fflu e n tia ).
A F L tJX , afluxuri, s. n. A fluenţă. 4 îngrăm ădire a u n u i lichid
(mai ales a sîngelui) în tr-u n p u n ct al corpului. — F r. a f f lu x (lat. lit.
a fflu x u s ).
A F O C Ă L , a f ocale, adj. n. (în expr.) Sistem afocal = sistem optic
format din două (grupuri de) lentile aşezate astfel în e ît focarul-im agine
— A F U R IS I
al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. — Fr. [sysrfcme]
a fo c a l.
A F O N , -Ă, afoni, -e, adj. (D espre oameni) Bolnav de afonie. 4
Care nu poate cînta corect, care n-are voce. <> Consoană afona — con­
soană surdă. — F r. a p h o n e (<gr.).
A F O N ÎE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului.
— F r. a p h o n ie .
A F O R ÎS M , aforisme, s. n. M axim ă, sentinţă, cugetare. — Fr.
a p h o r is m e (lat. lit. a p h o ris m u s ) .
A F O R fS T IC , -Ă , aforistici, -e, adj. D e aforism, în formă de
aforism, care conţine aforisme. — F r. a p h o r is tiq u e .
A F R E T A , afretez, vb. I. T ranz. A închiria o navă pentru transportul
de m ărfuri de la u n port la altul. — F r. a f f r ^ te r .
A F R E T Ă R E s. f. A cţiunea dc a afreta.
A F R IC A N , -Ă, africani, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Africii sau populaţiei ei, privitor la Africa sau la populaţia ei. 2. S. m .
şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Africii. — Din
A fric a + suf. -an.
A F R IC Â T Ă , africate, adj. f. (în expr.) Consoană africa tă (şi
substantivat) = consoană cu caracter m ixt, care începe ca o ocluzivă
şi se term ină ca o fricativă. — F r. a f f r iq u e e (germ. A ffrik a ta ).
A F R O D IZ IA C , -Ă, afrodiziaci, -e, adj. (D espre substanţe) Care
cxcită pornirile sexuale. [Pr. : -zi-ac\ — F r. a p h r o d is ia q u e .
A F R O N T , afronturi, s. n. Insultă în public ; jignire. — F r. a f f r o n t.
A F R U N T Â , afnint, vb. I. T ranz. (Franţuziam ) A înfrunta. — Fr.
a f f r o n t e r (după infrunîa).
A F T Ă , afle, s. f. U lceraţie superficială şi dureroasă, care apare
pe m ucoasa gurii sau a faringelui.— Fr. a p h te (lat. lit. a p h ta e '.
A F T O A S Ă , aftoase,, adj. f. (în expr.) Febră aftoată = boală conta­
gioasă specifică vitelor cornute, care se manifestă prin tr-o erupţie la
gură şi la picioare şi e transm isibilă şi om ului. — D upă fr. a p h tc u s e .
A F T O R s. m. v. a c to r.
A F 0 M s. n. M iros (caracteristic al afum ăturiîor). — Postverbal
al lui a fu m a .
A F U M A , afum, vb. I. 1. T ranz. A expune u n alim ent la fum.
cu scopul de a-1 conserva. 2. T ranz. A um ple cu fum u n spaţiu închis
pentru a distruge sau a alunga vietăţile dinăuntru. 4 Intranz. A scoate
fum. Soba afumă. 3. T ranz. A învălui în fum (de m irodenii) ; a parfuma.
4. T ran z. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum ; a (se) înnegri cu
fum . 5. Refl. (D espre m încăruri) A căpăta gust neplăcut de fum. 6. Refl.
Fig. (Fam .) A se îm băta ; a se chercheli. — Lat. a f f u m a r e ( — adfu-
mare) .
A F U M A R E , afumări, s. f. A cţiunea de a (se) afuma.
A F U M A T , -Ă , afumaţi, -te, adj. 1. (D espre alimente) Care a fost
expus la fum în scopul conservării. 2. în n eg rit de fum. 3. (D espre
m încăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam ., despre oameni)
A m eţit de băutură, clierchelit. — V. afuma.
A F U M Ă T O Ă R E , afumălori, s. f. 1. Instalaţie rudim entară sau
cam eră specială pentru afum area cărnii, a prunelor etc. 2. (înv.) Vas
în care se ard m irodenii. — D in a f u m a -f suf. -(ă)toare.
A F U M Ă T O R ÎE , afumătorii, s. f. Instalaţie specială pentru afu­
marea cărnii sau a peştelui. — D in a f u m ă t o r (puţin întrebuinţat) 4
suf. -ie.
A F U M Ă T tIR Ă , afumături, s. f. C arne afum ată. — D in a f u m a -|-
suf. -(ă )tu r â .
A F C N D 1 adv. La o distanţă (relativ) m are în adîncim e ; departe ;
adînc. ^ Expr. A (se) da afund — a (se) cufunda într-o apă. A dormi
afund — a dorm i profund, adînc. — D in a* -+• fu n d .
A F tJ N D 2, -Ă, afunzi, -de, adj. Adînc. 4 (Substantivat, n.) A dîn­
cime. — D in a 3 + fu n d .
A F U N D A , afund, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A (se) cufunda (într-un
lichid). 2. Refl. A p ătrunde adînc ; fig . a se pierde în depărtări ; a
dispărea. 4 Fig. A se cufunda într-o acţiune. 3. R efl. A se face mai
adînc, a se adînci. — Lat. a f f u n d a r e (<ad + fundum ).
A F U N D A T , -Ă, afundaţi, -te, adj. (R ar) Foarte depărtat, abia
zărit. — V. afunda.
A F U N D Ă T tlR Ă , afundături, s. f. (Rar) Văgăună. — D in a f u n d a +-
suf. - ( ă ) tură.
A F U N D tŞ , afundişuri, s. n. (Rar) Adîncime. — D in a f u n d 3 -f
suf. -iş.
A F U N Z fM E , afunzim i, s. f. (Rar) A dîncime. — D in a f u n d 8 f
suf. -ime.
A F U R C Â , afurc, vb. I. T ran z. (Rar) A fixa o navă cu două ancore
ale căror lanţuri sînt prinse prin tr-o cheie de care se leagă şi lanţul
navei. — Fr. a f f o u r c h e r .
A F U R C Â R E s. f. Acţiunea de a afurca.
A F U R IS A N IE s . f. v. a fu ris e n ie .
A F U R IS E N IE , afurisenii, s. f. (Bis.) Blestem, anatem ă. <> Loc.
adv. (Fam .) (N ic i) măcar de-afurisenie — cîtuŞi de puţin ; de fel. [Var. :
a f u tis â n ie s. f.] — D in a f u r is i + suf. -enie (după v, sl. zaklin,
-anie) .
A F U R IS Î, afurisesc, vb. IV. T ran z. (Bis.) A blestema, a anate­
miza ; a excom unica. 4 A ocărî. 4 Refl. A se ju ra (că e aşa cum spune),
— Slav (v. sl. a f o r is a ti <gr.).
A F U R IS IT — 14 —
A F U R IS IT , -A, .a fu risiţi, •te, adj. R ău, ticălos, blestem at: ♦ |
(F a m .; adesea substantivat) Ştrengar, poznaş. — V. afurisi.
A G A s . f. v. a g ă .
A G A L E adv. Fără grabă ; domol. — N gr. a g a lia .
A G A P Ă , agape, s. f. 1. O spăţ cu caracter in tim , prietenesc. 2.
M asă com ună frăţească ia vechii creştini. — F r. a g a p e (lat. lit. a g a p e ).
A G A R E Â N , agareni, 8. m . (în v .) P ă g în : m ahom edan. [V a r.:
a g a r in e â n s. m .] — Slav (v. sl. a g a r e a n in u ) .
A G A R IN E Â N s. m . v . a g a r e a n .
A G A S Ă , agasez, vb. I. T ra n z . A irita, a enerva. — F r. a g a c e r.
A G A S A N T , -A , agasanţi, -te, adj. E n erv an t. — F r. a g a ţ a n t .
A G A T , agate, s. n . M ineral d u r, d iferit colorat, folosit ca piatră
sem ipreţioasâ. [V a r.: a g â t ă s. f.] — F r. a g a te
A G A T Ă 8. f. v. a g a t.
A G Â V Ă , agave, s. f. N u m e d at m ai m ultor
plante ornam entale, originare d in A m erica
(A gave) ; din fibrele frunzelor uneia d in tre specii
(A gave americana) se fac frînghii şi diferite
ţesături. — F r. a g a v e (<gr.).
A G Ă , agi, 8. m . (înv*) 1. O fiţer d in arm ata
otom ană. 2. Ş ef al agiei, avînd atrib u ţiile p re ­
fectului de poliţie de mai tîrziu. [V a r.: a g â , agale,
s. f.] — T c . a g a .
A G Ă N A U s. n . (Reg.) U n fel de horă £ — F r. a g ile (lat. lit. a g ilis).
jucată de bărbaţi şi m elodia d u p ă care se execută.
A G Ă R L ÎC , agărlîcuri, s. n. (în v .) Bagaj
(m u lt); calabalîc. — T c . a g ir lik « g reutate ».
A G Ă Ţ A , ag&(, vb. I. 1. T ran z . A atîrna, a
suspenda, a anina ceva de u n cîrlig, de u n cui Agava
etc. ♦ R efl. şi tranz. (Pop.) A (se) spînzura.
+ A prinde fără voie o ţesătu ră în tr-u n o biect ascuţit, care o găureşte,
o rupe. + (Fam .) A acosta o persoană. 2. R efl. A se apuca, a se
p rin d e de cev a; fig . a se cram pona. [V ar.: a c ă ţ â vb. I] — Lat.
* a c c a p tia r e (•<cap tiare « a prin d e »)•
A G Ă Ţ Ă R E 8. f. A cţiunea d e a (se) agăţa. [V ar.: a c ă ţ â r e
s. f.]
A G Ă Ţ Ă T O A R E , agăţători, s. f. Ş iret sau lănţişor cu su t la o
haină spre a o p utea atîrna în cui. — D in a g ă ţ a + suf. -(ă )to a re.
A G Ă Ţ Ă T O R , -O Ă R E , agăţători, -oare, adj. C are se agaţă.
Plante agăţătoare. ♦ (S ubstantivat, f . ; la pl.) O rd in de păsări avînd
la fiecare picior cîte două degete dispuse înainte şi cîte două înapoi,
ceea ce le perm ite să se agaţe cu u şu rin ţă de c o p a c i; (şi la sg.) pasăre
care face parte din acest o rdin. [V a r.: a c ă ţ ă t d r , - o â r e adj.] — D in
a g ă ţ a H- suf. - (ă )to r.
A G E A M IU , -IE , ageamii, adj. (F a m .; adesea sub stan tiv at) î n ­
cepător, nepriceput, neştiutor. — T c . a c a m i, a c e m i.
A G E N D Ă , agende, s. f. 1. C arnet cu foi ca de calendar, în care
se notează lucrările care urm ează să fie făcute la anum ite date. 2.
O rdine de zi,— F r. a g e n d a (lat. a g e n d a * ceea ce treb u ie să fie făcut »)•
A G £ N T , agenţi, s. m . 1. R ep rezen tan t (oficial) al unei instituţii,
al unei organizaţii etc., care îndeplineşte anum ite însărcinări. 2. Factor
activ, eficient, care provoacă diferite fenom ene fizice, chim ice etc.
Agenţi atmosferici. 3. (în expr.) N um e de agent = sub stan tiv sau
adjectiv care indică pe au to ru l acţiunii u n u i verb. [V a r.: (înv.) a g h £ n t
s. m .] — F r. a g e n t (lat. lit. a g e n s , -n tis).
A G E N T U R Ă , agenturi, s. f. 1. Casă de afaceri în ţările capitaliste,
condusă de u n agent ( 1 ) ; to talitatea afacerilor efectuate d e o astfel
de casă. 2. G ru p are aflată în slujba intereselor u n u i stat străin sau a
un o r cercuri financiare o ri politice străine, care în trep rin d e acţiuni
de spionaj şi urm ăreşte subordonarea econom ico-politică a statului
în care acţionează. — G erm . A g e n tu r.
A G E N Ţ IE , agenţii, s. f. 1. B irou care are rol de interm ediar sau
care reprezintă interesele unei in stitu ţii de stat (în tre c u t şi ale unor
instituţii sau persoane particulare). 2. (în v .) R eprezentanţă diplo­
m atică. [V a r.: (2, înv.) a g h e n ţ ie s. f.] — It. a g e n z ia (rus a g e n c ija ). (sb. ja g lik a ).
Ă G E R , - Ă , ageri, -e, adj. 1. Iu te în m iş c ă ri; sp rin ten . 2. Isteţ,
deştept, pricepu t. + (D espre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător.
3. (în v . şi arh., despre obiectc ascuţite) T ăios. — L at. a g ilis .
A G E R I, ageresc, vb. IV . T ran z . (R ar) A face pe cineva ager
la m inte. — D in a g e r .
A G E R IM E s. f. Calitatea de a fi a g e r;
sprinteneală ; vioiciune, p ă tru n d e re ; isteţim e.
— D in a g e r + suf. -ime.
A G E S T s. n. (Reg.) A luviune sau îngră­
m ădire de buşteni, crengi etc. aduse de ape,
form înd u n fel de stăviiar la co titu ra u n u i
r î u ; loc la cotitu ra u n u i rîu u n d e se în g ră­
mădesc buşteni, crengi etc. aduse de ape.
— L at. a g g e s (u m « în tăritu ră, fortificaţie ».
A G E S T l, agestesc, vb. IV . (Reg.-) 1. Agest
T ranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrăm ă­
dind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (D espre buşteni,
crengi etc.) A se îngrăm ădi la cotitura u n u i rîu, fo rm înd u n fel
de stăviiar. + Fig. (D espre oam eni) A se pripăşi; a se oploşi.
— D in a g e 6 t.
A G L O M E R A Ţ IE
A G H E A S M A T A R , agheasmatare, a. n . 1. V as în care se ţine
agheasma. 2. C arte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în tim pul
aghesmuirii şi în alte îm prejurări. — N gr. a g h ia s m a ta r io n .
A G H E Ă S M Ă s . f. A pă sfinţită după ritualul bisericesc. + (G lum eţ)
Rachiu. [Var. : a iâ s m ă s. f.] — Slav (v. sl. a g ia z m a < gr.),
A G H & N T s . m . v. a g e n t.
A G H E N Ţ IE s. f. v. a g e n ţie .
A G H E S M U l, aghesmuiesc, vb. IV . 1. T ranz. A stropi cu agheasmă.
2. T ran z. şi refl. Fig. (Fam .) A (se) îm băta. 3. T ran z. Fig. (Reg.) A
bate. — D in a g h e a s m ă .
A G H E S M U lR E , aghesmuiri, s. f. A cţiunea de a (se) aghesmui.
A G H E S M U IT , -Ă , aghesmuiţi, -te, adj. 1. Stropit cu agheasmă.
2. Fig. (F am .) A fum at, cherchelit ; beat. — V . aghesmui.
A G H IO S , aghioase, s. n. (înv.) N um ele unei cîntări liturgice. <►
E xpr. A trage (la ) aghioase — a ) a cînta m onoton şi tă ră g ă n a t; b ) a
dorm i ; a sforăi. [Pr. : -ghi-os] — N gr. a g io s.
A G H IO T A N T , aghiotanţi, s. m . (Ieşit din uz) O fiţer sau subofiţer
ataşat pe lîngă u n com andant m ilitar. [P r. : -ghi-o-] — Rus a d ju ta n t.
A G H IC Ţ A s. m. (Fam . şi glum eţ) D rac. [P r. : -ghi-u-] — D in
ngr. a g h io s * sfînt > + suf. -uţă.
A G ÎE , agii, s. f. O rgan adm inistrativ din secolul al X lX -lea,
însărcinat cu m enţinerea ordinii publice ; totalitatea funcţionarilor din
această instituţie. — D in a g â 4- suf. -ie.
A G lL , -Ă , agili, -e, adj. Care se mişcă uşor şi repede ; suplu.
A G IL 1T Ă T E s. f. U şurinţă în mişcări ; supleţe. — F r. a g ilit£
(lat. lit. a g ili ta s, -a tis).
Ă G IO , agiuri, s. n. Sum a cu care cursul unui sem n m onetar sau
al unei hîrtii de valoare depăşeşte valoarea nom inală a acestora. + (în
orinduirea capitalistă) Supraprofit re z u lta t din speculaţii cu semne
m onetare sau hîrtii de valoare. — It. a g g io (fr. agio).
A G IT Ă , agit, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) mişca repede încoace
şi încolo ; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam .) A se m anifesta p rin mişcări
grăbite şi dezordonate, sub im pulsul unei enervări ; a se frăm înta. ♦
T ranz. A răzvrăti, a revolta. — F r. a g i t e r (lat. lit. a g ita re ).
A G IT Ă R E , agitări, s. f. A cţiunea de a (se) agita.
A G IT A T , -Ă , agitaţi, -te, adj. Care se mişcă încoace şi încolo,
care se agită ; (despre oameni) neastîm părat. + Fig. T u lb u ra t, neli­
n iş tit, nervos. + Fig. (D espre u n interval de tim p) Bogat în eveni­
m ente ; tum ultuos. — V. agita.
A G IT A T O R 1, agitatoare, s. n. 1. D ispozitiv sau aparat care ser­
veşte la amestecarea mai m ultor lichide, a un o r lichide cu solide etc.
2. D ispozitiv care serveşte la punerea în m işcare a granulelor unui
material, p en tru a uşura ieşirea lor p rin tr-u n orificiu. — F r. a g ita te u r .
A G IT A T O R 1, -O Â R E , agitatori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
duce m uncă de agitaţie politică, de lăm urire, convingere şi mobilizare a
maselor în vederea unei acţiuni. ♦ M ijloc p rin care se realizează agi­
taţia. — F r. a g i t a t e u r (lat. lit. a g ita to r , -o ris).
A G IT A T O R IC , -Ă , agitatorici, -e, adj. Care serveşte sau se
referă la agitaţie*. — D in a g i t a t o r 2 + suf. -ic.
A G IT A Ţ IE 1 s. f. Principal mijloc folosit de partidele com uniste
şi m uncitoreşti, constînd dintr-o activitate sistem atică, orală şi scrisă,
în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice
şi al mobilizării la lupta pentru construirea societăţii socialiste. <>
Punct de agitaţie = centru în care u n gru p de agitatori duc m uncă de
lăm urire cu cetăţenii din sectorul respectiv cu privire la unele problem e
im portante de actualitate. — F r. a g ita tio n (lat. lit. a g ita tio , -o n is) ;
rus a g ita c ija .
A G IT A Ţ IE *, agitaţii, s. f. Stare de nelinişte, de tulburare, de
enervare (m anifestată p rin m işcări grăbite şi dezordonate). [Var. :
(înv.) a g ita ţiu n e s. f.] — F r. a g ita tio n (lat. lit. a g ita tio , -onis).
A G IT A Ţ IU N E s. f. v. a g ita ţie * .
A G L fC Ă , aglice, s. f. Plantă cu inflores­
cenţa com pusă din flori albe sau rozalbe,
parfum ate ( Spiraea filipendula). — Bg. a g lik a
A G L O M E R A , aglomerez, vb. I. 1. Refl.
A se strînge la u n loc în num ăr m are ; a
se îngrăm ădi. + (D espre , u n loc) A deveni
suprapopulat. 2. T ran z. (D espre unele su b ­
stanţe) A lega între ele granulele, firele sau
fîşiile care com pun u n m aterial. — F r. a g g lo -
m £ r e r (lat. lit. a g g lo m e ra re ).
A G L O M E R Ă N T s . m . S ubstanţă care
are proprietatea de a lega între ele granulele,
firele sau fîşiile care com pun un material.
— F r. a g g lo m e r a n t (sens după fr. liant).
A G L O M E R A R E , aglornerări, s. f. A cţi­
unea de a (se) aglomera şi rezultatul ei; Aglică
îngrăm ădire, aglom eraţie. + (C oncr.) G ru p com pact (şi num eros).
A G L O M E R A T , -Ă , aglomeraţi, -te, adj. îngrăm ădit, înghesuit.
+ (D espre spaţii) Suprapopulat, ticsit. ♦ (G eol.; substantivat, n.) î n ­
grăm ădire de m ateriale vulcanice, adesea slab cim entate. — V. aglomera.
A G L O M E R A Ţ IE , aglomeraţii, s. f. îngrăm ădire de oameni ;
îm bulzeală. ♦ Aşezare om enească. Satele sînt aglom eraţii rurale. — Fr.
a g g lo m â r a tio n .
A G L U T IN A — 15 —
A G L U T IN A , aglutinez, vb. I . R efl. (D espre unele elem ente,
unele m ateriale granuloase etc.) A se îm preuna p rin alipire ; a se uni.
+ (D espre bacterii) A se aglomera p rin alipire (în anum ite condiţii).
♦ (D espre elem ente ale vorbirii) A se lipi u n u l de altul, form înd un
singur cuvînt. — F r. a g g lu tin e r (lat. lit. a g g lu tin a r e ) .
A G L U T IN A N T 1, aglutinanţi, s. m . 1. A nticorp în organismul
animal care are proprietatea de a coagula bacteriile pătrunse în organism.
2. S ubstanţă care are proprietatea de a coagula coloizii. — F r. a g g lu -
tin a n t.
A G LU T1N Ă N T *, -A, aglutinanţi, -te, adj. Care uneşte, lipeşte,
care aglomerează p rin alipire. <> Lim bă aglutinantă = lim bă în care
raporturile gram aticale se exprim ă p rin alipirea u n o r afixe la rădăcina
cuvîntului. — F r. a g g lu tin a n t (lat. lit. a g g lu tin a n s , -n tis).
A G L U T IN A R E , aglutinări, s. f. A cţiunea de a se aglutina; lipire,
aglomerare p rin lipire.
A G N fiŢ , agneţe, 8. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din
prescură sau din pîine p e n tru săvîrşirea îm părtăşaniei. — Slav (v. sl.
agnlcl).
A G N O S T IC , -A, agnostici, -e, adj , s. m . şi f. I. Adj. Care apar­
ţine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. şi f. A dept al
agnosticismului. — Fr. a g n o s tiq u e (<"gr.).
A G N O S T IC IS M s. n. D octrină filozofică idealistă care susţine
că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că raţiunea omenească este
limitată şi că dincolo de limitele senzaţiilor om ul nu poate să cunoască
nim ic. — Engl. a g n o s tic is m (fr. a g n o s d c is m e ).
A G O N IE s. f. Stare a organism ului înainte de m oarte, o Loc.
adj. In agonie *= pe m oarte ; m u rib u n d .— Fr. a g o n ie (lat. lit. a g o n ia ).
A G O N IS E A L Ă s. f. Ceea ce se agoniseşte; econom ii. — D in
a g o n is i -f suf. -eald.
A G O N IS I, agonisesc, vb. IV. T ran z. A dobîndi, a cîştiga prin
muncă. — N gr. a g o n iz o m a i (aor. a g o n isa ) « a lupta >.
A G O N IS IR E a. f. A cţiunea de a agonisi.
A G O N IS IT Ă s.. f. Agoniseală. — V. agonisi.
A G O N IZ A , agonizez, vb. I. Intranz. A fi în stare de agonie. —
Fr. a g o n is e r (lat. lit. a g o n is a ri).
A G O N IZ A N T , -Ă» agonizanţi, -te, adj. Care agonizează ; m u ri­
bund. — F r. a g o n is a n t.
A G O R A s. f. Piaţă publică în oraşele Greciei an tic e; p . ext.
adunare a poporului care se ţinea în această piaţă. — F r. a g o r a (<gr.).
A G O R A F O B IE s. f. Stare patologică caracterizată p rin frica
de spaţiu pe care o au unii oameni cînd traversează o piaţă, un pod
etc. — F r. a g o ra p h o b ie (<gr.).
A G R A F A , agrafe, s. f. N u m e dat u n o r obiecte care servesc să
prindă sau să fixeze o haină, părul, o incizie, hîrtia etc. — F r. a g ra fe .
A G R A M Ă T , -A , agramaţi, -te, adj., 8. m . şi f. 1. Adj., s. m . şi
f. (Persoană) care face greşeli elem entare de lim bă, deşi se pretinde
om cult ; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conţine greşeli elem entare de
ortografie şi de gram atică. — L at. lit. a g r a m m a to s K gr.).
A G R Â R , -A , agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea fu n ­
ciară şi la problem ele legate de această proprietate. <> Reformă agrară —
reform ă prin care m arile latifundii moşiereşti sîn t expropriate şi îm ­
părţite ţăranilor m uncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = p ro ­
blema căilor de dezvoltare a agriculturii şi a rap o rtu rilo r de clasă la
sate. Ţ ară agrară = ţară care îşi sprijină economia în special pe p ro ­
ducţia agricolă. — F r. a g r a i r e (lat. lit. a g r a r iu s ) .
A G R A V A , agravez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) face mai grav,
a (se) înrăutăţi. — F r. a g g r a v e r (lat. lit. a g g ra v a r e ) .
A G R A V A N T , -A , agravanţi, -te, adj. Care agravează. <► C ir­
cumstanţe agravante — circum stanţe care agravează vina unui acuzat.
— F r. a g g r a v a n t (lat. lit. a g g ra v a n s , -n tis).
A G R A V Ă R E , agravări. s. f. F ap tu l de a (se) agrava; înrăutăţire.
A G R Ă 1, agrăiese, vb. IV. T ran z. (Reg.) A adresa cuiva vorba.
— D in a* + g r ă i .(după germ . ansprechen, anreden) .
A G R E A ,. agreez, vb. I. T ran z. A vedea cu octy buni ; a sim ­
patiza. ♦ (In diplom aţie, m ai ales la diateza pasivă) A da consim ţă-
m întul, a accepta. [Pr. : -gte-a] — Fr. a g r 6e r .
A G REĂ B1L, -A , agreabili, -e, adj. Plăcut. [ P r .: -gre-a-] — F r.
a g r e a b le .
A G R E G A , pers. 3 agregă, vb. I. Refl. (D espre diferite elemente)
A se uni în tr-un to t ; a se alipi. — F r. a g r £ g e r (lat. lit. a g g re g a re ).
A G R E G A R E , agregârit s. f. F ap tu l de a se agrega; alipire. <*
Stare de agregare (a corpurilor) ~ fiecare dintre stările de consistenţă
diferită sub care se poate prezenta m ateria..
A G R E G A T 1, agregate, s. n . 1. G ru p de maşini care lucrează
îm preună p en tru realizarea unei anum ite operaţii tehnice. 2. M aterial
m ineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fîşii, care intră în
compoziţia betoanelor, m ortarelor sau a altor m ateriale aglomerate
cu un liant. — F r. a g r e g a t.
A G R E G Ă T 2, agregaţi, s. m . (Ieşit din uz, în expr.) Profesor
agregat — profesor universitar care şi-a cîştigat titlu l p rin concurs,
răm înînd totuşi dependent de catedra aJtui profesor. — D upă fr. a g r£ g 6.
A G R E G Ă Ţ IE s. f. Agregare. — F r. a g r £ g a tio n (lat. lit. a g g re -
g a tio , -o n is).
A G R E M E N T , agremente, s. n. 1. Plăcere, distracţie. 2. A probare
dată sau cerută de guvernul unei ţâri, pentru num irea reprezentanţilor
diplom atici. — F r. a g r e m e n t.
A G R O Z O O T E H N IC
A G REM EN TA » agrementez, vb. I. T ran z . (R ar) A da culoare,
relief, a înfrum useţa (prin adăugarea unei podoabe). — F r. a g r â m e n te r .
A G R E S IU N E , agresiuni, s, f. Atac neprovocat îm potriva unei
persoane. ♦ Atac înarm at al unuia sau al mai m ultor state imperialiste
îm potriva altor ţări, cu scopul de a le cotropi teritoriile şi de a le înrobi
populaţiile. — F r. a g re s s io n (lat. lit. a g g re s s io , -onis).
A G R E SIV ," -A , agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare ; fig.
care caută prilej de ceartă ; provocator. ♦ (D espre substanţe) Care
atacă chim ic corpurile cu care ajunge în contact. — F r. a g re s s if.
A G R E S IV IT A T E s. f. Însuşirea de a fi agresiv. — D upă fr.
a g re s s iv itâ .
A G R E S O R , -O A R E , agresori, -oare, s. m . şi f. Cel care organi­
zează sau săvîrşeşte o agresiune. — F r. a g r e s s e u r (lat. lit. a g g re s s o r,
-o ris).
A G R IC O L , -A, agricoli, -e, adj. 1. Care ţine de agricultură, care
se referă la agricultură ; folosit în agricultură. <► Campanie agricolă —
perioadă de intensificare a m uncilor agricole legată de u n anum it
anotim p. Inventar agricol — totalitatea uneltelor întrebuinţate la m u n ­
cile agricole. 2. (D espre oameni) Care se ocupă cu agricultura. Mecanic
agricol. 3. (D espre o regiune, o ţară) Care îşi sprijină economia în
special pe agricultură. — F r. a g ric o le .
A G R IC U L T O R , -O A R E , agricultori, -oare, s. m . şi t. Persoană
care se ocupă efectiv şi perm anent cu agricultura. V. plugar. — Fr.
a g r i c u l t e u r (lat. lit. a g r ic u lto r , -o ris).
A G R IC U L T U R Ă , agriculturi, s. f. C ultivarea păm întului (şi
creşterea animalelor) în vederea obţinerii unor produse alim entare
şi a un o r m aterii prim e p en tru industrie ; totalitatea lucrărilor şi m eto­
delor întrebuinţate în acest scop. <> Agricultură socialistă — agricul­
tu ră făcută pe mari întinderi de păm înt, bazată pe mijloacele şi m eto­
dele cele mai înaintate de m uncă, pe folosirea cuceririlor ştiinţei şi pe
proprietatea colectivă sau de stat asupra păm întului şi a mijloacelor
de producţie. — F r. a g r ic u ltu r e (lat. lit. a g r ic u ltu r a ) .
A G R IM E N S O R , agrimensori, s. m . Specialist în agrim ensură. —
It. a g r im e n s o r e (lat. lit. a g r i m e n s o r).
A G R IM E N S tJ R Ă s. f. T ehnica m ăsurătorilor topografice şi
cadastrale sim ple ale terenurilor agricole. — It. a g r ir a e n s u r a (lat.
lit. a g r i m e n s u r a ) .
A G R IŞ , agrişi s. m . A rbust cu ram uri
spinoase şi cu fructe com estibile (Ribes grossu-
laria) . — M agh. e g re s .
A G R IŞ Ă , agrişe, s. f. F ru ctu l agrişului,
în formă de boabă verzuie, roşie sau galbenă,
cu gust acrişor.— D in a g riş .
A G R O - E lem ent de com punere însem nînd
« agricol *, « agricultură *, care serveşte la for­
m area un o r substantive ca : agrobiolog, agrochi­
mie etc., Bau adjective ca : agrotehnic, agrozoo­
tehnic etc. — F r. a g r o - (<gr.).
A G R O B IO L O G , agrobiolog», s. m . Specialist
în agrobiologie. [Pr. : -6*-o-] — D in a g r o - -r
b io lo g .
A G R O B IO L O G IC , -Ă , agrobiologici, -e,
adj. D e agrobiologie, privitor la agrobiologie. Agriş
[Pr. : -W-o-] — D in a g ro - -f b io lo g ic .
A G R O B IO L O G IE s. f. Ştiinţă avînd ca obiect studiul legilor
de dezvoltare a plantelor cultivate şi mijloacele p rin care se pot obţine
sem inţe şi plante superioare p rin transform area naturii organism elor
vegetale. [Pr. : -6*-o-] — D in a g ro * + bio lo g ie.
A G R O C H IM IE s. f, Ştiinţă care se ocupă cu studiul m ăsurilor
de acţionare asupra proceselor chim ice şi biochimice din sol în scopul
sporirii cantitative şi calitative a recoltelor. — D in a g r o - + c h im ie .
A G R O G E O L O G lE s. f. D isciplină a ştiinţelor agricole care se
ocupă cu studiul rocilor pe care s-au form at soluri arabile. — Fr.
a g ro g £ o lo g ie (<gr.).
A G R O L O G lE s. f. D isciplină a ştiinţelor agricolc care se ocupă
cu studiul solului, ca rezultat al acţiunii factorilor n aturali, şi cu influenţa
pe care o are solul asupra plantelor. — F r. a g ro lo g ie (<gr„).
A G R O M lN IM s. n . Totalitatea regulilor agronomice minime,
întocm ite de M inisterul A griculturii, care trebuie aplicate în mod
obligatoriu în vederea creşterii producţiei agricole. — Rus a g ro -
m in im u m .
A G R O N O M , agronomiy s. m. Specialist în agronomie. — Fr.
a g r o n o m e (<gr.).
A G R O N O M IC , -A, agronomici, -e, adj. Care ţine de agronomie,
privitor la agronomie. — F r. a g ro n o m iq u e .
A G R O N O M IE s. f. Ştiinţă care cuprinde totalitatea cunoştin­
ţelor teoretice şi practice referitoare 1a cultivarea sistem atică a păm în­
tului. — F r. a g r o n o m ie (<gr.).
A G R O T E H N IC , -A, agrotehnici, -e, adj. Care ţine de agrotehnică,
care se referă la agrotehnică. — D in a g r o - + te h n ic .
A G R O T E H N IC Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă cu tehnica m enţinerii
şi creşterii fertilităţii păm întului arabil. — D in a g r o - + te h n ic a .
A G R O T E H N IC IĂ N , agrotehniciem, s. m. Specialist în agroteh­
nică. [Pr. : -ci-an] — D in a g ro - + te h n ic ia n .
A G R O Z O O T E H N IC , -A , agrozootehnici, -e, adj. Care ţine de
agrozootehnică, priv ito r la agrozootehnică. — D in a g r o - -j- z o o te h n ic .
A G R O Z O O T E H N IC Ă — 16 — A JU T A

A G R O Z O O T E H N IC Ă s. f. T eh n ica îm b u n ătăţirii şi am enajării A lS T , oişti, adj. dem . m . (R eg.; cînd urinează după substantiv
păşunilor şi terenurilor cultivate cu plante furajere. — D in a g ro - 4- are forma aista) Acest. [G en.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor ;
z o o te h n ic ă . (cînd are form a aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. ah tor a .— Var. :
A G tJD , aguzi, s. m. (Reg.) D u d . — D in a g u d ă . a is t a adj. dem. m .]— V. aiest.
A G tJD Ă , agude, s. f. (Reg.) D u d ă .— SJav (v. sl. ag o d a). A ÎS T A 1 adj. dem . m. v. a ist.
A G U R fD Ă s. f. S trugure necopt, foarte acru. — N gr. a g u r id a . A lST A *, aiştia. pron. dem . m. (Reg.) Acesta. [G en.-dat. sg.
aistuia, gen.-dat. pl. aistora] — V. aiest.
A G U R IJO Â R Ă , agurijoare, s. f. Plantă
erbacee decorativă, cu flori galbene, albe, A tS T E adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.
portocalii, roz sau roşii, care se deschid A IŞ O R , aişori, s. m. (Bot.) 1. U sturoiţă. 2. Ghiocel. — D in a i 4 +
num ai la soare ( Portulaca grandiflora) . — suf. -şor.
D in a g u r id ă 4- suf. -ioară. A IU R A , aiurez, vb. 1. Intranz. 1. A delira. ♦ A vorbi fără sen$.
A H interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere a spune lucruri absurde. 2. (Rar) A se pierde în visări. [V a r.: a iu r i
fizică. 2. Exclamaţie care trădează sentim ente vb. IVJ — D in a iu re (a ).
puternice, ca : team ă, părere de rău, milă, A IU R A R E , aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Var. . a i u r i r e s. f.]
deznădejde ; m ulţum ire, adm iraţie, dragoste ;
ciudă. A ltJ R E adv. v. a iu r e a .
A H Ă interj. Exclamaţie care arată m ul­ A ItJR E A adv. în alt Ioc, în altă p a r te ; undeva, departe. s>
ţum irea cuiva că s-a dum erit sau că a găsit într-aiurea — fără ţintă ; la întîm plare. Expr. A vorbi aiurea — a
răspunsul la o întrebare care-i chinuia m intea. vorbi fără rost. <> (C u valoare de interjecţie, fam.) A iurea! N -a i drep­
tate. + (Adjectival) Zăpăcit. [Var. : a iu r e adv.] — L at. a liu b i -i
A H â interj. Strigăt cu care se încetineşte r e 4- a.
sau se opreşte m ersul boilor (înjugaţi). A gurijoară
A IU R E Â L Ă , aiureli, s. f. D e lir; vorbire lipsită de sen s; absur­
A H O T N IC , -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg. ; ditate. — D in a iu r i 4- suf. -eală.
adesea substantivat) D ornic, lacom; îndrăgostit, pasionat.— R us o h o tn ik .
A IU R t vb. IV. v. a iu r a .
A H T , ahturi, s. n. (Rar) 1. O ftat, suspin. 2. Suferinţă, chin.
A IU R lR E s. f. v. a iu r a r e .
A H T IÂ , ah tiez, vb. I. R efl. A d o ri din to t sufletul ceva, a
jindui; a se lacom i Ia ceva. [Pr. : -ti-a ] — D in a h t. A IU R IT , -A, aiuriţi, -te, adj. (D espre oameni ; adesea substan­
tivat) C u m intea tu lb u r e ; uluit, z ăp ă c it; p. ext. (despre manifestările
A H T IÂ T 1 s . n . (Rar) Ahtiere. [Pr. : -ti-at] — V. ahtia. oamenilor ; adesea adverbial) care arată o m inte confuză. — V. aiuri.
A H TIA T *, -Ă , ahtiaţi, -te, adi. Lacom de un b u n (material). A JU N , ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de tim p care p re ­
[Pi*. : -ti-at] — V. ahtia. cedă u n eveniment. <y Loc. adv. în ajun — cu o zi înainte. 2. Faptul
A H T lE R E , ahtieri, s. f. A cţiunea de a te ahtia şi rezultatul e i; de a ajuna. ♦ Zi în care se ajunează. — Postverbal al lui a ju n a .
dorinţă lacom ă; lăcomie. [Pr. : -ti-e-] A JU N A , ajunez, vb. I. Intranz. (în practicile religioase) A ţine
AI* interj, v. h a i ”. post com plct. ♦ Fig. A răbda de foame. — Lat. * a d ju n a re .
A I2 interj. Exclamaţie care e x p rim ă : durerea, spaima, uimirea, A JU N G E , ajung, vb. I I I . 1. Intranz. A sosi la destinaţie sau
ameninţarea. în tr-u n anum it punct. A u ajuns aproape de Tecuci (N E G R U Z Z I).
A I3 interj. Exclamaţie familiară cu sens interogativ. Te fa c i că nu <► Expr. A ajunge departe = a dobîndi succese. A ajunge la mal = a
înţelegi, ai? (C A R A G IA LE). răzbi prin greutăţi. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os — a fi într-o
situaţie desperată. + Intranz. şi tranz. A atinge (o lim ită în tim p), a
A I4 s. m. (Reg.) U sturoi. C o m p u se : ai-sălbalic ~ plantă erbacce apuca (o anum ită v re m e ); a trăi. De-aş ajunge ptn' la toamnă (JA R N ÎK -
din familia liliaceelor, cu frunze lunguieţe şi flori galbene (Allium ochro- B ÎR SE A N U ). 2. T ran z. A sosi, venind clin urm ă, lîngă o fiinţă sau
leucum) ; aiul-şarpelui — planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina un vehicul în m işc are ; a prinde din urm ă. A cuţi te ajung din urmă
în formă de spirală şi flori roşii-purpurii (Allium scorodoprasum). (C R EA N G Ă ). Expr. A - l ajunge pe cineva zilele = a îm butrîni.
- Lat. a liu m . + Fig. A egala pe cineva. N eputind să te ajungă, crczi c-or vrea să te
A lA S M Ă s. f. v. a g h e a s m ă . admire? (E M IN E S C U ). 3. T ranz. A nim eri, a lovi pe cineva cu ceva.
A l C E adv. v. a ic i. Lovitura m -a ajuns drept în inimă (SA D O V E A N U ). + Fig. (D espre un
neajuns) A da p e s te ... Ce nevoie te-a ajuns? (C R EA N G Ă ). ♦ Fig.
A ÎC E A adv. v. a ic i. (D espre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi. L -a ajuns
A ÎC I adv. (Şi în form a aci) 1. tn acest Iod, în aceste locuri (relativ) frigul. 4. Intranz. A se întinde pînă la. . . ; a atinge. Barba-n pămînt
apropiate de vorbitoh ^ Expr. Pe-aici ţi-e drum ul! — pleacă ! şterge-o ! ; i-ajunge (E M IN E S C U ). ♦ A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe.
a plecat, a fugit, a şters-o. (Fam .) Pînă aici! = d e s tu l! ajunge ! A se <. Expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un
duce pe-aici încolo = a pleca fără urm ă ; a dispărea. 2 . î n acest m om ent, om înfum urat. 5. Intranz. (D espre p r e ţu r i; p. ext. despre mărfuri)
acum. Expr. A ici i-aici sau aci-i aci — acum e m om entul hotârîtor. A atinge u n anum it nivel. 6. Refl. A se întîlni, a se îm preuna, a se uni.
♦ (Corelativ) Acum. . . acum . . . , cînd. . . cînd. . ., ba. . . ba. . . 3. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om (C R EA N G Ă ). ♦ Fig. A se
(în expr.) Cit p-aci = aproape să. . . , mat că. . . [V a r.: a c i, a c ia , înţelege, a se învoi. N u s-au ajuns cu tîrgul (A L E C SA N D R I). 7.
a c ile a , a ic e , a ic e a adv.] — Lat. a d -h ic c e . Intranz. A realiza, a îm plini. A ajunge la un rezultat. ♦ Intranz. şi
A ID A interj, v. h a id e . tranz. A fi în situaţia de a . . . E u nu ţi-aş dori vreodată să ajungi să ne
cunoşti (E M IN E S C U ). 8. Intranz. A deveni. Robi ajuns-am pe corăbii
 1DE interj, v. h a id e . (C O ŞB U C). <> E xpr. A ajunge rău — a decădea. A ajunge bine = a
dobîndi su cc e se ; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe drumuri = a sărăci, a
A lD O M A adv. 1. La fel, asemenea, exact, întocmai. 2. Aievea, scăpata. A ajunge pe mîinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. A ajunge
într-adevăr. Tot ce auzim din gura ei, ni se pare că vedem aidoma la (sau în) sapă de lemn — a sărăci cu desăvîrşire. + Intranz. şi refl.
(V L A H U Ţ A ).— D in a* 4* v. sl. v id o m u «vizibil». (Peior.) A parveni. 9. Intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă.
Ciorbă lungă să se ajungă (PAS). <> E xor. Ajunge! = destul! (T ranz.)
A IE P T A , aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti p en tru a se avînta ; A - l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) — a se pricepe, a şti ce e
a-şi lua avint. ♦ T ran z. A arunca, a repezi cu putere. — Lat. a d je c ta r e . de făcut. — Lat. a d ju n g e r e «a uni, a lip i».
A IE S T , A lA S T Ă , aieşti, aieste, adj. dem . (R eg .; cînd urmează A J 0 N G E R E s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge
după substantiv are forma atesta, aiasta) Acest. [G en .-d at. sg. aiestui,
aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are form a aiesta, aiasta) g en.-dat. A JU N S 1 s. n. (în expr.) 1. Bun a ju n s (u l)! = bine ai venit! bun
sg. aiestuia, aiesteia, g en .-d at. pl. aiestora. — V a r.: a te s ta , a ia s ta s o s it! 2. De ajuns = destul. — V. ajunge.
adj. dem .l — L at. a d 4 is tu m . AJTJNS*, -Ă, ajunşi, -se, adj. 1. îm bogăţit, parvenit. 2. (în expr.)
A IE S T A 1, A IA S T A adj. dem . v. a ie s t. Ajuns de (sau. rar, la) cap = deştept, isteţ. — V. ajunge.
A lESTA *, A IA S T A , aieştia, aiestea, pron. deyn. (Reg.) Acesta. A jC N SA s. f. art. (în expr.) Bun ajunsa ! ~ bun s o s it! — V. ajunge.
[G en.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora] — V. aiest. A J 0 R , ajururi, s. n. Broderie artistică pe o ţesătură din care s-au
A lE V E adv. v. a ie v e a . scos anum ite fire. ♦ R ărituri în lungim ea (şi în lăţimea) unei ţesături,
produse în tim pul ţesutului sau, la tricouri, p rin tr-u n sistem de legare
A IE V E A adv. 1. î n realitate. înţelese. . . că. . . tot ce i se întîmpla pe sărite a firelor. — F r. a jo u r.
nu-i în vis, ci aievea (C A R A G IA LE).
♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam A JU R Ă , ajurez, vb. I. T ran z. A face ajur. — F r. a jo u r e r .
aievea în basmul Cosinzenei (B E N IU C ). A JU S T A , ajustez, vb. I. T ranz. A adapta, a potrivi. — Fr.
+ Ca şi cum ar fi sau s-ar întîm pla a ju s te r .
în realitate. închise ochii şi-l văzu pe
M itrea axevea în fa ţă (SA D O V E A N U ). A JU S T Â J s. n. M ărim e care măsoară precizia contactului unor feţe
+ (Adjectival) Real.palpabil, concret. plane sau cilindrice. — F r. a ju s ta g e .
2. î n văzul tu tu ro r, pe f a ţă ; deschis. A JU S T A R E , ajustări, s. f. A cţiunea de a ajusta.
+ Lim pede, lăm urit. v [V a r.: a ie v e A JU S T O R , -O Ă R E , ajustori, -oare, s. m. şi f. M uncitor calificat
adv.] — Slav (v. sl. ja v e , bg. jave), care ajustează piesele unei maşini. — D upă fr. a ju s te u r .
A lO R s. m . Plantă erbacee cu A JU T A , ajut, vb. I. 1. T ran z. A da cuiva ajutor. Expr. A -l
frunze lanceolate şi flori galbene (Eu- ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea
phorbia esula). — D in ai* 4- suf. -or. fizică sau intelectuală de a face u n anum it lucru. ♦ Refl. A se servi de
A IS B E R G , aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheaţă care pluteşte cineva sau de ceva ca ajutor. 2. intranz. A fi de folos ; a sluji. Expr.
pe m ările polare; gheţar p lu tito r .— Engl. ic e b e r g (fr. ic e b e rg ). Doamne-ajută — a ) form ulă de invocare a divinităţii, folosită de către
 AGRICULTURA Î N R P. R.

La sem ănat Combină descărcînd recolta

S ecerătoare-legătoare rem orcată d e tractor Batoza la arie

Grajduri şi siloz (I.C.Z. Palas-Constanţa)

Batoze (Uzinele d e maşini agricole „Semănătoarea") încorporarea îngrăşămîntului chimic

 AGRICULTURA ÎN R.P.R

Polenizare artificială Culesul viei (G.A.S. Odobeşti)

A JU T A J — 17 — A L B A S P IN Ă

cei credincioşi ia începutul unei a cţiu n i; b) (substantivat) spor, met s A LA RM A , alarm ez, vb. 1. Refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se)
bun al tre b u rilo r; c ) (substantivat, ir.) lovitură. (Loc. adj.) (M a i) speria. + T ran z. A pune în stare de atenţie mare, de pregătiri.
de doamne-ctjută— (mai) de seamă, de oarecare valoare. — Lat. A alarmat tabăra. — F r. a la r m e r .
a d ju ta r e . A L A R M A N T , *Ă, alarmanţi, -te, a d j. Care alarmează. — Fr.
A JU T A J, ajutaje, s. n. D eschizătură ai cărei pereţi sîn t astfel con­ a la rm a n t.
struiţi ca să facă să se scurgă flttidele Ia anum ite p resiu n i sau* viteze. A L A R M Ă R E , alarmări, s. f. Acţiunea de a (te) alarma.
— F r. a jo u ta g e .
A L A R M Ă , alarme, s. f. 1. A nunţare a unei prim ejdii sau cala­
A JU T Â R E , ajutări, s. f A cţiunea de a ajuta şi rezultatul ei. m ităţi care am eninţă p o p u la ţia ; sem nal prin care se anunţă asemenea
A JU T Ă T O R , -O A R E , ajutători, -oare, adj. Care a ju tă ; auxiliar. prim ejdii. ^ Alarm ă aeriană == semnal p rin care, în tim p de război,
— D in a ju ta -f- suf. -(â )to r . se anunţă apropierea avioanelor inam ice. 2. N elinişte, spaim ă de care
A JU T O R 1 ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul c u iv a ; este cuprins cineva la apropierea unei prim ejdii. — F r. a la r m e .
îndrum are (în îm prejurări dificile). Kxpr. A f i de ajutor sau a veni A L A R M IS T , -A, alarmişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care îm prăştie
in ajutor (cuiva) — a fi dc folos (cuiva). ♦ D re p t bănesc acordat sala­ intenţionat ştiri alarm ante, adesea in v e n ta te ; persoană care se alarmează
riaţilor în cazul pierderii tem porare a capacităţii de m uncă. ♦ Sprijin uşor. 4 (Adjectival, despre vorbe, ştiri etc.) Care produce panică.
bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în p ri­ — Fr. a la r m is te .
mejdie. — Lat. a d ju to r iu m . A L A tJN s. n. Sulfat dublu de alum iniu şi un elem ent bazic, crista­
A JU T O R 2, -O Â R E , ajutori, -oare, s. m . şi f. Persoană care ajută lizat ; (prin restricţie) sulfat dublu de alum iniu şi potasiu ; piatră-acră.
alteia într-o activitate oarecare (secondînd-o şi subordonîndu-i-se). — G erm . A la u n .
— L at. a d ju to r iu m . A L Ă M A R , alamari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte
A JU T O R A , ajutorez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) ajuta, a (se) de alamă. — D in a la m ă + suf. -ar.
sprijini (din pun ct de vedere material). [V ar.: a j u t o r i vb. I V ] — D in A L Ă M Ă R ÎE , alămării, s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de
a ju to r. obiecte de alamă. 2 O biecte de alamă ; alăm uri. — (1 ) D in a l ă m a r +
A JU T O R A R E , ajutorări, s. f. A cţiunea de a (se) ajutora şr rezul­ suf. -ie, (2 ) din a la m ă f suf. -(ă )rie .
tatul ei ; ajutor, sprijin. A L Ă M Î, alătnesc, vb. IV . T ran z. A acoperi sau a sufla un obiect
A JU T O R I vb. IV . v. a ju to r a . cu alamă, t— D in a la m ă .
A JU T O R IN Ţ Ă , ajutorinţe, s. f 1. A jutor1. 2. (înv.) D are, impozit. A L Ă M lR E s. f. A cţiunea de a alămii.
— D in a ju to r i -f suf. -inţă. A L Ă M lT , -Ă, alămiţi, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă.
A L, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea p ro ­ — V. alămi.
num elui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntu) A L A M IU , -lE , alămii, adj. De culoarea alamei. — Din a la m ă -f
care precedă nu are articol enclitic) N evasta acestui sărac era munci­ suf. -iu.
toare. .. iar a celui bogat era pestriţă la maţe (C R EA N G Ă ). 2. (înaintea
num eralelor ordinale, începînd cu i al doilea *) Clasa a zecea. — Lat. A L Ă M ÎIE s. f. v. lă m îie .
illu m , illa m . a l ă m Î i o A r ă , alămîioare, s. f. (Rar) G utuie. — Din a lă m îie
A L A -B A LA s . invar. 1. (în expr.) Ce mai ala-bala? “ a ) ce se ( = lămîie) -t- suf. -ioară.
mai p e tre c e? , b ) ce mai atîta discuţie? 2. (în form ulele recitative din A L Ă P T A , alăptez, vb. 1. T ranz. A hrăni un nou-născut cu lapte,
jocurile copiilor, cu sens neprecizat) Ala-bala portocala. dîndu-i să sugă de la mamelă. — D in a s + la p te (după fr. allaiter) .
A L A B A N D lN Ă s. f. M ineral care se găseşte su b form ă de mase A L Ă P T A R E , alăptări, s. f. A cţiunea de a alăpta.
compacte, negricioase, cu luciu metalic. — F r. a la b a n d in e (lat. lit A L Ă S lD Ă s . f. v. a le s id ă .
a la b a n d in a ) .
A L Ă T U R A , alătur, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) aşeza alături, a (se)
A L A B Â S T R U s . n. V arietate de ghips cu aspect de m ar­ apropia m ult. [Var. : l ă t u r ă vb.T] — V. alături.
mură albă străbătută de vine transparente, din care se fac j
obiecte de ornam ent. — It. a la b a s tr o (lat. lit. a la b a s tr u m ) . Ai A L Ă T U R A R E , alăturări, s. f. Acţiunea de a f se) alătura.
A L Ă C , (2 ) alace, s. n. 1. Specie de grîu rezistentă care pK'JL A L Ă T U R A T , -Ă , alăturaţi, -te, adj. învecinat. + (Adverbial)
se cultivă în regiunile m untoase (Triticum spelta). 2. Spic AVj Ca anexă ; anexat. — V. alătura.
sau fir de alac (1 ). — Com p. magh. a la k o r. A L Ă T U R E A adv. v. a lă tu r i.
A L A G E A 1 s . f. (Rar) în cu rcătu ră, belea, bucluc. <► HUO
Kxpr. A -şi căpăta alageaua sau a păţi o alagea = a s e păcăli. A L Â T U R I adv. I. (I.ocal) I ,îngă cineva sau ceva. la dreapta sau
la stînga cuiva sau a ceva. <> Loc. adj. De alaiuri - vecin, învecinat.
A LAGEÂ*, alagele, s. f. (în v .) Stofă vărgată, ţesută Kxpr. (Fam .) A lături cu drumul — fără judecată, fără raţiune. ♦
clin fire de in şi de mătase. — T c. a la c a . jŞjjrMr în alt punct decît cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit
A L A G ÎC Ă s. f. Alagea*. — D in a la g e a + suf. -ică. WflmR alături. 2. (M odal) U nul lingă altul, unul îm preună cu altul (sau cu
alţii). Loc. prep A lături de. . . (sau, rar, cu. . .) - o dată cu. . .,
ALA I, alaiuri, s. n. M ulţim e de oameni care însoţeşte pe lingă. . . <» Kxpr. A f i alături de cineva - a fi solidar cu cineva.
o cerem oniet o paradă, o persoană de seamă etc. Loc. [V ar.: a l ă t u r e a adv.) —- D in a 8 — lă tu r e .
adv. Cu (sau în) alai — cu solem nitate, cu fast. ♦ M ulţim e J | r i m u
de oameni care se ia după c in e v a ; p. ext. gălăgie provocată A L Ă O T Ă s . f. v. lă u tă .
de această m ulţim e. ♦ (înv.) Suită care întovărăşea sau %j A LB 1 s. n. 1. Culoare albă. ❖ Kxpr. Negru pe alb, serveşte ca
întîm pina un dom nitor. — T c . a la y . asigurare că cele spuse sînt adevărate, sigure ; în scris. A semna in alb -■
A L A L T Ă IE R I adv. î n ziua care precedă ziua de ieri. a iscăli un act înainte de a fi c o m p le ta t; fig. a acorda cuiva încredere
<> De ieri, de alaltăieri — de p u ţin tim p. M a i alaltăieri — mW deplină. 2. Obiect, substanţă etc. de culoare albă. ♦ Albul ochiului —
zilele trecute. — D in a la ltă (= aialaltă) -V ie r i. W sclerotică. Alb de plumb — ceruzâ. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit
în vopsitorie). — Lat. a lb u ş.
A L A L T Ă S E A R Ă adv. în seara zilei de alaltăieri. M ai S
alaltăseară ~ (într-una din) serile trecute. — D in a la ltă ALB*, *Ă, albi, -e, adj. I. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui ;
(■** ai alaltă) + s e a r ă . Alac(despre culori) ca zăpada, ca laptele. Kxpr. Alb la fa ţă ~~ palid.
B a t albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice.
A LA M Ă , (2 ) alămuri, s. f. 1. Aliaj de cupru şi zinc, N ici albă, nici neagră —a ) nici aşa, nici a şa ; b ) fără m ultă vorbă;
galben-auriu, cu num eroase întrebuinţări în industrie. 2. (La pl.) deodată. Strînge bani albi pentru zile negre = fii econom ,- fii prevăzător.
Obiecte de alamă (1 ). — Com p, it. Ia m a . ♦ Arm ă albă ■- arm ă cu lamă de oţel. Carne albă =- carne de viţel sau
(piept) de pasăre, p. ext. carne de peşte. H irtie (sau coală) albă = hîrfie
A LA M B ÎC , alambicuri, s. n. A parat metalic pentru distilare. — Fr.
a la m b ic . (sau coală) nescrisă. Rînd alb -■* spaţiu nescris între două rinduri scrise.
Rasă albă = u nul dintre grupurile de popoare in care este îm părţită,
A L A M B IC A , alambichez, vb. convenţional, om enirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz
I. T ranz, A distila cu ajutorul unui a pielii. ♦ C ărunt. Kxpr. .4 scoate (cuiva) peri albi — a necăji
alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, m ereu (pe cineva). 2. (D espre oameni, adesea substantivat) Care
greu de înţeles, com plicat. — Fr. aparţine rasei albe. 3. Incolor, transparent. II. Fig. 1. Lim pede,
a la m b iq u e r . lum inos, însorit. Cinci s-au trezit ei era ziulica albă (’CKKANGĂj.
A LA M B IC Ă R E , alambicări, Expr. Noapte albă — noapte petrecută fără somn. Nopţi albe -
s. f. A cţiunea de a alambica şi nopţi lum inoase, obişnuite în perioada solstiţiului de vară în regiunile
rezultatul ei. situate între paralelele 5 0 ' şi 65* nord şi sud. Zile albe (sau, rar, lumea
A L A M B IC A T , -A, alambicaţi, albă) — viaţă tihnită, fericită. (în basme) I.umea albă — lumea reală.
-te, adj. Prea rafinat, excesiv de su b ­ + (P op., substantivat, f. art.) Zorii zilei. 2. Nevinovat. 3. (D espre
til, greu de înţeles. — V. alambica. versuri) Fără rimă. 4. (Adesea substantivat) Care aparţinea mişcării
contrarevoluţionare în perioada războiului' civil din Ik is ia ; contra­
A L A N D Â L A adv. La întîm - revoluţionar. Gărzile albe. — Lat. a lb u ş.
plare, în dezordine, fără ni.ci o
noimă. Lucruri puse alandala. [V a r.: h a la n d ă la adv.] — Ngr. a lia A LB A N EZ, -A, albanezi , -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
a n t ’a lla . Albaniei sau populaţiei ei, privitor la Albania sau la populaţia ci. + (S u b ­
stantivat, f.) L im ba albaneză. 2. S. m. şi f. Persoană care face parte
A L A N T O lD Ă , alantoide, s. f. înveliş al em brionului animalelor i din populaţia de bază a Albaniei. — Fr. a tb a n a is (it. a lb a n e s e ).
vivipare şi ovipare. ♦ (La pl.) Animale vertebrate care au acest înveliş, j
— Fr. a lla n to id e (< gr.) I A LB A SPfN Ă s. f. (B ot.) Păducel. — L at. lit. a lb a s p in a .
ALBASTRU — 18 — ALBUMEAI.Ă

A LB A ST R U 1 8, n . Culoare albastră. — L a t. * a lb a s tr u m . A L B IN Ă , albind, s. f. 1. Insectă al cărei abdom en este p re ­

A L B Â S T R U 8,- A , albaştri, -stre, adj. 1. Care are culoarea cerului văzut cu u n ac v e n in o s; trăieşte în roiuri organizate, producînd
senin. 2. Fig. M elancolic, su m bru. E xpr. Inimă-albastră ==■ a ) inimă m iere şi ceară (A p iţ m ellifica). 2. H anţă erbacee aje cărei flori
tristă ; p. ext. tris te ţe ; b ) necaz, m înie, seamănă cu o albină ( O phrys cor- ■
furie. (F am .) E (cam-) albastru — e n u ta ). — L at. a lv in a « stup ».
(cam) rău, (cam) neplăcut. „— L at. A L B IN Ă R £L , albinqrei, s. m. Pa­
* a lb a s te r (<albuş). săre m igratoare cu pene viu şi pestriţ
colorate, care se hrăneşte cu insecte,
A L B A T R O S , albatroşi, s. nf. în special cu albine şi viespi (Merops
Pasăre m arină, asem ănătoare cu pes­ apiaster). — D in a l b i n a r 4- suf. -el.
căruşul, d ar .m ult mai m are decît
acesta (Diomedea exulans). — F r. A L B IN Ă R lE , albinarii, s. f. S tu ­
a lb a tr o s . pină, stupărie, prisacă. — D in a lb in a -j-
suf. -ărie.
A L B Ă S T R E A , albăstrele, s. f.
Plantă erbacee cu flori albastre (Cen- A L B IN Ă R lT s. n. C reşterea albi­
tattrea c y a n u s ).— D in a l b a s t r ă 4- n e lo r.— D in a lb in ă + suf. -( ă )r it.
suf. -ea. A L B IN E Ă L Ă , albineli, s. f. (Reg.)
A L B Ă S T R E A L A b . f . 1 . Al- A lbatros Creştere, dezvoltare. — D in a lb in i 4-
b a stru , albăstrim e. 2. S ubstanţă de ,suf. -eală.
culoare albastră-indigo, care are proprietatea, de a descom pune A L B IN fiŢ 1 s. m. - (Pop.) N um ele
culoarea galben ă; se'foloseşte în gospodărie şi în. industrie, p en tru unei varietăţi de griu din B anat.— D in Albine
accentuarea albului u n o r obiecte. — D in a lb ă s t r i -1- suf. -eală. alb? 4- suf. -in-eţ.
A L 3 Ă S Ţ R £ L , -E Ă , -IC Ă , albăstrei, -ele, A LB IN E Ţ*, -E A Ţ Ă , albineţt, -«,‘adj. (Reg.) Blond, bălai. — Din
adj. D im inutiv al lui albastru*. alb* 4- suf. -in-eţ. '
A L B Ă S T R I, albăstresc, vb. IV . i . T ran z. A L B IN l, albinesc, vb. IV. T ran z. A da la iveală. — D in a lb 8.
A da unui obiect o culoare (mai) a lb a stră ; a A LB IN I O Â R Ă , albinioare, ^s. f.'
clăti rufeîfe în apă am estecată cu albăstreală. 2. A lbiniţă.— D in a lb in ă 4- suf. -loară.
Intranz. Fig. A căpăta,«a avea sau a răspîndi o A L B IN l SM s. n. Lipsă de pig­
lucire albastră. — D in a l b a s t r u 8. m enţi în celulele inferioare ale pielii,
A L B Â S T R ÎM E , (2 ) albăstrimi, s. f. 1. Cali- m anifestată prin* culoarea albicioasă a
tatea*de a fi a lb a stru ; culoare albastră. 2. în tin ­ pielii şi a părului şi uneori p rin culoarea
dere <Je culoare albastră ; spaţiu albastru. 3. (înv., roşiatică a irisului. + Insuficienţă de
peior.) T erm en cu care ţăranii num eau uneori pe materii colorante la plante, manifestată
cei îm brăcaţi orăşeneşte ; (p rin restricţie) ciocoime. p rin decolorarea totală sau parţială
+ P artidul conservator (al boierilor). — D in a l ­ a frunzelor. — F r. a lb in is ip e .
b a stru * + suf. -ime. A L B IN l ŢĂ , albiniţe, s. f. D im i­
A L B Ă S Ţ R lO R , -O A R Ă , albăstriori, -oare, nutiv al lui albină.
adj. D im inutiv al lui albastru8 ; albastru-deschis. A lbăstrea A LB IN 0 S, -OÂSĂ, albinoşi,' -oase,
[ P r .: -tri-or] s. m . şi f. P ersoană 6au anim al atinse Albinărel
A L B Ă S T R IR E . albăstriri, s. f. A cţiunea de a albăstri. de albinism. — F r. a lb in o s .
A L B Ă S T R lŢ Ă , albăstriţe, s. f. (Bot.) A lbăstrea. — D in a lb a s tr ă A L B IN tJŞ Ă , albinuşe, s. f. A lbiniţă. — D in a lb in ji -I- suf. -uşă,
-f suf. -iţă. A L B IN 0 Ţ Ă , albinuţe, s. f. A lb in iţă .— D in a lb in ă 4- suf. -uţâ.
A L B Ă S T R IU , 4 E , albăstrii, adj. Care bate în albastru* ♦ (S ub­ ' A L B IO Ă R Ă , albioare, s. f. A lbiuţă. — D in a lb ie *4- suf. -ioară.
stantivat, n.) C uloare care bate în albastru. — D in a l b a s t r u 8 4- A L B IO R , -O Ă R Ă , albiori, -oare, adj. Albişor. — D in a lb 2 -j-
suf. -w. suf. -iot.
A L B Ă ST R tJI^ -O lE , albăstrui, adj. A lbăstriu. — D in a lb a s tru * + A L B lR E , albiri, s. f. Acţiunea de a (se) albi.
suf. -ui.
. A L B IŞ O A R Ă , albişoare, s. f. 1. (Ih t.) Obleţ, 2. A lbitură (2).
A LB EĂ L Ă , (2 ) albeli, s. f. (P op.) 1. F ap tu l de a (se) albi. 2. 3. V arietate de viţă de vie cu struguri albi. — D in alb* 4- suf. -işoară.
(L a pl.) Cosmetice de culoare albă. —- D in a lb i 4- suf. -eală. A L B IŞ O R 1, albtşori, s. m. 1. (Ih t.) O bleţ. 2. (Pop., la pl.) Bani
A L B E Â Ţ Ă s. f. 1. Calitatea de a fi a lb ; culoare albă. 2. Pată albă de argint. 3. N um e dat un o r bureţi comestibili. — D in alb* 4- suf. -işor.
form ată pe c o m e e ; leu co m ; (irnpr.) cataractă. [V ar.: <1) a lb â ţe s.-f.] A LB IŞOR *, -O A R Ă , albişori, -oare, adj. D im inutiv al lui alb*.
— D in alb* 4- suf. -eaţă.
A L B IT 1 s. n. M ineral lăptos, verzui, roşiatic sau incolor, folosit
A L B £ l s. nf. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari şi cu spic ram i­ în industria 'ceram icii. — F r. a lb ite .
ficat. — D iţi alb* 4- suf. -ei.
A L B ÎT 2, -Â , albiţi, -te, adj. 1. (D espre părul oamenilor, p. ext.
A L B fiŢ 1, albeţe, s. n. (Reg.) A lb u m , — D in alb* + suf. -ef. despre oameni) C ărunt. 2. Fig. Strălucitor. — V. albi.
ALBfiT*» -E Ă Ţ Ă , albeţi, -e, adj. (Reg.) Albincţ*.— D in a lb 24- A L B IT O R , -O A R E , a lbitori, - oare, s. na. şi f. M uncitor care lu ­
•uf. -eţ. crează în tr-o albitorie. — D in a lb i 4~ suf. -tor.
A L B E T E s. f. v. a lb e a ţă . A L B IT O R lE , albitorii, s. f. Secţie în tr-o întreprindere textilă,
A LB l,. albesc, vb. IV . 1. R efl., intranz. şi tranz. A deveni sau a face în care se albe6c produsele p rin distrugerea pigm enţilor naturali ai
să devină (mai) alb. ♦ In tran z. A încărunţi ; a îm bâtrîni. 2. Intranz. fibrelor. — D in a l b ito r 4- suf. -ie,
A ieşi în evidenţă, a se contura (din cauza culorii a lb e ); a străluci. A L B IT tJR Ă , albituri, s. f. 1. (L a pl.) Rufărie. 2. N um e generic
Prin fru n ze ascunsă albeşte o v a k (M A C E D O N S K I). 4- T ranz. Fig. A. d at exem plarelor m ici de plătică, babuşcă etc. 3. (Reg.) N um e dat
lum ina. — L at. * a lb ire . rădăcinilor de pătrunjel şi de păstîrnac. 4. (T ipogr.) M ici piese de plum b
A LB IÂ N s. n. (G eol.) Etajul inferior al cretacicului m ijlociu. — Fr. care servesc la com pletarea spaţiului alb dintre litere,
a lb ie n . cuvinte sau rm d u r i; p. ext. spaţiu alb între rîn-
d u ri. — D in a l b 3 4- suf. - ( i ) tură.
A L B IC lO S , -O A S Ă , albicioşi,
-oase, adj* Care» bate îri alb. — D in A L B lŢ Ă , albite, *8. f. 1. (Iht.) O bleţ. 2. N um e
alb* *4- suf. -ic-ios. dat mai m ultor plante erbacee cu flori galbene
(A lyssum ). — D in alb* 4- suf. -iţă.
Ă LB IE , albii, s. f. 1. Vas lunguieţ,
făcut din 8cîndură sau d in tr-u n trunchi A L B lU , - I E / albii, adj. (Rar) Albicios. — D in
despicat în două şi scobit. <> Expr. a lb 2 4- Suf. -iu.
A face (pe cineva) albie de porci a l b i G t A , albiuţe, s. f. D im inutiv al lui albie.
(sau de d in i) — a insulta în mod A L B O Ă R E s. f. (Rar) L ucire, licărire albă. —
grosolan, a batjocori (pe cineva). 2* Albie Lat. a lb o r , -o ris.
A dîncitură în scoarţa păm întului,
prin care curge o a p ă ; matcă, — L at. a lv e u s « adîncitură, albie A L B U l, -U lE , albui, adj. A lbicios.— D in alb*
de rîu ». 4- suf. -ui.
A LB II, pers. 3 a lbieşte,vb. IV. Refl. (Rar) A lua form a unei albii. ALBU LtSŢ, albulefe, s. n. Alburn. —• Din
— D in a lb ie . a lb 2 4- suf. -ul-eţ.
A L B IL tŢ Ă , albiliţe, s. f. F lu tu re alb a cărui larvă trăieşte pe A L B U M , albume, s. n H1. Caiet cu foile dintr-o Albiţă-
frunzele de Tarză şi este foarte stricătoare ( Pieris 4>rassicae) ; flu tu re- hîrtie specială, în care se păstrează fotogr'afii, ilustrate
de-varză. — D in a lb , + suf. il-iţă. etc. + Caiet în care se serju versuri, citate, sau în care se schiţează
A L B lM E , albimi, s. f. (Rar) Albeaţă (1 ). •— D in a lb 2 4- suf. -ime. desene. 2. V olum alcătuit dintr-o serie* de fotografii, ilustraţii, schiţe
etc,, reunite, după o tem ă ţinitară. [Pl. ş i: albumuri] — F r. a lb u m
A LB IN Ă , albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. — D in a lb 8. (lat. lit. a lb u m ).
A LB IN Ă R , albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Onwt.) Albi- A L B U M E Â L Ă , albumele, s. f. (Bot.) H oare-de-colţ. — D in lat,
nărel. — D in a lb in ă + suf. -ar. a lb u m e n 4- s u f. -eală.
ALBUM EN — 19 —
A L B U M E N s. n. Su b stan ţă n u tritiv ă adunată în sem inţele u nor
plante şi care serveşte em brionului ca rezervă de hrană- în tim p u l germ i­
naţiei. — F r. a lb u m e n (lat. lit. a lb u m e n < albuş »)•
A L B U M lN Ă , albumine, s. f. S ubstanţă organică din g rupul p ro ­
teinelor care intră (ţîn alcătuirea c h i m Î G ă a celulelor anim ale şi vegetale
şi constituie elem entul de bază în com poziţia albuşului de ou şi a serului
din sînge. — F r, a lb u m in e .
A L B U M IN O ÎD , -A , albuminoizt, -de, adjT D e felul album inei.
4 (S ubstantivat, n. pl.) Proteine. — F r. a lb u m in o îd e .
A L B U M IN O S , -O A S Ă , albumtnoşi, -oase, adj. Care conţine
albumină. — D u p ă fr. a lb u m in e u x .
A L B U M IN U R lE s . f. Prezenţa album inei în urină (indicînd de
obicei o boală a rinichilor). — F r. a lb u m in u r ie .
A L B U R I, pers. 3 albureşte, vb. IV . In tran z. A răspîndi o lum ină
albicioasă, a se zări ca ceva' alb. <— D in a lb o a r e .
A L B U R IT , -A , alburiţi, -te, adj. în ă lb it. — V . alburi.
A L B U R tU , -ÎE , alburit, adj. Albicios. 4 (D espre culori) D eschis^
şters, spălăcit. — D in a ib o a f e + suf. -iu.
A L B tJR N , alburnuri, s. n. S trat lemnos
situat între scoarţa şi inim a tru n ch iu lu i unui
copac. — It. a lb u r n o (Ut. lit. a lb u r n u m ) .
A L B tJŞ , albuşuri, 8. n. 1. S ubstanţă albă-
transparentă, com pusă în cea mai m are parte
din album ină, care înconjură gălbenuşul oului
de pasăre. 2. (Rar) Albul o c h iu lu i; sclerotică.
— D in alb* -f suf. -uş.
A L B (JŢ , -A , albuţi, -e, . adj. D im inutiv
al lui alb9; albicios.
A L C A L IC E L U L O Z Ă s . f. D erivat alcalin
al celulozei folosit la fabricarea viscozei şi a A lbum
esterilor celulozei. — F r .a lc a li c e llu lo s e .
A L C A L IM E T R lE s . f. Capitol al chimiei care se ocupă cu
determ inarea concentraţiei unei b a z e ; procedeu de analiză chimică
întrebuinţat în acest scop. — F r. a lc a lim â tr ie .
A L C A L IM E T R U , alcalimetre, s. n. In stru m en t cu
ajutorul căruia se determ ină gradul de concentraţie al
alcaliilor. — F r. a lc a lim e tr e .
A L C A L IN , -A , alcalini, -e, adj. (Despre* substanţe
chimice) Care are, în soluţie, o reacţie bazică, albăsrrind
hîrtia roşie de turnesol şi neutralizînd acizii. O M etal
alcalin = m etal din g rupul m etalelor m onovalente-— Fr.
a lc a lin .
A L C A L IN IT A T E s . f. C oncentraţie în ioni htdro-
xili a unei soluţii. — D upă fr. a lc a lin it£ .
A L C A L IN IZ A , alcalinizez, vb. I. T ran z . A da unei
substanţe u n caracter alcalin. — F r. a lc a lin is e r.
A L C A L IN IZ A R E , alcalinizări, s. f. A cţiunea de a ^3
alcaliniza.
Alcali*
a l c A l i u , alcalii, s. n. C om pus chim ic care, în m etru
unire cu u n acid, formează o sare. — F r. a lc a li.
A L C A L O lD , a lca b izi, s. m . S ubstanţă organică de origine
vegetală, toxică, folosită în doze m ici ca m edicam ent. — F r. a lc a lo id e .
A L C A L O Z Ă s . f. M ărirea alcalinităţii sîngelui datorită u n o r
tulburări funcţionale. — F r. a lc a lo s e .
a l c A t u ! 1 alcătuiesc, vb. IV . T ran z. 1. A face, a construi, a
înjg h eb a; a com pune, a întocm i, a concepe. 4‘ Refl. A lua fiinţă, a
se form a. 2. A form a îm p re u n ă ; a .constitui. Alcătuiau un fe l de fam ilie
mare (R EB R EA N U ). 4 Refl. A fi form at, a consta d i n . . . Auditoriul
se alcătuia din dame bătrine (N E G R U Z Z I). 3. (Pop.) A strînge, a
aduna ; a aranja. 4 A face, a încheia u n legăm înt. — M agh. a lk o tn i.
A L C Ă T U I2, alcătuiesc, vb. IV . Refl. (Pop.) A cădea la în v o ială;
a se înţelege. Aşteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (S A D O ­
V EA N U ). — M agh. a lk u d n i.
A L C Ă T U I A LĂ , alcătuieli, s. f. înjghebare, alc ătu ire ; (concr.)
clădire rudim entară. — D in a l c ă t u i 1 + suf. -eală.
A L C Ă T U IR E , alcătuiri, s. f. A cţiunea de a (se) alcătui1 şi rezul­
tatul ei; întocm ire, form are, com punere, constituire. 4 Compoziţie,
constituţie, structură.
A L C Ă T U IT O R , -O A R E , alcătuitori, -oare,, adj., s. m. şi f. 1.
Adj. Care intră în com poziţia unui lu c ru ; constitutiv. 2. S .'m . şi f.
Persoană care alcătuieşte ceva. — D in a lc ă tu i1 -f* suf. -(i)to r .
AL C H IM Î E s. f. D octrină şi activitate m istică în antichitate şi
în evul m ediu, care 'îşi propunea să prefacă metalele simple m aur şi
argint şi să dea oam enilor tinereţe v eşn ică; unele rezultate ale alchi­
m iştilor au constituit începuturile chimiei ştiinţifice. — F r. a lc h im ie
(lat. lit. a lc h e m ia ).
A L C H IM ÎS T , alchimişti, s. m . Persoană care practica alchimia.
[V a r.: a lh im is t s. m.] — F r. a lc h im is te .
A L C lO N , alcioni, s. m . 1. (O m it.) Pescăruş-albastru. 2. Steaua
cfea m ai. luminoasă din g rupul Pleiadelor. [Pr. : -ci-on] — Fr. a lc y o n
(lat. lit. a lc y o n ).
A L C O O L , (1 ) alcooli, s. m ., (2, 3 ) alcooluri, s. n. 1. D erivat
o bţinut p rin înlocuirea u n u i atom de hidrogen din molecula unei hid ro ­
carburi cu u n oxidril. 2. L ichid incolor, inflam abil, cu miros şi gust
specific, preparat, p rin ferm entarea zahărului din cereale-, fru cte etc.
A LEG E
şi folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, com ­
bustibil' etc. 3. B ăutură alcoolică. — F r. a lc o o l.
A L C O O L Ă T s . m . C om pus al alcoolului cu u n m etal. — Fr.
a lc o o la te .
A L C O O L IC , -Ă , alcoolici, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. C are con­
ţine alcool. 2. S. m . şi f. Persoană care abuzează de băuturi alcoolice;
beţiv. — F r. a lc o o liq u e .
A L C O O L IS M s. n. A buz de băuturi alcoolice. 4 T ulburare
m orbidă cauzată de alc o o l; intoxicaţie alcoolică cronică. — F r. al»
c o o lis m e .
A L C O O L IZ A , alcoolizez, vb. I. Refl. A consum a în m od excesiv
şi-p e rm a n e n t băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. — F r. a lc o o lis e r.
A L C O O L IZ Â R E s. f. A cţiunea de a se alcooliza
şi rezultatul ei.
*• A L C O O L M E T R U , alcoolmetre, s. n. In stru m e n t care
serveşte la m ăsurarea concentraţiei de alcool a unei soluţii.
— D in a lc o o l + m e t r u (după fr. alcoolometre) .
A L C O O L O M E T R lE s . f. T otalitatea procedeelor între­
b uinţate p en tru determ inarea concentraţiei unei soluţii alcoo­
lice. — D u p ă fr. a lc o o lo m £ tr ie .
A L C O V , alcovuri, s. n. Firidă într-o cam eră de dorm it
u nde se aşazâ patul. [V a r.: (înv.) a lc â v ă s . f.] — F r. a lc d v e .
A L C O V Ă s. f. v. a lc o v .
A L D Ă N s . m . C înepă de toam nă care produce săm înţă
(Cannabis fem ina).
A L D Ă M Ă Ş , aldămaşuri, s. n. B ăutură (şi gustare)
oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacţii. [V a r.:
a d ă l m â ş s. n.] — M agh. â ld o m â s . AIcool-
m etru
A L D E art. invar. (Pop. şi fam.) 1. O am eni ca. . . ; spe­
cim ene de f e l u l . .. , de ta g m a ... E i îi trebuie alt soi de bărbat,
nu ca de alde [M anolachi] (A L E C S A N D R I). 4 L ucruri, întîm -
plări de f e l u l . .. N u m ă sperii tu cu de-alde aceste (C R EA N G Ă ). 2.
C ei d in familie, din ju ru l c u iv a ; al lu i. . . L a alde Gherghina acasă,
jetele începuseră a face gură (B U JO R ). 3. (Ca term en de reverenţă)
N u voi să plece alde neică (C A R A G IA L E ). — D in a l + d e 4.
A L D E H lD Â , aldehide, s. f. Substanţă organică obţinută prin
oxidarea m oderată a un o r alcooli, folosită în industria farm aceutică.
^Idehidă form ică — formol. — F r. a ld e h y d e .
A L D ÎN , -A , aldine, adj. n. şi f., (în expr.) Caracter aldin sau
literă aldină (şi substantivat, f.) = literă tipografică cu conturul mai
plin decît al U te re lo r'o b işn u ite ; literă g r a s ă .- ^ I t. a ld in o .
'A L D U l, alduiesc, vb. IV . T ranz. (în v . şi reg.) 1. ( în form ule de
salut) A binecuvînta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). — M agh. â ld a n i.
A L E A N , aleanuri, s. n. 1. Suferinţă, durere, am ar (din cauza unei
dorinţe neîm plinite). 2. Sentim ent de d u io şie ; melancolie, dor. 3. (Rar)
D uşm ănie. — M agh. e lle n « contra *.
A L E A T O R IU , -IE , aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o îm pre­
jurare viitoare şi nesigură. Venituri aleatorii. [P r. : - t e - a - ] — Fr. a l£ a -
to ir e (lat. lit. a le a to r iu s ) .
A L E B A R D Ă s. f. v. h a le b a r d ă .
a l e b a r d i E r s. m . v. h a le b a r d ie r .
A L E E , alei, s. f. 1. D rum în tr-u n parc, într-o gcădină etc. aşternut
cu*nisip sau cu piriindiş şi m ărginit de arbori sau de flori. 4 Stradă
plantată cu a rb o ri; stradă îngustă şi scurtă, intrare. 4- Fîşie dintr-o
arteră largă de circulaţie, avînd destinaţii speciale. 2. în şiruire pe
două rînduri de elem ente arhitecturale de acelaşi fel. — F r. a llâ e .
A L E G Ă 1, aleg, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lîngă cineva, a se
lega, a se ţine de capul cuiva. — L at. a llig a r e .
A L E G Ă 8, aleghez, vb. I . T ran z. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul
unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. — F r. a lle g u e r (lat. lit.
a lle g a r e ) .
A L E G A Ţ IE , alegaţii, s. f. (Jur.) F aptul d ţ a alega2; invocare a
unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirm aţii
făcute. [V a r.: (înv.) a le g a tiâ n e s. f .J — F r. a l le g a t io n (lat. lit. a lle -
g a tio , -onis).
A L E G A Ţ ltJ N E s. f. v. a le g a ţie .
A L E G Ă D U Î, alegăduiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A indestula, a
m ulţum i pe cineva. — M agh. e l6g e d n i.
A L E G Ă T O R , -O Â R E , alegălo) 1 , -ua>y, s. m. 'şi f. Persoană cate
are drept de vot, care votează. ■»— D in a le g e 4; sij$'.--(ă) tor.
A L E G E , aleg, vb. I I I . 1. T ranz. A opta pentru cevâ sau cineva ;
a-şi fixa preferinţele. O Expr. A ales pînă a cules — s-a păcălit din
dorinţa de a apuca ceva mai bun. 4 Ţ ranz. şi ref). im pers. A (se) decide,
a (se) hotărî. Urma alege. 2. T ranz; A desem na pe cineva p rin v o t;
a v o ta ; a delega. 3. T ranz. A deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre
m ai m u lţi; a distinge. N u poţi alege care-i boier, care-i cotcar (A L E C ­
S A N D R I). 4 Refl. A se despărţi dintre a lţii; a se s e p a ra ; a ieşi în
evidenţă (dintre alţii). 4 T ran z. şi refl. A (se) îm părţi form înd mai m ulte
grupe. <► E xpr. (T ranz.) A alege cărare = a despărţi pârul în două
cu pieptenele. 4 Refl. im pers. A apărea clar, lim pede. 4. T ran z. A
curăţa p rin selecţie. S ă-m i alegeţi macul (C R EA N G Ă ). + Fig. A înţelege
clar spusele cuiva. 5. Tpanz. şi refl. A (se) deosebi de rest. Vei baie
şi putineiul,. ca să alegi untul (ŞH,Z.).-6. Kefl. A răotîne cu ceva de pe
u rm a ynei acţiuni, a uneK împi eiurâri etc. Dintr-o păreche de boi,
m-am ales c-o pungă (C R EA N G Ă ). 7. J^efl. A ajunge într-o situaţie
neaşteptată. <>*Expr. A se alege p r a f şi pulbere sau a se alt:gi‘ praful
ALEGERE
de cineva (sau de ceva) = a se distruge com plet,
part. ales] — L at. a lle g e r e ( — eligere).
A L E G E R E , alegeri, s. f. Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. î
<► Loc. adv. Fără alegere — la întîm plare. La alegere — după voia,
după placul cuiva. ♦ (L a pl.) O peraţie care se efectuează conform
unor norm e precise şi dinainte stabilite, p en tru desem narea prin vot
a unei persoane destinate să îndeplinească o anum ită sarcină.
A L E G O R IC , -A , alegorici, -e, adj. C aracteristic alegoriei; expri­
mat în pilde. Car alegoric — vehicul am enajat cu o p latfo rm ă, pe
care se reprezintă o scenă simbolică şi cu care se defilează în anum ite
zile de sărbătoare. — F r. a ll£ g o riq u e (lat. lit. a lle g o rîc u s ).
A L E G O R IE , alegorii, s. f Procedeu artistic constînd In expri­
marea unei idei abstracte p rin mijloace concrete. — F r. a lle g o rie
(lat. lit. a lle g o ria ).
A L E G R U , -A, alegri, -e, adj. (Franţuzism înv.) Vioi, sprinten.
— F r. all& gre.
A LE I interj. Alelei.
ALEL& I interj. Exclam aţie (precedînd o invocaţie) care exprim ă
m înia, părerea de rău sau entuziasm ul.
A L E L tJIA interj. Exclam aţie care apare ca un refren J e laudă
în cîntări bisericeşti. <► E xpr. (Fam .) A - i ciuta (cuiva) aleluia = a-i
face prohodul, a-l înm orm înta. [Var. : a lilu ia interj.] — Slav (v. si.
a le tu ija <gr.).
AL& N E adv. în tr-u n ritm încet, fără grabă. — D in a 9 + len e.
A L E R G A , alerg, vb. I. In tran z. 1. A merge cu v iteză; a goni,
a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva p e n tru a-l ajunge, a-l prinde.
+ T ranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi în tr-o direcţie sau către un
s c o p ; a se repezi. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de
asistenţă. ♦ A um bla după treburi. 4. A um bla de colo pînă colo, fără
o ţintă precisă. Alerg prin pădure buimac (B E N IU C ). ♦ T ran z. A
cutreiera, a străbate u n loc. 5. A fugi în cadrul unei com petiţii sportive.
— L at. * a lla rg a re .
A L E R G A R E , alergări, s. f. A cţiunea de a alerga. ♦ Probă atletică
de fugă pe anum ite distanţe. ♦ Cursă de întrecere organizată după
norm e precise, între cai de rasă.
A L E R G Ă T O A R E , alergători, s. f. 1. D ispozitiv pe care se pun
mosoare cu fire p en tru a se face urzeala. 2. (în v .) Parc vast, îm ­
prejm uit, în care erau ţin u te anum ite anim ale şi în care se organizau
vfnători. — D in a le r g a + suf. -(ă )to a re.
A L E R G Ă T O R , -O A R E , alergători, -oare, adj., s. m. şi f. 1. Adj.
Care aleargă. <> Piatră alergătoare (şi substantivat, f.) — piatra de
deasupra din sistem ul celor două pietre ale morii, p rin învîrtirea căreia
se macină boabele. Păsări alergătoare (şi substantivat, f.) = păsări
din ţările calde, avînd picioare lungi cu care aleargă foarte repede.
2. S. m . şi f. A tlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) C urier.
+ Cal de curse. — D in a le r g a + suf. - ( ă )to r .
A L E R G Ă T U R Ă , alergături, s. f. Alergare.
de cal = m ăsură aproximativă de distanţă. ♦ D eplasare continuă
p en tru îndeplinirea un o r tr e b u r i; du-te-vino. 4 Kxpr. Cal de alergă
tură = cal sau, f i g ., om întreb u in ţat la toate corvezile. — Din a le r g a
+ 8uf. -(ă )tu r ă .
A L E R T Ă , alerte. s. f. A larm ă; (p rin restricţie) cuvînt p rin care se
atrage atenţia oam enilor de ştiinţă astronom i asupra evoluţiei diverselor
fenom ene cereşti. — F r. a l e r te .
a l £ s i s. n. F ap tu l de a (se) alege. ^ Loc. adj. Pe ales(e) —
deosebit, special. ^ Loc. adv. Pe ales(e) sau intr-ales *= la liberă
alegere, după plac. [Form ă g ram aticală: (în expr.) alese]
AL&S8, -E A S Ă , aleşi, -se, adj. 1. D eosebit d in tre alţii sau d intr-un
tot. 2. (Adesea substantivat) D esem nat p rin vot. 3. Preţios, remarcabil ;
distins. ^ Loc. adv. M a i ale% — în special, îndeosebi. 4. (D espre
ţesături) L ucrat cu flori sau cu modele. — V. alege.
A L E S Ă T tJR Ă , alesături, s. f. D esene sau flori într-o ţesătură
de casă. ♦ Ţ esătură îm podobită cu flori şi desene. — D in a le s '2 -I sul'.
-ătură.
A L E S tD Ă , aleside, s. f. (în v .) Lănţişor întreb u in ţat la ceasornice
de buzunar, ca podoabă femeiască în ju ru l gîtului etc. [Var. : a lă s id ă
s. f.] — N g r. a ly s id a .
A L E S T iN C Ă s . f. (Reg.) U n fel de ţesătură de b u m b a c ; stam bă.
[V a r.: h a la s tin c ă s. f.] — Rus h o ls tin k a .
A L fiU interj, v. a o le u .
A L E U R O N s. n. S trat de celule cu pereţii îngroşaţi, care se
găseşte sub învelişul bobului de grîu. [P r.: -le-u-] — D upă germ. A le-
u ro n s c h ic h t.
A L E U R O N Ă s. f. S ubstanţă proteică extrasă din fructe, sem inţe
de cereale sau de leguminoase. [P r.: -le-u-] — F r. a le u ro n e .
A L E V lN , alevini, s. m . (Rar) Pui de peşte. — Fr. a le v in .
A L E V IN A j s . n . î n g r i j i r e a ş i h r ă n i r e a p u i e t u l u i d c p e ş t e . — Fr.
a le v in a g e .
A L E X A N D R IN , -Ă , alexandrini, -e, adj. Care ţine de civilizaţia
elenistică din A lex an d ria; p. ext. care ţine de epoca elenistică. + Vers
alexandrin (şi substantivat, m.) = vers iam bic de 12 silabe (cu cezura
după silaba a şasea). — Fr. a le x a n d r in (lat. lit. a le x a n d r in u s ) .
A LE ZA , alezez, vb. 1. T ran z. A prelucra interiorul unei piese
cilindrice, d îndu -i diam eirul ceru t. — F r. a le s e r.
— 20 — AL1COTĂ
s. alesei, 1 A L E Z A j, alezaje, s. n. 1. Alezare, 2. D iam etrul interior al unei
j piese cilindrice. — Fr. a l£ sa g e .
A L E Z Â R E , alezări, s. f. A cţiunea de a aleza.
A L E Z O R , alezoare, s. n. U nealtă care serveşte la alezare. — D upă
fr. a le s o ir .
A L F A 1 s. m. invar. N um ele prim ei litere a alfabetului grecesc,
corespunzînd sunetului « a ».
Expr. De la alfa la omega — dc la
început pînă la sfîrşit. (A f i ) alfa
şi omega — (a fi) începutul şi sfîr-
şitul, factorul esenţial. — N gr. a lfa .
ALFA* s. m . invar. (în expr.)
H irtie alfa = hîrtie de calitate su ­
perioară, fabricată d intr-o plantă A lezoare
exotică. — F r. a lfa .
A L F A B E T , alfabete, s. n. T otalitatea literelor, aşezate într-o ordine
convenţională, reprezentînd sunetele de bază ale unei limbi. <►A lfa ­
betul Morse — alfabet folosit în telegrafie, în care literele sînt reprezentate
prin linii şi puncte. — F r. a lp h a b e t (lat. lit. a tp h a b e tu m ) .
A L F A B E T IC , -Ă , alfabetici, -e, adj. Aşezat în ordinea alfabetului. —
Fr. a lp h a b 6tiq u e .
A L F A B E T IZ A , alfabetizez, vb. I. T ranz. A învăţa pe un analfabet
să scrie şi să citească. — F r. a lp h a b d tis e r .
A L F A B E T IZ A R E 8. f. A cţiunea de a alfabetiza; instruirea anal­
fabeţilor ; com batere a analfabetismului.
A L F A V lT A s. f. (înv.) A lfabet; abecedar. — N gr. a lfa -v ita
(num ele prim elor două litere ale alfabetului grec).
A LG Ă , alge, b. f. Plantă infe­
rioară caracterizată p rin prezenţa
clorofilei-şi p rin viaţă în m ediul ac­
vatic. — F r. a lg u e (lat. lit. a lg a ).
A L G E B R Ă s. f. Parte a m ate­
maticii care studiază legile operaţiilor
de adunare, scădere etc., independent
de valorile num erice care intervin în
aceste operaţii, num erele fiind înlo­
cuite cu litere. — F r. a lg e b r e (lat.
lit. a lg e b ra ).
A L G E B R IC , -Ă , algebrici, -e,
adj. D e algebră, privitor la algebră.
— F r. alg<6b riq u e ..
A L G E R IÂ N , -A, algerieni, -e,
adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Algeriei sau poporului ei, privitor Alge
la Algeria sau la poporul ei. 2. S. m.
şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Algeriei.
— D upă fr. a lg 6 rie n .
E xpr. O alergătură
A L H IM lS T s. m. v. a lc h im is t.
A LIĂ , aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de atianţă. 2.
T ranz. A topi laolaltă anum ite metale sau anum ite metale cu metaloizi
p en tru a obţine un aliaj. [ P r .: -li-a] — Fr. a ilie r.
A L lA j, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obţinut prin topirea
laolaltă a anum itor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr- : -li-aj]
— F r. a llia g e .
A L IA N Ţ Ă , alianţe, s. f. 1. Legătură (tem porară) între două sau
mai m ulte grupuri în vederea realizării unui scop c o m u n ; legătură
stabilită între două sau mai m ulte state, pe baza unui tratat. <> Alianţa
dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare = legătură strînsă,
tovărăşie, colaborare între clasa m uncitoare şi ţărănim ea muncitoare,
sub conducerea clasei m uncitoare, în vederea luptei com une pentru
desfiinţarea exploatării om ului de către om , p en tru construirea socia­
lism ului şi desfiinţarea claselor. 2. (în expr.) R udă prin alianţă =
persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu ru d e le
soţiei sau ale soţului. [ P r .: -li-an-] — F r. a llia n c e .
A L IA T , -A, aliaţi, -te, adj., s. m . şi f. I. 1. Adj. U nit, întovărăşit
cu cineva p rintr-o alianţă în vederea unei acţiuni comune. 2. (D espre
metale) C ăruia i s-a adăugat o anum ită cantitate din unul sau mai
m ulte alte elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m . şi f. Persoană,
clasă, partid, stat etc. care a in trat în alianţă cu cineva. [Pr. : -li-at]
— V. alia.
A LIB f, alibiuri,' s. n. D ovadă prin care un inculpat îşi susţine în
faţa justiţiei nevinovăţia, stabilind că, la data sâvîrşirii faptului im putat,
el se afla în alt loc decît acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză,
justificare. — Fr. a lib i (lat. lit. a lib i * în altă parte *)■
A L ÎC Ă , alice, s. f. Fiecare dintre grăunţii de plum b folosiţi în
cartuşele p en tru vînarea animalelor mici. [V a r.: h a lic e s. f.] — N gr.
h a lik i < pietricică >.
A L IC Ă R ÎE s. f. M aterial de construcţie sau de um plutură, alcătuit
din spărturi de piatră sau de cărăm idă. — D in a lic ă + suf. -ărie.
A L IC I1, alicesc, vb. IV . T ranz. A răni cu alice. — D in a lic ă .
A LICl*, pers. 3 aliceşte, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a
apărea mai distinct dihtre alte lucruri.
A L IC N E A L Ă s . f. v. lih n e a lă .
A L IcO T Ă , alicote, s. f. (M at. ; în expr.) Parte alicotâ ^ parte
c«tre se cuprinde exact, de un anum it num ăr de ori, în lr-o can titate
data. — IV. a liq u o tc .
 ALIDADĂ — 21 —
A LID A D Ă , alidade, s. f. D ispozitiv cu oare sîn t prevăzute
diferite aparate speciale şi care serveşte la formarea şi la m ăsurarea
unghiurilor. — Fr. a lid a d e (lat. lit.
a lid a d a ).
A L IE N A , alienez, vb. I. Tranz.
(ju r.) A transm ite cuiva un drept
sau u n lucru p rin vînzare, cesiune
e tc .; a înstrăina. [ P r .: -li-e-] — Fr.
a li£ n e r (lat. lit. a lie n a r e ) .
A LIE N A B IL , -A, alienabili, -e, Alidadă
adj. ( J u r .; despre un drept, u n lucru)
Care poate fi înstrăinat. [ P r .: -li-e-] — D upă fr. a lie n a b le .
A L IE N A B IL IT A T E s . f. (Jur.) însuşirea de a fi alienabil. [P r.:
-li-e-] — D upă fr. a li£ n a b ilit£ .
A L IE N A R E , alienări, s. f. (Jur.) Acţiunea de a aliena; înstrăinare
a unui bun. [Pr.: -li-e-]
A L IE N A T , -A, alienaţi, -te, adj., s. ni. şi f. (Persoană) care suferă
de o boală m in tală; nebun. [ P r .: -li-e-] — Fr. a lie n â (lat. lit. a lie ­
n a tus).
A L IE N A Ţ IE s . f. Boală mintdlă ; nebunie. [ P r . : - l i - e - ] — ţj r *
a li£ n a tio n (lat. lit. a lie n a tio [mentis]).
A L IE N IS T , -A , alienişti, -ste, s. m. şi f. M edic specialist în boli
mintale. [Pr. : -li-e-] — Fr. a lie n is te .
A L IF IE , alifii, s . f. Preparat de consistenţă moaie, cu întrebuinţări
externe în m edicină şi în cosmetică. — N gr. a lif i « u n so a re ».
A L IG A T O R , aligatori, s. m. Specie de crocodil care trăieşte în
fluviile Americii (AUigator mississippiemis) . — F r. a llig a to r.
A L IG N t vb. IV . v. lih n i.
A L IL O D ID A C T IC , -A, alilodidactice, adj. n. şi f. (G recism
în v .; despre sisteme, m etode de învăţăm înt etc.) Care preconizează ca
elevii să se instruiască unii pe alţii sub conducerea profesorului. — N gr.
a llilo d id a k tik o s .
A L IL tJIA interj, v. a le lu ia .
A L IM A N , alimane, s. n. (Reg.) Apă adîncă. E xpr. A ajunge la
aliman = a da (şi a nu mai putea scăpa) de un necaz. — Sb. a la m a n
« tc.).
A L IM E N T , alimente, s. n. O rice lucru care serveşte ca hrană.
— Fr. a lim e n t (lat. lit. a lim e n ta m ) .
A L IM E N T A , alimentez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) hrăni.
2. T ranz. A furniza în m od regulat un lucru necesar ; a aproviziona.
— F r. a lim e n te r .
A L IM E N T A R , -A, alimentari, -e, adj. D e alimente, privitor la
alimente. <» Pensie alimentară — sum ă de bani pe care cineva o plăteşte,
lunar, unei persoane pe care are obligaţia s-o întreţină. — Fr. a lim e n -
ta ir e (lat. lit. a lim e n ta r iu s ) .
A L IM E N T A R E , alimentări, s. f. Acţiunea de a (se) alimenta şi
rezultatul ei.
A L IM E N T A T O R , alimentatoare, s. n. Dispozitiv care serveşte
Ia alim entarea unei maşini cu com bustibil sau cu m aterie prim ă. — D upă
fr. a lim e n ta te u r .
A L IM E N T A Ţ IE , alimentaţii, s. f. Alim entare. — F r. a lim e n ta lio n .
A L tN adv. (Rar) Dom ol, liniştit, calm. — D in lin + a lin a .
A L IN A , alin, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) potoli, a (se) uşura, a
(se) micşora (în intensitate), a (se) domoli ; a (se) linişti. [V a r.: (rar)
a lin i vb. IV] — Lat. " a lie n a r e .
A L IN A R E , alinări, s. f. A cţiunea de a (se) alina şi rezultatul ei ;
liniştire, potolire, calmare, domolire.
A L IN A T , -A , alinaţi, -te, adj. Potolit, dom olit, liniştit. — V. alina.
A L IN A T O R , -O A R E , alinători, -oare, adj. Care alină, liniştitor.
— D in a lin a *f suf. -(ă )to r .
A L IN Ă T tfR Ă , alinături, s. f. Loc pe parcursul unui rîu unde apa
este liniştită. *— D in a lin a + suf. -(ă )tu r ă .
A L IN E A T , alineate, s. n. R înd în tr-u n text care începe mai la
dreapta decît celelalte, p en tru a marca schim barea id e ii; fragm ent de
text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articolele de legi.
[Pr. : -ne-at. — V a r.: a lin iâ t s. n.] — D upă fr. a l i n i a
A L IN I vb. IV. v. a lin a .
A L IN IA , aliniez. vb. I. T ran z. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă.
♦ T ranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr. : -ni-ă) — D in a* + lin ie
(după fr. aligner) .
A L IN IA M E N T , aliniamente, s. n. Poziţia mai m u lto r p uncte sau
obiecte de-a lungul unei- linii. -0 Aliniam ent de teren — linie de
teren m arcată p rin jaloane, ţăruşi etc. [ P r . : -ni-a-] — D upă fr.
a lig n e m e n t.
A L IN IA T s . n. v. a lin e a t.
A L IN IE R E , alinieri, s. f. A cţiunea de a (se) alinia şi rezultatul ei.
♦ (A rticulat, cu valoare de interjecţie) Aliniaţi-vă ! refaceţi alin ierea!
[ P r .: -ni-e-]
A L lN T , alinturi, s. n. (Poetic). 1. D ezm ierdare, mîngîiere. 2. (Rar)
M işcare graţioasă, legănare uşoară. — Postverbal al lui a lin ta .
A LOGEN
A L IN T A , alint, vb. 1. 1. T ranz. A dezm ierda, a mîugîia. 2. T ranz.
şi refl. A (se) răsfăţa, a (se) răzgîia. 3. Refl. (Rar) A se mişca încet
şi graţios. — Lat. * a lle n ta r e (<lentu$ «moale, flexibil»).
A L IN T Â R E , alintări, s. f. A cţiunea de a (se) alinta şi rezultatul
ei; .dezm ierdare, m îngîiere; răsfăţ.
A L IN T A T , -A , alintaţi, -te, adj. Răsfăţat, răzgîiat. — V. alinta.
A L I N T A tO R , -O A R E , alintători, - oare, adj. Care a lin tă .— D in
a lin ta + suf. -(ă )to r .
A L IN T Ă T tJR Ă , alintături, s. f. Alintare. — D in a lin ta + suf.
-(â )tu râ .
a l i O r , aliori, s. m . (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-cîinelui.
[Pr. : -li-or] — Lat. a u r e o lu s (<aurum «aur»)*
A L IO T M Â N s. n. (înv.) Turcim e. [ P r .: -li-ot-] — T c , A ii O sm a n
« dinastia lui O sm an ».
A L IP I, alipesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) lipi, a (se) alătura,
a (se) ataşa. — D in a* + lip i.
A L IP IR E , alipiri, s. f. A cţiunea de a (se) alip i; alăturare, ataşare.
A L IP IT , -A , alipiţi, -te, adj. L ipit, alăturat, a ta şa t.— V. alipi.
A L IŞ V E R lŞ , alişverişuri, s. n. (Fam .) V înzare, negoţ, afaceri.
— T c . a liş v e r iş « com erţ *.
A L IT E R A Ţ IE , aliteraţii, s. f. Repetarea aceluiaşi sunet sau a unei
com binaţii de sunete în cuvinte care se succed, pentru efecte de rim ă
sau de stil. — F r. a llit£ ra tio n .
A LIV A N C Ă , alivenci, s. f. (Reg.') T u rtă făcută din mălai am estecat
cu lapte bătut şi cu brînză şi coaptă în cuptor.
A L IV A N T Â interj. 1. Exclam aţie (glumeaţă) rostită cînd cade
cineva. <> (Adverbial. în expr.) A da (sau a cădea, a veni etc.) alivanta =
a da (sau a cădea etc.) peste cap. 2. Pleacă ! ş terg e-o ! [V a r.: (reg.)
a iiv â n ti interj.] — It. a lia b a n d a (ngr. a lia v a n d a ) « la o parte ».
A L IV A N T I interj, v. a liv a n ta .
A L IV Ă N l, alivănesc, vb. IV . T ran z. şi refl. (Reg.) A (se) arunca,
a (se) rostogoli; a (se) duce în lum e şi a-şi pierde urm a.
A L IV E N C I s. f. pl. (Reg.) N um ele unei hore şi melodia după
care se execută.
A L IZ A R lN Ă s. f. Substanţă colorantă roşie, extrasă odinioară
din rădăcina roibei, azi fabricată în m od sintetic. — Fr. a liz a r in e .
A L IZ E E s. n. pl. V înturi regulate care suflă în to t tim pul anului
în regiunile tropicale. — F r. [vents] a liz 6s.
A L L E G R E T T O adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi
muzicale) în tr-u n tem po vioi (dar mai m oderat decît allegro); repejor.
— It. a lle g re tto .
A L L E G R O adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi m uzi­
cale) în tem po v io i; repede. ♦ (S ubstantivat, n.) (Parte dintr-o) com po­
ziţie muzicală executată în acest tem po. — It. a lle g ro .
A L L E M A N D Ă , allemande, s. f. V echi dans germ an cu caracter
vesel, vioi. — F r. a lle m a n d e .
A L M A N A H , almanahuri, s. n. 1. C alendar care cuprinde şi
material beletristic sau date de popularizare din diferite domenii ale
ştiinţei. 2. Publicaţie periodică cuprinzînd articole d in tr-u n anum it
dom eniu de activitate. — F r. a lm a n a c h (lat. lit, a lm a n a c h u s ).
A L M Â R , almare, s, n. (Reg.) D ulap de ţin u t alimente. — M agh.
a lm â r io m .
A L M fiE s. f. D ansatoare egipteană care îşi însoţeşte dansul cu
cîntece (im provizate). — F r. a lm e e .
A L M tN T E R E adv, v. a ltm in te r i.
A L M lN T R E L E adv. v. a ltm in te r i.
A L O interj. Exclamaţie convenţională prin care se cheamă sau se
răspunde la telefon. ♦ Exclam aţie de chem are.
— Fr. a lld
A L O C A , aloc, vb. I. T ranz. A preve­
dea în tr-u n buget, a destina p e n tru u n anum it
scop o sum ă de bani, materiale etc. — Fr.
a llo u e r (după alocaţie).
A L O C A R E , alocări, s. f. A cţiunea de
a aloca.
A L O C A Ţ IE , alocaţii, s, f. A locare;
(concr.) sum ă acordată de stat sau de o insti­
tuţie p e n tru u n anum it scop. ♦ A jutor în
bani. — F r. a llo c a tio n .
A L O C U R E A adv. v. a lo c u ri.
A L O C U R I adv. (Adesea precedat de
prep. « pe *) în unele locuri, pe ici pe
colo. [V ar.: a l6c u r e a adv.] — 1 D in a* + Aloe
lo c u ri.
A L O C U Ţ IU N E , alocuţiuni, s. f. Scurtă cuvîntare ocazională.
[P r.: -ţi-u -] — F r. a llo c u tio n (lat. lit. allo cu tio » -onis).
A L O E s . f. N um e dat mai m ultor specii de plante exoticc cu
frunze cărnoase şi flori mari dispuse în spice (A lo e) ,* din frunzele
unora dintre aceste specii se extrage u n suc folosit în farmacie. — Fr.
a lo â s (lat. lit. alo e).
A L O G fiN , -A , alogeni, -e, adj. Care se deosebeşte prin natură
şi origine de m ediul în care se află. + (D espre populaţii) D e origine
străină, venit d in altă parte. — Fr. a llo g â n e (^gr.).
A L O N JA
A L O N JĂ , alonje, s. f. 1. Piesă m obilă sau dem ontabilâ servind i
la prelungirea un o r obiecte. 2. (L a box) M işcare de întindere rapidă
la braţului; lung im ea b ra ţu lu i (în ra p o rt cu aceea a ad v ersaru lu i), j
— F r. a llo n g e .
A L O T R O P IC , -Ă , alotropici, -e, adj. D e alotropie. — Fr.
a llo tro p iq u e .
A L O T R O P lE *s . f. P roprietate a unui elem ent chim ic de a exista
în două sau în mai m ulte form e care diferă între ele din p u n ct
dfe vedere al proprietăţilor fizice. — F r.
a llo tro p ie .
A L P A C A 1 s . f . A nim al rum egător
cu lînâ lungă şi subţire, care trăieşte
în America de S ud (Lam a pacos). +
Stofă fină din lîna acestui animal. — Fr.
a lp a g a .
A LPA C Â * s . f . Aliaj de nichel,
cupru şi zinc. — G erm . A lp a k a.
A L P E S T R U , -A , alpeştri, -stre, adj.
Alpin. — F r. a lp e s tr e .
A L P lN , -A, alpini, -e, adj. C arac­
teristic m unţilor Alpi sau, p. ext., regiu­
nilor m untoase înalte. — Fr. a lp in (lat
lit. a lp in u s ).
A L P IN fS M s. n. Sport în care, cu
ajutorul unei tehnici speciale, se execută
ascensiuni pe culm i m untoase greu accesibile. — F r. a lp in is m e .
A L P IN IS T , -A , alpinişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care practică
alpinismul. — F r. a lp in is te .
A LT , A L T Ă , alţi, alte, adj. (Arată
că fiinţa sau lucrul al cărui num e îl deter­
m ină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa
sau lucrul despre care a fost vorba, care
este de faţă sau este cei obişnuit) A l t o m ..
A l t obiect. & E xpr. Cîte alte — m ulte. ♦
U n nou. . . , altfel d e . .. [G en.-dat. sg. altui,
altei, gen.-dat. pl. altor] — L at. a l t [(e)rum ].
A L T A lC , -Ă , altaici, -e, adj. D in Altai,
caracteristic m unţilor Altai. — F r. a lta lq u e .
A L T A R , altare, s. n. 1. Parte a bisericii,
despărţită de naos p rin catapeteasmă, în care
se oficiază liturghia ; fig . religia creştină. 2.
Ridicătură din piatră, păm înt sau lem n pe
care, în vechime, se aduceau jertfe zeilor.
[V a r.: (înv.) o l t â r s. n.] — L at. a lta r iu m .
A L T Ă D A T Ă adv. 1. în tre c u t; odinioară. Primăverile de altădată
nu au lăsat urme în voi (B E N IU C ). 2. î n viitor, de aici în a in te ; a doua
oară. Cine-a face altădată ca mine, ca mine să păţească (C R EA N G Ă ).
— D in a l t ă 4- d a tă .
Ă L T C A R E V A pron. nehot. (Reg.) A ltcineva.— D in .^ lt 4- c a r e v a .
A L T C E V A pron. nehot. Alt lucru, u n lucru diferit. — D in a lt
4- c e v a .
A L T C IN E V A pron. nehot. U n altul, o altă persoană. — D in a l t 4-
c in e v a .
 L T C ÎN D V A adv. (Rar) A ltădată. — D in a lt 4- c în d v a .
A L T C U M adv. Altfel. — D in a l t + c u m .
A L T C U M V A adv. A ltcum . — D in a l t 4- c u m v a .
A L T E O R I adv. în alte rîn d u ri; altădată. — D in a lte 4- o ri.
A L T E R A , alterez, vb. I. 1. Refl. A se descom pune su b influenţa
unui agent e x te rn ; (despre alim ente) a se strica. <► T ran z . Căldura
alterează alimentele. 2. T ran z. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (F o n .;
desprfc sunete) A se schim ba, a se transform a. 4. T ran z. (M uz.) A
ridica sau a coborî u n sunet, u n acord etc. cu u n sem iton sau două
(cu ajutorul diezilor, bem olilor etc.). — F r. a l t e r e r (lat. lit. a lte r a r e ) .
A L T E R Â B IL , -Ă , alterabili, -e, adj. Care se alterează (1 ) uşor.
— D upă fr. a ltâ r a b le .
A L T E R Â R E , alterări, s. f. A cţiunea de a (se) altera şi rezul­
tatul ""ei; descom punere. ♦ D en atu rare, falsificare. ♦ M odificarea
pronunţării unui sunet. •+ R idicare sau coborîre cu u n sem iton sau
două a un u i sunet, acord etc.
A L T E R A T , -Ă, alteraţi, -te, adj. 1. M odificat, schim bat (în rău);
descom pus, stricat. 2. D enaturat, falsificat. 3. (F o n .; despre sunete)
Schim bat, modificat. 4. (M uz. ; despre sunete sau acorduri) R idicat
sau coborît cu un sem iton sau d o u ă .— V. altera.
A L T E R C A Ţ IE , altercaţii, s. f. (R ar) Schim b violent de c u v in te ;
ceartă. — F r. a lte r c a ti o n (lat. lit. a lte r -
c a tio , -onis).
A L T fiR N , - Â\*alterne, adj. n. şi f. (în
expr.) Unghiuri alterne interne (sau ex­
terne) ^ fiecare dintre cele două perechi
de unghiuri form ate în interiorul (sau în
exteriorul) a două drepte paralele tăiate
de o secantă, de o p a i te şi de alta a
acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze
(sau flori) aşezate de o parte şi de alta U nghiuri alterne
a tulpinii sau a ram urilor, la niveluri
diferite. Sistem altern — sistem de agricultură care se bazează pe
alternarea culturilo r pe acelaşi te re n .— Fr. a lte r n e Hat. lit. a lte r n u s ) -
— 22 — ALTUL
A L T E R N Â , alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua
pe rind un u l locul altuia. + T ranz. A face să ia, pe rîn d , u n u l locul
altuia. 2. (D espre sunete) A se schim ba în diferitele form e gramaticale
ale aceluiaşi cuvînt sau în cuvintele din aceeaşi familie. — F r. a l t e m e r
(lat. Ut. a lte r n a r e ) .
A L T E R N A N T , -Ă , alternanţi, -te, adj. Care alternează'. — Ff.
a l t e r n a n t (lat. lit. a l t e m a n s , -n tis).
A L T E R N A N Ţ Ă , alternanţe, s. f. Revenire p rin alternare. +
Variaţie a vocalelor sau a consoanelor în tr-u n cuvînt sau în cuvintele
din aceeaşi familie, folosită de lim bă p en tru a diferenţia diversele form e
gram aticale sau derivatele unui cuvînt. — F r. a lte m su n c e .
A L T E R N A R E , alternări, s. f. A cţiunea de a alterna şi rezultatul ei.
A L T E R N A T IV , -Ă , alternativi, adj. (Adesea adverbial) Care
alternează. <> Curent (electric ) ~alternativ = curent electric care îşi
schim bă sensul şi intensitatea la perioade regulate. — F r. a lte r n a tif .
A L T E R N A T IV Ă , alternative, s. f. Posjbilitate de a alege între
două soluţii, două situaţii etc. — F r. a lte r n a tiv e .
A L T E R N A T O R , alternatoare, s. n . G enerator electric de ten­
siuni şi curenţi alternativi. — D upă fr. a l t e m a t e u r .
A L T E Ţ Ă , alteţe, s. f. T itlu d at principilor şi principeselor dintr-o
casă dom nitoare. — It. a lte z z a (fr. a lte ss e ).
A L T F E L adv. 1. î n alt chip. A ltfel n-ai cum $â le z i d (JA R N IK -
B ÎR SE A N U ). ^ (Adjectival, precedat de adv. « mai *) E u te socoteam
m ai altfel (IS P IR E S C U ). <>• Lod. adj. A ltfel de = de altă natură, de
alt soi. <v* E x p r. D e altfel = în s ă ; cu toate a cestea; în plus. 2.
D acă nu , în caz contrar. — D in a h 4- fel.
A L T IG R A F , altigrafe, s, n. A ltim etru care indică altitudinea
u n ui avion în funcţie de tim p şi de distanţa parcursă. — F r. a ltig r a p h e .
A L T IM E T R lE s. f. R am ură a topografiei care se ocupă cu sta­
bilirea altitudinilor punctelor de 'te r e n faţă de nivelul mării. — Fr.
a ltim â tr ie .
A L T IM E T R U , altim etre,- s / n . In stru ­
m ent Cu care se măsoară altitudinea. — Fr.
a ltim â tr e .
A L T tS T , -A , altişti, -ste, s. m . şi f.
Persoană care are voce de alto. + In stru -
mefitist care cîntă la violă. — G erm . A ltis t
(fr. a ltis te ) .
A L T IT E L E M fiT R U , altit’elemetre, s. n.
In strum ent cu care se măsoară altitu­
dinea unui pu n ct inaccesibil. — F r. a lti-
t£16m & tre.
A L T IT U D IN E ; altitudifti, s. f. în ă l­
ţimea u nui p u n ct de pe ^suprafaţa pă-
m întului considerată în raport cu niveluj
m ării. — F r. a ltitO d e (lat. lit, a ltitu d o , A ltintetru
-inis).
A L T ÎŢ Ă , altiţe, s. f. B roderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase
pe um erii iilor. — CJomp. sb. la tic a .
A L T ÎN C O T R O adv. (Rar, în expr.) A nu avea ahincotro (face)
'= a nu pufea să facă altfel. — *Din a l t 4- încotro»
A L T M ÎN T E R E A adv. v. a ltm in te r i.
A L T M ÎN T E R I adv. 1. In alt chip; altfel, altcum . Altm interi,
nu se poate- 2-. De n u . . . , dacă n u 3. încolo, de a ltfe l
[V ar.: a lm in te r e , a lm in tr e le , a l tm in te r e a , a ltm in tr e le , a ltm in ­
tr e le a adv.] — L a t/ a lte r a m e n t e .
A L T M lN T R E L E adv. v. A ltm in te ri.
A L T M IN T R E L E A adv. v. a ltm in te r i.
A L T O s . m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu tim bru grav,
situată ca registru*între sopran şi tenor. 2. Violă. — It. a lto (fr. a lto ).
A L T O I1, (2 ) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ram ură mică detaşată
dint'r-o plantă-m am ă, folosind la altoire. + Plantă* altoită; ♦ Plantă
cultivată p en tru a servi k altoire. [Pl. ş i :
altoiuri] — (1 ) Postverbal al lui a lttfi, (2 )
magh. o ltv â n y .
A L T O Î8, altoiesc, vb. IV . T ranz. I.
A introduce o ram ură a unei plante în
ţesutul alteia, stabilind astfel u n contact
între ţesuturile lor generatoare, în scopul
de a da plantei altoite însuşirile altpiului.
2. (Fam .) A bate pe c in e v a ; a lovi, â plesni.
[V a r.: (reg.) h u itu l vb. IV] — M agh.
o lta n l.
A L T O lA L Ă , altoieli, s. f. A ltoire. —
D in a lto i3 4- suf. -eală.
A L T O ÎR E , altoiri, s. f. A cţiunea de
a altoi2. A ltoaie
A L T O lT 1 s . n. F a p tu l de a altoi3.
A L T O ÎT 3, -A, altoiţi, -te, adj. Care â fost supus altoirii. — V. altoi9.
A L T R U tS M s. n. D ispoziţie sufletească de a acţiona dezinteresat
în favoarea altora. — F r. a ltr u is m e .
A L T R U IS T , -Ă , altruişti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Călăuzit
de altruism . — F r. a ltr u is te .
Ă L T U L , A L T A , alţii, altele, pron. nehot. 1. (Ţ ine locul unui
num e de fiinţă snu de lucru care nu este aceeaşi, sau acelaşi cu altă
ALTUNDEVA — 23 —
fiinţă sau cu alt lucru despre care s-a v o rb it, carc este de- faţă sau care este
cel obişnuit) S ă răspundă altul. E xpr. Unuia (şi) altuia = orişicui.
Unii (şi) alţii — m ulţi. Unul ca altul = la fel, deopotrivă, cgal.*Unul
mai. .. dccît altul = fiecare la fel d e . . . Unul după altul — succesiv.
♦ (Cu form ă fem inină şi sens n eutru) A m u a scornit alta (C R EA N G Ă ).
Expr. între (sau printre) altele — printre alte lucruri. A lta (a cu m )!
exprimă dezaprobare faţă de o propunere sau o veste neaşteptată.
Unul una, altul alta — fiecare cîte. ceva. Una
(şi) alta “ de toate. N ici una , nici alta = cu
orice p r e ţ ; fără a sta m ult pe gînduri. Pînă
una-alta — deocam dată. B a din una , ba din
alta sau din una-n alia — din'V orbâ-n vorbă.
N ir de alta = n u d in alt m otiv. 2. (în alter­
nanţă cu « u n u l », « u n a ») Celălalt, al doilea.
Pîndea cînd unul, cînd altid (IS P IR E S C U ). <►
Exp'r. Pe da o parte. . ., pe de a lta . . . , (sau pe
de altă p a r te .. . ) , exprim ă o alternanţă. [G en.-
dat. sg. altuia , alteia, gen.-dat. pl. altora]
— Lat. a lte r .
A l t u n d e v a adv. în altă parte ; aiurea.
— D in a l t + u n d e v a .
Alun
A L U A T , aluaturi, s. n. 1. M asă densă de
făină am estecată cu u n lichid sau cu grăsime
etc., din care se. prepară pune,, p răjituri e tc .; cocă. 2. P orţiune mică
din cocă de pîine dospită, care îşi m enţine puterea d ^ ferm entaţie şi
poate înlocui drojdia.” [Pr. t -lu-at] — Lat. * a lle v a tu m (== allevatus
« care se ridică, se înalţă »). '
A L U M IN IU s. n. M etal uşor, de culoare argintie, folosit .pe scară
întinsă în industrie şi tehnică. — F r. a lu m in iu m .
A L U M IN O J E R M lE s. f. Procedeu de sudare a metalelor la
tem peratură înaltă ob ţin u tă p rin arderea u n u i amestec de pulbere
de alum iniu cu u n oxid* metalic. — F r. a lu m in o th e r m ie .
A L U N , ahmi, S. m . A rbust cu frunze rotunde, păroase pe dos
şi t u fructe com estibile (Corylus avellana). — D in a lu n ă .
A L U N Â R , alunari, s. m . I. V înzător de alune. II. 1. Pasăre de
m unte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrăneşte cu alune,
ghindă, sem inţe şi insecte (N ucifraga caryocatactes). 2. (Zool.)
Pîrş. — D in a lu n + suf. -ar.
A L U N Â Ş, alunaşi, -s. m. D im inutiv al lui alun.
A L tJN Ă , alune, s. f. F ru ctu l alunului. <> Alune de pămînt (sau
americane) — fructele comestibile ale unei mici
plante tropicale (Arachis hypogae) ; arahidă.
— Lat. * a b e llo n a ( ~ abellana [nux]).
A L U N E A , alunele, s. f. 1. Aluniţă (1). 2.
N um ele u n u i' dans popular şi melodia după
care se exccută. — D in a lu n ă -f suf. -ea.
A L U N E Ă S C A s . f . a r t . N um ele u n u i
dans popular şi melodia după care se execută.
— D in a lu n ă -I- suf. -ească.
~ A L U N E C A , alUnec, vb. I. Intranz. 1.
A-şi pierde echilibru], călcînd pe o suprafaţă
lucioasă r (prin exagerare) a cădea, a se p ră ­
buşi. Unul din caii trăsurii alunecămşi căzu
(R EB R EA N U ). 2. A se deplasa d e j a locul
unde era%aşezat. Paltonul i-a alunecat de pe
umeri. 3. A se m işca lin, fără a întîm pina A lunar (I I 1)
vreo rezistenţă; a se strecura, a pătrunde.
Alunecă gîrla între sălcii (IO S IF ). <> Expr. A aluneca printre degete = a
fi greu de prins, de g ă s it; a scăpa de su b control. — L at. I u b r ic a r e .
A L U N E C A R E , alunecări, s. f. A cţiunea de
a aluneca.
A L U N E C Ă T O R , -OARE* alunecători, -oare,
adj. Care alunecă. 4- ^(Substantivat, n.) Piesă mo-
•bilă, la unele maşini şi aparate, care st», deplasează
prin alunecare. — D in a lu n e c a -f suf. -(ă )to r .
A L U N E C Ă T tJR Ă , alunecă tur i, s. f. A lune­
care. — D in a lu n e c a + swf. -(ă )tu ră .
A L U N E C O S , -O Ă S Ă , alunecoşi, -oase, adj.
Pe carc so alunecă uşor. ♦ Care alunecă uşor.
— D in a lu n e c a -f suf. -o*.
A L U N E C tJŞ , alunecuşuri, s. n. Lunecuş.
—D in a lu n e c a + suf. -uş.
A L U N E L , alunei, s. m. 1. D im inutiv al lui
alun. 2. N um ele unui dans popular şi melodia Alune de păm înt
după care se execută. 3. A luniţă (2).
- A L U N E L E s. f, pl. I. 4. Plantă erbacee cu flori albe, cu tu b e r­
culele şi frunzele com estibile (Cărunt bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi
(1). 3. (Bot.) Coada-şdricelulul. II. (Reg.) P istrui.— D in a lu n ă -fsu f. -ea.
A L U N fiT , aluneturi, s. n. A lu n iş. — D in a lu n -f suf. -et.
A L U N G A , alung, vb. I. rlVanz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva
să părăsească un lo c ; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă.
alungă-mă, mă duc! (S A D O V E A N U ). 2. A se lu af a alerga d u p ă. . . ;
a urm ări, a fugări. Un dulce c op ila ş... alungă un fluturaş (A LE C -
SA N D R I). — Lat.* a llo n g a re .
ALUNGAR*E, alungări, s. f. A cţiunea de a alunga; îndepărtare,
izgonire.
A L U N G Ă T O R , -O A R E , alungători, -oare, adj. (Rar) C'are alungă.
— Din a lu n g a -f suf. -(ă )to r.
AMAR
A L U N G IT ,-A , alungiţi, -te, adj. Care are (sau ia) form ă lungu­
ia ţă ; prelung.' — D in a* + lu n g it (după fr. allonge) .
A L U N I CĂ, alunele, s. f. A luniţă. — D in a lu n ă + suf. -ică,
A L U N ÎŞ , alunişuri, s. n. Pădurice, desiş de aluni. — D in a lu n +
suf. -iş.
A L U N IŢ Ă , aluniţe, s. f. 1. D im inu­
tiv al lui alună. 2. M ică excrescenţă pig­
m entată, pe faţă sau pe tru p .
A L U N ÎU , -fE , alunii, adj. (Rar) De
culoarea alunei. — D in a lu n + suf. -iu.
ALTJRĂ s. f. Fel de a se m işc a ;
(rar) înfăţişare. + R itm (în care se
desfăşoară o întrecere sportivă). — F r.
a llu re .
A tU V lA L , -Ă, aluviali,. -e, adj.
F orm at prin aluviune. [ P r .: -vi-;al] — F r.
a llu v ia l.
A L U V IO N A R , -A, aluvionari, -e,
adj. Aluvial. [ P r .: -vi-o-] — D u p ă fr. a llu - A lunele ( I I )
v io n n a ire .
A L t)V IU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează
de la retragerea gheţarilor pînă în zilele noastre. — F r. a llu v iu m
(lat. lit. a llu v iu m ).
A L U V ItJN E , aluviuni, s. f. D epozit de năm ol, nisip şi pie­
triş, adus de apele curgătoare şi depus în
lungul albiilor. [ P r .: -vi-n-] — Fr. ^ l l u v i o n
(lat. lit. a llu v io , -onis).
A L'C Z IE , aluzii, s. f. C uvînt, expresie,
frază p rin care se sugerează o idee, fără a o
exprim a d irect. Expr. A face aluzie la
cineva (sau la ceva} = a vorbi pe departe
despre cineva (sau ceva). [Var. : (înv.)
a lu z iu n e s. f. ] — F r. a llu s io n (lat. lit.
a llu s io , -onis).
A L U Z IU N E s. f. v. a lu z ie .
A L V A N ÎT , -Ă s. m . şi f., adj. v. a r v a n it.
A L V E O L A R , -Ă , alveolari, -e, adj. 1; Care e în legătură cu alveo-
Ieie dentare. 2. Care are alveole. (2 ). [ P r .: -tre-o-] — F r. a lv â o la ir e .
A L V E 6 LĂ , alveole. s. f. 1. (în expr.) Alveolă dentară = fiecare
dintre cavităţile m axilarelor, în care sînt înfipţi dinţii. Alveolă pulmonară=
fiecare dintre micile cavităţi în care sfîrşesc ultim ele ram ificaţii ale
bronhiilor. 2 .^ e l u l ă a fagurelui. [ P r .: -ve-o-] — F r. a lv â o le (lat. lit.
a lv e o lu s « albioară »).
A L V IŢ Â R , a h iţa ri, s. m. F a b rita n t sau negustor de alviţă. [Var. :
h a l vi ţ â r s. m.] — D in a lv iţă -}- suf. -ar.
A L V lŢ Ă s. f. Produs zaharps fabricat din .za*hăr, m iere, nuci
şi amidon sau albuş de ou. [V ar.: h a lv iţă s. f.] — D in [h ]alv a +
suf. -iţă.
A M Â interj. (înv.? ir.) Zău că . .., zău aşa ! — T c. a m m a « însă *
(ngr. a m a ).
Ă M Â B IL , - Ă , amabilifc -e, adj. Prietenos, b in e v o ito r; politicos.
— F r. a im a b le (lat. lit. a m a b ilis ) .
A M Â B IL E adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi muzicale)
în m od 'graţios plăcut.- — It. a m a b ile .
A M A B IL IT A T E , (2 ) amabilităţi, s. f. 1. însuşirea de a fi amabil.
2. A titudine sau faptă amabilă. ♦ C o m p lim en t.— F r. a m a b ilit&
(lat. Ut. a m a b ilita s , -a tis).
A M A L G Â M , amalgame, s. n. 1. Aliaj de m ercur cu alt metal. 2.
Fig. Amestec de elem ente disparate. — F r. a m a lg a m e (lat. lit.
a m a lg a m a ).
A M A L G A M Ă , amalgamez, vb. I. T ranz. (Rar) 1. A alia m ercurul
cu un metal. 2. Fig. A amesteca elem ente disparate. — F r. a m a lg a m e r .
A M A L G A M A R E , amalgamări, s. f. Acţiunea de a amalgama.
A M Â N interj. în d u ra re ! ie rta re ! <► Expr. A f i (sau a ajunge)
la aman — a fi (sau a ajunge) Ia m are strîm toare. A lăsa (pe cineva)
la aman = a părăsi (pe cineva) cînd e la m are nevoie. — T c .' a m a n .
^A M A N D E A interj. (Reg.) D ă navală! fuga! zbugheşte-o! Iar
eu, amandea pe uşă afară plîngînd (CREANCjA). — T c . a m a d e
« gata, p re g ă tit».
A M A N E T , amanete, s. n. O biect de preţ predat cuiva drept garanţie
a restituirii unei datorii ; garanţie, zălog, gaj. ♦ (înv.) Ostatic. — T c.
e m a n e t.
A M A N E T A , qmanetez, vb. I. T ranz. A -pune ceva ca a n ia n et.—
D in a m a n e t.
A M A N E T Â R E , amanetări, s. f. A cţiunea de a amaneta.
A M A N T , -Ă , amanţi, -te, s. m. şi f. Persoană care întreţine relaţii
de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu a c e la ; ibovnic. — F r. a m a n t
(lat. lit. a m a n s , -n tis).
A M Â R 1, (rar) amaruri, s. n. 1- Jale, triste ţe ; suferinţă, c h in ;
necaz. E xpr. A -şi vărsa amarul = a-şi povesti necazurile. A-şi
înghiţi amarul =--- a suferi în tăcere. A -şi mînca amarul (împreună) cu
cineva -■ a^duce trai (greu) îm preună cu cineva. ♦ (C u valoare de
interjecţie)*Vai I 2. M ulţim e, grăm adă. A m mai umblat pe aici. . . .dor
sînt Am ar dc ani (C O ŞB U C ). — L at. a m a r u m .
 AMAR
A M Â R-, -A , amari, -e, adj. I. (D espre alim ente, băuturi ele.)
Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei ; (despre gust)
ca al fierii, pelinului, chininei. II. Fig. 1. C hinuitor, d u re ro s; trist.
Fa varsă desperată Un plins amar (C O ŞB U C). (Adverbial) A regretat
omar faptele fntîmplate (B A R T). 2. C hinuit, necăjit. Am ară tinereţe
am avut (S A D O V E A N U ). <►Expr. Pîine amară — mijloace de existenţă
cîştigate cu m ultă tru d ă. A face (cuiva) zile amare — a face (cuiva)
necazuri. 4 (Adverbial) Straşnic, cum plit. A m să te pedepsesc amar
(IS P IR E S C U ). 3. Răutăcios. — L at. a m a r u s .
A M A R Ă , amare, s. f. Funie cu care se leagă o corabie la ţărm sau
de altă corabie. — F r. a m a r r e .
A M A R N IC , *A, amarnici, -e, adj. 1. N eîndurat, grozav, straşnic,
crunt. N -a i cunoscut decît truda amarnică (D E Ş L IU ). 4 (Adverbial)
Foarte ta r e ; grozav. 2. Inim os, curajos, harnic. Amarnici îs cavalerii
din ziua de astăzi (A L E C S A N D R I).— D in a m a r* + suf. -nic.
A M A T 6 R, -O A R E , amatori, -oare, s. m. şi f. 1. Persoană căreia
îi place ceva, care are predilecţie sau pasiune pentru ceva. 2. Persoană
care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a avea o
pregătire profesională şi fără a o exercita ca profesionist. — Fr. a m a t e u r
(lat. lit. a m a to r ) .
AM AZOANĂ, amazoane, s. f. 1.
(M itol.) Femeie apartinînd unui trib răz­
boinic legendar, din care erau excluşi băr­
baţii. 2. Femeie care practică sportul călăriei.
— Fr. a m a z o n e (lat. lit. A m a z o , -o n is).
A M Ă G E Ă L Ă , amăgeli, s. f. Amăgire,
viclenie, m inciună. 4 Preocupare m ăruntă,
naivă. [Pl. ş i : (reg.) amăgele] -r- D in a m ă g i
-f suf. -eală.
A M Ă G f, amăgesc, vb. IV. 1. T ranz.
şi refl. A (se) înşela. + Refl. A greşi.
2. T ranz. (Rar) A ispiti, a fermeca. — Lat.
• a m m a g i r e K c r .) . A m azoană
A M Ă G IR E , amăgiri, s. f. Faptul de a
(se) amăgi; înşelăciune, viclenie, m in ciu n ă; părere înşelătoare, iluzie.
A M Ă G IT O R , -O A R E , amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat)
Care am ăgeşte.— D in a m ă g i -f suf. -(i)to r .
A M Ă N C N T ', amănunte, s. n. Elem ent secundar, neesenţial al
unui obiect, al unui fenom en sau al u n u i evenim ent. <> Loc. adj. şi
adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerţ cu amănuntul.
•0- Loc. adv. (C u ) de-amănuntul sau pînă (n cele m ai mici amănunte
sau în amănunt ori in toate amănuntele — pînă în cele mai mici d e ta lii;
minuţios. [Var. : (reg.) a m ă r u n t s. n. ]— Din a s + m ă n u n t « m ărunt *.
A M Ă N tJN T *, -Ă , amănunţi, -te, adj. (în v .) A m ănunţit. — D in
a* f m ă n u n t * m ăru n t *.
A M Ă N U N Ţ I, amănunţesc, vb. IV. T ran z. (Rar) 1. A fărîm iţa,
a m ărunţi. 2. A da am ănunte. — D in a m ă n u n t 1.
A M Ă N U N Ţ IM E , amănunţimi, s. f. A m ănunt, detaliu. — D in
a m ă n u n t1 + suf. -ime.
A M Ă N U N Ţ lR E , amănunţiţi, s. f. (Rar) Acţiunea de a amănunţi (1).
A M Ă N U N Ţ IT 1 s . n. F ap tu l de a amănunţi (1 ).
A M Ă N U N Ţ IT * , -Ă, amănunţiţi, - te,r adj. Care cuprinde multe
a m ănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) în a m ă n u n t.— V. amănunţi.
A M Ă R Ă C ltJN E , amărăciuni, s. f. 1. D urere, tristeţe. ♦ îm p re ­
jurare, întîm plare dureroasă. 2. G u st a m a r; amăreală (1). — D in
a m a r -f- suf. -(ă)ciune.
A M Ă R Ă L tJŢ Ă , amărăluţe, s. f. M ică plantă erbacee cu frunzele
ascuţite şi cu flori mici,, galbene-aurii, care conţin un suc am ar cu
proprietăţi tonice (Cicendia filiform is). — D in a m ă r e a l ă 4- suf. -uţă.
A M Ă R Ă T Ă C ltJN E s. f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cu
flori galbene (Senecio sarracenicus). — D in a m ă r i t -f suf. - (ă)ciune,
A M Ă R E Â L Ă , amăreli, s. f. 1. (Proprietatea de a avea) gust amar.
2. M ică plantă erbacee cu flori albastre, roşii sau (rar) albe, întrebuin­
ţată contra afecţiunilor pulm onare (Polygala vulgaris) ; şopîrliţă.
— D in a m ă r l H- su f. -eală.
A M Ă R lE s . f. (Rar) Am ărăciune, durere, tristeţe. — D in a m a r -f-
suf. -ie.
A M Ă R lU , -lE , amărit, adj. Amărui. [V a r.: a m ă r i u , - l i e sîdj.]
— D in a m a r* -b suf. -iu.
a m ă r î , amărăsc, vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A căpăta sau a face
să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera.
— Lat. * a m a r ir e .
A M Ă R IR E , amărîri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) am âri; am ără­
ciune.
A M Â R ÎT , -A, amăr iţi, -te, adj. M îhnit, n e c ă jit; chinuit, trist.
4 (Adesea substantivat) Prăpădit, n e n o ro c it; sărac. 4 învechit, ponosit,
uzat. — V. amări.
A M Ă R ÎU , -Î IE adj. v. a m ă r iu .
A M Ă R tJI, -tJIE , amărui, adj. Cu gust uşor a m ar. — Din a m a r*
suf. -ui.
A M Ă R tJN T s. n. v. a m ă n u n t 1.
A M Ă R U N Ţ13LU L s. n . art. (Reg., î n expr.) De-amăruntelul —
c«i m inuţiozitate, cu atenţie. - - Din [de] f- a m ă r u n t -|- suf. -el.
- 24 — AMBULANT
A M B A LĂ 1,. ambalez, vb. I. T ranz. A îm pacheta ccva in tr-im
material protector, în vederea transportului. — F r. e m h a lle r .
A M B A L Ă 8, ambalez. vb. I. Refl. 1. (D espre m otoare, p. ext.
despre maşini) A trece peste turaţia obişnuită. O T ranz. Şoferul a
ambalat motorul. 2. (D espre cai) A-şi lua vînt, a scăpa fără a mai putea
Ti oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiu n e; a se aprinde. — F r.
( s ’ ) e m b a lle r.
A M B A L A J, ambalaje, s. n. A m balare; (concr.) m aterial în care se
împachetează ceva. — F r. e m b a lla g e .
A M B A LA R E*, ambalări, s. f. ‘ A cţiunea de a ambala*; îm pa­
chetare.
A M B A L A R E 2, ambalări, s. f. A cţiunea de a (se) ambalal .
A M B A R s . n. v. h a m b a r .
A M B A R C A D fiR , ambarcadere, s. n. Loo de unde se îmbarcă
m ărfurile şi călătorii pe u n vapor. V. debarcader. — Fr. e m b a r -
c ad e re .
A M B A R C Ă Ţ IE , atnbarcaţii, s. f. Vas plutitor de dim ensiuni mici,
cu vîsle, cu vele sau cu m otor. 4 M arfă încărcată pe u n astfel de
vas. — F r. e m b a r c a tio n .
A M B A SA D Ă , ambasade, s. f. Reprezentanţă diplomatică pe lîngă
guvernul unei ţări străine, condusă de u n am basador. 4 C lădire în
care e instalată această reprezentanţă. 4 M isiunea sau funcţia unui
am basador. — F r. a m b a s s a d e .
A M B A S A D O R , ambasadori, s. m. R eprezentant diplomatic
p lenipotenţiar de rang superior. 4 Persoană trim isă cu o misiune
specială pe lîngă u n stat sau u n for internaţional. — D upă fr. a m b a s -
s a d e u r.
A M B IĂ N T , -A , ambianţi, -te, adj. Care se găseşte în ju r, în apro­
p ie re ; înconjurător. [ P r .: -bi-ant]— Fr. a m b ia n t.
A M B IA N Ţ Ă , ambianţe, s. f. M ediu material şi social care înconjură
pe cineva sau ceva. [ P r .: ~bi-an-] — F r. a m b ia n c e .
A M B ID ^ X T R U , -Ă , ambidextri, ~e, adj. Care se slujeşte cu aceeaş
îndem înare de ambele m îini. — Fr. a m b id e x tr e .
A M B IG E N , -Ă, ambigeni, -e, adj. (G ra m .; im pr., în expr.) Genul
ambigen (şi substantivat, n.) = genul neutru. — Lat. lit. a m b ig e n u s .
A M B IG U IT A T E , (2 ) ambiguităţi, s. f. 1. Lipsă de precizie.
2. (Concr.) Expresie, afirm aţie lipsită de precizie, echivocă. [ P r .:
-gu-i-] —- F r. a m b i g u i i (lat. Lit. a m b ig u ita s , -atis).
A M B ÎG U U , -U Ă , ambigui, - ue, adj. (D espre cuvinte, enunţări
etc.) Care are mai m ulte înţelesuri ; echivoc. — F r. a m b ig u (lat. lit.
a m b ig u u s ).
A M B II, -E L E num . col. (Adesea pronum e) Amîndoi. — It. a m b e
(lat. lit. a m b o ).
A M B IŢ IE , ambiţii, s. f. D orinţă arzătoare de realizare a unui plan,
de glorie, de onoruri. E xpr. A pune pe cineva (sau a se pune) la am­
biţie = a (se) am biţiona. 4 Aspiraţie. [V ar.: (înv.) a m b iţiu n e s. f.l
— Fr. a m b itio n (lat. lit. a m b itio , -onis).
A M B IŢ IO N A , ambiţionez, vb. I. T ranz. A deştepta în cineva
ambiţia. 4 Refl. A se strădui să realizeze un plan, să întreacă pe cineva,
să obţină succese, glorie etc. 4 Refl. A se încăpăţîna. 4 (înv.) A
rîvni. B o ie r ii... începură a am biţiona domnia (N E G R U Z Z I). [ P r .:
-ţi-o-] — Fr. a m b itio n n e r .
A M B IŢ IO S , -O A S Ă , • ambiţioşi, -oase, adj. Plin de am biţie;
pornit din am biţie. 4 Încăpăţînat. [Pr. : -ţi-os] — Fr. a m b itie u x
(lat. lit. a m b ttio s u s ) .
A M B IŢ I0 N E s. f. v. a m b iţie .
A M B R A N Ş A M E N T , ambranşamente, s. n. Ramificaţie secundară a
unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. — D upă fr. e m -
b r a n c h e m e n t.
A M B R A ZC rR Ă , ambrazuri, s. f. (M ii.) D eschizătură în pereţii
unei lucrări de apărare, prin care se trage cu tunul, cu m itraliera etc.
— F r. e m b r a s u r e .
A M B R Ă , ambre, s. f. 1. C hihlim bar. 2. Substanţă ceroasă, brună-
Cenuşie, cu miros de mosc, form ată în intestinul unei specii de caşalot
şi care se întrebuinţează în parfum erie. — F r. a m b r e .
A M B R E IĂ , ambreiez, vb. I. T ran z. A realiza cuplarea a două
mecanisme, cu ajutorul am breiajului. — F r. e m b r a y e r .
A M B R E IÂ J, ambreiaje, s. n. D is­
pozitiv p rin care se leagă solidar, pe
u n tim p anum it, două mecanisme. — F r.
e m b ra y a g e .
A M B R E IĂ R E , ambreieri, s. f. A c­
ţiunea de a ambreia.
A M B R O Z IC , -Ă , ambroziciy -e,
adj. (N eobişnuit) Cu parfum de am ­
brozie ; p. ext. dumnezeiesc, m inunat.
— D upă fr. a m b r o s ia q u e .
A M B R O Z IE s. f. (In mitologia
greacă) H rană aromată *a zeilor, despre
b care se credea că dă nem urire şi tine­
reţe veşnică; p. ext. băutură m inunată. A mbreiaj
— F r. a m b r o is ie (lat. lit. a m b ro s ia ).
A M B U L A N T , -Ă, ambulanţi, -te, *adj. Care-şi exercită activitatea
sau profesiunea trecînd djntr-un loc în altul. — Fr. a m b u la n t (lut.
lit. a m b u la n s . -n tis).
AMBULANTA — '25
A M B U LA N Ţ Ă , ambulanţe, s. f. E-'ormaţie m edicală mobilă care
dă răniţilor prim ele ajutoare pe cîmpul de luptă. ♦ Vehicul special
amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav
bolnavi. — F r. a m b u la n c e .
A M B U L A T O R IU ', ambulatorii,
s. n. D ispensar u n d e sc dau consultaţii
şi se fac tratam ente medicale. — Fr.
a m b u ia to ir e (iat. lit. a m b u la to riu s ).
A M B U L A T O R IU *, -IE , ambu­
latorii, adj. (D espre tratam ente m e­
dicale) Care nu necesită spitalizare.
— Fr. a m b u ia to ir e (lat. lit. a m b u ­
la to riu s ).
A m bulanţă
A M B U S C A D Ă , ambuscade, s. f.
1. A cţiune de luptă care se organi­
zează din tim p şi se cxecută de obicei cu efective mici, în scopul de a
pîndi şi de a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de u n d e
pîndeşte- una din tre părţile în luptă, cu scopul fie a năvăli pe neaşteptate
asupra duşm anului. — Fr. e m b u s c a d e .
A M E L IO R A , ameliorez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) îm bunătăţi,
a (se) îndrepta. + T ran z. A obţine soiuri mai bune de plante sau de
animale. [ P r .: -li»o-]— Fr. a m 6 1 io re r.
A M E L IO R A R E , ameliorări, s*. f. A cţiunea de a (se) ameliora şi
rezultatul e i ; îm bunătăţire, îndreptare. [Pr. : -/t-o-]
A M E N A JA , amenajez, vb. I. T ran z. A p u n e în ordine, a face să
corespundă unui anum it s c o p ; a aranja. — F r. a m 6n a g e r .
A M E N A JA M E N T , amenajamente, s. n. 1. (în expr.) Am ena-
jaw ent silvic = tehnica punerii în valoare şi regenerării pădurilor.
2. (Rar) O rganizare, întocm ire raţională. — D upă fr. a m £ n a g e m e n t.
A M E N A JÂ R E , amenajări, s. f. Acţiunea de a amenaja; întoc-,
mire raţională, aranjare.
A M E N D Ă ', amendez, vb. I. T ran z. A aplica cuiva o amendă.
— D in a m e n d ă (după fr. amender).
A M E N D Ă 2, amendez, vb. I. T ran z. A îm bunătăţi, a modifica prin
am endam ente un text, mai ales o lege. — F r. a m e n d e r (lat. lit.
em en d are).
A M E N D Ă B IL , -Ă , amendabili, ~ey adj. (D espre un text, mai ales
despre legi) Care poate fi îm bunătăţit, modificat p rin am endam ente.
— D upă fr. a m e n d a b le .
A M E N D A M E N T , amendamente, s. n. îm bunătăţire, modificare a
unui text, mai ales a unei legi. — D upă fr. a m e n d e m e n t.
A M E N D A R E 1, amendări, s. f. Acţiunea de a am enda'; aplicare a
unei amenzi.
A M E N D Â R E 1, amendări, s. f. Acţiunea de a amenda*; modificare
(cu scopul de a îm bunătăţi).
A M E N D Ă , amenzi, 8. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.)
Amendă onorabilă — recunoaştere publică a propriei greşeli. — D u p ă
fr. a m e n d e .
A M E N IN Ţ A , ameninţ, vb. I. T ran z. 1. A manifesta faţă de cinev
intenţia de a-i face râu (pentru a-1 intim ida sau pen tru a obţine ceva).
Ş-apoi se-ncrunta $ i-i ameninţa S ă -i puie de v ii Chiar in temelii (A L EC -
S A N D R I). 2. A face un gest de am eninţare. Spunea ceva şi ameninţa cu
mina (PAS). 3. A constitui o prim ejdie pen tru cineva sau ceva. Bălţile
neasanate ameninţă sănătatea locuitorilor. 4. A-fi gata să. , a fi pe p un ctu l
de a. . . Pereţii umezi ameninţau s<î cadă (D U N Ă R E A N U ). 5. (Rar) A
anunţa, a vesti, a prevesti (ceva). Umbre fioroase Ce ies din întunerec
o crimă anteninţind (A L E X A N D R E S C U ).— L at. * a m m in a c i a r e
( < minaciae « am eninţări »).
A M E N IN Ţ A R E , ameninţări, s. f. Acţiunea de a ameninţa şi rezul­
tatul ei. + Primejdie.
A M E N IN Ţ Ă T O R , -O Ă R E , ameninţători, -oare, adj. (Adesea
adverbial) Care am eninţă ; care sperie, care îngrozeşte. — D in a m e ­
n in ţa +- sut. -(a )to r .
A M E N IT A T E s. f. (Franţuzism ) A titudine binevoitoare; politeţe.
— D upă fr. a m 6n i t 6 (lat. lit. a m o e n ita s ,
-a tis).
A M fiN T , amenţi, s. m. Inflorescenţă
a unor arbori, form ată din floricele foarte
mici îngrăm ădite de-a lungul unui ax şi atîr-
nînd ca un ciucure. — It. a m e n to (lat. lit.
a m e n tu m ).
A M E N T A C E E s. f. pi. Fam ilie de plante
cu inflorescenţa în formă de am ent. Ulmul,
plopul, tnesteacănul fa c parte din fatţiilia amcnta-
ceelor. — F r. a m e n ta c e e s .
A M E R IC A N , -Ă, americani, -e, adj.,
s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine (populaţiei)
Statelor U nite ale Americii sau (mai rar) Ament
altui stat al Americii, privitor la (populaţia
din) Statele U nite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America.
2. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Statelor
U nite ale Americii sau (mai rar) d in populaţia de bază a unui alt stat
al Americii. — D in A m e r ic a + suf. -an,
A M E R IC A N IZ A , americanizez, vb. I. Refl. A-şi tnsuşi felul de a
fi al am ericanilor; a se com portă ca americanii. — F r. a m £ r ic a n is e r .
A M E R IC Ă s. f. N um e dat în trecut unei pînze de bum bac de
cnlitatp informară. — D in A m e ric a .
— AMFITRION
A M E R IC Ă N E SC , -EÂSCĂ, americăneşti, ad[. (Fam ) Ca în
America, din America. — Din a m e r ic a n 4- suf. -esc.
A M E R IC Ă N E Ş T E adv. (Fam .) în felul americanilor. — D in a m e ­
r ic a n 4- suf. -eşte.
A M E R IZ A , amerizez, vb. I. Intranz. (D espre hidroavioane)
A coborî şi a aluneca pe suprafaţa apei pînâ la oprire. — D upă fr.
a m e r r ir .
A M E R IZ A R E , amerizări, s. f. A cţiunea de a ameriza.
A M E S T E C , amestecuri, s. n. X. R eunire de lucruri d iverse; com ­
plex form at d in elem ente diferite. + (Chim .) Produs o bţinut p rin punerea
laolaltă a mai m ultor substanţe. 2. In te rv e n ţii în tr-o afacere ; partici­
pare (necerută sau forţată) la treburile sau relaţiile altora. Toţi întorseseră
capetele, miraţi de amestecul unui străin în conversaţia lor (REBRIvANU),
Expr. A avea (vreun) amestec = a juca u n rol într-o afacere, a avea
legătură cu cineva sau ceva. + (în v . şi arh.) In tr ig ă .— Postverbal
al lui a m e s te c a .
A M E S T E C A , amestec, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A (se) uni fo r­
m înd un amestec. +• T ran z. A schim ba o rd in e a ; a încurca. 2. Refl.
(D espre grupuri de fiinţe deosebite) A pătrunde unii printre alţii. +
A se pierde, a dispărea undeva. A m să mă-mbrac şi eu in irod, să m-ames-
tec printre măşti (A L E C SA N D R I). 3. Refl. A interveni (nechem at)
în tr-o acţiune, într-o discuţie etc. ; p. ext. a se interesa de ceva. ^
Expr. A se amesteca (sau o umbla) unde nu-i fierbe oala — a se vîrî unde
nu este chem at, unde nu are ce căuta. — L at. * a m m ix tic a r e .
A M E S T E C A R E , amestecări, s. f. A cţiunea de a (se) amesteca;
punere la u n loc, unire.
A M E S T E C A T , -A , amestecaţi, -te, adj*. Com pus din elemente
diferite ; îm pestriţat, eterogen. — V. amesteca.
A M E S T E C Ă T O R , amestecătoare, s. n. Dispozitiv mecanic pentru
amestecarea un o r substanţe, în scopul omogenizării lor. — V. malaxor.
— D in a m e s te c a 4- suf. - ( ă )to r.
A M E S T E C Ă T U R Ă , amestecături, s. f. 1. Produs al am estecării;
amestec. 2. îngrăm ădire întîm plâtoare de lucruri sau de fiinţe, tot
lipsit de unitate. — D in a m e s te c a 4- suf. -(ă )tu r ă .
A M E T lS T , ametiste, s. n. V arietate de cuarţ de culoare violetă,
folosit ca piatră semipreţioasă. — Fr. a m e th y s te (lat. lit. a m e -
th y s tu s).
A M E Ţ E A L Ă , ameţeli, s. f. «Stare de semileşin, în care om ul îşi
pierde sim ţul echilibrului. — D in a m e ţi + suf. -eală.
A M E Ţ I, ameţesc. vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a
aduce în stare de ameţeală ; fig . a (se) zăpăci. 2. Refl. şi tranz. A (se)
îm băta. — L at. * a m m a ttir e (<mattus « beat r).
A M E Ţ ÎT , -Ă , ameţiţi, - te, adj. 1. C uprins de ameţeală ; fig. ză­
păcit, năucit. 2. Beat. — V. ameţi.
A M E Ţ IT O R , - O A r e , ameţitori,
-oare, adj. Care provoacă ameţeală.
— D in a m e ţi -I- suf. -(i)to r .
A M F ÎB IU 1, amfibii, s. n. Avion
special construit p e n tru a se înălţa
şi a coborî atît (de) pe uscat cît şi
(de) pe a p ă ; autom obil sau tanc spe­
cial construit p en tru a putea merge
atît pe uscat cît şi pe apă. — Fr.
a m p h ib ie (<gr.).
A M F ÎB IU 2, -IE , amfibii, adj. 1. Amfibiu
(D espre fiinţe) Care poate trăi şi
în apă şi pe uscat sau care are o fază de dezvoltare fri' apă şî
una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau u n aspect dub lu .— 'F r.
a m p h ib ie .
A M F IB O L , amfiboli, s. in. M ineral cristalizat (sau grup de m ine­
rale) form at din silicaţi complecşi de magneziu, fier, calciu, cu puţin
sodiu şi alum iniu. — Fr. a m p h ib o le .
A M F IB O L O G Î E, amfibologii, s. f. C onstrucţie deYectuoasă de
stil, de lim bă etc. care poate da naştere la echivoc. — Fr. a m p h ib o -
lo g ie (lat. lit. a m p h ib o lo g ia ).
A M F IB R A H , amfibrahi, s. m. U nitate ritm ică form ată (în metrica
antică) dintr-o silabă lungă precedată şi urm ată de două silabe scurte
sau (în m etrica m odernă) dintr-o silabă accentuată precedată şi urm ată
de două silabe neaccentuate. — F r. a m p h ib r a q u e (lat. lit. a m p h i-
b ra c h u s).
A M F IT E A T R U , amfiteatre, s. 1. (în antichitate) Edificiu
de form ă circulară, de obicei neaco­
perit, avînd la mijloc o arenă încon­
jurată de locurile pentru spectatori
aşezate în trepte. L oc. adj. şi
adv. î n am fiteatru = (în plan) încli­
nat, în trepte. 2. Sală de cursuri,
de spectacole etc. cu locurile aşe­
zate pe u n plan înclinat. 3. C onfi­
guraţie a un o r te re n u ri m untoase sau
deluroase în etaje circulare. — Fr.
a m p h i t h â â t r e (lat. lit. a m p h ith e 'a - Amfiteatru
tru m ).
A M F IT R IO N , -O Â N Ă , amfitrioni, -oane, s. m. şi f. Stăpinul
unei case în raport eu oaspeţii s ă i; gazdă. [Pr. : -tri-on] —: Fr. a m p h i-
try o n « g r )
AMFORĂ — 20 —
A M F O R Ă , amfore, s. f. (în an tic h ita te) Vas de form ă ovoidală,
cu două toarte, în care se păstra vin, untdelem n etc. — F r. a m p h o r e
(lat. lit. a m p h o ra ).
A M IĂ B IL, -Ă , amiabili, -e, adj. (Franţuzism ) înţelegător, p riete­
n o s ; îm păciuitor. [ P r .: -mi-a-} — D upă fr. am i& b le.
A M IĂ N T Ă , amiante, s. f. Varietate de azbest* cu
numeroase întrebuinţări în tehnică. [P r .: -mi-an-] — Fr.
a m ia n te « g r.).
A M IĂ Z s. n. v. a m ia z ă .
A M IÂ Z Ă , amiezi, s. f. 1. M ijlocul zilei, m om entul
înălţării maxime a soarfclui deasupra orizontului (cores­
punzător aproxim ativ orei 12). O* Loc. adj. De am iază —
de prînz, de la ora prînzului. O Ebppr. Z iu a (-n ) jim iaza
mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde
ajunge soarele pe cer la ora 12 din z i ; zenit. 3. (Reg.)
M încarea de lâ ora 12 din z i ; prînz. 4. (în v , şi arh.)
Miazăzi, sud. [V a r.: a m iâ z , a m iâ z s. n., a m iâ z l, a m iâ tfă -
z i, (1, reg.) m ia z ă s. f.] — D in a m ia z ă z i « la t. a d
m e d ia m f ie m ) .
A M IĂ Z Ă Z I s. f. v. a m ia z ă . Am foră
A M IĂ Z I s. f. v. a m ia z ă .
A M lB Ă , amibe, s. f. Animal protozoar (m icroscopic) cu corpul
form at dintr-o masă de protoplasm ă şi din unul sau mai m ulte
nuclee. —vFr. a m ib e (<gr.).
A M lC , -Ă , amici, *e, s. m. şi f. Prieten.
— It. a m ic o (lat. lit. a m ic u s ).
A M IC A L , -Ă , amicali, -e, adj. Prietenos >
prietenesc. — F r. a m ic a l (lat. lit. a m ic a lis ).
A M IC lE , amicii, s. f. (în v .) Amiciţie.
— D in a m ic + suf. -ie.
A M IC IŢ IE , amiciţii, s. f. P rie te n ie .—
It. a m ic iz ia (lat. lit. a m ic iţia ).
A M ÎD Ă , amide, s. f. Com pus organic
obţinut prin înlocuirea u n u i atom de hidrogen
al amoniacului cu radicalul u n u i acid. — Fr.
a m id e .
A M ID O L s. n. Substanţă folosită ca developator in arta foto­
g ra fic ă .— F r. a m id o l.
A lfalD O N s. n. Substanţă organică ce se găseşte, în form ă de
granule, în seminţele, fructele, tuberculele p la n te lo r; se foloseşte în
industria alimentară, chimică etc. — Fr. a m id o n (<gr.).
A M l£ Z s. n. v. a m ia z ă .
A M IE Z I, aîniezesc, vb. IV . In tran z. (Reg.) ,A mînca şi a se odihni
la amiază. — D in a m ia z ă .
A M IG D A L Ă , amigdale, s. f. Fiecare, dintre cele. două glande
aşezate la intrarea gîtlejului, de o parte şi de alta a om uşorului. — F r.
a m y g d a le (<gr.).
A M IG D A L ÎT Ă s. f. B o ală'm an ifestată.p rin inflam area amigda-
lelor. — Fr. a m y g d a lite .
A M IL A C E U , -£ E , amilacei, -ee, adj. Care conţine sau care este
constituit din am idon. — Fr. a m y la c â « g r.).
A M IL Â Z Ă , amilaze, s. f. S ubstanţă produsă de pancreas, care
(în tim pul digestiei) transform ă amidonul în maltoză şi glucoză. — F r.
a m y la s e .
A M ÎN interj. 1. (în texte religioase, sau în legătură cu religia,
folosit ca«formulă de încheiere) A devărat! aşa să fie!- ♦ (Fam .) A dio!
s-a « ţerm inat! 2. (Substantivat, n., în expr.) C itu-i aminul sau pînă
(ori nici) la *amîn — niciodată ; nicicum. — Slav (v. sl. a m i n u <gr.).
A M lN Ă , amine, s. f. Compus organic derivat a l ' amoniacului.
— Fr. a m in e .
A M IN T E adv. (în expr.) A (-şi) aduce aminte — a(-şi) aminti.
A lua am intţ — a ţin e seamă de ceva, a nu trece cu vederea. A lua
aminte la 'ceva — a fi atent la ceva, a observa cu atenţie ceva. A - i f i
(cuiva) aminte (de ceva) -- a avea chef (de ceva). C o m p u se : aduce- ■
re-aminte •= am intire ; luare-aminte — atenţie, grijă. — D in a 3 -f m in te .
A M IN T I, amintesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A-i reveni în tnm te
un fapt, un lucru din trecut. 2. T ran z. A face pe cineva să-^i aducă
am inte de ceva. 3. T ran z. A pomeni, a m enţiona ceva sau pe cineva.
— D in a m in te .
A M IN T IR E , amintiri, s. f. I. Faptul de a (-şi) aminti. <>■ Loc.
adv. în amintirea cuiva (sau a ceva) — ca sem n că cineva (sau ceva)
n-a fost dat uitării. II. 1. Im agine păstrată în memorie, lucru am intit.
2. (L a pl.) G en de producţie literară în care «scriitorul descrie fapte
din propria viaţă.
A M IR A L , amirali, s. m .„I. G rad în m arina militară, corespun­
zător gradului de general-colonel din arm ata terestră ; persoană ca se
poartă acest grad. II. F lu tu re de zi, mare, foarte frum os colorat, ale
cărui larve trăiesc pe urzici (Vanessa atalanta). — Fr. a m ir a l.
A M IR A L IT A T E , amiralităţi, s. f. C om andam ent suprem al
m arinei m ilitare. — D in a m i r a l (după it. a m m ira h tâ ).
A M IR O S Î vb. IV. v. m ir o s i.
A M ÎN A , am in, vb. I. T ran z. 1. A h o tărî îndeplinirea unei acţiuni
puntru u n m om ent u lterio r celui stabilit iniţial. 2. A purta cu vorba
pe cineva. — D in a 8 -f m în e .
A M ÎN A R s . n . v. a m n a r
AMORSARE
A M ÎN Ă R E , amîtiări,- s. £. A cţiunea de <r amina. Loc. adv.
Fără amfnare — îndată. (Înv.) Cu amînare — în tihnă.
A M ÎN A T adv. (înv. şi reg.) T îrziu. V ine sara am înat (H O D O Ş).
— V. amina.
A M ÎN D O l, -D O U Ă num . col. Şi unul şi a ltu l; am bii. A m indoi
copiii. (C u valoare de pronum e) Am îndoi priveau în zare. [G en.-dat.
(cînd precedă su bstantivul). amîndurgr şi (cînd îl urm ează sau îi ţine
locul) amîndurora] — L at. ‘ a m in d o i (< *ambi + din).
A M N Â R , amnare, s. n. 1. Bucată de-o ţel cu care se scot, prin
lovire, seîntei din c re m e n e ; se întrebuinţează la aprinderea focului
şi la ascuţit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stîlpii-de lem n care se p un la colţu­
rile unei construcţii ţărăneşti, pentru a sprijini ^acoperişul. 3. (Reg.)*
M îner de lem n cu ajutorul căruia se învîrteşte şt se fixează sulul la
războiul de ţesut. *4. (Reg.)" D ispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau
se cobctară fierul lat al plugului. [Vâr. : (reg.) a m î n â r s. n.1 — Din
a 3 + m în a r[ e ] f<lat. m anuale).
A M N Ă R tJŞ , amnărufc, s. n . • (Reg.) D im inutiv a l. lui amnar.
A M N E Z IE , amnezii, s. f. Pierderea totală sau parţială a memoriei.
— F r. a m n £ s ie (<gr.).
A M NIOS,* amniosuri, s. n. Cea mai d inăuntru dintre'm em branele
care învelesc fetusul la m am ifere, la păsări şi la reptile. [ P r .: -ni-os\
— F r, a m n io s « g r.).
A M N IO T IC , amniotice, adj. ri. ( în expr.) Lichid amniotic — lichid
care se^află în am nios şi apără em brionul. [ P r .: -m-o-] — F r. a m n io -
tiq u e .
A M N IS T IA , amnistiez," vb. I. T ranz. A acorda amnistie unui
infractor. [P r .: -ti-a] — F r. a m n is tie r .
A M N IS T IÂ B IL , -Ă, amnisfiabili, -e, adj. Care poate fi amnistiat.
[Pr. : -/t-a-] — D upă fr. a m n is tia b le .
A M N IS T IE , amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancţiunile legii a unui
fap t penal s a u ‘civil, p rin tr-u n act al puterii de stat. — F r. a m n is ţie
« g r.).
A M N IS T IE R E , amnistieri, s. f. Acţiunea de a amnistia. [ P r .:
-ti-e-]
A M O C s. n. Boală mintală tropicală care se datoreşte abuzului
de stupefiante. — F r. a m o k .
A M O N IÂ C s. n. G az incolor, cu miros înţepător, înecăcios, obţinut
din com binarea hidrogenului cu azotul. [Pr. : -m -ar] — Fr. a m m o -
n ia q u e .
A M O N IA C A L , -Ă , amoniacali, -e, adj. Care conţine amoniac.
[Pi^ : -ni-a-\ — F r. a m m o n ia c a l. .
A M O N IT , amoniţi, s. m . N um ele unor
m oluşte cefalopode fosile cu cochilia în formă
de spirală îm părţită în 'm ai m ulte com parti­
m ente. — Fr. a m m o n ite .
A M O N IU s«* n. M etal alcalin care se
găseşte num ai în com puşi. — F r. a m m o -
n iu m .
A M O N T E adv. (în expr.) în amonte (în
legătură cu situaţia unui p u n c t de pe - cursul
unei ape) = mai aproape de izvor (în com pa­
raţie cu alt punct). — U. a m o n te .
A M O R , amoruri, s. n. 1. Iubire, dragoste. A moniţi
♦ (C oncr.) Iubit. 2. (Livresc) A taşament,
gfecţiune. <> A m or propriu = preţuire (uneori exagerată) a propriilor
sale calităţi, îm binată cu susceptibilitatea fa ţa d e părerea altora despre
sine. — It. a m e r e (lat. lit. a m o r).
A M O R A L , -Ă , amorali, -e, adj. Care n u are noţiunea m orali­
tăţii. — F r. a m o r a l.
A M O R A L IS M s. n. Conccpţie care preconizează o atitudine
indiferentă faţă de morală. — Fr.* a m o r a lis m .
A M O R A L IT A T E s. f. A titudinea om ului amoral. — După fr.
a m o r a lit6.
A M O R A Ş , amoraşi, s. m . D im inutiv al lui am or; reprezentare,
în artele plastice, a zeului amorului.
A M O R E ? , ajnorezi, s. m. (Astăzi rar, adesea peior.) .Adorator
îndrăgostit. *0» Prim-amorez — actor care interpretează pe scenă rolul
tînărului îndrăgostit. — D in a m o r e z ă .
A M O R E Z Ă , am orezet, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva.
— D in a m o r e z .
A M O R E Z Â T , -Ă , amorezaţi, -t<, adj. în d ră g o stit; (înv.) plin
de dragoste, drăgăstos. — V. amoreza.
A M O R E Z Ă , avîoreze, s. f. (înv.) Iubită. — D upă fr. a m o u -
re u s e .
A M O R F , -Ă, amorfi, -e, adj. 1. (D espre substanţe) Care nu
prezintă o structură cristalină ; pm ext. fără form ă precisă. 2. Fig. N eor­
ganizat, nediferenţiat. — Fr. a m o r p h e « g r.).
A M O R O S , -O Ă S Ă , amoroşi", -oase, adj. Plin de iubire, de d ra ­
goste. ♦ Privitor la dragoste, de dragoste. — D in a m o r 4* suf. -os
(după fr. am oureux).
A M O R 0 S O adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi m uzi­
cale) Duios, cu pasiune domoalâ. — It. a m o ro s o .
A M O R S A , amorsez, vb. I. T ranz. A pregăti producerea unui
fenomen (tehnic) p rintr-o cauză exterioară. — F r. a m o r c e r .
A M O R S A R E , amorsări, s. f. Acţiunea de a amorsa şi rezultatu
ei Amorsarea unei explozii.
AMORSĂ — 27 —
A M O R SĂ , amorse. s. f. 1. N adâ. momeală (p e n tru peşti). 2
D ispozitiv p en tru aprinderea unei încărcături de exploziv ; capsă. — Fr.
a m o rc e .
A M O R T IS M E N T , amortismente, s. n. A m ortizare1. — D upă
fr. a m o r tis s e m e n t.
A M O R T IZ A 1, amortizez, vb. I. T ran z. 1. A stinge tre p ta t credi­
tele pc term en lung, p rin plăţi succesive sau' p rin răscum părarea crean­
ţelor, 2. A crea fondurile băneşti necesare p e n tru înlocuirea în natura
(prin reparaţii şi construcţii capitale) a uzurii fizice şi morale a fon­
durilor fixe deţinute de o întreprindere, pe m ăsură ce acestea îşi
transm it valoarea asupra valorii fiecărei unităţi de produs. — D upă
fr. a t n o r t i r .
A M O R T IZ A 8, amortizez, vb. I. Tranfc. A face ca u n şoc, u n zgo­
m ot etc. să fie mai p u ţin v io le n t; a slăbi, a dim inua. ♦ A scădea p ro­
gresiv, în tim p , am plitudinea unei m ărim i caracteristice p en tru un
fenomen de Oscilaţie. — D upă fr. a m o r t i r .
A M O R T IZ A B IL , -A, amortizabili, -e, adj. Care se poate am ortiza1.
— D upă fr. a m o r tis s a b le .
A M O R T IZ A R E 1, amortizări, s. f. Acţiunea de a am ortiza1.
A M O R T IZ A R E 8, am ortizări, s. f. Acţiunea de a amortiza8;
slăbire, dirriinuare a unui şoc, a u nui zgom ot etc.
A M O R T IZ O R , amortizoare, s. n. 1 .
D ispozitiv pentru reducerea progresivă, în
tim p,* a am plitudinii m ăritnii caracteristice
unui fenom en de oscilaţie (la vehicule).
2. Piesă de piele care se leagă de cureaua
braţului de lovire a suveicii, p e n tru a amortiza
intrarea ei în caseta din partea ofrusă.
— D upă fr. a m o r tis s e u r .
A M O R Ţ E A L Ă , amorţeli, s. f. Stare de
insensibilitate trecătoare a corpului sau .a
unei. părţi a corpului. — D in a m o r ţ i +
suf. -eală.
A M O R Ţ f, amorţesc, vb. IV . Intranz.
(D espre fiinţe, despre corpul sau o p^'rte a corpului lor) A deveni
in sen sib il; a înţepeni. + (D espre unele animale) A in tra în perioada
de hibernare. ♦ Fig. A*şi pierde puterea, a se dim inua. — Lat.
* a m m o r tir e ( = adm ortire).
A M O R Ţ IR E , amorţiri, s. f. Faptul de a am orţi; am orţeală;
fig. indiferenţă, inerţie.
A M O R Ţ ÎT , -A, amorţiţi, -te, adj. Fără sim ţire, rigid, înţepenit.
— V. amorţi. -
A M O V IB IL , -Ă , amovibili, -e, adj. (în sistem ul c a p italist; despre
funcţionari) Cape poate fi m utat, revocat, concediat. — D upă fr. a m o -
v ib le .
A M G V IB IL IT Â T E s. f. F ap tu l de a fi amovibil. — D upă fr.
a m o v ib ilii.
A M P A T A M E N T s. n. D istanţa dintre axele osiilor extrem e la
un vehicul. — D upă fr. e m p a tte m e n t.
A M P E N Â J, ampenaje, s. n.
D ispozitiv care serveşte la stabi-
lijarea sau la schim barea direcţici
unui avion. — F r. e m p e n n a g e .
AMPJiR,* amperi, s. m . U n i­
tate p en tru m ăsurarea intensităţii
curentului electric.— F r. am p fcre,
A M P E R Â J, amperaje, s. n.
Intensitatea unui curent electric
exprim ată în am peri. — F r. a m - Ampenaj
p 6 ra g g .
A M P E R M £ T R U , ampermetre, A parat p en tru irtlisurarea
intensităţii curentului electric. — Fr. a m p fe re m e tre .
A M P E R O R M fiT R U , amperormetre, s. n. In stru m en t care înre­
gistrează sarcina electrică trecută p rin tr-u n conductor. — F r. a m p e r e -
h e u r e m e tr e .
A M P L A S A , amplasez, vb. I. T ran z.
A aşeza, a fixa o maşi-nă, o instalaţie etc.
pe u n anum it loc. — F r. e m p la c e r .
A M PLA SA M EN T, amplasamente,
s. n. Loc de aşezare a unei instalaţii, a
unui dispozitiv, a unei construcţii.— D upă
fr. e m p la c e m e îit.
A M P L IF IC A , amplific, vb. I.l.T ra n z .
şi refl. A " (se) lărgi, a (se) dezvolta,
a (se) m ări ; a da sau a căpăta am p lo are;
a (se) intensifica. 2, T ran z. A mări valorile
instantanee ale unei m ărim i fizice oscila­
torii. — F r. a m p lif f e r (Jat. lit. a m p l i ­ Amperm etru
fic a re ).
A M P L IF IC A R E , amplificări, s. f. A cţiunea de a (se) amplifica;
lărgire, dezvoltare, m ă rire; intensificare.
A M P L IF IC A T O R , amplificatoare, s. n. A parat care m ăreşte
valorile caracteristice ale unui fenom en cu ajutorul energiei luate de la
o sursă separată. ■— D upă fr. a m p lif ic a te u r .
A M P L IT U D IN E , amplitudini, s. f. 1. Lungim ea drum ului între
poziţiile extrem e ale unui corp care oscilează. ♦ (M at.) M ărim ea-unui
are. 2. M axim ul diferenţei dintre valoarea unei m ărim i periodice şi
ANA
valoarea medie a mărim ii »n cursul unei perioade Fr. a m p litu d e
(lat. lit. a m p litu d o , -inis).
A M P L O A IA T , -A s. m. şi f. v. a m p lo ia t.
A M P L O A R E s. însuşirea de a fi a m p lu ; întindere, dezvoltare,
desfăşurare largă. — D upă fr. a m p le u r .
A M P L O IA T , -A , amploiaţi, -te, s. m. şi f. (Ieşit din uz)
F u n c ţio n a r,. impiegat. [V ar.: a m p lo a ia t, *ă s. m. şi f.] — D upă fr.
e m p lo y 6 .‘
' A M P L U , -A, ampli, -g, adj. Larg, întins, dezvoltat. — Fr. a m p le
(lat. lit. a m p lu s ).
A M P R E N T Ă , amprente, s. f. Im agine, urm ă întipărită prin presare
pe o suprafaţă (plastică). ♦ »Fig. U rm ă lăsată de o idee, de o stare psr-
hică etc. — Ftv e m p r e in te .
A M P R ÎZ Ă , amprize, s. f. L ăţim ea totală a fîşiei de teren pe care
u rm ează să se construiască o şosea, o cale feratji, u n dig etc. — Fr.
e m p r is e .
A M P U T A , am putez, vb. I. T ran z. A tăia, a reteza pe cale-chirur-
gicală u n m em bru al corpului. — F r. a m p u t e r (lat. lit. a m p u ta r e ) .
A M P U T A R E , amputări, s. f. Acţiunea de a amputa.
A M P U T Â Ţ IE , am putaţii,' s. f. A m putare. — Fr. a m p u ta tio n
(lat. lit. a m p u ta tio , -onis).
A M ti adv. (Pop.) A cum . — Lat. a d -m o d o .
^ M U L fiT Ă , amulete, s. f. M ic obiect căruia oamenii supersti­
ţioşi îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiş.
— F r. a m u le tte (lat. lit. a m u le tu m ) .
A M tJR G , a m u rg u ri, 9. n. Sem iîntuneric care se lasă după apusul
soarelui şi ţine pînă la venirea n o p ţii; înserare, crepuscul. <► Loc.
adv. In a m u rg = pe înserate. - ♦ Fig. B ătrîneţe, sfîrşitul vieţii. — D in
a 3 -{- m u r g « am urg *.
A M U R G I,. pers. 3 am urgeşte, vb. IV. Intranz. A se însera ; a se
întuneca. —- D in a m u r g .
A M U R G ÎT 1 s. n. A m urg. —- V. amurgi.
A M ÎJR G fT *, -Ă, a m u rg iţi , -te, adj. (Rar) învăluit în a m u rg ;
întunecat. — V. a m u rg i.
A M tJŞ , am uşet s. n. G roapă cu apă şi var în care tăbăcarul pune
pieile la argăsit. — C om p. magh. h a m v a s .
A M tJŞ I1 adv. (Reg.) N um aidecît, îndată?, im ediat. — D in a m u -f şi.
A M U Ş Î2, am uşesc , vb. IV. T ran z. A curăţa părul de pe pieile
scoase din amuş. — D in a m u ş .
A M U Ţ Ă , a m iit vb. I. T ranz. (Reg.) A asm uţi un cîine asupra
cuiva. — L at. * a m m o tia re .
A M U Ţ t, amuţesc, vb. IV. Intranz. A pierde facultatea de a vorbi ;
a deveni m ut. + Fig. A înceta de a v o rb i; ? tă c ea ; a se linişti. [V a r.:
m u ţi vb. IVJ Lat. * a m m u tir e (<mutus « m u t »)•
A M U Ţ ÎR E , amuţiri, s. f. F aptul de a am uţi; pierderea facultăţii
de a vorbi. Fig.. încetare a oricărui zgomot.
A M U Ţ IT , -Ă , am uţiţi, ~?e, adj. Ca're a devenit m u t; fig. tăcut,
liniştit. — V. amuţi.
A M U Z A , am uz, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) distra, a (se)*înves.eli.
a (se) desfăta. — F r. a m u s e r .
A M U Z A M E N T , amuzamente, s. n. D istracţie, desfătare, d iv e r­
tism ent. — D upă fr. a m u s e m e n t.
A M U Z Â N T , -Ă , am uzanţi, -te, adj. D istractiv, hazliu, nostim.
— F r. a m u s a n t. *
A M U Z Â T , -Ă, am uzaţi, -te, adj. 'D istra t, înveselit, desfătat.
— V. am u za.
& M V O N , amvoane, s. n. C onstrucţie (Ca un balcon) într-o
biserică, de unde se predică sau se citeşte evanghelia. — Slav (v. sl.
a m u v o n u <gr.).
A N 1 adv. (Pop.) Anul ti ecut, acum u n an. A n n-am ciştigat. . .
la anul trag nădejde (PA N N ). + (Precedat de <■m a i») Acum cîţivn
ani. S -a scxdat inai an Bădica Troian Ş i a încălecat (A L E C SA N D R I).
— Lat. a n n o .
ÂN*, ani, s. in. 1. Perioadă de tim p cuprinzînd 12 luni. <► A nul
acesta — anul curent. A n u l tr itu t = anul expirat. A nul nou = ziuâ de
1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ^ Loc., adv. In anul. . .
— în cursul anului. . . L a anul = în anul viitor. Acum un an fsau doi
ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urm ă. De un an (sau 'doi
ani etc.) = de acum u n an (sau doi ani etc.) încoace. Un an (sau doi
ani etc.) după. . . = cînd a (sau va fi) tre c u t u n an (sau doi ani etc.).
De ani şi ani = de m ulţi ani, de m ultă vrem e. A n de (sau cu) an == în
fiecare an, m ereu, hxtr-un an — în interval de u n an. Cu anii — ani
întregi, ani îndelungaţi. Cu anul = pe tim p de u n an. La (sau int-r-J un
an — o singură dată în tr-u n a n ; rar. 2^ (A stron.; în expr.) An
tropic = interval de tim p (de 365 de zile,‘5 ore, 48 m inute şi 46 secunde)
care se scurge între două treceri consecutive ale soarelui prin ace^pşi
punct.echinocţial. A n comun (sau calendaristic) — an de 365 de zile.
A n bisect = an de-366 de zile (şi care se repetă o "dată la 4 ani). A n -
lumină — unitate de lungim e pentru m ăsurarea distanţelor rtfari, egală
cu distanţa străbătută de lum ină în tr-un an. 3. Stadiu de studiu în
unele form e de învăţăm înt, copespurizînd u nui an2 (1). 4. (Indică)
vîrsta unei fiinţe sau vechimea unui lucru. Copil de cinci ani. 5, (La
pl.) Epocă din v ia ţă ; vreme. A n ii copilăriei. — Lat. a n n u s .
A N A s. f. Frînghie de care sînt suspendate cîrligele carmacelor.
J ♦ Frînghie cu plute care se agaţă de m|irgftiea superioară a mrejolur
| şi a altor plase pescăreşti.
AN ABAPTISM — 28 —
A N A B A PTtSM s. n Secţii religioasa ai cărei adepţi erau b o te­
zaţi (a doua oară) la vîrsta adulţii. — F r. a n a b a p tis m e .
A N A B A P T fS T , - A , anabaptişti , -ste, s. m . şi f. A dept, partizan
al anabaptism ului. — F r. a n a b a p tis te .
A N A B O L ÎS M s. n. Totalitatea proceselor biochimice care au loc
în organismele vii, asigurînd producerea substanţelor necesare vieţii.
— Fr. a n a b o lis m e ,
A N A C O L tJT , anacolute, s. n. (Greşeală de gramatică constînd în)
întreruperea construcţiei sintactice începute şi continuarea frazei cu
altă construcţie. — F r. a n a c o lu th e (lat. lit. a n a c o lu th o n ).
A N A C R E O N T IC , -A , anacreontici, -e, adj. î n genul poeziilor
poetului grec Anacreon (care a cîntat dragostea, vinul şi veselia la ospeţe).
[ P r .: -cre-on-] — Fr. a n a c r £ o n tiq u e (lat. lit. a n a c re o n tic u s ).
A N A C R O N IC , -A , anacronici, -e, adj. Care conţine u n anacro­
nism. — Fr. a n a c h r o n iq u e (<gr.).
A N A C R O N IS M , anacronisme, s. n. Eroare constînd în fixarea
unei întîm plări în alt tim p decît cel a d ev ă ra t; introducere în prezentarea
unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. + Obicei sau opinie înve­
c h ită .— Fr. a n a c h r o n is m e .
A N A C R O N fS T IC , -Ă, anacronistici, -e, adj. (Rar) Anacronic.
— D in a n a c ro n [ic ] -I- suf. -ist-ic (după caracteristit).
A N A C R O Z Ă s . f. N otă sau g rup de note care formează o măsură
incompletă la începutul unei compoziţii muzicale. — Fr. a n a c r o u s e
(<gr.).
A N A E R O B , -Ă, anaerobi, -e. adj. (D espre microorganisme)
Care trăieşte şi se Înm ulţeşte fără a e r ; (despre procese biochimice)
care se produce în tr-u n m ediu lipsit de aer. - - .După fr. a n a e ro b ie .
A N A E R O B lO T IC , -A , anaerobiotici, -e, adj. Anaerob. [ P r .:
-bi-o-] — Fr. a n a £ r o b io tiq u e .
A N A E R O B lO Z Ă s. f. Form ă de viaţă a u nor m icroorganism e în
absenţa oxigenului din aer. [ P r .: -bi-o-} — F r. a n a £ r o b io s e .
A N A F IL A C T IC , -Ă, anafilactici, - e, adj. C u caracter de ana-
filaxie, bazat pe anafilaxie. — F r. a n a p h y la c tlq u e .
A N A F IL A X ÎE s . f. M anifestarea unei stări de sensibilizare a
organismului la adm inistrarea unei cantităţi foarte mici din tr-o substanţă
nevătăm ătoare prin ea însăşi şi care în prealabil a mai fost adm inistrată
organism ului. — Fr. a n a p h y la x ie (<gr.).
A N A F O R , anafoare, s* n. (Reg.) V îrtej form at în lungul ţărm urilor
unui curs de apă ; bulboană, sorb. — N g r. a n a f o r i.
A N A F O R Â , anaforafe, s. f. (în v .) R ap o rt scris adresat dom ni­
torului (de către un m are dregător). — N gr. a n a f o ra .
A N A F O R Ă 1 s. f. v. a n a f u r ă .
A N A FO R Â *, anafore, s. f. Figură de retorică constînd în repe­
rarea aceluiaşi cuvînt Ia începutul mai m ultor fraze consecutive sau
al mai m ultor m em bre de frază. — F r. a n a p h o r e (lat. lit. a n a p h o r a ) .
A N A F O R E z A s . f. T ran sp o rtu l particulelor coloidale spre anod,
sub acţiunea unui curent electric. — Fr. a n ap h o r& se .
A N A F O R N IŢ A , anaforniţe, s. f. Vas în care se ţine anafura.
— D in a n a f o r ă '- f suf. - tiiţă .
A N A F U R Ă s . f. Bucăţele de prescură care se îm part credincio­
şilor ortodocşi Ia sfîrşitul liturghiei. [V a r.: a n â f o r ă , n â f u r ă s. f.] — Slav
(v. sl. ( a ) n a f o r a <gr.).
A N A G L ÎF Ă , anaglife, s. f. L ucrare de sculptură în (baso)relief.
<► Procedetd anaglifelor = procedeu pe baza căruia se obţine imaginea
în relief a unui obiect fotografiat.— -Fr. a n a g ly p h e (lat. lit. a n a g ly p h u s ).
A N A G N O S T , anagnoşti, s. m . (în v .) D ascăl de biserică; ţîrcovnic.
— Slav (v. sl. a n a g n o s tu <gr.).
A N A G R A M Ă , anagrame, s. f. Schim bare a ordinii literelor u n u i
cuvînt, pentru a obţine alt c u v în t; cuvînt o b ţin u t prin această sch im ­
bare. — F r. a n a g r a m m e (<gr.).
A N A H O R E T , -A, anahoreţi, -te, s. m. şi f. (Rar) Călugăr(iţâ)
care trăieşte re tra s(ă ); pustnic(ă). — Fr. a n a c h o rfc te (lat. lit. a n a -
c h o re ta ).
A N A H O R liT IC , -A, anahoretici, -e, adj. (Rar) D e a n ah o ret;
fig. modest, sărăcăcios. — F r. a n a c h o r 6 tiq u e .
A N A L, -A, anali, -e, adj. Care ţine de anus, din regiunea anusului.
N ervi anali. — F r. a n a l.
A N A L E s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sînt înregistrate an cu
an întîm plările im portante din viaţa unui popor, a unui oraş, a unei
familii (v. cronică, letopiseţ) ; p. ext. istorie a unui popor. Analele de
la Bistriţa. 2. Publicaţie ştiinţifică periodică. Analele romino-sovietice.
— Fr. a n n a l e s (lat. lit. a n n a le s ).
A N A L fiC T E s. f. pl. (în v .) Fragm ente alese din u n u l sau mai
m ulţi scriitori, publicate în'volum . — F r. a n a le c te s (lat. lit. a n a le c ta ).
A N A L F A B E T , -A , analfabeţi , -te, s. m . şi f. (Adesea adjectival)
Persoană care nu ştie să scrie şi să citească. — F r. a n a l p h a b â te (lat.
lit. a n a lp h a b e tu s ).
A N A L F A B E T IS M s. n. N eştiinţă de carte. — Fr. a n a lp h a -
b £ tis m e .
A N A L G E Z IC , -A, analgezici, -e, adj. (D espre medicam ente)
Care calmează sau înlătură tem porar durerea. — F r. a n alg âsiq u e *
A N A L G E Z ÎE s. f. Stare de insensibilitate trecătoare la dureri,
produsă prin introducerea in organism a unei substanţe analgezice.
— F r. a n a lg â s ie (^gr ).
ANARHIST
A N A L Î S T 1, analişti, s. n i. (în \M P erso an ă care scria an ale. V,
cronicar. — F r . a n n a lls tc .
A N A L ÎS T *, -A, analişti, -ste, s. m. şi f. Specialist %,1n analiza
m atem atică sau psihologică. -4- Persoană care dovedeşte o aptitudine
deosebită în cunoaşterea, în analiza şi în descrierea sufletului omenesc.
— F r. a n a ly s te (it. a n a lis ta ).
A N A L ÎT IC , -A, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză»
care procedează prin analiză. <> Chimie analitică = ram ură a chimie’
care se ocupă cu cercetarea elem entelor şi a com binaţiilor lor. Limbă
analitică — lim bă care se serveşte de term eni speciali (prepoziţii, con-
iuncţii, pronum e etc.) p e n tru a exprima raporturile gramaticale. +
(M a t.; Fiz.) Care foloseşte calculul algebric şi infinitezim al. — Fr.
a n a ly tiq u e (lat. lit. a n a ly tlc u s ).
A N A L IZ A , analizez, vb. I. T ranz. A cerceta de aproape un
întreg, un fenom en etc., exam inînd fiecare elem ent în p a rte ; a identi­
fica com poziţia unei substanţe. — F r. a n a ly s e r.
A N A LIZ A B IL, -A, analizabili, -e, adj. Care poate fi analizat. —
D upă fr. a n a ly s a b le .
A N A L IZ A R E , analizări, s. f. (Rar) A cţiunea de a analiza şi
rezultatul ei.
A N A L IZ A T O R , analizatoare, s. n. 1. Instru m en t care serveşte
la determ inări analitice. 2. A parat al organism ului anim al (format
d in tr-u h organ de sim ţ, din nervi şi din celule ale creierului) care
culege, transm ite, analizează şi sintetizează senzaţiile. Analizatorul
optic. — D in a n a liz a + suf. -(a )to r .
A N A L tZ Ă , analize, s. f. M etodă ştiinţifică de cercetare a feno­
m enelor, bazată pe descom punerea lor în părţile c o m p o n en te; exa­
m inare am ănunţită a unei p ro b le m e ; identificare, determ inare a com ­
poziţiei unei substanţe. — F r. a n a ly s e (lat. lit. a n a ly sis ).
A N A L IZ O R , analizoare, s. n. Piesă optică servind la cercetarea
stării de polarizare a unui fascicul de radiaţii. — D upă fr. a n a ly s e u r.
A N A L O A G Ă adj. f. v. a n a lo g 1.
A N A L O G 1, analoguri, s. n. P u p itru mobil, în biserică, pe care
se pun cărţile de cult. — N gr. a n a lo g h io n .
A N A LO G *, -A , analogi, -e, adj. L a fel, asem ănător. [Var. : a n a -
lo â g ă adj. f.l — F r. a n a lo g u e (lat. Ut. a n a lo g u s).
A N A L O G IC , -A , analogici, -e, adj. întem eiat pe analogie. — Fr.
a n a lo g iq u e (lat. Ut. a n a lo g ic u s ).
A N A L O G IE , •analogii, s. f. A semănare (parţială) între două sau
mai m ulte noţiunf, situaţii, fenom ene etc. + (G ram .) Asemănare p ar­
ţială (de formă sau de conţinut) a două elem ente de limbă, care deter­
m ină schim barea unuia dintre elem ente sub influenţa celu ilalt; schim ­
barea produsă. — F r. a n a lo g ie (lat. lit. a n a lo g ia ).
A N A M O R F O Z Ă , anamorfoze, s. f. D esen deform at care dă o
imagine corectă num ai dacă e privit d in tr-u n anum it p u n ct ori într-o
oglindă sau lentilă specială. — F r. a n a m o r p h o s e .
A N A N A S , ananaşi, s. m . 1. Plantă
erbacee originară din ţările calde (Ananas
sativus sau Bromelia ananas). 2. F ructul
comestibil al acestei plante, cu gust dulce-
acrişor şi foarte arom at. — F r. a n a n a s .
A N A N G H IE s . f. Situaţie grea.
necaz, nevoie (bănească). — N gr. a n a n k i
« nevoie ».
A N A P Ă D A adv. v. a n a p o d a .
A N A P fiS T , anapeşti, s. m. (în versi­
ficaţia greco-latină) U nitate m etrică, for­
mată din două silabe scurte urm ate de una
lu n g ă ; (în m etrica m odernă) picior de vers alcătuit din două silabe
neaccentuate urm ate de una accentuată. — F r. a n a p e s te (lat. lit, a n a -
p a e s tu s ).
A N A P E S T IC , -A , anapestici, -e, adj. Care foloseşte anapestul.
— Fr. a n a p e s tiq u e (lat. lit. a n a p a e s tic u s ).
A N A P L A S T ÎE , anaplastii, s. f. O peraţie chirurgicală făcută
cu scopul de a reda form a norm ală unei părţi m utilate a corpului.
— F r. a n a p l a s tie (<gr.).
A N A P O D A adv. Pe dos, de-a-ndoaselea; în altă direcţie decît
trebuie. îi merg lucrurile anapoda (IS P IR E S C U ). ♦ Zăpăcit, dezorientat.
Coboram anapoda treptele, tocite (C A M IL P E T R E S C U ). [V a r.: (reg.)
a n â p ă d a adv.] — N gr. a n a p o d a .
A N A R H IC , -A, anarhici, -e. adj. Care se referă la anarhie, care
este propriu anarhiei, care duce la anarhie ; care dovedeşte indisci­
plină ; dezorganizat, haotic» — D upă fr. a n a r c h iq u e .
A N A R H ÎE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos,
în tr-o ţară, într-o instituţie etc.; nesupunere, indisciplină a individului
faţă de o colectivitate organizată. + Stare a producţiei, proprie regi­
m ului capitalist, în care (din cauza proprietăţii private asupra m ijloa­
celor de producţie) activitatea de producţie socială este neplanificată
şi nedirijată, ducînd la crize periodice şi la şomaj. — D upă fr. a n a r c h ie
(<gr.).
A N A R H fS M s. n. Concepţie politică m ic-burgheză care, preco-
nizînd desfiinţarea oricărei puteri de constrîngere a societăţii asupra
om ului. 9e ridică de fapt îm potriva revoluţiei socialiste şi a dictaturii
proletariatului. ♦ A titudine a anarhistului. — D upă fr. a n a r c h is m e .
A N A R H ÎS T , -A , anarhişti, -ste, s. m. şi f. P artizan al anarhis­
m ului. ♦ (Adjectival) C aracteristic anarhism ului. Teorii anarhiste.
— D upă fr. a n a r c h is te .
ANASÎNA — 29 —
A N A SÎN A s. f. (Reg., în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.)
cu anasina — a lua (sau a duce ctc.) cu forţa. — T c . a n a s in i.
A N A S O N s . m . P lan tă erbacee arom atică
cu flori mici şi albe, ale cărei fru cte ovoidale au
diverse întrebuinţări în industria alim entară (Pim -
pinella anisum ). ♦ B ăutură preparată din fructele
acestei plante. [V a r.: a n is 6n s. m .]—T c . a n a s o n .
A N A S T A S IM A T Â R , anastasimatare, s. n.
Carte care cuprinde cîntări bisericeşti dum inicale
despre învierea lui H ristos. N oul anastasimatar
de Anton Pann. — N g r. a n a s ta s i m o n + suf.
-at-ar.
A N A S T Â T IC , -Ă , anastatici, -e, adj. Care
reproduce o tip ăritu ră trăg în d textul la piatră
sau la zinc p rin tr-u n procedeu chim ic şi n u prin
fotografiere. — F r. a n a s ta tiq u e (<gr.)«
A N A S T IG M A T IC , anastigmatice, adj. n. (In
expr.) Obiectiv anastigmatic — obiectiv care arc Anason
proprietatea de a corecta astigm atism ul. — Fr.
a n a s tig m a tiq u e .
A N A S T 1 G M A T ÎS M s. n. Proprietate a unui sistem optic de a fi
lipsit de astigm atism .— F r. a n a s tig m a tis m e .
A N A S T O M 0 Z Ă , anastomoze, s. f. L egătură sau stabilire pe cale
chirurgicală a unei legături între două căi de circulaţie. — F r. a n a s to -
m o s e (<gr.).
A N A S T R O F Ă , anastrofe, s. f. Schim bare a ordinii obişnuite a
cuvintelor într-o propoziţie. — F r. a n a s tr o p h e (<gr.).
A N A T E M Ă , anateme, s. f. O sîndire, ostracizare a cuiva de către
biserică. [Acc. şi: anatemăJ — N gr. a n a t e m a .
A N A T E M IZ A , anatem izez, vb. I. T ran z . (R ar) A pro n u n ţa
anatem a asupra cuiva. — D in a n a t e m ă .
A N A T E M IZ A R E , anatem izări, s. f. (Rar) A cţiunea de a anatemiza.
A N A T E X lE s . f. Fenom en de transform are a rocilor din zonele
adinei ale scoarţei păm întului în mase uniform e de gresie şi granit. — Fr.
a n a tâ x ie .
A N A T O C lS M s. n. C apitalizarea dobînzii unei sum e date cu
îm p ru m u t; dobîndă la dobîndă. — F r. a n a to c is m e .
A N A T O M IC , -Ă , anatomici, -e, adj. D e anatom ie, privitor la
anatomie. — F r. a n a t o m iq u e (lat. lit. a n a to m ic u s ).
A N A T O M IE s. f. Ştiinţă care studiază stru c tu ra fiinţelor (animale
sau plante). <v Anatomie patologică — ram ură a anatom iei care studiază
stru ctu ra patologică a organelor corpului. ♦ S tru ctu ra unui organ
sau a unei fiinţe. — F r. a n a t o m ie (lat. lit. a n a to m ia ) .
A N A T O M IS T , -A , anatomişti, -ste, s. m . şi f. Specialist în ana­
tom ie. — F r. a n a to m is te .
A N A T O M O -P A T O L O G IC , -Ă , anatomo-patologici, -e, adj. Care
se ocupă de stru ctu ra patologică a organelor corpului*.
A N A T O X lN Ă , anatoxine, s. f. T oxină m icrobiană care se între­
buinţează la im unizarea organism ului. — F r. a n a to x in e .
A N A U X iT s. n. M ineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu
sidefiu. — F r. a n a u x ite .
A N C A B L tJR Ă , ahcabturi, s. f. U nitate de lungim e egală cu a
zecea, parte dintr-o milă m arină. — F r. e n c a b lu r e .
A N C A D R A M E N T , ancadramente, s. n. C henar decorativ, în
relief, care înconjură o uşă, o fereastră etc. — D upă fr. e n c a d r e m e n t.
A N C E S T R A L , -Ă , ancestrali, -e, adj. T ransm is p rin ereditate.
— F r. a n c e s tr a l.
A N C H E T A , anchetez, vb. I. T ran z. A supune unei cercetări
a m ă n u n ţite ; a face o anchetă. — D in a n c h e tă .
A N C H E T A R E s. f. Acţiunea de a ancheta.
A N C H E T A T O R , -O A R E , anchetatori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care face o anchetă. — D in a n c h e ta + suf. -tor,
A N C H & T Ă , anchete, s. f. C ercetare orînduită sau efectuată de o
autoritate publică, p e n tru a clarifica îm prejurările în care s-a produs un
fapt şi p en tru a stabili eventuale răspunderi şi vinovăţii. + Cercetare
ştiinţifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. — F r. e n q u â te .
A N C tlIL O S T O M , anchilostomi, s. m. M ic vierm e intestinal care
găureşte vasele de sînge din intestin, inflamează mucoasa inteştinului şi
distruge hemoglobina (Ankylostom a duodenale). — Fr. an lc y lo sto m e .
A N C H IL O S T O M IÂ Z Ă , anchilostomiaze, s. f. Boală (provocată
de anchilostom) care se caracterizează p rin inflam area mucoasei intes­
tinale şi prin pierderea hemoglobinei. [ P r :: -mi-a-] — F r. a n k y lo sto -
m ia s e .
A N C H IL O Z Ă , anchilozez, vb. 1. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦
Fig. A căpăta d ep rin d eri de lu c ru mecanice. — F r. a n k y lo s e r.
A N C H IL O Z A R E , anchilozări, s. f. F ap tu l de a se anchiloza;
înţepenire.
A N C H IL O Z A T , -Ă , anchilozaţi, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă
de anchiloză. — V. anchiloza.
A N C H IL O Z Ă , anchiloze, s. f. în ţep en ire a unei încheieturi.
— F r. a n k y lo se .
Ă N C IE , aticii, s. f. M ică lamă elastică de m etal, de lem n sau de
trestie, aşezată la gura unui in stru m en t de suflat şi servind ia producerea
sau la intensificarea sunetelor. — lt. anexa.
ANEMIAT
A N C O R A , ancorez, vb. 1. 1. In tran z. A lâsa ancora in apă pentru
» asigura îm potriva valurilor sau a curenţilor o navă care staţionează ;
p . ext. a se opri din plutire. 2. T ranz.
A lega u n sistem tehnic de u n alt
sistem tehnic sau de pâm înt (pentru
a îm piedica deplasarea sau răsturna­
rea lui). — D in a n c o r ă .
A N C O R A j, ancoraje, s. n. 1.
Ancorare. 2. A nsam blu form at dintr-o
ancoră şi d intr-o serie de piese care
servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de
cabluri, sfori etc. prin care se fixează
u n stîlp, o construcţie înaltă etc. —
F r. a n c r a g e (după ancoră).
A N C O R A R E , ancorări, s. f. Ancore
A cţiunea de a ancora.
A N C O R Ă , ancore, s. t. 1. Piesă grea de metal cu mai multe braţe
cu gheare, fixată la capătul unui lanţ, pe care m arinarii o înfig în p&mîntui
din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navighează. 2. Piesă
(de metal) care serveşte la ancorarea unui sistem tehnic. + C ablu cu
care se fixează de păm înt anum iţi stîlpi, construcţii înalte etc. — lt.
a n c o r a (lat. lit. a n c o ra ).
A N C O R 0 T , ancorate, s. n. Ancoră (1 ) mică folosită la ambar-
caţiile uşOare.
A N C R A S Â R E , ancrasări, s. f. D epunere de p raf şi reziduuri pe
anum ite piese ale u nui sistem tehnic, care îm piedică funcţionarea lor
normală. — D upă fr. e n c r a s s e m e n t.
A N D A L U Z lT s. n. Silicat de alum iniu natural, cristalizat, folosit
în industria ceramicei. — F r. a n d a lo u s ite .
A N D A N T E adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi m uzi­
cale) D estul de r a r ; liniştit. + (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) com po­
ziţie muzicală executată întt>un tem po liniştit. — lt. a n d a n t e ♦ care
m erge *.
A N D A N T fN O adv. (Indică m odul de executare a unei hucâ(i
muzicale) P uţin mai repede decît andante. — It. a n d a n tin o .
A N D E Z tT , andezite, s. n. Rocă vulcanică de tfuloare închisă,
folosită ca piatră de pavaj şi de construcţie. — F r. a n d e s ite .
A N D IV Ă , andive, s. f. Plantă
erbacee ale cărei frunze albe. cărnoase,
sînt comestibile ( Cictioriuirr endivia).
— F r. e n d iv e (< g r.) .
A N D O S A , andosez, vb. 1. T ranz.
A indica pe dosul unui cec numele
persoanei îm puternicite să încaseze
contravaloarea cecului. + (în economia
capitalistă) A indica, sub iscălitură
proprie, pe dosul unei poliţe vîndute,
num ele persoanei îm puternicite să
încaseze contravaloarea poliţei. — F r.
e n d o s s e r.
AN D 0*SA N T ,- Ă, andosanţî, -te,
s. m . şi f. Persoană care andosează un Andivă
cec sau o poliţă. — F r. e n d o s s a n t.
A N D O S A R E , andosări, s. f. Acţiunea de a andoso.
A N D O S A T , -Ă , andosaţi, -te, adj. (D espre cecuri, poliţe) Care
poartă (pe verso) num ele persoanei îm puternicite să-i încaseze contra­
valoarea. — V. andosa.
A N D R E A , andrele’, s. f. Fiecare dintre acele (lungi şi groase) cu
care se îm pletesc obiecte de lînă, de bum bac etc.; ac m are pentru
cusut saci, saltele etc. [V ar.: u n d r e â s. f.]
A N D R O C , androace, s. n. (Reg.) Fustă de flanelă sau de lînă. —
Sas a n g d e r ro c k , o n d e rro c k .
A N D R O C fiU , androcee, s. n. T otalitatea stam inelor unei flori.
— F r. a n d r o c â e (< gr.).
A N D R O G IN , -A, androgini, -e, adj. 1. (D espre plante) Care
poartă în acceaşi inflorescenţă flori de ambele sexe. 2. (D espre animale)
Care prezintă semnele distinctive ale am belor s e x e ; herm afrodit. — Fr.
a n d ro g y n e ( < gr.).
A N D R O S T E R O N Ă s. f. H orm on sexual
m asculin care se prepară prin izolare din
urină. — F r. a n d r o s tâ r o n e .
A N E C D O T Ă , anecdote, s. f. Istorioară
hazlie cu u n final neaşteptat (care se transm ite
mai ales pe cale orală). — F r. a n e c d o te
(< gr.).
A N E C D O T IC , -Ă, anecdotici, -e, adj.
Cu caracter de anecdotă. — F r. a n e c d o tiq u e .
A N E L lD , anelide, 6. n. (L a pl.) în c re n ­
gătură de vierm i cu corpul cilindric segm en­
tat în num eroase inele; (şi la sg.) vierme
care face parte din această încrengătură. —Fr.
a n n â lid e s .
A N E M IĂ , anemiez, vb. I. Refl. şi tranz. Anelide
A ajunge sau a face să ajungă in stare de
slăbitiune, din cauza anem iei. [ P r .: -mi-a] — Fr. ( s ’ ) a n c m ie r.
A N E M IA T , -Ă, anemiaţi, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei,
bolnav de anem ie. [P r.:-w i-rtf] — V. anemia.
A N E M IC — 30 —
A N fiM IC , -Ă , anemici, -e, adj (A desea fig.) Care suferă de anem ie.
— F r. a n e m iq u e .
A N E M fE s. f. (Adesea .fig .) Boală determ inată de scăderea
cantitativă sau calitativă a globulelor roşii din sînge. — F r. a n e ­
m ie ( < gr.).
A N E M l£ R E s . f . F ap tu l d e a (se) anemia. [ P r .: -mi-e-]
A N E M O G R Â F , anemografe, s. n. A nem om etru înregistrator.
— F r. a n â m o g r a p h e (< gr.).
A N E M O G R A M Ă , anemograme, s. f. D iagram ă de înregistrare a
unui anem ograf. — F r. a n â m o g r a m m e .
A N E M O M E T R lE s . f. Ştiinţa m ăsurării vitezei gazelor în conducte,
a aerului în atm osferă, a u n u i avion în rap o rt cu aerul. — F r. a n 6m o -
m â tr ie .
A N E M O M E T R U , anemometre, s. n . In stru m en t
pentru măsuraffea vitezei gazelor în conducte, a aerului
în atmosferă, a u n u i avion îh raport cu aerul. — F r.
a n â m o m â tr e (<gr.).
A N E M O N Ă , anemone, s. f. 1. (Bot.) Dediţel.
2. Com pus : ariemonâ-de-mare — actinie. — F r. a n e ­
m o n e (lat. lit, a n e m o n a ) .
A N E M O S C 0 P , anemoscoape, s. n . In stru m en t
care indică direcţia v în tu lu i.—-'Fr. a n £ m o s c o p e « g r.).
A N E M O S T A T , anemostate, s. n. A parat care,
în instalaţiile de încălzire centrală cu aer cald, difu­
zează aerul în locuinţe. — F r. a n e m o s îa t « g r.).
A N E R O ÎD , aneroide, adj. n . (în expr.) Baro­
metru aneroid (şi Substantivat, n .) — barom etru metalic
com pus dintr-o. capsulă plată al cărei capac, legat de
wn ac indicator, se deform ează su b acţiunea presiunii Anemometru
atmosferice. — F r. a n £ r o îd e (<gr.).
A N E S T E Z IA , anesteziez, vb. I. T ran z. A provoca, cu ajutorul unui
anestezic, o stare de insensibilitate a organism ului sau a unei p ărţi a
corpului. [P r. ", -zi-a] — F r. a n e s th â s ie r .
A N E S T E Z IC , -A, anestezici, -e,
adj. Care produce anestezie. «> (S u b ­
stantivat, n.) Cloroformul e un aneste­
zic puternic. — F r. a n e s th £ s iq u e .
A N E S T E Z IE , anm tezii, s. f.
Suprim are tem porară a sensibilităţii
corpului sau a .unui organ, cu ajutorul
un o r substanţe m ediSnale.. — Fr.
a n e s th â s ie (<gr.).
A N E S T E Z IE R E , anestezieri, s. f. Anemoscop
Acţiunea' de a anestezia. [P * .: -zi-e-\
A N E V O IE adv. Gu greu, cu greutate, abia. <►(înv.) De anevoie —
necesar, indispensabil. + (Adjectival) Anevoios. — D in a 8 -f n e v o ie .
A N E V O ÎN T Ă , anevoinţe, s. f. (înv.).
Dificultate* greutate. — D in a n e v o ie -f suf.
-inţă.
A N E V O IO S , - o â s ă , anevoioşi, -oase,
adj. (Adesea adverbial) G reu, obositor. — Din
a n e v o ie + suf. -os.
A N E V R lS M , anevrisme, s. n. Dilatare
patologică a pereţilo r'u n ei artere. — F r. a n e - B arom etru aneroid
v r is m e (< gr.).
A N E X A , anexez, vb* I. T ran z. A alipi, alătura la ceva. + A
încorpora un*teritoriu p rin violenţă. — F r. a n n e x e r.
A N E X A R E , anexări, s. f. A cţiunea de a anexa; alipire» alăturare;
anexiune.
A N E X A T , -A , anexaţi, -te, adj. A lăturat, alipit. + (D espre te ri­
torii) încorporat p rin violenţă. — V . anexa.
A N EX Ă , anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca elem ent
secuncîâr sau dependent, pe lîngă altceva mai im p o rta n t; m aterial
suplim entar care dezvoltă sau lăm ureşte u n text. — F r. a n n e x e .
A N E X IO N IS M s. n. Pelitică de anexiune. [ P r .: — Fr.
a n n e x io n n ism e .
A N E X IO N ÎS T , -A, ancxionişti, -ste, adj. Care duce o politică
de anexiune. [ P r .: -.vif-o-j — I;r. a n n e x io n n is te .
A N E X lT Ă » anexite,. s. f. Boală constînd d;n inflam aţia trom pelor
şi a ovarelor. — F r. anneftcite.
A N E X IU N E , anexiuni, s. f. încorporare p rin violenţă a unui teritoriu
aparţinînd altei ţâri. [ P r .: -xi-M-] — Fr. a n n e x io n (lat. lit. a n e x io ;
-onis).
A N F IL Â D Ă , anfilade, s. f. Şir de clădiri, de portice sau de colo­
nade care se succed în linie dreaptă. — Fr. e n fila .d e .
A N G A JA , angajez, vb. I. 1. T ranz, şi refl. A prim i pe cineva sau
a se încadra în tr-u n loc d e'm u n că, în eondiţii determ inate. + 'Tranz.
A prim i să efectueze o lucrare, o m uncă etc. în condiţii determ inate.
A angaja o lucrare de arhitectură. + T ran z. A lua cu chirie u n vehicul.
2. Refl. A se obliga la ceva, a-şi lua u n angajam ent. + T ran z. şi refl.
A atrage după sine o obligaţie. Articolul nu angajează revista'. 3. T ranz.
şi refl. A (se) antrena în tr-o acţiune; a apuca sau a face să apuce într-o
A N IM A
anum ită direcţie. #■ T r a n z >A începe, a porni o acţiune etc. Trupele an
angajat lupta. — F r. e n g a g e n
A N G A JA M E N T , angajamente, s. n. 1. O bligaţie de a realiza ceva,
luată d iq proprie iniţiativă. 2. Angajare a cuiva în tr-u n loc de m uncă ;
(concr.) contract care prevede condiţiile de angajare. •— D upă fr. e n g a -
g e m e n t.
A îÎG A jA R E , angajări, s. f. A cţiunea de a (se) angaja.
A N G A jA Ţ , -A , angajaţi, rte, s. m . şi f. Persoană încadrată în tr-yn
loc de m uncă. — V. angaja.
A N G A R Â , angarale, s. f. Sarcină sau
greutate m aterială, necaz,- b e le a ; (înv.) bir,
corvadă. [V a r.: a n g ă r ie s. f.] — N gr. a n -
g a r ia .
A N G Ă R ÎE s. f. v. a n g a r a .
A N G E L IC , -A ,' angelici?-e, adj. (Rar)
îngeresc. — F r. a n g e liq u e (lat. lit. a n g e -
lic u s).
A N G E L IN A s. f. (Bot.) Anghelică.
A N G H E L IC Ă s. f. 1. Plantă erbacee
arom atică a cărei rădăcină se întrebuinţează
în farm acie (Archangelica officinalis). 2. B ău­
tu ră alcoolică preparată din această plantă.
— N gr. a n g e lik a .
A N G H IN A R E s . f. Plantă erbacee spi- Anghelică
noasă cultivată p en tru inflorescenţa sa, care
este, în parte, com estibilă (C ynara scolymus) . — N gr. a n k in a r a .
A N G H lN Ă s. f. 1. Inflam aţie a m ucoasei din fundul gîtului, care
îm piedică înghiţirea şi respiraţia. 2. (în expr.) Anghina pectorală —
boală care se caracterizează p rin dureri în regiunea inimii şi accese de
asfixie. ~ F r. a n g in e (lat. lit. a n g in a ).
- A N G IO S P E R M , -A , angiospermi, -e, adj.
(D espre plante) Care are ovulele închise în cârpele.
> (S ubstantivat, n. pl.) Clasă din care fac parte
plantele cu această caracteristică.- [ P r .: -gisP-] —
Fr. a n g io s p e rm e (<gr.).
A N G L IC A N , -A» anglicani, -e, adj. Care
ţine d e anglicanism. — F r. a n g lic a n .
A N G L I C ^ J Î S M s. n. Religia de stat a
Angliei (o form ă de protestantism ). — F r. a n g li-
c a n is m e .
A N G L IC IS M , anglicisme, s. n. Expresie Anghinare
specifică lim bii engleze. — F r. a n g lic is m e .
A N G L lE s. ,f. (înv. şi pop.) U n fel de s to fă .— D in A nglia.
AIsfGORA s. f. N um e dat unor specii de animale cu p ă r lung şi
m ătăso s; părui prelucrat al acestor specii de animale. — D in 'A n g o ra.
A N G R E N A , angrenez, vb. I. T ranz. 1. A face ca dinţii unei roţi
să intre între^dinţii alteia^(spre a-şi transm ite o mişcare de rotaţie).
<> Refl. Cele două roţi dinţate se angrenează perfect. 2. F igr A antrena
într-o- acţiune etc. — F r. e n g r e n e r .
A N G R E N A J, angrenaje, s. n. Sistem de roţi'
dinţate care se îm bucă una înfţ--alta (cu scoptft de
a-şi transm ite mişcarea). — F r. e n g re n a g e .
A N G R E N A R E , angrenări, s. f. A cţiunea de
a (se) angrena.
A N G R E N A T , -Ă, angrenaţi, -te, adj. (D espre
roţi dinţate) Care se îm bucă una într-alta (transm i
ţîndu-şi m işcarea).— V . angrena.
A N G R O adv. î n cantitate m a re ; cu ridicata, cu
toptanul. [Scris ş i : engros] — F r. e n g ro s .
A N G R O S IS T , -A, angrosişti, -ste, s. m . şi* f.
N egustor care cum pără şi vinde m arfă angro. — D in
a n g r o (după germ . G rosstst).
A N G S T R O M , angstromi, s. m. (Fiz.) U nitate de lungim e egală cu
a zecea milioana parte d in tr-u n m ilim etru. — F r. a n g stro e m .
A N G U L A R , -A, angulari, -e, adj. î n formă de unghi. — F r. angu*
la ir e (lat. lit. a n g u la ris ).
A N G U L O S , -O A S Ă , anguloşi, -oase, adj. (Rar) A ngular. — D upă
fr. a n g u le u x .
A N H ID R ID Ă , anhidride, s. f. Com binaţie rezultată de obicei diu
deshidratarea unui acid şi care, unindu-se cu apa, poate forma u n acid.
— F r. a n h y d r id e (< gr.).
A N H lD R U , -Ă , anhidri, -e, adj. (D espre unele săruri) D in care a
fost îndepărtată a p a ; lipsit de ap£. — F r. a n h y d r e (< gr.).
A N IH IL A , anihilez, vb. I. T ranz. A reduce la nimic ; a nim ici.
— F r. a n n ih ile r (laţ. lit. a n n ih ila re ).
A N IH IL A R E , anihilări, s. f. Acţiunea •de a anihila; nimicire.
A N IH IL A T O R * -O A RE,- anihilatori, -oaref adj. (Rar) Care anihi-.
lează. — D upă fr. a n n ih ila te u r .
A N IL IN Ă *. f. L'ichid incolor toxio care Serveşte ca materie prim ă
de bază în industria chimică organică. — F r. a n ilin e .
A N IM A , anim, vb. I. Tranz_.şi refl. A (se)-face mai activ, sau mai
expresiv; a (se) însufleţi. [Prez. ind. ş i: animez\ — Fr, a n im e * (lat.
lit. a n im a re ).
A N IM A L
A N IM A L 5, animale, s. n . 1.. Fiinţă înzestrată cu facultatea de a
simţi şi de a se mişca; făpturii, vietate. 2. Fiară, d o b ito c ; vită. — Fr.
a n im a l (lat. lit. a n im a l).
A N IM A L 3, -Ă , animali, -e, adj. D e animal, p ropriu animalelor.
Căldură animală. ♦ D e natură organică. Cărbune animal. — F r. a n im a l
(lat. lit. a n im a lis ) .
A N IM Â L IC , «A, animalici, -e, adj. D e animal, exclusiv fiziologic ;
fig . în stare de înapQiere, m izerab il; brutal, josnic. — D in a n i ­
m a l 2 -f suf. -ic.
A N IM A L IE R , -A, animalieri, -e, adj. 1. Care se referă la animale,
de animal. 2. (D espre opere de artă) Care reprezintă an im a le ; (despre
artişti) care înfăţişează animale în operele lor. [ P r .: -li-er] — Fr.
a n im a lie r .
A N IM A L IT A T E s. f. Stare, atitudine, com portare de anim al1
(2). — D upă fr. a n im a lite .
A N IM Â R E s . f . A cţiunea d e a (se) anim a şi rezu ltatu l ei.
A N IM A T , -Ă , animaţi, -te, adj. în s u fle ţit; viu, vioi. ^ Desene
animate — film de cinem atograf in care personajele şi decorurile sînt
desenate. — V. anima.
A N IM Â T O adv. (Indică m odul de executare a unei*bucăţî muzicale)
C u însufleţire, cu vioiciune. — It. a n im a to .
A N IM A T O R , -O A R E , animatori, - oare, adj. (Adesea substantivat)
Care animă. — D upă fr. a n im a te u r .
A N IM A Ţ IE s . f. M işcare continuă şi zgomotoasă (de fiinţe, ve­
hicule etc.); însufleţire, vioiciune. — F r. a n im a tio n (lat. lit. a n i-
m a tio , -onis).
A N lM fS M s. n. Stadiu al gindirii prim itive, cînd oamenii credeau
că obiectele şi fenomenele naturii a r fi în su fle ţite ; spiritualizare, perso­
nificare a forţelor şi fenom enelor naturii. — F r. a n im is m e .
A N IM IS T , -Ă , animişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care ţine
de animism, care se referă la animism. 2. S. m. şi f. A dept al animis­
m ului. — F r. a n im iste*
A N IM O Z IT A T E , anim ozităţi, s. f. A titudine ostilă faţă de cineva ;
înverşunare. — Fr. a n im fts itd (lat. lit. a n im o s ita s , -a tiş ).
A N tN s. m . v.r â r in .
A N IN A , anin, vb. 1 .1 . T ran z. şi refl. A (sa) atîrna, a (se) agăţa de
<feva sau de cineva. 2. Refl. Fig. (Rar) A se lega de cineva, a n u -i da p a c e ;
a căuta pricină. + A se vîrî (nepoftit), a se amesteca (în vorbă). — Lat.
* a n n in a re ( < ad + *ninna « leagăn >).
A N IN Â R E s. f. A cţiunea de a (se) anina.
A N IN Ă T O A R E , aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în m unţi stîncoşi,
u n d e ‘se prinde vînatul. — D in a n in a + suf. -(ă )to a re.
A N IN lŞ s. n. v. a r in iş .
A N IN tŞ T E s. f. v. a r in iş te.
A N lO N , anioni, s. m. (C him .) Ion cu aarciftă negativă. [ P r .: -m-on]»
Fr. a n io n « g r.).
A N IS O N s. m. v. a n a s o n .
A N IŞ O R , anişori, s. m . D im inutiv al lui ai£\
A N IV E R S A , aniversez, v b .-I. T ran z. A sărbători îm plinirea unui
num ăr de ani de la daîa la care s-a p etrecut u n evenim ent. — Dixi
a n iv e r s a r .
A N IV E R S A R , -Ă aniversari, -e, adj. Care am inteşte de u n eveni­
m ent petrecut la aceeaşi dată, cu unul sau mai m ulţi ani-în urm ă. — Fr.
a n n iv e r s a ir e (lat. lit. a n n iv e r s a r iu s ) .
A N IV E R S A R Ă s. f .'v . a n iv e r s a r e .
A N IV E R S A R E , aniversări, 8. f. F ap tu l de a aniversa; zi în care
se aniversează un evenim ent. [V a r.: a n iv e r s a r ă s. f.]
A N O C A T O adv. (în v .) .în neorînduială, de-a valma. — N gr.
a n o k a to .
A N O D , anozi, a. mi Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui
aparat de electroliză etc. — F r. a n o d e (<gr.).
A N O D IC , -Ă, anodici, -e, adj. Care ţine de anod, care provine
de ia anod. — F r. a n o d iq u e .
A N O D ÎN , -Ă , anodini, -e, adj. Fără im portanţă sau v alo are;
iară u rm ă rr; inofensiv. — F r. a n o d in (<gr.).
A N O F E L , anofeli, adj. m . (în expr.) Ţinţar
atiofel = ţîn ţa r care propagă malaria (Anopheles
maculipennis ) i — F r. an o p h & le (<g?T).
A n 6 fE L O G £ N , -Ă , anofelogeni, -e, adj.
(D espre terenuri, bălţi etc.) Care constituie un
focar de dezvoltare a ţînţarilor anofeli. — Fr.
an o p h elo g & n e (<gr.).
A N O M A L IE , anomalii, s. f. A batere de la
normă, deviere de ia regula obişnuită ; p. ext. defect
(grav), m eteahnă. — F r. a n o m a lie (<gr.).
A N O N ÎM , -Ă, anonimi, -e, adj. (D espre p e r­
soane) C aţe nu-şi dă pe faţă n u m e le ; al cărui num e
răm îne n e cu n o sc u t; (despre u n text) fără num e
de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesem nată. * tnţar anofel
+ Fig. N eştiut, necunoscut. + Societate anonimă
— societate rephezentînd principala formă de organizare a întreprinderilor
capitaliste, alcătuită p rin asocierea mai m ultor acţionari. — Fr. an o -
n y m e (lat. lit. a n o n y m u s ) .
1 — ANTENĂ
A N O N IM A T s. n. Starea celui anonim . Fr. a n o n y m a t.
A N O R G A N IC , -A , anorganici, -e, adj, Care e de origine m ine­
rală ; care nu aparţine clasei mari de com puşi ai carbonului. <► Chimic
anorganică = ram ură a chimiei care studiază proprietăţile chimice ale
elem entelor şi com puşilor lor, în afară de com puşi* organici. — Fr.
a n o r g â n iq u e .
A N O R M Ă L , -Ă , anormali, -e, adj. Care se abate de la norm ele
obişnuite ; (despre fiinţe) cu infirm ităţi fizice sau psihice.— F r. a n o r m a l
(lat. lit. a n o rm a lis ).
A N O R M A L IT A T E s. f. (Rar) Făptui sau însuşirea de a fi a n o rm a l;
infirm itate. — D in a n o r m a l.
A N O S T , -Ă , anoşti, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Âcc. ş i: an6st\
— N gr. a n o sto s .
A N O S T E A L Ă s . f. (Rar) Plictiseală. — D in a n o s ti suf. -eală.
A N O S T I, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. — D in a n o s t.
A N O S T lE , anostii, s. f. (Rar) L ucru plictisitor. — D in a n o s t
+ suf. -ie.
A N O T tM P , anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni
ale anului, care prezintă caractere specifice de climă fi de lum ină.
— D in a n + tim p (după germ. Jahreszeit).
A N S A M B L U , ansambluri, s. n. 1. T o t u nitar rezultat din unirea
u nor elem ente izolate aparţinînd aceluiaşi dom eniu ; totalitate. ■$. Loc.
adj. De ansamblu — general, unitar. <► Loc. adv. în ansamblu ~ în
linii mari. 2. Colectiv de artişti. — F r. e n s e m b le .
A N T A B L A M E N T , antablamente, s. n. Elem ent de arhitectură
aşezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcţii, care susţine
acoperişul. — D upă fr. e n ta b le m e n t.
ANTAGOPnHC, -Ă , antagonici, -e, adj. Antagonist. <► Contra­
dicţie antagonică = contradicţie la baza căreia stă, lupta de neîm păcat
între vechi şi nou şi care n u se poate rezolva decît prin distrugerea
'V echiului, constituind în acelaşi tim p conţinutul intern al procesului
de dezvoltare. — F r. a n ta g o n iq u e (<gr.).
A N T A G O N IS M , antagonisme, s. n. C ontradicţie de neîm păcat
între pâţţi, elem ente, clase sociale sau forţe- opuse care se află în luptă.
— F r. a n ta g o n is m e (<gr.).
A N T A G O N fS T , -Ă, antagonicii, -ste, adj. în antagonism (unul
faţă de altul). — F r. a n ta g o n is te (lat. lit. a n ta g o n is ta ).
A H T A L , antafo, s. n. (Reg.) B utoi. — U cr. a n ta l.
A N T A N T Ă , antante, s. f. N um e d at unui şir de alianţe m ili­
tare încheiate în trecut de unele state im perialiste în scopuri anexio­
niste sau în vederea m enţinerii subjugării propriultfr lor .p o p o r,— F r.
e n te n te .
.A N T A R C T IC , ''Ă, antarctici, -e, adj. Situat la polul sud say în
regiunea polului s u d ; care are caractere proprii acestei regiuni. — Fr.
a n t a r c tiq u e (lat. lit. a n ta r c tic u s ) .
A N T E - Elem ent de .com punere însem nînd « înainte * £i servind
Ia form area u n o r substantive şi a u n o r adjective. — L at. lit. a n te .
 N TE B & L IC , -A , antebelici, -e, adj. D inaintea unui război.
— D in a ftte - + lat. lit. b e jlic u s.
A N T E B R A Ţ , antebraţe, s. n. f a rte
a m em brului superior al corpului ome-
n e sc ,* d e la cot pînă la încheietura mîinii.
— D in a n te - -K b r a ţ (după fr. avant-
bras).
A N T E C E D E N T E s. n. pl. Fapte, A ntebraţ
întîm plări anterioare unei anum ite date
sau stări. — F r. a n t£ c £ d e n t (lat. lit. a n te c e d e n s , -ntis).
A N T E C E S O R , -O A R E , antecesori, -oare, s. m . şi f. Predecestn-
prem ergător. — It. a n te c e s s o r e (lat. lit. a n te c e s so r» -oris).
A N T E D A T A , antedatez, vb. I. T ra a z . A pune pe un act, pe o
scrisoat£ etc. o dată anterioară .celei reale. — D in a n te - - f d a ta .
A N T E D E V lZ , antedevize, s. n . L ucrare scrisă.care cuprinde pva-
luarea prealabjlă a fiostului unei construcţii proiectate. — D in an-te-
+ d e v iz .
A N T E D IL U V IA N , -Ă, antediluvieni, -e, adj. Care aparţine unei
epoci străvechi a om enirii. + Fig. învechit, perim at. [ P r .: -vi-ari\
— F r. a n t£ d iiu v ie n .
A N T E F ÎX , antefixe, s. ii. O rnam ent (de păm înt ars) aşezat la
m arginea inferioară a acoperişului de olane al unei case. — Fr. a n tâ fix e .
A N T E M Ă S U R Ă T O Â R E , antemăsură-
tori, s. f. Evaluare cantitativă prealabilă a
unei lu c ră ri; (concr.) lucrare scrisă care
conţine această evaluare. — D in a n te - -f
m ă s u r ă t o a r e (după fr. avant-metre) .
a n t e m e r i p i A n , - ă , antemeridiani,
-e, adj. D e dinainte de amiază, de dim i­
neaţă. [ P r .: -di-an. — Scris ş i : (prescurtat)
a. wi.] — L at. lit. a n te m e r id ia n u s .
A N T fiN Ă , antene, s. f. (Adesea fig.)
1. Fiecare dintre cele d o u ă 'firişo are mobile
care se află la capul insectelor, crusta-
ceelor*şi m iriapodelor, şi care serveşte ca
organ de sim ţ. 2. C onductă sau ansam blu Antene
de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric
(folosit în radiocom unicaţii). 3. Bară lungă şi m obilă prinsă transversal
de catarg, spjre a ţine o parte din pînzele unei corăbii.— Fr. a n te n n e
(lat. lit. a n te n n a )
A N T E PE N U L T IM — 32 —
A N T E P E N O lT IM , '-A, anlepcnultim i, -e, adj. Care ocupă locul
al treilea, socotind de ia ultim ul. — F r. a n t£ p e n u ltife m e (lat. lit.
a n te p a e n u l tim u s ).
A N T E P R O IE C T , anteproiecte, s. n. Proiect în prim ă redactare. —
D in a n te - + p r o ie c t (după fr. avant-projet) .
A N T E R Ă , antere, s. f. M ică um flătură In vîrful stam inelor, în
care se află polenul. — F r. a n th & re (<gr.).
A N T E R E U s . n. v. a n te r iu .
A N T E R IO R , -O A R Ă , anteriori, -oare, adj. 1. (T em poral) P re­
cedent. (A dverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este aşezat
în faţă. + (D espre sunete) Ai cărui p u n ct de articulaţie este situat
în partea dinainte a cavităţii bucalc. [ P r .: -ri-or] — Fr. a n t â r i e u r
(lat. lit. a n te rio r) .
A N T E R IO R IT A T E s. f. (Rar) însuşirea de a fi a n te rio r; p rio ­
ritate. [ P r .: -n-o -] — D upă fr. a n tâ r io r itâ .
A N T E R IU , anterie, s. n. H aină lungă p u rtată de preoţii o rto ­
docşi. + H aină lungă pe care o p u rtau boierii rom îni. + H aină lungă
purtată în trecu t de lăutari. [V ar.: a n t e r i u s. n.] — T c . a n te r i.
ANTET* anteturi, s. n. Indicaţie tipărită în partea de sus a unei
hîrtii sau a unui plic, conţinînd num ele, adresa etc. unei instituţii sau
ale unei persoane. ■>— F r. e n - tâ te .
A N T E T R E N , antetrenuri, s. n. T răsu ră p e două roţi, care se
poate lega, în vederea transportului, cu un tu n , cu o bucătărie de
campanie sau cu u n cheson. — D in a n te - + t r e n (după fr. a va n t-tra in ) .
A N T E T R O P IŢ Ă , antetrupiţe, s. f. Piesă la plugurile perfecţio­
nate, cu ajutorul căreia se obţine o răsturnare perfectă şi totală a brazdei.
— D in a n te - 4- tr u p i ţă .
A N T E V O R B IT O R , -O A R E , antevorbitori, - oare, s. m. şi f. P e r­
soană care vorbeşte în tr-o adunare publică, considerată în rap o rt cu
cei care iau cuvîntul ulterior. — D in a n te - + v o r b it o r (după germ.
Vorredner).
A N T I- Elem ent de com punere însem nînd * îm potriva *, « în
c o n tra *, «opus *, care serveşte la form area unui m are n u m ăr de su b ­
stantive şi adjective. — F r. a n ti- (<gr.).
A N T IA E R IA N , - ă , antiaerieni, -e, adj. D estinat să com bată ata­
curile aviaţiei. Apărare antiaeriană. [ P r .: -ti-a-e-ti-an] — F r. a n tia e r ie n .
A N T I AL CO O L IC , -A , antialcoolici, -<?, adj. Care este îm potriva
excesului de alcool. [ P r .: -ti-al-] — F r. a n tia lc o o liq u e .
A N T IB IO T IC , -A , antibiotici, -e, adj. Care are proprietatea de
a opri creşterea şi înm ulţirea un o r bacterii sau m icrobi, fără a vătăma
organismul anima! un d e trăiesc aceşti microbi. + (Substantivat, n.)
Substanţă, m edicam ent avînd accste proprietăţi. [P r .: -bi-o-} — l ’r.
a n tib io tiq u e .
A N T tC , -A, antici, -e, adj., s. m . şi f. I. Adj. 1. Care a existai
în trecutul îndepărtat sau datează de atunci. Ruinile unui castel antic
(O D O B ESC U ). + Care aparţine popoarelor din antichitate sau caracte­
ristic diferitelor aspecte ale culturii sau civilizaţiei lor. Odă in metru
antic (E M IN E S C U ). 2. î n genul creaţiilor din antichitate. S til antic.
II. S. m. şi f. Persoană aparţinînd popoarelor din antichitate. [Acc. şi:
antic] — F r. a n tiq u e (lat. lit. a n tiq u u s ),
A N T IC A M E R Ă , anticamere, s. f. ( î n ' instituţii) Cam eră în care
stau cei care aşteaptă să fie prim iţi. <> Expr. A face anticameră — a
aştepta (m ult) pînă a fi prim it (de un superior, u n medic, un avocat
etc.). — It. a n tic a m e r a .
A N T IC A R 1 adj. invar. A ntitanc. — D in a n ti- -f c a r [de luptă!
(după fr. antichar).
A N TIC A R *, anticari, s. m. N egustor de cărţi vechi. ♦ (înv.)
Colecţionar de obiecte an tic e; p. ext. arheolog. — F r. a n tiq u a ir e
(lat. lit. a n tiq u a riu s ).
A N T IC A R IÂ T , anticariate, s. n. în trep rin d ere (de stat) care achi­
ziţionează şi vinde cărţi v e îh i; (în trecut) negoţ cu cărţi de ocazie sau
(im pr.) cu obiecte vechi de artă. [ P r .: -ri-at] — D in a n t i c a r 2 (după
germ. Antiquariat) .
A N T IC A T O D , anticatozi, s. m. Placă metalică m ontată în in te­
riorul unui Cub de raze X , care, lovită de razele catodice, devine izvor
de raze X . — F r. a n tic a th o d e (<gr.).
A N T IC Ă , antice, s. f. (înv.) O biect de artă din antichitate.
— Fr. a n tiq u e .
A N T IC Ă R lE , anticarii, s. f. (M agazin în care se face) comerţ
cu cărţi vechi sau de ocazie. — D in a n t i c a r 2 + suf. -ie.
A N T IC H IT A T E , (2 ) antichităţi, s. f. 1. Epoca civilizaţiei vechi, în
special a celei greco-romane. 4- Vechime. 2. O biect antic, m onum ent
vechi, răm ăşiţă istorică. [V a r.: (înv.) a n tic itâ te s. f . ] — Fr. a n tiq u ite
(lat. lit. a n tiq u ita s , -a tis).
A N T IC IC L O N , anticicloane, s. n. C en tru de presiune atmosferică
mai înaljă decît în regiunile î n v e c i n a t e . F r . a n tic y c lo n e .
A N T IC IP A , anticipez, vb. 1. Intranz. şi tranz. A o lua înainte, a
săvîrşi o acţiune înaintea alteia sau înaintea tim pului cuvenit. — Fr.
a n tic ip e r (lat. lit. a n tic ip a r e ) .
A N T IC IP A R E , anticipări, s. f. A cţiunea de a anticipa. ♦ (Fon.)
Pronunţarea anticipată a unui sunet d intr-o silabă urm ătoare.
A N T IC IP A T , -Ă , anticipaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Realizat
înainte de term enul sau m om entul c u v e n it.— V. anticipa.
A N T IC IP A Ţ IE , anticipaţii, s. f. A nticipare. <* Loc. adv. Cu
anticipaţie * înainte de term enul cuvenit. [V a r.: (înv.) a n tic ip a ţltin e
s. f ] — Fr. a n tic ip a tio n (lat. lit. a n tic ip a t io , -o n is )
A N T IM U N C IT O R E S C
A N T lC IP A Ţ lO N E s . f. v. a n tic ip a ţie .
A N T I C IT A T E s. f. v. a n tic h ita te .
A N T IC L E R IC Ă L , -A , anticlericali, -e, adj. Care este îm potriva
clerului. — Fr. a n tic lâ r ic a i.
A N T IC L E R IC A L IS M s. n. A titudine contra c le ru lu i.— Fr.
a n tic l£ ric a !is m e .
A N T IC L IN A L , anticlinale, s. n.-Partea unei cute geologice ridicată
în form ă de boltş. — F r. a n tic lin a l.
A N T IC O N S T IT U Ţ IO N A L , -Ă , anticonstituţionali, -e, adj. Care
încalcă constituţia sau este îm potriva prevederilor ei. ~ Fr. a n ti-
c o n s tltu tio n n e l.
A N T IC O R P , anticorpi, s. m. Substanţă care ia naştere în organism
în urm a unei infecţii, avînd rolul de a-l apăra. — F r. a n tic o rp s .
A N T IC R IS T s. m. v ..a n tih r is t.
A N T ID E R A P A N T , -A, antiderapanţi, - te, adj. Care împiedică
deraparea vehiculelor. Cauciuc antiderapant. — F r. a n tid e r a p a n t.
A N T ID E T O N A N T s . n. Substanţă care, am estecată cu benzină,
m icşorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carbu­
rant. — F r. a n tid e to n a n t.
A N T ID IN Â S T IC , -Ă , antidinastici, -e, adj. Care este îm potriva
dinastiei. — F r. a n tid y n a s tiq u e .
A N T ID O T , antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanţă care n eutra­
lizează acţiunea unei otrăvi aflate în organism. — F r. a n tid o te (lat. lit.
a n tid o tu m ).
A N T IE P ID E M IC , -Ă , antiepidemici, -e, adj. Care lupt^ sau este
folosit îm potriva epidem iilor. — D in a n ti- - f e p id e m ic .
A N T IE S T E T IC , -Ă , antiestetici, -e, adj. Care este îm potriva este­
ticii. — Fr. a n tie s th £ tiq u e .
A N T IF A S C IS T , -Ă , antifascişti, -ste, adj. (Adesea substantivat)
Care luptă îm potriva fascismului. — LJin a n ti- 4- fa s c is t.
A N T IF E R M E N T , antifermenţi, s. m. Substanţă care opreşte
acţiunea ferm enţilor. — F r. a n tif e r m e n t.
A N T IF O N 1, antifoane, s. n. V ersete sau idei din psalmi care se
repetă de două coruri sau de două voci, ca şi cum şi-ar răspunde
re c ip ro c ; cîntare repetată de două coruri, la slujba bisericească. — Slav
(v. sl. a n tif o n u <gr.).
A N T IF O N 2, antifoane, s. n. M ic corp plastic care se introduce în
u reche pentru a o apăra de zgomote intense. — F r. a n tip h o n e .
A N T1FO N Ă R* antifonare, s. n. C arte care cuprinde antifoane1. —
N gr. a n tif o n a r l.
A N T IF R A Z Ă , antifraze, s. f. Figură retorică prin care o locuţiune,
o frază etc. se întrebuinţează prin ironie sau eufemism, cu un înţeles
contrar celui obişnuit. — F r. a n tip h r a s e (<gr.).
A N T IG E L s. n. Soluţie care se adaugă în apa de răcire a motoarelor
• cu ardere internă, pentru a-i coborî punctul de îngheţ. — Fr. a n tig e l.
A N T IG U V E R N A M E N T A L , -A, antiguvernamentali, -e, adj.
Care este îm potriva unui g u v e rn .— F r. a n tig o u v e rn e m e n ta l.
A N T IH R E Z Ă , antihreze, s. f. (în dreptul burghez) C ontract de
garantare a unei datorii, prin care se dă în folosinţa creditorului un bun
imobil care aparţine debitorului. — Fr. a n tic h r e s e (<gr-).
A N T IH R IS T , antihrişti, s. m . Omv nelegiuit, pervers. [Var.:
a n t i c r i s t s. m .] — Slav (v. sl. a n t t h r u s t u <gr.).
A N T U M P E R IA L lS T , -Ă, antiimpcrialişti, -ste, adj. Care luptă
îm potriva im perialism ului. — D in a n ti- I im p e r ia lis t (după rus
antiimperialisticeskij) .
A N T IL O G Â R lT M , antilogaritme, s. n. N um ărul care adm ite ca
logaritm u n num ăr dat. — F r. a n tilo g a r ith m e .
A N T IL O G lE , antilogii, s. f. C on­
tradicţie între două idei sau două ex­
presii. — F r. a n tilo g ie .
A N T IL O P Ă , antilope, s. f 1.
M am ifer din subordinul rum egătoarelor,
cu trupul suplu şi picioarele lungi şi
s u b ţiri; trăieşte prin ţările calde. 2.
Pielea tăbăcită a antilopei (1 ); im itaţie
a acestei piei. — F r. a n tilo p e (<gr.).
A N T IM A R X IS T , -Ă , antimarxişti.
-ste, adj. în d re p ta t îm potriva m arxis­
m ului şi a luptei clasei m u n cito are;
contrarevoluţionar. — D in a n ti1- A ntilopă
m a r x is t (după rus antimarksistskii) .
A N T IM Ă L U R lR E s. f. O peraţie de apărare a cerealelor cu
ajutorul unor fungicide. — D in a n ti* H m ă lu r ir e .
A N T IM O N A R H IC , -Ă, antimonarhici, -e, adj. în d rep tat împotriva
m onarhiei. — D upă fr. a n tim o n a r c h iq u e .
A N T IM O N IĂ T s. in. Sare a acidului antim onic. — Fr. anti*
m o n ia te .
A N T IM O N IC , antimonici, adj. m. (în expr.) A cid antimonic =s
acid al antim oniului. — F r. [acide] a n tim o n iq u e .
A N T IM O N IU s. n. M etaloid de culoare albă-cenujie, cu numeroase
folosiri în industrie. — F r. a n tim o in e (lat. lit. a n tim o n iu m )
A N T IM U N C IT O R E S C , -E A S C Ă , antimuncitoreşti. adj. î n ­
d re p ta t îm potriva intereselor clasei m u ncitoare.- - Din a n ti- ' m u n ­
c ito re s c .
A N T IN A Ţ IO N A L — 33 —
A N T IN A Ţ IO N A L , «A» antinaţionali, -e, adj, în d re p ta t îm potriva
intereselor propriei naţiuni. — F r, a n tin a ţio n a l.
A N T IN E V R A L G IC , -A» antinevralgici, -e, adj. Care calmează
nevralgiile. ^ (S ubstantivat, n .) A lua un antinevralgic. — F r. a n ti-
n ă v r a lg iq u e (<gr.).
A N T IN O M IC , -A , antinomici, -<•, aaj. Care se referă la antinomie.
— F r. a n tin o m iq u e .
A N T IN O M IE , antinomii, s. f. C ontradicţie categorică între două
teze care se exclud reciproc şi care pot fi dem onstrate la fel de concludent
pe cale logică, atunci clnd n u se ţine seamă de realitatea obiectivă.
— F r. a n tin o m ie (lat. lit. a n tin o m ia ).
A N T IO X ID A N T , antioxidante, s. n. Substanţă care îm piedică sau
întîrzie acţiunea de oxidare. — F r. a n tio x y d a n t.
A N T IP A R A L E L ,-Ă , antiparaleli, -e, adj. (D espre doi vectori
sau două drepte) Care sînt paralele şi cu sensuri opuse. — F r. a n ti­
p a ra le le .
A N T IP A R T IN IC , -A , antipartinici, -e, adj. În d rep ta t îm potriva
concepţiilor, principiilor şi m etodelor partidelor com uniste şî m unci­
toreşti ; duşm ănos partidelor com uniste şi m uncitoreşti. — D in a n ti-
-f p a r tin ic (după ru s antipartiinyj).
A N T IP A T IC , -A, antipatici, ~e, adj. Care inspiră an tip atie;
nesuferit. — F r. a n tip a th iq u e .
A N T IP A T IE , antipatii, s. f. A versiune, pornire contra c u iv a;
sentim ent de neplăcere faţă de cineva. — F r. a n tip a th ie (lat. lit.
a n tip a th ia ).
A N T IP IR fiT IC , -A, antipiretici, -e, adj. Care com bate febra.
Substanţă antipiretică. <► (Substantivat, n.) A cumpăra un a n tip iretic.
— F r. a n tip y r 6 tiq u e (<gr.).
A N T IP IR lN Ă , antipirine, s. f. M edicam ent folosit îm potriva
febrei şi pentru calmarea durerilor. — F r. a n tip y r in e (<gr.).
A N T IP O D , antipozi, s. m . Loc de pe suprafaţa păm întului dia­
m etral opu9 altui lo c ; fig . persoană sau lucru cu to tu l opus altei p er­
soane sau altui lucru. — F r. a n tip o d e (<gr.).
A N T IR A B IC , -A , antirabid, -e, adj. Care com bate turbarea. — F r.
a n lir a b iq u e .
A N T IR E A L ÎS T , -A , anlirealişti, -ste, adj. în d re p ta t îm potriva
realismului sau realităţii. [P r.:-re-a-] — F r. a n tir e a lis te .
A N T IR E G A L IS T , -A , antiregalişti, -ste, adj., s. m. şi f. (Persoană)
care luptă îm potriva regalităţii. — D in a n ti- + re g a lis t.
A N T IR E L IG lO S , -O A S Ă , antireligioşi, -oase, adj. Care este
îm potriva religiei. — D upă fr. a n tire lig ie u x .
A N T IS E M IT , -A , antisemiţi, -te, adj., s. m . şi f. (Persoană) care
adm ite sau practică antisem itism ul. — F r. a n tis e m ite .
A N T IS E M IT IS M s. n. A titudine, concepţie reacţionară, rasistă,
de ură contra evreilor, provocată de clasele exploatatoare, cu scopul
de a crea diversiune şi a sparge unitatea de lu p tă a clasei m uncitoare. —
Fr. a n tis d m ltis m e .
A N T IS E P S lE s. f. A nsam blu de m ăsuri antiseptice. — F r.
a n tis e p s ie (<gr.).
A N T IS E P T IC , -A , antiseptici, -e, adj. C are previne sau înlătură
infecţiile m icrobiene sau îm piedică putrefacţia. <> (S ubstantivat, n.)
A lua un antiseptic. — F r. a n tis e p tiq iie .
A N T IS P A S M O D IC , -A , antisp as modici, -e, adj. Care com bate
spasmele. — F r. a n tis p a s m o d iq u e (<gr.).
A N T IS T A T A L , -A , antistatali, -e, adj. în d re p ta t îm potriva
orinduirii constituite a statului. Complot antistatal. — D in a n ti- +
s ta t a l (după rus antigosudarstvennyj).
A N T IS T R O F Ă , antistrofe, s. f. A doua stanţă a unei poezii lirice,
cîntată de cor în teatru l antic grec. — F r. a n tis tr o p h e .
A N T IŞ T IIN Ţ lF IC , - Ă , antiştiinţifki, adj. în d re p ta t îm potriva
teoriilor ştiinţifice şi a progresului. — D in a n t i - 4 ş tiin ţif i c .
A N T IT A N C adj. invar. C are se foloseşte îm potriva tancurilor.
A rm ă antitanc. — F r. a n tita n k >
A N T IT E T IC , -A , antitetici, - e. adj. Care conţine o an titeză;
care foloseşte antiteze. Expresii antitetice. — F r. a n t i t h 6 tiq u e .
A N T IT E Z Ă , antiteze, s. f. O poziţie între două fenom ene, idei etc.
exprim înd caracterul dialectic al oricărui proces de dezvoltare din natură,
şi societate. + Figură de stil care se bazează pe opoziţie, — F r. a n ti-
th â s e (lat. lit. a n tith e s is j.
A N T IT O X lN Ă , antitoxine, s. f. Substanţă produsă de organism,
care neutralizează acţiunea toxinelor m icrobiene. — F r. a n tito x in e .
A N T IT R IN IT A R , -Ă , antitrinitari, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Privitor la antitrinitarism . 2. S. m. şi f. A dept al antitrinitarism ului.
— F r. a n ti t r i n i t a i r e .
A N T IT R IN IT A R IS M s. n. D octrină eretică, în biserica veche,
care nega dogm a creştină trinitară. — F r. a n titr in î ta i r is m e .
A N T O F IT O Z Ă , antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de
unele plante parazite. — F r. a n th o p h y to s e .
A N T O L O G IC , - Ă , antologici, -e, adj. D e antologie. T ext antologic.
— F r. a n th o lo g iq u e .
A N T O L O G IE , antologii, s. f. Culegere de lucrări alese d in tr-u n u l om eneşti ca hrană. — F r. a n th ro p o p h a g ie .
sau mai m ulţi autori. — F r. a n th o lo g ie (<gr.).
A N T O N IC Ă s. f. Plantă erbacee cu flori albe şi fructe aro­ stu d iin d raportul din tre om şi m ediul geografic c ît şi răspîndirea şi
m atice (Chaerophyllum aromaticum). — D in A n to n -(- suf. -ică. I re p a rtiţia om ului pe suprafaţa păm întului, consideră, în m od g re şit, ca
A N T R O P O G E O G R A F IE
A N T O N IM , antonime, s. n. C uvînt care, considerat în raport cu
altul, are sensul exact contrar. Antonim ul lui * mare * este « mic *.
— F r. a n to n y m e (<gr.).
A N T O N IM IE s. f. R aport între două
antonim e. — F r. a n to n y m ie .
A N T O N O M Â J s. n. O peraţia de strîn -
gere şi distrugere a gărgăriţelor florilor de m ăr.
— F r. a n th o n o m a g e .
A N T O N O M A Z Ă , antonomaze, s. f. F i­
gură de stil p rin care u n num e com un este
înlocuit cu num ele unei persoane (sau invers).
— F r. a n to n o m a s e (<gr.).
A N T R A C E N s. n. Substanţă galbenă,
cristalizată, extrasă din gudron de huilă şi
folosită la fabricarea un o r coloranţi sau ca
antiseptic. — F r. a n th ra c & n e .
A N T R A C H IN O N Ă s. f. Substanţă
chimică alcătuită din cristale gălbui şi servind
d e bază m ultor m aterii colorante. — F r. A ntonică
a n th r a q u in o n e .
A N T R A C IT s. n. C ărbune de păm înt de calitate superioeră,
negru, lucios şi foarte dens. — F r. a n th r a c ite .
A N T R A C T , antracte, s. n. Pauză între două acte sau două părţi
ale unei reprezentaţii. — F r. e n tr a c te .
A N T R A N O L s. m . Alcool o bţinut prin reducerea antrachinonei
cu staniu şi acid acetic, care se foloseşte în industria m ateriilor colo­
rante. — F r. a n th r a n o l.
 N T R A X s. n. Boală infecţioasă (la animale şi oameni) m ani­
festată p rin abcese care cuprind toate straturile p ie lii; dalac. — F r.
a n th r& x (<gr.).
A N T R E L tJŢ Ă , antreluţe, s. f. (Rar) A ntreţel. — D in a n t r e u +
suf. -luţă.
A N T R E N s. n. (Franţuzism ) însufleţire, vioiciune; bună dispo­
ziţie. — F r. e n tr a in .
A N T R E N A , antrenez, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A (se) pregăti prin
exerciţii m etodice p en tru o activitate sportivă. 2. T ranz. A atrage, a
stim ula în tr-o acţiune. 3. R efl. A se lăsa t î r î t ; a se aprinde, a se înflă­
căra. ^ T ran z . Fac mult h a z ca să-l antrenez (C A M IL PE T R E S C U ).
4. T ran z . A da mişcare de funcţionare unei maşini sau u nui vehicul prin
consum de energie m usculară sau mecanică. — F r. e n t r a i n e r .
A N T R E N A M E N T , antrenamente, s. n . Serie de exerciţii m etodice
în vederea dezvoltării calităţilor u n u i sportiv. — D u p ă fr. e n tr a în e -
m e n t.
A N T R E N A N T , -A , antrenanţi, -te, adj. Care atrage, care stimu-*
lează (într-o activitate). — F r. e n tr a in a n t.
A N T R E N A R E s. f. Acţiunea de a (se) antrena.
A N T R E N O R , -O A R E , antrenori, -oare, s. m . şi f. Persoană cali­
ficată care se ocupă cu antrenarea sportivilor. — D upă fr. e n tr a in e u r .
A N T R E P O Z IT , antrepozite, s. n. Clădire am enajată pentru
depozitarea stocurilor de m ărfuri sau de materialo — F r. e n t r e p â t
(după depozit).
A N T R E P R E N O R , -O A R E , antreprenori, - oare, s. m . şi f. P er­
soană care conduce o antrepriză. — D u p ă fr. e n tr e p r e n e u r .
A N T R E P R IZ Ă , antreprize, s. f. Form ă de organizare şi executare
a construcţiilor capitale de către o organizaţie specială de c o n stru cţii;
(în regim ul capitalist) întreprindere particulară care execută lucrări
industriale, comerciale, de construcţii e t c . ; conducere particulară a
u n o r lucrări. E xpr. A da în antrepriză = a da o lucrare spre executare
unei întreprinderi sau un u i antreprenor. A lua în antrepriză — a lua
conducerea unei lucrări. — F r. e n tr e p r is e .
A N T R E T s. n. v. a n tr e u .
A N T R E T O A Z Ă , antretoaze, s. f, 1. Fiecare dintre grinzile trans­
versale care leagă grinzile principale ale u nui pod. 2. Bară cilindrică
găurită care leagă peretele căldării cu aburi, p en tru consolidare.
— F r. e n tr e to is e .
A N T R E Ţ E L , antreţele, s. n. D im inutiv al lui antreu.
A N T R E U , antreuri, s. n. Prim a încăpere (de dim ensiuni mici)
a unei locuinţe, în care se intră venind de a fa ră ; vestibul. [Var. ; a n t r â t
s. n.] — F r. e n tr £ e .
A N T R IC O T , antricoate, 8. n. C am e de vită sau de porc din
regiunea in te rc o stală ; p. ext. friptură preparată din această c a rn e ;
cotlet. — F r. e n tr e c â te .
A N T R O P O C E N T R IC , -A, antropocentrici, -e, adj. Privitor la
antropocentrism , care aparţine antropocentrism ului. — F r. a n th r o -
p o c e n triq u e .
A N T R O P O C E N T R IS M s. n. Concepţie filozofică potrivit carcia
om ul este centrul universului. — F r. a n lh r o p o c e n tr is m e .
A N T R O P O F A G , -Ă , antropofagi, -e, s. m . şi f. Sălbatic care
se hrăneşte cu cam e de o m ; canibal. — F r. a n th r o p o p h a g e (lat. lit.
a n th ro p o p h a g u s ) .
A N T R O P O F A G IE s. f. Folosirea de către antropofagi a cărnii
A N T R O P O G E O G R A F IE s. f. Ram ură a geografiei generale care,
A N T R O P O ID — 34 —
factor prim ordial al dezvoltării societăţii condiţiile m ediului n a tu ra l;
a stat la baza geopoliticii şi a teoriilor rasiste ţ i şovine. — F r. a n th r o -
p o g £ o g ra p h ie .
A N T R O P O ID , -A , antropoizi, -de, adj. (D espre unele m aim uţe)
Care se aseamănă cu om ul. + (Substantivat, n. pl.) Fam ilie de m aim uţe
asem ănătoare cu o m u l; (şi la sg.) m aim uţă făcînd p arte d in această
familie. — F r. a n th r o p o ld e « g r.).
A N T R O P O L O G , antropologi, s. m . Specialist in antropologie.
— F r. a n th r o p o lo g u e « g r.).
A N T R O P O L O G IC , -A , antropologici, -e, adj. A l antropologiei,
privitor la antropologie. — F r. a n th ro p o lo g iq u e .
A N T R O P O L O G IE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu stu d iu l originii
pi evoluţiei biologice t om ului (făcînd abstracţie d e condiţiile social-
tatorice In care se dezvoltă acesta). — F r. a n th ro p o lo g ie .
A N T R O P O M fiT R IC , -A , antropometrici, -e, adj. D e antropo-
m etrie, privitor la antropom etrie. — F r. a n th r o p o m 6 tr iq u e .
A N T R O P O M E T R lB s . f. D isciplină ştiinţifică care se ocupă cu
tehnica m ăsurării corpului om enesc şi c u stabilirea relaţiilor m ărim ilor
obţinute p rin aceste m ăsurători. — F r. a n th r o p o m 6 trie .
A N T R O P O M O R F 1 s. n. O biect de artă sau reprezentare deco­
rativă cu form ă de fiinţă omenească. — F r. a n th r o p o m o r p h e (<gr.).
A N T R O P O M O R F 1, -A , antropomorfi, -e, adj. 1. A ntropoid.
+ (Substantivat, n. pl.) G ru p de m aim uţe, asem ănătoare cu om ul.
2. Care aparţine antropom orfism ului, p riv ito r la antropom orfism .
— F r. a n th r o p o m o r p h e (<gr.).
A N T R O P O M O R F IS M s. n . C redinţă m istică specifică u n u i
stadiu înapoiat al cunoaşterii, care atribuie lucrurilor şi fenom enelor
naturii form e şi sentim ente om eneşti. — F r. a n th r o p o m o r p h is m e .
A N T R O P O Z O F lE s. f. C oncepţie filozofică m istică influenţată
de teozofie şi care pretin d e că este cea m ai înaltă idee şi form ă a religiei.
— F r. a n th ro p o s o p h ie .
A N T U R A J s . n. (Franţuzism ) Persoane cu care cineva în treţin e în
m od obişnuit relaţii. — F r. e n to u r a g e .
A N Ţ Â R Ţ adv. (Reg.) A cum doi ani. — L at. a n n o te r tio .
A N U A L , -A , anuali, -e, adj. Care are toc o dată pe a n ; care durează
un a n ; care corespunde u n u i an. Raport anual. P lantă anuală. Plan ■
anual. [ P r .: -nu-al] — F r. a n n u e l (lat. lit. a n n u a lis ) .
A N U A R , anuare, s. n . Publicaţie periodică anuală care prezintă
activitatea unei instituţii, întreprinderi etc. sau care conţine studii
ştiinţifice. <►Anuar astronomic = publicaţie în care se dau, pe o perioadă
de u n an, diferite date astronom ice. [ P r .: -nu-ar] — D u p ă fr. a n n u a i r e .
A N U IT A T E , anuităţi, s. f. Procedeu p rin care u n capital îm p ru ­
m utat se ram bursează în tr-u n anum it nu m ăr de ani, p rin tr-o serie de
plăţi periodice, cuprinzînd în afara dobînzii şi o sum ă destinată a recon­
stitui capitalul. [ P r .: -nu-i-] — D u p ă fr. a n n u itâ .
A N U L A , anulez, vb. I. T ran z. 1. A declara n u l u n act, o dispo­
ziţie e tc .; a desfiinţa, a suprim a. 2. A egala cu zero o expresie m ate­
matică. — F r. a n n u le r (lat. lit. a n n u lla r e ) .
A N U L A R E , anulări, s. f. A cţiunea de a anula; desfiinţare, su p ri­
mare.
A N tJM E 1 adj. invar. D eosebit, special. O vorbă anume. — D in
a 1 + num e.
A N tJM E* adv. 1. C u num ele de. . . ♦ Iată c a r e ; adică. î n limba
romînă sînt trei genuri ţi anum e: masculin, fem inin şi neutru. 2. înadins,
in te n ţio n a t; c u scopul. A venit anume pentru mine. 3. î n m od p re c is ;
exact. C it anume ? — D in a* + n u m e .
A N U M IT , -A , anumiţi, -te, adj. 1. Bine d ete rm in a t; h o tăn t,
cunoscut. O anumită zi. O anumită casă. ♦ D eosebit, special. S e uita
intr-un anumit fe l. 2. U n u l, oarecare. A n u m iţi oameni. — D in a n u m e +
suf. - i t (după germ . bestimm t).
A N U N C IA T O R , anunciatoare, s. n. A parat care anunţă m odificări
sau abateri în tim pul funcţionării sau utilizării u n u i sistem tehnic.
[P r. — D u p ă fr. a n n o n c ia te u r .
A N tJN Ţ , anunţuri, s. n . în ştiin ţa re scrisă ; încunoştinţare. — D upă
fr. a n n o n c e .
A N U N Ţ A , anănţ, vb. I . T ran z . A aduce la c u n o ştin ţă ; a vesti,
a încunoştinţa. + A vesti sosirea , cuiva (rostindu-i num ele cu voce
tare). — F r. a n n o n c e r (lat. lit. a n n u n tia r e ) .
A N U N Ţ A R E , anunţări, s. f. A cţiunea de a anunţa; înştiinţare.
A N U N Ţ Ă T O R , -O A R E , anunţători, -oare, adj. (Rar) Care anunţă,
vesteşte sau prevesteşte ceva. N o ri anunţători de furtună. — D in a n u n ţa +
suf. -(ă )to r .
A N U R lE 8. f. în cetare a u rinării (sim ptom al u n o r boli de rinichi).
— F r. a n u r i e « g r.).
A N U S , anusuri, 8. n . O rificiu la extrem itatea aparatului digestiv.
— Fr. a n u s (lat. lit. anus).
A N V E L O P Ă , anvelope, s. f. înveliş de protecţie a unei cam ere
cu aer, făcut din cauciuc sau d in piele groasă. — F r. e n v e lo p p e .
A N V E R G C R Ă a. f. 1. (Franţuzism , în expr.) D e mare anvergură =
p e plan m a re ; vast, atotcuprinzător. 2. D istanţa d in tre extrem ităţile
unei aripi de avion. — F r. e n v e r g u r e .
A N X IE T A T E s. f. (F ranţuzism ) N elinişte, îngrijorare. [ P r .:
-xi-e-}— F r. a n x i6 t£ Gat. lit. a n x ie ta s , -a tis ).
A O L E O in te rj, v. a o le u .
A P A T R ID
A O L fiU interj. Exclam aţie care exprim ă diverse stări s u fle te şti:
d urere, spaim ă, dor e tc . [V a r.: a te u , a o le 6 , a u lâ u , o le 6, o le o le 6
interj.]
A O L lC Â interj- (Pop.) Exclamaţie care
exprim ă o uşoară părere de rău sau o m us­
trare blîndă. — D in a o le u 4- suf. -ică.
A O R IS T , aoriste, s. n. D enum ire dată
unei form e tem porale din lim ba sanscrită,
greacă veche şi slavă bisericească, care ex­
prim ă aspectul m om entan ai unei acţiuni
trecute. — F r. a o r is te (lat. lit. a o ris tu s ) .
A O R T Ă , aortet s. f. Cea mai m are
arteră a corpului, care duce sîngele oxigenat
de la inim ă în to t corpul. <►(Adjectival)
A rtera aorta. — F r. a o r t e « g r.).
A O R T tT Ă , aortite, s. f. Inflam aţie
cronică a aortei. — F r. a o r tite .
A P A N A J, apanaje,' s. n. 1. P orţiune
d in tr-u n dom eniu feudal acordată fiilor din
casele dom nitoare şi din m arile familii no­
bile ; proprietate sau venit acordat în chip
arbitrar, din averea ţării, m em brilor unei familii dom nitoare. 2. Bun
m aterial sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în
m od exclusiv de cineva. — F r. a p a n a g e .
A P A R , apari, s. m . (Rar) Cel care vindea apă (aducînd-o cu
sacaua). V . sacagiu. — D in a p ă + suf. -ar.
A P A R A T , aparate, s. n. 1. Sistem de piese
care serveşte p en tru o operaţie mecanică, tehnică,
ştiinţifică etc. A parat de radio. A parat telegrafic.
2. Sistem tehnic care transform ă o fofm ă de energie
în alta. 3. (A nat.) Totalitatea organelor care servesc
la îndeplinirea unei fu n c ţiu n i; sistem. Aparatul
digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext.,
a personalului) care asigură bunul m ers al unei
instituţii. A paratul administrativ. A parat de
stat — totalitatea organelor adm inistrative ale sta­
tului. 5. Ansam blul mijloacelor care servesc pentru
u n anum it scop. <► A parat ştiinţific = totalitatea
mijloacelor de investigaţie ştiinţifică folosite de u n
cercetător. A parat critic = prezentarea (şi discu­
tarea) de către u n editor, în alcătuirea unei ediţii
critice, a variantelor u nui m anuscris. — F r. a p p a -
re il, a p p a r a t (lat. lit. a p p a r a tu s ) .
A P A R A T A j, aparataje, 8. n . T e rm en general
p e n tru aparatele diferitelor in sta la ţii.— D in a p a r a t A parat digestiv
(după fr. appareillage) .
A P A R A T O R Ă s. f. T otalitatea aparatelor care asigură funcţio­
narea unei anum ite instalaţii. — G erm . A p p a r a tu r .
A P A R E IĂ J s . n. M od de aşezare a elem entelor unei zidării, în
special la zidurile de faţadă. — F r. a p p a r e illa g e .
A P A R E N T , -Ă , aparenţi, -te, adj. 1. N ereal, imaginar. Linişte
aparentă. ♦ (Adverbial) î n aparenţă. 2. (R ar) Care se vede; vădit, vizibil,
evident. î n Iaşi [în 1 8 4 8 ]... agitaţiunea era m ai aparentă (G H IC A ).
Cărămidă aparentă = cărăm idă de calitate superioară, care n u este
tencuită sau acoperită cu alt m aterial la alcătuirea unei zidării. — F r.
a p p a r e n t (lat. lit. a p p a r e n s , -n tis).
A P A R E N Ţ Ă , aparenţe, s. f. înfăţişare exterioară, vizibilă şi
adeseori înşelătoare a un u i lucru, a unei fiinţe sau a un u i fenomen.
<>. Loc. adv. î n aparenţă = judecind după exterior, la prim a vedere.
E xpr. A salva aparenţele - a da u n u i lucru, unei situaţii etc. o
înfăţişare care să ascundă u n ră u lăuntric. — F r. a p p a r e n c e (lat. lit.
a p p a r e n tia ) .
A P A R IŢ IE , apariţii, s. f. 1. F aptul de a apărea; ivire. <► Expr.
A -şi face apariţia — a apărea. ♦ P u n c t iniţial al u nui proces de dez­
voltare. 2. Ieşire d e sub tip a r ; publicare. — F r. a p p a r i t i o n (lat. lit.
a p p a r itio , -onis).
A P A R T A M E N T , apartamente, s. n . G rup de încăperi într-o
clădire, care formează o unitate şi serveşte, de obicei, ca locuinţă.
— D upă fr. a p p a r te m e n t.
A P Ă R T E adv. Separat. + ( în teatru, ca indicaţie p e n tru actori)
C a şi cum a r vorbi cu sine însuşi, d a r cu glas tare. + (Adjectival)
D eosebit, special. A vea un fe l aparte de a vorbi. — D in p a r t e (după
fr. â part) .
A P A R T E N E N Ţ Ă , apartenenţe, s. f. F ap tu l de a ţine, de a fi
legat de cineva sau de ceva. Apartenenţă de clasă. — F r. a p p a r te n a n c e .
A P A R Ţ IN E , aparţin, vb. I I I . Intranz. A ţine de cineva sau de
c e v a ; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte d intr-o clasă, d intr-o
organizaţie etc. — F r. a p p a r t e n i r (după ţine) .
A P Ă Ş , apaşi, s. m . D erbedeu, haim ana, h u ligan; hoţ. — F r.
apache.
A P Â T IC , -Ă , apatici, -e, adj. C uprins de a p atie; pasiv, indife­
r e n t.— F r. a p a th iq u e .
A P A T IE s . f. Stare de indiferenţă, lipsă de interes, atitudine
pasivă faţă de to t ce e în ju r. — F r. a p a t h ie (lat. lit. a p a th ia ) .
A P A T lT s . n. Îngrăşăm înt din am estec natural de fosfat şi fluo-
ru ră de calciu. — F r. a p a t i t e « g r.).
A P A T R ID , -Ă , apatrizi, -de, 8. m . şi f. Persoană care n u are
d re p tu ri cetăţeneşti în nici o ţară. — F r. a p a t r id e .
APĂ — 35 —
A P Ă , (I ) ape, s. f. I. 1. L ichid tran sp aren t şi incolor care, în
îta re pură, este o com binaţie de oxigen şi hidrogen. o A p ă dulce =
apă de izvoare şi de rîuri. A p ă minerală = apă care conţine săruri,
gaze şi substanţe radioactive. •<> Expr. (Fam .) A p ă de ploaie = vorbe
g oale; palavre. (Fam .) A bate apa in piuă — a vorbi m ult şi fără rost.
A îmbăta (pe cineva) cu apă rece — a încînta (pe cineva) cu vorbe
goale. A f i (to ţi) o apă (şi un păm înt) = a fi la fel. A intra la apă —
a ) (despre ţesături) a-şi micşora dim ensiunile la m uierea în a p ă ; b )
fig. (despre persoane) a ajunge în tr-o situaţie grea. A băga (pe cineva)
la apă — a face (cuiva) un m are neajuns. A scoate apă din piatră (seacă)
— a reuşi să realizezi ceva cu mijloace foarte reduse. A nu avea (nici)
după ce bea apă = a fi extrem de sărac. ♦ C antitate lim itată din acest
lichid. + (în basm e şi în superstiţii) A p ă neîncepută = prim a apă
scoasă (într-o zi) d in tr-o fîntînă sau d in tr-u n izvor şi folosită în des-
cîntec^. A p ă vie — apă miraculoasă care învie m orţii. A p ă moartă =
apă miraculoasă care îm bină părţile corpului unui om tăiat sau îi închide
rănile. 2. M asă de apă (1 ) form înd u n rîu, u n lac, o m are e tc .; rîu,
fluviu. A m mers pe malul apei (CO ŞBU C). A pe teritoriale = zonele
m aritim e de-a lungul coastelor m ărilor şi oceanelor, asupra cărora
statele vecine îşi exercită dreptul lor d e suveranitate. <> Loc. adv.
Ca pe apă (sau ca apa) = în m od curgător, curent. A şti ceva ca pe
apă. <> Expr. A şti (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaşte
gîndurile, intenţiile sau dispoziţia cuiva. A - l lăsa pe cineva în apele lui
== a-l lăsa p e cineva în pace. A nu f i în apele iui — a fi abătut. A - i
veni (cuiva) apa la moară = a se schim ba îm prejurările în favoarea
(cuiva). A - i lua (cuiva) apa de la moară = a crea (cuiva) condiţii
nefavorabile. A pescui, in apă tulbure = a se folosi de îm prejurări
tulburi, pentru dobîndirea u n u i cîştiş». A se duce pe apa sîm betei~ a se
prăpădi, a dispărea. ♦ întreaga cantitate de apă a u n u i rîu, a unei
m ări e tc .; (Ia pl-, poetic) valuri, unde. 3. Fig. Joc de culori, am in­
tind undele apei, pe care îl fac în lum ină anum ite obiecte lucioase.
Fetele erau în catrinţe de lînă, vrîstate în fe l d e fe l de ape (SA D O V E A N U ).
II. 1. (U rm at de determ inări) D enum ire dată u n o r preparate lichide
industriale, farm aceutice sau de parfum erie. Apă de colonie. <> Com pus:
apă-tare = num ele popular al acidului azotic. 2. Fig. D enum ire dată
un o r secreţii apoase ale corpului omenesc (lacrimi, salivă, sudoare etc.).
Ştergea apa de pe obrajii dogoriţi (C. P E T R E S C U ). E xpr. A - i lăsa
(cuiva) gura apă (după ceva) — a dori (ceva) nespus de m ult. A f i
(num ai o) apă ~ a fi foarte transpirat. — L at. a q u a .
A P Ă R Ă , apăr, vb. I. T ran z. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau
a ceva p en tru a-l susţine îm potriva unei acţiuni ostile. + A păzi un
teritoriu, un oraş etc., respingînd atacul arm at al in a m ic u lu i; a m en­
ţine o poziţie p rin luptă. Eu merg să apăr cetatea (A L E C S A N D R I).
+ Refl. A se îm potrivi unui ata c; a se feri d e . . . M -au lo v it; m-am
apărat cît am putut (S A D O V E A N U ). 2. A p u n e la adăpost de. o p ri­
mejdie, de frig e tc .; a feri, a ocroti. Eu ? îm i apăr sărăcia şi nevoile
şi neamul (E M IN E S C U ). 3. A susţine pe cineva sau ceva, respin­
gînd obiecţiile aduse îm p o triv ă ; a pleda o cauză înaintea justiţiei. ♦
Refl. A se dezvinovăţi. — L at. a p p a r a r e « a pregăti, a dispune*.
A P Ă R A lE s . f. A părie. — D in a p ă + suf. - ăraie .
A P Ă R Â R E , apărări, s. f. A cţiunea de a (se) apăra. <> E xpr.
A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. + U n a dintre
form ele principale de luptă, care constă din oprirea şi înfrîngerea
ofensivei in a m ic u lu i; totalitatea m ăsurilor necesare acesţei acţiuni. +
(C oncr.) Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei.
A P Ă R Ă T O A R E , apărători, s. f. N u m e dat u n o r obiecte cu rol
protector. — D in a p ă r a + suf. -(ă )to a re.
A P Ă R Ă T O R , -O Â R E , apărători, - oare, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Care apără, protejează. 2. S. m. şi f. Persoană care apără sau sprijină
ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei.
3. D ispozitiv d in bare, în form ă de grătar m ontat în faţa locomotivei,
p en tru a înlătura obstacolele de p e linie. — D in a p ă r a + suf. -(ă )to r .
A P Ă R E A , apăr, vb. I I . In tran z. 1. A se arăta, a se iv i; a lua
naştere. + A părea. 2. (D espre publicaţii^ A ieşi de sub tipar. — Lat.
lit. a p p a r e r e (după părea).
A P Ă R lE s . f. A pă m ultă (vărsată pe jos). — D in a p ă -f suf.-art'e.
A P Ă S A , apâ.'tf vb. I. 1. T ran z. şi intranz. A se lăsa cu toată greu­
tatea asupra unui lu c r u ; a presa, a îm pinge (cu p u te re ); a exercita o
forţă de presiune asupra u n u i corp. + In tran z. Fig. A accentua, a
sublinia în vorbire u n cuvînt, o frază etc. 2. T ran z, F ig. A a su p ri, a
oprim a. ♦ A chinui, a înnăbuşi, a copleşi. O greutate îm i apăsa inim a
(N E G R U Z Z I). — L at. * a p p e n s a re .
A P Ă S A R E , apăsări, s. f. Acţiunea de a apăsa şi re z u lta tu l ei;
presiune; fig . asuprire, oprim are. ♦ Stare de deprim are. D e citeva
zile aveam o nelinişte, o apăsare, o frică nelămurită (V L A H U Ţ Ă ).
A P Ă S A T , -Ă , apăsaţi, - te, adj. (D espre um blet, paşi e tc .; adesea
adverbial) E n erg ic; greoi. + (D espre vorbă) Răspicat, p u te rn ic ; p o ­
runcitor. — V. apăsa.
A P Ă S Ă T O R , -O A R E , apăsători, -oare, adj.
1. Care copleşeşte; chinuitor. 2. Care o p rim ă ;
asupritor. — D in a p ă s a + suf. •(ă )to r .
A P Ă Ţ O S , -O A S Ă , apătoşi, -oase, adj.
Care conţine m ultă apă. — L at. * a q u a to s u s .
A P E D tJC T , apeducte, s. n. A nsam blul con­
strucţiilor şi instalaţiilor care servesc la condu­
cerea apei de la captare pînă la pu n ctu l de folo­
s in ţă .— L at. lit. a q u a e d u c tu s (după apă). Apeduct
A P E L , apeluri, s. n. 1. Strigare (a num elor
m em brilor unei colectivităţi, spre a verifica prezenţa lor). ♦ C hem are
adresată m aselor (oral sau în scris). + C erere, rugăm inte, îndem n.
Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) - a se adresa cuiva cu o
APLICA
rugăm inte, cu o cerere. 2. (în v .) A cţiune făcută la o instanţă
judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date
de o instanţă inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau lum i­
nos în tr-u n post telefonic, telegrafic sau în tr-o centrală telefonică.
— F r. a p p e l.
A P E L A , apelez, vb. I. In tran z. 1. A se adresa cuiva cu o rugă­
m inte, cu o cerere. 2. (înv.) A se adresa unei instanţe judecătoreşti
superioare spre a cere anularea unei sentinţe date de o instanţă
inferioară. — F r. a p p e le r .
A P E L A N T , -Ă , apelanţi, -te, s. m . şi f. (în v .) Persoană care
făcea apel îm potriva unei sentinţe judecătoreşti. — F r. a p p e l a n t.
A P E L A T IV , -Ă , apelativi, ~e, adj. (Ieşit din uz, despre su b ­
stantive) C om un. + (Substantivat, n.) N um e, calificativ. — F r. a p p e l-
l a t i f (lat. lit. a p p e lla tiv u s ).
A P E L P IS lE , apelpisii, s. f. (înv.) Stare de deznădejde; exas­
perare. — N gr. a p e lp is ia .
A P E L P IS lT , -Ă , apelpisiţi, -te, adj. (înv.) D ezn ăd ăjd u it; scos
din sărite, exasperat. + (Adesea substantivat) N ebun. — P articipiul
lui a p e lp is i (ieşit din uz).
A PIS N D IC E , apendice, s. n. 1. M ică prelungire a tub u lu i intestinal
în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui organ sau a u nui
lucru, care se prezintă ca o prelungire şi com pletare a acestuia. 3. Adaos
la o p u b lic a ţie ; anexă, suplim ent. JAcc. ş i : apendice] — F r. a p p e n -
d ic e (lat. lit. a p p e n d ix , -icis).
A P E N D IC IT Ă , apendicite, s. f. Inflam are a apendicelui şi boala
pe care o cauzează. — F r. a p p e n d ic ite .
A P E R C E P T IV , -Ă , aperceptivi, -e, adj. Care se referă la aper-
cepţie, de apercepţie. *> Cunoştinţe aperceptive = cunoştinţe căpătate
cu ajutorul apercepţiei. — F r. a p e r c e p tif .
A P E R C fiP T IE s. f. Procesul p rin care intervine, în percepţie,
influenţa exercitată de experienţa individuală anterioară. — F r. a p e r -
c e p tio n .
A P E R lO D IC , -Ă , aperiodici ,-e , adj. (D espre sisteme fizice) C are
n u prezintă periodicitate d in cauza am ortizării. — F r. a p â r lo d iq u e .
A P E R IT IV , aperitive, s. n. G ustare care se ia înainte de masă
(p entru a deschide pofta de m încare).— F r. a p â r i t l f (lat. lit. a p e r itiv u s ).
A P E T A L , -Ă , apetali, -e, adj. (D espre flori, p. ext. despre plante)
L ipsit de petale. + (S ubstantivat, f. pl.) Clasă de plante cu florile fără
petale. — F r. a p 6 ta le (< g r.).
A P E T IS A N T , -Ă, apetisanţi, -te, adj. (F ranţuzism ) Care atrage,
îmbie, ispiteşte. — F r. a p p e tis s a n t.
A P E T IT s. n . (Franţuzism ) Poftă de m încare. — F r. a p p â t lt.
 P E X s. n. 1. (A stron.) P unctul boitei cereşti spre care se îndreaptă
sistem ul solar. 2. (G eom .) C reştet, vîrf. — F r. a p e x .
A P IC A L , -Ă , apicali, -e, adj. (M ed.) S ituat la extrem itatea, la
vîrful unui organ. Pleurită apicală. (D espre consoane) A rticulat cu
vîrful lim bii. — G erm . A p ic a l.
A P lC O L , -Ă , apicoli, -e, adj. Provenit d in albinărit, de albinărit.
— F r. a p ic o le .
A P IC U L T O R , -O A R E , apicultori, - oare, s. m . şi f. Persoană
care se ocupă cu apicultura. — D upă fr. a p ic u lte u r .
A P IC U L T tJ R Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă c u creşterea şi îngrijirea
raţională a albineloi;. — F r. a p ic u ltu r e .
A P L A N A , aplanez, vb. I. T ranz. A înlătura, a potoli, a linişti
o neînţelegere, u n conflict etc. — D upă fr. a p la n ir .
A P L A N A R E s . f. A cţiunea de a aplana; liniştire, potolire.
A P L A U D Â , aplaud, vb. I. Intranz. A bate din palm e în ţe m n de
m ulţum ire, de aprobare, de adm iraţie. ♦ T ran z. A-şi exprim a m ulţu­
mirea,, aprobarea, adm iraţia p rin aplauze. [Pr. :-pla-u-] — F r. a p -
p la u d ir (lat. lit. a p p la u d e r e ) .
A P L A U D A R E , aplaudări, s. f. A cţiunea de a aplauda; (la pl.)
aplauze. [ P r .: -pla-u-]
A P L A U D E s . n. pi. v. a p la u z e .
A P L A U Z E s . n. pl. Bătăi repetate din palm e în sem n de m ulţum ire,
de aprobare, de adm iraţie. [ P r .: -pla-u-.—V a r.: (înv.) a p la u d e s. n . pl.]
— It. a p p la u s o (lat. lit. a p p la u s u s ).
A P L E C A , aplec, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A (se) îndoi, a (se) înclina,
a (se) p le c a ; fig. a (se) supune. 2. Refl. (în expr.) A i se apleca
(cuiva) = a-i veni rău (cuiva), a i se face greaţă (din cauza mîncării).
3. T ranz. (Pop.) A alăpta. 4. Refl. Fig. (în v .) A înclina către ceva.
— L at. a p p lic a r e .
A P L E C Â R E aplecări, s. f. A cţiunea de a (se) apleca şi rezultatul
ei; înclinare, încovoiere; fig . predispoziţie.
A P L E C A T , -Ă , aplecaţi, -te, adj. 1. înclinat, plecat. 2. Fig. Cu
dispoziţie firească spre ceva ; înclinat. — V. apleca.
A P L E C Ă C IU N E s. f. (înv.) A plecare. — D in a p le c a -f suf.
- ( ă ) dune.
A P L E C Ă T O Â R E adj. f. (D espre-anim ale) Care dă să sugă, care
are lapte. — D in a p le c a + suf. - (ă) toare.
A P L IC A , aplic, vb. I. 1. T ran z. A pune pe (sau peste) ceva un
lucru, făcîndu-I să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. T ran z. A
pune în practică ; a întrebuinţa, a fo lo si; a face, a adm inistra. A aplica o
teorte. A aplica un tratament. <> Expr. A aplica (cuiva) o corecţie =* a
pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. T ranz. A raporta u n principiu general
la ceva, a potrivi cu u n caz d at sau particular. 4. R efl. (Franţuzism )
A se dedica, a. se consacra. — F r. a p p liq u e r (lat. lit. a p p lic a r e ) .
A PLICA BIL — 36 —
A P L IC Ă B IL , -A , aplicabili, -e, adj. Care se poate aplica. — D upă
fr. a p p lic a b le .
A P L IC A R E , aplicări, s. f. Acţiunea de a (se) aplica şi rezultatul
ei. 4 Fig. A ptitudine, talent.
A P L IC A T , -A, aplicaţi, -te, adj. 1. P u s în practică. 4 (D espre
ştiinţe) Care îşi găseşte o aplicaţie im ediată. 2. (în expr.) Broderie
aplicată — m otiv de broderie care se face p rin fixarea şi conturarea pe
u n material a u n o r bucăţi d in altă ţesătură. — V. aplica.
A P L IC A Ţ IE , aplicaţii, s. f. 1. Punere în practică. 4 (Concr.)
Broderie aplicată. 2. Fig. A ptitudine, talent. A avea aplicaţie la desen.
4 (în v .) Rîvnă, silinţă — F r. a p p lic a tio n .
A P L IC Ă , aplice, s. f. (Livresc) O rnam ent care se fixează pe un
elem ent de construcţie sau pe suprafaţa unui obiect. — F r. a p p liq u e .
A P L O M B s . n. (F ranţuzism ) îndrăzneală (neperm isă şi nejusti­
ficată). — F r. a p lo m b .
A P O C A L IP S s. n. Scriere cu caracter profetic care face parte din
N oul T estam en t şi în care este înfăţişat în chip alegoric sfîrşitul lu m ii;
viziune fantastică a sfîrşitului lumii, în concepţia religiei creştine. <»
Loc. adj. De apocalips — apocaliptic. [V a r.: a p o c a lip s â s. f.] — Fr.
a p o c a ly p s e (lat. lit. a p o c a ly p s is ).
A P O C A L lP S A s. f. v. a p o c a lip s .
A P O C A L IP T IC , -A, apocaliptici, -e, adj. F a n ta stic; înspăim în-
tător, îngrozitor. — F r. a p o c a ly p tiq u e .
A P O C 0 P Ă , apocope, s. f. Cădere a vocalei finale a unui cuvînt.
« Fără * a devenit *fă r * * prin apocopă.— F r. a p o c o p e (lat. lit. a p o c o p a ).
A P O C R IF , -A, apocrifi, -e, adj. (D espre scrieri) A tribuit în m od
fals altui autor decît celui adevărat. 4 (Substantivat, n.) Scriere reli­
gioasă nerecunoscută între cele n u m ite canonice. — F r. a p o c r y p h e
(lat. lit. a p o c r y p h u s ) .
A P O D , -A , apozi, -de, adj. (D espre unele animale) L ipsit de
picioare.— F r. a p o d e (<gr.).
A P O D IC T IC , -A , apodictici, -e, adj. (D espre judecăţi, dem onstraţii
etc.) Care exprim ă rap o rtu ri şi legături necesare în tre lu cru ri sau feno­
m ene şi însuşirile lor, care exclude posibilitatea unei o p o z iţii; indiscu­
tabil. — F r. a p o d ic tiq u e (lat. lit. a p o d ic tic u s ).
A P O F ÎZ Ă , apofize, s. f. 1. Proem inenţă pe suprafaţa u n u i os.
A pofiza vertebrelor. 2. (A rhit.) M ulură concavă care marchează
legătura din tre fusul unei coloane şi baza ei. — F r. apophyse (lat. lit.
apophysls).
A P O F T E G M Ă , apoftegme, s. f. M axim ă, sentinţă. — F r. a p o p h -
te g m e (<gr.).
A P O G E U , apogee, s. n. 1. P u n c t culm inant în dezvoltarea u n u i
fen o m en ; cuhne. 2. P u n ctu l cel mai dep ărtat de p ăm în t la care se află
u n astru pe orbita sa. — F r. a p o g £ e (<gr.).
A P O G IA T tJR Ă , apogiaturi, s. f. N o tă m uzicală executată,
ornam ent, înaintea altei note, la distanţă de un ton sau de u n sem iton
d.e aceasta, cu scopul de a o p u n e mai bine în evidenţă. [ P r .: -gi-a-]
— It. a p p o g ia tu r a .
A P O l adv. 1. D upă aceea, pe u rm i. îş i luă rămas bun şi apoi plecă.
4 Pe lîngă asta. Şi-apoi tot nu m ă pot duce. 4 M ai, în plus. D upă ce
că e frig, apoi şi plouă. 2. T o tu şi. A poi tot am să-fi mai vorbesc puţin.
3. A tunci, în cazul acesta; dacă e aşa, aşa fiind. A poi dar ce vrei? 4
Ei şi 1 n-are im portanţă 1 Ş-apoi ce dacă a plecai l 4. (D e obicei precedat
de conjuncţii) a ) D o a r ; b ) (precedat de « şi *) şi încă ; unde mai pui că ;
c ) v ezil e i !; d ) d a r; e ) cu toate acestea; f ) (precedat de «că») alt­
m interi ; g ) (serveşte la introducerea unui răspuns concesiv, evaziv
eau ca scuză) Apoi de c& pot să-ţi spun? ; h ) (precedat de « ş i », serveşte
ca introducere în poezie, proverbe etc.) Ş -apoi lin, dorule, lin (JA R N lK -
B ÎR SE A N U ). — L at. a d - p o s U
A P O L lS , apolise, s. n. (Bis.) O tpust.
A P O L IT IC , -A, apolitici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care
susţine sau practică apolitism ul. — It. a p o litic o (<gr.).
A P O L IT IS M s. n. A titudine de aparentă abţinere şi indiferenţă
faţă de viaţa politică, p rin care d e fa p t se dă sp rijin p o liticii reacţi­
onare. — D in a p o litic (după ru s apoliticinosti) .
A P O L O G , apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în
pro2ă) care cuprinde o învăţătură m orală practică prezentată în form ă
alegorică. — F r. a p o lo g u e (lat. lit. a p o lo g u s).
A P O L O G fiT , apologeţi, s. m. A părător, adept al cuiva sau a ceva.
— G erm . A p o lo g e t.
A P O L O G E T IC , -A , apologetici, -e, adj. Care conţine o apologie,
care ţine de apologie. — F r. a p o io g e tiq u e .
A P O L O G E T IC Ă s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau
justificare neîntem eiată a unei idei, doctrine
etc . 2. P arte principală a teologiei, care are
ca scop justificarea religiei creştine. — F r.
a p o io g e tiq u e .
A P O L O G IE , apologii, s. f. Laudă aprinsă,
ridicare în slavă a cuiva sau a ceva; apărare
(servilă şi interesată) a 'cu iv a sau a ceva. 4
D iscurs, scriere de apărare a cuiva sau a ceva.
— F r. a p o lo g ie (lat. lit. a p o lo g ia ).
A P O M fiT R U , apometre, s. n. C ontor de A pom elru
apă. — D in a p ă •+■ m e tr u .
A P O N E V R O T iC , -A , aponevrotici, -e, adj. Care se referă la
aponevroză, care ţine de aponevroză. — F r. a p o n e v r o tiq u e .
APRECIA
A P O N E V R O Z Ă , aponevroze, s. f. M em brană fibroasă albă, foarte
rezistentă, care acopefă şi susţine m uşchii. — F r. a p o n â v r o s e (<gr.).
A P O P L fiC T T C , -A, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. 4
(Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. — F r. a p o p le c tiq u e (^gr.).
A P O P L E X IE , apoplexii, 3. f. Suprim are subită a funcţiei unui
organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. — Fr.
a p o p le x ie (lat. lit. a p o p le x ia ).
A P O R IE , aporii, s. f. (în v .) îndoială, nesiguranţă; încurcătură.
— N g r. a p o ria .
A P O R T 1 interj. (Franţuzism ) Strigăt cu care se îndeam nă un
cîine să aducă vînatul îm puşcat sau u n obiect aruncat. — F r. a p p o r te .
A P O R T *, aporturi, s. n . C ontribuţie (de m uncă, de luptă etc.)
a unei persoane sau a unei colectivităţi. 4 ( în economia capitalistă)
P arte de capital adusă în tr-o societate pe acţiuni de fiecare dintre m em ­
brii ei. — F r. a p p o r t.
A P O R T A , pers. 3 aportează, vb. I. T ranz. (Franţuzism , despre
cîini) A aduce vînatul îm puşcat sau u n obiect aruncat. —- F r. a p p o r te r .
A P O S , -O Â S A , apoşi, -oase, adj. 1. Care conţine (prea m ultă)
apă ; apătos ; bogat în apă. 2. Fig. D e n atura sau de felul apei. ^ Umoare
apoasă — lichid transparent care se află între corneea şi cristalinul
ochiului. — L at. a q u o s u s .
A P O S T A T , -A , apostaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care
a săvîrşit o apostazie. 2. Care şi-a schim bat convingerile a n te rio a re ;
p. ext. răzvrătit, rebel. — F r. a p o s ta t (lat. lit. a p o s ta ta ).
A P O S T A Z IE , apostazii, s, f. R enunţare publică la o religie;
renegare a unei doctrine sau concepţii. — F r. a p o s ta s ie (la t. lit. a p o s -
ta sia ).
A P O S T E R IO R I adj. invar. (Fii.) Bazat pe experienţă, (dobîndît)
în urm a experienţei. Cunoştinţe aposteriori. [ P r .: -ri’-o-] — F r. a p o s ­
t e r io r i (lat. lit. a p o s te r io ri) .
A P O S T IL Ă , apostile, a. f. însem nare sau hotârîre notată pe o
petiţie, pe u n raport e tc .; p . ext. sem nătură pusă pe u n asemenea act.
— F r. a p o s tille .
A P O S T O L , ( I ) apostoli, s. m. I. 1. ( în religia creştină) N um e dat
fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui H ristos care au răs-
pîndit învăţătura lui. 4- M isionar creştin Ia începutul erei creştine.
2 Fig. A dept şi propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine
etc. II. (L a sg. art.) C arte de ritual cuprinzînd faptele apostolilor ( t I )
şi scrisorile lor adresate diferitelor persoane şi com unităţi creştine.
— Slav (v. sl. a p o s to lu <gr.).
A P O S T O L A T s. n. M isiunea de apostol (I). — F r. a p o s to la
(lat. lit. a p o s to la tu s ).
A P O S T O L fiS C , -E Ă S C Ă , apostoUşti, adj. Apostolic. — D in
a p o s to l + suf. -esc.
A P O S T O L E Ş T E adv. (Fam ., în expr.) A merge apostoleţte *= a
merge pe jos (ca apostolii). — D in a p o s to l -I- suf. -eşte.
A P O S T O L IC , -A , apostolici, -e, adj. Care aparţine apostolilor,
de apostoli; care aparţine V aticanului, p riv ito r la V atican; papal.
— F r. a p o s to ii q u e (lat. lit. a p o sto lic u s ).
A P O S T O L IC fiŞ T E adv. (în v ., în expr.) A merge apostoitceşte = a
m erge apostoleşte. — D in a p o s to lic + suf. -eşte.
A P O S T R O F , apostrofuri, s. n. Sem n ortografic de form a unei
virgule, care se pune în partea de sus a unui cuvînt, p en tru a arăta
absenţa accidentală în rostire a un o r sunete. — F r. a p o s tr o p h e (lat.
Ijt. a p o s tr o p h u s ) .
A P O S T R O F A , apostrofez, vb. I. T ranz. A adresa cuiva o m ustrare,
a‘ m ustra pe cineva (cu ton violent). — F r. a p o s tr o p h e r .
A P O S T R O F A R E , apostrofări, s. f. A cţiunea d e a apostrofa şi
rezultatul e i ; apostrofă.
A P O S T R O F Ă , apostrofe, 3. f. Im putare, m ustrare adresată cuiva
(pe u n to n violent). 4 Figură retorică p rin care vorbitorul sau scriitorul,
în trerupîndu-şi cursul povestirii, se adresează direct unei persoane
sau unui lu c ru personificat. — F r. a p o s tr o p h e (lat. lit. a p o s tr o p h a ) .
A P O T fiC Ă s. f. (G erm anism reg.) Farm acie. — G erm . A p o -
th e k e .
A P O T £ M A , apoteme, s. f. P erpendiculară dusă din centrul unui
poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. 4 înălţim ea feţei laterale
a unei piram ide regulate. — F r. a p o th â m e (<gr.).
A P O T E O T IC , -A , apoteotici, -e, adj. (Rar) D e apoteoză, privitor
la apoteoză. [Pr.: - te-o- ] — D in apotefoză] + suf. -otic.
A P O T E O Z Ă , apoteozez, vb. I. T ran z . (în antichitatea greco-
romană) A pune u n erou sau u n îm părat în rîndul zeilo r; a diviniza.
4 Fig. A aduce laude şi onoruri neobişnuite, a ridica în slavă ceva
sau pe cineva. f P r .: -te-o-] — F r. a p o th â o s e r.
A P O T E O Z Ă R E , apoteozări, s. f. A cţiunea de a apoteoza. [ P r .:
-te-o-}
A P O T E O Z Ă , apoteoze, 8. f. (In antichitatea greco-rom ană) D ivi­
nizare a unui erou sau a unui îm părat. 4 Fig. Pream ărire, slăvire,
glorificare. [ P r .: -te-o-] — Fr.* a p o th e o s e (lat. lit. a p o th e o sis ).
A P O Z lŢ IE , apoziţii, â. f. A tribut substantival pus în cazul nom i­
nativ, indiferent de cazul substantivului determ inat, sau, mai rar, în
acelaşi caz cu substantivul determ inat. — F r. a p p o s itio n (lat. lit.
a p p o s ltîo , -onis).
A P R E C IA , apreciez, vb. I. T ran z. 1. A determ ina în bani o
valoare m a te ria lă ; a evalua. 4 A preţui (la justa valoare) pe cineva
sau ceva. 2. A socoti, a conchide. ( P r .: -ci-a} — F r. a p p r e c ie r .
 A PRECIABIL — 37 —
A P R E C IA B IL , -A , apreciabili, ~e, adj. (D estul de) m are, consi­
derabil. [ P r .: -ci-a) — D u p ă fr. a p p r â c ia b le .
A P R E C IA T , -A , apreciaţi, -te, adj. Care se b u cură de stim ă ;
preţuit, stim at. Scriitor apreciat. • [ P r .: -ci-at] — V. aprecia.
A P R E C IA T O R , -O A R E , apreciatori, -oare, adj., s. m . şi f. (Per­
soană) care apreciază. [P r.: ci-a-] — D in a p r e c i a + suf. -tot.
A P R E C IE R E , aprecieri, s. f. Acţiunea de a aprecia şi rezultatul ei;
preţuire, stim ă; considerare, judecată, analiză. <> Expr. A lăsa (ceva)
la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecăţii sau opiniei cuiva.
[P r .: -ci-e-]
A P R E H E N S lO N E , aprehensiuni, s. f. (Franţuzism ) T e a m ă vagă,
frică nedesluşită (cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol).
— F r. a p p r £ h e n s io n (lat. lit. a p p re h e n s io , -onis).
A P R E T , apreturi, a. n. 1. S ubstanţă cu care se tratează ţesăturile,
uneori fibrele, p en tru a le da anum ite calităţi (asprime, rigiditate, luciu).
2. S ubstanţă care se aplică p e suprafaţa pieilor în tim pul operaţiei de
finisare, p e n tru a le da anum ite calităţi. — F r. a p p r â t.
A P R E T A , apretez, vb. I. T ran z. 1. A supune ţesăturile (sau firele)
textile unei operaţii fizico-chimice p e n tru a le d a asprim e, rigiditate,
luciu e t c .; a scrobi. 2. A aplica u n apret pe suprafaţa pieilor p en tru a le
îm bunătăţi lustrul, rezistenţa la lum ină, la frecare etc. — F r. a p p r â t e r .
A P R E T A R E , apretări, s. f. A cţiunea de a apreta; scrobire.
A P R E T A T , -A , apretaţi, -te, adj. (D espre ţesături, fibre textile
sau piei) Supus a p re tă rii; scrobit. — V. apreta.
A P R E T O R , -O A R E , apreturi, -oare, s. m . şi f. Persoană care se
ocupă cu apretarea. — D upă fr. a p p r â te u r *
A P R E T tJR Ă , apreturi, s. f. A p re ta re ; p . ext. totalitatea operaţiilor
(fierbere, înilbire, călcat, apretare etc.) la care este supus u n material
textil. ♦ (C oncr.) Local, instalaţie în care se efectuează aceste opetaţii.
— G erm . A p p r e tu r .
A P R E Ţ U t, apreţuiesc, vb. IV. T ran z. (în v .) A aprecia, a preţui.
— F r. a p p r e c i e r (după p reţui).
A P R E Ţ U lR E , apreţuiri, s. f. (Tnv.) A cţiunea de a apreţui;
apreciere, preţuire.
A P R iA T , -A , apriaţi> -te, adj. ( în v .; adesea adverbial) Lim pede,
lă m u rit; precis. [ P r .: -pri-at]
A P R IG , -A , aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iu te, înfocat,
nestăpînit. De-aş avea pe gindul meu, Un cal aprig ca un leu (A L E C -
SA N D R I). 2. (Adesea adverbial) A spru, cru n t, nemilos ; înverşunat.
Unchiul meu era, atunci ctnd interesele îi erau ameninţate, aprig şi fă ră
cruţare (C A M IL P E T R E S C U ). 3. Lacom . Om aprig la cîţtig. 4. Fig.
(D espre u n loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, prim ejdios. Se caţără p-un
munte stîncos, înalt fi aprig (N E G R U Z Z I).
A P R lL s. m . v. a p r ilie .
A P R IL IE 8. m . A patra lună a a n u lu i; (pop.) prier. [V a r.: a p r il
•. m.] — Slav (v. sl. a p r ill <gr.).
A P R IN D E , aprind, vb. I I I . 1. T ran z. A face să ardă fo c u l; a da
foc unui obiect. <> E xpr. A -şi aprinde paie-n cap = a-şi atrage o neplă­
cere, a se băga singur în tr-o încurcătură. + R efl. A începe să ardă, a
lua foc. K>- E xpr. A i se aprinde (cuiva) căldiele (după cineva) — a se
îndrăgosti tare (de cineva). 2. T ran z. (Înv.) A face să ia foc o armă.
♦ Refl. (D espre arm e de foc) A se descărca. 3. Refl. Fig. A izbucni,
a se d e zlă n ţu i; a se produce. Răscoala. . . s-a aprins iar (S A D O V E A N U ).
4. T ran z. A face să lum ineze u n corp sau u n aparat. A aprins lumini
in odaie (C A RAG 1A LE). + Refl. A începe să lu m in e z e ; a lum ina, a
străluci. 5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona ; a-şi ieşi din fire.
A se înroşi la faţă (în u rm a unei em oţii). 6. Refl. (D espre fîn, ccreale,
făină etc.) A se încinge, a se strica (în u rm a unui început de ferm en­
taţie). — L at. a p p re [h e ]n d e re .
A P R IN D E R E , aprinderi, a. f. I. Acţiunea de a (se) aprinde. II.
1. F ia. înflăcărare, exaltare, pasiune. 2. (Pop., în expr.) Aprindere de
plâmtni *= congestie pulm onară.
A P R lN S 1 s. n. F ap tu l de a (se) aprinde. ^ Expr. (P e) la aprinsul
luminărilor = la căderea nopţii.
A P R lN S *, -A , aprinşi, -se, adj. 1. (D espre foc) î n stare de ard e re ;
arzînd. 2. Care arde dînd lum ină. + Fig. Strălucitor, învăpăiat. C opilul. . .
{i urmărea cu ochi aprinşi (SA H IA ). 3. în cin s, înfierhîntat, ara. 4. Fig.
Roşu la faţă, îm bujorat. + (D espre culori) Puternic, v io le n t; p. ext.
(despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. 6. (D espre
fîn, cereale etc.) în cin s, stricat (p rin tr-u n început de ferm entaţie).
— V. aprinde.
A P R IN Z Ă T O R , aprinzătoare, a. n. D ispozitiv care provoacă
aprinderea fitilului unei încărcături explozive p rin izbire sau prin
frecare. — D in a p r i n z (prez. ind. pop. al lui aprinde) + suf. -ător.
A P R IO R I adv. (F ii.) î n m od aprioric. [ P r .: -pri-o-] — F r. a
p r io r i (Ut. lit. a p rio r i).
A P R IO R IC , -A , apriorici, -ey adj. ( în teoria idealistă a cunoaşterii
form ulată de L eibniz şi K ant, care presupune existenţa raţiunii pure)
A nterior experienţei, independent de experienţă ; bazat num ai pe raţiune.
[P r .: •pri-o-'] — D upă germ . a p rio r is c h e .
A P R IO R IS M s. n. (L a K an t şi la discipolii lui) Concepţie falsă,
idealistă, care consideră tim pul, spaţiul, cauzalitatea etc. nu ca pe nişte
form e ale existenţei reflectate în sim ţuri p rin experienţă, ci ca forme
înnăscute ale conştiinţei, anterioare experienţei şi independente de ea.
[ P r .: -pri-o-] — G erm . A p rio r is m u s .
_ A P R O A P E 1 adv. 1. L a o distanţă m ică; în preajm ă, în vecinătate.
r e aproape. De aproape. ^ E xpr. A cunoaşte (pe cineva) de aproape =
A PTER
a cunoaşte (pe cineva) foarte bine. 2. Peste p u ţin tim p. Vara este aproape.
♦ (în expr.) Aproape d e .. . — cu p u ţin tim p în ainte de . . . Era aproape
de sfîrşitul anului (C. P E T R E S C U ). 3. Cam, mai, aproxim ativ. N -am
mai p u tut mînca aproape nimic (C A M IL P E T R E S C U ). ♦ G ata, m ai-
mai, cît pe-aci. Cînd aproape-aproape să pun mina pe din sul, i-am pierdut
urma (C R EA N G Ă ). — L at. a d -p r o p e .
A P R O A P E * s . m. art. O rice o m ; semen. Aproapele nostru.
— L at. a d -p ro p e .
A PR O BA * aprâb, vb. I. T ran z. A încuviinţa o acţiune, o părere
e tc .; a fi de acprd, de aceeaşi părere cu cineva. + A consim ţi în mod
oficial la ceva p rin tr-u :i act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. ❖
E xpr. (Refl.) Se aprobă, form ulă (scrisă) p rin care o autoritate rezolvă
favorabil o cerere etc. — L at. lit. a p p r o b a r e .
A P R O B A R E , aprobări, s. f. F aptul de a aproba ; (concr.) act prin
care se aprobă ceva.
A P R O B A T IV , -A , aprobativi, -e, adj. Care conţine sau exprim ă
aprobare. — F r. a p p r o b a t i f (lat. lit. a p p r o b a tlv u s ) .
A P R O B A T O R , -O A R E , aprobatori, -oare, adj. A probativ.
— F r. a p p r o b a t e u r (lat. lit. a p p r o b a to r ) .
A P R O D , aprozi, s. m . 1. (în trecut) Slujbaş care păzea sălile şi
introducea publicul în unele instituţii. 2. (înv.) Fecior de boier d at la
curtea dom nească pentru a sluji pe lîngă dom n ca paj sau ca scutier.
— M agh. a p r 6d «paj, ucenic*.
A P R O F U N D A , aprofundez, vb. I. T ran z. A cerceta în adfncim e;
a adînci cu m intea. — D upă fr. a p p r o f o n d ir .
A P R O F U N D A R E , aprofundări, a. f. A cţiunea de a aprofunda;
cercetare temeinică.
A P R O F U N D A T , -Ă , aprofundaţi, -te, adj. C ercetat în a m ă n u n t;
adînc, profund. — V. aprofunda.
A P R O P IA , aprâpii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se
aşeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (R E -
B R E A N U ). ^ E xpr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuşi să
com unici sau să te înţelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva =
a n u putea să obţii ceva. Se apropie fu n ia de par — se apropie dezno­
dăm ântul, sfîrşitul. + T ran z. A duce, a aduce, a aşeza aproape de ceva
sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (T em poral) A
veni. a fi aproape. Ziua se apropie şi rămtn singur pe m al (S A D O V E A N U ).
+ A ajunge aproape de o anum ită vîrstă. S e apropie de 30 de ani. ^
E xpr. I se apropie vremea — e aproape de m oarte. III. Fig. 1. Refl. şi
tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu
altcineva sau cu altceva. Cunoştinţele lui se apropie de ale profesorului său.
2. T ran z. A -şi face prieten pe cineva. — Lat. a p p r o p ia r e .
A P R O P IA T , -A , apropiaţi, -tc, adj. 1. Care se află aproape (în
spaţiu sau în tim p). 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită
a cuiva ; intim . — V. apropia.
A P R O P IE R E , apropieri, s. f. A cţiunea de a (se) apropia şi rezul­
tatul ei. Loc. adv. în apropiere — aproape, în vecinătate. Prin apro­
piere — pe aproape. D in apropiere — d e aproape.
A P R O P IE T tJ R Ă , apropieturi, s. f. (R ar) Loc de întîlnire, de apro­
piere a u n o r lucruri. — D in a p r o p ia + sur. -(a )tu r ă .
A P R O P O 1 adv. (F ranţuzism ) Fiindcă a venit vorba (de asta);
a l bine că mi-akn adu 9 am inteI — F r. â -p ro p o s .
A P R O P O * , apropouri, s. n. (F ranţuzism ) Vorbe spuse pe ocolite
(şi cu intenţii răuvoitoare) la adresa cuiva. — F r. â -p ro p o s .
A P R O P R lA , apropriez, vb. I. T ran z. 1. A-şi însuşi u n lucru
(străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru u n anum it scop. [ P r .:
-pri-a] — Fr* a p p r o p r i e r (lat. lit. a p p r o p r ia r e ) .
A P R O P R IA T , -Ă , apropriaţi, -te, adj. 1. (D espre u n lucru
străin) în su şit. 2. Potrivit, apt p e n tru ceva, adaptat u nui s c o p } cores­
punzător. [ P r .: -pri-at] — V. apropria.
A P R O P R IE R E , aproprieri, s. f. Acţiunea de a (-şi) apropria.
[P r .: -pri-e-\
A P R O V IZ IO N A , aprovizionez, vb. I. T ran z. şi refl. A(-şi) asigura
din tim p cele necesare satisfacerii nevoilor m a te ria le ; a(-şi) procura
m ateriale, provizii. [ P r .: -21-0-] — F r. a p p r o v is io n n e r .
A P R O V IZ IO N A R E , aprovizionări, s. f. 1. A cţiunea de a (se)
aproviziona; procurare de resurse alim entare, industriale etc. 2. Ser­
viciu d intr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1 ). [ P r .:
A P R O X IM A , aproximez, vb. I. T ran z. A stabili valoarea apro­
piată, aproxim ativă a unei m ărim i. — F r. a p p r o x lm e r (lat. lit. a p p r o -
x im a re ).
A P R O X IM A T IV , -A , aproximativi, -e, adj. Care este aproape
exact, aproape adevărat. ♦ (Adverbial) Cam , aproape, vreo, circa.
— F r. a p p r o x im a tif .
A P R O X IM A Ţ IE , aproximaţii, s. f. Prezentare aproxim ativă a
unei situaţii. <> Loc. adv. Cu aproxim aţie — aproxim ativ. + D ife­
renţa dintre valoarea unei m ărim i şi valoarea folosită în tr-u n calcul.
— F r. a p p r o x im a tlo n (lat. lit. a p p r o x lm a tio , -onis).
A P S lD Ă , apside, s. f. Fiecare dintre cele două p uncte extreme
ale axei m ari a orbitei p e care u n corp ceresc o descrie în ju ru l altuia.
— F r. a p s id e (lat. Ut. a p s is , -idiş).
A P Ş O Â R Ă , ap Soare, s. f. D im inutiv al lui apăl
A P T , -A, apţi, -te, adj. Potrivit, capabil, bu n ( p e n tr u ... sau
a ă . . . ) . — F r. a p te (lat. lit. a p tu s ).
A P T E R , -Ă , apteri, -e, adj. (D espre insecte) L ipsit de aripi,
— F r. ap tfc re (<gr.).
 A P T IT U D IN E — 33 —
A P T IT U D IN E , aptitudini, s. f. D ispoziţie n a tu ra lă ; în clin are;
posibilitate, pricepere de a face ceva. — F r. a p titu d e (lat. lit. a p tl-
tu d o , -in is).
A P Ţ lA N 8. n. (G eol.) U ltim u l etaj al cretacicului inferior.
[Pr.: -ţi-ati] — F r. a p tie n .
A P U C A , apuc, vb. I. I. 1. T ran z. A prinde, a lua, a înşfăca, a
înhăţa. <> Expr. A apuca pe dumnezeu de p id o r — a sim ţi o m are
bucurie. + A pu n e m îna (în grabă) pe ce are ia în d e m în ă ; a-şi însuşi
ceva la repezeală. <► E xpr. A apuca ioc — a reuşi să ocupe u n loc.
(Intranz.) (C are) pe unde apucă = (care) pe u n d e nim ereşte. 2. Refl.
A se prinde, a se agăţa, a se ţin e de ceva sau de cineva. 3. T ran z. Fig.
A cuprinde cu privirea. ♦ A prinde cu auzul, cu m in te a ; a pricepe.
4. T ran z. Fig. A cuprinde, a copleşi. <►E xpr. (Fam .) C înd te-apucă,
m ult te ţine? = n-ai d e gînd să mai isprăveşti odată? Ce te-a apucat?
= ce ţi-a venit ? ce ai ? 5. T ran z . Fig. A trage pe cineva la răspundere,
a lua pe cineva din scu rt. II. 1. T rân z. A ajunge la tim p p e n tru a găsi
pe cineva sau ceva care este gata să plece. Eram grăbit s-apuc şi trenul
(S A D O V E A N U ). 2. T ran z. A trăi atîta, în cît 6â poată cunoaşte pe
cineva sau să fie m arto. la ceva. Sim ţeam că nu voi mai apuca ziua de
mîine (C A M IL P E T R E S C U ). + A trăi în acelaşi tim p cu cineva
sau ceva. + In tran z. A prim i ceva p rin tra d iţie ; a m oşteni u n obicei,
o deprindere etc. Părul lin s. . . (I poartă-n Umple, aşa a apucat de la
mă-sa (D E LA V R A N C EA ). 3. T ran z. şi refl. A ajunge, a începe să
facă c e v a ; a fi pe pu n ctu l de a face c e v a ; a întrep rin d e ceva. N u te
apuca de năzbitii (C R EA N G Â ). III. T ran z. şi intranz. A se angaja pe
u n drum , a lua d ru m u l; a porni, a m erge. ^ E xpr. (In tran z.) A apuca
(nainte — a m erge m ai iu te decît cineva, a-1 în tr e c e ; fig . a anticipa. A
apuca cu gura înaihte — a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să
sfîrşeascâ vorba. IV. Refl. (Reg.) A se angaja la cineva sau la ceva; a
se tocm i. S ă ne apucăm argaţi (ŞEZ.). <$■ E xpr. (In tran z.) A apuca la
(sau în) ' rămăşag = a face prinsoare. — L at. a u c u p a r e .
A P U C Â R E , apucări, s. f. A cţiunea de a (se) apuca.
A P U C A T 1 s. n. F ap tu l de a (se) apuca. ^ E xpr. Pe apucate =*
în fugă, în m od superficial, la întâmplare. [Form ă g ram aticală: (în
expr.) apucate]
A P U C A T * , -A , apucaţi, -te, adj. (In superstiţii, adesea substan­
tivat) M uncit de d ia v o l; p. ext. năbădăios, n ebun. + (Pop., despre
copii) Bolnav de colici. — V . apuca.
A P U C Ă T O R 1, apucătoare, 8. n. (P arte a unui) 'ap arat cu care
se apucă o greutate, p e n tru a o ridica sau transporta. — D in a p u c a
-1- suf. -(ă )to r .
A P U C Ă T O R 1, -O A R E , apucători, -oare, adj. Care apucă ; (despre
oameni) lacom, hrăpăreţ. — D in a p u c a + suf. • (ă )to r .
A P U C Ă TtT R Ă , apucăturit a. f. 1. C uprindere cu m îna. Smuls
dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Fel de a se p u r ta ; deprindere, obicei
(rău). — D in a p u c a + suf. -(ă )tu r ă .
A P tIN E , apun, vb. I I I . In tran z. 1. (D espre soare, lună, stele;
la pers. 3) A dispărea su b o riz o n t; a asfinţi, a scăpăta. <•> Expr. A - i apune
(cuiva) steaua — a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a p ie r i; a m uri.
— L at. a p p o n e r e .
A PfT N E R E , opuneri, s. f. (Rar) A cţiunea de a apune; apus, asfinţit.
A P U N T A M liN T 8. n. P u n te (de lem n) de-a lungul malului unei
ape, servind la acostarea navelor. — D upă fr. a p p o n t e m e n t
A P tT S 1, apusuri, 8. n. 1. T recere a u n u i astru su b o riz o n t; p ri­
velişte oferită de soare cînd apune. 2. U n u l d in tre cele p a tru p uncte
cardinale, opus răsăritului .şi aflat la 90° de p u n ctu l sud (în direcţia m işcă­
rii acelor u nui c easo rn ic); p. ext. loc pe orizont, regiune un d e apune
so arele; vest. + N u m e generic d at statelor d in vestul Europei şi din
A m erica; O ccident. 3. T im p al zilei cînd apune so arele; asfinţit. +
Fig. D eclin, decădere. — V. apune.
A P C S 2, -A , apuşi, -se, adj. D is p îru t p e n tru to td e a u n a; stins,
trecut. Vremuri apuse. — V. apune.
A P U S E A N , -A t apuseni, -e, adj. Care se află la a p u s ; vestic.
Regiunile apusene. + C are aparţine apusului Europei şi A m ericii; occi­
dental. — D in a p u s 1 + suf. -eon.
A R , ari, s. m . U n itate de m ăsură p e n tru suprafeţe de teren, egală
cu 100 de m etri pătraţi. — F r. a r e .
ARĂ» ar, vb. I. Tr<*nz. A tăia păm întul cu plugul, răstu m în d
b ra z d ele , spre a-1 pregăti p en tru cultivare. — L at. a r a r e .
A R Ă B , - ă , arabi, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care aparţine A ra-
biei sau populaţiei ei, privitor la A rabia sau la populaţia e i ; din Arabia.
Cal arab. Cifre arabe. + (Substantivat, f.) L im b a arabă. 2. S. m. şi f.
Persoană care face parte din populaţia de bază a A rabiei (populaţie
răspîndită şi în alte ţări din vestul Asiei,
în Africa d e N o rd e tc .) ; m aur. — F r. a r a b e
(lat. lit. a r a b u s ) .
A R A B A B tJR Ă s. f. v. h a r a b a b u r ă .
A R A B E S C , arabescuri, s. n. O rnam ent
specific decoraţiei arabe, p ictat sau sculptat,
constînd din diverse figuri (linii, flori, frunze
etc.) îm pletite sim etric. — F r. a ra b e s q u e »
A R A B IC , -A , arabici, -e, adj. Arab.
— F r. a r a b iq u e .
A R Ă B IL , -Ă , arabili, -e, adj. (D espre
păm înt) Bun p en tru arat şi cultivat. — F r.
a r a b l e (lat. lit. a ra b ilis ).
A R Ă C , araci, s. m . P a r lung care serveşte la susţinerea viţei de vie
şi a altor plante agăţătoare. [V a r.: h a r â c , h a r â g s. m .] — N gr. h a r a k l.
ARĂPOAICA
a r a c An interj, v. îr a c a n .
A R A G Â Z , (2 ) aragazuri, s. n . 1. A m estec de gaze lichefiate
com prim at în butelii speciale, folosit d re p t com bustibil. 2. M aşină
de gătit sau reşou care foloseşte acest
com bustibil. — D in iniţialele A . R.
[ — A stra Romînă] + g a z .
A R A G O N fT s . n. M ineral alcătuit
din carbonat de calciu cristalizat, din
care se fac obiecte ornam entale. — Fr.
a ra g o n ite .
A R A H tD Ă , arahide, s. f. Alună
de păm înt. — F r. a r a c h i d e (<gr.).
A R A H N tD Ă , arahnide, s. f. (La
pl.) Clasă de anim ale nevertebrate din
încrengătura artro p o d e lo r; (la sg.) ani­
mal care face parte din această clasă.
— F r. a ra c h n id e .
A R A H N O fD Ă , arahnoide, s. fi Aragaz
M em brană care constituie u nul dintre
cele trei învelişuri ale creierului şi ale măduvei spinării. — F r. a r a c h -
n o îd e (<gr.).
A R A M Ă , (2 ) arămuri, ». f. 1. C upru. <> Expr. A -şi da arama
pe fa ţă — a-şi arăta fondul ascuns (şi rău) al firii. 2. (L a pl.) O biecte
făcute din aramă (1). — Lat. * a r a m e n ( — aetamen) .
A R A N JA , aranjez, vb. I. 1. T ran z. A pune în ordine, în rînduială ;
a potrivi. + Refl. şi tranz. A(-şi) potrivi ţinuta ex terio ară; a (se) găti.
♦ T ranz. (Fam .) A face cuiva u n rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl.
A-şi face u n rost în viaţă. 3. T ran z . A transcrie o bucată muzicală
pentru instrum ente sau voce. — F r. a r r a n g e r .
A R A N JA M E N T , aranjamente, s. n. A cord, înţelegere, învoială.
♦ Aranjam ent m uzical = transcriere a unei bucăţi muzicale pentru
instrum ente sau voce. + (M at.) Totalitatea posibilităţilor de aşezare
a unui num ăr dat de obiecte distincte în g rupuri care să conţină un
num ăr dat de obiecte şi să difere între ele p rin natura sau ordinea obiec­
telor. — D u p ă fr. a r r a n g e m e n t.
A R A N JA R E , aranjări, a. f. A cţiunea de a (se) aranja; punere în
ordine, rînduire.
A R A N JA T , -Ă , aranjaţi, -te, adj. 1. P us în ordine, în rînduială.
+ (D espre oameni) C u ţin u ta exterioară îngrijită. 2, C are şi-a făcut
u n rost în viaţă. — V. aranja•
A R A P , arapi, s. m . (Pop.) 1. O m care aparţine populaţiei
indigene, cu pielea neagră, din A frica tro p ic a lă ; p. ext. om cu pielea
şi părul de culoare neagră. 2. A rab. [V a r.: h a r â p s. m .] — Bg. a r a p .
A R A R 1 adv. Rar, rareori. [V ar.: a r â r e adv.] — D in a* 4- r a r .
A R A R " s . n . Ţ esătură groasă şi rară din p ăr de capră, folosită la
acoperit căruţele sau la confecţionarea sacilor. — T c . h a r a r .
A R A R E adv. v. a r a r 1.
A R A R E O R I adv. Rar, rareori, arar. — D in a r a r e + o ri.
A R Ă T 1 s. n . A cţiunea d e a ara.
A RAT*, -Ă , araţi, •te, adj. (D espre păm înt) L ucrat, pregătit
p e n tru cultivare. — V. ara.
A R Ă B E S C , -E A S C Ă , arăbeşti, adj. Arab. — D in a r a b + suf. -esc.
A R Ă B £ Ş T E adv. C a arabii, în felul sau în lim ba arabilor. — D in
a r a b 4- suf. -eşte.
A R Ă C f, aricesc, vb. IV . T ran z. A pune pe araci viţa de vie sau
alte plante agăţătoare. [V a r.: l i ă r ă c i , h ă r ă g i vb. IV] — D in a r a c .
A R Ă C lT 8. n. F ap tu l de a arăct. [V a r.: h ă r ă c i t , h ă r â g i t s. n.]
A R Ă D U l, arăduiesc, vb. IV . Refl. (Reg.) A pom i, a se îndrepta
s p r e .. . — M agh. e r e d n i.
A R Ă M Ă R , arămari, s. m . Persoană care lucrează, fabrică sau
vinde obiecte de aram ă. — D in a r a m ă + suf. -ar.
A R Ă M Ă R lE , (2, 3 ) arămării, s. f. 1. M eseria d e arăm ar. 2. Fabrică,
atelier, prăvălie de obiecte de aram ă. 3. O biecte de aram ă. — (1 ) D in
a r ă m a r + suf. -ie, (2, 3) d in a r a m ă + suf. -arie.
A R Ă M E A S Ă , arămese, 8. f. (Înv.) M ăsură de capacitate din aramă,
egală cu o oca sau cu o ju m ă ta te de oca. — D in a r a m ă + suf. -easă.
A R Ă M l, arămese, vb. IV . T ran z. A acoperi u n obiect de metal
cu u n strat s u b ţire de aramă. — D in a r a m ă .
A R Ă M IO A R Ă , arămioare, 9. f. (înv.) M onedă m ică de aramă.
— D in a r a m ă 4- suf. -ioară.
A R Ă M ÎR E , arămiri, s. f. A cţiunea de a arămi şi rezultatul ei.
A R Ă M tT , -Ă , arămiţî, -te, adj. (D espre obiecte de metal) A coperit
cu u n stra t subţire de aram ă. — V. arămi.
A R Ă M ÎU , -|E , arămii, adj. D e culoarea aramei. — D in a r a m ă +
S u f. -IM ,
A R Ă P E SC , -E Ă S C Ă , arăpeşti, adj. (Pop.) 1. D e arap, privitor
la arapi (1 ). 2. A rab. — D in a r a p + suf. -esc.
A R Ă P fE s. f. (în v . în expr.) Pe arăpie = a ră b e şte ; în lim ba
arabă. — D in a r a p 4* suf. -ie.
A R Ă P fL Ă s. m . (Pop.) Poreclă dată oam enilor cu pielea şi părul
de culoare neagră (ca de arap). — D in a r a p 4* suf. -ilă.
A R Ă P ÎM E s. f. (Pop.) M ulţim e de arapi. — D in a r a p 4- suf. -ime.
A R Ă P O A lC Ă , arăpoaice, s. f. (Pop.) Fem eie care aparţine
populaţiei indigene, cu pielea neagră, din A frica tro p ica lă ; p . ext. fem eie
c u pielea şi p ărul d e culoare neagră. — D in a r a p 4- suf. -oaică.
A R Ă R IE L — 39 —
A R Ă R lE L s . m . P lan tă erbacee cu m iros greu, cu frunzele albi­
cioase acoperite de u n p u f fin şi cu flori roşii-închise {Cynoglossum
officinale ).
A R Ă T A , arât, vb. I. 1. T ran z. A expune ceva intenţionat privi­
rilor c u iv a ; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ^ E xpr. (Refl.) A se arăta
doctorului = a se lăsa exam inat de medic. 2. Intranz. şi tranz. A indica
p rin tr-u n gest persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenţia. <►
Expr. (T ranz.) A a răta . (cuiva) uşa = a da (pe cineva) a fa ră ; a goni.
A arăta (pe cineya) cu degetul — a semnala (pe cineva) batjocurii
publice. + T ran z. A indica o m ăsură, o direcţie etc. Steaua cea
polară i-arată a lui cale (E M IN E S C U ). + T ran z . A m arca ora. Ceasor­
nicul arată ora şase, 3. T ran z. A da o explicaţie, a face o expunere
(pentru a lăm uri, a dovedi, a convinge). Expr. (F am .) I ţ i arât e u ! =
te învăţ eu m in te ! 4. T ran z. şi refl. A (se) manifesta, a (se) exterioriza
(prin vorbe, gesturi, atitudini). + T ran z. A da dovadă d e . . . ; a dovedi.
fn imprejurarea asta au arătat înţelepciune (S A D O V E A N U ). + Intranz.
A părea (după înfăţişare). Straiele astea pocite fa c să arăţi aşa de sfrijit
(C R EA N G Ă ). <> E xpr. A arăta bine (sau râu) = a avea o înfăţişare
sănătoasă (sau bolnăvicioasă). Refl. unipers. S e arată a f i vreme
bună. Expr. Pe (sau după) cit se arată — după cum pare, pe cît se
poate vedea. 5. Refl. A apărea, a se ivi (pe neaşteptate). O dungă de
soare s-arată (C O ŞB U C). — L at. * a r r e c ta r e .
A R Ă T Â R E , arătări, s. f. 1. A cţiunea de a (se) arăta şi rezultatul
e i ; indicare, precizare. ♦ (în v .) D ovadă, m ărturie. + (Rar) Aspect,
înfăţişare. 2. (C oncr.) M o n s tru ; stafie, fantom ă. + H alucinaţie.
A R Ă T Ă T O R , arătătoare, s. n. 1. Lam ă îngustă (de la in stru ­
m entele de măsură) care indică greutatea, direcţia, tim pul e tc .; indicator.
2. D egetul al doilea de la m înă (cu care se arată). <> (Adjectival) Deget
arătător. — D in a r ă t a + suf. • ( ă )to r.
A R Ă T O R , -O Ă R E , arători, - oare, adj. (D espre păm înt) Arabil.
+ (D espre vite) Care se întrebuinţează la arat. — L at. a r a to r iu s .
A R Ă T O R IU , -IE , arătorii, adj. (în v ., despre unelte) Care serveşte
la arat sau la alte m unci agricole. — D upă fr. a r a to ir e .
A R Ă T O S , -O Â S Ă , arătoşi, - oase, adj. (D espre fiinţe) Frum os,
chipeş. ♦ (D espre lucruri) M are, im pozant, frum os. — D in a r ă t a -f
suf. -os.
A R Ă T tJR Ă , arături, s. f. 1. A cţiunea de a a r a ; arat. 2. Păm înt
a r a t; ogor,- ţarină. — L at. a r a tu r a .
A R B A L E T Ă , arbalete, s. f. (în v .)
Arc din oţel m o n tat p e u n p at de lem n
(prevăzut cu u n resort), folosit la aru n ­
carea săgeţilor. — F r. a r b a le te .
A R B IT R Ă , arbitrez, vb. I. T ranz.
A judeca o pricină în calitate de arbitru.
+ A supraveghea şi a conduce desfăşu­
rarea unei com petiţii sportive. — Fr.
a rb itre r.
A R B IT R A J, arbitraje, s. n. 1. Ju d e ­
care a unui diferend de către persoane
special autorizate. + Arbitraj de stat
= instanţă care rezolvă litigiile dintre
instituţii de stat, întreprinderi şi organi­
zaţii ale sectorului socialist. + Suprave- A rbalete
ghere şi conducere a unei com petiţii
sportive. 2. H otărîre dată de u n arb itru . — F r. a r b itr a g e .
A R B IT R Ă L , -Ă , arbitrali, -e, adj. H o tărît de arb itru . Sentinţă
arbitrală. + A lcătuit din arbitri. Comisie arbitrată. — F r. a r b i t r a i .
A R B IT R A R , -Ă , arbitrari, -e, adj. Care porneşte d in tr-o hotărîre
luată după propria apreciere, fără a ţine seamă de părerea altuia ; sama*
volnic. ♦ (Făcut) la în tîm p la re ; întîm plător. — F r. a r b i t r a i r e (lat.
lit. a r b itr a r iu s ) .
A R B ÎT R U , arbitri, s. m . Persoană aleasă sau desem nată p en tru
cercetarea şi rezolvarea unui litigiu. + Persoană însărcinată să supra­
vegheze şi să conducă desfăşurarea unei com petiţii sportive. — Fr.
a rb itre .
A R B fU , arbie, s. n. V ergea cu ajutorul căreia se încărca şi se
curăţa a ltă d ată puşca. — T c . h a r b i.
 R B O R s. m . V . a r b o r e .
A R B O R Ă , arborez, vb. I. T ran z. 1. A ridica sus, în văzul tu tu ro r, a
înălţa (un drapel etc.). 2. Fig. (Franţuzism ) A afişa cu ostentaţie o ţinută,
o atitudine etc. — F r. a r b o r e r .
A R B O R A D Ă , arborade, s. f.
Schelet de susţinere a pinzelor
unei nave. — D in a r b o r e .
A R B O R Ă Ş , arboraşi, s. m.
D im inutiv al lu i arbore.
 R B O R E , arbori, s. m. 1.
Plantă lemnoasă cu trunchi solid
şi ram uri cu frunze care formează
o co ro a n ă ; c o p a c ; p. ext. pom.
^ C o m p u se : arbore-de-piine =
specie de arbore al cărui fru ct
se m ănîncâ c o p t în cu p to r, ca
pîinea (Artocarpus incisa) ; arbo- A rboradă
rele-vieţii — a ) arbore decorativ cu
tulpina piramidală şi cu frunze verzi, solzoase ( Thuja occidentalis) ;
b ) fig, figură reprezentînd evoluţia om ului de-a lungul vieţii sale. +
Arbore genealogic — figură care (sub form a u n u i arbore cu ram uri
pornite d in tr-u n tru n c h i com un) reprezintă filiaţia m em brilor unei
familii şi indică gradele de în ru d ire d in tre ei. 2. O rgan de maşină
ARCÂ
care prim eşte şi tra n sm ite o m işcare p rin rotaţia în ju ru l axei sale
3. Catarg. [Var. r â r b o r , (înv.) â r b u r e s. m .]
- L at. a r b o r , -Îs.
A R B O R E S C E N T , -Ă , arborescenţi, -te,
adj. Care are înfăţişarea u nui arbore. — F r.
a r b o r e s c e n t (lat. lit. a r b o r e s c e n s , -n tis).
A R B O R E S C E N T Ă , arborescenţe, 8. f.
Stare sau form ă a unei plante arborescente.
— F r. a r b o r e s c e n c e .
A R B O R E T , arboreturi, s. n . 1. T otali­
tatea arborilor care cresc pe o anum ită su­
prafaţă de p ă d u re ; suprafaţa d e p ădure pe
care cresc aceşti arbori. 2. Partea superioară
a catargului. — L at. a r b o r e tu m .
A R B O R IC U L T O R j arboricultori, s. m .
Persoană care se ocupă cu arboricultura. — A rbore-de-pîine
D upă fr. a r b o r ic u lte u r .
A R B O R I C U L T tfR Ă s . f. C ultura arborilor. — F r. a r b o r i c u l t u r e .
Ă R B U R E s . m . v. a r b o r e .
A R B tJS T , arbuşti, s. m . Plantă lemnoasă
care se ram ifică de la rădăcină în form ă de tu fă ;
copăcel. — F r. a r b u s t e (lat. lit. a r b u s tu m ) .
A R C , arcuri şi (2 ) arce, s. n . 1. Arm ă
prim itivă (folosită la aruncarea săgeţii) alcătuită
dintr-o varga flexibilă de lem n sau de m etal
d e form ă încovoiată şi dintr-o coardă prinsă
de cele două extrem ităţi. ♦ Fig. T o t ceea ce
are form a un u i arc (1 ). Arcul sprîncenei (D .
Z A M F IR E S C U ). 2. P orţiune dintr-o circum ­
ferinţă sau din tr-o linie curbă. A rc de cerc. ♦
E lem ent de construcţie în form ă a rc u ită ; boltă.
A rc de trium f — construcţie care formează
u n portic arcuit sau o arcadă, ridicată în A rborele-vieţii
am intirea sau p e n tru sărbătorirea unui fapt
însem nat. 3. Piesă elastică d e m etal care suportă eforturi de înco­
voiere, alcătuită din. benzi, lam e elastice (cîte
u n a ori m ai m ulte suprapuse) sau din bare
răsucite în spirală, folosită ca legătură elastică
între două piese, p en tru a am ortiza şocurile
sau p e n tru a p une în mişcare u n m ecanism ori
organe d e maşini. A rc de automobil. Expr.
Parc-ar f i pe arcuri, se zice despre o p e r­
soană suplă, sprintenă. 4. (în expr.) A rc electric
(sau voitaie) — descărcare electrică luminoasă
care st/ăpunge u n izolant, de obicei u n gaz,
între doi electrozi calzi. — L at. a r c u ş .
A R CÂ C I» arcaciuri, s. n. 1. îngrăditură
sau despărţitură p e n tru separat oile. 2. în g ră ­
ditură făcută de pescari în apă p en tru p rin ­
derea şi păstrarea peştelui în bălţi, iam a.
— T c . a rk a .
Arc
A R C A D Ă , arcade, s. f. 1. Elem ent
arhitectural form at d in tr-u n arc şi din ele­
m entele care-1 susţin (coloane, stîlpi, ziduri). 2. Porţiune anatom ică
în form ă a rc u ită ; (în special) partea curbată în form ă de arc a osului
frontal, deasupra ochiului. — F r.
a rc ad e .
A R C Ă N , arcane, 8. n . L aţ
p entru prinderea sau p e n tru p ri­
ponirea vitelor. E xpr. A prinde cu
arcanul — (în trecut) a prinde, a
lua cu forţa în arm ată; p. ext. a aduce,
a lua cu forţa. ♦ (înv.) Funie lungă cu
u n laţ la unul dintre capete, folosită
odinioară ca arm ă de război şi de
vînat. — T c . a r k a n .
ARCAN®, arcane, s. n. (înv.) « ii .
Taină, secret. + Loc tainic, ascuns. •V ;:1..1!
— F r. a r c a n e . A rc de trium f
A R C A N A , arcanale, s. f. (Reg.)
N um ele u nui dans popular şi m elodia după care se execută. — D in
a r c a n 1.
A R C Ă Ş , arcaşi, s. m . 1. (înv.)
O ştean înarm at cu arc. 2. (L a sg., art.)
C onstelaţie din em isfera australă, com pusă
din 146 de stele vizibile cu ochiul lib e r;
săgetătorul. — D in a r c + suf. -aş.
A R C Ă T , -Ă, arcaţi, -te, adj. (Poetic)
Care are form ă de a rc ; arcuit. Şprin-
cenele arcate fruntea albă i-o încheie (E M I­
N E S C U ). — D in a r c + suf. -a t (după
fr. arque).
A R C A T O rA * ar caturi, s. f. Elem ent
arhitectural alcătuit din tr-o serie de ar­
cade mici, în relief, destinate să decoreze
p ărţile netede ale zidurilor u nui edificiu. A rcadă
— F r. a r c a t u r e .
A R C Ă s. f. (Rar) C orabie. <► E xpr. A rca lu i N oe = corabia lui
N o e ; fig . îngrăm ădire de oam eni şi de anim ale. — It. a r c a (lat. lit. a rc a ).
ARCĂ.NI — 40 —
A R C Ă N f, arcănesc, vb. IV. T ran z. (în v .) A prinde cu arcanul.
— D in a r c a n 1.
A R C Ă Ş ÎE s. f. (în v .) A rta de a trage cu arcul. — D in a r c a ş +
suf. -ie.
A R C £R , arcere, s. n. (Reg.)
Gresie, cute.
A R C H E B O Z Ă , archebuze, s. f.
Vcche arm ă de foc, asemănătoare
cu puşca. — Fr. a rq u e b u s e .
A R C H E B U Z IE R , archebuzieri,
s. m . Soldat înarm at cu archebuză.
f P r .: -zi-er] — F r. a r q u e b u s ie r .
A R C O S O L IU M s. n. N işă fune­
rară într-o catacom bă. — F r. a r c o -
s o liu tn .
A R C O Z Ă s. f. G resie foarte
bogată în feldspaţi. — F r. a rk o s e . Archebuză
A R C T IC , -Ă, arctici, -e, adj.
Care este situat în regiunea polului nord ; septentrional, boreal. —
F r. a r c tiq u e (lat. lit. a rc tic u s ) .
A R C U Î, arcuiesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) îndoi în formă
dc a r c ; a (se) încovoia. — D in a r c .
A R C U tR E , arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică
a unei piese lu n g i; (concr.) formă arcuită, arc.
A R C U ÎT , -Ă , arcuiţi, -tc. adj. încovoiat în formă de arc. 4 (D espre
construcţii) Prevăzut cu arcade. — V. arcui.
A R C U IT tJR Ă , arcuituri, s. f. Parte a u n u i obiect încovoiat în
formă de arc. — D in a r c u i -f suf. -(i)tu r â .
A R C U L fcŢ , arcuîeţe, s. n. (Rar) D im inutiv al lui arc.
A R C U Ş, arcuşuri, s. n. Vergea de lem n între capetele căreia se
întind fire de pâr de cal şi cu care se cîntă la instrum ente cu coarde.
— D in a r c 4* suf. -uş,
 R D E , ard, vb. I I I . I. In tran z. (D espre foc) A fi aprins. II. 1.
Intranz. A se m istui p rin foc, a se preface în cenuşă. T ran z. (La
conjunctiv, în imprecaţii sau form ule afective) A rd ă -l Jocul fuior, că
încîlcit e ! (A L E C SA N D R I). 2. T ran z. A da foc, a băga în foc. Expr.
A arde cu fierul roşu — a ) a lace (unui animal) u n sem n cu u n fier înroşit
în fo c; b ) fig. a înfiera, a stigm atiza (pe cineva). 4 T ran z. şi intranz.
A (se) consum a prin ardere. A ars multe lemne. 4 A încinge, a încălzi.
Arde cuptorul înainte de a coace pîinea. 4 A strica o m încare expunînd-o
prea m ult la acţiunea focului. <► Refl. Eu la jos, mama la ioc, Pogacea
se arde-n foc (ŞEZ.). 4 A expune acţiunii focului (în procesul de fabri­
care) cărăm idă, obiecte de ceramică etc. 4 A dezinfecta un instrum ent.
4 A cauteriza o rană. 4 A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina.
3. Intranz. A se consum a p en tru a răspîndi lum ină ; p. ext. a fi aprins, a
lumina. Lampa ardea. 4 Fig. A 'luci, a străluci. Pe cerni albastru-tnchis
ardeau stropii de aur (SA D O V E A N U ). 4. Intranz. (D espre soare) A
răspîndi căldură m a re ; a dogori. 4 T ran z. şi refl. A (se) bronza, a
(se) pîrli. A v e a .. . o pieliţă nearsă de vînturi şi soare (SA D O V E A N U ).
III. I. Refl. A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu
focul sau cu u n obiect foarte fie rb in te ; a se frige. <► T ranz.
M -a i ars cu ţigara. 4 T ran z. A produce o senzaţie asemănătoare
cu o arsură. Un vînt aspru .. . ardea obrazurile (S A D O V E A N U ). 4
Tranz. Fig. A spune cuiva ceva neplăcut. 4 Tranz. şi refl. Fig.
(Fam .) A (se) păcăli, a (se) înşela. 2. Intranz. A fi fierbinte. Sim ţii
arzind pămîntul (A L E C SA N D R I)- ♦ A se înroşi din cauza unei
stări emotive. 4 A avea febră. 3. T ran z. Fig. A da o lovitură. Acuşi
vă ard citeva jordii (C R EA N G Ă ). 4 (Fam .) A face ceva cu repezi­
ciune, cu pasiune. 4. In tran z. Fig. A fi cuprins de un senti­
m ent profund, puternic. ^ E xpr. A - i arde (cuiva) de ceva ~ a simţi
o dorinţă (arzătoare); a avea dispoziţia s ă . . a avea ch ef d e . .. (Prez.
ind. şi conj. şi : arz] — L at. a r d e r e .
A R D fil, ardei, 8. m . Plantă erbacee cu
flori albe şi fructe verzi sau roşii ( Capsicum
annuum) ; fructul acestei plante e întrebuinţat
ca aliment sau condim ent. A r d e i gras. A rd ei
iute. — D in a r d e + suf. -ei.
A R D E IÂ , ardeiez, vb. L 1. T ran z. A da
unei mîncâri gust de ardei; a iuţi. 2. Refl.
Fig. (D espre oameni) A se irita, a se supăra.
— D in a rd e i.
A R D E IÂ Ş , ardeiaşi, s. m. D im in u tiv a l lui
ardei.
A R D E I Â T, -A, ardeiafi, -te, adj. (D espre
m încâruri) In care s-a pus m ult a rd e i; iute. — V.
ard eia.
A R D E L E A N , -A , ardeleni, -e, adj., s. m.
şi f. L Adj. Care aparţine Ardealului sau
populaţiei l u i ; privitor la Ardeal sau la populaţia Ardei
l u i ; transilvănean. 2. S. m. şi f. Persoană (ori­
ginară) din Ardeal. — D in A rd e a l + suf. -ean .
A R D E L E A N A s. f. art. N um ele unui dans popular din Ardeal
şi melodia după care se execută. — D in A rd e a l -+■ siif. -eană.
A R D E L E A N C Ă , ardelence, s. f. Femeie din A rd eal; transilvă-
neancâ. — Din a r d e le a n f suf. -că.
A R D E L E N E A S C A s. f. art. A rdeleana. — D in a r d e le a n + suf.
-ească.
A R D E L E N E S C , -E Â S C Ă , ardeleneşti, adj. D in Ardeal, de ardelean,
în felul ardelenilor. — D in a r d e le a n -f suf. -esc.
A R G Ă S IR E
A R D E L E N E Ş T E adv. în felul ardelenilor; ca în A rdeal. — Din
a r d e le a n + suf. -eşte.
A R D E L E N IS M , ardelenisme, a. n. C uvînt, expresie, construcţie
caracteristică ardelenilor. — D in a r d e le a n •+- suf. -ism.
A R D E N T , -Ă , ardenţi, -te, adj. 1. (Rar) înfocat, înflăcărat, aprins,
pasionat. 2. (D espre nave) Care, sub acţiunea vîntului, se întoarce
cu prora în direcţia din care bate v în tu l.— D upă fr, a r d e n t.
A R D E R E , arderi, s. f. 1. Faptul de a (se) arde. 2. O xidate
rapidă a unei substanţe în prezenţa oxigenului din aer, însoţită de
dezvoltare de căldură şi lum ină. 3. (L a pl.) Procesul de descom pu­
nere p rin oxidare a diferitelor substanţe din organism.
A R D E Z IE , ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură. care se poate desface
uşor în foi s u b ţiri; serveşte la acoperirea caselor, la fabricarea tăbliţelor
etc. — It. a r d e s ia .
A R D IC A vb, I. v. rid ic a .
A R D IC Ă R E 8. f. v. r id i c a r e .
A R D ÎL s . n. Fibră artificială scurtă, care se fixează în amestec
cu lîna, p e n tru fabricarea u n o r ţesături.
A R D O A R E s. f. înflăcărare, pasiune, a v în t; zel. — Fr. a r d e u r
(lat. lit. a r d o r ) .
A R E IC , -Ă , areici, -e, adj. (D espre sol, regiuni) Care e lipsit
de rîuri ; secetos. — F r. a r r h 6iq u e .
A R E N Ă , arene, s. f. 1. Spaţiu circular aşternut cu nisip, rum eguş
etc. din mijlocul unui circ, am fiteatru etc., unde se desfăşoară o repre­
zentaţie ; p . ext. am fiteatru destinat unei reprezentării. 2. (Rar) T eren
de sport, îm prejm uit cu trib u n e p entru spectatori. 3. Fij*. Sferă, dom eniu,
loc de desfăşurare a unei activităţi. — Fr. a r e n e (lat. lit. a re n a ) .
A R E N D Ă , arendez, vb. I. T ranz. A da sau a lua în arendă. — Din
a re n d a .
A R E N D Ă R E , arendări, s. f. Acţiunea de a arenda.
A R E N D A Ş , arendaşi, s. m . Persoană care, luînd u n bun în arendă,
obţine beneficii din m unca celor pe care îi exploatează. — D in a r e n d ă -f
suf. -aş.
A R E N D Ă , arenzi, s. f. (în orînduirile bazate pe exploatare) 1.
Cedare a dreptului de exploatare a un o r bunuri pe u n tim p determ inat,
în schim bul unei plăţi. 2. Sum ă care se plăteşte, la term ene fixe.
p roprietarului, p e n tru arendarea unui bun. — R us, pol. a r e n d a .
A R E N D Ă Ş fiS C , -E A S C Ă , arendăşrşti, adj. D e arendaş
care aparţine u nui arendaş. — D in a r e n d a ş -f suf. -esc.
' A R E N D Ă Ş l, arendăşesc, vb. IV . Intranz. A fi arendaş.
- - D i n a re n d a ş.
A R E N D Ă Ş lE , arendăţii, s. f. O cupaţie de a re n d a ş ;
exploatare exercitată de arendaş. — Din a r e n d a ş -K suf. •‘ie.
A R E N D Ă Ş ÎŢ Ă , arendăşiţe» s. f. (Rar) Arendăşoaică.
— D in a r e n d a ş -f suf. -iţă.
A R E N D Ă Ş O Â IC Ă , arendăşoaice, s. f. N evastă de aren­
daş ; femeie care ţine în arendă u n bun. — D in a r e n d a ş -f
suf. - oaică.
A R E O M fiT R U , areometre, s. n. Instrum ent care serveşte
la determ inarea densităţii u nui lichid sau a concentraţiei unei
soluţii. [ P r . : -re-o-] — Fr. a r 6o m 6 tre .
A R E O P A G , areopaguri, s* n. Consiliu şi tribunal suprem
al vechilor atenieni, care supravegheau exercitarea magistra­
tu rilor şi judecau crim ele grave. [Pr. : -rtf-o-1 — F r. a re o p a g e
(lat. lit. a re o p a g u s ).
A R fiS T , aresturi, s. n. 1. D eţinere sub pază legală a unei
persoane care (este bănuită că) a comis o in frac ţiu n e ; arestare.
2. Loc unde sînt ţinuţi cei are.staţi. — G erm . A r r e s t (it. .
a" es<°>- , X ;
A R E S T A , arestez, vb. I. T ranz. A lipsi pe cineva de
libertate în urm a com iterii unei infracţiuni sau în vederea unor cer­
cetări, a unei ju d e c ă ţi; a închide. — D in a r e s t.
A R E S T A N T , -Ă , arestanţi, -te, s. m. şi f. (Înv.) Arestat,
deţinut. — G erm . A r r e s ta n t.
A R E S T Â R E , arestări, s. f. A cţiunea de a aresta.
A R E S T A T , -Ă, arestaţi, -te, adi., s. m. şi f. (Persoană) care a
fost arestat(ă); deţinut. — V. aresta.
A R E S T U l, arestuiesc, vb. IV . T ran z. (Pop.) A aresta. — Com p.
rus a r e s to v a t'.
A R E S T U fR E , arestuiri, s. f. (Pop.) A cţiunea de a arestui.
A R IiT E , areţi, s. m . (Reg.) Berbec. — L at. a r ie s , -e tis .
A R E Ţ A R , areţari, s. m. (Reg.) Păstor care păzeşte areţii. — Din
areţi! (pl. lui arete) + suf. -ar.
 R FĂ s . f . v . h a r p ă .
A R G A T , -A , argaţi, -te, s. m. şi f. Persoană angajată pentru m u n ­
cile grele pe o moşie sau într-o gospodărie de chiaburi.— N gr. a r g a tis
(bg. a r g a t) .
A R G Ă S E A L Ă , argăseli, e. f. O peraţie prin care se argăsesc pieile.
4 Amestec de substanţe în care se argăsesc pieile. — D in a r g ă s i -f
suf. -eală.
A R G Ă S f, argăsesc, vb. IV. T ranz. A prelucra pielea animalelor
în soluţii speciale pentru a o face trainică, suplă şi impermeabilă ; a
tăbăci. — N gr. a r g a z o (aor. a rg a s a ).
A R G Ă S lR E , ar găsiri, s. f. Acţiunea de a argăsi.
A R G Ă S IT — 41 —
A R G Ă S fT s. n. F a p tu l de a argăsi.
A R G Ă S IT O R , -O A R E , ar găsitori, -oare, adj. Care argăseşte.
— D in a r g â s i -f suf. -(i)îo r .
A R G Ă Ţ feL , argăţei, s. m . D im inutiv al lui argat.
A R G Ă Ţ E S C , -E A S C Ă , argăţeşti, adj. D e argat, specific argatului.
— D in a r g a t + suf. -esc.
A R G Ă Ţ l, argăţesc, vb. IV , In tran z. A sluji ca argat. — D in a r g a t.
A R G Â Ţ Î E s. f. Stare de a rg a t; m uncă de argat. — D in a r g a t +
suf. -ie.
A R G Ă Ţ lM E s . f. M ulţim e de a rg a ţi ; totalitatea argaţilor. — D in
a r g a t -r suf. -inie.
A R G E A , argele, s. f. (Pop.) 1. Război de ţesu t, + N um e dat
celor două scînduri care unesc în sen9 transversal extrem ităţile războ­
iului şi pe care stau femeile cînd ţes. 2. M ică construcţie de scînduri
In care se aşază, vara, războiul de ţesut. 3. A coperiş. 4. Fiecare dintre
grinzile de lem n fixate de o parte şi de alta a unei plute, p en tru a ţine
strînse lem nele care o com pun.
A R G E N T A N s . n. Alpaca9. — F r. a r g e n ta n .
A R G E N T IF E R , -A, argentiferi, -e, adj. C are conţine a rg in t.—
Fr. a r g e n tif e r e ,
A R G E N T lN s. n. P ra f de staniu folosit în im prim eria textilă şi
la fabricarea hîrtiei. — F r. a rg e n tin e .
A R G E N T lT s . n. M inereu de argint care cristalizează î n sistem u
cubic, în cristale cenuşii. — F r. a r g e n tite .
A R G H IR O F lL , -A, arghirofilia -e, s. m. şi f. (Rar) Persoană lacomă
de bani. — N gr. a r g h iro f ilo s .
A R G H IR O F IL IE s. f. (Rar) Lăcom ie de bani. — N gr. a r g h ir o f ilis .
A R G lL Ă , argile, s. f. Rocă sedim entară alcătuită d in tr-u n amestec
de silicaţi, întrebuinţată în olărie* Ia lucrări de construcţie şi în scu lp ­
tură ; lut. ■<> Argilă refractară — argilă din care se fabrică diferite
materiale (cărămi/.i, creuzete etc.) care rezistă Ia tem peraturi înalte
făiâ a se topi. — F r. a r g ile (lat. lit. a rg illa ).
A R G IL O S , -O A S Ă , argifofi, -oase, adj. Care conţine arg ilă;
lutos. — F r. a r g ile u x (lat. lit. a rg illo s u s ).
A R G IN Â Z A s . f. (C him .) Enzim ă solubilă conţinută în cantitate
mare în ficatul mam iferelor. — F r. a rg in a s e .
A R G lN T (1 ) s. n., (2 ) arginţi, s. m. 1. (Adesea fig.) M etal p re ­
ţios, de culoare albă-cenuşie strălucitoare. ♦ N u n tă de argint = a
douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei. + C om pus: argint-viu =
m ercur. 2. (L a pl.) Bani. — Lat. a r g e n tu m .
A R G IN T A , argintez, vb. I. T ran z, A acoperi u n obiect cu un
strat subfire de argint. + Fig. A face să aibă strălucirea argintului.
[V ar.: (înv.) a r g i n t i vb. IV ] — D in a r g in t.
A R G IN T A R , argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau
vinde obiecte de argint (sau de alte metale preţioase). — D in a r g in t
-f suf. -ar.
A R G IN T Â R E , argintari, s, f. A cţiunea de a arginta.
A R G IN T A T , argintaţi, - te, adj. A coperit cu un strat subţire
de argint, poleit, su flat cu argint. ♦ Fig. C u luciu de a rg in t; argintiu.
— V. arginta.
A R G IN T Ă R IE argintării, s. f. O biecte de argint. — D in a r g in t
+ suf. -ărie.
A R G IN T I vb. IV. v. a r g in ta .
A R G IN T IU , -lE . argintii, adj. (Adesea fig.) D e culoarea şi stră­
lucirea argintului. ♦ Fig. (D espre sunete, voce ctc.) C ristalin, lim pede.
— D in a r g i n t suf. -iu.
A R G IN T O S , -O A S Ă , argintoşi, -oase, adj. 1. Care conţine (m ult)
argint. 2. A rgintiu. — D in a r g i n t + suf. -os.
A R G IN T U l, argintuiesc, vb. IV. T ran z . (Rar) A arginta. — D in
a r g in t.
A R G IN TU lT,* -A , argintuifi, -te, adj. (Rar) A rgintat.— V. argintul.
A R G IN Ţ I CĂ , arginţele, s. f. A rbust cu flori mari albe şi cu
frunze verzi lucitoare pe partea superioară şi albe pe cea inferioară
( Dryas octopetala). — D in a r g i n t -(* suf. -ică.
A R G O N s . n. G a j nobil incolor şi
inodor, întrebu in ţat la um plerea becurilor
electrice şi a u nor tu b u ri cu descărcare
electrică folosite la reclamele luminoase.
— F r. a r g o n (<gr.).
A R G O N A tJT , argonauţi, s. m . 1.
(M itol.) N um e d at u n o r eroi antici greci
care au călătorit pe corabia Argo spre
Colchida. ♦ Fig. N avigator îndrăzneţ. 2. •
Specie de moluscă cefalopodâ din- apele tro ­
picale (Argonauta argo). — D upă fr. a r g o -
n a u te (<gr.).
A R G O S adj. m. (G recism , despre
preoţi) C ăruia i s-a interzis p en tru cîtva A rgonaut
tim p să slujească în b iseric a.— N g r. a rg o s .
A R G O S l, argosesc, vb. IV. T ran z. (G recism ) A opri (o perioadă
oarecare) pe un preot de a sluji în biserică. — D in a rg o s .
A R G O T IC , -A, argotici, -e, adj. Care aparţine argoului, de argou.
— Fr. a rg o tiq u e .
A R H IM A N D R IT
ARGO U » argouri, &. n. Lim baj convenţional a un u i grup social
care, spre a n u fi înţeles de restul societăţii, foloseşte cuvinte spe­
ciale (regionale şi străine), dă sensuri noi un o r cuvinte cunoscute etc.
— F r. a r g o t.
A R G U M E N T , argumente, s. n. 1. Dovadă adusă p e n tru a de­
m onstra c e v a ; probă. 2. (M at.) Variabila independentă a unei func­
ţiuni. — F r. a r g u m e n t (lat. lit. a r g u m e n tu r a ) .
A R G U M E N T Ă , argumentez, vb. I. T ranz. A susţine, a întări,
a dovedi ceva cu argum ente. — F r. a ^ g u m e n te r (lat. lit. a r g u ­
m e n ta re).
A R G U M E N T A R E , argumentări, s. f. Acţiunea de a argumenta
şi rezultatul e i ; totalitatea argum entelor aduse p en tru a dovedi ceva.
A R G U M E N T A Ţ IE , argumentaţii, s. f. A rgum entare. [Var. :
(înv.) a r g u m e n ta ţiu n e s. f.] — F r. a r g u m e n ta tio n (lat. lit. a r g u -
m e n ta tio , -onis).
A R G U M E N T A Ţ IO N E s. f. v. a r g u m e n ta ţie .
A R G U Ţ tE , arguţii, s. f. (F ranţuzism ) A rgum entare bazată pe
fapte nesem nificative sau fa lse ; subtilitate exagerată în argum entare.
— F r. a r g u tie (lat. lit a r g u tia ) .
A R H Â IC , -Ă , arhaici, -e, adj. C are aparţine sau este caracteristic
u n o r vrem uri trecute. Epocă arhaică. + (D espre cuvinte, expresii,
construcţii etc.) Care n u mai este folosit în lim ba contem porană, ieşit
din U2 ; învechit. — F r. a r c h a î q u e (<gr.).
A R H A IS M , arhaisme, s. n. Cuvînt, expresie sau construcţie
învechită. — F r. a r c h a l s m e (<gr.).
A R H A IZ A , arhaizez, vb. I. T ranz. (Rar) A r'a aspect arhaic
lim bii, stilului etc. prin folosirea u n o r elem ente lingvistice vcchi. — D in
a r h a ic .
A R H A IZ Ă N T , -Ă , arhaizanţi, -te, adj. Cu aspect voit arhaic.
S til arhaizant. — F r. a r c h a îs a n t.
A R H A N G H E L , arhangheli, s. m . (în^ crcdinţele misticc) Căpe­
tenie a îngerilor. — Slav (v. sl. a r h a n g e l u <gr.).
A R H E O L O G , arheologi, s. m. Specialist în arheologie. [ P r .: -he-o-
— Fr. a rc h ^ o lo g u e .
A R H E O L O G IC , -Ă , arheologici, -e, adj. C are ţine de arheo­
logie, privitor la arheologie. [ P r .: -he-o-J — F r. a r c h £ o lo g iq u e (<gr.).
A R H E O L O G IE s. f. Ştiinţă care studiază felul de viaţă şi cultura
popoarelor antice, pe baza urm elor m ateriale păstrate. [ P r .: -he-o-] —
F r. a rc h £ o io g ie (<gr.).
A R H E T IP , arhetipuri, s. n. M odel tip iniţial după care se călău­
zeşte c in e v a ; (în special) m anuscris original al unei opere. — Fr.
a r c h e ly p e (lat. lit. a rc h e ty p u m ).
A R H I- Elem ent de com punere care serveşte la form area unor
substantive cărora le dă sens de superio itate, ca : arkipăstor, şi la
form area unor adjective cărora le dă sens superlativ, c a : arhiplin,
arhicunoscut etc. — F r. a r c h i- (lat. lit. a r c h i -).
A R H IC U N O S C tJ T , -A , arhicunoscuţi, -te, adj. Foarte cunoscut.
— D in a r h i - + c u n o s c u t.
A R H ID IĂ C O N , aţhidiaconi, s. m. Prim ul diacon de pe lîngâ
u n episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor. [Pr.: -di-a-]
— Slav (v. sl. a rh id ija k o n ii <"gr.).
A R H ID IE C E Z Ă N , -Ă , arhidiecezani, -e, adj. Care ţine de o arhi-
dieceză, privitor la o arhidieceză. — D upă fr. a rc h id io c e s a in .
A R H ID IE C E Z A , arhidieceze, s. f. A rhiepiscopie.— D in a r h i - -{-
d io c e z ă (< germ. D iozese).
A R H ID U C Â T , arhiducate, s. n. T e rito riu pus sub conducerea
unui arhiduce. — F r. a r c h id u c h â (lat. lit. a rc h id u c a tu s ).
A R H I D 0 C E , arhiduci, s. m . T itlu dat prinţilor din fos.ta casă
imperială a A u strie i; bărbat care poartă acest titlu. — D upă fr.
a r c h id u c .
A R H ID U C E S Ă , arhiducese, s. f. 1. T itlu dat prinţeselor din fosta
casă imperială a Austriei ; femeie care poartă acest titlu. 2. Soţie de
arhiduce. — D upă fr. a rc h id u c h e s s e .
A R H IE P IS C O P , arhiepiscopi, s. m . Episcop superior celorlalţi
episcopi; (în biserica ortodoxă) m itropolit. [ P r .: -hi-e- ] — Slav (v. sl.
a r h ie p is c o p ii <gr.).
A R H IE P IS C O P A L , -A , arhiepiscopali, -e, adj. Care ţine de un
arhiepiscop sau de o arhiepiscopie; dat de u n arhiepiscop. [ P r .: -hi-e-]
— L at. lit. a rc h ie p is c o p a lis (fr. a rc h id p is c o p a l).
A R H IE P IS C O P A T , arhiepiscopate, s. n. Arhiepiscopie. [Pr. :
-hi-e-] — L at. lit. a rc h ie p is c o p a tu s .
A R H IE P IS C O P IE , arhiepiscopii, s. f. 1. E parhie condusă de un
arhiepiscop. 2. Funcţie de arhiepiscop. 3. R eşedinţă a unui arhiepiscop.
[ P r .: -hi-e-] — Slav (v. sl. a rh ie p is c o p ija <gr.).
A R H IE R A R H , arhierarhi, s. m . Cel mai m are în rang dintre
ierarhii unei biserici. [ P r .: -hi-e- \ — D in a r h i - -I- ie r a r h .
A R H IE R E S C , -E A S C Ă , arhiereşti. adj. Care ţine de arhierei,
privitor la arhierei. [ P r .: -hi-e-] — D in a r h i e r e u -f suf. -esc.
A R H IE R E U , arhierei, s. m . D enum ire generală pentru gradele
psuerioarc ale clerului. [ P r .: -hi-e-] —*■Slav (v. sl. a r h ie r e i <gr.).
A R H IE R lE , arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă
de un arhiereu. 3. R eşedinţă a unui arhiereu. [ P r .: -hi-e-] — N gr.
a rh ie H a .
A R H IM A N D R IT , arhimandriţi, s. m . T itlu d at stareţului unei
m ănăstiri m ari sau unor călugări, — Slav (v. sl. a r h i m a n d r i l u <gr.).
A R H IM IL IO N A R — 42 —
A R H IM IL IO N A R , - ă , arhimilionari, -e, s. m . şi f. Persoană
extrem de bogată. — D upă fr. a r c h im illio n n a ir e .
A R H IP Ă S T O R , arhipăstori, s. m . A rhiereu. — D in a r h i - -f
p ă s to r (după arhiepiscop).
A R H IP Ă S T O R IE s. f. R angul de a rh ip ă sto r.— D in a r h i-
p ă s to r + suf. -ie.
A R H IP E L A G , arhipelaguri, s. n . G ru p de insule d intr-o m are
sau dintr-un ocean. — N gr. a r c h ip e la g o s (it. a rc ip e la g o ).
A R H IP L IN , -A, arhiplini, -e, adj. Plin peste m ăsură. — D in
a r h i - 4- p lin .
A R H IT E C T , -Ă, arhitecţi, - te, s. m . şi f. Specialist în proiectarea
şi construirea clădirilor. — F r. a r c h ite c te (lat. Ut. a rc h ite c tu s ),
A R H IT E C T O N IC , -Ă , arhitectonici, -e, adj. C are aparţine arhi­
tecturii, din dom eniul a rh ite c tu rii; folosit în arhitectură. — F r, a r c h i-
te c to n iq u e (lat. lit. a rc h ite c to n ic u s ).
A R H IT E C T O N IC Ă s. f. îm b in are artistică'"a elem entelor consti­
tutiv» ale unei construcţii. — G erm . A rc h ite c to n ik (<gr.).
A R H IT E C T O N I C fiŞT E adv. (Rar) D u p ă regulile arhitecturii.
— D in a r h ite c to n ic 4- suf. -eşte.
A R H IT E C T O N lE s . f. (în v .) A rhitectură. — N g r. a rc h ite k to n ia .
A R H IT E C T U R A L , -Ă , arhitecturali, -e, adj. A rhitectonic. — D upă
fr. a r c h ite c tu r a l .
A R H IT E C T tJR Ă s. f. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi
clădiri. + Stilul, caracterul, planul arhitectural al unei clădiri (sau
al unei epoci). — F r. a r c h i t e c t u r e (lat. lit.
a r c h ite c tu r a ) .
A R H IT R A V Ă , arhitrave, s. f. Elem ent
de construcţie (caracteristic arhitecturii clasice)
care constituie partea inferioară a antabla-
mfentului şi care se sprijină direct pe capitelul
coloanei. — Fr. a r c h itr a v e (<gr.),
A R H IV A R , arhivari, s. m . F u n cţio n ar
însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive.
— D in a r h iv ă + suf. -ar.
A R H ÎV Ă , arhive, 8. f. T o talitatea actelor
sau docum entelor unei instituţii, unui oraş
etc., care se referă la activitatea lo r tre c u tă ;
birou, cam eră un d e se păstrează asemenea A rhitravă
acte. Arhivele statului ~ instituţie care se
ocupă cu păstrarea şi studiul ştiinţific al docum entelor im portante
privitoare la trecutul ţării. — F r. a r c h iv e s (lat. lit. a r c h iv u m ).
A R H IV IS T , -Ă , arhivişti, -ste, s. m . şi f. Specialist în arhivistică.
— D upă fr. a rc h iv is te .
A R H IV IS T IC Ă s. f. Ştiinţă care are ca obiect studiul docum entelor
cu valoare istorică. — D in a r h iv is t + suf. -icâ.
A R H IV O L T Ă s . f. (A rhit.) O rnam ent sau ansam blu de ornam ente
care conturează faţa laterală vizibilă a u n u i arc. — D upă fr. a rc h iv o lte .
A R H O N s . m . (în v .) T itlu de politeţe cu care se adresa cineva unui
boier. — N gr. a r h o n .
A R H O N D A s. m . (în v .) A rhon. — N gr. a r h o n ta s .
A R H O N D A R , arhondari, s. m . C ălugăr care are în grijă arhon­
daricul şi care prim eşte oaspeţii m ănăstirii. — N gr. a r h o n ta r is .
A R H O N D A R IC , arhondarice, s. n. (Reg.) Aripă sau casă specială
a unei m ănăstiri rezervată găzduirii oaspeţilor. — N gr. a r h o n ta r ik i.
A R H O N D Ă R E A S Ă , arhondarese, s. f. (Reg.) A rhondăriţă. — D in
a r h o n d a r + suf. -easă.
A R H O N D Ă R lE , arhondării, s. f. (Reg.) A rhondaric. — N gr.
a rh o n ta r e io n .
A R H O N D Ă R IŢ Ă , arhondăriţe, s. f. (Reg.) Călugăriţă care îngri­
jeşte de arhondaric şi care prim eşte oaspeţii m ănăstirii. — D in a r h o n ­
d a r -+• suf. -iţă.
A R H O N D O L O G lE s. f. (în v .) Istorie a n o b ilim ii; (concr.)
carte a familiilor nobile din tr-o ţară. [V ar.: a r h o n to lo g h ie s. f . l —
N gr. a rh o n to lo g ia .
A R H O N T E , arhonţi, s. m . (în antichitate) T itlu acordat m agis­
traţilor care conduceau republica ateniană. — F r. a r c h o n te (lat. lit.
a r c h o n , -n tis).
A R H O N T O L O G H IE s. f. v. a rh o n d o lo g ie .
A R IA N 1, -Ă , arieni, -e, adj. Care ţine de arianism, privitor la
arianism. Erezie ariană. [Pr*: -ri-ari] — F r. a r ie n .
A RIĂN*, -A , arieni, -e, s. m . şi f. D enum ire mai veche dată po­
poarelor care vorbesc lim bi indo-europene. ♦ T e rm en fo lo sit de rasiştii
germ ani d in tim p u l lui H itle r, p e n tru a denum i pretinsa rasă nordică
superioară, pură, ai cărei reprezentanţi
se considerau fasciştii germ ani, p re te n d e n ţi
la dom inaţia lum ii. [ P r .: -ri-an] — F r.
a ry e n .
A R IA N IS M s. n. Veche erezie creştină
ră3pînditâ de preotul Arie, care nega unitatea
şi identitatea de fiinţă şi substanţă dintre
H ristos şi dum nezeu. — F r. a r ia n is m e .
A R lC I, arici, s. m . 1. Animal mam ifer
insectivor, cu botul ascuţit şi corpul gros, Arici
acoperit cu ţepi (Erinaceas europaeus). <>
Expr. Barbă de arici = barbă ţepoasă. Zbirlit ca un arici =
supărăcios, ursuz. <> C o m p u s: arici-de-mare — animal echinoderm
A R IPĂ
cu corpul acoperit cu ţepi, care trăieşte în unele m ări şi oceane
(Echinus lividas). 2. N um e dat u n o r boli ale vitelor. 3. Piesă făcută
din bare de fier forjat sau sudat, prevăzută
cu p a tru braţe cu vîrf ascuţit şi folosită ca
obstacol îm potriva anim alelor, a autovehi­
culelor etc. — L at. e ric iu s .
A R IC IO Â IC Ă , aricioaice, s. f. Fem ela
ariciului. — D in a r ic i + suf. - oaică.
A R ID , -Ă , arizi, -de, adj. (D espre
păm înt) U s c a t; neroditor, sterp. <► Fig.
Text arid. — F r. a r id e (lat. lit. a rid u s ).
A R ID IC Â vb. I. v. rid ic a .
A R ID IC A T , -Ă adj. v. r id ic a t. A rici-de-m are
A R ID IT A T E s. f. F aptul de a fi arid, neroditor, sterp ; uscăciune.
V. sterilitate. — F r. a r id it£ (lat. lit. a r id ita s , -a tis).
A R IE 1, arii, s. f. 1. L oc neted şi bătătorit unde se treieră cerealele.
♦ B ătătură (1). 2. Suprafaţă de teren netedă, pe care se aşazâ cărămizile
la uscat, se montează unele elem ente de construcţii, se prepară betonul
etc. — L at. a r e a .
A R IE 9, arii, s. f. 1. (G eom .) M ărim e ataşată unei suprafeţe finite,
a cărei valoare arată de cîte ori încape în această suprafaţă un pătrat
cu latura egală cu unitatea de lungim e. A ria cercului. 2. (Suprafaţă,
teritoriu considerat ca) zonă de răspîndire a unui fenomen, a u nui grup
de plante sau de animale, a unei lim bi etc. ♦ Fig. în tin d e re .;— L at.
lit. a r e a (fr. a ire ).
A R IE 8, arii, s. f. Compoziţie vocală (cu acom paniam ent de orches­
tră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. + C întec
melodie. A r ii populare. — It. a r ia .
A R IE R A T , -Ă , arieraţi, -te, adj. (F ranţuzism ) înapoiat m intal.
[P r .: -ri-e-1 — D u p ă fr. a r r i 6 r 6 .
A R IE R A T E s. f. pl. D atorii, im pozite în restanţă. [ P r .: -ri-e-]
— D upă fr. a r r i 6 r6 .
A R IE R G A R D Ă , ariergărzi, s. f. Parte a armatei destinată pentru
siguranţa spatelui trupelor. [ P r .: -n-*r-] — F r. a rri& re -g a rd e .
A R I E tA , ariete, s. f. A rie scurtă (şi uşor de executat). — It,
a r ie tta .
A R lL s. n . Radical care derivă de 1a o hidrocarbură arom atică
p rin îndepărtarea u nui atom de hidrogen din moleculă. — F r. a r y l.
A R IM Â J s . n. A rim are. — F r. a r r im a g e .
A R IM A R E s . f. A ranjarea şi fixarea încărcăturii pe o navă sau
pe u n avion, ţinînd seama de condiţiile de echilibrare. — D u p ă fr.
a r r im a g e .
A R 1 M 0 R , arimori, s. m. Persoană care se ocupă cu arimarea.
— D upă fr. a r r i m e u r .
A R lN , arini, s. m . N um e d at mai m ultor
specii de arbori cu frunze rotunde şi cu flori
verzui-roşietice, care cresc pe m alurile n u rilo r
de m unte şi p rin pădurile um ede de la şes
(A lnus)• [V ar.: a n in 8. m .] — L at. a lin u s
( *= alnus).
A R lN Ă 1 s. f. (în v . şi reg.) N isip. — Lat.
a re n a.
A R lN Ă *, ar ine, s. f. F ru ctu l arinului. —
D in a rin .
A R IN lŞ 1, arinişuri, s. n. (Reg.) Arinişte.
[V a r.: a n in tş s. n.] — D in a r i n + suf. -iş.
A R IN lŞ*, arinişuri, s. n. (în v . şi reg.) Arin
D eşert, pustiu. — D in a r i n ă 1 + suf. -iş.
A R ÎN IŞ T E , arinişti, 8. f. Pădurice de arini. [A c c .şi: arinişte.
— V a r.: a n in iş te s. f.] — D in a r i n -f suf. -işte.
A R IN O S , -O A S Ă , arinoşi, -oase, adj. (în v .) N isipos. — D in
a r i n ă 1 + suf. -os.
A R IP Ă T , -Ă,. aripaţi, -te, adj. 1. înaripat. + (D espre fructe şi
seminţe) Prevăzut cu două frunzişoare în form ă de aripi. 2. (Rar, despre
păsări) îm puşcat în aripă. — P art. lui a r i p a (ieşit din uz).
A R IP Ă , aripi, s. f. 1. O rgan al
păsărilor, al unor insecte şi al un o r m a­
mifere. care serveşte la zbor. O Expr.
A căpăta (sau a prinde) aripi — a căpăta
independenţă, c u ra j; a se ridica într-o
muncă. + Fig. Avînt, însufleţire. +
Fig. O crotire. 2, O rgan exterior al peş­
tilor, servind ca regulator al mişcărilor.
3. Prelungire m em branoasă a fructelor A ripă
şi sem inţelor, folosită la rasptndirea lor
cu ajutorul vîntului. 4. N um e dat -unor obiecte, părţi ale un o r apa­
rate etc. care au form a, funcţia sau poziţia aripilor (1). Aripa
avionului. A ripa maşinii. <> A ripă zburătoare — aeronavă la care m o­
toarele şi comenzile sînt introduse în aripă. •+ Velă suplim entară folo­
sită la navigaţia cu vînt din pupă. 5. Parte a unei construcţii care se
prezintă ca o prelungire laterală. + Fiecare dintre cele două ziduri
de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel şi susţin taluzele tranşeei
de acces. + Capăt, margine, flanc al unei trupe dispuse în ordine de
bătaie. 4- (în unele jocuri sportive^ E xtrem ă (3)* 6. Fig. G rupare
extrem ă (dreaptă sau stîngă) a unei organizaţii, a un u i partid. 7.
C o m p u s: aripa-gîştei = flu tu re m ic alb (Pterophorus pentadactylus).
[Acc. ş i: aripă] — L a t. a la p a .
 ARHITECTURA ROMÎNEASCĂ

Biserica Sf. Ioan din Piatra Biserica episcopală Curtea de Argeş Biserica Trei Ierarhi din laşi

Biserica din Densuş Biserica de lemn din Maramureş

Cula de la Măldăreşti Palatul Mogoşoaia Mănăstirea Hurez

A R IPIO A R Ă — 43 —
A R IP IO A R Ă , aripioare, s. f. 1. D im inutiv al lui aripă. 2. P arte
mobilă a unei aripi de avion, care serveşte p e n tru com andă şi control.
[ P r .: -pioa-1
A R IS T O C R A T , -Ă , aristocraţi, -te, 8. m . şi f. Persoană care
aparţine aristocraţiei. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare)
D istins, ales. — F r. a r is to c r a te (<gr.).
A R IS T O C R A T IC , - Ă , aristocratici, adj. Care aparţine aristo-
craţiei, propriu aristocraţiei. — F r.
a r is to c r a tiq u e .
A R IS T O C R A T IS M s. n. A ti­
tudine, concepţie aristocratică. — D in
a r i s t o c r a t + suf. -ism.
A R IS T O C R A Ţ IE , aristocraţii,
s. f. (în orînduirea sclavagistă şi
feudală) Clasă socială conducătoare,
care deţine puterea de stat* şi asu­
preşte celelalte clase sociale ; (în orîn-
duirea capitalistă, ca rămăşiţă a orân­
duirilor anterioare) p ătu ră superioară
a claselor exploatatoare, care se b u ­
cură de diferite privilegii şi avantaje
datorită obîrşiei şi bogăţiei s a le ; nobi­ A riston
lime, boierim e. ♦ V îrfurile privile­
giate ale vinei clase sau ale unui g rup social exploatator. — Fr.
a r is to c r a ţie (<gr.).
A R IS T O N , aristoane, s. n. A parat muzical care, acţionat cu o
manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe nişte discuri. — F r.
a r is to n (<gr.).
A R IT M E T IC , -A, aritmetici, ~e, adj. Care aparţine aritm eticii,
privitor la aritm etică. — F r. a r i t h m 6 tiq u e* (lat. lit. a rith m e tic u s ) .
A R IT M E T IC Ă s. f. P arte a m atem aticii care se ocupă cu studiul
num erelor. — F r. a r ith m â tiq u e (lat. lit. a rith r rte tic a ) .
A R lT M IC , -Ă, aritmici, -e, adj. L ipsit de ritm .
— F r. a r y th m iq u e .
A R IT M IE s. f. M odificare a ritm ului norm al
al inimii. — F r. a r y th m ie (<gr.).
A R IT M O G R A F , aritmografe, s. n. A parat,
care efectuează şi înregistrează mecanic operaţii arit-
metice. — F r. a r ith m o g r a p h e (<gr.).
A R IT M O M E T R U , aritmometre, s. n. A parat
care efectuează mecanic operaţii aritm etice. — F r.
a r i t h m o m â t r e (<gr.).
A R IV IS M s. n. C om portare de arivist. — Fr.
a r r lv is m e .
A R IV IS T , -Ă , arivişti, -ste, s. m . şi f. P er­
soană care caută să parvină la o situaţie în societate
prin mijloace lipsite de scrupule. — F r. a r r iv is te . Arlechin
A R L E C H IN 1, arlechine, 8. n. 1. Culisă aşezată
în spatele fiecăruia d in tre pereţii laterali ai u n ei scene, p e n tru a
perm ite micşorarea lăţim ii acesteia. 2. Fiecare d in tre reflectoarele
laterale din faţa scenei. — F r. a r le q u in .
A R L E CH lN *, arlechini, 8. m . Personaj comic din farsele populare
italiene. — F r. a r l e q u i n (it. a rle c c h in o ) .
A R M , armuri, s. n. (Reg.) Partea piciorului de dinapoi a unui
animal, între genunchi şi ş o ld ; (la om ) coapsă, şold. — L at. a r m u s .
A R M E : 1. F lin tă. 2. A rbaletă. 3. Spadă. 4. P raştie. 5. H aleb ardă. 6. Suliţă. 7. Scut. 8 . A rc. 9. B uzdugan. 10. Secure.
A RM Ă SĂ RA Ş
A R M A , armez, vb. I. T ranz. 1. A fixa în ţel m ecanism ul de a prin­
dere al unei arm e de foc, astfel în c ît, la atingerea trăgaciului, cocoşul
să lovească sau să m işte percutorul. 2. A dota cu o arm ătură o piesă
sau u n elem ent de construcţie făcute din beton, p e n tru a le d a rezis­
tenţă. + A consolida o galerie de m ină etc. prin m ontarea unei arm ă­
turi (1 ). + A stabili p rin calcul arm ătura unei piese cu beton
arm at. 3. A p u n e p e n tru prim a dată în serviciu o navă, cu întreg
utilajul necesar. — Lat. a r m a r e .
A R M A D Ă , armade, s. f. (înv.) Flotă. — N gr. a r m a d a (<sp.).
A R M A M E N T , armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de
lu p tă ; arm e. — F r. a r m e m e n t (lat. lit. a r m a m e n tu m ) .
A R M A N , armane, s. n. 1. Loc pe cîm p unde se aduc şi se treieră
cerealele; (prin restricţie) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele.
3. Cerc, rotocol (la suprafaţa unei ape). 4. Conac. — T c . h a r m a n .
A R M A R E , armări, s. f. A cţiunea de a arma. ♦ C antitatea p ro ­
centuală de arm ătură dintr-o piesă de beton arm at, raportată la s u p ra ­
faţa utilă a secţiunii de beton a piesei.
A R M Ă Ş , armaşii s. m . (înv.) 1. O m înarm at, însărcinat cu paza
ordinii şi a averii dom nului şi a boierilor. 2. Slujbaş cu însărcinări
adm inistrative şi judiciare. <* Vel-armaş sau armaş-mare = m are d re­
gător care supraveghea închisorile şi execuţiile. — D in a r m ă + suf. -aş.
A R M Â T , -Ă , armaţi, -te, adj. 1. (D espre conflicte) în so ţit de
acţiuni m ilitare, de ciocniri războinice. Insurecţie armată. <► Forţă
(sau putere) armată ~ arm ată. 2. Prevăzut cu arm ătură. Beton armat.
— V. arma.
A R M A T Ă , armate, 8. f. 1. T otalitatea forţelor m ilitare ale unui
s t a t ; oaste. E xpr. A face armata = a executa serviciul m ilitar. +
M are unitate m ilitară com pusă d in cîteva corpuri şi unităţi din diferite
arm e. 2. Fig. C olectivitate acţionînd în vederea unui scop com un.
A rm ata păcii. <► A rm ata (industrială) de rezervă = (în orînduirea
capitalistă) populaţie m uncitorească rămasă fără lucru din pricina anar­
hiei m odului de producţie. ♦ M ulţim e, c e a tă ; cîrd, şir. — It. a r m a t a .
A R M A T O R , armatori, s. m . Persoană care echipează o n a v ă ;
p roprietar al unei nave. — F r. a r m a t e u r (it. a r m a to r e ) .
A R M A T tJR Ă , armaturi, 8. f. (M u z .) Totalitatea diezilor sau
bem olilor puşi la cheie spre a indica o tonalitate. — F r. a r m a t u r e
(lat. lit. a r m a tu r a ) .
A R M Ă , arme, s. f. 1. O biect, unealtă, aparat, maşină care serveşte
la atac sau la apărare. ^ A rm ă de foc = armă care foloseşte pulbere
explozivă. A rm ă automată — arm ă de foc la care arm area se produce
autom at, loviturile succedîndu-se neîntrerupt cît tim p se apasă pe trăgaci.
A rm ă albă = arm ă de oţel, cu vîrf ascuţit şi m argini tăioase. <> Expr.
A f i sub arme = a face serviciul m ilitar. A ridica armele — a începe o
luptă, u n război. A depune armele — a se preda, a se declara în v in s ;
fig. a c e d a ; a se declara convins. + P arte dintr-o arm ată, specializată
şi dotată p en tru u n anum it fel de lu p tă ; serviciu m ilitar specializat în
acest sens. 2. Fig. M ijloc de luptă (pe tărîm ideologic). ^ Expr. A
bate pe cineva cu propriile lui arme — a învinge pe cineva cu propriile
lui argum ente. — Lat. a r m a .
A R M Ă R ÎE , armării, s. f. (în v . şi reg.) D epozit de arme. — D in
a r m ă + suf. -ărie.
A R M Ă S Ă R , armăsari, s. m . Cal mascul necastrat. Expr. A
face din ţinţar armăsar = a exagera. [V a r.: (reg.) h a r m ă s â r s. m.]
— L at. [equus] a d m is s a r iu s .
A R M Ă S Ă R A Ş , armăsăraşi, s. m . D im inutiv al lui armăsar*
ARM ĂSĂ RU Ş — 44 —
A R M Ă S Ă R tJŞ , armâsâruşi, s. m . A rm ăsăraş.— D in a rm ă sa r
+ suf. -UJ.
A R M Ă Ş fL , armăşei, 8. m . (în v .) Slujbaş subaltern al vel-arm a-
şului. — D in a r m a ş + suf. -el.
A R M Â Ş tE 8. f. (în v .) F u n cţia de vel-arm aş. 4 In stitu ţie !n
fruntea căreia se afla vel-arm aşul. — D in a r m a ş + suf. -ie.
A R M Ă T tJR Ă , armături, s. f. t . Totalitatea barelor metalice care
întăresc o construcţie de beton arm at. 4 Totalitatea pieselor metalice
ale un o r instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. 4 Piesă sau dispozitiv
folosit în tr-o instalaţie p en tru realizarea unei legături mecanice. 4 C on­
strucţie care susţine o galerie subterană. 2. (în v .) Serviciu d in tr-o unitate
militară care se ocupa cu păstrarea, controlul şi întreţinerea arm a­
m entului. — F r. a r m a t u r e (lat. lit. a r m a t u r a ) .
A R M E Ă N , -A , armeni, -e, adj., 8. m . 1. Adj. Care aparţine
Armeniei sau populaţiei ei, priv ito r la A rm enia sau la populaţia ei.
4 (S ubstantivat, f.) L im ba arm eană. 2. S. m. Bărbat^care^face parte
din populaţia de bază a Arm eniei. — Slav (v. sl. a r m e n in u ) .
A R M E A N C Ă , armence, s. f. Fem eie care face parte d in populaţia
de bază a Arm eniei. — D in a r m e a n + suf. -că.
A R M E N E A S C A 8. f. art. N um ele u n u i dans p o p u lar şi melodia
după care se execută. — D in a rm e n e s c .
A R M E N & SC , -E A S C Ă , armeneşti, adj. Arm ean. — D in a r m e a n
•f suf. -esc.
A R M E N fiŞ T E adv. Ca arm enii; tn lim ba armeană. — D in a r ­
m e a n + suf. -eşte.
A R M IE , annii, s. f. (în v ., azi livresc) Arm ată, oaste. — Rus
a r m ija .
A R M IN D E N , armindeni, 8. m . N um e
popular al zilţi de 1 mai (considerată ca început
al prim ăverii). 4 Pom sau crengi care se pun,
în ziua de 1 m ai.^la poarta c a s e lo r.— Slav
(v. sl. i e r e m i i n u , -d in i «ziua [sfîntu]lui
Ie re m ia »).
A R M IS T lŢ IE s . f. v. a r m is tiţiu .
A R M IS T IŢ IU , armistiţii, a. n. Suspen­
dare tem porară a acţiunilor m ilitare, p rin în ţe ­
legerea porţilor beligerante. [V a r.: (înv.)
a r m is tiţie s. f.] — D upă fr. a r m is tic e .
A R M ÎN , -A 8. m . ş if ., adj. v. a r o m ln .
A R M O A R ll 8. f. pl. (în v .) Blazon. . . _
- Fr. a r m o lr ie s . Armon.cS
A R M O N IC , -A, armonici, ~e, adj. Bazat
pe principiile arm o n iei; armonios. 4 (S ubstantivat, f. pl.) Sunete care
însoţesc sunetul fundam ental, dîndu-i u n anum it tim bru. — F r. h a r -
m o n lq u e (lat. lit. h a r m o n ic u s ) .
A R M O N IC Ă , armonici, 8. f. 1. Acordeon de dim ensiuni
mai reduse, acţionat cu butoane. <►
Expr. A (se)face armonică — a (se) tu rti.
4 Armonică (de gură) — m uzicuţă (de
gură). 2. M ufă dc dilataţie cu pereţi
ondulaţi, m ontată la conducte, p rin care
circulA fluide la te m p e ra tu ră înaltă. —
G erm . [Z ie h jh a rm o n ik a , [M u n d jh a r-
m o n ik a .
A R M O N lE f, armonii, s. f. 1. P o tri­
vire desăvîrşiră a elem entelor unui în tre g ;
acord, concordanţă. 4 Bună înţelegere.
4 îm binare melodioasă a mai m ultor
sunete (în muzică sau în poezie). & Armonie
im itativă — efect stilistic o b ţin u t prin
alăturarea u n o r cuvinte ale cârot sunete
imită un banct din natură. 2. C oncor­
danţă fonică între sunetele unui acord.
4 Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziţie.
— F r. h a r m o n ie (lat. lit. h a r m o n ia ) .
A R M O N IE 1, armonii, s. f. (Reg.) Arm onică ( 1 ) .
A R M O N IO S , -O A S Ă , armomoji, - oase, adj. Care are armonie,
plin dc arm onie. [ P r .: -ni-os] — D u p ă fr. h a r m o n ie u x .
A R M O N lS T , -A armoniţti, -ste, 8. m . şi f* 1. Persoană care
cunoaşte arm onia1 (2 ). 2. Persoană care cîntă din armonică. — Fr.
h a rm o n is te .
A U M O N IU , armonii, a. n. In stru m en t muzical cu clavia­
turi^ asem ănător cu orga, la care tonurile sînt produse de vibrarea
unop lame metalice, acţionate de un cu ren t de aer. — F r. h a r -
m o n iu r a .
A R M O N IZ A , armonizez, vb. I. 1. T ran z., intranz. şi refl. A pune
în arm onie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanţă ;
a (se) potriyi. 2. T ran z. A com pune acom paniam entul la o melodie,
conform legilor armoniei. — F r. h a r m o n is e r .
A R M O N IZ A R E , armonizări, s. A cţiunea de a (se) ar­
m oniza.
A R O M lN C Ă
A R M A R Ă , armuri, s. f. 1. T otalitatea obiectelor de apărare
făcute din oţel, m enite 8^ protejeze corpul lăunui războinic în evul
m ediu. 2. M od de îm p letiri a firelor de urzeala
cu firele de bătătură în tr-o ţesătură. 3. înveliş
protector de cablu electric. — F r. a r m u r e .
A R M U R Ă R ÎE , armurării, s. f. (R ar) Loc
un de se fabrică sau se vînd arm e. — F r. a r -
m u re rie .
A R M U R IE R , armurieri, s. m . Persoană care
fabrică, repară sau vinde arm e de foc. 4 (înv.)
Persoană însărcinată cu păstrarea şi întreţinerea
arm am entului într-o unitate m ilitară. [Pr. :-ri-er]
— F r. a r m u r i e r .
A R N Ă tJ T 1 adj. invar. ( în expr.) Griu ar-
năut = specie de griu de prim ăvară cu spicul
lung, cu bobul m are şi lunguieţ, de culoare
galbenă-deschisă. — T c . a r n a u t.
A R N Ă tJT *, arnăuţi, s. m . Soldat m ercenar A rm ură
(albanez) recrutat de dom nii fan ario ţi; p . ext.
servitor înarm at, ţin u t de boieri, mai ales p en tru paza personală. 4
Poteraş. — T c. a r n a u t.
A R N Ă U Ţ fiL , arnăuţei, s. m . (Pop.) D im inutiv al lui arnâut*.
A R N Ă U Ţ fiS C , -E Â S C Ă , arnăuţeşti, adj. D e a m ă u t* .— D in
a m ă u t* + 8uf. -esc.
A R NĂ U ŢEŞTE adv. Ca am âuţii. — D in a m ă u t* + suf. -eţte.
A R N A U Ţ lM E s . f. M ulţim e de arnăuţi, totalitatea arnăuţilor.
— D in a rn â u t* + suf. -ime.
A R N fiU , arneie, 8. n. (Reg.) A coperiş la căruţele ţărăneşti, făcut
din cercuri de lem n acoperite cu rogojini sau cu pînză g ro a să ; coviltir.
— M agh. e rn y o .
A R N tC Ă b . f. Plantă erbacee cu fiori
galbene-portocalii şi fructe negricioase (Ajnica
m ontana) . — L at. lit. a m ic a .
A R N lC I, (2 ) amiciuri, s. n. 1. Bum bac
răsucit în tr-u n singur fir şi vopsit în diferite
culori, întrebuinţat la c usutul înfloriturilor
pe cămăşi, pe ştergare etc. 2. (L a pl.) D iverse
feluri de arnici (1 ). — Com p. sb. ja re n ic a .
A R O G A , arâg, vb. I. T ran z . A-şi atribui
cu d e Ia sine putere o calitate, u n d re p t. —
F r. s * a r ro g e r (lat. lit. a r r o g a r e ) .
A R O G A N T , -A , aroganţi, -te, adj.
(A desea substantivat) Care se poartă cu aro ­
ganţă. — F r. a r r o g a n t (lat. lit. a r r o g a n s ,
-n tis).
A R O G A N Ţ A 8. f. P u rtare obraznică şi
sfid ă to a re ; trufie insultătoare. — F r. a r r o -
g a n c e (lat. lit. a r r o g a n tia ) . Amică
A R O M s. n. v. a r o m ă .
A R O M A vb. I. v. a r o m i.
A R O M A T 1, aromate, s. n. M irodenie. — F r. a r o m a t e (<gr.)
A R O M A T *, -A , aromaţi, -te, adj. Care are arom ă. — D in
a r o m ă + suf. -at.
A R O M A T IC , -A , aromatici, -0, adj. Care are sau răspîndeşte
a ro m ă ; p a rfu m a t; care conţine arom ate. O ţet aromatic. — F r. a r o -
m a ţiq u e (lat. lit. a ro m a tic u s ) .
A R O M A T IZ A , aromatizez, vb. I. T ran z . A da u n miros sau un
gust plăcut unei substanţe cu ajutoiruţ arom atelor. — F r. a r o m a *
tis e r (lat. lic. a r o m a tiz a r e ) .
A R O M Ă , arome, s. f. Em anaţie a un o r substanţe plăcut m irositoare
(şi cu gust p lă c u t); miros tare şi p lă c u t; m ireasm ă, parfum . [V a r.:
(înv.) a r d m s. n.] — F r. a r o m e (lat. lit. a r o m a ) .
A R O M E A L Ă , aromeli, s. f. Stare de som nolenţă uşoară şi plăcută.
— D in a r o m i suf. -eală.
A R O M t, aro?nesc, vb. IV . 1. Intranz. A fi cuprins de un
som n uşor şi p lă c u t; a aţipi, a dorm ita. 2. T ran z. A ameţi p rin tr-u n
m iros îm bătător. 3 . T ran z. Fig. A potoli, a linişti. [V a r.: (înv.),
a r o m ă vb. I]
A R O M lR E , aromiri, s. f. Acţiunea de a arom i; aţipire; fi g . p o ­
tolire, liniştire.
A R O M lT , -Ă, aromiţi, -te. adj. 1. Parfum at, înm iresm at, îm bă­
tător. 2. A ţipit. — V. aromi.
A R O M IT O R , -O A R E , aromitori, -oare, adj. 1. Care răspîndeşte
u n miros plăcut. 2. Care îm bie la som n. — D in a r o m i + suf. - tor.
A R O m I n , -A , aromim . -e, s. m . şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană
care face p a n e din populaţia de lim bă romînă care trăieşte în Peninsula
Balcanică (prin Epir şi M acedonia). 2. Adj. Care aparţine arom înilor,
p rivitor 1a aromîni. 4 (S ubstantivat, f.) D ialectul arom în. [Var.:
a r m i n , - ă s, m . şi f., adj.] — D in a r m i n (< lat. romanrn) ,
AROM lNCĂ, aromtnce, s. f. A rom încă (1 ). — D in a r o m în +
suf. -că.
A R O M ÎN E S C — 45 —
A R O M ÎN E S C , -E Ă S C Ă , aromîneşti, adj. A rom în (2 ). — D in
a r o m ln *f suf. -esc.
A R O M fN E Ş T E adv. Ca arom inii; în dialectul arom ln. — D in
a r o m în 4- euf. -eşte.
A R P A C A Ş s. n. Produs alim entar o b ţin u t p rin cojirea boabelor
de grîu sau de orz. — M agh. â r p a k â s a .
A R P A G tC s. n. Ceapă mică, obţinută din
săm înţă şi care, răsădită, dă ceapa obişnuită. — T c.
a r p a c ik (bg. a rp a g ik ).
A R P A G O N s. m . v. h a r p a g o n .
 R P Ă s. f. v. h a r p ă .
A R P E G IU , arpegii, s. n. (M uz.) înlănţuirea
treptelor principale d in tr-o g a m ă ; acord executat p rin
această îrtlănţuire. — It. a rp e g g io .
A R P E N T A j 8. n. Tehnica m ăsurării pe teren a
parcelelor cadastrale. — F r. a r p e n ta g e .
A R P E N T O R , arpentoru s. m. T eh n ician care se
ocupă cu arpentajul. — D upă fr. a r p e n te u r .
A R S , -A, arşi, -se, adj. 1. D istrus, m istuit de
foc. <> (Substantivat) Miroase a ars. -+ Care prezintă o
arsură. + Stricat prin expunere prea îndelungată la
acţiunea focului. Friptură arsă. + C are a fost expus A rpagic
acţiunii focului (cu u n scop anum it). Cărămidă arsă. +
(D espre obiecte) Pe care 8-au trasat, cu un in stru m en t Încălzit, linii,
desene etc. + în n eg rit de foc, de fum e tc .; pîrlit, bronzat. 2. F rip t.
E xpr. A sări (ca) ars ~ a sări repede (de su rp rin d ere sau de
spaimă). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (D espre inim ă, suflet
etc.) Z drobit, p ustiit. + F ierbinte, arzător. E a şopteşte vorbe( arse
(E M IN E S C U ). E xpr. A - i trece (sau a -i da cuiva) un fier ars prin
tnimă — a sim ţi deodată o m are tu lb u rare sufletească. — V. arde.
A R S A T C r A , arsături, s. f. A rd ere; arsură (4 ). — D in a r s 4-
suf. -ălură.
A R S £ N b. n. A rsenic. — G erm . A rse n .
A R S E N A L , arsenale, s. n. 1. Stabilim ent m ilitar în care se fabrică,
se repară şi se depozitează cantităţi m ari de arm am ent. 2. Fig. T o ta ­
litatea mijloacelor de lu p tă In tr-u n an u m it dom eniu. — F r. a r s e n a l.
A R S E N lA T s . n. Sare a acidului arsenic. [P r.:-m -a f] — F r.
8 rs 6 n la te .
A R S E N IC s. n. M etaloid cristalizat, sfărîmicios, de culoare cenuşie,
cu miros de usturoi, ai cărui com puşi sînt otrăvitori. (Adjectival,
în expr.) A cid arsenic — acid rezultat din com binarea arsenicului cu
oxigenul. — F r. a r s e n ic (lat. lit. a rs e n ic u m ) .
A R S E N IC AL, -A, arsenicali, ~e, adj. D e arsenic, care conţine
(com binaţii de) arscnic. — F r. a r s e n ic a l.
A R S E N IO S , arsenioşi, adj. m . (în expr.) A cid arsenios = oxiacid
al arsenului. (P r.: -ni-os] — D upă fr. a rs â n le u x .
A R S E N ÎT , arseniţi, s. m . Sare.a acidului arsenios. —• F r. a rs 6 n ite .
A R S E N I(JR Ă , arseniuri, s. f. Com binaţie a arsenului cu u n metal.
[P r.: -m -u -J — F r. a r s 6 n iu r e .
A R S tN E s. f. pl. N um e dat u n o r gaze de luptă strănutătoare,
care au fn com poziţia lo r arsenic. — F r. a r s in e s .
A R S tJR Ă , arsuri, 8. f. 1. F ap tu l de a arde ; fig. faptul de a produce
o senzaţie dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă de foc, de căldură
etc. + Parte a unui obiect atinsă sau stricată d e acţiunea focului sau a
unei substanţe co ro siv e; stricăciune produsă pe u n obiect de acţiunea
focului sau a unei substanţe corosive. 3. Senzaţie u sturătoare pricinuită
de o boală, de sete etc. 4. Loc unde a ars o pădure. 5. S trat de oxid
negru de fier, produs în tim pul lam inării la cald, ai forjării sau al
tratam entului term ic al unui oţel. + Solzi de oxid de fier, detaşaţi la
laminarea sau forjarea oţelului. — Lat. a r s u r a .
A R Ş lC , arşice, s. n. Os al articulaţiei piciorului deasupra copitelor
la vite ; os al articulaţiei genunchiului, la picioarele de dinapoi ale m ieilor
şi caprelor, folosit la un joc de copii ; p . ext. (la p i.) num ele jocului
de copii la care se folosesc aceste oase. [V a r.: a r ş ic ă s. f.j — T c . a şik .
A R Ş tC Ă s. f. v. a r ş ic .
A R Ş ÎN , ar şini, s. m . Veche unitate de lungim e, egală cu 0,711 m .
— Rus a r s in .
A R Ş IŢ Ă , arşiţe, s. f. 1. Căldură m are şi dogoritoare a soarelui;
dogoare, 2ăduf, caniculă. 2. (P o p .; adesea fig.) Febră. 3. Specie de
ţinţar, cu puncte cafenii pe aripi (C ulex annulatus). [Acc. ş i : arşiţă]
— Lat. [calor] ‘ a r s ic t a «care arde».
A R T Ă , arie, 8. f. 1. Form ă a conştiinţei sociaje care oglindeşte
realitatea in imagini e ste tic e ; totalitatea operelor care aparţin acestei
forme a conştiinţei sociale. <► A r tă cu tendinţă — form ulă (folosită
îndeosebi de criticii literari progresişti din trecu t) p rin care se de­
fineşte funcţia socială a a r te i; artă m ilitantă. A rtă pentru artă sau artă
p ură—concepţie idealistă care p retin d e că arta ar avea un scop şi o valoare
* in sine • şi că ar fi indiferentă faţă de clasele sociale. A r tă decadentă =
artă cu conţinut corupător, im oral, caractcristică în special burgheziei
imperialiste. Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică
creatoare. Om de artă — persoană care desfăşoară o activitate artistică
sau care studiază problem e de artă. A r tă plastică = artă care foloseşte
form e şi culori (sculptură, p ictu ra etc.). A rte frumoase — pictură,
sculptură, gravură, (In tre c u t şi) a rh itectu ră, poezie, muzică şi dans.
(în tre c u t) A r tă poetică — tra ta t care cuprindea regulile de u rm a t la
Ar t i f i c i e r
alcătuirea operelor literare. A rtă populară »■ creaţie artistică, de obicei
anonim ă, realizată de popor. <►E xpr. De amorul (sau de dragul) artei —în
mod dezinteresat. 2. îndem inare în tr-o activ ita te ; pricepere, măiestrie.
♦ îndeletnicire care cere îndem înare şi anum ite cunoştinţe. A rte
liberale = discipline care se studiau In învăţâm întul evului m ediu.
A r tă militară = ram ură a ştiinţei m ilitare care se ocupă cu m etodele
privitoare la ducerea operaţiilor m ilitare. A rte grafice — tehnica repro­
ducerii şi a m ultiplicării sub formă de im prim ate sau cărţi a originalelor
scrise sau desenate. A r tă culinară — m eşteşug în pregătirea m încârurilor.
— F r. a r t (lat. lit. a r s , -tis).
A R T E L , arteluri, s. n. Principală form ă socialistă de producţie
în com un (în special în agricultură), avînd la bază colectivizarea p rin ­
cipalelor mijloace de producţie şi avînd ca scop înlocuirea proprietăţii
private mici şi mijlocii prin proprietatea socialistă colectivă. — Rus
a r te i.
A R T E L N IC , artelnici, s. m , (în v .) Soldat însărcinat cu prim irea şi
îm părţirea hranei în tr-o subunitate. — D upă rus a r te lis c ik .
A R T E R A , artere, 8. f. 1. Vas sanguin de diferite m ărim i, care
asigură circulaţia sîngelui de la inim ă la organe şi ţesuturi. + Fig. Cale
im portantă de com unicaţie. 2. C onductă hidraulică principală de ali­
m entare, pe care se transportă apa spre locul de consum . + Linie
electrică de alim entare, pe care se transportă energie spre locul de con­
sum . — Fr. a rt& re.
A R T E R IA L , -Ă D arteriali, -e, adj. Care ţine de artere, privitor
la artere. + (D espre sînge) D in artere, care circulă p rin artere. [ P r .:
-ri-al]— Fr. a r tâ r ie l.
A R T E R IO S C L E R O Z Ă s. f. Boală caracterizată p rin îngroşarea
şi pierderea elasticităţii pereţilor arterelor. [P r .: -r»-o-}— F r. a r t6 r i o -
s c l£ ro s e « g r.).
A R T E Z IĂ N , -A, arteziene, adj. n . şi f, /fh
( în expr.) Izvor artezian — izvor care ţîşneşte
(cu presiune) din păm înt. Fîntfnă arteziană = m W Ii
fîntînă ţîşnitoare, realizată p rin mijloace arti- B wf M
ficiale, cu scop estetic. [ P r .: -zi~an] — F r. ■ | | fll|
a r tâ s l e n . *J L ^ Jl
A R T IC O L , articole, s. n. 1. Com poziţie m
cu caracter inform ativ, docum entar, ştiinţific f f y f f m l mi
ere., tipărită într-o publicaţie periodică.
Articol de fond *= articol cu un conţinut general
de îndrum are, de orientare în problemele 1
im portante a ctu ale ; editorial. Articol-program •'
= articol care cuprinde concepţia generală şi «nri
program ul de activitate al unei publicaţii
periodice, la începutul apariţiei sale. 2. D ivi- Fîntînă arteziană
ziune în tr-u n docum ent oficial, m arcată de
obicei p rintr-un num ăr de ordine sau prin tr-o literă. ţ D iviziune care
conţine denum irea sursei de venit sau a m otivului de cheltuieli într-un
b uget sau în tr-u n plan financiar. Articol contabil — form ulă de înre­
gistrare a unei operaţii economice, în ordine cronologică. 3. O biect de
com erţ. 4. Particulă sau cuvînt care se alătură unui substantiv sau unui
echivalent al lui, p en tru a individualiza obiectul denum it de accsta.
— F r. a r t i c l e (lat. lit. a rtic u lu s ).
A R T IC O L A Ş , articolaşe, s. n. D im inutiv al lui articol (1).
A R T IC U L A , articulez, vb. I. 1. T ran z. A em ite un sunet, a
rosti desluşit u n cuvînt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. T ranz.
A pune, a adăuga articol un u i substantiv sau un u i echivalent al lui.
3. Refl. A se lega p rin articulaţii. — F r. a r t l c u l e r (lat. lit. a r t i c u ­
la re ).
A R T IC U L A R , -A , articulari, -e, adj. Privitor la articulaţiile
corpului, care se produce la articulaţiile corpului. — F r. a r t i c u l a i r e
(lat. lit. a r tic u la r is ) .
A R T IC U L A R E , articulări, s. f. Acţiunea de a (se) articula.
A R T IC U L A T , -Ă , articulaţi, -te, adj. 1. (D espre sunete, cuvinte
etc.) Emis, rostit p rin mişcarea organelor vorbirii. 2. (D espre substantive
sau u n echivalent al lor) C u articol. 3. C u articulaţii, form at din articu­
la ţii.— V. articula.
A R T IC U L A Ţ IE , articulaţii, s. f. 1. L egătură (mobilă) între
două sau mai m ulte oase, prin interm ediul ligam entelor; în c h e ietu ră ;
locul acestei legături. + Legătură între mai m ulte corpuri solide, care
perm ite rotaţia lor relativă în ju ru l uneia sau a două axe sau al unui
punct* 2. (Rar) A rticulare. — F r. a r t ic u la tio n (lat. lit. a r tic u la tio ,
-onis).
A R T IF IC IA L , -Ă» artificiali, -e, adj. 1. Care im ită un produs al
n a tu rii; nenatural. 2. N esincer, prefăcut, fă ţa rn ic ; forţat. 3. (Adesea
adverbial) A rbitrar. Clasificare artificială. [ P r .: -ci-al] — F r. a r t i -
fic ie l (lat. lit. a r d f ic la lis ) .
A R T IF IC IA L IT A T E , artificialităţi, 8. f. Caracterul a ceea ce este
artificial; lipsă de naturaleţe. [ P r .: -d-a-] — D in a r t i f i c i a l 4- suf.
- (i)tăte.
A R T IF IC IA L IZ A , artificializez, vb. I. T ran z . şi refl. (Rar) A
face să fie sau a deveni artificial. [ P r .: -ci-a-1 — D in a r tif ic ia l.
A R T IF IC IA L IZ A R E , artificializări, s. f. (Rar) Acţiunea de a (se)
artificializa. [ P r .: -ci-a-]
A R T IF IC IA L M E N T E adv. (R ar) în m od artificial. ţ P r . : -a -a /-]
— D upă fr. a r tif ic ie lle m e r it.
A R T IF IC IE R , artificieri, s. m . 1. M uncitor sau m ilitar specializat
în m anipularea explozivelor. 2. M u n cito r specializat în fabricarea
artificiilor (2 ). [ P r .: -« - « •]— F r. a r tif ic ie r .
A R T IF IC IO S — 46 —
A R T IF IC IO S , -O Â S Ă , artificioşi, -oase, adj. (Rar) Artificial.
[ P r .: -a'-oî] — L a t. lit. a r tif ic io s u s .
A R T IF IC IU » artificii, s. n. 1. Procedeu ingenios folosit spre
a îm podobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). Artificiu
de calcul = procedeu p rin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o
cale mai scurtă decît cea obişnuită. 2. (L a pl.) Com poziţie de materii
inflam abile care, aruncate în aer, iau foc uşor, producînd efecte variate
de lum ină şi culori. 4 Sîrmă scurtă, pe jum ătate înfăşurată în tr-u n
preparat chimic inflamabil care, aprins, aruncă mici scîntei. — F r.
a r tif ic e (lat. lit. a r tif ic iu m ) .
A R T IL E R IE , artilerii, s. f. A nsam blu de arm e de foc (cu acce­
sorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la d ista n ţă; unitate
m ilitară care m înuieşte acest m aterial. — F r. a r t i l l e r i e (rus a r til-
le riia ).
A R T IL E R tS T , arttlerişti, s. m. M ilitar d in tr-o u n itate de a rti­
lerie. — R us a r t i l l e r i s t (germ . A rtille r is t) .
A R T IS T , -Â , artişti, -ste, s. m . şi f. Persoană de talent care lucrează
în m od creator în tr-u n dom eniu al a r te i; (prin restricţie) a c to r; p. e x t.
persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ^
A rtist emerit — titlu onorific acordat u n u i artist cu m erite deosebite.
A rtist al poporului — titlu de suprem ă distincţie acordat unui artist.
— F r. a r tls r e (lat. lit. a r tis ta ) .
A R T IS T IC , -A , artistici, -e, adj. Care aparţine artei, privitor la
artă. 4 (Adesea adverbial) E xecutat cu artă, cu talent. — F r. a r t i s -
tiq u e .
A R T IS T IC E Ş T E adv. (Rar) D in p u n ct de vedere artistic, în
m od artistic. — D in a r tis tic + suf. ~eşte.
A R T IZ Â N , artizani, s. m . (Franţuzism ) M eşteşugar, meseriaş.
— F r. a r tis a n .
A R T IZ A N A T , artizanate, s. n . (F ranţuzism ) B reaslă; p. ext.
totalitatea artizanilor. — F r. a r tis a n a t.
A R T O F 0 R , artofoare, s. n. Vas în care se p u n e artosul. — N gr.
a r to fo r io n .
A R T O S , artose, s. n. Pîine specială adusă la biserică, în ajunul
sărbătorilor religioase, p en tru a fi binecuvîntată. — N gr. a rto s .
A R T R IT Ă , artrite, s. f. Boală care se m anifestă p rin inflamarea
articulaţiilor. — F r. a r t h r i t e (lat. lit. a r t h r i t i s , -itis).
A R T R lT IC , -A , artritici, -e, adj. Produs, cauzat de artrită. +
(Substantivat) Persoană care suferă de artrită. — F r. a r t h r i t i q u e
(lat. lit. a r th r i tic u s ) .
A R T R IT lS M s. n. Stare generală bolnăvicioasă provocată de
tulburarea m etabolism ului. — F r. a r tb r i tis m e .
A R T R O P 0 D , ar trop ode, s. n. (L a pl.) încrengătură de animale
nevertebrate, cu corpul form at din inele articulate, cu m em bre perechi
sim etrice şi articulate şi cu schelet extern, form at din c h itin ă ; (şi la
sg.) animai fâcînd parte din această încrengătură. <►(A djectival) Anim al
artropod. — F r. a r th r o p o d e s (<gr.).
A R Ţ Â G , arţaguri, s. n. Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [V a r.:
h a r ţâ g s. n.] — M agh. h a r c a g .
A R Ţ Â R , arţari, s. m . A rbore
cu lem nul alb şi tare, în ru d it cu
paltinul (Acer platanoides). — Lat.
* a r c ia r iu m (<acer).
A R Ţ Ă G O S , -O Â S Ă , arţăgoşi,
-oase, adj P o rn it pe ceartă ; certăreţ.
[V a r.: (reg.) h a r ţă g â s , -o â s ă , h ă r -
ţă g 6 s, -o â sa adj.] — D in a r ( a g •+•
suf. -os,
A R Ţ Ă R Ă Ş arţâraşi, s. m. D i­
m inutiv al lui arţar.
A R U N C A , ariinc, vb. I. 1. T ran z.
A face ca ceva (rar cineva) să ajungă
la o distanţă oarecare, im prim îndu-i
o mişcare v iolen tă; a azvîrli. <> Expr.
A arunca (ceva) în aer — a distruge A rţar
(ceva) cu ajutorul u n u i explozibil. A
(sau a-şi) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în
tre a c ă t; a examina, a cerceta sum ar. A arunca o vorbă (sau un
cuvînt) — a spune ceva în treacăt. 4 A da cuiva ceva, azvîrlindu-i-1.
4 A trîn ti ceva (în g ra b ă ); a face să cadă. 4 Refl. A se repezi, a se
n ă p u sti; a se avînta, a sări. 2. T ran z. A îm prăştia săm în ţa; a semăna.
3. T ranz. A îndepărta ceva rău, n efo lo sito r; a lepăda. 4. T ran z. A sc o a te ;
a emite. O v ă z u r ă ... aruncîtid văpaie din gura ei (IS P IR E S C U ). 4 A
răspîndi lum ină, um bră etc. E xpr. A arunca lumină (într-o problem ă) —
a lăm uri (o problem ă). S. T ran z. Fig. A face ca cineva să m eargă pe
o anum ită cale, să ajungă în tr-o anum ită situaţie (rea), a îm pinge spre. . .
E xpr. A arunca (pe cineva) pe drumuri — a d a (pe cineva) afară
din tr-u n serv iciu ; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. A arunca
în închisoare ~ a întem niţa. 6. Intranz. A da cu ceva în cineva. 7. Refl.
(în expr.) A se arunca in partea cuiva = a semăna la chip sau la fire
cu cineva (din familie). — L at. e r u n c a r e .
A R U N C Ă R E , aruncări, 8. f. A cţiunea de a (se) arunca. 4 Probă
atletică de azvîrlire a discului, suliţei, greutăţii etc.
A R U N C Ă T O R 1, aruncătoare, s. n . G u ră de foc n eghintuită şi cu
pereţii subţiri, uşor transportabilă, care aruncă proiectile sub unghiuri
de tragere de peste 45°. Aruncător de flăcări = arm ă care serveşte
A S A SIN A T
la aruncarea u nui lichid inflam abil aprins asupra obiectivelor inamice
apropiate. — D in a r u n c a 4- suf. - (ă ) tor.
,
A R U N C Ă T O R *, -O Ă R E , aruncători, - oare 8. m . şi f. A tlet
specializat în aruncarea discului, suliţei, greutăţii etc. — D in a r u n c a +
suf. -(ă )to r .
A R U N C Ă T U R Ă , aruncături, s. f. 1. A runcare. ^ E xpr. A ru n ­
cătură de ochi = fel de a se u i t a ; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură
de ochi — deodată; num aidecît, im ediat. 4 D istanţa la care ajunge un
obiect aruncat. <► E xpr. La o aruncătură de băţ — (foarte) aproape.
2. (Rar) Săritură. Şanţurile sărite dintr-o aruncătură (D E LA V R A N C EA ).
— D in a r u n c a + suf. -(ă )tu r ă .
A R V A N IT , -A , arvaniţi, -te, s. m. şi f., adj. (înv.) Albanez. [V a r.:
a lv a n it, -ă s. m . şi f., adi.] — N gr. a rv a n ite s .
A R V O N A s. f. v. a rv u n ă .
A R V O N l vb. IV. v. a r v u n i.
A R V tJN Ă , arvune, s. f. (Pop.) A cont (la o cum părare, la o închi­
riere etc.). [V a r.: a r v d n ă s. f.] — N gr. a r r a v o n , -v o n a.
A R V U N I, arvunesc, vb. IV. T ranz. (Pop.) A aconta. 4 R efl.
(Rar) A se angaja în slujba cuiva. 4 Refl. A se înţelege cu cineva. [V a r.:
a r v o n i vb. IV] — D in a r v u n ă .
A R V U N tR E s. f. (Pop.) A cţiunea de a (se) arvuni.
A R Z , arzuri, s. n. (înv.) Plîngere scrisă (îm potriva dom nitorului)
prezentată sultanului sau m arelui-vizir; p. ext. poruncă dată de sultan,
p rin care se im punea decapitarea sau schim barea unui dom nitor romîn.
— T c . a r z * expunere *.
A R Z Ă T O R 1, arzătoare, 9. n. A parat care serveşte la amestecarea
cu aer a com bustibililor, în scopul arderii. 4 Injector. — D in a r z
(prez. ind. al lui arde) + suf. -( ă )to r (după fr. bruleur).
A R Z Ă T O R 2, arzători, 8. m. M uncitor calificat care încinge
cuptoarele în fabrici. — D in a r z (prez. ind. al lui arde) + suf.
•‘ (ă)tor.
A R Z Ă T O R », -O A R E , arzători, -oare, adj. 1. Care arde, care
d o g o reşte; fierbinte. 2. Fig. P uternic, in te n s ; deosebit (de mare).
Document de o arzătoare actualitate. 4 Care cere o soluţie im e d ia tă ;
urgent. Problemă arzătoare. — D in a r z (prez. ind. al lui arde) + suf.
-(ă )to r .
A R Z lM E s. f. (Rar) Febră mare. — D in a r z (prez. ind. al lui
arde) + suf. -ime.
A R Z M A H Z Ă R , arzmahzaruri, s. n. (T urcism înv.) Arz. — T c.
a r z i m a h z a r « petiţie sem nată de toţi cei de fa ţă ».
A R Z O l, -O A IE , ar zoi, -oaie, adj. (Rar) Arzător*. 4 Fig. (D espre
ochi, p . ext, despre oameni) Ager, vioi. — D in a r z (prez. ind, al lui
arde) + suf. -oi.
A R Z O S , -O A S Ă , arzoşi, -oase, adj. (Rar) Arzător*. — D in a r z
(prez. ind. al lui arde) + suf. -os.
A R Z U L lU , -IE , arzulii, adj. (R ar, ir.) Arzător*. — D in a r z (prez.
ind. al lui arde) + suf. -ul-iu.
A S, aşi, s. m . 1. C arte de joc pe care e însem nat u n singur pu n ct
şi care de obicei este considerată ca cea mai m are dintre cărţile de ace­
eaşi c u lo a re ; birlic. 2. Fig. Persoană care se distinge în tr-u n dom eniu
oarecare. — F r. a s (lat. lit. a s , assis).
A S Â L T , asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărîtor, p en tru cucerirea
unui loc întărit, a unui obiectiv sau p en tru a sparge rezistenţa inam i­
cului. <►E xpr. A da asalt = a a ta c a ; a năvăli. A lua cu asalt = a cuceri
p rin tr-u n atac violent, hotărîtor. 4 Fig. A cţiune sau luptă hotărîtă.
A saltul împotriva analfabetismului. 2. L uptă, exerciţiu, întrecere de
floretă. — It. a ş s a lto .
A SA L T A , asaltez, vb. I. T ranz. A ataca violent u n loc întărit,
u n obiectiv, p e n tru a-1 cuceri. 4 Fig. A copleşi cu rugăm inţi, cu cereri
etc. — It. a s s a lta r e .
A SA M B L A , asamblez, vb. I. T ranz. A reuni, a fixa, a îm bina
două sau mai m ulte piese, mecanisme etc. — F r. a s s e m b le r .
A SA M B L A J, asamblaje, s. n. 1. Sistem form at din două sau
mai m ulte obiecte îm binate sau articulate. 2. Fotogram ă obţinută
p rin îm binarea mai m ultor fotogram e parţiale. — F r. a s s e m b la g e .
A S A M B L A R E , asamblări, s. f. A cţiunea de a asambla.
A SA N A , asanez, vb. I. T ran z. A înlătura surplusul de ape dintr-o
regiune (cu scopuri economice, de salubritate sau estetice) p rin lucrări
hidrotehnice executate pe spaţii în tin s e ; a reda agriculturii, p rin îndi­
guire, o parte din lunca inundabilă a u nui r i u ; a curăţa, a face salubru
un lac, o baltă etc. — D u p ă fr. a s s a in ir.
A S A N A R E , asanări, s. f. A cţiunea de a asana.
A S A N A T O R , -O A R E , asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează.
— D in a s a n a -f suf. -tor.
A S A R Ă adv. v. a s e a r ă .
A S A S IN , -A , asasini, -e, s. m . şi f. Persoană care om oară mişe­
leşte şi prem editat pe c in ev a; ucigaş. — F r. a s s a ss in .
A S A S IN A , asasinez, vb . I. T ran z. A om orî mişeleşte şi cu prem e­
d ita re ; a ucide. 4 Fig. (F am .) A plictisi, a enerva cu insistenţele. — Fr.
a s s a s s in e r.
A S A S IN Â R E , asasinări, 8. f. Acţiunea de a asasina; omorîre,
u c id e re ; omor.
A S A S IN Â T , asasinate, s. n . O m or mişelesc şi prem editat. — F r.
a s s a s s in a t.
ASCAR1DĂ — 47 —
A S C A R lD Ă , ascaride, s. f. (L a p l.) Fam ilie de viermi paraziţi
care trăiesc în corpul om ului şi al u n o r an im a le ; (şi la sg.) vierme din
această familie (Ascaris lumbricoides) ; lim bric. — F r. a s c a ­
r id e (lat. lit. a s c a rid a ).
 S C Ă a. f. Celulă producătoare şi purtătoare de spori
interni, specifică u n o r ciuperci. — F r. a s q u e (<gr.).
A S C E N D E N T 1 s. n . (C u determ inări introduse p rin
prep. < asupra *) A utoritate morală, influenţă. — L at. lit.
a sc e n d e n s , - n tls (fr. a s c e n d a n t).
A S C E N D E N T * , -A , ascendenţi, -te, adj., s. m . şi f.
1. Adj. Care u r c ă ; suitor. ❖ Gamă ascendentă = gamă
care u rcă de la tonuri grave la to n u ri înalte. Linie ascen­
dentă — linie genealogică care suie de la fiu la părinţi, de la
nepoţi la bunici etc. 4* Fig. Care.se dezvolta progresiv (de la
inferior la superior, de la sim plu la com plex e tc .) ; cu
caracter progresiv. 2. S. m. şi f. R udă în linie directă care
face parte d intr-o generaţie anterioară ; (la pl. m .) strămoşi.
— L at. lit. a s c e n d e n s , -n tia (fr. a s c e n d a n t).
A S C E N D E N Ţ Ă , ascendenţe, 8. f. L inie de rudenie
ascendentă; origine, obîrşie. — D upă fr. a s c e n d a n c e .
A S C E N S lO N E , ascensiuni, s. f. 1. M işcare de jos Ascaride
în sus a unui m obil. 2. Suire, urcare (pe u n m u n te );
înălţare în atmosferă (cu balonul etc.). 4 Fig. Dezvoltare, creştere,
ridicare. [P r.: -si-u-]— L at. lit. a s c e n s io ,-o n is (fr. a sc e n sio n ).
A S C E N S O R , ascensoare, s. n. C abină sau platform ă antrenată
de u n m otor prin interm ediul unui
cablu, cu ajutorul căreia se transportă,
pe linie verticală, m ărfuri sau p e rso an e ;
Uft. — F r. a s c e n s e u r (lat. lit. a sc e n s o r).
A S C E T , -Â , asceţi, -te, s. m . şi f.
Pustnic, s ih a s tru ; fig. persoană care
îşi im pune o viaţă aspră şi retrasă.
— F r. asc& te (<gr.).
A S C E T IC , -Ă , ascetici, -e, adj.
D e ascet. — F r. a s c â tiq u e (<gr.).
A S C E T IC Ă s . f. R am ură a teo­
logiei care se ocupă cu viaţa şi opereie
m arilor asceţi creştini. F r. a s c ă -
tiq u e « g r.).
A S C E T IS M s. n. Concepţie mis- Ascensor
tico-religioasă care propagă o viaţă
severă, retrasă de societate; sih ăstrie; fig. viaţă aspră şi retrasă pe
care şi-o im pun e cineva. — F r. a s c 6tis m e (<gr.).
A S C L E P IĂ D , asclepiade, adj. n . ( în expr.) Vers asclepiad — vers
din m etrica antică alcătuit d in tr-u n spondeu, doi coriam bi şi u n ia m b ;
p . ext. strofă alcătuită d in astfel de versuri. — F r. a s c te p ia d e (lat.
lit. a s c le p ia d e u s ).
A S C O M IC E T E s. f. pl. Fam ilie de ciuperci care se caracteri­
zează prin înm ulţirea cu spori produşi de o ască. — F r. asc o m y c fe te s.
A S C U L T Ă , asctilt, vb. I. 1. T ran z. A-şi încorda auzul p en tru
a percepe u n su n et sau u n zgomot, a se strădui să audă. 4 A auzi.
2. T ranz. şi intranz. A fi aten t la ceea ce se spune sau se cîntă. 4 T ran z.
A examina oral pe u n elev. + T ran z. A audia u n m artor (în tr-u n
proces). -4 T ran z. (M ed.) A ausculta. 3. T ran z. A acorda im por­
tanţă celor spuse, a lua în c o n sid eraţie; a îm plini o dorinţă, o rugă­
m inte. 4 T ranz. şi in tran z. A da urm are, a se conform a unui ordin,
unui sfat e t c .; a face întocm ai cum vrea cineva. — L at. a s c u lta r e
( ~ auscultare).
A S C U L T A R E , ascultări, s. f. A cţiunea de a asculta şi rezultatul
ei. ^ E xpr. (înv.) A f t (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba,
sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. 4> Făgăduinţă de deplină
supunere făcută de m onahi; ucenicie făcută de cel ce in tră în m onahism .
A S C U L T Ă T O R , -O A R E , ascultători, -oare, adj., s. m . şi f. 1.
A dj. Care se su p u n e u n u i îndem n, u n u i sfat, u n u i o r d in ; supus. 2.
S. m . şi f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o m uzică,
o conferinţă etc. — D in a s c u lta + suf. - (ă )to r.
A S C tJ N D E , ascund, vb. I I I . T ran z. şi refl. A (se) sustrage vederii,
a (se) p u n e la adăpost ca să n u poată fi văzut şi găsit. <* E xpr. (Refl.)
A se ascunde după deget = a-şi ascunde o vină în chip stîngaci. 4- Fig.
A tăinui o faptă, u n gînd, u n sentim ent. [Perf. s. ascunsei, part.
ascuns] — L at. a b s c o n d e re .
A S C tJ N S 1 s. n . 1. (în expr.) D e-a ascunsul sau de-a (v -a ţi) ascun-
selca = num ele u n u i joc de copii, în care to ţi jucătorii se ascund, afară
de unul, care îi caută pe ceilalţi. In sau pe (sub) ascuns — în taină,
pe furiş. 2. (în v .) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziş. [F orm ă gram a­
ticală : (în expr.) ascunselea] — V. ascunde.
A S C O N S 1, -Ă , ascunşi, -se, adj. 1. Aşezat astfel încît să n u poată
fi văzut sau găsit d e alţii. 4 Nefolosit, n evalorificat; nedescoperit.
2. Care are obiceiul să-şi ascundă gîndurile sau faptele. Tainic,
tă in u it; m isterios. G înd ascuns. — V. ascunde.
A S C U N Z Ă T O A R E , ascunzători, s. f. Loc în care se poate
ascunde cineva său ceva. — D in a s c u n z (prez. in d . al lui ascunde) +
suf. -ătoate,
A S C U N Z IŞ , ascunzişuri, s. n. 1. L oc tainic, ferit de priviri. 2.
Fig. T aină, secret. <► Loc. adv. Cu ascunzişuri — fără sin ce ritate ;
tainic. — D in a s c u n z (prez. in d . al lui ascunde) + suf. -iş.
A S C U Ţ l, ascât, vb. IV. 1. T ran z . A face mai tăioasă lam a unei
arme sau a unei u n elte de tă ia t. -4 A face u n u i o biect v îrf (în ţep ăto r). 2.
A SE N T IM E N T
T ran z. şi refl. Fig. A (se) face mai ager, mai pătrunzător. 4 A (se)
face mai d îrz ; a (se) în teţi, a spori. — L at. * e x c o tire (<cos, cotis
« g re s ie »).
A S C U Ţ IM E s. f. 1. Faptul -de a fi ascuţit. 2. F ig. Agerime, pă­
trundere, p e rsp ica c ita te .^ L o c . adv. Cu ascuţime—a ) cu h o tă r îr e ;b )
cu pricepere. — D in a s c u ti + suf. -ime.
A S C U Ţ IR E , ascuţiri, s. f. A cţiunea de a (se) ascuţi.
A S C U Ţ IŞ , ascuţişuri, s. n. (Adesea fig.) V îrf ascuţit sau tăiş al
unui obiect. E xpr. A trece (pe cineva) prin ascuţişul săbiei — a
tăia, a om orî (pe cineva). — D in a s c u ţi + suf. -iş.
A S C U Ţ IT 1 s. n. I . F aptul de a ascuţi. 2. (înv.) A scuţiş.
A S C U Ţ IT * , -A , asatţiţi, -te, adj. I. (D espre obiecte) Prevăzut
cu u n vîrf care poate în ţe p a ; prevăzut cu o m uchie tăioasă.
Unghi ascuţit = unghi mai m ic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager,
p ă tru n z ă to r; fin, subtil. M inte ascuţită. 2. (D espre senzaţii, sentim ente
etc.) Intens, viu. 3. (D espre vorbe, privire) Care s tră p u n g e ; sfrede­
lito r; aspru, tăios. <► E xpr. A avea limba ascuţită — a avea obiceiul
să critice (cu răutate). 4. (D espre sunete, glas, rîs) Subţire, strident.
5. (D espre acţiuni, conflicte etc.) în te ţit, s p o rit; aprig, înverşunat,
dîrz. — V. ascuţi.
A S C U Ţ IT O A R E , ascuţitori, s. f.
U nealtă (sau aparat, maşină) cu care
se ascut obiecte tăioase, se face vîrf la
creioane etc.— D in a s c u ţi -fsu f. -(i)to a re.
A S C U Ţ IT O R , ascuţitori, s. m . P er­
soană care se ocupă cu ascuţitul uneltelor
tăioase. — D in a s c u ţi + suf. - ( i ) tor.
A S C U Ţ IT O R ţE , ascuţitorii, s. f.
(Rar) Secţie a unei fabrici sau a unui
atelier unde se ascut obiecte tăioase. — D in A scuţitori
a s c u ţito r + suf. -ie.
A S E A R Ă adv. î n seara zilei precedente. [V a r.: (reg.) a s â r ă
adv.] — D in a* - f s e a r ă .
A S E C Ă R E s . f. O peraţie de îndepărtare a apei infiltrate în tr-u n
te re n ; desecare. — D in a* + s e c a r e (după fr. asskchement).
A S E D IĂ , asediez, vb. I. T ran z. A supune u nui asediu o cetate
sau u n loc în tă r it; a îm presura. [ P r .: -di-a] — It. a s s e d ia r e .
A S E D IA T , -Ă , asediaţi, -te, adj. (D espre cetăţi sau locuri întărite)
S upus un u i a se d iu ; îm presurat. [ P r .: -di-at] — V. asedia.
A S E D IA T O R , -O A R E , asediatori, -oare, adj. (Adesea substan­
tivat) Care asediază. [ P r .: -di-a-] — D in a s e d ia -1- suf. -tor (com p.
it. a s s e d ia to re ).
A S E D IE R E , asedieri, s. f. A cţiunea de a asedia; îm nresurare,
asediu. [ P r .: -di-e-]
A S E D IU , asedii, s. n. încercuire cu forţe arm ate a unui loc înrărit,
p e n tru a-l c u c e ri; îm presurare. ( în statele capitaliste) Stare de
asediu = suspendare a puterii legilor şi înlocuirea lor cu un regim
m ilitar de represiune îm potriva m aselor populare. — It. a ss e d io .
A S E M Ă L U l, asemăluiesc, vb. IV. T ranz. (înv. şi reg.) 1. A
asemăna. 2. A nivela u n teren. [V a r.: a s e m e lu i vb. IV} — D in a* -f
seam ă.
A S E M Ă N Ă , asemăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, sim ilar cu cineya
sau cu c e v a ; a semăna. <4 T ran z. şi refl. A (se) socoti la fe) cu
altul, a (se) aşeza pe acelaşi p la n ; a (se) com para. 2. T ranz. (înv.)
A nivela» a netezi. <► E xpr. A asemăna (o clădire etc.) cu păm întul — a
distruge cu desăvîrşire. — L at. a s s im ila r e .
A S E M Ă N A R E , asemănări, s. f. A cţiunea de a (se) asemăna şi
rezultatul e i ; analogie, sim ilitudine. E xpr. D upă chipul şi asemă­
narea cuiva = întocmai, leit, la fel cu cineva. 4 C om paraţie. 4 - Loc.
adj. F ără asemănare = extraordinar, fără com paraţie.
A S E M Ă N A T , -Ă , asemănaţi, -te, adj. (în v .) A sem ănător. — V.
asemăna.
A S E M Ă N Ă T O R , -O Ă R E , asemănători, -oare, adj. Care seamănă
cu cineva sau cu ceva; care este la fel ( c u . . . ) ; sim ilar. — D in a s e ­
m ă n a + suf. -(ă )to r .
A S E M E L U I vb. IV . v. a s e m ă lu i.
A S E M E N E 1 adj. invar. v. a s e m e n e a 1.
A SE M E N E * adv. v. a s e m e n e a 1.
A S E M E N E A 1 adj. invar. 1. A sem ănător; (despre figuri geom e­
trice) care au unghiurile corespunzătoare egale şi laturile corespun­
zătoare proporţionale. 2. A stfel de. . atare. 4 (C u nuanţă de super­
lativ) A tît de (mare, puternic, b u n etc.). [V a r.: as& m ene, a s e m e n i,
a s â m in e adj. invar.] — L at. a s s im ilis .
A SE M E N E A * adv. 1. T o t aşa, în acelaşi fel, deopotrivă ( d e .. .) .
2. Pe lîngă a ceasta; încă, m a i; totodată. [V a r.: a s e m e n e , a s e m e n i
adv.] — L at. a s s im ile .
A S E M E N I1 adj. invar. v. a s e m e n e a 1.
A SE M E N I* adv. v. a se m e n e a* .
A S E M IN E adj. invar. v. a s e m e n e a 1.
A S E M U t, asemuiesc, vb. IV . T ran z. A stabili o asem ănare; a
asemăna, a com para. -4 A lua p e cineva d re p t a ltu l; a confunda.
[V a r.: s e m u i vb. IV ] — D in a* + s e a m ă .
A S E M U IR E , asemuiri, s. f. F ap tu l de a asemui; asemănare.
A S E N T IM E N T s. n . C onsim ţăm înt, aprobare. <> E xpr. A f i
în asentimentul cuiva — a proceda în conform itate cu dorinţa c u iv a ;
a avea aprobarea cuiva în tr-o acţiune. — D upă fr. a s s e n tim e n ţ.
ASEPSIE - 48 -
A S E P S IE s. f. Stare a u n u i obiect (chirurgical) caracterizată p rin
absenţa m icrobilor în urm a sterilizării p rin proccdee fizice. — F r.
a s e p s ie (<gr.).
A S fiP T IC , -A, aseptici, -e, adj. (D espre obiecte) In stare de
asepsie. — F r. a s e p tiq u e (<gr.).
A S E R T O R IC , -A, asertorici, -e, adj. Care are caracterul unei
aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică, — F r.
a s s e r to r iq u e .
A S E R Ţ lO N E , aserţiuni, s. f. A firmaţie. [P r.: -ţi-u -] — F r. a s s e r -
tlo n (lat. lit. a s s e r tio , -onis).
A SE R V I, aservesc, vb. IV. T ran z. A supune un popor, o ţară
unor interese s tră in e ; a subjuga, a înrobi. — F r. a s s e r v ir .
A S E R V IR E , aserviri, s. f. Acţiunea de a aservi şi rezultatul e i;
supunere, subjugare, robire.
A S E R V IT , -A, aserviţi, -te, adj. (D espre u n popor, o ţară) S ub­
jugat, înrobit. — V. aservi.
A S E S O R , -O A R E , asesori, -oare, s. m. şi f. R eprezentant al
oam enilor m uncii în com plcteie de judecată ale instanţelor ju d e­
cătoreşti, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiţiei de clasă
şi al intereselor oam enilor m uncii. Asesor popular. — L at. lit. a s s e s o r
(fr. a ss e ss e u r).
A S E X U A T , -A , asexuaţi,. -te, adj. (D espre plante şi animale)
Care n u are caracter? (aparente) de apartenenţă la u n u l d in tre sexe. ^
Reproducere asexuată — reproducere p rin diviziune, fără intervenţia
celulelor sexuale şi fără fecundaţie. [ P r .: -xu-al] — D upă fr. a s e x u 6 .
A S E Z O N A , asezonez, vb. I. T ran z . A p u n e ingrediente într-o
m încare. — I'r. a s s a is o n n e r.
A S F A L T , asfalturi, s. n . A m estec de bitum cu m ateriate minerale,
întrebuinţat mai ales la pavarea drum urilor. — F r. a s p h a lte .
A SF A L T Â , asfaltez, vb. I. T ran z. A acoperi u n d ru m , u n teren
etc. cu un strat de asfalt. — F r. a s p h a l t e r (germ . a s p h a ltie r e n ) ,
A S F A L T A R E , asfaltări, s. f. A cţiunea de a asfalta.
A S F A L T A T , - A , asfaltaţi, -te, adj. A coperit cu u n strat de asfalt.
*— V. asfalta.
A S F A L T l C, -A , asfaltici, -e, adj. (D espre u n m aterial d e con­
strucţie, despre o rocă) C are conţine, care e im pregnat cu bitum .
— Fr. a s p h a ltiq u e .
A S F A L T O R , asfaltori, s. m . M uncitor care lucrează la asfaltare.
— D in a s f a lt a + 8u f. -tor.
A S F IN Ţ I, pers. 3 asfinţeşte, vb. IV . In tran z. 1. (D espre soare sau
alţi aştri) A apune, a scăpăta. ♦ Fig. A m erge sp re declin: 2. Fig.
(D espre ochi) A se închide. — D in a* -f s f în t.
A S F IN Ţ IR E s. f. (R ar) F ap tu l de a asfinţi.
A S F IN Ţ IT s. ti. 1. F ap tu l de a a sfin ţi; tim pul cînd apune soarele.
<- Fig. Declin, sfîrşit. 2. Loc unde asfinţeşte so a re le ; apus, vest.
A S F IN Ţ IT Ă s. f. (R ar, în expr.) Asfinţita soarelui = as­
finţit (1). — V. asfinţi.
A S F IX IA , asfixiez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) înnăbuşi, a (sc)
sufoca. f P r .: -jn-a] — F r. a s p h y x ie r.
A S F IX IA N T , -Ă , asfixianţi, -te, adj. Care provoacă asfixie;
înnăbuşitor, sufocant. [ P r .: -xi-ant] — F r. a s p h y x ia n t.
A S F IX IA T , -Ă , asfixiaţi, -te, adj. în n ăb u şit, sufocat (prin absorbire
de gaze otrăvitoare, p rin înecare etc.). [ P r .: -xi-at] — V. asfixia.
A S F IX IE , asfixii, s. f. O p rire, curm are a respiraţiei (provocată
de absorbirea unui gaz.otrăvitor, de înecare e tc .); înnăbuşire, sufocarc.
— F r. a s p h y x ie « g r.).
A S F IX IE R E , asfixieri, n. f. F ap tu l de a (se) asfixia; sufocare.
[P r .: -xi-*-]
A S IA T IC , -A , asiatici, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. C are aparţine
Asiei sau populaţiei ei, p riv ito r la Asia sau la p opulaţia ei. 2. S . m.
şi f. Persoană care face parte din u n a d in tre populaţiile de bază ale
Asiei. [ P r .: -si-a-] — F r. a s ia tiq u e (lat. lit. a s ia tic u s ).
A S ID U IT A T E s. f. 1. S tăruinţă, silinţă, sîrguinţă. 2. Prezenţă
stăruitoare pe Ungă cineva; insistenţă. [ P r .: -du-i-] — F r. a ss i-
d u it£ (lat. lit. a s s id u ila s , -a tis ).
A S ID U U , -U Ă , asidui, - ue, adj. Stăruitor, sîrguincios, zelos. —
Fr. a s s id u (lat. lit. a ss id u u s ).
A S IG N A Ţ IE , asignafii, s. f. (tn v .) H îrtie-m onedă, bancnotă.
— F r. a s s ig n a tio n (lat. lit. a s s ig n a tlo , -o n is).
A S IG U R A , asigur, vb. I. 1. T ran z . A constitui o garanţie pentru
înfăptuirea unui lucru ; a face ca înfăptuirea să fie s ig u ră ; a pregăti
ceva în mod sigur, d u ra b il; a garanta. 2. T ran z. şi refl. A (se) încredinţa.
M -a asigurat vărul meu la n c u . . . că se pregăteşte un proiect de biruri
(A L E C SA N D R I). 3. T ran z. şi refl. A încheia u n contract de asigurare a
vieţii, a unui bun. — D in a * 4 s ig u r (după fr. assurer).
A S IG U R A R E , asigurări, s. f. A cţiunea de a (se) asigura şi rezul­
tatul ei. 1. Punere în siguranţă ; garantare. 2. în cred in ţare, prom isiune
fermă. 3. O peraţie financiară, decurgînd d in tr-u n contract sau d intr-o
obligaţie prevăzută de lege, p rin care asigurătorul se obligă ca, în
scliim bul unei prim e, să despăgubească pe asigurat p en tru pierderile
pe care acesta le-ar suferi în urm a u n o r întîinplări independente de
voinţa lui. <> Asigurări sociale — form ă de ocrotire a oam enilor m uncii
constînd în acordarea de ajutoare m ateriale şi medicale în cazuri de boală,
in trim iterea la odihnă sau U cură etc.
A SO LA M EN T
A S IG U R A T , -A, asiguraţi, -te, s. m . şi f. Persoană care se asigură
(3). (Adjectival) Casă asigurată. — V. asigura.
A S IG U R Ă T O R , -O A R E , asigurători, -oare, adj. (A desea su b ­
stantivat) Care asigură. <► Sechestru asigurător = sechestru ordonat de
justiţie pentru garantarea intereselor şi drepturilor părţilor îm prici­
nate. — D in a s ig u r a 4- suf. -(ă )to r .
A S IM E T R IC , -Ă , asimetrici, -e, adj. L ipsit de sim etrie. — F r.
a s y m â tr iq u e « g r.).
A S IM E T R IE s. f. Lipsă de sim etrie. — F r. a s y m £ tr ie (<gr.).
A S IM IL A , asimilez, vb. I. T ranz. 1. A transform a în propria sa
substanţă m ateriile n utritive introduse în organism. 2. (Subiectul şi
com plem entul indică u n grup social sau naţional) A face asem ănător
cu sine prin ştergerea trăsăturilor caracteristice (lim bă, obiceiuri etc,);
a absorbi. 3. A-şi însuşi cunoştinţe, idei etc. 4. A considera egal, asemă­
n ător cu altă persoană. 5. (Fon.) A transform a un sunet sub influ­
enţa altui sunet aflat în apropiere. — F r. a s s im ile r (lat. lit. a s s im lla re ).
A S IM IL A B IL , -Ă , asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat.
— D upă fr. a s s im ila b le .
A S IM IL A R E , asimilări, s. f. A cţiunea de a asimila şi rezul­
ta tu l ei.
A S IM IL A T O R , asimilatori, s. m. Persoană care urm ăreşte asim i­
larea forţată a unui grup social sau naţional, a unei culturi etc.
— D in a s im ila 4- suf. -tor.
A S IM IL A Ţ IE , asimilaţii, s. f. !. A bsorbţie şt integrare a substan­
ţelor nutritive în tr-u n organism . 2. (F on.) T ransform area unui sunet
su b influenţa altui sunet aflat în apropiere. — F r. a s s im ila tio n (lat.
lit. a s s lm lla tio , -onis).
A S IM P T O T Ă , asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie
o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanţă finită. — Fr.
a s y m p to te (<gr.).
A S ÎN , asini, s. m . M ăgar. — L at. a s in u s .
A S IN D E T s. n. Figură de stil constînd în suprim area conjunc­
ţiilor copulative. — L at. lit. a s y n d e tu s (fr. a sy n d £ te ).
A S IR IA N , -Ă , asirieni, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Asiriei sau populaţiei ei, privitor la Asiria sau la populaţia ei. 2, S. m.
şi f. Persoană care aparţinea vechii populaţii din Asiria. [ P r .: -ri-an]
— D upă fr. a s s y rie n .
A S IS T Ă , asist, vb. I. 1. Intranz. A fi de faţă, a lua parte (la. . .).
2. T ranz. A sta lîngă cineva pentru a-I ajuta. — F r. a s s is te r .
A S IS T E N T , -Ă , asistenţi, -te, adj., s. m. şi f. 1. Adj. C are asistă,
care este de faţă. 2. S. m . şi f. Persoană care asistă pe cineva, care e
de faţă p en tru a. da ajutor. Asistent (universitar) — grad în învăţâ-
m înrul superior, mai m are decît preparatorul şt inferior le c to ru lu i;
persoană care are acest grad. — F r. a s s is ta n t (lat. lit. a s s is te n s , -n tls).
A S IS T E N Ţ Ă 8. f. 1. Persoane care asistă la ceva. 2. Sprijin,
ajutor. — D upă fr. a s s is ta n c e .
A S lZ Ă , asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărăm idă,
piatră etc., care alcătuiesc o zidărie. — F r. a ss is e .
A S M A Ţ O C H I s. m . v. h a s m a ţu c h i.
A S M Ă Ţ O l s . m. v. h a sm a ţu c h i.
A S M U Ţ Ă vb. I . v. a s m u ţi.
A S M U Ţ Ă R E s . f. v. a s m u ţ ir e .
A S M U Ţ I, asmut, vb. IV . T ran z. 1. A îndem na un cîine la urm ă­
rire, la atac, a-1 întărită p rin anum ite strigăte. 2. Fig. A stîrni, a aţîţa,
a îndem na p e cineva la acţiuni duşm ănoase. 3. Fig. A îndem na, a sti­
m ula la cev a; a excita. [V ar.: a s m u ţ ă vb. I] — L at. * a s s u b m o tia r e .
A S M U Ţ IR E , asmuţiri, u. f. A cţiunea de a asmuţi. [V ar.: a s m u -
ţ â r e s. f.l
A S O C IA , asociez, vb. I. Refl. A se întovărăşi, a se grupa în vederea
u n u i scop com un. + Refl. şi tranz. A (se) alătura unei acţiuni, unei idei
etc. [ P r .: -ci-d\ — F r. a s s o c le r (lat. lit. a s s o c ia re ).
A S O C IA T , -A , asociaţi, -te, s. m. şi f. Persoană care s-a în to ­
vărăşit cu alta sau cu altele, în vederea unui scop com un. + M em bru
al unei organizaţii cooperatiste. [ P r .: -ci-at] — V . asocia.
A S O C IA T IV , -A, asociativi, -e, adj. Relativ la asociaţie (2 );
(despre m em orie) care evocă imagini prin asociaţie (2 ). [ P r .: -ci-a-]
— F r. a s s o c la d f .
A S O C IA Ţ IE , asociaţii, s. f. 1. G rupare creată în vederea unui scop
com un şi organizată pe baza unui statut. 2. Proprietate a fenomenelor
psihice de a se atrage între ele şi de a se grupa unele cu altele în
cîm pul co n ştiin ţei; legătură între reprezentări, datorită căreia o imagine,
odată ivită în conştiinţă, aduce o alta, p rin asem ănare sau contrast.
3. U nire în grupuri a m oleculelor unor substanţe. [ P r .: -ci-a-] — F r.
a s s o c ia tio n .
A S O C IA Ţ IO N ÎS M s. n. C urent filozofic idealist care, de pe o
poziţie exclusiv analitică şi statică, consideră psihicul ca o asociere
mecanică de senzaţii, neglijînd rolul activ al c o n ştiin ţa. [ P r .: -ci-ci-ţi-o-]
— F r. a s s o c la tio n n is m e .
A S O C IA Ţ lO N lS T , -A, asociaţionişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj.
C are aparţine asociaţionism ului, privitor la asociaţionism. 2. S. m.
şi f. A dept al asociaţionismului. [ P r .: -ci-a-ţi-o-] — F r. a s s o c ia tio n n is t.
A S O C IE R E , asocieri, s. f. A cţiunea de a (se) asocia şi rezultatul
ei. [ P r .: -ci-e-]
A S O L A M E N T , asolamente, s. n. T ehnică a îm părţirii unui tcreri
cultivabil în mai m ulte loturi (în raport cu num ărul de plante car
ASONANŢĂ — 49 —
urmează a fi cultivate) şi a repartizării (prin rotaţie) a fiecărei plante
pe u n lot a n u m it. — D u p ă fr. assolem ent.
A S O N A N Ţ Ă , asonante, s. f. Rim ă im perfectă. — F r. a ss o n a n c e .
A SO R TA » asortez, vb. I. T ran z. 1. A aşeza laolaltă diverse lucruri
p en tru a form a u n to t arm onios. ♦ Refl. A se potrivi (ca n uanţă, m ărim e
etc.). 2. A aproviziona u n cen tru de desfacere cu m ărfuri variate.
— D upă fr. a s s o r tir .
A S O R T Ă R E , asortări, s. f. A cţiunea de a (se) asorta.
A S O R T A T , -Ă f asortaţi, -te, adj. Care se potriveşte, care se
arm onizează (la culoare, m ărim e, calitate) cu u n lucru. ♦ Aprovizionat,
înzestrat din belşug cu m ărfuri de to t felul. — V. asorta.
A S O R T IM E N T , asortimente, s. n. T otalitatea m ărfurilor sau p ro ­
duselor de diferite form e, calităţi etc. — D u p ă fr. a s s o r tim e n t.
A S P fiC T , aspecte, s. n. 1. F el de a se prezenta al unei fiinţe sau
al u n ui lu c r u ; înfăţişare . <► E xpr. Sub aspectul. . . = din pun ctu l de
vedere. . . , sub ra p o rtu l. . . 2. Categorie gramaticală caracteristică anu­
m itor lim bi, care arată durata sau stadiul de realizare a acţiunii unui
verb. — F r. a s p e c t (lat. lit. a s p e c tu s ).
A S P E C T U O S , -O A S Ă , aspectuoşi, -oase, adj. C u aspect p lă c u t;
arătos. [ P r .: -tw-oj] — D in a s p e c t + suf. -os,
A S P E R IT A T E , asperităţi, s. f. (Adesea fig.) P roprietatea de a fi
aspru* (I l ) î (concr.) parte zgrunţuroasă a unei suprafeţe. — F r.
a s p 6 r it6 (lat. lit. a s p e r it a s , -a tis).
A S P E R S ltT N E s . f. Stropire a unei culturi agricole cu apă arun­
cată sub form ă de picături im itînd p lo a ia ; ploaie artificială. — Fr.
aspersion (lat. lit. aspersio, -onis).
A S P E R S O R , aspersoare, s. n . A parat cu ajutorul căruia «e îm ­
prăştie apa, sub form ă de p icătu ri im itînd ploaia, asupra unei culturi
agricole. — D upă fr. a s p e r s o ir .
A S P lC 1 s. m . (Reg.) Levănţică.
A S P lC * s. n. S ubstanţă gelatinoasă obţinută din suc de oase şi
de cam e şi folosită la unele m m câruri (ca garnitură). — F r. a sp ic .
A S P ID Ă , aspide, s. f. (Rar) Şarpe veninos. + Fig. Fem eie rea.
— Slav (v. sl. a s p id a <gr.).
A S P IR A , aspir, vb. I. 1. T ran z . A trage aerul în p lă m in i; p. ext.
a inspira o d ată cu aerul şi alte corpuri sub form ă de pulbere. ♦ (D espre
o pom pă) A trage în sus u n lichid, u n gaz, praful etc. 2. Intranz.
Fig. A năzui, a ţin ti către ceva. — F r. a s p i r e r (lat. lit. a s p ir a r e ) .
A S P IR A N T , -A , aspiranţi, -te, s. m . şi f. Persoană care aspiră
la ceva, care doreşte să obţină ceva. + Persoană care, după trecerea
exam enului de stat, se pregăteşte p en tru titlu l superior de « candidat
în ştiinţe *. — F r. a s p i r a n t (rus a s p ir a n t) .
A S P IR A N T tJR Ă s. f. Form ă de stu d iu organizată pe lîngă u n i­
versităţi şi institute de cercetări ştiinţifice, p en tru pregătirea p e r­
soanelor care au tre c u t exam enul d e stat, în vederea obţinerii titlului
superior de « candidat în ştiinţe >. — Rus a s p ir a n t u r a .
A S P IR A R E , aspirâri, s. f. Acţi­
unea de a aspira şi rezultatul ei.
A S P IR A T , -A , aspiraţi, -te, adj.
(Fon., despre s u n e te ; adesea su b stan ­
tivat, f.) A .cărui pro n u n ţare este înso­
ţită d e o em isiune p uternică de aer.
— V . aspira.
A S P IR A T O R 1, aspiratoare, s. n*
A parat p e n tru aspirare» fum ului, a p ra­
fului, a gazelor etc. — D u p ă fr.
a s p ir a t e u r .
A S P IR A T O R » , -O A R E , aspi­
ratori, •oare, ad j. C are aspiră (1 ).
— D u p ă fr. a s p i r a t e u r .
A S P IR A Ţ IE , aspiraţii, s. f. 1.
N ăzuinţă, dorinţă intensă. 2. Procedeu A sp irato r de p ra f
de deplasare a u n u i flu id în tr-o
conductă, p rin micşorarea presiunii aerului din ea. [V a r.: (înv.)
a s p ir a ţ iu n e s. f.] — F r. a s p ir a tio n .
A S P IR A Ţ lO N E s . f. v. a s p ir a ţie .
A S P IR tN A , aspirine, s. f. N u m e d at acidului acetilo-salicilic,
întrebuinţat ca m edicam ent febrifug şi calm ant. — F r. aspirine (germ.
Aspirin).
A S P R E A L Ă , aspreli, s. f. (Rar) Asprime. + (Reg.) Scrobeală.
— D in a s p r i 4 suf. -eală.
A S P R l, aspresc, vb» IV* !• T ran z. şi refl, A face să devină sau a
deveni a s p r u ; a (se) înăspri. 2. T ran z. (Reg.) A scrobi. — D in a sp ru * .
A S P R tM E , asprimi, 3. f.
1* P roprietatea de a fi as­
p r u ' ( 1 1 ). 2. Fig. Severitate,
străşn icie; faptă sau p u rtare
severă. + V igoare, tărie. +
(C oncr., rar, la pl.) L ocuri
anevoioase, greu de urcat.
— D in a s p r u 1 -f- suf. -ime.
A S P R ÎU , -IE , asprii, adj.
(Rar) C am aspruB ( I ) ; (despre
vin) cam înţepător. — Din
a s p r u 1 + suf. « i m .
A S P R U 1, aspri, s. m . M onedă turcească cu circulaţie în P rin ci­
patele R om îne, începînd din secolul al XV-lea. — N gr. a s p r o n .
A STROFIZICA
A S P R U *, -A , aspri, -e, adj. I. 1. C u o suprafaţă zgrunţuroasă care
dă (la pipăit) o senzaţie specifică, neplăcută. + (D espre firele de păr) T are
şi ţepos. ♦ (D e sp re perii) C u firele ta ri şi ţepoase. 2. (D espre apă)
Care conţine (din abundenţă) săruri calcaroase. 3. (D espre vin) în ţe ­
p ă to r; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năprasnic. Vînt
aspru se izbea în geamuri (S A D O V E A N U ). 2. C are provoacă suferinţe,
?reu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (M A C E D O N S K I). +-
nverşunat. Un dm p de aspră luptă (A L E C SA N D R I). 3. L ipsit de indul­
genţă, neînduplecat, necruţător. + Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial)
6 ever, d u r. Voce aspră. — L at, a s p e r .
A s t ă z i adv. 1. î n ziua aceasta, care e în c u r s ; azi. O Expr.
D e ieri ptnă astăzi = d e la o zi la a lta ; neaşteptat. 2. î n . epoca
prezentă, în tim pul sau în vrem ea d e acum . O- Expr. A stăzi-iniine =
în curînd, zilele acestea. + ( în corelaţie cu « m îine » sau cu « ieri ») a )
Zi cu zi, zi după z i. b ) C în d . . . , c în d .. . — L at. is ta d ie (sau a s t ă -f zi).
A S T E N IC , -A , astenici, -e, adj. D e a ste n ie ; (despre oameni, adesea
substantivat) lipsit de p u te r i; slab. — F r. a s th £ n iq u e .
A S T E N ÎE s. f. Slăbire generală a organism ului, lipsă de putere
(fizică sau psihică). — F r. a s th £ n ie (<gr.).
A S T E R E A L A , asterelii 8. f. C ăptuşeală de seînduri aşezate pe
u n schelet de lem n, p e n tru a susţine u n stra t de m aterial (învelitoarea
u n u i acoperiş, o boltă de beton în tim pul turnării etc.). — D in a s tă r i
(ieşit d in uz) + suf. -eală.
A S T £ R IE s . f. (Zool.) Stea-de-m are. — F r. a s tâ r ie .
A S T E R IS C , asteriscuri, s. n. Sem n tipografic, în form ă de stea,
care trim ite la o notă sau care se pune înaintea elem entelor (lexicale)
neatestate şi reconstituite. — F r. a s t£ r is q u e (lat. lit. a s te ris c u s ) .
A S T E R O ÎD , asteroizi, s. m . N um e d at m icilor planete ale siste­
m ului solar, ale căror orbite sînt, în general, cuprinse între orbitele
lui M arte şi Jupiter. ♦ N um e dat bolizilor, aeroliţilor etc. — Fr.
a s tâ r o îd e (<gr.).
A S T F E L adv. I . î n m odul acesta, în acest f e l; aşa. + în felul
urm ător. Un glas de jale şoptind s-aude astfel prin vînt (A L E C SA N D R I).
+ (Aşa) în e ît; p rin urm are, deci. î l vede a zi, îl vede mini, A stfel
dorinţa-i gata (E M IN E S C U ). 2. în tr -u n m od asem ănător (cu. . .). +
(Adjectival) Asemenea, acare. M are nedumerire se mai făcuse. . . despre o
astfel de batjocură (C R EA N G Ă ). 3. î n aşa fel, în aşa grad ; atît. Vorbi
astfel, tncît robi toate inimile (IS P IR E S C U ).— D in [într-1 a s t -f fel.
A S T IG M A T IC , -Ă , astigmatici, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. (D espre
o imagine) Care e deform ată datorită astigm atism ului (1 ). 2. Adj., s. m.
şi f. (Persoană) care suferă de astigm atism (2 ). — D in astigm atism .
A S T IG M A T lS M s. n . 1. D efect al u n o r lentile, care face ca
razele u n u i fascicul paralel să nu se întîlnească toate în focar, ci să
form eze o pată lum inoasă în ju ru l focarului. 2. D efect al vederii, cauzat
de inegalitatea c urburii corneei sau a cristalinului. — F r. a s tig m a -
tis m e (<gr.).
A S T ÎM P Ă R s. n. sg. O dihnă, linişte, pace. <► Fără astîmpăr =
a ) (loc. adv.) fără încetare într-una ; b ) (loc. adj.) neastîm părat.
— Postverbal al lui a s t î m p ă r a .
A S T ÎM P Ă R A , astîm păr, vb. I. 1. Refl. A se linişti, a se potoli,
a se cum inţi. + A se calma. 2. T ranz. A face să în c e tez e ; a do­
moli. [V a r.: s t î m p ă r â vb. I] — Lat. * e x -te m p e ra re .
A S T ÎM P A R A R E s . f. A cţiunea de a (se) astîmpăra şi rezultatul
e i ; astîm păr. [V a r.: stim părâre s. f.]
A S T ÎM P Ă R A T , -Ă . astimpăraţi, -te, adj. D om olit, liniştit, po­
tolit. [V ar.: s t i m p ă r â t , -ă adj.] — V. astîmpăra.
A S T M s. n. v. a s tm ă .
A S T M A T IC , -A , astmatici, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f.
(Persoană) care suferă d e astm ă. 2. A dj. C auzat de astm ă. Tuse astma­
tică. — F r, a s th m a tiq u e (lat. lit. a s th m a tic u s ) .
Ă S T M Ă s . f. Boală care se m anifestă p rin greutate în respiraţie,
p rin contracţia anorm ală a m uşchilor bronhiei etc. [V a r.: a s tm s. n.J
— F r. a s th m e (lat. lit. a s th m a ) .
A S T R A G A L , astragale, s. n. 1.
U n u l din tre cele două oase mai mari
ale tarsului. 2. O rnam ent, în form ă de
b rîu rotund, care înconjură o coloană la
bază şi sub capitel. — F r. a s tr a g a le (lat.
lit. a s tr a g a lu s ).
A S T R A H Â N s . n. Blană cu părul
mătăsos şi creţ, obţinută de la mieii unei
rase de oi (originară d in A strahan). ♦
H aină lucrată din astfel de blană. — Din
A s tra h a n .
A S T R A L , -Ă, astraUt -e, adj. (Rar) Al aştrilor, care vine de la
aştri. — F r. astral (lat. lit. astralis).
A S T R A L lT s. m . Exploziv detonant de siguranţă. — F r. a s tr a i ite .
A S T R Â G Ă C I, astrăgace, s. n. In stru m en t de cizmărie folosit
la întins talpa sau la întors cizmele pe faţă, după ce au fost cusute pe
dos. — Com p. bg. Străga£i « răzuitor*.
A S T R IN G E N T , -Ă , astringenţit -te, adj. (D espre substanţe)
Care contractează ţesuturile organism ului. — F r. a s tr in g e n t (lat. lit.
a s tr in g e n s , -n tis).
A S T R IN G fiN Ţ Ă s . f. P roprietate a unor substanţe de a fi astrin-
gente. — D u p ă fr. a s tr in g e n c e .
A S T R O F ÎZ IC Ă s. f. Ram ură a astronom iei care foloseşte a n u ­
m ite m etode fizice p en tru cercetarea structurii şi mişcării aştrilor.
— F r. a s tr o p h is iq u e .
A STR O G RA FIE — 50 —
A S T R O G R A F lE s. f. R am ură a astronom iei care se ocupă cu
descrierea stelelor. — F r. a s tr o g r a p h ie , (<gr.).
A S T R O L A B , astrolabi, s. m . 1. In stru m en t folosit pen tru m ăsu­
rarea poziţiei aştrilor şi a înălţim ii lo r deasupra orizontului. 2. Vechi
aparat de m ăsurat unghiuri. — F r. a s tr o la b e .
A S T R O L A T R lE , astrolatrii, s. f. închinare la stele. — Fr.
a s tr o lâ tr ie .
A S T R O L O G , astrologi, s. m. (în v .) Persoană care practica astro­
logia; p. ext. astronom . — F r. a s tr o lo g u e (lat. iit. a stro lo g u s ).
A S T R O L O G IC , -A , astrologiei, -e, adj. D e astrologie. — Fr.
a s tr o J o g iq u e (lat. lit. a s tro lo g ic u s ).
A S T R O L O G IE s. f. (în antichitate şi în evul m ediu) A nsam blu
de speculaţii false avînd ca obiect studiul corpurilor cereşti, cu ajutorul
cărora se pretindea că se poate afla destinul oam enilor sau al popoa­
relor. — F r. a s tr o lo g ie (lat. lit. a s tro lo g ia ).
A S T R O M E T R f E s. f. T ehnica determ inării locului de observaţie
raportat la sfera cerească sau la diferiţi aştri principali de pe bolta cereas­
că. — F r. a s tr o m â tr ie .
A S T R O N A tJT IC Ă s. f. D isciplină care se ocupă cu navigaţia
in te ra stra lă.— D upă fr. a s tr o n a u t iq u e .
A S T R O N O M , astronomi, s. m . 1. Specialist în astronom ie. 2.
Astrolog. — F r. a s tr o n o m e (lat. lit. a s tr o n o m u s ) .
A S T R O N O M IC , -A, astronomici, -e, adj. C are ţine de astronomie,
care se referă la astronom ie. + Fig. D e proporţii foarte m a ri; imens.
— F r. a s tr o n o m iq u e (lat. Iit. a s tr o n o m ic u s ) .
A S T R O N O M IE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul aştrilor
şi cu legile mişcării lor. — F r. a s tr o n o m ie (lat. lit. a s tr o n o m ia ).
A S T R O S C 0 P s . n. Telescop astronom ic folosit p en tru exami­
narea sum ară a mişcării aştrilor d in tr-o anum ită zonă. — Fr: a s tr o -
sc o p e (<gr.).
A S T R U , aştri, s. m . C orp ceresc; stea, planetă. [Pl. ş i: (n.)
astre] — F r. a s t r e (lat. lit. a s tr u m ) .
A S T R U C Â , astruc, vb. I. (în v . şi reg.) 1. T ran z. A îngropa, a
inm orm înta. Pe aceşti morţi intr-o groapă i-astrucară (N E G R U Z Z i).
2. T ran s. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. — Lat. * a s tr u ic a r e
( — astruere ).
A S T R U C Â R E , astrucâri, s. f. (în v . şi reg.) A cţiunea de a (se)
astruca.
A S T U P A , astup, vb. I. T ran z. L A um ple o gaură, o deschiză­
tu ră e tc .; a înfunda o sticlă cu u n dop. ^ Expr. A -şi astupa urechile ==
a-şi pune ceva la (sau în) urechi p en tru a n u auzi ; fig. a n u voi &ă
audă ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (Fam .) A
astupa găuri = a plăti datorii. 2. A închide, a bara o intrare, o deschi­
zătură ; a face inaccesibil sau im practicabil u n drum . 3. A aco ­
peri, a înveli. E xpr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să
vadă realitatea. + A îngropa. Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a
astupa (A L E C SA N D R I). ♦ A face să nu se mai audă ceva. + A
şterge, a face să dispară o urm ă. — Lat. * a s s tu p p a re .
A S T U P A R E , astupări, s. f. A cţiunea de a astupa.
A S T U P Ă T O A R E , astupători, s. f. O biect cu care se astupi
ceva. — D in a s tu p a 4- suf. -(ă )to are.
A S T U P tJŞ , astupuşuri% s. n. (Reg.) A stu p ăto a re ; dop. — Din
a s tu p a -(- suf. -uş.
A S tlD s. n. (Reg.) Sudoare, transpiraţie, năduşealâ. — Post-
vcrbal al lui a s u d a .
A S U D A , asud, vb. L Intranz. 1. A secreta su d o are; a transpira,
a năduşi. <>• Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se
plîng că au m uncit din greu, fără să fi făcut, în realitate, (mai) nimic.
♦ A se aburi. Pereţii asudă. 2. Fig, A se obosi, a se osteni, a se
t r u d i ; p. ext. a m unci. — L at. a s s u d a re .
A S U D A R E s. f. 1. A cţiunea de a asuda şi rezultatul ei. 2. (T ehn.)
Sudaţie-
A S U D A T , -A , asudaţi] -te, adj. Plin de sudoare transpirat. +
Fig. (D espre lucruri) A burit. — V. asuda.
A S U M A , asum, vb. I. T ran z. A lua ceva asupra sau pe seama
s a ; a se angaja să îndeplinească ceva. A -şi asuma o răspundere. — Fr.
a s s u m e r (Ut. lit. a s s u m e re ).
A S O P R A prep. (C onstruit cu genitivul) 1. (Local) Peste. Asu-
pră-m i anii grei şi-aştern nămeţii (VLA H U Ţ Ă ). ❖ Expr. A avea (ceva)
asupra sa = a p u rta (ceva) cu sine. A hia (sau a avea) asupra sa (o
sarcină) — a-şi lua (sau a avea) o răspundere. A prinde (pe cineva)
asupra faptului =■ a su rp rin d e (pe cineva) în m om entul cînd comite
ceva (rău). <► (S ubstantivat, reg., în expr.) Cu asupra (de măsură) -
peste m ăsură. 2. (Introduce num ele persoanei sau ai obiectului peste
care se întinde o stăpînire, o putere etc.) Trium ful ştiinţei asupra naturii
(B Ă LC ESC U ). 3. (Introduce num ele persoanei sau al obiectului care
suportă acţiunea) Urgia care-i asupra lui (S A D O V E A N U ). în
c o n tra ; îm potriva. Asupra mea se repede (T E O D O R E S C U ). + (înv.
şi reg.) F aţă d e . . . ; pentru. Prinse dragoste asupr.a unei fete (IS P I-
R ESC U ). 4. C u privire l a ; despre. S ă citesc [c a rte a ]... şi, după
citire, să-mi şi dau părerea asapră-i (O D O B ESC U ). 5. în sp re , spre.
6, (T em poral, reg.) în preajm a . . . , aproape de. .. ; către. Asupra iernii
coboară la locuri largi (S A D O V E A N U ). [V ar.: a s iip r â p re p .]— Lat.
a d -su p ra .
A S tŢ ţR Ă prep. v. a s u p r a .
A S U P R E A L Ă , ampreli, s. f. A suprire. — D in a s u p r i -f suf. -eală..
A S U P R f, asupresc, vb. IV. T ran z. A oprim a, a împila, a prigoni
♦ (Im pr.) A chinui. — Din a s u p r a .
A ŞEZAT
A S U P R fR E , asupriri, s. f. A cţiunea de a asupri şi rezultatul ei.
A S U P R fT , -A , asupriţi, -te, adj. (Adesea substantivat) O prim at,
prigonit, ned re p tă ţit. — V. asupri.
A S U P R IT O R , -O A R E , asupritori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care asupreşte. <> (Adjectival) M ăsuri asupritoare. — D in a s u p r i -4-
suf. - ( i)to r .
A S U R Z t, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ T ran z .
A face pe cineva să-şi piardă auzul ţ (prin exagerare, despre sunete
puternice, zgomote etc.) a face să n u mai înţeleag ă; a buim ăci, a ameţi.
— L at. * a s s u rd ir e .
A S U R Z ÎR E s. f. A cţiunea de a asurzi.
A S U R Z IT O R , -O Â R E , asurzitori, -oare, adj. (D espre u n zgomot
sau despre sursa zgom otului) Care asurzeşte. — D in a s u r z i + suf.
-(i)to r .
A Ş interj. V orbă să fie! da de u n d e ! nici gînd I
A ŞA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. (Precedă substantivul)
Asemenea, astfel de. . . ; atît de m are, de m ult, de frum os etc. A şa
nuntă şi aşa veselie, med rar (IS P IR E S C U ). 2. (U rm ează după un sub­
stantiv sau adjectiv) Sim plu, obişnuit. Tot felu l de arm e: unele împo­
dobite cu nestemate, altele numai aşa (IS P IR E S C U ). O E xpr. M a i
aşa — n u prea b un (sau frum os, m ult etc.). II. Adv. 1. în felul a c e sta ;
astfel. Loc. adj. A şa-zis sau aşa-numit — pretins. O Expr. Aşa o f i =
e posibil ; poate. Ş i aşa— în orice caz ; oricum , tot. N ici aşa — oricum ar fi,
în orice condiţii. Ş i aşa, şi aşa = şi în tr-u n fel, şi într-altul. O ri aşa, ori aşa
— sau în tr-u n fel, sau într-altul. A şa . aşa = după cum . . . , astfel. Aşa
şi aşa — a ) n u prea bine ; p o triv it; b ) în felul în care s-a arătat. A z i aşa,
mfine aşa = continuînd m ereu în acest fel. N ici aşa, nici aşa = nici într-un
fel, nici într-altul. ♦ (Conclusiv, reluînd firul povestirii sau rezum înd
cele povestite) Ş i aşa, s-a păgubit sărmana capră şi de cei doi iezi
(C R EA N G Ă ). «■ Loc. conj. A şa că — deci. o E xpr. Aşa-zicînd =*
p entru a spune astfel. + Aceste, acele lucruri. E l aşa dac-am ea Fug-a-
casă că-mi pleca (T E O D O R E S C U ). 2. D upă cum se va spune, după
cum se va vedea. A început să spună aşa. 3. C hiar precum se sp u n e;
întocmai, e xact; da. Expr. A şa e ? (sa u nu-i aşa?) — am d reptate?
(sau nu am ?). A şa? sau cum aşa? — adevărat sâ fie? Aşa? I sau aşa stă
treaba?! = ra să zic* astfel stau lu c ru rile ? ! Aşa, d a ! — sînt de acord
cu ceea cc spui (sau faci) acum . M a i aşa — a ) desigur, fireşte ; b ) nu prea
tare. Cum o$a — după cum zici, ai (m ăcar în parte) dreptate. 4. în acelaşi
fe l; asemenea. Bate acum şi tu g ă in a ... c-aşa am bătut şi eu cocoşul
(C R EA N G A ). <> Expr. Şi-aşa mai departe = etcetera. 5. A tît de tare,
de m ult. de mare. de bine e t c .; într-atîta. Aşa strălucea 'de orbea pe
cei ce se uitau (IS P IR E S C U ). ♦ (Pop.) C um s-ar p» tea crede, cum
este de obicei. O fa tă şi-un fecior, nu frum oşi aşa, ci tum n-au mai fost
(R E T E G A N U L ). 6. (C u sensul reieşind din context) a ) Cu u şu rin ţă ;
uşor, repede, b ) I.a întîm plare, la nimereală, c ) D upă bunul p lac;
oricum , d ) D intr-o dată, ca din senin ; pe nesim ţite, fără a-şi da seama,
e ) Pe degeaba. — Lat. e c c u m - s ic .
A Ş A D A R adv. Prin urm are, va să z ic ă ; deci. — D in a ş a + d a r .
A ŞA ŞI adv. (înv. şi reg.) 1. (M odal) C hiar, to c m a i; chiar aşa.
♦ Aşa îneît. 2. (T em poral) îndată, num aidecît, im ediat.— D in a ş a -f şi.
A Ş C H IA , aşchim', vb. I. T ran z. A rupe sau a tăia în Aşchii, în
şuviţe sau , în fÎRti. f P r .; -rhi-a] — D in a şc h ie .
A Ş C H IE , aşchii, s. f. Bucata mică, subţire, care se desprinde
sau sare d in tr-u n lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere
etc. [V ar.: (reg.) h â ş c h i e s . f . ] — Lat. a s c la ( = ăstuia sau assula).
A Ş C H lfiR E s. f. (T ehn.) A cţiunea de a aşchia. [ P r .: -chi-e-)
A Ş C H IO A R Ă , aşchioare, s. f. Aşchiuţă. [Pr. : -chi-oa- ] — Din
a ş c h ie t suf. -ioară.
A Ş C H lO S , -O A S Ă , aşchioşi, -oase, adj. (Rar) Care se desface
cu uşurinţă în aşchii. [ P r .: -chi-os] — D in a ş c h ie -f suf. -os.
A Ş C H ItJŢ Ă , aşchiuţe, s. f. D im inutiv al lui aşchie. [ P r .: -chi-u-1
A ŞE ZA , aşez, vb. I. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) pune pe u n scaun,
pe păm înt etc. pentru a şedea. <> Expr. (Refl.) A se aşeza la masă ~
a lua loc la masă pentru a mînca. A se aşeza în pat = a se întinde în
p a t ; a se culca. + Refl. A poposi. Pe cînd oastea se aşază iată soarele
apune (E M IN E S C U ). ♦ Refl. (D espre păsări sau insecte zburătoare)
A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. + Refl. A se depune.
S-aşază bruma peste vii (E M IN E S C U ). ♦ Refl. (D espre lichide în
ferm entaţie) A Se limpezi. 2. Refl. Fig. A se potoli, a se linişti. 3.
Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruinţă. N u
se aşază ploaie adevărata pînă la înserat (S A D O V E A N U ). •<> Expr.
A se aştza la lucru — a se apuca de treabă. 4. Refl. A se stabili intr-o
localitate, în tr-u n loc. A m venit să mă aşez aici, la Bucureşti (CARA­
G IA L E ). 5. T ranz. A procura cuiva o situaţie bună ; a căpătui. ♦
A instala pe cineva într-o funcţie. Expr. (înv.) A aşeza (pe cineva)
în scaun (sau la domnie) — a întrona (pe cineva). II. T ran z. 1. A potrivi ;
a face, a dura. 2. (Rar) A înfâţiş? un fapt istoric într-o anum ită lumină.
S ă aşezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (A R H IV A R.). 3.
(în v .) A dispune, a decreta, a h o tă rî; a institui, a statornici,
a fixa. III. 3. T ranz. şi refl. A (se) pune într-o anum ită o rd in e ; a (se)
rindui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la c a le ; a proiecta, a
plănui. — Lat. " a s s e d ia r e .
A ŞE Z A R E , aşezări, s. f. 1. A cţiunea de a (se) aşeza şi rezul­
tatul ei. ♦ Situaţie (în spaţiu). Aşezarea geografică a unei ţări. 2. Loc
unde s-a aşezat sau s-a stabilit c in e v a ; locuinţă, casă. 4 G ru p de
locuinţe, de construcţii care alcătuiesc u n mediu de viaţă um ană. 4
(Rar) C onstrucţie. 3. O rînduire (socială).
A ŞE Z A T , -A, aşezaţi, -te, adj. (D espre oameni) L iniştit, cum ­
p ătat, serios, cu m in tc; chibzuit. + (D espre v o rb e ; adesea adverbial.'
L iniştit, calm ; cu conţinut serios, sănătos. — V. aşeza.
A ŞEZĂM ÎNT — 51 —
A Ş E Z Ă M lN T , aşezăminte, s. n . 1. (în expr.) Aşezăm int cultural
(sau de cultură, adesea eliptic) — institu ţie care duce o acţiune orga­
nizată de propagare a culturii in mase. 2. (R ar, la pl.) Aşezări om e­
neşti. 3. (în v .) N um e d at V echiului şi N oului T estam ent. — D in a ş e z a
+ suf. -(â )m ln t.
A Ş E Z Â T O R , -O Ă R E , aşezători, -oare, adj. (în v . ş i arh.) Care s-a
stabilit cu locuinţa în tr-o localitate. — D in a ş e z a -f suf. -(ă )to r .
A Ş E Z Ă T U R Â , aşezâturi, s. f. (Rar) D epresiune de teren. — D in
a ş e z a + suf. -(ă )tu r ă .
A Ş ÎJD E R E A adv. (în v . şi reg.) T o t aşa, la f e l; asemenea. [V a r.:
a ş iţd e r i adv.] — D in a ş i (înv.) -1- v. sl. [tako] z d e + r e + a .
A Ş ljD E R I adv. v. a ş ijd e r e a .
A Ş T E A M Ă Ţ adv. (în v .) în c e t, agale.
A Ş T E P T A , aştept, vb. I. T ran z. 1. A sta undeva p en tru a fi de
faţă la ceva, pen tru a vedea pe cineva etc. <> E xpr. L a sftntul- (sau
la moş-) aşteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răg az;
a păsui. 4 A sta la în d o ia lă ; a e z ita ; a zăbovi. 4 (L a im p e r , în
am eninţări) Stai (p u ţin )! 3. A spera, a nădăjdui. 4 Refl. A crede,
a-şi în c h ip u i; a p rev ed ea; a conta (pe ceva). — L at. * a s te c ta r e
( = adspectare ).
A Ş T E P T A R E , aşteptări, s. f. A cţiunea de a (se) aştepta. <►
Expr. In aşteptarea__ = pînă să se în tîm p le ... A f i în aşteptare =
a aştepta cu nerăbdare. 4 Presu p u n ere; speranţă, dorinţă.
A Ş T E P T A T s. n. Faptul de a aştepta.
A Ş T E R N E , aştern, vb. I I I . 1. T ran z. A întinde u n covor, o
pînză etc. pe o suprafaţă. 4 T ran z. şi refl. (Adesea fig.) A (se) îm ­
prăştia, a (se) răspîndi pe jos, aşa încît să form eze u n strat. 2. T ran z.
A pregăti aşternutul sau, p . ext., patul p en tru culcare. <>• E xpr. Cum
îţi vei aşterne aşa vei dormi — d u p ă cum ştii să-ţi orinduieşti viaţa aşa
vei trăi. ♦ A p u n e masa. 3. T ran z. A scrie; a com pune. 4- (Rar) A
expune în faţa cuiva o pîră, u n plan ctc. Ş i din gură ce-i spunea, Pîra
cum îşi aşternea? (T E O D O R E S C U ). 4. Refl. şi tranz. A (se) întinde
orizontal pe jos, a (se) culca la păm înt. S e aşternea de-a lungul, in
marginea şesului (V L A H U Ţ Ă ). £ E xpr. (R efl.) A se aşterne la
drum — a porni la d ru m lung. A se aşterne drumului (sau cîmpului
etc.) *» a fugi sau a merge foarte repede. ♦ R efl. Fig. A se apuca tem ei­
nic sau în tihnă de ceva ; a se pune, a se aşeza p e . . . Ş i unde nu s-au
aşternut pe mîncate şi pe băute (C R EA N G Ă ). 5. T ran z. A trîn ti, a culca
pe cineva la păm înt (p rin tr-o lovitură). O Expr. (în v .) A aşterne (pe
cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos p e n tru a-l bate. — Lat.
a s te m e r e .
A Ş T E R N E R E s . f. A cţiunea de a (se) aşterne.
A Ş T E R N O T , aşternuturi, 8. n. 1. F ap tu l de a (se) aşterne; (concr.)
totalitatea obiectelor cu care se pregăteşte patul (sau locul) p en tru
d o rm it; p at astfel pregătit. 4- C ulcuş p e n tru anim ale. Aşternut de
paie. 2. (Reg.) Ţ ol, co v o r; cergă.
A T Ă C , atacuri. s. n. 1. M işcare ofensivă a u n o r forţe armate,
îndreptată îm potriva unui obiectiv inam ic. ♦ (L a sg. art.) Sem nal de
trom petă etc. care cheamă ostaşii la luptă. <4 Agresiune îm potriva cuiva.
4. Iniţiativă în tr-u n joc sportiv. 2. Fig. A cţiune violentă şi susţinută
îm potriva unei situaţii, unei teorii, u n o r d rep tu ri etc. sau îm potriva
celor care le susţin. 3. A pariţie bruscă şi puternică a unei boli. 4- C on­
gestie cerebrală, apoplexie. 4. T ratarea cu u n reactiv a suprafeţei de
exam inat a un u i m etal, p e n tru a-i pu n e în evidenţă stru ctu ra. 5. M od
de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., între o maşină şi o altă m a­
şină sau u n m ecanism . — F r. a tta q u e .
A T A C A , atâc, vb. I. 1. T ran z. (M ii.) A începe u n atac. + A
com ite o agresiune ; a lovi, p en tru a ucide sau a distruge. 2. T ran z. Fig.
A duce o acţiune violentă şi. susţinută îm potriva unei situaţii, unei teorii
etc. sau îm potriva celor care le susţin. ♦ A cere justiţiei să anuleze
sau să schim be o hotărîre sau u n act. A atacat testamentul. 3. T ran z. A
vătăma ; a distruge. 4. T ran z . Fig. A se apropia cu îndrăzneală d e o p ro ­
blemă, încercînd s-ro p ătrundă, să-i găsească rezolvarea; a provoca o
discuţie. ♦ A începe executarea unei bucăţi m uzicale. 5. In tran z. A
avea sau a lua iniţiativa în tr-u n joc sportiv. — F r. a t ta q u e r .
A T A C Ă B IL , -Ă , atacabili, -e, adj. C are poate fi a ta c a t.—
D u p ă fr. a tta q u a b le .
A T A C A R E , atacări, s. f. Acţiunea de a ataca.
A T A C A T , -Ă , atacaţi, -te, adj. (Pop.) Bolnav de tuberculoză
pulm onară. — V. ataca.
A T A C A T O R * -O A R E , atacatori, -oare, s. m. şi f. (Rar) Persoană
care atacă ; agresor. — D in a ta c a +
suf. -tor.
A T A M Ă N , atamani, s. m . 1. Şef
al unei echipe de pescari. 2. (în v .)
C ăpetenie de cazaci; hatm an. — Rus,
ucr. a ta m a n .
A T A R A X lE s. f. 1. Concepţie
filozofică idealistă, în antichitate, care
susţinea că om ul treb u ie să tindă
spre o stare de perfectă linişte sufle­
tească. 2, (M ed.) Stare bolnăvicioasă
de pasivitate a unui organ sau a unei
funcţiuni. — F r. a ta r a x ie (<gr.). Ataş
A T Ă R E adj. invar. Astfel d e . . . ;
asemenea. O atare problemă. ^ L oc. conj. Ca atare — deci, în conse­
cinţă. — Lat. e c c u m - ta le m .
A T A Ş , ataşe, s. n . Anexă de m etal legată de o m otocicletă,
p en tru a transp o rta pachete sau persoane. — F r a tta c h e .
ATERINĂ
A TA ŞA , ataşez, vb. I. 1. T ran z. şi refJ. A (se) alătura (vremelnic)
de ceva sau de cineva. 2. R efl. Fig. A se lega sufleteşte de cineva sau
de ceva. — F r. a tta c h e r .
A T A Ş A B IL, -A , ataşabili, -e, adj. Care poate fi ataşat; fig .
prietenos, sociabil. — D in a t a ş a -f suf. -bil.
A T A Ş A M E N T s. n . A fecţiune puternică şi durabilă faţă de
cineva sau de ceva. — D upă fr. a tta c h e m e n t.
A T A Ş Ă R E s . f. A cţiunea de a (se) ataşa.
A T A Ş A T , ataşaţi, s. m . (U rm at de determ inări) Funcţionar care
face parte din reprezentanţa diplom atică a unei ţări. — V. ataşa.
A T A V IC , -A , atavici, -e, adj. T ransm is prin a ta v ism ; p. ext.
prim itiv, sălbatic. — F r. a ta v iq u e .
A T A V lS M s. n. Ivire, la unele exem plare din regnul vegetal sau
animal, a u n o r particularităţi (fizice sau psihice) neobişnuite, dar proprii
străm oşilor îndepărtaţi. — F r. a ta v is m e .
A T E ÎS M s. n . C oncepţie care constă în negarea, fundam entată
ştiinţific, a religiei, a credinţei în miracole, în viaţa de apoi. — Fr.
a th e is m e (<gr.).
A T E ÎS T , -Ă , ateişti, -ste, adj. (Rar) D e ateu, referitor la ateism.
— F r. a th â is te .
A T E L A J, atelaje, s. n. 1.
Pereche (sau perechi) de animale
de tracţiune, cu harnaşam entul
n e ce sar; (im pr.) animalele îm ­
p reună cu vehiculul pe care
îl trag (sau num ai vehiculul).
2. Echipam entul de legătură dintre
două vehicule. — F r. a tte la g e . '
A T E L A , aţele, s. f. Fiecare Atelaj
dintre elementele care formează
îm preună un dispozitiv întrebuinţat p e n tru a imobiliza corpul sau
m em brele bolnave, în special fracturate. — Fr. a tte lle .
A T E L IE R , ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau maşinile
necesare, în care se desfăşoară o m uncă meşteşugărească sau industrială
organizată. 4 T otalitatea m uncitorilor care lucrează în tr-u n astiel de
local. 2. Încăpere sau gru p de încăperi în care se lucrează opere de artă
sau lucrări de arhitectură, prin m unca individuală sau colectivă a unor
artişti plastici sau a rh ite c ţi; p. ext. ansam blul artiştilor sau al elevilor
care lucrează sub îndrum area aceluiaşi m aestru sau grup de maeştri.
[ P r .: -!i-er] — F r. a te lie r .
A T E N A N S Ă , atenanse, s. f. C orp secundar al unei case, folosit
p en tru bucătărie, spălătorie e tc .; parte secundară a unei locuinţe.
[V a r.: (înv.) a t e n â n ţ ă s. f.] — D u p ă fr. a tte n a n t.
A T E N A N Ţ Ă s , f. v. a te n a n s ă .
A T E N E U , atenee, 8. n. N um ele unei clădiri publice în care au loc
manifestaţii cultural-artistice. <>■ (Ieşit din uz) Ateneu popular — cămin
cultural. — F r. A th 6 n 6 e (lat. lit. A th e n a e u m ).
A T E N IA N , -A , atenieni, -e, adj., s. m. şi f. 1. A dj. Care aparţine
atenienilor sau Atenei, privitor la atenieni sau la Atena. 2. S. m. şi f.
L ocuitor al Atenei. — D in A te n a + suf. -ean.
A T E N T , -Ă , atenţi, -te, adj. 1. Care are atenţia îndreptată spre
cineva sau ceva, care urm ăreşte u n lucru cu luare-am inte. 4- (Adesea
adverbial) F ăcut cu atenţie. 2. Amabil, b in e v o ito r; politicos. — Lat.
lit. a tte n tu s .
A T E N T Â ,atentez, vb. I. In tran z. A face o tentativă criminală. <>
E xpr. A atenta la viaţa cuiva — a încerc^ să opioare pe cineva. + Fig.
(U rm at de determ inări introduse p rin prep. « la ») A încălca u n d r e p t;
a viola. — F r. a t t e n t e r (lat. lit. a tte n ta r e ) .
A T E N T A T , atentate, 8. n. T entativă de om or. 4 Infracţiune.
A tentat la pudoare. 4 Fig. (încercare de) încălcare a unui drept, plan
de distrugere a unei stări, a unei concepţii etc. — F r. a tte n ta t .
A T E N Ţ IE , (3 ) atenţii, s. f. 1. Proces psihic complex, conştient
şi voluntar sau involuntar, p rin care, din mai m ulte im presii sim ultane,
percepem în m od deosebit de clar num ai cîteva. 4 (C u valoare de in ter­
jecţie) A sc u ltă ! bagă de seamă 1 ia seam a 1 2. Interes, grijă, preocupare.
E xpr. In atenţia cuiva = reclam m d luarea-am inte specială a cuiva.
A da (sau a acorda) atenţie (unei problem e) — a considera ca im por­
ta n t. A -şi îndrepta atenţia =■ a-şi concentra luarea-am inte. 3. A titudine
de bunăvoinţă, de am abilitate; gest, faptă am abilă; (concr.) cadou, dar.
^ E xpr. A da atenţie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu
cineva). [V a r.: a te n ţiu n e s. f.]— F r. a tte n tio n (lat. lit. a tte n tio ,- o n is ) .
A T E N Ţ ItJN E 8. f. v. a te n ţie .
A T E N U A , atenuez, vb. I. T ranz. A micşora intensitatea sau gravi­
tatea un u i f a p t; a reduce, a scădea, a m odera, o Refl. Durerea
i s-a . atenuat. [ P r .: -nu-a) — P'r. a tt£ n u e r (lat. lit. a tte n u a r e ) .
A T E N U A N T , -Ă,
atenuanţi, -te, adj. Care
atenuează. <► Circum­
stanţă atenuantă — îm ­
prejurare care contribuie
la m icşorarea vinei unui
inculpat. [ P r .: - nu-ant}
— F r. â tt£ n u a n t. Aterină
A T E N U A R E , ate­
nuări, s. f. A cţiunea de a (se) atenua.. [P r.; J
A T E R lN Ă , aterine, s. f. Peştişor de m arc <\e culoare argintie, în tre ­
buinţat de obicei ca nada (Athcrina hepsetus). — N gr. a th e r in a .
A TERIZA — 52 — A TO M IZA TO R

A T E R IZ A , aterizez, vb. I. In tran z . (D espre avioane) A lua pagubă / = n u are im portanţă 1 Ce mai atita ? = ce să mai vorbim ? <>
contact cu p ă m în tu l ooborînd din zbor ţi ru lîn d p în ă la oprire. (C u valoare d e p ro n . n e h o t.) A m atitea de fă c u ţi 2. N um ai acesta.
— D u p ă fr. a t t e r r i r . A tita copilă a i (S A D O V E A N U ). ^ E xpr. A tîta
A T E R IZ A j i . n . F ap tu l d e a ateriza. — F r. a tte r r is s a g e . lucru =■=lucru de n im ic ; m otiv neînsem nat. [G en.-
dat. atîtor şi .(cu valoare d e pron. nehot.) atîtora.
A T E R IZ A R E , aterizări, a. f. A cţiunea de a ateriza, — V a r.: a t i t , a ttfi, adj. nehot. m .] — L at.
A T E R IZ O R s. n . T re n de aterizare. — D u p ă fr. a t t e r r i s s e u r . e c c u m - ta n tu m .
A T E R M A N , -A , atermard, -e%adj. (D espre corpuri) C are n u perm ite A T IT l CA adj. invar. (Adesea substantivat)
trecerea căldurii. — F r. a th e r m a n e . Foarte m ic, o nim ica toată. ♦ C îtuşi de puţin.
A T E S T A , atest, vb. I . T ran z . A face d o v a d a ; a d o v e d i; a confirm a. N -a m gătit la omul , ăsta măcar atîtica rău
+ A dovedi existenţa u n u i lucru. — F r . a t t e s t e r (lat. lit. a tt e s t a r i ) . (C A R A G IA L E ). — D in a tit» + suf. -ica.
A T E S T A R E , atestări, s. f. A cţiunea d e a atesta şi rezultatul e i ; A T L A N T , atlanţi, s. m . Statuie reprezen­
m ărturie, dovadă. tîn d u n b ărbat în tr-o atitudine de efort, destinată
să susţină ca o coloană antablam entul u nui edifi­
A T E S T A T , atestate» *. n . A ct p rin care se atestă cev a; certificat ciu sau alte elem ente d e arhitectură. — F r.
sau diplom ă d e stu d ii. — G erm . A tte s t a t. a tla n te .
A T £ U , -£ E , atei, -ee, s. m . şi f. A dept al ateism u lu i; persoană A T L A S 1 s . n. v. a t l a z .
care n u are nici o credinţă religioasă. — F r. a t h â e (lat. lit. a th e u s ).
A TL A S* s. n. P rim a vertebră cervicală, care
A T IC 1, atice, s. n. P arte superioară a u n u i edificiu, deasupra cor­ se articulează c u osul posterior al craniului. —
niţei, m enită să m ascheze acoperişul. [V a r.: â t i c ă a. f.] — F r. a ttiq u e . F r. a t l a s « gr.). A„ ant
A TIC *, -A , atici, -e, adj. C aracteristic Aticei antice sau locuitorilor A TLA S*, atlasurt, s. n. L ucrare care c u ­
ei. ^ E xpr. Frumuseţe atică =* frum useţe perfectă. — F r. a ttiq u e . p rin d e colecţii d e hărţi geografice, sistem atizate după anum ite criterii.
(lat. lit. a ttic u s ) . ♦ L ucrare care cuprinde o colecţie de im agini, hărţi, grafice etc.,
A T IC A s. f. v. aHc>. folosită ca m aterial docum entar ilustrativ
A T IC IS M s. n . Ceea ce caracterizează scrierile vechilor a te n ie n i; în tr-u n dom eniu ştiinţific. A tla s lingvistic.
delicateţe, m ăsură, eleganţă, p u ritate in stil şi 2n lim bă. — F r. a ttic is m e — F r. a tla s .
(lat. lit. a ttic is m u s ). A T L A Z , atlazuri, s. n. Ţ esătură de
A T I N G A tO R , -O A R E , atingători, -oare, adj. (în v .) I . C are ţine m ătase c u u n sistem de îm pletire a firelor
d e . . . , care se referă l a . . . 2. Fig. în d u io şăto r, em oţionant, im pre­ care ii dă u n luciu şi u n desen special, p e
sionant. + Jig n ito r; supărător. — D in a tin g e + suf. -( ă )to r . o singură faţă. [V a r.: a tlâ s s. n.] — T c .
A T tN G E , ating, vb. I I I . 1. T ran z . şi refl. A lu a contact direct (dar a tla z . Atlas
superficial, uşor sau în treacăt) cu u n lucru sau cu o suprafaţă. 2. T ran z. A T L fiT , -A , atleţi., -te, s. m . şi f.
A lovi, a izbi. + Fig. A aduce prejudicii, a provoca p a g u b e ; a Persoană care practică atletism ul. ♦ Fig. Persoană cu o constituţie
vătăma, a leza. ♦ Fig. A face aluzii jignitoare ; a ofensa. + Fig. fizică robustă. — F r. a t h te te (lat. lit. a th le ta ) .
A im presiona, a înduioşa. A tin s de farm ecul vieţii, M ă simt o fo rţă A T L £ T IC , -A , atletici, -e, adj. D e atlet, de atletism . — F r. a th l6 -
(V L A H U Ţ Ă ). 3. Refl. (U rm at de determ inări introduse p rin prep. tiq u e (lat. lit. a th le tic u s ).
« de *) A se apropia de ceva cu scopul de a .trage u n profit, a-şi în su ţi A T L £ T IC Ă s . f. ( în expr.) A tletică uţoară — atletism . Atletică
ceva, a beneficia d e ceva. E l nu se atinse de comori (R E T E G A N U L ). grea — sportul cu halterele. — F r. a th l£ tiq u e .
+ A se ocupa, a se interesa (de ceva). 4. T ran z . A pom eni despre u n lucru A T L E T IS M 8. n . R am ură a sportului care cuprinde u n ansam blu
în tre a c ă t; a schiţa. 5. Refl. (în v .) A avea o legătură sau o în ru d ire cu de exerciţii de alergări, sărituri ţ i aruncări. — F r. a th te tis m e .
ceva. 6. T ran z . A ajunge la o anum ită distanţă (în sp aţiu sau în tim p)
sau ia o anum ită lim ită. [Perf. s. atinsei, p art. atins\— L at. a ttin g e r e . A T M O S F E R Ă , ( I I ) atmosfere, b. f. I. 1. înveliş gazos care încon­
ju ră p ă m în tu l; aerul p e care îl respiră cineva. ♦ Fig. M ediul social
A T tN G E R E , atingeri, s. f. A cţiunea de a (se) atinge şi rezul­ în c o n ju ră to r; am bianţă. 2. Fig. Stare dc sp irit care se creează în jurul
tatul ei. ^ E xpr. A intra (sau a f i %a veni, a ajunge) în atingere cuiva sau a ceva. <> E xpr. A face atmosferă — a crea o anum ită stare de
cu, . . ■* a intra (sau a fi, a veni etc.) în contact c u . . în relaţii c u . . . spirit în legătură cu o persoană, c u u n scop u rm ă rit etc. II. U nitate
A T lN S , -A , atinţi, -se, adj. 1. A fectat de o boală (gravă). + Fig. de m ăsură a presiunii gazelor. — F r. a tm o s p h & re (<gr.).
Im presionat, mişcat. 2. O fensat. — V. atinge. A T M O S F E R IC , -A , atmosferici, -e, adj. Care aparţine atmosferei,
A T IT tJD IN E , atitudini, s. f. 1. Ţ in u tă sau poziţie a corpului. privitor la atm osferă. — F r. a tm o s p h £ r iq u e .
2» Fel de a fi sau d e a se com porta (reprezentînd o anum ită c o n cep ţie); A T M O S F E R IZ A R E s. f. D izolvare şi descom punere a rocilor sub
com portare. ^ E xpr. A lua atitudine = a-şi afirm a cu hotărîre punctul influenţa agenţilor atmosferici. — D in a tm o s f e r ă (după abstractizare,
de vedere. — D u p ă fr. a tt i t u d e (it. a ttitu d in e ) . concretizare) .
A T ÎR N A , a tfrn , v b .I. L 1. In tran z. A cădea lib er în jos (fiind prins, A T O A T E - v. a to t-.
sau suspendat de ceva). 2. T ran z. A agăţa, a suspenda, făcînd să cadă. A T O A T E V A z A T O R , -O A R E adj. v. a to tv ă z ă to r .
liber în jos. 3. Refl. A se agăţa de cineva sau de c e v a ; a se p rin d e. I I .
Intranz. 1. A se apleca sp re păm înt su b o povară sau d in lipsă de putere. A T O L , atoli, s. m . Insulă în formă
Crengile a tîm ă la păm înt. 2. A avea o g reu tate (relativ) m a re ; a cîntări d e inel form ată, în m ările calde, din
(m ult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva.— D in a* + tlr n . resturi d e corali. — F r. a to li.
A T ÎR N Â R E , atîm ări, s. f. A cţiunea d e a (se) atirna ţi rezultatul A T O M , atomi, s. m . 1. Cea mai
e i ; agăţare, su sp e n d a re ; dependenţă d e cineva sau de ceva. m ică p a rte d in tr-u n elem ent chimic,
care poate exista fie singură, fie în com ­
A T ÎR N A T , -A , attm a ţi, - te, adj. C are a tîm â ; (rar) aplecat spre binaţie cu particule asem ănătoare ale
păm înt. Salce cu. . . ramuri a tîm a tt (N E G R U Z Z I). — V . atirna. aceluiaşi elem ent sau ale altui elem ent
A T ÎR N A T O A R E , atim ători, s. f. Agăţătoare. — D in a t i r n a + şi care reprezintă u n sistem complex,
suf. -(ă)toare. com pus d in tr-u n nucleu încărcat . cu
A T lT 1 adj. nehot. m . v. a t î t a '. electricitate pozitivă şi din electroni, care A tol
se m işcă în ju n ii lui. 2. (In concepţia
A T I t* adv. 1. In asemenea m ăsură, aşa de m ult (sau de tare, de m aterialist-m ecanicistă) C orpuscul infinit de mic, indivizibil, consi­
bine, de scum p etc.). ^ E xpr. A t î t . . . cit. . . — în acelaşi grad, num ăr, derat a fi ultim ul elem ent constitutiv al corpurilor. [V a r.: (înv.) a t6 m ă ,
p reţ etc. ca ş i . . . A tît. . . cît ţi. . . -* ş i . . . şi. . . ; n u n u m a i.. . ci ( ş i). . . atome, s. f.) — F r. a to m e (lat. lit. a to m u s ).
T ot atît = acelaşi lucru, to t una, e g a l; indiferent. încă pe a tit =
(aproape) încă o dată aceeaşi m ăsură, sum ă etc. 2. (In d ică o g ra d a ţie ; A T O m A s . f. v. a to m .
în expr.) Cu a tit mai bine (sau mai rău) = mai convenabil (sau mai A T O M IC , -A , atomici, -e, adj. Care ţine de a to m i; specific ato­
dezavantajos). A tît m i-a (sau ţi-a etc.) fo st = pînă aici m i-a (sau ţi-a m ilor. <v Energie atomică — energie nucleară, v. nuclear. A rm ă (sau
etc.) fost viaţa, sănătatea e tc .; cu asta s-a sfîrşit. A tît (num ai sau doar) bombă) atomică *= instrum ent d e luptă a cărui putere e bazată pe energia
că. . . “ num ai c ă . . . , doar c ă . . . Cu cît. . . cu a tît sau cu a tit. . . cu nucleară. — F r. a to m iq u e .
d t ■* p e m ăsură c e . . . to t mai m ult. A t i t . . . atît. . . =* în m ăsura în A T O M lS M 8. n . 1. T eoria ştiinţifică m odernă a structurii şi
c a r e .. . A tit ştiu, a tît spun.t 3. P e n tru cea d in u rm ă oară, mai m u lt nu. proprietăţilor atom ilor ca particule divizibile, schim bătoare, capa­
Eu a tit îţi spun. [V a i.: a t i t a adv.] — L at. e c c u m - ta n tu m . bile să se transform e d intr-o formă în alta. 2. Sistem de cugetare mate-
A TÎT* pron. nehot. v. a tîta * . rialist-m ecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învăţătura c i
to t ce există se com pune din particule m ateriale foarte mici, eterne,
A T ÎT A 1 adv. v. atit* . neschim bate, indivizibile, în continuă mişcare, num ite atomi. — Fr.
A T ÎT A * pron. nehot. 1. (înlocuieşte u n num e sau o p ropo­ a to m is m e .
ziţie exprim înd o m ăsură, o cantitate etc.) Cum dai m ă slin ele...? A T O M IS T , -A , atomiţti, -stet adj., s. m . şi f. I . A dj. C are se
— A t îta f (D E LA V R A N C EA ). <► E xpr. A tîta -fi trebuie! = ai s-o referă la atom ism . 2. Adj., s. m . şi f. (Persoană) care adm ite, propagă,
păţeşti 1 va fi vai şi am ar d e tine ! A tîta m i-a (sau ţi-a etc.) trebuit =* susţine atom ism ul. — F r. a to m is te .
asta aşteptam (sau aşteptai etc.), n u am (sau n u ai etc.) mai p u tu t
răbda. N ici atîta = şi mai p u ţin . A tîta (-i) tot sau atita ţ i nimic A T O M IZ A , atom izez, vb. I. T ran z. A transform a u n lichid în
mai m ult = asta e ! cu asta am încheiat I să n u aştepţi mai m ult I picături foarte f in e ; a pulveriza. — F r. a to m is e r .
C ît. . . atita sau a tît cit = acelaşi grad, num ăr, p reţ etc. 2. Acest singur A T O M IZ A R E s. f. A cţiunea de a atomiza.
lucru, num ai aceasta. [V a r.: a t i t pron. nehot.] — L at. e c c u m - ta n tu m . A T O M IZ A T O R , atomizatoare, s. n . A parat p e n tru pulverizarea
A TÎTA», atîţia, atitea, adj. n eh o t. 1. Aşa de m ult (sau de tare, de bine fină a u n u i lichid, întreb u in ţat la dezinfectare, la acoperirea suprafe­
e tc .). <> Loc. adv. De atitea ori = aşa de d e s; adeseori. <> Expr. A tita ţelor cu vopsele etc. — D in a to m iz a -f suf. -(a )to r .
 ATLETISM

Săritura cu prăjina Aruncarea ciocanului

 ATLETISM

Săritura în lungime Aruncarea suliţei

ATON — 53 —
A T O N 1, -A, atoni, -e, adj. (D espre ţesuturi) A tins de atonic.
— Fr. a to n e (<gr.).
A T O N 1, -A, atom , -e, adj. (D espre vocale, silabe, cuvinte) Fărft
a cc e n t; neintonat. — F r. a to n e « g r.).
A T O N A L lS M s. n. C u ren t şi teorie decadente, care recom andă
atonalitatea în compoziţiile muzicale. — D in a to n a lita te ] 4- suf. -im .
A T O N A L IT A T E , atonalităţi, 8. f. Lipsă de tonalitate, de ar­
m onie, de linie muzicală definită. — D u p ă fr. a to n a litâ « g r.).
A T O N I C, -A , atonici, •€, adj. A ton1. — F r. a to n i q u e.
A T O N ÎE s. f. Slăbire a elasticităţii ţesu tu rilo r d in organism, fn
special a m uşch ilo r; lipsă de vitalitate, m oliciune. — F r. a to n ie « g r.).
A T O T - Elem ent de com punere însem nînd « p e d eplin», «co m ­
plet *, « desăvîrşit *, care serveşte la form area u n o r substantive şi a
unor adjective. fV a r.: a to a te -] — D in a® 4- to t.
A T O T B IR U IT O R , -O Â R E , atotbiruitori, -oare, adj. Victorios,
trium fător. — D in a to t- 4- b ir u i to r .
A T O T C U P R IN Z Ă T O R , -O A R E , atotcuprinzători, -oare, adj.
Care cuprinde aspecte foarte largi, foarte variate, foarte num eroase
ale unei problem e, ale unei activităţi etc. — D in a to t- + c u p r in z ă to r .
A T O T P U T E R N IC , -Ă , atotputernici, - e, adj. C u putere neli­
m itată, care poate orice. + (Substantivat, m . art.) D um nezeu.
— D in a to t- 4- p u te r n ic (după lat. omnipotens) .
A T O T P U T E R N IC IE ş. f. Putere nelim itată, autoritate absolută.
— D in a to tp u te r n ic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).
A T O T Ş T IU T O R , -O Ă R E , atotştiutori, - oare, adj. Care ştie tot.
— D in a to t- 4- ş t i u t o r (după fr. omniscient).
A T O T V Ă Z Ă T 0 R , -O A R E , atotvăzători, - oare, adj. C are vede
tot. [V a r.: a to a te v ă z ă t 6 r , - o â re adj.] — D in a to t- 4- v ă z ă to r .
A T R A C T IV , -A , atractivi, -e, adj. A trăgător, captivant. Fr.
a t t r a c t i f (lat. lit. a ttr a c tiv u s ) .
A T R A C Ţ IE , atracţii, 8. f. 1. înclinare p uternică sp re cineva
sau ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. + Farm ec,
adem enire exercitată asupra cuiva. 2. Forţa care tin d e să apropie cor­
purile între care se exercită. 3. Ceea ce atrage atenţia, captivează,
distrează. [V a r.: a tra c { iu n e s. f.] — F r. a t t r a c t i o n (lat. lit. a ttr a c -
tio , «onis).
A T R A C Ţ ltT N E s £ v> a tr a c ţie .
A T R A G E , atrâg, vb. I I I . T ran z . 1. A trage spre sine, a aduce,
la sine. M agnetul atrage fierul. Refl. Electricităţile de sens contrar
se atrag. + A determ ina p e cineva sâ vină sau să se ducă undeva. ^
Expr. A atrage atenţia (cuiva) = a face ca atenţia (cuiva) să se îndrepte
în tr-o anum ită d ire c ţie ; a face atent. 2. A aduce d u p ă sine, a avea
drept consecinţă. 3. A exercita o atracţie asupra cuiva. 4- Fig. A ade­
meni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] — D in a* 4- tr a g e (după
fr. atttre r).
A T R A G E R E , atrageri, e. f. A cţiunea de a (se) atrage.
A T R Ă G Ă T O R , -O Ă R E , atrăgători, -oare, adj. Care atrage
prin calităţile .sale p lă c u te ; care prom ite foloase, satisfacţii. — D in
a tr a g e 4 suf. -(â )to r .
A lR I B U l, atribui, vb. IV . T ran z. 1. A acorda, a conferi. 2. A
pune pe seama, în socoteala cuiva. — F r. a t t r i b u e r (lat. lit. a ttr ib u e r e ) .
A T R IB U IR E , atribuiri, s. f. A cţiunea de a atribui.
A T R IB U T , atribute, s. n. 1. în su şire inseparabilă a unui obiect
sau a unui fenom en, fără de care ele n u p o t să existe. + (C oncr.)
Sim bol, sem n distinctiv, em blem ă. 2. P arte secundară a propoziţiei,
care determ ină u n substantiv sau un echivalent al acestuia. — F r.
a t t r i b u t (lat. lit. a ttr ib u tu m ) .
A T R IB U T lV , -A , atributivi, -e, adj. Care are funcţie de
atribut. — F r. a tt r i b u t i f .
A T R IB U Ţ IE , atribuţii, s. f. Sferă de autoritate, de com petenţă,
de activitatea însărcinare, m uncă dată spre îndeplinire. [V a r.: a tri»
b u ţiu n e s, f.] — F r. a t t r i b u t i o n (lat. lit. a t t r ib u ti o , -onis).
A T R IB U Ţ ltjN E a. f. v. a tr ib u ţie .
A T R IU M 8. n . 1. C u rte interioară a
caselor rom ane, înconjurată de u n portic
acoperit. 2. (Rar) Partea din mijloc a unei
biserici. — L at. lit. a t r i u m .
A T R O C E adj. invar. C um plit, sîn-
geros, fio ro s ; groaznic. — F r. a tr o c e
(lat. lit. a tr o x , -cis).
A T R O C IT A T E , (2 ) atrocităţi, s. f.
1. P u rtare crudă. 2. (C oncr.) F ap tă cum ­
plită. — F r. a t r o c i t â (lat. lit. a tr o c ita s ,
-a tis).
A T R O F IA , pers. 3 atrofiază, vb. I.
Refl. (D espre ţesu tu ri sau organe) A-şi
pierde puterea v ita lă ; a degenera. [ P r .: A trium
-fi-a] — F r. a tr o p h ie r .
A T R O F IA T , «A, atrofiaţi, •te, adj. Redus, slăbit, m icşorat p rin
atrofie. [ P r .: -fi-at] — V . atrofia.
A T R O F IE , atrofii, s. f. M icşorare a volum ului unei celule sau
unui organ din cauza inactivităţii sau în urm a u n o r tu lb u rări de nutriţie.
— F r. a tr o p h ie (lat. lit. a tr o p h ia ) .
A T R O F IE R E , atrofieri, s. f. F a p tu l de a se atrofia.
AU
A T R O P IN Ă s. f. S ubstanţă otrăvitoare extrasă din m ătrăgună,
folosită d re p t calm ant. — F r. a tr o p in e .
A T t), atuuri şi (1 ) atale, 8. n . 1. C arte de joc d e culoarea care, tn
m od convenţional, este socotită a avea 0 mai m are valoare d ecît cele­
lalte. 2. Elem ent care, în tr-o anum ită îm prejurare, oferă cuiva u n avantaj
sau o şansă în plus. — F r. atout*
A T tJ N C E adv. v. a tu n c i.
A T tT N C E A adv. v. a tu n c i.
A T O N C I adv. I. 1. î n m om entul acela (despre care este vorba),
p e vremea aceea. ^ E xpr. Atunci şi nici atunci — niciodată. 2. în tr -u n
m om ent concom itent cu o acţiune sau urm înd im ediat după aceasta.
Pun mina pe revolver, atunci auz tare un glas (C A R A G IA LE). ❖ (P re­
cedat de adverbe sau prepoziţii, cu sensul determ inat de acestea) Tot
atunci. De atunci. Pe atunci. II. N um ai aşa, num ai în acest caz. S ă
te vedem cum lucrezi, f* atunci te vom aprecia. + (C u ro l d e con­
juncţie) în cazul acesta. [V a r.: a tu n c e , a tu n c e a adv.] -— L at. * a d -
tu n c c e .
A Ţ Ă , aţe, 8. f. 1. F ir (de bum bac, de in sau de cînepă) răsucit
subţire, folosit la cusut, la fabricat ţesături etc. <► E xpr. Cusut cu
aţă aibă — evident fals, m incinos. A (ntinde aţa — a întrece orice
m ăsură. S e ţine (num ai) intr-un fir de aţă — abia se mai ţin e ; fig.
a fi în m are prim ejdie. A - l trage aţa la ceva = a fi m înat de u n
im bold irezistibil spre o ţintă. A spune din fir pinâ-n aţă =» a spune
to t, de la început pînă la sfîrşit. M a i multă aţă decit faţă ** jerpelita
M a i scumpă aţa decît fa ţa sau nu face fa ţa cit aţa = costă mai scum p
executarea sau reparaţia unui lucru decît valoarea t u i ; fig. tru d ă m ultă
şi folos p u ţin . N ici un capăt de aţă — nim ic. Pină-ntr-un c a p (ă t) de
a ţă — to t. V iaţă cusută cu aţă >= viaţă grea. ♦ (L a pl.) Z drenţe. 2,
O rice fir care seamănă cu aţa (1 ) sau are întrebuinţările ei. •<> A ţa
zidarului = sfoară cu plum b la capăt, servind ca indicator al direcţiei
verticale. ♦ (Adverbial) D irect l a . . fără să se abată din drum . Acea
măiestrită şosea.. . se-ntinde aţă pînă la bariera Ploieştilor (O D O B ESC U ).
+ (Pop.) A ţa limbii — m em brană care uneşte faţa inferioară a limbii
c u m ucoasa gurii. 3. Fig. D îră subţire. + (L a pl.) D îre băloase pe care
le prezintă uneori zeama de varză. 4. Com pus : ată-de-mare — a ) plantă
acvatică cu tulpina scurtă şi foarte ram ificată şi cu flori verzui
( Ruppia rostellata) ; b ) peştişor m arin cu corpul filiform ( Nerophis
ophxdiontares) . — L at. a c ia .
A Ţ l CĂ 8. f. Pînză rară şi subţire, de calitate in ferio ară.— D in
a ţ ă 4- suf. -ică.
A Ţ lN E , aţin, vb. I I I . Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pîndi trecerea
cuiva. «> T ranz. Calea mlndrei aţinui, O floricică de-i cerut (T E O D O -
R E S C U ). + (Rar) A se ţine după c in e v a ; a urm ări. 2. A fi sau a sta
gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape) ; a băga bine de seamă.
Grăunţele pocnesc şi sar înflorite, albe. Băieţii s-aţin să le prindă (V LA -
H U T A ). <► E xpr. A ţin e-te / « fii g a ta l ţine-te b in e ! [V ar.: a f i n e i
vb. II ] — L at. * a tte n e r e ( — attinere).
A Ţ IN E A vb. I I . v. a ţin e .
A Ţ IN T Ă vb. I. v. a ţin ti.
A Ţ IN T Â T , -A adj. v. a ţin tit.
A Ţ IN T I, aţintesc, vb. IV . 1. T ran z. A-şî Îndrepta (ochii, p ri­
virea etc.) ţintă spre cineva sau cev a; a pironi. 2. T ran z . A îndrepta
o arm ă de foc spre o ţin tă ; a ochi. 3. Intranz. (Înv.) A aspira, a năzui,
a tinde c ă t r e .. . [V a r.: a ţ i n t â vb. I] — D in a* 4- ţin ti.
A Ţ IN T lR E 8. f. A cţiunea de a aţinti.
A Ţ IN T IT , -A, aţintiţi, -te, adj. (D espre ochi, privire) Fixat,
pironit, concentrat asupra cuiva sau a ceva. [V a r.: a ţ i n t â t , -ă adj.]
— V . aţinti.
A Ţ IP E A L Ă , aţipeli, s. f. Starea celui aţipit. ♦ Fig. Lîncezeală,
a m o rţire; apatie. — D in a ţip i 4* suf. -eală.
A Ţ I P î, aţipesc, vb. IV. Intranz. A începe 8ă doarm ă, a fi cuprins
de u n som n uşor. — L at. * a tte p ir e ( — iepere).
A Ţ IP IR E , aţipiri, s. f. F a p tu l de a aţipi.
A Ţ I P lT , -A, aţipiţi, - te, adj. A bia adorm it. — V. aţipi.
A Ţ Ţ ŞO Â R Ă , aţt'ţoare, s. f. D im inutiv al lui aţă.
A Ţ 1Ţ A vb. I . v. a ţîţa .
A Ţ IŢ A R E s . f . v. a ţîţa r e .
A Ţ IŢ Ă T , -A adj. v. a ţ î ţ a t .
A Ţ ÎŢ Ă , a ţ l ţ , vb. I. 1. T ran z . (Adesea fig.) A face să ardfl (mai
bine), a înviora fo c u l; a aprinde. 2. T ran z . şi refl. Fi#. A (se) întărită,
a (se) în r ă i; a (se) asm uţi. + T ran z. A desfăşura o propagandă de în­
vrăjbire Intre popoare, a m enţine o stare de încordare favorabilă dezlăn­
ţuirii u nui război de agresiune. [V a r.: a ţ i ţ â vb. I] — L at. * a ttitia r e
(< titio, -onis).
A Ţ ÎŢ A R E , aţiţări, s. f. A cţiunea de a (se) aţîţa. [V a r.: a ţi-
ţ â r e s. f.]
A Ţ ÎŢ A T , -A, aţiţaţi, -te, adj. Excitat, în tă rîta t; exaltat. [V ar.:
a ţ i ţ â t , «ă adj.] — V. aţîţa.
A Ţ ÎŢ A T O R , -O Â R E , aţţţatcri, •oare, adj., 8. m . şi f. (Persoană)
care aţîţă ; provocator, instigator. — D in a ţ i ţ a 4- suf. •(ă )to r .
A Ţ O S , -O A S Ă , aţoşi, -oase, adj. (D espre plante) Care are în
stru ctu ra sa fibre sau filam ente uşor de desfăcut în firicele sau a ţe .+
Fig. (F am .) în dărătnic, încăpăţînat-; susceptibil. — D in a ţ ă 4- suf.
-or.
A U 1 adv. (în limbajul retoric) O are. — L at. a u t.
AU* coiy. (în v . şi pop.) Sau, ori — L at. a u t.
AU — 54 —
AU* interj. Exclamaţie care exprim ă o (uşoară) durere fizică, o
m irare, o bucurie etc.
A U D IÂ , audiez, vb. I. T ran z. 1. A supune unui interogatoriu.
2. A asculta u n şir d e je c ţii, de prelegeri, de înregistrări muzicale.
[ P r .: a-u-di-a] — L at. lit. a u d ir e .
A U D IB 1L IT Â T E s . f . Proprietate a unei vibraţii de a putea fi
auzită. — D upă fr. a u d ib ilit£ .
A U D lfiN T , -A, audienţi, -te, s. m . şi f. (în v .) A uditor. [ P r .:
a-u-di-ent] — L at. lit. a u d ie n s , -n tis.
a u d i e n ţ ă , audienţe, s. f. întrev ed ere acordată u n u i solicitator
de c&tre o persoană care d eţine o funcţie de răspundere. [ P r .: a-u-di-en-]
— F r. a u d ie n c e (lat. lit. a u d ie n tia ) .
A U D lfiR E , audieri, s. f. A cţiunea de a audia. [ P r .: a-u-di-e-]
A U D IO M £ T R U , audiometre, s. n. A parat cu ajutorul căruia se
determ ină înălţim ea sunetelor şi se analizează frecvenţele care le com ­
pun. [ P r .: a-u-di-o- ] — F r. a u d io m e tr e .
A U D IT IV , -A , auditivi, -e, adj. Care ţine de auz, privitor Ia auz.
[ P r .: a-tt-1 — F r. a u d ltif .
A U D IT O R , -O Â R E , auditori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
ascultă u n curs, o conferinţă, u n c o n c e rt; ascultător. [Pr. : a-u-] — Fr.
a u d ite u r (lat. lit. a u d ito r , -o ris).
A U D IT O R IU , (2 ) auditorii, s. n. 1. T otalitatea au d ito rilo r;
asistenţă. 2. Sală de cursuri în tr-o şcoală (de grad superior). [ P r .:
a-u-] — F r. a u d ito ir e (lat. lit. a u d ito r iu m ) .
A U D fŢ IE , audiţii, s. f. Faptul de a audia (2 ); ceea ce se audiază.
Audiţie muzicală, •<> Expr. ( A executa o bucată m uzicală) in primă
audiţie — (a cînta o bucată) p e n tru prim a dată în faţa publicului. [ P r .:
a-u-] — F r. a u d itio n (lat. lit. a u d itio , -o n is).
A U G M E N T , augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi
indo-europene) la începutul unei form e verbale, p en tru a marca o
acţiune petrecută în trecut. [ P r .: aug-] — F r. a u g m e n t (lat. lit. aug*
m e n tu m ).
A U G M E N T A T fV , -A, augmentativi, -e, adj. (D espre sufixe sau
c u v in te ; adesea substantivat) Care arată (cu nuanţă depreciativă) o
creştere a dim ensiunilor u n u i obiect, a gradului însuşirilor lui etc.
[ P r .: aug-]— F r. a u g m e n ta tif .
A U G tJR 1 s. n. (In antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri*.
<> E xpr. A f i de bun (sau de rău) augur — a fi sem n b u n (sau rău), a
însem na că un lucru se va sfîrşi în m od favorabil (*au nefavorabil).
[P r .: ou-] — Fr. a u g u r e (lat. lit. a u g u riu m ) .
A U G tJR 1, auguri, s. m . ( î n antichitatea rom ană) Preot care pre­
tindea că poate prevesti viitorul după zborul, cîntecul sau m ăruntaiele
păsărilor. [ P r .: au-] — F r. a u g u r e (lat. lit. a u g u r).
A U G U S T 1 s. m . A opta lu n ă a a n u lu i; (pop.) gustar. — Lat. lit.
a u g u stu s .
A y G tJS T * , -Ă, auguşti, -ste, adj. (E pitet dat altădată m onarhilor
şi persoanelor din familiile dom nitoare) Pream ărit, slăvit. ♦ Fig.
M aiestos, m ăreţ, im punător. — L at. lit. a u g u s tu s .
A U f, pers. 3 auieşte, vb. IV. Intranz. A răs.una prelung ; a hăui.
[Pr. : a-u-i. — V a r.: ă u i vb. IV]
A U IĂ L Ă , a u ieli, s. f. Z g o m o t confuz, m o n o to n şi prelung;
.sunet m etalic. — D in a u i + suf. -eală.
A U L , aule, s. n. Sat de m unte în Crim eea, Caucaz şi Asia cen­
trală. — R us a u l.
A U LĂ , aule, s. f. 1. Sală m are în tr-o clădire publică, destinată
festivităţilor. 2. (în orînduirea feudală) C u rte domnească sau îm pă­
rătească. [ P r .: a-u-] — L at. lit. a u la .
A U L fiU interj, v. a o le u .
A U R s. n. 1. M etal preţios, de culoare galbenă, foarte maleabil
şi ductil, folosit p en tru a fabrica obiecte de valoare şi monede
(servind din această cauză şi ca m ăsură a valorii). N u n tă de
aur — a cincizecea aniversare a căsătoriei. ♦ Fig L u cru valoros,
preţios. A u r alb = energia captabilă a căderilor de apă. A u r negru =
cărbune de piatră sau (mai rar) ţiţei. <» Loc. adj. De aur — de culoarea
galbenă a aurului ; valoros ca aurul. Expr. Epocă de aur — perioadă
de înflorire şi strălucire a vieţii m ateriale şi culturale. Inim ă de aur —
inim ă bună, miloasă. (Fam .) A - i f i gura (sau a avea gură) de aur, se
zice despre cineva care prevede cuiva îm plinirea u nor lu cru ri bune.
+ Fig. Văpaie, strălucire ca a aurului (1 ). 2. Fir, aţă făcută din aur (1 )
sau im itînd aurul şi folosită la c u s u t; p. ext. veşmînt ţesut din asemenea
fire. 3. B a n i; avere, b o g ă ţie ; fig. belşug. ^ Expr. A fnota în-aur = a
fi foarte bogat. — L at. a u r u m .
A U R Â R , aurari, s. m. 1. M eşter care lucrează în aur. 2. Cel care
scoate aur din m ine sau îl culege din rîuri. [P r.: a-u-] — D in a u r +
suf. -ar.
A U R Ă s . f. 1. Hoare, adiere. 2. (N eobişnuit) N im b, aureolă (1).
3. Stare prem ergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie.— Lat.
lit. a u r a .
A U R Ă R IE , aurării, s. i. 1.. O biecte de aur. 2. (Pop.) M ină de
aur. [Pr.: a-u-] — D in a u r f suf. -ărie.
A U R E A L Ă , aureli, s. f. (Pop.) Aurire. [Pr. : a-u-] — D in a u r i +
suf. -eală.
! A U T adv. (S port) în afara limitelor
A URfiL» t>. m. D im inutiv al lui aur. [Pr. : a-u-]
AUREL*, -fC Ă , aurei, -elr. adj. A uriu (Pr. : a -u-1 — Din a u r +
i terenului
S Ul .
AUT
A U R E O L A T , -A, aureolaţi, -te, adj. înco n ju rat de o aureolă.
[ P r .: a-u-re-o-] — D upă fr. a u re o le .
A U R E O L Ă , aureole, s. f. 1. Cerc lum inos sau colorat cu care *
pictorii înconjură capetele un o r personaje, mai ales ale s fin ţilo r; nim b.
+ Zonă pe suprafaţa unui obiect, variat colorată, în care există o tra n ­
ziţie continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă.
[ P r . : a-u-re-o-] — F r. a u r e o le (lat. lit. [corona] a u re o la ).
A U R f, auresc, vb. IV. 1. T ran z. A acoperi u n obiect cu u n strat
su bţire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca
de aur, a face să pară de a u r ; a polei. 2. Refl. (în basm£) A se preface
în aur. [Pr.: a-u- ] — D in a u r .
A U R lC Ă 8. f. A rbust ornam ental originar din America, cu tulpina
ghimpoasă, cu flori galbene-portocalii, cu frunze ovale ( Lontana
cam ara). [ P r .: a-u-] — D in a u r + suf. -ică.
A U R fC U L , auricule, s. n. Fiecare dintre cele
două despărţituri de sus ale inimii. [ P r .: a-u-] — Fr.
a u r ic u le (lat. lit. a u ric u la ).
A U R IC U L Ă R , -A, auriculari, -e, adj. Al urechii,
privitor la ureche. [ P r .: a-u-] — D u p ă fr. a u r ic u la ir e .
A U R ! C U LĂ , auricule, s. f. P a rte a externă a
urechii;, pavilionul urechii. [ P r .: a-u-] — Fr. a u r ic u le
(lat. lit. a u ric u la ).
A U R IF E R , -Ă , auriferi, -e, adj. (D espre tere­
n uri, rîuri etc.) Care conţine aur. [Pr. : a-u-] —
Fr. a u r i f e r e (lat. lit. au riifer).
A U R f R E , auriri, s. f. A cţiunea de a aurii, 1);
poleire cu aur. [ P r .: a-u-]
A U R IT , -A , auriţi, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat» poleit cu aur
sau im itînd poleiala aurului. <►E xpr. Fie-ţi (sau să-ţi fie ) gura aurită!
— să se realizeze ceea ce s p u i! + C usut sau ţesut cu fir de aur
sau auriu. — V. auri.
A U R tU , -IE , aurii, adj. (Adesea fig.) D e culoarea aurului. —
D in a u r -j- suf. -iu.
A U R O R Ă , aurore, s. f. 1. L um ină roşie-
portocalie cu care soarele lum inează orizontul,
înainte de a răsări. <>■ Auroră boreală, polară
(sau australă) = lum ină difuză, verde
sau roşie, care apare în tim pul nopţii pe
bolta cerească, în regiunile polare. 2. Fig.
în c e p u t al unei epoci, al unei acţiuni etc.
[ P r .: a-u-] — F r. a u r o r e (lat. lit. a u r o r a ) .
A U S C U L T A , auscult, vb. I. Tranz.
(M ed.) A verifica funcţionarea organelor in­
terne ale corpului, ascultînd cu urechea sau
cu stetoscopul. [ P r .: a-us-] — F r. a u s c u lte r A uroră boreală
(lat. lit. a u s c u lta re ).
A U S C U L T A Ţ IE , auscultaţii, s. f. F aptul de a ausculta. [ P r .:
a-us-] — F r. a u s c u lta tio n .
A U S P ÎC IU , ouspicii, s. n. 1. ( în practicilc superstiţioase ale
antichităţii romane) Prevestire făcută după zborul sau cîntecul păsă­
rilor. <> (A stăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii — în îm prejurări
favorabile. 2. (în expr.) Sub auspiciile cuiva — sub patronajul, sub
protecţia cuiva. [ P r .: <*-»*-] — Fr. a u s p ic e (lat. lit. a u s p ic iu m ) .
A U S T E R , -Ă , austeri, -e, adj. (D espre oameni şi manifestările
lor) Sobru, aspru, sever. [ P r .: a-a.v-J — F r. a u s td r 6 (lat. lit. a u s te r u s ) .
A U S T E R IT A T E s. f. Sobrietate, asprim e, severitate. [Pr. : a-us-}
— F r. a u s te r i t6 (lat. lit. a u s te r i ta s, -a tis).
A U S T R A L , -A, australi, -«?. adj. D inspre polul s u d ; sudic. [Pr. :
a-us-] — F r. a u s t r a l (lat. lit. a u s tr a lis ) .
A U S T R A L IA N , -A, australieni, -e, ad»., s. m. şi f. 1. Adj. Care
aparţine Australiei sau populaţiei ei, privitor la A ustralia sau la popu­
laţia ei. 2. S. m , şi f. Persoană care face parte d in populaţia de bază
a Australiei. [Pr. : a-us-tra-U-an] — D in A u s tr a lia (după fr. australian) .
A U S T R IÂ C , -A, austrieci, -e, adj.,
s. m. şi f. ’l . Adj. Care aparţine Austriei
sau populaţiei ei, privitor la A ustria sau
la populaţia ei. 2. S. m. şi f. Persoană
care face parte din populaţia de bază a
Austriei. [ P r .: a-us-tri-ac\ — It. a u s tr ia c o
(lat. .lit. a u s tr ia c u s ).
A tJ S T R U s. n, V înt din sud sau
sud-vest, vara secetos, iar iarna aducă­
tor de ploaie şi zăpadă. [ Acc. ş i : austru]
— L at. a u s te r , -tr i.
A U Ş fiL , auţei, s. m. N um e d at la
două p ă să ri: a ) cea mai mică pasăre de
la noi, cu pene galbene-m ăslinii pe spate
şi cenuşii pe burtă (Regulus cristatus) ;
b ) pasăre din familia piţigoiuJui, cu coada
şi aripile negre, spatele roşu-aprins, creş­
tetul şi guşa albe ( Aegithalus pendulinus).
[Pr. : a-u-] — D in a u ş « moş * (dispărut
din limbă) + suf. -el. Auşel (a^
de joc. *> (Substantivat, n.) Ieşirea, scoaterea mingii în afara
lim itelor terenului de joc, urm ată de p enalizare; penalizarea dată
în această îm prejurare. — Engl. o u t.
AUTARHIC — 55 — AUTOEXCAVATOR

A U T A R H IC , -A, autarhici, adu C u caracter de autarhie. A U T O C A R O S lfiR , autocarosieri, s. m . M uncitor specialist care
[P r .: a-u- ] — It. a u ta r c h ic o (<gr.). construieşte caroserii (de autom obile). [Pr. : -si-er] — D in au to * - 4-
A U T A R H IE , (2 ) autarhii, 8. f. 1. Politică econom ică p rin c a r o s ie r .
c a r e u n stat încearcă să-şi producă singur toate bu n u rile de consum. A U T O C E F A L , -A, autocefali, -e, adj. (D espre form a de. orga­
2. (Rar) Stat card practică autarhia (1 ). [ P r .: a-a-] — D u p ă fr. nizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. — D u p ă ' fr. a u to -
a u ta r e h te (<gr.). c g p h a le (<gr.).
A U T E N T IC , -A , autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau reali­ A U T O C E F A L IE , autocefalii, s. f. (Bis.) Independenţă, neatîm are.
tate n u poate fi pusă la în d o ială; recunoscut ca propriu unui a u to r sau — D u p ă fr. a u to c £ p h a lie (<gr.).
unei epoci. + (D espre acte) în to c m it sau învestit cu toate formele
legale. [ P r .: <*-«-] — F r. a u th e n tiq u e (lat. lit. a u th e n tic u s ). A U T O C IS T E R N A , autocis­
terne, s. f. Automobil prevăzut cu o
A U T E N T IC IT A T E s. f. Faptul sau însuşirea de a fi autentic. cisternă m ontată pe şasiu, folosit
[P r .: a-u-] — D upă fr. a u th e n tic it£ . pentru transportul lichidelor. — D in
A U T E N T IF IC A , autentific, vb. I. T ran z. A face ca u n act să a u to 2- 4- c is t e r n ă .
devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [ P r .: A U T O C L A v A , autoclave, s. f.
a-u-] — D upă fr. a u th e n tif ie r . 1. Vas închis erm etic, folosit la steri­
A U T E N T IF IC A R E , autentificări, s. f. Acţiunea de a autentifica. lizări, la efectuarea reacţiilor chimice Autocisternă
[ P r .: a-u-] etc. sub presiune. 2. Capac care în­
A U T E N T IF IC A T , -A , autentificaţi, -te, adj. (D espre acte) î n ­ chide erm etic un recipient dinspre interior şi se m enţine închis prin
tărit, învestit cu formele legale. [Pr. : a-a-] — V. autentifica. presiunea din recipient. — D u p ă fr. a u to c la v e .
A U T O 1- Elem ent de com punere care arată că noţiunea conţi­ A U T O C O N SE R V Ă , autoconserv, vb. I. Refl. A-şi menţine,
nută de a doua parte a cuvîntului com pus se referă la subiect sau că a-şi apăra propria viaţă. — D in a u to 1- 4-
acţiunea exprim ată se îndeplineşte de la sine, prin mijloace p ro p r ii; c o n s e rv a .
serveşte Ia form area u n o r substantive c a : autofirdştire, adjective c a : A U T O C O N S E R V A R E s. f. Faptul de
autocritic şi verbe c a : autoadministra. [ P r .: a-u-] — F r. a u to - (<gr,). a se autoconserva; m enţinere sau apărare a
A U T O *- Elem ent de com punere însem nînd « autom obil *, vieţii proprii.
« a u to m a t», care serveşte la form area u n o r substantive ca : autoblindat. A U T O C R Â T , autocraţi, s. m. (Adesea
|P r . : a-u -]— Fr. a u to -. adjectival) C îrm uitor, m onarh absolut al
A U T O 9 adj. invar. (D espre transporturi) Care se efectuează cu unui stat. [ P r .: -a-u-] — D u p ă fr. a u to -
ajutorul unui autom obil. [ P r .: a-u-} — D u p ă fr. a u to . c r a t e (<gr.).
A U T O A D M IN IS T R A , autoadministrez, vb. I. Refl. A se adm i­ A U T O C R A T IC , -A , autocratici, -e, adj.
nistra prin mijloace proprii. — D in auto*> + a d m in is tr a . Care are caracter de autocraţie. [ P r .: a-u-] Autoclavă (2)
A U T O A M A g IR E , autoamâgiri, s. f. Amăgire (intenţionată) a — D u p ă fr. a u to c r a tiq u e (<gr.).
propriei persoane. — D in a u to 1- + a m ă g ir e . A U T O C R A T IS M s. n. Concepţie, doctrină bazată pe auto­
A U T O A P Ă R A R E , s. f. A părare p rin mijloace proprii. — D in craţie (1). [ P r .: a-u-] — D in a u t o c r a t + suf. -ism.
a u to 1- 4- a p ă r a r e : A U T O C R A T O R , autocratori, s. m . (în v . şi arh.) A utocrat.
A U T O A P R IN D E R E s. f. A prindere de la sine a com bustibililor, [ P r .: a-u-] — N gr. a u to k r a to r .
în anum ite condiţii de presiune şi de tem peratură. — D in a u to 1- + A U T O C R A Ţ IE , (2 ) autocraţii, s. f. 1. Form ă de guvernare în
a p r in d e r e . care toate puterile statului sînt concentrate în m îna unei singure
A U T O B A Z A , autobaze, s. f. C entru de exploatare şi de întreţinere persoane, care exercită o p utere absolută, despotică, nesocotind intere­
a unui num ăr de autovehicule. — D in auto*- +- b a z ă . sele şi voinţa poporului. 2. Stat care are form a de guvernare descrisă
mai sus. [P r. : a-u-] — D u p ă fr. a u to c r a tie (<gr.).
A U T O B IO G R A F IC , -A , au­
tobiografici, -e, ad (C u caracter) A U T O C R IT IC , -A , autocritici, -e, adj. F ăcut pe bază de auto­
de autobiografie. [ P r .: a-u-to-bi-o-] critică. pătruns de spiritul auto criticii; de autocritică. — D in a u to 1-
— D u p ă fr. a u to b io g r a p h iq u e 4- c r itic .
« g r.).
A U T O C R IT IC A s . f . M etodă de bază în acţiunea de educare a
A U T O B IO G R A F IE , autobio­ m em brilor partidelor m arxist-leniniste şi a oam enilor m uncii, constînd
grafii, s. f. Biografie pe care o per­ în privirea critică a propriei activităţi, în dezvăluirea şi recunoaşterea
soană şi-o scrie ea în s ă ş i; datele în m od deschis şi cinstit a propriilor lipsuri şi greşeli, în descoperirea
esenţiale din viaţa unei persoane, cauzelor care le-au provocat şi a mijloacelor de lichidare a lor. — Din
scrise de ea însăşi. + Com punere a u to 1- 4- c r itic ă .
literară (în proză) în care autorul
îşi povesteşte propria sa viaţă. [Pr. : A U T O D A F li, autodafeuri, s. n. A rdere pe rug la care erau con­
a-u-to-bi-o-] — D u p ă fr. a u to b io - A utoblindat dam naţi, în tim pul inchiziţiei, cei socotiţi e retici; p. ext. ardere, nim i­
g r a p h ie (<gr.). cire prin foc. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to d a fâ .
A U T O B L IN D A T , autoblindate, s. n. (M ii.) Vehicul pe roţi sau A U T O D E M A S C A , autodemâie, vb. I. Refl. A se demasca singur.
pe şenile cu arm am ent uşor, destinat m isiunilor de cercetare, de — D in a u to 1- 4- d e m a s c a .
siguranţă şi de legătură. A U T O D E M A S C A R E , autodemascări, s. f. Faptul de a se auto-
— D in a u to 2- 4- b lin d a t.
demasca.
A U T O B R fiC , auto-
brecuri, s. n. A utom obil cu A U T O D E T E R M IN A R E , autodeterminări, s. f. P rincipiu for­
caroserie închisă, cu care se m ulat de învăţătura m arxist-Ieninistă şi aplicat de partidul clasei m un­
pot transporta circa zece citoare, potrivit căruia o naţiune d in tr-u n stat m ultinaţional poate
persoane. [P r.:a -« - ]— D u p ă h otărî singură cu privire la problem ele conducerii adm inistrativ-
fr. a u to b r e a k . politice proprii, putînd merge pînă la despărţirea de stat. — Din
a u to 1- -f d e te r m in a r e .
A U T O B tJS s. n. v.
a u to b u z . A U T O D E Z V O L T A R E s. f. C reştere, dezvoltare prin sine, de
A U T O B ţlZ , autobuze, la sine. — D in a u to 1- -f d e z v o lta r e .
s. n. A utom obil cu caroseria A U T O D ID A C T , -A , autodidacţi, -te, s. m . şi f. Persoană care
Închisă sau parţial decapo- A utobuz şi-a însuşit prin forţe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei
tabilă, suspendat pe şase form e de învăţăm înt în şcoală, o serie de cunoştinţe de nivel ridicat.
pînă la ?ece roţi pneum atice, în treb u in ţat pentru tran sp o rtu l urban sau [ P r .: a-u-] — D u p ă fr. a u to d id a c te (<gr.).
interurban în com un al unui nu m ăr m are de pasageri. [P r.: a-u-. A U T O D IN Ă s. f. M ontaj special de radiorecepţie în care acelaşi
— V a r.: a u to b â s s. n.] — D u p ă fr. a u to b u s . tu b electronic serveşte ca detector şi ca oscilator. [P r.: a-u-] — D upă
A U T O C A M IO N , autocami­ fr. a u to d y n e .
oane, $. n. A utom obil cu caroserie
deschisă sau cu platform ă, sus­ A U T O D IS T R U G E R E s. f. .Proprietate pe care o au unele p ro ­
pendat pe şase pînă la zece roţi iectile de a se distruge autom at, după străbatere» unei anum ite traiec­
pneumatice* folosit p en tru tran s­ torii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu şi-au atins ţinta. — D in
porturi de materiale. [Pr.:-m *-on] a u to 1- -f d is tr u g e r e (după fr. autodestruction).
— D upă fr. a u to -c a m io n . A U T O D R U M , autodrumuri, %. n. Şosea construită atît pentru
A U T O C A M IO N E T A , auto- vehicule cu tracţiune animală cit şi pentru vehicule cu tracţiune me­
camionete, s. f. Cam ionetă. [P r.: c an ică .— D in a u to fl- 4- d r u m (după fr. autoroute).
-m i-o-] — D in a u to * - -f* c a ­ A U T O D tJB Ă , autodube, s. f. A utom obil prevăzut cu o dubă,
m io n e tă . suspendat pe patru sau şase roţi pneum atice, folosit p en tru transportul
A U T O C A R , autocare, s. n. de m ateriale fragile, produse alim entare, corespondenţă etc. — Din
A utom obil cu caro seria' deschisă sau decapotabilă, suspendat pe şase a u to 1- + d u b ă .
pînă la zece roţi pneum atice, folosit la tran sp o rtu l interurban, al unui A U T O E X C A V A T O R , autoexcavatoare, s. n. Excavator prevăzut
num ăr m are de persoane. — D upă fr a u to c a r . cu m otor propriu p e n tru propulsie. — Din auto*- 4- e x p a v a to r.
 a u t o r iz a r e
a u t o e x c it a ţ ie — 56 —
A U T O E X C IT A T IE , aulocxcitaţii, s. f. Excitaţie m agnetică a A U T O M O B IL 1, automobile, s. n. Autovehicul cu caroseria închisă
unei m aşini sau a u n u i aparat electrom agnctic, produsă, în cursul fu n c­ sau deschisă, suspendat pe roţi pneum atice, folosit la tran sp o rtu l oam e­
ţionării, de ele însele. [ P r .: a-u- ] — D upă fr. a u to -e x c ita tio n . nilor sau al bunurilor. [ P r .: a-u-] — D upă fr. a u to m o b ile .
A U T O F E C U N D A R ’E, aulofecundări^ s. f. (L a unele plante şi A U T O M O B IL *. -A , auto­
specii inferioare de animale) Fecundare p rin sine însuşi. — D in a u to 1- mobili, -e, adj. (D espre vehi­
+ fe c u n d a r e (după fr. autofecondation) . cule) Care se mişcă cu ajutorul
A U T O F IN A N Ţ A R E , autofinanţări, s. f. Finanţare din fonduri u n u i m otor propriu. [P r.: a-u-]
proprii. — D in a u to 1- -f f in a n ţa r e . — D u p ă fr. a u to m o b ile .
A U T O F L A G E L A , autoflagelez, vb. I. Refl. (D espre adepţii u n o r A U T O M O B IL IS M s. n.
secte religioase) A se to rtu ra singur, a se supune u n o r to rtu ri fizice, S port practicat cu ajutorul auto­
din fanatism religios, socotind că ispăşeşte astfel u n păcat. — D in m obilului. [Pr.: a-u-] — D u p ă fr.
a u to 1- + fla g e la . a u to m o b ilis m e .
A U T O F L A G E L A R E , autoflagelări, s. f. A cţiunea de a se auto­ A U T O M O B IL IS T , -A , auto-
flagela. mobilişti, -ste, s. m . şi f. Persoană
care practică autom obilism ul. [P r.:
A U T O F L A G E L Â Ţ IE , autoflagelaţii, s. f. Autoflagelare. — D in a-u-] — D u p ă fr. a u to m o b ilis te .
a u to 1- + f la g e la ţie .
A U T O M O B IL IS T IC , -A,
A U T O G A R A , autogâti, s. f. G ară p en tru autobuze şi autoca­ automobilistici, -e, adj. D e autom o­
mioane. — D in au to * - + g a ră . bilism. [P r.: a-u-] — Tt. a u to m o -
A U T O G E N A , autogene, adj. f. (în expr.) Sudură autogenă b ilis tic o .
~ sudură prin topire, efectuată fără m aterial de adaos sau cu m aterial A U T O M O T O R , automotoa­
de adaos de compoziţie asemănătoare m etalelor sudate. [ P r.: a-u-} re, s. n. Vehicul de cale ferată
— D upă fr. a u to g e n e (<gr.). prevăzut cu m otor propriu şi Autom obile
A U T O G E S T IO N A R , -A , autogestionari, -e, adj. Care are gestiune folosit pentru transportul de călă­
sau adm inistrare proprie. [P r.: -ti-o-] — D in a u to 1- 4- g e s tio n a r . tori. *> (Adjectival) Tren automotor. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to m o te u r .
A U T O G E S T IO N A R E , autogestionări, s. f. G estionare sau adm i­ A U T O M U L Ţ U M lR E s . f. M ulţum ire de sine însuşi în urm a
nistrare proprie. [ P r . : -ti-o - ] — D in a u to 1- + g e s tio n a r e . u n o r succese (reale sau aparente),
care duce la lipsă de vigilenţă, de
A U T O G lR , autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie an tre­ atitudine autocritică, la stagnare şî
nată de u n m otor şi cu o elice de suspensie care se învirteşte în ju ru l regres.— D in a u t o 1--!- m u lţu m i r e .
unui ax vertical p rin forţa realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-]
— D upă fr. a u to g ir e (<gr.). A U T O M U T IL A , automutilez,
vb. 1. Refl. A se m utila singur.
A U T O G R A F , -A , autografi, -e, adj. (D espre u n text, o sem nă­ — D in a u to 1- -i- m u tila .
tu ră e tc .; adesea substantivat, n.) Scris de propria m înă a autorului.
[Pr.: a-u-] — D u p ă fr. a u to g r a p h e (<gr.). A U T O M U T IL Â R E , aut (m u­
tilări, s. f. Acţiunea de a se auto­
A U T O G R A F ÎE s. f. Procedeu p rin care se reproduce p e piatră mutila şi rezultatul ei. A utom otor
litografică sau pe o hîrtie specială u n text. u n desen etc. [P r.: a-u-]
— D u p ă fr. a u to g r a p h ie (<gr.). A U T O M U T IL A T , -A , auto­
m utilaţi, -te, s. m . şi f. Persoană care s-a m utilat singură. —V. automutila.
A U T O G U V E R N A , autoguvernez, vb. I. Refl. A se conduce
singur (fără amestec străin). — D in a u t o 1- + g u v e rn a . A U T O N O M , -A , autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie.
[P r.: a-u-] — F r. a u to n o m e (lat. lit. a u to n o m u s ).
A U T O G U V E R N A R E , autoguvernări, s. f. F ap tu l de a se auto­
guverna. A U T O N O M IE s. f. D re p t (al un u i stat, al unei regiuni, al unei
naţionalităţi sau al unei m inorităţi naţionale) de a se adm inistra singur,
A U T O H A L T A , autohalte, s. f. H altă p en tru autobuze. — D in în cadrul unui stat condus de o p utere centrală. [Pr.: a - u - ] — Fr.
auto*- + h a ltă . a u to n o m ie (lat. lit. a u to n o m ia ).
A U T O H T O N , -A, autohtoni, -e, adj. (D espre populaţii sau indi­ A U T O O B S E R V A R E , autoobservări, s. f. Analizare a vieţii psihice
vizi ; adesea substantivat) Care aparţine unei regiuni un d e strămoşii p ro p rii; introspecţie. — D in a u t o 1- 4- o b s e r v a r e .
săi s-au stabilit din vechime, înaintea a lto ra ; băştinaş. ♦ (D espre
animale şi plante) O riginar d in tr-o anum ită regiune, specific unei A U T O P L A S T lE , autoplastii, s. f. Intervenţie chirurgicală prin
anum ite regiuni. [P r. : a-u-] — D upă fr. a u to c h to n e (<gr.). care se reface o parte distrusă din ţesutul corpului, luîndu-se d in jn s u şi
corpul individului o grefă care se altoieşte pe partea distrusaT [Pr.:
A U T O IM P tiN E R E , autoimpuneri, s. f. (în societatea socialistă) a-u-] — D u p ă fr. a u to p la s tie .
C ontribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună­
voie, în vederea u nor lucrări locale de interes obştesc. — D in a u to 1- A U T O P O R T R E T , autoportrete, s. n. R eprezentare a propriei
+ im p u n e r e . persoane, în pictură, desen sau literatură; — D in a u to 1- + p o r tr e t .
A U T O IN D tJ C Ţ IE s. f. Selfinducţie. [Pr. : a-u-] — D u p ă tr. A U T O P R O P U L S A T , -A , autopropulsaţi, -te, adj. Care se mişcă
a u to in d u c tlo n . prin forţă proprie. — D in a u to 1- + p ro p u ls a t.
A U T O ÎN C ÎN T A R E s . f. A utom ulţum irc. — D in a u to 1- -f A U T O P S IE , autopsii, s. f. D isecare a u nui cadavru şi examinare
in c ln ta r e . anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza m orţii. [ P r .:
A U T O L IN IŞ T fR E s. f. Acţiunea de a se linişti p e sine însuşi, a-u-] — D u p ă fr. a u to p s ie (<gr.).
în urm a un o r succese (reale sau aparente), ducînd adesea la o condam ­ A U T O R , - o a r e , autori, -oare, s. m . şi f. Persoană care creează
nabilă atitudine de pasivitate, la o prim ejdioasă lipsă d e vigilenţă. — o operă literară, artistică, ştiinţifică sau publicistică. ♦ Persoană care
D in a u to 1- + lin iş tire . face, care produce sau com ite ceva. [ P r .: a-u-] — F r. a u t e u r (lat.
A U T O M A T 1, automate, s. n. Dispozitiv, aparat care efectuează, lit, a u [c )to r).
fără intervenţia om ului, o anum ită operaţie. ♦ Fig. Persoană fără A U T O R A P lD , autorapide, s. n. A utom otor cu viteză de tren
voinţă, care face totul m ecanic. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to m a te . rapid. — D in auto*- + r a p id .
A U T O M A T *, -A , automaţi, -te, adj. (D espre dispozitive, aparate A U T O R A Ş , autoraşi, s. m. (D epr.) D im inutiv al lui autor. [ P r .:
etc.) Care este acţionat p rin tr-u n dispozitiv m ecan ic; (despre anum ite a-u-)
o p e ra ţii; adesea adverbial) care se efectuează p rin acţiunea unui dis­
pozitiv mecanic. <► A rm ă automată (şi substantivat, f.) — arm ă de A U T O R E G L A j, autoreglaje, s. n. Autoreglare. — D in auto*- +
foc la care arm area se face fără intervenţia om ului. ♦ Fig. (Adesea re g la j.
adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea raţiunii • A U T O R E G L A R E , autoreglări, s. f. Reglare autom ată. — D in
sau a voinţei. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to m a te . auto*- + re g la re .
A U T O M A T IC , -A , automatici, -e, adj. (Adesea adverbial) D e A U T O R IT A R , -A, autoritari, - e, adj. Care caută să-^i im pună
autom at. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to m a tiq u e . autoritatea sau voinţa proprie. [ P r .: a-u-] — D upă fr. a u to r ita ir e .
A U T O M A T ÎS M s. n. Caracterul a ceea ce este au to m atic; m iş­ A U T O R IT A T E , (2 ,4 ) autorităţi, s. f. 1. D rept, putere de a co­
care (ca) de autom at. ♦ în su şire a sistem ului nervos de a organiza m anda, de a da dispoziţii sau de a im pune cuiva ascultare. 2. Putere
anum ite mişcări succesive fără a mai fi nevoie de o dirijare conştientă politică sau adm inistrativă în tr-u n s t a t ; c îrm u ire ; instituţie, organ al
a lor. [Pr.: a -u- ] —ţD u p ă fr. a u to m a tis m e . puterii de stat. ♦ (C oncr.) R eprezentant al puterii de stat. 3. Prestigiu ;
A U T O M A T IZ A , autom atizez, vb. 1. T ran z. A înzestra cu utilaj trecere, vază, consideraţia. 4. Persoană care se im pune prin p re sti­
autom at. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to m a tis e r . giul sau cunoştinţele sale. [Pr. : a-u-] — F r. a u t o r i t e (lat. lit.
a u [c ]to rita s , -a tis).
A U T O M A T IZ A R E , automatizări, s. f. A cţiunea d e a autom atiza;
folosire a autom atelor în procesul de producţie. [P r.: a-u-] A U T O R IZ A , autorizez, vb. I. T ran z. A învesti pe cineva cu o
autoritate p u b lic ă ; a delega. + A îngădui, a perm ite. [ P r .: a-u-)
A U T O M IŞC A R E » automişcări, s. f. Stare de schim bare şi de — F r. a u to r is e r .
mişcare neîntreru p tă a n atu rii şi a societăţii, cauzată de contradicţiile
interne, proprii tu tu ro r obiectelor şi fenom enelor naturii şi vieţii A U T O R IZ A R E , autorizări, s. f- Faptul de a au to riza ; îm p u ­
sociale. — D in a u to 1- -f rh iş c a r e . ternicire. [Pr, a-u-]
A U T O R IZ A T — 57 —
A U T O R IZ A T , - ă , autorizaţi, -te, adj. îm p u te rn ic it (să facă sau
să spună ceva). + F ăcu t de o persoană care are autorizaţie. Declaraţii
autorizate. [ P r . : a-u-] — V. autoriza.
A U T O R IZ A Ţ IE » autorizaţii, a. f. Perm isiune (oficială) de a face
ceva; îm puternicire. + (C oncr.) D ocum ent p rin care se dovedeşte
u n d re p t sau o îm puternicire a cuiva. [ P r .: a-u-] — D u p ă fr. a u to ri*
s a tio n .
A U T O S A N IT A R Ă , autosanitare, s. f. A utom obil cu caroseria
închisă cu care se tran sp o rtă bolnavii, răniţii etc. — D in a u to * - +
s a n it a r ă .
A U T O S E L E C T 0 R , autoselectoare, s. n. In cu b ato r de sticlă
pentru clocitul ouălor de peşte. — D in a u to 1- -f s e le c to r.
A U T O S P 0 R T s . n. A utoturism cu m o to r puternic care poate
realiza viteze m ari. — D in a u to 1- + s p o r t .
A U T O S T O P , autostopuri, s. n. Instalaţie de sem nalizare lum i­
noasă aşezată la întretăierea străzilor, p en tru reglem entarea circulaţiei.
+ Instalaţia de oprire autom ată a unui tren, cînd linia n u este liberă.
[P r.: a-M-J — D u p ă fr. a u to s to p .
A U T O S T R A D Ă , autostrăzi, s. f. Şosea principală, asfaltată sau
pavată, rezervată circulaţiei autovehiculelor. [P r.: a-u-] — D u p ă fr.
a u to s t r a d e .
A U T O S U G E S T IE , autosugestii, s. f. Sugestie exercitată asupra
propriei persoane. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to s u g g e s tio n .
A U T O S U G E S T IO N A , autosugestionez, vb. I. Refl. A se suges­
tiona. [ P r .: -fs'-o-] — D in a u to 1- f s u g e s tio n a .
A U T O Ş E N IL E T Ă , autoşeniltte, s. f. A utovehicul p en tru tran s­
portul bunurilor, suspendat pe roţi directoare în faţă şi p e două şenile
propulsoare în spate. [Pr.: a-u -] — D upă fr. a u to c h e n ille .
A U T O T IP lE , (2 ) autotipii, s. f. 1. Procedeu fotochim ic de exe­
cutare a unui clişeu, care redă nuanţele de um bră şi lum ină p rin des­
com punerea imaginii în p uncte sau în linii. 2. Clişeu sau reproducerea
unui clişeu, ob ţin u te p rin autotipie (1 ). [P r.: a-u-] — D u p ă fr.
a u to ty p ie (<"gr.).
A U T O T R A C T O R , autotrac­
toare, s. n . Vehicul de tracţiune
de m are putere. [P r.: a-u-]
— D upă fr. a u to tr a c te u r .
A U T O T U A C Ţ ltJN E s. f.
T racţiune care se face cu mijloace
auto. — D in au to * - + tr a c ţiu n e .
AUT O TRA N SFO RM A ­
T O R , autotranjtformatori, s. m.
T ransform ator electric cu o singură
înfăşurare, cu o pereche de borne A utotractor
extrem e p e n tru tensiunea înaltă
şi cu o bornă interm ediară p en tru cea joasă. [Pr.: a-u-] — D upă fr.
a u to tr a n s f o r m a te u r .
A U T O T U R IS M , autoturisme, s. n. A utom obil cu caroserie închisă
sau deschis.:, suspendat pe p a tru roţi pneum atice, cu care se pot
transporta doua pînă la şapte persoane. — D in a u to 1- -f tu r is m .
A U T O T tJR N , autotum uri, s. n.
A utovehicul prevăzut cu o platform ă
care se poate înălţa şi roti, folosit la
lucrările de cabluri electrice aeriene.
— D in a u to * - + tu r n (după germ.
<4wfof«m[wagen]).
A U T O V A C C ÎN , auiovaedne, s. n.
Vaccin ob ţin u t p rin culturi de m icrobi şi
care se adm inistrează bolnavului de la care
s-au luat m icrobii. [P r.: a-u-] — D u p ă fr.
a u to v a c c in .
A U T O V A C C IN A R E , autovaccinâri,
s. f. V accinare p rin autovaccin. — Din
a u to 1- + v a c c in a re .
A U T O V E H IC U L , autovehicule, s. n.
Vehicul autopropulsat suspendat pe roţi, A utoturn
şenile sau tălpi de alunecare, care serveşte
la transportul oam enilor sau al bunurilor. [P r.: a-u-] — D u p ă fr. a u to ­
v e h ic u le .
A U T U M N Â L , -A , autumnali, -e, adj. D e toam nă, tom natic.
[Pr.: a-u-] — L a t. lit. a u tu m n a iis (fr. a u to m n a l).
A U X IL IĂ R , -A , auxiliari, -e, adj. (A desea substantivat) Care
ajută la ceva, care se află pe plan secundar faţă de ceva p rin c ip a l; aju­
tător. Verb auxiliar verb care ajută la form area tim purilor şi
m odurilor com puse. ♦ (M at.) C u ajutorul căruia se poate rezolva
mai uşor o problem ă. [ P r .: a-u-xi-li-ar) — F r. a u x ilia ir e (lat. lit.
a u x ilia ris ).
A t?Z s. n. 1. U n u i dintre cele cinci sim ţuri, cu ajutorul căruia se
percep sunetele. <> E xpr. A - i lua (cuiva) auzul — a asurzi (pe cineva).
+ însuşirea de a distinge o notă muzicală justă d e una falsă. 2. Auzire.
S -a b u c u ra t... la auzul acestor vorbe (R E T E G A N U L ). — Postverbal
al lui a u z i.
A U Z f, aud, vb. IV. 1. T ran z . A percepe u n su n et cu ajutorul
auzului. E xpr. S â te-audă dumnezeu = să se împHnească cele pe care
(mi) le doreşti. N-aude, n-a vede (n-a greul pâtnîntului) = se face că
A V A N T A JA T
n u ştie nim ic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, n u mă ascultă
nim eni. (Refl. pas.) S ă se audă musca — să fie tăcere deplină. ♦
A căpăta cunoştinţă despre ceva. Ţ ii tu minte cite-n lume-ai auzit t
(E M IN E S C U ). 2. T ranz. (L a im per.) A lua seama la cele ce
se spu n ; a asculta. A u z i m ă i! N u -l vezi că e leneş de n-are păreche?
(C R EA N G Ă ). 3. Intranz. şi tranz. (Interogativ) A înţelege, a pricepe.
+ Intranz. (L a prez. ind. pers. 1) a) (Ca răspuns la o chemare)
Ce doreşti? Juptneşică, ju p fc e ţic â !— A ud, moţ Nichi/or (C REA N G Ă ),
b) (Interogativ) Poţi tăgădui ? mă mai poţi contrazice ? M ă rog,
ce ţi-am spus d n d ţi-am p o r u n c it... A ud? (A L EC SA N D R I). 4.
T ran z. şi intranz. A afla o veste, o ştire etc. ^ Expr. (Intranz).
A auzi de cineva (sau de ceva) -- a .cunoaşte pe cineva (sau ceva)
din reputaţie, din cele ce se spun. A nu mai auzi de cineva — a nu
mai şti ce mai face, cum o mai duce cineva. A nu (m ai) voi să audă
de cineva — a rupe orice relaţii cu cineva. S ă auzim de bine l formulă
de urare la despărţire. + Refl. (L a pers. 3) A se vorbi, a se zvoni.
[Prez. ind. şi: (pop.) a ă z] — Lat. a u d ir e .
A U Z IR E s. f. (Rar) Faptul de a auzi.
A U Z lT s. n. A uzire. <>■ E x p r. D in auzite = din cîte: a auzit
cineva de la alţii. (Rar) Pc auzite = în m od necontrolat, neverificat.
[Form ă gramaticală : (în expr.1 auzite] — V. a u zi.
A U Z IT O R , -O A R E , auzitori, -oare, s. m . şi f. (înv.) Auditor.
—■jjDin a u z i -f suf. -(i)to r .
A V A E T s . n. (înv.) Im pozit care se plătea pe diverse beneficii sau
d repturi. — T c . a v a it « venituri *.
A V A L1 adv. (în expr.) î n aval (în legătură cu situaţia unui p u n ct
de p e cursul unei ape) = mai aproape de vărsare (în com paraţie cu alt
punct). — F r. a v a l.
AVAL* s . n. ( în sistem ul financiar capitalist) G aranţie specială de
plată a unei cam bii. — F r. a v a l.
A V A LÂ N ŞĂ , avalanţe, s. f. M asă de zăpadă care se desprinde de
pe coasta unui m unte şi se rostogoleşte la vale. ♦ Fig. (Cu determ inări)
C antitate uriaşă şi năvalnică. S e manifesta printr-o irezistibilă avalanşă
verbală (R EB R EA N U ). — F r. a v alan C h e .
A V Â M , -Ă adj. v. a v a n .
A V A N , -Ă , avani, -e, adj. (R e g .; adesea adverbial) Straşnic,
grozav, cum plit. 4 C rud, rău, hain. [V ar.: a v â m , -ă adj.] — T c .
h a v a n (sb. a v an ).
A V A N G A R D Ă , avangărzi, s. f. (Adesea fig.) G ru p sau detaşam ent
de ostaşi care m erge în fruntea unei tru p e în m işcare, deschizîndu-i
d rum ul, Loc. adj. D e avangardă — care m erge în frunte, care con­
duce. <> Loc. adv. în a v a n g a rd a ... =* în f r u n te a ... ♦ (Adjectival,
în expr.) Detaşamentul de avangardă al clasei muncitoare =- partidul
m arxist-leninist. — F r. a v a n t-g a rd e .
A V A N G A R D ÎS M s. n. 1. A titudine &u n o r elem ente care. adoptînd
o m ască revoluţionară, se abat în fa p t de la strategia şi tactica p a rti­
dului, neagă rolul conducător al acestuia şi, neţinînd seam ă de etapa
revoluţionară respectivă, recurg la m ăsuri prem ature. 2. C urent artistic
care luptă îm potriva form elor şi tradiţiilor consacrate. — D in a v a n ­
g a r d ă + suf. -im .
A V A N G A R D IS T , -.A, avangardişti, -ste, s. m. şi f. A dept al avan­
gardism ului. ♦ (Adjectival) Care aparţine avangardism ului, privitor
la avangardism. M anifestări avangardiste. — D in a v a n g a r d ă -f suf. -ist.
A V A N lE , avanii, s. f. (înv.) A suprire. împilare. — N gr. a v a n ia .
A V A N P O R T , avanporturi, s. n. Zonă am enajată la intrarea într-u n
p ort, p e n tru o scurtă staţionare a navelor. — F r. a v a n t- p o r t.
A V A N P O S T , avanposturi, s. n. Poziţie constituind cea mai
înaintată linie a apărării, în faţa liniei inam icului; p . ext. ostaşii care se
află p e această poziţie. — F r. a v a n t-p o s te .
A V A N P R E M IE R Ă , avanpremiere, s. f. Repetiţie generală a unui
spectacol, înainte de prem ieră. [ P r .: -mi-e-] — F r. a v a n t-p re m ifr re .
A V Ă N S, avansuri, s. n. 1. Plată anticipată a unei părţi dintr-o sumă
curentă datorată ca salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate etc.
2. (în expr.) A - i face (cuiva) avansuri — a înccrca să cîştigi, prin
linguşiri, prom isiuni sau concesii, prietenia cuiva. — F r. a v a n e e .
A V A N SA , avansez, vb. I. 1. Intranz. A înainta, a m erge (pentru a
se apropia de o ţintă urm ărită). ♦ A se dezvolta, a progresa. Lucrările
avansează. 2. T ran z. A prom ova pe cineva în m uncă, a ridica în grnd.
3. T ranz. A preda, a acorda cu anticipaţie o sum ă de bani, u n bun
m aterial etc. — F r. a v a n c e r.
A V A N SA R E , avansări, s . f. A cţiunea de a avansa.
A V A N S Â T , -Ă , avansaţi, -tc, adj. Ajujis la o treaptă de
dezvoltare înaintată. — V. avansa.
A V A N S C E N Ă , avanscene, r. f. 1. Partea de dinainte a scenei, c u ­
prinsă între cortină şi ram pă. 2. Fiecare dintre cele două loji aşezate
lîngă scenă. — F r. avant-sc& ne.
A V A N T Ă J, avantaje, s. n. 1. Folos m ai m are pe carc îl obţine
cineva de la u n lucru (în rap o rt cu aitul). 2. D re p t excepţional; favoare,
privilegiu. A acorda avantaje unei instituţii. 3. Superioritatea unei
persoane faţă de alta, bazată pe o situaţie, pe o îm prejurare mai favorabilă.
— F r. a v a n tâ g e .
A V A N T A JĂ , avantajez, vb. I. T ranz. A acorda cuiva un a v an taj;
a favoriza. ♦ A scoate în relief calităţile fizice ale cuiva. Rochie care
avantajează pe cineva. — F r. a v a n ta g e r.
A V A N T A JA R E s. f. (Rar) A cţiunea de a avantaja.
A V A N T A JA T , -Ă , avantajaţi, -te, adj. Carc se bucură, profită
de un avantaj. — V. avantaja.
A V A N T A JO S — 58 —
A V A N T A JO S , -O A SĂ , av a n ta joşi, •oase. adj. Care oferă un
a v a n ta j; convenabil. — D upă fr. a v a n ta g e u x .
AVANTBfiC» avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată
spre punctul de un d e curge apa, am enajată special p en tru a rezista
presiunii şi loviturilor. — F r. a v a n t-b e c .
A V A N T R E N , Q va ntrenuri, s. n. Partea anterioară a unei maşini
agricole pe roţi, care asigură stabilitatea maşinii şi uniform itatea lucrului.
— Fr. a v a n t - tr a in .
A V A R 1, -A, a v a r i, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu dă
din al său ; lipsit de generozitate ; z g îrc it.— F r. a v a r e (lat. lit. a v a ru s ).
AVAR% -Ă , avari, -e, s. m. şi f., adj. 1. S. m . şi f. Persoană
făcînd parte din tr-o populaţie mongolă care s-a aşezat în E uropa în
tim pul m arilor m igraţiuni de la începutul evului m ediu. 2. A dj. Care
aparţine avarilor (1 ), privitor la avari. — Fr. A v a re s (lat. lit. A v a ru s).
A V A R IA , avariez, vb. J.
T ranz. şi refl. A (se) strica, *a (se)
deteriora. [ P r .: -ri-a] — Fr. a v a -
rie r.
A V A R IÂ T , -A , avariaţi, -te,
adj. (D espre nave, maşini, con­
strucţii etc.) Stricat, deteriorat.
[ P r .: -ri-at] — V. avaria.
A V A R ÎE , avarii, s. f. S tri­
căciune însem nată suferită de o
navă, de o maşină, de o construc­
ţie, de o m arfă etc. — -Fr. a v a r ie .
A V A R IE R E , avarieri, s. f. Avaţ
Faptul de a (se) avaria.\?T. :-ri-e-j
A V A R IŢ IE s. f. Zgîrcenie. — Fr. a v a r ic e (lat. lit. a v a r itia ).
A V A T, avaţi, s. m . Peşte răpitor de apă dulce, cu spinarea verzuie
(Aspius ra p a x). — T c . h a u t.
AvA1 s. m. (Rar) Părinte, t a t ă ; (prin restricţie) num e dat călugă­
rilor bătrîni. — Slav (v. sl. a w a <gr.).
A V Ă 9, ave, s. f. M reajă
(de prins peşte). — T c . av.
AVEA, am , vb. I I . T ran z.
1. 1. A stăpîni, a poseda. Am
auzit că ai o furcă de aur
(C R EA N G Ă ). <►Expr. (Fam .)
<"e-am avut şi ce-am pierdut
— n-am ce p ie rd e ; p u ţin îmi
pasă. <> Fig. (C om plem entul
este u n abstract) A vea o
părere proastă despre el (CA-
M IL P E T R E S C U ). <> (în
locuţiuni verbale) A avea
asemănare = a se asemăna. A
avea (de) bucurie = a se Avă
bucura. A avea o dorinţă =
a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. (C om plem entul indică un
raport social) A avea un şef energic. 4 A fi autorul a . . . Alecsandri are
multe piese de teatru. 4 A prim i, a căpăta. Cine-o zice « N tţu v in e »
Are-un galben de la mine (T E O D O R E S C U ). 2. A dispune de c e v a ;
a se bucura de ceva. N u -i chip o a r e .. . să am un ceas tihnit? (S A D O ­
V EA N U ). <> E xpr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deţine u n post.
A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaşte (şi a practica) o
m eserie (sau o profesiune etc.). 4 A se folosi de serviciile cuiva sau
de ceva. A re un doctor bun. 3. A fi com pus d i n . . . , alcătuit d i n . . .
Bloctd are două corpuri. 4 A fi în zestrat sau prevăzut cu ceva. Şapca
are cozoroc. A avea talent. 4 A conţine, a cuprinde. Cartea are ilustraţii.
4. A ţine, a purta. în braţul drept A vea flo ri albe (CO ŞBU C). O Expr.
A avea pe cineva la mină — a avea pe cineva în p uterea 3a (ştiind despre
el lucruri com prom iţătoare). A avea (d e -)a face cu cineva (sau cu ceva)
= a fi în legătură, în relaţii cu cineva (sau cu ceva). A avea drag pe cineva
sau (refl.) a se avea drag cu cineva = a (se) iubi. (RefJ.) A se avea bine
cu cineva — a fi prieten cu c in e v a ; a fi în relaţii de dragoste cu cineva.
A se avea rău cu cineva = a ,fi certat cu cineva; a se duşm ăni. ♦ A fi
îm brăcat c u . . . A vea palton de blană. 5. A fi*de o anum ită dim ensiune,
greutate, vîrstă etc. <> Expr. A nu (m ai) avea mărgini — a întrece orice
m ăsură. 6. A fi c u p rin s de o senzaţie sau de u n sentim ent. O E xpr. C e ai?
= ce (necaz sau durere) ţi s-a întîm plat ? N -are nim ic! — a ) n u i s-a în tîm -
p lat nici u n r â u ; b ) n-are nici o im portanţă. A avea ceva cu cineva — a
p urta necaz cuiva, a n u p utea suferi pe cineva. 4 A suferi (de o boală).
7. A-i trece ceva p rin m inte, a fi preocupat de. . . A avea o idee. II.
1. (U rm at de u n verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a ) A trebui s ă . ..
S ă ştii de la mine ce ai să f a d cînd v d ajunge acolo! (C R EA N G Ă ),
b ) ( în form ă negativă) A fi destui să. . . N -a u avut decît cu ochiul ori
cu mina semn a face, Ş i apusul iţi împinse toate neamurilc-ncoace (E M I-
N E S C U ). <► Expr. (Eliptic) N -a i decît! — fă cum v rei! treaba t a ! ;
încearcă 1 c ) (în form ă negativă) A n u putea să. . . N -a m a mă plînge
de nimic (IS P IR E S C U ). d ) (Rar) A fi în d r e p t; a i se cuveni. S ă f a d
tocmeală. . . să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu (C R EA N G Ă ). 2. (U rm at
de u n verb la infinitiv sau conjunctiv) A şti (c u m . . . , c în d . . . . u n d e . . . ,
c in e .. . , c e . . .) , a găsi. E a -i răspunde: n-am ce face (A L E C SA N D R I).
4 U nipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N -are dne să mă
hrănească (IS P IR E S C U ). III. (C u valoare de verb auxiliar) 1. (Serveşte
la form area perfectului com pus) Bine afi venit sănătoşi! (IS P IR E S C U ).
2. (Serveşte la form area m odulai optativ-condiţional) Dacă m -a ţi f i
anunţat, aş f i p u tu t merge. 3. (Serveşte, u rm at de conjunctiv, la
form area unui viitor popular şi familiar) în van aveţi să mă chemaţi
(S A D O V E A N U ). 4. (în construcţii perifrastice) A urm a să . . . . a fi pe
A V IZ
p u n c tu l de a . . . Aici avea să se ridice o fabrică. [Prez. ind. am, ai, are,
avem, aveţi, au, (III 1) am, ai, a, am, aţi, au, (III 2 ) aş, ai, ar,
am, aţi, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai şi (reg.) aibi, pers. 3 aibă]*— L it.
b a b e re .
A V E N T U R A , aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acţiune
îndrăzneaţă (fără a ţine seamă de riscuri). — D upă fr. a v e n t u r e r .
A V EN TtTR Ă , aventuri, s. f. A cţiune îndrăzneaţă şi ris c a n tă ;
întreprindere dubioasă, n e cin stită ; legătură amoroasă m tîm plătoare.
— D upă fr. a v e n tu re .
A V E N T U R IE R , -Ă , aventurieri, -e, s. m. şi f. Persoană care
um blă după aventuri. [ P r .: -ri-er] — D upă fr. a v e n tu r ie r .
A V E N T U R lN s . n. (G eol.) V arietate de cuarţ care conţine num e­
roase foiţe de mică galbene sau verzui, care reflectă puternic lum ina.
— D upă fr. a v e n tu r in e .
A V E N T U R IS M s. n. (Rar) S pirit de aventură. — D in a v e n ­
tu r ă + suf. -ism.
A V E N T U R O S , -O A S Ă , aventuroşi, -oase, adj. Plin de av en tu ri;
care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acţiunile
îndrăzneţe şi riscante. — D upă fr. a v e n tu re u x .
A V ER E, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia
unei colectivităţi sau a u nui individ. ❖ Expr. A se buctira la avere = a
fi lacom de bogăţie. A sta -i toată averea mea = asta-i tot ce posed. 4
Sum ă (foarte) m are de bani. — V. avea.
A V E R S s. n. sg. ( în opoziţie cu revers) Faţa unei monede sau
a unei medalii, înfăţişînd chipul em iţătorului, stem a ţârii etc. — F r.
a v e rs .
AV& RSĂ , averse, s. f. Ploaie torenţială de scurtă durată. — Fr.
a v e rs e .
A V ER SI T?NE, aversiuni, s. f. Sentim ent de dezgust faţă de cineva
sau de ceva. [P r.: — F r. a v e r s io n (lat. lit. a v e r s io , -onis)*
A Y E R T IS M fiN T , avertismente, 8. n. 1. în ştiin ţare prealabilă,
prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei prim ejdii). 2. M ustrare
pentru o abatere. 4 (S port) M ăsură prem ergătoare penalizării, prin
care arbitrul atrage aţenţia unui jucător că joacă nereglem entar. — După
fr. a v e r tis s e m e n t.
A V E R T IZ A , avertizez, vb. I. T ranz. A atrage cuiva atenţia, a
preveni pe cineva (că va suferi consecinţele acţiunii pe care intenţionează
să o săvîrşească). — D upă fr. a v e r tir .
A V E R T IZ A R E , avertizări, s. f. A cţiunea de a avertiza.
A V E R T IZ O R , avertizoare, s. n. A parat care semnalizează u n
pericol — D upă fr. a v e r tis s e u r .
A V IA T IC , -A, aviatid, -e, adj. D e aviaţie, privitor la aviaţie.
[ P r .: -vi-a -] — D in avi[aţie] + suf. -atic.
. A V IA T O R , -O A R E , aviatori, - oare, s. m. şi f. Persoană care
pilotează u n avion sau care face parte din echipajul unui avion. [ P r .:
-vi-a-] — D upă fr. a v ia te u r .
A V IA Ţ IE , aviaţii, s. f. 1. Zborul cu ajutorul avioanelor; tehnica
acestui zbor. 4 Ram ură a ştiinţei care se ocupă cu tehnica (zborului)
vehiculelor aeriene mai grele decît aerul. 2. Totalitatea avioanelor de
care dispune o ţară, o societate etc. 4 Forţă m ilitară aeriană bazată
pe avioane; diviziune a armatei care cuprinde această forţă. [ P r .:
-vi-a-] — D upă fr. a v ia tio n .
A V IC U L T O R , -O A R E , avicultori, -oare, s. m. şi f. Specialist
care se ocupă cu creşterea raţională a păsărilor de curte. — D upă fr.
a v ic u lte u r .
A V IC U L T tJR Ă 8. f. Ştiinţă care se ocupă cu creşterea raţională a
păsărilor de c u r te ; profesiune bazată pe această ştiinţă. — D upă fr.
a v ic u ltu r e .
A V ID , -Ă , avizi, -de, adj. Stăpînit de dorinţe puternice, cuprins
de interes (pentru lucruri folositoare); pasionat. 4 (Peior.) Lacom .
— F r. a v id e (lat. lit. a v id u s).
A V ID IT A T E s. f. în s u ­
şirea de a fi avid. 4 (Peior.) L ă ­
comie. — Fr. a v id ite (lat. lit.
a v id ita s , -a tis).
A V IO N , avioane» s. n.
Vehicul aerian mai greu decît
aerul, susţinut în aer de aripi
şi pus în mişcare de m o to a re ;
aeroplan. <* A vion fă ră mo­
tor = avion care se mişcă folo- Avion
sind curenţii aerieni. A vion cu
reacţie = avion fără elice, pus în mişcare de un m otor cu reacţie.
[ P r .: -vi-ori] — F r. a v io n .
A V IO N E T Ă , avionfte, s. f. Avion mic. [ P r .: -vi-o-] — Fr.
a v io n n e tte .
A V IT A M IN O Z Ă s. f. Boală de nutriţie provocată de lipsa înde­
lungată a vitam inelor din alim entaţie. — F r. a v ita m in o s e .
A V IV A , avivez, vb. I. T ran z. A da o nuanţă mai vie culorii ţesă­
tu rilo r sau pieilor, p rin tratarea cu anum ite substanţe. — F r. a v iv e r.
A V IV A R E, avivări, s. f. Acţiunea de a aviva.
A V lZ, avize, s. n. 1. D ocum ent p rin care se com unică o înştiinţare
cu caracter oficial. <► Expr. (G lum eţ) A v iz amatorilor, se spune p en tru a
atrage atenţia celui care presupunem că are u n interes în problem a care
se discută. 2. Părere, apreciere emisă de cineva asupra unei problem e
în d e zb a te re ; rezoluţie a unei autorităţi com petente-— F r. av is.
AVIZA - 59 — AZBUCOAVNĂ

A V IZĂ , avizez, vb. 1. 1. l'ranz. A atrage atenţia sau. a înştiinţa A V U T 1, ailuturi, s. n. Avere, a v u ţie .— V. uvta.
din tim p. ♦ A face cuiva o com unicare oficială. 2. In tran z. A-şi exprim a AVUT*, -A , avuţi, - te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune
părerea autorizată în tr-o c h estiu n e ; a decide. — F r. a v is e r. de o stare m aterială b u n ă ; bogat. — V. avea.
A V IZ Ă R E , avizări, s. f. Faptul de a a v iza ; înştiinţare. A V U Ţ ÎE , avuţii, s. f. Avere, bogăţie. — D in a v u t + suf. -ie.
A V IZA T , -A, a viza ţi, -te, adj. (Rar) Constrîn9 l a . . căruia nu-i A X, axe, s. n. O rgan de maşină care suportă mai ales eforturi de
răm îne decît s ă . . . — V- aviza. încovoiere ; (la vehicule) osie. [V a r.: â x ă s. f.} — Fr. a x e (lat. lit. ax is).
A VIZ O , avizouriy s. n. Vas de război de tonaj mic şi cu viteză A X Â , axez, vb. I. T ran z. (Adesea
mare. — F r. a v iso . fig.) A aduce o piesă în poziţia în
A V ÎN T , avînturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mişcări. Expr. care axa ei de sim etrie sau de rotaţie
A -şi lua avint = a se pregăti p e n tru o săritură j a se avînta.,2. însufleţire, coincide cu o axă dată ; a centra. — F r.
elan. <> Expr. A - i tăia cuiva avîntul = a descuraja pe cineva. 3. ax er.
D ezvoltare însufleţită, progres m ate. <> Expr. A lua avint = a se dezvolta A X Â R E , axări, s. f. A cţiunea
rapid. — Postverbal al lui a v in ta. de a a x a ; centrare.
A V ÎN T A , a v in t, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) repezi plin de însu­ A X Ă 1 s. f. v, a x .
fleţire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-şi deschide d rum cu îndrăz­ AXĂ*, axe, s. f. D reaptă existentă
neală. 2. T ran z. A îm pinge cu energie înainte pe cineva sau c e v a ; sau im aginată care ocupă o poziţie
a im prim a o m işcare violentă. CtUva voiniceşti lovituri de lopată avintarâ' particulară în raport cu un corp sau cu o figură. <> A x ă de rotaţie —
micul vas departe de coastă (O D O B ESC U ). * (Rar) A insufla avînt. d reaptă în jurul căreia se roteşte u n corp sau o figură. A x ă de simetrie .=
— D in a* -j- v ln t. d reaptă în raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sînt
A V ÎN T Ă T , -Ă , avîntaţi, -te, adj. (Adesea adverbial)" Plin de a v în t; sim etrice. ♦ D reaptă închipuită în ju ru l căreia se face mişcarea
fig. însufleţit, înflăcărat, entuziast. — V . avinta. de rotaţie a u nui corp ceresc în ju ru l lui însuşi. — F r. a x e (lat. lit.
A V LlE , avlii, s. f. (Reg.) C u rte (X). — T c . a v lu . axis).
A V O C A T , -Ă, avocaţi, -te, s. m . şi f. Persoană care are pregătirea A X IÂ L , -A , axiali, -e, adj. Care se referă la o axă*; în raport cu
şi calitatea de a da consultaţii în chestiuni juridice şi de a reprezenta o axă*. [ P r .: -xi-al] — F r. a x ia l.
pe îm pricinaţi în faţa instanţelor. [Var. : a d v o c â t, -ă s. m. şi f .] — F r. A X IL Ă R , -Ă, axilari, -e, adj. 1. (A nat.) Care se află la subsuoară.
a v o c a t (lat. lit. a d v o c a tu s ). 2. (Bot.) Care se află în locul unde se îm preună o ram ură cu trunchiul
A V O C A T U R Ă s. f. Profesiunea de avocat. [Var. : a d v o c a tiir ă sau o frunză cu ram ura. — D upă fr. a x illa ire .
s. f.] — G erm . A d v o k a tu r.
A X IO M A T IC , -Ă , axiomatici, -e, adj. Care se întemeiază pe o
A V O C Ă Ţ fiL , avocăţei, s. m. (D epr.) D im inutiv al lui avocat. axiomă ; care are caracter de axiomă. [ P r .:
A V O C Ă Ţ E SC » -E A S C Ă , avocăţeşti, adj. D e avocat. — D in -xî-o-] — F r. a x io m a tiq u e .
a v o c a t + suf. -esc. A X IO M Ă , axiome, s. f. Adevăr fu n ­
A V b R T , avorturi, s. -n. Elim inare prem atură (naturală sau provo­ dam ental adm is fără dem onstraţie, fiind
cată) a unui fetus care încă n u este capabil să trăiască în afara corpului evident p rin el însuşi. [ P r .: -xt-o- [— Fr.
m a m e i.— Postverbal al Iui a v o r ta . a x io m e .
A V O R T Â , avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-şi provoca un A X IO N , axioane, s. n. Im n de slavă
avort. — F r. a v o r te i\ (în biserica ortodoxă). [ P r .: -*r-on] — N gr
axion[esti].
A V O R T O N , avortoni, s. m. O m care prezintă m ari scăderi fizice
sau psihice; stîrpitură. — F r. a v o rto n . A Z A L E E , azalee, s. f. N um e dat
mai m ultor arbuşti ornam entali exotici cu
A V R A M , avrami, s. m. (Reg.) V arietate de p ru n . — D in a v r a m ă . flori roşii, roz sau albe (A za le a ). — Fr.
AVRAM Ă, avrame, s. f. (Reg.) V arietate de prune. — N gr. a z a lâ e (<gr.).
a v ra m ilo n . A Z B E S T , azbesturi, s. n. M ineral
A V R Ă M E Â S Ă s. f. (Bot.) V eninariţă. [V ar.: a v r ă m e â s c ă .s .f .] fibros de culoare albă, din care se fac
— Bg. a v r a n , rus a v r a n (după A v r a m ). diferite piese şi ţesături neinflam abile.
— F r. a s b e s te (<gr.).
A V R Ă M E Â S C Ă s. f. v. a v r ă m e a s ă . A Z B tJC H E s. f. T e rm en folosit în Azalee
A V U A B IL, -Ă, avuabili, -e, adj. (F ranţuzism ) Care poate fi m ărtu­ tre c u t pentru a denum i alfabetul chirilic.
risit. [Pr. : -uu-d-] — D upă fr. a v o u a b le . <» Expr. A f i la azbuche = a fi^ abia la începutul învăţăturii. ♦
Fig. învăţătură^ — Slav (v. sl. a z u -f b u k i * a, b *).
A V U L S JtJN E s. f. Rupere de către ape a unei bucăţi (m ari) de
mal din păm întul aparţinînd unui p ro p rietar şi alipirea acestuia la A Z B U C O Â V N Ă , azbucoavne, s. f. (înv.) A becedar. — Slav (v.
păm întul altui p roprietar riveran. [P r.: — Fr.- a v u ls io n . sl. a z u b u k o v în o ).

A V IO A N E: 1. Avion de tra n sp o rt (construcţie sovietică). 2. Avion u tilitar (construcţie rom înească). 3. Elicopter. 4. A vion de tra n sp o rt cu
reacţie (construcţie sovietică). 5. Avion de şcoală (construcţie rom înească). 6. H idroavion (construcţie sovietică).’ 7- Avion sanitar (construcţie
sovietică). 8. A vion de tran sp o rt (construcţie romînească).
A Z E O T R O P IS M — 60 —
A Z E O T R O P ÎS M s. n. P roprietatea unui am estec lichid de a Ii
form at din com ponenţi care fierb to ţi la aceeaşi tem p eratu ră, d în d
vapori cu aceeaşi com poziţie ca a am estecului lichid din care provin.
f P r .: -re-o-] — F r. a z £ o tr o p is m e .
A Z I adv. 1. în ziua aceasta» care e î n c u ra ; astăzi. ^ C om puse:
azi-noabte — în noaptea care tocmai a tr e c u t; azi-dimineaţă = în dim i­
neaţa acestei zile. ♦ (S ubstantivat, m . invar.) Ziua care e în curs.
Din sinul vecinicului ieri Trăieşte a zi ce moare (E M IN E S C U ). + (în
corelaţie cu m iine) a ) (E xprim ă o continuitate sau o repetare) î l
vede azi, il vede mini, Astfel dorinţa-f gaia (E M IN E S C U ). b )'(E x p rim ă
opoziţia între prezent si viitor) A z i aici, mîine-n Focşani, ce-am avut
şi ce-am pierdut (C A R A G IA LE). <► E xpr. B a azi, ba mtine, exprim ă
ideca de am înare continuă. Azi-m U ne -= în curînd, zilele acestea. A
trăi de a zi pe vitine — a trăi necăjit, strîm torat, în sărăcie. Cu a zi, cu
mtine — încet-încet. 2. în epoca prezentă, în tim pul sau în vrem ea
de acum . -o- Expr. în ziua de a z i — în zilele n o a stre ; astăzi. ♦ (Fam .)
Acum , m om entan, cît mai repede. — L at. h a c d ie .
A Z ÎL , aziluri, s. n. 1. L oc unde cineva găseşte ocrotire sau a d ă p o s t;
refugiu. ^ D rept de a zil — protecţie de care se bucură cineva în virtutea
unei legi. 2. (în trecut) In stitu ţie în care erau internaţi bătrînii, infirm ii
etc. fără familie sau de care n u p u teau sau n u voiau să se îngrijească
familiile respective. — F r. a s iie (lat. lit. a s y lu m ).
A Z IM Ă , azime, s. f. T u rtă de aluat nedospit, coaptă de obicei
sub spuză. — N gr. a z im a .
A Z IM IO Â R Ă , azimioare, s. f. D im inutiv al lui azimâ.
A Z IM tJT s. n. U nghi form at de planul m eridianului unui loc cu
planul vertical al direcţiei respective. — F r. a z i m u t.
A Z IM U T Â L , -A, azhnutali, -e, adj. Care se referă ia «zim ut.
— F r. a z i m u ta l .
A Z O T s . n. C orp gazos sim plu incolor şi inodoi, parte com ponentă
a aerului şi elem ent esenţial al ţesuturilor vegetale ţi an im ale; nitrogen.
— F r. a z o t e « g r.).
A Z O T Â T 1, azo ta ţi, s. m . Sare a acidului azotic cu o bază; n itrat.
O A zo ta t de potasiu — salpetru de Indii: A zo ta t de sodiu = salpetru
de Chili. — F r. a z o ta te .
A ZV ÎRLITU R Ă
A ZO T Â T *, -A, azotaţi, -le, Care are în compoziţia sa azot.
— D upă fr. a z o tâ .
A Z O T IC , azotici, adj. m . ( în expr.) A cid azotic = acid incolor
care descom pune toate metalele obişnuite şi are num eroase ' aplicări
în in d u s trie ; (pop.) apă-tare. — F r. a z o tiq u e .
A Z O T 0 S , -O Â S Ă , azotoşi, -oase, adj. Azotat*. — D in a z o t -4- suf.
-os (după fr. azo teu x ),
A Z tJR 6. n. Culoare albastră-deschisă ; p, ext. albastrul cerului*
— F r. a z u r (lat. Iit. a z z u r u m ) .
A Z U R Â T , -A, azuraţi, -te, adj. (Rar) C olorat în albastru-deschis.
— D in a z u r -f suf. -a t (după fr. azure).
A Z U R ÎU , -ÎE , azurii, adj. (Adesea substantivat) A lbastru-deschis.
— D in a z u r -f suf. -iu,
A Z V ÎR L Î, a zv trl, vb. IV . I. T ran z. 1. A arunca ceva (departe)
prin tr-o m işcare repede şi violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta
în afară. Gura de balaur. . . azvirle apa-n sus (C O ŞB U C). II. Intranz.
A aninca cu ceva asupra cuiva. Cine azvirle cu bulgări f (A L E C SA N D R I).
+ (D espre anim ale de ham ) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaş. III. Refl.
A se repezi, a se avînta, a se p re c ip ita ; a ajunge în tr-u n loc prin tr-o
săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. şi pl. azvirlâ ] — Comp. sb. v r ljiti,
bg. h v ă r lja n .
A Z V ÎR L lR E , asvîrliri, s. f. Acţiunea dc a (se) azvîrli.
A Z V ÎR L tT Ă , azvîrlite, s. f. (Reg.) D istanţă (relativ) mică, soco­
tită d in tr-a n p u n c t oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia
puştii, u n obiect aruncat cu mîna etc. ❖ E xpr. De-a azvîrlita ■* num ele
unui joc de copii care constă în azvîrlirea cît mai departe a unei pietre,
a unui băţ etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita — a arunca (ceva) cît colo.
[Form ă gramaticală: (în expr.) a zvîrlita] — V. azvîrli.
A Z V ÎR L IT O R , -O Â R E , azvtrlitori, -oare, adj. Care azvîrlă. +
(Substantivat, f.) Partea in contrapantâ a un o r jilipuri p en tru aruncarea
lem nelor în tr-o grăm adă m are. — D in a z v î r li + suf. -(i)to r .
A Z V ÎR L IT U R Ă , azvîrlituri, s. f. D istanţă pînă la care ajunge un
obiect azvîrlit de c in e v a ; aruncătură. <> E xpr. O azvtrliturâ de băţ —
o distanţă m ic â .— D in a z v îr li + suf. -(i)tu r â .
 A
Ă s. m . invar. A doua literă a alfabetului şi su n etu l corespunzătpr.
Ă L, A , ăi, ale, adj. dem . ( tn vorbirea p u ţin în g rijiţi) C el, cea.
«> (C u valoare de p ron. dem .) ♦ R en u m it; (ir.) cine ştie ce. Că doar
nu eşti ăl voinic. C i, bade, eşti de nimic (JA R N iK -B iR S E A N U ).
[G en .-d at. sg. dlui, dlei, g en.-dat. pl. ălor] — L at. illu m , illa .
Ă LA , A IA , ăia, alea, p ron. dem . ( tn vorbirea p u ţin îngrijită)
Acela, aceea. O- E xpr. De ce. . . , de aia. . . =* cu c î t . . cu a t î t . . .
A ltă aia — ciudăţenie, m onstru. Toate alea = to t ce trebuie. Cîte
alea toate 3 fel d e fel de lucruri. (Substantivat, peior.) Un ăla =* u n
om oarecare, fără im p o rtan ţă. (Adjectival) Lucrul ăla. [G en.-dat. sg.
ăluia, dieta, gen.-dat. p!. ălora] — .Lat. illu m , illa .
 L A L A L T pron. dem . m . v. ă lă la lt.
 L Ă L A L T , A l A L A L T Ă , âialalţi, aUlalte, pron. dem . (In vorbirea
puţin îngrijită) Celălalt. [G en.-dat. sg. ăluilalt, ăleilalte, gen.-dat. pl.
dlorlalţi, ălorlalte. — V ar.: d la la lt pron. dem . m ., â ila lt, ă ila ltă pron.
dem .] — D in ă l + a la ltă (= a ila ltă ).
 l l a l t , A i l a l t ă pron. dem . v. ă lă la lt.
A r a interj, v. Ira .
Ă S T , A S T Ă , ăşti, aste, adj. dem . (C în d urm ează d upă substantiv
are forma ăsta, asta) 1. A cest, aceasta. 2. A cesta de aici, de dincoace. 3.
P rezent, de acum (sau din tr-u n viitor apropiat). Ziua tiSta. <> Loc. adv.
(De) astă dată. = de data aceasta; acum . 4. (In expr.) Astâ-noapte
(sau iarnă, prim ăvară etc.) — în noaptea (sau iarna etc.) precedentă.
[G en.-dat. sg. ăstui, astei şi ăstei, gen.-dat. pl. âstor; (cînd are forma
ăsta, asta) gen.-dat. sg. ăstuia, ăsteia, gen.-dat. pl. ăstora.— V a r.:
a s ta , ă s t a adj. dem .] — L at. is tu m , is ta .
A S T A 1, A S T A adj. dem . v. ă s t.
A STA*, A S T A , ăştia, astea, pron. dem . 1. Acesta, aceasta. ^
(C u form ă fem inină şi sens neutru) Lasă astea acum ! (IS P IR E S C U ).
^ Loc. adv. Cu toate astea = totuşi. Pentru asta — de aceea. Cu asta =**
în acest m od. <► E xpr. A sta e l sau asta-i! = a ) iată care e cauza!
b ) ce-are a face, n u se p o a te ! c ) aşa e ! A sta -i asta l « acesta este
m om entul h o tă rîto rl Ce-i asta ( d e .. ,) ? «■ ce însem nează lucrul acesta?
cum se explică ? A sta -i ştiut (sau ştiută) *= este lucru bine cunoscut.
2. Aşa ceva, u n astfel de lucru. [G en.-dat. sg. ăstuia, ăsteia şi asteia,
gen.-dat. pl. ăstora] — L at. is tu m , ista .
 S T Ă L A L T , A S T Ă L A L T Ă , ăştialalfi, astelalte, pron. dem .
A cesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de
noi. (Adjectival) Partea astălaltă. [G en.-dat sg. dstuilalt, asteilalte
şi ăsteilalte, gen. — dat. pl. ăstorlalţi, ăstorlalte] — D in ă s t + a la lt
( — ălalalt).
Ă U l vb. IV. v. a u i.
 B
B s. m . invar. A treia literă a alfabetului, num ită «b e» , şi B A B O lA Ş, baboiaşi, s. m . D im inutiv al lui baboi.
sunetul corespunzător. B A B O R D , baborduri, ş. n . 1. P artea stîngu a unei nave privind
BA adv. 1. In nici u n caz, de loc, nicidecum ; (negînd o frază spre partea dinainte a vasului. 2. M arginea din stînga a fuzelajului
întreagă) nu. Oanâ, ţie ţi-e foam e. — B a (D E LA V R A N C EA ). <> Loc. u n ui vehicul aerian, privind spre partea dinainte a aerovehiculului.
adv. (Reg.) Ca m ai b a ! sau nici (cam) mai b a l = nici v o rb ă ! nici pom e­ — F r. b â tfo rd .
neală I ❖ Expr. A zice ba ~ a te o p u n e ; a refuza. A nu zice (sau a B A B O R N IŢ A , baborniţe, s. f. Babă urîtă
nu spune) nici da, nici ba ~ a nu se pro n u n ţa întrrO problem ă. 2. (în şi r e a ; cotoroanţă. 4 Vrăjitoare. [Var. : bă-
dialoguri contradictorii, întăreşte o afirm aţie sau o negaţie) Era mişel? b d r n iţa s. f.] — D in b a b ă 4- suf. -or-niţă.
— B a nu, de loc/ (C O ŞB U C). 3. (Arată o gradaţie) B a Peneş-împărat
văzind Pe Barbă-C ot, piticul, stînd Pe-un gard decalaturi privitot, L-a B A BO ŞE, baboşe, s. f; (Zool.) Pelican. —
pus la jo c! (C O ŞB U C). ♦ (Serveşte pen tru a com pleta sau a rectifica D in bab[iţă] + suf. -oşe.
o expresie) a ) (Arată câ ceva n u este num ai aşa cum s-a spus mai B A B tJŞC Ă , babuşte, s. f. ( I h t.; reg.)
înainte, ci şi altfel) E lung păm intul, ba e lat (C O ŞB U C). b ) (Arată Ocheană. — Bg. b a b u s k a .
o ezitare în alegerea unei alternative) Unde să m -a scu n d ? ... Colea! B A B tîŞ I s. m . pl. (înv.) Papuci. — Fr.
ba colea.. . B'a colea (A L E C S A N D R I). 4. (în corelaţie cu alt ba) b a b o u c h e (rus b a b u îi) .
C în d . . . c în d . . . , a cu m . . . a c u m . . . . a c i. . . a c i. . . Abia ne vedem
capul de treburi. Ba cu vitele, ba eu ştiubeiele, ba cu vinul (S A D O V E A N U ). B A C 1, bacuri, s. n. Platform ă plutitoare,
5. (în expr.) B a bine că n u ! = fireşte (că d a)! desigur! B a n u ! sau servind la transportul de la u n mal la celă­
ba (nu) ză u ! = să fim serioşi; să fim d re p ţi! B a că bine zici! — lalt al unui r î u ; am barcaţie cu fundul şi
tn tr-a d e v ă r!— Bg., sb. ba. capetele plate, folosită pentru serviciile auxi­
liare ale unei nave. — F r. b a c . Babiţă
BABÂ, babale, s. f. Piesă cilindrică fixată pe prora vaselor sau
pe cheiuri, p en tru legarea pripoanelor sau a cablurilor. — T c . b a b ă . BAC*, bacuri, s. n . 1. ( în expr.) Bac de
celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de răşini sintetice,
B A BÂ C Ă , babaci, s. m . (Reg.) T a tă . <v Expr. Trai, neneaco, care conţine electrozii şi electrolitul unui acum ulator electric. Bac d e
cu banii babachii = viaţa fără griji cu banii tatălui, p . ext. cu banii răcire — aparat folosit la răcirea m us­
altuia. 4- (L a pl.) Părinţi. [V ar.: b ă b â c ă s. m .] — N gr. b a b a k a s . tului de bere. 2. D ispozitiv în care
BABÂ1E s. m . (în v . şi reg.) Babacă. — D in bab[acă1 + suf. -aie. se prinde o piesă în vederea p re ­
B A B A L ÎC , babalfci, s*. m. 1. (F am . şi depr.) O m b ătrîn şi n ep u ­ lucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele
tincios ; moşneag. ♦ (lr.) O m îm bătrînit înainte de vreme. 2. Stîlp de aşchiere ale unei filiere. — F r. b a c .
de lem n foarte gros care trece p rin talpa m orii de vînt şi în ju ru l căruia B A CA L s. m. v. b ă c a n 8.
m oara poate fi învîrtită după cum bate vîntul. — T c . b a b a lik « tată
vitreg, moşneag». B A C A L A U R E A T 1 s. n. (în ve­
chea organizare a învăţam întuiui)
B A BA N , -A , babani, -t, adj. (Pop.) M are, voinic. Găină babană. Exam en general pe cave îl treceau
4 (Substantivat, f.) Oaie bâtrînă fără dinţi. — D in b a b ă -f suf. -an. absolvenţii liceului. 4- T itlu o bţinut
b A b A , babe, s. f. I. Femeie în urm a acestui examen. [ P r .: -la-u-
bătrină. S atul (sau casa) arde şi baba re-at] — F r. b a c c a la u r 6 a t (lat. lit.
se piaptănă, se zice despre cineva care b a c c a la u re a tu s ).
e preocupat de lucruri neînsem nate B A C A L A U R E A T *, -A , baca- Bac
cînd în ju ru l lui se petrec eveni­ laureaţi, -te, s. m. şi f. (în trecut)
m ente im portante. Popa nu toacă de Persoană care a tre c u t exam enul de bacalaureat. [Pr. : ~la-u-tc-at\
două ori pentru o babă surdă, se zice
celui care n u este atent cînd se spune — F r. b a c c a la u r â a t (lat. lit. b a c c a la u re a tu s ).
ceva şi cere sâ i se repete cele spuse. A B A C A N A LA , bacanale, s. f. (L a pl.) Sărbătoare la rom ani inchi'
trecut baba cu colacii, se spune cuiva nată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată prin tr-o exaltare mistică
care a scăpat o ocazie bună. <►Zilele Babă şi p rin orgii. ♦ Fig. (L a sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălat» ;
babei (sau babelor) sau babele — p ri­ orgie. — F r. b a c c h a n a le (lat. lit. B a c c h a n a lia ).
mele nouă sau douăsprezece zile ale lunii m artie, cu vrem e schim ­ B A C Â N T Ă , bacante, s. f. (L a rom ani) Preoteasă a zeului Bachus.
bătoare. 4- (Fam ., în glumă) Soţie. -4 Fem eie bătrînă de la ţară + Fig. Calificativ dat unei femei destrăbălate. — Fr. b a c c h a n te (lat.
care pretinde că vindecă bolile p rin diferite leacuri şi vrăji. <4 (în lit. b a c c h a n s , -n tis).
num e de jocuri de copii) (D e-a) baba-oarba = joc în care u n copil
legat la ochi încearcă să-i prindă pe ceilalţi. D e-a baba-gaia — joc B A C A R Â 1 s. f. C ristal de calitate superioara. — Fr. b a c c a ra t.
în care un copil, care face pe cloşca, îşi apără < puii > îm potriva B A C A R Â 8 s . f. N um ele unui joc de cărţi. — Fr. b a c c a ra .
altuia care face pc gaia ; de-a puia-gaia. 11. 1. B îrnă de sprijin folosită
la poduri, la m ori de apă sau ca reazem p en tru acoperiş sau p en tru BA C Ă , bace, s. f. N um e dat. fructelor cărnoase, cu pieliţa Subţire
grinzile transversale ale u n u i planşeu de le m n ; (la m oara de vînt) şi cu m iezul zemos, în care se află seminţele. A fina este o bară. — It.
babalîc (2); 2. Copcă în form ă de toartă în care se prinde alta în formă b a c c a (lat. lit. b a ca ).
de cîrlig. 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă comestibilă, roşie, care B A C Â U s . m . (în expr.) A -şi găsi bacăul (cit cineva; a Ua dc
creşte pe crăci uscate şi p u trede. — Slav (v. sl. b a b a). bucluc, a o păţi. — M agh. bak 6 .
B A B IL O N IE , babilonii, s. f. 1. V orbire sau scriere confuză. B A C C E Â , baccele, s. f. (D epr.) Bătrîn ramolit, cu idei învechite.
2. învălm ăşeală m a re ; încurcătură. — D in B a b ilo n -f suf. -ie. — C om p. tc. b a c i.
B A BfN Ă , babinc, s. f. (Rar) Partea groasă (şi care atîrnă) a buzelor B A C C E L l, baccelesc, vb. IV. Refl. A îm bâtrîni ; a se ramoli.
un o r animale. — F r. b a b in e . — D in b a c c e a .
B A B IŢ Ă 1, bebiţe, s. f. 1. Pelican. 2. Ciupercă în form a unei
copite de cal, care creştc pe copaci şi din care se prepară iasca B A C H E L tT Ă s . f. Răşină sintetică din care s e fabrică p i e s e elec-
(Polyporus ignarius). — (1 ) Bg., sb. b a b ic a . .trice izolatoare şi diverse obiecte de uz com un. — F r. bak61ite.
B A B IT Ă ', babiţe, s. f. (Pop.) Boală de dentiţie pe care o fac B A C I, baci, s. m . 1. C ioban care conducc o stînă. 2. Cel cârc
copiii mici. — Bg. b a b ic i. cîştigă şi aruncă prim ul la jocul de arşice.
B A BO I, baboi, s. m . N um e generic dat exem plarelor mici ale BAC1FER* -A, baciferi, -e, adj. (D espre plante) Cu fructe bace
peştilor com uni dc apă dulce. — Bg. b a b o j. — F r b a c c ifâ re .
BACII. — 63 —
B A C lL , bacili, s. m. G en de bacterii de form a unui bastonaş,
unele specii fiind patogene. — F r. b a c ille (lat. lit. b a c illu s).
B A C IL Â R , -A , baciiari, -e, adj. Privitor la bacili, cu b a c ili; în
formă de bacii. ♦ (D espre .o boală) Provocat de bacili. — D upă fr.
b a c illa ire .
B A C IL O Z Ă , baciloze, 8. f. Boală provocată de b a c ili; (în vor­
birea curentă) tuberculoză pulm onară. — F r. b a c illo se .
BACLAVA» baclavale, s. f. P răjitură preparată d in foi de plăcintă,
nuci sau migdale şi m iere sau sirop de zahăr. — T c . b a k la v a .
B A C ŞIŞ, bacşişuri, a. i>. Sum ă de bani dată cuiva p e lîngă plata
cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu p e rso n a l; p. ext. răsplată în
bani. + M ită. — T c . b a h ţiş .
B A C T E R lA N , -A , bacteriem, .a d j. D e bacterii, privitor la
bacterii. [ P r .: -ri-an]— F r. b a c t6 rie n .
B A C T E R IC lD , -A , bactericizi, -de, adj. (D espre unele substanţe)
Care omoară bacteriile. — F r. b a c t^ ric id e .
B A C T E R IE , bacterii, s. f.. N u m e generic d a t u n o r organisme
m icroscopice unicehriare, de n atu ră vegetală, d in tre care unele cau­
zează boli infecţioase. — F r. b a c tâ r ie .
B A C T E R IO F A G , bacteriofagi, s. m . N um e generic d at u nor
organisme microscopice care au însuşirea de a distruge bacteriile.
[ P r .: -ri-o-] — F r. b a c t^ rio p h a g e .
B A C T E R IO F A G tE 9 . f. Fenom en de distrugere a bacteriilor
a tacate de bacteriofagi. [ P r .: -ri-o-] — F r. b a c t^ rio p h a g ie « g r )
B A C T E R IO L O G , bacteriologi, s. m . Specialist în bacteriologic. j
[ P r .: -ri-o-] — F r. b a c tâ r io lo g u e « g r.).
B A C T E R IO L O G IC , -A, bacteriologici, -e, adj. Care se referă
la bacterii sau la bacteriologie. <► A rm ă bacteriologică = mijloc cri­
minal de exterm inare în masă a unei populaţii paşnice, folosit de un
agresor im perialist şi constînd în răspîndirea de bacterii producătoare
de boli infecţioase. Război bacteriologic — război criminal în care se
folosesc arm e bacteriologice. [ P r .: -ri-o-] — F r. b a c t^ rio lo g iq u e « g r.).
B A C T E R IO L O G IE s . f. R am ură a biologiei care are ca obiect
studiul bacteriilor. V. microbiologie. [Pr. : -ri-o-] — Fr. b a c te r io lo g ie
« g r.).
B A C T E R lO Z Ă , bacterioze, s. f. N um e g eneric dat bolilor plan­
telor provocate de bacterii. [ P r .: -ri-o -]—'F r . b a c le r io s e .
B A D A N A s . f. v. b id in e a .
B A D E 8. m . (Pop.) 1. T erm en de respect cu care cineva
se adresează unui b ărb at mai în vîratâ de Ia ţară. 4- (L a vocativ)
T erm en cu nuanţă de ironie sau de am eninţare cu care cineva se adre­
sează unui bărbat, indiferent de vîrsta. H a, h a ! măi badeo, m i-ai căzut
la mină acu! (A L EC SA N D R 1). 2. T erm en cu care femeile de la ţară
se adresează bărbatului iu b it; p. ext iubit, ibovnic, [A rt.: badea]
B A D IA N , badiant, s. m . A rbust
cultivat în C hina şi Japonia, ale cărui
frunze, flori, tulpină şi fructe răspîn-
deso un miros arom atic; se în tre­
buinţează la fabricarea lichiorurilor,
în medicină etc. (Jllicium anisatum) ;
fructul acestui arbust. [P r.: -d i-a n ]
— F r. b a d ia n e .
B A D IJO N A , badijunez, vb. I.
T ranz. 1. A unge cu u n preparat
farmaceutic în scop curativ. ♦ A
unge trunchiul unui pom cu o soluţie
specială, p en tru a distruge insectele
şi ouăle lor. 2. A unge cu o soluţie
specială suprafaţa unei şosele asfal­
tate, pentru a o face imperm eabilă
şi a împiedica degradarea ei. — Fr.
b a d ig e o n n e r.
B A D IJO N A J, badijonaje, s. n. Badian
Hadijonare. — F r. b a d ig e o n n a g e .
B A D IJO N A R E s. f. A cţiunea de a badijona şi rezultatul ei.
B A FTA s . f. (Fam .) N oroc. — T c . b a h t.
B A G A s . f. M aterie obţinută din carapacea broaştelor ţestoase,
din care se fabrică diferite obiecte de uz com un, c a : piepteni, brăţări,
tabachere etc. — T c . b a g h a .
B A G Â J, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se ia u .în tr-o
călătorie. <► Expr. A da la bagaje = a preda la staţiile de cale ferată
cufere, lăzi etc., p en tru a fi transportate sau păstrate. A -şi face bagajele —
a se pregăti de p le c a re ; p. ext. a pleca. 2. Fig. (U rm at de deter­
m inări) T otalitatea cunoştinţelor, concepţiilor cuiva în tr-u n dom e­
niu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente ştiinţifice (CARA-
G IA L E ). — F r. b a g a g e .
B A G A T E L s. n. v. b a g a te lă .
B A G A T E L Ă , bagatele, s. f. 1. L u cru de m ică im p o rta n ţă ; fleac.
+ O biect de mică valoare, neînsem nat. 2. M ică com poziţie muzicală
pe o tem ă uşoară. [V a r.: b a g a tel s. n.] — It. b a g a tte lla (fr. b a-
g a tte lle ).
B A G A T E L IZ A , bagatelizez, vb. I. T ran z. A m icşora im portanţa
unui lu c ru ; a su b ap rec ia ; a minim aliza. — D in b a g a te lă .
B A G A T E L IZ A R E s . f . A cţiunea de a bagateliza: subapreciere,
m inimalizare.
B A G D A D lE , bagdadii, s. !'. (Reg.) Tavan. — T c . b a g d a d î.
BAjOAIER
BA G EA , bugete, s. f. (Reg.) Bageaca. — T c. b a g a .
B A G E A C A , bageci, s. f. (Reg.) M ică deschizătură în podul unei
case, al u n e i şuri etc., prin care pătrunde lum ina şi care uneori ţine
locul coşului. — Ţ c . b a g ak .
B A G H fT A , baghete, s. f. 1. Beţişor su b ţire ; nuieluşă, vărguţâ.
Baghetă magică = beţişorul de care se slujesc scam atorii în- opera­
ţiile lor. ♦ Vargă uşoară şi nu prea lungă cu care dirijorii conduc
execuţia un u i ansam blu m u z ic al; fig . talentul, m ăiestria dirijorului.
♦ Beţişor de form e variate cu care se lovesc m em branele, coardele
. sau lamele un o r instrum ente muzicale. ♦ Vergea de lem n pe care stă
întins părul arcuşului. + D ungă de ajur sau de culoare diferită care
îm podobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. N um e
d at un o r piese cilindrice subţiri care fac parte d in diverse m ecanis­
m e sau aparate. F r. b a g u e tte .
B A H IC , -A , bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus
(zeul vinului la ro m a n i); de b ă u tu ră ; anacreontic. Cîntec bahic. — F r.
b a c h iq u e (lat. lit. b a c c h ic u s ).
B A H M E T , bahmeţi, s. m. (înv.) Cal tătăresc. — T ă ta r b a h m a t.
B A H N Ă , bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăştinos, acoperit cu iarbă sau
cu stuf. V. mlaştină, mocirlă. — U cr. b a h n o .
B A H O R N IŢ A , bahorniţe, s. f. B abom iţă. — Sb. b a h o rn ic a .
BA I, baiitri, s. n. (Reg.) N ecaz, încurcătură, bucluc. <► Expr.
N u -i ( nici un) bai (că. . . ) sau de asta nu (m i)-i bai — n u face nimic,
n u este nici o pagubă. — M agh. b a j.
B A IA D E R Ă , baiadere, s. f. D ansatoare indiană. — Fr. b a y a d e re .
B A IB A R Â C , baibarace, s. n. (Rar) H aină scurtă
purtată de ţărani. — U cr. b a îb a ra k .
B A IB A F tR , baibafire, s. n. (Reg.) (F ir de) aur.
[V ar.: b a ş b a f ir s. n.] — T c. b a ib a f ir .
BAIDER» laidere, s. n L (Reg.) Fîşie lungă îm pletită
din bum bac sau din lînă colorată pe care o poartă ţăranii
la gît. — G erm . B eid e r.
B A ID E R A Ş, baideraşe, s. n. (Reg.) D im inutiv al
lui baider.
B A IE 1, băi, s. f. I. 1. C ufundare a corpului în apă,
în scop igienic sau c u ra tiv ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada
«au putina în care cineva se îmbâiază. + A pa în care
cineva se îmbăiază. <> Expr. Baie de sînge = vărsare de
sînge ; măcel. ♦. S tabilim ent public cu instalaţii speciale
servind p e n tru îm băiere ; încăpere special am enajată pen­
tru îm băiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acţiunea
vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ.
4. Recipient în care se puţie un lichid, o soluţie etc. în vederea unor
operaţii industriale sau c h im ic e ; lichidul, soluţia etc. în care se fac
asemenea operaţii. II. (L a pl.) N um e d at localităţilor în care se găsesc
izvoare de apă term ală sau m inerală cu proprietăţi curative. — Lat.
* b a n e u m (v. sl. b a n ja ).
BAIE*, băi, s. f. (Reg.) M ină. — M agh. b â n y a .
B A lER s. n. v. b a ie ră .
b A i e r A , băieri, s. f. 1. C urea, stoară, aţă ctc. cusută sau legau
de u n obiect (traistă, ploscă ctc.) şi cu ajutorul căreia obiectul poate
fi transportat sau acîrnat. <► Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii
— a simţi (sau a provoca cuiva) o m are durere sufletească. A -şi dezlega
băierile inimii ~ a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rîde etc.)
din băţerile inimii — a ofta (sau a striga etc.) din toată inima.
♦ Aţă, şnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o
haină, o pungă etc. <► Expr. A strînge băierile pungii = a face economii.
A avea nouă băieri la pungă — a fi foarte zgircit. ♦ O chi de frînghie
legat de fiecare dintre cele două m argini ale unei bărci, prin care se
introduc vîslele. 2. (Rar) A muletă. [Pl. ş i : baieri. — V a r.: b ă ie r, baiere
s. n.] — L at. b a ju lu s .
•B A IO N E T Ă , baionete, s. f. Lam ă de oţel ascuţită
la vîrf, avînd u n m îner care se poate fixa de ţeava
puştii. <• Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă)
— luptă corp la corp, în care se foloseşte puşca cu
baioneta pusă. + îmbinare în baionetă ~ îmbinare
dem ontabilă între două piese cilindrice sau plate, care
se realizează prin tr-o mişcare relativă de translaţie,
urm ată de una de rotaţie. — F r. b a io n n e tte .
B A lR , bairuri, s.. n. (Rar) Povîrniş, deal. — T c .
b a y ir.
B A IR Â C , bairace, s. n. (înv.) 1. Steag de mătase
foarte lat. 2. U nitate m ilitară (de voluntari) care servea
sub un singur drapel. [ P r .: ba-i-. — Pl. ş i : bairacuri]
— T c . b a y ra k .
B A IR Â M , bairamuri, s. n. 1. (T urcism ) N um ele
a două mari sărbători religioase m usulm ane. 2. (Fam.)
Petrecere; chef mare. [P r.: fozt'-] — T c. b a y r a m . Baionete
B A IŢ , baiţuri, s. n. Substanţă de diverse com ­
poziţii, folosită la prelucrarea un o r m aterii prim e, la colorarea lem nu­
lui, la fixarea coloranţilor pe fibrele textile, la pregătirea pieilor
pentru tăbăcire etc. — G erm . B eize,
B Â IU interj. (Reg.) N icidecum , nici sâ nu te gîndeşti (ia aţa
ceva). [ P r .: ba-iu\ — D in b a + io ( —eu.).
B A JO A IE R , bajoaiere, s. n. Fiecare dinrre cei doi pereţi laterali
ai linei ecluze. [Pr. r -joa-] — Fr. b a jo y e r.
BAL — 64 — BALEIAJ

BAL» baluri, s. n. P etrecere însoţită de dans, organizată seara sau sau argum ente in vederea luării unei hotărîri). ♦ (Sg. a rt.) N u ­
noaptea în tr-u n local sau în tr-o sala pregătită în acest scop. — F r. b a l. m ele unei constelaţii d in em isfera a u stra lă ; cum pănă. 2. Fig.
C om paraţie, raport între două sum e, conturi etc. <> B alanţă de
BA LA B A N , bălăbăni, s. m . (Zool.) Şoim . — C om p. cum an b a la b a n . verificare = operaţie contabilă constînd din totalizarca separată a
B A LĂ D Ă , balade, s. f. 1. Creaţie poetică în c ifrelor.din debitul şi din creditul c o n tu rilo r; situaţia conturilor la o
versuri, făcînd parte d in genul epic, inspirată de anum ită dată. Balanţă comercială (a unei
obicei din tradiţia istorică sau populară şi care ţări) = raportul dintre valoarea gene­
relatează o acţiune eroică, o legendă, o întîm plare rală a im portului şi cea a exportului
însem nată. 2. C reaţie muzicală cu caracter narativ. — F r. b a ia n c e .
— F r. b a lla d e . B A LA N ŢI& R s. n. r . b a la n s le r.
BALA D &R, baiadere, s. n. Bucată de piele B A L A O Â C H E Ş, -A , balaoacheşi, -e,
care um ple golul de su b câlcîi, la încălţăm inte. adj. (G lum eţ sau i r . ; despre culoarea
— G erm . B a n d le d e r. feţei) N egricios, oacheş. — D in b ă la i
B A L A D lN , -Â , baladini, -e. s. m . şi f. (F ran ­ + oacheş.
ţuzism înv.) Bufon, m ăscărici; p. ext. comediant. B A L A ST , balasturi, s. n . 1. în c ă r­
— F r. b a la d in . cătură constînd din saci plini cu nisip,
B A L A D O R , balodoare, s. n. Sistem com pus pietriş etc., care asigură echilibrul unei
dintr-una sau d in mai m ulte roţi dinţate, m ontate pe nave sau ajută la reglarea înălţim ii unui
acelaşi arbore, care, angrenate pe rîn d cu alte roţi, a e ro sta t; lest. + C om partim ent închis
pot realiza diferite rap o rtu ri de transform are a care se um ple cu apă de m are sau cu
vitezei. — D u p ă fr. b a la d e u r . Balalaică aer, p e n tru a îngreuia sau a uşura un Balanţa
B A L A L A IC Ă , balalaici, s. f. In stru m en t subm arin în vederea scufundării sau ridi­
cării tui la suprafaţă. ♦ Fig. Ceea ce
muzical cu trei coarde şi cu cutie de rezonanţă triunghiulară care este îm povărător, n efolositor; povară. 2. S trat de pietriş care se aşază
em ite sunete prin ciupire şi p rin percuţie. — R us b a la la jk a .' su b traversele unei linii ferate, p en tru a form a u n p a t elastic ; amestec
B A LA M A , balamale, s. f. M ic dispozitiv m etalic, com pus din de pietriş şi de nisip, întrebuinţat la diferite lucrări tehnice * (pre­
două piese articulate în tre ele pe u n ax, pararea betoanelor, pietruirea şoselelor).
una putînd fi prinsă de u n cadran fix, — F r. b a lla s t.
ia r cealaltă de o piesă mobilă, căreia îi B A L A ST A , balaştez, vb. I. T ranz.
perm ite o m işcare de închidere şi de des­ A acoperi cu balast (2 ) o şosea, un
chidere; ţîţînă. ♦ Fig. (F am ., la pl.) teren etc. — F r. b a lla s te r .
încheieturi, articulaţii ale corpului.
Expr. A - i (sau a i se) slăbi sau a i se muia B A L A S T Â R E , balastâri, s. f. A cţiu­
cuiva sau a nu-l (m ai) a\uta (sau ţine) nea de a balasta.
pe cineva balamalele — a pierde vigoarea B A L A S T IE R Ă , balastiere, s. f. Loc
(din cauza bâtrîneţii, a oboselii, a fricii). de u n d e se extrage nisip sau pietriş.
A scoate (pe cineva) din balamale == a [P r .: -ti-e-1 — F r. b a lla sti& re .
enerva. A (sau a-şi) ieşi (sau a-şi sări) B A L A S T O R , balastoare, s. n. M aşină
din balamale — a-şi ieşi d in fire. A - i tremura (cuiva) balamalele — a folosită p e n tru aşezarea balastului p e o B alaurul
se tem e. — T c . b a g la m a . linie ferată. — D in b a la s t + ®uf. -or.
B A L A M tŞ s. n . (Reg., în expr.) Balamiş-balmuş —balmoş. B A LA Ş, balaşuri, s. n . (înv.) V arietate de rubin. — I t. b a la sc io .
B A L A M tJC , balamucuri, 8. n . Casă d e n e b u n i; ospiciu. ♦ B A L A Ş lC U R I s. n . pl. (Reg.) M inciuni care p u n pe cineva în
Fig. Gălăgie m a re ; dezordine. — D in M a la m u c (num e propriu). încurcătură. *
B A L A M tJT , -Ă , balamuţi, -te, adj., s. m . şi f. (Reg.) 1. Adj. (L a B A L A U R , balauri, s. m . ( în basme)
jocul de cărţi) M ăsluit. 2. S. m . şi f. Flecar. + N ătîng, prost. M onstru fantastic, im aginat în formă
— Rus b a ia m u t. d e şarpe cu unul sau mai m ulte ca­
pete, adesea înaripat. + (A rt.) D e­
B A LĂ N G interj. (D e obicei repetat) C uvînt care im ită sunetul num irea populară a constelaţiei d ra ­
unui clopot m are. [V a r.: b a lâ n g a interj.] — O nomatopee. gonului. — Com p. alb. b o lle «-şarpe*,
B A LÂ N G A interj, v. b a la n g . sb. b la v o r.
B A LA N G Ă , balăngi, s. f. BA L A U R O A l C Ă , balauroaice, s. f.
T ă lăngi. — D in b a la n g . (în basme) Balaur închipuit ca o femeie.
B A L A N S, balansuri, s. n. — D in b a l a u r -j- suf. -oaică.
M işcare oscilatorie, de p e n d u ­ B Ă LĂ , bale, s. f. M onstru, dihanie ;
lare ; legănare. — Postverbal al fiară groaznică.
lui b a la n s a .
B A LBĂ Ş s. n. (Reg.) H idrom el.
B A L A N SA , balansez, vb. I. — T c . b a l başy.
1. T ran z. şi refl. A (se) înclina
cînd într-o parte, cînd in tr -a lta ; B A L C A N IC , -Ă , balcanici, -e, adj. Balcon
a (se) legăna. 2. T ran z. (In expr.) D in (sau privitor la) m unţii Balcani
A balansa un cont = a face să sau d in regiunea din sud-estul Europei, prin centrul căreia trec aceşti
se egaleze debitul cu creditul. m unţi. — F r. b a lk a n iq u e .
3. T ran z. Fig. A crea u n echi­ B A L C ÎZ , -Ă , balcîzi, -e, adj. (Rar) U rit, hîd, diform .
lib ru între doi fa c to ri; a cu m ­
păni. — F r. b a la n c e r . B A L C O N , balcoane, 8. n . 1. Platform ă cu balustradă la peretele
B A L A N S A R E , balansări, s.f* exterior al unei clădiri, com unicînd cu interiorul. 2 . Parte a unei săli
A cţiunea de a (se) balansa; de spectacol aşezată deasupra parterului şi
Balansoar cuprinzînd locuri pentru spectatori, audi­
legănare, oscilare.
to ri etc. — F r. b a lc o n .
B A L A N S l£ R , balansitre, *. n . 1. D ispozitiv sau piesă a unui
m ecanism, a cărei oscilaţie reglează m işcarea unei maşini sau B A L C O N A Ş , boiernaşe, s. n. D im i­
unui instrum ent. 2. O rgan ai unui m ecanism , în form ă de pîrghie cu nutiv al lui balcon.
ţiouă braţe, care transm ite p rin B A L D A C H IN , baldachmuri, s. n. 1.
oscilaţic o mişcare alternativă. 3. P ră­ A coperăm înt decorativ, îm podobit cu per-
jina sau bară de care se servesc d e le şi aşezat deasupra u nui pat, a unui
dansatorii pe sîrm â p e n tru a-şi m en ­ am von, a u n u i catafalc e t c .; p. ext. lucrare
ţine echilibrul. [ P r .: -si-er, — V a r.: de arhitectură cu această înfăţişare. + (Rar,
(3, înv.) b a la u jie r s. n.] — Fr. im pr.) Lectică. 2. A coperăm înt m obil care
b a la x icie r. se poartă deasupra capului u nui dem nitar
B A L A N S O Â R , balansoare, s. n. de rang superior al bisericii, la anum ite
F otoliu prevăzu t cu tălpi curbate, solem nităţi. [Pl. ş i : baldachine. — V a r.: (înv.)
care se poate balansa. fPr. • -scor] b a ld a h in s. n.] — F r. b a ld a q u in .
— F r. b a la n c o ir e . B A L D A H ÎN s. n. v. b a ld a c h in . Baldachin
B A L A N S d K , balansoare, s*. ». B ĂLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă)
Balansier (1 ). — D in b a la n s +• care se prelinge din gură. E xpr. (Fam .) A - i curge (cuiva) balele
suf -or. după ceva *= a dori fierbinte c e v a ; a rîvni. + M aterie mucilaginoasă
B A L A N Ţ Ă , balanţe s. f. t. secretată de unele glande din epiderm a peştilor. + M aterie vîscoasă
A parat p e n tru m ăsurarea greutăţii p e care o lasă m elcii în urm a lor. — Lat. * b a b a (sg. *ba).
corpurilor, form at d in tr-o pîrghie la B A LEG Ă s. f. v. b a lig ă .
capetele căreia se aşază, de o parte,
obiectul de cîn tărit şi, de cealaltă parte, greutatea care echili­ , B A L E IA J, baleiaje, s. n . O peraţie de curăţire a cilindrului
brează acest obiect. <> E xpr. A pune tn balanţă = a cum păni fapte unei maşini cu ardere internă. — Fr. b a la y a g e .
BALENĂ — 65 — BAM Ă

B A LfiN Ă , balene, s. .f. 1. Specie de m am ifer lung de 10-33 B A L N E O T E R A P ÎE s. f. T ratarea bolilor prin întrebuinţarea
m etri, care trăieşte în mările reci, avînd în loc de dinţi nişte lame m etodică a apelor term ale sau m inerale şi a năm olurilor. [Pr. : -ne-o]
cornoase lungi (Balaena mysticetus). 2. Lam elă flexibilă fabricată — F r. b a ln e o th e r a p ie .
din lamele cornoase de balenă (1 ) (sau, _
sintetic, din m ateriale plastice), în tre­ B A LO N , baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare
buinţată la corsete, um brele etc. — Fr. im perm eabilă care se um ple cu u n gaz mai uşor decît aerul şi căruia
b a le in e (lat. lit. b a la e n a ). i se ataşează o nacelă. «> Expr. (Fam .) A lua (pe
cineva) în balon = a-şi bate joc de cineva. + O biect
B A L E N IE R Ă , baleniere, s. f. Vas dc cauciuc foarte subţire, de obicei sferic, um plut
special echipat p en tru vînătoarea de cu aer sau cu un gaz mai uşor, cu care se joacă
balene. + Ambarcaţie rapidă (cu m otor). copiii. ♦ (Sport) M inge. 2. (în expr.) Balon de
[ P r .: -w-e-] — F r. b a le in ie r e . săpun ~ băşică suflată din clăbuci de săpun. 3. Vas
B A LJiR C Ă , balerci, s. f. (Reg.) sferic de sticlă întrebuinţat în anum ite operaţii
Butoiaş. ♦ C onţinutul unui butoiaş. chimice. — F r. b a llo n .
— U cr. b a ry lk a . Balenă
B A LO N Â , balonez, vb. I. Refl. A se um fla,
B A L E R C t)Ţ Ă f balercuţe, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui balercă. a se rotunji ca u n balon. + A i se um fla cuiva ab­
dom enul din cauza gazelor adunate în intestine.
B A L E R IN , -A , balerini, -e, s. m. şi f. Baletist(ă). — Fr. b a lle r in e — F r. b a llo n n e r.
(it. b a lle rin a ).
B A L O N Ă R E , balonări, s. f. Faptul de a
B A LET , balete, s. n. 1. G en de se balona.
dans artistic cu figuri executate după o
compoziţie muzicală anum e întocm ită B A L O N Â Ş, balonaşe, s. n. D im inutiv al lui
sau adaptată. ♦ R eprezentaţie teatrală balon.
constînd din dansuri şi mişcări mimice B A L O N Â T , -Ă, balonafi, -te, adj. U m flat Salon
însoţite de m uzică. ♦ Com poziţie m uzi­ (ca un balon). ♦ (D espre abdom en) U m flat de gazele
cală scrisă pen tru astfel de reprezen­ acum ulate în in te stin e; (despre oameni) cu abdom enul um flat din
taţii. 2. A nsam blu, tru p ă de baletişti şi această cauză. — V. balona.
baletiste. — Fr. b a lle t (it. b a lle tto ).
B A L E T lS T , -Ă> baletişti, -ste, s. m. BALO N ET^ baionete, s. n. 1. Cam eră de gaz din interiorul unui
şi f. Persoană care dansează în tr-u n Balenieră dirijabil, care se poate um fla sau dezum fla, pentru a m enţine înăl-
balet. — D in b a le t + suf. -ist. . ţimea dirijabilului în tim pul zborului. 2. P lutitor suplim entar m ontat
către extrem ităţile aripilor unui hidroavion, p en tru a împiedica intrarea
B Â LIE, baîii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, acestora în apă. — F r. b a llo n n e t.
pentru spălatul ru fe lo r.— U cr. b a lija .
B A L O T 1 adj. n. invar. (în expr.) Oţel-balot = bandă de oţel
B A L IG Ă , baligi, s. f. Excrem ent al anim alelor mari. [V a r.: b â le g ă lam inat la cald, de grosime mică, întrebuinţată la confecţionarea cercu­
s. f.] — Com p. sb. b a le g a , alb. b a g e l’6 . rilor d e butoaie, a şinelor de roţi etc. — Fr. b a ilo t.
B A LIM EZ, balimezuri, s. n. B A L O T 8, baloturi, s. n. Pachet mare de m ărfuri sau de diferite
(T urcism înv.) T u n de calibru mare. o b ie c te ; (în special) pachet de bum bac, de lînă etc. ; legătură m are de
— T c. b a ly e m e z . haine, de rufe etc. — F r. b a ilo t.
B A L IS T IC , -Ă, balistici, -e, adj. B A L O T A J, balotaje, s. n. Situaţie în care nici unul dintre candi­
Privitor la mişcarea proiectilelor aru n ­ daţii la o alegere n-a în tru n it m ajoritatea de voturi cerută de lege, ceea ce
cate în spaţiu. <>• Curbă balistică — face necesară o nouă alegere. — F r. b a llo tta g e .
traiectorie urm ată de un proiectil din B A L SÂ M , balsamuri, s. n. 1. Suc gros şi parfum at extras
m om entul, lansării pînă la atingerea Balimez
din răşini sau din alte substanţe vegetale şi care este folosit în
păm întului. Pendul balistic = pendul farmacie ca preparat arom at şi curativ. ♦ Fig. M iros foarte plăcut,
special folosit la determ inarea vitezei proiectilelor. — F r. b a lis tiq ije . pătrunzător. ♦ Substanţă arom ată folosită la îmbălsămarea cadavrelor.
B A L IS T IC Ă s. f. R am ură a mecanicii teoretice care studiază 2. Fig. Alinare, jnîngîiere,*consolare. [Acc. ş i: balsam]
legile mişcării unui corp greu aruncat sub u n anugiit unghi faţă de — It. b a ls a m o (lat., lit. b a ls a m u m ) .
orizOnt. ♦ Ştiinţă care studiază mişcarea proiectilului în interiorul B A L SA M Â vb. I . v. îm b ă ls ă m a .
ţevii şi pe curba balistică. — F r. b a lis tiq u e (it. b a lis tic a ).
B A L S Â M IC , -A , balsamici, -e, .adj. D e balsam (1),
B A LIV E R N Ă , baliverne, s. f. Vorbă de clacă ; palavră, născocire. ca de balsam. ♦ C ate are însuşirile balsamului (1), care
— F r. b a liv e rn e . conţine un balsam . — Fr. b a ls a m iq u e .
B A LIZĂ , balizez, vb. I. T ranz. A fixa o baliză, a marca p rin balize- B A L T A C s , n. v. b a lta g .
diverse puncte de pe u n teren. — F r. b a lis e r. B A L T Ă G , baltage, s. n. 1. T o p o r mic şi uşor, cu
B A LIZ Â R E , balizări, s. f. Acţiunea de a baliza. coadă lungă, întrebuinţat-ca arm ă. ♦ (înv. şi arii.)' T o p o r
cu două tăişuri şi cu coadă lungă. 2. M ăciucă ; ghioagă.
BA LIZA J s. n. Semnalizare p rin balize. - ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. şi baltaguri. — Var. : (reg.)
b a lta c s„ n.] — T c . b a lta .
B A LfZĂ , b a lize , s. f. Semnal sau
instalaţie de sem nalizare de diferite b A l t ă , bălţi, s. f. 1. Apă stătătoare perm anentă,
form e, servind la indicarea poziţiei unui de'obicei p uţin adîncă şi avînd o bogată vegetaţie acvatică ;
punct topografic, la delim itarea zonelor p. ext. lac. «> Expr. A rămine (sau a sta, a zăcea) baltă —
navigabile pe mare. — I'r. b a lis e . a fi lăsat în părăsire; a sta pe ioc, a stagna. A lăsa baltă Baltag
(ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa
B Â L M O Ş s . n. M încare făcută (de ceva). A da cu bîta tn. baltă = a face o gafă. Are balta peşte,
din caş dulce de oaie fiert în lapte se spune cînd cevâ se află din belşug. ♦ în tin d e re de apă stătătoare
(sau în u n t etc.) şi la care se adaugă răm asă în urm a revărsării unui r î u ; regiune mlăştinoasă de la ţărm ul
puţin mălai. [V a r.: b â lm u ş s. n.J u nor nu ri. 2. Apă de ploaie adunafă într-o a d în c itu ră ; groapă cu
— Com p. m agh. b â im o s . apă sau cu m o c irlă ; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos.
B Â L M U Ş s. n. v. b a lm o ş . V. băltoacă.
B A LN EÂ R , -Ă , balneari, -e, adj. B A L U S T R Â D Ă j balustrade, s. . f. C onstrucţie de forma unui
De băi1 (II). Staţiune balneară. [P r.: perete sau gard scund, folosită pentru a
-ne-ar] — F r. b a ln e a ir e (lat. lit. tfal- Balize m ărgini o construcţie sau u n elem ent de
n e a r iu s ) . construcţie (balcon, scară etc.), pentru a
împiedica accesul în tr-u n anum it loc sau
B A LN EO - E le m e n t de com punere însem nînd « b a ln e ar», care p en tru a fOrma o trecere obligatorie. — Fr.
serveşte la form area unor adjective ca balveo-clim ateric. — F r. b ain eo * b a lu s tra d e .
(lat. lit. b a ln e u m ) .
B A L U S T R Ă s. f. v. b a lu s tr u .
B A L N E O -C L IM A T E R IC , -Ă, balneo-climalerici, -e' adj. Balnear
şi climateric. [ P r .: -ne-o-] — D in b a ln e o - - t- c lim a te r ic . B A L O S T R U , baluştri, s. m. 1. Fie­
care dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră
B A L N E O -C L IM Ă T IC , -Ă , balneo-climatici, -e, adj. Balneo­ etc.) fasonaţi oare formează îm preună o
climateric. [ P r .: -ne-o-j — D in b a ln e o - + c lim a tic . balustradă sau un parm alîc. 2. Compas
B A LN EO L O G , balnedogi, s. m. M edic specializat în balneologie. alcătuit d in tr-u n braţ carc se poate roti în
[ P r .: -ne-o-] — Fr. b a ln e o lo g u c . ju ru l axei reprezentate de celălalt braţ, folosit
p entru trasarea cercurilor cu rază foarte
B A L N E O L O G IC , -Ă , balneologiei, -e, adj. D e balneologie, privitor mică. [V a r.: b a lu s t r ă s. f.] — F r. b a lu s tre .
la balheologie. [Pr. : -ne-o-] — Fr. b a ln â o lo g iq u e .
BA M Ă , bame, s, f. Plantă leguminoasă
B A L N E O L O G IE s. f. R am ură a medicinii care studiază acţiunea al cărei fruct de culoare verde, acoperit cu perişori şi plin dc
profilactică şi curativă a apelor term ale sau m inerale şi a năm olurilor. sem inţe, se foloseşte în alim entaţie; fructul acestei plante (Hibiscus
[ P r .: -ne-o-]— .F r. b a ln e o lo g ie . esculentus), — Tc* b a m ja , b a m je .
BAMBUS — 66 — BANDEROLĂ

B A M B U S, bambuţi, s. m . Plantă exotică arborescentă cu tulpină de judccată, avocaţii apărării. ♦ Scaun p en tru una sau mai m ulte p e r­
lemnoasă, goală pe d in ău n tru , din care se fac construcţii uşoare, soane (de obicei cu pupitre), pe care şed şcolarii în clasă. ❖ Loc. adv.
mobile etc. (Bambusa arundinacea ) , — G erm . B a m b u s (fr. b a m b o u ). Pe băncile şcolii — la şcoală. De pe băncile şcolii = din tim pul petrecut
B A N 1, bani, s. m. 1. Echivalent general în şcoală. — F r. b a n c .
al valorii m ărfurilor (fiind el însuşi o marfă) BA NCA *, bănci, s. f. 1. In stitu t de credit care efectuează operaţii
identificat pe baza uzului social cu forma financiare. <> Bancă de emisiune = bancă în v e stită cu dreptul de a emite
naturală a aurului ; m onedă de metal sau bancnote. 2. (La unele jocuri de cărţi) Banii puşi în joc de cel ce con­
de hîrtie recunoscută ca mijloc de schim b duce jocul. — It. b a n c a (fr. b a n q u e ).
şi de plată (în econom ia socialistă şi ca B A N C H fiR , bancheri, s. m . 1. (în orînduirea capitalistă) Posesor
mijloc de acum ulare socialistă şi de eco­ de capital bănesc, care pune la dispoziţia altor capitalişti acest capital,
nomii). Banul e ochiul dracului ( = banii ispi- în schim bul unei d o b în z i; proprietar sau m are acţionar al unei bănci.
tesc pe oameni, îndem nîndu-i la fapte rele). 2. (La unele jocuri de cărţi) Persoană care conduce jocul şi care ţine
B an la ban trage ( = cei ce au bani m ulţi, în rezervă o sum ă de bani, pentru a plăti, în caz de pierdere, sumele
aceia se îmbogăţesc şi mai tare). Frate, frate, riscate de ceilalţi jucători. — F r. b a n q u e r .
dar brinza-i pe bani, se replică celor
care cer servicii gratuite. E xpr. (A B A N C H E T , banchete, s. n. M asă cu caracter festiv la care se să r­
strînge) bani albi pentru zile negre — (a bătoreşte o persoană sau u n evenim ent. — F r. b a n q u e t .
face) economii pen tru vrem e de nevoie. B A N C H E T Ă , banchete, s. f.
Bani de buzunar (sau de cheltuială) ~ bani Bambus 1. Bancă mică (capitonată) fără spe­
destinaţi cheltuielilor m ărunte. B ani gheaţă tează ; bancă sau canapea m ontată în
(sau lichizi, buni, peşin) = bani în num erar, disponibili. A trai (pe vehicule, pe care stau oamenii. 2.
lingă cineva) ca banul cel bun — a fi foarte preţuit (de cineva). Porţiune orizontală, de form a unei
A lua (ceva) de (sau drept) bani bufii — a crede că un lucru este trepte, în tr-o lucrare de terasam ent.
adevărat. + (L a pl.) Avere în n u m e ra r; parale. <> Expr. A face — Fr. b a n q u e tte .
bani — a cîştiga parale. A minca banii cu lingura sau a f i doldora B A N C H IZ Ă , banchize, s. f.
(sau plin) de bani sau a avea bani (strînţi) la ciorap —• a fi foarte Bloc de gheaţă form at în regiunile
bogat. Fecior de bani gala = om care trăieşte fără să muncească, chel­ polare, de-a lungul coastelor mării.
tu in d averea părinţilor. 2. (în ţara noastră) U nitate m onetară egală cu V. aisberg. — F r. b a n q u is e .
a suta parte din tr-u n leu ; moneda care o reprezintă ; p. ext. monedă
m ăruntă, de cea mai mică valoare. V. gologan. <> Expr. A nu face (sau B A N C N O T Ă , bancnote, s. f. Banchetă
a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. — V. ban1. H irtie de valoare, cu acoperire în aur,
emisă de o bancă (în schim bul cambiilor) şi folosilă ca mijloc de plat».
B A N 8, bani, s. m. (în v .) T itlu de d reg ăto r: a ) (şi în forma mare- — G erm . B a n k n o te (fr. b a n k -n o te ).
ban) titlu p u rta t de dregătorul delegat de dom nul Ţării Romîneşti
cu cîrm uirea O lte n ie i; (mai tîrziu) titlu p u rtat de prim ul boier în rang B A N C O s. n. invar. (L a unele jocuri de cărţi) Totalul mizelor
din Ţ a ra Rom înească (num it ban al Craiovei) ; b ) titlu p u rta t de dre­ depuse de jucători. — It. b a n c o (fr. b an co ).
gătorii delegaţi cu adm inistrarea u n o r judeţe din O lten ia; c ) titlu B A N C R U T Â R , bancrutaţi, s. m.
purtat de dregătorul delegat de regele Ungariei cu adm inistrarea unor (Rar) Falit. — D upă fr. b a n q u e r o u tîe r .
provincii. — Sb. b a n . B A N C R U T Ă , bancrute, s. f. (în
BA N Ă L , -Ă, banaU, -e, adj. L ipsit de o riginalitate; com un. — Fr. orînduirea capitalistă) Situaţie a unui
b a n al. com erciant falit, care s-a făcut vinovat de
B A N A L IT A T E , banalităţi, s. f. 1. (L a sg.) Caracterul a ceea ce e rea adm inistraţie sau de fraudă în dauna
b a n a l; fel de a fi com un şi lipsit de originalitate. 2. (C oncr.) L u cru creditorilor. — F r. b a n q u e r o u te .
banal, idee banală. — D upă fr. b a n a lit£ . B A N D A J, bandaje, s. n. 1. Faşă
(de tifon) cu care se acoperă o rană sau
B A N A L IZA , banalizez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face cu care se susţine sau se imobilizează Banchiză
să devină banal. — F r. b a n a lis e r. o parte bolnavă a corpului. V. pansament.
B A N A L IZ A R E s. f. A cţiunca de a (se) banaliza. 2. Fîşie de pînză cu care boxerii îşi înfăşoară pum nii şi peste care
B A N A N , banani, s. m . Plantă tropicală cu aspect arborescent, îşi p un m ânuşile. 3. Piesă circulară m ontată pe exteriorul obezii sau
cu foi late şi lungi în .m ijlocul cărora cresc, în m ănunchiuri, fructe jantei roţilor, la unele vehicule'. — F r. b a n d a g e .
comestibile (fiîusa paradisiaca şi sapientium). — D in b a n a n ă . B A N D A JÂ , bandajez, vb. I. T ran z. şi refl. A(-şi) aplica un
BA N A N Ă , banane, s. f. 1. F ructul bandaj (1). V. pansa. — D in b a n d a j.
b a n an u lu i; are formă lunguiaţă şi este B A N D A jA R E s‘. f. A cţiunea de a (se) bandaja.
făinos, zaharos şi aromatic. 2. Piesă d£ B A N D Ă 1, bande,, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărăşiţi în
metal care se m ontează la capătul unei vederea unui scop (r ă u ); grup constituit în vederea unei acţiuni de
conducte electrice ş i. se introduce în tr-u n subm inare a intereselor colectivităţii; clică, şleahtă. ♦ (G lum eţ) G rup
dispozitiv pentru a stabili contactul elec­ de prieteni. 4 T ru p ă de m uzicanţi, taraf de lăutari. Bandă m ilitară —
tric. — F r. b a n a n e . fanfară. 2. (în v .) Ceată de soldaţi puşi sub aceeaşi bandieră. — Fr.
B A N A N IE R , bananieri, s. m. Banan. bande.
{ P r.: -ni-er] —- F r. b a n a n ie r . B A N D M benzi, s. f. 1. Fîşie îngustă de stofă, de hîrtie, de piele
B A N A T , banate, s. n. Provincie etc. cu care se leagă, se Înfăşoară sau se întăreşte ceva. Bandă (de
sau ţinut adm inistrat de un ban*. — D in expediţie) —.fîşie de hîrtie cu care se învelesc im prim atele .trimise prin
bgn*. poştă. V. banderolă. .+ Fîşie cu care se îm podobeşte, de obicei pe margini,
un articol' de îm brăcăm inte. 2. (în expr.) Bandă de magnetofon =» fîşie
BA NĂ , bane, s .,f . Sem n făcuţ din subţire şi îngustă d in tr-u n material flexibil, acoperit cu un strat de
plută,, tinichea etc. cu care pescarii m ar­ substanţă electromagnetică, pe care se im prim ă şi de pe care se pot
chează locul undQ; a\i pu s carmacele. Banan reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (său de
B A N C ', bancurtţ s. n. 1. îngrăm ădire transport, continuă) = fîşie continuă d e-‘piele, de plăci metalice etc.
de nisip, de pietriş sau de năm ol form ată pe fundul m ărilor sau ai acţionată mecanic, servind la transportul m aterialelor sau al pieselor
fluviilor, ţtjungînd uneori pînă la suprafaţa apei. 2. C ird m are de peşti fabricate sau în curs de fabricaţie'. Bandă de inuţgini =* peliculă, cinem a­
marini. — Fr. b a n c . tografică. Bandă de circulaţie'= partea carosabilă a unei şosele. Bandă
B A N C a, bancuri,,s. n. 1. Posta­ de rulment partea de cauciuc din anvelopa unei roţi de autovehicul,
m ent sau sup o rt al unei maşini- care vine în . contact cu păm întul. Lucru pe (sau la) bandă = sistem
unelte. 2. M asă lungă cu diferite de lucru constînd din operaţii succesive, executate de un şir de lucră­
dispozitive pentru fixarea sau im obi­ tori, şsupra unui sin g u r obiect fixat *pe o b a n d ă ru lan tă care trece prin
lizarea pieselor sau obiectelor de p re ­ faţa fiecăruia dintre ei. 3. F i e c a r e d i n t r e marginile elastice ale mesei de
lucrat. 3. Banchetă la mici am barcaţii. biliard. + Fiecare' dintre cele două m argin’ ale terenului de popice.
4. Instalaţie pen tru m ăsurarea puterii 4. (L a armele de vînătoare cu două
m otoarelor. — Fr. b a n c . ţevi) Şina care îm preună cele două
ţevi de-a lungul lor. 5. G rup de frec­
B A N C 3, bancuri, s. n.. 1. N u ­ venţe vecine sau apropiate, ale unei
mele urfui joc de cărţi. 2.' (Fam .) 9 radiaţii electrom agnetice sau sonore.
G lum a (ie ftin ă); anecdotă ; m inciună. Banc (2)
— F r. b a n d e .
— G erm . B ank.
B A N D E R ÎL Ă , banderile, S, f.
B A N C A IZ Ă N , bancaizâne, s. n. 1. Bucată de fier la bancul* (2 ) Suliţă mică, prevăzută în vîrf cu un
tîm plarului. 2. Piesă' de fier cu care se fixează în perete, un dulap, steguleţ şi p u rta tă , de toreadori în
o bibliotecă etc. — G erm . B an k e ise n . luptele lor cu taurii. —. F r. b a n d e r ille .
b a n c A r , -A , bancari, -e, a d j. B A N D E R O L Ă , banderole, s. f.
Care aparţine băncii* (1 ), privitor 1. Fîşie de. hîrtie care şe lipeşte in
la bancă. — It. b a a c a r io . B anderile
jurul unui ■pachet, al unfei cărţi etc.
B A N C Ă 1, bănci, s. f. Scaun B ancaizăn (2) pentru a împiedica desfacerea lor .frauduloasă. ♦ Fîşie de pînză carc
îngust şi lung pe care pot şedea, mai . şe trece în ju ru l braţului ca sem n al unei a num ite însărcinări. 2. Fîşie
m ulte persoane. <► Banca acuzaţilor = bancă pe care stau,- în tr-o sală mică de stofă, prinsă la vîrful unui catarg, al unei lănci etc.
de judecată, acuzaţii. Banca apărării = bancă pc care stau, în tr-o sală — F r. b a n d e ro le .
BANDIERĂ — 67 —
B A N D U R Ă , bandiere, b. f. (în v .) Steag al u n ei ţări înălţat pe
vapoarele sale şi pe clădirile u n d e se aflau reprezentanţii ei în străin ă­
tate. + Steguleţ în treb u in ţat pe vapoare p en tru semnalizări. + Steag
al unei arm ate sau al unui com andant de o ş tire ; stindard, drapel. [ P r .:
-di-e-\ — It. b a n d ie r a .
B A N D fT , bandiţi, s. m . T îlh ar. — F r. b a n d it.
B A N D IT E S C , -E Ă S C Ă , banditeşti, adj. Tllhăresc. — D in b a n d it
+ suf. -esc.
B A N D IT & ŞT E adv. C a b a n d iţii; tîlhăreşte. — D in b a n d it +
suf. -eşte.
B A N D IT IS M , banditisme, s. n. Tîlh&rie. — F r. b a n d itis m e .
B A N D O Â L Ă , bandoale, s. f. (R ar) E pitet injurios dat unei femei
grase fi proaste.
B A N D U L A , bandule, s. f. (M ar.) Frînghie
care ajută la aruncarea ,parimelor grele în tre nave
sau între o navă şi m alul de acostare.
B A N D U L IE R Ă , banduliera, s. f. B andă de
stofă, de piele sau de fir (pusă de-a curm ezişul
pieptului)» d e care se agaţă sabia, se atîm ă puşc8
etc. <> Loc. adv. In bandulieră ~ de-a curm ezişul
spatelui. A rm ă in bandulieră. [ P r .: -/»-*-] — F r.
b a n d o u liâ re .
B A N D U R A R , bandurari, s. m . Cel care cîntă
din bandură1. — D in b a n d u ră * + suf. -ar.
B A N D tJR Ă 1, bandure, s. f. (Reg.) C îrpă de
pînză groasă şi aspră.
B A N D O rA " , banduri, s. f. In stru m en t muzical B andură
ucrainean cu 8 pînă la 24 de coarde. —U cr. b a n d u r a .
B A N G interj. (Adesea repetat) C uvînt care im ită sunetul u n u i
clopot. — Onom atopee.
B A N G Ă T , bangâte, s. n. D angăt. — D in b a n g + suf. ~ât.
BA N I& R Ă , baniere, s. f. (F ranţuzism înv.) D rapel m ilitar feuda).
4 U nitate militară feudală. [ P r .: -ni-e-] — F r. ban n i& re.
B A N IŢ A , baniţe, s. f. U nitate dc m ăsură de capacitate, pentru
cereale, egală cu circa douăzeci de ocale. 4 Vas special (făcut din
doage) care are această capacitate. 4 C onţinutul unui asemenea vas.
— C om p. bg. b a n ic a .
B AN | Cit banjouri,
s. n. Instrum ent muzical
cu coarde, cu corpul ro ­
tund, ca o tobă, făcut
din piele. — F r. b a n jo .
B A N T Ă , benţi, s. f.
1. Bandă* (1). 2. Fîşie Banjo
de pînză cusută pe m ar­
ginea gulerului şi m înecilor căm ăşii; p. ext. g u le r ; m anşetă. 3.
(înv., la pl.) C ătuşe, obezi. [Pl. ş i : bente\ — Rus b a n t(a ).
BA OBA B, baobabi, s. m . A rbore de
dim ensiuni uriaşe din Africa tropicală
(Adansonia digitata). [V a r.: b o a b â b s. m.]
— F r. b a o b a b .
B A P T IS M s . .n. N um ele unei secte
creştine care consideră că botezul trebuie
prim it la o vîrstâ conştientă ; doctrina acestei
secte. — F r. b a p tis m e .
B A P T IS T , -A , baptişti, -ste, s. m . şi f.
(Adesea adjectival) A dept ăl baptism ului.
— F r- b a p tis te .
B Â R, baruri, s. n. 1. Local public unde
consum atorii sînt serviţi stînd în picioare
sau pe scaune speciale, în, faţa unei mese
înalte, în form ă de te jg h e a ; (p rin restricţie) Baobab
tejghea în localurile publice, la care se
servesc băuturi. -2. Local luxos de p e tre c ere ; cabaret. —- F r. b a r.
BA RĂ , barez, vb. I. T ran z. L A opri, a întrerupe, a îm piedica o
trecere, circulaţia etc. 2. A trage o linie peste u n
text scris, p en tru a arăta că nu este valabil.
— Fr. b a r r e r .
B A R A B Ă N C Ă , barabance, s. f. ( în v / ş i reg.)
T obă. — Rus b a r a b a n .
B A R AB A N CI, barabanci, s. m. (în v . şl reg»)
T oboşar. — Rus b a r a b a n ă c ik .
B A R A B O l, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee
a cărei rădăcină, în form ă d e . bulb, este comes­
tibilă ( Chaerophyllum bulbostitn). 2. (Reg.) Cartof.
— Bg. b a ra b o j.
B A R A B tJL Ă , barabule, s. f. (Reg.) Cartof.
— U cr. b a ra b o lja .
B A R A B tJL IŞ T E , barabulişti, s. f. (Reg.) O gor B araboi
cultivat cu., cartofi. —*• D in b a r a b u lâ + suf. -işte.
B A R A B ţJŞ C Ă , barabuştCi s. f. (Reg.) Cartof. — D in b arab [u lă]
4- suf. -uşcâ.
B A R A C A M E N T , baracamente, s. n. A nsam blu de barăci p en tru
personal, materiale etc* — D upă fr. b a r a q u e m e n t (it. b a ra c c a m e n to ).
BARBIŞĂ
B A R Â C Ă , barăci, 8. f. C onstrucţie provizorie de scînduri, servind
ca locuinţă, magazie, prăvălie etc. [Var. ;(reg.) b a r â t c ă s. f.] — F .
b a ra q u e.
B A R Ă J, baraje, 8. n . 1. O bstacol con­
stru it de-a curm ezişul albiei unei ape pentru
a-i opri com plet curgerea, în scopul ridi­
cării nivelului în am o n te; stăvilar, zăgaz. 4
L ucrare provizorie în tr-u n p u ţ d e m ină în
tim pul a&pării acestuia, p e n tru a opri p ă tru n ­
d erea apelor care vin de sus sau care izvorăsc
d in fund. 2. Piedică, b a rie ră ; (M ii.) lucrare
realizată p rin săpături, aşezare de m ine etc.,
cu scopul de a opri înaintarea inam icului.
^ B araj (de artilerie) — tir susţinut de
artilerie, p e n tru oprirea înaintării inam icului. Baraj
— F r. b a r r a g e .
B A R A jtS T , barqjiţti, s. m . Persoană care supraveghează şi asi­
gură întreţinerea unei instalaţii de captare a apei. — F r. b a r r a g is te .
B A R Ă N G Ă 8. f. (Reg.) 1. L u p b ătrîn care conduce o haită şi
u rlă Înaintea celorlalţi. 2. T a u ru l cel mai puternic care conduce cireada
şi căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă
tare. — D in b a la n g .
B A R A T , -Ă , baraţi, -te, adj. 1. (D espre u n drum , o intrare) Care
este închis, a cărui trecere este îm piedicată sau interzisă. 2. (D espre
u n text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. <4 Peste
care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicaţie. Tramvaiul 6 barat.
— V. bara.
B A R Â T C Ă s. f. v. b a r a c ă .
B Ă R Ă , bare, s. f. 1. D rug de m etal (care urm ează să fie prelucrat).
4 - Bucată de lemn sau de metal, de lungim e şi grosim e variabilă, avînd
diferite întrebuinţări. 2. Fiecare dintre cei trei stîlpi care delim itează
poarta la unele jocuri sportive. <> B ară (fix ă ) — aparat de gim nastică
form at d in tr-u n sul de m etal fixat pe doi stîlpi. 3. B arieră care desparte,
la instanţele judecătoreşti, pe judecători de avocaţi şi îm p ric in a ţi;
p. ext. locul de unde se pledează în faţa justiţiei. 4. Sem n grafic în form a
unei linii verticale sau orizontale, folosit ca elem ent de separare în in te­
riorul unui te x t; (M uz.) sem n în form ă de linie verticală, întrebuinţat
la separarea m ăsurilor p e portativ. 5. R idicătură a fundului m ării la
gura u nui fluviu, form ată prin îngrăm ădirea nisipului sau a m îlului.
6. Valul care urcă de la gura unui fluviu spre am onte o dată cu fluxul,
la m ările cu m aree im portante. — F r. b a r r e .
B A R Ă N G Î, barângese, vb. IV. Intranz. (Reg.) A striga, a ţipa
în gura mare. — D in b a r â n g ă .
BA RBA C Ă N Ă , barbccane, s. f. D eschizătură mică lăsată din loc
în loc în tr-u n zid de sprijin, p en tru scurgerea apelor colectate în
spatele acestuia. — F r. b a rb ă c a n e .
B A R B A D E N S IS s . m . Specie de bum bac care produce fibre de
calitate superioară (Gossypium barbadensc) . — Lat. lit. b a r b a d e n s is .
B A RB A R , -Ăj barbari, s. m . şi f. 1. N um e d at în antichitate
d e greci şi d e romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o
populaţie străină şi pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură infe­
rioară. 2 . (L a m . pl.) N um e d i t i r t tre c u t popoarelor m igratoare care
s-au aşezat, la începutul evului; m ediu, în E uropa ; (la sg.) persoană
făcînd parte d in tr-u n asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) P e r­
soană care se com portă în m od necivilizat, care .are o p u rtare grosolană,
sălbatică,.— F r. b a r b a r e (lat. lit. b a rb a ru s ).
B A R B A R ÎE, barbarii, s. f. 1. Stare rudim entară de dezvoltare
social-culţuralâ în care se află un om sau u n popor. 2. Concepţie, a titu ­
dine, com portare a unui om sau a un u i popor, dovedind lipsă de respect
faţă de cultură şi civilizaţie; (concr.) faptă dovedind o âserrîenea concepţie;
cruzim e, sălbăticie. — F r. b a r b a r ie (lat, lit. b a r b a r ia ) .
B A R B A R l SM , barbarisme, a. n. (Ieşit din uz) C uvînt de jargon
introdus îritr-o lim bă fără a fi. necesar. — F r. b a r b a r is m e (lat. lit.
b a r b a r is m u s ) .
B Ă RB Ă , bărbi, s. f. 1.. P ârul care creşte '&
la bărbaţi pe bărbie, şi pe obraji. ^ Loc. adv. "ck -jjxV y* */•'
In barbă ~ pe ascuns, m im ai p en tru sine; '-V A. i
Rîde în barbă. <> Expr. A trage nădejde ca ^ J f J '’0Jfc >
spinul de barba = a nădăjdui •ceva ce n u se
p oate realiza. (Arg.) A pune (său a trage)
bărbi = a m inţi, a înşira verzi şi uscate.-
C o m p u se: barba-caprei ~ plantă erbacee cu ■■$&]
flori galbene-deschise (Tragopogon major) ; -\tS IW x )
barba-impărătului .=* p lantă erbacee cu flori de
diferite culori, care se cultivă ca plantă de ^-3 ([/>
ornam ent şi a cărei rădăcină are proprietăţi
purgative (M irabilis Jalapa) ; b,arba-lupulut =
plantă erbacee cu flori galbene (Crispis B arba-îm pă ralului
biensis) ; bdrba-ursului = plantă erbacee a cărei
tulpină se întrebuinţează în medicină şi în industrie (Equisetum arvense).
2. Bărbie, 3. Smoc de p ăr pe care-1 au unele animale sub bot.
4. Ţ epii de la spicele cerealelor. — L at. b a rb a .
B A R B E T s. m. Cîine prepelicar cu părul lînos şi creţ, specializat
în vînătoarea de baltă.-— F r. b a r b e t.
B A R B ET Ă , barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri- de
barbă lăsate să crească pe părţile laterale ale feţei. V.- favorit. 2. Bucată
de patim ă folosită 1a legarea baloanelor şi a bărcilor p e n tru a le fixa şi
m anevra cii uşurinţă. — It. b a r b e tta .
B A R B ÎŞĂ , barbişe, s. f. (înv.). Barbişon. — F r. b a rb ic h e .
BĂRBI ŞON — 68 — BAROU

B A R B IŞO N , barbişoane, s. n. B ărbuţă ascuţită, lăsată să crească m ărfurile care se aduceau spre vînzare ; p. ext. periferie. [P r.: -ri-e-]
num ai pe vîrful b ă rb ie i; cioc. — F r. b a rb ic h o n . — F r. b a rri& re .
B A R B tJN , barbuni, s. m. Peşte mic de mare, de culoare roşia­ B A R IL , barili, s. m . U n ita te de m ăsură p en tru volume, în tre ­
tică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub buinţată, în special în S.U .A . şi în Anglia,
bărbie şi cu carnea foarte gustoasă ( M ullus bar- p en tru produsele petroliere.— Fr. b a ril.
batus). — N gr. b a rb u n i. B Â R IM adv. v. b a r e m 1.
BARBtTT 8. n. Joc de noroc cu zaruri. — T c. B A R IM E T R lE s. f. A preciere a greu ­
b a r b u t. tăţii vii a anim alelor pe bază de m ăsurători.
B A R B tiT Ă , barbute, s. f. (înv.) M onedă veche — Fr. b a r y m e tr ie .
de la începutul secolului trecut. B A R IS F E R Ă s. f. Sîm burele globului
B A R C A G IU , barcagii, s. m. Cel care (are m e­ păm întesc, alcătuit d in elem ente cu densi­
seria de a) conduce o barcă ; luntraş. — D in b a r c ă + tate mare. — F r. b a r y s p h e r e .
suf. • ( a)giu. B A R lŞ , barişe, s. n. 1. Broboadă de
B A R C A N A , barcanet s. f. D u n ă de nisip în lînă foarte subţire şi uşoară. <► Expr. A -şi
formă de sem ilună cu convexitatea în bătaia vîn- Barbişon da barişul pe ceafă = a-şi pierde ru şin e a ; a
tului. — F r. • b a rk h a n e . se dezonora. 2. Stofă de lînă foarte subţire şi fină. [V a r.: b a re j,
B A R C A R O L A , barcarole, s. f. C întec de barcagiu sau de m arinar, b a r iz s. n.] — F r. b a re g e .
mai ales de gondolier v e n eţian ; compoziţie muzicală care im ită m iş­ B A R lT Ă , barite, s. f. H idrat de bariu. Fr. b a ry te .
carea legănată a valurilor sau cadenţa vîslelor. — It. b a r c a r o la (fr.
b a rc a r o le ). B A R IT lN Ă , baritine, s. f. Sulfat de
bariu natural. — F r. b a r y tin e . 1— V
B A R C Â Z , barcazuri, s. n. A m barcaţie cu o capacitate de 10 pînă
la 100 de tone, care poate naviga cu B A R IT O N , (2) baritoni, 's. m., (3)
vele, la rem orcă sau cu autopropulsie, baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) R egistru a l
folosită mai ales de pescari. — Rus vocii bărbăteşti, interm ediar între tenor
şi bas. 2. C întăreţ cu voce interm ediară
b a rk a s. între cea de tenor şi cea de bas. 3. In stru ­
B A R C A , bărci, 9. f. A m barcaţie de m ent de alamă care are în tr-o orchestră
dim ensiuni mici cu vîsle, cu pînze sau u n rol analog .cu acela al baritonului (2 )
cu m otor. — It. b a r c a . • în tr-u n cor. [Acc. ş i : baritân] — It. b a-
B A R C H fiT s. n. v. b a r h e t. B arbun r ito n o (fr. b a ry to n e ). B arograf
B A R D , barzi, s. m. (L a vechil B Â R IU s. n. M etal moale, aicalino-
celţi) Poet care com punea şi recita cîntece războinice şi religioase. ♦ păm întos, de culoare albă-argintie, ai cărui com puşi se întrebuinţează
Poet (naţional). — F r. b a r d e (lat. lit. b a rd u s ). la fabricarea vopselelor, a' sticlei şi în pirotehnie. — F r. b a r y u m (<gr.).
B Â R D A , barzi, 8. f. U n fel de secure cu tăişul lat şi coada B A R ÎZ s. n. v. b a riş .
scurtă, întrebuinţată mai ales la cioplitul B A R O A N Ă , baroane, s. f. Baro­
lem nului, altădată şi ca arm ă de luptă. neasă. — F r. b a ro n n e .
<► Expr. A da (sau a zv îrli) cu barda B A R O C , -Ă , (rar) baroci, -e,
in lună « a f t nesocotit. Cioplit din bardă adj. (în expr.) S til baroc = stil
(sau eu barda) = (cioplit) grosolan. artistic dezvoltat în sec. X V II-X V III,
— M agh. b â rd . caracterizat p rin excesul de orna­
B A R £ j s . n . v. b a riş . m entare complicată, de înflorituri,
B A R E M 1 adv. M ăcar, cel puţin. precum şi (în arhitectură) p rin nere-
Barem să nu ne facem de ris fa ţă de gularitatea liniilor şi p rin m onum enta­
cei din tîrg (G A LA N ). [V a r.: b â r e m i, litate. — F r. b a ro q u e .
b â r im adv.] — Bg., sb. b a r e m . B A R O G R A F , barografe, s. n.
A parat care înregistrează în m od auto­
B A R £ M 2, bareme, s. n. T ab ele de m at presiunea atmosferică la sol sau
calcule gata făcute, care dau valorile u n Ar în tr-u n vehicul aerian. — F r. b a ro - Barom etru
elem ente sau date, în funcţie de alte ele­ g r a p h e (<gr.).
m ente sau date variabile. — F r. b a r e m e . Barcă
B A R O G R Â M Ă , barograme, s. f. C urbă înregistrată de barograf.
B A R E M I adv. v. b a r e m 1. — F r. b a r o g r a m m e (<gr.).
BA R A T A 1, burete, s. f. 1. B entiţă îngustă de piele, cu care se-
încheie un pantof. ,2. Bucâtă îngustă de metal fixată transversal pe un B A R O M fcT R IC , -A , barometrici, -e, adj. Al barom etrului, de
obiect to t de m etal (tabacheră, decoraţie e tc .) .'— F r. b a r r e tte . barom etru. — F r. b a r o m £ tr iq u e .
BARATĂ*, barete, s. f. (Rar) Căciu- B A R O M E T R U , barometre, s. n. In stru m e n t pentru
liţâ de postav sau de catifea, cu trei sau m ăsurarea presiunii atmosferice, form at d in tr-u n tu b de
patru colţuri, p u rtată de unii preoţi şi, sticlă care conţine m ercur introdus în tr-u n alt recipient
în trecut, de unii soldaţi. — F r. b a r r e tte . cu m ercur şi fixat pe o tăbliţă gradată sau d intr-o cutie
metalică ale cărei deform aţii, sub acţiunea variaţiilor p re ­
B A R H E T 8. n. Ţ esătură de bum ­ siunii atmosferice, dau valorile presiunii care sînt indicate
bac (cu desene), flanelatâ pe o faţă sau de u n ac pe o scară gradată. — F r. b a r o m e t r e (<gr.).
pe ambele feţe. [V a r.: b a r c h £ t s. n.] B ardă
B A R O N , baroni, s. m. (în orînduirea feudală din apusul
— G erm . B a rc h e n t. şi centrul Europei) M are senior care avea drepturi absolute
B A R IC , -A , Variei, -e, adj. Care se referă la presiunea atmosferică, pe pământurile sale ; (mai tîrziu) titlu de nobleţe interm ediar
care ţine de presiunea atm osferică. <?■ Repartiţie barică = repartiţia între titlul de cavaler şi acela de viconte; persoană care are
presiunii atm osferice la suprafaţa -p ăm în tu lu i.— F r. h a riq u e . acest titlu. — F r. b a ro n .
B A R IC A D Â , baricadez, vb. I. T ran z. A închide printr-o-baricadă o B A R O N E A S Ă , baronese, s. f. Fem eie care posedă o
ieşire, u n d ru m etc. ♦ Refl. A se pu n e la adăpost în dosul u n e i bari­ b a ro n ie ; soţie de baron. — D in b a r o n + suf. -easâ. Baros
cade. — F r. b a r r ic a d e r . B A R O N fiT , baroneţi, s. m. T itlu de nobleţe dat în
B A R IC A D A R E , baricadări, s. f. A cţiunea de a (se) baricada şi Anglia unui ordin de cavaleri şi care se m oşteneşte pe linie bărbă­
rezultatul ei. tească; persoană care are acest titlu — F r. b a ro n n e t.
B A R IC A D A , baricade, s. f. în tăritu ră im provizată (dinţr-o aglo­ B A R O N lE , baronii, s.^ f. T itlu de
m erare de m ateriale diferite), care serveşte la în treru p erea com unicaţiei baron ; p . ext. dom eniul u nui baron. — F r.
pe o anum ită arteră sau ca apărare, în tim pul luptelor d& stradă, <> Expr. b a ro n n ie .
A muri pe baricadă — a lu p ta consecvent p e n tru o idee, piuă la capătul B A R O S , baroase, s. n. Ciocan m are şi
puterilor sau al vieţii. A fi de cealaltă parte a baricadei — a fi în tabăra greu, întrebuinţat la forjarea m etalelor sau
opusă. — F r. b a r r ic a d e . la sfărîm atul pietrelor. [Pl. ş i : barosuri)
B A R I C E N T R U , baricefitre, s. n. — Ţ ig. b a ro s .
C entru de greutate. — D upă fr. b a ry - B A R O S Ă N , -A , barosani, -e, adj. M are
c e n tr e . şi g r e u ; enorm . ♦ Fig. (Substantivat, ir.)
B A R ÎE, barii, s. f. U nitate de măsură Personaj in flu e n t; persoană bogată. — D in
p entru presiune egală cu presiunea unei b a ro s + suf. -an.
forţe de o dină pe u n centim etru pătrat. B A R O S C O P , baroscoape, s. n. A parat
— F r. b a ry e . în form ă de balanţă, cu care se dem onstrează
BA RI& RĂ , bariere, s. f. 1. Bară existenţa presiunii atmosferice şi aplicarea
Barieră principiului lui A rhim ede la gaze şi vapori.
m obilă cu care se opreşte tem porar tre ­ B aroscop
cerea peste o şosea, peste o linie ferată — F r. b a ro s c o p e (<gr.).
e tc .; p. ext. loc un d e se întretaie o şosea cu o linie ferată. + D ispozitiv B A R O U , barouri, s. n. (în vechea organizare judecătorească)
de siguranţă a circulaţiei în tr-o m ină. ♦ Fig. Obstacol, piedică. 2. C orpul organizat al avocaţilor d in tr-u n ju d e ţ; localul în care era
L oc pe unde se in tră în oraş şi unde se încasau altădată taxele p en tru instalat. V. colegiu. — F r. b a r r e a u .
BARTIŢĂ — 69 — BATARD

b A r t i ţ ă , bartiţe, s. f. (Reg.) Pojghiţă de mucegai care se for­ B A SN Ă , basne, s. f. (în v .) N ăscocire, scornitură ; m inciună. — D in
mează pe borş sau pe zeama de varză acră. b a s n ( = basm).
B A R Ş O N , barşoane, s. n. (Reg.) Catifea (roşie). — M agh. b â rs o n y . B A S O R E L IE F , basoreliefuri, s. n. L ucrare de sculptură în care
figurile ies în relief pe un
B Â RZĂ , berze, s. f. Pasăre călătoare din fond cu care fac corp comun.
ordinul picioroangelor, cu ciocul, gtcul şi [Pr. : -li-ef. — V a r.: (înv.)
picioarele foarte lungi şi cu penele albe, afară b a s o r e lie v , (neobişnuit) b a s-
de vîrfurile aripilor care sîn t negre (Ciconia r e l i e f s. n.] — It. b a s s o re -
Ciconia) ; cocostîrc. — Com p. alb. b a r d h e . lie v o (fr. b a s r e lie f ).
B A S, (2 ) baţi, s. m ., (3 ) basuri, s. n. B A S O R E L IE V s. n. v.
1. (L a sg. n.) R egistrul cel mai jos al vocii b a s o re lie f.
bărbăteşti. 2. C întăreţ a cărui voce e aptă B A S R E L lfiF s. n. v.
sâc în te partea cea mai profundă, ca registru, b a s o r e lie f .
dintr-o bucată m uzicală. 3. In stru m en t de
aiamă care are în orchestră un rol analog cu B Â ST A adv. A ju n g e !
acela al basului (2 ) în tr-u n cor. — It. b a sso destid ! gata ! <> Expr. ( Ş i)
(fr. basse). cu asta, bastal — am term i­
n at (discuţia). — It. b a s ta .
B A S A M A C s . n. Rachiu (colorat) de
calitate inferioară; holercă. — Com p. tc., sb. B A S T Â R D , -A , bastarzi, B asorelief
b a s a m a k « grad ». Barză -de, s. m. şi f. 1. Copil ne­
legitim. 2. Plantă sau animal rezultat din încrucişarea a două specii
B A S C 1 s. n. v. b a sc ă . d eosebite; corcitură. — It. b a s ta r d o .
BASC,* -A , basci, -e, s. m . şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană B A S T IM E N T , bastimente, s. jî. N avă (de răz.boi) de dim ensiuni
aparţinînd unei populaţii care locuieşte în Pirineii occidentali. 2. Adj. m ari. — It. b a s tim e n to .
Care aparţine sau este caracteristic bascilor (1 ). — F r. b a sq u e .
B A S T IN G A j, bastingaje, s. n. T otalitatea chesoanelor In care se
B A SC A , băşti, s. f. B eretă cu marginile păstrează efectele echipajului pe o navă. — F r. b a s tin g a g e .
îndoite înăuntru . [V a r.: b a sc s. n.] — Fr. B A S T IO N , bastioane, s. n. (Adesea fig.) L ucrare de fortificaţie de
[beret] b a sq u e . form ă poligonală, construită, de obicei la colţurile unei fortăreţe. f P r .:
B A S C H E T s. n. Joc cu m ingea între -ti-on\ — Fr. b a stio n .
două echipe, pe u n teren special amenajat, B A S T O N , bastoane, s. n. 1. B ăţ care serveşte de reazem în tim pul
avînd la fiecare capăt cîte u n coş fixat la o m ersului. ♦ Lovitură dată cu u n asemenea băţ. 2. (Rar) Baton. —- It.
anum ită înălţim e ; scopul urm ărit este aru n ­ b a s to n e .
carea m ingii în coşul adversarului. [Var. :
b â s c h e tb a l s. n.] — F r. b a s k e t [-ball]. B A S T O N Â D Ă , bastonade, s. f. (Livresc) Bătaie cU b a sto n u l;
ciomăgeală. — F r. b a s to n n a d e .
B A S C H E T B A L s. n. v. b a s c h e t. B A S T O N Â Ş , bastonaşe, s. n. D im inutiv al lui baston.
B A S C H lN Ă , baschine, s. f. (Reg.) Bluză B A Ş1- (înv.) Elem ent de com punere in trat în lim bă prin cuvintele
de stam bă ajustată pe talie, pe care o poartă turceşti care denum esc funcţii sau ranguri ca : baş-aga, baş-caimacam etc.
femeile de la ţară. — F r. b a sq u in e . şi folosit în rom îneşte cu sensul de «cel mai înalt », * cel mai de frunte »,
B A SC U L A , basculez, vb. I. Intranz. Baschet la form area un o r substantive ca : baş-boier, baş-răzeş etc. — T c . b a ş.
(D espre u n corp.) A se roti parţial în ju ru l BA Şa adv. (Reg.) C hiar, întocm ai. — Sb. b a s (<tc.).
unei axe orizontale-care n u trece p rin cen tru l de greutate ; a se balansa. B A Ş-A G Â , baş-agale, s. m . (în v . şi pop.) O fiţer în arm ata otom ană.
— F r. b a s c u le r. — T c . b a ş -a g a .
B A S C U L Â N T , -A , basculanţi, -te, adj. Care basculează sau care B A ŞB A FÎR s. n. v. b a ib a f ir .
poate b a sc u la ; care se balansează. <> Autocamion (sau camion, vagon) B A Ş -B O IE R , baş-boieri, s. m . (în v .) Cel mai de seamă boier al
basculant = autocam ion (sau cam ion, vagon) a cărui platform ă se ţă r i i ; p. ext. boier mare. — D in b a ş 1- -f- b o ie r.
ridică dintr-T) parte pen tru a descărca m aterialele transportate.
— F r. b a s c u la n t. B A Ş-B U L U C B Ă Ş , baş-biducbaşi, s. m. (înv.) Căpetenia buluc-
başilor, care, ca şef al gărzii dom neşti, supraveghea închisoarea curţii.
B A S C U L A R E , basculări} s. f. A cţiunea de a bascula; balansare. — T c . b a ş - b u lu k b a ş .
B Â S C U L A T O R , basculatoare, s. n. B A Ş B U Z tJC , başbuzuci, s, m. ( în v .; adesea fig.) N um e p u rta t de
D ispozitiv care serveşte la răsturnarea voluntarii tu rci din trupele neregulate (vestiţi p rin cruzim ea lor). — T c.
unui vas sau a u n u i vagonet, cu scopul b a ş ib o z u k « tru p e neregulate *.
de a-1 goli de conţinut. — D in b a s c u la B A Ş C A 1 adv. 1; D espărţit, deosebit, separat. Pensia e başca, o
+ suf. -tor (după fr. basculeur). am după legea a veche (C A R A G IA LE). 2. î n chip d e o se b it; altfel. U na
B A S C tJL Ă , bascule, s. f. 1. A parat vorbim şi başca ne înţelegem (C A R A G IA LE). — T c . b a şk a .
care perm ite cîntărirea corpurilor grele B A ŞC A 8 prep. (în ) afară de. . . , nepunînd la socoteală. . . L a curte
cu ajutorul unor greutăţi (de o sută de ori) tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumini, başca muierile (S T A N C U ).
mai mici. 2. Scîndură sau pîrghie mobilă — T c . b a şk a .
aşezată în cum pănă pe u n suport. +
Partea metalică a arm elor de vînătoare B A Ş -C A IM A C A M , baş-caimacami, s. m. (înv.) În tîiul caimacam.
cu ţevi mobile. — F r. b a sc u le . — T c . b a ş k a im a k a n .
B A S fiT , baseţi, s. m . Cîine de vînă­ B Ă ŞC Ă , băşti, s. f. (în v . şi reg.) Beci, subsol. — Pol. b a s z ta .
toare cu capul, urechile şi corpuF lungă- B A Ş -C IO H O D A R , baş-ciohodari, s. m . (înv.) Întîiul ciohodar.
reţe, cu labele scurte, cu pete roşiatice sau — T c. b a ş ţu h a d a r.
negre pe corp, folosit pentru scoaterea din B asculă
vizuină» a vulpilor şi bursucilor. — Fr. B A Ş-R Ă Z E Ş, baş-răzeşit s. m. (înv.) Răzeş de frunte. — D in
b a ss e i. b a ş 1- + ră z e ş .
B A S lS T , basişti, s. m. 1. Bas (2 ). 2. M uzicant care cîntă din B Â ŞTĂ , başte, s. f. (în v . şi reg.) M asiv de p ă m în t; tranşee,
contrabas sau d in tr-u n instrum ent cu tim b ru de bas.— F r. b a ss is te . redută. — Pol. b a s z ta .
B A SM , basme, s. n. B Ă ŞT IE , băştii, s. f. (în v .) R idicătură de păm înt întărită care p ro ­
1. N araţiune (populară) tejează o fortificaţie. — M agh. b â s ty a .
cu elem ente fantastice,
su p ra n atu rale ; poveste. B A ŞT IN Ă s . f. Origine. + Patrie. <>, Loc. adj. De baştină
= autohton. — Bg., sb. b a s tin a .
<►Expr. (Fam .) A se face
de basm — a se face de rîs. B A T Â L 1, batale, s. n. G roapă săpată în păm înt p en tru depozi­
2. Născocire, m inciună. tarea ţiţeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri
— Slav (v. sl. b asn l). de fabricaţie, în industria petrolului.
B A SM Â , basmale, BATÂL*, bătăii, s. m. Berbec castrat. — T c . b a tta l.
s. f. 1. Bucată de pînză’sau
de mătase (colorată), care B A T A L IO N , batalioane, s. n. Subunitate m ilitară form ată din
se întrebuinţează de femei mai m ulte companii. Fig. M ulţim e, masă. [ P r .: -li-on] — It. b a tta -
pentru a-şi înveli capul g lio n e (rus b a ta lio n ).
sau spre a lega şi a duce B A T A N T , -Ă , batanţi, -te, adj. (D espre uşi, ferestre, capace etc.)
în ea ceva. <> Expr. A scoate (pe cineva) basma curată — a scăpa (pe Care se închide singur, p rin tr-o mişcare de rotaţie în ju ru l unei axe
cineva) de o învinuire. A ieşi (sau a scăpa) basma curată = a scăpa situate la o extrem itate. — F r. b a tta n t.
cu bine d in tr-o încurcătură. 2. (Reg.) Batistă. [V a r.: (înv.) b ă s m â s. f.]
— Tc. b asm a. B A T A R D , -Ă , batarzi, -de, adj. (D espre scriere) Care are unele
caractere din scrierea rondă şi altele din cea cu rsiv ă ; (despre peniţe)
B A S M A N G lU , basmangii, s. m. (în v .) Fabricant sau negustor de o fabricaţie specială spre a servi la acest fel de scriere. ♦ (S u b stan ­
de basmale. — T c . b a s m a c i. tivat, f.) L iteră care face p a rte din această scriere. — F r. b â t a r d .
BATARDOU — 70 —
B A T A R D O U , batardouri, a. n . In cin tă construită in apă în in te ­
riorul căreia, după evacuarea apei, se execută lucrări p e n tru fundaţii
de poduri etc. — F r. b â ta r d e a u .
BÂ TĂ , bete, 8. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (L a pl.) Cingătoare îhgustă
şi lungă, ţesută din lînă de diferite culori. — L at. v itta .
B Â T Ă R adv. (Reg.) Cel p u ţin , măcar, barem . 4 (C u valoare
de conjuncţie, u rm at de * c ă ») C u toate că, deşi. — M agh. b â to r
« d e ş i».
b A t c ă \ batce, s. f. N icovală mică pe care cosaşu îşi ascute
coasa, bătînd-o cu ciocanul. — U cr. b a b k a (refăcut după bate).
BĂTCĂ*, batce, 8. f. U n fel de capcană folosită la prinderea roză­
toarelor mici.
b A t c â \ batce, s. f. Peşte m ic, asem ănător cu plătica, verde-
albăstrui pe spate şi argintiu pe abdom en (Blicca bjorkna) . — U cr.
babka.
B A TE, bat, vb. I I I . I. T ran z. 1. A lovi u n om sau un anim al în
scopul de a-I pedepsi sau de a-l constrînge la o acţiune. -0- Expr. A -şi
bate capul cu ceva — a se gîndi m ult la ceva. A bate capul cuiva sau
a bate pe cineva la cap = a sîcîi, a plictisi pe cineva. A - l bate (pe cineva)
gîndul (sau mintea) sau (refl.) a se bate cu mintea (sau cu gîndul) — a
fi preocupat în m od stăruitor de ceva. A -şi bate gura degeaba (sau in
vîn t) — a vorbi în zadar. A -şi bate picioarele = a um bla m ult, A -şi
bate joc de cineva (sau de ceva) — a batjocori ; a necinsti. (Refl.) A se
bate cu pumnii (n (sau peste) cap — a se lovi peste cap în sem n (ie m are
supărare. A se bate cu pumnii fn piept = a ) a se lovi peste p iep t în
sem n de supărare sau de p o căin ţă; b ) fig . a se m îndri, a se fuduli.
<> Fig. (în im precaţii glum eţe) B ată-te norocul/ 4 A lovi uşor peste
um ăr pe cineva, p en tru a-i arăta bunăvoinţă, în c re d e re ; a lovi uşor o
parte a corpului unui animal sp re a-l mîngîia. <► E xpr. A bate palma
(sau laba) cu cineva — a da m îna cu cineva ; p. ext. a cădea la învoială cu
cineva. 2. A izbi pe cineva de ceva. E xpr. (Intranz.) A bate la ochi —
a atrage privirea, atenţia; a fi suspect. 3. A roade producînd răni. î l bat
pantofii. II. 1. Refl. A se lua la b ă ra ie ; a se lupta. E xpr. (Fig.) Cînd se
bate ziua cu noaptea — pe înserate, în am urg. 4 A p u rta război. 2. T ranz.
A birui, a învinge u n duşm an, o ţară etc. ^ Expr. A se da bătut = a
se lăsa c o n v in s; a ceda. 4 ( în sp o rt sau la jocul de cărţi) A cîştiga
p a rtid a ; a învinge. III. 1. T ran z. A lovi de mai m ulte ori u n lucru cu
altul pentru diferite scopuri practice. A bate ouăle. A bate coasa (pentru
a o ascuţi). A bate covoarele (pentru a le curăţa de praf). A bate un cui
(pentru a-l înfige în ceva). ^ E xpr. Bate fierul pînâ-i cald — acţio­
nează în m om entul prielnic. A bate bani = a fabrica m onede de metal.
A bate toba •— a răspîndi ştiri ; a nu păstra u n secret. A bate toba la
urechea surdului, se zice despre cei care n u vor să asculte ce li se spune.
4 A fixa un obiect de altul, ţintuindu-1 de ceva. Un cerc de aur bătut
cu diamante (E M IN E S C U ). 4 A îndesa c u spata firele bătclii. 4 A
da m ereu cu u n băţ !n apa u n u i rîu, spre a scorm pni peştii din ascun­
zători. 4 A juca cu pasiune u n dans. 4 A bătători păm întul. 4 - A azvîrli
mingea d e p a rte ; p. ext. a se juca cu mingea. 4 A ju ca m ult cărţi. 2.
T ranz. A um bla m u lt (pe u n drum ), a străbate. De trei nopţi aceeaşi
cale Bate călătorul (T O P ÎR C E A N U ). <> Expr. A bate (pasul) pe loc —
a nu realiza nici u n progres în tr-o acţiune. 4 A frecventa des (un loc),
a cutreiera. Bâteau mahalalele ziua şi noaptea (G H IC A ). ❖ E x p r. A bate
eimpii = a vorbi aiurea, fără noimă. (Intranz.) A bate în retragere =
a se retrage din faţa in a m ic u lu i; fig . a renunţa să mai susţină cele
afirm ate; a retracta. 3. In tran z. A lovi cu degetul sau cu p u m n u l în
uşă, în fereastră e tc .; a ciocăni, a bocăni. ^ Expr. A bate pe la uşile
oamenilor = a cerşi. 4. Refl. A se lovi unul de altul. Frunza lin se bate
în codru-nflorit (A L E C SA N D R I). E x p r. A se bate cap în cap ~
a fi diam etral o p u s ; a se contrazice. 4 In tran z. şi refl. (D espre valu­
rile apei) A se izbi (de m aluri etc.). IV. Intranz. 1. (D espre arm e de
foc) A tra g e ; a trim ite proiectilul pînă l a . . . ; p. ext. (despre glas sau
ochi) a ajunge ptnă l a . . . 4 (în v .) A bom barda. 2. A face aluzie, a
aduce vorba. înţeleg eu unde bate vorba lui (C A R A G IA LE). 3. (Reg.,
în expr.) A bate cu cineva *= a avea sim patie p en tru cineva. V. Intranz.
1. (D espre vînt) A sufla. 2. (D espre ploaie, brum ă, grindină) A cădea.
3. (D espre aştri) A-şi trim ite razele pînă l a . . . ; a lum ina. Luna bate
printre ramuri (E M IN E S C U ). VI. 1. In tran z. A lovi, a mişca d intr-o
(sau cu o) parte a corpului. A bate din calcîie. <► Expr. A bate din (sau
in ) palme = a a p la u d a ; a-şi lovi palmele spre a chem a pe cineva. C it
ai bate din palme = în tr-o clipă, im ediat. A bate din picior — a lovi
cu piciorul în p ăm în t ca intim idare sau ca am eninţare. A bate cu
pumnul (n masă = a-şi im pune pu n ctu l de vedere. A bate din picioare =
(despre animale) a lovi cu picioarele în păm înt de nerăbdare. 4
(D espre păsări, determ inat p rin « din aripi >) A lovi aerul cu aripile.
4 (D espre c îin i; determ inat p rin < d in coadă ») A da, a mişca din
coadă. 2. T ran z . ( în expr.) A bate tactul = a marca, p rin mişcări regu­
late, fiecare tact al unei melodii. A bate mătănii = a face m ătănii. 3.
Intranz. şi refl. (D espre inim ă, puls, tîm ple) A zvîcni, a palpita. 4
Intranz. (în v ., despre aparatul telegrafic) A funcţiona. 4 T ran z
(în v .) A da o telegram ă. 4 Intranz. (D espre u n organ de maşină.
A funcţiona cu sm ucituri d in cauza unei centrări im perfecte. 4
Intranz. şi tran z. (D espre u n clopot, u n ceasornic etc.) A emite
sunete ritm ice (anunţînd ceva). San M arc sinistru miezul nopţii bate
(E M IN E S C U ). 4. Intranz. (Reg.f despre cîini) A lătra. VII
Intranz. (D espre culori) A avea o nuanţă 'd e . . . , a da î n . . . Păru
ei iungt n e g ru ... bătea (n albastru (B A R T). — L at. b a tt[u ] e r e
B Â TE E, bateri, 8. f. A cţiunea de a (se) bate
B A T E R ÎE , baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie com pusă din
patru, şase sau opt tu n u ri, cu mijloacele de tracţiune, utilajul şi perso­
nalul necesar. 2. G ru p de aparate, de dispozitive sau de piese identice
asociate în vederea executării unei o p e ra ţii. <> B aterie electrică = reu
n ire a mai m ulto r butelii de Leyda sau a mai m u lto r elem ente voltai
sp re a produce descărcări electrice sau cu ren t electric. 3. Ansamblu
BAZĂ
n stru m en telo r de percuţie (în tr-o orchestră). 4. Vas cu gheaţă în care
se află sticle cu b ă u tu ră — F r. b a tta r ie .
B A T lA L Ă adj. f. (în expr.) Regiune batială = regiune a fundului
m ării cuprinsă între adîncimea de
200 şi 1000 m . [ P r.: -ti-a-] — F r.
[region] b a ţh y a le .
B A T ÎC , baticuri, s. n. 1. Ţ esătură
im prim ată în culori. 2. Basma colo­
rată .— F r. b a tik .
B A T ÎR , batire, s. n. F ir de
bum bac p uţin mai gros decît aţa de
cusut, întrebuinţat la însăilat. — F r.
b â tir .
B A T lS T , batisturi, s. n. Ţ esătură
din fire foarte subţiri de bum bac sau
de in. — F r. b a tis te . Baterie
B A T IS T Ă , batiste, s. f. Bucată
pătrată de pînză sau de mătase, întrebuinţată pentru şters nasul sau
faţa. — F r. b a tis te .
B A T jO C O R Ă s. f. v. b a tjo c u r ă .
B A T JO C O R I, batjocoresc, vb. IV . T ranz. A face de rîs, de ruşine,
de ocară ; a in s u lta ; p. ext. a um ili, a înjosi. [V a r.: (reg.) b a tjo c u r i
vb. IV] — D in b a tjo c u ră .
B A T JO C O R IR E , batjocoriri, s. f. F aptul de a batjocori.
B A T JO C O R IT O R , -O A R E , batjocoritori, -oare, adj. Care batjo­
c o re şte .— D in b a tjo c o ri + suf. -(i)to r .
B A T JO C U R Ă , batjocuri, s. f. B ătaie de jo c ; ocară, insultă. 4 -
Expr. A f i (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge,
a se face) d e rîs. [V a r.: b a tjd e o r ă s. f.] — D in b a tjo c u r i (pl. lui
batjoc, azi dispărut).
B A T JO C U R I vb. IV . v. b a tjo c o ri.
B A T 6 C s. n. v. b a to g .
B A T O G , batoguri, s. n. Spinare de m orun sau de nisetru, 6ărată
şi a fu m a tă ; p. ext. cam e de peşte sărată şi afum ată. [V a r.: b a td c s. n.]
— S b. b a to k , rus b a to g .
B A T O jlT , -Â, batojiţi, -te, adj. (Reg.) Fără p u te re ; stors, istovit
(de bătrîneţe). — Com p. rus b a to z it'.
B A T O L lT s. m. Rocă în form ă de masiv. — F r. b a th o lite .
B A T O N , batoane, s. n. Bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară
etc.) lunguiaţă sau în form ă de bastonaş. — F r. b â to n .
B A T O Z Â R , batozari, s. m . M uncitor care aprovizionează ba­
toza cu cerealele destinate treieratului. — D in b a to z ă + suf. -ar.
B A T O Z Ă , batoze, s. f. M aşină
de treierat. — D u p ă fr. b a tte u s e .
B A T R A C IÂ N , batracieni, s. m.
(L a pl.) Clasă de vertebrate cuprin-
zînd animale amfibii caracterizate
p rin existenţa a p atru m em bre adap­
tate la mere, prin tem peratură varia­
bilă şi prin dezvoltare, p rin m eta­
morfoză ; (şi la sg.) animal fâcînd
parte din această clasă. [ P r .: -ci-ari]
B atoză
— F r. b a tr a c ie n (<gr.).
B A U interj. C uvînt care im ită lătratul cîinelui, urletul lupului şi
cu care sperii, d e obicei în glumă, pe un copil. — O nomatopee.
B A U X IT Ă s. f. O xid de alum iniu, care se găseşte în n atură ca
m inereu de diferite culori. [ P r .: ba-u-] — D upă fr. b a u x ite .
B A V C rA , bavuri, s. f. (T ehn.) Porţiune de m aterial ieşit în
relief faţă de profilul intenţionat al unei piese, m onede etc. după o
operaţie de nituire, turnare, lam inare, forjare etc. — F r. b a v u re .
B A ZĂ , bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întem eia pe ceva ;
a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. — F r.
b a s e r.
B A Z A C O N IE , bazaconii, s. f. L ucru bizar, de m irare, de n e c re z u t;
m inunăţie. — Slav (v. sl. b e z u -z a k o n ije ).
B A Z A L T s. n. Rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuinţată
la construcţii şi pavaje. — F r. b a s a lte (lat. lit. b a sa lte s ).
B A Z A L T IC , - ă , bazaltici, -e, adj. Care conţine bazalt, de bazalt.
— F r. b a s a ltiq u e .
B A Z A O C H I, -O Ă C H E , bazaochi, - oache, adj. (Reg.) 1. Care se
u ită chioriş, saşiu. 2. N ebunatic, ştrengar. — U cr. bezo k il.
b a z A r , bazaruri, 9. n. Loc în care se vînd to t felul de obiecte,
mai ales m ă ru n ţişu ri; p. ext. tîrg, piaţă. — F r. b a z a r .
b A z A , baze, s, f. I. 1. Partea inferioară (mai largă) a unui corp,
a unei clădiri sau a unui element de construcţie, care susţine întreaga
construcţie. 4 U na dintre laturile unui triunghi sau ale unui poligon,
ori una dintre feţele unui poliedru, care are o poziţie specială faţă
de celelalte laturi sau feţe. 4 L inie dreaptă care serveşte ca linie de
pornire p en tru construirea unei serii de triunghiuri în ridicările topo­
grafice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elem entul funda­
m ental, esenţial. 4 Loc. adj. D e bază — fundam ental, esenţial. ^
L oc. adv. Pe (sau in) b a z a ... sau pe bază d e . . . — în conform itate
c u . . . , pe p rin c ip iu l. . . ^ E xpr. A sta (sau a f i ) la baza a ceva — a
form a temelia, fundam entul a ceva. A avea (ceva) la bază = a se înte­
m eia pe ceva sigur. A pune bazele a ceva = a întem eia, a funda. 4
Elem entul principal al unei substanţe chim ice sau farm aceutice. 4
BAZEDOV — 71 —
N ota fundam entală sau tonica unui acord ; (în tr-u n ansam blu vocal
sau instrum ental) extrem a inferioară a armoniei. 3. (D e obicei urm at
de determ inarea « eco n o m ică») O rînduirea economică a societăţii
într-o etapă dată a dezvoltării ei. 4. Loc de concentrarc a u nor rezerve
de oameni, de materiale etc., cuprinzînd şi instalaţiile necesare spre
a servi ca temei, ca p u n ct de plecare p en tru o anum ită activitate. B ază
de aprovizionare. B a ză de recepţie. B a ză de atac„ <► B a ză aeriană =
aeroport militar. B a ză navală — p ort m ilitar. B a ză sportivă = com ­
plex de instalaţii sportive. 5. (în expr.) B a ză de articulaţie = m od de
articulaţie a sunetelor, caracteristic p en tru o anum ită lim bă sau un
anum it dialect; sistem ul poziţiilor şi m işcărilor organelor fonatoare.
6. (în expr.) B a za craniului = partea craniului care închide cutia cra­
niană înspre ceafă. II. Corp chimic alcătuit d in tr-u n atom metalic
legat cu unul sau mai m ulţi h id ro x ili; are gust leşietic, albăstreşte hîrtia
de turnesol şi, în com binaţie cu u n acid, formează o sare. — F r. b a se ,
( 1 3 ) rus [ekonomiceskaia] b a z a .
B Â Z E D O V s. n. Boală provenită din hipersecreţia celulară a tiroidei
şi care se manifestă prin tendinţa de ieşire a ochilor din orbite, stare
nervoasă, accelerarea pulsului, palpitaţii şi, de obicei, m ărirea volu­
m ului glandei tiroide. — D in B a se d o w (num e propriu).
B A Z E D O V lA N , - ă , bazedovieni, -e> adj. Care prezintă caracte­
risticile bazcdovului. [ P r .: -vi-an) — F r. b a se d o v ie n .
B Ă ZIC , -Ă f bazici, -e, adj. (D espre substanţe) Care are p roprie­
tăţile unei baze (II). — F r. b a siq u e .
B A ZIL IC Ă , bazilici, s. f. 1. Bise­
rică medievală, în formă de dreptunghi,
îm părţită în interior în trei p ărţi prin
şiruri de co lo an e; (azi) num e dat unei
biserici sau unei catedrale im punătoare.
2. (La rom ani) Edificiu public cu inte­
VrH
riorul îm părţit, p rin şiruri de coloane,
în trei sau în cinci părţi. — Fr. b a si-
liq u e (iat. lit. b a silic a ).
B A Z lN , bazine, s. n. 1. Rezervor
de apă construit din piatră, din cim ent
etc., avînd diferite întrebuinţări. ♦
Parte a unui p o rt unde staţionează
vasele. 2. Ţ in u t u d at de u n rîu sau de Bazilică (1)
un fluviu, îm preună cu toţi afluenţii
Săi. 3. Regiune geografică bogată în zăcăm inte de m inereuri, în special
de cărbuni. 4. C avitate form ată din cele două oase iliace.,— F r. b a ss in .
B A Z IN fiT , bazinete, s. n. Pungă în scobitura rinichiului, de unde
pornesc tuburile urinifere. — F r. b a s s in e t.
B A ZO N , bazoane, s. n. Petic de stofă, de piele, de pînză etc.,
aplicat pe partea dindărăt a pantalonilor bărbăteşti, a indispensabililor
sau a chiloţilor, p en tru a-i cîrpi sau a-i întări.
BĂ interj. (Arg.) M ă.
BĂ BĂ CĂ s. m . v. b a b a c ă .
B Ă B A lC Ă , băbâiei, s. f, (Reg.) V îslâ.— U cr. b a b â jk a .
BĂ BA R, băbari, s. m . (Reg.) O m însurat. — D in b a b ă + suf. -ar.
B Ă B Ă C tJŢ Ă , băbăcuţi, s, m. (înv. şi reg.) D im inutiv al Iui babacă.
B Ă B Ă lŢ Ă s. m. (în v . şi reg.) D im inutiv al lui babaie.
BĂ BĂ LA U , băbălăi, s. m. (Reg.) 1. Babalîc (1 ). 2. Om lung
prost. — D in b a b ă + suf. -ălău.
BĂ BĂ LtJC s. m. (R eg., în expr.) D in băbăluc = din m oşi-
străm oşi, d in tim p u ri străvechi. ♦ Bătrîn. — Sb. b a b a lu k .
B Ă B Ă R E A sA , băbărese, s. f. (Reg.) Babă (desemtătoare).
B Ă B Ă T IE, băbătii, s. f. (Ir.) Babă. ♦ (Fam .) N evastă (bătrînă).
— D in b a b ă .
B Ă B E SC , -E A S C Ă , băbeşti, adj. (Peior.) D upă felul, obiceiurile
sau portul babelor. <► Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbeşti = vorbe cărora
nu trebuie să li se dea im portanţă ; scornituri. Leacuri băbeşti ~ m ij­
loace empirice, cu care unele babe pretind că vindecă bolile, exploatînd
ignoranţa unora. Socoteală băbească = socoteală făcută în m od simplist,
em piric; fig. judecată greşită, îngustă. — D in b a b ă 4- suf. -esc.
B Ă B £Ş T E adv. Ca babele. <► Expr. A socoti (sau a face socoteli)
băbeşte = a face calcule în m od simplist. — D in b a b ă 4- suf. -eşte.
B Ă B O l, băboi, s. m. (D epr.) A ugm entativ al lui babă.
B Ă B O R N IŢ Ă s . f. v. b a b o rn iţă ,
B Ă B tJŞC Ă , băbuşti, s. f. 1. Băbuţă. 2. N um e dat păsărilor îmbă-
trînite, în special sticletelui şi scatiului.
— Com p. rus b ab u S k a.
b ă b C ţ ă , băbuţe, s. f. D im inutiv
al lui babă.
B Ă C A N 1 s. n. L em n de culoare
roşiatică al unui arbore exotic (Haema-
toxylon cam pschianum ); se foloseşte Ia
tîm plăria fină, la extragerea unui colorant
roşu, iar din scoarţă se extrage un m edi­
cam ent astringent. — T c b a k a m .
BĂCAN», băcani, s. m ţ (în v .) N e­
gustor care vinde cu am ănuntul diverse
produse alim entare. [V a r.: (reg.) b acă]
s. m.] — T c . b a k a l. Băcan
B Ă C Ă L ÎE s. f. v. b ă c ă n ie .
B Ă C Ă N t, băcăhesc, vb. IV. T ran z . (Rar) A vopsi cu băcan1
♦ Refl. (D espre femei) A-şi da cu roşu pe faţă. — D in b ă c a n 1
BĂ H N IT
B Ă C Ă N fE , băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd diferite
produse alim entare. 2. (La sg.) O cupaţia băcanului1. 3. (La pl.) M irode­
nii. [V ar.: (reg.) b ă c ă lie s. f.] — D in b ă c a n 3 4- suf. -ie.
B Ă C Ă N IO A R Ă , băcănioare, s. f. D im inutiv al Iui băcănie. [ P r .:
-ni-oa-\
B Ă C Ă N ÎŢ Ă , băcaniţi, s. f. (Rar) N evasta b ăcaniţlui.— D in
b ă c a n 8 4- suf. -iţă.
B Ă C lT s. n. 1. O cupaţia baciului. 2. Partea din produsele stînti
care i se dădea în trecut baciului drept rem uneraţie. •—• D in b a c i
4- suf. -it.
B Ă C ÎŢ Ă , băciţe, s. f. Fem eie care conduce o stînă; soţia baciului.
— D in b a c i + suf. -iţă.
B Ă C IU l, băciuieşc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1* A prepara brînzeturi.
2. Fig. A întîrzia m ult în tr-un loc (izolat, singuratic). — D in b a ci.
B Ă C U IA ţA , băcuieţe, s. f. (Reg.) Faţă de pernă folosită ca desagă.
— M agh. bak6.
B Ă D Ă D Ă I, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A um bla fără rost,
de colo-colo. [V ar.: b ă d ă d u i vb. IVI
B Ă D Ă D U l vb. IV. v. b ă d ă d ă l.
B Ă D Ă R A N , -Ă , bădărani, -e> s. m. şi f. Persoană nepoliticoasă,
cu apucături g rosolane, mitocan. <► (Adjectival) Om bădăran.
— C om p. magh. b a d a r â .
B Ă D A rA N C Ă , bădărance, s. f. Bădărană. — D in b ă d ă r a n 4-
suf. -că.
BĂ D Ă RĂ N IE» bădărănii, s. f. A titudine, faptă sau vorbă de bădă­
ran ; mitocănie, grosolănie. — D in b ă d ă r a n 4- suf. -ie.
B Ă D Ă R Ă N O S , -O A S Ă , bâdărănoşi, - oase, adj. (Rar) Grosolan.
—.D in b ă d ă r a n , + suf -os.
B Ă D lC s. m. v. b ă d ic ă .
B Ă D fC Ă , bădtcit s. m. (Pop.) Bădiţă. [V ar.: b ă d ic s. m . ]— Din
b a d e 4- suf. -ică.'
B Ă D IC tJŢ Ă , bădicuţi, s. ni. (Pop ) D im inutiv al lui bădică.
B Ă D lE , bădii, s. m. (Pop.) Bădiţă. — D in b a d e + suf. -ie.
B Ă D IŞ O R , bădişori, s. m. (Pop.) Bădiţă. — D in b a d e 4- suf. -işor.
B Ă D IŢ Ă s . m. (Pop.) 1. D im inutiv al lui bade. 2. T erm en de
respect cu care cineva se adresează unui frate mai m a re ; nene.
B Ă D IŢ fiL , bădiţei, s. m. (P op.) Bădiţă. — D in b ă d iţă 4- suf. -el.
B Ă D IŢ I CĂ s. m. (Pop.) D im inutiv al Iui bădiţă.
BĂ GĂ , bag, vb. I. I. 1. T ranz. A introduce, a vîrî un lucru sau o
fiinţă î n . . ., Ia . . . sau s u b . .. E xpr. A băga (ceva) in gură = a nvnea.
A -şi băga (ceva) în cap — a pricepe bine (ceva). A -şi băga minţile in
cap = ă-şi da bine seama de urm ările faptelor s a le ; a se cum inţi. A
băga (cuiva ceva) în cap — a ) a face (pe cineva) sâ priceapă bine (ceva);
b ) a face (pe cineva) să creadă (ceva). A -şi băga nasul în ceva (sau
undeva, î/i toate) = a se am esteca în ceva (sau undeva, în toate). A -şi
băga mîna în foc pentru cineva = a garanta p en tru cinstea cuiva. ♦ A
face să intre (Izbind); a înfige, a îm plînta. 2. Refl. şi tranz. A intra
sau a face să intre în tr-un loc; a (se) duce în . . . (sau s u b . . . ) . L-a
băgat într-o odaie foarte curată (C A R A G IA LE). Expr. (Refl.)
A se băga în cineva (sau în sufletul cuiva, în ochii cuiva) = a se
apropia prea tare de cineva; a plictisi pe cineva cu prezenţa, cu
insistenţele. A se băga (sau a intra) sub pielea cuiva — a căuta să
cîştige încrederea sau dragostea cuiva. (T ranz.) A băga pe cineva
(de viu ) în mormînt (sau în păm înt) = a pricînui m oartea c u iva; fig.
a cauza cuiva supărări mari. A băga oile in lapte = a separa oile de miei,
pentru ’a Ie mulge. A băga în lanţuri (sau în fiare) *= a lega ; a încătuşa.
II. 1. T ranz. A investi o sum ă de bani (într-o marfă, într-o întreprindere).
2. T ranz. A introduce, a înainta o cerere sau o pltngere. 3. T ranz. (în
expr.) A băga zîzanie (sau vrajbă, intrigă etc.) = a provoca d isco rd ie ;
a învrăjbi. 4. Refl. A se angaja în tr-un serviciu. D u-te şt te bagă undeva
slugă (R E T E G A N U L ). ♦ T ranz. A pune pe cineva într-o slujbă, a
da pe cineva la o meserie. 5. Refl. A se prinde, a se angaja să facă ceva.
♦ A se amesteca înfr-o discuţie, într-o chestiune, într-o afacere. 6.
T ranz. A aduce pe cineva într-o situaţie neplăcută, dificilă. L a grea
nevoie m-a băgat iar spinul (C R EA N G Ă ). <► E xpr. A băga (pe cineva)
la (o) idee = a face (pe cineva) să se teamă (de ceva). A băga (pe cineva)
în boală sau a ( - i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe c ineva); a
înspăim înta, a îngrozi. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost,
de mîntuială* A băga (pe cineva) in răcori (sau în sperieţi) ori a-i băga cuiva
fric a (sau fiori) în oase sau a băga spaima în cineva = a um ple pe cineva
de spaim ă, de groază. (Reg.) A băga cuiva (de) vină — a acuzrt, a în ­
vinui pe cineva. 7. T ranz. (în expr.) A băga în seamă (pe cineva sau
ceva) == a observa, a da atenţie (cuiva sau la ceva). A băga de ssamă — a
avea grijă (de c ev a); a fi atent (Ia c ev a); a rem arca, a observa (ceva).
Bag seamă = observ ; mi se pare.
B Ă G Â R E s . f. Acţiunea de a (se) băga şi rezultatul ei. ^ Expr.
Cm băgare de seamă = cu grijă, cu atenţie.
B Ă G Ă C lO S , -O Â SĂ „ băgăcloşi, -oase, adj. Bâgăreţ. — D in
b ă g a 4- suf. -(ă)cios.
B Ă G Ă R E Ţ , -E Ă Ţ Ă , băgăreţi, -c, adj. Care se am esteci nepoftit
(în discuţie); înfigăreţ. — D in b ă g a 4- suf. -(ă)reţ.
B Ă G Ă T O R , -O A R E , băgători, -oare, adj. (în expr., mai ales ir.)
Băgător de seamă =* care observă, care e atent (la ceva).; precaut, c ir­
cum spect, prudent. + (S u b sta n tiv a t; fam.) Supraveghetor. ♦ (S ubstanti­
vat) Persoană care introduce snopii la batoza. — D in b ă g a 4-' suf. - (ă ) tor.
B Ă H N fT , -Ă, băhniţi, -tet adj. (Reg., despre apă) S ta tu t, clocit.
— D in b a h n ă 4- suf. -it.
BĂHNOS — 72 —
B Ă H N O S , -O A S A , bălmoşi, -oase, adj. (Reg.) M lăştinos, mocirlos.
— D in b a h n ă + suf. -os.
BĂ I1, băiesc, vb. TV. Refl. (Rar) A face Baie. — D in b a ie 1
BAI*, băiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A lucra în mină. — D in b a ie
BĂ IÂ Ş, băieşi, s. m. B ărbat care serveşte în tr-o baie publică.
— D in b a ie 1 -f suf. -aş.
B Ă IA T, băieţi, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. 2. Persoană de
sex bărbătesc ieşită nu de m ult din vîrsta co p ilăriei; £. ext. adolescent,
flăcău. (Cu nuanţă afectivă, chiar despre persoane mai în vîrstă)
Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. T în ăr angajat la un stâpîn sau la
u r patron. Băiat de casă = valet, fecior. ♦ (Ieşit din uz) Chelner.
[V a r.: (reg.) b ă i£ t s. m .] — D in [îm j b ă ia .
B Ă IÂ TĂ , băiete, s. f. (Reg.) F a tă ; fetiţă. — D in b ă ia t.
B Ă lfiŞ, băieşi, s. m. (Reg.) Lucrător în tr-o m ină. — D in b a ie 8+
suf. -aş.
B Ă IE Ş tM E s. f. (Reg.) T otalitatea b ăieşilo r; m ulţim e de băieşi.
— D in b ă îe ş -f suf. -ime.
B Ă IE Ş lŢ Ă 1, băieşiţe, s. f. Femeie care serveşte la o baie publică.
— D in b ă ia ş + s u f. -iţă.
B Ă IE Ş tŢ Ă ', baieşiţe, s. f. (Reg.) 1. Soţie de băieş. 2. Femeie care
lucrează într-o mină. — D in b ă ie ş + suf. -iţă.
B Ă IE T s. m. v. b ă ia t.
B Ă IE T A N , băietani, s. m. Băiat mai mare. — D in b ă ia t 4-suf. -an.
B Ă IE T Ă N Ă Ş , băietănaşi, s. m. D im inutiv al lui băietan. [V ar.;
b ă ită n â ş s. m.]
B Ă IE Ţ Ă N D R U , băieţândri, s. m. Băiat mai măricel. — D in
b ă ia t -t- suf. - andru.
B Ă IE Ţ Â Ş, băieţaşi, s. m. Băieţel. — D in b ă ia t -V suf. -aş.
B Ă IE Ţ E L , băieţei, s. m . D im inutiv al lui băiat.
B Ă IE Ţ E S C ,-E A S C Ă , băieţeşti, adj. D e b ă ia t.— D in b ă i a t - f
suf. -esc.
B Ă IE Ţ E Ş T E adv. Ca băieţii. — D in b ă ia t + suf. -eşte.
B Ă IE Ţ lC Ă s. m. (R eg .; la vocativ) D im inutiv al lui băiat.
B Ă IE Ţ fM E s . f. (Rar) M ulţim e de b ăieţi. — D in b ă ia t + suf. -ime.
B Ă IE Ţ O l, băieţoi, s. m . (D epr.) A ug m en tativ u l lui băiat. + Fată
cu apucături de băiat.
B Ă IT Ă N Â Ş s. m. v. b ă ie tă n a ş .
B Ă IT Ă N fM E s. f. M ulţim e de băietani. — D in b ă ie ta n +
suf. -ime.
BĂI ŢĂ , băiţe, s. f. D im inutiv al lui baie1.
B Ă IŢ U t, băifuiesc, vb. IV. T ran z. A acoperi suprafaţa unui corp
cu baiţ. [ P r .: băi-] — D in b a iţ.
B Ă IŢ U fT s. n. Acţiunea de a băiţui. [ P r .: băi-]
B Ă JE N A R , băjenari, s. m. (în v . şi arh.) F u g a r care îşi părăsea,
vrem elnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor duşm ane, a
persecuţiilor politice sau a exploatării b o ie re şti; pribeag, refugiat,
[V a r.: b e jă n â r , b e je n â r s. m.] — D in b ă je n i + suf. -ar.
B Ă JE N Ă R l, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (în v . şi arh.) A băjeni.
[V ar.: b e jă n ă r i vb. IV] — D in b ă je n a r .
B Ă JE N Ă R lE s. f. (înv. şi arh.) Băjenie. [V a r.: b e jă n ă r ie , b e je -
n e r ie s. f.] — D in b ă je n a r + suf. -ie.
B Ă JE N Ă R lT s. n. (înv. şi arh.) Băjenie. [V a r.: b e jă n ă r it 8. n.]
— V. băjenări.
B Ă JE N I, băjenesc, vb. IV. Refl. (înv. şi arh.) A-şi părăsi casa,
provincia sau patria din cauza invaziilor duşm ane, a persecuţiilor politice
sau a exploatării b o ie re şti; a pribegi, a se refugia. [Var.: b e jă n i, b e je n i
vb. IV] — D in b ă je n ie .
B Ă JE N IE, băjenii, s. f. (înv. şi arh.) 1. Fugă (în masă) a populaţiei
din cauza unei invazii duşm ane, a persecuţiilor politice sau a exploatării
b o iereşti; pribegie, re fu g iu ; tim pul p etrecut în pribegie. 2. (Concr.)
Şiruri, coloane de băjenari. [V a r.: b e je n ie , b e je n ie s. f.] — Slav
(v. sl. b e za n ije ).
BĂL, -A, băii, -e, adj (Reg.) 1. (D espre oameni) Blond. 2. (D espre
animale) Alb pe tot corpul sau num ai p e bot. — Slav (v. sl. b e lu
« alb »)•
BĂ LĂ I, -A lE , bălai, -aie, adj. 1. (D espre oameni) Blond. 2.
(D espre animale) C u părul alb, bălan, plăvan. <> Expr. Că e laie, că-i
bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie — ba una, ba a lta ; aşa şi pe dincolo.
O ri laie, ori bălaie — ori una, ori a lta ; să se decidă în tr-u n fel. N ici
laie, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. ♦ (Substantivat, f.) N um e care se dă
vacilor sau iepelor albe. <► Expr. A înţărcat bălaia = s-a isprăvit cu
posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de m unca altuia, s-a dus
chilipirul. A intrat bălaia in sat — s-a lum inat de ziuă. — D in b ă l +
suf. -ai.
B Ă LÂ N , -Ă , bălani, -e, adj. 1. (D espre oameni) Blond. + (S ub­
stantivat, m . ; ir.) D racul. 2. (D espre animale) C u părul alb ; plăvan.
+ (Substantivat) N um e care se dă u n o r animale domestice cu părul
alb. Adăp bălanul şi-l încalec (S T A N C U ). — D in b ă l + suf. -an.
B Ă L A B Ă N E A lA , bălăbăneli, s. f. M ers,'m işcare legănată. — D in
b ă lă b ă n i + suf. -eală.
BĂ LĂ B ĂN I, bălăbănesc, vb. IV. 1. T ran z. şi refl. A (se) mişca
în tr-o parte şi în tr -a lta ; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieşit în ogradă
cu clopotul cel mare şi a prins a-l bălăbăni (S A D O V E A N U ). 2, Refl,
Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi.
BĂLSĂM IT
C it s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas
(C R EA N G Ă ).
B Ă L Ă B Ă N IT , -A , bălăbăniţi, -te, adj. (D espre mers, pas) L e g ă n a t;
şovăitor. — V. bălăbăni.
B Ă L Ă C Ă R l, bălăcâresc, vb. IV. 1. Refl, şi intranz. (Rar) A se
bălăci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa, a se batjocori ; a-şi spune unul
altuia cuvinte triviale. — Sb. b a la k a ti.
B A lA C Ă R IE , bălăcării, s. f. (Reg.) V orbă urîtă, m urdară.
— D in b ă lă c ă r i 4- suf. -ie.
B Ă LĂ C EĂ LĂ , bălăceli, s. f. Mişcare, joc cu mîinile şi cu picioarele
p rin apă (la scăldat). — D in b ă lă c i + suf. -eală.
B Ă LĂ C l, •bălăcesc, vb. IV. R efl., intranz. şi tranz. (Adesea fig.)
A (se) mişca, a (se) scălda în apă producînd un plescăit. — Bg. b a la k a m .
B Ă L Ă C IR E , bălăciri, s. f. A cţiunea de a (se) bălăci.
B Ă LĂ C IT s. n. Bălăcire. — V bălăci.
B Ă L Ă lfiL , -IA , -IC Ă , bălaiei, -ele, adj. Bălăior. — D in b ă la i +
suf. -el.
B Ă L Ă IO R , -O A R Ă , bălăiori, -oare, adj. D im inutiv al lui bălai.
[V a r.: (reg.) b ă lă o â r ă adj. f.]
b A l ă l ă I , bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). — O no­
matopee.
B Ă L Ă L Ă U adj. invar. (Reg.) Care se bălăbăneşte (1). — D in
b ă lă lă i + 8uf. -ău.
B Ă LĂ N EL , -EÂ , bălănei, -ele, adj. D im inutiv al lui bălan.
B Ă L Ă N G Ă I, bălăngăiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A bălăbăni (1).
— D in b a la n g .
B Ă L Ă N G Ă tT s. n. F aptul dc a bâlăngăi.
B Ă L Ă N G Ă N I, bălăngănesc, vb. IV. I. Intranz. (D espre u n clopot,
o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). — D in b a la n g .
B Ă L Ă N G Ă N IT s. n. F aptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului
(de la biserică).
B A lA N G Ă N IT O R , -O A R E , bâlăngănitori, -oars, adj. (D espre
clopote) Care bălăngăneşte. — D in b ă lă n g ă n i + suf. -(i)to r .
B Ă L Ă N tfŢ , -A , bălănuţi, -e, adj. (Reg.) Bălăior. — D in b ă la n
•f suf. -uf.
B Ă L Ă O Ă R Ă adj. f. v. b ă lă io r.
B Ă LĂ R IE, bălării, s. f. 1. Buruiană (înaltă şi stufoasă) care creşte
pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. — Com p. v. sl.'b y ll.
B A L Ă Ş T IO A g A , bălăţtioage, s. f. (Reg.) Băltoacă.
BĂLĂtTC? -A, bălăuci, -e, adj. Bălăior. — D in b ă la i + suf. uc.
B A LB ISA , bălbise, s. f. Plantă erbacee
cu tulpina acoperită de peri aspri, cu flori
roşii sau (rar) albe (Stachys silvatica).
B Ă L E G Â vb. I.' v. b ă lîg a .
B Ă L E G Â R s. n. şi m. v. b ă lig a r.
B Ă L IG Â , pers. 3 baligă, vb. I. Refl.
A-şi depune baliga. [V a r.: b ă le g â vb. I] —
D in b a lig ă .
B Ă L IG Â R , (I ) băligare, s. n., (II)
băligari, s. m . I. I. Baligă. 2. Baligă ameste­
cată cu paie, folosită ca îngrăşăm înt sau ca
com bustibil. II. N um e dat un o r specii de
insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie,
care se hrănesc cu baligă proaspătă ( Geotrupes).
[V a r.: b ă le g â r s. n. şi m.] — D in b a lig ă -f-
suf. -ar.
B Ă L ltJŢ Ă , băliuţe, s. f. (Reg.) D im i- - Bălbisă
nutiv al lui balie.
B Ă LM Ă JEA L Ă , bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălm ăji; am este­
cătură, încurcătură, zăpăceală.
B Ă LM Ă JI, bălmăjesc, vb. IV. T ran z. 1. A amesteca mai m ulte
lu c ru ri; a încurca. + A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva
în c u rc a t; a îngăim a. [V ar.: b ă lm o ji, b o lm o ji vb. IV }—.D in b a lm o ş .
B Ă L M O lt vb. IV . v. b ă lm ă ji.
B Ă L O S, -O Â S Ă , băloşi, -oase, adj. C ăruia îi curg balele, cu
bale. + (D espre vin, zeamă de varză etc.) Care curge gros şi inegal
(ca balele). — D in b a le + suf. -os.
B Ă LO ŞE L, băloşei, s. m . C iupercă necom estibilă, cu pălăria
galbenă-roşiatică şi cu miros neplăcut (Russula foetens). — D in b ă lo s
+ suf. -el.
B Ă L O Ş l, băloşesc, vb. IV . Refl. (D espre vin, zeamă de varză
etc.) A deveni bălos. — D in b ă lo s.
B Ă L O ŞÎR E , băloşiri, s. f. F aptul de a se băloşi; (în special) boală
a un o r vinuri, caracterizată p rin faptul că acestea se tulbură, devin
vîscoase şi se întind ca uleiul.
B Ă L O Ş lT , -Ă , băloşiţi, -te, adj. (D espre vin, zeamă de varză
etc.) Care a devenit bălos. — V. băloşi.
B Ă L SĂ M Ă vb. I. v. îm b ă ls ă m a .
B Ă L SA m A T, -A adj. v. îm b ă ls ă m a t.
B Ă L S Ă M l vb. IV. v. îm b ă ls ă m a .
B Ă L S Ă M IT , -Ă adj. v. îm b ă ls ă m a t.
BĂLTAC — 73 —
B Ă L T Ă C , băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. — D in b a ltă + suf. -ac.
B Ă L T Ă C Ă f, băltăcăiesc, vb. IV. In tran z. A m erge, a sări, a alerga
prin băltoace. — D in b a ltă .
B Ă L T Ă C E L s . n. v. b ă ltă g e l.
B Ă L T Ă G E L , baltagele, s. n. D im inutiv al lui baltag■ [V a r.:
b ă ltă c â l s. n.]
B Ă L T Ă R E Ţ , -E Â Ţ Ă , băltăreţi, -e, adj. D e b a ltă ; p . ext. din
regiunea bălţilor. O parte din f i n . . . era băltăreţ (S L A V IC I). 4- (S ub­
stantivat, n. sg. art.) N um ele u n u i vînt călduţ, umed, care bate dinspre
miazăzi. — D in b a ltă + suf. -ăreţ.
B Ă L T Â U , bâltaie, s. n. Băltoi. — D in b a ltă + suf. -ău.
B Ă LTf, pers. 3 bălteşte, vb. IV . Refl. (R ar, despre apă) A forma
o baltă ; a stagna. — D in b a ltă .
B Ă L T lN Ă , băltine, s. f. (Rar) Băltiş. — Slav (v. sl. b a ltin a ).
B Ă L T lŞ , băltişuri, s. n. T e re n băltos. — D in b a ltă + suf. -if.
B Ă L T fŢ Ă , bâltiţe, s. f. D im inutiv al lui baltă.
B Ă L T O Ă C Ă , băltoace, s. f. Baltă cu apă m u rd a ră 'şi m ocirloasă;
adunătură sau scursură do apă de ploaie p rin grop le drum urilor. 4
C antitate m are de lichid vărsat pe jos. [V ar.: b ă tto â g â s. f.l — D in
b a ltă 4- suf. -oacă.
B Ă L T O Ă G Ă s. f. v. b ă lto a c ă .
B Ă L T O l, baltoaie, s. n. Baltă (m are). — D in b a ltă 4- suf. -oi.
B Ă L T O S , -O A S Ă , băltoşi, -oase, adj. Plin de b ă lţi; p. ext. mlăş­ piciune. — D in b ă n u i + suf. -eală.
tinos, mocirlos. — D in b a ltă + suf. -os.
B Ă L Ţ Ă T , -A, bălfaţi, -te, adj. (D espre animale, rar despre păsări) • b ă n u ia lă + suf. - nic.
Care are părul sau penele de culori d ife rite ; cu dungi sau cu pete de
altă culoare. V. pestriţ. 4 (D espre haine, stofe, tablouri etc.) C u prea
m ulte c u lo ri; colorat fără gust. 4 (Ir., despre oameni) îm b răcat fără
g u s t; (pop.) îm brăcat în haine orăşeneşti. — Lat. b a lte a tu s .
B Ă L Ţ Ă T tJR Ă , bălţături, s. f. O biect colorat fără gust, cu culori
m ulte şi neasortate, încărcat. 4 Pată de culoare deschisă la animalele
bălţate. — D in b ă lf a t 4- suf. -ură.
B Ă L tJŞ C Ă , băluşte, s. f. N um e dat
mai m ultor specii de plante erbacee cu
flori albe ( Ornithogalum). — D in b ă l +
suf. - uţcă.
B Ă L tJT . -A , băluţi, -e, adj. (Reg.)
D im inutiv al lui băl.
B Ă N Ă T , (3 ) bănaturi, s. n. (Reg.)
1. Stare de durere sufletească, tristeţe,
ja le ; părere de rău. Cu ochii plini De
lacrimi ţi bănat (C O ŞB U C). 2. Supărare,
necaz, ciudă. N u ştiu ce-i cu tine, Că
tot porţi bănat (C O $B U C ). Expr. (Ca
form ulă de politeţe) A nu-i f i cuiva cu
bănat = a n u lua în num e de rău rugă­
m intea sau întrebarea cuiva. 3. în v i­
nuire, re p ro ş ; m ustrare. Poate că nu veţi
aduce bănat. . . profesorului (C R EA N G Ă ).
4. Bănuială. — M agh. b ă n a t.
BĂ NĂNĂ1, bănânâiesc, vb. IV. Intranz. A se mişca în tr-o parte
şi în tr-a lta ; a se c lă tin a ; a se bălăbăni. [Prez. ind. ş i : bănanăi]
— O nomatopee.
B Ă N Ă R lT s. n. Bănet. — D in b a n 1 -1- suf. -ărit.
B Ă N Ă Ţ E A N , -Ă, bănăţeni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care apar­
ţine B anatului sau populaţiei lui, privitor la Banat sau la populaţia
lui. 2. S. m. şi f. Persoană care locuieşte în Banat sau este originară
de acolo. — D in B a n a t 4- suf. -ean.
B Ă N Ă Ţ E Ă N C Ă , bănăţence, s. f. B ănăţeană.'— D in b ă n ă ţe a n -f- ţilor, de bărbat. 2. Care exprim ă b ă rb ă ţie ; plin de e n e rg ie ; v iril;
suf. -că.
B Ă N Ă Ţ E N E S C , -E Â S C Ă , bănăţeneşti, adj. (Rar) Bănăţean.
— D in b ă n ă ţe a n 4- suf. --esc.
B Ă N Ă Ţ E N E Ş T E adv. Ca în Banat, ca bănăţenii. 4 î n graiul
bănăţean. — D in b ă n ă ţe a n 4- suf. -eşte.
BĂ N CT^TĂ, băncuţe, s# f. (în v . şi reg.) Bancnotă. — G erm .
B a n k n o tte .
B Ă N C O Ţ Ă V băncuţe, s. f. (în v . şi reg.) M onedă mică de argint
în valoare de 50 de b a n i; firfirică. 4 (L-a pl.) Bani, parale. — D in
b a n c ă 8 4- suf. -uţâ.
B Ă N C tJŢ Ă *, băncuţe, s» f. D im inutiv al lui bancă1.
B Ă N D U R lC Ă , băndurici, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui bandură1.
B Ă N E A S C A s. f. art. N um ele u n u i dans popular şi melodia după
carş se execută. — D in ban* + suf. - eascâ.
B Ă N E S C 1, -E Ă S C Ă , băneţti, adj. D e bani1, în b a n i; relativ la cărnoase, care atîm ă de o parte şi de alta sub ciocul găinilor. 3. D is­
bani. — D in b a n 1 + suf. -esc.
BĂ NESC*, -E Ă S C Ă , băneţti, adj. (în v .) D e ban*; al băniei.
Panduri băneţti (O D O B E SC U ). — D in ban* 4- suf. -esc.
B Ă N E ŞT E adv. în privinţa banilor1. — D in b a n 1 4- suf. -eţte.
B Ă N E T s . n. Bani m ulţi 5 avere m are în bani. — D in b a n 1
suf. -et.
B Ă N G Ă N l, băngănesc, vb. IV . Intranz. (Rar) A bălăngăni.
B Ă N I, bănesc, vb. IV. (în v .) 1. T ran z . A ridica pe cineva la rangul
de ban8. 2. In tran z. A exercita funcţia de ban*. — D in ban*.
BĂRBIERESC
B Ă N IC Ă s . f. M ică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar
albe, dispuse în capitule sferice (Phyteum a orbiculare).
B Ă N IC E R , băniceri, s. m . 1. M eşter care face coşuri sau baniţe
din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cu baniţa cereale. — D in b a n iţă
+ suf. -ar.
BĂ N I CI O Ă R Ă , bănicioare, s. f. D im inutiv al lui baniţă.
B Ă N lE , bănii, s. f. (înv.) 1. Funcţia sau rangul de ban*. 2. Reşe­
dinţa banului*. — D in ban* + suf. -ie.
B Ă N IŞ O R 4, bănişort, s. m . D im inutiv al lui ban1.
BĂ N IŞO R *, bănişori, s. m. (înv.) S ubaltern al banului* (care
judeca procesele de mai m ică im portanţă). — D in ban* 4- suf. -iţor.
B Ă N O S , -O Ă S Ă , bănoşi, -oase, adj. 1. (D espre ocupaţii) Care
aduce cîştig m a re ; productiv, lucrativ. 2. (R ar, despre oameni) Bogat.
— D in b a n 1 + «tuf- -os.
B Ă N U t, bănuiesc, vb. JV . 1. T ranz. A presupune; a presimţi.
Bănuiam că n-am s-o mai găsesc (SA D O V EAN U ). 2. Trânz.
A întrezări ceva. 3. T ranz. A considera pe cineva drept autor
al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supăra
pe cineva; a-i face m ustrări. A ţa a trebuit să se intimple ţi n-ai
cui bănui (C REA N G Ă ). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. Da ia
seama ce iubeţii, N u Sumva să bănuieţti (JA R N lK -B ÎR S E A N U ).—
M agh. b a n n i
B Ă N U IĂ L Ă , bănuieli, s. f. A titudine de neîncredere faţă de cineva
sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenţie re a ; sus­
B Ă N U IE L N IC , -A , bânuielnid, -e, adj. (Rar) Bănuitor. — Din
B Ă N U ÎR E , bănuiri, s. f. (Rar) Acţiunea de a bănui şi rezultatul ei.
B Ă N U IT , -A , bănuiţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra
căruia se îndreaptă b ă n u ie li; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, m îhnit.
N u f i, bade, bănuit, Ţ i-a fo st plugul hîrbuit (Ş E Z .).— V. bănui.
B Ă N U IT O R , -O Ă R E , bănuitori, -oare, adj. Care b ă n u ie şte ; care
este înclinat (în mod exagerat) spre b ă n u ia lă ; neîncrezător. 4 Gelos.
— D in b ă n u i 4- suf. -(i)to r .
B Ă N tJŢ , bănuţi, s. m . 1. D im i­
nutiv al lui ban1; m onedă de valoare
sau de dim ensiune mică. 4 (L a pl.)
.Bani m ulţi, de valoare. 2. G erm enul
oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu
flori mici şi rotunde, frum os colorate
(Bellis ptrennis).
b ă n u ţ E l , bănuţei, s. m. (Bot.)
B ănuţ ( 3 ) . — D in b ă n u ţ + suf. -el.
B Ă R Â T , băraft; 8. m . (înv.) Călugăr
catolic. — •M agh. b a r â t.
B Ă R Ă G Ă N , bărăganuri, s. n. Şes
întins, prezentînd caractere de stepă.
B Ă R Ă N I, bărănesc, vb. IV. In-
tranz. (Reg.) A stărui, a insista. B ănuţ
B Ă R Ă Ţ lE , bărăţii, s. f. (în v . şi
reg.) Biserică sau m ănăstire catolică. — D in b ă r a t 4- suf. -ie.
B Ă R B A T 1, bărbaţi, s. m . 1. Persoană adultă de sex m asculin. 4
O m în toată firea, plin de bărbăţie. 2. Soţ. — L at. b a r b a tu s .
BĂRBĂT*, -A , bărbaţi, -te, adj. Curajos, voinic. — L at. b a r b a tu s .
B Ă R B Ă C tJŢ s. m . v. b e rb e c u ţ.
B Ă R B Ă R lE s. f. Barbă mare, stufoasă. 4 Fig. O m bărbos. —
D in b a r b ă 4- suf. -ărie.
B Ă R B Ă T E S C , -E Ă S C Ă , bărbăteţti, adj. 1. C aracteristic bărba­
curajos, voinic. — D in b ă r b a t 1 + suf. -esc.
B Ă R B Ă T E ŞT E adv. 1. Ca bărbaţii. 2. C u b ă rb ă ţie ; vitejeşte. 4
î n m od m atur. A judeca bărbăteţte. — D in b ă r b a t 14- suf. -eţte.
B Ă R B Ă T O S, -O A S Ă , bărbătoţi, -oase, adj. (R ar) Bărbat*. —
D in b ă rb a t* 4 - suf. -os.
b A r b ă t l j ş , bărbătuţi, a. m . 1. N um e care indică partea băr­
bătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbăţel. — D in b ă r b a t 14- suf. -uţ.
B Ă R B Ă Ţ E L , bărbăţei, s. m . D im inutiv al lui bărbat1 (2).
B Ă R B Ă Ţ IE s . f. 1. F aptul de a fi bărbat1 (1 ) ; vîrsta de m atu­
ritate a bărbatului. 2. V irilitate; p u te re ; curaj, energie.— D in b ă r b a t 1
4- suf. -ie.
B Ă R B ÎE , bărbii, s. f. 1. Partea feţei de sub buza inferioară, care
formează o proem inenţă rotunjită. <> Dublă bărbie = parte proem i­
nentă sub bărbie la unele persoane grase. 2. Partea cărnoasă care atîrnâ
sub falca de jos la unele animale. 4 (L a pl.) Cele două lame roşii,
pozitiv de lem n aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1)
c elu i. care cîntă. — D in b a r b ă 4- suf. -ie.
B Ă R B IE R , bărbieri, s. m . Frizer. <► C o m p u s: (înv.) bărbier-
baţa — bărbierul curţii dom neşti. [ P r .: -bi-er ]— N gr. b a r b e r is
« it.).
B Ă R B IE R E A lA , bărbiereli, s. f. 1. Faptul de a (se) bărbieri.
2. (Fam .) L ăudăroşenie; m inciună. [ P r .: -bi-e-]
B Ă R B IE R E SC , -E A S C Ă , bărbiereşti, adj. (Rar) D e bărbier
privitor la bărbier. [ P r .: -bi-e ]— D in b ă r b i e r 4- suf. -esc.
BĂRBIERI — 74 —
B Ă R B IE R f, bărbieresc, vb. IV. 1. T ran z. şi refl. A(-şi) tăia barba ;
a (se) rade. 2. Refl. (Fam .) A se lăuda în m od ex ag erat; a m in ţi. [ P r .:
•W-e-] — D in b â r b ie r .
BĂ RB IER1E, (2 ) bărbierii, s. f. (în v .) 1. M eseria de bărbier.
2. Frizerie. [ P r .: -bi-e-] — D in b ă r b i e r + suf. -ie.
B Ă R B IE R IT s. n. A cţiunea de a (se) bărbieri. [ P r .: -bi-e-]
B Ă R B IE R IŢ Â , bărbieriţe, s. f. (în v ., rar) Frizeriţă. [ P r ,: -bi-e-]
— D in b ă r b i e r 4~ suf. -iţă.
B Ă R B IO Ă R Ă , bărbioare, 8. f. (Rar) D im inutiv al lui bărbie.
B Ă R B IŞ O Ă R Ă , bărbişoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene,
care devin mai tîrziu albe (A lyssum m inim um ). — D in b a r b ă + suf.
-ifoară.
B Ă R B lŢ Ă 1, bărbiţe, s. f. (Rar) B ărbuţă. — D in b a r b ă +
suf. -iţă.
B Ă R B lŢ Ă 1, bărbiţe, 8. f. M ic şerveţel de pînză sau de m uşam a
care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mănîncă. — D in b a r b ă +
suf. -iţă.
B Ă R B ltJŢ Ă , bărbiuţe, 8. f. (Rar) Bărbuţă. [ P r .: -bi-u-] — D in
b ă r b ie + suf. -uţă.
B Ă R b I n Ţ A , bârbtna, s. f. (Reg.)
Vas de lem n făcut din doage, în care se
păstrează lapte şi brînzeturi, mai rar
băuturi alcoolice. Expr. Cînd e brînză,
nu-i bărbînţă = cînd ai una, îţi lipseşte
alta. [V a r.: b e r b i n ţ ă s. f.] — M agh.
b e rb e n c e .
B Ă R B O Ă SĂ , bărboase, s. f. Plantă
erbacee cu frunze păroase, cu flori dis­
puse în spice cilindrice, pătate cu roşu,
verde sau violet ( Andropogon ischaemum).
— D in b a r b ă + suf. -oasă.
B Ă R B O S, -O A S Ă , bărboşi, -oase,
adj. (Adesea substantivat, m .) Cu barbă B ărbînţe
(lungă şi deasă) ; n eb ărb ierit.— D in b a r b ă
+ 8uf. -OS.
B A R B O N C s . n. 1 . (Înv. şi reg.) N um ele unui dans (ostăşesc)
şi melodia după care se execută. 2 ..(în v .) în ro lare în arm ată, recrutare
(în tim pul căreia se executa dansul de mai sus). — G erm . W e rb u n g .
B Ă R B O Ţ Ă , bărbuţe, s. f. D im inutiv al lui barbă.
B Ă R C Ă R , bărcari, s. m . Persoană care se ocupă cu bărcuitul.
B Ă R C U lT s. n. Căutarea şi găsirea stupilor sălbatici, p e n tru a
li se lua mierea.
B Ă R C tJŢ Ă , bărcuţe, s. f. D im inutiv al lui barcă.
B Ă R D Ă C , (1 ) bărdace, s. n., (2 ) bărdaci, s. m . 1. Vas de lem n
asem ănător cu o doniţă, folâsit uneori ca unitate de m ăsură pentru
lichide. 2. Varietate indigenă de p ru n . — T c . b a rd a k .
B Ă R D Ă C Ă , bărdace, s. f. 1. Cană m ică de păm înt cu toartă, din
care se bea apă, lapte etc. 2. V arietate indigenă de p ru n e lunguieţe
şi p u ţin strangulate spre coadă. — T c . b a rd a k .
B Ă R D Ă Ş, bărdaţi, s. m. (Reg.) D ulgher, lem nar. — D in b a r d ă -f
suf. -aş.
B Ă R D Ă C tJŢ Ă , bardăcuţe, s. f. D im inutiv al lui bărdacă.
B Ă R D lŢ Ă , bărdiţe, s. f. D im inutiv a! lui bardă.
B Ă R D U Î, bârduiesc, vb. IV . T ran z. A ciopli cu barda. — D in
b a rd ă .
B Ă R D U lR E a. f. Acţiunea de a bărdui.
B Ă R N Ă C I, "E, bărnad, -e, adj. (Reg., despre culoarea feţei şi a
ochilor, p. ext. despre oameni) N egricios, oacheş. — M agh. b a rn â s .
B Ă R Z Ă O N , bărzăuni, s. m. (Entom .) 1. Bondar. 2. G ărgăun. —
Onomatopee.
B Ă R Z til, bărzoi, s. m . (Rar) B ărbătuşul berzei. — D in b a r z ă
+ suf. -oi.
B Ă SĂ D f, băsădcsc, vb. IV. Intranz. (Rejg.) A vorbi. — D in
b e s a d ă (ieşit din uz, <v. sl. bestd a ).
B Ă SM Â s . f . v. b a s m a .
B Ă S M Ă L C Ţ A , băsmăluţe, s. f. D im inutiv al lui basma
B Ă S M U IT O R , băsmuitori, s. m. A utor sau povestitor de basme.
— D in b ă s m u i 4- suf. - (i)to r.
B Ă SN Ă R , băsnari, s. m . (în v .) Persoană carc născoceşte povestiri
fantastice, mincinoase. — D in b a s n ( = basm) + suf. -ar.
B Ă S N l, băsnesc, vb. IV . Intranz. (în v .) A povesti lucruri fan­
tastice, m incinoase ; a scorni, a născoci. — D in b a s n ( — basm ).
B Ă S N ÎR E , băsniri, s. f. (în v .) Născocire, sco rn ire; basm (2 ).
— V. băsni.
B Ă ŞC Ă L IE s. f. (Fam ., în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie =
a-şi bate joc (de cineva).
B Ă ŞIC Ă , băşic, vb. I. T ran z. A produce cuiva băşici. + Refl.
A se um ple de băşici; a face băşici. [V a r.: (reg.) b e ş ic â vb. I]
— D in b ă şic ă .
B Ă ŞIC Ă R E s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) băşica.
B Ă ŞIC A T , -Ă , băşicaţi, -te, adj. (D espre corp sau piele) C u băşici,
plin de băşici. [V a r.: (reg.) b eşicât» -ă adj.] — V. băşica.
BĂ ŞfC Ă , băşici, s. f. 1. Sac m em branos care se găseşte în corpul
oam enilor şi al animalelor şi în care se strîn g unele secreţii ale orga­
BĂTRÎN
nism ului. Băşica ficrii. ♦ Băşică (1 ) (scoasă din corpul anim a­
lelor) uscată şi întrebuinţată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦
O rgan intern al peştilor, de form a unui balonaş, plin cu u n am estec
de gaze care le ajută la plutire. 2. U m flătură a pielii conţinînd o
m aterie lichidă. De vînt bătut, ars de soare Ş i cu băşici la picioare
(T E O D O R E S C U ). 3. U m flătură mică, plină cu aer, care se face la
suprafaţa lichidelor (în tim pul fierberii), a aluatului (în urm a dospirii)
etc. 4. (N eobişnuit) G lob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) b e ş tc ă s. f.]
— L at. * b e ss ic a (= ves$ ica ).
b A ş i c O ţ A , băşicuţe, s. f. D im inutiv al lui băşică. [V a r.: (reg.)
b eşic& ţă s. f.]
B Ă ŞT IN A Ş , -Ă , băştinaşi, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se
află din m oşi-străm oşi pe păm întul pe care locuieşte ; autohton, indigen.
— D in b a ş tin ă + suf. -aş.
B Ă TA IE , bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva
cu m îna sau cu u n obiect. <> Expr. A (se) lua la bătaie = a (se) bate.
A stinge (sau a snopi, a zvînta) în bătăi (pe cineva) = a bate (pe cineva)
foarte rău. A da bătaie — a zori, a grăbi. Bătaie de cap — frăm întare a
fru n ţii; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc — b a tjo c u ră ; p. ext. faptă
urîtă. ♦ (S p o rt; la sărituri) A cţiunea de transform are a vitezei rezultate
d in elan în viteză ascensională. 2. L uptă, b ă tălie; război. ♦ (înv.)
B om bardam ent. 3. (în expr.) A pune (ceva) la bătaie = a ) a oferi (ceva)
spre a fi cheltuit sau c o n su m a t; b ) a risca (ceva). II. 1. Lovire (repe­
tată) a unui obiect de a ltu l; izbire. <►Bătaie de aripă (sau de aripi) —
fllfîit. + Lovitura vatalei la războiul de ţesut. + (C oncr.) Băteală. +
Stîm irea peştelui sau a v în a tu lu i; goană. 2. Ciocănire, pocănire. ♦ Zvîc-
n ire a inimii, a p u ls u lu i; pulsaţie. 3. Sunet (ritm ic) produs de un m otor
sau deiun mecanism în funcţie. Bătăile tractoarelor. . . se auzeau limpezi
şi puternice (M IH A L E ). 4. D istanţă pînă la care poate ajunge u n p ro ­
iectil, o săgeată e t c .; felul cum trim ite o arm ă p ro ie c tilu l; traiectoria
u nui p ro ie c til; p. ext. distanţă pînă la care poate ajunge vederea cuiva ;
rază vizuală. 5. (în legătură cu anum ite fenomene ale naturii, a căror,
d enum ire determ ină sensul cuvîntului) a ) Suflare a v în tu lu i; adiere,
b ) Cădere a ploii, a grindinii etc. c ) Dogoreală, arşiţă. Cerul se
dogoreşte ca de bătaia unei flăcări (V L A H U Ţ Ă ). d ) Lum ină. Bătaia
farurilor. 6. L ătrat al cîinilor. 7. Boişte. Epoca în care se îm pere­
chează cocoşii-de-m unte.— L at. b a tt( u ) a lia .
B Ă T Ă lA Ş , bătăiaşi, s. m. (Rar) G onaci, hăitaş. — D in b ă ta ie 4-
suf. -aş.
B Ă T Ă IO S , -O Â S Ă , bătăioţi, -oase, adj. C ăruia îi place să se bată ;
iute, n eastîm p ărat; violent, impulsiv. — D in b ă ta ie + suf. ~cs.
B Ă T Ă ÎŢ Ă , bătăiţe, s. f. D im inutiv al lui bătaie.
B Ă T Ă L A U , bâtălatet s. n. (Reg.) Pisălog1. — D in b a t (prez.
ind. al lui bate) -I- suf. -ălău.
B Ă T Ă L ÎE , bătălii, s. f. A nsam blu de ciocniri prin care se caută
obţinerea de rezultate m ilitare im portante, angajînd num eroase forţe
arm ate, desfăşurate pe spaţii întinse şi în tr-u n tim p mai m ult sau mai
p u ţin în d e lu n g a t; luptă. + Fig. încordare, efort în vederea îndeplinirii
unui scop. Bătălia pentru îndeplinirea planului. — N gr. b a ta lia (Cit.).
B Ă T Ă T O A R E , bătătoare, s. f. 1. Lopăţtcă cu care se bate pînza
(cînd se înălbeşte) sau rufele (cînd se spală); mai. 2. M aşină care bate
smocurile de bum bac pînă ctod se destram ă fibrele. — D in b a t (prez.
ind. al lui bate) + suf. -ătoare.
B Ă T Ă T O R ', bătătoare, 8. n. 1. B ăţ (sau îm pletitură în form ă de
palmă) cu care se bat covoare, perne etc. p en tru a le curăţa de praf.
2. Băţ subţire, la un capăt cu o rotiţă de lem n cu găurele, cu care se
bate laptele prins sau sm întîna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte
a meliţei pe care se aşază, transversal, inul sau cînepa, spre a fi meli-
ţate. 4. U nealtă de grădinărie folosită p en tru apăsarea păm întului
după sem ănat, alcătuită dintr-o seîndură mică, dreptunghiulară, prevă­
zută cu un m îner perpendicular pe ea. — Lat. b a t t ( u ) a t o r i u m .
B Ă T Ă T O R 1, -O Ă R E , bătători, -oare, adj. (în expr.) Bătător
la ochi = care atrage ate n ţia; izbitor. — D in b a t (prez. ind. al Iui
bate) 4- suf. -ător.
B Ă T Ă T O R !, bătătoresc, vb. IV . T ranz. A bate un teren spre a-l
facc tare şi n e te d ; a bătuci. + Refl. A se um ple de bătături (2 ).
— D in b ă tă tu r ă .
B Ă T Ă T O R IT 1 s. n. F aptul de a bătători.
B Ă T Ă T O R IT *, -Ă, bătătoriţi, -te, adj. 1. (D espre un teren)
B ătut, bătucit. 2. (D espre palm e sau mîini) Cu bătături. — V. bătători.
B Ă T Ă T tÎR Ă , bătături, s. f. 1. T e re n bătătorit (în faţa casei)
pe care nu creşte ia rb a ; p. ext. ogradă, curte. 2. îngroşare a pielii de pe
mîini sau picioare d in cauza unei frecări repetate. *0 Expr. A călca
(pe cineva) pe bătătură — a atinge (pe cineva) unde-1 doare mai tare;
a supăra. 3. Băteală. — D in b a t (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătură.
B Ă T Ă tJŞ , -Ă , bătăuşi, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută
prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. — D in b a t (prez. ind. al lui
bate) + suf. -ăuş.
B Ă TEĂ LĂ , btfteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii
p rin rostul firelor de urzeală, p e n tru a form a ţe să tu ra; bătătură (3).
— D in b a t (prez. ind. al lui bate) H- suf. -eală.
B Ă T& L IŞT E, bătelişti, s. f. (Reg.) 1. Loc sau păm înt bătătorit
(de v ite ); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de
întîlnire, de a d u n are.— D in b a t (prez. ind. al lui bate) + suf. -elişte.
B Ă T R ÎlO R , . o a r ă , bătrîiori, -oare, adj. D im inutiv al lui bătrîn;.
cam bătrîn. [V a r.: b ă tr în id r , - o â r ă adj.]
B Ă T r I n , -Ă, bătrîni, -e, adj., a. m . şi f. I. Adj. 1. în a in ta t în
vîr8tă, care trăieşte de m ulţi ani. + (D espre faţa sau înfăţişarea cuiva)
Care şi-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrîneţea. 2. D e dem ult,
vechi. Bătrînul Bucureşti. II. S. m. şi f 1. Persoană în vîrstă înaintată;
BĂ TRÎN EL — 75 —
(la m .) moş, m oşneag; (la f.) babă. ❖ Loc. adj. şi adv. Din bătrini =
din vremea veche, din m oşi-străm oşi. 2. (F am ., la sg. m .) T a t ă ; (la
sg. f.) m am ă; (la pl. m .) părinţi. — L at. b e tr a n u s ( — veteranus).
B Ă TR ÎN £L» -lC Ă , bătrînei, -ele, adj., s. m. şi f. D im inutiv al lui
bătrîn.
BĂ TR ÎN fiSC » -E A S C Ă , bătrîneşti, adj. Răm as de la (sau d in )
b ă trîn i; de dem ult, vechi. <> Cin tec bătrînesc = baladă (1 ) populară.
Vorbă bătrînească — zicătoare, proverb. + C aracteristic bătrînilor,
potrivit p en tru bătrîni. Culoare bătrînească. — D in b ă t r î n 4- suf. -esc,
B Ă T R ÎN £ Ş T E adv. Ca bătrînii. — D in b ă t r î n 4- suf. -eşte.
B Ă T R !n £ T s. n. (Rar) B ătrîn im e.— D in b ă t r î n + su f. -et,
B A T R ÎN £ tA s. f. V. b ă tr în e ţe .
B A T R ÎN £ Ţ E , bătrîneţi, 8. f. 1. Perioadă de tim p din viaţa fiin­
ţelor, după m a tu rita te ; vîrstă înaintată a unui om. 2. (Rar) B ătrînim e.
[V a r.: b ă tr in £ ţă s. f.] — D in b ă tr in 4- suf. -ele.
B A T R ÎN IC IO S , -O Ă S Ă , bătrinicioşi, -oase, adj. tm b ă trîn it
înainte de v re m e ; cu apucături, cu înfăţişare etc. de bătrîn. — D in
b ă tr în 4- suf. -ic-ios.
B Ă T R ÎN IM E s. f. (Rar) M ulţim e de b ă trîn i; oameni bătrîni.
— D in b ă t r i n 4- suf. -ime.
B Ă T R ÎN lO R , -O A r A adj. v. b ă tr lio r .
B Ă T R ÎN lŞ s. m. Plantă erbacee cu flori albastre sau liliachii,
cultivată ca plantă ornam entală (Erigeron canadensis). — D in b â t r î h 4-
suf. -iş.
B Ă T U C I, bătucesc, vb. IV. T ran z. A b ă tă to ri; a bate btne, a
presa, a îndesa păm întul. + Refl. (D espre piele) -A se îngroşa, a se
acoperi cu bătături (2 ). + Refl. (D espre fructe) A se lovi, a se zdrobi.
— D in b a t (prez. ind. al lui bate) + suf. -u d .
B Ă T U C fT , -A , bătuciţi, -te, adj. 1. (D espre păm înt, mai ales
despre d rum uri sau poteci) în d esat, bătătorit. 2. (D espre mîini sau
picioare) C u pielea îngroşată, cu bătături (2 ). — V. bătud.
B A T tJ T 1 s. n. Batere. — V. bate.
B Ă T tJT 1, -A, bătuţi, -te, adj. 1. (D espre fiinţe) Care este sau
a fost lovit. Expr. (Fam .) B ă tu t în (sau la) cap = prost, ţicnit. 2. (în
expr.) B ani bătuţi ~ bani gheaţă. 3. (D espre f lo r i; p. ext. despre plante)
învoit. 4. (D espre o cale, un drum etc.) B ătătorit. 5. (în expr.) Lapte
bătut = lapte uşor ferm entat, cu gust acrişor, făcut din lapte dulce pus
la prins. — V. bate.
B Ă T tJT A , bătute, s. f. N um ele unui dans popular (caracterizat
prin bătăi ritm ice din m îini şi din picioare) şi al melodiei du p ă care
se execută. — V. bate.
B A Ţ, beţe, 8. n. 1. Bucată de lem n lungă şi. su b ţire avînd diverse
întrebuinţări. <► B ă ţ de chibrit = chibrit. ^ E xpr. A pune (cuiva)
beţe în roate — a face (cuiva) dificultăţi, p e n tru a zădărnici o acţiune,
un plan. A da (ca cîinele) prin băţ — a fi extrem de îndrăzneţ, de
obraznic. A rămîne cu traista-n băţ = a sărăci. A -şi lua îraista-n băţ = a
porni la drum . + (Adverbial) D rept, ţeapăn. S tă băţ în fa ţa lui. 2.
Fig. L ovitură sau bătaie cu băţul (1 ). 3. Piesă în form ă de vergea,
care intră în alcătuirea diferitelor unelte, maşini etc. B ăţul iţelor.
B Ă Ţ O S , -O A S Ă , băţoşi, -oase, adj. 1. D rep t, ţeapăn. ♦ Fig.
(D espre oameni sau despre firea lor) L ipsit de m lă d ie re ; rigid ; îngîmfat,
plin de sine. 2. (D espre plante) C u tulpina lemnoasă. — D in b ă ţ 4*
suf. -os.
B Ă U N l, bâun, vb. IV. Intranz. (Reg., despre lupi şi cîini) A u rla ;
(despre vite) a m u g i; (despre copii) a ţip a ta r e ; p. ext. a se văita.
[ P r .: bă-u-] — Lat. * b a u b u la re .
B Ă O T 1 s. n. F ap tu l de a bea. E xpr. A se pune (sau a se aşterne)
pe mîncat şi pe băut (sau pe mîncate şi pe băute) = a se apuca să mănînce
şi să bea în cantităţi mari. [Form ă gramaticală : (în expr.) băute] — V. bea.
BACT», -A , băuţi, -te, adj. 1. Care a b ău t şi şi-a astîm părat setea.
2. Beat. — V. bea.
B Ă U T O R , -O A R E , băutori, -oare, adj., s. m . şi f. Beţiv ; (persoană)
care poate bea m ult. — D in b e a 4- suf. -(u )to r .
B Ă U T O rA » băuturi, s. f. 1. Licliid care se bea p en tru a astîm -
păra setea, ca doctorie e t c .; (prin restricţie) vin, bere, ţuică etc. 2. B ăut1.
♦ C hef (1). O dusesem intr-o băutură (M . I. C A R A G IA L E ). [V a r.:
(reg.) b e u t â r ă s. f.] — L at. ‘ b ib itu r a .
B A U T U R I CĂ s. f. D im inutiv al lui băutură.
BEA, beau, vb. II. 1. T ran z. (Adesea fig.) A înghiţi, a consuma
un lichid. E xpr. A bea paharul pînă-n fu n d = a îndura u n necaz, o
durere pînă la capăt. (Fam .) Doar n-am băut g az, se spune ca răspuns
negativ la o propunere nepotrivită. 2. In tran z. A consum a băuturi
alcoolice. ❖ Expr. A bea în sănătatea (sau în dnstea) cuiva — a închina
cu u n pahar de b ău tu ră pen tru cineva, făcîndu-i urări. ♦ A cădea în
patim a beţiei. ♦ T ran z. (Fam .) A sărbători pe cineva (p rin tr-u n chef
sau prin tr-o petrecere), a consum a bău tu ri în cinstea (şi pe socoteala)
cuiva. 3. T ranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. E xpr.
A -şi bea şi cămaşa — a cheltui totul pe b ăutură. A -şi bea şi minţile — a
bea pînă la inconştienţă sau pînă la nebunie. 4. T ra n z . (Pop.) A fuma.
N u mai beau tabac (C A M IL A R ). — L at. b ib e re .
B E A T , -A, beţi, -te, adj. A m eţit de băutură, în stare de ebrietate.
♦ Fig. îm bătat, copleşit de o em oţie p u te rn ic ă ; a m e ţit; zăpăcit.
— Lat. b ib itu s .
B EA TIFICA » beatific, vb. I. T ran z. ( î n biserica romano-catolică)
A trece o persoană decedată, care a dus o viaţă evlavioasă, p e prim a
treaptă a sfinţeniei. [ P r .: be-a-] — F r. b £ a tif ie r (lat. lit. b e a tific a r e ) .
BEATIFICARE» beatificări, 8. f. F a p tu l de a beatifica. [ P r .: be-a-]
BEILIC
B E A T IT tJD IN E 8. f. Stare de fericire deplină. [ P r .: be-a-] — F r.
b â a titu d e (lat. lit: b e a titu d o , -lnls).
BEC» becuri, s. n. 1. Balonaş de sticlă prevăzut cu u n filam ent
care devine incandescent şi răspîndcşte lum ină cînd e străbătut de u n
curent electric. ^ Bec de siguranţă ~ dispozitiv de siguranţă care
opreşte u n aparat, o instalaţie etc. în caz de deranjam ent. 2. (înv.)
Parte a unei lăm pi cu gaz aerian în care se formează flacăra. 4 (Azi
determ inat p rin < de gaz ») A rzător p e n tru gaz, folosit pentru ilum inat
sau pentru încălzit. <► Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă la aparatul
de sudură, p rin care ies gazele. — F r. b e c [de gaz].
B EC A R , becari, s. m. Sem n muzical care anulează u n bem ol sau
u n diez anterior şi redă notei tonul natural. — F r. b £ c a r r e .
B E C A ţA , becaţe, s. f. N um ele a trei
păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gus-
toasă, care trăiesc în regiuni m lăştinoase (C a-
pella gallinago , media , Limnocryptes m inimus),
— D upă fr. b £ c a sse .
B E C A Ţ lN Ă , becaţine, s. f. Becaţă. — D upă
fr. b â c a s sin e .
BEC£R» beceri, s. m . (în v .) Boier de rang
inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei
d o m n e şti; p. ext. bucătar dom nesc. — D in
b e c i 4- suf. -ar.
B E C E R fE , becerii, s. f. (înv.) Bucătărie
domnească. — D in b e c e r 4- suf. -ie.
B E C H £ R , becheri, s. m . (Fam .) Burlac. „
— T c. b ek âr. Becata
B EC H ER A Ş» becheraşi, s. m . (F am .) D im inutiv al lui becher.
B E C H I s. n. (R e g .; în expr.) N i d bechi — absolut nim ic, de loc.
— Com p. magh. b e ttt « literă *.
B E C H lE 9. f. 1. D ispozitiv aşezat la coada fuzelajului unui avion,
care serveşte la rezem area acestuia pe sol. 2 . Piesă de m etal situată
sub elicea unei am barcaţii cu m otor, care protejează elicea cînd se
navighează în ape p u ţin adînci. — F r. b £ q u ille [de queue].
BECI» beduri, ,s. n. 1. încăpere subterană (construită în subsolul
unei clădiri), unde se păstrează alim ente, lemne de foc etc. V. pivniţă,
celar. 2. închisoare (în subsolul unei clădiri). — C um an b e j .
B E C lS N IC , -A, becisnid, -e, adj., s. m . ţi f. 1. Slăbănog, n e putin­
cios. ♦ N epriceput, incapabil. 2. N em ernic, ticălos. [V a r.: bicisnic»
-ă adj.] — Slav (v. sl. b e £ istln ik u ).
B EC ISN IC IE» bedsnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputinţă.
2. N em ernicie, ticăloşie. — D in b e c is n ic 4- suf. -ie.
B £D Ă , bede, s. f. (în v . şi reg.) N ecaz, pacoste. — Slav (v. sl. b e d a ).
B ED REA G » bedreaguri, s. n. (Reg.) B utuc pe care lem narul cio­
pleşte lem nele, cizmarul croieşte încălţăm intea etc., servind şi ca scaun.
— C om p. sas b r e tte r d e c k e « estradă ».
B E D U IN , -A , beduini, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. C are aparţine
unei populaţii nom ade din A rabia şi din Africa de N ord, privitor la
această populaţie. 2. S. m . şi f. Persoană care aparţine unei populaţii
nom ade din A rabia şi din Africa de N ord. — Fr. b â d o u in .
B E G L E R B tG s. m . v. b e ile rb e l.
B E G L E R B £ l s . m . v. b e ile rb e l.
B E G O N IE , begonii, s. f. G en
de plante ornam entale, cultivate pen­
tru florile lor frum oase şi pentru
frunzele divers colorate (Begonia).
— F r. b £ g o n ia .
BEHĂI» behăi, vb. IV . Intranz.
(D espre capre şi p i ; la pers. 3) A
scoate strigătul caracteristic speciei.
+ T ran z. şi intranz. Fig. (D espre
oameni) A cînta urit, nearmonios.
— D in behe[he].
B E H Ă IT s. n. F ap tu l de a
behăi; behăitură.
B E H Ă IT O R , -O A R E , behăi-
tori, -oare, adj. Care behăie. — D in Begome
b e h ă i + suf. -(i)to r .
B E H Ă IT O rA , behăituri, s. f. Strigătul caprelor şi al oilor. — D in
b e h ă i 4- suf. -(i)tu r ă .
B E H E H £ interj. C uvînt care im ită strigătul oilor sau al caprelor.
— O nom atopee.
B £ H L IŢ Ă , behliţe, s. f. N um e dat mai m u lto r specii de peşti
m ici. — Com p. rus b ie g ly i < repede *.
B EI, bei, s. m . 1. (înv.) G uvernator al u n u i oraş sau al unei pro­
v incii'turceşti sau supuse turcilor. ♦ T itlu d at de tu rci dom nilor ţărilor
ro m în e ş ti; p. ext. prinţ. 2. D em nitar sau guvernator al unui principat
autonom supus unei suveranităţi străine. B d u l Tunisia. — T c . bey.
B £lC Ă » (1 ) b d d , s. f. 1. M am ifer răpitor înrudit cu jderul
(M artes fo in a ). 2. (Reg.) C u a r ţ.— (2 ) Com p. magh. b£k a-s6 .
B E IL E R B £ l, bdlerbd, 8. m. (T urcism înv.) G uvernator general
al unei provincii turceşti. [ P r .: bei-. — V a r.: b e g le rb £ g , b e g le rb 6 1 s. m .]
— T c . b e y le r-b e y * beiul beilor ».
BEILlC» beiltcuri, s. n. (înv.) 1. C onac în care se găzduiau beii
sau dem nitarii tu rci veniţi ca trim işi ai P orţii în ţările rom îneşti. 2. C um ­
p ărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seam a sultanului, la p reţuri sta­
BEIZADE
bilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpînirii. 3. M uncă gratuită în
folosul beiului sau al s tă p în irii.— T c . b e y lik .
B EIZ A D fi s. f.* v. b e iz a d e a .
B EIZ A D EÂ , beizadele, s. f. (în v . şi arh.) Fiu de dom n; principe.
[P r .: bei-. — V a r.: b e iz a d â s. f.j — T c . b e y z a d e .
BEJ adj. invar. C afeniu-deschis. — F r heien».
B E JA N IE s . f. V . b ă je n ie .
B E JĂ N Ă R s. m . v. b ă je n a r .
B E JĂ N Ă R l vb. IV. v. b ă je n ă r i.
B E JĂ N Ă R lE s . f. v. b ă je n ă r ie .
B E JĂ N Ă R lT s . n. v. b ă je n ă r it.
B E JĂ N l vb. IV. v. b ă je n i.
B E JE N Ă R s . m. v. b ă je n a r .
B E JE N E R lE s. f. v. b ă je n ă r ie .
B E JE N l vb. IV. v. b ă je n i.
B E JE N IE s . f. v. b ă je n ie .
BEL* beli, s. m . U n itate de măsură a nivelului de intensitate
sonoră-» —1Fr. b el.
B E L A D O N Ă , beladone, s. f. M ătrăgună. 4 Preparat farmaceutic
făcut din foile acestei plante. — F r. b e lla d o n e .
B E L A L lU , -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Anevoios, greu. 2. M ofturos,
năzuros. — T c . b e lâ li.
B E L C ltJG , belciuge, s. n . Verigă de metal, fixată solid de ceva»
p rin care se trece u n lacăt, u n lanţ etc. <► Expr. A pune (sau a a tim a
cuiva) belciugut tn nas = a p u n e stăpînire (pe cineva), a avea (pe cineva)
în mînă. (Fam ., cu aluzie la u n joc cu belciugele) Doar nu m -ai ciştigat
la belciuge, se spune aceluia care îţi p retin d e să faci u n efort prea mare.
— Slav (v. sl. b e li£ u g u ).
B E L C IU G A T , -A, belciugaţi, -te, adj. (Pop., despre coam ele
animalelor) Încîrligat, încovoiat. — D in b e lc iu g + suf. -ai.
B fiL D IE , beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă şi subţire ; par lung.
2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. 4 Bălărie, buruiană.
B E L D IŢ Ă , belâiţe, s . f. Peşte
m ic, asem ănător cu obleţul (A l-
burnus bipunctatus).
BELEA , belele, s. f. Neplăcere,
necaz, încurcătură, bucluc. <4
(C oncr.) Sarcină, povară..— T c.
B E L E -A R T E s. f. pl. (Pe
cale de dispariţie) A rte frumoase. Beldiţă
— It. b e lle a r ti.
B E L E M N ÎT , belemniţi, s. m. G en de m oluscă fosilă din clasa
cefalopodelor, care are u n os intern de susţinere. — F r. b â le m n ite
(<gr.).
B E L E T R IS T IC , -A, beletristici, -e, adj. (D espre opere literare)
Artistic. 4 (S ubstantivat, f.) D om eniul literaturii artistice. — Germ.
b e lle tris tis c h , B e lle tris tik .
B&LFER, belferi, s. m . (R e g .; fam. sau depr.) 1. învăţător, d a sc ă l;
profesoraş, dăscălaş. 2. O m care se lăfăieşte în lux şi b o g ă ţie ; p. ext.
term en injurios la adresa c u iv a .— G erm .-evr. B e lfe r ( = germ. Bei-
helfer ).
B E L G IA N , -A , belgieni, -e, adj., s .m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
Belgiei sau populaţiei e i ; privitor la Belgia sau la populaţia ei. 2. S. m.
şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Belgiei.
B E L H lŢ A , belhiţe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu
coadă lungă acoperită cu păr des (M yoxus glis).
BELÎ, belesc, vb. IV. T ran z. şi refl. (Pop.) A (se) jupui. ^ Expr.
(T ranz.) A (-şi) beli ochii ~ a deschide ochii m a r i; a privi cu m irare,
prosteşte. — Slav (v. sl. b e liţi).
B E L IC lS T , -A , belidşti, -ste, adj. (Rar) R ăzboinic,— F r. b e llic is te .
B E L IC O S , -O A S Ă , belicoşi, -oase, adj. Războinic, agresiv. — Lat.
lit. b e llic o su s.
B E L IG E R A N T , -A , beligeranţi, -te, adj.
(Adesea substantivat) Care se află în stare
de război. S ta te beligerante. — F r. b e llig 6 -
r a n t (lat. lit. b e llig e ra n s , -n tis).
B E L IN O G R Â F , belinografe, s. n. A parat
de transm is im aginile la distanţă pe cale
electromagnetică. — F r. b e lin o g ra p h e .
B E L IN O G R A M Ă , belinograme, s. f. Im a­
gine transm isă p rin belinograf. — F r. b e lin o -
g ra m m e .
B E L tŞ , belişuri, s. n. (Reg.) Ţ esătură
pentru căptuşeli.
B E L lT , -A , beliţi, -te, adj. (P op.) J u p u it; Belşită
fig. jigărit. — V. beli.
B E L IT Ă s. f. Exploziv întreb u in ţat în m inele de cărbuni.' — Fr.
b e lii te.
B E L IT O Ă R E , belitori, s. f. (Reg.) A bator. — D in b e li + suf.
-toare .
B E L Ş lŢ Ă , belşiţe, s. f. P lan tă erbacee ornam entală cu frunze
mari, .verzi sau p u rpurii (Canna indica).
— 76 — BENZOAT
B E L ŞtJG s. n. C antitate m are de b unuri m ateriale care depăşeşte
ceea ce e necesar; abundenţă, prisos. ❖ Loc. adv. Din belşug — în
cantitate mare, din plin. [V a r.: b ie lş u g , b ilş u g s. n.] — M agh. bosâg.
B E L T E A s . f. v. p e lte a .
B E L V E D E R E s. n. Foişor construit în partea de sus a unei
clădiri sau pe u n loc ridicat, de unde se poate avea o privelişte fru­
moasă. — F r. b e lv e d e r e .
B E L Z E B tJT s . m . (Livresc) U na dintre
num irile date diavolului. — Com p. fr. B el-
z e b u t h (<gr.).
Ă EM O L, bemoli, s. m. Sem n conven­
ţional (asem ănător cu litera «b ») pus înain­
tea unei note muzicale sau lâ începutul unui
portativ, spre a arăta că nota sau şirul de
note trebuie coborîte cu u n sem iton.— Fr.
b e m o l (it. b e m o lle ).
BEN Ă , bene, s. f. 1. Partea autocam io­
nului în care se încarcă materiale. A utoca- Bemol
mion cu benă basculantă. 2. Cupă metalică
(la macarale, elevatoare etc.) care transportă m inereuri, cereale, păm înt
etc. — Fr. b e n n e .
B E N C H E T # benckete, s. n. (Pop.) M asă m are cu petrecere; ospăţ,
chef, zaiafet. [Pl. ş i : benchetuit) — U cr.
b e n k e t.
B E N C H E T U I, tin.keiuieic, vb.
IV. Intranz. A petrece In o s p e ţe ; a
chefui. — D in b e n c h e t.
B E N C U E T U IA lA , benchetuieli,
s. f. Petrecere, zaiafet, chef. — D in
b e n c h e tu i + suf. -ea/â.
BENCHX s. n. v. beiîs*h.i, A utocam ion cu benă bascu-
B E N D ÎŢ Ă s. f. v je n tiţă . lantă
B E N D lX , bsndixuri, s. n. Elec­
trom otor de pcrn-re a m otorului unui autovehicul. — Fr. b e n d ix .
B E N E D IC T IN , -Ă , benedictini, -e, s. m. şi f. 1. C ălugăr (sau
călugăriţă) d in tr-u n ordin călugăresc întem eiat în secolul al V l-lea.
2. (L a f.) B ăutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început
de benedictini). — F r. b £ h £ d ic tin .
B E N E F IC IA , beneficiez, vb. I. Intranz. A se bucura de un drept,
a trage folos; a avea un cîş’ig de pe urm a cuiva sau din ceva. [ P r .:
-d ~ a \— F r. b 6 n 6 fic ie r.
B E N E F IC IA R , -A, beneficiari, -e, s. m . şi f. Persoană sau colec­
tivitate care beneficiază de ceva. 4 Persoană sau instituţie în' folosul
căreia se face o lucrare. [ P r .: -d-ar] — Fr.. b e n e f ic ia ir e (lat. lit. b e n e-
fic ia riu s ).
B E N E F IC IU , benefidi, s. n. Cîştig, profit sau folos pe care-1 are
cineva din c e v a ; venit n et al unei întreprinderi socialiste. 4 Benefidu
de inventar — dreptul m oştenitorului de a nu-şi lua răspunderea pentru
datoriile unei succesiuni decît în lim ita averii m oştenite. <> Expr. Sub
beneficiu de inventar = în m od provizoriu, sub rezerva controlului
ulterior. — Fr. b 6 n 6 fic e (lat. lit. b e n e f ic iu m ).
B EN EV O L, -Ă, benevoli, -e, adj. F ăcu t de bunăvoie,^ nesilit.
Contribuţie benevola — sum ă sau taxă al cărei cuantum răm îne la apre­
cierea celui care contribuie sau plăteşte. — F r. b 6 n 6 v o le (lat. lit. b e n e -
v olus).
B EN G A L, bengale, adj. n. (în expr.) Foc bengal ~ f 'v de
artificii. — Fr. [F eu de] B en g ale.
BENG.HI, benghiurt, s. n. (Pop.) M ic sem n negru (natural sau
artificial) pe obraz sau pe tru p . 4 ^ (în superstiţii) Sem n făcut pe
fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. [V a r.: b e n c h i, z b e n g h i
s. n.] — T c . b e n ek .
B E N IG N , -A , benigni, -e, adj. (D espre boli) Fără gravitate; uşor.
— L at. lit. b e n ig n u s (fr. b â n in , -igne).
B E N lŞ -s. n. v. b in iş.
B E N O Ă R , benoare, s. n. (în v .) Lojă situată la nivelul parterului.
[ P r .: -noar] — F r. b a ig n o ire .
B E N T IŢ Ă , bentiţt, s. f. D im inutiv al lui bantă (2 ). [V ar.: b e n -
d f ţă s. f.]
B fiN T O S s . n. T otalitatea organism elor care trăiesc pe fundul
m ărilor. — F r. b e n th o s .
B E N Z A L D E H lD Ă s . f. A ldehidă derivată din benzen şi între­
buinţată ca m aterie prim ă în industria m ateriilor colorante. — Fr.
b e n z a ld £ h y d e .
B EN ZE N , benzeni, s. m . H idrocarbură lichidă, incoloră, obţinută
d in gudroanele cărbunilor de păm înt sau din petrol, folosită ca
decoJorant, ca m aterie prim ă la fabricarea un o r com puşi organici etc.
— F r. benz& ne.
B EN Z& N IC , -Ă , benzenid, -e, adj. (D espre corpuri sau grupuri
m oleculare) în a cărui com poziţie intră b e n ze n u l; care aparţine familiei
benzenului. — F r. b e n z £ n iq u e .
B EN ZIN Ă 8. f. Produs petrolier sau de sinteză sub form a unui
lichid incolor şi uşor inflam abil, folosit mai ales d rept com bustibil la
motoarele cu explozie. — F r. b e n z in e .
B E N Z O A T s . m . Sare sau ester al acidului benzoic. [P r.: -zo-at]
— F r . b e n z o a te .
BENZOIC — 77 —
B E N Z 6 lC , benzcici, adj. m . (în expr.) A cid benzoic = substanţă
care se extrage din unele răşini naturale sau se fabrică sintetic, avînd
întrebuinţări în industria coloranţilor, [ P r .: -zo-ic) — Fr. b e n z o îq u e .
B E N Z O L s . m. (Chim .) Benzen. — F r. b e n z o l.
B E N Z O N A F T 0 L s . m . Benzoat de naftol. — F r. b e n z o n a p h to l.
B E N Z O P U R P U R lN Ă s. f. Substanţă care constituie unul dintre cei
mai im portanţi coloranţi roşii pen tru bum bac. — F r. b e n z o p u r p u rin e .
B E R A C E A s . f . art. N um ele unui dans popular şi m elodia după
care se execută.
B ER Ă R , berari, s. m. (Ieşit din uz) Fabricant sau negustor de
bere. — D in b e r e + suf. -ar.
B E R Ă R ÎE , berării, s. f. Local în care se bea b e r e ; (rar) fabrică
de bere. — D in b e r e + suf. -ârie.
B E R B Ă N T , berbanţi, s. m. (în v . şi fam.) O m uşuratic, neserios,
afemeiat. — N gr. b ir b a n tis (<it.).
B E R B A N T L ÎC , berbantlicuri, s. n. (înv. şi
fam.) Purtare, faptă de b e rb a n t; crailîc. — D in
b e r b a n t + suf. -lîc.
BER B EC , berbeci, s. m. I. 1. M asculul oii.
2. (L a sg. art.) Constelaţie din emisfera boreală,
în dreptul căreia trece soarele în tre 21 m artie şi 21
aprilie; unul dintre cele douăsprezece sem ne ale
zodiacului. II. 1. (în v .) M aşină de război în tre­ ■>
buinţată la spargerea zidurilor şi porţilor unei
cetăţi asediate. 2. D ispozitiv mecanic sau m anual
compus dintr-o piesă grea care acţionează p rin Berbecul
cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul
păm întului, spargerea bucăţilor mari de fontă etc. <► Lovitură de
berbec = izbitură a coloanei de lichid în tr-o conductă, produsă cînd
scurgerea iichidului e oprită brusc. [Var.: b e r-
b â c e s . in.] — Lat. b e rb e x ,-e c is ( = vervex).
B E R B E C Ă T , - A , berbecaţi, - te, adj.
(D espre capul unui animal) C u fruntea
bom bată ca a b e rb e c u lu i; (despre botul
sau fruntea lui) cu profil convex. — D in
b e r b e c + suf. -at.
B E R B EC E s. m . v. b e rb e c .
B ERB EC U L, berbecei, s. m. B erbecuţ
( I ). — D in b e r b e c + suf. -el.
B ER B E C I, berbecesc, vb. IV. T ranz.
(Pop.) A izbi, a lovi. — D in b e rb e c .
B E R B E C U Ţ , berbecuţi, s. m . 1» D im i­
nutiv al lui berbec. 2. Becaţină. [Var. :
b ă r b ă c u ţ s. m.]
B E R B E L E A C U L s. n. art. (în. expr.) De-a berbeleacul — de-a
rostogolul, peste cap.
B E R B tN Ţ A s . f. v. b ă r b în ţâ .
B E R C 1, bercuri, s. n. (Reg.) D um bravă, pădurice. — M agh. b e re k .
B ERC*, B E Â R C Ă , berci, -e, adj. 1. (D espre animale) C u coada
scurtă sau s cu rtată; fără coadă. 2. (D espre căciuli, Ia f.) Fără v îrf;
teşită.
B E R E 1 s. f. 1. B ăutură slab alcoolică obţinută p rin ferm en­
tarea cu o drojdie specială a m ustului rezultat din fierberea cu apă a
m alţului ş i a ham eiului. 2. (Eliptic) Ţ ap , halbă, sticlă de bere (1).
— G erm . B ie r (influenţat de b e re z).
BERE* s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură.
B E R E C H fiT , (1, 2 ) s. n., (3, 4 ) berecheţi, s. m . 1. Belşug,
abundenţă. ♦ (Adverbial) D in belşug, din abundenţă. 2. N oroc,
fericire, prosperitate (neaşteptată). Se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit
(C R EA N G Ă ). 3. O m care aduce belşug, noroc. 4. (Fam .) Pungaş,
coţcar, potlogar. — T c . b e re k e t.
B E R E G A T Ă , beregate, s. f. (Pop.) Laringe, în g h iţito are ; p. ext.
partea gîtului în care se află larirjgele; gîtlej. — Com p. sb. b e rik a t.
B E R E T s. n. v. b e re tă .
BER&TĂ, berete, s. f. 1. Şapcă moale, fără cozoroc (p u rtată de
m arinari). 2, Bască. [V a r.: (înv.) b e r 6 t s. n.j — F r. b e re t.
B E R G A M O T Ă , bergamote, s. f. N um ele unui soi de pere de formă
rotundă, de culoare galbenă, zemoase şi cu gust plăcut. (Adjectival)
Pere bergamote. [V a r.: p e r g a m u tă s. f.] — F r. b e rg a m o te .
B E R I-B E R I s. n. Boală provocată de lipsa vitam inei din orga­
nism, caracterizată p rin paralizii şi infiltraţii de serozitate în ţesuturi ;
apare mai ales în Japonia şi Asia orientală. — Fr. b & rib eri.
B E R lL , beriluri, s. n. M ineral
ale cărui varietăţi nobile sînt între­
buinţate ca pietre preţioase. — Fr.
b â r y l (lat. lit. bery U u s).
B E R lL IU s . n. M etal alb, ductil
şi maleabil, foarte d ur, întrebuinţat
la aliaje şi ca dezoxidant. [ P r .: -li-u)
— F r. b £ ry lliu m .
B E R L tN Ă , berline, s. f. (înv.)
T ip de trăsură în formă, de cupeu, cu Berlină
patru locuri.—F r b e r lin e (it. b e rlin a ).
B £R M A , berme, s. f. Banchetă lată de circa u n m etru, am e­
najată pe taluzele mai înalte de 4 m etri p e n tru a le m ări stabilitatea.
— F r. b e r m e .
BEŢIE
B E R N A R D lN , bernardini, s. m . C îine m are de culoare albă cu pete
roşcate, cu părul lung şi ondulat, originar din Elveţia şi dresat pentru
descoperirea călătorilor rătăciţi iarna
în m unţi, — Fr. b e r n a r d in .
B fiR N Ă s. f. (în expr.) Pavi­
lion în bernă — pavilion naţional
coborît pe jum ătate, ‘în sem n de
doliu. — F r. [Pavilion en] b e rn e .
B ER N EV fcC I s. m. pl. (Reg.)
Pantaloni ţărăneşti, largi şi groşi. [V a r.:
b e rn e v ic i, b e rn iv ic i s. m. pl.] —
Bg. b e n e v r e c i.
B E R N E V lC I s. m. pl. v. b e r n e -
v eci.
B E R N IV IC I s. m. pl. v. b e r n e - B ernardin
v eci.
B £ R T Ă , berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lînă croşetată, cu ciucuri.
— Fr. b e r th e * pelerină ».
B E R T O N , bertoane, s. n. Barcă cu vîsle, din pînză eauciucată
folosită la bordul subm arinelor ţi al navelor mici. — F r. b e rth o n .
B E S A C T E s. f. v. b e s a c te a .
B E S A C T E Ă , besactele, s. f. (înv.) C utioară (de lem n) frum os
ornam entată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tu tu n etc.
[V a r.: (reg.) b e s a c tâ , b e s e c te â s. f.] — N g r. b e s ta h ta s , tc. b e ş ta h ta .
B E S C H IE , beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu cîte un
m îner de lem n la fiecare capăt. — Com p. bg. b i£ k iia .
B E S E C T E Â s. f. v. b e s a c te a .
B E ST IÂ L , -Ă, bestiali, ~e, adj. D e b e stie; feroce. [ P r .: -ti-al
— F r. b e s tia l (lat. lit. b e stia lis ).
B E S T IA L IT A T E ,^ (2 ) bestialităţi, s. f. 1. Fire. pornire b e s tia lă ;
ferocitate. 2. A cţiune saiTfaptă bestială. [Pr. : -ti-a-]—D u p ă fr. b e s tia lit£ .
B E ST IE , bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară.. + Fig. O m cu
apucături sau cu instincte de fiară. — lt. b e s tia (lat. iit: b e stia ).
B E ŞIC Ă vb. I. v. b ă şic a .
B E ŞIC A T , -A adj. v. b ă şic a t.
B E Ş lC Ă s. f. v. b ă şic ă .
B E Ş I C O ţA s . f. v. b ă ş ic u tă .
B EŞL EA G Ă , beşlegi, 8. m. (înv.) Căpitan de beşlîi. + Fig.
Babalîc. [V a r.: b e ş li-a g â s. m.] — T c . b e şli a g a s i.
B E ŞL I-Â G Â s. m . v. b e şle a g ă .
B E Ş L lC , beşlici, s. m. (înv.) M onedă turcească de 5 parale, care
circula în M untenia. — T c . b eşlik .
B E Ş L lU , beşlii, 8. m. (înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea
serviciul de curier dom nesc sau de jandarm . + (L a pl.) C orp dtf cava­
lerie alcătuit din astfel de soldaţi. — T c. b e şli.
B EŞT EL EĂ LĂ s. f. (Fam .) M ustrare, ocară. — D in b e ş te li 4-
suf. -eală.
B E Ş T E L t, beştelesc, vb. IV. T ranz. (Fam .) A m ustra pe cineva
îndelung.
B E T A T R O N , betatroane, s. n. A parat folosit în tehnica nucleară
p entru accelerarea electronilor. — F r. b â ta tr o n .
B E T E Ă G , -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm . 2. (Reg., adesea
substantivat) Bolnav. — M agh. b e te g .
B E T E A L Ă s. f. (Adesea fig.) M ănunchi de fire lungi de metal
auriu sau argintiu, cu care se îm podobesc de obicei miresele. [V a r.:
p e te â lă s. f.j — N gr. p e ta li.
B E T E G E Ă L Ă s . f. v. b e îe je a lă .
B E T E G I vb. IV. v. b e te ji.
B E T E G ÎE , betegii, s. f. (Rar) Beteşug. — D in b e te a g 4- suf. -ie.
B ET EJEA LĂ , betejeli, s. f. Beteşug. [V a r.: b e te g e â lă s. f j — D in
b e te ii + suf. - eală.
B E T E jt, betejesc, vb. IV. 1. T ranz. şi refl. A (se) schilodi. 2. Refl.
A se îmbolnăvi. [V a r.: b e te g i vb. IV] — D in b e te a g .
B ET E L IE , betelii, s. f. Fîşie îngustă cusută în partea de sus a panta­
lonilor, a fustei e tc .; tivitură făcută în acelaşi loc (ca să se treacă prin
ea un şiret e tc .); p. ext. m argine tivită la gîtul sau la -inînecile cămăşii
sau ale iei, — D in b a tă .
B E T E Ş tJG , beteşuguri, s. n. 1. Infirm itate. + Fig. D efect m o ra l;
cusur. 2. (Reg.) 'Boală. — M agh. b e te g s£ g « boală ».
B E T O N s . n. M aterial de construcţie alcătuit d in tr-u n amestec
de pietriş, nisip, cim ent (sau asfalt, var hidraulic etc.) şi apă, care după
uscare se transform ă într-o masă foarte rezistentă. — Fr. b â to n .
B E T O N A , betonez, vb. I. Intranz. şi tranz. A tu rn a betonul moale,
ud, în cofrajele unei construcţii. — F r. b e to n n e r.
B E T O N Â R E , betonări, s. f. Acţiunea de a betona.
B E T O N lfiR , betonieri, s. m. Betonist. [ P r .: - ni-er] — D in b e to n
+ suf. -er.
B E T O N IE R Ă , betoniere, s. f. M aşină p en tru prepararea betonului.
[ P r .: -ro-e-] — F r. bâtonni& re.
B E T O N ÎS T , -A, betonişti, -ste, s. m. şi f. M uncitor, tehnician
sau inginer specializat în lucrări de beton. — D in b e to n + suf. -ist
B E Ţ IE , beţii, s. f. 1. Stare de intoxicaţie în care se află om ul beat
şi care se caracterizează p rin ameţeală, tulburare a m inţii etc. <> Beţie
BEŢIGA Ş — 78 — B ICIU IA LĂ

cu stupefiante sau beţie rece — stare dc ameţeală şi de tu lb u rare a minţii, BIBLIE» biblii, s. f. C arte care conţine m ituri şi dogm e ale religiei
provocată de introducerea în organism a u n o r stupefiante. 4 D ep rin ­ mozaice şi creştine. 4 Fig. C arte voluminoasă. — G r. b ib lia (lat.
dere sau patim ă de a bea b ău tu ri alcoolice în cantităţi m ari. 2. Petrecere lit. b ib lia ).
cu băutură; chef. 3. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de B IB L IO B tIZ , bibliobuze, s. n. A utom obil am enajat cu o bibliotecă
sine, cauzată de o em oţie puternică. 4 Beţie de cuvinte =* înşirare volantă. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio b u s .
fără sens de c u v in te ; stil um flat, bom bastic. 4 Pornire n estăp în ită;
furie. — D in b e a t 4- suf. -ie. B IB L IO F IL , -A , bibliofili, -e, s. m . şi f. Iubitor şi colecţionar de
cărţi rare şi preţioase. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio p h ile (<gr.).
B E Ţ IG A Ş , beţigaşe, s. n. Beţişor. — D in b ă ţ.
B IB L IO F IL lE s. f. Pasiunea de a colecţiona cărţi rare şi preţioase.
B E Ţ IŞ O R , beţiioare, s. n. D im inutiv al lui băţ. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio p b ilie « g r.).
B E Ţ lV , -A, beţivi, -e, adj., s. m . ş if. 1. A dj., s. m . şi f. (Persoană)
care are patim a beţiei. 2. Adj. (In expr.) Muscă-beţivă — m usculiţă B IB L IO F lL M , bibliofilme, s. n. Copie fotografică pe film cu bandă
care trăieşte în roiuri în ju ru l vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila îngustă a un u i text (preţios). [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio film .
funebris). — D in b e ţiu (rar folosit, <lat. * b ib itiv m ) + suf. -iv. B IB L IO G R A F, bibliografi, s. m . Specialist în dom eniul biblio­
B E Ţ I V A N , -A, beţivani, -e, adj., s. m . şi f. A ugm entativ al lui beţiv. grafiei (3 ). [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio g r a p h e (<gr.).
B E U C Ă , beuci, s. f. V ăgăună, scobitură neregulată săpată de a p e ; B IB L IO G R A F IC , -A , bibliografici, -e, adj. Care aparţine biblio­
loc prăpăstios. [P r.: be-u-] grafiei, privitor la bibliografie. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio g r a p h iq u e
B E U T tJR Ă s. f. v. b ă u tu r ă . « g r.).
B IB L IO G R A F IE , bibliografii, s. f. 1. L istă a scrierilor referitoare
B E tJŢ Ă , beuţe, s. f. (Reg.) Pietricică albă şi rotundă care se găseşte la o p ro b le m ă ; înşirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor
p rin rîuri. — Sb. b io c e . ediţii ; totalitatea lucrărilor scrise asupra unei anum ite problem e. <>
B EZ adv. ( î n v . ; astăzi glum eţ) Afară d e . . . , lăsînd la o p a r t e .. . ; Bibliografie critică = bibliografie care conţine aprecieri critice asupra
fără. — Slav (v. sl. b e z u ). scrierilor înşirate. 2. C arte care cuprinde repertorii bibliografice. 4
BEZEĂ , bezele, s. f. 1. (Fam .) Sărutare trim isă cuiva cu vîrful L istă a tipăriturilor recent apărute. 3. Ştiinţă care se ocupă de problem e
degetelor, 2. P răjitură făcută din albuş de ou b ă tu t cu zahăr. — Fr. legate de tipărituri (vechi). 4. M aterial inform ativ asupra unei problem e.
b a is e r. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio g r a p h ie « g r.).
B E Z M E N s. n. (înv. şi reg.) în ch iriere pe term en foarte lung sau B IB L IO L O G IE s. f. S tudiul cărţii ca fenom en al vieţii sociale, care
fără term en a unui teren, cu obligaţia de a plăti o sum ă de bani sau în cuprinde istoria, producţia şi răspîndirea cărţii. [ P r .: -bli-o-] — Fr.
natură. — U cr. b e z m y n . b ib lio lo g ie « g r.).
B E Z M E T E C , -A adj. v. b e z m e tic . B IB L IO R A F T , bibliorafturi, s. n. Clasor p e n tru păstrarea cores­
pondenţei, a actelor etc., form at din coperte de carton cu u n dispozitiv
B E Z M E T IC , -A , bezmetici, -e, adj. Fără rost, fără c ă p ă tîi; p. ext. m etalic interior. [ P r .: -bli-o-] — D in b ib lio [te c â ] -|- ra ft.
zăpăcit. E slujitor cu credinţă . E l n-a umblat bezmetic (S A D O V E A N U ).
[V ar.: b e z m e te c , -ă adj.] — U cr. b e z m a to k «[stup] fără m atcă». B IB L IO T E C A R , -A , bibliotecari, -e, s. m. şi f. Persoană care are
în grija sa adm inistrarea şi funcţionarea unei biblioteci. — D u p ă fr.
B E Z M E T IC tT , -A , bezmeticiţi, -te, adj. Zăpăcit, uluit. — D in b ib lio th 6 c a ire .
b e z m e tic + suf. -it.
B IB L IO T E C Ă , biblioteci, s. f. 1. In stituţie în care se adună şi se
B E Z N Â T IC , -A , beznatici, -e, adj. (Rar) în tu n eco s, um bros. — D in păstrează cărţi, periodice etc., pentru a fi utilizate de cititori. 4 Colecţie
b e z n ă + suf. -atic. particulară de cărţi şi periodice. 2. Cam eră, sală în care se păstrează
B EZN Ă , bezne, s. f. în tu n e ric m are, de n epătruns. 4 Fig. N eştiinţă, (şi se citesc) cărţile. 4 M obilă cu rafturi în care se păstrează cărţile.
ign o ran ţă.— Slav (v. sl. b e z d u n a ). 3. (U rm at de determ inări) Colecţie de cărţi (tipărite de o editură)
Bl* Elem ent de com punere însem nînd < de două ori », « dublu *, identice ca aspect şi ţinînd de aceeaşi specialitate. [ P r .: -bli-o-)— Fr.
care serveşte la form area u n o r adjective şi a u n o r substantive. — F r. b ib lio th & q u e (lat. lit. b ib lio th e c a ).
b i (lat. lit. bis). B IB L IO T E C O N O M IE s. f. R am ură a bibliologiei care studiază
B IA C lD , biacizi, adj. m . (în organizarea şi conducerea bibliotecilor. [ P r .: -bli-o-] — F r. b ib lio -
expr.) A cid biacid — acid bibazic. th â c o n o m ie .
[ P r .: bi-a-] — D in b i- 4- a c id . B IB L IO T E H N IC Ă s. f. T ehnica producerii m ateriale a unei cărţi.
B IA N U Â L , -A , bianuali, ~e, adj. [ F r .: -bli-o-]— D u p ă fr. b ib lio te c h n ie .
Care se produce, care apare de două ori B IC A M E R A L , -Ă , bicamerali, -e, adj. (D espre sistemul repre­
pe an. 4 (D espre plante) Care poate zentativ al unui stat) Care constă din două camere legislative. — Fr.
da două recolte pe a n .[ P r .: bi-a-nu-al] b ic a m e r a l.
—: D upă fr. b is a n n u e l.
Biban B IC A R B O N A T , bicarbonâţi, s. m . Sare . a acidului carbonic, în
BI A T O M I C5 -A, biatomici, -e, care u n atom de hidrogen a fost înlocuit p rîn tr-u n metal. <► Bicar­
adj. (D espre o substanţă) A cărei bonat de sodiu sau (în vorbirea curentă) bicar­
moleculă e form ată din doi atom i. [ P r .: W-a-] — F r. b ia to m iq u e . bonat —. sare în form ă de pulbere albă,
B IBÂ N, bibani, 9. m . Peşte răp ito r de apă dulce, cu carne albă, folosită în farm acie şi în bucătărie. — F r.
gustoasă (Per ca fluviaHtis ) . — Bg. b ib a n . b ic a r b o n a te .
B IB A ZIC , bibazici, şdj. m . (în B IC Ă Ş s. n. (Reg.) C rem ene ; cuarţ. —
expr.) A cid bibazic =» acid car-e con­ M agh. b 6 k a -s6 .
ţine într-o moleculă doi atom i de B IC E FA L , -A* bicefali, -e, adj. (D espre
hidrogen, care p o t fi înlocuiţi prin - u n animal) C u două capete, r— F r. b ic 6 p h a le .
tr-u n metal. — F r. [acid], b ib a s iq u e .
B IB E L O U , bibelouri, s. n. M ic .B lC E P S , bicepşi, s. m . M uşchi cu extre­
obiect de artă folosit p en tru a decora m itatea superioară despărţită în două liga­
un interior. — F r. b ib e lo t. m e n te ; (în special) m uşchiul dintre um ăr şi
cot, care face să se îndoaie antebraţul. — Fr.
B tB ER , (1 ) biberi, m. I. B ibelouri b ic e p s (lat. lit. b ic e p s).
(Zool.) C astor. 2.. Blană de castor.
— G erm . B ib e r. BI C H IR I, bichiresc, vb. IV. T ranz. (Reg.)
B IB ER O N , biberoane, s. n. M ic obiect de cauciuc, de form a A face, a drege u n lucru pe îndelete, migălind. Biceps
u n u i sfîrc (1 ), care se ataşează la gura u n u i. flacon şi serveşte la B IC I, bice, s. m (Adesea fig.) O biect cu
alăptarea artificială a sugacilor. -*-•Fr. b ib e ro n . care se îndeam nă la m ers animalele, alcătuit
B lB lC 1, bibici, s.‘ m. (O rn it.) N agîţ, — d intr-o curea sau o îm pletitură de curele, mai rar de cînepă, legată , de
M agh. b ib ic . u n băţ. 4 L ovitură de bici. [V a r.: (reg.) z b ic i s. n.] — Slav (v. sl. bici)»
B IB lC 9, -A, bibici, -et s. m. şi f. (Fam.) B IC IC L E T Ă , biciclete; s. f. Vehicul
T erm en de dezm ierdare adresat unei persoane .cu două roţi aşezate una după alta, pus
iubite. — F r. b ib i. în mişcare prin două pedale acţionate,
cu picioarele. — F r. b ic y c le tte .
B IB ILIC Ă , bibilici, s. f; 1. Pasăre do­
mestică de m ărim ea unei găini, cu pene B IC IC L IS T , -Ă , bicicliţtit -ste, s. in ­
negre-cenuşii îm pestriţate cu alb şi cu o proe­ şi f. Persoană care um blă pe bicicletă.
m inenţă cornoasă pe frunte (N um ida melea- — F r. b ic y c liste .
gris). 2. M ică plantă erbacee, cultivată pentru B IC IS N IC , -Ă adj. v. b e c isn ic .
florile ei frumos* îm pestriţate ( Fritillaria me-
leagris). — Com p. bg., sb. o ib a. B IC IŞ O R s. n. v. b ic iu ş o r'
B IB IL O l, bibiloi, s. m . M asculul bibilicii. BICIU.f, biciuiesc, vb. IV . 1. T ran z.
4 Fig. (Fam .) T erm en de dezm ierdare adresat Bibilică şi reflj A (se) lovi cu biciul. 4 T ranz.
persoanelor iubite. — D in bibil[ică] + suf. -oi. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subţire ca
B lB lL U R I s. n. pl. D antelă lucrată cu acul sau cusătură cu biciul, p ro d u c în d . usturim e. Ierburile il Bicicletă
dinţişori (aplicată Ia guler, la m îneci sau la poalele cămăşii). —- biciuiau (G ÎR L E A N U ). 2. Tranz.. Fig.
N gr. b ib ila . Â critica, a satiriza fără cruţare. [Prez. .ind. ş i: biciui. — V a r.: (reg.)
BÎBLIC, -Ă , biblici, -e, adj. Care aparţine biblici, privitor la biblie; z b ic h ii vb. IV] — D in bici.
din tim pul bibliei, asem ănător cu biblia. — F r. b ib liq u e (< gr.). B IC IU IÂ L Ă , biciuieli, s. f. Biciuire. — D in b ic iu i -f suf. -ealâ,
B IC IU IT O R — 79 — BIMBAŞA

B IC IU IT d R , -O Â R E , biciuitori, -oare, adj. Care biciuieşte. — D in B IG I-B lG I s. n . invar. D enum ire dată unor cofeturi orientale
b ic iu i + suf. -(i)to r . făcute d intr-o pastă gelatinoasă (roşie) cu miez de nucă. — T c . §i^i* b ig i.
Bl CI U f R E, biciuiri, s. f. Acţiunea de a (se) biciui. B IG O T , -A, bigoţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios,
B IC ltJŞ C A , biciuiţi, s. f. 1. Cravaşă. 2. Bici scurt şi subţire. pasionat, zelos în c re d in ţă ; habotnic. — F r. b ig o t.
— D in b ic i + suf. uş-câ. B IG O T E R tE , bigoterii, s. f. (Franţuzism ) P urtare sau atitudine de
B IC IU Ş O R , biciuşoare, s. n. D im inutiv bigot. — F r. b ig o te rie .
al lui bici. [V a r.: b ic iş 6 r s. n.] B IG O T IS M s. n. C aracter şi atitudine de bigot. — F r. b ig o tis m e .
B IC O L O R , -Ă , bicolori, -e, adj. Care B IG U D lU , bigudiuri, s. n. Vergea m ică de metal, cu anum ite
are două cuJori. — Fr. b ic o lo re . dispozitive, în ju ru l căreia se răsuceşte o şuviţă de p ăr pentru a o
B IC O N C Ă V , -A , biconcavi, -e, adj. ondula. — F r. b ig o u d i.
Care are două feţe concave opuse. — Fr. BIH O N CĂ » bihunci, s. f. T răsurică uşoară cu u n singur cal, cu
b ic o n c av e . p a tru ro ţi, avînd aşezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul
BIC O NV & X , -A , biconvecşi, -xe, adj. stă călare. — U cr. b ih u n k i.
Care are două feţe convexe opuse. — F r. B IjO l, bijoaie, s. n. (Reg.) Şipot, izvor.
b ic o n v e x e. B IJU T E R IE , bijuterii, s. f. O biect de podoabă făcut din metal
B lC C R N , bicornuri, s. n. Pălărie bărbă­ nobil (şi pietre preţio ase); giuvaer. — F r. b ijo u te rie .
tească (de uniform ă) cu două colţuri. — F r. B IJU T IE R , bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde b iju te rii;
b ic o m e . giuvaergiu. [ P r .: -ti-er] — F r. bi jo u tie r.
Bl C R O M A T s . m . Sare obţinută p rin tratarea cu u n acid a cro- B ILA B IĂ L, -Ă , bilabiali, -e, adj. (D espre consoane) L a articularea
matului unui metal. <> Bicromat de potasiu = sare cristalizată, por­ cărora participă am îndouă buzele. [ P r .: -bi-al] — Fr. b ila b ia l.
tocalie, întrebuinţată ca oxidant şi colorant. — F r. b ic h r o m a te .
BILAB1ĂT, -Ă , bilăbiaţi, -te, adj. (D espre corola sau caliciul unei
B ID E U , bideuri, s. n. Vas de flori, p .' ext. despre flori) Care seam ănă cu o gură dcschisâ. [ P r .:
toaletă aşezat pe u n suport. — F r. -bi-ai] — D upă fr. b ila b i£ .
b id e t.
B IL Ă N Ţ , bilanţuri, s. n. A ct de contabilitate prin carc se constată
Bl D I Bl U s. m . v. b id iv iu . situaţia activului şi pasivului unei activităţi financiare pentru o anum ită
B ID ID tU s. m. v. b id iv iu . perioadă de tim p. ♦ Fig. R ezultatul unei activităţi desfăşurate într-o
perioadă dată. — G erm . B ila n z (<it.).
B ID IG A N IE , bidigănii, s. f. B IL A T E R A L , -A , bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părţi (sau
(Reg.) D ihanie. — V. bîzdîganie. două laturi) opuse, sim etrice. 2. Care priveşte în acelaşi tim p cele doua
B ID IN E A , bidinele, s. f. Perie laturi sau aspecte ale unui întreg. 3. (D espre acte, contracte, convenţii)
de v ăruit pereţii. [V a r.: b a d a n â 8. f.] Care obligă în m od reciproc părţile interesate. — F r. b ila te r a l.
— Tc. b a d an a . B lL Ă 1 s. f. F iere (1 ). — F r. b ile (lat. lit. bilis).
B ID IV ÎU , bidivii, s. m . Cal tînăr, BfLĂ*, bile, s. f. O biect de form ă sferică (de dim ensiuni mici),
iute şi frum os. [V a r.: b id ib iu , făcut d in diferite materiale şt întrebuinţat în diverse scopuri (la unele
b id id iu s. m.] — T c . b e d ev i. Bicorn jocuri de copii, la jocul de popice, la anum ite maşini etc.). ♦ Bilă
albă (sau neagră) = (într-un anum it sistem de votare) vot prin care se
B ID O N , bidoane, 8. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se aprobă (sau se respinge) o lege, u n guvern etc. + (în trecut, la notarea
transportă lichide. 4- Ploscuţă de tab lă sim plă sau emailată (îm brăcată exam enelor din universităţi) B ilă albă — nota * foarte bine *. B ilă
în postav sau piele), folosită de soldaţi şi d e excursionişti pen tru a-şi roşie — nota « bine *. B ilă neagră — nota « insuficient *. — D upă fr.
păstra băutura. — F r. b id o n biUe.
B l£ F s. n. Porţiune de canal sau de rlu cuprinsă între două ecluze B ÎLĂ S, bile, s. f. T ru n ch i subţire de arbore, m ai ales de brad,
sau baraje. — F r. b ief. în trebuinţat în construcţii. — Bg. bilo.
BIELĂ, biele, s. î. O rgan de maşină B 1L£T, bilete, s. n. 1. Scrisoare care conţine num ai cîteva rînduri.
în formă de bară, făcînd parte d in tr-u n 2. Bucată de hîrtie sau carton de form at mic care dă dreptul la ocuparea
mecanism de transform are a unei mişcări unui loc în tr-u n tren, la o reprezentaţie etc.. Bilet de bancă — bancnotă.
rectilinii în mişcare de rotaţie şi invers. Bilet la ordin — cambie (1 ). — It. b ig lie tto (fr. b ille t).
[ P r .: bi-e-3 — Fr. b ie lle .
B IL fiT Ă , bilete, 9. f. (T ehn.) Ţaglă. — F r. b ille tte .
B IEL ET Ă , bielele, s. f. Bielă de Bielă
dim ensiuni mai mici, folosită la anu­ B IL E Ţ E L , bileţele, s. n. D im inutiv al lui bilet.
mite m otoare sau maşini. [ P r .: bi-e-] — F r. b ie lle tte . B IL IĂ R , »Ă, biliari, -e, adj. Care se. referă la bilă1. [ P r .: -li-ar]
B IE L O R tJS , -A, bieloruşi, -se, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care — F r. b ijia ir e .
aparţine R .S.S. Bieloruse sau populaţiei ei, privitor la R .S .S. Bielorusă B IL IA R D , biliarde, s. n. Joc în care .0 serie de bile sînt, deplasate
sau la populaţia ei. 2. S. m. şi f. Persoană «are face parte din populaţia prin lovirea uneia dintre ele cu tacul.
de bază a R .S.S. Bieloruse. [ P r .: bie- ] — 1R us b e lo ru s . + M asă specială pe care se. joacă
B IE L Ş tJG s. n. v. b e lşu g . acest joc. [Pr..: -li-ard\ — D upă fr.
b iliard »
B IEN Â L , «A, bienali, -e, adj. 1. Care durează doi a n i ; care se
dezvoltă sau se term ină în doi am. Plan bienal. ♦ (D espre plante) B IL IA R G ÎU , biliargii, s. m.
Care dă recoltă la doi ani după sem ănare. 2. Care are loc sau apare (Rar) Jucător (pasionat) de biliard.
o dată la doi ani. [ P r .: bi-e-\ — F r. b ie n n a l (lat. lit. b ie n n a lis). [ P r .: -li-ar-} — D in b ilia r d + suf.
-giu.
B IE T , B IÂ T Ă , bieţi, -le, adj. 1. (Precedă num e de fiinţe) Vrednic
de milă, de plîns. + (D espre m orţi) R egretat, răposat. 2. V rednic de B ILIN G V , -A , bilingvi, -e, adj.
d isp re ţ; neînsem nat, m izerabil. — C om p. v. sl. b e d ln u . 1. Care vorbeşte în m od cu ren t
şi în egală măsură două ljm bi. 2.
BIFA , bifez, vb. I. Tranz.- A nota cu un m ic sem n (în form ă de Scris în două lim bi. & Dicţionar
4 v ») anum ite cifre sau cuvinte d in tr-u n registru, din tr-o listă, spre a şti bilingv. — dicţionar carc cuprinde
că au fost verificate, controlate etc. cuvintele unei lim bi, traduse în altă
— F r . b iffe r. limbă. — F r. b ilin g u e (lat. lit. Biliard
B lF T E C , biftecuri, s. n . F rip tu ră b ilin g u is).
d in m uşchi de’ vacă, mai p u ţin friptă B IL IN G V ISM , s. n. Situaţia în care se află u n vorbitor carc
la mijlop. — F r. b ifte c k (<engl.). foloseşte în m od curent două lim bi diferite. — F r. b ilin g u is m e .
B IF U R C A , pers. 3. biftircă, vb. B IL lO N , bidoane, a. n. M iliard. [P r .: -li-on] •— F r. b illio n .
I. Refl. A se despărţi în două ram uri.
— F r. b ifu r q u e r . B lL lO S , -O A S Ă , bilioţi, -oase, adj. Care are un exces de secreţie
b iliară; care are la bază o secreţie biliară excesivă. <► Ten bilios = ten
B IF U R C A R E , bifurcări, s. f. galben (din pricina unei afecţiuni a ficatului). [Pr. : -li-os) — F r. b ilie u x
Faptul de a se bifurca. (lat. lit. b lîio su s)..
B IFU R C A T IE * bifurcaţii, s. f. B IL IŢ A , biliţe, s. f. (Reg.) Capcană (de sîrm ă, cu arc) pentru
B ifu rc a re ; (concr.) locul unde se bi­ animale mici.
furcă ceva. — F r. b ifu r c a tio n .
B IL O B A T , -A, bilobaţi, -te, adj. (Bot.) Alcătuit din doi lobi. —
B IG Ă M , -A, bigami, -e, adj., s. m. D u p ă fr. b jlo b â .
şi f. (Persoană) care se căsătoreşte a
doua oară fără ca. în prealabil să fie B IL Ş G G s . n. v. b e lşu g .
desfăcută legal prim a căsătorie. — Fr. B IL U N A R , -A , bilunari, -e, adj. Care se face, se produce sau apare
b ig a m e (lat. lit. b ig a m u s ). de două ori pe lună. — D in b i- -f- lu n a r (după fr. bimensuel).
B IG A M fE , bigamii, s. f. .Situaţia în care. se găseşte o persoană B IM A N , .-A, bimani, -e, adj. C u două m îini. — F r. bix n an e.
bigamă. — F r. b ig a m ie . B ÎM B A ŞA , bimbafi, s. m . (în v .) C om andant peste 1000 do soldaţi
BÎG Ă , bigi, s. f; A p a ra t.d e ridicat, instalat pe bordul navelor* în arm ata tu rcă. ❖ (Astăzi în expr.) A trăi ca (ţin) bimbaşa = a tră i
—-F r. b ig u e . în belşug. [Var.: b im p a ş a s. m ] — T c . b in b a şi.
BIM EN SU A L — 80 —
B IM E N S U A L , -A, bitnensuali, -e, adj. Bilunar. [Pr. : *-su-alJ — D upă
fr. b im e n s u e l.
B IM E S T R lA L , -Ă , bimestriali, -e, adj. Care se întîm plă sau apare
din două în două luni. [ P r .: -tri-al]— F r. b im e s tr ie l, it. b im e s tr ia le .
B IM fcST R U , bimestre, s. n. Interval de două luni. — F r. b im e s tr e
(lat. lit. b im e s tris ).
B IM E T Ă L , bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat p rin unirea a
două m etale. 2. O rgan sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite,
sudate pe toată lungim ea lor, care, prin deform ări datorite dilataţiei te r­
mice, pot acţiona un m ecanism de încălzire, de declanşare etc. — Fr.
b im â ta l.
B IM E T A L IC , -A, bimetalici, -e, adj. 1. A lcătuit din două metale
diferite. 2. (D espre u n sistem m onetar) Care e bazat pe u n dublu
etalon metalic. — F r. b im â ta lliq u e .
B IM E T A L lS M s. n. Sistem m onetar întem eiat pe u n dublu
etalon metalic. — F r. b im e ta llis m e .
B IM E T A L lS T , -A , bimetalişti, -sie, adj. Bimetalic (2 ). — F r.
b im â ta llis te .
B IM IL E N A R , -A , bimilenari, -e, adj. C are are o vechime sau o
durată de (circa) două mii de ani. — D in b i- 4* m ile n a r .
B IM O T O R , - o a r e , bimotori, - oare, adj. C u două m otoare. +
(Substantivat, n.) Avion cu două motoare. — D u p ă fr. b im o te u r .
B ÎM P A Ş A s. m . v. b im b a ş a .
BIN Ă , binale, s. f. Clădire în construcţie sau în re p a ra ţie ; şantier.
+ (înv.) C lă d ire .— T c . b in a .
B IN A G lU , binagii, s. m. (în v .) M ic antreprenor de construcţii.
— D in b in a 4- suf. -giu.
B IN A R , -A. binari, -e, adj. Com pus din două u n ităţi, din două
elemente. A lia j binar. <► (M uz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a
unui tim p în două, p a tru sau o p t părţi egale. ♦ (D espre plante) C u
organele dispuse cîte două, cîte patru, cîte o p t etc. — F r. b in a ir e
(lat. lit. b in a riu s ).
B lN D IS l, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi
de ceva. — N gr. b ig e n tiz o (aor. e b e g e n d is a ).
B lN E 1 adv. I. 1. î n m od convenabil, du p ă cum îşi doreşte cineva.
C îtu-i lumea pe sub soare, N u -i bine ca-n şezătoare (JA R N ÎK -
B ÎR SE A N U ). <v Expr. A f i (sau a face, a se sim ţi) bine sau a -i f i (sau
a-i merge) bine (cu sănătatea) = a fi sănătos. A (se) face bine = a
(se) însănătoşi. A nu-i f i bine — a fi boln av ; (fam.) a fi n ebun. A ( -i)
prinde (cuiva) bine = a(-i) fi (cuiva) de folos. A sta bine = a fi bogat.
A - i veni bine ( s ă .. . ) — a găsi m om entul prielnic ( s ă .. .), a-i fi la înde-
mînă (ss^. . .). ( D e c ît...) mai bine s ă . . . ~ ( d e c ît...) p refer s ă . . .
Dacă (sa u de) . . ., e bine ~ dacă (sau d e ) . . poţi fi m ulţum it. Bine-ai
venit! form ulă de salut la prim irea u n u i m usafir. Bine v-am găsit!
formulă de salut pe care o spune u n nou venit. 2. î n m od p lăcut, agreabil.
Floarea miroase bine. Expr. E bine — e vreme bună. 3. î n m od comod,
confortabil. S-aşază mai bine pe prispă (C A M ILA R ). 4. (Eliptic, cu
sensul unei propoziţii aprobative) Sînt de acord, îm i convine. Bine,
Ivane, du-te (C R EA N G A ). <► E xpr. Ba bine că n u ! — se înţelege 1
fireşte 1 E i bine! — fie (şi a şa )! Bine c ă . . . — noroc că. . . II. 1. Cum
trebuie, cum sc cere. <► E xpr. A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la
păstrare, la o parte. (Fam .) A pune bine (pe cineva) = a ponegri -(pe
cineva) căutînd să-i prejudicieze situaţia. Bine-rău — mai m ult sau
mai puţin, după posibilităţi. După ce ne-am pus bine-rău gura la c a le .. .
(C R EA N G Ă ). 2. Conform realităţii, adevărului ; exact, p re c is ; corect,
just. Expr. A şti (prea) bine (ceva) = a ) a şti (ceva) mai d in ain te;
b ) a fi convins de ceva. S ă ştiu bine că. . . = măcar să. . . , chiar dacă. . .
A vedea bine — a-şi da seama (de ceva). V ezi bine ( c ă . . . ) = fireşte,
negreşit. (C ă ) bine zici = aşa este, ai dreptate. 3. în m od reuşit, frum os.
A cînta bine. Expr. A - i sta (sau a-i şedea) bine — a i se potrivi. <►
(Adjectival, fam.) Un bărbat bine. 4. î n conform itate cu cerinţele sociale,
m orale, profesionale etc. S e poartă bine. <> vExpr. A f i bine = a fi spre
binele cuiva, a fi recom andabil. A face bine (să. . . ) = a proceda aşa
cum e (mai) potrivit. N u fa ci bine ceea ce fa c i! (C R EA N G A ). Bine ţi-a
fă c u t! — aşa-ţi treb u ie! III. (Cu sens întăritor) 1. D e-a binelea, de tot,
pe deplin. Vorba bine nu sfîrşea Ş i de cale se gătea (A L E C SA N D R I).
2. T a re m ult, f o a r te ... *0- E xpr. M a i bine ( d e . . . ) — mai m ult
(d e .. .). M u lt şi bine — foarte m ult. (Fam .) De bine c e .. . = abia, cu toate
că. De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine — a dorm i adine, fără
întrerupere. A minca bine = a mînca m ult, din lucruri bune. — Lat,
ben e.
BÎNE* s. n. sg. 1. M ulţum ire, fericire, bunăstare. <> Loc. adv. Cu
bine — cu succes, în m od fericit. Expr. A i se f i urît cu binele, se
spune cînd cineva îşi riscă situaţia, com iţînd iir.piudenţe. A da binelui
cu piciorul — a nu accepta o situaţie bună. A nu f i (sau a nu face) a
bine = a n u fi sem n bun. 2. Ceea ce este recom andabil din pu n ct de
vedere moral. <► Loc. adv. Cu binele = cu vorbe bune, cu blîndeţe.
<► Expr. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). A se lua cu
binele pe lingă cineva — a se purta frumos cu cineva, a-1 linguşi pentru
a-i cîştiga bunăvoinţa. A lua pe cineva (sau a -i lua cuiva ceva) în nume
de bine — a se arăta binevoitor şi m ulţum it de cineva. C o m p u s:
om-de-binc — om care face fapte bune, care se preocupă de m ulţum irea
celorlalţi. 3. (Concr.) Faptă bună. <« Expr. Fă bine ş i . . . (sau d e . . . ) =
Cit bun ş i . . . (sau d e . . .). (Reg.) A face (cuiva) bine cu ceva = a îm p ru ­
m uta (pe cineva) cu ceva. + Folos, avantaj. <► Expr. A~i face (cuiva)
bine = a ajuta (pe cineva). S ă -ţi fie de bine! = a ) (urare aire sa tă celui
care term ină de m încat sau de băut) să-ţi p ria scă ! ; b ) (ir.) n u ai decît s i
suporţi toate consecinţele (faptelor ta le )! 4. (în expr.) De-a binele (a ) =
bine de t o t ; aşa cum trebuie. De bine^ de rău — după posibilităţi, mai
m ult sau mai p u ţin ; cum va. [Form ă gram aticală: (în expr.) binele(a)]
— L at. ben e.
BIO G EN
B IN E C R E S C tJT , -Ă , binecrescuţi, -te, adj. Care a prim it o bună
educaţie; cu p u rtă ri frumoase. — D in b in e 1 4- c r e s c u t (după fr.
bien-eleve).
B IN E C U V ÎN T A , binecuvîntez, vb. I. T ranz. 1. (în ritualul bise­
ricesc sau ca obicei familiar, sub influenţa religiei) A rosti o anum ită
form ulă rituală, p en tru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinităţii
sau pentru ca u n lucru să aducă folos. 2. (D espre divinitate) A revărsa
asupra cuiva belşug, fericire. 3. A lăuda, a pream ări pe cineva sau ceva.
[Prez. ind. şi: binecuvint] — D in b in e 1 + c u v în ta (după v. sl.
blagosloviţi).
B IN E C U V ÎN T A R E , binecuvîntări, s. f. Acţiunea de a binecuvinta;
form ula rostită sau gestul făcut de preot cînd binecuvântează. ■<> Expr.
A (sau a-şi) da binecuvîntarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
B IN E C U V ÎN T Â T , -Ă , binecuvintaţi, -te, adj. 1. (Cu sens biseri­
cesc) Care a prim it binecuvîntarea cuiva. 2. Fig. Bogat înzestrat de
natură. 3. (D espre lucruri) Care m erită laudă (pentru acţiunea sa bine­
făcătoare). O ploaie binecuvintată. 4. (D espre cauze, motive etc.) Bine
întem eiat, legitim. — V. binecuvinta.
B IN E F A C E R E , binefaceri, s. f. 1. F aptă bună, ajutor dat cuiva.
2. Folos, avantaj. — D in b in e l -(- f a c e r e (după lat. benefacere).
B IN E F Ă C Ă T O R , -O A R E , binefăcători, - oare, adj., s. m. şi f.
1. Adj. Care pricinuieşte m ult b in e ; bun, folositor. 2. S. m . şi f. P er­
soană care face bine altora. — D in b in e 1-!- fă c ă to r.
B IN E ÎN Ţ E L E S adv. D esigur, fireşte. — D in b in e 14- în ţe le s .
B IN E M E R IT A vb. I. Intranz. (R a r; u rm a t de determ inări
introduse p rin prep. «de la »; folosit la perf. c. şi gerunziu) A cîştiga
dreptul la recunoştinţa cuiva. — D in b in e 14- m e r ita .
B IN E M IR O S IT O R , -O A R E , binemirositori, -oare, adj. Care
miroase frum os, bine. — D in b in e 1-!- m ir o s ito r .
B IN fiŢ E s. f. pl. (în expr.) A (sau a-şi) da bineţe = a (se) saluta.
— D in b in e 1 a ţi [venit].
B IN E V E N IT , -Ă, bineveniţi, -te, adj. Care vine la m om entul
o p o rtu n ; a cărui venire face plăcere, bucurie. — D in
b in e 1 4 - v e n it (după fr. bienvenu).
B IN EV O I, binevoiesc, vb. IV. T ranz. A avea bună­
tatea, bunăvoinţa s ă . . . ♦ A crede, a găsi de cuviinţă
s ă . . . Va hotărî cum va binevoi (SA D O V E A N U ). — Din
b in e 1-!- voi.
B IN E V O IT O R , -O A R E , binevoitori, -oare, adj.
(Adesea substantivat) Care arată bunăvoinţă faţă • de
cineva. — D in b in e v o i 4 - suf. -tor.
B IN lŞ, binişuri, s. n. (înv.) H aină boierească de solem ­
nitate, lungă şi cu blană pe m argini. [V a r.: (înv. şi reg.)
b e n iş s. n.] — T c . b iniş.
B IN IŞ L ÎU , bitlişlii, s. m. (înv.) Persoană care purta
biniş ; curtean. — T c . b in iş li. Biniş
B IN IŞ O R adv. 1. D im inutiv al lui bine1. 2. Cu băgare
de seamă. <v Expr. Ş e zi binişor! = fii cum inte! a stîm p ără-te ! 3.
C u blîndeţe, prietenos. <> (S ubstantivat, în expr.) (A lua pe cineva
sau a o lua) cu binişorul = (a proceda) cu blîndeţe, cu binele.
B IN O C L U , binocluri, s. n. Instrum ent
optic alcătuit din două mici lunete terestre
aşezate paralel la o distanţă egală cu cea
dintre pupilele observatorului, folosit pentru
a vedea obiectele situate la distanţă. — Fr.
b in o c le .
B IN O C U L A R , -Ă, binoculari, -e, adj.
1. Prevăzut cu două oculare. + P entru
amîndoi ochii. 2. Care poate fi văzut cu
amîndoi ochii. — Fr. b in o c u ta ire .
B IN O M , binoame, s. n. E xpresie a lg e ­
brică constituită din sum a a doi te rm e n i. Binoclu
— Fr. b in o m e .
B lN T Ă , binte, s. f. Stîlp de care se leagă o navă la chei. — D upă
fr. b itte .
B IO - Elem ent de c o m p u n ere care exprim ă ideea de «viaţă*
şi serveşte la formarea un o r su b sta n tiv e ca b io fizic ă şi a unor
adjective ca biobibliografic ctc. [ P r .: bi-o] — F r. b io - (<gr.).
B IO B IB L IO G R A F IC , -A, biobibliografici, -e, adj. Care aparţine
biobibliografiei; privitor la biobibliografie. [ P r .: bi-o-bi-bli-o-] — Din
bio* 4 - b ib lio g r a f ic .
B IO B IB L IO G R A F IE , biobibliografii, s. f. Scriere care cuprinde bio­
grafia unui autor şi lucrările lui. [Pr. : bi-o-bi-bli-o-] — F r. b io b ib lio -
g r a p h ie (<gr.).
B IO C H IM IE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziţia chi­
mică a m ateriei vii şi procesele chimice care se petrec în această ma­
terie. [ P r .: bi-o-] — D u p ă fr. b io c h im ie .
BIO C H IM IS T , -A, biochimişti, -sie, s. m. şi f. Specialist în bio­
chimie. [ P r .: bi-o-] — D in b io c h im ie 4 - suf. -ist.
B IO C L IM A T O L O G lE s . f. Ş tiinţă care s e ocupă cu studierea
influenţei climei asupra fiinţelor vii. [ P r .: bi-o-] — F r. b io c lim a to -
lo g ie (<gr.).
B IO F IZ IC Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă cu aplicările fizicii în bio­
logie. [ P r .: bi-o-] — D in b io - 4- fiz ic ă .
B IO G E N , -A, biogeni, -e, adj. (D espre roci) Care rezultă din
activitatea unor ţesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (S ubstantivat, n.) Pre*
p rO G R Ă F — 81 —
pŞfttt ob ţin u t din c u ltu ri de bacterii rare îm bogăţeşte solul în azot şi
86 foloseşte ca îngrăşăm înt în agricultură. [P r.: bi-o-1 — Fr.
b io g â n e (<gr.)
B IO G R Â F , biografi, s. m . A utor al unei (sau al unor) biografii.
[P r.: bi-o-1 — F r. b io g ra p h e (<gr.).
B IO G R A F IC , -A , biografici, -e, adj. Privitor la biografie. [Pr.:
W -o -] -^ F r. b io g ra p h iq u e .
B IO G R A F IE , biografii, s. f. Scriere în care se expune (şi se com en­
tează) viaţa unei persoane. [P r.: b i-o -1 — F r. b io g ra p h ie .
B IO L O G , biologi, 8. m. Specialist în biologie. [P r.: bi~o-\ — F r
b io lo g u e .
B IO L O G IC , -A , biologici, -e, adj. 1. C are aparţine biologiei, p ri­
vitor la biologie. <0 Chimie biologică — biochimie. 2. Care se prepară
dintr-o m aterie vie. Produs biologic. [P r,: bi-o-1 — F r. b io lo g iq u e .
B IO L O G IE s. f. Ştiinţă care are ca obiect viaţa şi legile e i ; stu ­
diul organism elor vii, al m ateriei organizate. [P r.: bi-o-1 — F r.
b io lo g ie (<gr.).
B IO L U M IN E S C fiN Ţ Ă s. f. Proprietatea u n o r fiinţe vii de a
em ite lum ină. [ P r .: bi-o-1 — F r. b io iu m in e s c e n c e .
B IO M E C A N IC A s. f. Ştiinţă care studiază dezvoltarea, structura
şi activitatea aparatului m o to r al anim alelor şi al om ului, plecînd de 1a
prem isele mecanicii generale. [ P r .: bi-o-1 — F r. b io m £ c a n iq u e .
B lO M E T R lE 8. f. T ehnica m ăsurătorilor efectuate asupra u nor
fiinţe vii şi interpretarea rezultatelor obţinute. [ P r .: bi-o-1 — F r.
b io m £ tr ie (<gr.).
B IO S F E R Ă s. f. învelişul planetei noastre, în care se manifestă
viaţa, cuprinzînd hidrosfera, p artea externă a litosferei şi p artea infe­
rioară a atmosferei. [ P r .: bi-o-1 — F r. b io s p h e r e (<gr.).
B IO T lT s . n. V arietate de mică de culoare neagră. [ P r . : bi-o-1 — F r.
b io tite .
B IO X ID , bioxizi, s. m. Com pus chim ic în care doi atomi de oxigen
sînt com binaţi cu u n atom al unui m etal sau metaloid. [ P r .: bi-o-1
— F r. b io x y d e .
B IP A R T IT , -A , bipartiţi, -te, adj. Care are sau im plică două
părţi. — F r. b i p a r t i (lat. lit. b ip a r titu s ) .
B IP A R T lT IE s. f. D iviziune a unei celule în două celule noi.
— F r. b ip a r titi o n (lat. lit. b ip a r titi o , -o n is).
B IP Ă T R A T , -A , bipătraţi, -te, adj. (D espre ecuaţii algebrice)
Care conţine necunoscuta în doi term eni, dintre care unul are un
exponent de două ori mai m are decît exponentul celuilalt. — D in
b i- -r p ă t r a t (după fr. bicarre).
B IP £ D , -A , bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care um blă
în două picioare. — F r. b ip e d e (lat. lit. b ip e s, *edis).
B IP L A N , biplane, s. n. Avion
cu două aripi de aceiaşi tip aşezate
una deasupra celeilalte. — F r. b ip la n .
B IP O L A R , -A , bipolari, - e, adj.
Care are doi poli. + (D espre maşini
electrice) Care are doi poli magne­
tici principali, unul no rd şi altul
sud. — D upă fr. b ip o la ire .
B IP O L A R IT A T E s. f. Starea
unui corp care are doi poli m agne­
tici, electrici e tc .— D u p ă fr. b ip o la - Biplan
r it6 .
B IR , biruri, s. n. (în v . şi arh.) 1. D are, im pozit. (Astăzi în
expr.) A da bir cu fu g iţii — a dispărea, a fugi d in tr-u n loc. 2. T rib u t.
— M agh. b d r.
B IR A R , birari, s. m. (în v . şi arh.) încasator de b iru ri; perceptor.
— D in b ir 4- suf. -ar.
B IR Â U , birâi, s. m. (în v . şi reg.) P rim ar (la sat). — M agh. b ird .
B IR E F R IN G E N T , -A , birefringenţi, -te, adj. (D espre u n cris­
tal sau alte medii optice) Care prezintă fenom enul birefringenţei.
— D u p ă fr. b ir 6 f r in g e n t.
B IR E F R IN G JiN Ţ Ă , birefringenţe, s. f. Fenom enul descom pu­
nerii unei faze de lum ină în două raze refractate, la pătrunderea în
anum ite m edii. ♦ însuşirea u n o r cristale de a produce fenomenul
descris mai sus. — D u p ă fr. b ir^ f rin g e n c e .
B1R&MA, bireme, s. f. Navă antică propulsată cu două rînduri
de rame. — F r. b ir â m e (lat. lit. b ire m is ).
B ÎR IŞ , birişi, s. m. (Reg.) A rgat. — M agh. b e re s .
B IR IŞ E S C , -E A S C Ă , biriţeşti, adj. (Reg.) D e biriş, privitor la
biriş. — D in b iriş -f suf. -esc.
B IR JA R , birjari, s. m. V izitiu (şi proprietar) al unei birje. — D in
b ir jă -+- suf. -ar.
B lR jA , birje, s. f. T răsu ră de piaţă. — R us [izvozfcija] b irz a .
B IR JĂ R E S C , -E A S C Ă , birjăreşti, adj. Al birjarului, de birjar.
— D in b i r j a r + suf. -esc.
B IR JĂ R lE , birjării, s. f. O cupaţia birjarului. — D in b i r j a r 4-
suf. -ie.
B IR L IC 1, birlici, s. m . (Pop.) As (1). — T c. b irlik .
BIRLIC*, birlicuri, s. n. Spetează câre trece de la cap p rin locul
de întîlnire al spetezelor diagonale ale zm eului cu care se joacă copiii.
— T c. b irlik .
BISEXUAL.
B lR N IC , -A, birnici, -e, s. m . şi f. (în v .) Persoană care era sugtttSU
la b i r . — D in b i r 4- suf. -«ic.
B IR O C R A T , -Ă , birocraţi, -te, s. m . şi f. Persoană care acordă
o im portanţă exagerată form alităţilor în dauna fondului cauzei şi a
intereselor cetăţenilor. — F r. b u r e a u c r a t e .
B IR O C R A T IC , -A , birocratici, -e, adj. Câre caracterizează biro­
cratism ul sau pe birocraţi. — F r. b u r e a u c r a t iq u e .
B IR O C R A T IS M s. n. 1. M od de a rezolva problem ele adm i­
nistrative în spirit form alist, cu complicaţii inutile, care aduc întîrzieri
păgubitoare. 2. (în m unca politică) înlocuire a m uncii politice cu
m unca adm inistrativă. — D in b ir o c r a t 4- suf. -ism.
B IR O C R A T IZ A R E s. f. F aptul de a deveni birocratic, de a
cădea (sau a face să cadă) sub influenţa birocratism ului. — D in
b ir o c r a t.
B IR O C R A Ţ IE , birocraţii, s. f. B irocratism .— F r. b u r e a u c r a tie .
B IR O U , birouri, s. n. I. 1. M asă de scris cu sertare şi com par­
tim ente p e n tru ţin u t hîrtii, acte etc. 2. Local, parte d in tr-u n local sau
încăpere în care lucrează fu n c ţio n a rii; (în special) serviciul respectiv.
Lucrări de birou — lucrări cu caracter adm inistrativ. Expr. (A
lucra) din birou = (a lucra) de la distanţă, fără observarea şi cunoaş­
terea realităţilor. + Cam eră în care are cineva birou (1 ) şi în care
lucrează sau profesează; p. ext. masa de lucru a cuiva. II. 1. O rganul
executiv şi conducătorul întregii m unci curente a unei organizaţii de
p artid com unist sau m uncitoresc sau a unei organizaţii de mase. ->
Birou politic — organ al C om itetului C entral al unui partid com unist
sau m uncitoresc, avînd ca sarcină conducerea m uncii politice şi orga­
nizatorice a acestuia între adunările plenare ale C om itetului C entral.
Birou de partid == organ com pus d in tr-u n num ăr restrins de persoane,
alese d in tre m em brii u nui com itet d e p artid şi însărcinat cu rezolvarea
problem elor curente şi cu aplicarea hotărîrilor com itetului. 2. G ru p de
persoane alese de o adunare constituită ca să organizeze lucrările
acesteia şi să urm ărească buna lor desfăşurare. — F r. b u r e a u .
B IR T , birturi, s. n. M ic restaurant. + (înv.) H an, hotel. — Sb.
b i r t (<germ.).
B IR T Â Ş , birtaşi, s. m . Cel care ţine u n birt. — D in b i r t 4-
suf. -aş.
B IR T Ă Ş lŢ Ă , birtăşiţe, s. f. Soţia b irta ş u lu i; femeie care ţine
u n birt. — D in b ir t a ş -f suf. -iţă.
B IR U f, birui, vb. IV. T ranz. 1. A învinge, a înfrînge (un duşm an,
u n adversar etc.). + Fig. A(-şi) înfrîna, a(-şi) stăpîni u n sentim ent,
o pasiune etc. ♦ F ig. (D espre sentim ente, emoţii etc.) A -l copleşi. 2.
A fi în stare, a putea, a ajunge ( s ă .. .) . Cine biruie să spună toate
cîte-au fost? (R E T E G A N U L ). — M agh. b irn i.
B IR U IN Ţ Ă , biruinţe, s. f. V ictorie, izbîndă. — D in b ir u i -f
suf. -inţă.
B IR U IT O R , -O Ă R E , biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat)
Care b iru ie; învingător. [ P r .:- r u - t- ] — D in b iru i + suf. - (i) tor.
B IS adj. invar. (P recedat de u n num ăr) A doua oară ; repetat. N um ă­
rul 3 bis. + (C u valoare de interjecţie) S trigăt p rin care spectatorii solicită
pe u n artist sau u n ansam blu artistic să repete o parte a programului:i
— F r. b is (lat. lit. bis).
B ISĂ , bisez, vb. I. T ranz. 1. A cere ca u n artist sau u n ansam blu
artistic să repete o parte din program . 2. A repeta o parte a progra­
m ului artistic la cererea publicului. — F r. b is s e r.
B IS C U lT , biscuiţi, s. m . Pastă alim entară făcută din făină (cu
ouă) şi zahăr, coaptă în diferite form e. — F r. b is c u it.
B IS fiC T , bisecţi, adj. m . (în expr.) A n bisect = an de 366 de
zile. — L at. lit. b is se x tu s (fr. b is se x te ).
B IS E C T O Â R E , bisectoare, s. f. L inie dreaptă
dusă p rin vîrfui unui unghi şi care îm parte unghiul A
în două părţi egale. — D in b is e c to r . j \
B IS E C T O R , bisectoare, adj. n. (în expr.) / \
Plan bisector — plan care îm parte u n diedru în / \
două diedre egale. — D upă fr. b is s e c te u r. / \
B IS E R IC Ă , biserici, s. f. 1. C lădire destinată ^/ ------' \
celebrării un u i cult (creştin). <> E xpr. A lua calea j \
bisericii — a ) a deveni evlavios, pio s; a se p o c ăi; f * \
b ) p. ext. a îm bătrini. A (nu) f i uşă de biserică—a (nu) / < 1\
fi corect, cinstit. C iţi iepuri la biserică — de lo c ; / \
nim eni, nici unul. A nu f i dus (de multe, ori) la £ 0
biserică — a n u da im portanţa cuvenită convenţiilor ®
sociale; a avea curajul opiniei. 2. Com unitatea
creştinilor care ţin de acelaşi cult. Biserica ortodoxă. Bisectoare
— L at. b a silic a .
B IS E R IC E S C , -E Ă S C Ă , bisericeşti, adj. Care aparţine bisericii,
privitor Ia biserică. — D in b is e r ic ă -f- suf. -esc.
B IS E R IC E Ş T E adv. (Rar) Ca la biseric ă.— D in b is e r ic ă -f-
suf. -eşte.
B IS E R IC O S , -O Â S Ă , bisericoşi, -oase, adj. Care respectă formele,
tradiţiile b isericii; evlavios, religios. — D in b is e r ic ă + suf. -os.
B IS E R IC U Ţ Ă , bisericuţe, s. f. 1. D im inutiv al lui biserică. 2.
Fig. Cerc îngust de oameni,’ cu preocupări egoiste, duşmănoase colec­
tivităţii ; gaşcă.
B ISE X T IL , bisextili, adj. m . (în expr.) A n bisextil = an bisect.
— F r. b is s e x til (lat. lit. b isse x tilis).
B IS E X U Â t, -Ă» bisexuali, -e, adj. (D espre plante şi animale)
Care în truneşte caracterele am belor sexe. [P r.: - xu-al] — F r. b isex u e l.
BISEX U A L1TA TE - 82
B IS E X U A L IT A T E s . f . E xistenţa sim ultană la acelaşi individ
(plantă sau animal) a organelor sexuale m asculine şi fem inine. [P r.:
-xu-a- ] — D upă fr. b is se x u a lit^ .
B IS E X U A T , -Ă , bisexuaţi, -te, adj. (D espre flori) Care are
şi organele m asculine şi pe cele fem inine. ♦ (D espre plante) Care
are pe aceeaşi tulpină organele de reproducere ale am belor sexe. [ P r .:
-xu-at] — D upă fr. b isse x u e .
Bl SIL A BIC, -Ă , bisilabici, -e, adj. Form at din două silabe. —
D in b i- + s ila b ic .
B IS M tJT s. n. M etal alb-cenuşiu cu reflexe roşietice, ale cărui
săruri au întrebuinţări în m edicină. [Acc. ş i: bisniut]— F r. b is m u th .
B IS M U T lN Ă s . f. Sulfura d e bism ut naturală. — F r. b is m u th in e .
B IS T R IŢ , -Ă , bistriţi, -e, adj. (Reg., în expr.) Prune bistriţe =
prune brum ării. Prun bistriţ == varietate
de pru n care produce prune brum ării. ___
B IS T U R IU , bisturie, s. n. Cuţitaş
special folosit în operaţiile chirurgicale.
— F r. b is to u ri.
B IS tJL C , -Ă , bisulci, -e, adj. (D es­
pre animale) Care are copite despi­
care. — F r. b is u lq u e (lat. lit. b isu lc u s). B isturie
Bl SU L FÂ T , bisulfaţi, s. m . Sare a
acidului sulfuric în care un singur atom de hidrogen e înlocuit cu
un metal. — Fr. b is u lfa te .
B IS U L F lT , bisulfiţi, s. m. Sare a acidului sulfuros în care un
sin g u r atom de hidrogen e înlocuit cu un metal. — F r. b is u lfite .
BITtTM s . n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obţinut
prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. ş i : bitum] — Fr.
b itu m e .
B IT U M A , bitumez, vb. I. T ran z. 1. A amesteca cu bitunien un
material granular. 2. A face bitum ajul unei şosele. 3. A um ple cu o
substanţă bitum inoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale
unei şosele. — F r. b itu m e r .
B IT U M A j s . n. T ratam en t aplicat p e suprafaţa unei şosele, con­
stînd în stropirea cu bitum şi aşternerea de piatră m ăruntă. — Fr.
b itu m a g e .
B IT U M A R E , bitumuri, s. f. A cţiunea de a bituma.
B IT O M E N s. n. M aterial bogat în hidrocarburi,
provenit din transform area, în condiţii naturale, a
cerii şi a răşinii plantelor. — G erm . B itu m e n (lat.
lit. b itu m e n ).
B IT U M IN IZ Â R E , bituminizări, s. f. Procesul de for­
m are a asfaltului în natură constînd din transform area
lentă, în absenţa aerului, a nămolului rezultat din des-
comDunerea organismelor animale şi vegetale in fundul
mărilor. — D upă fr. b itu m in is a tio n .
B IT U M IN O S , -O A S Ă , bituminoşi, -oase, adj. Care
este de natura b itu m e n u lu i; care conţine bitum en,
— Fr. b itu m in e u x (lat. lit. b itu m in o s u s ).
B IT U Ş C Â , bituşti, s. f. (Reg.) Cojoc scu rt (cu
mineci) pe care-l poarta ţăranii.
B ÎŢ Ă a. m . (Reg.) B ădiţă.— P rescurtare din b ă d iţă .
B IU R E T Ă , biurete, s. f. T u b de sticlă gradat, p re­
văzut la capacul interior cu un robinet şi folosit în
lucrările de laborator. [ P r .: bi-u-] — F r. b u r e tte .
BIV adj. m. invar. (înv.) Fost. — Slav (v. sl. b iv u ).
BIVALENT» -A , bivalenţi, -te, adj. (D espre un ele­
m ent sau u n radical chimic) Care are valenţa doi. — Fr. Biurete
b iv a le n t.
BIVÂLV, -A , bivalvi, -e, adj. 1. (D espre animale) C u corpul
acoperii de două valve. 2. (B o t.; despre capsule) C om pus din două
părţi. — Fr. b iv a lv e .
B tV O L, bivoli, s. m . Animal
domestic rum egător, asem ănător cu
boul, cu purul negru sau alb, rar şi
aspru şi cu coam e inelate întoarse
spre spate (B ubalus). ♦ Fig. Om
gras, mătăhălos, insensibil. — Slav
(v. sl. byv o lu ).
B IV O LA R , bivolari, s. m. Pă­
zitor al unei cirezi de bivoli. — D in
b iv o l r suf. -ar.
B IV O L IŢ Ă , bivoliţe, s. f. Fe­
mela bivolului. 4 Fig, E p ite t d at
unei femei grase, dizgraţioase, insen­
sibile. — Bg. bivolica-
B IV U A C , bivuacuri, s. n. C antonam ent de tru p e m ilitare în afara
localităţilor, în corturi sau sub cerul liber. [Pr. : -vu-ac] — Fr. b iv o u a c .
B IV U A C A , bivuachez, vb. I. Intranz. (D espre unităţi militare)
A staţiona în aîara localităţilor, în corturi sau sub cerul liber. [ P r .:
- - F r. b iv o u a q u e r.
B IZ A N T IN , -Ă , bizantini, -e, adj. D e Ia Bizanţ, care este propriu
B ilanţului, din vremea îm părăţiei bizantine. 4 Fig. C orupt, perfid. —
F r. b y z a n tin (lat. lit b y z a n tin u s).
B IZ A N T IN O L O G , bizantinologi, s. m . Specialist în bizantino­
logie. — Fr. b y z a n tin o lo g u e .
BIR
B IZ A N T IN O L O G IE s. f. D isciplină care studiază istoria, lite ­
ratura, lim ba şi arta bizantină. — F r. b y z a n tin o lo g ie .
B IZĂ R , -A , b izari -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu,
extravagant. — F r. b iz a r r e .
B IZ A R E R IE , bizarerii, s. f. C iudăţenie, extravaganţă ; fantezie. —
F r. b iz a r r e r ie .
B IZ E Ţ , bizeţuri, s. n. B ucată de piele care se pune ca garnitură
la încălţăm inte. — G erm . B e să tz e .
B IZ O N , bizoni, s. m. 1. Animal
rum egător din subfam ilia bovinelor,
specific pentru America de N ord, azi
pe cale de dispariţie (Bos bison).
2. Piele de bizon ( 1 ) tă b ă cită ; piele
de viţel tăbăcită care im ită pielea
bizonului. — Fr. b iso n (lat. lit. b iso n ,
-o n tis).
B IZ U Î, bizui, vb. IV. Refl. 1. A
se încrede, a se întem eia, a se baza.
2. A cuteza, a se încum eta s ă . . . —
M agh. b iz n i.
B IZ U tR E , bizuiri, s. f. (Rar)
Faptul de a se bizui (1). BUon
B IZ U N lE s. f. v ..v iz u n ie .
B ÎC ÎI, bicii, vb. IV. Intranz. (înv. şi reg. ; despre inimă) A bate
neregulat; a ticăi. ♦ A lovi fâcînd zgomot.
B ÎH L Ă s. f. (Reg.) Apă stătută. — Postverbal al lui b lh li.
B ÎH L f, pers. 3 bîhlcşte, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide)
A se altera p rin stagnare, câpătînd un miros u r î t ; a se cloci. — Din
bahnă.
B ÎH L fT , -Ă , bîhliţi, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit.
— V. bihli.
B ÎIG U f, bîigui, vb. IV. Intranz. şi refl. A vorbi fără noimă, fără
sens. 4 A aiura, a delira. 4- A îngăima, a îngîna. — Comp. magh.
b olyo (n )g n i.
B llG U lA L Ă , bîiguieli, s. f. Faptul de a (se) bîigui; vorbe fără
şir, fără înţeles.
B ÎIG U lT , -Ă , bîiguiţi, -te, adj. (D espre vorbele sau vorbirea
cuiva) N eclar, încurcat. ♦ (D espre oameni) Zăpăcit, buim ăcit. —
V. bîigui.
B ÎIG U IT O R , -O A R E , bîiguiîori, - oare, adj. Care bîiguie. — Din
b îig u i t suf. -(i)to r .
B ÎJB II, bîjbii, vb. IV. Intranz. 1. A um bla şovăitor, nesigur, orbe­
căind (în întuneric, în ceaţă etc.). 4 T ran z. A căuta ceva pipăind prin
întuneric. 2. A m işuna, a furnica. — Onom atopee.
B ÎJB ÎIA lA , bîjbiieli, s. f. Faptul de a bîjbii.
B ÎJB ÎÎR E , bîjbiiii, s. f. Bîjbîială. — V. bîjbii.
B ÎJB ÎlT s. n. Bîjbîială. <> Loc. adv. Pe bîjbiite =* bîjbîind. [Form ă
gram aticală: (în expr.) bîjbiite'] — V. bîjbîi.
B ÎJB ÎIT tJR Â , bîjbîituri, s. f. (Rar) Bîjbîială. — D in b îjb îi H-
suf. ~ (i) tură.
B ÎLB ÎI, bîlbîi, vb. IV. Intranz., refl. şi tranz. A pronunţa nedesluşit
sunetele sau cuvintele, din cauza u nui defect natural sau din cauza
enervării şi a emoţiei. 4 Refl. A se încurca, a-şi pierde şirul vorbelor.
— Com p. lat. b a lb u s.
B ÎLB ÎIA LĂ , bîlbîieli, s. f. F aptul de a (se) bîlbîi; vorbe p ro n u n ­
ţate nedesluşit.
B ÎL B ÎlT , -A, bîlbîiţi, -te, adj. (Adesea substantivat şi adverbial)
Care (se) bîlbîie, care vorbeşte greu. — V. bîlbîi.
B ÎLB O R , bîlboare, s. n. (Reg.) Bulboană.
B ÎL C I, bîlciuri, s. n. T îrg m are ţin u t la anum ite epoci ale anului,
însoţit de spectacole şi dc petreceri p o p u la re ; iarm aroc. 4 Fig. G ă­
lăgie, h ărm ălae. — M agh. b o lc su .
B ÎL D ÎB ÎC interj. C uvînt care im ită zgomotul produs de rosto­
golirea şi căderea u nui corp în apă. — O nomatopee.
B ÎL T IC interj. B îldîbîc. — O nom atopee.
B ÎL T ÎC ÎI, bilticîi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neaşteptate în
apă. — D in b îltîc .
B ÎN ŞA G , binşaguri, s. n. (Reg.) Vegetaţie de copăcei şi ierburi
care creşte printre arborii unei păduri.
B ÎN T U l, bîntui, vb. IV. 1. Intranz. (D espre un elem ent al naturii,
o calamitate e tc .; fig. despre griji, n e c a z u ri; la pers. 3) A se abate cu
furie, aducînd pagube, a face ravagii. <>■ T ran z. Viscolul bîntuie satele.
2. T ranz. (înv., despre oameni) A pustii, a devasta; f i g . a asupri,
a oprim a. — M agh. b â n ta n i.
B ÎN T U lA L Ă , bîntuieli, s. f. (Pop.) Supărare, necaz, vătămare.
S ă le păzcască de orice răutăţi şi bîntuieli (1SPIR ESC U ). — Din
b ln tu i + suf. -eală.
B ÎN T U lR E , bintuiri, s. f. (Rar) Acţiunea de a bîntui; devastare,
jefuire.
B ÎN T U IT O R , -O Ă R E , bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. — Din
b in tu i -f- suf. -(i)to r .
BÎR interj. C uvînt cu care ciobanul îndeam nă sau alungă oile.
— O nom atopee.
 BÎRCOACE — 83 — BLÂNIŢĂ

B ÎR C O Â C E s . f. M ic arbust cu fructe roşii, care creşte pe B ÎZ D ÎG Â N IE , bîzdîganii, s.f. Namilă, dihanie, m o n stru ; arătare
stînci, în pădurile de m u n te (Cotoneaster vulgaris). ciudăţenie, d răcie; bazaconie.— Slav (v. sl. b e z d y h a n in u )
B ÎR D A N , bîrdane, s. n. (Reg.) Stom ac de v ită ; burduhan. B ÎZ D O Ă C Ă , bîzdoace, s. f. (Reg.) Ciomag gros.
B lR F E A L Ă , bîrfcli, s. f. F a p tu l de a (se) B ÎZ lI, b îz îi, vb. IV. 1. Intranz. (D espre insecte, la pers. 3)
b îr fi; vorbe calomnioase, defăim ătoare. A produce în zbor u n zum zet caracteristic; a zumzăi. 2. Intranz.
(D espre copii) A plînge, a scînci. 3. T ranz. (Fam .) A sîcîi, a cicăii.
B ÎR FÎ, bîrfesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) — D in b îz .
vorbi de ră u ; a (se) calomnia, a (se) defăima. +
Tranz. A scorni, a spune m inciuni. Btrfeau verzi B ÎZ ll L Ă , bizîieli, s. f. Bîzîit. — D in b îz îi + suf. -eală.
şi uscate (IS P IR E S C U ). B ÎZ ÎfT s. n. Z um zet. ♦ Sunet (prelungit) asem ănător cu zum zetul
B ÎR F lR E , bîrfiri, s. f. Bîrfeală. — V bîrfi. de albine. — V. bîzîi.
B lZ ÎIT O Â R E , bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care pro Ju ce un
B ÎR F lT s. n. Bîrfire. — V. btrfi. bîzîit. [P r.: -z î- i- ] — D in b îz îi + suf. -(i)toare.
B ÎR F IT O R , -O A R E , bîrfitori, - oare, adj.. s m.
şi f. (Persoană) care bîrfeşte. — D in b ir f i -b suf. B ÎZ ÎIT O R , -O A R E , bîzîitori, -oare, adj. Care bîzîic. [P r.: -sf-*'-]
— D in b îz îi + suf. -(i)to r .
-(i)to r .
B ÎR ÎI, bîrîi, vb. IV. T ran z. A vorbi într-una B ÎZ ÎIT tJR Ă , bîziituri, s. f. Bîzîit. [P r.: - z î-i-] — D in b îz îi -f
(fără ca cel care ascultă să poată p rin d e şirul vor­ suf. -(i)tu r ă .
belor). <> Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) — a B ÎZ O l s. n. (Pop.) Coarda cu tim brul cel mai jos a unui instrum ent
bate cuiva capul pen tru a obţine ceva. — D in b îr. m uzical. — D in b îz + suf. -oi.
B IR L IG A , pers. 3 bîrligâ, vb. I. T ran z. A-şi încîrliga coada în sus. B L A C H E U , blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se
[V ar.: îm b ir lig ă vb. I] aplică pe vîrful şi pe tocul încălţăm intei pentru a le proteja. (.Var.:
p la c h e u s. n .] — F r. p la q u £ .
B IR L IG A T , -A, birligaţi, ~te, adj. (D espre coada animalelor)
C u vîrful în sus, încîrligat. [V ar.: îm b ir lig â t, -ă adj.] — V. birliga. B LA G Ă , blugi, s. f. (Reg.) Bogăţie, avere. — Sb. blag o .
B L A G O SL O V E N IE , blagoslovenii, s. f. Blagoslovire. — Slav
B ÎR L O G , bîrlofiuri, s, n. A dăpost în care se retrage ursul ; p. ext. (v. sl. b la g o sio v e n ije ).
loc de adăpost sau de culcuş al altor animale sălbatice. ♦ Fig. C u lc u ş ;
locuinţă. — Slav (v. sl. b ru lo g u ) : B L A G O S L O V I, blagoslovesc, vb. IV. T ran z. (Bis. ; adesea fig.)
A binecuvînta. — Slav (v. sl. b la g o slo v iţi).
B ÎR N Ă , bîr ne, s. f. T ru n ch i gros de copac, cojit (şi fâţuit cu
barda), folosit ca material de construcţie. V ezi gunoiul (sau p aiul) B L A G O S L O V IR E , blagosloviri, s. f. Binecuvîntare. — V. blagoslovi.
din ochiul altuia şi nu vezi birna din ochiul tău — te supără rtiicile B LA G O SLO V IT» -A , blagosloviţi, -te, adj. B inecuvîntat. — V.
defecte ale altora, dar n u -ţi dai seama de defectele tale mari. blagoslovi.
— Slav (v. sl. b ru v in o ).
JBLA G O V EŞTfeN IE s . f . (Bis.) Bunavestire. — Slav (v. sl. b la
B ÎR N E Ţ , bîrneţe, s. n . Cingătoare îngustă cu care se încing femeile g o v e sie n ije ).
peste catrinţă. ♦ B ră cin ar.— D in b lr n e (pl. lui bîrnă) + suf. -e ţ. B LA JÎN , -A, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Bun la in im ă; blînd,
B ÎR N U l, bîrnuiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A aşeza b u n e le p en tru paşnic, prietenos. + (D espre figură, fire, m anifestări ale oam eni­
a alcătui pereţii unei case. — D in b îrn ă . lor) Care exprim ă bunătate, b lîn d e ţe ; binevoitor. — Slav (v. sl.
b la z e n u ).
B ÎR S Â N , -Ă , birsani, -e, adj. (D espre oi, adesea substantivat)
Cu lîna lungă şi aspră. ♦ (D espre lîna acestor oi) L ungă şi aspră, de B L A JIN Ă T A T E s. f. (Rar) însuşirea de a fi blajin. — D in b la jin -f-
calitate mijlocie. — D in 3 ir s a + suf. -an. suf. -(ă )ta te .
B LA M , blamuri, s. n. D ezaprobarea unei a titu d in i; exprim are a
B ÎR S Ă , bîrse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lem n care leagă unei astfel de dezaprobări. — F r. b lâ m e .
între ele brăzdam ), corm ana şi plazul plugului. — Comp. alb. v e rz .
B LA M Â , blamez, vb. I. T ran z. A dezaproba (în p u b lic ); a con­
B ÎR Z O l adv. (Reg., în expr.) Cu dam na, a reproba. —.F r. b lâ m e r .
coada birzoi = cu coada ridicată în sus.
B ÎR Z O lA , bîrzoiez, vb. I. Refl. B LA M A R E , blamări, s. f. A cţiunea de a blam a; reprobare.
(Reg.) 1. A se îngîmfa, a se um fla în BLA N Ă , (I 1, 2 , I I ) blăni, (I 2, 3 ) blănuri, s. f. I. 1. Piele de animal
pene. 2. A se supăra deodată şi a sta (viu), cu păr m ult şi des. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
supărat. — D in b îrz o i. 3. H aină îm blănită. II. Scîndură groasă. — Bg. b la n a .
B ÎR Z O lA T , - ă , birzoiaţi, -te, adj. B LA N C H E T Ă , blanchete, s. f. Im prim at, form ular (dc telegrame
(Reg., despre coada animalelor) Ridicat sau de poliţe). — G erm . B la n k e tt.
în sus ; bîrligat. — V. bîrzoia.
B L A N Ş lR , blanşiruri, s. n. D eşeu rezultat de la blanşiruire. — D upă
B ÎT, bîţi, s. m . (Reg.) Bunic. germ . [Reste von] B la n c h ie re n .
B Î T Ă \ bite, s. f. (Reg.) Bunică.
B L A N Ş IR U lR E s. f. O peraţie de îndepărtare a părţilor neomogene
B lT Ă a, bite, s. f. Băţ lung şi gros (cu de pe dosul pieilor tăbăcite. — D in b la n ş ir.
măciulie la u n c a p ă t); ciomag. ♦ Lovi­
tură de b îtâ ; bătaie. B L A S F E M IE s. f. D efăim are a ceea ce este considerat s f în t;
BÎTCĂ» bîtci, s. f. (Reg.) înălţim e hulă. — Lat. lit. b la s p h e m ia .
pe coasta unui m u n te ; ridicătură de Bîtlan B LA U s. n. (R ar, în expr.) A face blau = a lipsi de la lucru a
păm înt îm p ă d u rită ; măgură. doua zi după o sărbătoare. — G erm . b la u [M ontag],
B ÎT L A N , bîtlani, s. m . Pasăre m are de baltă, cu gîtul şi picioarele BLA ZÂ , blazez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină
lungi şi cu penele cenuşii (Ardea cinerea) : stîrc. — Bg. b a tla n . plictisit şi dezgustat de toate sau de ceva. — F r. b la s e r.
B lT L Â N A Ş , bîtiănaşt, s. m . Pasăre B L A Z Ă R E s. f. Faptul de a (se) bla za ; plictiseală, dezgust.
din ordinul picioroangelor, cu ciocul B LA ZÂ T , -Ă , blazaţi, -te, adj. Plictisit, dezgustat. — V. blaza.
lung şi cu penele roşcate şi negre (A r-
detta m inuta), — D in b îtla n + suf. -aş. B LĂ ZĂ s. f. Rezervorul de la partea
inferioară a unei coloane de rectificare, în
B lŢ Â N , bîţani, s. m, (Reg.) Mic care se introduce amestecul care trebuie
ţînţar care trem ură d in picioare cînd rectificat. — G erm . B lase.
stă pe loc (Chironomus leucopogon).— B LA ZN Ă , blazne, s. f. (Reg.) Pocitanie,
Din b iţii. m onstru. — Slav (v. sl. b la z n a ).
B ÎŢ Îf, vb. IV. Intranz., tranz. B LA ZO N , blazoane, s. n. Sem n conven­
şi refl. A mişca repede din m îini, din ţional distinctiv al unui stat, oraş sau (în
picioare sau din c ap ; a da din coadă. orînduirea feudală şi capitalistă) al unei
— D in b î ţ ( a ) (puţin folosit). Bîtlănaş familii n o b ile ; stem ă, — Fr. b la so n .
B IŢ II ALĂ , biţîieli, s. f. M işcare B LĂ N Â R , blănari, s. m. M eseriaş
repede şi neliniştită a mîinilor, a picioarelor, a capului sau (la animale) care lucrează sau vinde blănuri. — Din
a cozii. — D in b îţîi + suf. '■eală. b la n ă + suf. -ar.
BÎZ interj. C uvînt care im ită sunetul produs în zbor de unele B L A N Ă R E A SĂ , blânărese, s. f. Fe­
insecte. — O nomatopee. meie care lucrează 'sau vinde blănuri. Blazoane
— D in b lă n a r + suf. -easă.
B ÎZĂ L Ă U , bîzălăi, s. m. (Entom . ; reg.) G ărgăun. — D in b îz [îi]4 -
suf. -ălău. B L Ă N Ă R IE , blănării, s. f. 1. M eseria blănarului. 2. Atelier unde
se lucrează b lă n u ri; magazin de blănuri. 3. Blănuri ( I 2). — (1 .2 )
B ÎZ D lC s. n. '{Fam.) Supărare u şo ară,'to an e, capriciu. Expr. D in b iă n a r -f suf. -ie, ( 3 ) din b la n ă suf. -arie.
A - i sări (cuiva) bîzdicul = a se supăra. A~i veni (cuiva) sau a -l apuca B L Ă N lT , -Ă adj. v. îm b lă n it.
(pe cineva) bîzdicul — a-l apuca (pe cineva) pe neaşteptate pofta de
c e v a ; a avea toane. B L Ă N lŢ Ă , blăniţe s.f. D im inutiv al lui blană (I).
BLĂNOS - 84 —
BI.ĂN(*)S, -O Ă S Â , blânoşi, -oase, adj. (D espre animale sau haine
de blană) C u blană bogată, cu fir des (şi lung). — Din b la n ă + suf. -os.
B L Â N U l, blânuiesc, vb. IV . T ran z. (în v .) A îm blăni. — D in
b la n ă .
B L E Â N D Ă 1, blende, s. f. (Reg.) -IVfomue, sperietoare. + T erm en
injurios pentru oamenii lipsiţi de e n erg ie ; bleg, nătîng.
BLEANDA*, blende, s. f. (Reg.) Lovitută, îm brînceală. + Tiflă.
— Postverbal aJ lui b le n d i (puţin folosit).
BLEAŞC interj. C u v în t care im ită zgom otul pe care îl face cineva
cînd merge prin băltoace. — O nom atopee.
B LE A ŞC A adj. invar. (Reg.) Plin de a p ă ; leoarcă. — D in b le a şc .
B L E A U 1 interj. (Reg., în expr.) A nu zice nici bleau = a n u (mai)
scoate o vorbă.
BLEAU*, bleauri, s. n. (Reg.) T ab lă de fier cu care se îmbracă
osia carului. — G erm . B le ch (ucr. b lja c h a ).
B L E F A R lT Ă , blefarite, s. f. Inflam aţie a pleoapelor. — Fr.
b l£ p h a r ite (<gr.).
B L E G , B L E A G A , blegi, -e, adj. 1. (D espre fiinţe) M oale, m olîu ;
(despre oameni) prost, nătărău. 2. (D espre urechile animalelor) Care
atîrnâ moale în j o s ; (despre urechile oam enilor) îndepărtat de cap şi
îndoit. — C om p. sb. b le k a « prost *.
B LEG I, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (D espre oameni) A deveni bleg (1).
2. (D espre urechi) A se face bleg (2). — D in b leg .
B L E G lT , -A , blegiţi, - te, adj. Bleg (2 ). — V. blegi.
BL EH Al, bUhăi, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A lătra. 2. Intranz.
Fig. A vorbi în tr-u n a şi fără rost. — O nom atopee.
B L fiN D Ă s. *f. M inereu care conţine sulfura de zinc. — G erm .
B le n d e (fr. b le n d e ).
B L E N O R A G IE , blenoragii, s. f. Boală venerică infecţioasă constînd
d in inflamarea mucoasei organelor genitale. — F r. b le n n o r r a g ie (<gr.).
B L E O JD l1, bleojdesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A(-şi) holba (o c h ii);
a (se) zgîi. [ P r .: bleoj-]
B LE O JD l*, bleojdesc, vb. IV. 1. T ran z. A lăsa urechile să atîm e
în jo s ; a pleoşti. 2. Refl. A se moleşi, a se ramoli. [P r .: bleoj-1
B L E O JD lR E 1, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi1. [ P r .:
bleoj-]
B L E O JD lR E *, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi*. [ P r .:
bleoj-]
B L E O JD lT 1, -A, bleojdiţi, -te, adj. (D espre ochi) Căscat, zgîit.
[ P r .: bleoj-] — V. bleojdi1.
B L E O JD lT *, -A, bleojdiţi, -te, adj. L ă s a t în jos, pleoştit. [ P r .:
bleoj-] — V. bleojdi*.
B L E O T , B LE O A T Ă , bleoţi, bieoale, adj. (R e g .; adesea substantivat)
Prost, nătîng. — G erm . b lo d .
B L E O T O C A R E A lA , bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [P r.: bleo-j —
D in b le o to c ă r i + suf. -eală.
B L E O T O C A rI, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. I. (Reg.) A se
Bălăci. 2. A flecări. [P r.: bleo-]— (2 ) D in b le o t + f le c â r i.
B L E S T E M , blesteme, s. n. Im precaţie (legată de credinţele super­
stiţioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. +
(In basme şi legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. ş i : blestem]
— Postverbal al lui b le s te m a .
B L E S T E M A , blistem, vb. I. T ran z. A exprim a u n blestem îm po­
triva cuiva. + Intranz. A înjura, a o c ă r î; a huli. + A cîrti, a se revolta
îm potriva vieţii, a soartei etc. [Prez. ind. acc. ş i : blestem] — Lat.
*b la s t e m a r e (<blasphemare).
B L E S T E M A T , -A , blestemaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat)
Cu purtări re le ; rău, ticălos. ♦ N eprielnic. Vreme blestemata. 2. (în
superstiţii) Care este obiectul unui blestem ; afurisit. — V. blestema.
B L E S T E M Ă Ţ IE , blestemăţii, s. f. P urtare, faptă de om blestem at
(1 ) ; ticăloşie, in fa m ie .— D in b le s t e m a t + suf. -ie.
B L E ŞT Î, bleţtesc, vb. IV . Intranz. (Reg.) 1. A sufla (greu), a-şi
trage (cu greu) sufletul. 2. A articula (cu greu) u n sunet, a vorbi (greu).
+ A scoate un c u v în t; a crîcni. ♦ A vorbi m ult. — D in b le a şc .
B L E U adj. invar. A lbastru-deschis ; azuriu. [ P r .: blo] — F r. b le u .
B L E U M A R IN adj. invar. A lbastru-închis. [ P r .: blomarin] — Fr.
b le u m a r in e .
B L ID , blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adînc)
de păm înt, de lem n sau de metal, din care
se m â n in c ă ; strachină.' Expr. (Ir.) A
m i nea dintr-un blid cu cineva = a fi intim ,
în raporturi strînse cu cineva. + C antitate
d e m încare cuprinsă în tr-u n astfel de vas.
Expr. Blid de linte — sum ă de bani sau
altă răsplată (neînsem nată) p e n tru care cineva
com ite o josnicie. 2. (L a pl.) N um e generic
dat vaselor în care se pune m încarea.— Slav
(v. sl. b liu d u ).
B L ID A R , blidare, 6. n. (Pop.) D u lap
cu poliţe şi fără uşi în care se păstrează
vase, tacîm uri etc. — D in b lid 4* suf. -ar.
B L IN D A , blindez, vb. 1. T ran z. A acopen cu u n blindaj.
— Fr. b lin d e r.
B LIN D A J, blindaje, s. n. 1. înveliş de plăci metalice groase
care protejează părţile exterioare ale unui vas de război, ale unui
BOA
tanc etc . contra proiectilelor. învelişul din metal tare al proiec­
tilelor de puşcă şi de pistoli 2. înveliş m etalic care protejează
sisteme electrice sau piesele lor com ponente. — F r. b lin d a g e .
B LIN D A T, -A , blindaţi, -te, adj. Prevăzut cu u n blindaj. + (S u b ­
stantivat, n. pl.) N um e dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blin­
daj (1 ). + (D espre unităţi militare) Care are in com punerea sa mijloace
de lupta prevăzute cu blindaje (1). — V. blinda.
B L IN lE . blinii, s. f. M încare făcută d in tr-u n aluat ca al clătitelor,
aşezat în straturi şi avînd diferite um pluturi. — Rus b lin .
B LÎN D , -A , blinzi, -de, adj. 1. (D espre, oameni) Care se poartă
cu bunătate, are un caracter bun (şi pa şn ic ); blajin. + (D espre fapte,
sentim ente etc.) D e om b u n ; duios, dulce. + (D espre animale) Care
nu face râu ; care nu se sperie. 2. Fig. (D espre tim p, natură etc.) Calm,
domol, lin, uşor. Iarnă blindă — L at. b la n d u s.
B L ÎN D A , blinde, s. f. (Pop.) U rticarie. — Form a feminină a adj.
b lln d ( = [boală] blindă).
B L lN D £ Ţ E s . f. însuşirea de a fi blînd ; p urtare, vorbă de om
blînd. — D in b lîn d 4- suf. -eţe.
B LO C , blocuri, s. n. 1. Bucată m are d in tr-o m aterie solidă şi
g re a ; masă solidă dintr-o singură bucată. Bloc de piatră. 2. G răm adă
de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ^ Loc. adv. In
bloc = îm preună, laolaltă. + Bloc de desen — teanc de foi de hîrtie
tăiate egal şi p rinse în tr e ele, întrebuinţate la desenat. 3. Clădire
de dim ensiuni mari, cu num eroase etaje. 4. Alianţă, înţelegere (între
state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.
♦ (înv.) Blocadă. 5. Piesă metalică turnată care cuprinde unul sau
doi cilindri şi cutia sertarului unei maşini cu aburi (sau cilindrii m otoru­
lui cu ardere internă, cam erele de răcire şi conductele de distri­
buţie). 6. (în expr.) Instalaţie de bloc — instalaţie de cale ferată care
serveşte la siguranţa circulaţiei prin autom atizarea comenzilor şi m ane­
v re lo r.— F r. b lo c, (3 ) germ . Blockfhaus].
B L O C A , bloches, vb. I. T ranz. 1. A izola u n oraş, u n port sau un
stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circ u la ţie ; a opri circulaţia,
m işcarea; a împiedica o persoană sau u n vehicul în m ers. 3. A fixa'
în tr-o poziţie dată ; a imobiliza. Refl. M otorul s-a blocat. + Refl,
(M ed. ; despre u n organ) A nu mai funcţiona. 4. A opri folosirea unor
produse, a unor fonduri etc. necesare p e n tru alte scopuri. + A opri
com pletarea unui post vacant. — F r. b lo q u e r.
B LO C A D Ă , blocade, s. f. Izolare a unui stat de către ţările duşm ane,
prin îm piedicarea comunicaţiei cu exteriorul, cu ajutorul armatei sau
prin m ăsuri financiare, econom ice şi politice care să-l silească la capi­
tulare. 4- Asediu. — G erm . B lockade.
B L O C A J, blocaje, s. n. îngrăm ădire de blocuri de piatră sau de
beton servind drept ‘fundaţie sau ca apărare contra valurilor, a sloiurilor
etc. — Fr. b lo c a g e.
B L O C Ă R E , blocări, s. f. A cţiunea de a (se) bloca şi rezultatul ei.
B L O C H A U S , blochausuri, s. n. Bloc (3 ). — G erm . B lo ck h au s.
B L O C N O T E S , blocnotesuri, s. n. C arnet pentru însem nări.— Fr.
b lo c -n o te s .
B L O D O G O R Î, blodogoresc, vb. IV. Intranz. A vorbi fără în ţe le s ;
a bodogăni. — Slav (v. sl. b la g o d a r iti) .
B L O jD IN Ă , blojdine, s. f. (Reg.) Scîndură îngustă folosită Ia
poditul caselor. — D in b lo id ă (rar întrebuinţat) 4- suf. -ind.
B L O N D , -A , blonzi, -de, adj. (D espre păr) D e culoare des­
chisă, care bate înspre g a lb e n ; b ă la i; p. ext. (despre oameni) cu
astfel de păr. ^ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie.
♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate
înspre galben. — F r. b lo n d .
B L O N D Ă , blonde, s. f. (înv.) D antelă albă, uşoară, dc mătase.
— F r. b lo n d e .
B L O N D IN , -A , blondini, ~e, adj. Blond. + (S ubstantivat, f.)
Fem eie cu părul blond. — D upă fr. b lo n d in .
B L ftC Ă , bluci, s. f. (Reg.) Bulgăraş, cocoloş, bulz.
B LU F, blufuri, s. n. N ăscocire, m inciună neizbutită făcută cu
scopul de a induce în eroare pe cineva, de a-l intim ida. — Engl. b lu ff.
B L U M , blumuri, s. n. Sem ifabricat din
oţel cu secţiune pătrată, din care, prin lami­
nare, se confecţionează diverse profile. — Fr.
b lo o m (<engl.).
B L tJM IN G , blum inguri, s. n. Lam inor
p uternic folosit la lam inarea blum urilor.
— F r. b lo o m in g (<engl.).
B L U Z A T , -A , bluzaţi, -te, adj. (D espre
corsajul unei rochii) F ăcut mai lung şi mai
larg şi lăsat să atîrne p u ţin peste cingătoare.
— D in b lu z ă .
B L tJZ Ă , bluze, s. f. O biect de îm bră­
căm inte care îm bracă partea de sus a corpu­
lui, pînă la talie. + H aină p urtată vara de
m ilitari. + îm brăcăm inte de protecţie p u r­
tată de m uncitori în tim pul lucrului. — F r.
b lo u se .
B L U Z U L lŢ Ă , bluzuîiţe, s. f. D im inutiv
al lui bluză. ®oa
B O A s . m . invar. 1 . G en de şerpi mari,
neveninoşi, din regiunea tropicală a A m erica şi din M adagascar
(B oa). 2. (în v .) Fîşie lungă de blană sau de pene, p u rta tă de femei
în ju ru l gîtului. — F r. b o a (lat. lit. boa).
BOABAB — 85 — BOCNĂ

BOABÂB s. m . v. b a o b a b . com un a unuia sau a mai m ultor conductoare. + F ire înfăşurate

BO ĂBĂ , boabe, s. f. 1. F ru c t cărnos (şi ro tu n d ) al u n o r plante, (pe u n suport) în aşa fel în c ît sâ n u se deşire sau să se încurce.
în m ijlocul căruia se găsesc sîm burii. 2. Bob* (3 ). O E xpr. A nu Bobină de aţă. — F r. b o b in e .
şti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a n u şti (sau a n u B O B lŢ Ă , bobiţe, s. f. I. D im inutiv al lui boabă. II. 1. (L a o
pricepe, zice) nim ic. — Com p. sb. b o b a . stofă, pînză etc.) Picăţea, p u n c t. 2. A luniţă (pe piele).
B O A C Ă s . f. (! n expr.) A nu şti (sau a nu pricepe) (nici o) B O B ÎR N A C , bobirnace, s. n. L ovitură dată cu degetul mijlociu
boacă =* a n u şti (sau a n u pricepe) nim ic. încovoiat, apăsat sub cel m are şi destins apoi brusc. •+ Fig. Aluzie
B O A C Ă N , -A , boacăni, -e, adj. (Fam .) Care poate avea conse­ răutăcioasă.
cinţe rele, g rav e; n e p o triv it, prostesc. <> Expr. A fă cu t una boacănă B O B L E T IC , -A , bobletici, -e, adj. (Reg.) Bobleţ. — N gr. a p o -
sau a făcut-o boacănă — a făcu t ccva din cale-afarâ de n e p o triv it, de p lik tik o s.
prostesc. B O B L E Ţ , -E A Ţ Ă , bobleţi, -e, adj. (R e g .; adesea substantivat)
B O A IT A . boaite, s. f. V ită (slabă). + T erm en de batjocură p en tru Prost, bleg, nătărău.
oam eni. — Com p. m agh. b o jti « vită co rn u tă &. B O B O C , boboci, s. m . 1. Caliciul care conţine floarea înainte de
B O Â LĂ , boli, s. f. 1. T u lb u ra re a sănătăţii, d ato rită u n o r agenţi a se deschide şi a se dezvolta d e p lin ; floarea nedeschisă şi nedezvoltatâ
din m ediul in terio r sau exterior al organism ului. <> (Pop.) Boala copi­ deplin. O Fig. Uri boboc de fa tă . 2. Pui de gîscă sau de raţă. ❖ Expr.
ilor = epilepsie. Boală lungă (sau mare) = tifos. Boală seacă = tu b e r­ Toamna se numără bobocii = num ai la sfîrşit se poate aprecia rezultatul
culoză. Boală de zahăr = diabet. ❖ Expr. A băga rufele in boală — un u i efo rt. A paşte (sau a p ă z i) bobocii = a-şi pierde vrem ea degeaba.
a spăla rufele p ro st, de m întuială. A scoate rufele din boală = a spăla 4- Fig. în c e p ăto r în tr-u n d o m e n iu ; om lipsit de e x perienţă; (prin
rufele bine după ce mai în tîi au fost p ro st spălate. 2. E p ite t d at vitelor restricţie) recru t. — N gr. b u b u k i.
(sau altor animale) slabe, leneşe, nărăvaşe. 3. (Fam .) Poftă, d o rin ţă; B O BO C& L, bobocei, s. m . D im inutiv al lui boboc. ♦ (F am .) T erm en
capriciu; pasiune. <► E xpr. A avea boală s â . . . = a avea o dorinţă, dc dezm ierdare p e n tru o fiinţă iubită.
o poftă chinuitoare de a face ceva. + (F am .) C iudă, n e c a z ; pornire, B O B 0 R N IC , bobornici, s. m . P lantă erbacee cu
pică, invidie. 1P1. ş i: boale] — Slav (v. sl. b oli).
tu lp in a înaltă, groasă şi găunoasă şi cu flori albastre
B O A L T Ă s . f. v. b o ltă . (Veronica beccabunga).
B O A M B Ă , boambe, s. f. (Reg.) Bilă, g lo b ; bob*. B O B O Ş ÎT , boboşiţi, adj. m . (D espre ochi) Ieşit
B O A N C Ă , boance, s. f. 1. Copac (gros şi) scorburos. + R am ură. în afa ră ; bulbucat. — Participiul lui b o b o şi (rar în tre ­
2. (Bot.) C răiţă. buinţat) devenit adj.
B O Â R , boari, s. m . Persoană care păzeşte boii la păscut. [V a r.: B O B O T , bobote, s. n . (în v . şi reg.) Flacără (care
b o u â r s. m .] — L a t. b o ( v ) a r iu s . izbucneşte deodată, pe neaşteptate). ❖ (Astăzi în loc.
B O A R E s. f. 1. A diere de v în t lină şi răcoritoare. 2. Fig. M i­ adv.) In bobot(e) sau din bobote — fără rost, fără sens, la
reasmă, parfum . — L a t. b o re a s . în tîm plare. — B g., sb. b o b o t.
B O A R FĂ , boarfe, s. f. R ufă sau haină (veche, uzată, zdrenţuită). B O B O T A IE , bobotăi, 9 . f . (Reg.) Flacără m a re ;
vîlvătaie. — D in b o b o t 4- suf. -aie. B obornic
B O A R Ţ Ă , boarţe, s. f. Peşte de
apă dulce m ic, scu rt şi lat, care îşi B O B O T E A Z Ă s . f. Sărbătoarea botezului lui
depune ouăle în tre valvele u n o r m oluşte Iisus C ristos (6 ianuarie). <> Gerul bobotezei = ger m are. — D in a p ă
(Rhodeus sericeus). 4- b o te a z ă .
B O A S C A s . f. (R eg.) Boştinâ. B O B O T I, bobotesc, vb. IV . In tran z. (R eg.; despre foc) A arde
— Slav (v. sl. v o sk u ). cu vîlvătăi şi tro sn itu ri. ♦ Refl. Fig. A se înfuria. — D in b o b o t.
B O A Ţ Ă , boaţc, s. f. (Reg.) Poznă, B O B S L E I s. n . (S port) B ob*.—'E n g l. b o b s le ig h .
năzbîtie. — D in b o ro b o a ţă . B O B U L 6 Ţ , bobuleţe, s. n . D im inutiv al lui bob*.
BO B 1 s. m . P lan tă erbacee din B oarţă B O C 1 interj. C uvînt care im ită zgom otul produs de lovituri repetate
familia legum inoaselor, cu fructele ale ciocanului, ale to p o ru lu i e tc . — O nom atopee.
păstăi m ari şi cu sem inţele ovale, tu rtite (V icia fa b a ). ♦ F ru ctele BOC*, boctiri, s. n . M asă (sau tru n c h i de copac înclinat) pe care
acestei plante şi (în special) săm înţa ei. — Slav (v. sl. b o b u ). se lucrează pieile la bazinul cu lapte de var. — G erm . Bock.
BOB», (1, 3 ) boabe, s. n ., (2 ) B O C Ă L , bocale, s. n . (Reg.) Pocal. Vas de sticlă, borcan. — Sb.
bobi, s. m . 1. Săm înţa u n o r plante b o k a l (<it.).
(scoasă din păstaie, din cocean, B O C A N C , bocanci, s. m . G heată de piele rezistentă, cu talpa
din spic e tc .) ; grăunte. <> Loc. adv. groasă. — M agh. b a k a n c s .
Bob cu (sau de) bob — pe încetul,
cu răbdare. D in bob In bob = amă­ B O C Ă N E Ă L Ă , bocăneli, s. f. B ocănit. — D in b o c ă n i 4- suf.
n u n ţit. 2. (L a pl.) Boabe (1 ) din a -eală.
căror aşezare cei superstiţioşi cred B O C Ă N I, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rîn d u ri cu
că se poate ghici viitorul. <► Loc. u n obiect tare în ceva. — D in boc*.
adv. Bob numărat = întocm ai, exact. B O C Ă N IT s. n . A cţiunea de a bocăni şi rezultatul ei.
<> Expr. A da (n bobi = a face p re ­
vestiri cu ajutorul bobilor. 3. O biect B O C Ă N IT O rA , bocănituri, s. f. B o căn it; zgom ot produs prin
mic (rotund) izolat d in tr-o masă lovire rep etată cu u n obiect tare. — D in b o c ă n i 4- suf. -(i)tu r ă .
de obiecte asem ănătoare; cantitate B O C C E A , boccele, s. f. 1. L egătură care conţine diverse obiecte
mică d in tr-u n lic h id ; strop. Bob aşezate în tr-o pînză ale cărei capete se înnoadă cruciş. 2. (în v .) Şal
de nisip. Boabe de mărgăritar. m are pe care îl p u rtau tem eile pe s p a te .— T c . b o h e a .
— D in b o b 1.
B O C C E A G tU , bocceagii, s. m . (în v .) N egustor am bulant care îşi
BOB4, boburi, s. n . Sanie joasă dirijată cu aju to ru l unui volan p u rta m arfa în tr-o boccea. [V ar.: b o c c e g iu s. m .]t— T c . b o h e a c i.
sau a două cabluri, folosită la deplasări pe d rum uri în p a n tă : sp o rtu l
practicat cu acest fel d e sanie. — F r. bob[sleigh] (<engl.). B O C C E A L ÎC , boccealîcuri, 8. n . (în v .) B occea; (în special) pachet
cu haine şi rufe pe care m ireasa le dăruia m irelui. — T c . b o g c ia lîc .
BOB4, boburi, s. n . Instalaţie p e n tru ridicarea m aterialelor de B O C C E G lU s. m . v. b o c c e a g iu .
construcţie.
B O C C E L tJŢ Ă , bocceluţe, s. f. D im inutiv al lui boccea.
B O B A IC Ă , bobăici, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. — U c r. b a b a ik a
B O C C IU , -IE , boccii, adj. (D espre oameni) Care are trăsături
B OBI, bobesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A găsi. — D in bob*. grosolane, u rîte . ♦ Fig. (S ubstantivat) B ădăran; om prost, nerod.
B O B IN A , bobinez, vb. I. T ran z. A înfăşură, a depăna u n fir — T c . bo k ei.
u n cablu etc. (în ju ru l unei bobine). B O C E Ă L Ă , boceli, s. f. F ap tu l de a (se) boci; tînguire.
— F r. b o b in e r.
B O B IN A j, bobinaje, s. n . 1. Bobi- B O C E T , bocete, s. n . 1. Plîns zbucium at, însoţit de v aiete; tîn ­
nare. 2. (C oncr.) T o talitatea bobinelor guire. 2. C om punere, versuri tradiţionale, rituale, îngînate, spuse cu
dintr-o m aşină sau d in tr-u n aparat glas jalnic la înm orm întări. — D in b o c i 4- suf. -et.
electric. — F r. b o b in a g e . B O C l, bocesc, vb. IV. In tran z . şi refl. A plînge intens (cu vaiete
B O B IN Â R E , bobinări, s. f. şi strigăte). + T ran z. A plînge cu bocete după un m o r t; a jeli. — D in
A cţiunea de a bobbiu b o a c e (puţin folosit, <lat. vox, vocis).
B O B IN A T O R , -O A R E , bobina­ B O C lR E , bociri, s. f. A cţiunea de a (se) boci.
tori, -oare, s. m . şi f. Persoană care B O C IT s. n . F ap tu l de a (se) boci.
execută bobinări şi reparaţii de bo­ B O C IT O A R E , bocitoare, s. f. Fem eie care se îndeletniceşte cu
bine sau înfăşurări de maşini elec­ bocitul la înm orm întări. — D in b o c i 4 suf. -(i)toare.
trice. — D in b o b in a + suf. -tor (după
fr bobineur). Bobine B O C IT O R , -O Â R E , bocitori, -oare, adj. Care boceşte. — D in
b o c i 4- suf. -(i)to r .
B O BIN Ă , bobine, s. f. Piesă
cilindrică servind la înfăşurarea aţei, a u n u i cablu e t c . ; p . ext. B O C L IJC s. n . v. b u c lu c .
ansam blu form at din această piesă şi firu l înfăşurat pe ea. ♦ (E lectro­ B O C N Ă s . f. (în expr.) A f i (sau a se face , a îngheţa) bocnă = a
tehnică) A nsamblu de spire în serie, -format p rin înfăşurarea în îngheţa tare.
BOCŞA — 86 —
B O C Ş Ă , bocşe, s. f. 1. (Reg.) G răm adă de lem ne pregătite p en tru
a fi transform ate p rin ardere înceată în c ă rb u n i; p . ext. cărbunărie.
2. G răm adă de m inereuri bogate în sulf, folosite p e n tru oxidarea m ine­
reurilor în vederea unei desulfurări parţiale. — M agh. b o k sa.
B O D A P R 0 S T E interj, v. b o g d a p ro s te .
B O D E G Ă , bodegi, s. f. Local m ic u n d e se consum ă num ai aperitive
şi băuturi (alcoolice). — G erm . B o d eg a .
B O D ÎR L Ă U , bodîrlăi, a. m . (O m it.) C ufundar (a ). C om pus:
bodîrlău-cu-fcrăstrăn = pasăre dc baltă în ru d ită cu raţa, avînd zimţii
laterali ai ciocului asem ănători cu dinţii de ferăstrău (Mergus
merganser ).
B O D O G Ă N E A L A , bodogăneli, s. f.
V orbire înceată şi greu de înţeles (expri-
m înd o n e m u lţu m ire); morm ăială, bom -
bărieală. — D in b o d o g ă n i + suf. -eală.
B O D O G Ă N I, bodogănesc, vb. IV.
T ran z. A spune ceva în cet şi nedesluşit
(exprim îndu-şi su p ă ra re a ); a m orm ăi. ♦
In tran z . A vorbi cu ciudă şi su p ărare; a
cîrti, a bom băni.— Com p. m agh. d o b o g n i.
B O D O G Ă N I R E , bodogăniţi, s. f.
A cţiunea de a bodogăni.
B O D O L A N , bodolane, s. n. (Reg.) Os
m are, ciolan. B odîrîău-cu-ferăstrâu
B O D R O A N Ţ E s. f. pl. (Reg.) Boarfe.
B O fiM 1, -A, boemi, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine Boe-
miei sau populaţiei ei, priv ito r la Boemia sau la populaţia ei. 2. S. m.
şi f. Persoană care face p a rte din populaţia de bască a Boemiei. — Lat.
lit. B o h em u s.
BOfiM *, -Ă, boemi, -e, s. m . şi f., adj. 1. S. m . şi f. Persoană,
mai ales literat sau artist, care duce o viaţă neregulată, dispreţuind
convenienţele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viaţă
caracteristic boemilor* (1 ). — F r. b o h £ m e .
B O fiM Ă s. f. Lum ea în care trăiesc boem ii8 ; viaţa pe care o duc
aceştia. — F r. b o h 6 m e .
B O G A S lfiR , bogasieri, s. m . (în v .) N egustor care vindea diferite
articole de m anufactură, în special bogasiu. [Pr. : -st-e r]— D in b o ­
g a s iu + suf. -ar.
B O G A S IE R fiS C , -E A S C Ă , bogasiereşti, adj. (în v .) D e bogasier,
caracteristic bogasierului. [ P r .: -w -e-]— D in b o g a s ie r -f suf. -esc.
B O G A S IE R fE , bogasierii, s. f. (în v .) 1. O cupaţia, negoţul boga­
sierului. 2. M arfă vîn d u tâ de bogasier; p. ext. prăvălie u n d e se vindea
accastă marfă. [Pr. : -ri-e-] — D in b o g a s ie r -}•- suf. -ie.
B O G A S IU s. n . (în v .) Stofă sau pînză scum pă care se im porta
din O rient şi se în treb u in ţa mai ales p e n tru căptuşeli. — N gr. b o g a si.
B O G Â T , -A , bogaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are
avere m are, care a adunat bogăţii. ♦ (D espre colectivităţi organizate)
Care dispune din abundenţă de b u n u ri m ateriale. 2. Care se află în
cantitate mare, îm belşugat, n u m e ro s ; care cuprinde sau conţine ceva
în cantitate m are, din belşug. Păr bogat. ■* (D espre flori) în v o it. +
M ănos, roditor. Păm int bogat. 3. (D espre lucruri) D e m are p r e ţ ; scum p,
luxos. — Slav (v. sl. b o g a tu ).
B O G Ă T A N , -Ă , bogătani, -e, s. m . şi f. (D ep r.) Bogătaş. — D in
bogat suf. -an.
B O G Ă T A Ş, -A, bogătaşi, -e, s. m . şi f. Persoană care dispune de
avere, care stâpîneşte avuţii. — D in b o g a t + suf. -aş.
B O G Ă Ţ ÎE , bogăţii, s. f. 1, C an titate m are de b u nuri m ateriale.
♦ O biecte de m are p r e ţ ; com ori. 2. Starea, condiţia celui bogat. 3.
(U rm at de determ inări) R esurse naturale ale solului şi ale subsolului
(unei ţări). Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. C anti­
ta te m are şi variată (de lucruri concrete sau abstractc) ; abundenţă.
— D in b o g a t suf. -ie.
B O G D Â N , bogdani, s. m. (în v .) M oldovean. — D in B o g d an (num e
p ropriu <v. sl. BogU danU ).
B O G D A P R O S T E interj. (Adesea substantivat) C uvînt p rin care
se m ulţum eşte p e n tru u n b u n căpătat de pom ană. I,oc. adj. De bogda­
proste = cerut sau căpătat de pom ană. <> Expr. Ca un pui de bogda­
proste == nenorocit, p răpădit. 4 Exprim ă uşurarea cclui care a scăpat
de o nenorocire, de o grijă etc. [V ar.: b o d a p r o s te interj.] — Bg.
b og d a p ro s ti.
B O G D Ă N E S C , -E Â S C Ă , bogdăneşti, adj. (în v .) M oldovenesc.
— D in b o g d a n 4- suf. -esc.
B O G H E T , -A, bogheţi, -te, adj. (Reg., despre găini) Cu un smoc
de pene pe cap. ♦ Fig. Frum os şi m are. Ochi bogheţi.
B O G H lU , boghiuri, s. n . D ispozitiv care înlesneşte intrarea în
curbă a unui vehicul de cale ferată. — D upă fr. b o g ie.
B O G O M ÎL , bogomili, s. m . A dept al bogomilismului. — D in
B o g o m il (num e propriu).
B O G O M IL IC , -A , bogomilici, -e, adj. Care ţine de bogomilism.
— D in B o g o m il (num e propriu) \- suf. -ic.
B O G O M IL tS M s. n. D octrină şi sectă religioasă medievală de
origine gnostică, răspîndită mai ales în Bulgaria, caro nu recunoştea
biserica creştină şi tainele ei, nici au toritatea statului. — D in B o g o m il
(num e propriu) -j- suf. -isrn.
B O G O N IS l, bogonisesc, vb. IV. T ran z. (Rar) A bolborosi (1).
B O G O S L O V , bogoslovi, s. m. (în v .) Teolog. ♦ (Adjectivai)
în v ă ţa t. — Slav (v. sl. b o g o s lo v u ).
BOJDEUCĂ
B O G Z Ă , bogze, s. f. (Reg.) Bufniţă.
B O H O C I, bohoci, s. m . F luturaş de noapte cu tru p u l acoperit cu
perişori lungi şi deşi şi cu aripioarele de dinainte cenuşii cu pete roşii
şi albe (M amestra brassicae).
B O I1, boiesc, vb. IV. T ran z. 1. A vopsi. ♦ Refl. (Peior., despre
femei) A se farda. 2. (Fam .) A înşela, a păcăli. — D in b o ia .
B O I5, boiuri, s. n. (Pop.) T ru p , statu ră ; făp tu ră. ♦ în făţişare, fizio­
nom ie. — T c . boy.
B O IÂ , (1 ) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) F ard. 2. Ardei
roşu, uscat şi pisat m ăru n t, întreb u in ţat d re p t condim ent. — T c.
b o y a.
B O lA L Ă , boieli, s. f. Vopsire. ♦ (Peior.) Fardare. — D in b o i1 +
suf. -eală.
BO IA N .G ER ÎE, (2 ) boiangerii, s. f. 1. M eseria boiangiului. 2.
Prăvălie sau atelier în care se exercită această m eserie ; vopsitorie. — D in
b o ia n g iu 4- suf. -ărie.
B O IA N G IU , boiangii, 9. m . V opsitor de lînă şi ţe să tu ri.— T c .
b o y a ci.
B O IC O T , boicoturi, s. n . R efuz organizat de a păstra relaţii poli­
tice sau econom ice cu u n stat sau cu u n grup social, în sem n de protest
faţă de anum ite acţiuni ale lor, cu scopul de a le izola şi a le face să
cedeze. — Postverbal al lui b o ic o ta .
B O IC O T A , boicotez, vb. I. T ran z. A exercita un boicot. — Fr.
b o y c o tte r (<engl.).
B O IC O T A R E , boicotări, s. f. Acţiunea de a boicota.
B O IE R , boieri, s. m . 1. (în orînduirea feudală a un o r ţări) R epre­
z entant al clasei exploatatoare, făcînd p a rte din rîndul m arilor proprie­
tari de păm înt (şi care deţinea o funcţie înaltă în s ta t ) ; (în regimul
burghezo-m oşieresc) persoană aparţinînd claselor d o m in a n te ; (în
special) m oşier ; p . ext. stăpîn. (în orînduirea feudală) Boier de divan
(sau cu barbă) — boier de rang înalt care făcea p a rte din divanul dom nesc.
Boier mare (sau velit) ~ boier de rangul în tîi. ♦ (în regim ul burghezo-
moşieresc) Persoană cu a titu d in i şi obiceiuri de aristocrat. <> E xpr.
A face pe boierul — a adopta o a titudine de dispreţ faţă de lum ea m u n ci­
toare ; (în special) a se feri de m u n c ă ; a aştepta să fie servit. 2. (înv.)
T itlu de politeţe (echivalînd cu « dom nule »)..— Slav (v. sl. b o lja r in u ,
pl. boljare).
B O IE R E A S Ă , boierese, s. f. Boieroaică. — D in b o ie r -j- suf. -easă.
B O IE R E S C 1 s. n. (înv. şi reg.) M uncă agricolă pe care ţăranul
era silit să o facă în folosul m oşierului, în schim bul porţiunii de păm înt
pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosinţă. V. clacă. — D in b o ie r 4-
suf. -esc.
B O IE R E S C 5, -E A S C Ă , boiereşti, adj. C are aparţine boierilor,
privitor la boieri. — D in b o ie r + suf. -esc.
B O IE R E Ş T E adv. C a b o ie rii; fig . foarte bine. — D in b o ie r 4-
suf. -eşie.
B O IE R I, boieresc, vb. IV. 1. T ran z . A ridica pe cineva la rangul
de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se com porta ca u n boier, dispreţuind
m unca. — D in b o ie r.
B O IE R IE , boierii, s. f. (în orînduirea feudală) Calitatea de boier;
rangul sau titlu l de b o ie r; funcţia deţinută de u n boier. + (în regimul
burghezo-m oşieresc) Poziţie înaltă în ierarhia socială ; putere
sau avere pe care o dă această poziţie. — D in b o ie r 4-
suf. -ie.
B O IE R IM E s. f. T otalitatea boierilor, m ulţim e de
b o ie ri; clasa boierească; aristocraţie. — D in b o ie r 4-
suf. -im e.
B O IE R IN A Ş s. m . v. b o ie rn a ş .
B O IE R IT Ă , boierife, s. f. (în v . şi reg.) B oieroaică.—
D in b o ie r suf. -iţă.
B O IE R N A Ş, boiernaşi, s. m. Boier de rung mai mic.
[V ar.: b o ie rin â ş s. m.] — D in b o ia rin (ieşit din uz) -\-
suf. -aş.
B O IE R O A IC Ă , boieroaice, s. f. (în orînduirea feu­
dală) Soţie de b o ie r; (în regim ul burghezo-m oşieresc)
femeie din clasele dom inante. — D in b o ie r 4- suf. -oaică. B oiler
B O IE R O S , -O A S Ă , boieroşi, -oase, adj. Cu gesturi
şi apucături dc b o ie r; p. ext. m ofturos, pretenţios. — D in b o ie r 4-
suf. -os.
B O IL E R , boilere, s. n. R ezervor cilindric de apă, prevăzut cu
un sistem de încălzire şi folosit la instalaţiile de calorifer din clădiri.
[Pr. : b o i-] — G erm . B o ile r (<engl).
B O IR E , boiri, s. f. (Reg.) A cţiu­
nea de a (se) b o i; vopsife.
B O lŞ T E , turişti, s. f. D epunerea şi
fecundarea ic re lo r; locul unde se face
fecundarea.— Bg. b o is te , sb. b o jis te .
B O IŞ T E Â N , boişteni, s. m. Peşte
mic cu spatele cafeniu sau verde şi
b urta albă, care trăieşte în apele de
m unte (P h o xin u s p h o xin u s). [Pr. :
bo-iş-] — D in b o iş te suf. -can.
B O IT s. 11. (Reg.) Boire.— V. b oi1.
B O IT Â R , boitori, s. m. (Reg.) A jutor de păstor. [Pr.: boi-]
— Com p. m agh. b o jtâ r.
B O JD EU C Ă , boidcuci,s.f. (Reg.)Cat:ă m ică,săiăcăcioasă.[Pr.: -deu-
 BOJOC — 87 — BOMBARDON

B O J O C , bojoci, s. m . ( P o p . ) P l ă m î n i . [ V a r . : ( r e g . ) b o jo g s. m.] B O L O B O C s. n. C um pănă cu bulă de aer folosită de zidari, lem ­

— Com p. magh. b o rs S k . nari etc. p e n tru a verifica poziţia orizontală sau verticală a suprafeţe
B O JO G s . m. v. b o rzsâlt. lucrărilor. — V. poloboc.
B O J O G Â R , bojogari, s. m . ( R a r ) H o ţ , b o r f a ş . ♦ Şiret, ş t r e n g a r . B O LO BOCfiL s. n. v. p o lo b o c e l.
— D i n bojog 4- s u f . -ar. B O LO V A N , bolovani , s. m. Bucată mare de piatră, rotunjită prin
B O L , boliiri, s. n . ( î n e x p r . ) Bol alimentar = c o c o l o ş r e z u l t a t d i n transportul ei de către ape ; pietroi. 4- Bucată dintr-o materie solidă
amestecarea alimentelor cu salivă. — Fr. bol.
oarecare. B o lo va n de sare. — Bg. b a lv a n .
B O L A R D , bolarzi, s. m, Stîlp metalic scurt, cu patru pinteni B O L O V Ă N E L , bolovănei , s. m. 1. (Rar) D im inutiv al Iui bolovan.
laterali, u n e o r i cu capătul superior îngroşat, montat pe chei şi s e r v i n d
2. N um ele unui dans popular şi melodia după care se execută.
la legarea navelor. — Fr. bollard (< engl.). BOLO V Ă N l» bolovănesc , vb. IV. Refl. A se îngrăm ădi. N o r ii se
B O L B O C Î , bolboce.se, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăci. — O n o ­ bolovănesc. 4 T ranz. (în expr.) A bolovani ochii — a holba, a căsca
matopee. ochii. — D in b o lo v a n .
B O L B O R 0 C , bolboroci, s. m. (Rar) Băşică formată la s u p r a f a ţ a B O L O V Ă N lŞ, bolovănişuri , s. n. T e re n pietros, plin de bolovani.
a p e i c î n d p l o u ă s a u c î n d s e a r u n c ă c e v a î n e a. — D in b o lo v a n 4- suf. -iş.
B O L B O R O S E A L Ă , bolboroseli, s. f. Bolborosire. — Di n b o l­ B O L O V Ă N ÎT , -A, bolovânili, -te, adj. Bolovănos. — V. bolovani.
b o ro s i + suf. -eală. B O L O V Ă N O S , -O Â S Ă , bo lo lă n o şi , - oase , adj. Plin cu bolovani.
B O L B O R O S f , bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. şi t r a n z . A vorbi — D in b o lo v a n 4- suf. -os.
î n c e t şi n e d e s l u ş i t . 4 A rosti c u v i n t e î n t r - o l i m b ă s t r ă i n ă ( p e c a r e a s c u l ­ B O L O Z A , bolozale. s. f. (înv. şi reg.) Caic.
tătorii. n u o înţeleg). Bolboroseau graiuri străine ( O D O B E S C U ) .
2. Intranz. (Despre lichide) A produce u n zgomot caracteristic la B O L ŞE V tC , -Ă, bolşevici, - e , adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
ciocnirea cu u n o b s t a c o l s a u în timpul f i e r berii. — Onomatopee. bolşevismului sau bolşevicilor, privitor la bolşevism sau la bolşevici.
♦ Propriu, caracteristic bolşevicilor sau bolşevismului. 2. S. m. şi f.
B O L B O R O S Î R E , bolborosiri, s. f. F a p t u l de a bolborosi. A dept al bolşevismului ; com unist. — Rus bol'S evik.
B O L B O R O S I T s. n Bolborosire. — V. bolborosi.
B O L ŞE V ISM s. n. învăţătura leninistă despre teoria şi tactica
B O L B O Ş Â , bolboşez, vb. I. '1’r a n z . A - ş i h o l b a ochii. mişcării revoluţionare a proletariatului şi despre transform area revo­
B O L B O Ş Â T , «A, bolboşaţi, -te, adj. (Despre ochi) Bulbucat. luţionară a orînduirii capitaliste în orînduire c o m u n istă ; leninism.
— V. bolboşa. — Rus b o l's e v iz m .
B O L B O T Î N Ă , bolbottne, s. f. (Reg.) Buruiană care serveşte ca B O LŞE V IZA , b olşevizes, vb. I. T ranz. A educa în spirit bolşevic
hrană pentru păsări s a u ca plantă medicinală. — Bg. bălvotina. a introduce, a întări spiritul bolşevic (într-o organizaţie, într-o acţiune
B O L B U R Ă s. f. v. volbură.
etc.). — D in b o lşe v ic (după rus b o l's e v iz ir o v a t ').
B O L D , bolduri, s. n . ( R e g . ) 1. A c d e m ă r i m e variabilă, c u o m ă c i u l i e
B O L ŞE V IZ A R E , bolşevizări, s. f. Acţiunea de a bolşeviza.
la u n u l din c a p e t e ; (în spe c i a l ) ac cu gămălie. 4- V î r f ascuţit. 4 Cui B O L T A Ş , boltaşi, s. m . (Reg.) Cel care vinde într-o prăvălie;
d e metal, ca o măciulie, s e r vind ca p o d o a b ă . Paftale cu bolduri ( T E O D O - negustor.-— D in b o ltă (2) 4- suf. -aş.
R E S C U ) . 2. B ă ţ ascuţit c u care se î n d e a m n ă la m e r s vitele. 4 î m p u n ­
B O L T Ă , bolţi, s. f. 1. Elem ent de construcţie cu suprafeţe curbe
sătură, înţepătură, Dete bolduri boilor ( P O P E S C U ) . 3 . ( î n v . ) î n d e m n , şi cu suprafaţa inferioară bom bată în sus, care acoperă în întregim e un
imbold. — Slav sl. b o d li (v.
« g h i m p e »)•
spaţiu, o încăpere, o clădire etc. sau constituie elem entul principal de
B O L D E I , holdei, s. m , C î i n e d e talie m i c ă , c u p i c i o a r e s c u r t e . rezistenţă al unei construcţii. ♦ Fig. C er8. 4 (A rhit.; rar) Arcadă. 4
— Din b o l d -f s u f . - ei . C onstrucţie uşoară în formă de arc, care serveşte de sprijin plantelor
B O L D E I C Ă , boldeici, s. f. F e m e l a b o l d e i u l u i . — D i n b o l d e i 4~ agăţătoare 4- Fig. A coperiş în formă de arc, form at din ram urile dese
suf. -că. ale copacilor. 4- încăpere sau galerie subterană cu tavanul arcuit. 4
G ang (cu tavan arcuit). 2. (Reg.) Prăvălie, dugheană. 3. (Reg.) Căruţă
B O L D f , boldesc, v b . I V . ( R e g . ) T r a n z j A c ă s c a , a h o l b a , a cu coviltir. [V ar.: (reg.) b o a ită s. f . ] — (1) Sb. b o lta (<it.), (2)
zgîi ochii. 4 Refl. A privi cu încordare. 2. A ghionti, a împinge. 4. magh. b o it (<it.).
Fig. A îndemna, a îmboldi. — Di n b o ld .
B O L D I Ş O R , boldişoare, s. n . D i m i n u t i v al lui bold. B O L T f, pers. 3 b o lteşte , vb. IV. Refl. A lua sau a avea formă de
boltă (1). — D in b o ltă .
B O L D t T , -Ă, boldiţi, -te, a d j . ( D e s p r e o c h i s a u p r i v i r e ) Căscat,
holbat, zgiit. — V. boldi. B O L T ÎR E , boltiri , s. f. Boltă (a cerului). U mede trem ur lum ine pe
boltirea cea albastră (E M IN E SC LJ).
B O L E A Z N Ă , bolezne , s. f. ( P o p . ) M o l i m ă ,
epizootie.— Slav (v. sl. boleznî).
B O L T IT , -Ă, b o ltiţi, -te, adj. Care are form ă de boltă sau de arc.
4 Bombat. — V. bolti.
B O L E R 0 , bolerouri, s. n . 1. Haină femeiască
fără m î n e c i , scurtă pînă mai sus de talie, c a r e se
B O L T IT t? R Ă , b oltituri, s. f. Partea arcuită a unei boite. — Din
poartă peste bluză. 2. N u m e l e unui dans naţional
b o lti 4- suf. - fi) tu r ă .
spaniol şi melodia după care se execută. — Fr. B O L T ÎŢ Ă , boltiţe, s. f. D im inutiv al lui boltă.
b o le ro . B O L tJN D , -Ă adj. v. b o lîn d .
B O L E Ş N I Ţ Ă » boleşniţe , s. f. (Pop.) Boală B O L Ţ , bolţuri , s. n. Piesă de legătură între un piston şi o bielă.
molipsitoare; epidemie. — Bg. bolestnica. — G erm . B olzen.
B O LFĂ , bol/t, s. f. (Pop.) 1. U m flătură B O L Ţ A R , bolţari , s. m. Fiecare dintre bucăţile de piatră sau de
produsă de o lovitură sau de o boală. 2. Gîlcă. beton, avînd forme speciale, din care este executată o boltă sau un
— C o m p . ucr. bol'fa. arc. — D in b o ltă 4- suf. -a r.
B O L f , bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi
B O L T ÎŞ O A R Ă , bohişoare , s. f. Fiecare dintre bolţile de dim en­
bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală
siuni mici şi p u ţin arcuite, aşezate între grinzile de metal sau de beton
lungă sau cronică. — Slav (v. sl. boleti). Bolero
arm at ale unui planşeu masiv. — D in b o ltă + suf. •işoarâ .
B O L f D , bolizi , s. m . (Adesea fig.) Meteorit
B O L U S s . n. Argilă fină întrebuinţată ca diluant solid. — G erm .
care cade pe p ă m î n t ; fenomenul luminos al u n e i stele c ă z ă t o a r e foarte
B olus.
strălucitoare. — Fr. bolide (lat. lit. b o l i s , - i d i ş ) .
B O M B A , bom bez , vb. I. T ranz. şi refl. A da sau a lua o formă
B O L I Ş T E , bolişti, s. f. ( R e g . ) E p i d e m i e , m o l i m ă . — D i n b o l i arcuită, convexă. 4 T ranz. Fig. A scoate pieptul în afară. — Fr.
(pl. lui boală) s u f. -işte.
+
b o m b e r.
B O L I N D , - A , bolînzi, -de, a d j . ( R e g . ) N e b u n , s mintit; nerod.
B O M B A M E N T s. n. Convexitatea părţii carosabile a unui drum ,
[Var.: b o ltin d , - ă adj.] — M a g h . b o lo n d . în profil transversal. — D upă fr. b o m b e m e n t.
B O L M O A l Ă , bolmoaje, s. f. ( P o p . , î n s u p e r s t i ţ i i ) F a r m e c , vrajă., B O M B A R D A , bom bardez , vb. I. T ranz. (Adesea fig.) A trim ite
— Postverbal al lui bolmoji.
u n proiectil (exploziv) asupra unei ţinte. — F r. b o m b a r d e r .
B O L M O l f vb. IV. v. bălmăji.
B O M B A R D A M E N T , bombardam ente, s. n. 1. B om bardare a u n u i
B O L N A V , -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o obiectiv. 2. (în expr.) B om bardam ent
boală ; suferind. <► Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. — Bg. atom ic = proiectarea unui fascicul
b o ln a v . de particule asupra unor nuclee
B O L N Ă V I vb. IV. v. îmbolnăvi. atomice, în vederea provocării unor
reacţii nucleare. — D upă fr. b o m -
B O L N Ă V I C I O S , - O A S Ă , bolnăvicioşi, -oase, a d j . 1. C a r e contrac­
b a r d e m e n t (it. b o m b a r d a m e n to ) .
tează u ş o r o boală, care a r e săn ă t a t e a ş u b r e d ă . -4 (Ca) d e bolnav. în fă ­
ţişare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. — Di n b o ln a v 4- B O M B A R D A R E , bom bardări,
s u f . -ic-ios. s. f. A cţiunea de a bombarda.
B O L N Ă V I O R , - O A R Ă , bolnăviori, - oare, adj. Diminutiv al lui B O M B A R D Ă , bombarde, s. f. Bom bardă
bolnav . [Pr.: - vior] M aşină de război cu care, în evul
B O L N I C E R » bolniceri, s. m. (înv. şi a r h . ) Călugăr însărcinat cu m ediu, se aruncau bolovani; (rar) tu n de calibru mare. — F r. b o m b a rd e .
îngrijirea b o l n a v i l o r într-o mănăstire. — Di n b o ln iţă + suf. -ar. B O M B A R D IE R , bombardiere, s. n. Avion de bom bardam ent.
B O L N I Ţ Ă , bolniţe, s. f. (înv. şi a r h . ) Spital; infirmerie.— Slav
— F r. b o m b a r d ie r .
(v. sl. b o l i n i c a ) . B O M B A R D O N , bombardoane, s. n. (M uz.) In stru m e n t de suflat de
BOMBARE — 88 —
alamă, în genul u n ei tro m p ete m ari cu piston, cu tim b ru grav.
— F r. b o m b a rd o n .
b o m b A r e , bombări, s. f. A cţiunea de a (se) bomba.
B O M B A STIC , -A , bom bastici, -e, adj. (D espre vorbe, stil
etc.) U m flat, emfatic. — Fr. b o m b a s tiq u e .
B O M B A T , -A , bombaţi, -le, adj. D e form ă
convexă ; boltit. — V. bomba.
BO M B Ă , bombe, s. f. 1. Proiectil (de formă
alungită, u m plu t cu m aterie explozivă, incen­
diară etc.) folosit la bom bardam entele din
a v io n ; (rar) proiectil de tu n . <> Bombă
atomică = proiectil la care se foloseşte ca exploziv
energia obţinută p rin dezagregarea atom ului.
Bombă cu hidrogen = bom bă explozivă barată
pe o reacţie term onucleară p rin care atom ii de
hidrogen se transform ă în atom i de heliu, cu o
uriaşă dezvoltare de căldură şi energie. +
Bombă vulcanică — bucată de lavă care erupe
din crater şi capătă o form ă rotundă în tim pul
drum ului parcurs p rin atm osferă. 2. (Pop.)
Proiectil, de m ărim ea unei grenade, care se B om bardon
aruncă cu m îna. 3. ( în expr.) Bombă calorime-
trică — aparat în treb u in ţat p e n tru determ inarea căldurii de ardere a
unei substanţe. 4. Fig. (Sport) Lovitură de minge trasă putcrnic.
5. Fig. (Arg.) Ştire senzaţională. 6. Fig. (Arg.) L o cal rău fam at;
speluncă. — F r. b o m b e .
B O M B Ă N E Ă L Ă , bombăncli, s. f. F ap tu l de a bombăni; vorbe
neînţelese spuse de cel care bom băneşte.
B O M B Ă N I, bombănesc, vb. IV . 1. In tran z. A vorbi singur, încet
şi nedesluşit. + T ran z. A certa, a sîcîi pe cineva. 2. T ran z. (D espre
copiii mici) A produce sunete n earticu late; a g în g u ri.— Onom atopee.
B O M B Ă N IT s. n . F ap tu l d e a bombăni.
B O M B Ă N IT O R , -O A R E , bombănitori, -oare, adj. (Rar) Care
bom băneşte. — D in b o m b ă n i 4- suf. -( i)to r .
B O M B fiT Ă , bombete, s. f. Lam pă folosită în navigaţie pen tru
semnalizare. — F r. b o m b e tte .
B O M B fiU , bombeuri, s. n. Partea întărită şi bom bată care formează
vîrful încălţăm intei. — D u p ă fr. b o m b â .
B O M B lŢ Ă , bombiţe, s. f. Bilă, glob m ic. — D in b o a m b ă
+ suf. ~iţă.
B O M B O A N Ă , bomboane, s. f. M ic preparat dulce, de formă,
culoare şi gust variate. — F r. b o n b o n .
B O M B O N E R ÎE , bombonerii, s. f. Prăvălie în care se vînd bom ­
boane. — F r. b o n b o n n e rie .
B O M B O N IE R Ă , bomboniere, s. f. Vas mic în care se păstrează
bomboane. [ P r .: -ni-e-} — F r. b o n b o n n id re .
B O M F A IE R , bomfaiere, s. n. Ferăstrău de m înă pen tru tăiat
metalele. [Acc. şi: b6m faief\
B O M P R E S , bomprese, s. n. Prim ul
dintre catargele unei nave cu pînze,
aşezat în vîrful prorei. — N gr. b o m -
p re s o (<it.).
B O N , bonuri, s. n. 1. D ovadă
provizorie care conferă deţinătorului
dreptul de a ridica o m arfă, u n obiect
încredinţat spre păstrare sau alte valori.
+ N otă pe baza căreia cum părătorul
achită şi ridică m arfa în tr-u n magazin.
2. (în orînduirea capitalistă) H îrtie
de valoare emisă de stat sau de o insti­
tuţie financiară recunoscută de stat. <► Bo m p r e s
Bon de tezaur = obligaţie emisă dc
M inisterul Finanţelor, reprezentînd un îm p ru m u t pe term en scurt,
cu dobîndă. — F r. b o n .
B O N Ă , bone, s. f. Fem eie (de naţionalitate străină) angajată
ca îngrijitoare la copii. — F r. b o n n e .
B O N CA interj. C uvînt care im ită zgomotul produs dc bătaia
ciocanului, de lovituri sacadate etc. — Onom atopee.
B O N C Ă I, pers. 3 boncăieşte, vb. IV. Refl. şi intranz. A boncălui.
— Com p. sb. b u k a ti.
B O N C Ă L U I, boncăluiesc, vb. IV . R efl. şi intranz. A scoate mu­
gete sau răgete puternice, prelungi
(în tim pul împerecherii).
B O N C Ă IfU tT s. n. Faptul de
a boncălui. ♦ Răget prelung şi
puternic. ♦ Sunet prelung produs de
bucium , d e buhai9 sau de corn.
B O N D Ă R , bondari, s. m . Insectă
m are d in ordinul him enopterelor
(Bombtis) ; (pop.) num e care se dă
oricărei insecte mari care bîzîie.
B O N D Ă R Â Ş , bondărasi, s. m.
D im inutiv al lui bondar.
B O N D O C , -O Â C Ă , bondoci,
- oace, adj. (D espre o a m e n i; f ig .,
despre obiecte) S curt şi îndesat, m ic şi gros. — T c . b u n d u k .
B O N D O C U L -E Ă bondocei, -ele adj. D im inutiv al lui bondoc.
BORCEAG
B O N fiTĂ , Jyonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ T ichie
de pînză albă p u rta tă de m edici, de laboranţi, de bucătari etc. 2. Acope-
răm înt de cap fără cozoroc, de form ă lunguiaţă, p u rta t de militari.
3. (în expr.) Bonetă frigiană = acoperăm înt de cap p u rta t în antichitate
de sclavii eliberaţi şi adoptat în tim pul revoluţiei franceze din 1789, ca
sim bol al libertăţii. — F r. b o n n e t..
B O N E Ţ lC Ă , boneţele, s. f. D im inutiv al lui bonetă (1 ).
B O N G interi. C uvînt care im ită u n sunet adînc şi prelungit ca un
ecou. — Onom atopee.
B O N G O A S E s. f. pl. (Reg.) Istorioare h a z lii; palavre.
B O N IE R , boniere, s. n. C arnet din care se detaşează bonuri (1).
[Pr. : -ni-er\ — D in b o n + suf. -ier.
B O N IF IC A , bonific, vb. I. T ranz. A scădea dintr-o factură o sumă
oarecare (ca despăgubire penfru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o
deteriorare întîm plătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat.
— D upă fr. b o n ifie r .
B O N IF IC A R E , bonificări, s. f. A cţiunea de a bonifica; (concr.)
sum ă de bani care compensează o daună sau reprezintă o reducere.
B O N IF IC A Ţ IE , bonificaţii, s. f. Bonificare. — F r. b o n ific a tio n .
B O N IT A R E s. f. (în expr.) Bonitatea apelor — determ inarea valorii
economice a unui eleşteu, a unui curs de apă etc.
B O N IT A T E s. f. Calitatea unei staţiuni silvice sau a unei zone
forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai rele din punctul
de vedere al producţiei la hectar în materia! lemnos. V. fertilitate.
— G erm . B o n ită t.
B O N jO R 1 interj. (Franţuzism ) Bună ziua! — F r. b o n jo u r.
B O N jtJ R 8, bonjururi, s. n . (înv.) H aină la m odă pe la jum ătatea
secolului al X lX -lea. — F r. b o n jo u r.
♦ B O N JU R lS M s. n. Ansam blul concepţiilor şi m anifestărilor care
caracterizează pe bonjurişti. — D in b o n j u r 1 -f suf. -ism.
B O N JU R IS T , bonjurişti, s. m . E pitet dat, pe la jumătatea secolului
al X lX -lea, tinerilor întorşi din străinătate, care o dată cu ideile p ro ­
gresiste introduceau şi obiceiul cosmopolit de a saluta cu « b o n ju r»
în Joc de « bună ziua *. — D in b o n ju r 1 + suf. -ist.
B O N O M , bonomi, s. m . (Franţuzism ) O m cu caracter blajin,
credul. — F r. b o n h o m m e .
B O N O M IE s. f. (Franţuzism ) însuşire de b o n o m ; caracterul
bonom ului. — F r. b o n h o m ie .
B O N T , B O A N T Ă , bonţit boante, adj. Fără v îrf; ciuntit, retezat.
+ (D espre degete, m îini, picioare etc.) S cu rt şi gros.
B O N T Ă N f, bontănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lovi (cu zgomot)
în ceva; a ciocăni, a bocăni. + T ran z. A lovi pe cineva cu p u te re ; a
buşi. — M agh. b â n ta n i.
B O N T Ă N IT tJR Ă , bontănituri, 8. f. (Reg.) C iocănitură, bocăni-
tu ră. — D in b o n tă n i + suf. - ( i ) tură.
B O N T O N 8. n. (Franţuzism ) Totalitatea regulilor de purtare
adoptate de aşa-num ita societate aleasă. — F r. b o n ton.
B O N Ţ , bonţuri, s. n . (Reg.) Vîrf, colţ. ♦ Sfîrc.
B O N Z , bonzi, s. m . Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) Persoană care ocupă
o situaţie im portantă în tr-u n partid politic b u rg h e z ; şef, lider. — F r.
bonze.
B O R 1 s. m. M etaloid care se găseşte în natură sub formă de săruri
ale acidului boric. — Fr. b o re .
B O R 8, boruri, s. n. M arginea răsfrîntă a pălăriei. — F r. b o rd .
B O R A s . m . invar. V înt violent, uscat şi rece, care bate mai ales
pe coastele de nord-est ale M ării A driatice şi N egre. — It. b o ra .
B O R Â C IU s. n. M aşină-unealtă p e n tru găurit metalele cu b u r­
ghiul. — D u p ă germ . B o h re r.
B O R A N G lC , borangicuri, s. n. 1. F ir depănat dc pe gogoşile
vierm ilor-de-m atase. ♦ Ţ esătură făcută din acest fir. 2. (L a pl.) D ife­
rite feluri de ţesături de borangic (1 ), [V ar.: b u r a n g ic 8. n .j — T c.
b iiriin c iik .
B O R Â T , borati, s. m. Sare form ată din com binarea acidului
boric cu o bază. — F r. b o r a te .
B O R A X 8. n. B orat de sodiu (întreb u in ţat în sudura metalelor,
în m edicină etc.). — F r. b o ra x (lat. lit. b o ra x ).
B O R Ă I, pers. 3 bârăie, vb. IV . Intranz.
A brăhni.
B O R Ă lT s. n. B ră h n it.— V . borăi.
B O R C A N , borcane, s. n. Vas (de sticlă, de
formă cilindrică) fără toartă, larg la gură, folosit
p en tru păstrarea conservelor, a preparatelor far­
maceutice etc. — Bg. b u rk a n .
B O R C Ă N A Ş , borcănaşe, s. n. D im inutiv al
lui borcan.
B O R C Ă N Ă T , -A , borcănaţi, -te, adj. M are,
gros, um flat (ca u n ' borcan). — D in b o rc a n
+ suf. -at.
B O R C E Ă G s. m ., (2, 3 ) borceaguri% s. n.
1. N um ele a două plante din familia legum i­
noaselor : a ) m ăzăriche; b ) plantă erbacee Borceag (1 b)
agăţătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie
sau purpurie şi cu fructele în formă de păstăi păroase (V icia pan-
nonica). 2. Amestec de leguminoase şi cereale, cultivate p en tru n utreţ
3. Sem ănătură de borceag (2 ), — Bg. b o r£ a k .
BORCUT — 89 —
B O R C tJT , bârâituri, 8. n . (Reg.) Apă m inerală. — M agh. b o rk u t.
BORD» borduri, s.n . Fiecare d in tre părţile laterale ale punţii
unei nave. <> Loc. adj. De bord = referitor la navigaţia pe apă, p. ext.
referitor la navigaţia aeriană. Jurnal de bord. O- Loc. adv. Pe (sau la)
bord — pe puntea navei, p. ext. pe avion. Expr. A arunca peste
bord - a da la o parte, a înlătura. — F r. b o rd .
B O R D Â J, bordaje, s. n. Fîşiile metalice sau de lem n care învelesc
coastele şi traversele unei nave. — F r. b o rd a g e .
B O R D E I, bordeie, s. n. L ocuinţă rudim entară (pe jum ătate) săpată
în păm înt şi acoperită cu păm înt, paie sau stuf.
BOPvDEIÂŞ, bordeiaşe, s. n. D im inutiv al Iui bordei.
B O R D fX , bordeluri, s. n. Casa de prostituţie. — F r. b o rd e l.
B O R D E R O U , borderouri, s. n. T ab lo u sau listă în care se trec
sum ele un u i cont, hîrtiile u n u i dosar, materialele d in tr-o magazie
etc. — F r. b o rd e re a u .
B O R D 0 adj. invar. R o şu -în ch is.— F r. [vin de] B o rd e a u x .
B O R D tJR Ă , borduri, s. f. Fîşie, bandă sau dungă aplicată ca
podoabă pe m arginea unui obiect. + M argine a unui lucru, făcută de
obicei d in tr-u n m aterial mai rezistent. Bordura trotuarului. — Fr.
b o rd u r e .
B O R E A L , -A , boreali, -e, adj. D e (la) n ord ; septentrional. [ P r .:
-re-al] — F r. b o râ a l (lat. lit. b o re a lis ).
B O R E A SA , borese, s. f. (Reg.) Fem eie m ă rita tă ; nevastă. — D in
b o ie re a s ă .
B O R F A Ş , borfaşi, s. m . H o ţ de lu cru ri mici. — D in b o a r f ă
+ suf. -aş.
B O R F Ă f, borfâiesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A scotoci (hainele)
p entru a căuta ceva. — D in b o a rfă .
B O R F Ă Ş lE s. f. (Rar) în d eletnicirea borfaşului. — D in b o rf a ş
+ suf. -ie.
B O R H O T , borhoturi, s. n. N u m e dat resturilor provenite din d isti­
larea terciului ferm entat de fructe, de cereale etc.
B O R IC adj. m . (în expr.) A cid borte = acid al
borului, folosit ca antiseptic. — F r. b o riq u e .
B O R IC Ă T , -A , borieaţi, -te. adj. Preparat cu acid
boric. — D upă fr. b o riq u £ .
B O R ÎŢ A s . f . N um ele unui dans popular şi melodia
după care se execută. — M agh b o ric a .
B O R Î, borăsc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop.) A
vomita.
B O R lT , -A , bortţi, -te, adj. (F am .) D ezgustător,
hidos. — V. borţ.
B O R ÎT tJR Ă , borituri, s. f. (Pop.) Ceea ce se
vomită ; vărsătură. — D in b o rî + suf.' -(i)tu r â .
B O R M A Ş IN A , bormaşini, s. f. M aşină de perforat
(prin aşchiere) tnetale, piatră etc. cu ajutorul b u rg h iu lu i;
(im pr.) maşină de găurit. — G erm . B o h rm a s c h in e .
B O R N Ă , bornez, vb. I. T ran z. A marca u n teren cu borne (1 ).
— Fr. b o m e r .
B O R N A R E s. f. A cţiunea de a borna.
B O R N Ă , borne, s. f. 1. Sem n constînd din tr-o piatră, un stîlp de
le m n etc., care marchează marginea
sau punctul caracteristic al unui teren.
2. Parte a m aşinilor sau a aparatelor
electrice, p rin care se realizează legă­
tura electrică. — F r. b o rn e .
B O R N fiU , bornee, s. n. (Reg.
înv.) R aniţă. — M agh. b o rju .
B O R O A N Ă , boroane, s. f. (Reg.)
G rapă. — U cr. b o ro n a .
B O R O B O A Ţ Ă , boroboaţe, s. f.
Faptă nesocotită, cu urm ări neplăcute.
B O R O N f, boronesc, vb. IV . T ran z.
(Reg.) A grăpa. — D in b o ro a n ă .
B O R O N lT s. n. A cţiunea de
a boroni.
B O R Ş , borşuri, s. n. Zeamă acră, p reparată din tărîţe puse să fer­
m enteze în a p ă ; p . ext. ciorbă acră. E xpr. A - i sufla (cuiva) in borş
sau a sufla în borşul cuiva — a se am esteca în treburile cuiva. (Fam.)
A m încaborş = a niinţi. A se face borş = a se înfuria.— R us, u cr. b o rs c .
B O R Ş l, pers. 3 borşeşte., vb. IV. Refl. A se face acru ca b o rş u l;
a se acri, a ferm enta. — D in b o rş .
B O R Ş IŞ O R s. m . Plantă erbacee cu frunze lare, cărnoase şi cu flori
roz (Sempervivum assimile). — D in b o rş + suf. -işor.
B O R Ş lN C Ă , borşinci, s. f. (Reg.) Putină în care se prepară şi se
păstrează borşul. — D in b o rş .
B O R Ş lT , -A , borşiţi, -te, adj. Ferm entat, acru. — V. borţi.
B O R T s. n. D iam ant cu stru ctu ră fibroasă şi cu luciu, în tre­
buinţat ca abraziv. — F r. b o rt.
B O R T Â N , bortani, s. m . (Reg.) Copac bătrin şt scorburos. — D in
b o r tă + suf. -an.
B O R T Ă , borte, s .f . (Reg.) G aură. ♦ Scorbură. ♦ G roapă. ♦
Vizuină. — U cr. b o rt.
BOŞTIURĂ
B O R T E L I, bortelesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A b orti. — D in b o r tă +
s fre d e li.
B O R T E L IT , -A , borteliţi, -te, adj. (Reg.) G ăurit. — V. borteli.
B O R T I, bortesc, vb. IV . T ranz. (Reg.) A găuri. — U cr. b o rty ty .
B O R T I C fC Ă , borticele, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui bortă.
B O R T IT , -A , bortiţi, -te, adj. (Reg.) Cu bortă ; g ăurit. ♦ Scorburos.
— V . borti.
B O R T 0 S , -O A S Ă , borţoşi, -oase, adj. (Reg.) G ăurit. + Scorburos.
— D in b o r tă -f suf. -os.
B O R Ţ , b orţuri, s. n. (Reg.) Pîntecele u m flat al femeii însărcinate.
B O R Ţ 0 S , -O Ă S Ă , borţoşi, -oase, adj. (Pop.) Cu b urtă m are. +
(La f.) G ravidă. — D in b o r ţ -f suf. -os.
B O R V IZ s . n. A pă m inerală. — M agh. b o rv iz .
B O R Z Ă , borze, s. f. G îndac mare, negru, care trăieşte în locuri
um ede şi elimină la atingere o secreţie rău m irositoare (Blaps mortisaga) .
B O R Z O l, borzoiesc, vb. IV . Refl. (P o p .; despre păr, blană etc.)
A se zbîrli. — M agh. b o rz o ln i.
B O S C A R , boscari, s. m. (Reg.) Scam ator. — D in B osco (num e
propriu) + suf. -ar.
B O S C Ă R lE , boscării, s. f. Scamatorie. ♦ Fig. înşelătorie, p u n ­
găşie. — D in b o s c a r -f suf. -ie.
B O S C H E T , boschete, s. n. T u fiş într-o grădină sau în tr-u n parc,
form at din arbuşti plantaţi. — F r. b o s q u e t.
B O S C ÎR Ţ Ă , bosetrţe, s. f. (Reg., în expr.) A -şi lua (sau a-şi aduna)
bosdrţele = a-şi lua (gau a-şi strînge) boarfele. — C om p. magh.
b o c sk o rsz ij.
B O S C O A N Ă , boscoane, s. f. (Reg., în superstiţii) Farm ec, vrajă;
descîntec. — C om p. ngr. b a sk a n ia .
B O S C O N l, bosconesc, vb. IV . Intranz. (Reg., în superstiţii) A
face fa rm e c e ; a v ră ji; a deseînta. — D in b o sc o a n ă .
B O S C O R O D E A L Ă . boscorodeli, s. f. Bolboroseală, bombăneală.
— D in b o s c o ro d i + suf. -eală.
B O S C O R O D I, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A vorbi
(singur) spunînd vorbe neîn ţelese; a bolborosi. + (în superstiţii)* A
deseînta, a vrăji. 2. T ran z. A m ustra, a cicăli. — Onom atopee,
B O S M Ă , bosmale, s. f. (în v .) Poznă, şotie. — T c . b o z m a .
B O S N IA C , -A, bosniaci, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Bosniei sau populaţiei ei, privitor la Bosnia sau Ia populaţia ei. 2.
S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bosniei
(provincie în Iugoslavia). — F r. b o s n ia q u e .
B O S T A N , bostani, s. m . (Rog.) 1. Dovleac. + Fig. (Ir.) Cap.
2. Pepene verde. — T c . b o s ta n .
B O ST A N Ă , bostane, s. f. Bostănărie. — D in b o s ta n .
B O S T A N G lU , bostangii, s. m . 1. Bostănar. 2. (înv.) Soldat din
garda sultanului care avea grijă de grădinile seraiului. — T c . b ostanei.*
B O S T Ă N Ă R , bostânari. s. m . C ultivator sau negustor de p e p e n i;
păzitor al unei bostănării. — D in b o s ta n ( ă ) + suf. -ar.
B O S T Ă N Ă R IE , bostănării, s. f. !. Pepenărie. 2. Loc unde se
vînd pepeni. — D in b o s ta n + suf. -arie.
B O S T Ă N fiL , bostănei, s. m . (Reg.) 1. D im inutiv al lui bostan.
2. Dovlecel.
B O S T O N 1 s. n. Vals cu mişcări lente. [Acc. ş i: bâston] — F r.
b o sto n .
B O ST O N * s. n. Presă m ică 4e im prim at
tipărituri de form at redus. — G erm . B oston
[presse].
B O S U IO C s. n. v. b u su io c .
B O S U M F L A , bosumftu, vb. I. Refl: A-şi
arăta supărarea prin tr-o înfăţişare p o so m o rită;
a se îm bufna. — D in b u z ă -f u m f la .
B O S U M F L A R E , bosumflări, s. f. Faptul
de a se bosumfla; îm bufnare.
B O S U M F L Â T , -A, bosumflaţi, -te, adj.
Supărat, îm b u fn at; u rs u z .— V . bosumfla.
B O ŞĂ R , boşari, s. m . Pepene verde cu
m iezul galben.
B O ŞC E A , boşcele, s. f. (Reg.) Fotă. Boston
B O Ş O R 0 G , -O Â G Ă , boşorogi, -oage, adj.,
s. m. şi f. (Persoană) care suferă de hernie. + Fig. (Ir.) Bătrîn(ă),
ramolit(ă).
B O Ş O R O G E A lA , boşorogeli, s. f. H ernie. + Fig. (Ir.) Ramoleală.
— D in b o ş o ro g i -f- suf. -eală.
B O Ş O R O G I, boşorogesc, vb. IV . Refl. A se îmbolnăvi de hernie.
♦ Fig. (Ir.) A îm bătrîni, a se ram oli. — D in b o şo ro g .
B O Ş T IN A R , boştinari, f. m . (Reg.) N egustor am bulant care cum ­
pără boştine. — D in b o ş tin ă -f suf. -ar.
B O Ş T lN Ă , boştine, s. f. (Reg.) 1. .Răm ăşiţă din fagurele fiert
după ce s-a stors m ierea şi ceara. 2. Tescovină. [V ar.: h o ş tin ă s. f.)
— Slav (v. sl. v o s tin a ).
B O Ş T IU R Ă , boştiuri, s. f. (Reg.) Scorbură; văgăună în coasta
un u i d eal; gaură. — Com p. tc. b o ş d y r «este gol, sec*.
 BOT — 90 — BOXER

B O T, baluri, s. n. 1. Partea anterioară a capului u n o r mamifere, B O T ÎT , -Ă , boţiţi, -te, adj. 1. M ototolit. 2. Z bîrcit, încreţit.
cuprinzînd gura şi nasul. Expr. A bea la botul calului = a bea încă — V. boţi.
un pahar, în picioare, la p le c are ; a bea ceva la repezeală. A f i (sau a B O Ţ IT t? R Ă , boţituri, s. f. Cută. încreţitură (la un lucru
pune pe cineva) cu botul pe labe ~ a fi. redus (sau a reduce pe cineva) boţit). — D in b o ţi + suf. -(i)tu r ă .
la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se şterge (sau a se linge) pe
bot (de sau, reg., despre ceva) — a fi nevoit să renunţe (la ceva). A se B O U , boi, s. m . 1. (Adesea fig.)
în tîlni (cu cineva) bot în bot = -a se întîlni (cu cineva) pe neaşteptate, T a u r castrat, folosit ca animal de trac­
faţă în faţă. A se pupa in bot cu cineva' = a trăi în m are prietenie cu ţiune, a cărui carne e folosită ca ali­
cineva. A -şi băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) — a se m ent (Bos taurus). ^ E xpr. S -a dus
am csteca în toate, şi un d e trebuie şi unde nu trebuie. A da (cuiva) bou şi s-a întors vacă, se spune despre
peste bot — a dojeni aspru pe cineva, a-1 pune Ia respect. A face bot = cineva de care n u s-a prins învăţătura
a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuţită sau lunguiaţă a unui sau care s-a întors tot nelăm urit de
o b iect; capăt, vîrf. Botul cizmei. undeva. A nu-i f i (cuiva) (toţi) boii
acasă — a fi rău dispus. A lăsa (pe
B O T A N IC , -A , botanici, -e, adj. Relativ Ia plante. Grădină cineva) în boii lui = a da (cuiva) pace.
botanică — instituţie posedînd un teren destinat cultivării şi studierii A scoate (pe cineva) din boii lui — a enerva
plantelor şi arborilor în condiţii naturale sau în seră. — F r. b o ta - (pe cineva). 2. Com puse: bou-de-mare =
n iq u e « g r.). peşte mic de mare, cu capul gros şi
•B O T A N IC Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii, lătăreţ şi cu ochii aşezaţi în partea su­
funcţiunilor şi organelor plantelor, cu râsptndirea şi cu clasificarea perioară a capului (Vranoscopus scaber) ;
lor. — F r. b o ta n iq u e (<gi\). bou-sur = bo u r; bou-de-baltă — a ) num e dat Ia două specii de broască, una
avînd pe pîntece pete roşii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene
B O T A N tS T , -A, botanişti, -ste, s. m . şi f. Specialist în botanică. (Bombinator pachypus) ;
— F r. b o ta n is te . b ) pasăre de baltă cu
B O T Ă 1, bote, s. f. 1. Vas de lemn, înalt ca o cofă şi înfundat la ciocul lungăreţ şi ascuţit,
am îndouă capetele, cu o mică deschidere în fundul de deasupra, care galbenă-verzuie pe spate,
serveşte p en tru transportarea apei sau p en tru păstrarea băuturilor cu capul negru şi cu gîtul
alcoolice. 2. (Reg.) D oniţă. alb (Botaurus stcllaris);
c ) (şi în form a bou-de-
B O T Ă 2, bote, s, f. (Reg.) B îtâ .— M agh. bot. apă) = gîndac m are de
B O T Ă U , botăie, s. n. (R eg.) Bîtă ciobănească. — D in botă* + apă, de culoare neagră,
suf. -âu. cu picioarele acoperite de
peri deşi şi lungi şi a d ap ­ Bou-de-mare
B O T C Ă , botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2 ) în care se găseşte, m atca.
tate la înot (H ydrophilus
B O T E I, boteie, s. n. C îrd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). piceus) ; bou-de-noapte •-= b u fn iţă; boul-lut-dumnezcu sau boul-domnu-
B O T E L N IŢ Ă , botelniţe, s. f. B otniţă. — D in b o t -f suf. -elniţă. lui — a ) rădaşcă; b ) ( ş i î n forma boul-popii) b u b u ru z ă .— Lat. b o b u s .
B O T fiZ , botezuri, 9. n. 1. R itual creştin de p rim ire a cuiva p rintre (~ b o s , boviî).
credincioşii bisericii, atribuindu-se celui botezat şi un n u m e ; p. ext. B O U A R s . m . v . b o a r.
petrecerea care are loc cu acest p rile j; cum etrie. Num e de botez —
prenum e. ❖ E xpr. (M ii.) Botezul focului = prim a participare activă B O U L E A N , bouleni, s. m . D im i­
la o luptă. 2. Apă folosită p en tru săvîrşirea botezului (1 ). 3. Stropire n utiv al Iui bou.
cu agheasmă a credincioşilor şi a caselor lor de către preo t, cu prilejul B O U R , bouri, s. m. 1. T a u r săl­
unoi' slujbe sau sărbători bisericeşti. — Postverbal al lui b o te z a . batic, care trăia odinioară şi în ţara
B O T E Z A , botez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) noastră, socotit ca străm oşul direct al
supune ritualului botezului. 2. T ran z. A stropi cu vitelor m ari cornute de la no i (Bos
agheasmă pe credincioşi şi casele lor. •+ Fig. (Fam .) prim igenius) . + (înv.) Vechea stemă
A uda. <* Expr. (Fam .) A boteza laptele (sau vinul, a M oldovei închipuind un cap de
rachiul) — a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.) bour (1 ). 2. (înv.) F ier (înroşit) cu
pentru a m ări can titatea; a falsifica. 3. T ran z. A avea care se în sem n au răufăcătorii, vitele,
calitatea de naş sau de naşă la botezul cuiva. 4. T ranz. pietrele de hotar etc. — L at. b u b a lu s .
A pune cuiva sau la ceva u n num e (de b a tjo c u ră ); B O U R E Â N , -A , boureni, -e, adj.
a porecli. — Lat. b a p tiz a r e . B ou-de-baltă
Bourel*. — D in b o u r 4- suf. -eon.
B O T E Z A T , -Ă, botezaţi, -te, adj. 1. Care a B O U R U L 1, bourei, s. m. 1. D im inutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc.
prim it botezul (1 ) devenind creştin. 2. (Fam ., despre
lapte, b ău tu ri etc.) Subţiat, înm ulţit cu apă.— V. boteza. B O U R EL*, -E Â , bourei, -ele, adj. C u coarne ca ale bourului (1).
B O T F O R , botfori, s. m. Cizmă cu turetci tari şi — D in b o u r 4- suf. -el.
încreţite. [Acc. ş i : bâtfor] — R us b o tf o r t (<fr. bottes B otfor B O U R E S C , -E A S C Ă , bouresti,
fo rte s). adj. (D espre coam ele m elcului) (Ca)
B O T G R 0 S , botgroşi, s. m. Pasăre mică, cu penele variat colorate, de bour. — D in b o u r 4- suf. -esc.
cu ciocul gros şi tare (Coccothraustes coccothraustes) — D in b o t 4- g ro s . B O U R O Â IC Ă , bouroaice, s. f.
Fem ela bourului. — D in b o u r 4-
B O T IN Ă , botine, s. f. (Reg.) G h eată; suf. -oaică.
cizmuliţă. — F r. b o ttin e .
B O U Ş 0 R , bouşori, s. m. Boulean.
B O T IŞ O R , bptişoare, s. n. D im inutiv al — D in b o u 4- suf. -uş-or.
lui bot. B O tJŢ , bouţi, s, m. Boulean.
B O T N IŢ Ă , botniţe, s. f. Apărătoare care — D in b o u 4- suf. -uţ.
se leagă la botul u nor animale pen tru ca să B O V ÎN , -Ă, bovini, -e, adj. D e
nu poată muşca, paşte sau suge. — D in b o t bou, din familia sau din speţa boului. + (S ubstantivat, f. pl.) Sub-
+ suf. -niţă. familie din familia rum egătoarelor, avînd ca tip boul ; (şi la sg.) animal
B O T O Ă ŞĂ , botoaşe, s. f. (Reg.) Oaie sau făcînd parte din această subfamijie. — F r. b o v in (lat. lit. b o v in u s).
capră bătrînâ care nu mai dă lapte. B O V IN D O U , bovtndouri, s. n. (Englezism) N işă care prelungeşte
B O T O S , -O A S Ă , botoşi, -oase, adj. spre exterior o cameră. — Engl», fr. b o w -w in d o w .
(D espre oameni) 1. C u gura m are în formă B O X 1 s. n. 1. L u p tă cu pum nii
de bot (1). 2. Fig. B osum flat, supărat. 3. Fig. între doi sportivi, efectuată cu mănuşi
(Fam .) O braznic. —.D in b o t -1- suf. -os. Botgros speciale, după anum ite re g u li; pugilistică.
B O TR JO C EFA L , botriocefali, s. m . Vierme 2. Arm ă alcătuită d intr-o placă de metal
intestinal avînd o lungim e de cîţiva m etri, care trăieşte ca parazit în cu găuri pentru degete cu care se atacă
intestinul gros al om ului. [P r.: -tri-o - ] — Fr. bo îh r io c ^ p h a le (< g r.) cu pum nul strîns. — F r. b o x e (<engl.).
B O T R 0 Ş , botroşi, s. m. Pasăre cîntătoare B O X 2 s. n. Piele de viţel prelucrată,
cu ciocul foarte scurt, cu pene roşii-închise pe din care se fac feţe de încălţăm inte.
piept, negre pe cap, cenuşii pe spate şi albe la — F r. b ox [-calf] (<engl.).
coadă (Pvrrhnla vulgaris). — D in b o t 4- ro s. B O X Â , boxez, vb. I. Intranz. A prac­
B O Ţ 1, boţuri, s. n. Bucată mică, ro tu n d ă, tica b o x u l; a lupta după regulile boxului.
dintr-o m a te rie ; cocoloş. ♦ T ranz. (Fam .) A lovi cu pum nii, ca
la box. — F r. b o x e r (<engl.).
BOŢ*, boţuri, s. n. Bucată de p atim ă sau BO X Ă , boxe, s. f. D espărţitură, com ­ Box
de lanţ care serveşte la m anevrarea lanţurilor partim ent înăuntrul unui local (pentru
unei ancore. B otniţă
acuzaţi, la tribunal, p en tru o masă separată, la restaurant). ♦ D espăr­
B O Ţ f, boţesc, vb. IV . T ran z. şi refl. 1. A (se) m ototoli. 2. A ţitură în tr-u n grajd, pentru izolare. ♦ C om partim ent mic în interiorul
(se) zbîrci, a (se) încreţi. O brazul spin şi uscat se boţi cu mărunte, unui case, destinat unor servicii auxiliare. — F r. b o x e (<engl.).
creţuri (C . P E T R E S C U ). — D in boţ*. B O X E R , boxeri, s.m . Sportiv care practică b o x u l.— F'r. b o x e u r
B O Ţ IŞ O R , botişoare s. n . D im in u tiv al Iui boţ1. (<engl.).
BOZ - 91 — BRAT

B O Z, boji, s. m . Plantă erbacee cu m iros neplăcut, care are B R A H M A N IS M s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este
flori, albe şi fru cte negre (Sambueus ebulus). — B g., ucr. oz. B rahm a. — F r. b r a h m a n is m e ,
B O Z A FE R , -Ă , bozaferi, -e, adj. B R Â IC Ă , braice, s. f. Căţea (dc vînătoare). — D in b r a c 1.
(T urcism înv.) C e n u ş iu .— T c . bo« B R A M Ă , brame, s. f. Sem ifabricat obţin u t p rin laminarea lin-
z a v e r. gourilor de oţel, cu secţiunea dreptunghiulară sau pătrată şi cu supra­
B O ZIE , bozii, s. f. Boz. — D in faţa striată sau p u n c ta tă. — F r. b r a m e .
b o z -h suf. -ie. BRAM BURA
B R A C 1, broci, s. m . Cîine de adv. F ă ră ro st, fără
vînătoare cu părul scu rt şi cu u re ­ căpătîi.
chile mari şi blegi; prepelicar. BRA N C A RD Ă ,
— F r. b ra q u e . brancarde, s. f. T argă
BRAC*, bracuri, s. n . (Reg.) p e n tru transportarea
răniţilor sau bolnavi­ B rancardă
R est, răm ăşiţă; sfărîm ătură, bucată.
<> Loc. adj. De brac — care nu este lor. — F r. b r a n c a r d .
b un de n im ic ; p. ext. n eîntrebuinţat. B R A N C A R D IE R , -A , brancardieri, -e, s. m . şi f. Persoană care
C al de brac. — Rus b ra k . p oartă b ra n c a rd a ; ostaş care ridică şi tran sp o rtă răniţii de pe cîm pul
B R A C O N A , braconez, vb. I. de lu p tă. [ P r .: -di-er] — F r. b r a n ­
Intranz. A vîna sau a pescui ilegal. Boz c a r d ie r .
— F r. b ra c o n n e r . B R A N C lO G , branciogtiri, s. n.
B R A C O N A J, braconaje, s. n. F ap tu l de a bracona, ♦ D elict (Reg.) P ăm înt pietros.
comis de cel care braconează. — F r. b r a c o n n a g e . B R A N D , branduri, s. n. (M ii.)
B R A C O N IE R , braconieri, s. m . A runcător1 (1 ); p . ext. proiectil de
C el care braconează. [Pr. : -ni-er] — F r. aruncător. — G erm . B ra n d .
b ra c o n n ie r . B R A N D E N B U R G , brandenbur-
BRACTJ&E, bractee, s. f. O rgan guri, s. n . Ş n u r sau găitan care se
m em branos, avînd form a u n ei fn in zi- coase, ca podoabă, pe piep tu l u n o r
şoare, care se află la baza florilor.- haine (în drep tu l butonierelor). — Fr.
— F r. b r a c t6 e (lat, lit. b r a c te a ) . b ra n d e n b o u rg .
B R A D , brazi, s. m . 1. A rbore B R Â N H IE , branhii, s. f. O rgan B rand
din familia coniferelor, care creşte Braci extern de respiraţie al u n o r anim ale _ .
în zona m untoasă, în alt, cu frunze acvatice (peşti, raci etc.). — F r. b r a n c h ie s (lat. u t. b ra n c h ia e ) .
în form ă de ace de culoare verde închis, persistente (Abies alba
şi pectinata) ; p. ext. num e generic dat coniferelor. ❖ A p ă de brad = B R A N IŞ T E , branişti, s. f. 1. Pădure sau parte de pădure în
a ) am estec de apă şi ulei extras din frunze de care e interzisă tăierea lem nelor; p ădure cu copaci
pin, folosit p en tru prim enirea aerului în camere de peste 25 de a n i; p. ext. pădure. 2. (în v . şi arh.)
sau s ă li; b ) b ău tu ră alcoolică arom ată cu esenţă M oşie dom nească. — Bg. b ra n iS te .
din sem inţe de jneapăn. *0» C o m p u se : bradul- B R A N ŞA , branşez, vb. I. T ran z . A face
ciumei = varietate de jneapăn cu fru cte mici u n branşam ent sau u n racord e le c tr ic .— F r.
(Juniperus intermedia) ; brad-negru sau brad- b ra n c h er.
roşu ~ m olid. ♦ L em nul arborelui descris mai
sus. ♦ Brad (1 ) tăiat şi îm podobit cu globuri, B R A N Ş A M E N T , branşamente, s. n . P or­
jucării etc. cu prilejul crăciunului sau al anului ţiune de conductă care face legătura în tre o con­
nou. ♦ V îrf sau crengi de brad (1 ) cu care se d u ctă principală (de apă, de gaz etc.) şi una secun­
îm podobesc carul şi porţile m irilor în tim p u l dară. — D upă fr. b r a n c h e m e n t.
nunţii. 2. (A rt.) N um ele unei hore care se B R A N ŞĂ , branşe, s. f. R am ură, specialitate,
joacă, în ajunul nunţii, la casa m iresei. — Com p. dom eniu de a ctiv ita te (în m eserii, negoţ e tc .). ❖
alb. b r e th . Loc. adj. De branşă = de m eserie; specialist.
B R A G A G E R fE , bragagerii, s. f. Loc unde — F r. b r a n c h e .
B randenburguri
se prepară sau se vinde bragă. — D in b ra g a g iu B R A N Ţ , branţuri, s. n . B ucată de piele, de
4- suf. -ărie. carton sau dc plută, care se aplică în interiorul încălţăm intei, peste
B R A G A G IU , bragagii, s. m . Persoană care face sau vinde bragă. talpa propriu-zisă. — D u p ă germ . B ra n d so h le .
— D in b r a g ă -f suf. -agiu. B R A S s. n. S til de în o t în care se vîsleşte sim ultan cu mîinile
B R A G Ă , brăgi, s. f. B ăutură răcoritoare acrişoară, preparată din şi cu picioarele în plan orizontal, în
zeamă de m şi rîşn it, fiert şi ferm entat, sau din bucăţele de pîine fer- m işcări largi, sim etrice. — F r. b ra s s e .
B R A S A j s . n . 1 . A m estecare cu
aer a vaporilor sau a picăturilor unui
com bustibil lichid, înainte de introduce­
rea lui în cilindrul m otorului. 2. A m este­
carea făinii de m alţ cu apă caldă, .pentru
a se obţine m ustul de bere. — Fr.
b ra s s a g e .
B R A S A R D Ă , brasarde, s. f. (F ran-
ţuzism ) Fîşie de pînză care se trece în
ju ru l braţului, ca sem n al unei anum ite
Branhie
însărcinări. — F r. b r a s s a r d .
B R A S IIiR Ă , brasiere. s. f. O biect
de lenjerie de copil sau de femeie, fără m îneci, care cuprinde pieptul.
[ P r .: -şi-t-] — F r. b ra s s ie r e .
B R A ŞO A V Ă , braşoave, s. f. (Fam .) Palavră, m inciună. — D in
Brad Bradul-cium ei B raşo v .
B R A Ş O V E A N , braşoveni, s. m. (în v .) N egustor de braşovenie.
m entate în apă. ❖ Expr. (F am .) Ieftin ca braga — foarte ieftin. — D in B ra şo v -f suf. -ean.
— Rus b ra g a . B R A Ş O V E Â N C Ă , braşovence, s. f’. C ăruţă sau trăsură m are cu
B R Â G H IN Ă s . f . V arietate de stru g u ri cu boabe rare, roşii, care coviltir. — D in b r a ş o v e a n + suf. -că.
se coc devrem e. B R A Ş O V E N E Ş T E adv. C u m inciuni, cu palavre. N u-m i vorbi
B R A H Ă s . f. 1 . O rz m ăcinat în treb u in ţa t la fabricarea berii. 2 . braşoveneşlc că nu-mi plac braşoavele (A L E C S A N D R I).— D in b r a ­
R eziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. — U cr. b r a h a . ş o v e a n 4- suf. -eşte.
B R A H IA L , -A, brahiali, - e, adj. Care aparţine braţelor, p riv ito r la B R A Ş O V E N IE s. f. (în v .) M arfă de B raşo v ; prăvălie unde se
braţe. M uşchi brahiali. [Pr. : -hi-al] — F r. b r a c h ia l (lat. lit. b ra c h ia lis ) vindea astfel de m a rfă .— D in b ra ş o v e a n 4- suf. -ie.
B R A H IC E F A L , -A, brahicefali, -e, adj. (D espre oameni) Cu B R A Ţ , braţe, s. n. 1. M em brul superior al corpului om enesc;
craniul aproape ro tu n d .— F r. b ra c h y c e p h a le (<gr.). (prin restricţie) partea de la um ăr pînă la încheietura m îin ii; partea
B R A H IC E F A L ÎE s. f. însuşirea de a fi brahicefal. — D in b r a - de la um ăr pînă la cot. Loc. adv. In braţe — cu braţele petrecute
h ic c fa l. în jurul corpului cuiva (spre a-1 strînge la piept sau spre a-1 purta pe
sus). (B ra ţ) la braţ (sau de.hraţ) — cu braţul tre c u t pe sub braţul altuia.
B R A H M A N , brahmani, s. m . M em b ru al castei sacerdotale, consi­ ♦ Expr. A da (sau a oferi, a lua cuiva) braţul = a trece braţul sub
derată prim a d in tre cele p a tru caste indiene ; preot al lui Brahma. braţul cuiva, spre a-1 conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de
— F r. b r a h m a n e . (sau la) braţ = a sprijini p e cineva, ducîndu-1 de braţ. A primi (sau
B R A H M A N ÎC , -A, brahmanici, -e, adj. D e brahm ani, privitor a aştepta etc. p s cineva) cu braţele deschise — a prim i (sau a aştepta
!a brahm ani sau la brahm anism . — F r. b r a h m a n iq u e . etc. pe cineva) cu m are plăcere. A lua (pe cineva) în braţe = a proteja,
BRAŢETĂ — 92 —
a apăra, a lăuda (pe cineva). A f i braţul (drept al) cuiva — a fi omul
de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a. arunca) in braţele cuiva
«s a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreţia cuiva. 2. C an titate care
se poate cuprinde şi duce în braţe (1 ). Un braţ de fin . 3. Fig. (L a pl.)
M uncitori. M ii de braţe trebuie acolo, nu şagă (C R EA N G Ă ). 4. O biect
sau p a rte a unui o biect care seam ănă cu braţul (1 ). B raţul balanţei.
5. Ramificaţie a cursului principal al unei ape curgătoare. — L at.
b r a c h iu m .
b r a ţ E t A s. f. (F am ., în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe
cineva) la braţetă = a m erge cu cineva (sau a lua p e cineva) de braţ.
— D in b r a ţ (după it. [a] braccetto).
BRA V , -A , bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, înd răzn eţ. — F r. b ra v e
(<it.).
B R Â V A 1 interi- v. b ra v o .
BRAVA*, bravez, vb. I. T ran z. A în fru n ta bărbăteşte, vitejeşte
(o p rim ejd ie ); a se expune în m od in u til u n ei prim ejdii. — F r. b r a v e r .
B RA V A D Ă , bravade, s. f. A cţiune sau vorbă p rin care bravezi
pe cineva sau ceva. — F r. b ra v a d e .
B R A V ÎS IM O in terj. (F am . şi ir.) Superlativ al lui bravo. — It.
b ra v ls s lm o .
B RA V O interj. Exclam aţie de aprobare, de laudă sau de ap re­
ciere; foarte bine, foarte frum os, m inunat. [V a r.: (pop.) b râ v a , (înv.)
b râ v o s interj.] — F r. b ra v o .
B R A V O S interj, v. b ra v o .
B R A V O R Ă , (2 ) bravuri, s. f. 1. V itejie, curaj, îndrăzneală. 2.
F aptă vitejească, curajoasă. — F r. b ra v o u r e .
B R A Z D Ă , brazde, 8. f. 1. Fîşie de p ăm în t răstu rn ată cu p lu g u l;
urm ă rămasă în p ăm în t după plug. <► L oc. adj. (D espre v ite de jug)
Din (sau de) brazdă — din d reapta. <■ E x p r. A da sau a aduce (pe
cineva) pe (sau la ) brazdă ~ a aduce (pe cineva) pe calea cea dreiaptă
a-l face să se acom odeze. A se da pe brazdă = a s e în d re p ta ; a se d e­
prinde cu o nouă situaţie, a se acom oda. 2. B ucată de p ăm în t desprinsă
cu iarbă cu t o t ; glie. 3. R în d de iarbă (sau de g rîu etc.) c o sită ; polog.
4. S trat (de legume sau de f lo r i); răzor. 5. U rm ă, dîră, p îr tie ; crestă­
tură. ♦ Fig. Z bîrcitură, cu tă a feţei. — Slav (v. sl. b ra z d a ) .
B R Ă C IN Ă R , brâcinare, s. n . (Pop.) Şiretul (sau sfoara, cureaua)
cu care se strîng în ju ru l mijlocului izm enele, iţarii etc. — D in b r ă c ir e
(puţin folosit) + suf. -ar.
B R Ă C U l, brâcuiesc, vb. IV. T ran z . (Reg.) A alege b racu rile; a
da deoparte ceea ce e de aruncat. ♦ A lăsa num ai bracurile, alegînd
tot ce a fost m ai b u n ; p . ext. a răvăşi, a deteriora. — D in brac*.
B R Ă C U tR E , brăcuiri, s. f. (Reg.) A cţiunea de a brâcus.
B R Ă C U lT , -Ă , brăcuiţi, -te, adj. Care a devenit brac8; din care
au răm as bracurile; stric a t, răv ăşit. — V. brăcui.
B R Ă D Ă N , brădani, s. m . (Reg.) Brad stufos. — D in b r a d +
suf. -an.
BRĂ D Ă Ţ& L, brădăţele, s. n . (Reg.) B răd et m ic, tîn ă r. — D in
b r ă d e t 4- suf. -el.
B R Ă D liT , brâdeturi, s. n. Pădure de brazi. — D in b r a d 4- suf. -e t.
B R Ă D IN lŞ , brădinişuri, s. n . (Rar) B rădet. — D in b r ă d a n 4*
suf. -iş.
B R Ă D IO Ă R Ă , brădioare, s. f. Ieruncă. — D in b r a d 4- suf. -ioară.
B R Ă D lŞ , brădişuri, 8. n . 1. B rădet. 2. N um ele u n o r p lante erbacee
acvatice cu tulp in a lungă, subţire şi foarte ram ificată şi cu frunzele
în formă de ace. (Ceratophyllum şi M yriophyllum ) . ♦ Porţiune d intr-o
apă plină cu această plantă. — D in b r a d 4- suf. -iş.
B R Ă D IŞ O Ă R Ă , brădişoare, s. f. B rădioară. — D in b r a d 4- suf.
-işoarâ.
B R Ă D IŞ O R , brăzişori, s. m . 1. B răduţ. 2. M ică
plantă erbacee cu frunze su b ţiri şi ascuţite,
asem ănătoare cu cetina de brad (Lycopodium
elago). [Pl. ş i: brădişori] — D in b r a d + suf. -işor.
B R Ă D tJI, brăduţ, s. m . (Reg.) B răduţ. — D in
b ra d .
B R Ă D U L E Ţ , brăduleţi, a. m . 1. B răduţ. 2.
N um e dat unui m otiv de broderie care im ită frunzele
de brad. — D in b r a d 4- suf. -ul-eţ.
B R Ă D U ŞT E A N , brăduşteni, s. m . B răduţ.
— D in b r a d 4- suf. -uştean.
B R Ă D tJŢ , brăduţi, s. m . D im inutiv al lui brad.
B R Ă H N l, pers. 3 brăhneşte, vb. IV. In tran z.
(D espre căpriori şi căprioare) A scoate u n sunet
răguşit şi sacadat (de s p a im ă ).— U cr. b re c h â ty .
B R Ă H N ÎT 8. n. F ap tu l de a brăkni; sunetul B răd işo r (2)
pe care-1 scot căpriorii şi căprioarele cîn d se sperie.
B R Ă N O I, brănuiesc, vb. IV. T ran z. A supune pielea tăb ăcită (din
care se fac curele de transm isie) unei operaţii de îm bibare cu seu to p it
la 80°.
B R Ă N U lR E , brănuiri, s. f. A cţiunea de a brămti şi rezultatul ei.
B R Ă N U lT , -Ă, brănuiţi, -te, adj. Care a fost supus operaţiei de
b ră n u ire ; îm bibat cu seu. — V. brănui.
B R Ă Ţ Â R Ă , brăţări, s. f. 1. Podoabă în formă de veriga, făcu tă din
m etal preţios sau din alt m aterial şi p u rtată de fem ei la în cheietura
m îinii sau pe braţ. ♦ (Pop.) M anşetă brodată la m îneca căm ăşilor
ţărăneşti. 2. Piesă de m etal (din mai m ulte bucăţi) care se strînge în
BRETELÂ
ju ru l altor piese, p e n tru a le asambla. ♦ Cerc de m etal care serveşte
la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a c ab lu rilo r; cerc m etalic
aplicat pe u n obiect spre a-l suspenda sau spre a-I în tă ri. 3. (A rhit.)
O rnam ent ieşit în relief în ju ru l unei coloane. — L at. b ra c h ia le .
B R Ă Ţ E Ă , brăţele, s. f. (Reg.) Brăţară (1). — Refăcut din pl.
b r ă ţa le (ieşit din uz).
B R Ă Ţ IŞ O R , brăţişoare, s. n. D im inutiv al lui braţ.
B R Ă Z D A , brăzdez, vb. I. T ran z. 1. A trage brazde cu plugul.
2. (D espre roţi, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urm ă, dîră. ♦ Refl. Fig.
(D espre faţa om ului) A se zbîrci. — D in b r a z d ă .
B R Ă Z D Ă R , brăzdare, s. n . Fierul plugului care taie brazda. — D in
b r a z d ă 4- suf. -ar.
B R Ă Z D Ă T , -Ă , brăzdaţi, -te, adj. 1. A coperit sau străb ătu t de
brazde. 2. Fig. (D espre faţa om ului) Z bîrcit, în c r e ţit.— V. brăzda.
B R Ă Z D Ă T tJR Ă » brăzdături, s. f. Brazdă ( 1 ) . — D in b r a z d ă
4- suf. - (ă) tură.
B R Ă Z D U l, brăzduîesc, vb. IV . T ran z. A brăzda (1 ). — D in
b ra z d ă .
B R Ă Z D U lR E , brăzduiri, s. f. A cţiunea de a brăzdui şi rezultatul ei.
B R E interj. 1. (F am .) C uvînt cu care atragem atenţia cuiva că ne
adresăm lui. 2. C uvînt care exprim ă m irare. — T c . b re .
B R EĂ BĂ N , brebeni, s. m . 1. (Reg.) P lantă erbacee cu flori roşii
şi cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. (B ot.) Brebenel.
3. (Reg.) N um e dat mai m ultor specii de anem one.
B R E Ă SL Ă , bresle, s. f. 1. (în orînduirea feudală) O rganizaţie de
castă a m eseriaşilor din aceeaşi branşă, care avea scopul să îm piedice
concurenţa dintre ei şi să le păzească drepturile econom ice şi politice
îm potriva exploatării feudalilor şi n e g u sto rilo r; o dată cu dezvoltarea
m odului de producţie capitalist, ea se transform ă în tr-o organizaţie
închisă a m eştprilor care exploatează calfele şi ucenicii. ♦ (înv.)
Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (B O L L IA C ).
2. M eserie, p ro fesiu n e ; funcţie, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ŞEZ.).
3. (în v .) T ru p ă de soldaţi recrutată, din brcslaşi şi din diferite categorii
ale b urgheziei.— Slav (v. sl. b r a tîs tv o ) .
B R E A Z, -A, breji, -ze, adj. 1. (D espre
animale) C u o pată albă în frunte sau cu o dungă
albă pe b ot. <► Expr. A cunoaşte (pe cineva)
ca pe un cal breaz = a cunoaşte bine (pe cineva)
după to ate apucăturile sale. 2. Fig. (Ir.) D eştept,
iscusit, grozav. — Bg. b r ja z .
B REB, brebi, s. m . (în v .) Animal rozător
în ru d it cu castorul, care tră ia odinioară şi în ţara
noastră (Castor fib e r). — Slav (v. sl. b e b r u ) .
B R E B EN EÂ , brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel.
— D in b r e a b ă n 4- suf. -ea.
B R E B EN EL , brebenei, s. m . N um ele a două
specii de plante erbacee, cu flori purpurii, tra n ­
dafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana şi Brebenel
solida). — D in b r e a b ă n 4- suf. el.
B R E B E N O C , brebehoci, s. m . (Bot.) Saschiu. — U cr. b e rv in o k .
B R E C , brecuri, s. n . T răsu ră uşoară cu p a tru roţi, cu capra înaltă,
avînd două bănci aşezate faţă în faţă în lungul sau în latul trăsurii.
— F r. b r e a k (<engl.).
B R £ C IE s. f. Rocă sedim entară
constituită d in bucăţi colţuroase de alte
roci, legate în tre ele c u u n cim ent calcaros,
silicios etc. — G erm . B re c c ie .
B R E I s. m . (B ot.) 1. Plantă erbacee
cu flori verzui (Mercurialis perennis).
2. T repădătoare. — Bg. b re i.
B R E L Â N , brelanuri, s. n . (L a anu­
Brec
m ite jocuri de cărţi) G rup de trei cărţi
de aceeaşi valoare şi de culori d ife rite .— F r. b re la n .
B R E L O C , brelocuri, s. n. M ică podoabă care se poartă la g ît, la
ceasornic sau la brăţară (reprezentînd u n animal
sau u n obiect în m iniatură). — F r. b re lo q u e .
BR& M ZĂ, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv
de frînare pe care circulă vagonetele de mină.
— G erm . B re m s e .
B RESLA Ş, breslaşi, s. m . 1. M em bru al
unei bresle (1 ). 2. (în v . şi reg.) M eseriaş;
slujbaş. 3. (în v .) Soldat făcînd p arte dintr-o
breaslă (3 ). — D in b r e a s lă 4- suf. -aş.
BR E ŞĂ , breşe, s. f. S părtură în zidul unei
fo rtificaţii; străpungere făcută în tr-u n dispozitiv
de luptă inam ic. S părtură în tr-u n gard sau
zid, în tr-o îndiguire etc. — F r. br& che.
B R E T E A , bretele, s. f. 1. (L a pl.) O biect de
îm brăcăm inte bărbătească confecţionat din fîşii
de elastic, pînză sau piele, care se trec peste
um eri, prinzîndu-se în faţă şi în spate de panta- Brei (1)
Ioni spre a-i ţine ridicaţi. 2. Fîşie de pînză,
m ătase, panglică e tc . cu care sîn t prevăzute unele obiecte de îm bră­
căm inte fără m îneci, spre a le susţine pe um eri. — Fr. b re te lle s .
B R E T E L Ă , bretele, s. f. Sistem de ramificaţie de cale ferată,
Alcătuit din două diagonale încrucişate şi aşezat în tre două linii, care
BRETON — 93 — BRÎNCĂ

perm ite trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri. — Fr. B R IG A D IE R , -Ă , brigadieri, -e, s. m . şi f. 1. Persoană care face
b re te lle . parte d intr-o brigadă (1 ). 2. T ehnician din adm inistraţia pădurilor,
B R E T O N , bretoanc, s. n. P âr lăsat pe frunte şi retezat în linie care conduce o brigadă silvică. 3. (înv.) G eneral de brigadă. ♦ Caporal
dreaptă. — F r. (a la] b re to n n e . de artilerie. [ P r ;: -di-er] — Fr. b r ig a d ie r.
BR E V ET , brevete, s, n. D ocum ent acordat de o autoritate de stat B R IG A N D , briganzi, s. m. (Franţuzism ) T îlh ar de drum ul mare.
prin care i se recunoaşte unei persoane autenticitatea unei invenţii sau i — F r. b rig a n d .
se asigură anum ite drep tu ri. Brevet de pilot. — F r. b re v e i. B R IG A N D A J, brigandaje, s. n. (Franţuzism ) T îlhărie la drum ul
B R E V ET A , brevetez, vb. I. T ran z. A recunoaşte o invenţie p rin tr-u n m are. — Fr. b rig a n d a g e .
brevet. — F r. b r e v e te r . B R IG A N T lN Ă , brigantine, s. f.
B R E V E T A R E s. f. Faptul de a breveta. N avă mică cu pînze, cu două catarge.
B R E V IA R , breviare, s. n. 1. Expunere sum ară a u nor principii + Pînză de corabie fixată de catarguţ
sau problem e d in tr-u n anum it dom eniu. 2. C arte care cuprinde rugă­ acestei nave. — Fr. b r ig a n tin e .
ciunile pe care preoţii şi călugării catolici trebuie să le recite la anum ite B R IG H ID Â U , brighidaie, s. n.
ore din zi. [ P r .: -vi-ar] — F r. b r6 v ia ir e (lat. l*t. b r e v ia riu m ) . (Reg.) B ătător (2). — Com p. magh.
B REZA , brezez, vb. I. T ran z. (Reg.) A m urdări, a păta. + A astupa fe rg e ty d * roată >.
cu lut spărturile din pereţi înainte de a-i vârui. — D in b re a z . B R IL Ă N Ţ E L , brilănţele, s. n.
B R E Z Â IE , brezai, s. f. 1. Persoană m ascată (cu un cap de animal) D im inutiv al lui briliantl.
care joacă pe la casele sătenilor în preajm a crăciunului. 2. F ată îm podo­ B R 1L IÂ N T 1, briliante, s. n. 1.
bită cu frunze şi flori, care joacă din casă în casă la rusalii. Piatră preţioasă (diam ant şlefuit în
B R E Z Ă T U R Ă , brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. dublă piram idă) folosită ca podoabă
♦ Pată pe pereţii caselor form ată de lutul cu care se astupă crăpăturile aplicată pe bijuterii. 2. N um ele celui
înainte de văruit. — D in b r e z a + suf. -(ă )tu ră . mai mic corp de literă tipografică.
[ P r .: -ii-a n t\— F r. b r ilia n t.
B R IA N T IN Ă s.
f. Produs cosmetic B R ILIA N T *, -A , brilianţi, -te, adj. (F ranţuzism înv.) Strălucitor,
uleios, care serveşte sclipitor; strălucit. [ P r . : -li-ant] — F r. b r ilia n t.
Ia îngrijirea părului. B R IL IA N T lN , -Ă, briliantini, -e, adj. (înv.) Care străluceşte ca
[Var. : b r il ia n ti n ă s. briliantul. — D in b r i l i a n t 1.
f.]— F r. b rilla n tin e . B R IL IA N T ÎN Ă ^s. f. v. b r ia n tin ă .
B R IB O I s. m. B R IN D s. n. (Franţuzism înv.) închinare în sănătatea cuiva. — F r.
Plantă erbacee cu flori b rin d e .
purpurii (Geranium
silvaticum ). B R IO s. n. (în expr.) Cu brio = cu m ultă însufleţire. — It. b rio
(fr. b rio).
B R IC , bricuri, s. B R IO Ă L Ă , brioale, s. f. Plantă erbacee
n. Navă cu pînze aromatică, cu flori roşietice (M eum mutel-
şi cu două catarge, lina). [Pr.: bri-oa-]
uneori şi cu motor.
— F r. bricfa « en g l.). B R IO Ş Ă , brioşe, s. f. Prăjitură în formă
de pîinişoară, făcută din aluat de cozonac.
B R IC E A G , bri- [P r .: bri-o-] — Fr. b rio c h e .
cege, s. n. C uţitaş de B R ÎP T Ă , bripte, s. f. (Reg.) C uţit sau
buzunar cu una sau briceag prim itiv cu m iner de lemn. ^ Expr.
mai m ulte lim bi care Bric A lua (pe cineva) la briptă — a-l lua la bătaie.
se închid intrînd intre — Sb. b r itv a , ucr. b ry tv a .
plasele. —T c. b ic ia k .
B R ÎS T O L s. n. H îrtie albă, groasă, de
B R IC H E T A , brichetez, vb. I. T ran z. A face brichete*. — Fr. calitate foarte bună, din care se fac copertele
b r iq u e te r . de cărţi şi cărţile de v iz ită ; p. ext. carte de
B R IC H E T A j s . n. Brichetare. — F r. b r iq u e ta g e . vizită. — F r. b ris to l.
B R IC H E T Â R E , brichetări, s. f. A cţiunea de a bricheta. b r i ş c A r , brişcari, s. m. Fabricant,
B R IC H E T Ă 1, brichete, s. f. M ic negustor sau proprietar de b riş ti; vizitiu la B rioală
aparat de buzunar p en tru aprins ţigările. o brişcă. — D in b r iş c ă 3 + suf. -ar.
— Fr. b r iq u e t. B R lŞ C Ă 1, brişte, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. ş i : brişti] — M agh.
B R IC H E TĂ *, brichete, s. f. Produs b icsk a.
obţinut din aglomerarea p rin presiune a BRÎŞCĂ*, brişti, s. f. T răsu ră mică, uşoară, neaco p erită; trăsură
pulberii un o r materiale în form ă parale­ de ţară. — R us b ri£ k a .
lipipedică sau ovoidală, spre â fi mai uşor
transportate sau întrebuinţate. Brichete de B R IŞ C U L ÎŢ Ă , brişculiţe, s. f. D im inutiv al lui brişcă*.
cărbune. — I'r. b r iq u e tte . B R IŞ C U Ţ Ă 1, brişcuţe, s. f. D im inutiv al lui brişcă1.
B R IC I, brice, 9. n. In stru m en t de B R IŞ C C Ţ Ă *, brişcuţe, s. f. Brişculiţa. — D in b rişc ă* + suf. ~ufă.
bărbierit, cu limbă de oţel. [Pl. ş i : briduri]
— Slav (v. sl. b ri£ l). B R IT A N IC , -A, britanici, -e, adj., s. m. şi f. Englez. — Fr.
b r ita n n iq u e .
B R lD Ă , bride, s. f. 1» Gaică p rin care
se petrece cordonul sau cu care se încheie o BR1ZÂ N T, -A , brizanţi, - te, adj. (D espre explozive) Care se des­
copcă. 2< Piesă metalică în formă de « U », com pune în tr-un tim p foarte scurt, dezvoitînd gaze sub presiune;
care face legătura între arcuri şi osii. ♦ (despre bom be) care conţine u n astfel de exploziv. — F r. b ris a n t.
Piesă metalică în form a unei coroane cir­ B R IZ Â N Ţ Ă s. f. Proprietate a unui exploziv de a se descom pune
culare, care se aplică pe tuburi, la îm binarea l o r ; m arginea răsfrîntâ a în tr-u n tim p foarte scurt dezvoitînd gaze sub presiune mare. — Fr.
capetelor tuburilor, servind la îm binarea acestora. 3. Fascicul de fibre b ris a n c e .
conjunctive care se formează în organism
ca urm are a unui proces de inflamaţie. B R ÎZĂ , brizet s. f. V înt uşor care suflă regulat la ţărm ul m ării, în
— F r. b rid e , tim pul zilei de la m are spre uscat, iar în tim pul nopţii de la uscat spre
mare. — F r. b ris e .
B R ID G E s. n. N um ele u n u i joc de
cărţi. [ P r .: brigi] — F r. b r id g e (<engl.). B R IZB tZ, brizbize> s. n. Perdeluţă care acoperă partea de jos a
B R lE , brii, s. f. Plantă erbacee ferestrei. [Pi. ş i : brizbizuriJ — F r. b ris e -b is e .
aromatică cu frunze ascuţite, flori albe B r I g L Ă , brîgle, s. f. Partea mobilă a războiului de ţesut, care
şi fructe aproape cilindrice (M eum susţine spata.
athamanticum ). B R ÎN Â C I, brinace, s. n. (Rar) Cingătoare. — D in b r in ă -I- suf.
B R IG Â D Ă , brigăzi, s. f. 1, Echipă -aci.
de m uncitori organizată în spirit so­ B R lN Ă , brine, s. f. 1. Brîu. 2. O rnam ent la o clădire (vopsit sau
cialist, în vederea îndeplinirii unei m odelat) în form ă de brîu . 3. Cărare îngustă de-a lungul u nui perete
sarcini de producţie. Brigadă de pro­ de stîncă, pe care se poate trece cu piciorul.
ducţie = echipă de m uncitori agricoli,
reprezentînd forma de bază a organi­ B R IN C Ă 1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată
zării m uncii în gospodăriile agricole p rin lipsa poftei de m încare şi apariţia un o r pete violacee. 2. Erizipel.
colective, care-şi desfăşoară activitatea 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în
în tr-u n sector delim itat şi care are ca­ form ă de spic, folosită în m edicina veterinară (Salicornia herbacea).
Brie C o m p u se : brînca-porcului = a ) plantă erbacee cu tulpina şi
racter perm anent şi stabil. 2. Subuni­
tate silvică form ată din mai m ulte can- frunzele acoperite cu peri moi ( Scrophulâria Scopolii) ; b ) c insteţ;
toâne (2 ) şi condusă de u n brigadier silvic. 3. C orp de tru p e alcătuit brînca-ursului — a ) c ru c ea -p ă m în tu lu i; b ) pedicuţă. 4. Ciupercă cu
din două regim ente din aceeaşi arm ă. — F r, b rig a d e (rus b rig a d a ). pălăria întinsă şi răsfrîntă prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum ).
BRlNCĂ — 94 —
B R lN C Ă 2, brinci, s. f. 1. (R eg.) .Ylînă. <> (în lim ba literară num ai
în expr.) A merge (sau a fu g i, a se tiri e tc .) pe (sau in) brinci — a merge
(sau a fugi etc.) pe mîini şi pe picioare, de-a buşilea. A cădea (sau a
da) în (sau/>ej brinci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a
lucra) pe brinci = a m unci pînă la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a
picioarelor anim alelor; la b ă .— Lat. b r a n c a .
B R ÎN C l1 vb. IV. v. îm b r in c i.
B R ÎN C I8, brinci. s. ni. îm pinsătură, ghiont. <> Expr. A - i da inima
brinci = a simţi u n im bold pen tru (a face) ceva. [Pl. şi: (n.) brînciuri)
— D in b r în c ă 8.
B R ÎN C tJŢ Ă , brineuţe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă
şi cu flori galbene (Şisymbritim officinale). 2. Plantă erbacee cu flori
mici, galbene, folosită în m edicină ( N asturtium palustre). — D in
b r în c ă 1 4- suf. -uţă.
B R ÎN D tJŞ Ă , brînduşe, s. f.
1. N um e dat mai m u lto r plante
cu flori divers colorate, în formă
de pîlnie (Crocus). 2. Plantă
veninoasă din familia liliaceelor,
cu flori roşietice şi liliachii (Col-
chicum autumnale) . — Com p. bg.
b re n d u s k a , sb. b rn d u s a .
B R ÎN D U Ş E Â , brinduşele,
s. f. D im inutiv al lui brinditşă.
B R ÎN D U Ş lT Â , brinduşiţe.
s. f. (Rar) Brînduşea. — D in b r în -
d u ş ă -1- suf. -iţă.
B R ÎN IŞ O R , brînişoare, s. n.
Brîuleţ. — D in b r în ă 4- suf. -işor.
Brîncuţă (1)
B R ÎN Z A R , brinzari, s. m.
Cel care prepară b rîn z ă ; negustor sau vînzător de brînză. — D in
b r în z ă 4- suf. -ar.
B R ÎN Z Ă , (2 ) brinzeturi, s. f. 1. Produs alim entar o b ţin u t p rin coa­
gularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al u n o r coagulanţi sintetici.
Frate, frate, dar brinza-i pe bani ( — în afaceri n u poate fi vorba de
sentim entalism ). <► E xpr. B rînză bună in
burduf de cîine, se spune despre u n om
plin de calităţi, care însă nu le foloseşte în
scopuri bune. A nu face nici o brinză = a
nu face, a nu isprăvi n im ic ; a n u fi bun de
nimic. (Ducă-se, du-te e tc .) opt cu-a brînzci
sau opt (şi) cu a brinzei nouă, se zice cînd
scapi (sau doreşti să scapi) de o persoană
supărătoare. 2. (L a pl.) D iferite feluri de
brînză (1 ).
B R ÎN Z Ă R lE , (1 ) brinzării, s. f. 1.
încăpere în care se prepară brînză (la s tîn ă );
prăvălie în care se vinde brînză. 2. Cantitate
mare de brînză. — D in b r în z ă -f suf. -arie.
B R ÎN Z Î, pers. 3 brînzeşte, vb. IV.
Refl. (D espre lapte) A se închega, a se face
brinză ; a se strica. — D in b r in z ă .
B R ÎN Z ÎT , -Ă, brinzifi, -te, adj. (D espre Brînduşă (1)
lapte) în c h e g a t; alterat. — V. brinzi.
B R ÎN Z O Â IC Ă , brînzoaice, s. f. 1. U n fel de plăcintă um plută cu
brînză. 2. Bucată rotundă de brînză de vacă. — D in b r în z ă suf.
-oaică.
B R ÎN Z O S , -O Ă S Ă , brînzoşi, -oase, adi. Cu inultă brînză. ♦
Care conţine o m aterie coagulată (ca brînză). A p a acestui izvor e . ..
brinzoasă (N E G R U Z Z I). — D in b r in z ă ~ suf. -os.
B R ÎU , brîie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingătoare lată, de lînă, de
piele, de mătase etc., pe care o poartă ţăranii. (Plăcinte) poale-n
brin = plăcinte făcute din bucăţi p ătrate de aluat, la care colţurile se
întorc peste um p lu tu ra de brînză. <> E xpr. A sta cu mîinile in briu =
a n u face nimic. + Cingătoare lată pe care o poartă preoţii ca sem n
al unui grad ie ra rh ic ; cingătoare la fel cu odăjîliile p u rtată în tim pul
slujbei de preoţi şî arhierei. 2. Partea corpului pe care o încinge brîul
( 1 ) ; mijloc. 3. O rnam ent colorat sau în relief care înconjură uşile şi
ferestrele sau încinge u n zid ; p. ext. dungă. + Fîşie de teren acope­
rită cu iarbă care străbate un perete de stîncă. 4. Şir, lanţ. B rîu l mun­
ţilor. II. (Cor.) B rîuleţ ( 2 ) . — Com p. alb. b re s , b re z i.
B R ÎU L E Ţ , briuleţe, s. n. 1. D im inutiv al lui briu. 2. N um ele
unui dans popular şi m elodia după care se execută.
B R ÎU Ş O R , brîuşoare, s. n . Brîuleţ, — D in b r iu + suf. -(u )şo r.
B R O Ă JB Ă , broajbe, s. f. (B o t.; reg.) N ap. — Sb. b ro s k v a .
B R O A S C Ă , broaşte, s. f. I. Animal am fibiu d in clasa batracie­
nilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă şi ochii
bulbucaţi (Rana esculenta). Lac să fie (sau de-ar f i ) că broaşte sînt
destule (sau sc adună) ( = prilej să fie, că am atori se găsesc). <► Expr.
Ochi de broască = ochi bulbucaţi. A se face (sau a se grămădi, a se lipi)
broască la (sau pe) păm înt — a se piti, a se aşterne la păm înt pen tru
a n u fi zărit. <> C o m p u se: . broască-verde sau broască-de-iarbă =
bro a te c ; broască-riioasă sau broască-buboasă — broască cu pielea aco­
perită de um flături din care, în caz de prim ejdie, se scurge u n lichid
iritant (B u fo ); broască-ţestoasă = num e dat mai m ulţor specii de
BRO M H ID RIC
reptile cu corpul închis în tr-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc
pe uscat (Testudo graeca şi ibera), iar altele în apă (F.mys orbicularis).
II. 1. M ecanism de metal aplicat îa o uşă, Ia un sertar etc., cu ajutorul
C~ r
B roascâ-rîioasă Broască-ţestoasă
căruia acestea se pot încuia. 2. U nealtă cu ajutorul căreia se desfac
coloanele de burlane de la gura sondei. 3. (Reg.) U m flătură sub piele.
4. Plantă arborescentă exotică cu flori m ari, galbene şi frunze groase,
B roască Broasca-apei
cultivată la noi ca plantă de ornam ent ( Opuntia ficus indica). <>
Com pus : broasca-apei — plantă erbacee acvatică, cu frunzele cufun­
date în apă şi cu flori verzui (Potamngeton lucens) . — Lat. * b ro sc a.
B R O A T E C , broateci, s. m. Animal am ­
fibiu înrudit cu broasca, de culoare verde
(H y la arborca). — Lat. * b ro ta c u s . f
B R O B O A D Ă , broboade, s. f. Basma
m are cu care se leagă femeile la cap sau pe
care o poartă pe spate. — C o m p . bg.
p o d b ra d k a .
B R O B O A N Ă , broboane, s, f. 1. Picătură
m are de sudoare. 2. (Pop.) Bubuliţă, bâşicuţâ.
— Com p. bg. b ră b o n k a .
B R O B O N A vb: I. v. b ro b o n i.
B R O B O N Î, brobonesc, vb. IV. T ran z. şi
refl. A (se) acoperi cu bm boane [Var. : b ro -
b o n ă vb. I] — Di:» b ro b o a n ă .
B R O C A R T , brocarturi, s. n. Stofă cu flori sau ornam ente
ţesute cu fir de aur, de argint sau de mătase. F r. b r o c a r t.
B R O D , broduri, s. n. (Reg.) B ac1. — Slav
sl. b r o d a * vad <■).
B R O D A , brodez, vb. I. T r a n z . A c o a s e
o broderie. Fig. A dezvolta, a invenţii.
- - Fr. b ro d e r.
B R O D Ă T 1 s. n. Faptul d t a broda.
B R O D Â T 1, -Ă, brodaţi, -te, adj. (D espre
ţesături) îm p odobii cu cusături decorative
in relief. — V. broda.
B R O D E Â L Ă , brodeli, s. f. (Rar) Potrivire
(de vorbe, de întîm plări). — D in b r o d i +
suf. -eală.
B R O D E R IE , broderii, s. f. 1. C usătură în
relief (reprezentînd flori sau alte ornam ente)
pe o pînză, pe o stofă etc. 2. (M uz.) N otă
de ornam ent (depărtată de nota reală cu un
to n sau cu u n sem iton). — F r. b r o d e r ie .
B R O D E Z Ă , brodeze, s. f. M uncitoare
care b ro d e a ză ; femeie care face broderii. — B roboadă
F r. b ro d e u s e .
B R O D f, brodcsc, vb. IV. 1. T ranz. A o nim eri bine, a o scoate
bine la capăt, -o- Expr. (Ir.) A brodit-o = a făcut o gafă. 4 A pune la
cale, a aranja o treabă, u n plan etc. 2. Refl. A se găsi din întîm plare.
a se nim eri. ♦ T ranz. (R ar) A da peste cineva tocmai la m om entul
o portun sau pe neaşteptate, surprinzîndu-1. — Slav (v. sl. b ro d iţi).
B R O D lT s. n. Faptul de a (se) brodi. <> Loc. adv. Pe brodite =
la întîm plare, la nim ereală. [Form ă gram aticală: (în expr.) brodite]
B R O M s. n. M etaloid lichid, de culoare roşie-închisă, toxic, cu
miros pătrunzător, întrebuinţat în industria chimică, farm aceutică
etc. — F r. b r o m e (<gr.).
B R O M A T , brornaţi, s. m . Sare a acidului brom ic. — F r. b r o m a te .
B R O M H fD R IC adj. m . (în expr.) Acid bromhidric = acid rezultaţ
d in com binarea brom ului cu hidrogenul. — F r. b r o m h i d r iq u e (<gr.).
BR O M IC — 95 —
B R O M IC adj. m . (în expr.) A cid bromic = acid oxigenat al b ro ­
mului, cu proprietăţi oxidante. — F r. b ro m iq u e .
B R O M f SM s. n. Intoxicaţie datorită întrebuinţării îndelungate
a preparatelor şi m edicam entelor cu brom . — F r. b ro m is m e .
B R O M tJR Ă , bromuri, s. f. 1. Sare a acidului brom hidric cu
un m e ta l; num e d at brom urii de potasiu,
întrebuinţată în m edicină d re p t calm ant al
sistemului nervos. 2. Com pus organic rezultat
p rin înlocuirea unui atom de carbon din
molecula unei hidrocarburi p rin tr-u n atom
de brom , — D u p ă fr. b r o m u r e .
B R O N H IÂ L , -Ă , bronhiaîi, -e, adj. Care
ţine de bronhii, priv ito r la bronhii. [P r .:
-hi-al) — D u p ă fr. b ro n c h ia l.
B R O N H IE , bronhii, s. f. Fiecare dintre
cele două ram ificaţii în care se bifurcă traheea
arte ră şi care se prelungeşte în plămîni p rin
ramificaţii din ce în ce mai m ici. — F r.
b ro n c h e (lat. lit. b ro n c h ia ).
B R O N H O P N E U M O N ÎE , bronhopneu- Bronhii
moniiy s. f. Boală constînd în inflam aţia b ro n ­
hiilor şi a plăm înilor. — F r. b ro n c h o -p n e u m o n ie (<gr.).
B R O N Ş ÎT Ă , bronşite, s. f. Boală constînd în inflam aţia mucoasei
bronhiilor, caracterizată p rin tuse. — F r. b ro n c h ite .
B R O N T O Z Â U R , brontozauri, s. m.
Reptilă uriaşă, din grupa saurienilor,
care a trăit în era secundară. — G erm .
B ro n to s a u r u s (fr. b ro n to s a u re ).
B R O N Z , bronzuri, s. n. Aliaj de
cupru cu unul sau cu m a i. m ulte ele­
mente (cu excepţia zincului), mai d u r
şi mai rezistent decît cuprul, folosit în
turnătorie. <► Epoca de bronz — epocă
preistorică, caracterizată p rin descope­
rirea m etalelor şi a bronzului, din care
s-au făcut arm e şi u nelte de m uncă. <► B rontozaur (reconstituit)
Expr: Caracter de bronz = caracter
ferm, neclintit. + O biect de artă făcut din bronz. — F r. b ro n z e .
B R O N Z A , bronzez, vb. I. T ran z. 1. A acoperi cu u n strat de
bronz sau de vopsea de bronz. 2. (D espre soare, vînt) A pîrli, a înnegri,
a arde pielea corpului omenesc. <► Refl. S -a bronzat la plajă. — F r.
b r o n z e r.
B R O N Z Â R E , bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.
B R O N Z A T , -Ă , bronzaţi, - te, adj. 1. A coperit cu u n strat de
bronz sau de vopsea de bronz. 2. (D espre oameni) C u pielea înnegrită
(de soare, vînt etc.). — V. bronza.
B R O S C A N , broscani, s. m . (Reg.) Broscoi (2 ). — D in b ro a s c ă
4- suf. -an.
B R O S C A R IŢ Ă , broscariţe, s. f. 1.
Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-
verzui (Potamogeton natans) ; lim ba-
apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori
verzi şi fructe care se desfac la m a tu ­
ritate în trei valve (Triglochin palustre) ;
iarba-şerpilor. — D in b r o a s c a -{- suf.
-ariţă.
B R O S C Ă R fiS C , -E Â S C Ă , broscd-
reşti, adj. (Rar) Al broaştclor, de broaşte.
— D in b r o s c ă r ie 4- suf. -esc.
B R O S C Ă R ÎE , broscării, s. f. Loc
cu m ulte b ro a ş te ; m ulţim e de broaşte.
B roscariţă (1)
— D in b r o a s c ă 4- suf. -arie.
B R O S C O I, broscoi, s. m. 1. A ugm entativ al lui broască (I ). 2.
M asculul broaştei. 3. (G lum eţ) Copil.
B R O S C tJŢ » broscuţi, s, m . P u i de broască. — D in b ro a s c ă
4- suf. -uţ.
B R O S C tJŢ Ă , broscuţe, s. f. D im inutiv al lui broască (I).
B R O Ş Â , broşez, vb. I. T ran z. 1. A coase îm preună colile unei
broşuri, ale unei cărţi, ale unui caiet etc., p u n îndu-le în tr-o copertă
moale. 2. A prelucra p rin aşchiere o piesă de m etal, gău rin d -o sau şân-
ţuind-o. <► M aşină de broşat = maşină de aşchiere care serveşte la
găurirea sau la şănţuir^a pieselor metalice. — F r. b ro c h e r.
b r o ş A r e , broşări, s. f. A cţiunea de a broşa.
B R O Ş A T 1 s . n. Broşare. — V. broşa.
B R O Ş A T 2, -Ă , broşaţi, -te, adj. (D espre broşuri, caiete etc,) Cu
colile cusute îm preună şi puse în tr-o copertă moale. — V. broşa.
B R O Ş Ă , broşe, s. f. 1. Bijuterie fem inină prevăzută cu un ac,
care se poartă prinsă de rochie, de guler etc. 2. U nealtă de turnătorie
de form a unui cui lung, cu care se fac canale pen tru evacuarea gazelor
dezvoltate la turn are. + Scheletul metalic, de form ă cilindrică, al unui
miez de turnătorie. 3. U nealtă de aşchiere cu tăişuri m ultiple, adaptată
la maşina de broşat, form ată din tr-o tijă dinţată cu m işcare liniară.
— F r. b ro c h e .
B R O Ş T E S C , -E A S C Ă , broşteşti, adj. (Rar) Broscăresc. — D in
b r o a ş te (pl. lui broască) + suf. -esc.
B R O Ş tJR Ă , broşuri, s. f. L ucrare tip ărită cup rin zîn d u n num ăr
redus de foi. ♦ (în v .) Fasciculă. — F r. b ro c h u r e .
BRUNĂ
B R O Ş U R IC Ă , broşureîe, s. f. D im inutiv al lui broşură.
B R O T Â C , brotaci, s. m . Broatec. — V. broatec.
B R O T Â N , brotani, s. m. (Reg.) Broatec. — D in brot[ac] -f-suf. -an.
B R O T Ă C E L , brotăcei, s. m . 1. D im inutiv al lui brotac. 2. (O rnit.)
Florinte.
B R O T IC fU , -ÎE, broticit, adj. (Rar) Verde (ca brotacul). — D in
b r o ta c -f suf. -iu.
B R R interj. 1. Exclam aţie pe care o scoate cel căruia îi este frig.
2. Exclam aţie care exprim ă spaim a p rin care a tre c u t vorbitorul.
3, Exclamaţie care exprim ă dezgustul sau greaţa.
B R U C E L O Z Ă , bruceloze, s. f. Boală contagioasă a vitelor (şi
a oam enilor), care se m anifestă p rin febră m are (şi dureri de cap).
— F r. b ru c e lo s e .
B R U D Â R , brudari, s. m . (Reg.) Cel care conduce un brod. —
D in b ro d + suf. -ar.
B R tJD IN Ă , brudine, s. f. (Reg.) Bac1. + T axă p e n tru trecerea
apei pe u n bac1. — S b . b ro d in a .
B R U D IO R , -O A R Ă , brudiori, -oare, adj. (Reg.) D im inutiv al
lu i brudiu.
B R U D lU , -ÎE, brudii„ adj. (Reg.) T înăr, nevîrstnic.
B R U D N IC 1, brudnici, s. m. (Reg.) B rudar. — D in b ro d +
suf. -nic.
B R tJD N IC 8, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) B rudiu. — D in b ru d [iu ]
4- suf. -nic.
B R U F T , brufturi, s. n. (Reg.) Prim a tencuială aruncată pe perete
şi neîntinsă cu m istria. — Postverbal al lui b r u f tu î.
B R U F T U f, bruftuiesc, vb. IV . T ranz. 1. (Reg.) A pune cu m istria
u n serat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte a s p re ; a repezi, a
brusca.
B R U F T U I Â LĂ , bruftuieli, s. f. (R eg.) Ceartă, o c a ră ; bruscare. ♦
Bătaie. — D in b r u f tu i 4- suf. -eaîă.
B R U F T U ÎR E , bruftuiri, s. f. (Reg.) A cţiunea de a bruftui.
B R U F T U L U f, bruftuhdesc, vb. IV. T ranz. (R eg.) A bruftui (2).
— D in b r u f t.
B R U H interj. Exclam aţie scoasă de cel care este pătruns de frig.
B R U IA , bruiez, vb. I. T ran z. A pertu rb a o em isiune radiofonică.
— F r. b r u ir e .
B R U IA J s. n. Faptul de a bruia. — F r. b r o u illa g e .
B R U lO N , bruioane, s. n. (Franţuzism ) Ciornă. — F r. b ro u illo n .
B R U L O T , bruloturi, s. n. (F ranţuzism înv.) C orabie de război
încărcată cu m aterii inflam abile. — F r. b ru lo t.
B R U M A , pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brum ă.
2. T ran z. (Rar) A acoperi cu brum ă. — D in b r u m ă 1.
B R U M Â R s. m . (Pop.) N oiem brie. — D in
b r u m ă 1 4- suf. -tir.
B R U M A T , ~A, brumaţi, -te, adj. 1. A coperit de
brum ă. 2. (Rar) B rum ăriu. 3. Fig. A burit. Clinchet de
pahare brumate (PAS). 4. (D espre fructe, p . ext. despre
plante) A coperit cu u n strat fin alburiu. — V. bruma.
B R U M A T IC , -Ă , brumatici, -e, adj. (Rar) A du­
cător de brum ă; rece, friguros. — D in b r u m ă 1 -f suf.
- atic.
B RTJM Ă1 s. f. 1. C ristale de gheaţă care se fo r­
m ează noaptea p e plante, pe păm înt sau pe suprafaţa
corpurilor libere, în urm a scăderii tem peraturii sub
zero grade. <> C o m p u s: (reg.) floarea-brumei — brin-
duşă. 2. (Pop.) C hiciură, prom oroacă. 3. S trat fin
alburiu care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig.
C antitate m ică de. . . <> E xpr. Ce bruma. . . sau bruma
ce. . . , ce brumă d e . ~ nim ica toată, puţin. — L at. B rum ărea
b ru m a .
B R tJM Ă 9 s. f. (Franţuzism ) Ceaţă, negură. — F r. b r u m e .
B R U M Ă R E A , bruinărele, s. f. Plantă erbacee ornam entală cu
flori roşii-violete şi cu m iros plăcut (Phlox paniculata). — D in b r u m ă 1
4- suf. -ărea.
B R U M Ă R E L s. ni. (Pop.) O ctom brie ; p. ext.
sfîrşitul lunii septem brie, luna octom brie şi înce­
p utul lunii noiem brie. — D in b r u m a r + suf. -el.
B R U M Ă R ÎŢ Ă , brumănţe, s. f. N um ele a
două specii de păsări alpine: a ) pasăre de m ărim ea
mierlei ( PrunHla collacis subalpinus) ; b ) pasăre mai
m ică, m igratoare (Prunella m odularis). — D in
b r u m ă 1 4- suf. •‘ (ă )riţă .
B R U M Ă R ÎU , -ÎE , brumării. adi. 1. D e
culoarea brumei; alb-cenuşiu. 2. (In expr.) Prune
brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3).
rp
— D in b r u m a 1 -j-suf. - ăriu. B rum ăriţă (a)
B R U M O S , -O Ă S Ă , bruntoşi, -oase, adj. (Franţuzism ) Ceţos,
neguros. 4- Fig. în tu n e c at. — F r. b r u m e u x (lat. lit. b ru m o s u s ).
B R U N , -Ă , bruni, -e, adj. 1. C afeniu-închis. 2. (D espre oameni)
C u p ărul negru şi cu tenul negricios ; oacheş. — F r. b ru n .
B R U N Â , brunez, vb. I. T ranz. A acoperi pe cale chim ică oţelul
sau fierul cu u n stra t de oxizi, p e n tru a le feri dc coroziune. — Fr.
b r u n ir .
BRUNAJ — 96 —
B R U N Â J 8. n . B runare. — D upă fr. b ru n is s a g e .
B R U N Â R E s. f. A cţiunea de a bruna şi rezultatul ei.
B R U N Ă T , »Ă, brunaţi, -te, adj. 1. (D espre oţel sau fier) A coperit
c u u n strat de oxizi. 2. (Rar) în n e g rit de soare. — V. bruna.
B R U N U L s. n. Stofă de lină de culoare închisă, din care se
confecţiona altădată încălţăm inte. — G erm . B m n e lle (<fr.).
B R U N E T , -Ă , bruneţi, -te, adj. (D espre o a m e n i; adesea substan­
tivat) B run. — F r. b r u n e t.
B RU SC» -Ă , bruşti, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) N eaşteptat,
s ubit. 2. (R ar) A spru, strident. Mască uritul ţi şterse formele prea bruşte
(M A C E D O N S K I). — F r. b ru s q u e .
B R U S C Ă , bruschez, vb. I. T ran z. A trata pe cineva cu asprime
ţ i fără m enajam ente; a repezi. + A grăbi, a forţa desfăşurarea unui
proces, a un u i evenim ent. — F r. b r u s q u e r .
B R U S C H E Ţ E s. f. P u rtare sau atitudine aspră, grosolană ; asprime.
— It. b ru s c h e z z a .
B R U S N A T , -Ă , brusnaţi, -te, adj. (Rar) G răsuliu, bucălat.
B R U S T U R s. m . v. b r u s tu r e .
BRUSTURE,
brusturi, s. m . N u ­
mele mai m ultor plan­
te erbacee cu frunze
foarte mari şi late,
c u flori purpurii sau
violete; sînt folosite
pentru proprietăţile
lor medicinale (Lap-
pa maior, minor şi
tom entosa); lipan.
[V a r.: b r u s t u r s.m.]
B R U Ş, bruţi,
s. m . (Reg.) Bulgăre
de păm înt. + Coco-
ioş. — Sb. b ru ă .
B R U T ,-Ă , bruţi,
•te, adj. 1. (D espre B rusturi
o materie prim ă)
Care se găseşte în stare naturală, încă n e p re lu c ra t; (despre u n
produs în stare de prelucrare) care n-a fost încă transform at în produs
finit. 2. (D espre greutatea m ărfurilor) D in care n u s-a scăzut d a ra u a ;
(despre u n venit) din care nu s-au scăzut cheltuielile, im pozitele etc.
— L at. Ut. b r u tu s (fr. b ru t).
B R U T A L , -Ă , brutali, -e, adj. L ip sit de delicateţe, aspru ; grosolan,
necioplit. — F r. b r u ta l.
B R U T A L IT A T E , brutalităţi, s. f. F ire sau purtare b ru ta lă ; vorbă
sau faptă de om b r u ta l; grosolănie. — D upă fr. b r u ta lit£ ,
B R U T A L IZ A , brutalizez, vb. I. T ran z. A trata p e cineva cu
brutalitate ; a m altrata. — F r. b r u ta lis e r .
B RU TA R» brtUari, 8. m . M uncitor care fabrică p îin e ; (în trecut)
proprietar de brutărie. — D in b r u t « pîine neagră » (p u ţin folosit) 4-
suf. -ar.
B R O tA , brute, s. f. O m b ru ta l.;— F r. b ru te .
B R U T Ă R E Ă S Ă , brutărese, s. f. M uncitoare care fabrică p îin e ;
soţia brutarului. — D in b r u t a r 4* suf. -easă.
B R U T Ă R ÎE , (2 ) brutării, s. f. 1. M eseria de b rutar. 2. C lădire
în care se fabrică sau se vinde pîine. — D in b r u t a r 4- suf. -ie.
B R U T O adv. î n total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate),
fără a scădea cheltuielile, impozitele etc. (d in tr-u n venit). — Germ .
B ru tto (it. b ru tto ).
B U Ă Z s . n. Albia unui rîu m ic, Ia vărsare. — T c . b o g h a z.
B U B A T s. n . (Pop.) Vărsat, variolă. — D in b u b ă 4- [v ă rsja t.
B tJB Ă , bube, s. f. 1. N um e dat um flăturilor cu caracter pu ru len t
ale ţesutului celular d e sub piele, o E xpr. A umbla cu cineva ca cu o
bubă coaptă = a menaja pe cineva. S -a spart buba = s-a dat to tu l pe
faţă, s-a dezvăluit totul. C o m p u se : (pop.) bubă-neagră — d a la c ;
bube-dulci = bubuliţe dese, de n atu ră infecţioasă, care se ivesc în special
la copii, în ju ru l gurii, pe cap etc. + Rană. 2. Fig. P u n c t slab, parte
delicată a unei p ro b le m e ; dificultate. E xpr. î i ştiu eu buba — ştiu
eu ce necaz sau ce p u n ct slab are. — C om p. ucr. b u b a .
B U B E R lC s. m . Plantă erbacee cu tu lp in a noduroasă la bază, cu
frunze dinţate şi cu flori b ru n e sau verzi-măslinii ( Scrophularia nodosa).
— Comp. bg. b u b re k .
B U B lŢ Ă , bubiţe, s. f. Bubuliţă. — D in b u b ă + suf. -iţa .
B U B O I, buboaie, s. n. Furuncul, abces. — D in b u b ă 4- suf. -oi.
B U B O N IC Ă adj. f. (în expr.) Ciumă (sau pestă) bubotncă —
cium ă (sau pestă) care se manifestă p rin abcese. — F r. b u b o n iq u e
«gr.).
E U B O S , -O A S Ă , buboşi, -oase, adj. C u bube. + (D espre plante,
fructe) Plin de um flături, de noduri, de crestături. — D in b u b ă 4-
suf. -os.
B U B U l, pers. 3 bubuie, vb. IV. In tran z. (D espre t u n e t ; p . ext.
despre arm e de foc sau alte surse de zgomote) A produce u n zgomot
înfundat şi putern ic, re p e ta t (prin ecou) la intervale scu rte. — O no­
m atopee.
BUCĂŢICĂ
B U B U fR E , bubuiri, s. f. (Rar) B ubuit. — V. bubui.
B U B U IT s . n . F a p tu l de a bubui; zgom ot p uternic şi înfundat
produs de explozii, de lovituri repetate etc.
B U B U IT O R , -O Ă R E , bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. — D in
b u b u i 4- suf. •(i)to r .
B U B U IT U R Ă , bubuituri, 8. f. B ubuit. — D in b u b u i 4* suf.
—(i) tură.
B U B U L fŢ Ă , bubuliţe, s. f. D im inutiv al lui bubă.
B U B U R O S , -O A S Ă , buburoşi, -oase. adj. B ubos. — D in b u b ă 4-
suf. -ur-os.
B U B U R O Z 1 s. m . v. b u b u r u z ă .
B U B U R tJZ *, buburuze, s. n. Cocoloş mic şi ro tu n d ; bobiţă.
B U B U R tJZ Ă , buburuze, s. f. Gîndâcel cu
corpul rotund, cu aripile roşii, pătate cu şapte
p uncte negre (Coccinella septempunctata).
fV a r.: b u b u r u z s. m.]
B U C 1 s. m . (Reg., în expr.) într-un
buc — într-o clipa, foarte repede.
BUC*, buci, s.^ m. (Reg.) Fag bătrîn.
— Slav (v. sl. b u k u ).
B U C 8, (2 ) baci, s. m . (Reg.) 1. Pleavă
de cereale. 2. (L a pl.) Firişoare de calitate
inferioară rămase de la m eliţarea inului şi a
cînepii. — Com p. Ib. b u k « pleavă *.
B U C A L , -Ă bucali, -e, adj. Care ţine
de gură, privitor la gură, ^ E xpr. Pe cale
bucală = pe gură. — F r. b u c c a l.
B U C A T Ă , ( I ) bucăţi, ( I I ) bucate, s. f.
I. 1. P arte tăiată sau ruptă din tr-u n corp Buburuza
solid ; fragm ent, frintură. <> E xpr. A face (sau
a rupe, a tăia etc.) bucăţi (sau (n bucăţi sau bucăţi-bucăţi) =* a rupe
(sau a tăia etc.) în părticele m ici de tot. 2. P arte d in tr-u n întreg consi­
d erată ca o unitate. O bucată de stofă. <> E xpr. Om dintr-o bucală —
om cu caracter integru. + Porţiune, de dim ensiuni şi form e determ i­
nate, d intr-un produs fabricat. Bucată de zahăr. + U nitate de num ă­
rare ; exem plar. <> E xpr. C u bucata — cu am ănuntul. A plăti cu bucata —
a plăti în acord. A face (cuiva) bucata — a crea (cuiva) o încurcătură,
a face (cuiva) u n rău. ♦ (D eterm inat p rin « de drum ». * de cale * etc.)
D istanţă. + (D eterm inat p rin « de tim p *, « de vrem e * etc.) Interval.
3. O peră literară sau muzicală (de proporţii mai reduse). II. (L a pl.)
1. (Feluri de) m încare. 2. Cereale, grîne. 3. (Reg.) Vite. — Lat.
* b u c c a ta .
B tJC Ă , buci, s. f. 1. Fesă. 2. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase
ale feţei om ului, de la tîm plă în jos. — L at. b u c c a « gură ».
B U C Ă C IO A R Ă , bucăcioare, s. f. (Reg.) Bucăţică. — D in bucfatăl
4- suf. -ăcioară.
B U C Ă L Ă I, -Ă IE , bucălai, -aie, adj. Bucălat. — D in bucăflat] -|-
suf. -ăl-ai.
B U C Ă L A lE , bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. — Din
b u c ă 4- la ie .
B U C Ă L Ă T , -Ă , bucălaţi, -te, adj. G răsuliu, durduliu. — Din
b u c ă la (rar uzitat).
B U C Ă L lU , -fE , bucălii, adj. (Rar) Bucălat. — D in bucăflat] 4-
suf. -ăl-iu.
B U C Ă T A R , bucătari, s. m . Cel care are m eseria de a găti mîncare.
— D in b u c a te (p l. lui bucată) 4- suf. -ar).
B U C Ă T Ă R E A S Ă , bucătărese, s. f. Fem eie care are m eseria de
a găti mîncare. — D in b u c ă t a r 4- suf. -easă.
B U C Ă T Ă R IE , bucătării, s. f. 1. C am eră (sau clădire) în care se
găteşte mîncarea. ♦ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu
aparatura necesară preparării hranei calde p en tru trupele aflate în
cam panie. 2. Fel caracteristic de a găti bucatşle. Bucătărie romînească.
3. Fig. Totalitatea lucrărilor m ărunte necesare pentru efectuarea unei
lucrări mai m ari. — D in b u c ă t a r 4- suf. -ie.
b u c ă t ă r i o A r A , bucătărioare, s. f. D im inutiv al lui bucă­
tărie (1).
B U C Ă T Ă R Î ŢĂ , bucătăriţe, s, f. (Reg.) Bucătăreasă. — Din
b u c ă t a r 4- suf. -iţă.
B U C Ă T tJR Ă s. f. v. î m b u c ă tu r ă .
B U C Ă Ţ E A , bucăţele, a. f. Bucăţică. — D in b u c a tă 4- suf. -ea.
B U C Ă Ţ E L s. m . Plantă erbacee din familia gramineelor, cu
frunzele inferioare răsucite în form ă de sul şi cu flori roşietice sau vio­
lacee dispuse în form ă de spic (Agrostis canina). — D in b u c ă ţe a .
B U C Ă Ţ E L f, bucăţelesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A bucăţi. — D in
b u c ă ţe le (pl. lui bucăţică).
B U C Ă Ţ I, bucăţesc, vb. IV. T ranz. A tăia sau a sfîşia în bucăţi ;
a îm bucătăţi. — D in b u c a tă .
B U C Ă Ţ IC Ă , bucăţele, s. f. D im inutiv al lui bucată. E xpr.
A face (sau a tăia, a rupe în) bucăţele (-bucăţele) = a fărîm iţa, a m ărunţi.
Bucăţică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucăţică ~ exact, la fe l; leit. +
L u cru de mîncare. <* Expr. A -şi da (sau a-şi lua) bucăţica de la gură —
a da din puţinul său, a fi darnic. A - i lua (cuiva) bucăţica din (sau de la)
gură — a lip ii (pe cineva) chiar şi de stric tu l necesar.
BUCEA — 97 — BUDUI

B U C E Â , bucele, s. f. 1. M anşon de m etal m o n tat în tre două B U C L A , buclez, vb. I. T ranz. şi refl. A(-şi) răsuci părul în
piese în tre care există o m işcare relativă, p e n tru a le proteja de bucle, a (se) cîrlionţa. — F r. b o u c le r.
uzură, sau între două piese asam blate B U C L A T , -A , buclaţi, -tet adj. (D espre păr) C u b u c le ; cîrlionţat.
rigid, p e n tru a u şu ra dezm em brarea. — V. bucla.
+ M anşon de fontă cu care se căp tu ­
şeşte pe d in ău n tru butu cu l roţii (de B tJC L Ă , bucle, s. f. I. 1. Şuviţă de p ăr răsucită în s p ira lă ; zuluf,
car, de cam ion etc.). 2. D ispozitiv care cîrlionţ. 2. Parte a ochiului un u i fir, form ată în tim pul tricotării. II.
îm bucă sau prind e o parte a unei unelte. 1. C urbă foarte pronunţată, folosită la unirea porţiunilor d rep te ale
— L at. b u c c e lla « guriţă ». unui drum în serpentină. + Porţiune şerpuită a u nui curs de apă.
2. Piesă metalică pe care se fixează, p rin îndoire, capătul un u i cablu.
B U C E L A , bucelez, vb. I. T ranz. — F r. boucle.
A m onta o bucea. — D in b u c e a .
B U C L tJC , buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. C eartă,
B tJC H E , buchi, s. f. A doua literă discordie. 3. (Reg., la pl.) O biecte n eînsem nate; m ărunţişuri. V. cala-
din alfabetul c h irilic ; p. ext. lite ră ; balîc, catrafuse. [V a r.: b o c lu c s. n.] — T c. b o k lu k .
a lfa b e t; cunoştinţe elem entare de scris Bucea
şi citit. <► E xpr. Buchea cărţii = exact B U C L U C A Ş , -A , buclucaşi, -e, adj. (Adesea substantivat) Care
ca în c a rte ; în chip mecanic. A f i (to t) la buchi == a fi (tot) începător provoacă b ucluouri (1 ); care caută ceartă cu orice p reţ. — D in b u c lu c +
(în ale învăţăturii). A na şti buche — a n u şti nim ic. [V a r.: b u c h e a , suf. -aş.
b u c h ie s. f.l — Slav (v. sl. Wuky). B U C O A V N Ă , bucoavne, s. f. (în v . şi arh.) A becedar (cu caractere
B U C H E A s. f. v. b u c h e . ch irilice); p . ext. carte tipărită cu litere chirilice. — Slav (v. sl. a z u b u -
B U C H E R , bucheri, s. m . (în v .) Persoană care învaţă buchile, k o v in o ).
începător la în v ă ţă tu ră ; (astăzi) persoană care învaţă pe dinafară, în B U C O L IC , -Ă , bucolici, -e, adj. Privitor la viaţa (idealizată) d e la
m od mecanic. —r D in b u c h e -f~ suf. -ar. ţa r ă ; pastoral, idilic. — L at. lit. b u c o lic u s (fr. h u c o liq u e ).
B U C H E R E Â L Ă s . f. F ap tu l de a învăţa pe de rost, în chip mecanic. B U C O L IC Ă , bucolice, s. f. M ic poem pasto ral; eglogă, idilă.
— D in b u c h e r i -|- suf. -eală. — L at. lit. b u c o lic a (fr. b u c o liq u e ).
B U C H E R E Ş T E adv. în felul bucherilor, ca bucherii. — D in B U C O V IN E A N , -A , bucovineni, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care
b u c h e r -f suf. -eşte. aparţine Bucovinei sau populaţiei ei, privitor la Bucovina sau la populaţia
B U C H E R I, bucheresc. vb. IV . T ran z. A silabisi. — D in b u c h e r . ei. 2. S. m . şi f. Persoană care face parte din populaţia Bucovinei.
B U O H E R lE s. f. B u ch ereală.— D in b u c h e r + suf. -ie, — D in B u c o v in a + suf. -ean.
B U C H E T , buchete, s. n . 1. M ănunchi de flori aranjate şi legate B U C O V IN E A N C Ă , bucovinence, s. f. Bucovineană. — D in b u c o ­
îm preună. 2. Boschet. 3. A rom ă specială a u n o r vinuri vechi supe­ v in e a n + suf. -că.
rioare. — F r. b o u q u e t. B U C S Ă U s. m . A rbust ornam ental din familia
B U C H E T IE R A , buchetiere, s. f. (în v .) Florăreasă, [ P r .: -ti-e-] leguminoaselor, cu ram uri lungi, verzi-albăstrui, cu
— F r. b o u q u e ti£ re . frunze puţine şi cu flori m ari, galbene, plăcut m irositoare
B U C H E Ţ E L , bucheţele, s. n. D im inutiv al lui buchet (1 ). (Spartium junceum ). — L at. lit. b u x u s.
B O C Ş Ă , bucşe, s. f. Bucea (1 ). — D in b u c e a
B tJC H IE 6. f. v. b u c h e . (influenţat de ucr. bukka) .
B U C H IN Î, buchinesc, vb. IV . T ran z. şi intranz. (Rar) A buchirisi. B U C Ş I, bucşesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A um ple
— D in b u c h e (d u p ă fr. bouquinet) . p înă la re fu z ; a îndesa, a tixi. + A năpădi, a podidi.
B U C H IN lS T , buchinişti, s. m . (Franţuzism înv.) A n tic a f.— F r. B U C U R A , băcur, vb. I. R efl. I . A sim ţi bucurie,
b o u q u in is te . a fi cuprins de bucurie. + T ran z. A procura cuiva o
B U C H IR IS I, buchirisesc, vb. IV. In tran z. (Rar) A citi sau a învăţa bucurie, o satisfacţie. 2. A se desfăta, a petrece. 3. A
cu m are osteneală sau cu migală. — D in b u c h e r -f suf. -ist. d ispune de. . . , a avea la îndem înă. + A fi foarte căutat,
B U C H IS A vb. I . v. b u c h is i. a provoca interes. 4. (Peior.) A rîvni la. . . ; a încerca să
profite. — C om p. alb. b u k u r o n .
B U C H IS E Â L Ă , buchiseli, s. f. 1. Buchereală. 2. Fig. Bătaie
înfundată cu pum nii. — D in b u c h isi -1- suf. -eală. B U C U R Â T , -Ă , bucuraţi, -te, adj. B u cu ro s.— V. Bucsău
bucura.
B U C H IS I, buchisesc, vb. IV. 1. T ran z., intranz. şi refl. A face
un lucru cu m are tru d ă şi migală, fără s p o r ; (în special) a citi cu greu­ B U C U R IE , bucurii, s. f. 1. S entim ent de m ulţum ire, de satisfacţie
tate. 2. T ranz. Fig. A bate tare pe cineva. [V a r.: b u c h is â vb. I] sufletească. <» Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată
inim a. <► E xpr. A tiu mai putea de bucurie ~ a se bucura foarte m ult.
B U C IA R D A , budardez, vb. I. Noroc şi bucurie, form ulă de salut. 2. (C oncr.) Persoană, obiect, veste
T ranz. A prelucra cu buciarda piatra etc. care bucură. — D in b u c u r a -f- suf. -ie.
de construcţie. — F r. b o u c h a r d e r .
B U C U R O S , «O A SĂ , bucuroşi, -oase, adj. 1. Care este cuprins
B U C I A R D A R E s. f. A cţiunea de de bucurie, care reflectă bucuria;/», ext. vesel. <►E xpr. ( A f i ) bucuros
a buciarda. de oaspeţi — a prim i cu plăcere oaspeţi. A f i mai bucuros să. . . (sau
B U C IA R D Â T , -A, buciardaţi, -te, cind. . . , d a c ă .. . ) — a prefera s ă . . . 2. (Adesea adverbial) Care face
adj. (D espre piatra de construcţie) Buciardă ceva cu plăcere, din toată inima. + (A dverbial, r e g .; form ulă de poli­
Prelucrat cu buciarda. — V . buciarda. teţe) P e n tru p u ţin ! cu p lă c ere ! m ă rog I — D in b u c u r a + suf. -os.
B U C IA R D A , buciarde, s. f. Ciocan prevăzut pe feţele de izbire B U D A C , budace, s. n. (Reg.) Sapa m are sau tîm ăcop cu care se
cu dinţi deşi de form ă piram idală, folosit p en tru a im prim a, p rin izbire, fac cuiburi p en tru sădit. — Sb. b u d a k .
p* faţa pietrelor de construcţie, adîncituri regulate. — F r. b o u c h a rd e .
B U D Â C Ă , budace, s. f. (Reg.) Vas de lem n în care se pune laptele
BtTCIN s. n. v. b u c iu m 1. la închegat. — D in b u d [ăi] -f suf. -acă.
B U C IN lŞ s. m . (B o t.; reg.) Cucută.
B U D A L A s . m . sg. (Rar) O m prost, nătărău. — T c . b u d a la .
B U C ltJC , buciucuri, s. n. (T urcism înv.) Steag tătăresc, alcătuit
dintr-o jum ătate de coadă de cal fixată d e ‘o prăjină. — T c . b u ş u k . b O d ă , bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de le m n ; m agherniţă.
2. Colibă. 3. Closet. — R us, ucr. b u d a .
B tJC IU M 1, buciume, s. n. In s tru ­
m ent muzical de suflaţ: în form a unui B U D Â I, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas de lem n în care se păstrează
tu b conic, lung, făcut din coajă de laptele, se duc bucatele la cîrnp, se ţin băuturi etc. ♦ P utinei. 2. T ru n ch i
tei sau din lem n şi folosit în special scobit, întrebuinţat ca ghizd la fîntină ; p. ext. fîntînă p u ţin adîncă.
de ciobani p en tru chem ări şi semnale ; [V a r.: b u d u i s. n j — M agh. b o d o n y .
tulnic. ♦ Sunet scos cu acest in stru ­ B U D Ă IĂ Ş , budăiaşe, s. n. D im inutiv al lui budăi.
m ent. [V a r.: (reg.) b u c in s. n.]
— Lat. b u c in u ţn . B U D IH Ă C E , budihace, s. f. (Reg.) M onstru, pocitanie.
B tJC IU M 1, buciume, s. n. (Pop.) B U D IN C Ă , budinci, s. f. 1. Preparat culinar dulce servit ca desert.
1. T ru n ch i sau tulpină de arbore ţ 2. Fel de m încare făcut din legume, brînză etc. şi copt în cuptor. — F r.
(în special) bu tu c de viţă de vie. p u d d in g , p o u d in g « e n g l.).
2. B utucul roţii carului, în care sînt
înfipte spiţele. — V. arom. b u c iu m , B U D IS M s . n. Religie răspîndită în Asia orientală, al cărei p rin ­
megl. b u c iu n « buştean ». cipiu fundam ental este renunţarea la frăm tntările, lupta şi plăcerile
Bucium vieţii. — F r. b o u d d h is m e .
B U C IU M A 1 vb. I. v. b u ş u m a .
B U D fS T , -Ă , budişji, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care ţine de
B U C IU M A 8, bucium, vb. I. Intranz. A sufla, cînta din bucium , budism , p rivitor la budism . 2. S. m . şi f. A dept al b u d ism u lu i.— Fr.
♦ T ranz. Fig. A anunţa, a vesti ceva. — L at. b u c in a re . b o u d d h is te .
B U C IU M A R E , .buciumări, s. f. A cţiunea de a buciuma şi rezul­
tatul ei. B U D O A R , budoare, s. n. Cam eră intim ă a unei femei. [ P r .: -do-ar]
— F r. b u d o ir.
B U C IU M A Ş , buciumaşi, s. m. Cel care buciumă*.— D in b u c iu m 1
-4- suf. -aş. B U D U H O A L Ă , buduhoale, s. f. (Reg.) 1. Budihace. 2. Boală
contagioasă.
B U C IU M Ă T O R , -O A R E, buciumâtori, -oafe, adj. (Rar) Care
bucium ă2. — D in b u c iu m a 1 -f suf. -(ă )to r . B U D tJI s. n . v. b u d ă i.
 BUDUR
B U D U R , budure, s. n. (Pop.) 1. S tîn că m are cu vegetaţie săracă.
2. B uduroi (3).
B U D U R O l, buduroaie, 8. n. (Pop.) 1. Vas de lem n în care se
păstrează diferite produse. 2. S tu p de albine făcut d in tr-u n b u tu c
scobit sau dintr-o scorbură ; ştiubei. 3. G hizd de fîntînă. — V . budăi.
B U F1 interj. C uvînt care im ită sunetul înfundat p rodus de căderea
unui obiect tare, de o lovitură sau de o Explozie. — Onom atopee.
BUF* s. n. N um ele unei figuri la jocuJ de arşice.
B U F8, -Ă, bufi, -e, adj. (D espre o comedie, o operă) Cu u n caracter
comic exagerat. 4- (D espre cîntăreţi sau actori) Care interpretează
roluri comice în tr-o comedie sau operă bufă (uzînd de mijloace ieftine).
— F r. b o u ffe . * p roducînd u n sunet asem ănător cu m ugetul unui
B U F Ă N T , -A , bufanţi, -te, adj. (D espre îm brăcăm inte sau despre
părţi ale ei) U m flat, înfoiat. — F r. b o u ffa n t.
B tJF Ă , bufe, s. f. C ută înfoiată la îm brăcăm inte.
B U FĂ IÂ LĂ , bufâieli, s. f. (Rar) C hicot. — D in b u fâ i (rar în tre ­
b u in ţa t) + suf. -eală.
B U F £ T , bufete, s. n. 1. D u lap de sufragerie sau de bucătărie
în care se ţine vesela. 4 B ufet de orgă — mobilă de lem n sau de metal
în care sînt m ontate tu b u rile unei orgi. 2. Local în care se servesc
m încâruri (reci), băuturi etc. 4- C am eră sau masă u n d e se servesc
m încăruri (reci), b ău tu ri etc. 3. M încăruri care se servesc la bufet (2).
— F r. b u ffe t.
B U F E T IE R , -A , bufetieri, -e, s. m . şi f. Persoană care conduce
lin bufet (2 ) sau serveşte la un bufet. [ P r .: -ti-er\ — F r. b u f f e tie r ,
B U FL E I, buflei, s. m . Copil sau pui de anim al gras, dolofan.
B tJF N A , bufr.e, s. f. (O rnit.) B ufniţă. [V a r.: b u h n ă s. f . ] :— O no­
matopee.
B U FN E A L A , bufneli, s. f. (Rar) 1. îm b u fn are. 2. B ufnitură.
— D in b u fn i -f suf. -eală.
B tJF N E T , bufnete, s. n. B ufnitură. — D in b u fn i + suf. -et.
B U FN I, bufnesc, vb. IV . 1. In tran z. A produce u n zgomot înfundat
prin cădere, izbire, explozie etc. 2. In tran z. A izbucni în r î s ; a pufni.
E xpr. (T ranz.) A - l bufni rîsul = a-l apuca rîsul. 3. Intranz. A
bom băni. 4. T ran z. A izbi cu p u te re ; a trîn ti. 5. Intranz. A da buzna,
a se n ă p u s ti; a izbucni. -— D in b u f 1.
B U F N IR E , bufniri, s. f. A cţiunea de a
bufni şi rezultatul ei.
B U F N lT s. n. B ufnitură. — V. bufni.
B U F N IT U R Ă , bufnituri, s. f. F ap tu l de a
bu fni; zgomot p rodus p rin cădere, izbire,
explozie etc.
B tJF N IŢ Ă , .bufniţe, s. f. 1. C ea mai m are
pasăre răpitoare de noapte, de culoare b rună-
sură, cu cap m are şi cu ochi galbeni mari, apro­
piaţi unul de a ltu l; cu sm ocuri lungi de pene 2a
u re c h i; are u n strigăt care seam ănă a văitare
(Bubo buboj. 2. (Reg.) Cucuvea. — D in b u fh ă H-
suf. -iţă.
B U F O N , -A , bufoni, -e, adj. Caraghios,
comic. 4 (Substantivat, m . ; în epoca feudală)
Personaj comic în treţin u t la curţile suveranilor B ufniţă (1)
sau ale seniorilor, p e n tru a provoca rîsul p rin
glume, gesturi e tc .; m ăscărici; p. ext. persoană care face pe alţii să
rîd ă prin glum e, gesturi caraghioase etc. — F r. b o u ffo n (<it.).
B U F O N E R IE , bufonerii, s. f. V orbă, glumă,
gest care provoacă rîsul. — F r. b o u ff o n n e r îe .
B U FT , bufturi, 8. n. (Reg.) Stom ac sau
burtă de mamifere. — Com p. m agh. b u fii.
B U F T A C 8. m . (Reg.) B u fte a .— D in
b u f t + suf. -ac,
B tJF T E A s. m . Calificativ d at u n u i om
sau un u i copil gras. — D in b u f t + suf. -ea.
B U G E A C 8. n . Ţ in u t de stepă brăzdat de
văi adînci şi seci şi lipsit d e ape curgătoare.
— T c. bucak.
B tJG E D , -A , bugezi, -de, adj. (Reg.)
Buhăit, puhav, um flat. [V a r.: b u g e t, - ă adj.]
— L at. * b u c c id u s. Bufon
B U G E T 1, bugete, 8. n. Plan cuprinzînd bilanţul veniturilor şi
cheltuielilor probabile ale urnii stat, ale unei întreprinderi etc. pe o
perioadă determ inată, bazat pe experienţa financiară a anului expirat.
4 T otalitatea prevederilor de venituri şi cheltuieli ale unei familii
sau ale unei persoane p e n tru o anum ită perioadă d e tim p . — F r.
budget.
B ttG E T S -A adj. v. b u g e d .
B U G E T A R , -A , bugetari, -e, adj. Privitor la buget, prevăzut în
buget, de buget. ^ Sarcini bugetare — a ) obligaţii (ale statului) care
se acoperă p rin b u g e t; b ) realizări d e venituri şi efectuări de cheltuieli.
Instituţie bugetară = in stitu ţie ale cărei venituri se varsă integral în
buget şi ale cărei cheltuieli se acoperă în întregim e din buget. A n (sau
exerciţiuj bugetar — perioadă de tim p de u n an în care se efectuează
operaţiile legate de executarea b u getului statu lu i. — D upă fr. b u d -
g£taire.
— 98 — B U JIE
B U G E T IV O R , -A, bugetivori, -e, adj. Care trăieşte în m od para­
zitar din bugetul statului. — F r. b u d g £ tiv o re .
B U G E Z t, bugezesc, vb. IV . Refl. (Reg.) A se um fla la faţă (de
boală, de som n e tc .) ; a se buhăi. — D in b u g e d .
B U H s. n. (Reg., în expr.) A - i merge (sau a i se duce) buhul = a-i
m erge vestea, fa im a ; a ajunge de pom ină.
B U H A I1, buhai, s. m . (Reg.) 1. T a u r. 2. C om pus : buhai-de-baltă —
bou-de-baltă (a , b ). — U cr. b u h a j.
B U H Â I9, buhaiuri, s. n . Instrum ent muzical
popular folosit de colindători în ajunul anului nou,
form at d intr-o putinică cu u n fund de piele,
p rin care trece u n sm oc de p ă r de cal care se trage
taur. [Pl. ş i : buhaie1 — D in b u h a i1.
B U H A Ş , buhaşi, s. m . (Reg.) Brad mic, piper­
nicit şi cu crengi dese.
B tJH A V , -A adj. v. p u h a v .
BtTHĂ, buhe, s. f. Bufniţă. — Onom atopee.
B U H Ă f1, buhaiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav
la faţă. — D in b u h a v .
BU H Ă I*, buhaiesc, vb. IV . Intranz. (Rar) A Buhai
ţipa, a urla. — D in b u h a i1.
B U H Ă IA L Ă 1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1.
B U H Ă I A LĂ a, buhâielt, s. f. (Rar) F aptul de a buhăi2.
B U H Ă lE Ş , buhâieşi, s. m . (Reg.) D im inutiv al lui buhai1.
B U H Ă fT , -A , buhăiţi, -te, adj. (D espre oameni, despre faţa lor
etc.) U m flat (de boală, de som n e tc .); puhav. — V. buhăi1.
B U H Ă Ş fE s. f. (Reg.) D esiş de brazi mici, de buhaşi. — D in
b u h a ş + suf. -ie.
B tJH N Ă s. f. v. b u fn ă .
B U H O S , -O A S Ă , buh oşi, -oase, adj. 1. Ciufulit, z b îrlit; cu părul
zbîrlit. 2. (Rar) B uhăit. —'‘ D in b u h ă -I- suf. -os.
B U H U R , buhururi, s. n. (în v . şi arh.) Stofă de lînă fină sau de
mătase. — T c . b u h u r.
B U H U R D Ă R , bukurdaruri, s. n. (în v .) Vas (de metal) servind
la afum at cu miresme. — T c . b u h u r d a r .
B U l, buiesc, vb. IV . Intranz. 1. A chem a, a da sem nale p rin stri­
găte, sunînd din corn etc. 4> A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A
d a năvală. — C om p. sb. b u ja ti.
B U lA C , -A , buieci, -e, adj. Zburdalnic, nebunatic. — Slav (v. sl.
b u ja k u ).
B U IA N D R t? G , buiandrugi, s. m. E lem ent de construcţie alcătuit
d intr-o grindă de susţinere aşezată deasupra unei porţi, a unei uşi sau
a unei ferestre.
B U IC l, buicesc, vb. IV. In tran z. (Reg.) 1. (D espre plante şi vite)
A se dezvolta, a creşte peste m ăsură (în dauna rodului). 2. (D espre
animale sălbatice) A se ivi, a ieşi d in ascunzătoare. — D in b u ia c .
B U IE S T R Ă Ş , buiestraţi, s. m . (Adesea adjectival) Cal care merge
în buiestru. — D in b u ie s t r u 1 + suf. -aş.
B U IE S T R U 1 s. n. M ers rapid şi legănat al c a lu lu i; um blet special
al un o r animale care calcă deodată cu am îndouă picioarele din aceeaşi
parte.
B U IE S T R U *, -IÂ S T R Ă , buieştri, -stre, adj. Care merge în
b uiestru1; p. ext,> n ă ră v aş; neastîm părat, zburdalnic.
B U IM A C , -A , buimaci, -e, adj. A m eţit (de som n, de beţie, de
frică e tc .); zăpăcit, năuc.
B U IM A T IC , -A , buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. — D in b u im [ac ]
+ suf. -atic.
B U IM Ă C E A L Ă , buimăceli, s. f. Buimăcire. — D in b u im ă c i +
suf. -eală.
B U IM Ă C I, buimăcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A
(se) ameţi, a (se) zăpăci. — D in b u im a c .
B U IM Ă C IR E , buimăciri, s. f. F aptul de a (se)
buimăci.
B U IM Ă C IT , -A , buimăciţi, -te, adj. Buimac,
— V . buimăci..
B U IŞ Ă G s. n. (Reg.) T eren.acoperit cu mărăcini
şi bălării m ari, dese şi încîlcite. — M agh. b u ja sâ g .
B U IU R D IS l, buiurdisesc, vb. IV . T ran z. (înv.)
A transm ite oficial o ' cerere, o plîngere etc. unei
autorităţi inferioare; a întări p rin tr-u n decret. — T c .
b u iu r d i in < ordin, d e c r e t».
B tJJD Ă , . bttjde, s. f. (Reg.) Cocioabă.
B U JD f, bujdese, vb. IV . T ran z. (Reg.) A • ţîşni,
a zbughi, a da năvală. — C om p. m agh. b u z d u ln i.
B tJJE N IŢ Ă , bujeniţe, 8. f. (Reg.) Pastram ă (de
vînat). — U cr. b u z e n ic a .
B U jfE , bufii, s. f. D ispozitiv cilindric al unui
m otor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se p ro ­
duce scînteia electrică necesară aprinderii am estecului carburant.
— F r. b o u g ie .
BUJOR — 99 —
B U JO R , bujori, a. m . 1. N um e .d at u n o r p lan te erbacee, dintre
care una (num ită şi bujor-de-grădinâ) are flo ri m ari, roşii, roz sau
albe, ia r alta (num ită şi bujor-de-cîmp) are flori roşii ca sîngele
(Paeonia) . 4- Fig. R oşeaţă n aturală a obrajilor. 2. C o m p u s: bujor-de-
munte *= sm irdar. — Bg. b o z u r.
B U JO R Â Ş , bujoraşi, s. m . Bujorel (1 ). — D in b u jo r + s u f.-a f.
B u jo r Bujorel (2)
B U JO R E L , bujorei, s. m . 1. D im inutiv al lui b u jo r.2 . M ică plantă
erbacee cu frunze lunguieţe şi ovale şi cu flori m ari şi purpurii
( Orchis papilionacea ).
B U L Â T , bulate, s. n. C u ţit folosit în dogărie la prelucrarea cercu­
rilor de lem n cu care se cercuiesc doniţele. — T c . b u la t.
B tJL Ă 1, bule, s. f. 1. Băşică de aer
sau de gaz. 2. Sferă de m etal sau de. sticlă;
glob. 3. (M ed.) Form aţie asem ănătoare unui
chist, cu conţin u t seros, Ia nivelul pielii.
— F r. b u lle (lat. Ut. b u lla ).
BtTLĂ , bule, 8. f. D enum ire veche a
unui act de stat în tărit cu p e ce te ; (astăzi)
act oficial emis de papă. — F r. b u lle (lat.
lit. b u lla ).
BU LB, bulbi, s. m . 1. T u lp in ă (subterană)
a un o r plante, alcătuită d in m ai m ulte foi
cărnoase suprapuse, cu u n înveliş m em branos
uscat. 2. (In expr.) Bulb rakidian = prelungire
a părţii superioare a m ăduvei spinării, care Bulbi
face legătura în tre creierul m are, creierul
mic, mătjuva spinării şi m arele sim patic, şi în care se găsesc cîţiva centri
nervoşi im portanţi. Bulbii ochilor ~ globii ochilor. 3. O biect, um flătură
etc. care are form a u n u i bulb (1 ). — F r. b u lb e (lat. lit. b u lb u s).
B U L B O A C Ă , bidboa.ce, s. f. (Reg.) Viitoare.
— D in bulb[oană] -j- suf. - oacâ.
B U L B O A N Ă , bulboane, s. f. V iitoare.— D in
bulb[uc] + suf. -oană.
B U L B O S , -O A S Ă , bulboşt, -oase, adj. 1.
Care are bulb (1 ). 2. D e form a u n u i b u lb (1 ).
— D in b u lb + suf. -os.
B U L B tJC , bulbuci, 3. m . 1 . 1. Băşică de apă,
de săpun, de spum ă, de aluat (cînd dospeşte)
etc. 2. C orp ro tu n d (ca o băşică). II. Plantă
erbacee cu flori m ari de culoare galbenă, cu
vinişoare verzi pe din afară ( Trollius europaeus).
— Postverbal al lui b u lb u c a .
B U L B U C Ă , bulbuc, vb. I. 1. Refl. şi tranz.
A (se) holba. 2. In tran z. şi refl. (D espre apă,
la pers. 3) A bulbuci. — L at. * v o lv ic a re ( =
volvere) .
B U L B U C A T , -A , bulbucaţit -te, adj. Ieşit în afară; form înd o
proem inenţă rotundă. + (D espre ochi) H olbat. — V. bulbuca.
BU LBU CĂ TT5R Ă , bulbucâturi, s. f. Proem inenţă rotundă a unui
lu c ru ; protuberanţă. — D in b u lb u c a + suf. -(ă )tu r ă .
B U L B U C E A L Ă , bulbuceli, s .f . F ap ­
tul de a bulbuci; zgom ot produs de apă
cînd face bulbuci. + M ulţim e de bulbuci.
B U L B U C I, pers. 3 bulbuceşte, vb.
IV . Intranz. (D espre apă) A face bulbuci.
— D in b u lb u c .
B 0 L C Ă , bulei, s. f. (Reg.) Franzelă,
pîinişoară. — U cr. b u lk a .
B U L D O G , buldogi, s. m . C îine cu
tru p îndesat, cu cap .mare, bot tu rtit, falca
de jos proem inentă şi labe scurte şi groase.
[Acc. ş i: buldog] '■ — F r. b o u le d o g u e
(<engl.). Buldog
B U L D O Z E R , buldozere, s. n. M aşină
alcătuită d in tr-u n tra c to r prevăzut în faţă cu o lam ă puternică, folosit
pentru săparea şi nivelarea terenurilor, p e n tru deszăpezirea şoselelor
etc. — Engl. b u lld o z e r.
B U L E Ă N D R Ă , bulendre, s. f. (Pop.) 1. H aină veche, ruptă, pono­
sită. ♦ Fig. T e rm en injurios dat u n ei fem ei imorale. 2. (L a pl.)
Lucruri de uz zilnic, vechi sau de puţină valoare.
BULUGHINĂ
B U L E A R C Ă , bulerci, s. f. (Reg.) R achiu; p . ext. b ă u tu ră dc
proastă calitate. — C om p. h o le r c ă .
B U L E T IN , buletine, s. n. 1. A ct oficial care atestă identitatea
unei persoane. + A deverinţă eliberată de
o autoritate p e n tru a atesta ceva. 2. (C u
determ inări) S c u rt com unicat, raport, anunţ
sau notă oficială, cuprinzînd inform aţii de
actualitate şi de interes public. 3. N um e
d at unei publicaţii periodice cuprinzînd
scurte dări de seam ă, studii şi inform aţii
de specialitate etc. Buletin (oficial) =
publicaţie periodică cu caracter oficial, de
stat, cuprinzînd legi, decrete, decizii etc. Buldozer
4. L istă cu num ele candidaţilor la o
alegere, cu ajutorul căreia votează alegătorul. — F r. b u lte tin (<it.).
B U L E V A R D , bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu
arbori. — F r b o u le v a rd .
B U L E V A R D IE R , -A , bulevardieri, -e, adj. (F ranţuzism ) D e
b u le v a rd ; f i g . (despre opere dram atice) superficial, uşor. [ P r .: -di-er]
— F r. b o u le v a r d ie r .
B U L F fiU , bulfeie, s. n . Fiecare
dintre cele două speteze care leagă
partea d e sus a jugului de policioară.
— M agh. b £ lfa .
B U L G Ă R , -A , bulgari, -e, adj.,
s. m . şi f. 1. A dj. C are aparţine
Bulgariei sau populaţiei ei, privitor la
Bulgaria sau la populaţia ei. 4- (S u b ­
stantivat, f.) L im b a bulgară. 2. S. m .
#i f. Persoană care face parte din popu­
laţia de bază a Bulgariei. — Slav (v. sl. Bulfeie
b lu g a r in u ) .
b O l g A r s. m . v. b u lg ă re .
B U L G Ă R Ă Ş , bulgăra şi, s. m . D im inutiv al lui bulgăre.
B tJL G Ă R E , bulgări, s. m . B ucată com pactă, solidă, d intr-o m aterie
oarecare, m a i ales de p ăm înt. [V a r.: b tilg ă r s. m.]
B U L G Ă R IiS C , -E Ă S C Ă , bulgăreşti, adj. B ulgar. — D in b u l g a r +
suf. -esc.
B U L G Ă R fŞ T E adv. Ca bulg arii; în lim ba bulgară. — D in
b u lg a r + suf. -eşte.
B U L G Ă R I, bulgăresc, vb. IV . T ran z. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări
în cineva. <► Refl. S e bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lu t scheletul
d e nuiele îm pletite al u n u i grajd, al unei colibe etc. — D in b u lg ă re .
B U L G Ă R lE , bulgării, s. f. (Reg.) G rădină sau teren cu culturi
de zarzavat. — D in b u lg a r + suf. -ie.
B U L G Ă R O Ă IC Ă , bulgăroaice, s. f. Fem eie care face p a rte din
p opulaţia d e bază a B ulgariei. — D in b u lg a r -f suf. -oaică.
B U L G Ă R O S , -O A S Ă , bulgăroţi, - oase, adj. (Rar) C u bu lg ări;
bolovănos. — D in b u lg ă r + suf. -os.
B U L G tJR s . n. (Reg.) G rîu m ăcinat m are, rîşnit sau p isa t; crupe
de grîu. > M încare gătită d in acest grîu. — T c . b u lg u r.
B U L H Ă C , bulhace, s. n . (Reg.) Băltoacă, mlaştină.
BU L1BĂ ŞĂ , bulibaşi, s. m . C onducător al unei cete de ţigani.
— V. bulucbaţă.
B U LIC H lSR , bulichere, s. n. (Reg.) C u ţit m are care nu taie bine.
— Com p. magh. b u g y li « briceag ».
B U L lN , buline, s. n . 1. Capsulă, • caşetă în care se pune u n p raf
luat ca m ed icam en t; p . ext. praful m edicam entos îm preună cu capsula sa.
2. P etic ro tu n d d e hîrtie dată p e o parte cu gum ă arabică, cu care
se lipesc plicuri, dosare etc. 3. D esen ro tu n d im prim at pe ţesături.
[V ar.: b u lin ă s. f.] — N gr. b u lin i.
B U L IN Ă s. f. v. b u lin .
B U L IO N s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roşii. 2. (Rar)
Supă de carne fără zarzavat sau paste făinoase. •<> Bulion de cultură
(de microbi) — supă de cam e şi oase, strecurată şi sterilizată, servind la
culturile de m icrobi. [ P r .: -li-on] — F r. b o u illo n .
B U L O N , buloane, s. n. T ijă cilindrică cu filet la o extrem itate şi
cu u n cap la cealaltă, care serveşte la îm bina­
rea a două piese. — F r. b o u lo n .
B U L O N A , bulonez, vb. I. T ran z. 1. A
lega două piese cu im bulon. 2. A m onta u n
bulon p e n tru asam blarea u n o r piese, a un o r
organe de maşini etc. — F r. b o u lo n n e r.
B U L O N A R E s. f. A cţiunea de a bulona.
B U L tJC , bulucuri, s. n. 1. N u m ăr m are de oameni strînşi la u n
lo c ; gloată, droaie. 4 (A dverbial) a ) î n masă, în rînduri strînse,
cu grăm ada, b ) U nul peste altul, înghesuiiidu-se; p. ext. repede,
iute. 2. (In vechea organizare a armatei din ţările rom îneşti) U nitate
tactică corespunzînd aproxim ativ efectivului unei c o m p a n ii; p. ext,
ceată de oam eni înarm aţi. — T c . b o llu k .
B U L U C B A şA , bulucbaji, s. m . (înv.) C om andant de buluc (2).
— T c . b u lu k * b a şi.
B U L U C B Ă Ş tE , bulucbăşii, s. f. (înv.) B uluc ( 2 ) . — D in b u luc*
b a ş ă + suf. -ie.
B U L U C I, bulucesc, vb. IV . R efl. şi tranz. A (se) aduna grămadă,
a (se) strînge la u n loc; a (se) îngrăm ădi. — D in b u lu c .
B U L U G H lftĂ , btdughine, s. f. (Reg.) C artof.
BULUMAC
B U L U M Â C , bulumaci, s, m . Ş tîlp de susţinere sau grindă de lem n
care se întrebuinţează la case, la p o rţi etc .
B U L V Ă N ,. bufvani, s. m . B uştean din care se taie scînduri Ia
joagăr. — Sb. b a lv a n .
B U LZ, bulzi, s. m. (Pop.) Bulgăre, cocoloş. ♦ Cocoloş de mămăligă
caldă în care s-a pus brînză. de oaie sau urdă. [Pl. ş i: (p.) bulzuri]
B U L Z tŞ adv. (Reg.) în tr -u n singur rîn d ; u n u l lîngă a ltu l; alături.
— D in b u lz + suf. -iş.
B U L Z IŞ O R , bulzişori, s. m . D im inutiv al lui bulz.
BUM. interj. C uvînt care imită zgom otul produs de o d etunătură
de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. — Onom atopee.
B U M Ă ŞC Ă , bumăştit 8. f. (în v .) Bancnotă. — Rus b u m a ik a .
B U M B , bumbi, 8. rn. 1. (Pop.) N asture. 2. M ic ornam ent arhi­
tectural de formă «ferică. 3. C ui în partea
de jos a corpului instrum entelor cu coarde,
de care este legat cordarul. — Com p.
magh. g o m b .
B U M B A C (1 ) s. m., <2) s. n . 1.
Plantă textilă tropicală şi subtropicală în
formă de arbust, care creşte, aclimatizată,
şi în regiunile tem perate (G ossypium ).
2. Puf vegetat form at din fibrele textile
produse de sem inţele bum bacului ( 1 ) ,
folosit în industrie şi c o m e rţ; (în special) vată.
<►Expr. A avea bumbac in urechi = a nu
auzi bine. ♦ F ir răsucit de bum bac (2 ),
întrebuinţat la ţesut sau la cusut. ♦ Ţ esă tu ră
d in firfe de bum bac (2 ). —- Com p. sb.
b u m b a k , bg. b u b a k . .
B U M B A R A s. f. v. c u m b a r a .
Bumbac
B U M B A ŞÎR 3. m . v. m u m b a ş ir .
B U M B Â C Â R . bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scăr­
m ănatul şi torsul firelor de bum bac. — D in b u m b a c -1- suf. -ar.
b u m b A c A r i ţ ă , bumbâ-
cariţe, %. f. N um ele a două
specii de plante erbacee cu flori
brune-roşierice sau verzi-negii-
cioase, avind fructul acoperit cu
peri care îl ajută la zburat (fîrio-
phorum angu*tifolium şi lali/olium j.
— D in b u m b a c + suf. -ariţă.
B U M B A C Â R E A S A, bum-
bâcârtse, a. f. L ucrătoare care
scarm ână şi. toarce firele de
bum bac. — D in b u m b ă c a r +
suf. -easâ.
B U M B Ă C Ă R iE , bumbăcăriu
8. f. 1. Fabric un d e se p relu ­
crează bum bacuh 2. Produse con­
fecţionate din b u m b a c ; cantitate Bumbăcariţă
m are de ţesuturi de bum bac.
3. M eseria bum bâcarului. 4. T e re n plantat cu bum bac, Din
b u m b a c H- suf. -ătie.
BU M B A C EA LĂ , butnbtfceli, s. f. B um bâcit. 4- Fig. (Fam .) Bătaie.
— D in b u m b â c i ■+ suf. -eată.
B U M B Ă C E L 8. n. Aţă d e bum bac m ercerizat (întrebuinţată p en tru
broderie). — D in b u m b a c + suf. -el.
BU M B Ă C\,-bnmbâcesc> vb. IV. T ran z. (Rar) A căptuşi cu bum bac ;
a vătui. ♦ Fig. (Fam .) A bate zdravăn p e cineva. — D in b u m b a c .
BU M B A C ÎT s. h. Faptul de a bumbăci; vătuire.
B tjM B E N adv. (în expr.) A dormi bumben = a dorm i adînc.
B U M E R A N G , bumeranguri, s. n.
A rm ă folosiţii de australieni, rare, datorită
formei sale şi m odului cum este aruncată,
revine Ia locul de aruncare. — F r. b o u -
m e ra n g .
B U N 1 adv. (Exprimă o aprobare)
Bine, da, aşa. — D in b u n 4.
B U N 1, buni, s. m. B unic. — D in
b u n 4.
BUN*, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este
util sau necesar societăţii sau individului
pentru a-i asigura bunăstarea. + (Ec.
pol.) O biect sau valoare care are im portanţă
în circulaţia econom ică. 2. T o t ce posedă Bumerang
cineva ; avut, proprietate, avere ; bogăţie,
avuţie. 3. C a lita te ; virtute. 4. (Rar) Rezultat, rod. folos. — D in b u n 4.
B U N 4, -A, buni, -c, adj. Care are însuşiri pozitive.11. 1. Care face
în m od obişnuit bine altora, care se poaftă bine cu a lţii; binevoitor.
Expr. Bun la inimă ~ milostiv. Bun. rău = oricum ar fi. (Substan­
tivat) Bun şi rău — toată lumea, oricine. ♦ C are îşi îndeplineşte obli­
gă rile morale .şi sociale legate de o anum ită situaţie. ♦ în d a ­
toritor, amabil. ^ E xpr. I i i bun! = te rog ! ai bunătatea! 2. (D espre
lucrurile şi faptele oam enilor) C orect, cuviincios: frum os, milos.
Loc. adv. Cu buna =• cu binişorul; cu vorbe b u n e; d e bunăvoie. <>
— 100 — BUNCEAG
Expr. S fa t bun — sfat în ţelep t. B un suflet de om = om bun. A f i (sau
a ajunge) in miini bune = a*fi (sau a ajunge) în m îini sigure. A pune o
vorbă bună pentru cineva — a interveni pentru cineva <► C o m p u s:
bună-purtare — purtare conform ă norm elor moralei şi educaţiei. Cerţi•
' ficat de bună-purtare = a ) (ieşit din uz) certificat în care se atestă
purtarea corectă a cuiva într-ui> serviciu, în şcoală e tc .; b ) fig, reco-
m andatie orală sau laudă adusă cuiva. 3. (D espre copii) C um inte, ascul­
tător ; care are grijă de părinţi. 4. Caracteristic om ului m ulţum it, vesel.
<►Expr, A f i în toane bune — a fi bine dispus. II. 1. Care face sau prinde
b in e ; plăcut, satisfăcător, agreabil. Expr. (Ir.) A i-o face bună sau
a -i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau u n (mare) rău.
Una bună — o întîm plare deosebită, spirituală. A o pă ţi bună -- a da
de bucluc. Biină treabă! = frum os ! n-am ce z ic e ! N a -ţi-o bună! — asta
ţnai lip se a ! asta-i a c u m ! N a-ti-o bună că ţi-am fr fn t-o ! se spune aceluia
care, într-o situaţie grea, propune o soluţie nepotrivită. 2. (D espre
m încăruri şi băuturi) G ustos. <• Expr. Poamă bună — term en injurios
d at unui om de nim ic, unei femei imorale sau unui copil neastîm părat.
3. Bogat, îm belşugat. 4, (D espre miros) Frum os, plăcut. 5. L iniştit,
t ih n it; fericit. Viaţă bună. <> (în form ule de salut sau d e urare) Bună
ziu a ! Bună seara! Noapte bună! III. 1. Potrivit, a pt pentr.u u n anum it
s c o p ; p. ext. care-şi îndeplineşte bine m enirea. <> Expr. (Adesea su b ­
stantivat) Bun de tipar, (sau de im prim at), form ulă prin care cineva dă
autorizaţia de a se tipări o lucrare, pe baza ultim ei corecturi. Bun
p e n tr u ... = valabil p e n t r u , .. (D espre corpuri) Bun conducător de
căldură (sau de electricitate) — prin care căldura (sau electricitatea) se
transm ite cu uşurinţă. 2. (D espre organele corpului) Care funcţionează
b in e ; (despre funcţiile fiziologice) care se îndeplineşte norm al. <>
Expr. B un de gură — vorbăreţ, lim but. Bun de mtnâ — îndem înatic.
B un de picioare = sprinten. 3. (D espre îm brăcăm inte şi încălţăm inte)
N e u z a t; p. etft. n o u ; de sărbătoare. 4. D e calitate su p erio ară ; p. ext.
de preţ, scum p. + V eritabil, a u te n tic ; p u r. <> Expr. A o lua de bună — a
crede cele sp u se ; a lua (ceva) în serios. A o ţine (una şi) bună — a
susţine u n lucru cu insistenţă. A şt* una şi bună *= a avea o părere
hotărită, pe care n u o poate zdruncina nim eni. 5. (D espre bani) Care
are p utere de circ u la ţie ; em is de o autoritate îndieptăţită. <► E xpr.
A trăi (pe Hngă cineva) ca banul cel bun — a se bucUra de m are consi­
deraţie (din partea cuiva). IV . în zestrat, talentat, p ric e p u t; p . ext.
dibaci, iscusit. V. 1. Folositor, u til; avantajos, rentabil. <► Expr. L a
ce bun? =» la ce foloseşte? + (D espre tim p, fenomene atmosferice etc.)
Favorabil, p rieln ic; frum os. 2. (în basme şi superstiţii) Prevestitor de
bine. A ista nu-i semn bun (C R EA N G Ă ). Expr. A nu f i (de-) a bună
(cuiva) = a prevesti ceva rău. VI. 1. Zdravăn, straşnic. Trage un somnuleţ
bun (IS P IR E S C U ). + C onsiderabil, m are. ❖ Loc. adv. O bună parte
(d in . . . sau d in tr e ...) — o parte însem nată ( d i n . .. sau d in tr e ...) .
în bună parte ~ în m are m ăsură. O bună bucată sau o bucată bună (de
tim p, de loc) = o bucată lungă (de tim p, de loc). 2, în treg , plin; deplin;
p. ext. mai m ult d e c î t .. şi mai bine. M a i erau ca două ceasuri bune
(C A M IL A R ). <► C o m p u s: bună-ştiinţă = conştiinţă deplină în săvîr-
şirea unei fapte. ♦ (Precedînd un adjectiv, accentuează ideea exprim ată
d e acesta) Pe deplin, definitiv. Diata rămase bună făcută (C R EA N G Ă ).
3. ( în expr.) într-o bună z i (sau dimineaţă) — într-o zi (sau într-o
d im in e a ţă ); pe neaşteptate. V II. (D espre relaţii de înrudire) D e sînge,
adevărat. Tată bun. ^ Văr bun — văr prim ar. ♦ (D espre prieteni,
vecjni etc.) A p ro p ia t; devotat. V III. (R eflectînd concepţia claselor exploa­
tatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales. — Lat. b o n u s.
B U N A s. f. sg. (T ehn.) V arietate de cauciuc sintetic. — F r.
buna.
B U N A V E S T ÎR E 8. f. N um ele unei sărbători religioase creştine
(25 m artie). — Din b u n ă + v e s tire (după v. sl. blagovestenije).
B tfN Ă , bune, s. f. Bunică. — L at. b o n a .
B U N Ă -C R E D ÎN Ţ Ă s . f. Convingere intim ă a cuiya că ceea ce
face este bine ; sinceritate, onestitate. <► Loc. adj. De bună-credinţă —
sincer, cinstit. [G e n .-d a t.: bunei-credinţe} — D in b u n ă + c r e d in ţă .
B U N Ă -C U V llN Ţ Ă s. f. P ui rare cuviincioasă. V. politeţe. [G en.-
d a t .: bunei-cuviinţe] — D in b u n ă t- c u v iin ţă .
B U N Ă -D IM IN E A Ţ A s . f. (Bot.) Z o re le .— D in b u n ă + d im i­
n e a ţa .
B U N Ă O A R Ă adv. D e exem plu, de pildă, cum ar fi, să zicem.
[Var.: b u n io â r â adv.] — D in b u n ă -j-o a ră .
B U N Ă S T A R E s. f. P rosperitate. [G e n .-d a t.: bunăstării şi (mai
vechi) bunei-stârt] — D in b u n ă -f- s t a r e (după germ . W ohlstand).
B U N Ă T A T E , (I 3, I I ) bunătăţii s. f. I. 1. însuşirea de a fi bun,
înclinarea de a face bine ; />. ext. îndurare, milă, blîndeţe. 2. Bunăvoinţă,
am abilitate. <> Expr. A i bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea
( s ă . . . ) — te rog, fii b u n (să. . .). 3. Faptă bună, binefacere. 4. G ust
bun, plăcut. II. (C oncr.) 1. M încare sau băutură (foarte) bună. 2. L ucru
de calitate (foarte) bună. 3. (L a pl.) Averi, bogăţii. — L at. b o n ita s ,
• ita tls .
B U N Ă V O IE s-. f. (în expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau
ta etc.) = nesilit de nim eni, din iniţiativă p ro p rie ; de la sine, singur.
— D in b u n ă + v o ie .
B U N Ă V O IN Ţ Ă s. f. 1. P u rtare sau atitudine binevoitoare; îngă­
duinţă. 2. T ragere de inim ă (pentru a face c ev a ); rîvnă, zel, sîrg. [G en.-
d a t .: bunăvoinţei] — D in b u n ă + v o in ţă (după lat. benevolentia).
B tîN C Ă R , buncăr*, s. n. 1. D epozit de înm agazinare a cărbunilor
sau a m inereurilor. 2. Pîlnie de alim entare cu cărbuni a locomotivelor.
3. (M ii.) M ic adăpost blindat. — G erm . B u n k e r.
B U N C E A G s . n . (Reg.) 1. îngrăm ădire de tru n c h iu ri căzute,
crengi uscate şi ierbârie. 2. Covor de m uşchi. — Com p sb. b u c a k .
BUNDÂ — IU I
B tJN D Ă , bunde, s. f. 1. H aină lungă şi largă de postav, îm blănită,
p urtată de b ărb aţi; (reg.) blană m are făcu tă din piei de oaie, în trebuinţată
de ţărani ca îm brăcăm inte de iarnă. 2. (Reg.)
CojoCel scurt, fără m îneci, din piele de miel, avînd
pe faţă cusături din fire de lînă colorată, pe care îl
poartă ţăranii şi ţă ra n c ele ; p iep tar. — M agh.
bunda.
B U N D tŢ Ă s. f. D im inutiv al Iui bundă.
B U N E L , bunei, s. m. B unic. *Din bun* +-
suf. -el.
B U N fiŢ E , bune ţi, s. f. (Reg.) B unătate. —
D in b u n 4 4- suf. -eţe.
B U N G fcT . bungeturi, s. n. Pădure sau p o r­
ţiune de pădure deasă şi în tu n eco asă; desiş. [Acc.
ş i : btinget] — Com p. alb. b u n k .
B U N G H IN l, bunghinesc, vb. IV . In tran z. B andă (1)
(Reg.) A lucra cu migală la c e v a ; a migăli.
B U N -G tJS T s. n. sg. Sim ţ estetic rafinat. [G e n .-d at.: bunului-
gust] — D in b u n 4 4- g u s t.
, B U N tC , bunici, s. m . 1. T atăl tatălui sau al m am ei. 2. (L a pl.)
Părinţii p ă rin ţilo r; p. ext. străm oşi. 3. T erm en cu care se adresează
cineva u nui om bătrîn. — D in bun* 4- suf. -ic.
B U N fC Ă , bunici, s. f. 1. M am a tatălui sau a m amei. E xpr.
(P e) cîn4. era bunica fa tă = dem ult. 2. T erm en cu care se adresează
cineva unei femei bătrîne. — D in b u n 2 + suf. -ică.
B U N IC E L , -E A , -IC Ă , bunicei, -e/e, adj. B u n işo r.— D in b u n 4 f
suf. -ic-el.
B U N IC tJŢ Ă , bunicuţe, s. f. D im inutiv al lui bunică.
B U N IO A R Ă adv. v. b u n ă o a r ă .
B U N IŞ O R , “O Â R Ă , bunişort, -oare, adj. D im inutiv al lui bun1.
B U N tŢ Ă , buniţe, s. f. Bunică. — D in b u n ă -f suf. -iţă.
B U N -S ÎM Ţ s. n. sg. N orm ă logică de apreciere, com ună marii
m ajorităţi a oamenilor. [G e n .-d a t.: bunu/ui-simf] — D in b u n 4 + s im ţ.
B U N T , bunturi, s. n. (înv. şi reg.) C o n ju ra ţie ; răscoală. — Pol.,
rus b u n t.
B tJN T A Ş , buntaşi, s. m. (înv. şi reg.) B untuşnic. — D in b u n t +
suf. -aş.-
B U N T tJŞ N IC , buntuşnici, s. m . (în v ., arh. şi reg.) C onjurat,
răzvrătit, rebel. — R us b u n to v S c ik .
B U N O T , -A , bunuţi, -e, adj. (Pop. şi fam-) B unişor. <$. Expr.
Bun-bunuţ — foarte b u n . — D in b u n 4 -f suf. -u{.
B U R A 1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua m ăru n t şi d e s;
a burniţa, a cerne, a ţîrîi. — D in b u r ă .
B U R Ă * ,. burez, vb. I. T ran z. 1. A astupa cu u n m aterial o
gaură în care a fost in trodus u n exploziv. 2. A îndesa balastul sub tra ­
versele unei linii de cale ferată. — F r. b o u r r e r .
B U R Ă CA, burăci, s. f. (Reg.) N egură groasă, deasă. — D in b u r ă +
suf. -acă.
B U R A N G tC s. n. v. b o ra n g ic .
B U R A R E , burări, s. f. A cţiunea de a bura*.
B U R A T , burate, s. n. Sită centrifugă folosită în m orărit pen tru
cernerea urluielii de g rîu sau de secară în vederea obţinerii făinii.
— V . bura1.
B U R A T E C s . m . v. b u r a tic .
B U R Â T IC , buratici, s. m . Broatec. [V ar.: b u r â te c s. m.] — D in
b u r ă + b ro a te c .
B O R A s. f. Ploaie m ăru n tă şi deasă (în so ţită de c e a ţă ); burniţă.
— Com p. sb. b u r a .
B U R C A Ş 1, burea şi, s. m . (Reg.) Copil mic.
B U R C Â Ş 8, -A , burcaşi, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. — Din
b u r c ă -t- suf. -aş.
B tJR C Ă , burci, s. f. (Reg.) B undă (1 ). — U cr. b u rk a .
B U R C U Ş O Â R Ă , burcuşoare, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui burcă.
B U R D Ă C , burdace, s. n. (Reg.) U lcior c u gura strim tă şi cu dop.
B U R D tJF , burdufuri, s. n. 1. Sac făcut d in pielea netăbăcită (uneori
d in stom acul) unui anim al (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau
se transportă brînză, făina, ap ă eţc. <s E xpr. B u rd u f de carte — foarte
învăţat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strîns,
îneît să n u se poată mişca. (Reg.) A da pe cineva in burduful dracului =
a n u se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mîncare) = a
m înca foarte, m ult. 2. Sac făcut din stom acul vitelor sau din piele de miel
ori de ied, în care se înmagazinează aerul la cim poi, la arm onică etc.
3. A coperitoare de piele care, în tim p de ploaie, apără picioarele celor
din trăsură. «> Bocanci cu burduf = bocanci cu lim ba netăiatâ, prinsă
de restul încălţăm intei. 4. Perete ondulat, din piele sau din pînză (cau-
ciucatâ), aşezat pe laturile punţii de com unicaţie în tre două vagoane de
călători. 5. Băşică < i) uscată, care, pe vrem uri, se în treb u in ţa în locul
geam urilor. 6. (Reg.) C opcă în gheaţă. [V a r.: b u rd iiv , b u r d u h , b u r ­
d u ş s. n.]
B U R D tfH s. n . v. b u rd u f .
— BURIC
B U R D U H A N , burduhqne, s. n . Stom acul anim alelor rum egă­
to a re ; p. ext. (fam .) b u rtă . — D in b u r d u h + suf. -an.
B U R D U H Ă N O S , -O Â S Ă , burduhănoşi, -oase, adj. (F a m .; adesea
substantivat) Burtos. — D in b u r d u h a n 4- suf. -os.
B U R D U H O S , -O A S Ă , burduhoşi, -oase, adj. B urtos. — D in
b u r d u h 4- suf. -os.
B U R D tJŞ s. n. v. b u rd u f .
B U R D U Ş E A L Ă , burduşeli, s. f. F aptul de a (se) burduşi. — D in
b u r d u ş i 4- suf. -eală.
B U R D U Ş £ L , burduşefe, s. n. B u rd u f m ic. — D in b u r d u ş 4- suf. -el.
B U R D U Ş f, burduşesc, vb. IV. 1. T ranz. A um ple ceva ca pe un
b u rd u f; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (D espre ape) A se um fla. 2. T ranz.
Fig. (F am .) A bate zdravăn pe cineva. 3. Refl. (D espre tencuiala sau
varul de pe pereţi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a
se coşcovi. — D in b u r d u ş .
B U R D U Ş IT , -A , burduşiţi, -te, adj. 1. îndesat, ticsit. 2. Scorojit,
coşcovit. — V. burduşi.
B U R D tJV s. n . v. b u r d u f .
B U R E T s. n . F ir de m ătase naturală, gros şi neregulat, o bţinut
p rin m acerarea specială a un o r g ogoşi; ţesătură de mătase fabricată din
acest fir. — F r. b o u r e tte .
B U R E T E , bureţi, s. m . 1. (Bot.) C iu­
percă. <> E xpr. Doar n-am mîncat bureţi! =
doar n-am în n e b u n it! 2. Animal din încren­
gătura spongierilor, avînd corpul alcătuit
d intr-o reţea com pactă de fibre elastice şi
rezistente, care trăieşte în tufe dese, fixat
pe stîncile subm arine (Spongia offtcinaHs) ;
spongie. + O biect făcut din scheletul
acestui animal (sau din cauciuc) şi care,
datorită proprietăţii sale de a absorbi li­
chidele, se întrebuinţează ca obiect de
toaletă, la ştersul tablei de scris etc. — Lat.
* b o le tte ( — boletus). Burete (2)
B U R E T tiS , -O A S Ă , buretoşi, -oase,
adj. Care are proprietatea de a suge lichidele ; spongios. — D in b u r e te
4- suf. -os.
B U R F U f, burfuiesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A prăşi porum bul pentru
prim a oară.
B U R F U lA L Ă , burfuieli, s. f. (Reg.) A cţiunea de a burfui şi rezul­
tatul ei.
B U R G , burguri, s. n . Castel m edieval; oraş m edieval; p . ext.
oraş vechi. — F r. b o u rg .
B U R G H E Z , -A , burghezi, -e, adj., s. m . şi f. I. Adj. C reat de
burghezie, propriu acesteia, p u rtîn d caracterul e i ; care face parte din
burghezie. <> C om puse: burgkezo-democratic, -ă = (despre o revoluţie,
rar despre u n regim etc.) care urm ăreşte (şi realizează) lichidarea
relaţiilor feudale prin lupta revoluţionară a m aselo r; busgkezo-moşieresc,
-eascâ = (despre u n regim politic) în care burghezia îşi împleteşte
interesele de clasă cu ale moşierimii şi îm parte puterea cu aceasta,
îm potriva poporului m u n c ito r; mic-burghez, -ă = creat de mica
burghezie, propriu micii burghezii, purtînd caracterele ei. II. S. m. şi f.
1. Persoană care aparţine b u rgheziei; proprietar de mijloace de pro­
ducţie care exploatează m unca sala riată ; capitalist. <» Com pus : mic-
burghez = a ) persoană care face parte din mica b urghezie; b ) fig.
persoană cu vederi înguste. 2. (în orînduirea feudală) O răşean. [Pl. ş i:
burgheji] — It. b o rg h e s e (fr. b o u rg e o is ).
B U R G H E Z I, burghezesc, v b ..IV . Refl. (Peior.) A adopta deprin­
deri sau concepţii b u rg h e z e; a deveni burghez. — D in b u rg h e z .
B U R G H E Z IE , burghezii, s. f. Clasă socială care, în orînduirea
capitalistă, stâpîneşte mijloacele de producţie, exploatează muncă salariată
şi- deţine puterea de s t a t ; clasa capitaliştilor. O M area burghezie =
vîrfurile societăţii burgheze (industriaşi, bancheri). Mica burghezie —
p ătură socială form ată din micii producători de m ărfuri, micii pro­
prietari ai mijloacelor de producţie (negustori, meseriaşi, ţărani cu pro­
prietate mică şi mijlocie), care nu exploatează forţă de m uncă străină,
ocupînd o poziţie interm ediară între burghezie şi proletariat, şovăind
în tre aceste două clase, d ar devenind pînă la urm ă un aliat al prole­
tariatului în lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sătească (sau ţără­
nească) — chiaburim ea. — It. b o rg h e s ia .
B U R G H E Z IM E s. f. (Rar) B urghezie; m ulţim e de' burghezi. —
D in b u rg h e z 4- suf. -ime.
B U R G H IĂ Ş , burghiaşi, s. m . M ică insectă de culoare cafenie,
acoperită cu peri suri (R ynchites cupreus).
B U R G H ÎU , burghie, s. n. U nealtă de oţel în form ă de spirală,
cu vîrful şi m uchiile as.cuţite, care, prin mişcarea de înşurubare ce i se
im prim ă, execută găurirea m aterialelor. O- Burghiu de foraj = unealtă
de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează
la perforatorul mecanic. — T c . b u rg u .
B U R H A l, burhaie, s. n. (Reg.) 1. C eaţă (rară) care se ridică după
ploaie. 2. Ploaie deasă şi rece de toam nă. — D in b u r ă 4- b u h a i
(«ceaţă, b u ră % p u ţin folosit).
B U R tC , burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdo­
m enului, după tăierea cordonului om b ilical; om bilic. ♦ Fig. Mijloc,
centru. <« E xpr. Buricul pămîntului — cen tru l păm întului. A se crede (sau
a se socoti) buricul păm întului — a se crede (sau a se socoti) cel mai
im portant din tre to ţi. ♦ C ordonul om bilical p rin care fetusul
BURICA — 102 —
p rim eşte hrană din corpul m amei. 2. (în expr.) Buricul degetului =
vîrful degetului. 3. C om pus: buricul-apei = plană ebacee cu flori
mici, albe sau roşietice, dispuse în um bele (H ydrocotyle vulgari*).
— L a t.* u m b u lic u s umbilicus).
B U R IC A , buric, vb. I. Refl. (Reg. şi fam.) A se ridica, a se înălţa.
— D in a b u r c a 4- b u ric .
B U R IC A T , -Ă, buricaţi, -te, adj. Ieşit în relief; um flat, gurguiat.
— V . burica.
B U R tU , hurie, s. n. B utoi în care se,păstrează de obicei ţuica.
B U R jtT I, burjui, s. m . (Pop.) B urghez. — R us b u r iu l .
B U R L Â C , burlaci, s. m . (Adesea adjectival) B ărbat n e că săto rit;
celibatar, holtei, becher. — R us, u cr. b u r la k .
B U R L A N , burlane, s. n. 1. T u b de tinichea p rin care se scurge
apa din stre şin i; uluc. ♦ Jgheab p rin care se scurge apa d in tr-u n izvor,
dintr-o cişm ea etc. 2. T u b cilindric de tinichea sau de olane, p rin care
trece fum ul din sobă în c o ş ; urloi. 3. T u b de beton, de fontă etc. din
care se fac canaluri, utilaje p e n tru exploatarea m inieră etc. — Com p.
tc. b u r u « ţeavă ».
B U R L Ă C Î, burlăcesc, vb. IV . In tran z. A duce viaţă de burlac.
— D in b u r la c .
B U R L A c IE 8. f. V iaţă de burlac. — D in b u r la c 4* suf. -ie.
B U R L A U , burlăi, 8. m . (Pop.) M uscă artificială întrebuinţată
ca nadă de către pescari.
B U R L E S C , -A , burleşti, adj. D e u n comic excesiv şi adesea trivial.
V. grotesc, buf. + (Substantivat, f.) Com poziţie muzicală de m ici p ro ­
porţii, cu u n caracter vesel, comie (excesiv). — F r. b u r le s q u e (<it.).
B U R N IŢ Ă , pers. 3 burniţează, vb. I . In tran z. A b u ra 1. — D in
b u r n iţă .
B tJR N IŢ Ă , burniţe, s. f. Bură. — D in b u r ă .
B U R N IŢ E A L Ă , burniţeîi, s. f. B ură. — D in b u r n iţ i ( — burniţa)
4- suf. -eală.
B U R N IŢ O S , -O A S Ă , burniţoşi, -oase, adj. C u b u rn iţă ; u m ed din
cauza burniţei. — D in b u r n i ţ ă 4- suf. -os.
B U R N O N lT s. n . M ineral com plex care conţine plu m b , cupru şi
stibiu. — F r. b o u m o n ite .
B U R N tJZ , bum uzuri, s. n. 1. M anta de
lînă, cu &lugă, pe care o poartă arabii. 2.
(Reg.) Scurtă p e care o p o artă ţărancele.
— (1 ) F r. b o m o u s , (2 ) tc. b u r n u z .
B U R O A lC Ă , buroaice, s. f. (R ar)
Bură. — D in b u r ă 4- suf. -oaică.
B tlR S Ă 1, burse, s. f. Alocaţie bănească
(lunară) acordată de stat u n u i elev sau stu ­
dent, p e n tru a-şi acoperi cheltuielile de
întreţinere în tim p u l stu d iilo r; întreţinere
gratuită acordată de stat unui elev . sau
student. — F r, b ourse»
B tJR SĂ *, burse, s. f. (în ţările capi­
taliste) Instituţie u n d e se negociază rente
de stat, acţiuni, valute străine, efecte corner- B u m u zu ri
ciale sau m ărfuri foarte căutate. ^ E x p r,
A juca la bursă = a cum păra şi a vinde efecte la bursă, cu scopul
de a realiza u n venit de p e u rm a urcării sau scăderii p reţu lu i lor. Bursă
neagră =» com erţ clandestin. — F r. b o u rs e .
B U R S I& R 1, -A , bursieri, -e, adj. Care ţine de bursă*, priv ito r la
bursă®. [ P r .: -«-«•] — F r. b o u r s ie r .
B U RSI& R*, -Ă , bursieri, -e, s. m . şi f. Elev sau stu d en t care bene­
ficiază de o bursă1. [ P r .: -si-er) — F r. b o u rs ie r.
B U R S tJC , bursuci, s. m . Viezure. + Fig. O m sau copil mic,
îndesat şi g re o i; om retras, izolat, ursuz. — T c . b o rs u k .
B U R S U C Ă , bursuc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului.-— D in
b u rs u c .
B U R S tf CĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete»
închise, aşezate în form ă de spic la vîrful tulpinii (B artsia alpina). —
D in b u rs u c .
B U R S U C E L , bursucei, s. m . D im in u tiv al lui bursuc. + Fig. Pui
de anim al m ic şi gras.,
B U R S U F L tJR Ă , bursufluri, s. f. U m flătură pe suprafaţa unei
piese ceramice, datorită dezvoltării de gaze în cu rsu l unei arderi prea
rapide. — F r. b o u rs o u flu r e .
B tJR T Ă , burţi, s. f.. 1. A bdom en, pîntece. Ciorbă de burtă =
ciorbă făcută din pîntece de vacă. <> E x p r. A sta cu burta la soare = a
sta degeaba..B urtă de popă, se spune despre cineva care m ănîncă şi bea
m ult (avînd pîntecele m are). 2. Fig. P artea bom bată, mai ridicată
sau mai ieşită în afară, a u n o r obiecte.
B U R T Ă V IiR D E s. m . invar. 1. T e rm en ironic, depreciativ, p en tru
burghez, mai ales p en tru negustor. ♦ O m incapabil să aprecieze valorile
s p iritu a le ; filistin. 2. (în v .) Şo rţ sau b rîu verde p u rta t altădată de
negustori. — D in b u r t ă 4- v e rd e .
B U R T Ă V E R Z ÎM E s . f. (D epr.) Burghezie ; negustorim e. — D in
b u r tă v e r d e 4- suf. -ime.
B O R T E A 8. m . invar. Poreclă dată u n u i om gras. [V ocJ: burteo]
— D in b u r t ă 4- suf. •ea,
B U R T IC Ă , burtici , s. f. B urticică. — D in b u r t ă 4- suf. -ică.
B U R T IC IC Ă , burticele, s. f. D im inutiv al lu i burtă.
BUŞUMA
B U R T IC O S , O A S Ă , burticoşi, -oase, adj. (Rar) B urtos (2).
— D in b u r ti c ă 4- suf. -os.
B U R T IIiR Ă , burtiere, s. f. C orset care strânge b u rta şi şoldurile.
[ P r .: -Jî-e-] — D in b u r t ă 4- suf. -ieră.
B U R T O S , -O A S Ă , burtoşi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat)
Care are b urtă m are. 2. (D espre u n vas, p . ext. despre alte obiecte)
Bom bat, pîntecos. — D in b u r t ă 4- suf. -os.
B U R U IĂ N s . n. v. b u r u ia n ă .
B U R U IA N Ă , buruieni, s. f. (Pop.) N um e p en tru diverse plante
erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează sem ănăturilor cînd
cresc printre ele. «> Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ N um e
dat un o r plante necultivate comestibile. [Pl. ş i : buruiene. — V a r.:
b u r u iâ n s. n.] — Bg., sb. b u r ja n .
B U R U IE N lŞ , buruienişuri, s. n . B uruieni m u lte ; />. ext. loc năpădit
de buruieni. — D in b u r u ie n i (pl. lui buruiană) 4- suf. -iş.
B U R U IE N O S , -O A S Ă , buruienoşt, - oase, adj. (D espre u n loc)
N ăpădit de b u ru ie n i; favorabil creşterii buruienilor. — D in b u r u ie n i
(pl. lui buruiană) 4“ suf. -os.
B U R U IE N tJŢ Ă , buruienuţe, s. f. D im inutiv
al lui buruiană.
B U R Z U L U f, burzuluiesc, vb. IV . Refl. 1. A
se m înia b ru s c ; a se răsti (la cineva). + Fig.
(D espre vreme) A se schim ba în rău. + Refl. şi
tranz. (în v . şi arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti.
2. (D espre păr) A se zbîrli. <► E xpr. (T ranz.)
A -şi burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa.
— M agh. b o rz o ln i.
B U R Z U L U IA L A , burzuluieli, «. f. Faptul
de a (se) burzului. + Supărare, enervare, ♦ ( l n v . r»„0_ix
şi arh.) Răscoală. USOia
B U R Z U L U IT , -Ă , burzuluiţi, -te, adj. 1. M înios, supărat,
enervat. 4- (în v . şi arh.) Revoltat, răsculat. 2. (D espre păr) Z bîrlit.
— V. burzului.
B U S N A T , -Ă , busnaţi, -te, adj. (Reg.) Bucălat.
B U S O L Ă , busole, s. f. Instrum ent-alcătuit d intr-un
ac m agnetic care se poate roti în plan orizontal în
ju ru l u nui ax vertical m ontat în centrul unui cerc
gradat, astfel în eît se îndreaptă totdeauna în direcţia
n ord-sud, şi care serveşte la determ inarea direcţiei
nord. O E xpr. A -şi pierde .busola — a se zăpăci. +
Fig. Călăuză, conducător. — F r. b o u s so le (<it.).
B U S T , busturi, s. n. 1. Partea superioară a corpu­
lui omenesc. 2. Sculptură sau (im pr.) pictu ră care
reprezintă partea superioară a corpului omenesc.
— F r. b u s te.
B tJS T A adv. v. b u z n a .
B U S U IO C 1 s. n. 1. Plantă erbacee de grădină cu
tulpina păroasă, cu flori albe sau trandafirii şi cu Bust
m iros p lăcut ( Ocimum basilicum) . <► C o m p u se :
busjiioc-roşu = plantă erbacee ornam entală, cu flori mici, roşii, dispuse
în spice (A m aranthm caudatus) ; busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu
tulpina păroasă şi flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) N um ele
unui dans popular şi al m elodiei după
care se execută. [V a r.: b o s u ld c s. n.J
— Bg. b o sile k , sb. b o silja k .
BUSUIOC*, -OÂCA, busuioci, -oace,
adj. C u arom ă şi m iros de busuioc1.
♦ (Substantivat) V arietate de viţă de
v ie ; strugure produs de această viţă. +
(S ubstantivat, f.) V arietate rom înească
de pere văratice. — D in b u s u io c 1.
B U ŞEA L Ă , buşeli, s. f. Lovitură
înfundată (cu p u m n u l); izbitură. —
D in buşi* 4- suf. -eală.
B U Ş I1 s. m . pl. ( în expr.) In patru
buşi — în p a tru labe. D e-a buşîlea — pe
brînci. [Form ă g ram aticală: (în expr.)
buşilea] — Com p. bg. b u s a « a lovi cu
pum nul *. B usuioc
B U Ş Î1, buşesc, vb. IV. T ran z . şi
intranz. A lovi (cu pum nul), a izbi. + T ran z. A îm pinge pe cineva
cu p u te re ; a îm brînci, a trînti. — D in b u ş i1.
B U Ş IT tJR Ă , buşituri, s. f. B uşeală.— D in b u ş i1 4- suf.- ( i) tu r ă .
B U Ş M A C H ÎU , buşmackit, s. m , (înV. şi reg.)
P antof de casă-; papuc. — R us, ucr. b a S m a k .
B U Ş O N , buşoane, s. n. 1. D op prevăzut cu ghi­
vent. 2. Piesă cilindrică de porţelan, care face parte din
dispozitivul de siguranţă a] u nui circuit electric. — F r.
bouehon.
B U Ş T E A N , buşteni, s. m . T ru n c h i de copac tăiat
şi curăţat de c re n g i; partea tru nchiului u nui copac
răm asă în păm înt după tăiere. 4- E xpr. A dormi buştean
= a dorm i adînc. A (se) lămuri buştean = a lăsa (sau
a răm îne) nedum erit în urm a unei explicaţii neclare.
B U Ş T IH A N , buştskani, s. m . (R eg.) Buştean. Buşon (2)
ftU Ş U M A , buşumez, vb. I. T ran z. (Reg.) A freca
u n cal cu u n şomoiog de paie sau d e fîn . [Var.: b u c iu m ă vb. 1]
— D in b u ş o n (puţin cunoscut) «şom oiog de paie* (< fr. bouehon).
BUT — 103 —
B U T 1 s. n . (R eg., în ex p r.) In butul (cuiva) — in ciuda, în pofida
(cuiva).
B U T 1, buturi, s. n. Bucată (mare) de c a m e ; coapsa de dinapoi
a anim alelor rum egătoare, a căror cam e serveşte ca alim ent. — T c . b u t.
B U T Â C , -Ă , butaci, -e, adj. (D espre unele animale) C u coarne
scurte şi groase. — Com p, magh. b u ta .
b u t A d A , butade, 8. f. (F ranţuzism ) V orbă de spirit (ironică). —
F r. b o u ta d e .
B U T A D IE n A s. f. H idrocarbură nesaturată, derivată d in butan
prin pierderea a p atru atom i de hidrogen în moleculă, care se în tre ­
buinţează în industria chim ică. [ P r .: -di~e-\ — F r. b o u tad i& n e.
B U T A N s . n. H idrocarbură saturată, cu p a tru atom i de carbon
în moleculă, care se găseşte în gazele din zăcăm intele de petrol sau
se obţine pe cale industrială. — F r. butan*
B U T Â R , butari, s. m . (în v . şi reg.) Persoana care are în seamă
buţile cu vin în tr-o pivniţă. — D in b u te + suf. -ar.
B U T A R G Ă s. f. Icre de chefal preparate (şi conservate). — F r.
b o u ta rg u e .
B U T A Ş , butaşi, s. m . Porţiune d e'lăstar, de rădăcină sau de frunză,
detaşată de la planta-m am ă şi sădită în păm înt, cu scopul de a se
înrădăcina şi de a form a o p lantă nouă. — C om p. magh. b u jtâ s .
BUTAşf, butăţesc, vb. IV . T ran z. A înm ulţi o plantă p rin
butaşi. — D in b u ta ş .
B U T Ă Ş lR E , butăşiri, s. f. A cţiunea d e a butăşi.
B tJT C Ă , butci, s. f. (în v . şi arh.) Caleaşcă. — U cr. b u d k a ,
B tJT E , buţi, s. f. 1. Butoi. ♦ C onţinutul u n u i butoi. 2. R ezer­
vorul de benzină al lăm pii de siguranţă în trebuinţată în m ine. 3. Fiecare
dintre stîlpii principali de susţinere ai eşafodajului
unui tunel în construcţie. 4. (Reg.) B utucul roţii.
[V ar.: (reg.) b u tie , butii, s. f.] — L at. b u ttis .
B U T E L C A , bute Ici, s. f. (Reg.) Butelie (2 ).
♦ Dam igeană m ică cu gîtul strim t, făcută din
păm înt ars. — U cr. b u te lk a .
B U T E L C tJŢ Ă , butelcuţe, s. f. (Reg.) D im i­
nutiv al lui butelcă.
B U T E L IE , butelii, s. f. 1. R ecipient cilindric
de oţel p e n tru gaze com prim ate. <> Butelie de
Leyda — condensator electric în form ă de cilindru
sau de con. 2. Sticlă p e n tru păstrat sau transportat
lichide. — D u p ă fr. b o u te ille .
Butelie de Leyda
B U T fiL N IC , butelnice, s. n. B urghiu m ic în­
trebuinţat de dulgheri, rotari etc. — D in b u te + suf. -elnic.
B U T E R O L Ă , buterole, s. f. U nealtă folosită p en tru tu r-
tirea extrem ităţii libere a corpului de nit. — F r.
b o u te ro lle .
B U T IC l CĂ, buticele, s, f. D im inutiv al
iui bute.
B tJT ÎE s. f. vţ b u te .
B U T lL I C, -Ă , butilici, -e, adj. (D espre su b ­
stanţe) Care conţine în m oleculă u n radical obţi­
n u t p rin îndepărtarea unui atom de hidrogen din-
molecula butanului. — F r. b u ty liq u e .
B U T IR A T s . n . Sare sau ester al acidului
butiric. — F r. b u ty r a te .
B U T lR IC adj. m . ( în ex{Sr.) A c id butiric
— acid organic care se găseşte în grăsimile ani­
male, mai ales în u n t. — F r. b u ty r iq u e (<gr.). Buterolă
B U T IR In A s . f. E ster rezultat d in com bi­
narea acidului b u tiric cu glicerina; este unul dintre principalii
componenţi ai grăsimilor. — F r. b u ty rin e .
B U T IR O M liT R U , butirometre, s. n. In stru m en t pen tru deter­
m inarea procentului de u n t d in lapte. — 'F r . b u ty r o -
m fetre (<gr.).
B U T N A R , butnari, s. m . (Reg.) D ogar.— G erm . B tittn e r.
* B U T N Ă R ÎE , (2 ) butnarii, s. f. (Reg.) 1. M eşteşugul b u t­
narului. 2. A telierul butnarului. — D in b u t n a r -f suf. -ie.
B U T O Ă N Ă , butoane, a. î. (Reg.) Butoi.
B U T O A R C Ă , butorci, s. f. (Reg.) B utură (3 ).
B U T O I, butoaie, s. n. 1. Vas de lem n făcut d in doage,
mai larg la mijloc decît la capeţe, folosit p e n tru păstrarea
lichidelor, a m u rătu rilo r etc. <* E xpr. Butoi fă ră fu n d , se
spune despre cei care beau fără m ăsură. A mirosi a butoi, se
spune despre alim entele păstrate în butoaie care au prim it
u n miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi — a avea
vocea răguşită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănţui
u n război, a provoca o catastrofă. + C onţin u tu l unui astfel
de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, Butiro -
în care se intro d u c cartuşele. — D in b u te + suf. -oi. m etru
B U T O IA Ş , butoiaşe, s. n. D im in u tiv al lui butoi.
B U T O N , (1 ) butoane, s. n ., (2 ) butoni, s. m . 1* Piesă care, p rin
apăsare sau învîrtire, tran sm ite com anda p e n tru o acţiune mecanică
sau electrică. + F u s legat cu u n capăt de corpul unei. piese care efec­
BUZĂR
tuează o m işcare circulară, situ at excentric faţă de axa de rotaţie a
acesteia. 2. U n fel de n astu re m obil cu care se încheie gulerele, m an­
şetele etc. ♦ Capsă ( I ). — F r. b o u to n .
B U T O N IE R Ă , butoniere, s. f. T ă ie tu ră m ică în tr-o stofă, în tr-o
pînză etc., ale cărei m argini s îc t bine întărite (şi în care se încheie u n
n a stu re ); p . ext. parte a reverului u n d e se înfige o floare, o insignă
etc. [ P r .: -ni-e-] — F r. b o u to n n iâ re .
B U TtT C , butuci, 8. m . 1. B ucată d in tr-u n tru n ch i de copac
tăiat şi curăţat de c re n g i; bucată groasă . de lem n de f o c ; buştea'n. ^
Expr. A leqa (pe cineva) butuc — a lega (pe cineva) astfel încît să n u
se mai poată m işc a ; a lega cobză, a lega fedeleş. A dormi butuc — a
B utuc (1)
dorm i adînc. ♦ B ucată groasă d e lem n pe care se taie lem nele de
fo c ; trunchi de lem n pe care se taie carnea la m ăcelărie; (în trecut)
trunchi care servea călăului p e n tru decapitarea condam naţilor. 2. Fig.
O m prost şi necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viţei de
vie (de la păm înt pînă la p u nctul de ram ificaţie). 4. Partea centrală a
u n u i corp rotativ, care se m ontează p e u n arbore şi în care sînt
înfipte spiţe (la roţi), pale (la elice) etc. Butucul roţii. 5. Bucată groasă
de lem n prevăzută cu găuri, în care se prindeau în vechime picioarele,
m îinile sau gîtul arestaţilor şi prizonierilor. 6. Partea superioară a
jugului. 7. T a lp a sau scaunul războiului de ţesut,
B U T U C A Ş , butucaţi, s. m . B utucel. — D in b u tu c -h suf. -aş.
B U T U C Ă N O S , -O A S Ă , butucânoţi, -oase, adj. G ros, grosolan,
necioplit. — D in b u tu c + suf. -ănos.
B U T U C fiL , butucei, s. m . D im inutiv al lui butuc.
B U T U C I, butucesc, vb. IV . T ran z. (în v .) A băga picioarele, m îi­
nile sau gîtul u nui arestat sau u n u i prizonier în tr-u n bu tu c (5 ).
— D in b u tu c .
B U T U C O S , -O A S Ă , butucoşi, - oase, adj. (Rar) B u tu căn o s.—
D in b u tu c + suf. -os.
B tJT U R , buturi, s. m . Partea noduroasă din trunchiul u nui
arbore, răm asă nedespicată. — D in b u t[u c ] 4- suf. -ur.
B O T U R Ă , buturi, s. f. (Reg.) 1. B u tu c ; buturugă. 2. Ciot.
3. T ru n ch i scorburos. — D in b u t[u c ] + suf. -ură.
B tJT U R E , buturi, s. m . (Reg.) B utuc (1 ). — D in b u tfu c ] +
suf. -ure.
B U T U R lŞ , buturişe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. — D in
b u t u r ă 4- suf. -iş.
B U T U R tJG Ă , buturugi, s. f. B ucată noduroasă sau scorburoasă
d in tr-u n tru n ch i de copac, avînd rădăcinile înfipte încă în păm înt
sau sm ulsă cu rădăcini c u t o t ; bucată groasă de lem n de foc. Buturuga
mică răstoarnă carul mare (=* u n lucru neînsem nat poate avea uneori
o im portanţă deosebită). — D in b u t u r ă + suf. -ugă.
B U T U R U G tJ Ţ Ă , buturuguţe, s. f. D im inutiv al lui buturugă.
B U Z A lN Ă , buzaine, s. f. (Reg.) M agazie sau şopron în tr-o curte
ţărănească, în care se păstrează cazanul de rachiu şi alte vase.
[Pr.
B U Z A T , -A , buzaţi, -te, adj. I. C u buze m ari, groase. 2. Fig. (Rămas)
cu buzele u m fla te ; păcălit, dezam ăgit. — D in b u z ă + suf. -at.
B U ZĂ , buze, s. f. 1. Fiecare d in tre cele două părţi cărnoase care
m ărginesc gura şi acoperă dinţii. <> B u ză de iepure ~ buză uşor des­
picată (ca la iepure), constituind u n defect din naştere. <» E xpr. (Fam .)
A rămîne cu buzele umflate = a răm îne înşelat, dezam ăgit în aşteptările
sale. A - ş i muşca buzele (de necaz sau d e părere de rău) ~ a regreta
foarte t a r e ; a se căi. A sufla (sau a bate) in buze = a răm îne păgubaş;
a fluiera a pagubă. A se şterge (sau a se linge) pe buze — a fi
silit să renunţe la ceva. A - i crăpa (sau a-i scăpăra, a -i arde cuiva)
buza (d e ceva) — a avea m are nevoie (de ceva). A -şi Unge buzele (după
ceva) — a pofti, a rîvni (ceva). A lăsa (sau apune) buza (in jos) — a
fi gata să izbucnească în plîns. + M argine a unei răni pricinuite de o
tăietură adîncă. 2. M arginea u n o r obiecte, a u n o r vase. B u za stra-
chinii. <► E xpr. (Rar) Plin (pină în) btfză — foarte plin, plin
ochi. 3. C ulm e a u nui deal, a u n u i pisc, m argine a u nui şanţ, a
unei păduri etc. 4. A scuţiş al un o r instrum ente de tă ia t; tăiş. —
Com p. alb. b u z e .
B tJZ Ă R , buzăre, s. n. A parat care produce u n zgom ot interm i­
te n t şi serveşte ca organ de apel în telefonie; vibrator. JScris şi: buzzer]
Engl. b u z z e r .
BUZĂTEL — 104
B U Z A ţE L , -îC Â , buzăţei, -ele, adj. (Rar) D im inutiv al lui buzat.
B U Z Â U adj invar. (R ar, în expr.) A sta buzău = a sta bosum flat,
îm bufnat. — D in b u z ă + suf. -âu.
B U Z D U G A N , buzdugane^, s. n.
1. M ăciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia
ţintu ită), folosită în vechim e ca arm ă de
luptă sau ca sem n al p u terii dom neşti.
2. Plantă erbacee cu flori verzi-alburii
şi fru cte de form a u n o r piram ide ră stu r­
nate (Sparganium ramosum ) j ţ — T c . b o z -
dogan.
B U Z D U G Ă N l, buzdugănesc, vb. IV.
T ran z . (Rar) A lovi, a bate, a ucide cu
buzduganul. — D in b u z d u g a n .
b u z i ş o A r A , buzişoare, s. f. D im i­
nutiv al lui buză (1).
B tJZ N A adv. (în expr.) A da (sau
a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe Buzdugane
n eaşteptate, a se repezi să in tre sau să
iasă. [V ar.: b tis ta adv.] — Com p. m agh. b u s z m a .
—
BUZUNĂRI
B U Z N I, buznesct vb. IV. In tran z. (Rar) A ataca fără veste; a
năvăli. — D in b u z n a .
B U Z O I, buzoaie, 8. n . A ugm entativ al lui buză (1).
P U Z U N A R , buzunare, s. n. U n fel de pungă cusută la haine,
în care se ţin lucruri m ărunte. Loc. adj. D e buzunar — care se
poartă în b u z u n a r; p. ext. de form at sau d e proporţii mici. <► E xpr.
A f i (to t) eu mîna in buzunar = a fi d a rn ic ; a fi cheltuitor. B ani de
buzunar — sum ă m ică de bani, prevăzută p en tru cheltuieli m ărunte.
A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu eşti
răspunzător). A avea (sau a băga) in buzunar (pe cineva) — a avea
pe cineva î n p uterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai
înainte că va dispune de ceva. [V a r.: (reg.) p o z u n â r s. n.] — N gr.
b u z u n a r i.
B U Z U N Ă R A Ş , buzunăraşet s. n. D im inutiv al lui buzunar.
B U Z U N Ă R E A lA , buzunăreli, s. f. A cţiunea de a buzunari.
B U ZU N Ă R & L , buzunarele, s. n. Buzunăraş. — D in b u z u n a r -f
suf. -el.
B U Z U N Ă R I, buzunăresc, vb.. IV. T ran z . A fura cuiva ceva din
buzunar. — D in b u z u n a r .
 c
C 8. m . invar. A patra literă a alfabetului, n u m ită « ce >, şi sunetul
corespunzător.
C A 1 adv. I. (Se com pară două sau mai m ulte lucruri, fiinţe,
situaţii) 1. L a fel cu, cum (e), precum (e). după. cum (e). O cim pie. . .
lungă ca pustiul (A L E C S A N D R I). <> E x p r. Ieri ca ţ i astăzi = to t­
deauna. ♦ C ît. Jnalt ca bradul. 2. (In expr.) Ca (şi) cum — parcă.
3. Aproape, cam, aproxim ativ. M isiunea noastră e ca şi terminată.
E xpr. Ca mfine (-poimîine) = în curînd. Ca ieri (-alaltăieri) — de
curînd. 4. D ecît. Ce-i m ai urît ca urftul? (JA R N fK -B ÎR S E A N U ).
II. 1. (Se com pară o noţiune cu ea însăşi) î n f e lu l.. . , cum e obiceiul,
cum se ştie. Lumea, ca lumea, se uita curios (V L A H U Ţ Ă ). + T reacă-
meargă, fie. Z iua, ca z i u a .. . mă mai iau cu caprile (A L EC SA N D R I^.
^ E xpr. Toate ca toate, d a r . .. — toate le-înţeleg, d a r . . . 2. î n cali­
tate d e . . . , f i i n d .. . Pornesc, spînul înainte, ca stăpîn. H arap-A lb în
urmă, ca slugă (C R EA N G A ). ♦ î n loc d e . . . ; d r e p t . .. S e poate
socoti ca mort (N E G R U Z Z I). <► E xpr. (Fam .) Ca ce? = p e n tru ce?
cu ce scop ? 3. C u privire la . . . , în ce p riv eşte . . . Ca form ă, lucrarea
era bins prezentată. 4. (Explicativ sau enum erativ) C um , p recum , aşa,
bunăoară, d e exem plu. Animale sălbatice, ca: rîşi, urşi, vulpi. — L at.
quam .
CA* conj. (U rm at, cu sau fără intercalări, de « să *, intro­
duce o propoziţie subordonată cu predicatul la conjunctiv) 1. (In tro ­
duce o propoziţie finală) Dacă ţi-am făgăduit atunci, a fo st numai ca să
te împac (IS P IR E S C U ). 2. (In tro d u ce o propoziţie consecutivă) Auzi,
dar cine~i el, păgînul Ca să-mi sărute fete-n drum? (C O ŞB U C). 3. (In tro ­
duce o propoziţie şubiectivă) Ca să trecem prin pădure e peste ponte
(IS P IR E S C U ). 4. (In tro d u ce o propoziţie atributivă) Veţi crede c-aveţi
dreptul şi voi ca să trăiţi (E M IN E S C U ). 5. (In tro d u ce o propoziţie
completivă directă) A m ju ra t ca peste dinşii să trec falnic, fă ră păs (E M I­
N E S C U ). 6. (In tro d u ce o propoziţie com pletivă indirectă) M ă tem
ca nu cumva să m ă cheme. 7. (In tro d u ce o propoziţie predicativă) A nga­
jam entul nostru este ca pînă mîine să terminăm lucrarea. — L at. qu[i]a.
CA* interj. (Reg.) Ia ! e i! C i ca h o . . . voinice, prea o iei repedel
(D E LA V R A N C EA ). — Lat. q u a m .
C A BÂ LĂ , (2 ) cabale, s. f. 1. D o c ­
trină mistico-religioasă ebraică, bazată pe
interpretarea V echiului T estam en t. 2. Fig.
U neltire, intrigă. — F r. c a b a le .
C A B A L IN Ă , cabaline, s. f. (L a pl.)
Fam ilie d e anim ale d in clasa m am iferelor,
avînd ca tip c a lu l; (şi la sg.) anim al care
face parte d in această familie. (A djecti­
val) Rasă cabalină. — L a t. lit. c a b a llin u s .
C A B A L IS T IC , -A , cabalistici, -e, adj.
M agic, m isterios, tainic ; obscur. — F r.
c a b a liş ti q u e .
C A B Â N A , cabane, s. f. C asă’ Ia C abană
m u n te p e n tru adăpostirea tu riştilo r şi a
vînătorilor. — F r. c a b a n e .
C A BA N I& R , -A , cabanieri, -e, 8. m . şi f. Persoană însărcinată cu
paza şi adm inistrarea unei cabane. [ P r .: -ni-er] — D in c a b a n ă +
suf. -ier.
C A B Ă N IŢ Ă , cabaniţe, s. f. (în v .) M anta
scum pă, p u rta tă de d o m n ito r sau de boieri
la solem nităţi. — Bg.. sb. k a b a n ic a (<tc.).
C A B A N O S, cabanoşi, s. m . C îm a t uscat,
de form ă lungă şi subţire.
C A B A R E T , cabarete, s. n. Local de
petrecere cu băuturi, divertism ente şi dans.
— Fr. c a b a r e t.
C A BA Z, cabazi, s. m. (în v .) O m poznaş,
glum eţ. — T c. [h o k ]k ab az.
c a b a z l Î c , cabazlicuri, s. n. (în v .)
Păcăleală, poznă, glum ă.— T c. [h o k ]k ab a z !ik . Cabestan
C A B E S T A N , cabestane, s. n. D ispozitiv folosit p e n tru acţionarea
vehiculelor în deplasări scu rte, orizontale sau pe p a n tă . — F r.
c a b e s ta n .
C A B IN Ă , cabine, 9. f. în c ă p ere m ică, fixă sau transportabilă,
cu destinaţii speciale. — F r. c a b in e .
CA BIN& T, cabinete, s. n . 1. în căp ere destinată exercitării unei
profesiuni sau unei m unci intelectuale legate de o anum ită profesiune.
+ B iroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul minis­
trului. ^ Ş e f (sau director) de cabinet — funcţionar însărcinat cu
pregătirea lucrărilor u n u i conducător de m are instituţie. Lucrări
de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. ( în vechea organizare
judecătorească) Cabinet de instrucţie = birou 2n care se făcea cerce­
tarea şi trierea probelor de acuzare. ♦ încăpere In care sînt expuse
obiecte de m uzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secţie
sau serviciu în organizaţiile politice, în întreprinderi şi în instituţii
de învăţăm înt, destinate un o r studii şi consultaţii de specialitate.
Cabinet de partid = cen tru în care se dau îndrum ări teoretice şi
metodice cadrelor de lectori, conferenţiari şi propagandişti ai p a rti­
dului şi celor care studiază m arxism -leninism ul. 3. ( în unele ţă ri)
C onsiliu de m in iş tri; guvern. — F r. c a b i n e t.
C A B L Ă J s. n. M od de răsucire sau de îm pletire a fibrelor sau
a firelor p en tru a form a u n cablu. — F r. c â b la g e .
C A B L O G R Ă M Ă , cablograme, s. f. Com unicare transm isă prin
cablu subm arin. — F r. c â b lo g r a m m e .
C Â BLU , cabluri, s. n . 1. F unie groasă obţinută p rin răsucire?
u n o r (grupuri de) fire vegetale sau m etalice, folosită la utilajul de
tra n sp o rt sau de ridicat. 2. C onductă electrică form ată din mai m ulte
fire izolate (acoperite cu u n înveliş vegetal sau m etalic). —- F r. c â b le .
C A B O T A J s. n . N avigaţie la distanţă m ică de-a lungul coastei
(între porturile aceleiaşi ţări). — F r. c a b o ta g e .
C A B O T lfÎR , cabotiere, s. n. N avă de tonaj mic sau mijlociu, care
navighează între porturile de p e coastă. [ P r .: -ti-er] — F r. c a b o tie r .
C A BO TÎN » -A, cabotini, -e, s. m . şi fi A ctor (sau actriţă) fără
talent, p . ext. persoană care p rin mijloace ieftine urm ăreşte succese
uşoare. — D u p ă fr. c a b o tin .
C A B O T IN A j s . n. C abotinism . — F r. c a b o tin a g e .
C A B O T IN IS M s. n. A titudine, gest, apucătură de cabotin.
— D in c a b o t in + suf. -ism.
C A B R A , cabrez, vb. I . In tran z. 1. (D espre unele patrupede) A
se ridica pe picioarele dinapoi. 2. (D espre avioane) A se înclina în
aşa fel îneît coada să fie mai jos decît partea din faţă. — F r.
c ab rer.
C A B R Â J, cabraje, 8. n. Evoluţie pe care o execută u n avion cînd
îşi m ăreşte brusc panta de urcare. — F r. c a b r a g e .
C A B R Ă R E , cabrări, 8. f. A cţiunea de a cabra şi rezultatul ei.
C A B R IO L E T Ă , cabriolete, s. f. T răsurică uşoară, cu două roţi.
[ P r .: -bri-o-. — V a r .: g a b r io l£ tă a. f.] — F r. c a b r io le t.
C A B U L Ă , cabule, s. f. (Rar) Superstiţie d e jucător (de cărţi).
— T c . k a b u l.
C A B U L IP S t, cabulipsesc, vb. IV .
T ran z . (în v .) A catadicsi. — T c . k a b u l
[e tm e k ].
C A C A D ÎR , cacadîri, s. m . (Reg.)
M ăceş.
C A C Ă O 8. f. Produs alim entar
în form ă de praf, ob ţin u t d in sem in­
ţele un u i arbore exotic (Theobroma
cacao) şi care serveşte la prepararea
ciocolatei, a u n o r băuturi hrănitoare
e tc .; p. ext. băutură preparată din
acest praf. — F r. c a c a o .
C A C E A L M A , cacealmale, s. f. (La
jocul de cărţi) Faptul de a sim ula că Cacao
ai cărţi bune, spre a intim ida p e adver­
sar şi a cîştiga apoi cu o carte m ai slabă decît a aceluia, + Fig.
Păcăleală, înşelăciune. — T c . k a ţ i r m a .
C A C O F O N IC , -A , cacofonici, -e, adj. Care produce o cacofonie;
lipsit d e arm onie. — F r. c a c o p h o n iq u e .
C A C O F O N IE — 106
C A C O F O N IE , cacofonii, s. f. Asociaţie neplăcută de su n ete. ♦
(M uz.) În tîln ire de su n ete discordante; lipsă de arm onie..— F r.
c a c o p h o n ie (<gr.).
C A C O M , (1 ) cacomi, s. m M (2 ) s. n . (în v . şi reg.) 1. (Zool.)
H erm ină. 2. Blana acestui animal. — T c . k a k im .
C A C T £ E , cactee, s. f. (L a pl.) Fam ilie de p lante cărnoase şi spi­
noase, cu suc apos sau lăptos, avînd ca tip c ac tu su l; (şi la sg.) plantă
făcînd parte d in această familie. — F r. c a c t£ e s .
C A C T U S , cactuşi, s. m . N u m e d at mai
m ultor specii de p lante d in familia cacteelor,
cultivate la noi ca plante ornam entale. — F r.
c a c tu s .
C A D A S T R A , cadastrez, vb. I. T ran z . A
efectua lucrări de c a d a s tru ; a înscrie în cadastru.
— F r. c a d a s tr e r .
C A D A S T R A L , -A , cadastrali, -e, adj. Care
ţine de cadastru, privitoi* la cadastru. — Fr.
c a d a s tr a l.
C A D A S T R A R E , cadastrări, s. f. Acţiunea
de a cadastra.
C A D A S T R U 8. n. 1. T o talitatea lucrărilor
tehnice de determ inare exactă a u n o r proprietăţi
funciare, cu toate caracteristicile l o r ; p . ext. servi­
ciile care efectuează aceste lucrări. + Registru
oficial în care sîn t trecu te proprietăţile funciare. 2. Ştiinţă aplicată
care se ocupă cu lucrările de cadastru (1 ). — F r. c a d a s tr e .
C A D A V E R IC , -A , cadaverici, -e, adj. D e c a d a v ru ; ca de cadavru.
— F r. c a d a y 6 rlq u e .
C A D A V R U , cadavre, s. n. O m sau anim ai m ort. E xpr. Ca­
davru viu (sau, fam ., ambulant) — om foarte slab şi palid. A călca (sau
a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului.
— F r. c a d a v r e (lat. lit. c a d a v e r),
C Â D Ă , căzi, s. f. 1. Vas m are p e n tru îm băiat. ♦ Vas m are în
care se introduc lichidele folosite în diverse operaţii industriale.
2. Vas m are d in doage, în treb u in ţat m ai ales la v ie ; zăcătoare.
— Slav (v. sl. kad l).
C A D E N Ţ A , cadenţez, vb. I. T ran z. (R ar) A im prim a cadenţă
sau ritm unei fraze, unei bucăţi muzicale, unei m işcări e tc .; a ritm a.
— F r. c a d e n c e r .
C A D E N Ţ A T , -A, cadenţaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) E xecutat
în cadenţă, în t a c t ; ritm at. — V. cadenţa.
C A D E N Ţ Ă , cadenţe, s. f. 1. R epetare regulată a u n ei mişcări ;
ritm . <>• Loc. adv; I n cadenţă = cu m işcări repetate la intervale egale.
+ N um ărul de lovituri pe care o arm ă de foc îl trage pe m inut.
2. Succesiune ritm ică a u n o r u n ităţi în m uzică şi în poezie. ♦ Succesiune
de arm onii care formează p artea finală a unei com poziţii muzicale.
♦ Pasaj mai m are d e virtuozitate solistică, situat de obicei la finalul
unui concert. — F r, c a d e n c e (<it.).
C A D fiT , cădeţi, ş. m . (în v .) T în ă r (fiu de nobil sau de ofiţer)
care se pregătea p e n tru cariera a rm e lo r; elev al unei şcoli m ilitare.
— F r. c a d e t.
C A D IA S C H E R , cadiascheriy s. m . (T u rcism înv.) în a lt dem nitar
m ilitar turc, avînd atribuţia de ju d ecăto r m ilitar. [ P r ,: -di-as-] — T c.
k a d ia s k e r.
C A D ÎU , cădii, s. m . (T u rcism înv.) Ju d ecăto r la tu rc i (avînd
ulterior şi atribuţii d e judecător ecleziastic). — T c . k a d i.
c a d Î n ă , cadîne, s. f. Sclavă din harem urile turceşti din tr e c u t;
p. ext. soţie (a u n u i tu rc). — T c . k a d m .
C A D M lA , cadmiez, vb. I. T ran z. A acoperi suprafaţa unui obiect
metalic cu u n stra t de oxid de zinc. [ P r .: ~mi-ă] — D in c a d m iu .
C A D M l£ R E , cadmieri, s. f. A cţiunea de a cadmia şi rezultatul
ei. [ P r .: -mm-*-]
C A D M IU s. n. M etal moale, alb-lucitor, asem ănător cu zin cu l;
se întrebuinţează, su b form ă de aliaje, în m edicină, în tehnică etc.
[P r .: -ini-u] — F r. c a d m iu m .
C A D O U , cadouri, s. n. D ai" <1 1 ). — Fr- cad eau *
C A D R A , pers. 3 cadrează, vb, I. In tran z. A se potrivi, a cores­
punde (întocm ai) cu ceva. — F r. c a d re r»
C A D R A N , cadrane, s, a . 1. (L a aparate şi instrum ente de m ăsu­
rat) Placă (circulară) cu anum ite diviziuni şi indicaţii, pe care se
citeşte deplasarea u n u i ac indicator. Cadran solar = suprafaţă plană,
avînd fixat în cen tru u n beţişor, a cărui um bră indică orele. 2. Arc
(sau sector) reprezentînd u n sfert de cerc. — F r. c a d r a n .
C Â D R Ă s. f. v. c a d r u .
C A D R E s . n. pl. 1 . Efectiv de bază al oam enilor m uncii din tr-o
întreprindere sau instituţie, d in tr-u n sindicat sau d in tr-o organizaţie
(de p a rtid ); p. ext. întregul efectiv al unei întreprinderi sau instituţii.
<* Direcţia (sau serviciul, secţia) cadrelor (sau, eliptic, cadre) = organul
care se ocupă cu recrutarea, repartizarea, pregătirea şi calificarea p er­
sonalului unei întreprinderi, unei instituţii etc. <« E xpr. A creşte (sau
a ridica, a pregăti) cadre — a form a cadre noi, a califica noi cadre. 4-
(R ar, la sg.) Persoană d in efectivul unei întrep rin d eri sau instituţii,
d intr-o organizaţie etc. 2. Elem entele d e conducere şi d e comandă
ale subunităţilor şi u n ită ţilo r m ilrtare. [F orm ă gram aticală: sg. cadru]
— (1 ) R us k a d ry , (2 ) fr. c a d r e .
—
C A IA F Ă
C A D R lL , cadriluri, s. ts. D ans constînd d in tr-u n şir de figuri,
în cursul cărora p artenerii se schim bă în tre e i ; compoziţie muzicală
după care se execută acest dans. — F r. q u a d r ille .
C A D R IL A T , -A , cadrilaţi, -te, adj. (D espre ţesături) C u desene
în form ă de pătrăţele sau rom buri (de culori diferite). — F r. q u a d rill6 .
C Â D R U , cadre, s. n . 1. R am ă în care se fixează u n tablou, o foto­
grafie etc. ♦ T ablou, fotografie etc. înrăm ate. 2. Pervaz al unei uşi sau
al unei ferestre. ♦ D eschizătura zidului ocupată de o uşă sau de o
fereastră. 3. Fig- M ediu, am bianţă. 4. Fig. Lim itele unei problem e,
ale un u i subiect, ale unei acţiuni e tc .; p. ext. cuprinsul dintre aceste
lim ite. 5. Schelet alcătuit d in bare de lem n,
de m etal sau d in grinzi de beton arm at, care
se întrebuinţează la construcţii i su p o rt pentru
d iferite aparate. ♦ Schelet pe care sînt înfă­
şurate conducte (electrice, radiofonice etc.)
izolate. [V a r.: ( I ) c â d r ă s. f.] — F r. c a d r e .
C A D tJC , -Ă , caduci, -e, adj. L ipsit de
tră in ic ie ; şubred, pieritor. ♦ (D espre frunze,
flori etc.) Care cade înainte de vrem e; care
cade în fiecare an. + (D espre acte cu valoare
juridică) C are n u (mai) are p utere legală.
— F r. c a d u c (lat. lit. c a d u c u s ).
C A D U C IT A T E s. f. F aptul sau însuşi­
rea de a fi caduc. — D u p ă fr. c a d u c itâ .
C A F A S , cafasuri, s. n . 1. Balcon unde Cafea
cîntă corul în tr-o biserică; (înv.) balcon din
care familia dom nitorului asculta slujba religioasă. 2. (înv.) G rilaj de
vergele d e lem n care se întretaie ca o leasă. — Ngr* k a fa s i, tc . k a fa s.
C A FEA , (2 ) cafele, s. £ 1. (C u sens
colectiv) Săm înţa u nui a rbust din regiunile
tropicale (C offea arabica), 2. B ăutură p rep a­
rată din cafea (1 ) prăjită şi rîşnită sau
d in tr-u n surogat (si cafea (1)). — T c . k a h v e .
C A FE G l-B A ŞA s, m. invar. (în v .) Boier
d e rang inferior, însărcinat să aducă dom ni­
torului cafeaua. — T c . k a h v e c i-b a ş i.
C A F E G IO A IC Ă , cafcgioaice, s. f. 1. (în
trecut) P roprietară a unei cafenele; soţia unui
cafegiu (1 ). 2. (Fam .) B ăutoare pasionată de
cafea (2 ), — D in c a f e g iu + suf. -oaică.
C A F E G IU , cafegii, s. m . 1. ( în trecut)
P roprietar al unei cafenele; cel care prepara
sau vindea cafele, 2. (în v .) Slujitor la curtea Cafeluţă (2 a)
dom nească însărcinat cu prepararea şi servirea
cafelelor. 3. (Fam .) B ăutor pasionat de cafea (2). T c . k a h v e c i.
C A F E lN Ă s . f. Substanţă extrasă d in boabe de cafea sau din
frunze de ceai, întrebuinţată în m edicină. [V ar.: c o f e in ă s. f.] — F r.
c a f â in e .
C A FE L l, cafelesc, vb. IV. Refl. (Fam ., rar) A
b ea cafea (stînd la taifas), — D in c a f e a .
C A F E L tJŢ Ă , cafeluţe, s. f. 1, D im inutiv al
Iui cafea (2 ). 2. (L a pl.) N um ele a două varietăţi
de plante erbacee din familia legum inoaselor: a )
p lantă cu tulp in a cilindrică ramificată, cu flori
albe sau albăstrii, cultivată p e n tru n u tre ţ (Lupinus
albuş) ; b ) plantă ornam entală cu flori m ari, albe,
cu pete albastre, dispuse în form ă de spic (Lupinus
va riu s),
C A FEN E Ă , cafenele, s. f. Local public în
care şe consum ă cafele, ceai, b ău tu ri alcoolice,
p răjituri etc. <> L oc. adj. D e cafenea = fără
valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: c a f in e â
C aftan
e. f.] — T e . k a h v e h a n e .
C A F E N E L ÎJŢ Ă , cafeneîuţe, s. f. (Rar) D im inutiv al lui cafenea.
C A F E N ÎU , -ÎE , cafenii, adj. D e culoarea cafelei prăjite
— D in c a f e a -f suf. -iu (după castaniu) .
CAFIN EA s . 1 v. c a f e n e a .
C A F T Â N , caftane, s. n. (în v .) M anta albă, lungă şi largă. îm po­
dobită cu ‘fire de a u r sau de mătase, pe care o p u rtau dom nitorii
şi dem nitarii. -C> E xpr. A îmbrăca (cu sau in ) caftan — a (se) ridica
la rangul de dom n sau de boier, + R ang de boierie. — T c . k a fta n .
C Â H L Ă , cahle, 8. f. (Reg.) 1. Coşul sobei sau deschizătura prin
care iese fum ul în tinda caselor ţărăneşti. 2. Placă de teracotă sau de
faianţă pentru sobe. — U cr. k a h lja .
C A IA , caiele, s. f.
Cui de potcoavă. — Com p.
tc. k a y a r * potcoavă cu
ghim pi *.
CA I Â C , caiace, s, n.
Barcă de sport, ascuţită la
capete, condusă cu una sau
cu două padele.— F r. k a y a c .
C A IA FĂ , caiafe, s .m . Caiac
şi f. Persoană făţarnică,
ipocrită. ♦ ( î n expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la A n a la
Caiafa (num ele u n o r personaje biblice) = a trim ite (un solicitator)
d in tr-u n loc în tr-a ltu l, a p u rta cu vorba. — N gr. K a ia fa .
CAIC — 107 CALCE

C A IC , caice, s. n . 1* M ica navă cu veie (şi cu m otor), avînd pupa C A L A B A L ÎC , calabalicuri, s. n . 1. O biecte felurite în dezordine ;
şi prora mai înalte d ecît restu l bordajului. 2. L u n tre uşoară, lungă şi (în special) bagaj cu care călătoreşte sau se m u tă cineva. 2. (Rar) Lum e
îngustă, încovoiată la capete. — T c. m u ltă ; gloată, m ulţim e. Calabalfc de copii (G O L E S C U ). — T c.
k a y tk . k a la b a lik .
C A IC C lU , caiccii, s. m . C on­ CA LA C Â N 8. n. v. c a la ic a n .
ducător de caic. — T c . k a y ik ţx .
CA I C EL, caicele, s. n. D im i­ C A L A F A T s. n. Cîlţi sau cîrpe destrăm ate, răsucite în sfori şi
nutiv al lui caic. îm bibate cu catran, cu care se astupă
C A ÎD 1, caiduri, s. n. (în v .) R e­ crăpăturile la bărci şi la punţile
navelor. — T c . k a la fa t.
gistru, dosar, arhivă. — T c . k a y d .
C A ÎD 2, caizi, s. m . T itlu p u rtat C A L A IC Â N s. n. Sulfat feros,
altădată de guvernatorul unei provin­ de culoare verde cînd este crista­
cii sau al u nui oraş din statele m u­ lizat, întrebuinţat ca dezinfectant
sulmane din Africa de nord. — Caic şi colorant. [ P r .: -lai-. — V ar.:
F r. cald- c a la c â n , c ă la c â n s. n.] — N gr.
C A IER , caiere, s. n. M ănunchi de lînă, de in, de cînepă sau k a la h a n i.
de borangic, care se pune în furcă p en tru a fi tors. — L at. C A LÂ J, calaje, s. n. Postam ent
‘c a iu lu s. de grinzi pe care stau navele pe o
C A IE T , caiete, s. n. 1. T ean c de foi de hîrtie, cală (2 ). — F r. c a la g e .
legate îm preună, folosit la scris, la desenat etc. C A L A M A N D R O S s , n. (Reg.) C alandru
<►Caiet de sarcini~ d o c u m e n t care cu p rin d e con­ N eregulă, neorînduială, harababură.
diţiile p en tru executarea unei lucrări. 2. P u b li­
caţie periodică cuprinzînd diverse studii, note, C A L A M B tJR , calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe u n echi­
inform aţii (dintr-u n anum it dom eniu de specia­ voc, pe deosebirea de sens a un o r cuvinte asemănătoare ca form ă. —
litate). Caiete filozofice. — D u p ă fr. c a h i e r . F r. c a le m b o u r .
C A IE T U L , coteţele, s. n. D im inutiv al C A L A M IT A T E , calamităţi, s. f.
lui caiet. N enorocire m are. dezastru care lo v eşte. o
C M M h C %caim acuri,s. n. 1. Sm întînă groasă colectivitate; flagel. — F r. c a l a m it 6 (lat.
lit. c a l a m it a s , -a tis).
care se prinde pe suprafaţa laptelui fiert. O
E xpr. A lua caimacul = a lua p e n tru sine partea C A L A M ÎN Ă s. f. R eziduu de c ăr­
cea mai bună. 2. Spum ă care se face la suprafaţa b une depus în motoarele cu ardere
unei fie rtu ri de cafea. 3. Pătura (arsă a) tu tu n u lu i internă. — F r. c a la m in e .
din ciubuc, form ată în ju ru l şi deasupra cărbu­ C A L A N D R U , calandre, s. n . 1.
nelui. — T c . k a y m a k . M aşină de finisat sau de apretat ţesăturile,
C A IM A C A M , caimacami, s. m. (înv.) L oc­ p rin presare la cald. 2. (T ipogr.) Presă Calapoade
ţiitor al dom nitorului. ♦ Locţiitor al diferiţilor Caier pentru im prim area în relief a m atri­
dem nitari (turci). C o m p u s: caimacam-aga ~ ţelor (de stereotipie) şi p en tru satinarea hîrtiei. — F r. c a la n d r e .
locţiitor al m arelui-vizir. [V a r.: c a l m a c â n s. m .] — T c . k a y m a k a m . C A L A P Ă R 8. m . (B o t.; reg.) Calomfir. — Sb. k a lo p e r.
C A IM A C Â N s. m . v. c a im a c a m . C A L A P O D , calapoade, s. n.
C A IM Â N 3, caimani, s .m . (Zool.) Aligator. [ P r .: cot-]— F r. c a îm a n . Piesă de lem n în form a (labei)
C A IM A N 1, caimani, s. m . (Reg.) Persoană care însoţeşte în pădure piciorului, întrebuinţată la confec­
pe m uncitorii lem nari sau pe p lu te i, p en tru a le face de mîncare, ţionarea încălţăm intei sau care se
pentru a le păzi şi a le curăţa coliba etc, [ P r .: cai-] p u n e în încălţăm inte p e n tru a o
C A lN IC , -Ă , cainici, -e, adj. (în v .) V rednic de plîns ; nenorocit. îm piedica să se de fo rm e z e ; formă
— D in c ă i + suf. -nic. de lem n pe care se în tind căciulile
sau pălăriile. 4 Fig. T ip ar, form ă,
C A IN O Z O lC s. n. Perioadă geologică form ată d in .erele te r­ m odel. <> E xpr. Pe acelaşi calapod =
ţiară şi cuatem ară. [ P r .: ca-i-no-zo-ic] — D u p ă fr. c a e n o z o îq u e . la fel. — N gr. k a la p o d i.
C A fS, caişit s. m . A rbore o ri­ C A LĂ , cale, s. f. 1. încăpere
ginar din Asia, cultivat p en tru fruc­ situată în fundul unei nave şi des­
tele sale (Prunus armeniaca). — tinată încărcăturii. 2. Platform ă uşor Calcan
N gr. k a isi. înclinată pe care se construiesc sau se
C A lS Ă , caise, s. f. F ru ctu l cai­ repară nave. 3. Piesă folosită p e n tr u : a ) îm piedicarea punerii în
sului, de culoare galbenă-portocalie, m işcare a unei m aşin i; b ) m enţinerea distanţei între anum ite părţi
gustos şi parfum at. — D in c a is . ale u nui sistem tehnic. — F r. c a le .
C A L, cai, 8. m . 1. Animal do­ C A L C , calcuri, s. n . 1. (în expr.)
mestic erbivor, cu copita nedespi­ H irtie de calc — hîrtie transparentă
cată, folosit la călărie şi la trac­ p e n tru copiat. 4- C opia unei schiţe
ţiune (Equus caballus) ; (p rin res­ sau a u nui desen, luată p e hîrtie de
tricţie) arm ăsar castrat. Calul de calc. 2. T raducerea din altă lim bă a
dar nu se caută la dinţi (sau (n gură) elem entelor de form are a unui cuvînt
( — lucrurile p rim ite în d ar se iau sau a unei e x p re sii; adăugarea la u n
aşa cum sînt, fără să se mai ţină cuvînt a un u i sens nou, după m odelul
•seamă de defecte). E xpr. A f i (sau u nui cuvînt s tră in ; îm p ru m u t sem an­
a ajunge) cal de poştă — a fi în tre­ Cais tic. — F r. c a l q u e « it.) .
b uinţat la to a te ; a alerga m ult. C al C A L C A N 1, calcane, s. n. 1. Zidul
de bătaie = persoană hărţuită, m uncită de t o ţ i ; problem ă de care se din spate (fără deschizături) al unei case
ocupă m ultă lum e şi care revine m ereu pe p rim u l plan. A face (sau a (destinat să fie acoperit de zidul asem ă­
ajunge) din cal măgar — a face să ajungă (sau a ajunge) d in tr-o situaţie n ător al unei clădiri vecine). 2. (în v .) Calcaneu
mai bună în tr-u n a mai rea. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe Scut, pavăză. — T c . k a lk a n .
pereţi) — a-şi închipui (sau a spune) lu cru ri imposibile, de necrezut.
L a paştile cailor (sau caltdui) CA LC A N *, calcani, s. m . Peşte de m a re cu corpul tu rtit şi lat,
= niciodată. O fu g ă de cal — avînd am bii ochi pe partea stîngă şi solzi lungi, tari pe b u rtă şi pe
o distanţă n u prea mare. spate (Rhombus maeoticus) .— T c . k a lk a n [baligi].
Calul dracului — babom iţă; C A L C A N E U , calcanee, s. n. U n u l dintre
vrăjitoare. ♦ C o m p u s: ca/- oasele care form ează călcîiul. — F r. c a l c a n l u m
putere — unitate de putere (lat. lit. c a lc a n e u m ) .
egală cu 75 d e kilogram m etri C A L C Â R , calcare, s. n . Rocă sedim entară
pe secundă, folosită p en tru a sau biogenă form ată d in carbonat de c a lc iu ;
exprim a puterea u n u i m otor. (pop.) piatră-de-var. [Acc. ş i : câlcar] — F r.
2. N um e dat u n o r aparate c a l c a ir e Gat. lit. c a lc a riu s ).
sau piese asem ănătoare cu
u n cal ( 1 ) : a ) aparat de C A L C A R O S , -O A S Ă , calcaroşi,-oase, adj.
gim nastică p e n tru s ă r itu ri; C are conţine calcar. — D in c a l c a r + suf. ‘■os,
b ) piesă în form a u n u i cap C A L C A V tJR Ă , caleavuri, s. f. (G lum eţ)
de cal la jocul de şah.
3. C o m p u se : calul-dracului C al (2 b) C al-dc-m are B ătaie; p a lm ă ; p . ext. dojană.
sau calul-popit, cal-turtit, cal- C A L C E 1 s. f. Plantă erbacee cu frunze
de-apă = libelulă; ctd-de-mare 1 m ic peşte m arin cu capul asemă­ groase şi lucitoare, în form a copitei d e cal şi
nător cu cel al calului ( Hippocampu*) . — L at. c a b a llu s . cu flori ţalb en e-au rii ( C altha palustris) . — L at.
CA LA , calez, vb. I . T ra n z . A fixa u n organ sau o piesă de c a lx , c a lc is .
m aşină, după u n m odel d a t. — F r. caier* CALCE* s. f. (Ieşit din uz) O xid de calciu. — L a t .lit. c a lx , c a lc is .
C A L C E D O N IE — 108 — C A L IC

C A L C E D O N IE 3 . f. V arietate (colorată şi translucidă) de bioxid C A LE, căi, s. f. 1 . 1. Fîşie de te re n special am enajată p en tru
de siliciu natural, folosită la confecţionarea u n o r obiecte de artă. circulaţie ; d r u m ; p a rte a u n u i drum special am enajată p e n tru a înlesni
— F r. c a lc £ d o in e (lat. lit. c h a lc e d o n ls ). circulaţia vehiculelor. <►Loc. adv. D in cale-afară sau afară d in cale
C A L C H IA , calchiez, vb. I. T ran z. 1. A reproduce u n desen = peste m ăsură, foarte. E xpr. A f i (sau a sta, a se pune) in calea
«au o schiţă cu ajutorul hîrtiei de calc. 2. A form a cuvinte sau expresii cuiva — a fi piedică cuiva, a i se îm potrivi. A ieşi (sau a se duce) in
transpunfnd din altă lim bă elem entele de fo rm are ; a îm bogăţi u n calea cuiva — a întîm pina pe cineva. A găsi (sau a afla) cu cale ~ a
cuvînt cu u n sens nou, după m odelul u n u i cuvînt străin. [ P r .: -chi-a] socoti că este nim erit. Calea-valea = treacă-m eargă, fie. Ce mai calea-valea
— D u p ă fr. c a lq u e r . == ce mai încolo-î/icoace, pe scurt, în concluzie. A pune la cale = a p re­
găti ceva, a a ra n ja ; (reg.) a sfătui, a în d ru m a ; (fam .) a pedepsi pe
C A L C IF IA , pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. [ P r .: cineva. A f i pe cale de a . . . (sau s â . . . ) = a fi aproape s ă . . . , gata de
fi-a] — D in c a lc if ia t. a « .. 4 (A rt., urm at de determ inări arătînd num ele) N um e d at unor
C A L C IF IA T , -A , calcifiaţi, -te, adj. Calcificat. [P r .: -fi-at] — D upă străzi lungi (şi largi). + Căile respiratorii — aparatul respirator. 2. Elem ent
fr. c a lc if ia . al unei construcţii, pe care se deplasează u n aparat sau o maşină.
C A L C IF IC A , pers. 3 caicifică, vb. I. Refl. 1. (D espre ţesuturi, 3. Călătorie. C indu-mi vine dor de cale, M erg pe jos ca şi călare
oase, leziuni pulm onare etc.) A se întări p rin depunere d e săruri de (JA R N fK -B ÎR S E A N U ). ^ E xpr. A face calea întoarsă = a se întoarce
calciu. 2. (D espre diverse substanţe) A se îmbogăţi în carbonat de d in drum . Cale bunâl formulă de urare la plecarea cuiva. 4. D istanţă,
calciu. — D in c a lc iu . depărtare. S -a dus in H umuleşti, cale de două ccasuri cu piciorul
(C R EA N G Ă ). II. Fig. D irecţie luată de o dezvoltare, de o m işcare ;
C A L C IF IC A R E , calcificări, s. f. A cţiunea de a se calcifica. linie. + M etodă, mijloc, procedeu. Loc. adv. Pe cale. . . = pe
CAL C IF IC Â T , -A , calcificaţi, -te, adj. (D espre ţesuturi, oase, l i n i e . .. , prin in te rm e d iu l... Pe cale administrativă. — L at. c a llis .
tendoane etc.) în tă rit p rin depunere de săruri de calciu. — V. calcifica. CĂLEASCĂ 8. f. v. c a le a ş c ă .
C A L C H IE R E , calcifieri, s. f. D epunerea sărurilor d e calciu, în C A L E A Ş C A , căleşti, s. f. (înv.)
(sau pe) anum ite ţesu tu ri din organismele vii, avînd ca urm are întărirea T răsu ră elegantă, pe arcuri foarte flexi­
lor. [P r .: -/*-«-] — V. calcifia. bile. [V ar.: (înv.) c a l e â s c ă s. f.] —
C A L C IN A , calcinez, vb. I. T ran z. A su p u n e o substanţă sau u n R us k o lja s k a .
obiect la o tem peratură înaltă p en tru a îndepărta substanţele volatile, C A L E ID O S C O P , caleidoscoape,
pentru a produce unele reacţii sau p en tru a distruge unele substanţe. 8. n. A parat optic form at d in tr-u n tu b
— F r. c a lc in e r. în interiorul căruia se găsesc mai m ulte Caleaşcă
CAL C IN A R E, calcinări, s. f. A cţiunea de a calcina. oglinzi, dispuse astfel încît m ici obiecte
colorate aşezate între ele să form eze diferite desene sim etrice. — Fr.
C A LC IN A T, -A , calcinaţi, -te, adj; C are a fost supus u n u i pro* k a lâ id o s c o p e (<gr.).
ces de calcinare. — V. calcina.
CALfcM , calemuri, s. n. (înv.) A dm inistraţie p u b lic ă ; cancelarie.
C A L C IN A T O R 1, calcinatoare, s. n. A parat folosit p e n tru recu­ — T c . k a le m .
perarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative p en tru C A L E M B fiC o. m . (T urcism înv.) Specie de arbore exotic, cu
cim ent. — D u p ă fr. c a l c in a te u r . lem n negru, plăcut m irositor. — T c . k a le m b e k .
C A L C IN A T O R *, -O A R E , calcinatori, -oare, s. m . şi f. M uncitor C A L E M C H E R lU s. n. (în v .) Stofă fină din care se făceau anterie
care lucrează la calcinarea m inereurilor. — D in c a l c in a -f suf. -tor. şi turbane. — T c . k a le m k ia ri.
C A L C IN A Ţ IE , calcinaţii, s. f. F ap tu l de a calcina. C A L E M G fU , calemgii, s. m . (în v . şi arh.) Funcţionar de cancelarie ;
C A L C lT s. n. C arbonat de calciu natural, cristalizat. — F r. copist. — T c . k a le m c i.
c a lc i te. C A L E N D A R , calendare, s. n. 1. Indicator sistem atic (în formă
C A L C IO -V E C C H IO s. n . T encuială ornam entală care prezintă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.
asperităţi şi şanţuri p ro n u n ţate la suprafaţă. —>I t. c a lc io -v e c c h io . <►E xpr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunîndu-i
foarte m ulte lucruri. A se uita ca m iţa-n calendar — a privi (la ceva)
C A L C IU s. n. 1. E lem ent chim ic, m etalic, alb-argintiu, foarte fără a pricepe nim ic. 2. Sistem de îm părţire a tim pului în ani, luni
râspîndit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1 ) în tre­ şi zile, bazat pe fenom enele periodice ale naturii. 3. Publicaţie, almanah,
buinţate ca m edicam ent în anum ite m anifestări de decalcifiere a orga­ magazin cu caracter ştiinţific-literar. [V a r.: (pop.) c ă l i n d â r s. n.] — It.
nism ului. — F r. c a lc iu m . c a l e n d a r io (lat. lit. c a le n d a r iu m ) .
C A L C O C L O R O z A s. f. Fenom en de îngălbenire a frunzelor C A L E N D A R fS T IC , «Ă, calendaristici, -e, adj. P rivitor la calendar,
unei plante, din cauza lipsei de fier asimilabil. — F r. c a lc o c h lo ro s e . după calendar. A n calendaristic — an de 365 de zile, socotit, de la
C A L C O G R A F , calcografi, s. m. M u n cito r care se ocupă cu calco- 1 ianuarie la 31 decem brie. Plan de muncă calendaristic — plan de
grafia. — F r. c h a lc o g r a p h e . m uncă alcătuit pe zile şi săptăm îni. — D in c a l e n d a r + suf. -istic.
C A L C O G R A F fE s. f. Sistem de reproducere grafică a originalelor C A L fN D E 8. f. pl. N um ele prim ei zile a lunii la romani.
cu ajutorul u n o r clişee de m etal gravate în adîncim e, a căror parte care Expr. L a calendele greceşti = niciodată (grecii neavînd « calende *).
im prim ă se găseşte su b suprafaţa plăcii sau a cilindrului m e ta lic ; tipar — L at. Iit. c a le n d a e .
adtnc. — F r. c h a lc o g r a p h ie . C A L E N D R O l, calendroi, 8. m . (Reg.) Ştrengar.
C A LC O P IR lT A s. f. Sulfură naturală de c u p ru şi fier. — F r. C A LfiV R I s. m , pl. (înv.) Pantofi groşi, rezistenţi. — Bg. k a ie v r a
c fia lc o p y r i te.
C A L C U L , (1) calcule, s. n ., ( I I ) calculi, 8. m . I. 1. A nsam blu de C A L FA T Ă , calfatez, vb. I. T ran z.
operaţii matem atice făcute cu scopul d e a găsi valoarea uneia sau a mai A călăfătui. — F r. c a l f a te r .
m ultor .m ărim i; socoteală. 2. Plan, com binaţie, proiect, socoteală. C Ă L FĂ , calfe, s. f. L ucrător
II. Concreţiune care se formează accidental în anum ite organe animale. calificat după o perioadă de ucenicie
Calcul renal. — F r. c a lc u l (lat. lit. c a lc u lu s ). (obligat, în tim pul breslelor, să mai
C A L C U L A , calculez, vb. I. T ran z. A face u n calcul (I ), a so c o ti; lucreze o perioadă de tim p la patronul
a a p re cia.- - F r. c a l c u le r (lat. lit. c a lc u la re ). său, p e n tru o leafă m ică). — T c . k a lfa .
C A L C U L A BIL, -A , calculabili, - « /a d j. Care poate fi calculat. C A L IB R A , calibrez, vb. I. T ran z.
— D u p ă fr. c a lc u la b le . 1. A realiza cu m are precizie pi*».se de
m aşini de aceleaşi dim ensiuni. 2. A sorta C ah b ro r (1)
C A L C U L A R E , calculări, s. f. A cţiunea de a calcula; socotire. după m ărim e grîne, fructe etc. 3.
C A L C U L A T , -A , calculaţi, -te, adj. (D espre persoane) C hibzuit,' A restrînge albia variabilă a unui rîu p rin lucrări hidrotehnice.
socotit; preocupat de interesul p e rso n al.— V. calcula. — F r. c a l ib r e r .
C A L C U L A T O R 1, calculatoare, s. n. 1. B roşură care cuprinde C A L IB R Â R E , calibrări, s. f. Acţiunea de a calibra.
anum ite tabele de calcule. 2. M aşină cu ajutorul căreia se fac calcule C A L IB R O R 1, calibroare, s. n.
m atem atice.'— D u p ă fr. c a lc u la te u r . 1. In stru m en t pentru m ăsurarea dia­
C A L C U L A T O R *, -O Ă R E , calculatori, -oare. s. m . şi f. Persoană m etrului puieţilor. 2. A parat pentru
specializată în calculul p reţu rilo r produselor, al categoriilor de sala­ sortarea fructelor după m ărim e.
rizare etc. — F r. c a l c u la te u r (lat. lit. c a lc u la to r) . — D upă fr. c a l ib r e u r .
C A L C U L A Ţ IE , calculaţii, s. f. Calculare. — It. c a lc o la z io n e C A L IB R O R \ -O A R E , caiibrori,
(Itt. Ut. c a lc u la tio , -onis). —oare, adj. (D espre un instrum ent, o
maşină) Care calibrează. — D upă fr.
C A L D , -A , calzi, .-de, adj. 1. C are se găseşte la o tem peratură c a l ib r e u r .
relativ înaltă (fără a fi fierbinte). ^ E xpr. N u -m i ţine nici de cald, nici
de rect = n u mă interesează. M ă ia cu cald — sînt cuprins de fierbin­ C A L IB R U , calibre% s. n.
ţeală. Fierbinte, încins. B ate fierul pînă e cald ( — n u am îna u n 1. D iam etrul intern al ţevii unei
lucru care trebuie făcut imediat). + (D espre pîine) Proaspăt. <► Loc. guri de foc. 2. Instrum ent de p re ­
adj. B u n ea piinea caldă =* cum secade, milos. + (D espre îm brăcăm inte) cizie cu care se controlează sau se
C ălduros. 2. Fig. A prins, în fo c a t; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. măsoară precis dim ensiunile pieselor
P rivire'caldă. — L at. c a ld u s ( — calidus). fabricate. 3. Fig. M ărim e, proporţie,
calitate; (fam.) fel, soi. — F r. c a l ib r e .
C A L D A R ÎM , caldarîmuri, s. n. Pavaj executat cu bolovani, CA LÎ C, -A, calici, -e, adj. C alibre (2)
cuburi etc. de piatră sau (în trecut) cu bucăţi de le m n ; p. ext. drum (Adesea substantivat) 1. L ipsit de
pavat sau asfaltat. — T c . k a ld ir tm . mijloace materiale e lem en tare; foarte sărac. ♦ (înv.) C erşetor.
C A L D A R lM G lU , catdarîmgii, a, m . (în v .) M u n cito r care se ocupa 2. Z gîrcit, avar. 3. (în v . şi reg.) A tins de o infirm itate vizibili.
c u executarea caldarîm urilor. — T c . k a ld jr im e i. — U cr. k a lik a .
C A L IC E N IE — 109 —
C A L IC E N IE s. f. (Rar) Calicie. — D in c a lic + suf. -enie..
C A L IC E S C , -E Â S C Ă , caliceşti, adj. (Rar) D e calic, p ropriu
calicului. — D in c a lic -f suf. -esc.
C A L IC E Ş T E adv. Ca u n calic. — D in c a lic + suf. -eşte.
C A L IC I, calicesc, vb. IV . 1. In tran z., refl, şi tranz. A dev en i sau
a face să devină calic (1 ). 4 In tran z. (în v .) A cerşi. 2. Refl. A se
lăcom i; a se zgîrci. 3. T ran z., intranz. şi refl. (în v . şi reg.) Â ologi.
— D in c a lic .
C A L IC IE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgîrcenie, avariţie. — D in
c a l ic + suf. -ie.
C A L IC lM E 8. f. T erm en de d isp re ţ p e n tru o colectivitate de
oam eni săraci; sărăcim e;— D in c a lic + suf. rime.
C A L IC lR E s. f. F a p tu l d e a (se) calici; sărăcire.
C A L ÎC IU , calicii, s. n . învelişul extern al florilor,'
alcătuit din sepale. — F r. c a lic e (lat. lit. c a ly x , -cîs).
C A L ÎF , califi, s. m . T itlu lu at după m oartea lui
M ahom ed de şefii m usulm anilor care defineau atît
puterea politică cît şi pe cea religioasă ; persoană avînd
acest titlu — F r. c a life .
C A L IF A T , califate, s. n. (în v .) 1. N um ele statelor
întem eiate (sau ştăpînite) de arabii cuceritori după
m oartea lui M ahom ed. 2. R angul de calif. 4 D urata
guvernării unui calif. — F r. c a l if a t. . Caliciu
C A L IF IC A , calific, vb. I. 1. Refl. şi tranz.
A dohîndi sau a ajuta să dobîndească un nivel adecvat de pregătire
în tr-u n dom eniu d e activitate (îm preună cu recunoaşterea oficială
a acestei pregătiri). 2. Refl. A obţine (în urm a rezultatelor favorabile)
dreptul de a participa la o etapă superioară în tr-o com petiţie sau
într-o probă sportivă. 3. T ran z . A arăta că o fiinţă sau u n iucru are o
anum ită c alitate ; a caracteriza p rin tr-u n cuvînt. — F r. q u a lif ie r (lat^
lit. q u a lific a re ).
C A L IF I C A R E , calificări, s. f. A cţiunea de a (se) califica şi rezul- •
tatul ei.
C A L IF IC A T , -A , calificaţi, -te.ad}, 1. Care are sau cere o pregătire
specială în tr-u n an u m it dom eniu de activitate. 2. (în expr.) F urt caii-
fic a t — .furt săvîrşit în anum ite condiţii prevăzute d e lege, în tr-u n
anum it loc şi d e către anum ite persoane (şi care agravează pedeapsa).
— V . califica.
C A L IF IC A T IV 1, calificative, s. n. T erm en p rin care caracteri­
zăm o persoană sau u n lucru. 4 Sistem de notare a sîrguinţei şi a p u r­
tării elevilor şi stu d en ţilo r în învăţăm intul tehnic şi s u p erio r; fiecare
dintre indicaţiile < foarte bine >, «bine », « suficient * şi « in su fic ie n t»
cu care se notează această sîrguinţă. — F r. q u a lific a tif.
C A LIFIC A T IV *, -A , calificativi, -e, adj. Care califică (3 ). Adjectiv
calificativ. — Fr. q u a lif ic a tif .
C A L IF IC A Ţ IE , calificaţii, s. f. (în v .) C alific are.— F r. q u a li-
fic a tio n (lat. lit. q u a lific a tio ).
C A L IG R A F , -A , caligrafi, -e, s, m. şi f. Persoană care are scriere
frumoasă. 4 (In trecu t) Persoană care se ocupa cu copierea artistică
de cărţi şi m anuscrise. — F r. c a l lig r a p h e (<gr.).
C A L IG R A F IA , caligrafiez, vb. I. T ran z . A scrie frum os, ordonat,
citeţ. [ P r .: -fi-a] — F r. c a l lig r a p h ie r .
C A L IG R A F IC , -A , caligrafici, -e, adj. D e caligraf; (despre scris)
frum os, ordonat, citeţ. — F r. c a llig r a p h iq u e .
C A L IG R A F IE 8. f. A rta şi deprinderea de a scrie frum os. 4
Scriere frum oasă. 4 Fel de scriere al cuiva. — F r. c a llig r a p h ie (<gr.).
C A L IM E R A s. f. (Fam ., ir., în expr.) A se schimlja calimera — a
se schim ba situaţia. A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia.
A întoarce calimera = a-şi schim ba atitudinea faţă de cineva. — N gr.
k a lim e r a .
C A L IT A T E , calităţi, s. f. 1. T otalitatea însuşirilor esenţiale care
determ ină un fenom en şi care, schim bîndu-se p rin salturi în urm a acum u­
lărilor cantitative, d au naştere altui fenom en cu trăsături esenţiale su p e­
rioare prim ului. 2. în su şire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau r ă u ) ;
(prin restricţie) caracteristică pozitivă, însuşire bună. L oc. adj. De
calitate = d e calitate bună, de valoare. 3. Poziţie, situaţie, titlu care
conferă u n drept. ■$> Loc. conj. în calitate d e . . . — cu d rep tu l d e . . . ,
ca. . . . f i i n d .. . — F r. q u a lit6 (lat. lit. q u a lita s , -a tis).
C A L IT A T IV , -A , calitativi, -e, adj. (A desea adverbial) Care ţine
de calitatea (1 ), de natura lu c ru rilo r; p riv ito r la calitate. <>• A n a liză
calitativă = determ inarea naturii chim ice a unei substanţe. — Fr.
q u a l l t a t i f (lat. lit. q u a lita tiv u s ).
C A L M 1 s. n. 1. Stare de linişte deplină. 4 Fig. Pace sufletească,
lipsă d e frăm întări. 2. Stăpînire de sine, sînge rece. — F r. c a l m e .
C A L M 8, -A , calmi, -e, adj. 1. (D espre natură) Care se află în stare
de linişte deplină. 4 Fig. (D espre viaţa om ului) Care are o desfăşurare
liniştită. 2. (D espre oameni, despre m anifestările şi stările lo r sufleteşti)
Care se s tăp în eşte ; p . ext. potolit, domol. — F r. c a lm e .
C A L M A , calmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli.
— Fr. c a lm e r.
C A L M A N T , -A , calmanţi, -te, adj. (D espre m edicam ente, tra ta ­
m ente etc.) Care calmează durerile. 4 (S ubstantivat, n.) M edicam ent
care potoleşte durerile. — F r. c a l m a n t.
C A L M A R E s. f. A cţiunea de a [se) calma şi rezultatul ei.
C A L PA C
C A L M tJC , -A, calmuci, -e, adj.. 8. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
R egiunii A utonom e Calm uce din IJ.R .S .S . şi populaţiei ei, privitor la
această regiune şi la populaţia ei. 2. S. m . şi f. Persoană care face parte
d in ‘populaţia de bază a Regiunii A utonom e Calmuce d in U .R .S.S ,
— R us k a lm y k .
C A L M U C E S C , -E A S C A , calmuceşti, adj. (Rar) Calmuc. — D in
• c a l m u c -f suf. -esc.
C A L O M E L 8. n. C lorură de m ercur sub form a unui praf alb,
insolubil în apă, cu întrebuinţări în medicină. — F r. c a lo m e l (<gr.).
C A L O M F lR , calomfiri, s. m . Plantă erbacee
arom atică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale
com puse şi florile galbene (Tanacetum
balsamita). —• Bg. k a lo fe r.
C A L O M N IA , calomniez, vb, I. T ranz. A
vorbi pe cineva de rău, cu intenţia de a-i atinge
onoarea şi reputaţia. [ P r .: -ni-a] — F r. c a lo m -
n i e r (lat. lit. c ă lu m n ia r i) .
C A L O M N IA T O R , -O A R E , calomniatori,
- oare, s. m . şi f., adj. 1. S. m . şi f. Persoană care
cdom niază. 2. A dj. Calomnios. [ P r .: -ni-a-]
— F r. c a l o m n ia t e u r (lat. lit. c a lu m n ia to r ) .
C A L O M N IE , calomnii, s. f. A firm aţie m inci­
noasă făcută cu scopul d e a atinge onoarea şi
reputaţia cuiva. — F r. c a lo m n ie (lat. lit. c a -
lu m n ia ) .
C A L O M N IE R E , calomnieri, s. f. Faptul de C alom fir
a calomnia. [ P r .: -ni-e~]
C A L O M N IO S , -O A S Ă , calomnioşi, -oase, adj. Care c uprinde o
calom nie; defăim ător. [ P r .: -m-os] — F r. c a lo m n ie u x (lat. lit.
c a lu m n io s u s ).
C A L O N £ Ţ , caloneţi, s. m . Scîndură lată folosită la îm pletitul
plaselor pescăreşti.
C A L O R IC , -A, calorici, -e, adj. D e căldură. — F r. c a lo riq u e ,
C A L O R fE , calorii, s. f. U nitate de m ăsură a cantităţilor de căldură,
egală cu cantitatea de căldură necesară p en tru a ridica tem peratura unui
gram de apă de la 19,5° la 20,5° ; (sens curent) cantitatea de ener­
gie pe care o produc în co rp u l o m u lu i alim entele, în cursul transfor­
m ării p e care o suferă» în organism . — F r. c a lo r ie .
C A L O R IF E R , calorifere, s. n. Instalaţie p e n tru încălzirea încă­
perilor din un& sau d in mai m ulte clădiri, p rin tr-o singură sursă pro­
ducătoare de căldură (cu aburi, apă caldă sau aer c ald ); (prin restricţie)
radiatoarele din încăperi ale unei astfel de instalaţii. — Fr. c a lo r if e r e .
C A L O R IF IC , -A, calorifici, -e, adj. Privitor la căldură, care dă,
dezvoltă căldură. <► Putere calorifică — cantitatea de căldură dezvoltată
de u n kilogram de com bustibil cînd arde com plet. — F r. c a lo r if iq u e
(lat. lit. c a lo rific u s ).
C A L O R IF tJG , -A , calorifugi, -e, adj. R ău conducător de călduri.
— D upă fr. c a lo rifu g e .
C A L O R IG E N , -A , calorigeni, -e, adj. Care produce căldură. — Fr.
c a lo rig â n e .
C A L O R IM E T R IC , -A, calorime tricit -e, adj. D e calorimetrie.
— F r. c a lo rim & triq u e .
C A L O R IM E T R IE s. f. Parte a fizicii care şe ocupă cu m etodele
de m ăsurare a cantităţilor de căldură.
— F r. c a l o r im e tr ie .
C A L O R IM E T R U , calorimetre, s. n.
A parat pentru m ăsurarea cantităţilor de
căldură em anate sau absorbite de u n corp,
— F r. c a l o r im e tr e ,
C A L O S , -O A S Ă , caloşi, -oase, adj.
(Anat.) Care are îngroşări, întărituri.
Corp calos — fascicul de fibre nervoase
care uneşte cele două em isfere ale cre­
ierului m are. — F r. c a lle u x (lat. Ut.
c a llo su s ).
CALO TĂ » calote, s. f. I . P artea de
deasupra a unei pălării, care acoperă
capul şi este m ărginită de boruri. 4 C alote
T ich ie care acoperă creştetul capului.
2, ( în expr.) C alotă craniană — denum ire dată. oaselor care alcătuiesc
partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele două p ă rţi
ale unei sfere, obţinute prin tăierea sferei cu un
p lan. 4. Boltă de tu n e l; partea superioară
a unei excavaţii de teren, p. ext. a unei
turele, a unei construcţii (în form ă de calo­
tă ( 3 ) ) . 5. P artea de sus a pistonului de la
m otoarele cu ardere in te rn ă ; p. ext. piesă
tehnică • asem ănătoare cu o calotă (3). 6. (în
expr.) Calotă glacială — masă dc gheaţă care
acoperă regiunile polare sau părţile superioare
ale m unţilor înalţi.— F r. c a lo tte .
C A L P , -Ă , calpi, -e, adj. (D espre monede)
Fals, falsificat. — T c . k a lp .
C A L P Â C , calpace, 9. n. (în v .) Căciulă C alpac
m are de piele neagră, sferică sau cilindrică,
tivită cu blană scum pă, p urtată de dom n şi de boierii m ari. 4
Căciulă cilindrică de «stofă, îm podobită cu blană, p u rta tă de orăşeni.
4 Căciulă p u rta tă la unele uniform e m ilitare. — T c . k a lp a k .
CALPUZAN — 110 —
C A M P A N IE

C A L P U Z A N , -A , calpuzani, -e, s. m . şi f. (în v .) Falsificator C A M E R Ă , camere, s. f. 1. în c ă p ere în tr-o c lădire; odaie. O

de bani. 4 Fig.’ O m rău, ticălos. — T c . k a lp a z a n . Cameră mobilată = cam eră care se închiriază cu m obila proprieta­
C A L T A B O Ş, caltaboşi, s. m . U n fel d e c îm a t făcut d in m ăru n ­ rului. Cameră de lucru — birou în tr-o casă
taie de porc, cu adaos d e orez şi arom ate. ţV a r.: c a r ta b d ş s. m .] particulară. M uzică de cameră ~ com po­
ziţie m uzicală p e n tru u n num ăr restrîns
C A L Ţ A V E T Ă , calţavete, s. f. (în v . şi reg.) Jartieră. — N gr. de instrum ente. 4 ( în trecut) T e rm en
k a lts o d e ta . generic denum ind unele instituţii de stat.
C A L U P , calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tip ar. 2. B ucată (de Camera agricolă. Camera deputaţilor. 2. N u ­
săptfn, de brînză etc.) de form a tiparului în care a fost tu rn ată. 3. m e dat u n o r încăperi cu destinaţie specială:
Bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care serveşte la cameră obscură = a ) încăpere în care se face
executarea u n o r pavaje. — T c . k a h p . developarea şi a lte operaţii fotografice; b )
C A L V A R , calvaruri, s. n. C hin, su fe rin ţă ; încercare grea. — F r. dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe u n
c a lv a ir e (lat. lit. c a lv a r iu m ) . ecran (sau p e u n clişeu) im aginea răsturnată
a unui o b ie c t; cameră de comandă — încăpere
C A L V IN , -A , calvini, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care aparţine specială de u n d e se com andă in m od auto­
calvinismului, p riv ito r la calvinism. 2. S. m . şi f. A dept al calvinismului. m at activitatea unei centrale electrice. 4
— D in C a lv in (num e propriu). Spaţiu în care se produce u n proces tehnic:
C A L V IN E S C , -E Â S C A , calvin eşti, adj. Calvin. — D in C a lv in + cameră de combustie = spaţiu în care arde
suf. -esc. u n com bustibil în prezenţa unui co m b u ra n t;
C A L V IN ÎS M s. n . C ult religios protestant, întem eiat în secolul cameră de explozie = partea dinapoi a ţevii ar- Camelie
al X V I-lea de Calvin. — F r. c a lv in is m e . m elor de fOc, u n d e se introduce cartuşul şi
u n d e se produce explozia pulberii. 4 T u b de cauciuc u n it la capete,
C A L V IN IS T , -A , calvinişti, -ste, adj., 8. m . şi f. Calvin. — Fr. în care se introduce aer sub presiune şi care se aşază înăuntrul anve­
c a lv in is te . lopei, p e roata u n o r veh icu le; (la m ingi de fiporţ) balon de cauciuc
CA LV IN 1ZÂ , calvinizez, vb. I. T ran z. şi refl. (R ar) A face să în care se introduce aer cu pom pa şi care se pune înăuntrul anvelopei;
treacă sau a trece la calvinism. — D in c a lv in . p. ext. recipient cu pereţi extensibili, în care se introduce aer sub
C A L V IŢ tE s. f. Chelie (1 ). — F r. c a lv itie (lat. lit. c a lv itie s ). presiune. — It. c a m e r a .
C A M adv. 1. A proxim ativ, aproape. Cam pe vremea aceea trăia C A M E R IE R , camerieri, s. m . (Ieşit din uz) O m de serviciu care
moţ Niehi/or (C R EA N G Ă ). 4 O arecum , întrucîtva. Cununia se făcu se îngrijea de cam era de culcare şi de îm brăcăm intea stăpînului. [P r.:
cam pe sub ascuns (IS P IR E S C U ). 2. D estul d e . . . , prea. S ă n iu ţa . . . e -ri-er\ — F r. c a m e r i e r .
cam strim tă pentru doi (A L E C SA N D R I). — D in c a m a i (înv., <iat. C A M E R IS T , camerişti, s. m . (Ieşit d in uz) O m de serviciu care
quam m agis). îngrijea cam erele dintr-o in s titu ţie ; odăiaş. — D in c a m e r i s t ă .
C A M A R A D , -A , camarazi, -de, s. m. şi f. Prieten, coleg. — F r. C A M E R IS T Ă , cameriste, s. f. (Ieşit din uz)
cam arad e. Fem eie care se afla în serviciul personal al stăpînei.
C A M A R A D E R E S C , -E Ă S C Ă , camaradereşti, adj. D e cam arad. — F r. c a m e r is te .
— D in c a m a r a d e r i e + suf. -esc, C A M E R T O N , camertonuri, 8. n . Instrum ent
C A M A R A D E R E Ş T E adv. î n felul cam arazilor; loial. — D in form at d in tr-u n tu b care em ite nota * la * (sau
c a m a r a d e r i e + suf. -eşte. d in mai m ulte tu b u ri care em it notele * s o l »,
« re », * la * şi «m i »)» folosit ca p u n c t de orientare
C A M A R A D E R IE , camaraderii, s. f. Legătură prietenească, cole­ p e n tru aflarea altor note şi la acordarea instru- C am erton
gialitate. — F r. c a m a r a d e r ie . m entelor m uzicale. — Gferm. K a m m e r to n .
C A M A R IL Ă , camarile, s. f. Clică de curteni care influenţează, C A M F O R s. n. Substanţă incoloră, volatilă, cu miros caracteristic şi
din interese personale, acteîe suveranului şi treb u rile statului. — Fr. cu gust am ar, extrasă din lem nul unui arbore exotic ( Cinnamonum cam-
c a m a r illa . phora) sau fabricată pe cale sintetică, cu num eroase folosiri în medicină
C Ă M Ă , came, s. f. Proem inenţă pe suprafaţa u n u i obiect cilindric, şi la fabricarea celuloidului. — N g r. k a n f o r a (<it.).
care asigură o deplasare rectilinie altui obiect cu care este angrenat, C A M F O R A T , -Ă , camforaţi, -ie, adj. Care conţine cam for. — D upă
-r- F r. c a m e .
fr. c a m p h r â .
C A M Ă T Ă , carnete, 9. f. D obîndă (excesivă) p e care o ia căm ă­ C A M F O R C Ă , camforci, s» f. (Reg.) S uport m etalic m obil sau
tarul. — Slav (v. sl. k a m a ta <gr.). m ică sobă portativă pe care se aşază u n vas cu m încare sau u n instrum ent
C A M B IA L , -A , cambiali, -e, adj. P riv ito r la cambie, de cam bie. p e n tru a fi încălzite. — R us k a m fo rk a .
[P r.: -bi-al] — It. c a m b ia le . C Ă M G A R N s. n. Stofă de calitate superioară, ţesută din fire
C Ă M B IE , cambii, 8. f. (In sistem ul financiar capitalist) 1. Act, netede de lînă. — G erm . K a m m g a m .
docum ent p rin care cel ce sem nează se obligă a p lăti la u n anum it C A M IL Â F C Ă , camilafce, s. f. Potcap
term en o sum ă d e bani în fo lo su l cred ito ru lu i; b ile t la o rdin. 2. Act, acoperit cu u n văl negru care atîm ă pe spate,
docum ent p rin care em itentul se obligă a plăti cuiva o sum ă de bani la p u rta t d e călugării ortodocşi la anum ite
un an u m it term en. — It. c a m b io . ocazii. — Slav (v. sl. k a m ila v k a <gr.).
C Ă M B IU M s. n. (L a arbori) C A M IO N , camioane, s. n. A utocam ion.
Ţ esu t d in zona generatoare, care 4 V ehicul cu tracţiune animală, prevăzut
asigură creşterea secundară în gro­ cu platform ă şi folosit p e n tru transport.
sim e a tulpinii şi a rădăcinii. — G erm . — F r. c a m io n .
K a m b iu m . C A M IO N A G IU , camionagii, s. m.
C A M B R iA N 9. n. Prim a peri­ Persoană care se ocupă cu transportul de
oadă a erei paleozoice (în care au m ărfuri şi de obiecte cu ajutorul unui camion
apărut vieţuitoare). [ P r .: -bri-ari] cu cai. — D in c a m io n + suf. -(a )g iu . Cam ilafcă
— F r. c a m b r ie n . C A M IO N A j, camtonaje, s. n. 1. T ra n s ­
p o rt de m ărfuri cu ajutorul cam ionului. 2. Serviciu sau întreprindere
C Ă M B U L Ă , cambule, s. f. Peşte de transport c u camioane. — F r. c a m io n n a g e .
m arin cu corpul nesim etric, foarte tu rtit, cu am îndoi ochii pe
C A M IO N Â R , cartdonan, s. m . Cam ionagiu. — D in c a m io n +
aceeaşi parte (Pleuronectes flesius) . — T c . [kal]kan b a lik . suf. -ar.
C A M B tJZ Ă , cambuze, 9. f.
Magazie de provizii pe bordul C A M IO N E T Ă , camionete, s. f. Autocam ion de dim ensiuni mai
re d u se; autocam ionetă. — F r. c a m io n n e tte .
unei nave. — F r. c a m b u s e .
C A M IZ O L , camizole, s. n . (înv.) H aină de casă scurtă, cu mîneci,
C A M E E, camee, s. f. Piatră p e care o p u rta u femeile. — F r. c a m is o le .
fină, sculptată cu o figură sau cu
u n m otiv decorativ, servind ca C A M O H Â S s. n . (în v .) U n fel de stofă de mătase orientală.
podoabă. — F r. c a m â e . — N gr. k a m u h a s .
C A M E L E O N , cameleoni, s. m. C A M P Â , campez, vb. I. Intranz. (D espre unităţi m ilitare) A
Specie de şopîrlă d in regiunile poposi pe u n cîm p, în corturi. — F r. c a m p e r .
tropicale, care are proprietatea de C A M P A D tJR Ă , campaduri, s. f. D eschizătură în acoperişul unei
a-şi schim ba culoarea pielii potrivit case ţărăneşti, p en tru a lăsa să iasă fum ul.
m ediului înconjurător ( Chamaeleo) . C A M P A M E N T , campamente, s. n. Instalare tem porară a unei
4 Fig. Persoană care-şi schim bă Cameleon un ităţi m ilitare sau, p . ext., a u nui grup de turişti, de vînători etc. pe
purtarea şi convingerile după îm ­ u n cîm p, în corturi; (concr.) locul u n d e are loc instalarea; obiectele
prejurări. [ P r .: -le-ori] — F r. c am £ 1 6 o n (lat. lit. c a m a e le o n ). necesare instalării. — D u p ă fr. c a m p e m e n t.
C A M E L E O N IS M s. n. P roprietatea u n o r specii de şopîrlă de C A M P A N IE , campanii, s. f. 1. Totalitatea operaţiilor executate
a-şi schim ba culoarea pielii potrivit m ediului înconjurător. -4 Fig. de forţele arm ate ale unei ţări sau de o parte a lor, pe u n cîm p de
Schim bare a purtării şi a convingerilor ouiva în funcţie de îm prejurări. luptă, în tr-o anum ită perioadă de tim p, urm ărind u n scop strategic
[ P r .: -le-o-] — D in c a m e le o n + suf. ~ism. parţial. ^ Bucătărie de campanie = bucătărie mobilă folosită pe front,
C A M E L IE , camelii, 8. f. N um e d at m ai m u lto r varietăţi de la m anevre ete. P at de campanie **= pat. care se poate stringes p entru
plante ornam entale cu frunze to tdeau n a verzi,, cu flori m ari, albe a n u ocupa loc în tim p u l zilei sau p e n tru a fi m ai uşor tra n sp o rta t.
sau roşii (C am eflia). — F r. c a m e lia . 2. A cţiune organizată după u n anum it plan, în vederea realizării unor
CAMPANILĂ — 111
însem nate sarcini politice, sociale etc ., în tr-o a n u m ită perioadă de
tim p; p. ext. tim p u l c ît(durează această acţiune. Campanie electorală.
Campanie agricolă. — D upă fr. c a m p a g n e .
C A M P A N IL Ă , campanile, s. f. C lopotniţă în form ă de tu rn înalt,
construită lîngă o biserică sau chiar deasupra ei, caracteristică arhi­
tecturii italiene dintre secolele al X l-Iea — al X V I-lea. — It. c a m p a n ile .
C A M P A N tJL Ă , campanule, s. f. (Bot.) Clopoţel ( 2 ) . — D upă
fr. c a m p a n u le .
C A M P IO N , -O Ă N Ă , campioni, -oane, s. m. şi f. 1. Persoană,
echipă sau ţară care cucereşte prim ul loc în tr-u n cam pionat. 2. Fig.
Luptător, apărător de fru n te al unei cauze. — It. c a m p io n e .
C A M P IO N A T , campionate, s. n. 1. în trecere sportivă cu caracter
mai larg (naţional, internaţional etc.), p rin care se stabileşte care este
cel m ai b un din tre sportivi sau cea mai bună d in tre echipe sau ţări.
2. Situaţia, calitatea de cam pion. [ P r .: — It. c a m p io n a to .
C A M U FL A , camuflez, vb. I. T ran z. şi refl. 1. A (se) ascunde
vederii inam icului. + T ran z. A acoperi o sursă de lum ină, p en tru ca
razele ei să nu străbată afară în tim pul nopţii. 2. Fig. A (se) ascunde,
a (se) deghiza, a (se) masca. — F r. c a m o u f le r .
C A M U FL A J, camuflaje, s. n . C am u fla re ; (concr.) m aterial în tre­
buinţat pentru a cam ufla. — F r. c a m o u f la g e .
C A M U F L A R E , camuflări, s. f. A cţiunea de a (se) camufla.
C A M U F L A T , -Ă , camuflaţi, - te, adj. A scuns vederii inamicului.
+ (D espre o sursă de lum ină) A coperit (ca să n u străbată razele în
tim pul nopţii). — V. camufla.
C A N Ă 8. f. v. c a n e a .
C A N A D IĂ N , -Ă , canadieni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
C anadei sau populaţiei ei, privitor la C anada sau la populaţia ei. 2. S. m.
şi f. Persoană care face parte d in p opulaţia de bază a Canadei. [P r.:
-di-an\ — F r. c a n a d ie n .
C A N Ă F, canafuri, s. n. C iucure. — M agh. k a n a f .
C A N A F A S 8. n . Pînză tare de cînepă care se foloseşte la confec­
ţionarea hainelor, ca în tăritu ră la piepţi, la guler etc. + Pînză apretată,
folosită la legarea cărţilor sau registrelor grele. — G erm . K a n n e fa s ,
K a n e v a s « fr .).
C A N Â L , (1 ) canaluri, (1, 2, 3 ) canale, 8. n. 1. Albie artificială
care leagă între ele două mări, două fluvii, u n rîu cu u n lac etc. şi care
serveşte la navigaţie, la irigări sau la construcţii hidrotehnice. + C urs de
apă îndiguit şi d ren at cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni in u n ­
daţiile etc. + Cale de circulaţie pe apă (ţinînd loc de stradă) în oraşele
aşezate la m are sau pe fluvii. + Porţiune de m are situată în tre două
ţărm uri apropiate. 2. C onductă (construită d in beton sau din tu b u ri
îm binate, din şanţuri sau rigole) destinată să tran sp o rte lichide în diferite
scopuri. 3. T u b , vas, cale de com unicaţie în organisrnele anim ale sau
vegetale (prin care circulă substanţele nutritive). — F r. c a n a l (lat. lit.
c a n a lis ).
C A N A L A G tU , canalagii, s. m . M u n cito r care lucrează la insta­
larea şi întreţinerea canalizării. — D in c a n a l -f suf. -(a )g iu .
C A N A L E s. f. pl. Plantă erbacee cu flori albe.
roşii sau pestriţe (Impatiens balsamina).
C A N A L ÎC U L , canalicule, s. n . N um e d at cana­
lelor mici din ţesuturile organism elor.— F r. c a n a lic u le .
C A N Ă L IE , canalii, s. f. Persoană care săvîrşeşte
o faptă josnică ; m işel, ticălos netrebnic.— It. c a n a g lia .
C A N A L IZ A , canalizez, vb. I. T ran z. ! . A în­
d repta cursul unei ape pe u n canal (1 ). + Fig. A dirija
o acţiune în tr-u n anum it sens. 2. A prevedea o localitate
sau o cale de com unicaţie cu canale de scurgere. — F r.
c a n a lis e r .
C A N A L IZ Ă B IL , -Ă , canalizabili, -e, adj. Care
poate fi canalizat. — D u p ă fr. c an a ll9 a b le *
C A N A L IZ A R E , canalizări, s. f. A cţiunea de
a canaliza şi rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrărilor
executate (în oraşe) p en tru a colecta şi evacua apa
întrebuinţată sau apa de ploaie.
C A N A L IZ A T , -Ă , canalizaţi, -te, adj. 1. (D espre cursul unei ape)
în d re p ta t pe u n canal (1 ). 2. (D espre o localitate sau o cale de com u­
nicaţie) Prevăzut c u canale <2). — V. canaliza.
C A N A L IZ A T O R , -O Ă R E , canalizatori, -oare,
adj. Care canalizează. — D u p ă fr. c a n a lis a te u r .
C A N A L IZ A T IE ,. s. f. 1. Instalaţie
aeriană, subterană sau subm arină care transportă
sau distribuie energie electrică. 2. (Rar) C anali­
zare. — F r. c a n a lis a tlo n .
C A N A P E A , canapele, s. f. M o b ilă (cu spătar
şi cu braţe, uneori capitonată) pe care se şade şi
pe care se poate d o rm i. — F r. c a n a p £ .
C A N A P E L tlŢ Ă , canapeluţe, s. f. D im inutiv
al lui canapea.
C A N Ă R , canari, s. m . M ică pasăre cîntătoare
c u pene galbene ( Serinus canaria). — F r. c a n a r i .
C A N A R A , canarale, s. f. 1. Stîncă (în m are).
2. (Reg.) Păşune grasă (unde pasc oile bătrîne). — Bg. k a n a r a .
C A N A R IS f, canarisesc, vb. IV. T ran z . A înclina transversal
o navă.
— CANEVAS
C A N Ă T 1, canate, s. n . Fiecare dintre părţile unei piei de animal
tăiate în jum ătate, de-a lungul spinării.
C A NA T*, canaturi, s. n. Fiecare dintre părţile m obile din care
este alcătuită o uşă, o poartă, o fereastră etc. — T c . k a n a t.
CA N A V Ă , canavale, s. f. Ţ esătură rară de fire de bum bac
tari şi duble, form înd o îm pletitură de pătrate regulate şi servind la
executarea unei broderii. — F r. c a n e v a s .
C A N A V Ă Ţ Ă s. f. v. c ă n ă v ă ţ.
C Â N Ă , căni, s. f. Vas cu toartă care serveşte la b ă u t sau la scos
lichide d in tr-u n vas mai m are. + C onţinutul u nui astfel de vas.
— Bg. k a n a (germ . K a n n e ).
C A N C A N , cancanuri, s. n. (Franţuzism ) V orbe răutăcioase râspîn-
dite p e seama cuiva. — F r. c a n c a n .
C A N C E L A R , cancelaria s. m . 1. Preşedinte al consiliului de
m iniştri în A ustria ?i G erm ania. 2. T itlu de înaltă dem nitate în Rusia
ţaristă şi în alte ţări. — L at. lit c a n c e lla riu s .
C A N C E L A R IĂ T , cancelariate, s. n. Funcţia de cancelar; localul
unde îşi exercită cancelarul atribuţiile. [ P r .: -ri-at] — D in c a n c e la r .
C A N C E L A R IE , cancelarii, s. f. Birou sau secţie a unei instituţii
(publice) destinată lucrărilor adm inistrative. + (Reg.) B«rou în care
îşi exercită funcţia u n liber-profesionist. — It. £ a n c e lle ria .
C Ă N C E R s . n. 1 . Boală care constă în apariţia unei tum ori grave
care provoacă degenerarea ţesuturilor un o r organe interne sau externe.
2. Rac (2 ). <0* C om puse: troptcul-cancerului — tropicul-racului, v. rac
(2 ) ; zodia-cancerului — zodia-racului, v. rac (2 ). ~ F r. c a n c e r (lat.
lit. c a n c e r).
C A N C E R O L O G lE s. f. (M ed.) Oncologie. — D in c a n c e r .
C A N C E R O S , -O A S Ă , canceroşi, -oase, adj., s. m . şi f. I. Adj. D e
cancer, privitor la cancer. 2. S. m . şi f. Persoană bolnavă de cancer.
— D u p ă fr. c a n c â re u x .
C Â N C I adv. (Fam .) (Absolut) de loc, nim ic. — T ig. k a n £ .
C A N C lO G , cancioguri, s. n. U nealtă de m etal în form ă de lingură
m are cu coadă de lemn, folosită de zidari p en tru aşezarea m ortarului
pe rîndurile de cărăm izi ale unui zid în lucru. — M agh. k a n c s 6 .
C Ă N D E L s. n. Z ahăr cristalizat în prism e transparente. — G erm .
K andel[zucker].
C A N D E L Ă B R U , candelabre, s. n. S uport (sus­
pendat) cu mai m ulte braţe, p en tru lum inări sau becuri.
— F r. c a n d e la b r e (lat. lit. c a n d e la b r u m ) .
C A N D E L Ă , candele, s. f. 1. L am pă prim itivă
c u ulei, care se pune la icoane sau la m orm inte. 2. U ni­
tate de m ăsură p e n tru calcularea intensităţii unui izvor
d e lum ină. 3. Stîlp ro tu n d de lem n, întrebuinţat pentru
susţinerea bolţilor unui tunel pînă la turnarea betonului.
— Slav (v. sl. k a n u d ilo ).
C A N D ID , -Ă , candizi, -de, adj. P lin de c an d o a re ;
curat, nevinovat. — F r. c a n d id e (lat. lit. c a n d id u s ).
C A N D ID Ă , candidez, vb. I. Intranz. A fi propus
candidat în a legeri; a-şi pune candidatura în tr-o alegere.
+ (F am .) A aspira la u n post, la u n grad, la o poziţie etc.
— D in c a n d i d a t.
C A N D ID A T , -Ă , candidaţi, -te, s. m . şi f. Persoană Candelabru
care candidează. Candidat de partid = persoană care
cere să intre în rîndurile un u i partid com unist sau m uncitoresc şi care,
în acest scop, face u n anum it stagiu. Candidat tn ştiinţe = (în învă-
ţăm m tul superior din U .R .S .S . şi d in ţările de dem ocraţie populară)
titlu care se acordă cuiva la term inarea
stagiului de aspirantură şi după trecerea
examenelor, reglem entare. — F r. c a n d i­
d a t Gat. lit. c a n d i d a tus).
C A N D ID A T U R Ă , candidaturi, s. f.
Faptul de a candida ; starea, calitatea de
candidat. — D u p ă fr. c a n d i d a tu r e .
C A N D O A R E s. f. C urăţenie m orală ;
nevinovăţie. — F r. c a n d e u r (lat. lit. Canea
c a n d o r , -o ris).
C A N D R IU ,-ÎE , candrii, adj. (F am .; adesea substantivat) 1. Ţ icnit,
într-o ureche. 2. Beat, afum at. — Com p. ţig. k a n d < ureche *.
C A N E Â , canele, s. f. C ep de lem n
sau de m etal, prevăzut la u n capăt cu u n ri ■ pi |T |T
robinet de scurgere, care serveşte la scoa­
terea lichidului d in tr-u n vas. [ V a r . c a n ă
s. f.] — N gr. k a n e lla .
C A N E L Â T , -Ă , canelaţi, -te, adj.
C u c an e lu ri.;— D u p ă fr. c a n n e lâ .
C A N E L tJR Ă , caneluri, s, f. Şanţ
îngust care brăzdează vertical (sau eli-
coidal) corpul unei coloane, al unu
p ilastru e tc .; şanţ pe suprafaţa pieselo
u n o r m aşini, servind la îm bucarea cu alte
piese. ♦ Fiecare dintre adînciturile longi
tudinsle ale trunchiului un u i arbore.
— F r. c a n n e lu r e .
C A N E V Ă S, canevasuri, s. n . 1.
Schiţa sau liniile generale ale un u i desen.
2. R eţea de m eridiane şi paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărţi.
3. (T op.) A nsam blul triunghiurilor aflate sau proiectate în tr-o regiune
dată. — F r. c a n e v a s .
CANGE _ 112 — CAOLIN

C A N G E , căngi, s. f. Prăjină lungă, cu cîrlig d e fie r în vîrf, servind C A N T , canturi, s. n . M u ch ie ; latură îngustă a u n o r obiecte. 4
p en tru a pu tea apuca u n o biect de P artea copertei de carton care depăşeşte dim ensiunile filelor unei cărţi
departe. + G heara a sc u ţită 'şi întoarsă / legate, ale unui caiet sau ale u nui re ­
a păsărilor răpitoare. — T c . k a n c a . V — "j __= = = = ________ — gistru. — G erm . K a n te .
C A N G R E N A , pers. 3xangreneătă, C A N T A B IL E adv. (Indică m odul
vb. I. Refl. (D espre ţesuturile u n u i C ange de executare a unei bucăţi muzicale) In
organism animai) A se distruge, a p u ­ m od clar, expresiv, melodios. — It.
trezi. [V a r.: g a n g r e n â vb. I] — F r. g a n g r e n e r . c a n ta b ile .
C A N G R E N A T , -A , cangrenaţi, -te, adj. A tins de cangrenă. [V ar.: C A N T A L tJ P , cantalupi, a. m.
g a n g r e n â t, -ă adj.] — V. cangrena. Varietate de pepene galben cu coaja
C A N G R E N Ă , cangrene, s. f. D istrugere sau putrezire a unei groasă, dungată şi cu m iezul arom at.
părţi d in ţesuturile u n u i organism anim al. [V a r.: g a n g r e n ă s. f.] — F r. c a n ta lo u p (<it.).
— F r . gan g r& n e (lat. lit. g a n g ra e n a ). C A N T A R A G IU , cantaragii, s. m .
C A N G R E N O S , -O A S Ă , cangrefioşt, Fu ncţionar la vamă, Ia gară etc., care
-oase, adj. C u aspect de cangrenă, de cîntăreşte bagajele sau m ărfurile. — T c .
n atura cangrenei. [V a r.: g a n g re n 6 s , -o â să k a n ta r e i.
adj.] — D u p ă fr. g a n g râ n e u x . C A N T A R lD Ă , cantaride, s. f.
C A N G U R , canguri, s. m . M am ifer G îndac verde-auriu, cu miros caracte- C anotiere
erbivor care trăieşte în A ustralia şi a cărui ristic, care cauzează desfrunzirea frasi­
femelă are sub pîntece o pungă în care îşi n ilo r; are întrebuinţări în m edicină (L ytţa ve sica to ria ) . — F r. c a n -
ţine puii cînd sînt mici (Macropus gigan- t h a r id e (lat. lit. c a n t h a r is , -idiş).
teus).— F r. k a n g o u ro u . C A N T A T Ă , cantate, s. f. Compoziţie solemnă, ocazională, pentru
C A N IB A L , -A , canibali, -e, s. m . şi f. voci, solo, cor şi orchestră. — It. c a n t a ta .
Antropofag. 4 Fig. Om c ru d .— F r. c a n n i-
C A N T IL fiN Ă , cantilene, 3 . f. M elodie
b a le . gravă, sentim entală, care se execută tărăgănat.
C A N IB A L IC , -A , canibalici, -e, adj. D e — It; c a n tile n a .
c anibal. — D in c a n i b a l 4* suf. -ic.
C A N T IN Ă , cantine, 9. f. Local unde
C A N IB A L IS M s. n . Antropofagie. 4 se serveşte masa salariaţilor d intr-o în tre ­
Fig. Cruzim e, sălbăticie. — F r. c a n n i b a - C angur p rindere, studenţilor etc. ♦ încăpere în inte­
lis m e . riorul unei unităţi m ilitare, d e unde se pot
C A N IC U L A R , -A , caniculari, -e, adj. P riv ito r la caniculă, de cum păra diferite alim ente şi obiecte. — Fr.
caniculă ; arzător*- dogoritor. — F r. c a n i c u la ir e (lat. lit, c a n ic u la ris ). c a n t in e (<it.).
C A N IC U L Ă , canicule, a. f. C ăldură do g o rito are; arşiţă. — F r. C A N T IN lE R , -Ă , cantinieri, - e, s. m . C antalup
c a n ic u le (lat. lit. c a n ic u la ). şi f. Persoană care conduce o cantină. [ P r .:
C A N lN , -A , canini, -e, adj. 1. ( în expr.) Dinte canin (şi substantivat, -ni-er] — F r. c a n t in ie r .
m .) «= fiecare dintre d in ţii lu n g iş i ascuţiţi, aşezaţi în tre dinţii incisivi C A N T IT A T E , cantităţi, s. f. 1. însuşire a obiectcîor, a cărei
şi măsele. 2. D e cîine» privitor la c îin e ; cîinesc. Rasă canină. — F r. schim bare n u produce la început m odificări radicale în calitatea acestora,*
c a n i n (lat. Ut. c a n in u s ). ci num ai pregăteşte aceste modificări. 2. Pro­
C A N lS Ă , cănise, s; f. Crescătorie de cîini. prietate care poate fi reprezentată p rin tr-u n num ăr
ob ţinut dintr-o m ăsurate sau o num ărare. 3. Cîtiine,
C A N IS T R Ă , canistre, 8. f. Bidon de tablă cu închidere erm etică, num ăr, m ărim e. (M at.) C antitate pozitivă (sau
servind la transportul benzinei, al laptelui etc. — G erm . K a n is te r t negativă) — cantitate precedată de sem nul plus
C A N O E , canoe, s. f. A m barcaţie uşoară, (sau m inus). Expr. A produce fn cantităţi indus­
cu prora şi p u p a ascuţite şi înălţate, condusă triale = a produce în cantităţi m ari. (Fam .)
cu o padelă (şi folosită pe rîuri repezi). C antitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică
— F r. c a n o e (<engl.). C antaridă
im portanţă, de care n u trebuie să se ţină seamă.
C A N O N , canoane, s. n. 1. Lege sau 4. D urata rostirii unui sunet sau a unei silabe. — F r q u a n tit£ (lat.
regulă bisericească. 4 N orm ă morală. 2. lit. q u a n tita s , -a tis ).
Pedeapsă dată la călcarea u n u i canon (1 ). C A N T IT A T IV , *Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de
4 Fig. Suferinţă, chin. 3. Regulă făcînd p arte cantitate. — F r. q u a n tita tif .
din tr-u n ansam blu de procedee artistice
dintr-o e p o c ă ; p. ext. regulă rigidă, form a- C A N T O s . n. M uzică vocală; cînt, cîntare. — It. c a n to .
listă. 4* Com poziţie muzicală în care două C A N T O N , cantoane, s. n. 1*
C anoe Clădire înzestrată cu aparatele nece­
sau mai m ulte voci, in trîn d succesiv, execută
îm preună aceeaşi melodie. 4 Cîntare bisericească; p. ext. c în te c ; sare pentru supravegherea şi între­
glas. 5. N um e dat cărţilor V echiului şi N oului T estam en t. — Slav ţinerea căilor de com unicaţie (ser­
(v. sl. k a n o n u <gr.)« vind şi ca locuinţă pentru cantonier).
2. Cea mai m ică u n ita te 1în adm i­
C A N O N A D Ă , canonade, s. f. B om bardam ent de artilerie. — Fr. n istraţia p ă d u rilo r; locuinţa pădu­
can o n n ad e.
rarului. 3. U nitate teritorial-adm i-
C A N O N Â R H , canonarhi, s. m . M onah însărcinat cu orînduirea nistrativă în unele ţări. — F r.
slujbei la strană în m ănăstirile şi catedralele ortodoxe.- — N gr. c a n to n .
k a n o n a r h is .
C A N T O N Â , cantonez, vb. I.
C A N O N E A L Ă , canoneli, a. f. (Pop.) Caznă, tru d ă, chin. — D in In tranz. (D espre unităţi m ilitare
c a n o n i + suf. -eală.
în trecere) A se opri şi a se instala
C A N O N I, canonesc, vb. IV. Refl. şi tran z. (Pop.) A (se) chinui. p en tru un tim p «oarecare în casele C anton
— D in c a n o n . locuitorilor. — Fr. c a n to n n e r ,
C A N O N IC 1, canonici, s. m . Preot catolic care face parte din consi­ C A N T O N A M E N T , cantonamente, s. n. Staţionare vremelnică
liul episcopal; superiorul unei catedrale. [Acc> ş i : canonic\ — L at. lit. (a u n o r unitari m ilitare) în tr-o lo c alitate; loc unde sînt instalaţi cei
c a n o n ic u s (<gr.).
cantonaţi. 4- L oc special am enajat, în care u n grup de sportivi se pregă­
C A N O N IC 4, -Ă» canonici, -e, teşte în vederea unei com petiţii. — D u p ă fr. c a n to n n e m e n t.
adj. în conform itate cu canoanele,
privitor la canoane. 4 R ecunoscut C A N T O N IE R , -Ă, cantonieri, -e, s. m . şi f. Persoană însărcinată
de biserică. — F r. c a n o n iq u e (lat. cu paza şi întreţinerea u nui canton (1 ). [P r .: -ni-er] — F r. c a n to n n ie r .
lit. c a n o n ic u s ). C A N T O N IE R lŢ Ă , cantonieriţe, s. .f. C an to n ieră; soţia canto­
C A N O N I C IT A T E s. f. însuşirea nierului. [ P r .: -m -c-j — D in c a n t o n ie r + suf. -iţă.
de a fi canonic1. — D u p ă fr. c a n o ­ C A N T O R , cantori, s. m . (Reg.) C întâreţ de biserică; dascăl.
n ic i 16. — L at. lit. c a n t o r (germ. K a n to r).
C anonieră
C A N O N lE R Ă , canoniere, s. f. C A N T O R Ă , cantore, s. f. (în v . şi reg.) Birou, cancelarie. — Rus
Navă m ică de război folosită la k o n to r a .
patrulare, escortare, servicii de pază etc. [ P r .: -m-e-]— F r. can o n n i& re . C A N Ţ O N E T Ă ,, canţonete, s. f. 1. M ic cîntec popular italian;
C A N O N IZ A , canonizez, vb. I. T ran z. A aşeza, a pune, a trece o p. ext. cîntec scurt. 2. (Rar) Poezie sim plă, uşoară. — It. c a n z o n e tta .
persoană decedată în rîn d u l sfinţilor. — F r. c a n o n i s e r (lat. lit. c a n o ­ C A N tJL Ă , canule, s. f. T u b de sticlă sau de ebonită întrebuinţat
n iz a re ). p entru spălături interne. — F r. c a n u le (lat. Ut. c a n n u la ) .
C A N O N IZ A R E , canonizări, s. f. F ap tu l de a canoniza.
C A N U R Ă s . f. N um e dat firelor scurte de lină rămase în dinţii
C A N O T A J s. n. Sportul vîslitului. -r* F r. c a n o ta g e . pieptenului, după dărăcit, foldsite (ca bătătură) pentru ţesături mai groase.
C A N O T IE R Ă , canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul şi cu — L at. c a n n u la .
borurile drepte. [ P r .: -ti-e-] — D upă fr. c a n o t ie r . C A O L lN s. n . M ineral argilos alb şi-cristalizat, în treb u in ţa t la
C A N O T O R , -O A R E , canotori, -oare, s. m . şi f. S p o rtiv care fabricarea porţelanului şi a u n o r izolatoare. 4 (M ed.) P udră absorbantă
practică sportul vîslitului. — D in c a n o ta (puţin folosit) -f suf. -or. în treb u in ţată ca e m o lie n t.— F r. k a o lin .
CAOUN1T — 113 —
C A O L IN ÎT s. n . Silicat de alum iniu hidratat care in tră in compoziţia
caolinului. F r. k a o lin ite .
C A O S s. n. v. h a o s.
C A P 1 (I, U I) capete, s. n., (II) capi, s. m . I. 1. Partea superioară
a corpului omenesc (Ia animale partea anterioară), alcătuită din cutia
craniană şi fâţă (la animale bot) ţi legată d e tru n ch i p rin gît. ^
Loc. adv. Din cap pînă-n picioare — în întregim e, cu desăvîrşire. (P înă)
peste cap — prea m ult. Cu noaptea-n cap — foarte d e dimineaţă.' Cu un
cap mai sus = (cu m ult) mai sus. <> E xpr. A se da peste cap — a face
tu m b e ; fig. a face im posibilul. A da (pe cineva) peste cap — a trinti
(pe cineva) la p ă m în t; fig. a da jos d in tr-o situaţie, a do b o rî, a învin­
ge. A da paharul peste cap = a goli paharul din tr-o înghiţitură. A
scoate capul în lume — a ieşi între oameni, în societate. A i se urca
(cuiva) la cap — a ) a deveni îngîmfat, îndrăzneţ, obraznic; b ) a fi am eţit
de băutură. A nu-şi (m ai) vedea capul d e .. . sau a nu şti unde-i stă
capul — a n u şti ce să mai facă, a fi copleşit d e . . . A -şi pierde capul — a
se zăpăci. A nu mai avea unde să-şi pună capul — a ajunge fără adăpost,
pe drum uri. A nu-l durea (nici) capul = a nu se sinchisi de ceea ce se
întîm plă. A da din cap = a clătina capul (In sem n de aprobare, de
refuz etc.). A da (cuiva) la cap — a lo v i; a o m o rî; fig . a ataca, a distruge
(cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul în traistă — a um bla d istrat,
neatent. A se da cu capul de toţi pereţii (sau de pereţi) — a fi cuprins
de desperare sau de necaz. A -şi lua lumea în cap — a plcca, rătăcind
în lum e. A - fi pleca capul = a se sim ţi ruşinat, u m ilit; a se da învins.
Cu capul plecat — ruşinat, u m ilit; învins. Pe după cap = pe d u p ă gît,
la ceafă. (Fam .) B ătut (sau căzut) în cap = tîm pit, prost. V a i (sau
haram) de capul iui = vai de el. A nu f i nimic de capul cuiva = a fi lipsit
de calităţi. A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în ) capul
ctiiva — a fi lovit d e o nenorocire, a trebui să suporte o serie de dificultăţi.
A cădea pe capul cuiva — a sosi pe neaşteptate la cineva (creîndu-i
neplăceri). A sta (sau ă se ţine) de capul cuiva sau a se pune pe capul
cuiva — a stărui fără încetare pe lîngă cineva. A se duce de pe capul
cuiva — a lăsa pe cineva în pace. (Reg.) A nu şti (sau a nu avea) ce-şi
face capului = a se afla în tr-o îm prejurare grea şi a n u mai şti ce să
facă. + Parte a m onedei care are im prim at u n chip. + P ăru l capului.
^ Expr. A -şi pune mîinile în cap sau a se lua cu miinile de cap = a se
lua cu mîinile de p âr (de necaz, de ciudă sau de dezn ăd ejd e); p ext.
a'-i fi necaz, ciudă, a fi deznădăjduit. 2. C ăp ă tîi; căpâttiul patului. 3.
individ, ins, om . Cîte 5 lei de cap. <> Expr. Pe capete = care mai
de care, pe întrecute. + (La pl.) Capital. A m vîndut cirezile Ş i mi-am
scos capetele (T E O D O R E S C U ). 4. M inte, gîndire, ju d e c a tă ; mem orie.
Loc. adj. şi adv. Cu cap — (în m od) inteligent, deştept. Fără
cap = (în mod) necugetat. <► Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecată
d re a p tă ; cum inte. ^ E x p r. A f i bun (sau uşor) la (sau de) cap — a fi
deştept. A f i greu (sau tare) de cap — a fi prost. A f i (sau a umbla) cu
capul prin (sau în) nori — a fi zăpăcit, d istrat. A - i băga (sau vîrî cuiva
ceva) in cap = a face pe cineva să creadă ceva. A nu (-i) intra (cuiva)
în cap = a n u p utea pricepe (ceva). A lua în (sau a băga la) cap = a
p ric e p e ; a ţine m inte. A - i ieşi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta
gîndul la. . . ; a uita. A nu-i mai ieşi (cuiva ceva) din cap = a-1 stăpîni
m ereu (acelaşi gînd). A - l duce (sau a-l tăia pe cineva) capul — a se
pricepe. A - l duce (sau a-i sta) capul la. . . = a-i trece p rin m inte, a
se gtndi la. . . A -şi bate (sau a-şi frăm înta, a-şi sparge) capul = a se
gîndi intens (spre a s o lu ţio n a o p ro b lem ă). A-ideschide (cuiva) capul — a
face (pe cineva) sâ înţeleagă ceva. A f i (sau a rămîne, a umbla etc.) de
capul său = a fi (sau a răm îne etc.) liber, independent, nesupravegheat.
A face (ceva) din (sau de) capul său —.a face (ceva) fără a se consulta
cu altcineva. A întoarce (sau a suci) capul cuiva = a face pe cineva
să-şi piardă dreapta ju d e c a tă ; a z ăp ă c i; a face pe cineva să se
îndrăgostească. A avea cap să. . . = a avea posibilitatea să ..., a
putea s ă . . . + U ur.) Cap de acuzare = m otiv pe
care se întemeiază acuzarea. 5. (tn v .) Viaţă. (Astăzi
în expr.) A - ş î pune capul (la mijloc) = a-şi p u n e viaţa
în jo c ; a garanta cu viaţa p en tru cineva. O dată cu
capul — c u nici un preţ. în ruptul capului = cu p ri­
m ejdia v ie ţii; cu nici u n preţ. A -şi face de cap — a
face ceva ce poate sâ-i prim ejduiască v ia ţa ; a face
nebunii. 6. C o m p u se : a ) (E ntom .) cap-de-mort sau
capul-lui-Adam = s trig ă ; b ) (Bot.) cap-de-cocoş = dul-
cişor1; capul-ariciului = şovar ; capul-şarpelui — plantă
erbacee acoperită cu peri aspri şi cu flori roşii ca
stngele (Echium rubrum) ; c ) capul-balaurului = o
parte a constelaţiei balaurului. II. Căpetenie, şef,
conducător. + in iţiato r. III. 1. V îrf (al unui obiect).
+ E xtrem itate sau piesă de extrem itate a unui dispo­
zitiv, instrum ent etc. + Obiect, mecanism sau dispo­
zitiv asem ănător cu un cap (I 1 ), folosit în diverse Capul-şarpelui
scopuri tehnice. 2» Partea extremă cu care începe
sau sfîrşeşte ceva. <►Cap de pod — loc a flat pe teritoriu inamic, dincolo
de un curs de apă, de u n defileu ctc.; p. ext. fo rţele arm ate care ocupă
acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor şi a mijloacelor
de luptă. <►Loc. adv. Cap la (sau în) cap — cu părţile extrem e alăturate.
O Expr. Cap de ţară = margine de ţa ră ; hotar. (Reg.) N u -i (u n ) cap
de ţară = nu-i nim ic, n-are. im portanţă. A sta (sau a se ridica) în capul
oaselor = a sfe ridica stînd în pat, stînd aşezat, şezînd. 3. Partea de
d in a in te ; început, frunte. în capul coloanei. <►Cap de an (sau de săptă-
mînă, de iarnă etc.) — începutul unui an (al unei săptăm îni etc.). Cap de
coloană = cel sau cei care stau în fruntea unei coloane. Cap de afiş — prim ul
num e dintr-o listă de persoane afişate în ordinea valorii lor. ^ Loc. adv. în
cap de rtoapje sau în capul nopţii — du p ă ce s-a întunecat bine. Din
(sau de la) cap = de la în c e p u t; de ia începutul rîrfdului. D in capul
locului = înainte de a începe c e v a ; de la început. ♦ Partea principală,
mai aleasă (a unui lucru). ^ Expr. Capul mesei = locul de onoare
la masă. 4. P artea de jos sau dindărăt a 'u n u i lu c r u ; c a p ă t; (cu sens
tem poral) sfîrşit. <►E xpr. A o scoate la cap = a sfîrşi (cu bine). A - i da
CAPER
de cap ~ a rezojva; a învinge, a răzbi. î n cap = (după num erale) exact,
întocm ai. 5. Bucăţică ru p tă sau rămasă d in tr-u n o b ie c t; p . ext. lucru
de mică im portanţă. ❖ E xpr. N ic i un cap de aţă =*= absolut nim ic.
Pînă la un cap de aţă = tot. — L at. c a p u t.
CAP*, capuri, s. n. Parte de uscat ^ __
care înaintează în m are. — F r. c a p . ~~
C Â P Â B IL , -Ă , capabili, -e, adj.
(U rm at de determ inări introduse prin
prep. < d e ») C are este în stare, care
are posibilitatea de a săvîrşi c e v a ;
a p t pentru ceva. + în zestrat, valo­
ros, destoinic. — F r. c a p a b le (lat. lit.
c a p a b ills ).
C A P Â C , capace, s. n. A coperitoare
care se aşază deasupra deschizăturii Cap*
u nui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.
<► Friptură la capac = friptură gătită în tr-u n vas acoperit. Ouă la
capac ==> ochiuri făcute în tigaie. Caşcaval la capac = caşcaval prăjit
în tigaie. ^ E xpr. A pune capac cuiva = a închide cuiva gura cu un
răspuns potrivit. A găsi capac la toate = a da întotdeauna răspunsul
potrivit. A sta pune capac (la toate) — asta e prea de tot. — T c . k a p a k .
C A P A C IT A T E , capacităţi, s. f. I. Posibilitatea de a activa în tr-un
dom eniu, de a realiza ceva. + Persoană capabilă. 2. Posibilitate pe
care o are u n corp, u n sistem etc. de a acum ula o cantitate de m aterie
sau de energie. 3. însuşirea de a fi în c ă p ă to r; m ărim e care reprezintă
cantitatea maximă de m aterie sau de energie pe care o poate acum ula
u n corp, u n sistem etc. ❖ M ăsuri de capacitate = m ăsuri cu carc se
determ ină volum ul lichidelor, al cerealelor etc. 4. însuşirea de a face
acte juridice valabile. — F r. c a p a c it6 (lat. lit. c a p a c ita s , -a tis).
C A P A M A , capamale, s. f. (T urcism înv.) M încare gătită din cam e
de miel (sau de pasăre) cu stafide. — T c . k a p a m a .
C A P A N , capanuri, a. n . (T urcism înv.) M agazie care servea ca
depozit (de alim ente) p en tru trupele tu r­
ceşti. — T c . k a p a n .
C A P A N L ÎU , capanlii, s. m . (T urcism
fnv.) N egustor tu rc care achiziţiona alimente
p e n tru aprovizionarea trupelor turceşti. — T c .
k a p a n li.
C A P A U C Ă , capauce, s. f. (Reg.) F e ­
m ela copoiului. [ P r .: -pau-. — V a r.: c â p â u c â
s. f.] — D in c a p â u ( = copoi) + suf. -că.
C A P A , cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă)
de blană sau de stofă. 2. D ispozitiv de pro­
tecţie aplicat la maşini, ferăstrâie etc., pentru
a preîntîm pina accidentele. — F r. c a p e .
C A P A T , capete, s. n. 1. Partea extrem ă
a un u i lucru, a unei perioade, a unei situaţii C apă
sau a unei s tă r i; m argine, limită. <> Loc. adj.
Fără (de) capăt = fără s fîrş, it; . , îndelungat,
_ , întins.
____ , Loc. adv. De
la capăt — de la început. î n capăt ~ în f r u n te ; exact, deplin.
D in capăt = de la început. Pînă la capăt —
pînă la s fîrş it; pînă la ultim ele consecinţe;
în m od consecvent. Expr. L a capătul
lumii (sau pămîntului) = foarte departe.
A pune capăt (unui lucru, unei situaţii) —
a face să înceteze, a term ina. A da de ca­
păt — a duce la bun sfîrşit. A scoate (sau
a duce) ceva la capăt — a term ina ceva (cu
su cces); a izbuti. A o scoate la capăt cu
ceva — a ieşi cu bine d intr-o situaţie
neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva —
a se înţelege cu cineva. 2. F ragm ent; ră­
măşiţă d e . . . ^ Expr. Pînă-ntr-un capăt de
aţă — to t. — D in pl. c a p e te (<lat. capit a ) .
C A P C A N Ă , capcane, s. f. Dispozitiv
C apelă
p e n tru prinderea u n o r an im ale; cursă.
— T c. kapkan.
C A P E L A , capelez, vb. I. T ranz. A lega u n cablu sau o parîm ă
de u n catarg. — F r. c a p e le r .
C A P E L A N , capelani, s. m . P reot al unei capele* catolice (ajutor al
parohului unei biserici).— It. c a p p e lla n o .
C A P liL Ă 1, capele, s. f. (ieşit din
uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale,
p u rtată de m ilitari. — N gr. k a p e la (it.
c a p p e llo ).
CA PELĂ *, capele, s. f. Biserică mică
(într-un cim itir e tc .); paraclis. —- It.
c a p p e lla .
C A P& LĂ ”, capele, s. f. O rchestră de
proporţii re d u s e ; fanfară (m ilitară). — It.
c a p p e lla (g e rm . K a p e lle ).
C A P £L M A lS T R U ,£< 2/>i/mai;£rt, s.m.
(în v.) D irijor al unei orchestre m ic i;
şef de fanfară m ilitară. [A cc. şi: capel­
maistru] — G erm . K a p e llm e is te r.
C A P E L tJŢ A . capeluţe, s. f. D im i­ C aper
n u tiv al lui capelă1.
C A P E R , caperi, s. m . A rbust spinos care creşte în regiunile calde
ale Europei, cu flori m ari, albe sau roşietice (Capparis spinosa).
— It. c a p p e ro .
CAPERĂ — 1 14 —
C A P E R Ă , capete, a. f. Boboc al caperului, folosit d re p t condi­
m en t. — Fem ininul lui c a p e r .
C Ă P E Ş , -Ă , capeţi, -e, adj. (Rar) Energic, h o tă rit; încăpăţînat.
— D in cap 4- suf. -eş.
C A P IC H E H A IE s. f. v. cap u ch e h aie.
C A P IE 8. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor şi cailor (provo­
cată de localizarea la creier a teniei), care se m anifestă p rin ameţeli,
convulsii şi mişcări repezi şi dezordonate. ♦ Animal care suferă de
această boală. — C om p. v. sl. k a p ija .
C A P IL A R , -Â , capilari, -e, adj. 1. Subţire, fin. îngust. Vase
capilare (şi substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sînge, care servesc
la hrănirea ţesuturilor şi stabilesc legătura între vine şi artere. 2. Care
aparţine capilarităţii, privitor la capilaritate. — F r. c a p i lla i r e (lat.
lit. c a p illa r is ) .
C A P IL A R IT A T E s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se
ridica sau coborî, fără intervenţii din afară, în tu b u ri foarte subţiri.
— D upă fr. c a p illa r ite .
C A P IŞ O N , capişoane, s. n. U n fel de bonetă cu unul sau
două colţuri, p u rtată de femei şi copii. — F r. c a p u c h o n .
C A P IŞ T E , capişti, s. f. (în v . şi arh .) T em p lu sau altar
dedicat zeităţilor a n tic e; clădire decorativă în form ă de tem plu antic.
— Slav (v. sl. k a p iă te ).
C A P IT A L 1, (1 ) capitaluri, s. n. 1. R aport social de producţie care
se stabileşte între capitalişti, proprietari ai mijloacelor de producţie,
şi proletari, lipsiţi de mijloace de producţie şi de subzistenţă şi nevoiţi,
pentru a-şi cîştiga existenţa, să-şi vîndă forţa de m uncă, ca pe o marfă,
celor care îi exploatează; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig.
Clasa capitaliştilor; capitalism . 3. Bani, sum ă (mare) de bani
(investiţi într-o afacere). <>• Capital de cunoştinţe — sum a cunoştinţelor
pe care le posedă c in e v a ; experienţă. — F r. c a p ita l.
C A PIT A L *, -A, capitali, -e, adj. 1. D e prim ă im portanţă, de
frunte ; fundam ental, esenţial. <> Reparaţie capitală = refacere a părţilor
im portante ale unei clădiri, ale unei maşini etc. 2. (D espre caractere
tipografice; adesea substantivat, f.) D e dim ensiuni mai m ari decît
litera obişnuită şi cu o formă de obicei d ife rită ; (despre litere) majuscul.
3. (în expr.) Pedeapsă capitală — pedeapsă cu moartea. — F r. c a p ita l.
C A P IT A L A , capitale, s. f. Oraş de reşedinţă a organelor suprem e
ale puterii de s t a t ; (în trecut) oraş în care îşi aveau reşedinţa organele
de conducere ale unei unităţi adm inistrative teritoriale. [V a r.: (înv.)
c a p itâ lie s. f.l — F r. [viile] c a p ita le .
C A P IT A L IE s. f. v. c a p ita lă .
C A P IT A L IS M s. n. M od de producţie bazat pe proprietatea
privată asupra mijloacelor de producţie, în care toate produsele iau
forma de m arfă şi în care însăşi forţa de m uncă se vinde şi sc cum ­
pără ca o marfă. — F r. c a p ita lls r a e .
C A P IT A L IS T , -A, capitalişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care
aparţine capitalism ului sau are trăsăturile capitalism ului, privicor la
capitalism. 2. S. m . şi f. Persoană care posedă capital şi care îşi în su ­
şeşte pJusvaloarea rezultată din exploatarea m uncitorilor salariaţi, fără
a interveni direct în procesul de producţie. — F r. c a p ita lis te .
C A P IT A L IZ A , capitalizez, vb. I. T ran z. A transform a o valoare
în capital; (im pr.) a aduna bani. — F r. c a p ita lis e r .
C A P IT A L tJŢ Ă » capitaluţe, s. f. N um e dat literelor de tip ar
majuscule, care au aceeaşi înălţim e cu litera m ică din acelaşi corp.
— D in [literă] c a p i ta lă f suf. -u/ă.
C A P IT Â Ţ IE , capitaţii, s. t. (în orînduirea feudală) Im pozit pe
care îl plătea cineva p e n tru persoana sa. — Fr. c a p ita tio n (lat. lit.
ca p ita tio , -onis).
C A P IT A lA Ş s . n. D im inutiv al lui
capital1 (3).
C A PIT & L, capiteluri, s. n. Partea supe­
rioară, mai groapă (şi ornată) a unei coloane
sau a unui pilastru. — It. c a p ite llo (lat.
lit. c a p ite llu m ).
C A P IT O L , capitole, 8. n. D iviziune a
unui text de proporţii m ari (m arcată p rin tr-u n
num ăr de ordine). [V a r.: (înv.) c a p i tu l s. n.]
— It. cap ito lo (lat. lit. cap itu lu m ).
C A P lT O L lN , -A, capitolini, -e, adj.
Care aparţine Capitoliului, privitor la Capi-
toliu. — F r. c a p ito lin e (lat. lit. c a p i- C apitel
to lin u s).
C A P IT O N A , capitonez, vb. I. T ran z. A ta p is a ; a acoperi un
perete sau o uşă cu un strat izolator, care opreşte pătrunderea zgomo­
telor. — F r. c a p ito n n e r .
C A P IT O N A R E , capîtonări, s. f. Acţiunea de
a capitona.
C A P IT O N Â T , -A , capitonaţi, -te, adj. (D espre
o mobilă) T apisat; (despre o uşă, u n perete) pre­
văzut cu un strat izolator, care opreşte pătrunderea
zgomotelor. — V. capitona.
C A P IT O S , -O A S A , capitoşi, -oase, adj. (F ran ­
ţuzism in v .; despre o băutură alcoolică) Care am e­
ţeşte. — D upă fr. cap iteu x .
C A P IT U L 1 s. n. v. c a p ito l.
C apitul
C A PIT U L *, capitule, 3. n. Inflorescenţă al
cărei receptacul este în tin s ca u n taler, p u rtîn d num eroase flori
aproapiate unele de altele. — F r. capitule (lat. lit. capitulum ).
CAPRĂ
C A P IT U L A , capitulez, vb. I . In tran z . (D espre o arm ată, p. ext.
despre u n stat) A se preda învingătorului, în condiţiile dictate de.
acesta. ♦ Fig. A da înapoi în faţa piedicilor sau a g re u tă ţilo r; a ceda.
— F r. c a p itu J e r (lat. lit. c a p itu la r e ) .
C A P IT U L A N T , -A , capitulanţi, -te, s. m . şi f. Persoană gata să
cedeze cu uşurinţă în faţa u nui ad v ersar; persoană care părăseşte o
poziţie ideologică, care îşi reneagă principiile şi tovarăşii d e luptă.
— F r. c a p i tu la n t .
C A P IT U L A R D , -A , capitularzi, -de, adj. (Rar) Care capitulează,
cedează uşor. — F r. c a p i tu la r d .
C A P IT U L A R E , capitulări, s.f. Acţiunea de a capitulaşi rezultatul e i.
C A P IT U L A Ţ IE , capitulaţii, s. f. C on­
venţie im pusă linei ţâri semicoloniale de către
o ţară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta
obţine anum ite privilegii pentru cetăţenii săi
stabiliţi acolo. [V ar.: (înv.) c a p itu la ţiiin e s. f.]
— F r. c a p i tu ia tion.
C A P IT U L A Ţ lO N E s. f. v. c a p îtu la ţie .
C A P IU , -IE , capii. adj. (D espre ovine,
bovine, capre şi cai) A tins de capie. ♦ Fig.
(D espre oameni) N ăuc, zăpăcit. — D in c a p ie .
C A P ÎN T O R T U R Ă , capintorturi, s. f. Pa­
săre mică de culoare cenuşie-brună, cu pete
mai închise, care îşi răsuceşte des şi cu multă
uşurinţă capul (J unx torqutlla) . — D in c a p 1 + C apîntortură
i n t o r t * întors * + suf. -ură.
C A P O C s. n. Produs vegetal asem ănător cu o lînă m ătăsoasă,
o bţinut din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) şi folosit
ca um plutură la saltele, la plăpum i etc. — F r. k a p o k , c a p o c .
C A P O D O P E R Ă , capodopere, s. f. O peră artistică de valoare
excepţională. —- It. c a p o d ’o p e ra .
C A P O R Â L , caporali, s. m . G rad
m ilitar între fruntaş şi se rg e n t; m ilitar
care are acest grad. — F r. c a p o r a l.
C A P O T 1 adj. invar. (înv., în lim ­
bajul jucătorilor de cărţi, în expr.) A
face (pe cineva) capot = a n u lăsa (pe
cineva) să facă o levată la jocul d e c ărţi;
p. ext. a cîştiga un m are avantaj asupra
cuiva, a-l da gata. — F r. c a p o t.
C A P O T 8, capoaU, s. n. 1. îm b ră ­
căm inte femeiască de casă (lungă pînă
la călcîie). 2. (în v .) U n fel de m anta
boierească sau militară. — (1) F r. c a p o t,
(2 ) tc. k a p o t
C A P O T A , capotez, b. I. Intranz.
(D espre autovehicule) A se răsturna,
dîndu-se peste c a p ; (despre avioane) a se prăbuşi, intrînd cu botul
în păm înt. — Fr. c a p o te r .
C A P O T Ă , capote, s. f. Acoperiş pliabil al unui vehicul. + înveliş
metalic detaşabil cu care se acoperă m o­
torul unui autom obil. — F r. c a p o te .
C A P O Ţ E L , capoţele, s. n. D im i­
nutiv al lui capot*.
C A P R Ă , capre, s. f. I. 1. Animal
dom estic co rn u t din familia rum egătoare­
lor, cu părul lu n g ; e crescut mai cu seamă
p entru lapte ; (prin restricţie) femela aces­
tei specii. <>• Expr. A împăca .şi capra şi
varza = a m ulţum i şi pe unul şi pe altul, C apotă
a îm păca două interese opuse. Capră
riioasă, se zice despre un om înfum urat. + Pielea anim alului des­
cris mai sus (prelucrată p en tru încălţăm inte). + C o m p u s: capră-neagrâ
sau capră-de-munte = anim al rum egător din genul antilopei, cu părul
Capr& C apră-neagră
cafeniu pînă la negru, cu două dungi albe pe partea anterioară a capului,
care trăieşte în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. O bicei prac­
ticat (la ţară) în seara de anul nou, constînd în jocuri executate de un
flăcău’ mascat în chip de capră cu clopoţei la g î t ; p. ext. flăcăul mascat
astfel. 3. (A rt.) N um ele unui joc de copii, în care u n copil stă aplecat
cu mîinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el. II. I. U nealtă
de lepm cu p atru picioare, încrucişate două cîte două, pe care se pun
lem nele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucişate
cu care se în tăreşte o construcţie, pe care se înfăşoară odgoane etc. 3.
Scaun (sau-ladă) în partea de dinainte a trăsurii sau a căruţei, pe care
CAPRICIOS — 115 — CARACTER

şade vizitiul. 4. A parat de gim nastică peste care se fac săritu ri. 5. Arşic C A PTU R A » capturez, vb. I. T ran z . A prinde u n ită ţi m ilitare
de m iel. — L a t. c a p r a . in am ice; a lua pe cineva p riz o n ie r; a lua m ateriale aparţinînd inam i-
C A P R IC IO S , -O A S Ă , capricioşi, -oase, adj. (D espre oameni) ţu lu i. + A prinde u n răufăcător. ♦ A prinde în capcană un anim al
C u m anifestări inegale şi neaşteptate, cu to a n e ; (despre oam eni şi sălbatic. — F r. c a p t u r e r .
m anifestările lor) inconsecvent, schim bător. ♦ (D espre lucruri) N eo­ C A P T U R A R E , capturări, s. f. A cţiunea de a captura.
bişnuit, ciudat. Clopotniţele bisericilor... cu formele lor capricioase C A P T tT R Ă , capturi, s. f. 1. M aterial capturat. 2. (Rar) C apturare.
(B O L IN T IN E A N U ). [ P r .: -ci-os. — V a r.: (înv.) c a p r i t i6s, -o â s ă adj.] — F r. c a p t u r e (lat. lit. c a p tu r a ) .
— D upă fr. c a p r ic ie u x .
C A P U C H E H Ă IE s. f. (T urcism înv.) R eprezentant al dom ni­
C A P R tC IU , capricii, 8. n. 1. D orinţă torilor rom îni la Poarta otom ană. [V a r.: c a p ic h e h â ie s. f.] — T c .
trecătoare, adesea extravagantă, manifestată k a p ik â h y a s i.
cu încăpăţînare ; gust schim bător, n e aşte p ta t;
toană. 2. Com poziţie muzicală instrum entală C A P U C ÎN , -A , capucini, -e, adj.
fără formă precisă, cu caracter ţitm ic p ro ­ (D espre călugări, adesea substanti­
nun ţat (şi cu un tem po viu). [Var. (înv.) vat) Care face parte dintr-o ram ură
c a p r i ţ s. n.l — F r. c a p r ic e (it. c a p r ic c io ) . a ordinului franciscan. — I t . c a p -
p u c c in o .
C A P R IC O R N s. n. N um ele unei
constelaţii din emisfera australă. <> C o m p u s: C A P U D A N s. m . (T urcism înv.,
tropicxd-capricornyXui '= paralelă aflată la 23® in expr.) Capudan-paşa = com andant
27' 27" latitudine sudică. ♦ U n u l dintre al flotei turceşti. — T c . k a p ta n
semnele zodiacului (reprezentat p rin tr-u n [paşa],
ţap). — Fr. c a p r ic o r n e (lat. lit. c a p r ic o r - Capricornul C A P U G lU , capugii, 8. m. (T u r­
nus). cism înv.) T rim is al sultanului în
C A PR T FO l, caprifoi, s. m . A rbust c u flori albe, gălbui sau roşietice, ţările rom îneşti, însărcinat în special cu
parfum ate; cultivat ca plantă ornam entală {Lonicera caprifolium). schim barea dom nilor. — T c . k a p ic i.
— L at. c a p r if o liu m . C A P U Ţ tN s. n, v. c a p u ţ in e r .
C ar ţărănesc C ar antic
C A P S Ă , capsez, vb. I. T ran z . 1. A prinde C A P U Ţ ÎN E R , capuţinere, s. n.
foi, acte etc. cu capse (3 ). 2. A aplica o capsă (înv.) Cafea cu lapte, conţinînd mai m ultă cafea decît lapte. [V a r.:
(4 ) unui cartuş. — D in c a p s ă . c a p u ţ in s. n.] — G erm . K a p u z f n e r .
C A P R fŢ s. n. v. c a p r ic iu . C A R 1, care, s. n. 1. V ehicul încăpător cu p atru roţi, cu tracţiune
C A P R IŢ lO S , -O Â S Ă adj. v. c a p r ic io s . anim ală, folosit la ţară p en tru transportarea po­
verilor. <> Car funebru (sau funerar, m ortuar) =■
C A P S Ă , capse, s. f. 1. D ispozitiv de dric. Car de asalt = tanc. (în v . şi pop.) Car
metal alcătuit din două discuri m ici care se de foc = tren. Expr. N ici tn car, nici in căruţă,
îmbucă, servind la încheierea u n o r obiecte de se spune despre cineva care n u se m u lţu ­
îm brăcăm inte. 2. Inel m etalic cu care se în tă­ m eşte în nici u n chip. A pus carul înaintea
reşte o butonieră, p rin care se petrece u n şiret, boilor, se zice despre u n om neîndem î-
în scopul de a încheia diferite obiecte de îm bră­ natic. <► C o m p u se : carul-mare — constelaţie
căm inte, de încălţăm inte etc. 3. Inel metalic alcătuită din şapte stele aşezate în formă de c a r ;
sau' fir de sîrm ă servind la ataşarea mai m ultor u rsa -m a re ; carul-mic =* constelaţie form ată din
hirtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe C aprifoi şapte stele (printre care şi steaua polară) aşezate
actele de identitate etc. 4. M ic căpăcel sau tu b în chip asem ănător cu cele d in c aru l-m a re ;
metalic u m olut cu o m aterie explozivă, folosit la armele de foc, în ursa-m ică. + ( în antichitate) V ehicul cu două
m ine etc. p en tru a provoca explozia unei încărcături. <>■ Expr. (Fam .) roţi, tras de doi sau d e p a tru cai, folosit în
A f i cu capsa pută — a fi gata de ceartă, pus p e ceartă, nervos. 5. lupte, jocuri şi cerem onii. 2. C antitate de m aterial A Carui-m ic
Capsulă (4 ). — L a t. lit. c a p s a (germ . K a p se l). care se poate încărca în tr-u n car (1). Un car de B C arui-m are
C A P S O M Â N , -Ă , capsomani, ~e, s. m . şi f. (Peior.) Persoană lemne. + Fig. M ulţim e, grăm adă. Un car de
încăpăţînată; o m p ro st. — Com p. alb. k a p s «încăpăţînat». ani. ^ Loc. adv. C u carul * din belşug. 3. (Reg.) Parte a ferăstrăului
C A P S U L Ă R , -A , capsulari, -e, adj. î n form a unei capsule. — D upă mecanic constînd d in d o u ă stinghii pe o p t rotiţe, pe care se aşazâ
fr. c a p s u la ir e . buşteanul p en tru a fi p re fă c u t în scînduri. — Lat.
c a rru s.
C A P S U L Ă , capsule, s. f. 1. T ip de fru ct
uscat care la m atu ritate se deschide de la sine, CAR*, cari, 8. m . Insectă din ordinul coleopterelor,
punînd sem inţele în libertate. 2. U n fel de care trăieşte în lem n şi îl roade ( Bostrychus typographus
cutiuţă rotundă, făcută d in tr-o m aterie solu­ fi Anobium p e rtin a x ). — L at. c a r iu s caries).
bilă, în care se închid unele m edicam ente cu CAR*, caruri, s. n. Piesă cilindrică m obilă pe care
gust neplăcut, p en tru a fi înghiţite mai uşor. se fixează hîrtia la m aşina de scris, făcînd posibilă (p rin
3. Vas făcut d in tr-u n material rezistent la deplasare) scrierea succesivă a literelor şi a rîndurilor.—
căldură, în care se încălzesc diferite substanţe D u p ă engl. [typew riter] c a r r ia g e (fr. c h a r io t) .
în laboratoare. 4. C utie cu capac care se defor­ C A R A B Ă N , carabani, 8. m . (E ntom .) N asicorn. —
mează sub acţiunea variaţiilor presiunii atm os­ C ar
C om p. alb. k a r a b is h t e .
ferice (constituind partea sensibilă a un o r
barom etre). 5. Capac de tinichea cu care se C A RĂ B Ă , carabe, s. f. (Reg.) F luier prim itiv pe care şi-l
astupă sticlele de bere, de apă m inerală etc. fac copiii din ţeavă de soc, d in cotorul frunzei de dovleac etc. __
Capsule Sb. k a r a b e .
— F r. c a p s u le (lat. lit. c a p s u la ).
C A R A B A Ţ, carabeţi, s. m . (Reg.) Larva
C A P T Ă , captez, vb. I. T ran z. A aduna, a colecta lichide sau gaze ţînţarului sau a strechei. [V a r.: c a r a b â t e s. m.]
într-un cub sau în tr-u n rezervor. ♦ Fig. A atrage, a adem eni pe cineva. — D in c a r a b [ a r ] (puţin folosit) + suf. -df.
— F r. c a p t e r (lat. lit. c a p ta r e ) .
C A R A B £ T E c. m . v. c a r a b ă ţ .
C A P T A B IL , -A , captabili, -e, adj. Care poate fi captat! — D in
c a p t a + suf. -bil. C A R A B ÎN Ă , carabine, s. f. 1. Puşcă cu
ţeava ghintuită, scurtă. 2. C îrlig închis prin
C A P T A L Â N , captaiani, s. m . Plantă erbacee cu frunze m ari şi interm ediul unui arc, care se fixează la extre­
late şi cu flori p u rpurii (Petasites offieinalix) ; (prin restricţie) frunzele m itatea unui lanţ sau a unei curele, pentru
acestei plante, întrebuinţate ca acopcriş Ia stupii prim itivi de albine. a prinde de el diferite obiecte. — F r. c a ­
[V ar.: c ă p t ă lâ n s. m .] — C om p. magh. k â p ta la n . r a b in e .
C A P T A R E , captări, s. f. A cţiunea de a capta. C A R A B IN IE R , carabinieri, s. m . (înv.) *
C A P T Ă Ţ IE s. f. (Rar) Captare; + U neltiri viclene întrebuinţate Soldat înarm at cu o carabină. ( P r .: • ni-er
în scopul de a obţine, p rin tr-u n act juridic, anum ite foloase în dauna — F r. c a r a b i n ie r . Carabine
cuiva. — F r. c a p t a tio n (lat. lit. c a p t a tio , -o n is).
C A R AB O Ş CĂ, cărăbuşii, s. f. (Reg.) C utioară confecţionată din
C A P T IV , -A , captivi, -e, adj. Prins şi lipsit de lib e rta te ; prizonier. coajă de copac, în care se păstrează tutu n u l. — U cr., rus k o ro b o tk a .
^ Balon captiv — balon legat p rin cabluri de un p u n ct de pe sol. — Fr.
c a p t if (lat. lit. c a p tiv u s ). C A R A C A Şl C U R ] a. n. pl. (Reg.)
O biecte m ărunte, fără valoare.
C A P T IV A , captivez, vb. I. T ran z. A produce asupra cuiva o
im presie p u te rn ic ă ; a cuceri, a fermeca, a subjuga. — F r. c a p t lv e r C A R A C A T IŢ Ă , caracatiţe, s. f.
(lat. lit. c a p tiv a r e ) . Animal m arin din încrengătura m oluş-
telor, cu corpul rotund şi cu o p t braţe
C A P T IV A N T , -A , captivanţi, -te, adj. Care captivează. — Fr. puternice, prevăzute cu ventuze ( Oc-
c a p tiv a n t. topus vulgaris) . 4 Fig. Persoană laco­
C A P T IV A R E s. f. F ap tu l de a captiva. mă, apucătoare, hrăpăreaţă. — Rus
k a ra k a tic a . Caracatifă
C A P T IV A T , -Ă , captivaţi, -te, adj. C ucerit, fermecat, subjugat.
— V. captiva. C A R A C H ltJL s. m . şi n . ▼. c a r a c u L
C A P T IV IT A T E s. fr F ap tu l de a fi c ap tiv ; starea în care se află C A R A C T E R , caractere, s. n . 1. P articularitatea fundam entală a
u n om captiv. — F r. c a p tiv it£ (lat. lit. c a p tiv ita s , -a tis). linei persoane, care se m anifestă în orientarea, unitatea şi consecvenţa
CARACTERISTIC — 116 —
ideilor şi acţiunilor sale. ❖ Comedie de caracter = com edie în care intriga
ia naştere din conflictul în tre caracterele personajelor. + în su şire morală
care se manifestă prin perseverenţă, voinţă ferm ă şi corectitudine. Oni
de caracter. + Individualitate prezentlnd trăsătu ri psihice complexe,
zugrăviţi în tr-o operă literară. 2. T răsătu ră distinctivă care constituie
specificul unui lucru, al unu: fenom en etc. 3. Sem n g ra fic ; literă. — F r.
c a r a c te r e (lat. lit. c h a r a c te r ) .
C A R A C T E R IS T IC , -A , caracteristici, -e, adj. Care constituie
trăsătura distinctivă a unei fiinţe, a u n u i lucru sau a unui fenomen.
— F r c a r a c f e r is tiq u e .
C A R A C T E R IS T IC Ă , caracteristici, s. f. 1. C aracter predom inant,
propriu unei fiinţe, unui lucru, unui fenom en etc. (si care diferenţiază o
fiinţă de alta, un lu cru de altul). 2 Partea întreagă a unui logaritm.
3. C urbă care reprezintă m odul în care variază o proprietate a unui
sistem «au a unui dispozitiv în funcţie de o anum ită variabilă. — Fr.
c a r a c f e r is tiq u e .
C A R A C T E R IZ A , caracterizez, vb. T. T ran z. 1. A constitui carac­
teristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza 7tu i-a permis
să primească (G H 1C A ). 2. A înfăţişa, a face să reiasă trăsăturile carac­
teristice ale unei persoane, a!e unui Jucru sau ale u n u i fenom en. — F r.
c a r a c f e r is e r .
C A R A C T E R IZ A R E , caracterizări, s. f. Acţiunea de a caracteriza
şi rezultatul e i ; indicare a notei caracteristice a unei fiinţe, a unui lucru
sau a unui fenomen.
C A R A C T E R IZ A T O R , -O A R E , caracterizatori, -oare, adj. Care
caracterizează. — D in c a r a c t e r i z a + suf. -(a )to r .
C A R A C 0 D Ă , caracude, s. f. 1. Caras. 2. N ufne generic d at peştilor
mici. ♦ Fig. Oam eni fără valoare, fără însem nătate (în tr-u n partid,
în tr-o adunare). — Bg. k a r a k u d a .
C A R A C A L (1 ) s. m ., (2 ) e. n. 1.
N um ele unei rase de oi ai căror miei au
blană buclată, asem ănătoare cu astrahanul.
2. Blăniţă de miel aparţin în d acestei rase,
din care se fac căciuli, paltoane etc. [V a r.:
c a r a c h iu l a. m . şi n .j — F r. c a r a c u L
C A R Ă FĂ s. f. v. g a r a f ă .
C A R A G A Ţ Ă , caragafe, s.f. Coţofană.
+ Fig. (Fam .) Femeie vorbăreaţă. [V a r.:
g a r a g â ţă s. f.l — N gr. k a r a k a x a . C aracul
C A R A G H IO S , -O A S A , caraghioşi,
-oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă rîsul, ridicol, com ic;
care n u m erită să fie luat în serios. — T c . k a ra g o z ,
C A R A G H IO S L ÎC , caraghioslîcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru
neserios, care stîm eşte rîsul. — T c . k a ra g d z liik .
C A R A M B O L , caramboluri, s. n . (L a jocul de biliard) A tingere
cu bila proprie a celorlalte două bile (p rin care se marchează u n punct
pentru jucător). + Fig. (Fam .) în cu rcătu ră, zăpăceală; ciocnire. — F r.
c a r a m b o le .
C A R A M B O L A j, carambolaje, s. f. F ap tu l de a face caram bol. —
F r. c a r a m b o la g e .
C A R A M E A 8. f. v. c a r a m e lă .
C A R A M E L 8. n . Produs de culoare bru n ă o b ţin u t p rin încălzirea
zahărului, folosit în cofetărie şi la colorarea u n o r b ău tu ri sau alimente.
— F r. c a r a m e l.
C A R A M E L Ă , caramele, s. f. Bomboană făcută d in caramel ames­
tecat cu diferite substanţe colorante şi arom atice. [V a r.: c a r a m e â
s. f.] — Fr. c a r a m e l.
C A R A N T IN Ă 8. f. P u n c t sanitar p en tru cercetarea şi izolarea
persoanelor, vaselor sau m ărfurilor venite d in tr-o regiune bîntuită
de o e p idem ie; m enţinerea în izolare a
persoanelor bănuite câ ar putea răspîndi o
boală epidem ică. — Rus k a r a n t i n (<fr.).
C A R A P A C E , carapace, s. f. înveliş
osos sau calcaros care protejează corpul
un o r anim ale. 1— D upă fr. c a r a p a c e .
C A R A S , caraşi, s. m . Peşte de baltă
din familia crapilor, de culoare verde-
cafenie sau gălbuie, cu capul scu rt şi cu
solzii m ari (Carassius vulgaris) . — Rus
k a ra s« C aras
C A R A T , carate, 8. n. I. U nitate de măsură întrebuinţată pen tru
a evalua aurul în tr-u n aliaj, d e aur, egală cu a 24-a parte din masa
to ta la , 2. U nitate de greutate p e n tru pietre
preţioase, egală cu 200-206 mili grame. — F r.
c a ra t.
C A R A U L Ă Ş , caraulaşi, a. m . (Reg.) C a-
raulă (2 ). — D in c a r a u l â + suf. -aş.
C A R A O lA , caraule, a. f. 1. Pază, gardă,
strajă, 2. O m care face de pază ; santinelă. —
T c . k a r a u l.
C A R A V A N Ă , caravane, 8. f. 1. Convoi
d e oameni şi de animale de povară, care tra n s- C aravană
portă m ărturi, bagaje etc. p rin pustiuri sau
p rin stepe. + Convoi de vehicule şi de călători care parcurg îm preună
acelaşi drum . ^ Caravană cinematografică = g rup de autom obile specia)
am enajate, care dau reprezentaţii cinem atografice în diferite locuri.
2. (Har) C ăruţă sau car p e n tru tra n sp o rt. — F r. c a r a v a n e .
CARDAMA
C A R A V A N I s. m . pl. (în v .) Pantaloni largi la talie şi strîm ţi
de la. genunchi în jos, strînşi la glezne cu n a sturi sau cu copci. — Bg.
k a ra v a n i.
C A R A V A N S E R A l, caravanseraiuri, s. n. (In O rient) H an m are
la care poposesc caravanele. — F r. c a r a v a n s £ r a il.
C A R A V EL Ă , caravele, 9. f. C orabie cu
pînze, folosită în trecut de spanioli şi de
portughezi. — It. c a r a v e lla .
C A R B tD s . n. Substanţă solidă, cenuşie,
formată d in calciu şi carbon, întrebuinţată
mai ales la fabricarea acetilenei. — Fr.
c a r b id e .
C A R B O Ă N Ţ Ă , carboanţe, s. f. (înv.)
Carboavă. — R us k a rb o v a n e c .
C A R B O A V A , carboave, 8. f. Veche
m onedă rusească de argint sau bancnotă de Caravelă
hîrtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară
cu circulaţie şi în ţările rom îneşti). — Rus k a rb o v e c .
C A R B O L IN E U M s. n. Lichid de culoare brună, ob ţin u t prin
distilarea cărbunelui de păm înt şi întrebuinţat la im pregnarea lem nului.
— F r. c a r b o lin e u m .
C A R B O N s. n. M etaloid foarte răspîndit în^ natură, com ponent
de bază al tu tu ro r substanţelor organice ; se găseşte în cărbuni, în petrol,
în gaze etc., iar în stare elem entară în diam ant, în grafit şi în cărbunele
negru. <► (H irtie -) carbon — hîrtie acoperită pe una dintre feţe cu o
substanţă chimică colorantă, întrebuinţată la scoaterea de copii. — F r.
c a r b o n e (lat. lit. c a r b o , -onis).
C A R B O N A R , carbonari, s. m. M em bru al unei organizaţii revo­
luţionare secrete din Italia, care a luptat la începutul secolului al X JX -lea
îm potriva asupririi străine şi p en tru unitatea Italiei^ [V a r.: c ă r v u n â r
9. m.J — It. c a r b o n a r o .
C A R B O N A T , carbonaţi, s. m . N um e d at sărurilor acidului car­
bonic. ♦ (Adjectival) Care conţine carbon. — F r. c a r b o n a t e .
C A R B O N A T Ă R E 8. f. Reacţie chimică la care participă bioxidul
de carbon din aer şi hidroxidul de calciu din varul stins şi din care
rezultă carbonaiul de calciu. — D u p ă fr. c a r b o n a t a t io n .
C A R B O N IC , -A , carbonici, -e, adj. Care conţine (m ult) carbon.
^ A cid carbonic — acid slab, com pus din carbon, oxigen şi hidrogen,
stabil num ai în soluţii apoase ; (im pr.) bioxid de carbon. — F r. c a r b o -
n iq u e .
C A R B O N IFE R » s. n. Perioadă din era paleozoică în cursul căreia
s-au form at principalele zăcăm inte de cărbuni. — F r. c a r b o n if e r e .
C A R B O N IFE R », -A , carboniferi, -e, adj. 1. (D espre terenuri sau
regiuni) C are posedă zăcăm inte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracţia
şi prelucrarea c ărb u n elu i; privitor la cărbunele de păm înt. — F r.
c a r b o n if e r e .
C A R B O N IZ A , pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (D espre lemne)
A se preface în cărbuni (prin a rd e re ); (despre alte m aterii organice) a
se descom pune (prin ardere). — F r. c a r b o n is e r .
C A R B O N IZ A R E , carbonizări, s. f. A cţiunea de a se carboniza.
C A R B O R tJN D U M s. n. C arbură de siliciu folosită ca material
abraziv. — F r. c a r b o r u n d u m .
C A R B U R Ă , carburez, vb. I. T ran z. A introduce carbon în fier
sau în tr-u n aliaj feros in stare topită. — D in
carb u ră .
C A R B U R A N T , carburanţi, s. m . C om ­
bustibil lichid folosit la motoarele cu ex­
plozie. — F r. c a r b u r a n t.
C A R B U R Ă R E , carburâri, s. f. Acţi­
unea de a carbura.
C A R B U R A T O R , carburatoare, s. n.
A parat care am estecă aerul cu combustibilul
(la motoarele cu explozie). — D u p ă fr.
c a rb u ra te u r.
C arburator
C A R B U R A Ţ IE , carburaţii, s. f. P ro ­
cesul de amestecare a com bustibilului lichid cu aerul, la m otoarele cu
explozie. <> Cameră de carburaţie — parte a carburatorului în care se
face carburaţia. — F r. c a r b u r a t i o n .
CA RB tTRĂ , carburi. s. f. Corp, substanţă
rezultată din com binarea carbonului cu un
metal sau cu unele metaloide. — F r. c a r b u r e .
C A R C A L E T E s. m . B ăutură preparată
din vin, sirop şi sifon.
C A R C A S Ă , carcase, s. f. 1. Totalitatea
oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal.
2. Scheletul unei maşini, al unei construcţii
etc. — F r. c a r c a s s e .
C A R C ER Ă , carcere, s. f. încăpere mică
şi întunecoasă folosită în trecut în închisori,
cazărmi şi şcoli, pentru detenţiunea tem porară
a unei persoane pedepsite. — L at. lit. c a r c e r .
C A R D A , cardez, vb. I. T ranz. A dărăci C ardam a
cu carda un m aterial textil. — F r. c a r d e r .
C A R D A M A , cardamale, s. f. Plantă erbacee m ică, cu tulpina
tîrîtoare, ram ificată şi cu flori m ici, albe (N asturtium officinale), —
N gr. k a r d a m o n .
CARDANIC — 117 — CARLINGA

C A R D Ă N IC , -Ă , cardaniei, -e, adj. 1. (D espre u n sistem de C A R fiT E , careţi, s. m . N um e dat un o r vierm işori care se formează
suspensie) C are perm ite u n u i obiect suspendat să-şi păstreze poziţia p e unele alimente'. — D in car* + suf. -ete.
orizontală. 2. (D espre u n sistem de arti­ C A R £ U , careuri, s. n. 1. M od de aşezare în form ă de pă tra t a
culaţie a două piese ale unui mecanism) u n o r persoane sau o b ie c te : persoane sau obiecte aşezate In acest fel.
C are perm ite uneia d in tre piese să-şi păs­ 2. Porţiune în formă de pătrat a terenului de fotbal, de tenis etc.,
treze poziţia favorabilă transm iterii m iş­ m arcată cu alb, pe care jocul se desfăşoară după norm e speciale.
cării, indiferent de poziţia celeilalte piese. 3. (L a unele jocuri de cărţi) G rup
^ A x cardanic sau axă cardamcă — Arbore de p a tru cărţi de aceeaşi valoare.
de transm isie (la autom obile şi la alte ma­ — F r. c a r r £ .
şini) care leagă cutia* de viteză cu arborele
diferenţialului. — D in C a r d a n (num e pro - Ax cardanic C A R E V A pron. nehot. V re­
priu) 4- »uf. -ic. unul, oarecare, cineva. — D in c a r e
+ va.
C A R D Â R E , cardâri, s. f. A cţiunea de a carda.
C A R D A T , -A , cardaţi, -te, adj. (D espre lînă, bum bac etc.) Scăr­ C A R G O B O T , cargoboturi, s. n.
m ănat, dârăcit. — V. carda. Navă p e n tru transportul m ărfuri­
lor. — F r. c a r g o - b o a t « e n g l.).
C A R D A , carde, s. f. M aşină folosită p en tru dărăcirea (şi prelu­
crarea) m ecanizată a unui m aterial textil. — Fr. c a r d e . C A R IĂ , pers. 3 cariază, vb.
I. Refl. (D espre dinţi) A se strica,
C A R D IA C , -A , cardiaci■, -e, adj. Care aparţine inim ii, privitor a se găuri din cauza unei carii.
la inim ă. + (Substantivat) Persoană care suferă de o boală de inimă. C argobot
( P r .: -n -« l — F r. c a r ie r .
[P r.: -di-ac]— F r. c a r d ia q u e (lat. Ut. c a r d la c u s ).
C A R IA T , -A , cariaţi, •te, adj. (D espre dinţi) Ros, stricat, găurit
C A RD IN A L*, cardinali, s. m. T itlu din ierarhia biserica catolice, de o carie. [ P r .: -ri-at] — V. caria.
p u rta t de înalţii dem nitari care alcătuiesc consiliul papei şi care alee
noul p a p ă ; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectivai. în expr.) C A R IA T tD Ă , cariatide, s. f. Fiecare dintre statuile (reprezenttnd o
Roşa-cardinat = roşu -p u rp u riu . — F r. c a r d in a l (lat. Ut. c a r d in a lis ) . femeie) care susţine, ca o coloană, cornişa
unui acoperiş, o intrare etc. [ P r .:
C A R D IN A L 1» -A , cardinali, -e, adj. Principal, esenţial, funda­ — F r. c a r i a t i d e (lat. Ut. c a r y a f is ) .
m ental. 0 Punct cardinal — fiecare d in tre cele patru direcţii principale
ale orizontului, care ajută la determ inarea poziţiei unui p u n c t pe glob. C A R IC A T U R A L , -A» carica­
N um eral cardinal — num eral care exprim ă u n num ăr întreg abstract turali, -e, adj. D e caricatură, privitor la
sau un num ăr d eterm in at de obiecte, fiinţe etc. — F r. c a r d in a l (lat. caricaturi. — F r. c a r ic a tu r a l.
Ut. c a r d in a lis ) . CARICATCTRĂ, caricaturi, s. f.
C A R D IN A L A T 8. n. (Rar) D em nitatea de cardinal. — F r. c a r - 1. D esen satiric în care se ridiculizează
d in a la t (lat. lit. c a r d in a la tu s ) . o persoană, o situaţie etc. prin exage­
rarea intenţionată a caracterelor nega­
C A R D IO G R A F , cardiografe, s. n. A parat care înregistrează pulsa­ tive. + înfăţişare ridicolă a unei per­
ţiile inimii. [ P r .: -di-o-] — F r. c a r d lo g r a p h e « g r.). soane sau a unui o b ie c t; persoană sau
C A R D IO L O G IE s. f. R am ură a m edicinii care se ocupă de bolUe obiect avînd această înfăţişare. 2. Im i­
tnim u şi ale vaselor sanguine. [ P r .: -di-o-]— F r. c a r d io lo g ie « g r.). taţie nereuşită, care denaturează origi­
C A R D IO S C O P ÎE , cardioscopii, s. f. Exam inare a bătăilor inimii nalul. — F r. c a r ic a tu r e . C ariatide
cu ajutorul u nu i aparat. [ P r .: -A-o-] — F r. c a r d lo s c o p ie « g r.). C A R IC A T U R ÎS M s. n. (Rar) M od
C A R D IO V A S C U L A R , -A , cardiovasculari, -e, adj. P rivitor la caricatura] de prezentare a unei persoane, a unei situaţii etc. -— D in
Işgătura dintre inim ă şi vasele periferice şi viscerale. [ P r .: -di-o-] c a r i c a t u r ă 4- suf. -ism.
C A R E pron. rel.-interog. I. (Pronum e relativ; are rol de con­ C A R IC A T U R IS T , -A, caricaţurişti, -ste, s. m . şi f. A rtist care
juncţie, însoţind num ele din propoziţia regentă căruia îi ţin e locul în desenează caricaturi. — F r. c a r ic a tu r is te .
propoziţia subordonată) I. (Introduce propoziţii atributive) Găsi felurime C A R IC A T U R IZ A , caricaturizez, vb. T. T ran z. A înfăţişa pe cineva
de păsări adunate, Care, din intfmplare, Se-ntreceau la cîntare (A L EX A N - sau ceva p rin tr-o caricatură. — F r. c a r ic a tu r is e r .
D R E SC U ). <► (In tro d u ce propoziţii atributive circum stanţiale) a ) C A R IC A T U R IZ A R E , caricaturizări, s .f. A cţiunea d e a caricaturiza.
(C u nuanţă finală) Dorobanţii să ta călăuze din sat, care să le arate ascun­
zişurile (C A M IL P E T R E S C U ). b ) (C u nuanţă condiţională) Ce holeră C A R ÎD Ă , caride, s. f. Animal
ar f i aceea care i-ar lăsa neatinşi pe oamenii -mei? (S L A V IC I). 2. (Cu m arin asem ănător cu racul, căutat
valoare de pronum e dem onstrativ) Cel ce, c in e ; a c e la .. . c e . . . + (Cu p en tru carnea lui gustoasă (Palaemon
sens neutru) Ceea ce. Baba {şi lua cămeşa de soacră, ba încă netăiată squilla). — N gr. k a r id a .
la gură. care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare C Ă R IE , carii, s. f. Boală caracteri­
(C R EA N G Ă ). Loc. conj. D upă care — după aceea. Care va (sau vra ) zată p rin m ăcinarea progresivă a din ­
să zică = ceea ce înseam nă, p rin urm are. 3. (Cu valoare de pronum e telui. — F r. c a r i e (lat. Ut. c a r ie s ).
nehotărît) a ) Fiecare. Le porunci să meargă care de unde a venit (R E T E - C A R lfiR Ă 1, cariere, s. f. L oc de
G A N U LV <> E xpr. ( S ă ) nu care cumva s ă . . . = n u cum va s ă . . . N u u nde se extrag diferite varietăţi de
care cum va. . , ? — (oare) n u c u m v a ...? b ) (In corelaţie cu sine piatră, pietriş, m arm ură sau nisip. C aridă
însuşi exprim ă ideea de opoziţie sau de distribuţie) U n u l . . . a l t u l . .. , [ P r .: -ri-e-] — F r. c a rrife re .
a c e s ta ... a c e la ..., p a r t e .. . p a r t e .. . <> Expr. Care (m ai) de care =*
unul mai m ult (sau mai tare) decît altul, pe în trecute. 4. (în v . şi pop., C A R lfiR Ă 1, cartere, s. f. Profesiune, o c u p aţie ; dom eniu de acti­
raportîndu-se ia întreaga propoziţie precedentă) D in care c a u z ă .. .; vitate. + T reptele, etapele parcurse de cineva în tr-o profesiune. ♦
de u n d e .. . Acel împărat zisese: cine se va afla să m ă fa că să rid, să-ţi Poziţie în societate, situaţie bună.
ceară de la mine trei daruri__ care m ulţi s-au isp itit. . . să fa c ă pe împă­ [ P r .: -ri-e-] — Fr. c a r rifc re « it.).
ratul să rîză (ŞEZ.). II. (Pronum e in te­ C A R IE R fS M s. n. T e n d in ţa de
rogativ folosit pentru a afla despre cine a parveni cu orice preţ şi prin orice
sau despre ce este vorba sau în ce fel se mijloace. [ P r .: -ri-e-] — D in c a r i ­
prezintă o fiinţă sau u n lucru) Care-i e ră * -f suf. -ism.
acolo, m ăi? strigă argatul (SA D O V EA ­ C A R IE R IS T , -Ă, carierişti, -ste,
N U ). (Introduce propoziţii interoga­ adj. (Adesea substantivat) Care luptă
tive indirecte) L -a întrebat care ii place pe orice cale p en tru a parveni. [P r .:
mai midt. Expr. Care alta? = ce C arlingă
-n-e-] — D in c a r ie ră * + suf. -ist.
altceva? Care pe care? = care din doi
poate întrece sau birui pe celălalt ? ^ C A R lO P S Ă , cariopse, s. f. T ip de fru ct uscat, cu pericarpul
(C u valoare de adjectiv interogativ) Care C arenă lipit de săm înţă. [ P r .: -ri-op-J — F r. c a r y o p s e (<gr.).
om nu fine la viaţă înainte de to a te t C A R IT A B IL , -A» caritabili, -0, adj.
(CREANGĂ).* [G en .-d at. sg. m . căruia, f. căreia, gen.-dat. pl. m . şi C are m anifestă caritate ; milos, generos. —
f. cărora; (cînd au valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. D upă fr. c h a r i ta b le .
cărui, f. cărei, gen.-dat. pl. m . şi f. căror. — N om . sg. m. ş i : (înv.) carele ; C A R IT A T E s. f. A titudine miloasă,
nom . pl. m . şi f. ş i : cari] — Lat. q u a lls . plină de generozitate faţă de c in ev a; filan­
C A R& N Â , carene, s. f. Partea tropie. •<> (Ieşit din uz) Soră de caritate =
inferioară a unei nave, care stă în apă. s o rt de o c ro tire ; infirm ieră. — F r. c h a r i t â
— N gr. k a r e n a « it.) (lat. Ut. c a r ita s , -a tis).
C A R fiN T Ă , carenţe, s. f. (Rar) c a r I m b , carîmbi, s. m . 1. Partea
Lipsă, deficienţă. — F r. c a r e n c e (lat. cizmei care îm bracă pulpa piciorului de
lit. c a r e n tia ) . la genunchi pînă la gleznă. 2 .. Fiecare
C A R E T Ă Ş , carctaşi, s. m . P e r­ dintre cei doi drugi paraleU ai loitrei. în
soană care face carete. [V a r.: (re g .)c a ri* C aretă care intră spetezele carului. — L at. *ca-
tâ ş s. m .l — D in c a r e t ă + suf. -aş. la m u lu s .
C A R E T Ă , carete, s. f. T răsu ră închisă, cu p a tru roţi. [V a r.: (reg.) C A R ÎT Ă Ş s . m . v. c a r e ta ? . Carm ac
c a r i t ă s. f.] — Rus k a r e ta . C A R lT Ă s . f . v . c a r e t ă .
C A R E T Ă Ş ÎE s . f. O cupaţia, m eseria caretaşului, — D in c a re * C A R L ÎN G Ă , carlingi, s. f. C abină în care stă pilotul u n u i avion
ta ş + suf. •ie. şi u n d e se află com enzile d e zbor. — F r. c a r lin g u e .
CARMAC — 118 —
C A R M Â C , earmace, 8. n . U nealtă p e n tru pescuit fără nadă,
constînd din mai m u lte şiru ri de cîrlige m ari. — R us k a r m a k .
C A R M A jtN s. n. (Reg.) Piele vopsită în roşu-închis. — M agh.
k a rm a z s in .
C A R M E L lT , -A , carmeliţi, -te, 8. m . şi f. C ălugăr(iţă) catolic(ă)
făcînd parte d in tr-u n ord in înfiinţat în Spania, în secolul al X lII-le a.
— F r. c a r m â lite .
C A R M lN a. n. Cîrm îz (3 ) ; p. ext. culoare roşie-vie, ca a cîrmîzujui»
— F r. c a r m i n (lat. lit. c a r m in iu m ) .
C A R N Â J, carnaje, a. n. (F ranţuzism ) U cidere tn m a să ; măcel,
masacru. — F r, c a r n a g e .
C A R N Â L , -Ă , carnali, -e, adj. D e cam e, privitor la c a m e ; p. ext.
trupesc. — L at. lit. c a m a lis .
C A R N A L ÎT s . n. Amestec natural d e clorură de potasiu şi de
magneziu, din care se extrag săruri de potasiu*— F r. c a m a lli te .
C A R N A S IE R , -Ă , carnasieri, -e, adj. (R ar, despre animale) C ar­
nivor. + (Substantivat, f. ) Fiecare d in tre cele p a tru măsele m ari şi
tăioase ale un o r animale carnivore. f P r .: -ri-er] — F r. c a r n a s s ie r .
C A R N A Ţ IE , carnaţii, s. f. (Rar) C oloritul şi stru c tu ra pielii unei
persoane. — Fr. c a r n a t io n .
C A R N A V A L, carnavaluri, s. n. Petrecere p o p u ­
lară (care are loc în perioada d in tre crăciun şi postul
paştilor) însoţită de deghizări, care alegorice, focuri
de artificii etc. — F r. c a r n a v a l (<it.).
C A R N A V A L E SC . -E S C Ă , carnavaleşti, adi. (R ar)
Care aparţine carnavalului, p riv ito r la carnaval. —
F r. c a r n a v a le s q u e .
C A R N A X l interj. (în v .) C uvînt care exprimă
supărarea sau spaim a. — T c . k a m a k s i.
C aro
C A R N E , cărnuri, s. f. 1. N u m e d at ţesutului
m uscular al corpului om cnesc sau al animalelor. <► C am e vie = carne
de pe care s-a ju p u it pielea. <> E xpr. A tăia (sau a da, a trage) tn
carne vie ^ a ) a tăia, a lovi în p lin ; b )
fig. a curm a fără cruţare u n rău. Carne
de tun ~ masă de m ilitari trim işi de
clasele exploatatoare sp re a lu p ta cu
pierderi sîngeroase în războaie d e co­
tropire. A f i rău (sau bun) de carne — a
se vindeca greu (sau uşor) de o rană.
în cam e şi oase = în persoană, în rea­
litate. Carne din carnea cuiva — descen­
dent direct d in cineva, legat p rin sînge
de cineva. A -şi pune (sau a-şi băga)
carnea fn (sau la) saramură = a face
mari sforţări, a face to t posibilul pen tru
atingerea u n u i scop. A pune (sau a
prinde etc.) carne= a se îngrâşa. A creşte
carnea pe cineva — a sim ţi o satisfacţie.
A tremura carnea pe cineva — a tre - C aro tă
m ura de frică. 2. Bucată din ţesutul m us­
cular al animalelor, tăiate, întrebuinţată ca alim ent. 3. P arte moale de
sub coaja fructelor, care înconjură sem inţele. — Lat. c a r o , c a m is
C A R N E T , carnete, s. n. Caiet m ic de b u zu ­
nar, uneori cu date şi ru b rici tipărite, pen tru
diferite însem nări cu caracter personal sau oficial.
+ Act, docum ent în forma unui caiet mic, care
atestă apartenenţa posesorului la o organizaţie po­
litică sau de mase. — F r. c a r n e t .
C A RN EŢEL» carneţele, s. n. D im inutiv al
lui carnet.
C A R N IV O R , -A , carnivori, -e, adj. Care se
hrăneşte cu carne. + (Substantivat, n. pl.) O rdin
din clasa mam iferelor cuprinzînd animalele care se
hrănesc cu carne, au carnasiere şi canini lungi şi
ascuţiţi. — F r. c a r n iv o r e (lat. lit. c a r m v o ru s ).
C A R O , carale, s. n. U n a d in tre cele două aroti
culori roşii ale cărţilor de joc, însem nata p rin fom buri, — F r. c a r r e a u .
c a r o i A j , caroiaje, s. n. Reţea de d re p te perpendiculare între
ele, desenată pe o foaie de hîrtie pen tru a
ajuta transpunerea, p e această foaie, a unui
desen, a unei hărţi etc. [ P r .: -ro-iaj] —
F r. c a r ro y a g e .
C A R O S A B IL , -A , carosabili, -e, adj.
(D espre drum uri) Care perm ite circulaţia
vehiculelor ; (despre o parte a unut diurn)
rezervat circulaţiei vefjiculelor. — D upă
fr. c a r ro s s a b le .
C A R O S E R IE , caroserii, 8. f. Parte
a unui vehicul aşezată deasupra osiilor şi
a roţilor, am enajată p e n ttu transportul
oajnenilor sau ai m ărfurilor. — F r. c a r -
ro s s e rie .
C A R O T Â J s. n. D eterm inare a stru c­
turii şi compoziţiei subsolurilor, p rin scoaterea de carote* sau prin
determ inarea proprietăţilor fizice ale rocii străbătute.— F r. c n r o tta g e .
C A R O T Ă 1, carote, 8. f. V arietate de morcovi tim purii, cu rădăcini
scurte, globuloase, de culoare galbenâ-roşiatică. — Fr. c a r o tte ,
C A R O T Ă *, carote, s. f. Probă cilindrică de material, luată din
fundul găurii unei sonde, p e n tru a d eterm ina s tru c tu ra str?tu lu i stră ­
b ă tu t. ♦ Probă cilindrică de m aterial, lu a tă din betonul de fundaţie
al unei şosele, după 28 de zile de la tu rn a re . — F r. c a r o tte .
CARTEZIAN
C A R O T ID Ă , carotide, s.f. Fiecare din tre cele două artere p rin c i­
pale, situate de o p a rte şi de alta a gîtului, care duc sîngele de la inim ă
la cap. — F r. c a r o tid e (<gr.).
C A R O T IE R Ă , carotiere, 8. f. A parat folosit p e n tru tăierea şi extra­
gerea carotelor*. [ P r .: -ti-e-1 — F r. c a ro tlfe re .
C A R O U , caroUri, 8. n. Pătrăţel im prim at p e (sau ţe su t în) unele
stofe, form at d in dungi de altă culoare decît fondul. — F r. c a r r e a u .
C A R P s. n. A nsam blu de o p t oase m ici care alcătuiesc articulaţia
dintre antebraţ şi palm ă. — F r. c â r p e (lat. lit. c a r p u s ) .
C A R P A T IC , -A , carpatici, -e, adj. D in m unţii C arpaţi, al C ar-
paţilor. — F r. k a r p a th iq u e .
C A R P A T IN , -A, carpatini, -e, adj. (Rar)
Carpatic. — Fr. k a r p a th in .
C A R P E L Ă , cârpele, s. f. Totalitatea
frunzelor modificate care alcătuiesc pistilul la
plantele angiosperm e sau poartă ovulele 1a
plantele gim nosperm e. — F r. c a r p e l le (<gr.),
C A R P E N , carpeni, s. m . A rbore cu
lem nul tare şi alb, cu dungi argintii şi adîncituri
pe trunchi, în treb u in ţa t la construcţii şi în
rotărie (Carpinus betulus) . — Lat. c a r p in u s .
C A R P E T Ă , carpete, s. f. Covoraş. — Fr. Carpelă
c a r p e t t e « e n g l.).
C A R T , carturi, s. n. Serviciu de patru ore făcut pe b ordul unei nave
de către o parte din echipaj. — F r. q u a r t.
C A R T Ă , cartez, vb. I. T ranz. I. A repartiza, a grupa scrisorile (la
poştă) după adresele la care trebuie distribuite.
2, A adăuga p e o hartă anum ite detalii ale
terenului care n u figurau pe acea hartă.
— D in c a r tă .
C A R T A B O Ş s. m. v. c a lta b o ş .
C A R T Â R E , cartări, s. f. A cţiunea de
a carta.
C A R T Ă , carte, s. f. 1. N um e dat (în
evul m ediu) actelor destinate a consemna
unele drepturi sau libertăţi fundam entale şi a
servi d rept constituţie unui stat. 2. P act politic
fundam ental. — F r. c h a r t e (lat. lit. c h a r ta ) .
C A R T E , cărţi, s. f. I. 1. Scriere tipărită
şi legată sau broşată în volum. <► Carte al­
bastră (sau albă, neagră etc.) «=publicaţie oficială
a unui guvern, conţinînd docum ente justifi­ Carpen
cative privitoare la o problem ă politică. <* Expr.
A vorbi (sau a spune) ca din carte = a vorbi ca u n om în v ă ţa t;
a face caz de erudiţia sa, a fi pedant.* + D iviziune mai m are
decît u n capitol a unei scrieri de proporţii mari. 2. Fig. C unoş­
tinţe de scriere şi c itire ; învăţătură, ştiinţă, • cultură. <> Expr.
A se pune pe carte - a se apuca serios de învăţat. Ciim scrie la carte
— aşa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citeşte,
studiază m u lt; cărturar. 3. Registru. II. 1. (U rm at de determ inări
introduse p rin prep. « d e ») C arnet cu date personale, care atestă sau
conferă unei persoane anum ite drepturi. Carte de membru. Carte de
muncă. 2. Bucată de carton, cu însem nări scrise sau tipărite, căreia i
se dau diferite în treb u in ţă ri: serveşte p e n tru corespondenţă (carte
poştală), ca perm is de intrare la u n concert, la o bibliotecă (carte de
intrare) , conţine num ele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane.
(carte de v izită ) etc. 4 Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucăţi de
carton, diferenţiate d u p ă culorile, semnele şi figurile însem nate pe ele
şi întrebuinţate la jocuri de noroc. E xpr. A da cărţile pe fa ţă =
a-şi da pe faţă gîndurile, a-şi arăta planurile. A (-fi) juca ultima carte
— a face o ultim ă încercare p en tru atingerea un u i scop. A da in cărţi
— a pretinde că face prevestiri cu ajutorul cărţilor de joc. III. (înv.
şi pop.) t . Scrisoare. 2. O rdin scris, emis de o autoritate. 3. A ct scris,
d ocum ent; dovadă. A i carte, ai parte ( — dacă ai stu d ii, po ţi ajunge
departe). ♦ Carte de judecată — hotărîre, sentinţă judecătorească. —
Lat. c h a r ta .
C A R T E L , carteluri, s. n. 1. U na dintre form ele m onopolurilor
capitaliste, în care mai m ulte întreprinderi din aceeaşi ram ură de
producţie încheie o convenţie stabilind preţuri de vînzare unice şi
regiuni geografice de desfacere pentru fiecare în parte, în vederea
eliminării concurenţei şi a obţinerii de cît mai m ulte pfofituri. 2. (în
statele burgheze) Alianţă între d o u ă sau m ai m ulte partide politice. 3.
(înv.) Convenţie scrisă între state, p en tru schim bul sau răscumpărarea
prizonierilor. — F r. c a r te l.
C A R T E L A , cartelez, vb. I. Refl. (în orînduirea capitalistă, despre
întreprinderi) A se asocia form înd u n cartel, a intra în tr-un cartel.
+ (D espre mai m ulte partide politice burgheze) A încheia u n cartel.
— D in c a r te l. •
C A R T E L A R E , cartclări, s. f. A cţiunea de a se cartela.
C A R T E L Ă , cartele, s. f. Bucată de hîrtie sau de carton, cu bonuri
im prim ate şi num erotate, cu ajutorul cărora se obţin produse raţio­
nalizate. — It. c a r te lia .
C Â R T E R , cariere, 8. n. înveliş m etalic care acoperă anum ite
p ărţi în ' m işcare ale unei maşini, pentru a le proteja. — F r. c a r t e r
(<engl.).
C A R T E Z IA N , -A , cartezieni, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care
aparţine cartezianism ului, privitor la cartezianism. 2. S. m. şi f. A dept
al cartezianism ului%3. Adj. f. (în expr.) Coordonate carteziene = sistem
de num ere care definesc poziţia unui pu n ct în raport cu două sau trei
axe perpendiculare în tre ele. [ P r .: ~zi-an\ — F r. c a r t£ s ie n .
CARTEZIANISM — 119 —
C A R T E Z IA N IS M s. n. D octrina filozofului francez D escartes,
care, în locul credinţei oarbe, p u n e la baza cunoaşterii raţiunea, dar,
în acelaşi tim p, încearcă să împace idealismul cu materialism ul. [ P r .:
-z i-a -1 — F r c a r t£ s ia n is m e .
C A R T IE R , cartiere, s. n. 1. Parte a unui oraş, deosebită de cele­
lalte p rin tr-u n caracter p ropriu (geografic, istoric etc.). + Populaţia
unei astfel de părţi a unui oraş. 2. Parte din com andam entul unei mari
unităţi com pusa din personal auxiliar şi mijloace de transm isiuni. ♦
(Ieşit din uz, în expr.) ( M arele) cartier general = locul unde se află,
în tim p de război, com andantul-şef şi statul-m ajor al unei armate.
[ P r .: -ti-er] — Fr. q u a r tie r .
C A R T IL A G IN O S , -O Ă S Ă , cartilaginoşi -oase, adj. Form at din
cartilaje, cu cartilaje. — F r. c a r tila g in e u x (lat. lit. c a r tila g in o s u s ).
C A R T IL A G IU s . n. v. c a r tila j.
C A R T IL A J, cartilaje, s. n. Ţ esu t conjunctiv elastic şi rezistent
care se găseşte în organism, separat sau form înd învelişul suprafeţelor
articulare ale oaselor. [V a r.: c a r tilâ g iu s. n.] — Fr. c a r tila g e .
C A R T IR U f vb. IV . v. î n c a r tir u i.
C A R T IR U lR E s. f. v. î n c a r tir u ir e .
C A R T N IC , cartnici, s. m. O fiţer care face de cart pe bordul unui
vapor. + G rad în m arina m ilitară, corespunzător caporalului; per­
soană care are acest grad. — D in c a r t 4- suf. -mc.
C A R T O A F A s . f . v . c a r to f .
C A R T O F , cartofi, s. m . Plantă
erbacee cu flori albe sau violete,
ale cărei ram uri subterane se te r­
m ină p rin tuberculi comestibili,
bogaţi în am idon (Solanum tube-
rosum) ; p. ext. tuberculul acestei
plante. <s Zahăr de cartofi — glu­
coza obţinută din am idonul din
cartofi. [V a r.: (reg.) c a r to â f ă , c a r -
t6 fă , c a r t d f l ă s. f,] — Germ.
K a rto ffe l.
C A R T O F Ă s . f. v. c a r to f .
C A R T O F lO R , cartofiori, s. m.
D im inutiv al lui cartof.
C A R T O F L Ă s. f. v. c a r to f . C arto f
C A R T O F O R , -A , •cartofiori,
-e, s. m. şi f. Persoană care are patim a jocului de cărţi. — N gr. c h a r -
to p h o ro s .
C A R T O G R A F , -A , cartografi, -e,*s. m . şi f. Persoană specializată
în întocm irea hărţilo r şi a planurilor topografice. — F r. c a r to g r a p h e .
C A R T O G R A F IA , cartografiez, vb. I. T ran z. A executa hărţi
şi planuri topografice. f P r .: -fi-a] — D in c a r to g r a f ie .
C A R T O G R A F IC , -A, cartografici, -e, adj. Care aparţine carto­
grafiei, privitor la cartografie. — Fr. c a r to g r a p h iq u e .
C A R T O G R A F IE s. f. Ştiinţa m etodelor şi procedeelor de întoc­
m ire a hărţilor şi a planurilor topografice; tehnica întocm irii lor. — Fr.
c a r to g r a p h ie .
C A R T O G R A F IE R E , cartografieri, s. f. Acţiunea de a cartografia.
[P r .: -fi-e~\
C A R T O G R A m A , cartograme, s. f.
G rafic cu reprezentarea u n o r date sta ­
tistice. — F r. c a r t o g r a m m e (<gr.).
C A R T O N 1, cartoane, s. n. 1. H îrtie
groasă şi com pactă cu flexibilitate re­
dusă. Carton gudronat (sau asfaltat) =
carton acoperit cu gudron sau cu smoală.
2. Schiţă iniţială a unui tablou sau a di­
verselor lui d e ta lii; studiu. Cartoanele C artotecă
lut Leonardo da Vinci. 3. T u b mic de
hîrtie groasă la capătul u n o r ţigări, p rin care se trage fum ul. 4. T ăviţâ
d£ carton (1 ); p. ext. conţinutul ei. Carton de prăjituri. — F r. c a r to n .
C A R T O N *, cartoane, s. n. (Reg.) Pînză de bum bac ;
s tam b ă.— Pol. k a r tu n («'germ.).
C A R T O N A , cartonez, vb. I. T ran z. A lega o carte,
un caiet etc. în scoarţe de carton1 (1 ) sau, p. ext.,
de pînză, de piele etc. — Fr. c a r to n n e r .
C A R T O N A j, cartanaje, s. n. 1. Cartonare. 2.
Atelier unde se lucrează obiecte de carto n 1 (1 ). 3.
Obiect făcut din carto n 1 (1 ). — F r. c a r to n n a g e .
C A R T O N A R E , cartonări, s. f. A cţiunea de a
cartona.
C A R T O N A Ş , cartonaşe, s. n. D im inutiv al lui C artuş
carton1.
C A R T O N A T , -A, cartonaţi, -te, adj. (D espre o carte, u n caiet
etc.) Legat în scoarţe de carton1 (1 ) sau, p. ext., de pînză, de piele
etc. — V . cartona.
C A R T O T E C Ă , cartoteci. s. f. Totalitatea fişelor de evidenţă cu-
prinzînd date privitoare la materialele sau persoanele dintr-o insti­
tuţie. ♦ C utie sau dulap în care se păstrează fişe clasate după anum ite
norme. — G erm . K a rto th e k (<gr.).
C A R T U Ş , cartuţe, s. n. 1. T u b m etalic sau de carton prevăzut
cu o capsă, cu m aterial exploziv şi cu proiectil sau cu alice, servind
ca m uniţie p e n tru arm am entul portativ. ♦ Bucată cilindrică de
exploziv care serveşte la producerea exploziilor în găurile de mină.
CASÎNCĂ
2. O rnam ent sculptat sau gravat (în formă, de sul desfăcut parţial) pe
care se scriu inscripţii, m onogram e etc. — F r. c a r to u c h e .
C A R T U Ş IE R Ă , cartuşiere, s. f. C utie mică de metal sau de
piele, prinsă Ia centură, în care se ţin c artu şe le ; brîu (de piele, de
pînză) cu locaşuri tubulare, în care se introduc cartuşele. [ P r .:
— Fr. c a r to u c h iă r e .
C A R tJB , carubi. s. m . (înv.) Roşcov. — Fr. c a r o u b e .
C A R U S E L , carusele, s. n. (Rar) Căluşei (2 ). — Fr. c a r ro u s e l.
C A R V A SA R A , carvasarale, s. f. (înv.) Local în care se aflau
instalate birourile unei văm i; birou vamal. — T c . k e r v a n s a ra y .
C A SA , casez, vb. I. T ran z. A anula o hotărîre judecătorească.
— F r. c a s s e r .
C A SA B IL, «A, casabili, -e. adj. 1. Casant. 2. (Despre* o hotărîre
judecătorească) Care poate fi casat. — D upă fr. c a s s a b le .
C A S A N T , -Ă» casanţi, -te, adj. Care se sparge sau se sfărimă
u ş o r ; fragil. — F r. c a s s a n t.
C A S A P , casapi, s. m. (Reg.) M ăcelar. + Fig. O m crud. — T c.
k a sa p .
C A SA R E , casări, s. f. A cţiunea de a casa.
C A S A T Ă , casate, s. f. îngheţată mai consistentă, dispusă în stra­
tu ri. — It. c a s s a ta .
C A S A Ţ IE s. f. (Ieşit din uz. în expr.) înalta curte de casaţie «*
fo r judecătoresc suprem , care avea dreptul sâ caseze o sentinţă.
— F r. c a s s a tio n .
C A S Ă 1, case, s. f. I . Clădire destinată pentru a servi, de locuinţă
om ului. <► Loc. adj. De casă = făcut în casă. <> Expr. f A avea) o casă
de copii = (a avea) copii m ulţi. A - i f i cuiva casa casâ şi masa masă — a
duce o viaţă ordonată, liniştită. + (Reg.) Cam eră, odaie. ♦ încăpere spe­
cială într-o clădire, avînd o anum ită destinaţie. + (T ipogr.) C utie
dreptunghiulară în care se păstrează literele. ♦ (R ar, în expr.) Casă
de beci = m orm înt. 2. G ospodărie. 3. T oţi cei care locuiesc îm preună
(form înd o fam ilie); familie. + D in a stie : neam . 4. (Rar) Căsnicie.
M ă mir c-am avut răbdare sâ ţin casă cu baba pfn-acum (C R EA N G Ă ).
❖ E xpr. A face (sau a duce) casă (bună) cu cineva = a trăi cu cineva
(în bună înţelegere). A duce casă bună cu ceva = a se îm păca bine cu
ceva. 5. (U rm at de determ inări) N um e dat un o r institutii sau aşeză­
m inte create pentru satisfacerea necesităţilor culturale, educative,
sanitare etc. 6. (în regimul capitalist) întreprindere, firm ă comercială.
<> Specialitatea casei = produs specific al unei întreprinderi (p. ext.
al unei gospodine), cu care aceasta se m îndreşte. — Lat. c a s a .
C A S Ă 8, case, s. f. 1. D ulap sau lădiţă de fier în care sînt ţinuţi
bani, hîrtii de valoare etc. Casă de fie r . Casă de bani. 2. M asă sau
p u p itru în tr-u n magazin, unde se achită costul cum oărăturilor. ♦ G hişeu
sau încăpere într-o întreprindere sau -o instituţie, unde se fac încasările
şi plăţile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc. +
Sum ă de bani de care dispune la un m om ent dat casieria unei insti­
tu ţii sau a unei întreprinderi. <> Plus (sau minus) de casă = diferenţă
în plus (sau în m inus) rezultată la stabilirea încasărilor şi plăţilor.
Repistru de casă — registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.
•$. Expr. A face. casa — a întocm i bilanţul încasărilor şi plăţilor xinei
zile. — It. c a s s a .
C A S C A D Ă , cascade, s. f. T o ren t de apă care cade cu zgomot
de la o m are înălţim e (pe u n perete de m unre). <► Exor. Cascadă de
rîs = rîs zgomotos, sacadat şi. prelungit. — F r. c a s c a d e .
C A SC Ă , căşti, s. f. 1. Acoperămînt
p entru cap, făcut din m etal, piele sau cauciuc
şi folosit de militari, de unii sportivi şi unii
m uncitori p e n tru protecţia capului. ♦ D ispo­
zitiv m etalic în form a unei căciuli, care
serveşte la coafat. 2. Dispozitiv alcătuit din
u nul sau două receptoare fixate pe urechi,
care serveşte la ascultarea transm isiunilor
radiofonice, telefonice etc. — Fr. c a s q u e .
C A S C Ă -G tT R Ă s. m. G ură-cască.
C A S C H E T A , caschete, s. f. U n fel de
şapcă de stofă, cu fundul larg şi rotund şi
cu cozoroc, care face parte, de obicei, din
uniform a militarilor. ♦ A coperăm înt p e n tru
cap din cauciuc, folosit de înotători. — F r. Cască
c a s q u e tte .
C A S E T Ă , casete, s. f. C utie în care se păstrează bani sau mici
obiecte (preţioase). + C utie de lemn sau de metal, cu un perete mobil,
în care se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. — It.
c a s s e ta .
C A S IE R , -A , casieri, -e, s. m . şi f. Persoană care are în seamă
casa de bani, distribuirea şi încasarea banilor şi. a hîrtiilor de valoare
în tr-o întreprindere sau o instituţie. [ P r .: — It. c a s s ie r e .
C A S IE R tE , casierii, s. f. încăpere, serviciu într-o întreprindere
sau instituţie, unde se prim esc, se păstrează şi se distribuie banii. [ P r .:
-fi-e-] — D in c a s i e r + suf. -ie.
C A S IE R IŢ Ă , casieriţe, s. f. Casieră. [ P r .: -si’-e-] — D in c a s ie r
+ suf. -iţă.
C A S IT E R ÎT s. n. O xid de staniu natural. — F r. c a s s itâ r ite .
C A S IU , casii, s. n. Şanţ sau rigolă pietruită care servesc la «cur­
gerea apei de ploaie pe o suprafaţă înclinată de teren.
C A S ÎN C Ă , casinci, s. f. (Reg.) Broboadă îm podobită pe m argini
cu flori brodate şi cu fra n ju ri.:— R us k o s y n k a .
 CASNIC — 120 — CATALEPTIC

C A S N IC 1, casnici, s. m . (Rar) Căsean. — D in c a s ă 1 + suf. -nie. C A S T R A V E T E , castraveţi, s. m . P lantă cu tulpina agăţătoare,

C A SN IC*, -A , dosnici, -e, adj. 1. Care ţine de casă1, de gospo­
dărie. ^ Industrie casnică = activi­
tate de prelucrare a m ateriilor p ri­
m e la domiciliul producătorului, în
cadrul unor procese de m uncă sim - ..
ple. 2. C are îşi petrece tim pul liber 4 /1
acasă, în familie. — D in c a s ă 1 +
su f. -nic.
C A S N IC Ă , casnice, s. f. Femeie
care se ocupă num ai cu gospodăria
(nefiînd salariată); gospodină. —
D in casă* + suf. -mc. caso iete
C A S O L E T A , casolete, s. f. 1. Vas m etalic care serveşte la sterili­
zarea şi păstrarea sterilă a pansam entelor şi a u nor instrum ente m e­
dicale. 2. ('Franţuzism) Vas în care se ard m irodenii. — F r. c a s s o le tte .
C A S T , -A , cafti, -ste, adj. P u r, n e p rih ă n it; virtuos. — L at. lit.
c a s tu s .
CA S T ĂN, castani, s. m . 1. A rbore cu frunze sim ple, alungite
şi cu fructe comestibile ( Castane a sativa sau vesca). 2. A rbore mare.
C astan (1) C astan (2)
cu frunzele compuse^ cu flori albe sau roşcate dispuse în panicule şi
cu fructe necom estibile (Aescttlus hippocastanum) . — N gr. k a s ta n o n .
C A S T A N Ă , castane* s. f. F ru ctu l
castanului, (aproxim ativ) sferic, cu coaja
tare, cafenie, închis pînă la m aturitate
în tr-un înveliş ţepos. <► E xpr. A scoate
castanele din foc cu mina altuia = a se
folosi de ajutorul altuia p en tru a înde­
plini, în folosul p ropriu, u n lucru p ri­
mejdios. —: Fem ininul lui c a s ta n .
C A S T A N IE T Ă , castaniete, s. f.
Instrum ent (răspîndit în Spania) folosit
la acom panierea dansului şi a m uzicii,
form at din două bucăţi de lem n sau
de fildeş prinse de degete, care sînt
lovite una de alta. [ P r .: - nie-] — Fr.
c a s ta g n e tte s .
C A S T A N IU , -|E , castanii, adj. C astanietă
(D espre păr) D e culoarea castanei;
(despre ochi) căprui. — D in c a s ta n + suf. -iu.
C A S T Ă , caste, s. f. Fiecare d in tre g rupurile sociale închise şi strict
delim itate prin originea com ună, p rin profesiunea şi p rin privilegiile
m em brilor ei, în care este îm părţită socie­
tatea în India şi în alte ţări o rien tale: p. ext.
grup social închis care îşi păzeşte in tere­
sele (egoistei. S p irit de castă = spirit
îngust, închis, exclusivist. — F r. c a s te .
C A S T E L , castele, s. n. 1. Clădire mare,
medievală, prevăzută cu tu rn u ri şi creneluri,
înconjurată de rid u ri şi de şanţuri, care ser­
vea ca locuinţă seniorilor fe u d a li; (astăzi)
casă m are, im itînd arhitectura medievală. ^
E xpr. Castele in Spania = visuri irealizabile,
planuri fantastice. 2. (în expr.) Castel de
apă — construcţie specială (în form ă de tu rn )
care serveşte ca rezervor de apă. — L at. lit.
c a s te llu m .
C A S T E L A N , -A, castelani, -e, s. m.
şi f. Persoană care stăpîneşte u n castel, care
locuieşte în tr-u n castel. — L at. lit. c a s te l- C astel de ană
la n u s (it. c a s te lla n o ).
C A S T IT A T E 8. f. în su şirea de a fi cast. — L at. lit. c a s tita s , -a tia .
C A S T O R , ( I ) castori, s. m ., (2 ) 8. n. 1. M am ifer acvatic rozător
care trăieşte în colonii, clădindu-şi, pe m alul apelor, locuinţe făcute
cu m ăiestrie (Castor canadensis) ; biber. 2. Blana preţioasă a casto­
rului (1 ). + Postav făcut din-părul acestui anim al. — F r. c a s t o r (lat. lit.
c a s to r ) .
C A S T R A , castrez, vb. I. T ran z . A suprim a, a extirpa testiculele
sau ovarele. — Lat. lit. c a s t r a r e (fr. c a s tr e r ) .
C A S T R A R E , castrări, 8. f. A cţiunea de a castra.
C A STR A V EC IO R , castraveciori, 8. m . D im in u tiv al lui castravete
acoperită cu peri aspri, cu frunze m ari şi flori galbene (Cucumis
sativus) ; fructul acestei plante, de form ă lunguiaţă, de culoare verde,
care se consum ă crud, m urat sau gătit. ❖ E xpr. A vinde castraveţi la
grădinar = a da cuiva explicaţii într-o
problem ă pe care Cel care ascultă o
. cunoaşte mai bine decît tine. — Bg.
k r a s ta v e c .
C A S T R O N , castroane, a. n . Vas
adînc în care se aduc unele m încă­
ruri 1& masă. — Pol. k a s tr o l (<fr.).
C A S T R O N Ă Ş , castronaşe, s. n.
D im inutiv al lui castron.
C A S T R O N E L , castronele, s. n.
Caetronaş. — D in c a s tr o n -I- suf. -el-
C Ă S T R U , castre, s. n. Lagăr,
tabără rom ană întărită. — L at. Ut.
c a s tr a , - o r u m .
C A Ş, (1 ) caşuri, s. n. 1. Pro­ C astor
dus alim entar preparat din lapte în­
chegat şi stors de zer. 2. Substanţă gălbuie-albicioasă care se formează
în colţurile ciocului la puii de păsări sau, p. ext., în colţurile gurii
unei persoane. <> E xpr. (Tr.) A f i cu caş (u l)
la gură — a fi tînăr, nepriceput. — Lat.
caseu s.
C A Ş A L O T , caşaîoţi, s. m . M am ifer ase­
m ănător cu balena, care trăieşte în m ările calde,
caracterizat p rin dezvoltarea m are a capului
şi p rin prezenţa dinţilor p e falca inferioară
(Physeter macrocephalus) . — F r. c a c h a lo t.
C A ŞC A V A L s. n. Specie de brînză fină
preparată din lapte de oaie. ^ E xpr. A se
tntinde la caşcaval — a avea pretenţii exa­
gerate faţă de drepturile sau de posibilităţile
sale. — T c . k a ş k a v a l (<it.).
CAŞ£TA, caşete, s. f. Capsulă ( 2 ) . —
F r. c a c h e t
C A Ş E X lE 8. f. Stare generală proastă
a organism ului, com ună mai m ultor boli, care Castravete
se m anifestă p rin tulburarea funcţiilor organis­
m ului, p rin slăbire şi anem ie extrem ă, p rin scăderea tem peraturii
corpului etc. •— F r. c a c h e x ie (lat. lit. c a c h e x ia ).
C A ŞM ÎR s. n . T es^tură moale
şi fină, făcută din lîna caprelor (dc
C aşm ir). — F r. c a c h e m ir e .
C A T , caturi, s. n. Etaj. <►
C attd de jos — parterul. — T c . k a t.
C A T A B O L lS M s. n. Proces
de dezintegrare, de dezasimilare
care are loc în organismele vii, în ­
so ţit de eliberare de energie. — Fr. C aşalot
c a ta b o lis m e .
C A T A C L IS M , cataclisme, s. n. Schim bare bruscă, în caracterul
şi condiţiile naturii şi ale vieţii pe păm înt, sub influenţa un o r procese
atm osferice, -tectonice sau vulcanice nim icitoare. ♦ Fig. R ăsturnare
bruscă, distrugătoare, în viaţa socială. — F r. c a ta c ly s m e (lat. lit.
c a ta c ly s m u s ) .
C A T A C O M B Ă , catacombe, 8. f. G alerie subterană care servea
prim ilor creştini d re p t refugiu, d re p t loc de cult şi de în m o m iîn tare ;
p. ext. orice subterană în formă de coridor lung şi îngust. — F r. c a t a ­
c o m b e (lat. lit. c a ta c u m b a ) .
C A T A D IC S I, catadicsesc, vb. IV . T ran z. (Fam .) A găsi de cuvi­
inţă, a socoti de dem nitatea sa (şă facă ceva). — N gr. k a ta d e h o m a l.
C A T A F A L C , caictfalcuri, s. n. Postam ent înalt pe care se aşază
sicriul unui m ort sau, la com em orări, efigia unei persoane defuncte.
— F r. c a ta f a lq u e .
C A T A G R A F IA , catagrafiez, vb. I. T ran z. (înv.) A înregistra 7
a inventaria. [ P r .: -fi-a] — N gr. k a ta g ra fo .
C A T A G R A F IE , catagrafii, s. f. (în v .) 1. Inventar. 2. Recensăm înt.
— N gr. k a ta g r a f i.
CATA H R EzA , catahreze, s. f. Figură retorică prin care se a tri­
buie un u i cuvînt înţelesul altui cuvînt cu sens apropiat. — F r. c a t a -
chr& se (lat. lit. c a ta c h re s is ) .
C A T A H R iS , catahrisuri, s. n. (G recism înv.) A buz. — Ngr.
k a ta h r is is .
C A T A tF , cataifuri, a. n. P răjitură făcută din două straturi d£
tăiţei prăjiţi între care se pune frişcă. — T c . k a ta lf.
C A T A L E C T IC , catalectice, adj. n. (în m etrica greco-latină, în
expr.) Vers catalectic = vers care se term ină p rin tr-u n picior incom plet.
— F r. c a t a le c tiq u e (<gr.).
C A T A L E P S lE s. f. Stare patologică caracterizată prin tr-o rigi­
d itate bruscă a m uşchilor şi p rin tr-o tu lburare a funcţiilor cerebrale.
— F r. c a t a le p s ie (lat. lit. c a ta le p s is ) .
C A T A L E P T IC , -A , cataleptici, -e, adj. Privitor la catalepsie, de
catalepsie; atins de catalepsie. — F r. c a t a le p tiq u e (lat. lit. c a ta -
le p tic u s ) .
C A T A L IG E — 121 — C A T ÎR C Â

C A T A L IG E s. f. pl. D ouă prăjini p re v ă zu te'cu c îte u n .su p o rt pe funcţie de profesor. ♦ U nitate de bază d intr-o instituţie de învăţăm înt
care se p un picioarele şi c u care se um blă la înălţim e (în locurile n oro­ superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, m etodică
ioase) ; picioroange. — Bg. k a ta r ja g a . şi de cercetare ştiinţifică în do m en iu l. u neia sau m ai m u lto r d is­
C A T A L IT IC , -A , catalitici, -e, adj. C are se cipline. — L at. lit. c a t h e d r a .
produce p rin cataliză, de cataliză. — Fr. c a ta ly - C A T E G O R IC , -A, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără
tiq u e . condiţii sau alternative, precis, h o tă rît; necondiţionat. <► Judecată
C A T A L IZ A , catalizez, vb. I. T ran z. A produce categorică — judecată care afirm ă sau neagă o relaţie sigură, necondi­
o cataliză. — F r. c a ta ly s e r. ţionată, între un obiect şi o însuşire a sa. — F r. c a tâ g o r iq u e (lat. lit.
c a te g o ric u s ).
C A T A L IZ A R E , catalizări, s. f. A cţiunea de
a cataliza şi rezultatul ei. C A T E G O R IE , categorii, s> f. 1. G rup de fiinţe, de obiecte sau
d e fenom ene de acelaşi fel sau asem ănătoare în tre ele. Categorie
C A T A L IZ A T O R , catalizatori, s. m. Substanţă istorică — fenom en care se schim bă în legătură c u ' anum ite condiţii
care grăbeşte sau încetineşte o reacţie chim ică, fără 8ocial-istorice. 2. N oţiune logică fundam entală care reflectă realitatea
ca ea însăşi să fie modificată. — D in c a t a liz a -f suf. obiectivă în m odul cel mai general. — F r. c a te g o r ie (lat. lit. c a t e ­
-tor (după fr. catalyseur). g o ria ).
C A T A L tZ A , catalize, s. f. Acţiunea p rin care C A T E G O R IS I, categorisesc, vb, IV . T ranz, (Fam .) 1. A aşeza ceva
se grăbeşte sau se încetineşte o reacţie chimică, sub Catalige după categorii. 2. Fig. A califica, a caracteriza pe c in ev a; p. ext. a vorbi
influenţa unor catalizatori. — F r. c a ta ly s e (<gr.). de rău pe cineva. [V a r.: (înv.) c a t ig o r is i vb. IV] — D in c a te g o r ie .
C A T A L O G , cataloage, s. n. Caiet sau listă conţinînd o înşirare C A T E G O R IS IR E s. f. A cţiunea de a categorisi.
metodică de num e de fiinţe sau de obiecte. — F r. c a ta lo g u e (lat. lit. C A T E H E Z Ă , cateheze, s. f. Lecţie de catehism (1 ) sau, p. ext.,
c a ta lo g u s ). de religie creştină. — N gr. k a te h e s is .
C A T A L O G A , cataloghez, vb. I. T ran z. A înregistra în tr-u n C A T E H IS M , catehisme, s.. n. 1. Expunere a principiilor religiei
catalog; p. ext, a înşira. + Fig. (D epr.) A socoti, a considera pe creştine, sub formă de întrebări şi răspunsuri ; p. ext. carte care cuprinde
cineva d r e p t.. . — F r. c a ta lo g u e r . această expunere. 2. Fig. L ucrare în care se expune esenţa unei doctrine,
C A T A L O G A R E , catalogări. s. f. A cţiunea de a cataloga. a unei concepţii. — N gr. k a te h is m o s .
C A T A P E T E A S M A , catapetesme, s. f. (L a bisericile ortodoxe) C A T E H IZ Ă , catehizez, vb. I. T ran z. (în v .) A învăţa pe cineva
Perete despărţito r (îm podobit cu icoane) între altar şi restu l b isericii; catehism ul (1 ) sau, p . ext., dogmele religiei creştine. — N gr. k a -
iconostas. — N gr. k a ta p e ta s m a . tih o (aor. k a tih is a ).
C A T A P L A S M A , cataplasme, s. f. Pastă medicinală care se aplică» C A T E H IZ A R E s. f. (în v .) Acţi­
ca rem ediu, pe o parte bolnavă a c o rp u lu i; p. ext. cîrpă, bandaj etc. unea de a catehiza.
pe care se întinde această pastă, p en tru a fi aplicată p e corp. — F r. c a t a ­ C A T £ n A , catene, s. f. 1. Şir
p la s m e (lat. lit. c a ta p la s m a ) . de încreţituri ale scoarţei păm întului
C A T A P C L T A , catapulte, s. f. 1. form ate sub influenţa unei presiuni
M aşină de război care servea în an ti­ laterale. 2. L a n ţ de atom i legaţi între
chitate la aruncarea p ietrelor asupra ei p rin valenţe simple sau m ultiple.
inamicului. 2. D ispozitiv p en tru lan­ 3. (înv.) L an ţ (la ceas, la ochelari
sarea avioanelor de pe b ordul n a­ etc.). — L at. Ut. c a t e n a « lanţ *.
velor portavion sau p e n tru lansarea C A T E R IN C Ă , caterinci, ■ 8. f.
p lanoarelor. — F r. c a t a p u lte (lat. lit. Flaşnetă. — U cr. k a te ry n k a .
c a ta p u lta i.
C A T A R , cataruri, s. n. lnflam aţie C A T E R IS I, caterisesc, vb. IV. C aterpilar
a mucoasei un u i organ, adesea însoţită T ranz. A răspopi. — N gr. k a tb e r o
de secreţie. — F r. c a t a r r h e (lat. lit. C atapultă (1) « degradez » (aor. k a th e ris a ) .
c a ta rrh u s). C A T E R P IL Ă R , caterpilare, s. n. T rac to r puternic pe şenile.
C A T A R A C T Ă 1, cataracte. s. f. Cascadă. — F r. c a t a r a c t e Gat. — F r. C a te rp illar «e n g l.).
lit. c a t a r a c ta ) . C A T fiT Ă , catete, s. f. Fiecare dintre cele două la tu ri care alcă­
C A T A R A C T Ă *, cataracte. s. f. Boală de ochi, care poate duce la tuiesc unghiul d re p t al un u i triunghi dreptunghi. — F r. c a t h â t e (lat.
orbire, provocată de tulburarea cristalinului. — F r. c a t a r a c t e (lat. lit. lit. c a th e tu s ).
c a t a r a c ta ) . C A T E T O M fiT R U , catetmrtetre,
C A T A R Â L , -A , catarali, -e, adj. C are e în legătură cu catarul, s. n . A parat p e n tru m ăsurarea distanţei
de catar. — F r. c a t a r r h a l . verticale dintre două puncte. — F r. c a -
th â to m â tr e (<gr.).
C A T A R A M Ă , catarame, s. f. Inel sau p ă tra t de metal, de os
etc., cu care se strînge sau se încheie o cingătoare. Loc. adj. şi adv. C Ă T G U T a. n. F ir fabricat din
(Fam .) L a cataramă — zdravăn, straşnic. <►E x p r. Prieten la cataramă — intestinul u n o r anim ale şi întrebuinţat
prieten intim . — Sas (neatestat) k a t t e n r a m e n (germ. K e tte n r ie m e n în chirurgie, la cusături. — F r. c a t g u t
« curea cu lanţ »). (<engl.).
C A T A R G , catarge, s. n. Stţlp de lem n sau tu b m etalic care se C A T IF E A , catifele, 8. f. Ţ esătură
montează vertical pe o navă p en tru a susţine pînzele sau antenele de de mătase, de lînă sau d e bum bac,
cu dosul neted şi cu faţa păroasă, ca
¥
telegrafie fără fir. — N g r. k a ta r ti.
o blană. — T c . k a tifa .
C A T A R O l s. n. (înv. şi reg.) 1. Apoplexie,
dambla. 2. G utu rai, gripă ; gută.— N gr. k a ta r f o i. C A T IF E L A T , -A , catifelaţi, -te,
adj. C are are înfăţişarea, şi fineţea plă­ Catetom etru
C A T A S T IF , catastife, s. n. Registru, con­ cută la pipăit a catifelei. + Fig. (D espre
dică. <► Expr. A avea (pe cineva sau ceva sunete sau voce) Plăcut, cald, m îngîietor. — D in c a t if e le (pl. lui
însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe catifea) + suf. -at.
cineva sau ceva) la c a ta s t ife a ţine evidenţa
faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [V a r.: C A T IF E L lU , -IE , catifeHi, adj. (Rar) (Ca) de catifea.— D in c a t i ­
c a t a s tih s. n j — N gr. k a ta s tih o n . fe le (pl. lui catifea) + suf. -iu.
C A T A S T IH s. n. v. c a ta s tif . C A T IG O R IE , catigorii, s. f. (înv.) Clevetire, calomnie, defăimare.
— N gr. k a te g o r ia .
C A T A S T R O F A L , -A , catastrofali, -e, adj.
Care produce o catastrofă ; care are proporţii de C A T IG O R IS I vb. IV. v. c a te g o r is i.
catastrofă ; dezastruos. — D in c a t a s tr o f ă . C A T IH fiT , catiheţi, s. m. ( în trecut) Profesor de religie. — N gr.
C A T A S T R O F Ă , catastrofe, s. f. Evenim ent k a te h e te s .
tragic de m ari proporţii, cu urm ări dezas­ C A T IH £ T IC , -Ă , catihetici, ~e, adj. (în trecut) Care ţine de
truoase ; dezastru. <— F r. c a t a s tr o p h e (lat. lit. catiheţi, de învăţăm întul religios.— N gr.
c a ta s tr o p h a ) . k a tih e tik o s .
C A T A V A SIE , catavasii, s. f. (Prim ul) im n C A T IH lS s. n. (îhv.) Catehism (1).
dintr-o cîntare a unui canon. — N gr. k a ta v a s l9 . — N gr. k a te h e s is .
C A T A V A S lftR , catavasiere, s. n . C arte de C A T IH IS l, catihisesc, vb. IV .T ra n z .
ritual bisericesc care cu p rin d e catavasii sau, (înv.) A catehiza. — N gr. k a tih o (aor.
p. ext., rugăciunile şi cîntările vecerniei, utreniei, k a tih îso ).
liturghiei etc. ( P r .: -si-er] — D in c a ta v a s ie + C A T lO N , cationi, s. m . A tom (sau
suf. -ar. grup de atomi) încărcat cu sarcină elec-
C A T E D R A L Ă , catedrale, s. f. Biserică (m are) în care serviciul rrică pozitivă. [ P r .: -îi-on] — F r. c a tio n
religios este oficiat de u n arhiereu-episcop. — F r. [âglise] c a t h £ d r a le « g r .).
C atîr
(lat. lit. c a th e d r a lis ) . CA TÎR, catîri, s. m . Animal do­
C A T fiD R Ă , catedre, s. f. 1. P u p itru (sau masă) aşezat de obicei m estic, corcitură de m ăgar şi iapă sau de arm ăsar şi m ăgăriţă (Equus
pe o estradă, p e n tru profesori, oratori ef£. ^ Expr. A vorbi (ca) de mulus). ♦ Fig. O m încăpăţînat. — T c . k a tîr .
la catedră = a vorbi savant,, livresc, afectat. 2. P o st în în v ăţăm în t; CATÎRCĂ. catîrce. s. f. Fem ela catîrului. — D in c a t i r + suf.-c
CATOD
C A T O D , catozi, s. m . 1. Pol negativ al unei pile electrice. 2. Elec­
tro d legat la polul negativ al unei surse de c u re n t. — F r. c a th o d e (<gr..).
C A T O D IC , -A, catodici, - e. adj. Care porneşte de la catod ; p ri­
vitor la catod. <>■ Lampă catodică ~ lampă em iţătoare de electroni.
R aze catodice — radiaţie de electroni emişi de catodul unui tu b de
descărcare electrică, în tr-u n gaz care se află la presiune foarte joasă.
— F r. c a th o d iq u e .
C A T O L IC , -Ă , catolici, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. C are apar­
ţine catolicism ului, privitor la catolicism. 2. S. m . şi f. A dept al cato­
licismului. <> Expr. A f i mai catolic decît papa — a fi exagerat (în ceea ce
spune, crede sau face). — L at. lit. c a th o lic u s .
C A T O L IC IS M s. n. Confesiune creştină avînd o organizaţie biseri­
cească în fruntea căreia se află papa de la Roma. — F r. c a th o lic is m e .
C A T R A F O S E s . f. pl. (Fam .) O biecte casnice m ărunte (şi în
dezo rd in e); calabalîc. <► Expr. A -şi lua (sau a-si strînge) catrafusele =
a se pregăti de plecare ; p. ext. a pleca pe furiş, a fugi.
C A T R Â N s. n. 1. L ichid vîscos de culoare închisă, o b ţin u t prin
distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lem nului. ^ Expr. A se face
catran (de m înie) = a se înfuria. 2. Fig. Supărare m a re ; venin. Are
catran la inimă. 3. (Pop., în expr.) Catran de. . . — foarte. . extrem
de. . . Catran de scump. — T c . k a tr a n .
C A T R E N , catrene, s. n. Strofă (sau poezie) de patru versuri.
— F r. q u a tr a in .
C A T R ÎN Ţ Ă , catrinţe, s. f.
O biect de îm brăcăm inte din
portul naţional al fem eilor ro-
mînce, ţinînd locul fustei şi con-
stînd dintr-o bucată d re p tu n ­
ghiulară de stofă, îm podobită
cu flori, cu flutu ri sau cu m oti­
ve naţionale. — Comp. magh.
k a trin k a , k a tr in c a .
C A Ţ A interj. C uvînt care
imită strigătul coţofenei.
C A Ţ A V E IC Ă , caţaveici,
s. f. H aină ţărănească (îm blă­
nită) cu m îneci largi şi lungă
pînă sub talie, p u rtată dc
fem ei; scurteică. — U cr. k a - C atrinţă Caţaveică
c a v e jk a .
C Ă Ţ Ă 1, caţe, s. f. (Reg.) Băţ lung cu cîrlig la vîrf, cu care ciobanii
prind oile. — Postverbal al lui [a ]c ă ţa .
CĂ ŢĂ *, caţe, s. f. (Fam .) Persoană rea şi cicălitoare. — D in c a ţa .
C Â U Ă s. f. (Reg.) Fiinţă im aginară, înspăim întătoare, cu care sînt
speriaţi copiii. — Com p. ucr. k a v a .
C A tfC 1, cauce, s. n. 1. Potcap p u rta t de
călugări. 2. (înv .) A coperăm înt de cap, înalt
şi rotund, făcut din pîslâ, pe care îl purtau
u n ii boieri şi fem eile.— T c . k a u k .
C A tJC *, cauce, s. n. (Rar) C ău ş.— L at.,
caucus.
C A U C A Z IA N , -Ă , caucazieni, -e, adj.,
s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine C aucazului sau
populaţiei lui, privitor la Caucaz sau la populaţia
lui. 2. S. m . şi f. Persoană care face parte din
populaţia de bază a Caucazului. [ P r .: ca-u-ca-
zi-an) — D in C a u c a z -(- suf. -ean.
C A U C ltJC , (2 ) cauciucuri, s. n. 1. Proc.us
industrial, elastic şi rezistent, fabricat din
sucul un o r arbori tropicali sau o b ţin u t p e cale
sintetică. 2. A nvelopă (pneum atică) care îm bracă roţile autom obilelor,
bicicletelor etc. — F r. c a o u tc h o u c .
C A U C IU C Ă T , -Ă , cauciucaţiy -te, adj. A coperit sau im pregnat
cu cauciuc. — D in c a u c iu c -I- suf. -at.
C A U D ÎN E adj. f. pl. (în expr.) A trece sub furcile caudine = a
im pune învinsului condiţii u m ilito are ; fi? . a supune unei critici severe.
— D u p ă fr. [fo u rch es] C a u d in e s (lat. lit. [fauces] C a u d in a e ).
C A tJS T IC , -Ă, caustici, -e, adj. I . (D espre su b ­
stanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi
vegetal. 2. Fig. M uşcător, satiric. — It. c a u s tic o (lat.
lit. c a u s tlc u s ).
C A U S T IC IT A T E s. f. (R ar) 1. P roprietate a
un o r substanţe de a fi caustice. 2. Fig. T e n d in ţa
sau faptul de a fi caustic. — D u p ă fr. c a u s t i c i i .
C A U T E R , cautere, s. n. M ic in stru m en t ch iru r­
gical de metal, în formă de bastonaş, cu care se caute­
rizează. [ P r ,: ca-u-] — F r. c au t& re (lat. lit. c a u t e -
riu m ).
C A U T E R IZ A , cauterizez, vb. I. T ran z. A arde
c u cauterul sau cu o substanţă caustică o rană, u n
ţesut bolnav etc., p en tru a dezinfecta sau a vindeca.
[ P r . : ca-u- ] — Fr. c a u t â r i s e r (lat. lit. c a u te r is a r e ) ,
C A U T E R IZ Ă R E , cauterizări, s. f. Acţiunea de
[ P r .; ia-u-]
C A U Ţ IU N E , cauţiuni, s. f. Sum ă de. bani sau lucru pe care
:ineva îl dă în păstrare altuia, d re p t garanţie p e n tru îndeplinirea unei
□bligaţii luate faţă de acela; p . ext. garanţie. [Pr. : ca-u-ţi+u- ] — Fr.
c a u tio n (lat. lit. c a u tio , -o n is).
— 122 — CAVITATE
C A U Z A , cauzess, vb. I. T ran z. A fi cauza unei în tîm p lă ri; a
pricinui, a produce. [Pr. î ca-u-] — D upă fr. c a u s e r.
C A U Z A L , -A , cauzali, -e, adj. Privitor la cauză, de cauză. <> Pro-
poziţie cauzală = a ) propoziţie coordonată care arată motivul pentru
care se săvîrşeşte sau se cere să se săvîrşească acţiunea din propoziţia
cu care e coordonată; b ) propoziţie subordonată care exprim ă cauza
p en tru care se săvîrşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care cores­
p u nde complem eritului circum stanţial de cauză. Conjuncţie cauzală =
conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală. [ P r .: ca-u-] — Lat.
lit. c a u s a lis (fr. c a u s a l).
C A U Z A L IT A T E s . f. Form ă de interdependenţă a fenomenelor
lumii obiective, în care existenţa fiecărui fenom en e condiţionată de
alt fenomen. [ P r .: ca-u-] — D upă fr. c a u s a lit£ .
C A U Z A T lV , cauzative, adj. n. (în expr.) Verb cauzativ ~ verb
factitiv, v. f a d i t i v . [ P r .: ca-u-] — It. c a u s a tiv o (lat. lit. c a u s a tiv u s ).
C A U Z A T O R , -O Â R E , cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva.
[ P r .: ca-u-] — D u p ă fr. c a u s a te u r .
C Ă U Z Ă , cauze, s. f. 1. Fenom en care precedă şi, în condiţii
determ inate, provoacă apariţia altui .fenomen, căruia îi serveşte ca p u n ct
de p le c are ; pricină, m otiv. 2. Problem ă socială care interesează o
colectivitate largă de oameni şi p en tru a cărei apărare şi punere în va­
loare se duce o luptă susţinută. C auza păcii. <► E xpr. în cunoştinţă de
cauză = cunoscînd bine chestiunile despre care este vorba. A face cauză
comună (cu cineva) — a-şi uni interesele (cu ale altuia). 3. (Jur.) Proces.
<> E xpr. A avea cîştig de cauză = a cîştiga, a învinge. _A da (cuiva)
cîştig de cauză — a se pronunţa în favoarea cuiva. (A fi) în cauză —
(a fi) interesat în tr-o chestiune. 4 pleda cauza cuiva = a apăra interesele
cuiva. [ P r .: ca-u-] — Lat. lit. c a u s a (fr. c a u s e ).
CA V Â F, cavafi, s. m . (înv. şi arh.) Pantofar, ciz m ar; negustor de
încălţăm inte de calitate inferioară. — T c . k a v af.
C A V Ă L1, cavale, s. n. Fluier m are _____
ciobănesc, făcut din lem n de paltin sau
de alun. — T c . k a v a l.
CAVAL*, cavaluri, s. n. Şănţuleţ prin
care trece apa în tre straturile de legume. ^
C A V A L C Â D Ă , cavalcade, s. f.
Plim bare călare, făcută de u n grup de Cavale
p e rso an e ; goană, alergare (cu cai). + G rup
de persoane care fac îm preună o plim bare c ălare.— F r. c a v a lc a d e (<it.).
C A V A L ER , cavaleri, s. m . I. (în organizaţia feudală din Apus)
N obil consfinţit p e n tru cariera arm elor (de rege sau de un reprezentant
al lui) p rin tr-o cerem onie specială ; (urm at de d e te rm in ă ri; în unele
ţări şi astăzi) m em bru al u nui ordin m ilitar-religios ; m em bru al unui
o rdin onorific, posesor al anum itor decoraţii. II. 1. (Adesea adjectival)
O m plin de abriegaţie, generos şi nobil; om am abil, binevoitor. 2,
B ărbat care însoţeşte o fem eie în societate. 3. T în ăr necăsătorit; holtei,
burlac. Cavaler de onoare — tîn âr necăsătorit care însoţeşte pe miri
la cununie. — R us k a v a le r (<fr.).
C A V A L E R E S C , -E A S C Ă , cavalereşti, adj. De cavaler. ™ D in
c a v a le r + suf. -esc.
C A V A L E R E Ş T E adv. î n felul cavalerilor; sincer, deschis. — Din
c a v a le r + suf. -eşte.
C A V A L E R IE 1, cavalerii, s. f. Parte a arm atei com pusă din soldaţi
c ă lă ri; grup de soldaţi care fac parte dintr-o astfel de unitate. — Rus
k a v a le r ija « it,).
C A V A LER IE», cavalerii, s. f. (înv.) 1.
Instituţia (sau ordinul) cavalerilor (I ). 2. D e ­
coraţie, ordin — It. c a v a lle ria .
C auc C A V A L E R lM E s. f. (înv.) Cavalerie1.
— D in c a v a le r -I- suf. -ime.
C A V A L E R IS M s. n. Purtare, atitudine
de cav a le r; vitejie, lealitate o n e stitate ; am abi­
litate, bunăvoinţă. — D in c a v a le r + suf. -ism.
C A V A L E R IS T , cavalerişti, s. m . M ilitar
din cavalerie1. — Rus k a v a le r is t.
C A V A L lN Ă , cavaline, adj. f. (în expr.) y în a cavj
Rasă cavalină = specia cailor. — It. c a v a llin o .
CA V A S, cavaşi, s. m. (în v . şi arh.) Agent de p o liţie ; jandarm .
— T c. kavas.
C A V A T lN Ă , cavatine, s. f. Arie lirică de m ici proporţii dintr-o
operă. — It. c a v a tin a .
CĂ VĂ , cave, adj. f. (în expr.) Vină
cavă =± num e dat fiecăreia dintre cele două
vine care d u c sîngele la inim ă. — F r.
fveine] c a v e .
C A V E R N Ă , caverne, s. f. 1, Peşteră,
grotă. 2. C avitate cauzată de o boală
în tr-u n ţesut organic (mai ales în plă-
m îni). — F r. c a v e r n e (lat. lit. c a v e rn a ).
C A V E R N O S , -O A S Ă , cavernoşi,
C autere -oase. adj, 1. Care are caverne. 2. Fig.
(D espre voce. sunete) Care are tim bru
cauteriza. gros, înfundat. — F r. c a v e m e u x (lat. C avernă
fit. c a v e rn o s u s ).
C A V IA R s. n . (Franţuzism ) Icre negre. [ P r .: -vi-ar] — F r. c a v ia r .
C A V IT A T E , cavităţi, s. f. A dîncitură, gaură în tr-u n corp. + Spaţiu
gol în corpul om ului sau al anim alelor, în care sîn t aşezate anum ite
organe. C avitate toracică. — F r, c a v it£ (lat. lit. c a v i ta s , -a tis).
CAVITAŢIE — 1 23 —
CA V IT Ă Ţ IE , cavitaţii, s. f. Fenom enul de producere, în tr-u n
c u re n t de lichid, a u n u i vid parţial, în care se form ează bule de vapori
care provoacă izbituri în pereţii conductei p rin care circulă lichidul.
— F r. c a v ita tio n .
C A V O U , cavouri, s. n. C onstrucţie (în tr-u n cim itir) constînd
d intr-o încăpere în care se d epun m orţii. — F r. c a v e a u .
C A Z, cazuri, s. n. I. 1. îm p reju rare, circum stanţă, situaţie. în
acest caz. în tot cazul. <► C a z de fo rţă majoră — situaţie în care
cineva nu poate proceda cu m ar vrea, din cauza u n o r îm prejurări
mai puternice decît voinţa sa. C az de conştiinţă = îm prejurare în care
cineva ezită întrie sentim entul datoriei şi u n in te re s p ro p riu . <► Expr.
A admite cazul că. . . = a presupune că. . . A face caz de ceva = a
acorda prea m ultă im portanţă unui lucru. A face caz de cineva = a scoate
în evidenţă în m od exagerat meritele cuiva. 2. Intîm plare, ev en im en t;
accident. Un caz banal. 3. (U rm at de determ inări) îm bolnăvire, boală.
Două cazuri de scarlatină. II. Fiecare dintre form ele p rin care se exprim ă
diferitele funcţiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului,
pronum elui şi num eralului. — L at. lit. c a s u s (fr. cas).
C A ZĂ , cazez, vb. I. T ran z. A instala pe cineva în tr-o locuinţă
pentru u n tim p. — F r. c a s e r.
C A Z Â C , cazaci, s. m . 1. Persoană făcînd parte din tr-o populaţie
rusă care a colonizat odinioară anum ite regiuni ale statului moscovit
şi care, în schim bul u n o r privilegii, era obligată să apere ţara îm potriva
invaziilor. 2. Soldat d in tr-o u n itate de cavalerie recrutată d in tre cazaci
(1). — R us k a z a k .
C A Z A C Ă , cazace, s. f. Bluză (încheiată
într-o parte) cu m îneci largi şi lungi închisă la
gît şi lungă pînă mai jos de talie. — Fr.
c a s a q u e (<it.).
C A Z A C ÎN C Ă s . fv (Rar) Căzăcească.
— D in c a z a c .
C A Z A C IO C s. n. Căzăcească. — Rus
k a z a ţo k .
C A Z A C L lU , cazaciii, s. m. (înv.)
N egustor cazac care făcea negoţ cu vinuri,
cu blănuri etc. în tre U craina şi M oldova.
— T c. k a z a k li.
C A ZA N , cazane, s. n. 1. Vas m are de
metal în care se fierbe apă, se găteşte m în­
care etc. 2. Rezervor m etalic în care se poate
introduce apă p e n tru a fi încălzită (şi tran s­ Cazacă
formată în aburi). + Instalaţie com pusă
d intr-un focar şi u n sistem de ţevi p rin care trece apa care, transform ată
în aburi, serveşte ca forţă m otrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦
Instalaţie com pusă d in tr-u n vas p rin care trece o serie de tu b u ri, servind
la distilarea alcoolului. 3. (G eogr.) Căldare (II). Cazonele Dunării.
—T c . k a z a n .
C A Z A N G E R ÎE , cazangerii, s. f. 1. Atelier d e construit sau
reparat cazane (2-). 2. M eseria cazangiului. — D in c a z a n g iu +
suf. -ârie.
C A Z A N G IU , cazangii, s. m . 1. M eseriaş care construieşte sau
repară cazane (2 ). 2. M u n cito r care supraveghează şi alimentează
cazanele generatoare de forţă motrice. — T c . k a z a n c î.
C A Z A N IE , cazanii, s. f. Predică. ♦ C arte cuprinzînd predici sau
povestiri cil caracter mistic. — Slav (v. sl. k a z a n ije ).
C A Z A R E , cazări, s. f. Acţiunea de a caza şi rezultatul ei.
C A Z A R M A M fiN T s. n. Totalitatea efectelor de pat pe care le
prim eşte un m ilitar. — D in c a z a r m ă + [ech ip alm en t.
C A Z A R M A , cazărmi, s. f. A n­
sam blu de clădiri construite special
pentru instalarea u nităţilor militare.
— Rus k a z a r m a .
C A Z E lN Ă s. f. Substanţă albu-
minoidă care se găseşte în lapte şi
care, coagulîndu-se, formează p artea
com ponentă principală din brînzeturi,
— F r. c a b i n e .
Cazemată
C A Z E M Â T Ă , cazemate, s. f.
Fortificaţie, încăpere blindată care
protejează personalul şi arm am entul aflat în ău n tru îm p o triv a focului
artileriei şi îm potriva bom bardam entelor aeriene. — F r. c a s e m a te .
C A Z IE R , caziere, s. n. 1. (în expr.) Cazier judiciar
=* totalitatea însem nărilor făcute de juâtiţie cu privire la
antecedentele judiciare ale unei persoane. 2. D ulap cu mai
m u lte com partim ente sau sertare, în care se clasează acte,
dosare etc. ♦ (T ipogr.) D ulăpior cu rafturi în care se
aşswâ casele cu litere. [ P r .: -zi-er] — F r. c a s ie r,
C A Z IN O U , cazinouri, s. n. Local public în staţiunile
balneare şi climaterice, cu restaurant, cu săli p en tru jocuri
(dc noroc) etc. — F r. c a s in o (<it.).
C A Z M A , cazmale, s. f. 1. U nealtă de săpat păm întul,
asemănătoare cu lopata, avînd o coadă dreaptă de lem n şi
o lamă metalică cu m uchie ascuţită. 2. (Reg.) Tîrnăcop.
3. Lovitură de cazma ( 1 ,2 ) .— T c . k a z m a ,
C Â ZN Ă , cazne, s.. f. 1. T o rtu ră , supliciu. 2. A suprire, C azm a
îm pilare, n edrep tate. S -a u aşezat am îndoi. . . cu caznele pe
sat (S T A N C U ). 3. Străduinţă, osteneală, tr u d ă .— Slav (v. sl.
k a z n l « pedeapsă »)•
CĂDEA
C A Z O N , -A, cazoni, -e, adj. D e cazarmă, p ropriu cazărm ii;
m ilităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. — Rus k a z e n n y j « al
s ta tu lu i».
C A Z O N lE s. f. (Rar) M iîitărie. — D in c a z o n -f suf. -ie.
C A Z U A L , -A , cazuali, -e, adj. 1. Care are u n caracter întîm plător,
care depinde de îm p re ju ră ri; accidental. 2. Care arată cazul gramatical.
Desinenţă cazuală. [ P r .: -zu-al] — Lat. lit. c a s u a lis .
C A Z U A L lS M s. n. Concepţie filozofică idealistă care susţine că
dezvoltarea lum ii se datoreşte hazardului. [ P r . : -zu-a-] — F r. c a s u a -
lîs m e .
C A Z U A L IT A T E s. f. C alitatea sau starea a ceea ce e cazual (1).
[ P r .: -zu -a -] — F r. c a s u a litâ .
C A Z U A R , cazuari, s. m . Pasăre din
Oceania, asemănătoare cu struţul, ale cărei
pene se întrebuinţează ca podoabă ( Casu-
arius gafeatus). [ P r .: -zu-arj — F r. c a s o a r .
C A Z U IS T , cazuişti, s. m . Persoană care
aplică m etodele cazuisticii, care se serveşte
de argum ente ingenioase şi logice în apa­
renţă, d a r false în fond. — F r. c a s u ls te .
C A Z U IS T IC , -A , cazuistici, -e, adj.
Bazat pe cazuistică, privitor la cazuistică.
— F r. te a su istiq u e .
C A Z U IS T IC Ă s. f. Parte a teologiei
scolastice medievale care încerca să rezolve
cazurile de conştiinţă p rin dispute subtile
(d ar de rea-credinţă), p e n tru a ascunde C azuar
situaţii fa ls e ; p. ext. dibăcie (necinstită)
în argum entarea u n o r teze false sau îndoielnice. — F r. c a s u is tiq u e .
CĂ conj. 1. (Introduce propoziţii subordonate) a ) (Introduce
propoziţii completive) Ş i zici că nu doreşti nimica? (SA D O V E A N U ).
b ) (Introduce propoziţii subiective) A ş a-i c-a venit şi rindul meu?
(C R EA N G Ă ), c ) (Introduce propoziţii atributive) Se culcă pe pragul
uşei, cu gind că n-o să poată nimeni intra fără să sim tă ea (IS P IR E S C U ).
d ) (Introduce propoziţii cauzale) Căci, fiindcă. H a i la culcuş, că se face
ziuă (C R EA N G Ă ), e ) (Introduce propoziţii consecutive) În c ît, de.
Ş i-i a tît de slabă puntea, C ă-n ea nu te poţi încrede (C O ŞB U C). f ) (In tro ­
duce propoziţii concesive) Deşi, cu toate că, m ăcar că. Cum naiba dor să
nu-m i fie ? Cind si muntele, că-i munte, Şi-ncă are doruri multe (JA R N ÎK -
B ÎR S E A N U ). g ) (Introduce propoziţii tem porale) D upă ce, cînd. A cum ,
că ne-am odihnit, pot să-ţi povestesc întîmplarea. 2. (Adversativ, în expr.)
N um ai că = dar, însă. 3. Şi. Ce-or m ai fi dondănit ei, şi cît or mai fi
dondănit, că numai iată, se face ziuă (C R EA N G Ă ). 4. (în expr.) N ici
că = nu . Ş i nici că l-a m ai p u tu t ajunge. 5. Intr-adevăr, aşa e. C ă bine
zici d-ta, mătuşă, asta s-o facem (C R EA N G Ă ). 6. D e ce ( n u ) ! cum
(nu) I Că nu curge cel izvor. S ă mă pot spăla de dor! (JA R N fK -B ÎR -
SE A N U ). 7. D oar. D a cum n u ! C ănuvii-oifeşteli eum înuţele(C R EA N G Ă ).
-<> (C u sens restrictiv) N u (sau nici) (doară) că. . . 8 . (în formarea
u n o r loc. conj.) Cum că, după ce că, măcar că etc. — L at. q u o d .
C Ă C I conj. 1. (Introduce propoziţii explicative) P e n tru că, deoa­
rece, fiindcă. Eu îi cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dînsii (N E -
G R U Z Z I). 2. (Rar) D e ce n u l c u m ! Căci nu pot eu s-o ajung, să-i dau o
scărmănătură bună! (C R E A N G Ă ). — D in c ă + c e.
CĂ C IU L A r , căciulari, s. m . 1. M eserias care lucrează căciuli.
2. Infanterist în vechea arm ată rom înă. — D in c ă c iu lă + suf. -ar.
C Ă C IU L Ă , căciuli, 9. f. 1. A coperăm înt p en tru cap, făcut din
blană de oaie sau de alt animal. B ună ziua, căciulă (că stăpinu-tău n-are
g u ră )! se zice, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ^ Expr. A -şi
lua (sau a-şi scoate) căciula = a-şi descoperi capul în sem n de salut
sau de respect. L a aşa cap, aşa căciulă = cum e om ul, aşa e şi purtarea
lui. A - i ieşi (cuiva) părul prin căciulă = a ) a i se u rî aştep-
tîn d ; b ) a o duce greu, a sărăci. A f i (sau a se şti, a se simţi) cu musca
pe căciulă = a se sim ţi vinovat. ( A sta sau aia e ) altă căciulă = (aceasta
e) altceva, altă socoteală. A da cu căciula în cîini = a fi cu chef, a-şi
face de cap. (B un de) să dai cu căciula-n cîini =• foarte gustos. + Fig.
O m , persoană, individ. Cîte cinci lei de căciulă. 2. O biect în form ă de
căciulă ( 1 ) (care serveşte ca acoperăm înt p en tru coşuri, canale etc.).
+ Partea superioară a ciupercii. — Com p. alb. kesul'& .
C Ă C ÎU L E A lA , căciuleli, s. f. Căciulire. — D in c ă c iu li + suf.
-eală.
C Ă C IU L I, căciulesc, vb. IV? Refl. A se ploconi în faţa cuiva spre
a obţine c e v a ; a cere ceva în chip u m il; a se pleca. — D in c ă c iu lă .
C Ă C IU L tE , căciulii, s. f. (Reg.) 1. Căpăţînă de usturoi. 2. M ăciulie
de mac. — D in c ă c iu lă 4- suf. -ie.
C Ă C IU L lR E , căciuliri, s. f. F aptul de a se căciuli; ploconire.
C Ă C IU L ÎŢ Ă , căciuliţe, s. f. 1. D im inutiv al lui căciulă. 2. U n
fel de bonetă pu rtată de femei şi de copii.
C Ă C IU L O I, căciuloaie, s. n. A ugm entativ al lui căciulă.
C Ă D E Ă , cad, * b . I I . I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos
p rin propria g re u ta te ; a se lăsa în jo s ; a pica. ♦ Fig. (D espre iarnă,
ger, seară etc.) A se lăsa, a se apropia. 4 (D espre ape de m unte)
A curge repede. 2. (D espre dinţi, păr, fulgi, frunze etc.) A se
desprinde din locul său. 3. A se lăsa în jos continuînd să fie
p r in s ; a a tîrn a ; a se pleca. Pleoapele-mi căzură peste ochi ( HO G A Ş).
4. A înceta de a mai sta vertical sau în p ic io a re ; a se răsturna, a se
p ră v ă li, a se dârim a, a se surpa. <► Expr. A cădea (bolnav) la pat =
a se îm bolnăvi. A cădea in picioare = a ieşi cu abilitate d intr-o situaţie
grea. A cădea din (sau, reg ., de pe) picioare ? a n u mai putea sta de
CĂDELNIŢA — 124 —
oboseală. + (D eterm inat p rin « în genunchi», «cu ru g ăm in te» etc.)-
A se aşeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor
sau p e n tru a-i arăta supunere ; a ruga pe cineva cu um ilinţă sau cu stăru ­
inţă. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a m uri (în luptă). 2. (D espre oraşe,
poziţii strategice etc.) A ajunge în m îna adversarului, a fi cucerit. 3. A
avea u n insucces, a n u reuşi. A cădea lâ un examen. + (D espre guverne,
legi etc.) A-şi înceta existenţa, a n u m 8i fi în vigoare. 4. A nim eri din
întîm plare, pe neaşteptate în tr-u n loc sau în tr-o situaţie. ^ E xpr. A cădea
pe (sau ia) mîna cuiva = a ajunge în puterea, la discreţia cuiva. A
cădea pe capul cuiva sau a -i cădea (cuiva) belea (pe cap) = a veni
nedorit; p e neaşteptate la cineva. A - i cădea cuiva drag (sau la inimă)
= a-i fi cuiva pe plac, a-i deveni drag. 4 A se arunca, a se
năpusti asupra cuiva. 5. A intra î n . . . (sau s u b .. . ) v a fi cuprins d e . . .
Poporul iar căzuse in amorţire (S A D O V E A N U ). <► E xpr. A cădea pe
gînduri — a deveni îngîndurat. A - i cădea bine — a-i plăcea, a-i prii.
A - i cădea râu — a nu-i conveni, a nu -i plăcea. 6. A se situa, a se afla.
S a tu l cade pe malul D unării. <► E x p r. A cădea in sarcina (sau tn compe­
tenţa, tn atribuţiile) cuiva — a reveni cuiva. + (L a ghicitul în cărţi)
A se arăta, a se vedea, a reieşi. 7. ( în expr.) A cădea la învoială (sau
de acord) — a ajunge la o înţelegere. (în v .) A cădea la pace — a se împăca,
m . Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta m i se
cade mie. ♦ A şedea b in e ; a se potrivi. — L at. c ă d e r e .
C Ă D E L N IŢ A , cădelniţez, vb. I. In tran z. A mişca (într-o parte
şi într-alta) cădelniţa, afum înd cu tă m îie ; a tăm îia. + T ran z. Fig.
A aduce cuiva laude exagerate, linguşitoare. — D in c ă d e ln iţă .
C Ă D E L N IŢ Ă , cădelniţe, s. f. Vas de metal a tîm a t de trei lănţi-
şoare (cu clopoţei), în care se arde tăm îie la slujbele religioase. — Slav
(v. sl. k a d llln ic a ).
C Ă D £ N IE s . f. (în v .) Cuviinţă. — D in c ă d e a + suf. -enie.
C Ă D E R E , căderi, 8. f. F a p tu l de a cădea. 1. D eplasare, mişcare
de sus în jos, coborîre spre p ăm în t (ca efect al gravitaţiei). Căderea
corpurilor. + L ăsare în jos a unui lu cru care continuă să fie în parte
susţinut. + D eplasare a u n u i organ din poziţia sa norm ală. Căderea
muşchilor. 2. D esprinderea unei părţi com ponente d in tr-u n organism.
3. R ăsturnare a u n u i c o r p ; surpare. 4. Fig. O cupare, cucerire. Căderea
Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereuşită. 6, (In expr.) Cădere de apă =
cascadă, cataractă. 7. (în expr.) Cădere de acord — ajungere la o înţe­
legere. 8. C om petenţă, drept.
C Ă D I, cădesc, vb. IV . In tran z. A cădelniţa, a tămîia. — Slav
(v. sl. k a d iti).
C Ă D lR E , cădiri, s. f. A cţiunea de a cădi.
C Ă F T A n E L , căftănele, s. n. D im inutiv al lui caftan.
C Ă F T Ă N l, căftănesc, vb. IV . T ran z . 1. (în v .) A num i pe cineva
dom n sau a-1 aşeza în tr-u n rang de boierie (cu care ocazie i se dăruia
caftanul). 2. Fig. (Fam .) A bate, a lovi peste spate pe cineva. — D in
c a f ta n .
C Ă F T A n IE s. f. (în v .) Privilegiul de a p u rta caftan. — D in
c a f ta n + suf. -ie.
C Ă I, căiesc, vb. IV . Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a
recunoaşte că a greşit. 4- T ran z. (Rar) A com pătim i pe c in e v a ; a
căina. — Slav (v. si. k a ja tl s e n ).
C Ă IE R E L , căierele, s. n. (Rar) D im inutiv al lui caier.
C Ă IM Ă C Ă M lE , căimăcămii, s. f. (în v .) Form ă de guverftăm înt
provizoriu, în tim p u l c ît tronul era vacant sau pe tim pul absenţei dom ni­
torului ; locotenenţâ domnească. — D in c a i m a c a m + suf. -ie.
C Ă IN A , căinez, vb. I. Refl. A se tîngui, a se văita, a se plînge.
+ T ran z. A ^compătimi, a deplînge. [V ar.: c ă i n i vb. IV ] — Slav
(v. sl. k a ja n u , p art. lui k a ja ti s e n ).
C Ă IN A R E , căinări, s. f. A cţiunea de a (se) căina.
C A lN t vb. IV. v. c ă in a .
C Ă IN Ţ Ă , căinţe, s. f. Părere de rău, regret, rem uşcare. — D in
c ă i -f suf. -inţă.
C Ă IŞ O R , căişori, s. m . I . D im inutiv al lui cal. 2. (L a pl.) Căluşei
(2 ).
C Ă IŢ Ă , căiţe, s. f. (Reg.) Bonetă, scufie, căciulă. — Sb. k a ic a .
CĂ LA C A N s. n . v. c a îa ic a n .
C Ă L A R E adv. (A desea adjectival) în călecat pe cal, p e alt
animal sau, p. ext., pe u n obiect. <> Expr. D e-a (sau de) călare = călă­
rind ; din fuga c a lu lu i; fig . fără odihnă. N ic i călare, nici pe jos — nici
aşa, nici aşa; nici în car, nici în căruţă. A f i călare pe situaţie = a fi
stăpîn pe situaţie. [F orm ă gram aticală: pl. (adjectival) călări] — L at.
c a b a lla r is .
C Ă L Ă F Ă T U l, câlăfâtuiesc, vb. IV . T ran z. A astupa găurile unei
lu n tre, corăbii etc. cu calafat. — N g r. k a la fa tiz o .
C Â LA m A R Ă s . f. v. c ă l i m a r ă .
C Ă L Ă R A Ş , călăraşi, s. m . (în v .) M ilitar din cavalerie. — D in
c ă l a r e + suf. -aş.
C Ă L Ă R E S C , -E A S C Ă , călăreşti, adj. (în v /) C are lu p tă călare.
— D in c ă l a r e + suf. -esc.
C Ă L Ă R E Ş T E adv. (Rar) Calare. — D in c ă l a r e +. suf. -eşte.
C Ă L A R E Ţ, -B A T A , călăreţi, -e, s. m. şi f. I. S. m . şi f. Persoană
care călăreşte. + (în v .) Călăraş. II. S. m . D enum ire dată u n o r piese
şi in stru m e n te . a ) num ele u n o r mici piese de fier p rin care se trec
firele la războiul de ţe s u t; b ) piesă mică de fir de platină, care se aşază
pe braţele unei balanţe an alitic e'p en tru a o b ţin e ech ilib ru l; c ) ' (la pl.)
arm ături scurte în tr-o piesă d e b eto n arm at. — L a t. * c ab a lla ric iu s»
CĂLCtl
C Ă L Ă R I, călăresc, vb. IV. In tran z . şi tran z. A um bla, a merge
călare sau a p u rta anim alul s tîn d călare pe e l ; a încăleca. — D in c ă l a r e .
C Ă L Ă R IE s. f. A cţiunea sau arta de a călări. — D in c ă l a r e 4-
suf. -ie.
C Ă L Ă R lM E , călărimi, s. f, (înv.) Oaste călare, cavalerie. — Din
c ă l a r e + suf. -ime.
C Ă L Ă R fT s. n. Călărie. — V. călări.
C Ă L Ă T O R , -O Ă R E , călători, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat)
C are călătoreşte, care e în călătorie. 2. (D espre popoare) N om ad.
3. (D espre păsări) C are pleacă iarna în ţări m ai calde ; m igrator. 4. Fig.
C are trece re p e d e; trecător. — D in c a l e 4 - suf. -ător.
C Ă L Ă T O R I, călătoresc, vb. IV . Intranz. A face u n dru m spre a
ajunge în tr-u n loc mai d e p ă rta t; a fi pe d ru m . + Refl. Fig. A se sflrşi,
a tre c e ; a m uri. — D in c ă l ă to r .
C Ă L Ă T O R IE , călătorii, s. f. D ru m pe care-1 face cineva în tr-un
loc depărtat. *> Expr. (Ir.) Călătorie sprîncenată! urare care arată lipsa
de regret la plecarea cuiva. — D in c ă l ă t o r 4- suf. -ie.
C Ă L Ă T O R IT , -A, călătoriţi, -te, adj. Care a călătorit m u lt;
um blat. — V. călători.
c ă l A u , călăi, s. m. Bărbat însărcinat cu execuţia osîndiţilor la
m o a rte ; gîde. + Fig. O m ră u care supune p e cineva la c h in u ri;
tiran, ucigaş. — Ţ ig. k a lo * negru ».
C Ă L Ă tJZ s. m . v. c ă lă u z ă .
C Ă L Ă C Z Ă , călăuze, s. f. 1. Persoană care însoţeşte pe cineva spre
a-i arăta drum ul şi a-i da explicaţiile n ecesare; ghid. 2. Persoană, p . ext.,
organ, teorie, învăţătură etc. care îndrum ează în tr-o acţiune, într-un
dom eniu de cercetare e tc .; conducător. [V a r.: c ă l ă â z s. m.] — T c .
k ila v u z .
C Ă L Ă U Z I, călăuzesc, vb. IV . T ran z. 1. A conduce pe cineva pe
u n drum . 2. A îndrum a, a învăţa, a povăţui. 4- R efl. A se orienta, a
se conduce d u p ă .. . — D in c ă lă u z ă .
C Ă L Ă U Z IR E s. f. (Rar) A cţiunea de a călăuzi; îndrum are.
C Ă L Ă U Z IT O R , -O A R E , călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzeşte,
care îndrum ează. — D in c ă l ă u z i 4- suf. - ( i) tor.
C Ă L C A , calc, vb. I. I. 1. Intranz. A p u n e piciorul pe ceva sau
undeva ; a păşi. <> E xpr. A călca din pod (sau de sus) = a um bla ţanţoş,
trufaş. A călca tn străchini — a um bla neatent, a fi s tîn g a ci; a face o
gafă. A călca pe urmele cuiva — a avea apucăturile cuiva. A călca strîmb
(sau alături cu drumul) = a se abate de la linia bunei conduite. A călca
cu stîngul — a începe ceva g re ş it; a n u izbuti. A călca cu dreptul — a
începe ceva b in e ; a izbuti. (T ranz.) A nu m ai călca iarbă verde * a m uri.
A călca apa — a înota în poziţie verticală. + A trece păşind peste ceva.
2. T ran z. (P o p .; despre păsări) A face să fecundeze. 3. Intranz. A
intra, a veni undeva, a se abate. E xpr. (T ranz.) A călca pragul (sau
casa) cuiva — a intra undeva, a m erge la cineva. 4. T ran z. A cutreiera,
a străbate u n drum , o regiune etc. 5. T ranz. Fig. A încălca pustiind şi
prădînd. ♦ (Fam .) A veni fără veste undeva sau la cineva. II. T ranz. 1. A
strivi, a zdrobi, a nim ici (cu picioarele). + A bătători păm îritul. iarba,
sem ănăturile prin tr-o călcare repetată cu picioarele; a tescui strugurii
c u picioarele. + Intranz. A înfrînge o pornire sau u n sentim ent.
<> E xpr. A -şi călca pe inimă = a se hotărî la o acţiune învingînd anum ite
sentim ente. 2. A n u respecta o hotărîre, o obligaţie etc. III. T ranz.
A netezi îm brăcăm intea sau rufâria cu fierul de călcat. — Lat.
c a lc a r e .
C Ă L C Ă R E , călcări, s. f. F aptul de a călca. 1. N erespectare,
violare a unei legi, a u n u i ordin etc. 2. A batere, deviere de la u n p rin ­
cipiu. 3. A tac, năvălire (în scopul jefuirii).
C Ă L C Ă T s . n. A cţiunea de a călca (III).
C Ă L C Ă T O R 1, călcătoare, s. n . Pînză sau perniţă p e care sc calcă
haine, rufărie etc. — D in c ă l c a 4- suf. -tor.
C Ă L C Ă T O R *, -O A R E , călcători, -oare, 8. m. şi f. '1. Persoană
care are meseria de a călca haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care
calcă o lege, o dispoziţie etc. .+ P rădător, hoţ. — D in c ă l c a +
suf. -tor.
C Ă L C Ă T O R E Â S Ă , călcătorese, s. f. Fem eie care are meseria
de a călca haine, rufărie etc. — D in c ă l c ă to r * 4- suf. -easă.
C Ă L C Ă T O R ÎE , călcătorii, s. f. A telier
unde se calcă haine, rufărie e tc .'— D in
c ă lc ă to r* 4* suf. -ie.
C Ă L C A tO R A , călcaturi, s. f. Fel de
a m e rg e ;. pas, m ers, um blet. — L at. c a l c ă -
tu ra .
c A l c Î i , călciie, s. n . 1. Partea dinapoi
a tălpii p ic io ru lu i; p. ext. p a rte a ciorapului
sau a încălţăm intei care acoperă această parte
a piciorului. ^ E xpr. A se ctfla (sau a fi,
a trăi, a pune etc.) sub călcti — a se afla (sau
a fi, a trăi, a pune) sub dom inaţia cuiva, a
fi • exploatat, îm pilat. Fuge (sau merge) de-i
pîrtie (sau sfirîie) călciiele — fuge (sau merge)
foarte repede. A se invirti (sau a se întoarce, Călcîi
a sări) într-un călcîi = a se mişca repede,
a fi iu te la treabă. A i se aprinde (sau a -isfîrti) călciiele (după cineva)
= a ) a fi foarte în d ră g o stit; b ) a fi zorit, nerăbdător. A da călciie calului=
a lovi calul cu călcîiele, ca să pornească sau să m eargă mai repede. +
(Livresc) Cdlciiul lui Ahile p artea vulnerabilă, la tu ra slabă a unei
CĂLCÎIAŞ — 125 — CĂMĂTAR

persoane sau a u n u i lu c ru . 2. N u m e d at părţii dinapoi (sau d e jos) a c ă l ţ u n ă r e A s ă , călţunărese, s. f. (R eg.) Fem eie care duce
unor o b iecte: la sanie, la plug, la arcuş e tc . — L a t. c a lc a n e u m . d arurile m iresei. — D in c ă l ţ u n a r 4- suf. -easă.
C Ă L C ÎlA Ş , călciiaşe, s. n. D im inutiv al lui călcti. C Ă L tJG Ă R , călugări, s. m . B ărbat care trăieşte în tr-o co­
m unitate m ănăstirească. — Slav (v. sl. k a lu g e r u <gr.).
C Ă L D A R E , căldări, s. f. I. 1. Vas mare, ro tu n d , de obicei de
aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. Căldare de aburi = C Ă L U G Ă R A Ş , călugaraşi, s. m . D im inutiv al lui călugăr.
instalaţie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia C Ă L U G Ă R E S C , -E Â S C Ă , călugăreşti, adj. D e c ălu g ăr; m ona­
se trece apa, sub acţiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o pre­ hal. <► Ghiveci călugăresc — ghiveci fără carne. — D in c ă l u g ă r
siune mai aiare decît cea atm osferică ; cazan de aburi. Căldare de rachiu = + suf. -esc.
cazan de distilat rachiul. 2. G ăleată. II. (G eogr.) D epresiune circulară C Ă L U G Ă R E Ş T E adv. In felul călugăriloţ. — D in c ă l u g ă r
cu versante prăpăstioase în zona m unţilor în a lţi; scobitură în albiile suf. -eşte.
apelor curgătoare, pricinuită de eroziunea în vîrtejuri la baza unei
cascade; cazan. — L at. c a l d a r ia . C Ă L U G Ă R I, călugăresc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) face călugăr
(sau călugăriţă). — D in c ă lu g ă r .
C Ă L D Ă R A R , căldărari, s. m.
M eşteşugar care face sau repară căldări C Ă L U G Ă R IE s. f. V iaţă de călugăr(iţă). — D in c ă l u g ă r
şi alte vase de aram ă. — D in c ă l d a r e + suf. -ie.
4- suf. -ar. C Ă L tJG Ă R IŢ Ă , călugăriţe, s. f. 1. Fem eie carc trăieşte într-o
C A L D A R O I, căldăroaie, s. n. A ug­ com unitate mănăstirească. 2. Insectă carnivoră m arc, cu picioarele din
m entativ al lui căldare. faţă în form ă de cange, servind la prinderea prăzii ( M an tis religiosa).
— D in c ă l u g ă r -1- suf. -iţă.
C Ă L D Ă R tJŞ Ă , căldăruţe, s. f.
I. D im inutiv al lui căldare (I ). 2. C Ă L tJŞ , căluşuri, s. n . 1. Bucată
Plantă ornam entală cu flori albastre, de lem n sau de m etal care se pune
violete, roşii, mai rar albe (Aqutiegia între dinţii dinainte ai u nui anim al, spre
vfilgaris). a -l forţa să ţin ă gura deschisă; m oto to l
d e cîrpe care se introduce în gura unei
C Ă L D IC E L , -IC Ă , căldicei, -ele, persoane, p en tru a o îm piedica să strige.
adj. D im inutiv al lui cald. C ăldăruşâ <►Expr. A pune (cuiva) căluşul in gură
C Ă L D IŞ O R , -O A R Ă , câldişori, — a îm piedica (pe cineva) să vorbească.
-oare, adj. Căldicel. — D in c a l d -1- suf. -işor. 2. Beţişor care face parte din m ecanis­
C Ă L D tiR Ă , călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui m ul de declanşare al capcanelor de lem n.
corp; tem peratură ridicată. + (L a pl.) T im p călduros, atm osferă fier­ 3. Bucăţică de lem n de form ă specială, pe care se sprijină coardele întinse
binte. ♦ (Fiz.) Form ă de mişcare a m ateriei care se poate eţp rim a ale unui instrum ent m u zical; scaun. 4. S uport de lem n pe care pictorul
în unităţi de energie sau în calorii. ♦ (L a pl.) T e m p eratu ră ridicată îşi aşază tabloul cînd lucrează; şevalet. 5. (Reg.) C ăluşar (1 ). — D in
a c o rp u lu i; febră. 2. Fig. A rdoare, înfocare, patim ă. ♦ Afecţiune, c a l + suf. -fef.
am abilitate, prietenie. — L at. ‘ c ă l­ C Ă L U Ş A R , (2 ) căluşart, s. m . 1. N um ele unui dans popular
d u ră . cu figuri variate, jucat (în preajm a rusaliilor) de u n grup de flăcăi;
C Ă L D U R lC Ă s . f . (F am .) D i­ m elodia d u p ă care se execută acest dans. 2. Flăcău care joacă acest
minutiv al lui căldură (1 ). dans. — Probabil d in c ă lu ş + suf. -ar.
C Ă L D U R O S , -O Ă S Ă , căldu- C Ă L U Ş E L , căluşei, s. m . 1. Căluţ
roţi, -oase, adj. 1. Care păstrează (1 ). 2. (L a pl.) Instalaţie constînd din
căldura. 2. Fig. în su fleţit, plin de mai m ulţi căişori de lem n pe care încalecă
căldură (2 ).— D in c ă l d u r ă 4- suf. -os. copiii şi care se învîrtesc în ju ru l unui
a x ; carusel. 3. C ăluţ (2 ). 4. Căluşar (2).
C Ă L D U Ţ , -Ă , călduţi, -e, adj. — D in c a l -j- suf. -uş-el.
Căldicel. — D in c a l d + suf. -uţ. C Ă L U Ţ , căluţi, 8. m . 1. D im inutiv
C Ă L E A ? , călepe, s. n. (Reg.) al lui cal. <► C o m p u s: căluţ-de-mare —
Scul. — T c . k e le b « răşchitor ». cal-de-m are. 2. N um e d at mai m ultor
C Ă LÎ, călesc, vb. IV . I. 1. C ălifar insecte din familia lăcustelor.
T ranz. A mări d uritatea şi rezistenţa C Ă M Ă R Ă , cămări, s. f. 1. O dăiţă
unui metal sau a unui aliaj p rin răcire bruscă după o încălzire la o In care se păstrează alim ente. 2. (în v .
tem peratură înaltă. 2. T ran z. şi refl. Fig* A (se) întări, a (se) oţeli. şi arh.) O daie, cam eră. Cămara
II. T ran z. A prăji în grăsim e u n ali­ Căluşei
domnească vistieria domnească. — N gr.
m ent, în special varza. — Slav (v. sl. k a m a ra .
k a liti).
c A m a ş ă , cămăşi, s. f. 1. îm brăcăm inte (de pînză sau de mătase)
C Ă L IF A R , Călifari, s. m . 1. N u ­ care se poartă p e piele acoperind partea superioară a corpului. <►
mele a două specii de păsări acvatice ase­ Cămaşă de noapte =■ îm brăcăm inte de pînză, d e m ătase etc. care se
mănătoare cu raţa, una cu penele albe, p o artă direct pe p iele ca veşm înt pentru do rm it. Cămaşă de fo rţă —
negre 3au ruginii (Tadorna tadorna), cea­ cămaşă specială (confecţionată d in pînză tare) care îm piedică m iş­
laltă cu pene roşii-ruginii (Tadorna ca- cările m îinilor şi care este folosită la im obilizarea nebunilor furioşi.
sarea). 2. Specie de porum bel dom estic. <► E xpr. A ramine in cămaşă — a răm îne sărac, a pierde tot. A nu
— Bg. k a le f a r . avea cămaşă pe el -■ a fi foarte sărac. A lăsa (pe cineva) în cămaşă sau
C Ă L IM A R Ă , călimări, s. f. Vas mic a-i lua cuiva şi cămaşa de pe el ~ a-i lua cuiva to t, a-l lipsi de toate. îş i
în care se ţine cerneala. [Var. c ă lă - dă şi cămaşa de pe el = e foarte milos sau darnic.. A nu~l mai încăpea
m â r ă s. f.] — N g r. k a la m a r i. cămaşa — a fi în fu m u ra t; a-i merge cuiva foarte bine. A arde cămaşa
C Ă L ÎN , călini, s. m . A rbust săl­ pe cineva = a fi în m are zor. A nu avea (sau a nu şti) pe unde să scoţi
batic cu flori albe şi cu fructe roşii în cămaşa = a n u găsi ieşire din tr-o încurcătură. 2. M em brană, înveliş,
formă de ciorchini (Viburnum opulus). căptuşeală care îm bracă unele m aterii, obiecte sau piese. 3. C o m p u s:
— D in c ă lin ă . cămaşa-broaştei = algă verde de form a unei reţele, care acoperă supra­
faţa apelor dulci (H ydrodictypn reticulatum ). [V ar.: c ă m a ş ă s. f.] —
C Ă LÎN A , căline, s. f. F ru ctu l căli­ L at. c a m ls ia .
nului, de culoare roşie şi cu gust acrişor. — Bg. k a lin a .
C Ă M Ă R Â Ş, cămăraşi, s. m . (înv.) Slujbaş la odăile dom nitorului,
C Ă L IN £ T , călineţuri, s. n. (Rar) C rîng de călini. * - D in c ă - în special la cam era de dorm it. ♦ Intendent. — D in c ă m a r ă 4
lin 4- suf. -et. suf. -aş.
C Ă L tR E , căliri, s. f. A cţiunea de C Ă M Ă R Ă ŞE L , cămârăşei, s. m. (înv.) Fecior în c a s ă ; camerier.
a (se) căli. — D in c ă m ă r a ş + suf. -el.
C A L lT 1 s . i i . Călire. — V. căli.
C Ă M Ă R Ă Ş tŢ Ă , cămarăşiţe, s. f. (înv.) 1. Soţia căm ăraşului.
C Ă LlT *, -Ă , căliţi, -te, adj. I. 1. 2. (Rar) îngrijitoare a c ăm ării; ch elăriţă ; m enajeră. — D in - c ă m ă ra ş
(D espre metale) în tă rit p rin călire. 2. + suf. -iţă.
Fig. (D espre oameni) în tă rit, re z iste n t; în ­
cercat. II. (D espre alim ente) Prăjit în gră­ C Ă M Ă R tH E , cămărui, s. f. Căm ăruţă. — D in c ă m a r ă
sime. — V. căli. suf. - uie.
C Ă L Ţ tJN , căi[uni, s. m. 1. (înv. C Ă M Ă R tJŢ Ă , cămăruţe, s. f. D im inutiv al lui cămară.
şi pop.) încălţăm in te de sărbătoare (asemă­ C A M Ă Ş U IA lA , cămăşuieli, 8. f. (Rar) Pojghiţă, înveliş care
nătoare cu cizmele). 2. C o m p u s: călţu- acoperă unele m aterii, obiecte sau piese. — D in c ă m ă ş u i (neatestat)
md-doamnei = p lan tă erbacee cu flori gal­ + suf. -eală.
bene (Geum urbanum). — N gr. k a lts o u n i
« it.). C Ă M Ă Ş tJIC Ă , cămăşuici, s. f. C ăm ăşuţă. — D in c ă m a ş ă 4
8uf. -uie 4- -că.
C Ă L Ţ U N Ă R , călţunari, a. m . (Reg.)
Flăcău, bărbat care duce darurile miresei. — D in c ă l ţu n 4- suf. -ar. C Ă M Ă Ş tJT Ă , cămăşuţe, s. f. D im inutiv al lui cămaşă (1).
C Ă L Ţ U N Ă Ş , câlţunaşi, s. m . N um ele a două p la n te : a ) condu- C Ă M Ă T A R , cămătari, s. m . Persoană care îm p ru m u tă bani cu
ru l-d o am n ei; b ) toporaş. — D in c ă l ţu n -1- suf. »aş. cam ătă. — D in c a m ă t ă 4- suf. -ar.
CĂM ĂTĂREASĂ — 126 — C Ă P IŢ E A

C Ă M Ă T Ă R E A S Ă , cămătărese, 8. f. (Rar) Fem eie care dă bani u n rost în viaţă. (în v .) A face (cuiva) de căpătîi ~ a c ă p ă tu i; a căsători
cu cam ătă, care ia cam ătă. — D in c ă m ă t a r + suf. -easă. (pe cineva). Carte de căpătîi =■ carte fundam entală în tr-o disciplină
sau în lite ra tu ră ; carte preferată. 3. N um e d at mai m ultor obiecte de
C Ă M Ă T Ă R tS C , -E A S C Ă , că- uz casnic, care servesc d re p t su p o rt la ceva. 4. C apăt (1 ). Puse iarăşi
mătăreşti, adj. Care este p ropriu căm ă­ căpătîi la căpătîi celelalte oscioare (IS P IR E S C U ). <> Expr. A scoate
tarului, care se referă la cam ătă sau ceva la căpătîi sau a o scoate la căpătîi (cu ceva) » a term ina ceva cu
la căm ătar; de cam ătă. — D in c ă ­ succes, a o scoate la capăt. A da de căpătîi = a da de capăt, a descurca.
m ă t a r + suf. -esc. [V ar.: (reg.) c ă p ă t a i s. n.J — L at. c a p ita n e u m .
C Ă M Ă T Ă R fiŞ T E adv. în felul C Ă P Ă T U I, căpătuiesc, vb. IV . T ran z. şi refl. A(-şi) face u n rost,
căm ătarilor. — D in c ă m ă t a r -f suf. o situaţie. ♦ (Fam .) A (se) căsători. — D in c a p ă t.
-eşte. C Ă P Ă T U IA L Ă , căpătuieli, s. f. (Azi peior.) F aptul de a (se.)
C Ă M Ă T Ă R IE , cămătării, s. f. căpătui; îmbogăţire,, p a rv e n ire ; (concr.) rost, stare, avere.
F a p tu l de a da bani cu c a m ă tă ; ocu­
paţia căm ătarului. — D in c ă m ă t a r C Ă P Ă T U IR E s. f. Căpătuială. ♦ (Fam .) Căsătorie. — V. căpătui.
+ suf. -ie. C Ă P Ă T U IT , -Ă , căpătuiţi, -te, adj. Care şi-a creat (prin mijloace
C Ă M E Ş O I, cămeşoaie, s. n. condam nabile) o situaţie, u n r o s t; cu stare, aşezat. + (Fam .) Căsătorit.
A ugm entativ al lui cămaşă (1 ); — V. căpătui.
cămaşă lungă. Căm ilă C Ă P Ă T ÎN Ă , căpăţîni, s. f. 1. C ap de anim al m ort sau tăiat (în
C Ă M E ŞĂ s. f. v. c ă m a ş ă . vederea consum ului). 2. C ap de om m ort desprins de tru p ; p. ext.- (ir.)
cap. 3. P arte bulbucată a unei plante, form ată d in tulpină sau din
C Ă M fL Ă , cămile, s. f. M am ifer rum egător m are din Africa de suprapunerea frunzelor. C ăpăţînă de v arză. 4. N um e d at u n o r
nord şi din Asia, cu u n a (v. dromader) sau cu două cocoaşe pe spate, obiecte de form ă conică. Căpăţînă de zahăr. — L at. * c a p itin a .
folosit la cărat poveri (C am elus). — Slav (v. sl. k a m lii <gr.).
C Ă P Ă Ţ ÎN O S , -O A S Ă , căpăţînoşi, -oase, adj. 1. (R ar, adesea
C Ă M lN , (1, 4 ) câminuri, (2, peior.) C u capul m are. 2. Fig. În c ă p ă ţîn a t; greu de cap. — D in
3 ) cămine, s. n. 1. Sobă joasă, zidită c ă p ă ţîn ă + suf. -os.
la peretele cam erei, cu vatra larg
deschisă. 2. Fig. Casă părintească; C Ă P C Ă tJN , căpcăuni, s. m . Fiinţă d in mitologia populară închi­
p. ext. familie. 3. N um ire dată u nor p u ită ca u n m încător de oameni. ♦ Fig. E pitet d at un u i om rău,
instituţii cu caracter so cial-cu ltu ral: crud, sălb a tic .— D in c a p 1 + c îin e (după gr. kinokefalos).
a ) cămin cultural — in stituţie care C Ă P E N E Ă G , căpeneaguri, s. n . (înv.) H aină lungă şi largă,
desfăşoară o operă de culturalizare care acoperea tot corpul. V. palton, suman. — M agh. k d p e n y e g .
a m aselor p rin conferinţe, specta­
cole e t c .; b ) cămin de z i *= insti­ C Ă P E S T fiR IE s. f. v. c ă p is te r e .
tu ţie în care sînt îngrijiţi şi educaţi C Ă P E T E N IE , căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui
copiii de vîrstă p reşco lară; c ) g r u p ; conducător, şef, com andant. <► Loc. adj. De căpetenie = de
cămin studenţesc = in stituţie în care frunte, principal. [V a r.: (reg.) c ă p i tă n ie s. f.] — D in c a p e te (pl.
sînt găzduiţi studenţii pe tim pul Iui cap) + suf. -enie.
cursurilor. 4. în căp ere subterană
zidită şi acoperită cu capac de Cămin C Ă P E Ţ E A , căpeţele, s. f. Parte a
fontă, folosită p en tru accesul la o frîului alcătuită. din curelele care trec peste
conductă subterană. — Slav (v. sl. k a m in a ). capul şi botul calului şi de ale cărei capete
inferioare sînt prifise zăbalele. [V a r.: (reg.)
C Ă M IN Â R , căminari, s. m. (înv. şi reg.) Boier care avea în grijă c ă p i ţe â s. f.] — D in c ă p e te l.
strîngerea dării pen tru băuturile spirtoase. — D in c a m ă n ă « dare
anuală asupra b ăuturilor spirtoase» (<v. sl. kam y, karnene) + C Ă P E Ţ E L , căpeţele, s. n . 1. Bucăţică
suf. -ar. mică (dintr-o lum inare consum ată). 2. Colac
ro tu n d care se duce la biserică la slujbele
C Ă N Ă R Ă Ş, cănăraşi, s. m. D im inutiv al lui canar. p entru pom enirea m orţilor. — L at. c a p i-
C Ă N Ă R ÎŢ Ă , cănărife, s. f. Fem ela canarului. — D in c a n a r + te llu m .
suf. •-iţă. C Ă P IĂ , căpiez, vb. I. In tran z . 1. Căpeţea
C Ă N Ă R tJŢ , cănăruţi, s. m. (Rar) Cănăraş. — D in c a n a r + (D espre ovine şi bovine) A se îmbolnăvi de
suf. -ui. capie. 2. Fig. (Fam .) A se scrînti, a se ţicni, a înnebuni.— D in c a p iu .
C Ă N Ă Ţ O lE , cănăţui, s. f. (Rar) Căniţă. — D in c ă n i tă + suf. -uie. C A P IA lA , căpieli, s. f. (Rar) C ăpiere. — D in c ă p ia -f suf.
-eală.
C Ă N Ă V A Ţ , cânăveţe, s. n. (în v .) U n fel de pînză rară (de
mătase), din care se făceau anterie. [V a r.: c a n a v â ţă s. f.3 — N gr. C Ă P IA T , -A, căpiaţi, -te, adj. 1. (D espre ovine şi bovine) A tins
k a n n a v a ts o n . de capie. 2. Fig. (Fam .) Scriritit, ţicnit, nebun. — V. căpia.
C Ă N E Â LĂ , căneli, s. f. Vopsea (neagră) p en tru păr, p en tru lînă C Ă P IC IO A R A , căpicioare, 8. f.. D im inutiv al Iui căpiţă.
etc. — C om p. tc. k in a . C Ă PI& R E , căpieri, s. f. (Rar) F aptul de a căpia.
C Ă N G IU ÎT , -Ă , căngiuiţi, -te, adj. (Rar) î n formă de cange, cu C Ă P IS T E R E , căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se
c a n g e .— D in c a n g e + guf. - ( u ) it. frământă pîinea. [V a r.: c ă p e s tâ r ie s. f.] — L at. c a p i s te r iu m .
C Ă N l, cănesc, vb. IV. T ran z. A vopsi (în negru) părul, lîna etc. C Ă P IT A N , căpitani, s. m. 1. G rad de ofiţer superior locotenentului-
— D in c ă n e a lă . m ajor şi inferior m a io ru lu i; persoană care are acest grad. (M ar.)
C Ă N fR E s. f. Acţiunva dc a câni. Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din arm ata de
uscat sau din avia ţie ; o fiţer care are acest grad. Căpitan de rangul
C Ă N lŢ Ă , căniţe, s. f. D im inutiv al lui cană. intîi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau
C Ă P Â U C Ă s. f. v. c a p a u c ă . locotenent-colonelului, m a io ru lu i); ofiţer care are acest grad. Căpitan
de vas (sau de şlep, de remorcher) — persoană care conduce u n vas
C Ă P Ă C E L , căpăcele, s. n. D im inutiv al lui capac. (sau u n şlep, u n rem orcher). Căpitan de port = com andant însărcinat
C Ă P Ă S T R U , căpestre, s. n. F rîn - c u conducerea activităţii unui p o rt sau a unui oficiu portuar. 2. (înv.)
ghie sau curea form înd u n fel de plasă, Persoană care com anda o oştire sau o parte a e i ; com andant. <* Căpitan-
care se pune pe capul calului, al măga­ paşa — com andantul flotei turceşti. ♦ Căpitan de poştă — adm inistra­
rului etc. şt care serveşte spre a lega torul unei poşte. + C ăpetenie (de haiduci, de hoţi etc.). 3. (Sport)
animalul la iesle ori spre a-l duce sau a-l Jucător care în tim pul unei com petiţii este reprezentantul şi condu­
m îna undeva. — Lat. c a p i s tr u m . cătorul unei echipe. — It. c a p ita n o .
C Ă P Ă T Ă , câpăt, vb. I. T ran z. 1. C Ă P IT Ă L Â Ş , căpitălaşe, s. n. D im inutiv al lui capital1 (3).
A obţine, a prim i. 2. A cîştiga ; a do- C Ă P IT Ă N Ă Ş , căpitănaşi, s. m . (Rar) D im inutiv al lui căpitan.
bîndi. — Lat. c a p i ta r e .
C Ă P IT Ă N E A S Ă , căpitănese, s. f. Soţie de căpitan. — D in
C Ă P Ă T A T s. n. Faptul de a c ă p i ta n + suf. -easă.
căpăta ceva de pom ană. <► Loc. adj.
De căpătat — prim it în dar, obţinut C Ă P IT Ă N IE , căpitănii, s. f. 1. A dm inistraţie care dirijează acti­
prin cerşit. Expr. A umbla (sau a se vitatea unui p o r t ; localul în care este instalată această adm inistraţie.
duce, a pleca etc.) după căpătat — a 2. (înv.) D etaşam ent condus de u n căpitan (2 ). — D in c ă p i ta n +
um bla să ceară de la alţii cele necesare suf. -ie.
traiului. C ăpăstru C Ă P IT Ă N IE s. f. v. c ă p e te n ie .
C Ă P Ă T Â I a. n. v. c ă p ă tîl. C Ă P IŢ A vb. I. v. c ă p iţi.
C Ă P Ă T ÎI, căpătiie, s. n. 1. P arte a patului sau a oricărui culcuş, C Ă P IŢ Ă , căpiţe, s. f. 1. G răm adă conică de fin, p. ext. de plante
pe care se pune capul. <> Expr. A sta la căpătiiul cuiva = a veghea de n u tre ţ sau de cereale. 2. (Rar) C ăpăţînă (3 ). — Bg. k o p ic a (influen­
lingă o persoană bolnavă. 2. Pernă sau alt obiect pe care pu n e capul ţat de cap).
cel care se culcă. <> Loc. adj. şi adv. Fără căpălîi — fără ocupaţie
(bine definită), fără ro st. <> Expr. A nu avea căpătîi - a n u avea nici C Ă P IŢ E A s. f. v. c ă p e ţe a ..
CĂPIŢ1 — 127 —
CĂ P I Ţi» CăpiţeSC, vb. IV. T ran z . (Rar) A face căpiţe. [V ar.:
(rar) c ă p i ţ ă vb. I] — D in c ă p iţă .
C Â P R Â R 1, căprari, s. m . (Rar) Păstor de capre. — L at. c a -
p ra riu s .
C Ă PR A R *, căprari, s. m. (Pop.)
Caporal. — M agh. k â p r â r .
C Ă P R Ă R fE , căprarii, s. f. (în v .)
M ic detaşam ent de soldaţi sub comanda
unui căprar*. — D in c ă p r a r 2 4- suf. -ie.
C Ă P R E S C , -E Â S C Ă , căpreşti, adj.
D e capră. — D in c a p r ă 4- suf. -esc.
C Ă P R IO A R Ă , căprioare, s. f. Ani­
mal rum egător sălbatic, mai mic dccît
cerbul, cu picioare subţiri, cu coarne mici
(Capreolus capreolus).— Lat. c a p r io la .
C Ă P R IO R , căpriori, s. m . I. M as­
culul căprioarei,, anim al mai m are decît C ăprioară
aceasta şi cu coam ele ram ificate. II.
1. Fiecare dintre bîrnele încrucişate care fac parte d in scheletul
acoperişului unei case. 2. S uport de lem n p e care se aşază scîndurile
palului, platform a zidarului etc. — Lat.
c a p r io lu s .
C Ă P R IO R A Ş , căprioraşi, s. m. D im i­
nutiv al lui căprior (I).
C Ă P R IO R E A L Ă , căprioreli, s. f.
Totalitatea căpriorilor (II 1 ). — D in c ă ­
p r i o r 4- suf. -eală.
C Ă P R IO R t câprioresc, vb. IV . T ran z.
(R ar) A fixa căpriorii la o construcţie. —
D in c ă p r io r .
C Ă P R IŞ O Ă R Ă , căprioare, s. f. C ă­
priţă. — D in c a p r ă 4 suf. -iş-oară.
C Ă P R IŢ Ă , căpriţe, a. f. D im inutiv al
lui capră (I).
C Ă P R lU , -IE , căprii, adj. C ăprui. —
D in c a p r ă + suf. -iu.
C Ă P R tJI, -IE , căprui, adj. (D espre ochi) D e culoare cafenie-
gălbuie. — D in c a p r ă 4- suf. -ui.
C Ă P Ş O R , căpţoare, s. n. D im inutiv al lui cap (1 1 )♦
C Ă P Ş tJN , căpşuni, s. m. Plantă
erbacee tîrîtoare, care se cultivă pen tru
fructele ei com estibile (Fragaria elatior).
— D in c ă p ş u n ă .
C Ă P Ş tJN Ă , căpşuni, s. f. F ru ct ase­
m ănător cu fraga, d ar mai m are ca aceasta,
de culoare roşie, cărnos şi parfum at.
— D in c a p 4- suf. -uş-ună.
C Ă P T Ă L A N s. m . v. c a p ta la n .
C Ă P T U Ş E A L Ă , căptuşeli, s. f. 1.
Pînză sau stofă cu care se dublează, în
interior, u n obiect de îm brăcăm inte.
2. Pînză sau stofă cu care se învelesc
unele obiecte p e n tru a le feri de dete­
riorare. ♦ S trat rezistent de lem n, de
metal sau de cărăm idă, cu care se acoperă C ăpşun
u n obiect pe d in ău n tru sau pe din afară
(pentru a-1 feri de degradare, spre a-1 face m ai a p t p e n tru o anum ită
întrebuinţare etc.). — D in c ă p t u ş i 4- suf. -eală.
C Ă P T U Ş I, căptuşesc, vb. IV . 1. T ran z. A coase o căptuşcalâ la o
h a in ă ; a dubla o haină. 2. T ran z. A acoperi u n obiect, pe dinăuntru
sau pe din afară, cu u n strat de protecţie, de izolare etc. 3. T ran z. A
îndesa, a ticsi. Două trenuri căptuşite cu infanterie (C A M IL A R ). 4.
T ranz. (Fam .) A pune m îna pe. . . ; a înşfăca. S ta i. . . că te căptuşeşte
ea, Mărioara, acuşi! (C R EA N G Ă ). + A bate (zdravăn). 5. Refl.
(Fam .) A se alege cu ceva. De nu agă, dar măcar socru. . . Tot m-am
căptuşit cu cevai (A L E C S A N D R I).— D in c ă p t u h (înv.) « c ăp tu ­
şeală * (<germ. *Kapptuch * învelitoare *).
C Ă P Ţ U Ş lR E , căptuşiri, s. f. A cţiunea de a (se) căptuşi,
C Ă P U l, căpuiesc, vb. IV . 1. T ran z. A pune m îna pe cin ev a; a
prinde. 2. Refl. Â obţine, a-şi procura. [V a r.: tn c ă p u f vb. IV ]— M agh.
k a p n i.
C Ă P U lT , -A , căpuiţi, -te, adj. (Rar) Care are de toate, prevăzut
cu to t ce-i trebuie. [V ar.: în c ă p u it, -ă a d j.]— V. căpui.
C Ă P U IT O R , căpuitoare, s. n. U nealtă de fierărie cu
care se formează capul la nituri. [ P r .: -/>«-*-] — Din
c a p 1 4- suf. -ui-tor.
C Ă P tJŞ s. n. (în v .) Cobuz.
C Ă P tJŞ Ă , căpuşe, s. f. I. Animal parazit din clasa
arahnidelor, care se înfige în pielea anim alelor şi se hrăneşte
sugîndu-le sîngele (Ixodes ricin m ). <►E xpr. Ce-i în guşă, C ăpuşă
şi-n căpuşă, se zice despre u n om sincer, care spune to t
ce gîndeşte. II. 1. (Bot.) R icin. 2. M u g u r de viţă, din care se
dezvoltă coardele şi r o d u l; ochi. — Com p. alb. k § p u s h e .
C Ă P U T Â , căputez, vb. I. T ran z . A p u n e căp u te noi la o încăl­
ţăm inte uzată. ♦ A înlocui, total sau parţial, la u n ciorap u zat, p artea
care acoperă laba piciorului. [V a r.; în c ă p u tă vb. I] — D in c ă p u tă .
CĂRBUNE
C Ă P U T Ă R E , căputări, s. f. (Rar) A cţiunea de a căputa.
C Ă PtTT Ă , căpute, s. f. 1. P a rte a încălţăm intei care acoperă pe
deasupra laba piciorului. 2. P artea de deasupra a labei piciorului,
opusă tălpii*.
C Ă P U T Ă T tJR Ă , căputături, s. f.
(înv.) C ăpută (1 ). — D in c ă p u t a + suf.
- (a)tură.
C Ă R A , car, vb. I. 1. T ran z. A duce
ceva d in tr-u n loc în a ltu l; a transporta (în
carftităţi mari). <> E xpr. A căra apă cu
ciurul — a face o m uncă zadarnică. A
căra cuiva (la ) pum ni (sau palme, gtrbace
etc.) = a bate tare pe cineva. A - l căra (pe
cineva) păcatul =* a se lăsa dus, tîrît
oarecum fără voie. 2. R efl. A se duce C ăpută
d in tr-u n loc în altul. ♦ (Fam .) A pleca
repede (şi pe furiş) de undeva. — L at. * c a r r a r e (< carrum ).
C Ă R A R E , cărări, s. f. 1. D rum îngust pe care se poate um bla
num ai cu p ic io ru l; p. ext. drum . Loc. adv. Pe toate cărările == în tot
locul, pretutindeni, la to t pasul. <► Expr. A umbla pe două cărări = a
um bla clătinîndu-se, a fi beat. (Reg.) A tăia (sau a închide) cuiva cărarea
(sau cărările) — a închide cuiva calea, a opri pe cineva din drum . A -şi
îndrepta cărările (într-o direcţie) = a apuca în tr-o direcţie. A - i scurta
cuiva cărările — a om orî. 2. L inie obţinută p rin despărţirea în două a
părului de pe cap. — L at. c a r r a r i a .
C Ă R A T s. n. A cţiunea de a căra. 1. T ran sp o rtu l un o r materiale.
2. T im p u l cînd se cară fînul sau recolta.
C Ă R Ă B Ă N l, cărăbănesc, vb. IV. 1. R efl. (Fam .) A pleca repede
(şi pe furiş) de u n d e v a ; a o şterge. 2. T ranz. (Reg.) A căra (1 ). Expr.
A cărăbăni cuiva (la ) pumni (sau pahne, ciomege etc.) sau (intranz.)
a cărăbăni cu pum nii (sau cu palmele etc.) în cineva = a da cuiva
lovituri m ulte şi dese cu pum nul, cu palma etc.
C Ă R Ă B p Ş , cărăbuşi, s. m . Insectă coleopteră de
culoare roşiatică, cu elitrele dure, care apare pe la înce­
p u tul lunii m ai; se hrăneşte cu frunzele arborilor (iar
larva cu rădăcinile diferitelor plante) şi este foarte dăună­
toare (M elolontha vulgaris). — D in c a ra b [a ş ] (rar folosit)
4- suf. -uş.
C Ă R Ă M ID A R , cărămidari, s. m. Persoană care
fabrică sau vinde cărăm izi. — D in c ă r ă m i d ă + suf. -ar.
C Ă R Ă M ID Ă , cărămizi, s. f. M aterial de con­
strucţie form at d in tr-u n amestec de argilă şi apă, uscat Ia
soare sau ars în cuptor. — N gr. k e r a m id a .
C Ă R Ă M ID Ă R lE , (1 ) cărămidării, s. f. 1. Instalaţie pentru fa b ri­
carea cărăm izilor; fabrică de cărăm idă. 2. M eşteşugul fabricării cără ­
mizilor. — D in c ă r ă m i d ă 4- suf. -ărie.
C Ă R Ă M IZ IU , -IE , cărămizii, adj. Roşiatic (ca şi cărăm ida).
— D in c ă r ă m iz i (pl. lu i cărăm idă) 4- suf. -iu.
C Ă R Ă R Ă T , -A, căţăraţi, -te, adj. (Rar) C u m ulte cărări. — D in
c ă r a r e -f suf. -at.
CĂ RĂ R EĂ * cărărele, s. f. Cărăruie. — D in c ă r a r e 4- suf. -ea.
C Ă R Ă R U I CĂ, cârăruici, s. f. C ărăruie. — D in c ă r a r e 4 suf.
-uică.
C A r A r C I E , cărărui, s. f. D im inutiv al lui cărare (1).
C Ă R A rO Ş Ă , cărăruşe, s. f. Cărăruie. — D in c ă r a r e 4- suf. -uşă.
C Ă R Ă Ş £ L , (1 ) cărăşei, s. m .. (2 ) cărăţele, s. n. 1. D im inutiv al
lui caras. 2. N um ele unui dans popular cu riiişcări vioaie şi melodia'
după care se execută.
C Ă R Ă T O R , cărători, s. m. H am al. ♦ Persoană care cară recolta.
— D in c ă r a -f suf. -(ă )to r .
C Ă R Ă T tJR Ă , căraturi, s. f. A cţiunea de a căra; transport. ♦
(Concr.) C antitate d intr-o povară, cîtă se poate căra o dată (cu căruţa,
cu carul etc.).
C Ă R Ă U Ş, cărăuşi, s. m . 1. Căruţaş. 2. N um ele unei stele m ici
din carul-m are, aşezată lîngă a doua stea din proţap. — D in c ă r a 4 suf.
-ăuş.
C Ă R Ă U Ş E Ş T E adv. (Rar) în felul cărăuşilor. — D in c ă r ă u ş -r
suf. -eşte.
C Ă R Ă U Ş I, cărăuşesc, vb. IV. Intranz. A face cărăuşie. — Din
c ărău ş.
C Ă R Ă U Ş IE , cărăuşii, s. f. T ran sp o rt de m ărfuri sau de persoane
(în vehicule cu tracţiune anim ală); ocupaţia cărăuşului. — D in c ă r ă u ş
-|- suf. -ie.
C Ă R Ă U Ş IT s. n. Cărăuşie. — V. cărăuşi.
c ă r b u n a r , cărbunari, s. m . 1. Persoană care fabrică sau vinde
cărbuni de lem n. 2. M iner. — Lat. c a r b o n a r iu s .
C Ă R B U N Ă Ş, cărbunari, s. m . D im inutiv al lui cărbune.
C Ă R B U N A rIE , (1 ) cărbunării, s. f. 1. L oc sau cuptor unde se fac
cărbuni de le m n ; magazie de cărbuni. 2. (Rar) M eseria cărbunarului.
— D in c ă r b u n e 4- suf. -ărie.
C Ă R B tJN E , cărbuni, s. m . 1. 1. Rocă com bustibilă amorfă, de
culoare neagră, form ată p rin îm bogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului
din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice; se foloseşte ca
com bustibil şi ca m aterie prim ă în industria chim ică şi în m etalureie.
•O Cărbune alb — apa folosită ca izvor de energie. 2. M aterial
com bustibil de culoare neagră, uşor şi sfărîmicios, rezultat din
CĂRDAŞIE — 128 —
arderea incom pletă a lem nului. <» Cărbuni (de lem n) = mangal.
Cărbuni stinşi — cărbuni obţinuţi p rin stingerea forţată a jăraticului
(m uiat în apă sau acoperit erm etic). E xpr. (D espre alimente)
A se face cărbune — a se arde. A - l bate (pe cineva) cărbunii la
cap — a căpăta fenom ene de intoxicaţie d in cauza gazelor em anate
de cărbunii a p rin şi; fig. a fi beat. 3 .. U n fel de creion negru,
foarte moale, folosit de pictori p en tru schiţe. 4. Bucăţică de lemn
consum ată de foc, d ar aflată încă în stare incandescentă. <► E xpr. A
sta (ca) pe cărbuni (aprinşi) = a fi foarte nerăbdător. II. 1. Boală a
plantelor cauzată de u n parazit carc transform ă ţesutul vegetal în tr-u n
corp negru, moale, sfărimicios. 2. (Reg.) A ntrax. — L at. c a r b o ,
-o n is.
C Ă R D Ă Ş lE , cârdăşii, s. f. întovărăşire cu scopuri condam nabile.
[V ar.: c ir d ă ş i e s. f.} — D in c a r d a ş «tovarăş* (înv., <tc. kardaş) 4-
suf. -ie, .
C Ă R IN D Â R s . m. (Pop.) Ianuarie. — L at. c a le n d a r iu s .
C Ă R N A rIE s . f. C antitate m are de carne. — D in c a r n e 4- suf.
-ărie.
C Ă R N IC fC Ă s. f. C ăm iţă. — D in c a r n e + suf. -ic-ică.
C Ă R N IŞ O A rA s . f. C ăm iţă. — D in c a m e 4- suf. -iş-oară.
C Ă R N ÎŢ Ă , căm iţe, s. f. D im inutiv al lui came.
C Ă R N O S , -O A S Ă , câmoşi, -oase, adj. 1. Care are m ultă cam e.
m usculos. 2. (D espre fructe) C u m u lt miez. — L at. c a m o s u s .
C Ă R N O S Î, cămosesc, vb. IV . T ran z. A îndepărta resturile de
cam e de pe dosul u n ei piei, înainte de tăbăcire. — D in c a m e .
C Ă R N O S ÎR E , cărnosiri, s. f. A cţiunea de a cdmosi şi rezultatul ei.
C Ă R P Ă N O S , -O A S Ă , cărpănoşi, -oase, adj., s. m . şi f. Zgîrcit,
avar.
C Ă R P Ă N O Ş lE s. f. Zgîrcenie, avariţie. — D in c ă r p ă n o s 4-
suf. -ie.
C A R P IN A R , cărpinari, 8, m. (Reg.) C arpen. — D in c a r p e n .
C Ă R P IN Ă Ş , cărpinaţi, s. m. D im in u tiv al lui carpen.
C A R PEN ET , cărpineturi, s. n. Cărpiniş. — D in c a r p e n 4- suf. -et.
C Ă R P IN lŞ , cărpimşuri, s. n. Pădurice sau desiş de carpeni. — Din
c a r p e n 4- suf. -iş.
C Ă R T IC E A , -tC Â , cărticele, s. f. 1. D im inutiv al lui carte. 2.
Pacheţel cu foiţe d e ţigară.
C Ă R T U R A R , cărturari, s. m. în v ăţat, erudit. — N gr. h a r tu la r lo s .
C Ă R T U R A R E A S A , carturărese, s. f. Fem eie care se îndeletniceşte
cu ghicitul în cărţi, în bobi etc. — D in c ă r t u r a r '+ suf. -easă.
C Ă R T U R Ă R E S C , -E A S C Ă , cărturăreşti, adj. D e cărtu rar.
— D in c ă r t u r a r 4- suf. -esc.
C Ă R T U R A rE Ş T E adv. (Rar) Ca u n cărtu rar. — D in c ă r t u r a r +
suf. -eşte.
C Ă R T U R Ă R IE s . f . (Rar) în v ăţătu ră, erudiţie. — D in c ă r t u r a r 4-
suf. *ie.
C Ă R T IŞ O Ă R Ă , cărtişoare, s. f. (Rar) C ărticea (1 ). — D in
c a r t e + suf. -iş-oară.
C Ă R Ţ O I, cărţoaie, s. n. (Rar) A ugm entativ al lu i carte.
C Ă R Ţ U L IE , cărţulii, s. f. C ărticea (1 ). — D in c a r t e 4- suf.
-ul-te.
C Ă R U C E A N , cărucene, s. n. C ăruţ (1 ). — D in c ă r u ţ 4- suf. -ean.
C Ă R U C E R , căruceri, s. m . (Reg.) C ăruţaş. — D in c ă r u ţ ă +
suf. -ar.
C Ă R U C IO A R Ă , cărucioare, s. f. D im inutiv al lui căruţă.
C Ă R U C IO R , cărucioare, s. n . 1. T răsu rică în care sîn t plim baţi
copiii m ifi. 2. Vehicul de dim ensiuni reduse, care se poate deplasa pc
linii ferate, pe cabluri sau pe d rum uri obişnuite şi care e folosit la
transporturi. — D in c ă r u ţ ă 4- suf. -ior.
C Ă R tJN T , -A, cărunţi, -te, adj. (D espre păr, barbă, m ustăţi) Care a
început să albească, albit. ♦ (D espre persoane) C are are (fire de) păr
alb. — L at. c a n u tu s .
C Ă R U N T E Ţ E s. f. F ap tu l de a fi c ă r u n t; p. ext. bătrîn eţe. — D in
c ă r u n t 4- suf. -eţe.
C Ă R U N Ţ Ă vb. I. v. în c ă r u n ţi.
C Ă R U N Ţ E A L Ă s. f. C ărunteţe. — D in c ă r u n ţ i 4- suf. -eală.
C Ă R U N Ţ I vb. IV. v. în c ă r u n ţi.
C Ă R U N Ţ IT , -A adj. v. în c ă r u n ţit.
C Ă R U N Ţ tE s . f. (Rar) C ărunteţe. — D in c ă r u n t + suf. -te.
C A r O Ţ , căruţuri, s. n. 1. D im inutiv al lui car. 2. C ăruţă mică
(trasă sau îm pinsă cu inîna) care serveşte la transportul poverilor uşoare.
3, C ărucior (1 ). 4. Parte mobilă a u n o r maşini, care se mişcă pe rotiţe
sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite fu n cţii.'— D in c a r + suf. -uţ.
C Ă R U Ţ A Ş , căruţaşi, s. m . Persoană care transportă cu căruţa
marfă, poveri sau persoane. — D in c ă r u ţ ă + suf. -aş.
C Ă R 0 Ţ Ă , căruţe, 8. f. 1. Vehicul de form a carului, d a r mai mic
şi mai uşor. tras de obicei de cai. ^ E xpr. A se lăsa de căruţă = a renunţa
(a u n lucru sau la o treabă începută. A rămîne de căruţă — a pierde o
ocazie; a răm îne în urm ă. 2. C antitate d in tr-o povară, cîtă se poate
încărca în tr-o căruţă (1 ). — Din- c a r 4- suf. -uţă.
C Ă R U Ţ Ă R lE s. f. 1. M eşteşugul de a face căru ţe, 2. (Colectiv)
U nelte de căruţaş. — D in c ă r u ţ ă + suf. -ărie.
CĂTĂNIE
CĂ RV U N A R 8 . m . V. c a rb o n a r.
C Ă S Ă P I, căsăpesc, vb. IV. T ran z . A tăia, a m ăcelări. — Din
casap.
C Ă S Ă P lE , căsăpii, s. f. M ăcelărie. — D in c a s a p + suf. -ie.
C Ă S Ă P IR E s . f. A cţiunea de a căsăpi; măcelărire.
C Ă S Ă T O R E S C , -E A S C Ă , căsătoreşti, adj. (Rar) D e căsătorie,
privitor la căsătorie. — D in c ă s ă t o r (înv.) 4 - suf. -esc.
C Ă S Ă T O R I, căsătoresc, vb. IV . Refl. şi tranz. A ise) u n i prin
căsătorie. — D in c ă s ă to r (înv.).
C Ă S Ă T O R IE , căsătorii, s. f. Convenţie Încheiată (p rin tr-u n act
de stare civilă) între u n b ărbat şi o femeie care se hotărăsc să trăiască
îm preună şi să întem eieze o familie. ♦ T ra i com un între soţi, viaţă
conjugală. — D in c ă s ă t o r (înv.) 4- suf. -ie.
C Ă S Ă T O R IT , -A , căsătoriţi, -te, adj. (D espre bărbaţi) în s u r a t;
(despre femei) m ăritată. — V ., căsători.
C Ă S C A , casc, vb. I. 1. T ran z. A deschide gura spre a vorbi,
spre a striga, spre a lua m încarea etc. <► E xpr. A căsca gura = a
privi cu interes, cu m irare, cu curiozitate n a iv ă ; p. ext. a um bla
fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii — a deschide ochii
tare, mai ales de m ira re ; a se holba, a se zgîi. 2. Intranz. A des­
chide gura m are p rin tr-o m işcare reflexă de inspirare adîncă, urm ată
de o expiraţie prelungită, trădînd oboseală, plictiseală şi mai ales somn.
3. Refl. (D espre obiecte) A se deschide (puţin), a se crăpa (4 ). — Lat.
* c a s c a re .
C Ă S C Ă R E s. f. Căscat1. — V. căsca.
C Ă S C A T 1, căscaturi, s. n. F aptul de a căsca (2).
C Ă SC A T *, -Ă , căscaţi, -te, adj. I. Care stă cu gura deschisă,
privind n e a te n t; nătăfleţ. <> E xpr. A rămîne (sau a sta, a privi etc.)
cu gura căscată = a fi m irat, buim ăcit sau înşelat în aşteptările sale.
2, (D espre ochi) H olbat, zgîit. 3. (D espre cavităţi) C are prezintă o
deschizătură. — V . căsca.
C Ă S C Ă T tJR Ă , căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. D eschizătură, crăpă­
tu r ă .— D in c ă s c a + suf. -(ă )tu r ă . ■
CĂSCĂCTND, -Ă, căscăunzi, -de, s. m . şi f. G ură-cască, nătăfleţ,
zăpăcit. — L at. * c a s c a b u n d u s .
C Ă S C IO A R Ă , căscioare, s. f. Căsuţă. — D in c ă s u ţă 4 suf.
-ioară.
C Ă SE Â N , căseni, s. m. (Pop.) Fiecare dintre persoanele care
locuiesc îm preună în tr-o casă, fiind legate între ele prin interese com une
(de familie). — D in c a s ă 4- suf. -ean.
C Ă S IŞ O A R A , căsişoare, s. f. C ăsuţă. — D in c a s ă 4- suf. -iţoară.
C Ă S N IC E S C , -E A S C Ă , câsniceşti, adj. (Rar) Care ţine de căs­
nicie, privitor la căsnicie. — D in c a s n ic 4- suf. -esc.
C Ă S N IC IE , căsnicii, s. f. T rai în com un al soţilor, viaţă conju­
gală. — D in c a s n ic 4- suf. -ie.
C Ă S O A IE , căsoaie, s. f. 1. A ugm entativ al lui casă. + Casă de
lemn, baracă unde se adăpostesc m uncitorii (care lucrează în pădure).
2. Căm ară în care se ţin, la ţară. lucruri de gospodărie. [V a r.: c ă s 6 i
8. n.]
C Ă S O l 8 . n. v. c ă s o a ie .
C Ă S U L lE , căsulii, s. f. C ăsuţă. — D in c a s ă -f suf. -ul-ie.
C Ă S tJŢ Ă , căsuţe, s. f. D im inutiv al lui casă (1 ). + Căsuţă,
poştală = ghişeu special unde se - repartizează şi se păstrează, la poştă,
scrisorile pe care vine să le ridice adresantul. + C om partim ent dintr-o
cutie de litere tipografice, în care se păstrează u n singur fel de literă.
CA ŞĂ I vb. IV. v. h lş îi.
C Ă Ş Ă R lE , căşării, s. f. Parte a stînei unde se prepară caşul,
brînza sau caşcavalul; p. ext. stînă. — D in c a ş + suf. -ărie.
C Ă ŞU N Ă , căşunez, vb. I. 1. Intranz. im pers. A -i veni cuiva o
idee sau o poftă ciudată. 2. Intranz. A prinde necaz pe cineva sau pe
c e v a ; a prinde (dintr-o dată) dragoste de cineva. 3. Intranz. A se nă­
pusti asupra cuiva. A u căşunat pe el cu ciomegile (D U M IT R IU ). 4.
T ranz. A cauza, a pricinui. A căşuna o supărare. — Lat. * o c c a s io n a re .
C Ă Ş tJŢ , căşufi, 8. m . D im inutiv al lui caş.
C Â T A vb. I. v. c ă u ta .
C Ă T Ă N Ă , cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaş. ^ Loc. adv. In (sau
la) cătane — în arm ată.— M agh. k a to n a .
C Ă T Ă R E 1 s. f. v. c ă u t a r e .
CĂ TÂ R E*, cătări, s. f. Piesă m eta­
lică aşezată pe partea de sus a ţevii unei
guri de foc, aproape de gura ei, care,
îm preună cu înălţătorul, formează dispo­
zitivul de ochire al arm ei. — V. căta.
C Ă T Ă N E S C , -E A S C Ă , cătăneşti,
adj. (Reg.) Soldăţesc, ostăşesc. — D in
c ă t a n ă 4- suf. -esc.
C Ă T Ă N E Ş T E adv. (Reg.) Soldă-
ţeşte, ostăşeşte. — D in c ă t a n ă 4- suf. -eşte. C ătare
C Ă T Ă N l, cătănesc, vb. IV. (Reg.)
1. Intranz. A face serviciul m ilitar. 2. T ran z. A lua în arm ată, a
înrola. + R efl. A in tra în arm ată, a se face cătană. — D in c ă ta n ă .
C Ă T Ă N IE s. f. (Reg.) Serviciu m ilitar; m ilitărie. — D in c ă ta n ă
+ 8uf. -ie.
 C Ă T Ă N IM E — 129 —
C Ă T Ă N lM E , cătănimi, s. f. (Reg-) M ulţim e de c â ta n e .— D in
c ă t a n ă + suf. -ime.
C Ă T Ă N IO Â R Ă , cătănioare s. f. (Reg.) Cătăniţă. [ P r .: -?lioa-]
— D in c ă t a n ă + suf. -ioară.
C Ă T Ă N IŢ Ă , cătăniţe, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui cătană.
C Ă T Ă N tJŢ Ă , cătămtţe, s. f. (Reg.) Cătăniţă. — D in c ă t a n ă +
suf. -uţă.
C Ă T Ă R A m O Ţ Ă , cătărămuţe, s. f. D im inutiv al lui cataramă.
C Ă T Ă T tJR Ă s. f. v. c ă u t ă tu r ă .
C Ă T Ă Ţ lM E , cătăţimi, s. f. (înv.) C antitate, cîtim e. — D in
c ît + m u lţim e .
C Ă T ÎN Ă , cătini, s. f. N umele a două
specii de arbuşti spinoşi: a ) cu flori roşii-
violacee şi cu fructe roşii, cultivat ca gard viu
(Lycium halimifolium) ; b ) cu flori mici
cafenii şi cu fructe galbene-portocalii (H ippo-
phae rhamnoides). — Lat. c a te n a .
C Ă T IN E L adv. încetinel, lin, d o m o l;
tiptil. <> Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-
încet. [Var. : cîtin 6 1 adv.] — Lat. * c a u te lin u s
«cu precauţie» (<cautela «prevedere»).
C Ă T IN ÎŞ , cătinişuri. s. n. Loc pe care
creşte m ultă cătină. — D in c ă t in ă + suf. -z'j.
C Â TR Ă prep. v. c ă t r e .
C Ă T R Ă N E A L Ă , cătrăneli, s. f. C ătră­
nire. — D in c ă t r ă n i + suf. -eală.
C Ă T R Ă N Î, cătrănesc, vb. IV. 1. T ran z. A unge, a îmbiba cu
catran. 2. Refl. şi tranz. Fig. A (se) supăra râu, a (se) arnărî, a (se)
necăji. 3. T ranz. Fig. A otrăvi. + Intranz. Fig. (Rar) A se învenina.
— D in c a t r a n .
C Ă T R Ă N ÎR E , cătrăniri, s. f. A cţiunea de a .(se ) cătrăni şi rezul­
tatul ei.
C Ă T R Ă N ÎT 1 s. n. (Rar) C ătrănire. — V. cătrăni.
C Ă T R Ă N ÎT 2, -Ă , cătrăniţi, -te, adj. 1. D e culoare în c h isă ;
tuciuriu, negru. 2. Fig. Am ărît, supărat, necăjit. 3. Fig. O trăvitor,
veninos. — V. cătrăni.
C Ă T R Ă N IT tJR Ă , cătrănituri, s. f. C ătrănire. — D in c ă t r ă n i +
suf. -(i)ttiră .
C Ă T R E prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă.
Expr. De către = dinspre, de la. ♦ (Pop.) Aproape d e . . . , pe lîngă.
Zări către un desiş un fe l de casă (IS P IR E S C U ). 2. (Cu sens tem poral)
Pe la. . .. cam la. . . Către seară. 3. Faţă de. . . A m arătat asprime către
mulţi (N E G R U Z Z I). ♦ (înv.) îm potriva, în contra. R ă zvră tit către
cer (I3ĂLCESCU). 4. (Preccdat de prep. « de »>) De. Eliberarea patriei
noastre de către Arm ata Sovietică. 5. (Cu sens fin a l; înv.) Cu sco p u l. . .,
pen tru . . . S ă rînduiască tunuri. . . către împuşcare (A R H IV A R O M Î-
N EA SC Ă ). [V ar.: (reg.) c â t r ă p re p .]— Lat. c o n tr a .
C Ă T tJN , cătune, s. n. 1. G ru p de aşezări ţărăneşti care nu con­
stituie o unitate adm inistrativă, avînd un num ăr de locuitori mai
mic decît al unui sat. 2. (Reg.) Pădurice, hăţiş, desiş. — Comp. alb.
k a ţu n .
C Ă T U R , căiuri, s. m. (Reg.) Arbore tînăr.
CĂTTJŞĂ, cătuşe, s. f. I. Fiecare dintre cele două inele metalice,
legate între ele p rin tr-u n lanţ, cu care se leagă uneori mîinile (şi picioa­
rele) arestaţilor. II. Planta erbacee cu flori albastre-violete (Ballqta
nigra). [Pl. ş i: câtuşi) — Lat. c a t t a «pisică» + suf. -uşă.
C Ă T 0 Ş N IC Ă s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu
miros aromatic, cu flori albe sau ro şietice; are
proprietăţi tonice excitante (Nepeta cataria).
— D in c ă t u ş ă + suf. - nică.
C Ă Ţ Ă f, căţăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A
flecari. — D in c a t ă .
C Ă Ţ Ă R A , caţăr, vb. I. Refl. A se sui,
agăţîndu-se pe un loc înalt şi abrupt, pe u n copac
etc. ♦ (D espre plante) A se prin d e (cu cîrceii)
de ram uri, de ziduri etc. [V a r.: (reg.) a c ă ţ ă r â
vb. 1] — D in a c ă ţa -f bg. k a te r ja se « mă caţăr ».
C Ă Ţ Ă R Ă T O R , -O A R E , căţărători, -oare,
adj. Care se caţără.— D in c ă ţ ă r a 4* suf. -(ă )to r .
C Ă Ţ E A , căţele, s. f. 1. Fem ela cîinelui. 2
Fig. E pitet dat unei femei rele. -> Expr. Căţea de
vreme — vreme rea. 3. Fig. (Argotic) M itralieră. Cătuşnică
— Lat. c a te lla .
C Ă Ţ E L , căţei, s. m. I. 1. Pui de c îin e ; p. ext. pui de animal
sălbatic (asem ănător cu cîinele). E xpr. Cu căţel, cu purcel — cu
toată familia şi cu întreg avutul. 2. Fig. O m linguşitor şi fără scrupule,
dispus sâ facă orice. 3. Com puse : căţelul-pămintului = num e generic
dat mai m ultor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care
trăiesc sub p ă m în t; căţel-de-frasin sau căţelul-frasinului ~ cantaridă.
II. F iecare din tre părţile care com pun căpăţîna de u stu ro i. — Lat.
c a te llu s .
C Ă ŢEL Â N , căţelani, s. m . C ăţelandru. — D in c ă ţ e l + suf. -an.
CĂZĂCEŞTE
C Ă Ţ E L Â N D R U , căţelandri, s. m. Căţel mai m are; p. ext. pui
mai m are al un o r animale sălbatice (asem ănătoare cu cîinele). — D in
c ă ţ e l + suf. -andru.
C Ă Ţ E L Î, pers. 3 căţeleşte, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (D espre căţele,
lupoaice, vulpi) A se îm perechea. 2. (D espre răni şi bube) A se
lăţi, a se întinde. — D in c ă ţe l.
C Ă Ţ E L tJŞ , căţeluşi, s. m. D im inutiv al lui căţel (I 1).
C Ă Ţ E L U Ş Ă , căţeluşe, s. f. D im inutiv al Iui căţea (1).
C Ă Ţ lE s . f. v . c ă ţu ie .
C Ă Ţ tJIE , căţui, s. f. Vas de m etal sau de păm înt în care se ard
m irodenii. [V a r.: (reg.) c ă ţie s. f.] — N gr. k a ts i « lopăţică pentru
jă ra tic » + suf. -uie.
C Ă tJL Ă , căule, s. f. (Reg.) Plută mică, întrebuinţată ca pod
um blător.
C Ă U Ş, căuşe, s. n. Vas în form ă de
cupă sau de lingură mare, folosit p en tru
a lua apă, făină, grăunţe e t c .; p . ext.
num e dat un o r unelte care au această
form ă. <> E xpr. A face mîna căuş = a
da mîinii form a unui recipient, apropiind
degetele şi adîncind palm a. + C antitatea
de apă, făină, grăunţe etc. care intră în
vasul descris mai sus. — D in * c au (<lat.
cavus) + suf. -uş.
C Ă U ŞU L, căuşele, s. n. (Pop.) 1.
D im inutiv al lui căuş. 2. C ăprar. [ P r .:
că-u-1
C Ă U T A , caut, vb. I. I. T ran z. 1.
A încerca să găseşti pe cineva sau c e v a ;
a um bla d u p ă .. . «$• Expr. A căuta
(cuiva) ceartă sau pricină (cu luminarea) — a căuta prilej de ceartă
cu orice preţ. A căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii — a încerca să des­
coperi (pe cineva sau ceva) în tr-u n grup, într-o m ulţim e etc. A căuta
cu gîndul = a se sili să-şi aducă am inte. A căuta privirile cuiva = a
încerca să întîlneşti privirile cuiva. + Intranz. A cerceta, a scotoci.
♦ A se deplasa undeva pentru a găsi pe c in e v a ; a se interesa undeva
de prezenţa cuiva. 2. A încerca sâ obţii ceva, a urm ări ceva. D u-te de
caută nouă piei de bivol (IS P IR E S C U ). <► Expr. N -a i ce căuta (undeva)
= n u există motiv, e interzis să te afli sau să vii (undeva). ♦ Refl.
(D espre m ărfuri) A avea trecere, a se cere. II. 1. In tran z. A se interesa,
a se ocupa d e . . . <> E xpr. A -şi căuta de treabă (sau de treburi, de
nevoi) = a-şi vedea de ocupaţiile sale, fără a se amesteca în treburile
altora. A -şi căuta de drum (sau de cale) — a-şi continua drum ul, a-şi
vedea de treburile sale. 2. Intranz. şi tranz. A p u rta de grijă
(unui bolnav), a se îngriji d e . . . Refl. S e caută la doctor. + A băga
de seamă, a fi atent. Pe mine, căutaţi să nu mă smintiţi (C R EA N G Ă ).
3. T ranz. A-şi da silinţa, a se strădui să. . . Tată-său îl trimitea într-una
să caute a se căpătui (IS P IR E S C U ). 4. T ran z. im pers. A trebui, a se
cuveni. Cată să ştim cum se mişcă şi cu cine se adună (SA D O V E A N U ).
III. 1. Intranz. A se uita, a privi, a urm ări cu ochii. Expr. (Fam .)
A căuta (cuiva) în coarne = a răsfăţa (pe cineva). ♦ Fig. A fi
îndreptat, orientat s p r e . . . ; (despre fiinţe) a se îndrepta s p r e .. .
2. T ranz. A cerceta, a examina. E xpr. A căuta o pasăre de ou = a
examina o pasăre pipăind-o, pentru a-şi da seam a dacă are ou. 3. In-
tranz. A avea sau a da aspectul sau înfăţişarea d e . . . Ochii osteniţi şi
părul nepieptănat. . . căutau a melancolie (D E LA V R A N C EA ). 4. Intranz.
şi tranz. Fig. A lua în consideraţie, a se lua d u p ă .. . N u căuta că-s
mic (C R EA N G Ă ). 5. Intranz. (în superstiţii) A cerceta poziţia stelelor,
a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Var.: c ă t â vb. î] — Lat.
* c a u ta r e .
c ă u t a r e , căutări, s. f. A cţiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare
făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. în g rijire ; (prin restricţie) tratam ent
sau îngrijire medicală. 3. (înv.) A dm inistrare a unui bun m aterial.
4. (înv.) Inspecţie, exam inare. 5. O steneală; năzuinţă. 6. P riv ire ;
căutătură. 7. P reţ bun, trecere. <> Expr. A avea căutare = a se bucura
de consideraţie. [V a r.: c ă t â r e s. f.]
C Ă U T A T 1 s. n. Căutare. — V. căuta.
C Ă U T Â T 8, -A, căutaţi, -te, adj. (D espre stil, vorbire, gesturi
etc.) Ales cu grijă exagerată; afectat, pedant. — V. căuta.
C Ă U T Ă T O R , -O A R E , căutători, - oare, s. m . şi f. Persoană care
caută, cercetează, um blă să descopere u n lucru (ascuns). [Pr. : că-u-]
— D in c ă u t a -f suf. -(ă )to r .
C Ă U T Ă T U R Ă , căutături, s. f. Felul cum priveşte cineva, expresie
a o c h ilo r; p. ext. expresie a feţei, înfăţişare, m ină. [V a r.: c ă t ă t u r ă
s. f.] — D in c ă u t a + suf. -(ă )tu ră .
C Ă U Z Ă Ş, căuzaşi, s. m . (înv.) Partizan al unei cauze (secrete) ;
conspirator, revoluţionar. — D in c a u z ă + suf. -aş.
C Ă U Z Ă Ş E S C ,-E Â S C Ă , căuzăşeşti, adj. (înv.) Al căuzaşului,
privitor la căuzaş. — D in c ă u z a ş + suf. -esc.
C Ă V Ă LA Ş, căvălaşe, s. n. (Pop.) D im inutiv al lui caval1.
C Ă Z Ă C E A S C Ă s. f. N um ele u n u i dans naţional căzăcesc şi
melodia după care se execută. — D in c a z a c + suf. - ească.
C Ă Z Ă C E S C , -E Â S C Ă , căzăceşti, adj. Care aparţine cazacilor,
privitor la cazaci. — D in c a z a c + suf. -esc.
C Ă Z Ă C E Ş T E adv. Ca u n cazac, în felul cazacilor. — D in c a z a c
+ suf. -eşte.
C Ă Z Â C IM E — 130 —
C Ă Z Ă C lM E 3. f T o talitatea cazacilor; m ulţim e de cazaci,
— D in c a z a c + suf. -itne.
C Ă Z Ă N Ă R tE , căzănării, s. f. (în v .) Loc u n d e se află instalat
u n cazan pentru distilat ra c h iu ; instalaţie p en tru distilat rachiu.
— D in c a z a n H- suf- -ărie.
C Ă Z A n E L , căzănele, 8. n. D im inutiv al lui cazan.
C Ă Z Ă T O R , -O A R E , căsători, -oare, adj. Care cade. <► Stea
căzătoare — m eteor lum inos care străbate atm osfera. — D in c a z (prez.
ind. al lui cădea) -+• suf. -(ă )to r .
C A zA T C JR Ă , căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. D eşeuri.
3. (D epr.) O m sau animal băţrîn şi neputincios. 4. P orţiune de pădure
bătrînâ, cu copacii doborîţi de vînt. — D in c a z (prez. ind. al lui cădea)
+ suf. -(ă )tu r ă .
C A Z M A lC Ţ Ă , căzmăluţe, s. f. D im inutiv al lui cazma.
C Ă Z N l, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se străd u i din greu, a depune
m ultă trudă. 2. T ran z. A to rtu ra, a chinui. — D in c a z n ă .
C Ă Z N lT , -A , căzniţi, -te, adj. M uncit, îm pilat, asuprit, to rtu rat.
— V. căzni.
C Ă Z C T , căzuţi, adj. m . (D espre ochi) D us, înfundat în .cap.
— V . cădea.
CE pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu n uanţă exclamativă)
1. (C u referire la un fapt, la un obiect, la u n fenomen, la o acţiune
etc.) Ce ai? ♦ (F am ., ca răspuns la o chem are) Poftim ? ♦ (C u valoare
de interjecţie) C um a d ic ă ? ! se poate ? î N u l-am găsit! — C e? ! + (Adjec­
tival) Care ? ce fel d e . . . ? Ce vînt te-a abătut pe-aici? (C R EA N G Ă ).
2. P entru care m o tiv ? din care cauza? Ce te m iri? E xpr. (în form ule
de răspuns) De ce nu? — a ) cum sâ nu, d esig u r; b ) se poate, e
posibil. De ce, de nece, se spune cuiva căruia n u voim sâ-i răspundem
la întrebarea « de ce ?». ^ (C u valoare de conjuncţie) N u văd de
ce te superi (SAH1A). + (Pop., cu valoare de conjuncţie fcauzală)
P entru că, fiindcă, deoarece. M -a blăstămat măicuţa, De ce i-am
călcat vorba U A R N ÎK .-B ÎR SE A N U ). 3. (Interogativ-exclam ativ, indică
surpriza, indignarea, neîncrederea etc.) C um adică ?! n u cu m v a?!
C e! Vrei să las vulpea bearcă? (O D O B E SC U ). ^ E xpr. (A ccentul
în frază câzînd pe verb) Ce face?! = cum ? 1 se p o a te ?! II. (A dver­
bial) C ît (de tare, de mult), cum . Ce-aţ mai rîde să te văd întoreîndu-te
(IS P IR E S C U ). ❖ E xpr. Te miri ce = nim ica toată. Cît pe ce = aproape,
gata-gata. De ce. . . de ce (sau de aceea) = cu cît. . . cu atît. Din ce în
ce *= cu cît frece tim p u l; tot mai m ult. N um ai ce = (deodată) iată c ă . . . ,
fără veste, pe neaşteptate. + (D în d nuanţă de superlativ adjectivului
sau adverbului pe care-1 precedă) C ît d e . . . ! Văd de atîtea dăţi Ce
cuminte-i fir e a ! (C O ŞB U C). III. (C u valoare de conjuncţie) Care lucru
anum e. N u mai ştia ce să facă de bucurie (C R EA N G Ă ). <> Expr. A şti
(sau a afla) ce ţi cum (e) = a fi bine inform at despre ceva. IV. (Relativ)
1. Care. Oamenii ce p r iv e a u ... leţinau de rîs (C R EA N G Ă ). <► Expr.
Pe z i ce trece = to t mai m ult. 2. (în legătură cu < a fi *, « a se găsi
cu sens explicativ) Fiinţă ticăloasă ce sînt! (N E G R U Z Z I). & Expr.
N -a i (sau n-aveţi) pentru ce, form ulă de politeţe p rin care se răspunde
cuiva care-ţi m ulţum eşte. A (n u ) avea de ce = a (nu) exista un motiv
întem eiat. 3. Ceea ce. A ţ i aflat ce s-a întîm plat la Piteşti? (A L E C ­
S A N D R I). <► Expr. Ce-i drept = într-adevâr, adevărat că. . . ; de fapt.
V. (N ehotărît) 1. U n lucru oarecare, nu ştiu ce, n u
ştiu c î t ; ceva. Pune e! ce pune la rană, ţi pe loc se
tămăduieşte (C R EA N G Ă ). <►(Substantivat, precedat
de « un *) 1 se va întimpla un ce groaznic (B Ă L-
C E SC U ), ❖ Expr. (Reg.) Cu mare ce = cu m are
greutate. 2. (C u repetarea verbului din pro p o ziţia
principală) A stat ce-a stat (C O Ş B U C ). 3. Orice,
oricît. Zică cine ce va vrea (J A R N ÎK -B lR S E A N U ).
— L at. q u id .
CEA interj. Strigăt cu care se m înâ boii spre
dreapta. ♦ (Substantivat) Partea d re a p tă ; dreapta.
[V ar.: (reg.) c e â la interj.]
C E A C A U , ceacăie, s. n. (Reg.) U n fel de
chipiu m ilitâresc, înalt şi tare, pe care îl purtau
odinioară unele unităţi m ilitare. — M agh. c sâ k o .
C E A C ÎR , -Ă, ceacîri, -e, adj. (D esprş ochii unei persoane) 1.
Care prezintă anom alia de a nu fi de aceeaşi culoare, care au culori
d ife rite ; (despre fiinţe) cu ochi de culori d ife rite ; cu lum ina ochiului
înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Saşiu, zbanghiu. — T c. c a k i r
« albastru, cu ape cenuşii *.
C E A C -P Â C adv. (Fam ., rar) Aşa şi aşa,
nici prea bine, nici prea rău. [V a r.: c e a t- p â t
adv.} — T c. p a lp a t « rar, pe ici pe colo*.
C E A C Ş fR I s. m. pl. „(înv.) Pantaloni tu r­
ceşti largi. — T c. c a k ş ir.
C E A D IR ÎU , -lE , ceadirii, adj. (în v .) Verde
ca paiul g riu lu i.— T c. ş a d i r [yeşili].
C EA FĂ , cefe, s. f. Partea de dinapoi a gîtului
sau, p. ext., a capului. <► E xpr. C înd mi-oi vedea
ceafa — niciodată. A face ceafă = a se ingrăşa.
Gros în ceafă — gras \fig . b o g a t; influent. — Comp.
alb. £ a fe .
C E A H L Ă U , ceahlăi, s. m . ( O r n it.; reg.)
Zăgan. — M agh. c s a h o lâ .
C E A I, (2, 3 ) ceaiuri, s. n. 1. A rbust exotic, Ceacşiri
cultivat pentru frunzele Jui (T hea chinensis) ;
frunzele uscate ale acestui arbust, care se vînd
în com erţ. 2. B ăutură o b ţin u tă p rin opărirea frunzelor uscate ale
ceaiului (1). 3. B ăutură o b ţin u tă p rin fierberea (frunzelor sau a florilor)
CEAS
u n o r plante medicinale. 4. T im p u l (de dimineaţă) cîn d se bea ceaiul
(2 ). 5. R euniune (între prieten i sau în tr-u n cadru mai larg), în
cursul după amiezii, la care se serveşte ceai
( 2 ) sau diferite gustări şi se dansează. — Rus £ aj.
C E A IN Ă R IE , ceainării, s. f. (în v .) Local
u n de se servea ceai. — D in c e a in ă (înv., < rus
Cajnyj) + suf. -ărie.
C E Ă IN IC , ceainice, s. n. Vas special în care
se opăreşte ceaiul sau se fierbe apa p en tru ceai.
— Rus £ a jn ik .
C E A lR , ceairuri, s. n. (înv. şi reg.) Loc de
păşune (îm p rejm u it); p. ext. cîmpie nelucrată în
apropierea unei ape. [V ar.: c i6 r s. n.] — T c.
ş a y i r «c îm p ie ».
CEĂLA interj, v . c e a .
C EA LM Â , cealmale, s. f. (înv. şi arh.) T u r ­ Ceai
ban. — T c . ş a lm a .
C E A L M A G lU , cealmagii, s. m . (în v . şi arh.) Bărbat care purta
cealm a; (prin restricţie) turc. — D in c e a lm a -f suf. -giu.
C E A M , ceamuri, s. n. (în v . şi arh.) C orabie de transport (pe
D u n ă re ); şlep. — T c. ş a m .
C E A M B U R , ceambururi, s. n. (înv.) D etaşam ent (tătăresc) trim is
(sau plecat) să prade. — U cr. c a m b u l.
C E A M tJR s. m. (Reg.) L u t frâm întat cu paie tocate (şi cu unele
substanţe m inerale), întrebuinţat la tencuirea sau la construirea caselor
ţărăneşti, a cuptoarelor etc. — T c . ş a m u r * noroi *.
C E A N A C , ceanace, s. n. (Reg.) Strachină m are (de lut sau de lemn).
— T c. canak.
C EA N G A U , ceangăi, s. m. Persoană care face parte din populaţia
maghiară stabilită în secolul al X lI I - le a în regiunea Bacău. — M agh.
c sâ n g 6 .
C E A P Ă , cepe, s. f. 1. Plantă erbacee comestibilă cu miros p u te r­
nic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică şi verde şi cu cea
subterană în formă de bulb (Allium cepa). <► Ceapă de apă =
ceapă care se recoltează în acelaşi an în care
's-a sem ănat. <> Expr. A nu face nici (cît)
o ceapă degerată = a nu avea nici o valoare.
<> C o m p u s: ceapa-ciorii = num ele a trei
plante erbacee din familia liliaceelor, una
cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu
flori albastre ( M uscaţi comosum), iar a treia
cu flori albe-verzui sau violete (M uscari
tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapă de lalea.
— L at. c a e p a .
C E A P C Ă , ceapce, s. f. (Rar) C hipiu,
şapcă. — Pol. c z a p k a .
C E A P C ÎN , ceapctni, s. m . (Reg.,
adesea adjectival) O m rău, şiret, rafinat.
— T c . ţa p k in .
C E A P R A Z , ceaprazuri, s. n. Şiret sau
panglică de mătase sau de fir, cu care se Ceapă
îm podobesc hainele (m ilitare).— T e . g a p r a z .
C E A P R A Z A R , ceaprazari, s. m . Fabricant sau negustor de cea­
prazuri, p. ext. de chipie şi alte obiecte de uniform ă (militară). — D in
c e a p r a z + suf. -ar.
C E A P R Ă Z Ă R lE , (2 ) ceaprăzării, s. f. 1 .-M eseria de ceaprazar.
2. Prăvălie în care se vînd ceaprazuri, p. ext. chipie şi alte obiecte de
uniform ă (militară). 3. D iferite feluri de ceaprazuri. — (1 ) D in c e a p r a ­
z a r + suf. -ie, (2, 3 ) din c e a p r a z -f suf. -ărie.
C E A P S Ă , cepse, s. f. (Reg.) Scufie. — M agh. c sâ p s z a .
C E A P Ţ Ă , cepfe, s. f. (Reg.) Bonetă, scufiţă. — Sb. S e p a c.
C EĂ R Ă s . f. 1 . Substanţă plastică gălbuie produsă de albine şi
recoltată de om prin topirea fagurilor ; substanţă de origine minerală,
vegetală sau animală, insolubilă în apă; am bele sînt folosite la fabricarea
lum inărilor. în apretură şi în m ulte alte ram uri ale industriei. <> Ceară
de parchet = amestec de ceară sintetică cu parafină şi cu alte substanţe.
Ceară roşie — compoziţie de gumă, lac şi răşină, cu care se pecetluiesc
scrisorile. 2. Cerum en. — L at. c e r a .
C E A R C Ă N , cearcăne, s. n. 1. Cerc vînăt în ju ru l ochilor unui om
obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori, vizibil uneori în ju ru l soarelui sau
al lunii. — L at. c irc in u s .
C E A R C E A F s. n. v. c e a r ş a f .
C E A R D Ă C s. n. v. c e r d a c .
C E Ă R D A Ş , ceardaşuri, s. n. D ans naţional m aghiar şi melodia
după care se execută. — M agh. c s â r d â s .
C E A R ŞA F, cearţafuri, s. n. 1. O biect de rufărie făcut din pînză,
care se aşterne peste saltea sau cu care se îm bracă plapum a. 2. (înv.)
Pînză de tu rb a n ; şal. [V ar.: c e a r c e a f s. n.] — T c . c a r ş a f .
C E Ă R T Ă , certuri, s. f. 1. Schim b de cuvinte aspre între două sau
mai m ulte p e rso an e ; sfadă, gîlceavă. ^ Expr. A căuta ceartă cu lumi­
narea — a provoca ceartă cu orice preţ. 2. (Rar) N eînţelegere, duş­
mănie, ură. S â -i dau un pahar de vin, De certuri S ă ne-mpăcăm
(T E O D O R E S C U ).— Postverbal al lui c e r ta .
C EA S, ceasuri, s. n. 1. Interval de tim p cuprinzînd 60 de m in u te ;
oră. <» Loc. adv. Cu ceasurile = tim p îndelungat. L a tot ceaiul —
în tr-u n a , m ereu. <* E xpr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curînd)
= fără întîrziere, pînă nu e prea tîrziu. In ceasul al doisprezecelea =
 CEA SLO V
în ultim a clipă. ♦ Spaţiu parcurs în tim p dc o oră. Acest sat e la 3
ceasuri de Bucureşti. <► E xpr. A face un ceas bun p în ă . ■. = a avea
nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) p în ă .. . + Fiecare
dintre cele 24 de părţi în care este îm părţită o zi şi care sîn t determ inate de
cadranul şi acele unui ceaso rn ic; p. ext. bătaie a ceasornicului, cînd
acele cadranului ^jung la u n u l dintre cele 12 puncte principale ale
cadranului. 2. M om ent, clipă ; tim p, vreme. O, ceas al tainei, asfintit
de sară! (E M IN E S C U ). ♦ T im p u l dinaintea sau din cursul unui eve­
nim ent. ^ Expr. Ceas bun (sau rău} = (în superstiţii) m om ent norocos
(sau nenorocos). (S ă fie ) într-un ceas bun! form ulă p rin care se urează
cuiva succes cînd în trep rin d e ceva. A se da de ceasul morţii = a se
frăm înta, a se zbucium a. 3. A parat care serveşte la determ inarea şi
m ăsurarea tim pului în lim itele unei zile ; ceasornic. <►E xpr. A merge ca
ceasul = a funcţiona perfect. ♦ A parat în form ă de ceas (3 ), ale
cărui lim bi înregistrează mişcarea, viteza, c o n su m u l; contor. 4.^Slujbă
religioasă săvîrşită la anum ite ore din zi. — Slav (v. sl. £ a su ).
C E A SL O V , ceasloave, s. n. C arte bisericească cuprinzînd anum ite
rugăciuni şi cîntări şi care servea cîndva şi ca abecedar. [V a r.: c e a s o sld v
8. n.] — Slav (v. sl. £ a so slo v u ).
C E A S O R N IC , ceasornice, s. n. Ceas (3 ). <> Ceasornic de pontaj =
ceasornic special pus la poarta de intrare în tr-o uzină, întreprindere
etc., care im prim ă pe fişele individuale m om entul intrării şi ieşirii
m uncito rilo r.— B g ., s b .1 c a s o v n ik (m odificat după ornic).
C E A S O R N IC A R , ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau
vinde ceasornice. — D in c e a s o r n ic + suf. -ar.
C E A S O R N IC Ă R IE , (2 ) ceasornicării, s. f. 1. M eseria de ceasor­
nicar. 2. Atelier, prăvălie u n d e se repară sau se vînd ceasornice. —
( I ) D i n c e a s o r n ic a r 4- suf. -ie, (2 ) c e a s o r n ic + suf. -ărie.
C E A S O S L 0 V s. n. v. c e a s lo v .
C EĂ ŞC Ă , ceşti, s. f. Vas mic de porţelan, de faianţă etc., rotund
(şi cu toartă), servind la băut. ♦ C onţinutul unui astfel de vas. — Rus
£a§ka.
C E A T Ă , cete, s. f. 1. G ru p (neorgani^
zat) de oameni, adunaţi de obicei în tr-u n
scop com un. ♦ (în v .) G ru p de moşneni sau
de răzeşi care stăpîneau în com un păm înt
agricol, păduri etc. ♦ (U rm at de d eterm i­
nări) G răm adă de animale. 2. G ru p organizat
pe principii socialiste pen tru a efectua o m u n ­
că în com un. 3. (în v .) T ru p ă înarm ată şi
organizată. — Slav (v. sl. £ e ta ).
C E A T L Ă U , ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată
de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul
trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc.)
spre a o stringe. ♦ Prăjină adăugată la inim a C eatlău
căruţei spre a înhăm a încă u n cal. + Băţ
gros; bîtă, ciomag. [V ar.: c e t lâ u s. n .] — M agh. c sa tld .
C E A T -P Â T adv. v. c e a c -p a c .
C E A Ţ Ă , ceţuri, s. f. 1. A buri de apă care plutesc în aer a-
proape de păm înt, tu lb u rîn d transparenţa a e ru lu i; negură uşoară,
pîclă. 2. Fig. A burii care se aşază pe o sticlă. — Lat. c a e c ia (<caectts
« orb *).
C E A U N , ceaune, s. n. C ăldare (mică) de tuci, cu fundul rotund,
în care se fierbe de obicei mămăliga. + C onţinutul unui asemenea vas.
— T ă ta r £ a ( h ) u n (ucr. S a (v ) u n ).
C E A U N Â Ş, ceaunaşe, s. n. D im inutiv al lui ceaun.
C E A tJŞ , ceauşi, s. m. (înv.) 1. (L a turci) Uşier, curier sau aprod
al curţii. 2. (L a noi, în orînduirea feudală) N um e d at u n o r funcţionari
p u b lic i: a ) căpetenie, şef, c o m a n d an t; b ) căpetenie de s u ru g ii; c ) căpe­
tenia vînătorilor d o m n eşti; d ) aprod. 3. Om de serviciu la sinagogă.
—T c. c a v u ş .
C E A U ŞfiL , ceauşei, s. m. (în v .) D im inutiv ai lui ceauş.
C E C 1, cecuri, s. n. D ocum ent p rin care posesorul unui cont curent
cere unei bănci să plătească o sum ă de bani persoanei care prezintă
docum entul. — Engl. c h e c k (fr. c h £ q u e ).
C E C 8, cecuri, s. n. Prim a parte a intestinului gros, cuprinsă între
intestinul subţire şi colon. [Var. : c e c u m s. n.] — F r. c a e c u m (lat.
lit. [intestinum ] c a e c u m ).
C E C IT A T E s . f . (Rar) Starea celui
lipsit de vedere. — Fr. c e c itâ (lat. lit. c a e -
c ita s).
C E C M E G E A , cecmegele, s. f. (T u r­
cism înv.) S ertar la tejghea, unde se ţi­
neau banii. — T c . c e k m e c e .
C E C U M s. n. v. c e c 5.
C E D Ă , cednz, vb. I. 1. T ran z. A lăsa
cuiva u n bun (gratuit sau p rin vînzare), re-
nunţînd la dreptul de posesiune. 2. Intranz.
A da cuiva dreptate în tr-o discuţie, a n u se
mai îm p o triv i; a se supune. + (Sport) A se
recunoaşte învins (renunţînd la luptă). 3. In -
tranz. (M ed. ; despre m anifestările unei Cedru
boli) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz.
(D espre lucruri) A nu rezista unei p re s iu n i; a se încovoia ; a se rupe.
— F r. c 6 d e r.
C E D A R E , cedări, s. f. A cţiunea de a ceda şi rezultatul ei.
C E D R U , cedri, s. m . C onifer exotic gigantic, cu lem nul tare,
cu ram urile orizontale (Cedrus L ibani). ♦ L em nul acestui arbore.
[V ar.: (înv. şi p op.) c h £ d r u s. m .] — F r. c& d re (lat. lit. c e d ru s ).
_ 131 _ C K LEBR A RE
C E FĂ L IC , -Ă , cefalici, -e, adj. (A nat.) D e Ia c a p ; al capului. -0»
Arteră cefalică = carotidă. — F r. c £ p h a liq u e (lat. lit. c e p h a tic u s ).
C E F A L O P 0 D , cefalopode, s. n. (L a pl.) Clasă de m oluşte cu
structură superioară, avînd în ju ru l gurii braţe tentaculare, prevăzute
cu v e n tu z e ; (şi la sg.) animal făcînd parte din această clasă. — F r.
c â p h a lo p o d e (<gr.).
C E F A L O R A H ID IA N , -Ă , cefalorakidieni, -e, adj. D in ju ru l
măduvei spinării şi al creierului. Regiunea cefalorahidiană. <>• Lichid
cefalorahidian — lichid care se găseşte în cavităţile măduvei spinării
şi ale creierului. [ P r .: -di-an\ — F r. c ^ p h a lo -ra c h id ie n .
C E F E R ÎS T , -Ă , ceferişti, -ste, s. m . şi f. (Adesea - adjectival)
Persoană aflată în serviciul căilor ferate rom îne. [V a r.: c h e f e r is t , -ă
s. m . şi f.] — D in iniţialele C .F .R . + suf. •ist.
C E G Ă , cegi, s. f. Peşte de apă dulce
cu botul lung şi ascuţit, avînd o serie de
discuri osoase pe spate şi pe laturi
(Acipenser ruthenus). — Sb. £ ig a .
C E H , -Ă, cehi, -e, adj., s. m. şi f.
1. Adj. Care aparţine Cehiei (p. ext.
Cehoslovaciei) sau populaţiei ei, privitor
la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau
la populaţia ei. 2. S. m . şi f. Persoană
care face parte din populaţia de bază a
Cehiei (sau, p. ext., a Cehoslovaciei).
— Ceh. £ e ch .
C E H Ă ! vb. IV. v. c ih ă i.
C E H E S C , “E Â S C Ă , ceheşti, adj. (Rar) C eh.—D in c e h -f-suf. -esc.
C E H E Ş T E adv. În felul sau în lim ba cehilor. — D in c e h + suf.
•eşte.
C E H O S L O V A C , -A , cehoslovaci, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj.
Care aparţine Cehoslovaciei sau populaţiei ei, privitor Ia Cehoslovacia
sau la populaţia ei. 2. S. m . şi f. Persoană care face parte din populaţia
de bază a Cehoslovaciei. — D in c e h + s lo v ac .
C E L 1, C EA pron. dem. v. cela*.
CEL*, CEA , cei, cele, adj. dem ., art. adj. I. Adj. dem . (A rată că
fiinţa sau lucrul desem nate de substantivul pe care îl determ ină se află
mai departe, în spaţiu sau în tim p, de subiectul vorbitor) 1. (C înd u r­
mează după substantiv are forma cela, ceea) Acela, aceea. Vorba ccea:
L a plăcinte înainte Ş i la război înapoi (C R EA N G Ă ). + (C u valoare
em fatică, înaintea substantivului) Ia ded în braţe cea ploscă burduhoasă
(N E G R U Z Z l). 2. (Reg., înaintea substantivului, de obicei în form a
cela, ceea) Celălalt. Ş i sălta din val în ra l Pin’ sosea la cela mal (A L E C -
S A N D R I). ^ E xpr. Cea (sau ceea) lume — lum ea cealaltă ; celălalt
tărîm . II. A rt. adj. 1. (Precedă u n adjectiv care urm ează după u n s u b ­
stantiv articulat) Fruntea ta cea albineaţă Umple-mi sinul de'dulceaţă
(JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). <> ( în form area num elor unor dom nitori)
Ştefan cel Mare. 2. (Precedă u n num eral ordinal) Cel de-al treilea copac.
3. (La pl., determ ină num erale cardinale) S ă -şi aleagă de soţie pe una
din cele trei fete (IS P IR E S C U ). 4. (U rm at de « m a i», formează su p er­
lativul relativ) Cel mai bun. + (în expr.) Cel m ult — în cazul cel mai
favorabil ; în cazul extrem . Cel puţin = măcar, barem . Cel din (sau
de p e) urmă = ultim ul. în cele din (sau de pe) urmă — în sfîrşit. [G en.-dat.
sg. celui, celei, gen.-dat. pl. celor. — V a r.: (I ) c61a, c £ e a (gen.-dat. sg.
celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora) adj. dem .] — D in a c e l, a c e a (cu
afereza lui a prin fonetică sintactică).
CEL A 1, CEEA adj. dem . v. cel*.
CELA*, CEEA , ceia, celea, pron. dem . (Indică o fiinţă sau un lucru
m ai depărtat, în spaţiu sau în tim p, de subiectul v o rb ito r, şi în forma
de m . sg. cel şi de f. pl. cele) 1. Acela. Tu ai dreptate; cela aiurează
(IS P IR E S C U ). E xpr. Ceea (sau cele)ce — lucrul (sau lucrurile) care.
Toate cele(a) = totul, toate. M ulte cele(a) = m ulte şi diverse. A lte
cele (a ) = a ltcev a; alte lucruri. Ba ceea. . . ba ceea. . . ~ ba u n a . . . ba
alta. . . 2. (în form a cel, cea, dă valoare substantivală cuvîntului pe
care-1 determ ini) în ţara orbilor, cel c-un ochi e împărat (N E G R U Z Z l).
Expr. Cel de sus » dum nezeu. (Pop.) Cel de pe comoară (sau cu
coarne) — dracul. [G en.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora. —
V a r.: c e l, c e a (gen.-dat. sg. celui, celei, gen.-dat. pl. celor) pron.
dem .]
C EL A L A LT , C E E A L A L T Ă pron. dem. v. c e l ă l a l t
C E L A L T pron. dem. m . v. c e lă la lt.
C EL Â R , celare, s. n. M ică încăpere sau simplă despârţitură n
locuinţele ţărăneşti, la stînă etc., pentru păstrarea alim entelor şi a
obiectelor casnice. — Lat. c e l la r iu m .
C E L Ă L A L T , C E A L A L T Ă , ceilalţi, celelalte, pron. dem . 1. Cel
mai depărtat dintre amîndoi, al doilea. <> (A djectival) Acolo, în partea
cealaltă, printre desişuri mărunte (S A D O V E A N U ). 2. (L a pl.) T o ţi cei
care sînt de faţă sau care pot fi luaţi în consideraţie, afară de cel sau
cei am intiţi în mod special sau scoşi din discuţie. <► (A djectival) N ici
măcar să-şi ridice ochii la ceilalţi meseni (C R EA N G Ă ). + (Adjectival,
determ inînd cuvinte care exprim ă o diviziune a tim pului) Im ediat
u rm ăto r altuia. Luna cealaltă. [G en.-dat. sg. celuilalt, celeilalte,
g e n .-d a t. pl. celorlalţi, celorlalte. — V a r.: c e l a la lt, c e e a la ltă pron.
dem ., c £ lţilt, c e l la lt pron. dem . m.] — D in c e l 4- a la lt.
C E L Ă R E L , celărele, s. n. (Pop.) D im inutiv al lui celar.
C EL EB R A , celebrez, vb. I. T ran z . 1* A săvîrşi cu solem nitate un
act de însem nătate publică sau privată, în special o c ăsătorie; a oficia.
2. A sărbători u n evenim ent însem nat. — F r. c ^ I e b r e r (lat. lit. cele*
b ra re ).
C E L E B R A R E , celebrări, s. f. Acţiunea de a celebra.
C E L E B R IT A T E — 132 —
C E L E B R IT Â T E , (2 ) celebrităţi, s. f. 1. însuşirea de a fi celeb ru ;
reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de m are renum e. — F r.
c e l e b r itâ (lat. lit. c e l e b r ita s , -a tis).
C E L E B R U , -Ă , celebri, -e, adj. R enum it, vestit. — F r. c&l&bre
(lat. lit. c e l e b r is , -e).
C E L E N T E R A T , celenterate, s. n. (L a pl.) în cren g ătu ră de animale
inferioare, al căror corp este redus la u n sac prevăzut cu u n orificiu
înconjurat de te n ta c u le ; (şi la sg.) animal făcînd parte din această
încrengătură. ^ (Adjectival) M eduza şi coralii sînt animale celenterate.
— D upă fr. c o e le n t6 r6 s .
C E L E R IT A T E s. f. (F ranţuzism ) Iuţeală, repeziciune. — Fr.
c £ le r it£ (lat. lit. c e l e r ita s , -a tis).
C E L E S T , -Ă, celeşti, -ste, adj. (Franţuzism , poetic) C eresc; fig.
foarte frum os, m inunat. — F r. c e le s te (lat. lit. c a e le s tis).
C E L E S T Ă , celeste, s. f. In stru m en t muzical de percuţie, cu cla­
viatură de clape metalice. — F r. c e le s ta .
C E L E S T IN Ă s. f. Sulfat de stro n ţiu natural, în treb u in ţat ca
m aterie prim ă p e n tru prepararea com puşilor de stronţiu. — Fr.
c e le s tin e .
CEL1BÂT s. n. F ap tu l de a fi celibatar, starea unei persoane necă­
sătorite. — F r. c e l ib a t (lat. lit. c a e lib a tu s ).
C E L IB A T A R , -Ă , celibatari, -e, s. m . şi f. Persoană (în special
bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. — D upă fr. c e l ib a ta ir e .
C E L L A L T pro/î. dem . m. v. c e lă la lt.
C E L O F Â N s. n. Produs chim ic de celuloză pură, insolubil In apă
şi în alcool, în form ă de foi subţiri şi transparente. — Fr. c e llo p h a n e .
C E L O F IB R Ă , celofibre, s. f. Fibră textilă artificială, o b ţin u tă .d in
celuloză şi folosită ca m aterie prim ă în filatură. — F r. c e llo fib re .
c e l o l I n ă , celolîne, s. f. Fibră textilă artificială obţinută din
viscoză, întrebuinţată în industria textilă ca înlocuitor al lînii. — D in
c e lo [fib ră] + iîn ă .
C EL T, -Ă, celţi, -te, s. m. şi î. Persoană făcînd parte d in tr-o veche
populaţie europeană care a locuit in Galia (de unde s-a extins apoi
şi în alte regiuni). — D u p ă fr. c e lte .
C E L T IC , -Ă» celtici, -e, adj. Care aparţine celţilor, privitor la celţi.
^ Lim bi celtice — familie de lim bi vorbite în antichitate (de vechii gali)
şi astăzi (de irlandezi, bretoni etc.) în vestul Europei. — F r. c e ltiq u e .
C E L U I, celuiesc, vb. IV. T ran z. şi refl. (Reg.) A (se) înşela, a
(se) amăgi. + T ran z. A adem eni, a momi. — M agh. c s a ln i.
C E L U lA L Ă , celuieli, s. f. (Reg.) înşelare, am ăg ire; adem enire.
— D in c e lu i + suf. -eală.
C E L U ÎT , -Ă , celuiţi, -te, adj. (Reg.) înşelat, a m ă g it; adem enit,
m om it. — V. celui.
C E L U IT O R , -O A R E , celuitori, -oare, s. m . şi f., adj. (Reg.)
(Persoană) care înşală, amăgeşte, adem eneşte. — D in c e lu i + suf.
~ (i)tor.
C E L U L A R , -Ă, celulari, -e, adj. 1. D e n atu ra c elu lei; alcătuit
din celule. 2. (în expr.) Regim celular — regim special la care sîn t supuşi
uneori deţinuţii în închisori, p rin izolare severă în celule individuale.
— D upă fr. c e llu la ir e .
C E L U L Ă , celule, s. f. 1. E lem ent m orfofiziologic viu (treaptă în
dezvoltarea m ateriei vii) form at în general din nucleu, protoplasm a şi
m em brană şi reprezentînd cea mai sim plă u nitate anatom ică. ♦ Fig.
(în stru ctu ra organizatorică a unora dintre partidele com uniste şi m unci­
toreşti) G rupă organizatorică, u n itate de bază. 2. Fiecare dintre cavi­
tăţile hexagonale ale fagurilor, în care albinele d e p u n m ierea. 3. încăpere
(strim tă) ia închisori, unde sînt ţinuţi arestaţii sau condam naţii.
4. A nsam blu form at din aripile şi fuzelajul unui avion. 5. Fiecare dintre
com partim entele sau elementele identice, alăturate şi cu aceeaşi funcţie,
ale un u i dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. — F r.
c e llu le (lat. lit. c e llu la ).
C E L U L O ID s. m . M aterie solidă, incoloră, uneori transparentă,
lucioasă, flexibilă şi plastică, uşor inflam abilă, obţinută din cam for şi
azotat de celuloză, folosită la fabricarea film elor fotografice şi a u n o r
obiecte uzuale. — F r. c e llu lo id .
C E L U L O Z Ă s. f. S ubstanţă organică din care sîn t alcătuiţi pereţii
celulari ai plantelor şi care are o largă întrebuinţare în industrie.
— F r. c e liu lo s e .
C E L U L O Z IC , -Ă , celulozici, -e, adj. Care conţine (sau este alcătuit
din) celuloză.
C E M E N T , cementuri, s. n. Agent pulverulent care serveşte la
cem entarea oţelului. — D u p ă fr. c e m e n t.
C E M E N T A , cementez, vb. I. T ran z. A trata term ochim ic oţelurile
m oi sau aliate, introducînd, p rin difuziune, carbon în stratul su p er­
ficial, pentru a obţine un strat d u r cu m are rezistenţă la uzură. — F r.
c e m e n te r .
C E M E N T A R E , cementări, s. f. A cţiunea de a cementa.
C E M E N T lT Ă , cementite, s. f. C arbură de fier dură care se găseşte
în fontă şi în oţel. — F r. c e m e n tite .
C E N A C L U , cenacluri, s. n. G rup de literaţi sau de artişti avînd o
îndrum are critică şi o ideologie c o m u n ă ; reuniune a unui asemenea
grup. [Pl. ş?: cenacle] — F r. c e n a c le (lat. lit. c e n a c u lu m ).
C E N O B fT , cenobiţi, s. m . C ălugăr care trăieşte în tr-o m ănăstire.
— F r. c 6 n o b ite (lat. lit. c o e n o b ita ).
C E N O T A F , cenotafe, s. n . (Livresc) M o n u m en t funerar ridicat
în am intirea unei persoane care a decedat şi ale cărei osem inte se
C E N T R A L IZ A Ţ IE
găsesc în alt loc sau au dispărut. — F r. c £ n o ta p h e (lat. lit. c e n o -
ta p h iu m ) .
C E N S s. n. 1. (în statul rom an) R ecensăm înt al cetăţenilor şi al
averii lor, efectuat din cinci în cinci ani, p en tru a servi ca bază la recru­
tare, la fixarea im pozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. 2. (în
o rînduirea feudală) R entă în bani sau în n atură datorată seniorului
de către posesorul păm întului. 3. (în unele ţări capitaliste) Cîtimea de
im pozit prevăzută de legile electorale restrictive ale epocii, nece­
sară p en tru acordarea dreptului de alegător sau de ales şi pentru
delim itarea colegiilor electorale din care făceau parte cetăţenii. — Lat.
lit. c e n s u s .
C E N T Ă U R , centauri, s. m . (în m ito­
logia greacă) Fiinţă im aginară, jum ătate om
şi jum ătate cal. ♦ (La sg. art.) Constelaţie
din emisfera sudică, din care face parte
steaua cea mai apropiată de sistemul solar.
— L at. lit. c e n ta u r u s .
C E N T A U R Ă s. f. v. ţin ta u r ă .
C E N T E N A R , centenare, s. n. îm p li­
nirea a o sută de ani de la producerea unui
evenim ent în se m n a t; celebrarea acestui
evenim ent. + (Adjectival) Care datează de
o sută (sau de m ai m u lte sute) de ani.
— L at. lit. c e n te n a r iu s .
C E N T E Z IM A L , -Ă, centezimali, -e,
adj. Care reprezintă a suta parte dintr-un
întreg. — F r. c e n te s im a l.
C E N T lA R , centiari, s. m . U nitate subdivizionară de măsură
pentru terenuri, egală cu a suta parte d intr-un ar. [ P r .: -ti-ar\
— F r. c e n t ia r e .
C E N T IG R A D , -Ă, centigrade, adj. n. şi f. Care este îm părţit în ­
tr-o sută de grade. + Care rezultă dintr-o asemenea îm părţire,
care se raportează la o scară de o sută- de grade. — F r. c e n tig r a d e .
C E N T IG R A M , centigrame, s. n. M ăsură subdivizionară de greu­
tate, reprezentînd a suta parte d in tr-u n gram. — F r. c e n t ig r a m m e .
C E N T IL lT R U , centilitri, s. m. M ăsură subdivizionară de capa­
citate, reprezentînd a suta parte d in tr-u n litru. — F r. c e n t ilitr e .
C E N T IM Ă , centime, s. f. (Rar) Valoare bănească reprezentînd a
suta parte d in tr-u n franc, d in tr-u n leu vechi etc. <► Expr. (Fam .) N ici
o centimă = nici u n ban. — F r. c e n tim e .
C E N T IM E T R U (1 ) centimetri, s. m ., (2 ) centimetre, s. n. 1.
M ăsură subdivizionară de lungime, reprezentînd a suta parte d in tr-u n
m etru. Centimetru pătrat = unitate de arie egală cu aria unui pătrat
ale cărui laturi au lungim ea de u n centim etru (1 ). Centimetru cub —
unitate de volum egală cu volum ul unui cub ale cărui laturi au lungimea
de u n centim etru (1 ). 2. Panglică îngustă de m uşam a, de metal etc., lungă
de u n m etru sau mai m u lt şi servind la m ăsurat în ateliere şi m aga­
zine. — F r. c e n t im e t r e .
C E N T IR O N , centiroane, s. n. Centură. — F r. c e in tu ro n .
C E N T R Ă , centrez, vb. I. I . T ran z. A fixa o piesă de prelucrat
în tr-o m aşină-unealtă astfel încît axa ei de rotaţie în maşină să coincidă
cu axa pe care trebuie să o aibă piesa prelucrată. 2. T ran z. Fig. A orienta
o activitate spre un anum it obiectiv, a grupa elem ente disparate în jurul
unui nucleu. 3. Intranz. (L a fotbal, rugbi etc.) A trim ite sau a trece
m ingea de la m arginea terenului spre centru (în apropierea porţii adver­
sarului). — F r. c e n t r e r .
C E N T R A L , -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (aproximativ) în
centru, în m ijlo c ; care provine d in tr-u n centru. 2. Fig. Care ocupă o
poziţie principală, care constituie u n nucleu în ju ru l căruia se grupează
elementele secundare. ♦ Care conduce sau dirijează de la u n centru.
— F r. c e n t r a l (lat. lit. c e n tra lis ) .
C E N T R A L Ă , centrale, s. f. 1. Institutie care are ca scop coordo­
narea activităţii şi buna desfăşurare a m uncii într-o anum ită ram ură de
producţie. 2. A nsam blu de instalaţii tehnice, servind la producerea unor
anum ite form e de energie. 3. S taţiune unde se efectuează punerea în
legătură a posturilor unei reţele de electrocom unicaţii. — F r. c e n t r a le .
C E N T R A L IS M s. n. Sistem de adm inistraţie potrivit căruia
instituţiile locale se află (în orice problem ă) în subordinea instituţiilor
centrale şi lucrează după dispoziţiile acestora. <» Centralism demo­
cratic — sistem de organizare a partidelor com uniste şi m uncitoreşti, care
îm bină centralism ul cu dem ocraţia internă de partid, asigurînd astfel
unirea tu tu ro r m em brilor partidului într-o singură organizaţie, cu un
centru conducător unic şi cu o disciplină unică, obligatorie p en tru toţi
m em brii săi. — F r. c e n t r a lis m e .
C E N T R A L IS T , -Ă , centralişti, -ste, adj. Potrivit centralism ului,
care aparţine centralism ului. — F r. c e n t r a lis te .
C E N T R A L IZ A , centralizez, vb. I. T ranz. 1. A concentra în tr-un
singur loc sau în tr-o conducere unică. 2. A face să depindă de o
singură conducere. — Fr. c e n t r a lis e r .
C E N T R A L IZ A R E , centralizări, s. f. Acţiunea de a centraliza
şi rezultatul e i ; concentrare. <>• Centralizarea capitalului — proces
(caracteristic societăţii capitaliste în faza im perialistă) de creştere a
capitalului p rin înghiţirea m icilor capitaluri de către m arii capitalişti şi
p rin absorbirea întreprinderilor mici de către întreprinderile mari.
C E N T R A L IZ A T O R , -O A R E , centralizatori, -oare, adj. Care
centralizează. — D u p ă fr. c e n t r a lis a te u r .
C E N T R A L IZ Â Ţ IE , centralizaţii, s. f. (în v .) C entralizare. — Fr.
c e n tr a lis a tio n .
CENTRARE — 138 — C ER

C E N T R A R E , centrări, s. f. Acţiunea de a centra. distruge în întregim e p rin foc, a pustii. A nu avea nici cenuşă în vatră =
C E N T R A T , -A , centraţi, - te, adj. Care este orientat, în d rep tat, a fi foarte sărac, a n u avea nim ic. A - i lua (sau a-i vinde) cuiva şi cenuşa
fixat în (sau pe) c en tru . — V. centra. din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva to t. A trage cenuşa
(sau spuza) pe turta sa — a-şi apăra cauza proprie. A -şi pune cenuşă pe
C E N T R IF tJG Ă , centrifuge, adj. f. (în expr.) Forţă centrifugă cap = a se pocăi, a-şi recunoaşte vina sau greşeala. ♦ Cenuşă vulcanică
— forţă datorită căreia u n corp aflat în mişcare de rotaţie tin d e să se = masă de elem ente fine aruncată de un vulcan în erupţie. ♦ R ăm ă­
depărteze de centrul liniei sale de mişcare. Mişcare centrifugă — mişcare şiţele unui m ort incinerat. — L at. * c in u sia (<cinus).
a unui corp care se depărtează de centrul său de rotaţie. Pompă centri­
fugă — aparat bazat pe efectul forţei centrifuge şi folosit la pom parea C E N U Ş Ă R E A S Ă s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată
apei. Maşină centrifugă (şi substantivat, f.) =* aparat p en tru separarea persecutată şi chinuită de mama v itre g ă ; fig. fată persecutată în familie.
mecanică a com ponenţilor cu greutate specifică diferită d in tr-u n — D in c e n u ş a r + suf. -easă.
amestec lichid, cu ajutorul forţei centrifuge. — D upă fr. c e n ­ C E N U Ş Ă R ÎT s . n . O peraţie de tratare a pieilor cu lapte de var
trifu g e . şi leşie de cenuşă, p en tru a le curăţa de păr. — D in c e n u ş ă + suf.
C E N T R IF U G A L , -A , centrifugali, -e, adj. (Fiz.) Care tinde să -ărit.
se depărteze de centru. — F r. c e n tr if u g a l.
C E N U Ş E R N IŢ Ă , cenuşerniţe, s. f. (Pop.) Scrum ieră. — D in
C E N T R IP E T Ă , centripete, adj. f. (în expr.) Forţă centripetă c e n u ş ă + suf. -arniţă.
= forţă datorită căreia u n corp aflat în m işcare de rotaţie este atras spre
centrul cercului descris în mişcarea sa. — F r. c e n t r ip e te . C E N U Ş IU , -IE , cenuşii, adj. D e culoarea cen u şii; gri. ♦ (S ub­
stantivat, n.) Culoarea cenuşie — D in c e n u ş ă + suf. -iu.
C E N T R IP E T Â L , -A , centripetali, -e, adj. Care tin d e să se apropie
de centru. — F r. c e n t r ip e ta l . C E N Z IT Â R , -A , cenzitari, -e, adj. Care are la bază censul (3 ),
întem eiat pe cens. Sistem electoral cenzitar = sistem electoral care
C E N T R IS M s. n. C u ren t politic oportunist, conciliatorist, ivit restrînge drepturile electorale ale cetăţenilor, făcîndu-le să depindă
înainte de p rim ul război m ondial în interiorul partidelor social-dem ocrate de averea lor. — D upă fr. c e n s ita ir e .
ale Internaţionalei a Il-a , care, su b pretextul adoptării unei poziţii de
mijloc între burghezie şi proletariat, subordona interesele proletariatului C tN Z O R , cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, în tr-un
intereselor burgheziei. — Rus c e n t r iz m . stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor şi a publicaţiilor. 2. Persoană
care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei
C E N T R IS T , centrişti, s. m. A dept, partizan al centrism ului. bănci etc. 3. (în statul rom an) M agistrat care avea misiunea de a face
C E N T R O S 0 M , centrosomi, s. m . C orpuscul granular sau în recensăm întul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile
formă de bastonaş, înconjurat de o zonă de protoplasm ă, care apare publice. — F r. c e n s e u r (lat. lit. c e n s o r).
la reproducerea indirectă a celulei animale şi în celulele u n o r plante C E N Z U R A , cenzurez, vb. T. T ranz. A aplica cenzura ; p. ext. a
inferioare din încrengătura talofitelor. — F r. c e n tro s o m e . suprim a sau a interzice o publicaţie. ♦ Fig. A exercita u n control asupra
C E N T R U , (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3 ) centre, s. n., (I 5, II 2 ) centri, m oravurilor. — F r. c e n s u r e r
s. m. I. 1. (G eom .) P u n c t în raport cu care punctele unei figuri se C E N Z U R A R E s. f. (Rar) A cţiunea de a cenzura.
asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. + P u n c t în
raport cu care toate punctele unei figuri sîn t la aceeaşi distanţă. Centrul C E N Z U R A T , -A , cenzuraţi, -te, adj. Care a fost supus cenzurii.
unui cerc. ♦ Fig. (în expr.) î n centrul (unei activităţi, unei preocupări — V. cenzura.
etc.) = pe prim ul plan, la loc de frunte. 2. (în expr.) Centru de rotaţie = C E N Z tJR Ă , cenzuri, s. f. C ontrol excrcitat de statul capitalist
punct în ju ru l căruia alt p u n ct sau un corp p o t efectua o m işcare de asupra publicaţiilor şi tipăriturilor, pentru a îm piedica propagarea
rotaţie. 3. P unctu l de aplicaţie al rezultantei u n u i sistem de forţe. ideilor înaintate şi a inform aţiilor re a le ; organ de stat care exercită
Centru de greutate. 4. P u n ct central al unei întinderi, al unui spaţiu. acest control. — L at. lit. c e n s u r a (fr. c e n s u re ).
<► Partid politic de centru = grupare caracteristică micii burghezii
şovăielnice, care oscilează în tre partidele de dreapta şi cele de stînga C E P , cepuri, s. n. 1. D op lung de
şi care, deşi aparent se situează pe o poziţie interm ediară, de fapt este lem n cu care se astupă gaura unui butoi.
strîns legată de dreapta. + P u n ct în mijlocul unui teren de sport, de + Canea. ♦ (Rar) G aură a butoiului în
unde se începe întrecerea la anum ite jocuri sportive. 5. (In expr.) care se pune cepul (1 ) sau caneaua. <>
Centru înaintaş — jucătorul care se află în mijlocul liniei de înaintare Expr. A da cep unei buţi = a începe o
la anum ite jocuri sportive. Mijlocaş (sau h alf) centru = jucătorul care b ute plină de vin (sau de alt lichid).
se află în mijlocul liniei de mijlocaşi la anum ite jocuri sportive. II. 1. Loc 2. Porţiune din tulpina unui portaltoi,
în care sînt localizate anum ite funcţii sau acte. Centrul reflexelor. care se lasă deasupra altoiului pînă la
2. (în expr.) Centru nervos = g rup de celule nervoase care se găsesc dezvoltarea acestuia cu scopul de a-l p ro ­
în encefal, în bulb sau în măduvă, la care vin excitaţiile periferice şi teja. ♦ N od din tulpina u nui brad sau
de la care pornesc excitaţiile centrale. 3. Loc unde este concentrată o a u nui molift din care creşte ram ura.
activitate. ♦ O raş m are în care sînt concentrate organele de conducere 3. F usul arborelui de lem n al unei mori
ale raionului, ale regiunii etc. şi în care se găsesc cele mai im portante ţărăneşti de apă. 4. Proem inenţă (cilin- Cep (1)
instituţii. + A nsam blu de clădiri, străzi şi pieţe în care este concentrată drică) la periferia unei piese, tăiată astfel
activitatea publică a unui oraş. 4 In stitu ţie superioară c o n d u căto are; încît să se potrivească într-o scobitură din
putere adm inistrativă centrală (din capitală). — F r. c e n t r e (lat. lit. altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior
c e n tr u m ) . al unei ţevi, care serveşte la îm binare prin
C E N T tJR Ă , centuri, s. f. 1. C urea lată de piele, mai rar de pînză, înşurubare. — L at. c ip p u s .
cu care se încing militarii peste mijloc şi de care agaţă sabia, baioneta C E P Ă Î, cepăiesc, vb. IV. Intranz.
e t c .; centiron. ^ E xpr. Pînă la centură = de la um eri pînă la talie. (Reg.) A păşi, producînd un zgomot uşor ;
+ Centură de gimnastică = cingătoare lată, folosită p en tru a susţine a lipăi. — C om p. m agh. c s a p n i
corpul la unele exerciţii de gimnastică. Centură ortopedică = dispozitiv
folosit în unele afecţiuni ale sistem ului osos, p en tru m enţinerea corpului C E P Ă fT , cepâituri, s. n. (R ar) FaptUl
în poziţie corectă. Centură de salvare = dispozitiv fixat în jurul taliei, de a cepăi, zgom otul produs d e încălţăm inte în tim pul m ersului.
care serveşte la m enţinerea unui naufragiat deasupra a p e i; colac de C E P C H E N s. n . (înv.) H aină boierească scurtă, cu mînecile,
salvare. Centură de siguranţă — dispozitiv de protecţie a m uncitorilor despicate, care se purta p e um eri. — T c. c e p k e n .
care lucrează pe stîlpi la înălţim e, constituită d in tr-o cingătoare lată şi o
frînghie de susţinere. 2. (în expr.) Cale ferată de centură = cale ferată C E P E L E A G , -A, cepelegi, -e, adj. (Reg.) Peltic. — U cr., rus
care înconjură u n oraş. Centură de fo rtu ri = zonă fortificată în ju ru l S ep eljav y j.
unei aşezări care prezintă interes strategic. 3. (în expr.) Centură C E P IŞ O Â R Ă s. f. v. c e p u ş o a r ă .
pelviană = oasele bazinului. — F r. c e in tu r e .
C E P Ş O Â R Ă s. f. v. c e p u ş o a r ă .
C E N T tJR IE , centurii, s. f. 1. (în arm ata rom ană) Subdiviziune
tactică cuprinzînd o sută de o s ta ş i; (în vechea organizare a armatei C E P U Ş O A R Ă , cepuşoare, s. f. D im inutiv al lui ceapă. (V ar.:
rom îne) subîm părţire a cetei. 2. (în vechea Romă) G ru p de cetă­ c e p iş o â r ă , c e p ş o â r ă s. f.]
ţeni form at p rin îm părţirea populaţiei după avere. — L at. lit. C E P U Ş O R , cepuşoare, 8. n. D im inutiv al lui cep.
c e n tu r ia . C E R 1, ceri, s. m . A rbore mare,
C E N T U R IO N , centurioni, s. m. ( în arm ata rom ană) O fiţer care înrudit cu stejarul, foarte căutat
comanda o c e n tu rie ; sutaş. [ P r .: -ri-on] — L at. lit. c e n t u r io , -o n is. ca lem n de foc ( Quercus cerris).
C E N U Ş A R 1, cenuşare, s. n. 1. C utie aşezată su b grătarul loco­ — L at. c e r r u s .
motivei sau al unei sobe de încălzit, în care cade cenuşa rezultată din C E R 2, ceruri, s. n. 1. Spaţiu
ardere. 2. Bazin folosit în tăbăcărie, în care se p u n pieile crude, cu o nesfîrşit în care se află a ş tr ii; (mai
soluţie de lapte de var, p e n tru a le curăţa de păr. 3. U rn ă în care se ales) parte din acest spaţiu văzută
păstrează cenuşa unei persoane in c in e ra te ; u rn ă cinerară. — D in deasupra orizontului, care are
c e n u ş ă -f suf. -ar. o formă aparent emisferică. Expr.
C E N U Ş Â R 1, cenuşari, s. m . A rbore ornam ental originar din China, Sub cerul liber = în aer lib e r;
înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse şi cu flori mici verzi-gălbui afară. (Rar) Pină-i cerul — niciodată.
(A ilanthus glandulosa) . — D in c e n u ş ă + suf. -ar. A f i departe (unul de altul) ca
cerul de păm înt = a n u se potrivi
C EN U ŞA R *, cenuşari, s. m . (în v . şi ir.) Scriitor de cancelarie, de loc, a fi în contrast (unul cu C er
copist (prost). — D in c e n u ş ă + suf. -a r. altul). A pica (sau a cădea) din
C E N U Ş Ă s. f. S ubstanţă m inerală în form ă de p u lbere, care cer = a ) a sosi pe n eaştep tate; b ) a n u pu tea înţelege, a fi străin
răm îne după arderea u n u î corp. O Expr. A preface în cenuşă — a de ceea ce se întîm plă în ju r. N u pică din cer — n u vine de-a gata.
 CERAMICĂ — 134 -
Parcă a căzut cerul pe mine, exprim ă uluirea cuiva faţă de o situaţie
neaşteptată şi neplăcută. N u se va face gaură (sau bortă) în cer = n u are
să fie cine ştie ce pagubă, nu are sâ seîn tîm p le nici un rău. A făgădui
cerul şi pămintul — a prom ite lucruri nerealizabile. Cu o falcă in cer şi
cu una (sau cu a lta) in (sau pe) păm înt = furio9. In înaltul (sau slava)
cerului = la m are înălţim e. C o m p u s: cerul-gurii = peretele supe­
rior al cavităţii bucale, în
form ă de boltă. 2. Aer, văz­
duh, atm osferă. -*> Păsările
cerului = păsările zb u răto a­
re. 3. (Tn diverse mitologii)
Rai. ^ , E xpr. A ridica (pe
cineva) pfnă la cer (sau în
slava cerului) = a lăuda (pe
cineva) foarte m ult. A f i (sau
a se crede) în al şaptelea
(sau în al nouălea) cer — a nu
mai putea de bucurie. A răs­
coli cerul şi pămintul — a face
to t posibilul (pentru a găsi un
lucru pierdut). (Rar) A se
ruga (de cineva) cu cerul şi cu
pămintul = a se ruga cu cea
Obiecte de ceram ică
mai m are stăruinţă. 4 Putere
divină, providenţă. 0 - E xpr. Nedreptate strigătoare la cer — n edrep­
tate foarte m are, revoltătoare. — Lat. c a e lu m .
C E R A M IC Ă 8. f. T ehnica şi arta de a fabrica obiecte din argilă
(sau, p ext., din alte m ateriale plastice) întărite p rin încălzire în cuptor.
4 O biecte confecţionate p rin această tehnică.
— F r. c e r a m iq u e (<gr.).
C E R A M tS T , -A, ceramişti, -ste, s. m.
şi f. Specialist în fabricarea obiectelor de
ceram ică. ♦ S p ecialist în arta ceram icei.—
Fr. c e r a m is te .
C E R A R G IR lT s. n. C lorură de argint
naturală. întrebuinţată ca m inereu de
argint. — F r. c £ r a r g y r il e .
C E R A T , -A, ceraţi, -te, adj. Acoperit
cu u n strat de ceară. <» H îrtie cerată =
hîrtie im pregnată cu substanţe care o fac
im perm eabilă. — D in c e a r ă + suf. ~at (după
fr. cire).
C E R A r I T s . n. (în v .) Im pozit pe
producţia de ceară. — D in c e a r ă + suf.
Cerb
-ărit.
CER B , cerbi, s. m . M am ifer rum egător
de pădure, cu coam e bogat ramificate (Cervus elaphus). & C om pus:
cerb-lopătar = specie de cerb cu co am ele lăţite în form ă de lopeţi
(C ervus dam a). — L at. c e r v u s .
C ER B A R fE , cerbării, s. f. Parc (de vînătoare) în care sînt ţinuţi
cerbii. — D in c e r b + suf. -ărie.
C E R B E R , (2 ) cerberi, s. m. 1. (în
mitologia greacă) Animal fabulos, im a­
ginat ca u n cîine cu trei capete, care stă-,
tea la porţile infernului şi păzea intrarea.
2. Fig. (Livresc) Paznic rău, crud. — Fr.
c e r b e r e (lat. lit. c e r b e r u s ) .
C E R B tC E s. f. 1. Ceafă, grum az.
<► Expr. A f i tare de cerbice — a fi dîrz,
neînduplecat. 2. Fig. M în d rie ; îm p o tri­
vire. — L at. c e r v ix , -ic is.
C E R B IC IE s. f. (Rar) T enacitate, C erber
dîrzenie. — D in c e r b ic e + suf. - mu
C E R B O A lC A , cerboaice, s. f. Fem ela c e rb u lu i; ciută. — D in
c e r b + suf. -oaică,
C E R C , cercuri, S; n. I. 1. Suprafaţă lim itată de o circu m ferin ţă;
linie curbă închisă care m ărgineşte o astfel de su p ra fa ţă ; circum ferinţă.
<> Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul păm în­
tului, paralele cu ecuatorul şi situate la 66 de grade şi 30 de m inute
Ia nord sau la sud de acesta. Cerc diurn = cerc descris de aştri în mişcarea
lor aparentă, zilnică, în ju n ii păm întului. 2. Figură, desen, linie sau
mişcare în formă de inel sau de roată. <v Loc. adv. Tn cerc = circular. 4
Cerc vicios = greşeală de logică constînd din faptul că o teză este aparent
dem onstrată cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăşi dem onstrată
cu ajutorul prim ei. 3. L inie în form ă de arc. 4. Fig. Sferă, întindere,
cuprins, lim ită (de cunoştinţe, de atribuţii, de ocupaţii etc.). II. N um e
dat unor obiecte de lem n, d e metal etc. în form ă de linie circulară. 1. Bandă
subţire de fier sau de lem n care înconjură u n butoi p en tru consoli­
darea doagelor. 2. Bandă subţire (de metal) cu care se consolidează un
cufăr, u n geam antan etc. 3. Şină de fier fixată în ju ru l roţilor de lemn
ale vehiculelor, pen tru a consolida obezile şi a servi ca piesă de uzură
la rulare. 4. O biect de lem n de form ă circulară, pe care îl rostogolesc
copiii lovindu-1 cu u n beţişor. 5. (în v .) D iadem ă. III. D isc gradat,
întrebuinţat la unele instrum ente de m ăsură pen tru m ăsurarea un g h iu ­
rilor. Cerc de busolă. IV. 1. G ru p de oameni legaţi între ei p rin interese
com une şi gravitînd în ju ru l unui p u n ct central. 4 G ru p d e oameni
legaţi între ei p rin preocupări, convingeri, idei etc. com une, de obicei
cu scop instructiv-educativ. 2. G ru p de oameni uniţi între ei p rin
legături de rudenie sau de p rieten ie şi care se frecventează des. 4
Lum e. Trăind in cercul vostru strim t. Norocul vă petrece (E M IN E S C U ).
— L at. c ir c u s .
CERCURELE
C E R C Â , cerc, vb. I. (Adesea în concurenţă cu încerca) 1. T ranz.
A cerceta, a exam ina; a iscodi. 2. T ran z. şi refl. A se strădui, a se sili;
a căuta s ă . . . B ia ta f a t ă . . . se cercă să zică şi ea ceva (IS P IR E S C U ).
3. T ranz. (Pop.) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit
etc. 4. T ranz, (în v . şi reg.) A căuta. Cercam un vad S ă ies la lumea
largă (E M IN E S C U ). 5. T ranz. (înv.) A supune la grele încercări. M a i
m ult de opt zile cercară ţara (B A L C E S C U ). 6 . T ran z, A vizita, a
frecventa. N ic i cîrcium ăriţei nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne
cerca aşa des (C R E A N G A ). 7. Intranz. A reveni; a da tîrcoale. 8.
T ran z. unipers. A fi cuprins de o anum ită stare sufletească, de o
durere fizică etc. — Lat. c ir c a r e .
C E R C A R E , cercări, s. f. A cţiunea de a (se) cerca şi rezultatul
ei. 1. C ercetare, investigaţie. 2. încercare, experienţă. 4 Probă.
3. Suferinţă, durere, nenorocire.
C E R C A T , -A, cercaţi, -te, adj. (D espre oameni) 1. încercat,
tre c u t p rin greutăţi. 2. Experim entat, priceput. — V. cerca.
C E R C Ă N A T , -A adj. v. în c e r c ă n a t.
C E R C A n E L , cer cânele, s. n. D im inutiv al lui cearcăn.
C E R C A T O R , -O A R E , cercători, -oare, s. m . şi f. (înv.) Persoană
care face o încercare, o probă, o experienţă. — D in c e r c a -f suf.
- ( ă ) tor.
C E R C Ă T tJR A , cercături, s. f. (înv.) Control exercitat de stăpî-
nire asupra strîngerii birurilor prin concesionari. — D in c e r c a + suf.
- ( ă ) tură.
C E R C E L , cercei, s. m . O biect de podoabă fixat sau atîrnat de
ureche. — Lat. c irc e llu s .
C E R C E L A T , -A , cercetaţi, -te, adj. îm podobit cu cercei. — D in
c e r c e la (puţin folosit).
C E R C E L O l, cerceloi, s. m. Augmentativ
al lui cercel.
C E R C E L U Ş , cerceluşi, s. m. I. D im inutiv
al lui cercel. II. 1. N um e dat mai m ultor specii
de plante decorative cu flori roşit, galbene-
verzui sau pestriţe (F uchsia). 2. (L a pl.) L ăcri­
mioare.
C E R C E T Ă , cercetez, vb. I. l^ T r a n z . şi
refl. A (se) exam ina cu a te n ţie ; a (se) observa,
a (se) controla. ♦ T ran z. A studia, a consulta.
4 T ran z. A căuta. 2. T ranz. A căuta să a f li;
a se inform a; a iscodi. 3. T ranz. A întreba,
a chestiona. 4 (Jur.) A ancheta. 4. T ranz.
(Pop.) A vizita. — L at. c i r c i t a r e «a da
tîrcoale *. - , n
, . . . Cerceluş (II I)
C E R C E T A R E , cercetări, s. f. Acţiunea de
a (se) cerceta şi rezultatul ei.
C E R C E T Â Ş , -A, cercetaşi, -e, s. m. şi f. 1. S. m. Persoană tri­
misă să cerceteze, să ia inform aţii despre c e v a ; militar^ care execută
o cercetare. 2. S. m . şi f. Persoană care făcea parte din organizaţia
cercetăşiei. — D in c e r c e ta 4- suf. -aş.
C E R C E T Ă Ş tE s. f. O rganizaţie cu caracter sportiv care cuprindea
tineretul din şcolile secundare şi care urm ărea educarea fizici şi morală
a acestuia. — D in c e r c e ta ş + suf. -ie.
C E R C E T Ă T O R , -O A R E , cercetători, -oare, adj., s. m. şi f. 1.
Adj. Care cercetează. 2. S. m. şi f. Persoană care se ocupă cu cercetări
în dom eniul ştiinţei sau al te h n ic ii; om de ştiinţă. D in c e r c e t a +
suf. - (ă ) tor.
C E R C E V E A , cercevele, s. f. C adru în care este fixat geam ul la o
fereastră (v. pervaz) sau Ia o uşă (v. uşo r); lem năria (în formă de cruce)
din mijlocul ferestrei. [V ar.: g e rg e v e â , g iu rg lu v e â s. f.J — Ic .
ţe rţe v e .
C E R C H E Z , -A , cerchezi, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care apar­
ţine Republicii A utonom e C ercheze (din U .R .S .S .) sau popiaaţiei ei,
privitor la această r e p u b l i c ă s a u la populaţia ei. 2. S. m . şi f. Persoană
care aparţine populaţiei de bază a R epublicii A utonom e Cercheze.
—T c . c e r k e z .
C E R C H E Z E S C , -E Â S C Ă , cerchezeşti, adj. (R ar) C erch e z .—
D in c e r c h e z + suf. -esc.
C E R C U t, cercuiesc, vb. IV. 1. T ran z. A lega, a strînge cu
cercuri u n vas de doage, o roată de car etc. 4 Fig. A cuprinde ca
în tr-u n cerc ; a înconjura, î l cercuiră eu mîngiieri şi dezmierdări (DfcvLA-
V R A N C EA ). 2. T ran z. Fig. A limita, a m ărgini. 3. Intranz. A se aşeza
în form ă de cerc. — D in c e r c .
C E R C U lX L Ă , cercuieli, 8. f. C ercuire. — D in c e r c u i + suf. -eală.
C E R C U tR E , cercuiri, s. f. A cţiunea de a cercui.
C E R C U tT s. n. Faptul de a cercui.
C E R C U IT O R , cercuitori, s. m . Persoană care face sau pune cercuri
(Ia butoaie) — D in c e r c a i + suf. -fi)to r .
C E R C U L fiŢ , cerculeţe. s. n. 1. D im inutiv al lui cerc. 2. (La
pl.) C ute mici şi dese care se fac ca garnitură la rochii, la
bluze etc.
C E R C U R IL E s. n. pl. C erculeţe ( 2 ) . — D in c e r c u r i (pl. lu i
cerc) + suf. -ele.
 CERAMICĂ ROMÎNEASCĂ

l.Farfurie din Oltenia. 2.Ulcior din regiunea Piteşti. 3 .Farfurie din regiunea Piteşti. 4.Farfurie din Bihor.
5.Farfurie din Baia Mare. 6 .Farfurie din Bihor. 7.Cană din Muntenia. 8.Ploscă din Oltenia. Ulcior din
Oltenia. lO.Strachină din regiunea Suceava. 1 LFarfurie din regiunea Sibiu. 12.Farfurie din Maramureş.
CERCUŞOR — 13 5 —
c e r c u ş 6 r , cercuşoare, s. n. C erculeţ (1 ). — D in c e r c ~r
syf. -uşor.
C E R D Â C , cerdace, s. n. 1. M ic pridvor, uneori închis cu geamlîc,
aşezat deasupra gîrliciului pivniţei (la
casele ţă ră n e şti); galerie deschisă, m ăr­
ginită de stîlpi (la vechile case boie­
reşti sau la m ănăstiri). ♦ (Im pr.)
Balcon. 2. (înv .) Clădire izolată, cu
o singură încăpere, aşezată pe o ridică-
tură de păm înt sau pe stîlpi înalţi (ser­
vind ca post de observaţie). 3. Aco­
periş de fîntînă. [V a r.: c e a r d â c s. n.]
— T c. card ak .
C E R D Ă C fiL , cerdacele, s. n. Cer-
dăcuţ. — D in c e r d a c 4- suf. -el.
C E R D Ă C liT .cerdăcuţe, s. n. D i- Cerdac
m inutiv al lui cerdac.
C ^ R E , cer, vb. I I I . T ran z. 1. A se adresa cuiva p en tru a obţine
ceva, pentru a-I convinge să-ţi îndeplinească o dorinţă, -o- Expr. A cere
voie să. . . =* a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) p e n tru a
obţine perm isiunea s ă . . . <► Refl. Aice s-au cerut ei ca sâ-i primească
peste noapte (SBIER A ). 2. A face unei fete propuneri de c ăsă to rie ;
a peţi. 3. A cerşi. 4. A pretinde ceva în baza unui d r e p t; a revendica.
O E xpr. A cere satisfacţie = a pretinde satisfacţie morală în urm a unei
jigniri sau unei insulte. A cere socoteală sau (înv.) seamă (cuiva) = a
trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. C it ceri pe unt? 5. A
im p u n e ; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. + Refl. A avea
căutare, a fi solicitat. — Lat. q u a e r e r e .
C ER EA L A , cereale, s. f. N um e generic dat u n o r plante din familia
gramineelor (grîu, porum b etc.) ale căror sem inţe servesc ca hrană
omului sau animalelor şi ca m aterie prim â în industria alim e n ta ră ;
grine, bucate. [ P r .: -re-a-1 — F r. c 6 r£ a le (lat. lit. c e r e a lis ).
C E R E A L lfiR , -Ă , cereaHeri, -e, adj. Care produce c ereale; de
cereale. [ P r .: -re-a-U-er] — D in c e r e a le -1- suf. -ar.
C E R E A L ÎS T , cerealişti, s. m. (în trecu t) N egustor de cereale.
[ P r .: -re-a-] — F r. c 6 r£ a lis te .
C ER EB EL, cerebele, 8. n. Partea cncefalului situată în regiunea
posterioară şi inferioară a c ra n iu lu i; creierul mic. — Lat. lit. c e r e -
b e llu m .
C E R E B R Â L , -A» cerebrali, -e, adj. 1. Care ţine de creier, p ri­
vitor la creier şli la funcţiile lui. 2. Intelectual, m intal. A ctivitate
cerebrală. 3. (D espre oameni, adesea substantivat) Care se conduce
(uneori exagerînd) num ai după criteriile ra ţiu n ii.— F r. c 6 r6 b ra !.
C E R E B R O S P IN A L , -Ă, cerebrospinali, -e, adj. Care aparţine cre­
ierului şi măduvei spinării, care are legătură cu creierul şi cu m ăduva
spinării. — F r. c â r â b r o s p in a l.
c e r e m o n i A l , ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a
form ulelor de etichetă întrebuinţate la o anum ită cerem onie. [ P r .:
-ni-al] — Fr. c e r e m o n ia l (lat. lit. c a e r im o n ia lis ) .
C E R E M O N fE , ceremonii, s. f. A nsam blu de form e exterioare,
protocolare, obişnuite la so lem n ităţi; paradă, solem nitate, fast. (In
orînduirea feudală şi capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de cere­
monii) — persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea
unei solem nităţi. ♦ T otalitatea formelor de politeţe folosite în relaţiile
sociale dintre m em brii societăţii. [V a r.: (înv. şi arh.) ţe r e m d n ie s. f.]
— F r. c 6 r£ m o n ie (lat. lit. c a e r im o n ia ) .
C E R E M O N lb S , -O Â S A , ceremonioşi, -oase, adj. Care se com ­
portă sau este săvîrşit cu politeţe (exagerată). [ P r .: -m -05]— D upă
fr. c £ r£ m o n ie u x .
C E R E N Ţ fiL s . m. (Bot.) C ălţunul-doam nei. — Lat. c e r in th e
+ suf. -el.
C fiR E R E , cereri, s. f. A cţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei.
I. 1. Solicitare, dorinţă, rugăm inte. 2. Pretenţie, exigenţă, revendicare.
3. Căutare, cerinţă. <> Cerere şi ofertă — raportul d in tre necesitatea
de cum părare şi cantitatea de m ărfuri aduse pe piaţă. <>■ Loc. adv. L a
cerere = cînd se cere. II. (C oncr.) Petiţie. III. ( T e h n .; în expr.) Cerere
de oxigen = cantitate de oxigen consum ată în tr-u n anum it tim p de o
apă care se scurge p rin canale, atunci cînd este supusă unui proces
de curăţire biologică. Cerere m aximă de putere — valoare maximă a
puterii care se cere unei centrale electrice, în tr-u n interval de tim p
lim itat.
C E R E S C , -E A S C Ă , cereşti, adj. 1. Care ţine de bolta cerului,
privitor Ia bolta cerului, care se află pe cer. 2. (în concepţiile religioase)
Care se crede că ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Ferm ecător, m inunat.
— D in cer* 4- suf. -esc.
C E R E Z lN Ă , cerezine, s. f. Produs o b ţin u t din ceara de petrol,
p rin tr-o operaţie de rafinare şi fo lo sit în diverse industrii. — F r. c6 -
r e s in e
C E R G Ă , cergi, s. f. Pătură de lînă care serveşte la în v elit; ţol,
scoarţă. — T c . s e r g e « cort mic ».
C E R IN Ţ Ă , cerinţe, s. f. Nevoie, pretenţie; exigenţă. — D in
c e r e -f suf. -inţâ.
C E R IU s . n. M etal moale, ductil şi strălucitor, cu num eroase
întrebuinţări în industrie. — F r. c 6 r iu m .
C Ş R N E , cern, vb. I I I . 1. T ran z. A trece un m aterial p rin sită
sau p rin ciur, p e n tru a alege sau a separa granulele mai mici de cele
mai mari sau pen tru a înlătura corpurile străine. S ita nouă cerne bine
( = ceea ce este nou dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face
să cada, a presăra ca p rin tr-o sită. Zăpada şi stelele cerneau o lumină
CERUIALĂ
potolită (A G ÎR B IC E A N U ). 2. T ran z. Fig. A distinge. Ş i-auzul prinde
cu-ncetul să cearnă Un ciripit stins (P Ă U N -P IN C IO ). 3. Intranz. unipers.
Fig. A ploua m ărunt, a bura. 4 . T ran z. Fig. A alege partea bună, vala­
bilă (dm tr-un studiu, d intr-o idee etc.), elim inînd re s tu l; a discerne.
— L at. c e r n e r e .
C E R N E A L A 1 s . f. (Pop.) F aptul de a cerni; vopsire în
negru.
C E R N E A L Ă 2, cerneluri, s. f. 1. Substanţă lichidă sau vîscoasă,
colorată, care serveste la scris, la tipărit, la ştam pilat, la gravat etc.
2. (Reg.) Culoare neagră cu care se vopsesc m ateriile textile şi p ă ru l;
negreală. 3. Fig. (Reg.) Am ărăciune, tristeţe, jale. — Slav (v. sl.
c ru n ilo ) .
C E R N E R E , cerneri, s. f. A cţiunea de a cerne.
C E R N Î, cernesc. vb. IV. 1. T ranz. (Pop.) A vopsi în n e g ru ;
a înnegri. + A vopsi în negru în sem n de doliu. 2. Refl. A se îm ­
brăca în haine negre, a-şi vopsi hainele în negru, în sem n de d o liu ;
a purta doliu. 3. Refl. Fig. A se m îhni, a se întrista. — Slav (v. sl.
£ ru n ili).
C E R N tR E , cerniri, s. f. A cţiunea de a (se) cerni.
C E R N fT 1 s. n. (Rar) C ernire. — V . cerni.
C E R N tT 2, -A, cerniţi, -te. adj. 1. D e culoare neagră. ♦ (D espre
haine) N egru, de doliu. 2. (D espre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig.
M îhnit, îndurerat, tris t; posom orit, m ohorît. — V . cerni.
C E R N O Z I6 M , cernoziomuri, s. n. Sol foarte fertil, de culoare
închisă (negru, castaniu etc.) form at în regiunile de stepă. [ P r .: - ziom]
— Rus £ e r a o z e m .
C E R N U Ş C Ă , cernuşti, 8. f. N um ele a două p la n te : a ) n e g ru şcă ;
b ) negrilică. + Săm înţa acestor plante, întrebuinţată ca condim ent.
— U cr., rus £ e rn u 3 k a .
C E R N U T 1 3. n. C ernere. — V. cerne.
C E R N tiT » , -A* cernuţi, -te, adj. (D espre făină, mălai etc.) Câre
a fost tre c u t prin sită sau prin ciur. — V. cerne.
C E R O P L Â S T IC A s. f. Arta de a m odela în ceară modele, sta­
tuete, flori etc. — F r. c £ ro p la s tiq u e (<gr.).
C E R O S , -O A S Ă , cerosi - oase, adj. Plin de ceară, bogat în ceară,
ca ceara. — D in c e a r ă 4- suf. -os.
C E R Ş E T O R , -O A R E , cerşetori, -oare, s. m. şi f. Persoană care,
pentru a-şi procura cele necesare traiului, cere de pomană. [V a r.:
c e r ş it o r , - o â re s ..m . şi f.] — D in c e r ş i 4 - suf. -(i)to r .
C E R Ş E T O R fiS C , -E A S C A , cerşetoreşti, adj. D e cerşetor. — D in
c e r ş e t o r 4* suf. -esc.
C E R Ş E T O R I, cerşetoresc, vb. IV. T ran z. şi intranz. A c e rş i;
a cere (ca u n cerşetor). [Var * • c e r ş t t o r l vb. IV] — D in c e r ş e to r .
C E R Ş E T O R IE , cerşetorii, s. f. A cţiunea de a cerşetori şi rezul­
tatul e i ; strîngere de pom eni ca mijloc de existenţă. [V a r.: c e r ş it o r ie
s. f.] — D in c e r ş e t o r + suf. -ie.
C E R Ş E T O R ÎM E s. f. M ulţim e de cerşetori. [V a r.: c e r ş ito -
r im e s. f.] — D in c e r ş e t o r + suf. -ime.
C E R Ş E T O R lT s . n. (Rar) Cerşetorie. [V a r.: c e r ş i t o r i t s. n.]
— V. cerşetori.
C E R ŞI, cerşesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A cere de pomană.
2. Intranz. A cere ceva cu stăruinţă (ca un cerşe to r); p. ext. a se
înjosi cerînd ceva. — D in c e r e .
C E R Ş fT s. n. Faptul de a c e rşi;.cerşetorie.
C E R Ş IT O R , -O Â R E s. m. şi f. v. c e r ş e to r .
C E R Ş IT O R ! vb. IV . v. c e r ş e to r i .
C E R Ş IT O R tE s. f. v. c e r ş e to r i e .
C E R Ş IT O R lM E s . f. v. c e r ş e to r im e .
C E R Ş IT O R IT s. n. v. c e r ş e to r l t.
C E R T , -A , cerţi, -te, adj. D e care n u te poţi în d o i; sigur, neîn­
doios. — Lat. lit. c e r tu s .
C E R T A , cert, vb. I. 1. Refl. A se lua la ceartă, a discuta cu glasul
ridicat, cu a p rin d e re ; a se sfădi, a se gîlcevi. + A rupe relaţiile de
prietenie, a se învrăjbi cu cineva. 2. T ranz. A m ustra, a dojeni. 3.
T ranz. (în v . şi arh.) A pedepsi. — L at. c e r t a r e .
C E R T A R E , certări. s. f. (în v .) A cţiunea d e a (se) certa; m u stra re ;
ceartă, sfadă.
C E R T A T , -A, certaţi, -te, adj. Care a ru p t relaţiile (de prietenie)
cu cineva ; supărat, învrăjbit. E xpr. A f i certat cu morala =* a călca
morala, legile etc. A f i certat cu justiţia — a fi autorul un o r fapte ile­
gale şi a avea de-a face cu ju stiţia, a fi u rm ărit d e justiţie. — V. certa.
C E R T Ă R E Ţ , -E A Ţ Ă , certăreţi, -e, adj. C ăruia îi place cearta,
care caută c e a rtă ; gîlcevitor. — D in c e r t a 4- suf. -ăreţ.
C E R T IF IC A , certific, vb. I. T ran z. A dovedi, a confirm a, a întări
(p rintr-un act, p rin tr-o sem nătură) autenticitatea, exactitatea, valabi­
litatea unui lucru. — F r. c e r t i f i e r (lat. lit. c e r tif ic a r e ) .
C E R T IF IC Â R E , certificări, s. f. Faptul de a certifica.
C E R T IF IC A T , certificate, s. n. A ct oficial prin care se certifică
ceva; (înv.) atestat. — F r. c e r t i f i c a t (lat. Ut. c e r tif ic a tu m ) .
C E R T IT U D IN E , certitudini, s. f. Siguranţă, încredere deplină.
— Lat. lit. c e r titu d o , -in is.
C E R U l, ceruiesc, vb IV. T ran z . A acoperi cu u n stra t de ceară;
a unge, a freca, a lustrui cu ceară. ♦ A îm biba cu ceară. — D in c e a r ă .
C E R U IÂ L Ă , ceruielt, s. f. F ap tu l de a cerui.
 C E R U IR E
C E R U lR E , ceruiri, s. f. A cţiunea de a cerut.
C E R U ÎT , ceruituri, s. n . C eruire. — V. cer ui.
C E R U M E N s. n. U n fel de clei care se formează în urechi. — F r.
c â r u m e n (lat. lit. c e r u m e n ).
C E R O T 8. n . Faptul de a cere (3 ); cerşit, cerşetorie.
C E R U Z Ă s. f. C arbonat de plum b folosit mai ales la prepararea
vopselelor. — F r. c e r u s e (lat. lit. c e r u s s a ).
C E R U Z ÎT s . n. C arbonat natural de plum b care se prezintă sub
formă de cristale albe cu luciu diam antin. [V a r.: c e r u z i tă s. f.] — Fr.
c £ ru s ite .
C E R U Z lT Ă s. f. v. c e r u z i t.
C ER V Ă N Ă , cervane, s. f. N um ele a două specii de plante erbacee
cu frunzele crestate pe m argine şi cu flori albe (L yco p u s exaltatus şi
europaeus ) .
C E R V IC A L , -Ă , cervicali, -e, adj.
Care ţine de partea din d ărăt a g îtu lu i; de
Ia ceafă. — F r. c e r v ic a l.
C E R V lŞ, cervişuri, s. n. (în v .) 1.
Grăsime topită păstrată în băşici şi în tre­
buinţată în bucătărie. 2. C arne conservată
în seu topit. [V a r.: c iriv f ş , c ir v iş s. n.]
— T c. ţ e r v iş .
CE S C U T . cescuţtiri, s. n. (Reg.) D i­
m inutiv al lui ceas (1 ); tim p foarte
s c u r t; clipă.
C E S IO N A , cesionez, vb. I. T ran z.
A transfera asupra altuia u n bun al său;
a renunţa de bunăvoie la u n drept, în
avantajul cuiva. [ P r .: — D in c e ­
s iu n e . C ervană
C E S IO N Â R , -A, cesionari, - e, s. m.
şi f- Persoană căreia i se face o cesiune, careia i se transferă de la
altcineva u n bun sau u n drept. [ P r .: -si-o -]— F r. c e s s io n n a ir e
C E S IU s. n. M etal alcalin monovalent care se găseşte în cantităţi
foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăţi asemănătoare.
— F r. c £ s iu m (lat. lit. c a e s iu s « albastru »).
C E S IU N E , cesiuni, s. f. C ontract p rin care creditorul transm ite
unei persoane, contra unei sum e d e bani, drepturile pe care !e are faţă
de datornicul său. + (C oncr.) Obiect, bun cesionat. [Pr. : -si-m-]— Fr.
c e s s io n (lat. lit. c e s s io , -o n is).
C E S T , C E A S T Ă , ceşti, ceste, adj. dem. (în v . şi reg.) Acest.
fG en.-dat. sg, cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor ] — V. acest.
C E S T A , C E A S T A , ceştia, cestea , pron. dem. (înv. şi reg.)
Accsta. [G en.-dat. sg. cestuia , cesleia, gen.-dat. pl. cestora] — V. acesta.
C E S T Ă L A L T , C E A S T Ă L A L T Ă , ceştilalţi, cestelaîte , pron. dem.
Acela care (din doi sau din două grupuri) este m ai în apropierea
noastră; ăstălalt. — D in c e s t + ă l a lt (p u ţin folosit, = ă la la lt) .
C E S U L E Ţ , cesuleţe, s. n. D im inutiv al Iui ceas.
C E Ş C U L lŢ Ă , ceşculiţe , s. f. Ceşcuţă. — D in c e a ş c ă + suf.
-u l-iţă .
C E Ş C U Ţ Ă , ceşcuţe , s. f. D im inutiv al lui ceaşcă.
C E T A C fiU , cetacee , s. n. (L a pl.) O rdin de m am ifere de mărim e
considerabilă, care au forma unui peşte şi trăiesc în m a re ; (şi la sg.)
animal mam ifer care face parte din acest ordin. B alena este un cetaceu.
— Fr. c â ta c c .
C ETA Ş, cetaşi, s. m . (în v .) M em bru al unei cete ; ortac. ♦ C ăpitan
(de haiduci) ; conducător (al unui grup de lucrători, de dansatori etc.).
— D in c e a tă + suf. -aş.
C E T A T E , cetăţi, s. f. (în trecut)
Loc întărit p rin tr-u n sistem de fortifi­
caţii ; fortăreaţă ; oraş în tărit cu ziduri ;
p. ext. oraş (mare). <> (înv.) C eta te de
scaun = capitală. + Locuitorii unui
oraş (întărit). — L at. c iv ita s , -a tis .
C E T Ă Ţ E A N , -Ă, cetăţeni, -e, s.
m. şi f. Locuitor al unui stat. care se
bucură de drepturi civile şi politice. ♦
(La vocativ) C uvînt cu care ne adresăm
unei persoane al cărei num e nu-1 c u ­
noaştem . — D in c e t a te -f suf. -ean.
C E T Ă Ţ E N E S C , -E Ă S C Ă , cetă­
ţeneşti, adj. D e cetăţean, al cetăţenilor.
— D in c e t ă ţe a n -f suf. -esc.
C E T Ă Ţ E N E ŞT E adv. î n felul ce­
tăţenilor, ca cetăţenii. — D in c e t ă ­
C etate
ţ e a n + suf. - eşte.
C E T Ă Ţ E N IE s. f. Calitate, drept de cetăţean. — D in c e t ă ţe a n +
suf. -ie.
C E T Ă Ţ U IE , cetăţui , s. f. D im inutiv al lui cetate ; fo rtărea ţă ;
întâritură naturală.
C E Ţ E R A , ceter, vb. I . (Reg.) I. Intranz. A cînta din ceteră,
p . ext. din alt in stru m en t muzical sau din gură. 2. T ran z. A bate
pe cineva Ia cap ; a plictisi, a sîcîi. — D in c e t e r ă .
C E T E R Â Ş, ceteraşi, s. m . (Reg.) Persoană care c în tă din c e te r ă ;
lăutar, scripcar. — D in c e t e r ă -f suf. -aş.
— 136 — C H E F E R IS T
C E T E R Ă , ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. — L at. c i th e r a ( — cith a ra ).
C E T E Ţ , ceteţi, s. m . (R ar) D ascăl (4), p s a lt.— Slav (v. sl.
£W cI).
C E T I vb. IV . v. c iti.
C E T IN Ă , cetini , s. f. 1. R am ură creangă de brad ; p. ext. brad. +
N um e dat speciilor de arbori şi de tufe din clasa coniferelor. 2. C o m p u s:
cetină-de-negi — mic arbust răşinos ornam ental
(Juniperus S a b in a ). [Pl. ş i: cetine] — Bg., sb.
C etina.
C E T IN lŞ , cettnişuri, s. n. Pădure tînără,
desiş (de brad sau de molid). — D in c e t in ă -f
suf. -iş.
C E T IN lŢ Ă , cetiniţe, s. f. Cetioară. — Din
£ e tin ă + suf. -iţă .
C E T IO Ă R Ă , cetioare, f. D im inutiv al
lui cetină.
C E T tR E s. f. v. c itir e .
C E T lT 1 s. n. v. c i t i t 1.
C E T ÎT ’ -Ă adj. v. c itit* .
C E T IT O R , -O A R E adj. v c itito r .
C E T L Â U s . n . v. c e a tlă u .
Cetină-de-negi
C E T L U l, cethdesc, vb. IV. T ranz. 1.
A lega strîns, a lega fedeleş. 2. A bate. — M agh. c s a to ln i.
C E T O N Ă , cetone, s. f. N um e generic dat unor com binaţii organice
care se obţin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hid ro ­
carburilor, ori prin distilarea uscată a sărurilor de calciu ale acizilo r;
se întrebuinţează în sinteza m ultor substanţe organice. — Fr. c e to n e .
C E Ţ O S , -O Â S Ă , ceţoşi, -oase, adj. C u ceaţă, plin de ceaţă, în tu ­
necat de ceaţă. — D in c e a ţă + suf. -os.
C E U C Ă , ceuce, s. f. Stăncuţă. — Bg.. sb. £ a v k a.
C E U C U Ţ Ă , ceucuţe , s. f. D im inutiv al lui ceucă.
CEVA pron. nehot. I. 1. U n lucru oarecare : oarece. A m po m en it
ceva despre « leliţa # A n ic a (S A D O V E A N U ). <> Expr. A f i (sau a ajunge
etc.) ceva de speriat — a ) a căpăta o înfăţişare atît de neobişnuită (în rău),
încît provoacă spaimă; b ) s e spune despre cineva sau ceva care iese din co ­
m u n (în bine sau în rău). A ş a ceva ~ un lucru ca acesta. în co tro s-apuce?
căci nici nu m a i auzise p în ă atu n ci de aşa ceva (IS P IR E S C U ) Bl ceva de
el (sau de capul lu i) — are (unele) calităţi. 2. U n lucru (cît de) inie, o
cantitate o parte (cît de) neînsem nată, (cît de) puţin. Toderică îi p o fti
în tîi să guste ceva (N E G R U Z Z I). 3. L ucru im portant, valoros, m ult.
V rea u să cunosc ceva, cînd v o i ieşi de la d u m neata (C R EA N G Ă ). II. (Cu
valoare de adj. nehot.) 1. O arecare, oarecît, cîtva. D e-acum îna in te m ai
a v e ţi şi ceva treabă de fă c u t (C R EA N G Ă ). 2. (Fam .) Foarte hun, foarte
frum os. <► Expr. M a i ceva = mai de seamă, mai frum os, mai bun sau
mai rău, mai u rît etc. III. (Cu valoare de adverb) Întrucîtva, puţin, cît
mai (sau cît de) puţin. în c ep u ră , de la o vrem e, parcă a cunoaşte ceva
locul (SBIER A ). 4- (R epetat) C ît de cît, măcar, (foarte) puţin. C eva-
ceva să -l f i contrariat, apoi striga (G H IC A ).— D in c e -I va.
C EV A ŞI pron. nehot. (înv. şi reg.) Ceva. — D in c e v a I- şi.
C EV A ŞIL EA pron. nehot. (Pop. şi fam.) Ceva. — D in c e v a ş i \ le
C EZ A R , ce za ri , s. m. T itlu dat îm păraţilor ro m a n i; p ext. îm părat.
[Acc. ş i : cezar] — Lat. lit. c a e s a r .
C E Z A R IA N , -Ă, cezarieni , -e, adj. 1. (Rar) Privitor la cezarii
romani, care aparţine epocii cezarilor rom ani. 2. (în expr.) O peraţie
cezariană (şi substantivat, f.) = intervenţie chirurgicală în regiunea
abdominală (spre a scoate copilul din pîntecele mamei, în cazuri de
naştere dificilă). [ P r .: -ri-an] — F r. (1) c 6 s a rie n , (2 ) [operation]
c £ s a rie n n e .
C E Z U R Ă , cezuri, s. f. Pauză ritm ică înăuntrul unui vers, care
îm parte versul în părţi de obicei egale. — L at. lit. c a e s u r a (fr. c 6 su re ).
C H E A G , cheaguri , s. n. 1. F erm ent extras din sucul gastric al
rum egătoarelor tinere, care are proprietatea de a închega cazeina din
lapte. ♦ U na dintre cele patru despărţituri ale stom acului rum egă­
toarelor, din care se extrage cheagul (1 ). 2. M asă gelatinoasă roşie care
se formează prin închegarea sîngelui. 3. Fig. Fond iniţial al unei averi
mai m ari. E xpr. A prinde cheag = a începe să se îmbogăţească, a se
îm bogăţi. A avea cheag — a fi bogat. — Lat. * c la g u m ( = co a g u lu m ).
C H E B Ă P , chebapuri, s .'n . F riptură la frigare, pregătiră cu m iro­
denii, după obiceiurile bucătăriei turceşti. — T c. k e b a b .
C H E D R U s. m. v. c e d r u .
C H EF, chefuri , s. n. 1. Petrecere zgo­
m otoasă cu mîncare, băutură (şi cîntec).
2. Stare de (uşoară) beţie şi bună dispozi­
ţie a om ului care a băut. 3. Bună dispozi­
ţie, voie bună. veselie ; toane bune. 4. Voie,
poftă, dorinţă. ♦ D orinţă ciudată, neaş­
te p ta tă ; capriciu, toană. 5. (înv.) T a b i­
e t . — T c . k e ( y i) f .
C H E FÂ L , chefali, s. m. Peşte de
m are de culoare cenuşie, cu partea supe­
rioară a capului m are şi tu rtită J M u g ii Chefal
capito şi c e p h a lu s ) . — N gr k e fa lo s.
C H E F Ă L U l, chefăluiesc, vb. IV. R efl. (Reg.) A se ameţi de bău­
tu ră , a se îm băta. — D in c h e f.
C H E F E R ÎS T , -Ă s. m . şi f. v. c e f e r is t.
C H E F IR — 137 —
C H E F ÎR s . n . Lapte uşor acidulat, o b ţin u t prin ferm entarea
artificiala a laptelui d u lc e .— Fr. k e f ir , k e p h ir.
C H E F L ÎU , -lE , cheflii, adj. Căruia ît plac ch efu rile; p. ext. cu
chef, ameţit- de b ă u tu ră ; vesel, bine dispus. — T c. k e y fli.
C H E F N Î, chefnesc, vb. IV. Intranz. (D espre cîini) A lătra scurt,
repetat şi agitat (urm ărind vînatul, m anifestîndu-şi bucuria etc.).
— Onom atopee.
C H E F N ÎT , chefuituri, s. n. (Rar) Faptul de a chefni; lătrat scurt,
repetat, agitat.
C H E F O S , «O A SĂ , chefoşi, -oase, adj. (Reg.) Vesel, cu chef.
— D in c h e f 4- suf. -os.
C H E FT E A s. f. v. c h ifte a .
C H E F U Î, chefuiesc, vb. IV. Intranz. A face chef, a petrece zgo­
motos cu băutură (şi cu cîntece). — D in c h e f .
C H E F U L fiŢ , chefuleţe, s. n. (Fam .) D im inutiv al lui chef.
C H E F U Ş O R , chefmoare, s. n. (Fam .) Chefuleţ. — D in c h e f H-
suf. -(u )fo r .
C H E H A IA , chehaieh, s. f. {înv.) 1. Slujbaş v am al; şef de poştă.
2. Intendent al vizirului sau al unui paşă tu rc, însărcinat cu inspecţia
curţii acestora. 3. R eprezentant al dom nilor rom îni pe Ungă Poarta
otomană. — T c . k e h a y a .
C H E H A IL ÎC s. n. (înv.) Funcţia, rangul de c h eh a ia .— T c.
kehayhk.
C H E I, cheiuri, s. n. 1. Loc amenajat în tr-u n p o rt pen tru acostarea
vapoarelor. + Platform ă construită în lungul unei linii de cale ferată,
la înălţimea pardoselii vagoanelor, p en tru a uşura încărcarea şi descăr­
carea acestora. 2. T ă rm unei ape, am enajat pen tru a preveni in u n ­
daţiile şi su rp ările; stradă dc-a lungul
unui astfel de ţărm . — Fr. q u a i.
C H fîIE , chd, s. f. 1. O biect de
metal servind la deschiderea sau închi­
derea unei broaşte sau a unui lacăt.
Expr. A ţine (ceva sau pe cineva) sub
cheie — a ţine (ceva sau pe cineva) încuiat.
Cheia şi lacătul — to tu l; începutul şi
sfîrşitul. 2. Fig. Procedeu prin care se
poate explica sau dezlega ceva ; explicaţie,
dezlegare. ^ Roman (sau povestire etc.) cu
cheie — roman (sau povestire etc.) care înfă­
ţişează personaje sau fapte reale, cam uflate
cu ajutorul ficţiunii, a sim bolurilor. Po-
ziţie-cheie — poziţie strategică, economică
etc. de im portanţă deosebită. + Sistem
convenţional de cifrare şi de descifrare a
corespondenţei secrete. 3. U nealtă de
metal cu care se strîng sau se desfac Chei franceze
şuruburile sau piuliţele. <> Cheie franceză
(sau universală) — unealtă de metal reglabilă p rin tr-u n dispozitiv
cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins şi ră­
sucit orice tip de şu ru b sau de piuliţă. ♦ M ic in stru m en t de metal
cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor m ecanism e; unealtă
de metal sau de lemn cu care se în tin d coardele unor instrum ente
muzicale. 4. Sem n convenţional pus la începutul portativului, pentru
a fixa num ele notelor şi gradul de înălţim e al sunetelor corespun­
zătoare. Cheia sol. 5. (L a pl,) Vale strim tă în tre doi pereţi înalţi de
stîncă. Cheile Turzii. 6. (în expr.) Cheie de boltă — piatră din m ij­
locul unei bolţi, care susţine toate celelalte p ie tre ; fig . elem ent de
bază care explică sau dezleagă o problem ă. — L at. c la v is.
C H E tŢ Ă , cheile, s. f. 1. D im inutiv al lui cheie (1). 2. (Pop.) ! soană) care cheltuieşte m ult şi fără rost. ♦ (Substantivat, m . ; înv.)
Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămaşă
ţărănească. ♦ M ică în tăritu ră cusută la capătul unei tăieturi făcută
într-o stofă, pen tru a îm piedica destrăm area m aterialului. ♦ Cheo-
toare (1) subţire făcută din aţă.
C H EL, C H E A L Ă , chei, chele, adj. (D espre oameni, adesea su b ­
stantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap ; (despre
cap) care nu are p ă r ; pleşuv. — T c . k el.
C H E L Â R , cheiuri, s. m . (în v .) Persoană care deţinea cheile cămării
sau ale pivniţei şi care adm inistra proviziile unei gospodării boie­
reşti. — Slav (v. sl. k e la r u <gr.).
C H E L Ă L Ă t, pers. 3 chelalâie, vb. IV. Intranz. (D espre cîini
sau, rar, despre alte animale) A scoate urlete plîngătoare, ascuţite şi
dese. [V ar.: s c h e lă lă i vb. IV] — Onom atopee.
C H E L Ă L Ă IA L Ă , chelălăieli, s. f. U rlet jalnic, ascuţit şi repetat.
[Var. : s c h e lă lă iâ lă s. f.] — D in c h e lă lă i 4- suf. -eală.
C H E L Ă L Ă fT 1 s. n. F ap tu l de a chelălăi; chelălăială. [V ar.:
s c h e lâ lă it s. n.]
C H E L Ă L Ă ÎT 2, -A, chelălăifi, -te, adj. (D espre lătrat) Plîngător,
jalnic. — V. chelălăi.
C H E L Ă L Ă IT U R Ă , chelălăituri, s. f. Chelălăială. — D in c h e lă lă i
+ suf. -(i)tu r ă .
C H E L Ă R E A S Ă , chelărese, s. f. (în v .) Soţia chelarului ; femeie
care îndeplinea funcţia de chelar. — D in c h e l a r 4- suf. -easă.
C H E L Ă R tŢ Ă , chelăriţe, s. f. (în v .) C h elăreasă.— D in c h e l a r 4-
suf. -iţă.
C H ELB Â Ş, -Ă, chelbaşi, -e, adj. (Reg.) Chelbos. — T c.
k c lb a şlii.
C H E M IL U M IN IS C E N Ţ Ă
CH ELB E s. f. (Reg.) Boală contagioasă care provoacă căderea
părului. — R efăcut din c h e lb a ş .
C H E L B O S, -O Â S Ă , chelbosi, - oase, adj. (R e g .; adesea sub- •
stantivat) Care are chelbe; p. ext. chel. — D in c h e lb e 4- suf. -os.
C H E L B O ŞÎ, chelboşesc, vb. IV Intranz. (Reg.) A deveni chelbos,
a cheli. «O- Expr. Doar n-am chelboşit — doar n-am înnebunit I — D in
c h e lb o s.
C H E L E M ^ T , chelemeturi, s. n. (înv., în expr.) A face chelemet
cu cineva = a lega prietenie, a intra în relaţii cu cineva. — T c . k e lim a t
« cuvinte *.
C H E L E Ş, cheleşi, adj. m . (înv.) Chel. — T c . k e le ş.
C H E L F Ă N E Â L Ă , chelfăneli, s. f. (Fam .) Bătaie zdravănă ; m us­
trare aspră. — D in c h e lfă n i 4- suf. -eală.
C H E L F Ă N f, chelfânesc, vb. IV. T ranz. (Fam .) A bate zdravăn;
a m ustra aspru.
C H E L f, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. — D in c h e l.
C H E L f E, chelii, s. f. 1. Cădere a părului de pe c a p ; boală care
pricinuieşte această cădere. 2. P orţiune a capului lipsită de păr.
— D in c h e l 4- suf. -ie.
C H tL N Ă s . f . V . c h iln ă .
C H E L N Ă R s. m. v. c h e ln e r .
C H E L N Ă R IŢ Ă s. f. V. c h e ln e r ită .
C H ăL N E R , chelneri, s. m . Salariat care serveşte pe consum atori
în tr-un local de consum ; ospătar. [V ar.: c h e l n ă r s. m.] — G erm .
K e lln e r.
C H E L N E R I ŢĂ , chelneriţe, s. f. Fem eie care serveşte pe consum a­
tori în tr-u n local de c o n su m ; ospătăriţă. [V a r.: c h e l n ă r iţă s. f.]
— D in c h e l n e r + suf. -iţă-.
C H E L O N lA N , chelonieni, s. m. (La pl.) O rdin de reptile al cărof
corp este închis în tr-o carapace osoasă ; (şi la sg.) reptilă făcînd parte
din acest ordin. [ P r .: -?«-««] — Duţră fr. ch 6 1 o n ien (<gr.).
C H E L Ş U G , chelşuguri, s. n. (înv. şi reg.) C h eltu ială ; bani de
cheltuială. — M agh. k o ltsâ g .
C H E L T U f, cheltuiesc, vb. IV. T ranz. 1. A întrebuinţa banii pentru
a cum păra sau a plăti ceva; (peior.) a risipi, a irosi banii. 2. Fig. A
consuma, a folosi energie, tim p etc. — M agh. k o lte n i.
C H E L T U IA L Ă , cheltuieli, s. f. 1. F aptul de a cheltui; (concr.)
bani cheltuiţi. <> Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva — cu mijloacele
băneşti oferite de cineva. B ani de cheltuială — bani destinaţi cheltuie­
lilor curente. A sc pune pe cheltuială = a cheltui mult'. A intra la chel­
tuială = a fi obligat să cheltuieşti m ult. A băga (pe cineva) la chel­
tuială — a face (pe cineva) să cheltuiască bani m ulţi. (Fam .) A da
cuiva de cheltuială — a bate, a chelfăni pe cineva. 2. (în contabilitate,
la pl.) Rubrică unde sc trec sumele cheltuite. 3. (în expr.) Cheltuieli
de judecată — sum ă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe
baza unei hotărîri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces.
4. Fig. Risipă, irosire de energie, de tim p etc.
C H E L T U IE L N IC , -Ă, cheltuielnici, - e, adj. (Înv.) C heltuitor.
— D in c h e ltu ia lă -f suf. -n/c.
C H E L T U IR E s. f. A cţiunea de a cheltui; întrebuinţare de b a n i;
fig. consum are de energie, de tim p etc.
i C H E L T U IT O R , -O Â R E , cheltuitori, -oare, adj., a. m. şi f. (Per-
Casier. — D in c h e ltu i + suf. -(i)to r .
C H E M A , chem, vb. I. I. T ranz. 1. A spune, a striga, a comunica
cuiva să vină aproape sau în tr-u n anum it loc. 2. A pofti, a îndem na
(în mod oficial) să participe la o acţiune, la un f a p t; a solicita,
a apela l a . . . ♦ (Poetic) A evoca. 3. A ordona, a im pune cuiva
(în mod oficial) să se prezinte într-u n anum it loc. <> E xpr. A chema
la ordine = a cere să se respecte disciplina şi liniştea. A chema sub
arme (sau sub drapel) — a ) a încorpora (un contin g en t); b ) a m obi­
liza arm ata. A chema în judecată = a cita în faţa justiţiei. II. 1. T ranz.
unipers. şi refl. A se num i, a avea num ele. . . 2. Refl. impers. (Fam .)
A însem na, a se zice, a se socoti. ^ Expr. Se cheamă că. . . = e vorba
că. . ., vrea să z ic ă .— Lat. c la m a r e .
C H E M Â R E , chemări. s. f. A cţiunea de a chema şi rezultatul ei.
1. Exprim are orală sau prin scris a dorinţei ca cineva să vină aproape
sau în tr-un anum it lo c ; invitaţie. ♦ (C oncr.) Proclamaţie. 2. îndem n
de a participa la o acţiune, la u n fapt. 3. O rdin, dispoziţie (cu caracter
oficial) de a se prezenta în tr-u n anum it lo c ; citaţie. 4. Fig. înclinaţie,
vocaţie. + M isiune, menire. 5. Strigăt, ţipăt.
C H E M Â T , -Ă, chemaţi, -te, adj. Care posedă însuşirile, m ij­
loacele, priceperea necesară pentru c e v a ; destinat, m enit. — V.
chema.
C H E M Ă T O R , -O A R E , chemători, -oare, adj. Care cheam ă;
fig. îm bietor, adem enitor. ♦ (Pop., substantivat) Persoană care invită
pe cunoscuţi la n u n tă ; v o rn ic e l.— D in c h e m a 4* suf. -(ă )to r . ■
C H E M B R IC Ă , chembrid. s. f. (înv.) N um ele unei ţesături de
bum bac vopsită şi lustruită. — Engl. c a m b r ic .
C H E M IL U M IN IS C E N Ţ Ă s. f. Em isiune de lum ină care înso­
ţeşte unele reacţii chim ice. — F r. c h & m ilu m in e s c e n c e .
C H E M O T E R A P IE — 138
C H E M O T E R A P ÎE s. f. T ratarea u n o r boli cu ajutorul anum itor
substanţe chimice care d istru g microbii' sau îm piedică dezvoltarea
lor. — G erm . C h e m o th e r a p ie .
C H E N Â R , chenare, s. n. 1. M ar­
gine de o culoare sau de un desen deo­
sebit, pe care o au unele lu c ru ri; b o r­
dură. 2. Rînd, şir de sculpturi, care
încadrează ferestrele sau uşile unei clă­
diri. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz. —
T c. k e n a r.
C H E N Ă R A Ş , chenăraşe. s. n. D i­
m inutiv al lui chenar
C H E N Ă R U t, cltenâruiesc, vb. IV.
T ranz. (Rar) A îm prejm ui cu chenar.
fV a r.: c h i n ă r u i vb IV) — D in c h e n a r .
C H E N Z IN A L , -A, chenzinali, ~e,
15 z ile .— Din c h e n z in ă -f suf. -al.
C H E N Z IN Ă , chenzine, s. f. Salariu cuvenit cuiva pentru 15 zile
de m uncă. — D u p ă fr. q u in z a in e .
C H E O T O A R E , cheotori, s. f. 1. M ic semicerc de aţă, de şiret,
de stofă etc. prins la o haină, p rin care se petrece nasturele pentru a
închide haina. 2. T ăietu ra din partea stîngă (sau dreaptă) a reverului
unei haine (b ă rb ă te şti); butonieră. 3. (Reg.) Loc un d e se îm preună
bîrnele la colţurile caselor. [ P r .: che-o-. — V a r.: c h e u t o â r e , c h ia o -
to â re , c h io to â r e s. f . ] — L at. * c la u to ria (<*clautus — clavatus).
C H E P fiN G , chepenguri, s. n. 1. U şă de pivniţă aşezată orizontal
la nivelul păm întului. + Capac aşezat ia intrarea în magazia unei nave.
2. (Rar) O blon la o fereastră, la un g alan tar sau la o uşă de prăvălie,
care se poate ridica şi lăsa vertical. — T c. k e p e n k .
C H E R A s. f. art. (G recism înv.) C ucoană, doam nă. — N gr. k e ra .
C H E R A P L fiŞ , cherapleşi, s. m. (Reg.) O m prostănac.
C H E R A T tN Ă s. f. Substanţă din clasa proteinelor, care alcă­
tuieşte partea rezistentă a unghiilor, a coarnelor, a copitelor etc. — F r
k â ra tin e .
C H E R A Ţ lŢ Ă , eheraţiţe, s. f. (Grecism înv.) Femeie cochetă.
— N gr. k e r a ts its a .
C H E R C H E L E A L A s. f. (Fam .) Starea unui om cherchelit.
— D in c h e r c h e li + suf. -eală.
C H E R C H E L I, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam .) A se ameţi uşor
de b ă u tu ră ; a se afuma. — Com p. magh. k e rk e d n i.
C H E R C H E L ÎT , -A, chercheli\i, -te, adj. (Fam .) U şor am eţit
dc băutură ; afum at. — V. chercheli.
C H E R C I, cherci, *. m. N um e dat în com erţ scrum biei sărate şi
conservate. — Rus k e r c a .
C H E R fiM s. n. (în expr.) (A f i ) la cheremul cuiva = (a fi) la
discreţia, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a
dispune de cineva după voie. — T c. k e r e m «favoare, bunăvoinţă*.
C H E R E S T E A , (2 ) cherestele, s. f. 1. (C u sens colectiv) M aterial
lemnos rezultat din tăierea buştenilor cu ferăstrăul. întreb u in ţat de
obicci în c o n stru cţie ; lem nărie întrebuinţată la scheletul unei con­
strucţii. 2. Fig. (Fam .) C onstrucţie solidă, stru ctu ră osoasă. E un om
cu o cherestea uria şă ; un cap ca de taur,
păruI negru des (C A R A G IA LE). — T c.
k e re s te .
C H E R E S T E G E R tE , cherestegerii, s.
f. (Rar) Depozit m are de c h ereste a : co­
m erţ cu cherestea. [V a r.: c h e r e s tig ir f e
s. f.] — D in c h e r e s te g iu + suf. -ărie.
C H E R E S T E G IU , cherestegii, s. m.
N egustor de c h ereste a ; cel care lucrează
cheresteaua. V a r.: c h ir is tig iu s. m.] — Chersin
T c . k e re s te c i.
C H E R E S T IG IR tE s. f. v. c h e r e s te g e r ie .
C H E R H A N A , cherhanale, s. f. C onstrucţie sau întrep rin d ere
mică pentru prepararea, conservarea şi transportarea peştelui. — T c .
ke rh a n e .
C H E R M E S Ă , chermese, s. f. Petre­
cere publică (în aer liber) cu muzică şi
d.nns. — Fr. k e rm e s s e .
C H E R P E D ÎN , cherpedine, s. n.
(Reg.) Cleşte de scos cuie folosit în
dulgherie. — T c . k e r p e te n .
C H E R S tN , chersine, s. n. (Reg.)
Albie adîncă, n u prea mare. în treb u in ­
ţată de obicei pen tru a frăm în ta a lu a tu l
de pîine. — T c k e rs e n e .
C H E R V A N , chervane, s. n. (în v .) 1. C ar m are p e n tru tran sp o r­
tu l m ărfurilor şi al persoanelor. 2. Şir lung de trăsuri sau de care. —
T c . k e rv a n .
C H E S interj. (în v .) Exclam aţie care se rostea ca u n ord in sau
ca u n semnal p e n tru tăierea capului u n u i osîndit. <• Expr. A face
ches = a tăia (capete). — T c . k e s î « taie» (Kkesmek).
C H E S A T 8. n . (în v .) Lipsă de vînzare, de b a n i; criză comercială
— T c . k e s a t.
C U I ASM
C H E S A g I, chesăgesc, vb. IV. T ran z. (Pop.) A tăia pe cineva în
b u c ăţi; a căsăpi. — D in c h e s ă g iu (puţin folosit) «m ăcelar, casap»
(<tc. kesici; v. ches).
C H E S C H fiT , chescheturi, s. n. (înv.) U n fel de supă de griş cu
bulion. — T c. k e sk e k .
C H ESE Â s. f. v. c h is e a .
C H E S O N , chesoane, s. n. 1. Vehicul
pentru transportul m uniţiei, form at dintr-o
ladă dc tablă închisă, îm părţită în com- _
partim ente. 2. Fiecare dintre despărţiturile
cu pereţi metalici care se fac la o navă,
cu scopul de a evita pătrunderea masivă a Cheson
apei în caz de avariere. ♦ Ladă pentru
păstrarea proviziilor sau a efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcţie
sub apă, de form a unei cutii, în care. după secarea interiorului, se fac
lucrări de fundaţie. — F r. c a iss o n .
C H E S O N A R s . m . v. c h e s o n ie r.
C H E S O N lfiR , chesonieri, s. m. M uncitor care lucrează la un
cheson (3). [ P r .: -ni-er. — V a r.: c h e s o n â r s. m .]— Din c h e s o n +
suf. -ar.
C H E S T IE s . f. v. c h e s tiu n e .
C H E S T IO N A , chestionez, vb. I. T ran z. A pune cuiva întrebări
p e n tru a-1 face să spună ceea ce ştie în legătură cu o anum ită problem ă.
[ P r .: -ti-o-] — Fr. q u e s tio n n e r .
C H E S T IO N A R , chestionare, s. n. Listă de întrebări, alcătuită cu
scopul de a obţine inform aţii asupra unei persoane sau a u n o r p ro ­
blem e. [ P r .: -ti-o-] — F r. q u e s tio n n a ir e .
C H E S T IU N E , chestiuni, s. f. 1. Problem ă de im portanţă teoretică
sau practică, care face obiectul unor preocupări. <>■ Expr. Lucrul,
problema sau persoana în chestiune = lucrul, problem a sau p er­
soana despre care este vorba. + în treb are (pusă de examinatori).
2. (Fam .) Întîm plare, lucru de orice fel. [Pr, : -li-u-. — V a r.: c h e s tie ,
(înv.) c e s tiâ n e s. f.l — F r. q u e s tio n (lat. lit. q u e stio , -onis).
C H E S T O R , chestori, s. m. Şeful unei chesturi. — Lat. lit. q u a e s to r
(fr. q u e s te u r) .
C H E S T U R Ă , chesturi, s. f. O rgan poliţienesc în regimul trecut,
im ediat superior unui com isariat. + Localul în care era instalat acest
serviciu. — Lat. lit. q u a e s tu r a (fr. q u e s tu re ).
C H E T Ă , chete, s, f. A cţiunea de a aduna de la public sum e de
bani destinate unui anum it scop. — F r. q u â te .
C H E U T O A R E s. f. v. c h e o to a r e .
C H EZÂ Ş, -A, chezaşi, -e, s. m. şi f. 1. (Înv.) Persoană care
garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de a ltu l; p. ext. persoană
care îşi ia răspunderea pentru cineva sau ceva. 2. ( R a r ; la m .) Bucată
de lem n pe care se aşază u n obiect, p en tru a evita contactul direct cu
păm întul. — M agh. k e ze s.
C H E Z Ă Ş IE , chezăşii, s. f. (A desea fig.) Faptul de a garanta
pentru altul ; (concr.) obiect pe care îl păstrează creditorul pînă i se
achită datoria. — D in c h e z a ş + suf. -ie.
C H E Z Ă Ş U l, chezăşiiiesc, vb. IV. T ran z. (Astăzi fig.) A ga­
ranta pentru cineva sau c ev a ; a constitui o garanţie pentru înfăp­
tuirea unui lucru. — D in c h e z a ş .
C H E Z Ă Ş U lR E , chezăşuiri, s. f. A cţiunea de a chezăşui şi rezultatul
ei ; garantare.
C H IA B tJR , -Ă , chiaburi, -e, s. m. şi f., adj. 1. S. m . şi f. Ţ ăran
bogat care aparţine burgheziei satelor, posedă mai m ult păm înt decît
poate lucra singur, dispune de im portante mijloace de producţie şi
foloseşte m uncă salariată. 2. Adj. în stă rit, bogat. — T c . k ib a r «no­
b il, b o g a t».
C H IA B U R Â N , -A, chiabur ani. -e, s. m. şi f. C hiabur. — D in
c h ia b u r -H suf. -an.
C H IA B U R A Ş , chiaburaşi, s. m . (Ir.) D im inutiv al lui chiabur.
C H IA B U R fiS C , -E A S C Ă , chiabureşti, adj. D e chiabur, caracte­
ristic chiaburului. — D in c h ia b u r + suf. -esc.
C H IA B U R I, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur.
— D in c h ia b u r .
C H IA B U R lM E s. f. T otalitatea chiaburilor. — D in c h ia b u r +
suf. -ime.
C H IA B U R O A lC Ă , chtaburoaice, s. f. N evastă de chi&bur; femeie
înstărită, bogată. — D in c h i a b u r 4- suf. -oaică.
C H IA B U R O I, chiaburoi, s. m . (D epr.) A ugm entativ al lui chiabur.
C H IA O T O A R E s. f. v. c h e o to a r e .
C H IA R 1 adv. 1. T ocm ai, întocm ai, exact. Acum hora era chiar în
şosea (R EB R EA N U ). ♦ însuşi, singur, n u altcineva sau altceva.
Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (E M IN E S C U ). 2. Pînă şi, încă
şi. Chiar prin s o m n ... iţi urmărea gtndul hotărit (C. P E T R E S C U ).
+ (Precedat de « ba ») Ba încă, ce e mai m ult. ♦ (Precedat de « n ic i»)
N ici măcar. + (U rm at de o propoziţie concesivă introdusă prin * dacă *
sau * de ») Şi dacă. în casa unui prietin eu am să mă aşez chiar dacă nu
mă pofteşte nimeni (SA D O V E A N U ). 3. în c ă (de pe vremea aceea).
Chiar de-aucm un an. 4. în realitate, de fapt, într-adevăr. N u că zic eu,
dar chiar vine (CREANGĂ)* — L at. c la r u s .
C H IA R 8, -A, chiari, -e, adj. (înv.) Clar, lim pede, lăm urit. <> (Azi
în expr.) Din chiar senin — pe neaşteptate. — L at. c la r u s .
C H lA S M , chiasme, s. n . Figură de stil care constă în aşezarea a
două perechi de cuvinte în ordine încrucişată. — F r.. c h ia s m e ,
c h ia s m a (<gr.)
 CHIAU — 139 —
C H IA U interj. C uvînt care im ită chefnitul clinilor (de vînă-
toare).
C H IB lT C Ă , chibitce, s. f. U n fel de trăsură acoperită. — Rus
k ib t tka,
C H IB IŢ , chibiţi, s. m . 1. Persoană care asistă la jocul de cărţi al
altora, fără să joace ea însăşi. 2. (O m it.) N agîţ. [Acc. şi: chibiţi— G erm .
K ie b itz .
C H IB IŢ A , chibiţez, vb. T. In tran z. A face pe c h ib iţu l; fig. a avea
un rol neînsem nat în tr-o afacere. — D in c h ib iţ.
C H IB R IT , chibrituri, s. n. Beţişor de lemn avînd la u n capăt o
măciulie de pastă inflam abilă, fo losit p en tru a a p rin d e focul. — T c.
k ib r it.
C H IB R IT liL N IŢ Ă , chibritelniţe, s. f. 1. S u p o rt de porţelan, de
metal etc. în care se fixează cutia de chibrituri. 2. (N eobişnuit) B richetă1.
— D in c h i b r i t -4- suf. -elniţă.
C H IB Z, chibzuri, s. n. (în v ., în expr.) A sta (sau a intra) (n (sau
la ) chibz (sau chibzuri) = a- sta pe gînduri, a re fle c ta .— Postverbal
al lui c h ib z u i.
C H IB Z U I, chibzuiesc, vb. IV. 1. T ran z. şi intranz. A judeca cum pă­
nind toate eventualităţile ; a se gîndi, a reflecta, a m edita. + Refl. (Rar)
A sc îngriji de. . . 2. T ran z. A pune ceva la cale, a plănui. + Refl.
A se sfătui unul cu altul. 3. T ran z. (Reg.) A -şi închipui, a presupune,
a bănui. — M agh. k ^ p e z n i « a forma.*.
C H IB Z U IA L Ă , chibzuieH, s. f. Faptul de a (se) chibzui. Expr.
A sta Ia chibzuială — a sta pe gînduri, a şovăi. A f i de bună chibzuială
— a fi cum pănit, chibzuit.
C H IB Z U IN Ţ Ă s. f. Exam inare atentă a îm prejurărilor, judecată
cum pănită ; chibzuială. — D in c h ib z u i + suf. -inţă.
C H IB Z U ÎR E s. f. A cţiunea de a (se) chibzui; judecată cu m ­
pănită, deliberare.
C H IB Z U IT , -Ă , chibzuiţi, -te, adj. Care judecă, cum pănind toate
eventualităţile; socotit, cum pănit. — V. chibzui.
C H lC Ă , chici. s. f. 1. Părul capului
considerat (altădată) în în tre g im e ; (azi)
partea părului lăsată să crească lungă pe
ceafă sau pe spate ; plete. <►Expr. A face
(cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face
(cuiva) moriţcă în chică = a trage (pe ci­
neva) de p ă r ; p. ext. a bate zdravăn.
C o m p u s: chica-voinicului ~ plantă erba­
cee cu frunze spintecate în lobi ca nişte
fire de p ă r şi cu flori albastre (Nigella
damascenna). 2. (Rar) Părul din ceafa ani­
m alelor; p. ext. ceafă. — Slav (v. sl.
kyka).
C H lC H E R IŢ Ă , chicheriţe, s. f. In ­
sectă parazită de culoare feruginoasă, care
trăieşte în blana oilor şi le suge sîngele
(Melophagus ovinus). — Com p. bg. k e -
kenca. C hica-voinicului
C H IC H IN E Ă Ţ Ă , chichineţe, s. f.
Casă sau cam eră mică, sărăcăcioasă.
c h i c h i 6 n . chichioane, s. n . Întîm plare n e p lă c u tă ; încurcătură,
bucluc. [ P r . : -chi-on] — N gr. k ik e o n .
C H IC H IR E Z s. n. (Fam .) H a z ; gust, farmec.
C H IC H IŢ Ă , chichiţe, s. f. 1. (Fam .) Şiretlic, subterfugiu, vicleşug.
<► Expr. A căuta (cuiva) chichiţe = a te sili să găseşti (cuiva) greşeli.
2. L ădiţă sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) D esp ărţitu ră m ică în form ă
de cutie cu capac, pe peretele in terio r al unei lăzi. — D in c h ic h ie
(puţin folosit) « cutie * + suf. -iţă.
C H IC IN E tA , chicinetet s. f. încăpere de dim ensiuni reduse (în
apartam entele mici din blocuri) care serveşte ca bucătărie. — Din
engl. K itc h e n «bucătărie» + suf. -etă.
C H IC IU R Ă s. f. S trat de gheaţă care se formează iarna pe arbori
şi pe case din vaporii de apă sau din picăturile de p lo a ie ; prom oroacă.
— Bg. k i£ u r «m ănunchi, b uchet; ţu rţu r de gheaţă».
C H IC L Â Z , chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. — Com p. magh.
k 6 k « vînăt *.
C H lC O T , chicote, s. n. Rîs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase.
— Bg., sb. k ik o t.
C H IC O T E A L Ă , chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire
(înfundată şi zgomotoasă) de rîs.
C H IC O T I, chicotesc, vb. IV. Intranz. A rîde (pe ascuns sau pe
înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. — D in c h ic o t.
C H IC O T IT s. n. Chicoteală. — V. chicoti.
C H IC U L lŢ Ă , chictdiţe, s. f. (Pop.) D im inutiv al lui chică.
C H IC U Ţ Ă , chicuţe, s. f. Chiculiţă. — D in c h ic ă + suf. -uţă.
C H tD Ă , chide, s. f. (Reg.) Chiciură. — M agh. k o d « bură, ceaţă *.
C H lF L Ă , chifle, s. f. C o m sau pîinişoară rotundă, făcute d in făină
de patiserie. — G erm . K ip fe l.
C H IF T E A , chiftele, s. f. T u rtă mică făcută din cam e tocată şi
prăjită în grăsime. [V ar.: c h e f te â s. f.] — T c . k d fte .
C H IF T E L tJŢ Ă , chifteluţe, s. f. D im inutiv al lui chiftea.
C H ÎF T E R IŢ Ă , chifteriţe, s. f. (R eg.) C oropişniţă. — D in [coana]
c h i f t e r i t ă (etimologie populară din conopiştifă <bg. konopistica).
CHIM IE
C H IF T I, chiftesc, vb. IV. In tran z . 1. (D espre lichide) A ieşi (din
păm înt) în urm a unei presiuni (uşoare). ♦ (D espre obiecte îm bibate
cu lichid) A elim ina lichid în urm a u n e i apăsări (uşoare); a m usti.
2. (D espre partea lichidă a un o r alim ente expuse la foc) A ieşi la supra­
faţa fierturii. — Onom atopee.
C H JH Â IE , chihăi, s. m . 1. (Reg.) Şeful pădurarilor. 2. (înv.)
Ostaş. — T c . k e h a y a .
C H IH Ă I, chihăiesc%vb. IV. 1. T ranz. A insista cu vorba pe lîngă
c in e v a ; a plictisi. 2. Intranz. A tuşi sec. — Onom atopee.
C H IH L IB A R s. n. v. c h ih lim b a r .
C H IH L IB A R lU , -lE adj. v. c h lh lim b a r iu .
C H IH L IM B A R , chihlimbare, s. n. Produs organic fosil, divers
colorat, mai ales galben, întrebuinţat la fabricarea u n o r obiecte de artă
şi la prepararea lacurilor fine. [V a r.: c h ih lib ă r , c h i l i m b â r s. n.
— T c . k e h lib a r.
C H IH L IM B A R lU , -lE , chihlimbar», adj. D e culoarea chihlim ba­
rului ; gălbui. [V ar.: c h ih lib a r iu , -ie , c h ilim b a r iu , -ie adj.] — D in
c h ih lim b a r + suf. -iu.
C H IL 1 s. n. L ichid albicios form at din partea nutritivă a alim en­
telor, absorbit de m ucoasa intestinală în tim pul actului d e digestie
şi răspîndit apoi în to t corpul, pe care îl hrăneşte. — F r. c h y le (lat.
lit. c h y lu s).
C H IL 1, chile, s. n. (Fam .) K ilogram . [V ar.: (reg.) c h ilă s. f.]
— D in kilfogram],
C H IL Ă 1 s. f. v. chil*.
C H lL Ă 2, chile, s. f. V eche m ăsură de capacitate, egală cu circa
500 de kilograme şi întrebuinţată mai ales pentru cereale. — T c . k ile .
CHlLĂ*, chile, s. f. Piesă de rezistenţă aşezată pe axa longitudi­
nală a fundului unei nave, în exteriorul ei, de care se prin d bordurile
navei. — F r. q u ille .
C H IL& R , chilere, s. n. (Reg.) 1. încăpere m ică la casele ţărăneşti,
folosită d re p t căm ară. 2. încăpere mică şi joasă aflată în dosul casei,
folosită ca lo c u in ţă .— T c. k ile r.
C H IL lE , chilii, s. f. O dăiţă din cuprinsul unei m ănăstiri, în
care locuieşte u n călugăr sau o călugăriţă; p. ext. cam eră m ică de lo­
c u it; căm ăruţă. — Slav (v. sl. k e llja <gr.).
C H IL IM , chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două f e ţe ; scoarţă
înflorată. 2. B roderie făcută cu lînă sau cu mătase pe etam ină. — T c.
k ilim .
C H IL IM B Â R s . n. v . c h ih lim b a r .
C H IL IM B A R IU , -IE adj. v. c h ih lim b a r iu .
C H IL IM O A Ţ Ă , chilimoaţe. s. f. (Reg.) Aluat care nu s-a
copt bine.
C H IL lN Ă s. f. v. c h iln ă .
C H IL IO A R Ă , chilioare, s. f. D im inutiv al lui chilie.
C H IL IP IR , chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă, cîştig neaşteptat,
(fără muncă). + (C oncr.) L u c ru foarte ieftin, m arfă luată pe un preţ
de nim ic. — T c . k e le p ir.
C H IL IP IR G IU , chilipirgii, s. m. (Peior.) Om care um blă după
chilipiruri. — T c . k e le p irc i.
C H IL IU Ţ Ă , chi/iuţe, s. f. Chilioară. — D in c h ilie + suf. -uţă.
C H IL N Ă , chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădiţa trăsurii sau a căruţei, pe
care şade cel ce m înă caii. 2. Partea de dinainte sau dc dinapoi, adău­
gată la coşul căruţei. [V a r.: c h llin ă , c h e ln ă s. f.] — Pol. k ie ln ia
[w ozow a].
C H IL O M , (1 ) chiloamel s. n., (2 ) chilonti, s. m . 1. (în v .) Arm ă
în form ă de baston, cu secure la u n capăt. 2. Ix) vitu ră dată cu pu m ­
nul ; pum n. — T c . k ttltin k .
C H IL O M Ă N , chilomane, s. n. (Reg.) G ălăg ie; petrecere zgomo-.
toasă (cu m încare şi băutură).
C H IL O T Ă s. f. v. p ilo tă .
C H IL 6 Ţ I s . m. pl. O biect de rufărie sau de sport, care acoperă
corpul de la talie pînă mai sus de g e n u n ch i.— F r. c u îo tte .
C H IL Ş U G s .n . (înv.) Bani, avere.
— M agh. k â lts 6 g .
C H U /O G s . n. V . p ilu g .
C H lM E N s. m . Plantă erbacee cu
flori mici, albe sau roşietice, d isp u se jn
umbele, ale cărei fructe arom atice sînt
în trebuinţate ca m irodenie sau în m edi­
cină (Carum carvi) ; chim ion-de-cîm p.
— N gr. k im in o n .
C H I M I R s. n. v. c h i m i r . ,
C H ÎM IC , -A , chimici, -e, adj.
Care ţine de chimie, privitor îa chimie.
+ Care utilizează substanţe din do­
m eniul chimiei. Curăţătorie chimică. ^
Creion chimic = creion cu m ină violetă, Chimen
fabricată sintetic, a cărui u rm ă p e hîrtie
se şterge greu. — F r. c h im iq u e .
C H IM IC A L E s. f. pl. (F am .) N um e generic dat produselor chi­
mice. — G erm . C h e m ik a lie n .
C H IM IE s. f. Ştiinţă care studiază compoziţia, s tru c tu ra in tern ă
şi proprietăţile corpurilor, schim bările provocate de acţiunea atom ilor
CHIMION — 140 — CHIORÎ

sau a moleculelor u n o r corpuri asupra altora, transform ările lor C H IN G U L lŢ Ă , chinguliţe, s. f. D im inutiv al lui chingă.
cantitative şi calitative, precum şi com binaţiile noi, rezultate în urm a
acestor transform ări. — F r. c h im ie (lat. C H IN G ^IŢ Ă , chinguţe, s. f. Chinguliţă. — D in c h in g ă + suf. -uţă.
lit. c h im ia ). C H IN fN Ă , chinine. s. f. S ubstanţă albă, cristalină, cu gust foarte
C H IM IO N s. n. 1. ,M ică plantă erbacee amar, folosită ca m edicam ent febrifug contra frigurilor şi a infecţiilor
cu flori mici albe-liliachii, ale cărei fructe g rip a le ; com prim at din această substanţă. — F r. q u in in e .
arom atice se întrebuinţează în m edicină, în C H IN O N Ă s. f. Substanţă organică cu m olecula form ată d intr-un
bucătărie şi la fabricarea lichiorurilor (C um i­ ciclu de şase atomi de carbon şi care constituie substanţa de bază a
nţim C ym inum ). 2. C o m p u s: chimion-de- un o r materii colorante: — F r. q u in o n e .
cîmp (sau să/batic) — chim en. — T c . k i- C H IN O N lC , chinonice, s. n. (înv.) Cîntare bisericească liturgică,
m yon. în tim pul căreia se îm părtăşesc clericii care slujesc. — N gr. k o in o -
C H IM IR , chimire, s. n. B rîu lat de n ik o n [troparion].
piele, prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă C H IN O R O S s . n. v . c h in o ro z .
ţă ra n ii; şerpar. ^ Expr. A pune la chimir =
a strînge b a n i; a fi zgîrcit. A avea la chimir C H IN O R O Z s. n. Funingine foarte fină, folosită în industrie
— a fi bogat. [V a r.: c h i m i r s, n.] — T c. Ia fabricarea un o r vopsele, a cernelii de tip ar etc. [V a r.: c h in o ro s
k e m e r. s. n.] — G erm . K ie n ru s s .
C H IN O T E H N ÎE s. f. T otalitatea principiilor şi m etodelor d»
C H IM IR Ă Ş , .chimiraşe, s. n. D im inutiv lu cru folosite p en tru creşterea cîinilor, ameliorarea raselor de cîini etc.
al lui chimir.
C H IM IS T , “Ă, chimişti, -ste, s .m . ş if. Persoană care se ocupă cu C H IN O V Ă R s. n. Sulfură roşie de m ercur, folosită ca colorant
studiul chimiei, care este specialistă în această ştiinţă. — F r. c h im is te . şi ca m edicam ent. — V echi rus k in o v a r l; bg. k in o v a r.
C H IM IZ A R E , chimizări, s. f. In tro d u cere pe scară largă a proce­ C H IN O V IĂ L , -Ă , chinoviah, -e, adj. Care aparţine unei chinovii,
deelor chimice în procesele de producţie. care se referă la chinovie, de chinovie. [ P r .: -vi-al] — D in c h in o v ie 4-
suf. -al.
C H IM O N 0 , chimonouri, s. n.
1. Croială de haină femeiască, cu m î- C H IN 6 VIE, chijiovii, s. f. M ănăstire în care călugării au viaţa
neca dintr-o singură bucată cu talia. organizată în com un. [Acc. ş i : chinovie] — Slav (v. sl. k in o v ija <gr.).
O- (Adjectival, invar.) B lu ză chimono. C H IN T Â L , chintale, s. n. M ăsură de greutate egală cu o sută
2. îm brăcăm inte japoneză în formă de kilograme — F r. q u in ta l.
de halat, cu m îneci foarte largi, sau, C H IN T E S E N Ţ Ă s. f. Ceea ce este esenţial, de bază în tr-u n lucru,
p. ext., haină femciască de casă croită într-o concepţie etc. [V ar.: (înv.) c v in te s £ n tă s. f .] — D u p ă fr. q u in -
în felul descris mai sus.— F r. k im o n o . te ss e n c e .
C H IM V A L , chimvale, s. n. l.'I n - C H IN U f, chinuiesc, vb. IV. 1. T ranz. A supune la suferinţe
strum ent muzical folosit în vechime, fizice; a tortura. 2. T ranz. şi refl. A(-şi) pricinui suferinţe m o­
com pus din două talere de aramă care rale. chinuri sufleteşti. ♦ T ran z. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se
se loveau unul de altul. 2. (Arh.) strădui a face eforturi. [Prez. ind. ş i : chinui] — D in c h in .
Clopot. — Slav (v. sl. k im v a lu <gr.).
C H IN U IA L Ă , chinuieli, s. f. (Rar) C hinuire. — D in c h in u l 4-
C H IN , chinuri, s. n. 1. Suferinţă suf. -eală.
fizică g re a ; tortură, supliciu. 2. Sufe­
rinţă morală ; necaz, grijă. — M agh. C H IN U ÎR E , chinuiri, s. f. F aptul de a (se) chinui.
k in . C H IN U ÎT , -Ă, chinuiţi, -te, adj. 1. Plin de chinuri sau de sufe­
C H IN Ă R U t vb. IV. che- C him onouri rinţe. 2. (D espre o operă artistică, u n text etc.) F ăcut cu m ultă trudă.
n ă r u i. — V. chinui.
C H IN C H lN Ă , chinchine, s. f. A rbore exotic (Cinchona) din a C H IN U IT O R , -O Ă R E , chinuitori, -oare, adj. Care chinuieşte.
cărui scoarţă se extrag chinina şi alte m edicam ente tonice. — Fr. — D in c h in u i 4* suf. -(i)to r .
q u in q u in a . C H IO C fiC , chiocecuri, s. n. (înv.) N um ele unui dans turcesc şi
C H IN D E U , chindee, s. n. (Reg.) Ş te r­ melodia după care se execută. [P r.: chio-] — T c . k d c ek .
gar, năframă. — M a#h. k en k d o . C H IO L H Ă N , chiolhanuri, s. n. Petrecere, chef m are. [V ar.:
C H IN D ÎE , chindii, s. f. 1. T im p al c h iu lh â n s. n.]
zilei către asfinţitul soarelui. + Loc de C H IO L H Ă N O S , -O A S Ă , chiolhănoşi, - oase, adj., s. m. şi f.
pe bolta cerească unde se află soarele T icălos, mişel. — D in c h io lh a n , c h iu lh â n 4- suf. -os.
pe înserat. 2. N um ele unui dans popular
asem ănător cu sîrba şi m elodia după care C H IO M B , C H IO Â M B Ă adj. v. c h io m p .
se execută. — T c . ik in d i • după amiază, Chimval C H IO M P , C H IO Â M P Ă , chiompi, chioampe, adj. (R e g .; adesea
rugăciunca de după p r în z ». substantivat) 1. Prost, nesocotit. 2. Care n u vede bine. [V a r.: c h io m b ,
C H IN D IS l, chindisesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A broda. — N gr. c h io â m b ă adj.]
k e n to , k e n tiz o . C H IO M P Ă N f, chiompănesc, vb. IV . Intranz. (Reg.) A um bla
cu ochii închişi prin întuneric.
C H IN E Z 1, chinezi, s. m . Persoană care face parte din populaţia
de bază a Chinei. fPI. ş i : chineji] — I t. c h in e s e . C H IO N D O R E Â L Ă , chiondoreli, s. f. Privire încruntată, poso­
m orită. — D in [în ]c h io n d o rî 4- suf. -eală.
C H IN fiZ 3, chinezi, s. m. (Reg. inv.)
Prim ar. — Sb. k n e z (magh. lcen£z). C H IO N D O R ÎŞ adv. C biorîş, încruntat, posom orit. [Var. : c h io n -
d o rtiş adv.] — D in [în ] c h io n d o rî 4- «uf. -iş..-
C H IN E Z 8, -Ă , chinezi, -e, adj. AI
Chinei sau al populaţiei ei, privitor Ia C H IO N D O R ÎŞ adv. v. c h io n d o rîş .
China sau la populaţia e i ; chinezesc. ♦ C H IO R , C H IO A R Ă , chiori, chioare, adj. 1. (Adesea su b sta n ­
(S ubstantivat, f.) L im b a vorbită de c h i­ tivat) Care vede num ai cu un o c h i; căruia îi lipseşte u n ochi. 2. (Adesea
nezi. fPI. m. s i : chineji] — It. c h in e se . substantivat) O rb. <> Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se
C H IN E Z Ă R lE , chinezăriî, s. f. Încîl- ciocni de cineva orbeşte. A o lua de-a chioara = a o lua razna. + (Ir.)
ceală, complicaţie. — D in c h in e z 4- suf. Care nu vede bine 3. (Adesea substantivat) Saşiu. 4. Fig. (D espre
-arie. surse de lum ină) Care dă o lum ină slabă, insu ficien tă; (despre lumină)
slabă. + (D espre ferestre) Prin care lum ina străbate cu greu, care
C H IN E Z E S C , -E Â S C Ă , chinezeşti, este prea m ică sau (în parte) astupată. 5. (în expr.) A p ă chioară =
adj. C hinez3. Z idul chinezesc = zidul a ) num e dat în ironie unor alim ente lichide sau u n o r băuturi
care despărţea în vechime C hina de alcoolice prea dilu a te ; b ) vorbe lipsite de miez. A nu avea para
M ongolia; fig. stavilă, oprelişte pusă chioară sau (rar) a nu avea chioară în pungă = a n u avea nici u n ban.
în calea influenţelor inovatoare din afară. — T c . k o r.
Umbre chinezeşti — u m b re proiectate pe u n perete, pe u n ecran etc.,
prin com binarea poziţiei degetelor, şi reprezentînd diverse figuri, — C H IO R Ă f, pers. 3 chiârăie, vb. IV . Intranz. (D espre intestine)
D in c h in e z 4- suf. -esc. A produce un zgomot caracteristic datorită m işcării gazelor din interior.
[V a r.: g h io r ă i vb. IV] — O nom atopee.
C H IN E Z fiŞ T E adv. î n felul chinezilor, în lim ba chineză. — D in
c h in e z + suf. -eşte. C H IO R Ă IÂ L Ă , chiorăiefi, s. f. Zgom ot produs de mişcarea ga­
zelor în intestine. [V a r.: g h io r ă iâ lă s. f.] — D in c h io r ă i + suf. -eală.
C H IN E Z O A IC Ă , chinezoaice, s. f. Fem eie care face parte din
populaţia de bază a Chinei. — D in c h in e z 4- suf. -oaia 2. C H IO R Ă fT , chiorăituri, s. n. Chiorăială. [V a r.: g h io r ă it s. n.]
— V. chiorăi.
C H IN G Ă , chingi, s. f. 1. Fîşie de piele (sau de ţesătură de cînepă)
cu care se strînge şaua calului. <> E xpr. A strînge in chingi — a C H IO R Ă IT O R Ă , chiorăituri, s. f. Chiorăială. — D in c h io r ă i 4-
închinga strîns un cal ; fig. a constrînge pe cineva, a lua din scurt. suf. - ( i ) tură.
A slăbi din chingi — a lăsa chinga mai p u ţin s trîn s ă ; fig. a lăsa pe C H IO R i, chiorăsc, vb. IV . 1. Intranz. şi tranz. A-şi pierde sau
cineva mai liber. A - l fine (pe cineva) chingile = a fi, a se sim ţi în a face pe cineva să piardă u n o c h i; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i
putere, a fi în stare. 2. C ingătoare de piele sau de pînză cu care se slăbească cuiva vederea; a orbi. ♦ T ran z. Fig. A încerca să înşele
încinge m ijlocul oam enilor. 3. Bară de lem n sau de m etal care leagă pe cineva. 2. Refl. (F am .) A se u ita foarte a te n t, cu curiozitate; a se
părţile com ponente ale u n u i obiect, în tă rin d u -le .— L at. * c lin g a holba. 3. In tran z. Fig. (D espre surse de lum ină) A da o lum ină foarte
( — cingula). slabă. 4. In tran z. (în v .) A ochi, a ţin ti. — D in c h io r.
C H IO R IŞ — 141 —
C H IO R ÎŞ 1 adv. (în expr.) A privi (sau a se u ita ) chioriş — a privi
cruciş, c h io n d o rîş; fig . a se u ita cu coada ochiului, pe furiş, cu du ş­
mănie sau cu dispreţ. A da chioriş prin ceva = a se repezi fără a lua
seama peste ce calcă. (în v .) A da chiorfş la (sau în) ceva = a ţinti.
— D in c h io r i + suf. -iş.
C H IO R ÎŞ», -A, chiorîşi, -e, adj. 1. Saşiu. 2. Fig. Supărat, îm ­
bufnat. — D in c h io r i + suf. -iş.
C H IO S T E C 1 s. n. v. c h iş to c 1.
C H IO ST E C *, chiostecuri, s. n. (în v .) 1. Piedică pusă Ia picioarele
cailor. 2. Şiret la gulerul mantalei. [Pl. ş i: chiostece] — T c . k d s te k
« piedică *.
C H IO Ş C , chioşcuri, s. n. 1. U n fel de gheretă pe străzi şi în gări,
în care se vînd ziare, reviste, ţigări, răcoritoare etc. 2. C onstrucţie uşoară
(de lem n) aşezată în grădini sau în parcuri (publice). — T c . koşk.
c h i o ş c A r , chioşcari, s. m . Persoană care vinde ziare, ţigări,
răcoritoare etc. în tr-u n chioşc (1 ). — D in c h io ş c -+• suf. -ar.
C H lO T , chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung, care
exprim ă bucurie, izbîndă etc. sau care serveşte ca o chem are. — D in
c h iu 4- suf. -ot.
C H IO T f, chiotesc, vb. IV. Intranz. A striga, a ţip a ; a chiui, a da
chiote. ♦ (Rar) A răsuna. — D in c h io t.
C H IO T O A R E s . f. v. c h e o to a r e .
C H IP , chipuri, s. n. I. 1. Faţă, obraz, figură. + Expresie a fe ţe i;
fizionomie. 2. înfăţişarea sau aspectul unei persoane. ^ Loc. adv.
în chip de. . . — cu înfăţişare d e . . . , asemenea c u . . . D upă chipul şi
asemănarea cuiva = întocmiţi ca cineva, la fel cu cineva. ■+ Persoană,
fiinţă. + Im agine, arătare. 3. Im agine a unei persoane sau a unui obiect,
redată prin desen pictură, sculptură etc. <► Chip cioplit = idol. 4.
(Pop.) Semn. Făcui chip Pisicuţii cu fr iu l la dreapta (H O G A Ş). II. 1.
Fel, m od. gen. <► Loc. adv. ( în sau cu) fe l şi chip (sau chipuri) = în tot
felul, în toate m odalităţile posibile. <> Loc. adj. Fel şi chip d e . . . — tot
felul d e . . . 2. M odalitate, p o sibilitate. <> Loc. adv. Cu orice chip = cu
orice preţ. oricum . î n (sau cu) nici un chip = în nici u n caz, nicidecum .
<►Expr. N u e chip să. . . = n u se poate, e imposibil s ă . . . A nu avea
(nici un) chip ( s ă . . . ) — a nu avea posibilitatea, a nu putea (să. . .).
A face toate chipurile (ca s ă . . . ) = a face to t ce e cu putinţă, to t posi­
bilul (ca să. . .). A afla chip (şi cale) = a găsi un mijloc eficace, o soluţie.
3. (Reg.) în c e rc a re ; mijloace. Pentru ce m -ai sili să ju r că n-oi face nici
un chip de a afla cine eşti? (A L E C SA N D R I). 4. (în expr.) C m chip
să. . . = ca s ă . . p e n tru ca s ă . . avînd intenţia s ă . . . Ca chip că. . . =
sub pretext c ă . . . , sub aparenţa că .. III. (L a p l., pop. cu valoare
adverbială) V orba vine, cică. C iungul a scos d in haină şi m îna cea­
laltă, care, chipurile, îi lipsea (PAS>. + La d re p t vorbind, n u-i vorbă ;
ba chiar. — M agh. k6 p .
C H IP A R O Â S Ă , chiparoase, s. f. Plantă decorativă cu tulpina
înaltă, term inată cu u n m ănunchi de flori albe, mirositoare (Polianthes
tuberosa) ; tuberoză. — F r. tu b e r e u s e (după chiparos).
C H IP A R O S , chiparoşi, s.
m. A rbore răşinos din clasa
coniferelor, cu frunze veşnic
verzi şi cu lem nul rezistent şi
parfum at, întreb u in ţat în indus­
trie (Cupressus sempervirens ).
— N gr. k y p a ris so s .
C H IP Ă R U Ş , chipăruşi, s.
m. (Reg.) A rdei. — D in c h ip e r
( = piper) + suf. -uş.
C H IP C S L s . n. U nealtă
de pescuit peşte m ărunt, for­
m ată dintr-o plasă întinsă pe
nuiele ca o um brelă. — D in
c h e p c e a (<tc. kepţe).
C H tP E Ş , -A , chipeşi, ~e, C hip aro asă C hiparos
adj. Binefăcut, frum os, arătos.
— M agh. k â p e s * capabil #.
C H IP ÎU , chipie, s. n. U n fel de şapcă (de uniform ă) cu fundul
rotund şi tare şi cu cozoroc. [Pl. ş i: chipiuri]— F r. k e p i.
C H IP O S , -O Â S Ă , chipoşi, -oase, adj. (Pop.) Chipeş. — D in
c h ip + suf. -os,
C H IP U Ş O R , chipuşoare, s. n. D im inutiv al lui chip.
C H IR s. m . (G recism înv., adesea ir.) D om n, ju p în . [Scris ş i :
kir] — N gr. kyr[ios].
C H IR A L E IS A interj. Form ulă liturgică grecească, rostită de
cei care însoţesc pe preot cînd um blă cu botezul. —N gr. k y rie e le iso n .
C H IR Ă I, chirăi, vb. IV. In tran z. 1. (D espre greieri, la pers. 3)
A ţîrîi. ♦ (D espre unele păsări) A cîrîi. 2. (D espre oameni) A striga, a
ţipa. — Onom atopee.
C H IR Ă tT , chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; ţîrîit. ♦ Cîrîit.
♦ Strigăt, ţipăt.
C H IR C f, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grăm adă, a se face
mic, a se ghem ui. 2. A nu se dezvolta b in e ; a se pipernici a se usca.
[V a r.: în c h ir c i vb. IVJ
C H IR C IT , -Ă , chirciţi, -te, adj. 1. C u tru p u l strîns, ghem uit.
2. Pipernicit, n ed ezv o ltat; sfrijit. [V a r.: în c h ir c it, -ă adj.] — V. chirci.
C H IR C IT tJ R Ă , chircituri, s. f. Fiinţă degenerată, rău dezvoltată.
— D in c h ir c i + suf. - ( i)tu ră .
C H IR D O S l, chirdosesc, vb. LV. T ran z . (Reg.) A pierde, a prăpădi,
a nim ici. — Bg. k e r d o s a m « c îş tig » (influenţat ca sens de cherde —
pierde).
C H IT
C H IR F O S E Ă L Ă , chirfoseli, s. f. (Reg.) învălm ăşeală, zăpăceală,
hărmălaie.
C H IR F O S f, chirfosesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A strivi, a terciui.
— D in c h irfo s e a lă .
C H IR IÂ R H , chiriarhi, s. m . (înv.) Ierarh conducător al unei
eparhii, m itropolii, p a tria rh ii; arhiereu în funcţie. [Pr.: -ri-arh\ — N gr.
k y r ia r h is .
C H IR lA R H tE , chiriarhii, s. f. (înv.) D em nitatea de c h iria rh ;
(cu sens colectiv) conducerea superioară a bisericii. [ P r .: -ri-ar-] — N gr.
k y r ia r h ia .
C H IR IA Ş , -A, chiriaşi, -e, s. m . şi f. Persoană care ia cu chirie o
locuinţă. — D in c h ir ie + suf. -aş.
C H IR lE , chirii, s. f. Sum ă plătită în schim bul folosirii tem porare a
unui lucru. <> Loc. adv. Cu chirie = pentru folosire tem porară şi în
schim bul unei plăţi. <> Expr. (Rar) Gura nu cere (sau nu ţine) chirie —
poţi vorbi ce şi cît v re i.— Bg., sb. k ir i ja (<tc. kira).
C H IR IG IU , chirigii, s. m. 1. (înv.) Cel care transporta cu căruţa,
în schim bul unei plăţi, oameni sau m ă rfu ri; cărăuş. 2. (Reg.) Chiriaş.
— T c. k ira c i.
C H IR IL IC , -A , chirilici, -e, adj. (în expr.) Alfabet chirilic =
vechiul alfabet slav, com pus de C hirii în secolul al IX -lea. întrebuinţat
şi la noi pînă pe la jum ătatea secolului al X lX -lea şi care a servit
d rept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe.
Litere chirilice — literele din acest alfabet. <► (Substantivat) Scrie cu
chirilice. [V a r.: c ir ilic , -ă adj.J — D in C h irii -f suf. -ic.
C H IR IS T IG tU s. m . v. c h e r e s te g iu .
C H IR O M Ă N T , chiromanţi, s. m . Persoană care se îndeletni­
ceşte cu ghicirea caracterului sau viitorului cuiva pe baza studierii
liniilor din palm ă. — It. c h ir o m a n te (<gr.).
C H IR O M A N Ţ lE s . f. îndeletnicirea chirom antului. — It. c h ir o -
m a n z ia (<gr.).
C H IR O V N IC , chirovnici, s. m. M aestru sondor şef la şantierele
petroliere.
C H IR P IC I s. n. M aterial de construcţie în form ă de cărăm idă,
făcut d in tr-u n amestec de lut, paie şi b ăleg ar.— T c . k irp ic .
C H IR U R G , chirurgi, s. m. M edic specialist în chirurgie. [V a r.:
(înv.) h l r â r g s. m .] — L at. lit. c h ir u r g u s (<gr.).
C H IR U R G IC A L , -A , chirurgicali, -e, adj. C are aparţine chirurgiei,
care se referă la chirurgie, care se realizează cu ajutorul chirurgiei.
— F r. c h ir u r g i c a l (lat. lit. c h iru rg ic a lis ).
C H IR U R G IE , chirurgii, s. f. R am ură a medicinei care studiază
şi aplică m etode de tratare a bolilor prin operaţii. [V a r.: (înv.) h ir u r g ie
s. f.] — F r. c h ir u r g i e (lat. lit. c h iru rg ia ) .
C H IS A U s. m. (Reg.) Piuliţă. — D in c h is a ( = pisa) + suf. -ău.
C H ISE A , chisele, s. f. 1. Vas m ic de sticlă, de cristal sau de porţelan,
în care se ţine dulceaţa (sau, în trecut, tutunul). 2. (înv.) Pungă în care
se ţinea tu tu n . [V ar.: c h e s e â s. f .] — (1 ) T c . k ja s e , (2 ) tc. kese.
C H tS E L IŢ Ă , chiseliţe, s. f. Fiertură de fructe sau de anum ite
legum e (ştir, lo bodă etc.). + Amestec din care nu se mai alege n im ic ;
terci, talm eş-balm eş. <> Expr. A face (pe cineva) chiseliţă =* a bate
zdravăn. — Bg., sb. k is e lic a .
C H IS N O V A T , -A , chisnovaţi, -te, adj. (Reg.) Poznaş, glu m eţ;
comic.
C H IS T , chisturi, s. n. T um oare benignă constînd dintr-o pungă
cu u n conţinut lichid sau sem ilichid. — F r. k y s te .
C H lS T IC , -Ă , chistici, -e, adj. D e natura ohistului. — Er. k y s tiq u e .
C H IŞ C Ă R , chişcari, s. m . ( I h t.; reg.) T ipar. — Com p. rus
p is k a r .
C H lŞ C Ă , chişte, s. f. (Reg.) U n fel de caltaboş făcut din stom acul
sau din intestinele porcului, um plute cu carne tocată, cu păsat, cu sînge
etc. + (Adverbial) Plin, îndesat pînă ia refuz. — U cr. k y ik a .
C H lŞ IŢ Ă 1, chişife, s. f. încheietură a piciorului,
deasupra copitei, la animalele care au copite; m oţul
de păr de deasupra copitei.— Bg. k itd ic a , sb. k i£ ic a .
C H fŞ IŢ Ă S chişiţe, s. f. Pensulă de încondeiat
ouăle, făcută d in tr-u n beţişor, de obicei de metal,
prevăzut cu cîteva fire de p ă r de porc. — Bg.
k itic a .
C H IŞ L E A G s . n. (Reg.) L apte de vacă închegat
care răm îne în vas după luarea sm întînii formate
Ia su p ra fa ţă ; lapte prins, lapte acru. — U cr.
k y slja k .
C H IŞ N l, chişnesc, vb, IV. Intranz. (Reg.) A C hişiţă
scînci.
C H IŞ O Â G Ă s. f. (Reg.) A m estecătură de peşte mic.
C H IŞ T O C 1, chiştoace, s. n. M uc de ţigară. [V ar.; c h io s t6 c s. n.]
C H IŞ T O C 8, -O A C Ă , chiştoci, -oace, s. m . şi f. Copil de statură
nucă şi îndesată. — D in c h iş to c 1.
C H IT 1 adv. (Fam ., în expr.) A f i chit (cu cineva) = a n u mai datora
nim ic (cuiva). Chit că. . . — chiar dacă. . ., indiferent dacă . . . — Fr.
q u itte .
CH IT* s. n . Pastă form ată d intr-o pulbere m etalică am estecată
cu u n lichid vîscos (ulei de in, glicerina e tc .), care e folosită la fixarea
geam urilor în cercevele, la astuparea găurilor în lem n sau în zid
etc. — G erm . K itt.
 CHIT — 142 — CI

CHIT*, chifit s. m , (Z o o l.; înv.) Balenă. — Slav (v. sl. k i t u <gr.).
C H IT A N Ţ Ă , chitanţe, 8. f. A ct scris p rin care se face dovada
prim irii unei sum e de bani, a u n o r b u nuri etc. — F r. q u itta n c e .
C H IT A N Ţ IE R , chitanţiere, s. n. C arnet sau registru cu foi deta­
şabile, p en tru întocm irea chitanţelor. [ P r .: - ţi-er] — D in c h ita n ţă +
suf. -ier.
C H IT Â R Ă , chitare, s. f. In stru ­
m ent muzical cu şase coarde, care
em ite sunete p rin pişcare sau lovire
cu degetele. [V a r.: g h itâ r ă s. f.]—
It. c h l t a r r a .
C H IT A R f S T , -Ă, chitartşti, -ste,
s. m. şi f. Persoană care cîntă din
chitară. [V a r.: (înv.) c i t a r i s t , -ă
s. m. şi f.] — It. c h i t a r r i s t a .
C H lT Ă , chite, s. f. (Reg.) 1. M ă­
nunchi de flo r i; buchet. 2. Ju ru b iţă
de fuioare de in sau de cinepă. — Sb.
k ita , ucr. k y ta .
C H IT C Ă lT , -Ă, chitcăiţi, -te, adj. (Reg.) M ocăit, ticăit.
C H IT E Ă L Ă 1 s. f. (Pop.) Chibzuială, socotinţă. — D in ch iti* +
suf. -eală.
C H ITEĂ LĂ * s. f. (Reg.) O chire, ţintire. — D in c h iti* -f suf.
-eală.
C H IT I1, chitesc, vb. IV . (Pop.) 1. T ran z. şi refl. A socoti, a crede,
a judeca. ♦ T ran z . A pu n e la c a le ; a plănui. 2. T ran z. A potrivi, a
aranja. Prinse masa. . . o chiti bine pe păm înt (R E T E G A N U L ).
CH ITI*, chitesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A îm podobi, a găti (cu
chite). — Sb. k ititi.
CH ITf*, chitesc, vb. IV . T ran z . (Reg.) 1. A tin ti (cu arma, cu
piatra), a o c h i; p. ext. a lovi, a nim eri. 2. Â arunca o p riv ire ; a alege
din ochi.
C H IT IC , chitici, s. m . (Reg.) N u m e generic p en tru diferite varie­
tăţi de peşte m ărunt; peşte neajuns la m a tu rita te ; peştişor. <► Expr.
A tăcea chitic - a n u spune nici o vorbă.
C H IT lE s. f. v. tic h ie .
C H IT lN Ă s. f. Substanţă organică azotată care se găseşte în tegu­
mentele şi în unele organe ale artropodelor. — F r. c h itin e .
C H IT IN O S , -O A SĂ , chitinoşi, -oase, adj. Care conţine chitinâ.
— D upă fr. c h itin e u x .
C H IT tT , -Ă , chitiţi, -te, adj. (Pop.) C hibzuit, socotit. — V. chiti1.
C H IT O N Ă G , (1 ) chitonage, 8. n. 1. U nealtă cu care se fac găuri
în păm înt pentru sem ănatul porum bului sau p e n tru în fip t aracii la vie.
2. Pistil ob ţin u t din pastă de gutui.
C H lT R Ă , chitre, s. f. F ru ctu l chitruiui, cu aspectul unei lămîi
mari, din care se face dulceaţă. — D in c h itr u .
C H ÎT R U , chitri, s. m . 1. Arbore
exotic cu flori mari, albe şi cu fructe
comestibile (Citrus medica). 2. (Im p r.)
C h itră . — N gr. k itr o n .
C H IT U l, chituiesc, vb. IV . T ran z.
A lipi, a astupa, a fixa, a netezi cu
chit*. — D in chit* .
C H IŢ interj. C uvînt care imită
chiţăitul şoarecilor. — O nom atopee.
C H IŢ Ă I, pers. 3 chîţăie, vb. IV.
Intranz. (D espre şoareci) A produce
un sunet ascuţit, caracteristic speciei.
— D in c h iţ.
C H IŢ Ă IT s. n. F ap tu l de a
chiţăi; sunet ascuţit pe care îl scoate C hitru
şoarecele.
C H IŢ C A N , chiţcani, s. m. Animal insectivor brun-castaniu pe
spate şi mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici şi cu
urechile îngropate în blană, care trăieşte p rin păduri, dum brăvi etc.
în galerii superficiale (Sorex araneus). — D in c h iţc ă i + suf. -an.
C H IŢ C Ă I, pers. 3 chiţcăie, vb. IV. In tran z. A chiţăi. — D in
c h iţă i.
C H IŢ C Ă IT , chiţcăituri, s. n . Chiţăit. ♦ Fig. Ţ lrîit, chirăit.
Chiţcăitul cristeilor. — V. chiţcăi.
C H IŢ IB U Ş , chiţibuşuri, s. n. Fapt, detaliu lipsit de im p o rtan ţă;
m ărunţiş, fleac. ♦ T e r t ip ; şmecherie.
C H IŢ IB U Ş A R , -Ă , chiţibuşari, -e, s. m . şi f. Persoană care se
ocupă de chiţibuşuri, de m ărunţişuri, de mici şm echerii. — D in c h i ­
ţib u ş + suf. -ar.
C H IŢ IB U Ş Ă R lE , chiţibuşării, s. f. F aptă sau apucătură de chiţi­
b u ş a r; acţiune plină de chiţibuşuri. — D in c h i ţ i b u ş a r + suf. -ie.
C H IŢ O R Ă N , chiţorani, s. m . (Reg.) Chiţcan. — D in c h i ţ [can] -j-
su f. - or-an.
C H IU s. n. 1. ( în expr.) Chiu şi v a i = suferinţă, d u re re ; fig.
sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai = cu m are necaz, cu m are greutate.
2. S trigăt de b u c u rie ; chiot. — Onom atopee.
C H IU I, ctyiui, vb. IV. In tran z. 1. A scoate u n strigăt ascuţit şi
prelung de bucurie, de veselie, de în dem n, de chem are etc. 2. A spune
strigături, a striga ch iu itu ri (2 ). [ P r .: chi-u-i] — D in c h iu .
C H IU IT , chiuituri, s. n . 1. S trigăt ascuţit, p u ternic şi prelung.
2. C hiui tură (2), strigătură. [ P r .: c hi-u-it]— V. chiui.
C H IU IT Ă s. f. (Reg., în expr.) Cu chiuita — foarte m ult, cu
nem iluita. [ P r .: chi-u-i-) — V. chiui.
C H IU I T U R Ă , chiuituri, s. f. F aptul de a chiui. I. Strigăt,
chiot. 2. V ersuri cu caracter epigram atic, cu
aluzii satirice sau glum eţe, strigate în tim pul
executării dansurilor populare. [ P r .: chi-u-i-]
C H IU L , chiuluri, s. n. (Fam .) A bsentare
nem otivată, sustragere de la obligaşi din lene,
din com oditate sau din neg lije n ţă ; p. ext.
înşelătorie. ❖ E xpr, A trage chiulul — a ) a
lipsi (de la datorie) fără m otiv serios; b ) a
nu-şi ţine cuvîntul dat. A - i trage (cuiva) chiulul
— a păcăli, a înşela (pe cineva). — D in
chiul[angiu].
C H IU L A F , chiulafuri, s. n. (înv.) U n fe!
de căciulă turcească. — T c . k ttla h .
C H IU L A N G IU . -IE , chiulangii, s. m. şi
f. Persoană care în m od sistem atic trage chiulul, C hiulaf
înşală, se sustrage de la datorie. — T c.
k iila h c i.
C H IU L Â S Ă , chiulase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii
unui m otor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a ţevii unei
arm e de foc (pe unde se încarcă arma).
[P r.: chiu-, — V ar.: c u lâ s ă s. f.]
C H IU L H A N s . n. v . c h io lh a n .
C H IU L I, chiulesc, vb. IV . Intranz.
A se sustrage nem otivat de la o obli­
gaţie, a trage chiulul. — D in c h iu l.
C H IU P , chiupuri, s. n. (Reg.) Vas
m are de form a unei amfore, întrebuinţat
pentru păstrarea untdelem nului, m ură­
turilor etc. — T c . kiip.
C H IU R A S Â T s. n. v. c u ir a s a t.
C H IU R A S Ă s. f. v. c u ir a s ă .
C H IU R E TÂ , chiuretez, vb. I. T ran z . A curăţa cu chiureta su p ra­
faţa unei m ucoase (pentru a înlătura părţile bolnave).[ P r.: chiu- —
Fr. c u r e te r .
C H IU R E T A J, chiuretaje, s. n. F a p tu l de a
chiureta. [P r.: c h iu -]— F r. c u r e tta g e .
C H IU R E T A , chiurete, s. f. Instrum ent
chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie,
otorinolaringologie etc. [ P r .: chiu-)— F r. c u r e tte .
C H IU R L U lT , -Ă , chiurluiţi, -te, adj. (Reg.)
A m eţit (de som n sau de b ă u tu ră ); zăpăcit.
C H IU V E T Ă , chiuvete, s. f. Vas de p o rţe ­
lan, de faianţă sau de metal sm ălţuit, cu scu r­
gere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de
apă şi servind ia spălat. [ P r .: chiu-] — F r. c u v e tte .
C H IV Ă R Ă , chivere, s. f. (înv.) A coperăm înt
de cap în formă de chipiu înalt, folosii de anu­
m ite u n ită ţi m ilitare. [V a r.: c h iv e r ă s. f.] Chiup
— Rus k iv e r.
C H lV E R Ă s. f. v. c h iv ă r ă .
C H IV E R N IS E A L Ă , chiverniseli, s. f. Faptul de a (se) chivernisi;
bunăstare, avere.
C H IV E R N IS I, chivernisesc, vb. IV. 1. T ranz. A adm inistra. 2.
T ran z. A face e conom ii; a ago­
nisi. 3. Refl. A ajunge la o si-
tuaţie materială b u n ă ; a se că-
pătui, a se procopsi. 4. T ranz.
şi refl. A (se) aproviziona; a (se) C hiureta
îndestula. 5. T ranz. (înv.) A con­
duce, a îndrum a. — N gr. k y v e rn o (aor. k y v e rn is a ).
C H IV E R N IS lR E s. f. A cţiunea de a (se) chivernisi.
C H IV E R N IS IT , -Ă , chivernisiţi, -te, adj.
Procopsit, căpătuit, înstărit, îm bogăţit. — V. chi­
vernisi.
C H IV E R N IS I T O R , chivernisitori, s. m. (înv.)
1. A dm inistrator. 2. C îrm uitor, guvernator. — D in
c h iv e rn is i + suf. -itor.
C H IV O T , chivoturi, s. n. C utiuţă aşezată în
altar, în care se păstrează cum inecătura rezervată
celor care se îm părtăşesc în caz de boală, înainte
de m oarte etc. — Slav (v. sl. k iv o tu <gr.),
C H IV tiŢ Ă , chivuţe, a. f. (Reg.) M uncitoare
care spoieşte cu bidineaua sau care se îndeletni­
ceşte cu un mic negoţ am bulant. — D in C h tv a
(<Paraschiua) + suf. -uţă.
C H IX , chixuri, s. n. (Fam .) N ereuşită, eşec
(ruşinos). 0- Expr. A da chix = a nu atinge re- C hivără
zultatul dorit, a nu izbuti. — G erm . K icks.
CI conj. 1. (D upă o negaţie sau o propoziţie negativă) (Ba) dim po­
trivă. Grăim, doamnă, cătrâ tine, N u din gură, ci din carte (E M IN E S C U ).
2. (în v . şi livresc, după o propoziţie afirm ativă) C u toate acestea; totu şi
Plîngea fe tiţa , ci-n za d a r! (R E T E G A N U L ). ♦ (D upă o propoziţii
CIACLÂ — 143 —
ipotetică sau condiţională) D ar, însă. Ti-aş arăta Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia (E M IN E S C U ). 3. (Adesea însoţind un im p erativ ;
arată nerăbdarea) D a r . . . C i trebuie să plec! (B E N IU C ).— D in c e
(<lat. quid) .
C lA C L Ă , ciacle, s. f. (Reg.) Patină1. — M agh. c sâ k ly a .
C IÂ N s. n. G az incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare.
— G erm . C y an (<gr.).
C IA N H tD R IC adj. m. (în expr.) A cid cianhidric — substanţă
toxică, incoloră, cu miros de migdale am are: (ieşit din uz) acid prusie.
[ P r .: ruin-l — F r. c y a n h y d r iq u e (<gr.).
C IA N H ID R IZ Â R E s . f . T ratarea cu acid cianhidric a răsadurilor
sau a puieţilor d intr-o pepinieră, p en tru a combate paraziţii plan­
telor. [ P r .: cian-] — D in c ia n h id r ic .
C IA N IZ Ă R E s. f. T ratam en t term ochim ic al u n u i obiect din
aliaj feros, prin încălzire în baie de cianuri topite, pen tru a obţine
acoperirea lui cu un strat superficial d ur. [ P r .: cia-] — D in c ia n .
C IA N U R A R E , cionurări, s. f. 1. O peraţie industrială de extragere
a metalelor nobile din m inereuri sărace, cu ajutorul soluţiilor alcaline
de cianură de sodiu. 2. Cianizare. [ P r .: cia-] — D in c ia n u r ă .
C IA N tlR Ă , cianuri, 9. f. Sare a acidului cianhidric. [ P r .: d a -1
— F r. c y a n u r e .
C IC A L Ă , cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. — C om p. it.
c ic a la .
C IC A T R fC E , cicatrice, s. f. U rm ă lăsată de o rană, o tăietură
etc., dupft v in d ecare.— L at- lit. c ic a tr ix , -icis.
C IC A T R IZ A , cicatrizez, vb. î. Refl. (D espre răni) A se vindeca,
a se închide lăsînd o cicatrice. — F r. c ic a tr is e r (lat. lit. c ic a tr iz a r e ) .
C IC A T R IZ A R E , cicatrizări, s. f. Faptul de a se cicatriza.
C lC A adv. (Fam ., cu valoare de verb unipersonal sau im per­
sonal) 1. (Precedă o afirm aţie pusă pe socoteala altora) (Se) spune
că. . (lumea) zice că. . după cum (se) crede. Popa. . . cică sâ rabzi
(D ELA V RA N C EA ). 2. (Indică un sentim ent de m irare sau de îndoială)
E oare cu putin ţă ?! a u z i! A poi cică să nu te strici de ris! (C R EA N G Ă ).
♦ N ici mai m ult, nici mai puţin ! A m u o scornit alta: cică să-i aduc
pe fa ta îm păratului Roş (C R E A N G Ă ). ♦ M ai m u lt decît atîta. I i dă
f a t a ; ba cică-i mai dă şi jum ătate din împărăţia lui (C R EA N G Ă ). 3.
(Povestitorul adm ite ce se spune, dar e convins că n u este aşa) C hipu­
rile; vorba vine! M ă ţin. . . numai intr-un picior, cică să mă înveţe a
fa c e m an (A L E C SA N D R I). — D in [zilce c ă.
C IC Ă L E A L Ă , cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproş repetat
făcut cuiva, pen tru fapte de nimic.
C IC Ă L t, cicălesc, vb. IV. T ran z. A certa m e re u ; a face cuiva
reproşuri repetate, pen tru fapte de n im ic ; a bate la cap — D in
c ic a lă .
C IC A L iR E , cicăliri, s. f. F ap tu l de a cicăli.
C IC Ă L IT O R , -O Ă R E , cicălitori, -oare, adj. Care cicileşte. ♦
Fig. Supărător, sîcîitor. — D in c ic ă li -f suf. -( i)tc r .
C ÎC E R O s. m. invar. (T ipogr.) 1. C orp de literă de 12 puncte
tipografice. 2. A lbitură avînd baza un pătrat cu latura de 12 puncte
tipografice.
C IC E R O N E , ciceroni, s. m. Călăuză care arată vizitatorilor lu cru ­
rile interesante d in tr-u n m uzeu, d in tr-u n oraş etc. — It. c ic e r o n e
(fr. c ic e ro n e ).
C IC H IR G tU , cichirgii, s. m. (în v .) C o fetar; cel care purta
tăvile cu dulceaţă la curtea domnească. — T c. ş e k e rc i.
C IC ÎR ÎG , ăcîrige, s. n. (Pop.) In stru m en t care serveşte la de-
pănarea pe mosoare sau pe ţevi a sculelor aşezate pe vîrtelniţă. — Tc.
g lk irik .
CI C LA M Ă , ciclame, s. f. Plantă decora­
tivă cu frunze în form ă de inimă, verzi pe o
parte şi purpurii pe alta, cu flori roşii sau
albe (Cyclamen europaeum). — F r. c y c la m e n
(<"gr.).
C lC L IC , -A, ciclici, -e, adj. Care se des­
făşoară în cicluri sau aparţine unui c ic lu ,
periodic. ♦ (D espre unele compoziţii m uzi­
cale) Care este alcătuit din mai m ulte părţi
independente. — F r. c y c liq u e (<gr.).
C IC L ÎS M s. n. S port practicat cu b ici­
cleta. — F r. c y c lis m e .
C IC L IS T , -A, ciclişti, -ste, s. m. şi f.
Persoană care um blă cu b ic ic leta ; biciclist $
sportiv care practică ciclismul. — Fr. c y c lis te .
C IC L IZ Ă R E s . f. (In expr.) Reacţie de ciclizare — reacţie chimică
prin care lanţul de atom i din molecula unui com pus organic se închide
şi formează u n ciclu.,— D upă fr. [rdaction de] c y c lis a tio n .
C IC LO C R O S, ciclocrosuri, s. n. C om petiţie sportivă com binată
de ciclism şi cros.
C IC L O H E X A N s. n. H idrocarbură ciclică saturată cu şase atomi
în moleculă, care se extrage din petrol şi care este Întrebuinţată ca
solvent şi ca materie prim ă în industria chimică. — F r. c y c io h e x a n e .
C IC L O lD Â , cicloide, s. f. (G eom .) C urbă plană descrisă de un
punct d at al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă
fixă. — F r. c y c lo ld e .
C IC L O ID Â L , -A , cicloidali, -e, adj. Care se referă la o cicloidă.
— F r. c y c lo id a l.
CILINDRU
C IC L O N , cicloane, s. n . 1. V înt p uternic însoţit de ploi torenţiale
şi de descărcări electrice, specific regiunilor tropicale. 2. A parat pentru
în depărtarea prafului d in tr-u n gaz cu ajutorul forţei centrifuge.
— F r. c y c lo n e (<engl.).
C IC L O P , ciclopi, s. m . 1. Figură
m itică de uriaş, cu un singur ochi mare
în mijlocul frunţii. 2. Rac mic de apă
dulce, cu un singur ochi (C yclops).
F r. ciyclope (lat. lit. c y c lo p s, -opis).
C IC L O P E N T Ă N s . n. H idrocar­
bură ciclică saturată cu cinci atom i în
moleculă, întrebuinţată ca m aterie prim ă
în industria chimică. — F r. c y c J o p e n ta n e .
C IC L O T R 0 N , ciclotroane, s. n.
A parat care serveşte Ia accelerarea p articu­
lelor elem entare folosite în reacţii n u ­
cleare, în care aceste particule descriu
traiectorii eliptice între un cîm p m agnetic şi
u n cîm p electric alternativ.— F r. c y c lo tro n .
Ciclop
C tC L U , cicluri, s. n. 1. L anţ com ­
plet de fenom ene, stări etc. care se realizează în tr-u n anum it interval
dc tim p şi care epuizează, în ansam blul lor, evoluţia unui anum it proces ;
totalitatea fenom enelor, faptelor, acţiunilor etc. legate între ele. ❖
Ciclu anual = perioadă de un an în care păm întul face o rotaţie com ­
pletă în jurul soarelui. Ciclu solar — perioadă de 28 de ani, după expi­
rarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleaşi zile din
săptăm înă. Ciclu de conferinţe (sau de lecţii) = serie de conferinţe (sau
de lecţii) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ G rup
de producţii (literare) care au o tem ă com ună. 2. L anţ închis de atomi
din molecula unei substanţe. 3. (Fiz.) U nitate de măsură pentru frec­
venţă, reprezentînd frecvenţa unei vibraţii cu perioada de o secundă.
— F r. c y c le (lat. lit. c y clu s).
C IC O A R E 1, cicori, s. f. 1. Plantă
erbacee cu flori albastre, trandafirii sau
albe (Cichorium intybus). 2. Surogat
de cafea preparat din rădăcina plantei
descrise mai sus. — Lat. * c ic h o ria
( — cichorium).
C IC O A R E*, cicori, s. f. Insectă
galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu
aripile străvezii şi lungi, cu capul lat
şi cu ochii mari (Cicada orni). — Lat.
* c ic a la ( — cicada) .
C ÎD R U s. n. B ăutură alcoolică
obţinută prin ferm entarea m ustului de
m ere sau a altor fructe. — F r. c id rc .
C IE R s. n. v. c e a ir .
C IF L l C, ciflicuri, s. n. (înv.)
M oşie m ică; conac de m o şie .— T c . C tttlik.
C IFR A , cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre). 2. T ranz.
A aplica unui text un cifru. — D upă fr. c h if f r e r .
C IF R A T , -A, cifraţi, -te, adj. Scris în cifru. — D upă fr. c h iffr £ .
C tF R Â , cifre, s. f. 1. Simt>ol grafic care reprezintă unul dintre
num erele de la zero pînă la nouă; (im pr.) num ăr. ♦ N um ăr, sumă,
cantitate. 2. V olum ul reprezentat prin ciffe (1 ) al unor operaţii
comerciale sau financiare. ❖ ( în trecut) Im pozit pe cifra de afaceri —
im pozit aplicat proporţional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. 3.
N um ăr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a. unei substanţe.
Cifră de saponificare. — It. c i f r a (fr. c h iffre ).
C tF R IC , -A , cifrici, -e, adj. Exprim at în cifre ; num eric. — Din
c if r ă + suf. -ic.
C fF R U , cifruri, s. n. 1. Sistem de sem ne convenţionale cu care
se transm it com unicări secrete. 2. Com binaţie de litere sau de cifre
cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaşte sau lacăte cu închi­
zătoare secretă. — D u p ă fr. c h iffr e .
C IG H lR , cighiruri, s. n. (Reg.) D rob de miel. — T c. ţ e g e r
« m ă ru n ta ie ».
C IH Ă Î, cihăiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A stărui foarte m ult pe
lîngă cineva, a plictisi pe cineva cu stăruinţele. [V a r.: c e h ă i vb. IV]
— Com p. m agh. c s a h o ln i.
C IL, cili, s. m. Prelungire plasm atică în form ă de fir a unor
bacterii, a unor infuzori sau a unor celule animale, anim ată de m iş­
cări ritm ice şi avînd diverse funcţii. — F r. c il.
C IL E N , cileni, s. m . (în y . şi reg.) M em bru al undi tribunal.
— Rus ( le n .
C IL lA R , -A, ciliari, -e, adj. Care are form ă de c il; care este
în legătură cu cilii. [ P r .: -li-ar] — F r. c ilia ir e .
C IL IB tU , -IE , cilibii, adj. (în v .) Fin, graţios, frumos. — T c.
ş e le b i.
C IL lC U R I s. n. pl. (Rar) M ărgele de m e ta l.— T c. c e lik .
C IL IH O l, -O A IE , cilihoi, -oaie, s. m . şi f. (O rnit ; reg.) Pasăre
m are de pradă. ♦ Ceahlău. — D in cea lh [ău ] (Kceahlău) + suf. -oi.
C IL IN D R IC , *Ă, cilindrici, -e, adj. Care are forma unui cilindru.
— F r. c y lin d riq u e .
C IL IN D R U *, cilindre, s. n . (în v .) Pălărie înaltă, cilindrică, cu
borurile în g u s te ; joben. — F r. c y lin d re .
C IL IN D R U 8, cilindri, s. m . 1. Suprafaţă obţinută prin deplasa­
rea unei d re p te paralel cu ea însăşi, astfel în e ît să se spijine m ereu
C IM B EK — 144 —
pe o curbă închisă. 2. C orp geom etric m ărginit de u n cilindru (1 )
şi de doua plane perpendiculare pe direcţia generatoarelor. 3. Piesă
(c ilin d ric i com ponenta a u nor maşini, care se poate roti în ju ru l
propriei sale axe şi care serveşte p en tru a conduce, a presa sau a
fasona un material ; (la m otoare cu ardere internă, la maşini cu ab u r
la com presoare etc.) organ de maşină tubular,
în interiorul căruia se deplasează u n piston.
— F r. c y lin d r e (lat. lit. c y iin d ru s ).
C IM B E R , cimbere, s. n. (Reg.) N ăfram ă,
basma. — T c . ţ e m b e r « văl *.
C IM B tS T R Ă , cimbistre, s. f. (Rar) P en ­
setă. — T c. c im b is tr a .
C IM B R IŞ O R , s. m . Plantă aromatică cu
flori roşii-purpurii sau albe, folosită în m e­
dicină ca infuzie (T hym us serpyllum). —
D in c i m b r u + suf. -işor.
C IM B R U s. m. Plantă erbacee cu miros
aromatic, cu frunze înguste şi ascuţite, cu
flori liliachii sau albe punctate cu roşu, folosită
drept condim ent (Satureja hortensis).
Com p. gr. th im b r o s . Cim brişor
C IM E N T s. n. P ulbere obţinută prin
amestecul u n o r materii m inerale calcinate şi care în contact cu apa
se în tă re şte ; serveşte la lucrările de construcţii. — It. c im e n to (fr.
c im e n t^
C IM E N T A , cimentez, vb. I. T ran z. A
lega, a consolida cu cim ent. ♦ T ran z. şi refl.
Fig. A face să fie sau a deveni solid, a (se)
consolida. — D in c i ip e n t (după fr. cim enter).
C IM E N T A R E , cimentări, s. f. A cţiunea
de a (se) cimenta.
C IM IL l, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A
spune cim ilituri. 2. T ranz. A alcătui o cim ilitură.
C IM IL IT 0 R Ă , cimilituri, s. f. Ghicitoare.
— D in c im ili + suf. -(i)tu r ă .
C IM IŞ IR , cimişiri, s. m . A rbust decorativ
cu frunze ovale, totdeauna verzi, cu flori galbene-
verzui, din lem nul căruia se fac^diferite obiecte
(Buxus semfjervirens). — T c . £ im şir.
C IM IT IR , cimitire, s. n. Loc u n d e se în ­
groapă m orţii. — N gr. k im iti r lo n (it. c im i-
te rlo ). C im bru
C IM O T IE , cimotii, s. f. (Reg.) R udă. — M agh. c s e m e te , c s im o ta .
C IM P A N Z E U , cimpanzei, s. m. Specie de m aim uţă mare, an tro ­
pomorfă, dolihocefală, cu pielea neagră, care
trăieşte în cete p rin G uineea şi Congo (Sim ia
trogîodytes). — F r. c h im p a n z e .
C IM P O I, cimpoaie, s. n. In stru m en t m u ­
zical popular, alcătuit d in tr-u n b u rd u f şi din
mai m u lte tu b u ri sonore. — Com p. magh.
c s im p o ly a .
C IM P O lA Ş , cimpoiaşi, s. m. Cim poier. —
Din c im p o i -f suf. -aş.
C IM P O IE R , cimpoieri, s. m. C întăreţ din
cimpoi ; cimpoiaş. — D in c im p o i *f suf. -ar.
C IN 1, cinuri, s. n. (în v .) 1. (în orînduirea
feudală) Poziţie socială în a ltă ; rang. 2. O rdin
preoţesc sau călugăresc; ta g m ă .— Slav (v. sl.
c in u ).
CIN*, cinuri, s. n. (Rar) L u n tre mică, Cimişir
barcă. — Sb. 6 u n .
C IN A , cinez, vb. I. Intranz. şi tranz. A lua masa de seară, a mînca
masa de seară. — Lat. c e n a r e .
C IN A B R U s . n. Sulfura naturală de m ercur, de culoare roşie,
folosită mai ales ca vopsea în pictură. —
Fr. c in a b r e . , Public cinefil. — l-'r. c in e fil.
C lN A Ş, -Ă , cinaşi, -e, adj. (Reg.)
D răguţ, frumuşel, îngrijit.— M agh. c sin o s .
C lN Ă , cine, s. f. M asa de s e a ră ; m în-
care pregătită pen tru această masă. — Lat.
ccna.
C IN Ă T U f, cinătuiesc, vb. IV. T ranz.
(Reg.) A curăţa păsări, peşti etc. (de fulgi,
de solzi etc.) şi a tăia în bucăţi, p en tru a
pregăti m încarea. — M agh. c s in â lt « p re ­
gătit
C IN Ă T U IÂ L Ă , cinâtuieli, s. f. (Reg.)
A cţiunea de a cinătuu Cimpanzeu
C IN C A N T lN s . n. V arietate de po­
rum b cu tulpina scurtă şi su b ţire şi cu bobul m ărunt, de culoare
portocalie. — It. c in q u a n tin o .
C IN C Â I, cincăiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A nu da cuiva pace;
a cicăli. — V. cicăli.
C IN C Ă R E L , cincărei, s. m . N um e care se dă unui cal de cinci
ani. — D in c i n c a r (<cinci + suf. -ar) + suf. -el.
C IN E M A T O G R A F IC
C IN C H l, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se aşeza la păm înt
sprijinindu-se pe un u l sau pe am îndoi genunchii, a sta pe vine,
a se ghem ui.
C IN C H ÎT , -Ă , cinchiţi, -le, adj.
(Reg.) G hem uit. — V. cinchi.
C IN C I num . card. N um ăr avînd
în num ărătoare locul între patru şi
şase ; se indică piin cifra 5 (sau V). ^
(Adjectival) Copilul meu are cinci ani.
<» (Substantivat) A u plecat trei şi s-au
întors cinci. O (C u valoare de num .
ord.) Etajul cinci. — Lat. c in q u e ( =
quinque).
CIN CI-DEIGETE s. m . Plantă
erbacee tîrîtoare, cu frunzele formate
din cinci foliole şi cu flori galbene (Po-
tentilla reptans). — D in c in c i + d e g e te . Cîmpoi
C IN C IL E A , C lN C E A num . ord.
(Precedat de art. « al », « a ») Care se află intre al patrulea şi al şaselea.
❖ Expr. A f i a cincea roată la car (sau la căruţă) = a fi de prisos.
— D in c in c i + le + a.
C IN C IM E , cincimi, s. f. A cincea parte
d in tr-u n întreg. — D in c in c i + suf. -inie.
C IN C IN A L , -A , cincinali, -e, adj. Care
se întinde pe o perioadă de cinci ani. — Fr.
q u in q u e n n a l (lat. lit. q u in q u e n n a lis ).
C ÎN C IS P R E C E num . card. v. c in c i­
s p re z e c e .
C lN C I S P R E CELE A, C lN C IS P R E C E A
num . ord. v. c in c is p r e z e c e le a .
Cinci-degete
C IN C IS P R E Z E C E num . card. N um ăr
avînd în num ărătoare Jocul între paisprezece
şi şaisprezece. O (Adjectival) A u trecut cincisprezece zift. ❖ (S ub­
stantivat) Cincisprezece este un număr. ❖ (C u valoare de num .
ord.) Capitolul cincisprezece. [V a r.: c in s p r e z e c e , (reg.) c ln c is p r e c e ,
c in s p r e c e num . card.] — D in c in c i -j- s p r e + z ec e .
C IN C IS P R E Z E C E L E A , C IN C IS P R E Z E C E A num . ord. (Prece­
dat de art. « al », « a ») Care se află între al paisprezecelea şi al şaispre­
zecelea. [V a r.: c in s p r e z e c e le a , c in s p r e z e c e a , (reg.) c in c is p r e c e le a ,
c in c is p r e c e a , c in s p r e c e le a , c in s p r e c e a num . ord.] — D in c in c i­
s p re z e c e + le + a.
C IN C IS U T fS T , cincisutişti, s. m. (Adesea adjectival) Titlu
acordat unui m ecanic de locomotivă care parcurge, după un plan
riguros stabilit, cei p uţin cinci sute de kilom etri în 24 de ore. — Din
c in c i s u te -f- suf. -ist (după rus pjatisotnik).
C IN C IZ E C I num . card. N um ăr avînd în num ărătoare locul între
patruzeci şi nouă şi cincizeci şi unu. ❖ (Adjectival) Acum cincizeci de
ani. <* (Substantivat) Scrie un cincizeci. ❖ (Cu valoare de num . ord.)
Pagina cincizeci. — D in c in c i + z e c i.
C IN C IZ E C IL E A , C IN C IZ E C E A num . ord. (Precedat de art.
« al », « a ») Care se află între al patruzeci şi nouălea şi al cincizeci şi
unulea. — D in c in c iz e c i -b le -j- a.
C lN E pron. 1. (Interogativ ; serveşte pentru a întreba despre o
persoana necunoscută sau neam intită în cursul vorbirii) Cine-mi iese
înainte? Cine-mi luminează pragul? (C ER N A ). <> E xpr. Cine (m ai)
ştie / ? = n u ştiu, nu cunosc problem a. Cine ştie ce (sau cine, unde etc.) -- (cu
sens nehotărît) mai ş t i i . . . ♦ Ce fel (de om). Tu nu ştii cine-i mămuca
(C R EA N G Ă ). 2 (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a z is . ..
❖ E xpr. Are (sau n-are) cine sau este (sau nu este) cine = (nu) există
om care, (nu) se găseşte persoană c a r e .. . 3. (N ehotărît) Fiecare, oricine,
oricare. Zică cine ce va vrea (JA R N ÎK -13ÎR SE A N U ). [G en.-dat.
cuî]— Lat. * q u e n e ( — quem).
C IN E Â ST , -A, cineaşti, -ste, s. m. şi f. Persoană care lucrează
în cinematografie, specialist în tehnica sau în arta cinematografică. [ P r .:
- ne-ast] — F r. c in e a s te .
C IN E F IL , -A , cinefili, -e, s. m. şi f. Persoană amatoare de filme,
care frecventează m ult spectacolele cinematografice. ❖ (Adjectival)
C IN E G E T IC , -A, cinegetici, -e, adj. (Livresc) D e vînătoare, pri­
vitor la vînătoare, vînătoresc. — F r. c y n e g e tiq u e (<gr.).
C IN E L 1 interj. (Adesea repetat) Form ulă cu care încep unele
ghicitori.
CINEL*, cinele, s. n. Instru m en t muzical de percuţie ; chimval.
— It. c in e lli.
C IN E M Â s. n. invar. Cinematograf. — Fr. cin£m a[tographe].
C IN E M A T IC Ă s. f. Ram ură a mecanicii care se ocupă cu studiul
mişcării corpurilor, independent de cauzele care le produc. — Fr.
c in e m a tiq u e .
C IN E M A T O G R A F , cinematografe, s. n. 1. Local de spectacole
destinat proiectării film elor în faţa publicului spectator. 2. A rta sau
tehnica cinem atografică. V. cinematografie. — F r. c in e m a to g ra p h e
(<gr.).
C IN E M A T O G R A F IA , cinematografiez, vb. I. T ran z. A filma.
[ P r .: -fi-a] — F r. c in e m a to g r a p h ie r .
C IN E M A T O G R A F IC , -Ă, cinematografici, -et adj. Care ţine de
cinem atograf, privitor la cinem atograf sau la cinem atografie. — Fr.
c in e m a to g ra p h iq u e .
CINEMATOGRAFIE — 14 5 — CIOC

C IN E M A T O G R A F IE s. f. T ehnica înregistârii fotografice a C IN T E Z O I, cintezoi, s. m . C intez. [V a r.: c in tiţâ i s. m .] — Din

unor scene, a u n o r peisaje etc. pe u n film special şl » reproducerii c in te z -f suf. -oi.
lor prin proiectare luminoasă pe u n ecran, astfel încît să dea iluzia
mişcării şi a v ie ţii; arta cinem atografică; industrie producătoare de C IN T IR fM s. n. v. ţin tir im .
filme. — F r. c in e m a to g r a p h ie . C ÎN T IT Ă s. f. v. c in te z ă .
C IN E R Â R Â , cimreire, adj f. (Livresc, în expr.) Urnă cinerară = C IN T I Ţ 6 I s. m. v. c in te z o i.
urnă în care se păstrează cenuşa m o rţilo r; c e n u şa r.— F r. c in 6 r a ir e
(lat. lit. c in e ra riu s ). C tN T R U , cintre, s. n. Partea concavă a
unei b o lţi; cofrajul pe care se zideşte sau pe care
C IN E T IC , -Ă, cinetici, ~e, adj. Care ţine de mişcare, privitor la se toarnă o boltă. — F r. c in tr e .
mişcare. <> Energie cinetică — energie dezvoltată de un corp în mişcare.
— Fr. c in £ tiq u e (<gr.). C IN Z E Â C Ă , f.inzeci, s. f. U nitate de măsură
C IN E T IC Ă s. f. R am ură a mecanicii care se ocupă cu studierea de capacitate pentru băuturi, echivalînd aproxi­
mativ cu 0,16 litri. ♦ Sticlă sau căniţă avînd
legilor tu turor fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. — Fr. această capacitate, în care se serveşte băutura.
c in e tiq u e .
♦ C onţinutul unei astfel de sticle sau cănite.
CIN EV A p r o n . nehot. U n om oarecare (dintre mai mulţi), o p e r­ — D in c in c iz e c i.
soană pe care n-o cunoaştem (sau care nu trebuie sau n u vrea să fie Cintru
n um ită); oarecine, careva. ♦ (Fam ., p u rtîn d accentul în frază) O m de C IO A CĂ, cioace, s. f. (Reg.) V îrf de m unte
valoare, de seamă. [G en.-dat. cuiva\ —-D in c in e + v a. sau de deah — Comp. sb. c u k a .
C IN EV Ă ŞI pron. nehot. (înv.) Cineva. [Var. : (pop.) c in e v â ş ile a C IO Â C L Ă , cioacle, s. t. (Reg.) Sanie mică (folosită mai ales pentru
pron. nehot.] — D in c in e v a •+- şi. căratul lem nelor din p ă d u re ); încărcătură care încape pe o astfei de
sanie. — M agh. c s â k ly a « prăjină cu vîrf încîrligat; patină ».
C IN EV Â ŞILEA pron. nehot. v. c in e v a ş i.
C1N FLO R , cin/lori, s. m. ( O m it.; reg.) G rangur. C IO Â IE s. f. (Reg.) Acîoaie. [ P r .:
ci-oa-ie\ — D in a c io a ie .
C IN G Ă T O A R E , cingători, s. f. Fîşie de pînză, de mătase, de piele
etc. care serveşte la încins. V. brîio, curea, [V a r.: în c in g ă to â re s. f.] C IO Â N D Ă s. f. (Ree.) Ceartă, sfadă.
— D in c in g ( — încing, p rez. ind. al lui încinge) + suf. - ( ăltoare. — Postverbal al lui c io n d ă n i.
C IN G H fîL , cingheluri, s. n. Cîrlig special la balanţă, de care se C IO A R Ă , ciori, s. f. I. N um e dat mai
atîrnă m arfş pen tru a fi cîntărită. ♦ Cîrlig de care se atîrnă carnea în m ultor specii de păsări negre sau cenuşii,
măcelărie. — T c. ţe n g e l. din fam ilia co rb u lu i, dar mai mici decît
C ÎN IC , -Ă, cinici, -e. adj. 1. (D espre oameni) Care dă pe faţă, acesta (C orvus). ❖ Expr. C ît (sau ca)
cu sînge rece şi în tr-u n m od lipsit de sfială, fapte sau gînduri condam ­ cioara-n par — foarte puţin, pe apucate.
nabile ; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă singe rece şi Cum (sau ce) ciorile? = cum (sau ce)
sfidare ; sfidător. 2. (în expr.) Filozofie cinică = doctrină filozofică în naiba ? cum (sau ce) dracul ? 2. (în expr.)
Grecia antică, care n u recunoştea norm ele morale existente şi propo­ De-a cioara — num ele unui joc de copii.
văduia o sim plitate excesivă, p rin întoarcerea la natură. Filozof cinic ~ — Comp. alb. s o r r e .
adept aL filozofiei cinice. — F r. c y n iq u e (lat. lit. c y n ic u s). C IO A R E C I s. m. pl. 1. Pantaloni ţărăneşti strîn şi pe picior, de
C IN ÎS M , (rar) cinisme, s. n. M ărturisire obraznică şi sfidătoare a pănură sau de dimie. 2. (Reg.) Ciorapi de dim ie groasă.
unor fapte sau gînduri condam nabile ; atitudine care sfidează regulile
morale ale societăţii. — F r. c y n is m e (lat. lit. c y n ism u s). C IO Â R S Ă , cioarse. s. f. U nealtă cu tăişul uzat, care taie rău.
— Comp. ucr. £ e r s a ti « a zgîria ».
C IN O C E FÂ L , cinocefali, s. m . Specie
de m aim uţă care trăieşte în Africa şi care C IO Ă T Ă , cioatc, s. f. Ciot, buturugă. — D in c io t.
$e caracterizează p rin botul prelung, C IO Ă T C Ă s. f. v, c io tc ă .
ca al unui cîine. — F r. c y n o c £ p h a le
(lat. lit. c y n o c e p h a lu s ). CIO B , cioburi, s. n. Bucată, fragm ent dintr-un
obiect de sticlă, de faianţă, de lut etc. spart.—T c . ţ o p .
C IN O V N IC , cinovnici, s. ni. (înv.)
Funcţionar de stat. -— R us tfînovnik. C IO B A C Ă , ciobace, s. f. L u n tre rudim entară,
scobită d in tr u n trunchi de salcie sau de plop, între­
C ÎN S P R E C E num . card. v. c in c i­ buinţată de pescari. — U cr. £ o b a k .
s p re z e c e .
C IO B A N , ciobani, s. m . 1. îngrijitor, paznic
CÎN S P R E CELE A, C ÎN S P R E C E A Cinocefal de o i ; păstor. ♦ Proprietar de o i ; baci. 2. C om ­
num . ord. v. c in c is p r e z e c e le a . puse : ciobanul-cu-oile = num ele unei constelaţii din
C tN S P R E Z E C E num . card. v. c in c is p r e z e c e . emisfera boreală ; steaua-ciobanului — a ) luceafărul de
C ÎN S P R E Z E C E L E A . C ÎN S P R E Z E C E A num . ord. v. c in c is p r e ­ seară; b ) steaua polară. — T c . c o b a n .
z e c e le a . C IO B Ă N Â Ş, ciobănaşi, s. m . D im inutiv al
CÎN ST E s. f. I. 1. O nestitate, probitate, corectitudine. ❖ Expr. lui cioban,
Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări o afirm aţie pe care a C IO B Ă N C tJŢ Ă , ciobăncuţe, s. f. Ciobăniţă. Cioareci
făcut-o. 2. V irtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, conside­ — D in c io b a n c ă (•(cioban + suf. -că) -f suf. -uţă.
raţie, preţuire. ❖ Loc. adv. Cu cinste = m eritînd respectul lumii, în
mod onorabil. ❖ Expr. A da cinstea pe ruşine = a se face de ruşine. 2. C IO B Ă N E L, ciobănei, s. m. Ciobănaş. — D in c io b a n -f suf. -g/,
Onoare, favoare. <* Loc. adv. In cinstea (cuiva sau a ceva) = p en tru a C IO B Ă N E S C , -E Â S C Ă , ciobăneşti, adj. Care aparţine ciobanului,
onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau pream ărirea (cuiva sau a privitor la cioban. — D in c io b a n
ceva). A - i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face suf. -esc.
onoare. 3. Cerem onial, paradă, fast. III. (C o n c r.; pop.) 1. D ar, cadou,
plocon. *0 Loc, adj. Pe cinste — foarte bun, foarte frumos ; grozav, C IO B Ă N E ŞT E adv. Ca ciobanii.
straşnic. 2. O spăţ, ospătare. <► E xpr. A face cinste = a oferi cuiva de — D in c io b a n + suf. -este.
băut sau de m încat în tr-u n local, p lătin d u -i co n su m aţia; a trata, a C IO B Ă N f, ciobănesc, vb. IV.
cinsti. ♦ B ăutură alcoolică. Vorba ceea: dâ-i cu cinstea, sâ piară Intranz. A fi cioban, a sluji ca cio­
ruginea (C R EA N G Ă ). — Slav (v. sl. cîsti). ban. ♦ Refl. A se face cioban. —
C IN S T E Ţ s. m . Plantă erbacee cu tu lp in a cleioasă şi cu flori D in c io b a n . Ciobacă
galbene, punctate cu b ru n (S a /via g/utinosa) ; brînca-porcului. — Ucr.
fcystec. C IO B Ă N ÎE s .f. Slujbă sau stare de cioban.— D in c io b a n + suf. -ie,
C IN S T I, cinstesc, vb. IV. T ran z. 1. A respecta, a onora, a preţui C IO B Ă N ÎT s. n. Ciobănie. — V. ciobăni.
pe cineva. 2. (Pop.) A face cuiva u n dar, u n c a d o u ; a da cuiva un
bacşiş. 3, (Fam .) A ospăta, a trata (cu băutură) i a plăti consumaţia C IO B Ă N ÎŢ Ă , ciobănite, s. f. Păzitoare de o i ; păstoriţă; soţie de
cuiva. <> Refl. Toti beau Se cinsteau Ş i se cioban. — D in c io b a n + suf. -iţă.
ospătau (T E O D O R E S C U ). ♦ A închina, CIO B Î, ciobesc, vb. IV . T ranz. A ştirbi sau e
a bea în onoarea cuiva sau a ceva. Să sparge un obiect de sticlă, de porţelan etc. — Din
c im tim c îte un pahar de v in (C R E A N ­ c io b .
GA). — Slav (v. sl. 6 lstiti).
C IO B O Â T Ă s. f. v. c iu b o tă .
C IN S T ÎR E s. f. 1. A cţiunea de a cinsti
şi rezultatul c i ; consideraţie, respect. 2. C IO B O T Â R s . m . v . c iu b o ta r .
(înv.) D em nitate, rang superior în tr-o slujbă. C IO B O T Ă s . f. v . c iu b o tă .
C IN S T ÎT , -Ă, cinstiţi, -te, adj. I. C IO B O T Ă R E S C , -E Â S C Ă adj. v. c iu b o tă -
(Adesea adverbial) De bună-credinţă, re sc.
onest, corect. 2. Virtuos, fidel, cast.
3. (înv.) Vrednic de re s p e c t; stim at, Cinteză C IO B O T Ă R lE s. f. v. c iu b o tă r ie .
onorabil. — V. cinsti. C IO B O Ţ ÎC Ă s. f. v. c iu b o ţic ă .
C IN T E Z , cintezi, s. m. B ărbătuşul cin tezei; cintezoi. C iobanul-cu-oile
C IN T E Z Ă , cinteze, s. f. M ică pasăre cîntătoare cu ciocul conic, C IO B U L F.Ţ, ciobuleţe, s. n. D im inutiv al lui ciob.
scurt şi tare, cu spatele verzui şi cu aripile negre (FringiUa coelebs). C IO C 1 interj. C uvînt care. im ită zgom otul produs de lovituri
[V a r.: c i n t i ţ ă s. f.] — D in c in te z . p uternice în tr-u n obiect sau un m aterial tare. — O nom atopee.
CIOC — 146 —
C IO C 2, ciocuri, s. n. 1. P artea anterioară, lunguiaţă şi cornoasă,
a gurii păsărilor; plisc, clonţ. C antitatea de lichid sau de hrană
care încape în cioc (1 ); înghiţitură. ♦
(Peior.) G ură. 2. Parte ascuţită, prelu n ­
gire a un o r o b ie c te ; capăt, vîrf. 3. Barbi-
şon, ţăcălie. 4. C o m p u s: ciocul-berzei =
plantă erbacee cu frunzele păroase, adînc
crestate şi cu flori violete p u rpurii (Ge-
ramum pratense). — Comp. alb. £ o k .
C IO C A N 1, ciocane, s. n. 1. U nealtă
formată d intr-o bucată de metal de forme
şi dim ensiuni variate, prevăzută cu un
m îner şi folosită, m anual sau mecanic, la
bătut sau la prelucrat materiale rezistente.
❖ Expr. A f i între ciocan şi nicovală —
a fi într-o situaţie critică (din care nu
există posibilitate de ieşire). A sta ciocan
pe (sau de) capul cuiva — a stărui înrr-una
pe lingă cineva; a plictisi cu insistenţele. 2. N um e dat unov obiecte sau
instrum ente asem ănătoare ca formă cu ciocanul ( 1 ) : a ) (sport) instru­
m ent de aruncat, form at din tr-o ghiulea de fier prinsă de o coardă
de sîrm ă term inată cu un m în e r; b ) fiecare dintre cele două betişoare
ale ţam b alu lu i; c ) fiecare dintre fusele vîrtelniţei ; d ) unealtă folosită
la lipirea cu cositor a unor metale. 3. U nul d in tre cele trei oscioare din
urechea medie. — Slav (v. sl. £ e k a n u ).
C IO C A N *, ciocane, s. n. (Fam .) Păhărel în formă de sticluţă cu
gîtul strim t şi lung. din care se bea rachiu. ♦ C onţinutul unui asemenea
păhărel. — Bg. £ o k a n , sb. £ o k a n j.
C IO C A N * , ciocanii s. m. (Reg.) Ştiulete de p orum b (curăţat de
b o ab e); cocean. — Sb. £ o k a n .
C IO C A L A U , ciocălâi, s. m . (Reg.) Cocean, ciocan3. — M agh.
c su k l6 .
C IO C Ă N A R , ciocănari, s. m . 1. M uncitor d intr-o echipă de nituit
cu mîna. ♦ M uncitor calificat care lucrează la un ciocan mecanic. 2
Ciocănaş* (1). 3. (D epr.) M uncitor necalificat. — D in c io c a n 1 4- suf.
-ar.
C IO C A n A Ş 1, ciocânaşe, s. n. Ciocănel. — Din c io c a n 1 4 suf. -aş
C IO C A N A Ş 3. ciocănaşe, s. n. (Fam .) D im inutiv al lui ciocan*.
C IO C A N A Ş*, ciocânaşi, s. m. 1. M uncitor care sparge cu ciocani»!
sarea în ocne. 2. (Pop.) Ciocănitoare. — D in c io c a n 1 4- suf. -aş.
C IO C A N fcL , ciocănele, s. n. D im inutiv al lui ciocan1; ciocan nise
cu care se lovesc coardele pianului, toba, toaca etc.
C IO C Ă N I, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz.
A bate repetat (cu degetul) în tr-u n corp ta r e ;
a bate cu degetul îndoit în uşă, în fereastră
(pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenţia
etc.). ♦ T ranz. A lovi uşor cu degetele în
torace 9au în abdom enul unui pacient, pentru
a cerceta starea organelor in te rn e ; a peicuta.
♦ T ranz si refl. (Fam .) A (se) b a te ; a (se)
ciuguli, 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul ,
p. ext. a face, a lucra cîte ceva. 3. T ran z. Fig.
A bace la c a p ; a cicâli, a pisa. — D in c io c a n .
C IO C A n IR E , ciocăniţi, s. f. A cţiunea de
a ciocăni.
C IO C Ă N ÎT , ciocănituri, s. n. Faptul de
a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate,
C iocănitoare
în tr-un obiect ta r e ; ciocânitură.
c î o c A n i t o A r e , ciocănitori, s. f. N um e dat mai m ultor păsări
agăţătoare de pădure care au cioc puternic şi care sparg coaja copacilor
pentru a-şi găsi hrana (P icu i). — Din
c io c ă n i 4- suf. - ( i } toare.
C IO C Â N IT 0 R Ă , ciocănituri, s. f.
Ciocănit. — D in c io c ă n i + suf. -(i)tu r ă .
C IO C H IE , ciochii, s. f. U nealtă de
dogărie care serveşte la aşezarea şi în tin ­
derea cercurilor pe butoaie. — M agh.
c sâ k ly a .
C IO C H IN A R , ciochinate. s. n. M ă­
nunchi de cureluşe scurte, avînd la capăt
ochiuri sau inele de care vînătorii atîrnă
păsările vînate.— D in c io c h in ă + suf. -ar.
C IO C H IN A , ciochine, s. f. Partea dindărăt a şeii, de care se
poate lega traista, desagii e tc .; fiecare dintre celc două capete ale părţii
dindărăt a şeii. — T c . ţik ln .
C IO C ÎR L A N , ciocîrlani, s. m. 1. P a ­
săre mică de culoare cenuşie-gălbuie, cu
un m oţ în vîrful capului ( Galerida cris-
ta ta ). 2. Bărbătuşul ciocîrliei. — D in
c io c 4- suf. -irld-un,
C IO C IR L A T s. n. (în v .) U n fel
de stofă de culoare stacojie. — Magh.
s a k a r lâ t.
Ciocîrlie
C IO C ÎR L ÎE , ciocîrlii, 3. f. 1. Pasăre
cîntătoare mică, de culoare cafenie, care
zboară vertical la înălţim i mari (A lauda arvensis). 2. (A rt.) N um ele
unui cîntec popular care im ită ciripitul ciocîrliei (1 ). — D in cio c
suf. îrlă-ie.
CIOLPAN
C IO C ÎR T l, ciocfrtăsc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A ciopîrţi. — V. ciopirţi.
C IO C L E J, ciocleji, s. m . (Keg.) P artea de jos a tulpinii porum ­
bului (cu rădăcina răm asă în păm înt) după ce restul a fost tăiat.
C IO C L O V tM E s. f. Ciocoime. — D in cio c lo v [in ă ] 4- suf. -ime.
C IO C L O V IN Ă , cioclovine, s. f. T erm en de dispreţ pentru o
persoană din clasa exploatatoare (boier, m oşier, ciocoi). — D in
c io c l (oavâ; p uţin folosit] 4- suf. -ovină.
C IO C L U , ciocli, s. m . Persoană care transportă m orţii la groapă.
C IO C M Ă N t, ciocmănesc, vb. IV . T ranz. (Rar) A bate la c ap ;
» cicăli, a pisălogi. ♦ Refl. A se certa.
C IO C N E A L Ă , ciocneli, s. f. (Har) C iocnire; ciocnet. — Din
c io c n i -I- suf. -eală.
C IO C N E T , ciocnete, s, n. Zgom ot produs de ciocnirea a două
obiecte tari. — D in c io c n i 4- suf. -et.
C IO C N Î, ciocnesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi
u nul de altul (fâcînd zgomot). ♦ Intranz. A lovi, a izbi în ceva tare,
produeînd zgomot. ♦ T ranz. (în tr-o tradiţie legată de sărbătoarea
paştilor) A lovi cu u n ou roşu în oul roşu al altuia, spre a i-1 sparge.
♦ T ran z. (D espre pui) A sparge coaja oului pentru a ieşi din el. ♦
T ranz. A lovi uşor u n u l de a ltul paharele cu băutură, în sem n de urare,
2. T ranz. A lovi un obiect fragil, produeîndu-i o crăpătură, o
p le snitură: a face să crape, să plesnească. 3. Refl. Fig. (D espre in ­
terese, idei ctc.) A fi sau a veni în contradicţie unele cu altele.
4. Refl. Fig. (D espre arm ate adverse, rar, despre oameni) A se încăiera.
a se bate. — Com p. bg. £ u k n a , rus £oknut".
C IO C N tR E , ciocniri, s. f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire
(însoţită de zgomot) între două obiecte tari. 2. Fig. L uptă între interese
sau idei diferite. 3. Fig. Conflict a rm a t; bătălie.
C IO C N ÎT , -A, ciocniţi, -te, adj. 1. Ştirbit, lo v it; crăpat. 2. Fig.
(Ir.) T icnit. — V. ciocni.
C IO C N IT tJR Ă , ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătura,
fisură produsă în tr-un obiect. — D in c io c n i 4- suf. -(i)tu r ă .
C IO C O A lC A , ciocoaicc, s. f. T erm en de dispreţ pentru o femeie
din clasele exploatatoare ; soţie de c iocoi; boieroaică. — D in c io c o i -|
suf. -oaică.
C IO C O F I.E Â N D U R Ă , ciocofleniure, s. f. (Ir.) Ciocoi. — D in
c io c o i 4 f le a n d u r ă .
C IO C O I1, ciocoi, s. m. 1. T erm en de dispreţ pentru un exploatator
(al populaţiei de la sate) parvenit din rîndurile arendaşilor, vătafilor
etc.; p. ext. boier. 2. (înv.) Fecior în casă, servitor angajat la un boier.
— D in c io c 4- suf. -oi.
C IO C O Î8, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. (înv.) A deveni ciocoi (1),
a-şi însuşi apucături de ciocoi. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a s e linguşi.
— D in c io c o i.
C IO C O lA Ş , ciocoiafi, s. m . D im inutiv al lui ciocoi.
C IO C O IE S C , -I A S CĂ, ciocoieşti, adj. Care ţine de ciocoi, privitor
la ciccoi. — D in c io c o i + suf. -esc.
C IO C O fM E s. f. M ulţim e de cio c o i; totalitatea ciocoilor. — Din
cio c o i -I- suf. -ime.
C IO C O IS M , ciocoisme, s. n. 1. Situaţie de c iocoi; purtare, apucă­
tură de ciocoi : p. ext. parvenitism . 2. Fig. Slugărnicie, lipsă de dem ni­
tate. — Din cio c o i 4- suf. -ism.
C IO C O L Â D Ă s, f. v. c io c o la tă .
C IO C O L A T Ă , ciocolate, s. f. 1, Preparat com estibil făcut dintr-un
amestec solidificat de pulbere de cacao şi de zahăr (uneori cu adaos de
alte substanţe). ♦ Baton, bucată din acest preparat. 2. Băutură p re ­
parată Jin p raf d? ciocolată ( 1 ) dizolvat în lante sau în apă. [Var. •
ş o c o lâ tâ , c io c o lâ d ă s. f . ] — It. c io c c o la ta .
C IO C U L tîŢ , cioculeţe, s. n. D im inutiv al lui cioc.
C IO F L E A G Ă , cioflegi, s. m. Cioflingar.
C IO F L IC Â T , -A, ciofUcaţt, -te> adj. (Reg.) C lăpăug (1).
C IO F L IN G A R , cioflingari, s. m . O m de nim ic, secătură ; vagabond.
— C om p. germ . S c h u h flîc k e r «cîrpaci*.
C IO F L ÎN G , cioflinge, s. n. (Reg.) Cui de oţel, lung şi gros, cu
care se tîrăşte o povară (fînul, butucii din pădure etc.). — Sas s c h iv lâ n k
( — germ. Scht'ebling).
C ÎO H O D Â R , ciohodari, s. m. (înv.) Slujbaş cu diferite atribuţii
pe lîngă dom nitorii ro m în i; (în special) câm ăraş.— T c. c o h a d a r-
C IO L A C , -A , ciolaci, -e, adj. (R e g .; despre m îini sau despre braţe,
p. ext. despre oameni) C iunt, ciung, schilod. — T c . Qolak.
C IO L Â N , ciolane, s. n. 1. Os de animal cu carne pe e l ; os de pe
care s-a m încat carnea. ❖ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros — a procura
(cuiva) un post din care să poată avea (mari) foloase băneşti. A umbla
după ciolan = a um bla după diferite afaceri după venituri nemeritate.
A scăpa ciolanul din mină — a pierde o situaţie avantajoasă. 2. Os al
scheletului unui om sau al unui a n im a l; (în special) os de la picior sau
de la mînă ; substanţă solidă din care sînt form ate oasele. 3. M em bru,
parte 9 corpului. ❖ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele — a-i slăbi
puterile, a se moleşi. A -i trece (cuiva) ciolan prin ciolan — a fi foarte obo­
sit. A -i rupe (sau a-i muia cuiva) ciolanele = a bate zdravăn (pe cineva).
A -i putrezi ciolanele *=» a fi m ort şi îngropat de m ult. 4. (Reg.) Obadâ
(a roţii de car şi de moară). — Slav (v. sl. £ la n u ).
C IO L Ă N A Ş, ciolănaţe, 3. n. D im inutiv al lui ciolan.
C IO L Â N E L , ciolănele, s. n. Ciolânaş. — D in c io la n 4- suf. -el.
C IO L Ă N O S , -O A S Ă , ciolănoşi, -oase, adj. C u oase mari, ieşite
în re lie f; osos. — D in c io la n 4- suf. -os.
C IO L O A G Ă , cioloage, s. f. (Reg.) Vită slabă.
C IO L P A N , ciolpani, s. m . (Pop.) T ru n c h i de arbore fără crengi,
tăm as în p ă m în t; arbore ru p t de v în t; arbore b ătrîn .
CIOLTAR — 147 —
C ÎO L T Ă R , d o i tare, s. n . (în v . şi reg.) P ătu ră (de postav) îm podo­
bită cu difeirte cusături, care se p u n e su b şa. — T c . ş u l t a r i .
C IO M A G » domege, s. n. Băţ gros (n odurrs), uneori cu măciulie sau
întărit cu fier la unul din c ap ete; b îtă. ♦ L ovitură; bătaie cu un
astfel de băţ. — T c . ţo m a k .
C IO M Ă G A R , domăgari, s. m . Ciomăgaş. — D in c io m a g + suf. -ar.
C IO M A G A Ş , domăgaşt. s. m . O m înclinat spre ceartă şi b ă ta ie ;
bătăuş. ♦ G onaci. — D in c io m a g + suf. -aş.
C IO M Ă G E A L Ă , domâgeli, s. f. Bătaie cu cio m ag u l; p . ext. bătaie
zdravănă. — D in c io m ă g i + suf. -eală.
C IO M Ă G E L , domăgele, s. n . D im inutiv al lui domag,
C IO M Ă G t, domâgesc, vb. IV . T ran z. A bate cu cio m ag u l; p . ext.
a bate zdravăn. — D in c io m a g .
C IO M P , dom puri, s. n. (Pop.) Bucată din trunchiul u n u i arbore
sau dintr-o tufă, rămasă cu rădăcina în păm înt, d u p ă ce i s-au tăiat
ram urile. V . ciolpan. ♦ C otorul ştiuletelui de porum b.
C IO N C , C IO Ă N C Ă , d o n d , doance, adj. (R eg .; despre oameni)
Fără u n b r a ţ ; (despre anim alej fără u n c o r n ; (despre obiecte) căruia
îi lipseşte o parte im portantă. — M agh. c so n k a .
CIO N D Ă N EA LĂ » dondăneli, s. f. C eartă uşoară (cu vorbe înţe­
pătoare şi cu ironii). — D in c io n d ă n i + suf. -eală.
C IO N D Ă N I, dondănesc, vb. IV. Refl. A se certa p en tru nim icuri,
fără a-şi spune vorbe grele, a se îm punge cu v o rb a ; a se ciorovăi. ♦
T ranz. A certa pe cineva repetat sau in s iste n t; a m ustra. — Com p.
sas s c h ă n d e n .
C IO N T , C IO A N T Ă adj. v. c iu n t.
C IO N T Ă vb. I. v. c iu n ti.
C IO N T I vb. IV. v. c iu n ti.
C IO P Â T Ă , ciopăţi, s. f. (Reg.) Bucată de cam e tăiată din tru p u l
unui om sau al u n u i a n im a l; ciozvîrtă. — M agh. c s a p a t « grăm adă,
ceată ».
C IO P lR T l vb. IV. v. c io p îr ţi.
C IO P ÎR Ţ E Â L Ă , dopirţeli, s. f. C iopîrţire. — D in c io p îr ţi +
suf. -eală.
C IO P ÎR Ţ I, dopîrţesc, vb. IV. T ran z. 1. A tăia în bucăţi o fiinţă
sau o parte a tru p u lu i ei. 2. A tăia u n obiect în m od neregulat sau la
întîm plare ; a ciopli rău, neîndem înatic. [V a r.: c i o p îr ţi vb. IVI — 3Din
c i o p a ( r ) t ă (m odificat d u p ă parte).
C IO P ÎR Ţ lR E , doptrţiri, s. f. A cţiunea de a dopîrţi.
C IO P L E Â L Ă , riopleli, s. f. (Rar) Cioplire. — D in c io p li +
suf, -eală.
C IO P L I, cioplesc, vb. IV . 1. T ran z. A tăia, cu u n instrum ent ascuţit,
aşchii dintr-o bucată de lem n, de piatră etc. p en tru a da m aterialului o
formă oarecare. 2. T ran z. A sculpta. 3. T ran z. Fig. A face îndreptări
la o com poziţie literară; a cizela. 4. Refl. Fig. (D espre oameni) A căpăta
deprinderi civilizate, a deveni p o litico s; a se cultiva. — Bg. £ o p lja ,
sb. £ o p ljiti « a rupe cu p u te re ».
C IO P L fR E , dopliri, s. f. A cţiunea de a (se) ciopli.
C IO P L tT s. n. Faptul de a (se) ciopli.
C IO P L IT O R 1, cioplitoare, s. n. 1. R indea cu talpa curbă. 2.
Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. — D in c io p li ■+■
suf. - ( i ) tor.
C IO P L IT O R * , -O A R E , cioplitori, -oare, s. m. şi f. Persoană care
ciopleşte. — D in c io p li + suf. -(i)to r .
C IO P L IT U R Ă , doplituri, s. f. Surcele, aşchii căzute p rin cioplire.
— D in c io p li -+ suf. -(i)tu r ă .
C IO P O R , ciopoare, s. n. 1. G ru p de animale de acelaşi fe l; cîrd,
cireada, turm ă. 2. G ru p de o a m e n i; ceată, tru p ă, m ulţim e. — M agh.
c so p o r[t].
C IO R Ă P , ciorapi, s. m. I. O biect de îm brăcăm inte confecţionat
din fire de bum bac, de lînă sau de mătase, care acoperă piciorul. 2. T u b
izolant cu care se îm bracă capetele bobinelor unei maşini electrice.
— T c . p o ra p .
C IO R Ă P Ă R tE , (2 ) dorăpării, s. f. 1. G răm adă, m ulţim e de
ciorapi. 2. M agazin sau secţie în tr-u n magazin unde se vînd ciorapi.
— D in c io r a p + suf. -arie.
C IO R B A G lU , ciorbagii, s. m. (înv. şi arh.) O fiţer de ieniceri ;
com andant al unui regim ent de ieniceri. — T c . c o r b a c i.
C IO R B Ă , dorbe, s. f. Fel de m încare
constînd dintr-o zeamă (acrită) preparată
cu legume, adesea şi cu carne sau cu
peşte. ❖ Expr. Ciorbă lungă ~ ciorbă
apoasă, puţin hrănitoare ; zeamă lungă ;
fig . vorbărie inutilă. A se amesteca în
ciorba cuiva = a se amesteca în afacerile
cuiva. A pune pe toţi ihtr-o ciorbă — a
trata u n grup de oameni ta tel, fără a
face vreo deosebire între ei d u p ă m erite
sau valoare. — T c . c o rb a .
C IO R C H IN Ă s. f. v. c io rc h in e .
C IO R C H IN E , ciorchini, s. m. T ip
de inflorescenţă caracterizat p rin dez­
voltarea axului principal, term inat cu
un m ugur, de-a lungul căruia se
înşiră num eroase flori ; racem, grapă*; Ciorchine
grupare de fructe aşezate unele lîngâ
altele de-a lungul aceluiaşi c o to r; (p rin restricţie) stru g u re. [V ar.:
c io r c h in ă s. f.] — L at. * c irc ( u ) lin a (<circulus « cerc mic *).
CÎPIC
C IO R D E A L Ă s. f. (F am .) Şterpeleai!, fu rt. — D in c io r d i +
suf. -eală,
C IO R D I, iiordesc, vb. IV . T ran z . (Fam .) A fura lucruri m ărunte ;
a şterpeli. — X ‘8* c i o r (cu part. ciordiotn).
C IO R E C A R , dorecari, s. m . Tfăran care p oartă cioareci; p. ext.
ţăran. [V a r.: c i o r i c ă r 8. m .] — D in c io a re c fi] + suf. -ar.
C IO R lC s. n . v. ş o ric i.
C IO R IC Ă R s. m . v. c io r e c a r .
C IO R M A G , dor magi, 8. m . (Reg.) L arva cărăbuşului. — D in
c io r m ă (rar întrebuinţat) *f suf. -ag.
C IO R M O IA G s. m . Plantă erbacee cu frunze în form ă d e inimfl,
cu flori aibe-roşietice (M elam pyrum cristatum ). — M agh. c s o r m o ly +
suf. -ag.
C IO R N Ă , dorne, s. f. L ucrare scrisă provizoriu, în prim ă re d a c ta re ;
concept. — Rus £ o m y j « negru ».
C IO R O A lC Ă , doroaice, s. f. Cioară. — D in c io a r ă -f suf. -ocdcă.
C IO R O B O R s. n. (Reg.) C eartă cu vorbă m ultă şi gălăgie; gîl-
ceavă. — O nom atopee (comp. m agh. c s d r p d r).
C IO R O B O T l, dorobotesc, vb. IV . T ran z . (Reg.) 1. A lucra prin
casă ; a deretica. 2. A vorbi pe şoptite, pe ascuns. — D in cioro[văi]
+ ro b o ti.
C IO R O l, doroi, 8. m . 1. B ârbătuşul ciorii. 2. N um e d at mai m ultor
p lante erbacee cu flori galbene şi c u fructe achene (In u la ). — D in
c io a r ă + suf. -oi.
C IO R O V Ă I, dorovătesc, vb. IV . Refl. A se certa cu c ineva; a
se ciondăni. — C om p. c io ro b o r.
C IO R O V Ă IA L Ă , dorovăieli, 8. f. C eartă, gîlceavă. — D in c io ­
ro v ă i + suf. -eală.
C IO R O V Ă lR E , dorovăiri, s. f. (Rar) Ciorovăială. — V . dorovâi.
C IO R P A C , dorpace, s. n . 1. (Reg.) U nealtă de pescuit făcută
d in tr-u n săculeţ de plasă cu c o a d ă ; mincioc. 2. C ăuş cu coada lungă
(folosit la 8tînă). — Rus £ e rp a k .
C IO R SĂ 1, ctârsăi, vb. IV. T ran z. A tăia anevoios cu o cioarsă.
[Prez. ind. ş i : dorsăiesc] — D in c io a r s ă .
C IO R S Ă lT 8. n. 1. A cţiunea de a dorsăi şi rezultatul ei. 2. Scîrţîit
produs p rin frecarea unui obiect de altul.
C IO R T , dorturi, a. n. (Reg.) R îtul porcului 8au al m istreţului.
C IO R T A N , ciortani, 8. m . (Reg.) C rap m ic, de 1-2 kilograme.
— T c . c o r ta n .
C IO R T Â N Â Ş , ciortănaşi, s. m . (Reg.) D im inutiv al Iui dortan
crap mai m ic decît u n kilogram.
C IO Ş M Ă L l vb. IV. v. c io ş m o li.
C IO Ş M O L l, cioţmolesc, vb. IV . Refl. (Rej*., despre oameni)
A se frăm înta, a se zvîrcoli (mai ales în a ş te rn u t); a se codi. [V a r.:
c io ş m ă li vb. IV]
C IO T , doturi, s. n. 1. P arte rămasă d in tr-u n copac după ce a
fost tăiat sau ru p t. ♦ O biect mic, ciuntit. Un ciot de creion. 2.
N od proem inent în tr-u n tru n c h i, în tr-o ram ură, în tr-o scîndură
etc. 3. Parte rămasă d in tr-u n picior, d in tr-u n braţ sau (la animale)
din coadă, după ce restul a fost c iu n tit.— Com p. it. c io tto .
C IO T C Ă s. f. (Reg.) 1. G răm adă, m ulţim e. 2. B uturugă, ciot,
rădăcină de copac. [V a r.: c io â tc ă 8. f.] — Com p. magh. c s u tk a .
C IO T ÎR C Ă , ciotîrd, s. f. (Reg.) A rbore foarte strîm b şi cio tu ro s;
buştean noduros. — D in c io t.
C IO T O R O S , -O A S Ă adj. v. c io tu ro s .
C IO T U R s. n. (N eobişnuit) C i o t ( l ). — D in
c io tu r i (pl. lu i ciot).
C IO T U R O S , -O Ă S Ă , doturoşi, -oase, adj.
(D espre copaci, lem ne, obiecte de lem n etc.)
C u m ulte cioturi sau n o d u ri; noduros. ♦ Fig.
(D espre m îini, picioare, deg ete,etc.) G rosolan.
[V a r.: c io to rd s , «oâsă adj.] — D in c io t +
suf. -ur-os.
C IO V E I, ciovde, s. n. O biect casnic, în
special vas (de le m n ); unealtă veche. [V ar.:
c iu v â i s. n.] — Sas ş o f (= g erm . Schaff) 4 -
suf. -d . Ciovică (1)
CI O V t CĂ, dovici, s. f. 1. Cea mai mică
dintre speciile de bufniţe ( Glaucidium passe-
rinum ). 2. Cucuvea. 3. N agîţ. 4. C o m p u s: ciovică-de-mare — pasăre
cu penele măslinii, albe sau gălbui pe guşă, cu coada ca de rîndunicâ,
trăind prin lagunele de ltngă m are ( Glare-
ola pratincola) , [V ar.: c io v lic ă s. f.] —
O nomatopee.
C IO V L ÎC Ă s. f. v. c io v ic ă .
C IO Z V ÎR T Ă , dozvîrte, s. f. Sfert
d in tr-u n animal tă ia t; p. ext. bucată
m are de c arn e; halcă. — Bg. £ e tv ă r t.
C lP C Ă , cipci, s. f. (Reg.) D antelă.
— M agh. c s ip k e (sb. £ ip k a ).
C iovică-dc-m are
C IP C IÎ, pers. 3 dpdeşte, vb. IV.
Intranz. (D espre valuri, ape) A face un
zgomot uşor lovindu-se m ereu de c ev a ; a plescâi. — O nomatopee.
C IP lC , cipici, s. m . 1. Papuc de lînă îm pletită sau de stofă. 2.
(înv.) G heată (fină), pantof. — Bg. £ e p ik u .
CIR — 148 —
C IR s. n . (Reg.) Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte
de a fi m estecată; terci. + Pastă făcută din făină, d in lu t etc.,
asem ănătoare cu pasta de lipit. — Com p. ucr. 6 y r.
C IR Â C , ciraci, s. m . 1. (Livresc) Elev, discipol, ucenic. 2. (D epr.)
Persoană care urmează în m od servil pe cineva, îm părtăşindu-i vederile
şi părerile. 3. (în v . şi arh.) O m de încredere, protejat ai c u iv a ; slugă
de încredere. — T c. ţ i r a k .
C IR C , circuri, s. n. 1. G en de spectacol constînd d in reprezen­
taţii de gimnastică, acrobaţie, prezentare de animale dresate e tc .;
ansam blu artistic care organizează astfel de reprezentaţii. 2. Local
de formă rotundă, cu locurile pentru spectatori aşezate în am fiteatru
şi avînd la mijloc o arenă circulară unde au loc spectacole de circ
(1), ♦ Incintă circulară, neacoperită, unde se celebrau jocurile p u ­
blice la romani. 3. D ep resiu n e circulară form ată p rin eroziune sau prin
acţiunea unui g h e ţa r; c ăld are.— Fr. c lr q u e (lat. lit. c irc u s).
C tR C A adv. Cam , aproxim ativ. — L at. lit. c ir c a .
C tR C Ă s. f. (Fam .) C ircum scripţie (de miliţie, financiară e tc .).—
A breviere din c ir c u m s c r ip ţie .
C IR C O M F E R lN Ţ Ă s. f. V. c ir c u m f e r in ţă .
C IR C O N FL H X adj. n. v. c irc u m fle x .
C IR C U IT , circuite, s. n. 1. A nsam blu de fire şi dispozitive bune
conducătoare de electricitate, care, îm preună cu sursa curentului for­
m ează un traseu închis pentru trecerea u n u i curent. ♦ Sistem de con­
ducte sau de m edi' p rin care pot circula particule materiale. 2. M iş­
care a capitalului în trecerea lui de la forma bănească la forma produc­
tivă, la forma m arfă şi iar la form a bănească. ♦ M işcare a mărfurilor.
♦ Proces de transform are şi de prelucrare a m ateriei prim e în produse
finite. 3. D istanţă de străb ătu t pe un dru m mai m ult sau mai puţin
circular, stabilit dinainte p en tru alergări. ♦ D ru m , distanţă parcursă
de cineva sau de ceva. — Fr. c ir c u it (lat. lit. c lrc u itu s ).
C IR C U L A , circul, vb. I. Intranz. I. A fi în mişcare, a se d e p la sa ;
a um bla. ♦ (D espre vehicule) A pleca şi a veni regulat, organizat
(pe un traseu fix). 2. (D espre lichide, gaze şi în special despre sîng,e)
A fi în mişcare neîn treru p tă (revenind m ereu la punctul de plecare).
3. (D espre idei, ştiri, zvonuri etc.) A se transm ite, a se răspîndi. 4.
A fi întrebuinţat în m od curent, a avea valoare, viaţă. Moneda aceasta
nu mai circulă — F r. c i r c u l e r (lat. lit. c irc u la r i) .
C IR C U L A N T , -A, circulanţi, -te, adi. Care circulă; pus, aflat
în circulaţie. — F r. c ir c u la n t.
C IR C U L A R , -A, circulari, -e, adj. 1. în formă de cerc; descriind
un cerc. ❖ Ferăstrău circular (şi substantivat, n.) = ferăstrău mecanic
cu unealta în form a unui disc dinţat, care taie învîrtindu-se în jurul
axului său. ♦ (Adverbial) D e ju r îm p reju r; roată. 2. (D espre o dispo­
ziţie. u n ordin etc.) T rim is ca directivă în mod sim ultan la mai m ulte
instituţii sau persoane. — F r. c ir c u la ir e (lat. lit. c irc u la r is ) .
C IR C U L A R A , circulare, s. f. Dispoziţie, ordin, directivă trim isă
în scris instituţiilor sau persoanelor în subordine. — F r. c ir c u la ir e .
C IR C U L A T O R adj. n. (în expr.) A parat (sau sistem) circu­
lator — inima şi sistemul de vine şi artere prin care circulă sîngele, —
F r. c ir c u la lo ir e (lat. lit. c ir c u la to r iu s ) .
C IR C U L A Ţ IE , circulaţii, s. f. Faptul de a circula. 1. M işcare,
deplasare, trecere pe o cale de com unicaţie. Circulaţie aeriană, fero­
viară, fluvială, maritimă, rutieră. 2. M işcare, curgere a unui lichid, a
u n u i gaz, a unui curent în interiorul unui circuit sau al unei conducte.
3. T ransm itere, schim b de bunuri sau de m ărfuri (prin interm ediul
banilor). <> Circulaţie monetară — circulaţia m onedelor în procesul
de schim b. O Loc. adj. De mare circulaţie — foarte răspîndit.
❖ Expr. A f i (sau a nu mai f i ) în circulaţie = a fi (sau a nu mai fi)
întrebuinţat, a (nu mai) circula. A pune (sau a introduce, c d a ) în circu­
laţie = a face sâ intre în uz, să se răspîndească, sâ funcţioneze. A
scoate din circulaţie — a suspenda, a scoate din u z ; a opri răspîndirea
şi folosirea unui lucru. — F r. c ir c u la tio n (lat. lit. c ir c u la tio , -o n is).
C IR C U M F E R IN Ţ Ă , circumferinţe, s. f. 1. C urbă plană închisă,
ale cărei puncte sîn t egal depărtate de u n p u n ct fix n u m it centru ;
linia închisă a unui cerc. 2. Linie îm prejm uitoare a unui corp rotund,
a unui lo c ; lungim e a conturului unui corp. [V a r.: c ir c o m f e r in ţă
s. f.] — Lat. lit. c ir c u m f e r e n tia . * bîrne etc. ❖ Expr. A merge (sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = a
C IR C U M F L fiX , circumflexe, adj. n. (în expr.) Accent (sau semn)
circumflex — sem n diacritic în formă de unghi cu vîrful în sus, care
se pune deasupra unei vocale spre a arăta că trebuie rostită lung sau,
în ortografia rom înă, spre a nota sunetul î. [V a r.: c irc o n fl6 x adj, n.]
— F r. c ir c o n fle x e (lat. lit. c irc u m fle x u s ).
C IR C U M L O C tJŢ IE , circumlocuţii, s. f. Perifrază, şir de cuvinte
folosit pentru a exprim a pe ocolite o idee care ar putea fi redată direct.
— F r. c irc o n lo c u tio n (lat. Ut. c irc u m lo c u tio , -onis).
C IR C U M S C R IE , circumscriu, vb. I I I . T ran z. A delim ita o
problem ă, un lucru etc., a restrînge la un anum it cadru. ♦ (G eom .)
A descrie o figură în ju ru l alteia, atingînd limitele acesteia din urm ă.
A circumscrie un cerc unui triunghi. — L at. lit. c lr c u m s c r ib e r e (după
scrie) .
C IR C U M S C R IE R E , circumscrieri, s. f. A cţiunea de a drcumscrie
şi rezultatul ei.
C IR C U M S C R IP Ţ IE , drcumscripţii, s. f. D iviziune ad m inistra­
tivă a teritoriului în cadrul unui raion sau al unei regiuni. Circum­
scripţie electorală = u nitate adm inistrativă ocazional constituită, cu
scopul unei bune organizări a desfăşurării alegerilor. + Instituţie,
serviciu (financiar, de miliţie etc.) care există în cadrul diviziunii adm i­
nistrativă descrise mai sus. — F r. c ir c o n s c r i p tio n (lat. lit. c ir c u m -
s c r ip tio , -o n is).
CIRTĂ
C IR C U M S C R IS , -Ă , circumscrişi, -se, adj. (D espre poligoane)
C u to ate laturile tangente la un cerc d a t ; (despre cercuri) a cărui cir­
cum ferinţă trece p rin toate vîrfurile unui poligon. — V. circumscrie.
C IR C U M S P E C T , -A , circumspecţi, -te, adj. Care vorbeşte şi
acţionează cu p ru d e n ţă ; precaut, prudent. — F r. c lrc o n s p e c t (lat.
lit. c irc u m s p e c tu s ).
C IR C U M S P E C Ţ IE s. f. Prudenţă, precauţie. — F r. c irc o n -
s p e c tio n (lat. lit. c ir c u m s p e c tio , -onis).
C IR C U M S T A N Ţ Ă , circumstanţe, s. f. îm prejurare, fapt, lucru
care însoţeşte o acţiune sau u n fenom en sau care se petrece în accIaşi
tim p cu a ltc ev a ; (la pl.) totalitatea unor condiţii date. <► Loc. adj. şi
adv. De (sau pentru) circumstanţă = p e n tru o ocazie anum ită, fără a
fi valabil în m od obiectiv şi general. — Lat. lit. c i r c u m s ta n ti a (fr.
c irc o n s te n c e ).
C IR C U M S T A N Ţ IA L , -A , circumstanţiale, adj. n . şi f. (în
expr.) Complement dreumstanţiaI — com plem ent care, determ inînd un
verb, arată în ce îm prejurări de tim p, de loc de mod etc. se petrece
a cţiu n e a ; determ inînd u n adjectiv sau u n adverb, arată cum se p re ­
zintă o însuşire. P ro p o ziţie circum stanţială = propoziţie secundară
care are în frază rolul pe care îl are
com plem entul circum stanţial în propo­
ziţie. [ P r .: -ţi-al] — D upă fr. c irc o n -
s ta n c ie l.
C IR C U M V A L A Ţ IC N E , dreum va-
laţiuni, s. f. în tâ ritu ră (provizorie) făcută
îm prejurul unui oraş. al unei tabere etc.
[ P r .: -**-«-] — D upă fr. c irc o n v a lla tlo n .
C IR C U M V O L tJŢ IE , circumvoluţii,
s. f. 1. Fiecare dintre cutele de pe supra­
faţa exterioară a creierului. 2. (Rar) Ocol
circular sau în spirală în ju ru l unui
p unct sau al unui ax central. [V a r.: .
c ir c u m v o lu ţiu n e s. f.j — D upă fr. c i r - C ircum voluţii
c o n v o lu tio n .
C IR C U M V O L U Ţ ltJN E s. f. v. c irc u m v o lu tie .
C IR E A D A , cirezi, s. f. G ru p m are de vite c o rn u te .— Slav (v. sl.
6 rid a )
C IR E A ŞĂ , drese, s. f. F ructul cireşului, mic, sferic, de culoare
roşie sau galbenă, care se coace la sfîrşitul prim ăverii. [Pl. ş i : dreţi]
— Lat. c e r e s ia ( ~ cerasea).
CIR&Ş, d r fţi, s. m. Pom roditor cu flori
albe, cultivat pentru fj-iictele sale (Prunus crvium).
— L a t * c e re s iu s ( = cerasus).
C IR E ŞĂ R , (2 ) dreşari. s. m . 1. N um ele
p op u lar al lunii iunie. 2. (O rnit.) Botgros. — Din
c ir e a ş ă + suf. -ar.
C IR EŞU L, d re jd , s. m . 1. D im inutiv al lui
cireş. 2. (Pop.) Cireşar (1).
C IR E Ş lU , -ÎE , dreiii, adj. (Rar) D e culoarea
cireşei. — D in c ir e a ş ă + suf. -iu.
C IR E Z Ă R , dre&ari, s. m . (înv.) N egustor
de vite cornute. ♦ P roprietar de cirezi de vite.
♦ Văcar, c iu rd a r.— D in c ir e z i (pl. lui dreadă)
+ suf. •ar.
C IR ÎL IC , -A adj. v. c h ir ilic .
C IR lP interj. C uvînt care im ită sunetul caracteristic al păsărelelor
<• D e-a cirip-drip = joc de copii, la care jucătorii se apucă unii pe alţii
de dosul palmei, repetînd m ereu « cirip-cirip •. — O nomatopee.
C IR IP E A L Ă , ciripeli, s. f. Ciripire. — D in c ir ip i + suf. -eafă.
C IR IP Î, dripese, vb. IV . Intranz. (D espre păsărele) A ‘ scoate
tonuri ascuţite şi uniform e. ♦ Fig. (D espre femei) A vorbi cu
voce subţire şi melodioasă. — D in c irip .
C IR IP tE , dripii, s. f. (Reg.) Sfoară înm uiată în vopsea roşie, pe
care o întinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scînduri, pe
m erge (sau a se duce, a trage) drept, în linie d re a p tă .— T c . ţ i r p i .
C IR IP ÎR E , dripiri, s. f. Acţiunea de a dripi.
C IR IP IT s. n. Faptul de a ciripi; sunet caracteristic pe care îl
scot unele păsări mici cînd ciripesc.
C IR IP IT O R , -O A R E , dripitori, -oare, adj. Care ciripeşte. —
D in c ir ip i + suf. -(i)to r .
C IR IP lU , -lE , dripii, adj. (Rar) C iripitor. —: D in c ir ip i 4
suf. •iu,
C IR tŞ s. m . (Reg.) Cocă de lip it; pap. — T c . ţ i r i ş .
C IR IT £ L , dritei, s. m . 1. T ufiş de copăcei. 2. A rbust mic din
familia rozaceelor (Spiraea ulmifofia) ; cununiţă. — D in c e r e t (puţin
folosit, <cer) + suf. -el.
C IR IV lŞ s. n. v. c e r v iş .
C IR O Z Ă , droze, s. f. Boală a ficatului caracterizată prin hiper­
tro fia ţesutului conjunctiv şi distrugerea celulelor hepatice. — Fr.
c ir r h o s e (<gr.).
C ÎR T A s . f. (înv.) 1. M ic sem n diacritic (accent sau liniuţâ)
întrebuinţat în vechea scriere ebraică şi greacă. 2. Ceva foarte mic,
n eînsem nat; dram , iotă. + Interval de tim p foarte s c u rt; c lip ă .—
Slav (v. sl. £ r u ta ) .
 CIRVIŞ — 1 49 —
C IR V lŞ s. n . v. c e r v iş .
C ÎSL Ă , ciule, s. f. I. (Reg.) Sfat. ♦ G ru p de o am eni; tagm ă.
2. (în v .) C otă-p arte care revenea de piaţă fiecăruia d in tr-o sum ă plătită
in c o m u n ; repartizare proporţională a dărilor fixate de obştea satului
după avere. — Slav (v. sl. £ islo « n u m ăr* ).
C IS L U t, dsluiesc, vb. IV . (Reg.) 1. Intranz. A se sfătui, a pune la
cale. 2. T ranz. A acuza, a învinovăţi. — D in c is lă .
C IS T E R N Ă , cisterne, s. f.
1. Rezervor m are (cilindric, de
metal) pus pe cadrul cu roţi al
unui vehicul şi servind la tran s­
portarea un o r lic h id e ; vehicul
prevăzut cu un astfel de rezervor.
2.(Rar) Rezervor (subteran) în care
se adună apa p ro v en ită d in ploi Cisternă
sau din zăpezi, p en tru alimentarea
regiunilor lipsite de izvoare. — L at. lit. c is t e r n a (it. c is te r n a ) .
C IS T fC s. n. Plasa fină de la m ijlocul avei sau al setcei. — Comp
ucr. c lsta k .
C IS T IC laR C , cisticerci, s. m. Form ă larvară a teniei, care se fixează
în muşchii sau în slănina porcului etc. şi care are forma unei mici
băşicuţe alburii ( Cysticercus celulosae) ; linţi. — F r. c y s tic e r q u e (<gr.).
C IS T IC E R C O Z Ă s. f. Boală produsă de localizarea cisticercilor
în muşchii sau in slănina p o rc u lu i; e tc . (pop.) m ăzărich e.__Fr. c y s ti-
c e rc o s e .
C IS T lT Ă , cistite, s. f. Boală caracterizată p rin inflam area m em branei
interne a vezicii urinare. — F r. c y s tite (<gr.).
C IS T O S C O P , cistoscopuri, s. n. A parat form at d in tr-u n tub metalic
prevăzut la unul dintre capete cu un bec electric, iar la celălalt cu un
dispozitiv optic, în treb u in ţat la cistoscopie. — F r. c y sto s c o p e (<gr.).
C IS T O S C O P lE , cistoscopii, s. f.
Exam en al cavităţii vezicii urinare cu
ajutorul cistoscopului. — F r. c y s to -
s co p ie .
C IŞM E A , cişmele, s. f. 1. In sta­
laţie prevăzută cu o pom pă sau cu un
robinet din care curge apa adusă prin
ţevi de la o conductă sau d e Ia u n
izvor. ❖ Expr. A curge ca dintr-o
cişmea — a curge m u lt şi continuu.
2. Ş ip o t; iz v o r.— T c . ţ e ş m e .
C IT s. n. (înv. şi pop.) M aterial
ieftin de bum bac, înflorat şi apretat.
— Tc. ţit.
C IT A , citez, vb. I . T ran z. 1. A Cişmele
menţiona, a indica pe cineva sau
ceva (pentru a face cunoscut, pentru a întări ceva); a ream inti o
faptă, o întîm plare care trebuie să servească de exem plu. 2. A repro­
duce* întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A
chema pe cineva înaintea unei instanţe judecătoreşti. — Fr. c i t e r (lat.
lit. c ita re ).
C IT A D E L Ă , citadele, s . ' f. (în v .) Fortăreaţă mică, situată în
incinta unei cetăţi, care servea ca rezistenţă şi ca ultim refugiu al
celor ased iaţi; cetate sau castel care apăra u n oraş. ♦ Oraş. — Fr.
c ita d e lle (<it.).
C IT A D tN , -Ă» citadini, ~e, adj. (Franţuzism ) O răşenesc. ♦ (S u b ­
stantivat) Orăşean. — F r. c ita d in (<it.).
C IT Ă N IE , citanii, s. f. (în v .) C itit, lectură (din cărţile bisericeşti).
— Slav (v. sl. £ ite n ije , c e ta n ije ).
C IT A R E , citări, s. f. 1. A cţiunea de a cita şi rezultatul ei. ❖
Semnele citării = ghilimele. 2. C itaţie (1 ).
C IT A R E A s. f. (înv.) U n fel de stofă fină, vărgată. — T c . ţ e t a r e .
C IT A R ÎS T , -Ă s. m . şi f. v. c h i t a r i s t .
C IT Ă T , citate, s. n. Fragm ent din tr-o scriere reprodus întocmai
şi cu indicaţia izvorului, cu scopul de a întări şi a ilustra o idee sau
o argum entare. — V. cita.
C IT A Ţ IE , citaţii, s.f. 1. Invitaţie oficială scrisă, prin care o persoană
este chem ată să se înfăţişeze în ziua hotărîtâ înaintea unei instanţe ju d e ­
cătoreşti sau a unei a u to rită ţi; p. ext. hîrtie oficială care cuprinde această
invitarie. 2. (înv .) C itat. [Var.: (înv.) c i t a ţ i â n e s. f.] — F r. c ita tio n . suf.
(lat. lit. c ita tio , -onis).
C IT A Ţ IU N E s. f. v. c ita ţie .
C lT E R Ă s. f. v. ţite r ă .
C IT fiŢ 1, citeţi, s. m . (în v .) Slujitor bisericesc însărcinat cu citi­
rile la slujbele religioase şi cu păstrarea cărţilor bisericii. — Slav (v. sl.
titlc î).
C IT E Ţ 1, -E Ă ŢĂ , citeţi, -e, adj. (D espre scrisul de mînă) Care se
poate citi u ş o r; desluşit. — D in c ili + suf. -eţ.
C IT Î, citesc vb. IV. T ran z. 1. A parcurge un text p en tru a lua
cunoştinţă de cele scrise. ♦ A descifra o partitură muzicală, urm ărind
cu ochii sunetele reprezentate şi valorile lor (şi a le reproduce cu vocea
sau cu un instrum ent). ♦ A distinge indicaţiile topografice ale unei
hărţi sau ale unui plan şi a reconstitui după ele conformaţia terenului.
♦ A cerceta (peritru a nota in vederea unei calculaţii) indicaţiile
înregistrate de un contor (de un barom etru etc.). 2. Fig. A descoperi
gîndul sau sentim entele cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. I ghem ui (p e n tru a n u fi v ă z u t); a se chirci. — Com p. magh, c slicsU lni
3. A com unica altora, ro stin d cu glas tare, c o n ţin u tu l unei scrieri. > *a şedea *.
CIUCIULI
♦ (D espre preoţi) A face lectura, în cursul slujbei, a un o r te x te
religioase. 4. A învăţa, a studia. ♦ A se instrui, a se cultiva. 5. (în
su p e rstiţii; in expr.) A citi în stele — a des­
coperi viitorul după poziţia stelelor. A citi
(cuiva) in palmă = a prezice cuiva viitorul,
exam inînd liniile din palm ă. [V a r.: c e t i vb.
IV] — Slav (v. sl. <5itati, fcisti).
C IT ÎR E , citiri, s. f. Acţiunea de a cili.
1. L ectură. ❖ Carte de citire = m anual de
lim ba rom înă p en tru prim ele clase elem en­
tare. 2. D escifrare, pătrundere, interpretare.
[V a r.: c e t i r e s. f.]
C IT lT 1 s . n. Citire. ❖ Scris-citit =
noţiuni elem entare de scriere şi citire. [V a r.:
c e t i t s. n.] — V. citi.
C IT lT *, -Ă , cititi, -te, adj. Instruit, în- C iubăr
v ă ţa t; erudit. [V ar.: c e t it, -ă adj.)
C IT IT O R , -O Â R E , cititori, -oare, s. m. şi f. 1. (Adesea adjecti­
vali Persoană care citeşte. 2. Astrolog. Chemă un cititor de stele
(IS P IR E S C U ). 3. Funcţionar al unei întreprinderi
publice care citeşte periodic indicaţiile de la con­
toarele electrice, de apă etc. ale abonaţilor. [V a r.:
c e t it6 r , -o â re adj.] — D in c iti + suf. -(i)to r .
C IT R A T , citraţi, s. m. Sare a acidului citric.
— Fr. c itr a te .
C lT R IC , -Ă, citrici, -e, adj. (în expr.)
A cid citric = acid organic care se găseşte mai ales
în sucul fructelor u n o r plante citrice. Plante ci­
trice = fam ilie de planre exotice cuprinzînd arbori
şi arbuşti ale căror frunze, fructe etc. au o a ro ­
mă specifică. Lâm îiul este o plantă citrică. Fructe
citrice (şi substantivat, f.) = num e generic pentru
lăm îi, portocale, m andarine etc. — Fr. c itr iq u e .
C IT R O N A D Ă , citronade. s. f. Băutură răco­
ritoare făcută din apă, zahăr şi zeamă de Jămîie.
— F r. c itr o n n a d e .
C IU B Ă R , ciubere, s. n. Vas rotund cu două Cjuboţica-cucului
to arte, făcut din doage de lem n şi avînd diferite
întrebuinţări. [Acc. ş i : ciubăr] — Bg. c e b ă r .
C IU B Ă R A Ş , ciubăraşe, s. n. D im inutiv al lui ciubăr.
C IU B felC Ă , ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (proastă). — D in ciubfuc]
suf. -eică.
C IU B O T Ă R , ciubotari, s. m . (Reg.)
Cizmar. [V a r.: c io b o tâ r s. m.] — D in c iu ­
b o tă -f- suf. -ar.
C IU B O T Ă , ciubote, s. f. (Reg.) Cizmă.
[V a r.: c io b b tă , c io b o â tă s. f.] — Rus £ o b o t.
C IU B O T Ă R E S C , -E Ă S C Ă , ciubotăreşti,
adj. (Reg.) D e ciubotar, privitor la ciubotar. C iubuc
[V ar.: c io b o tă r£ s c , »eâscă adj.] — D in c iu ­
b o ta r + suf. -esc.
C IU B O T Ă R ÎE ,(2 ) ciubotării. s. f. (Reg.) 1. M eseria ciubotarului.
2. Atelierul ciubotarului. [Var. : c io b o tă r ie s. f.] — (1 ) D in c iu b o ­
t a r + . suf. -ie, (2 ) c iu b o tă + suf. -ărie.
C IU B O Ţ ÎC Ă , ciuboţele. s. f. 1. (Reg.)
G heată. 2. C om puse : ciubnţica-cucului=p\amik
erbacee cu flori galbene, m irositoare (Primula
officinalis) ; ciubaţita-ursului — plantă erbacee
cu frunze lobate şi cu flori purpurii (Cortusa
M a tth io li). [V ar.: c io b o ţic ă s. f.] — D in
c iu b o tă 4- suf. -ică.
C IU B U C , ( t , 2 ) ciubuce. (3 ) ciubucuri, C iubucar
s. n. 1. Pipă (orientală) cu ţeavă lungă (şi cu
imamea de fildeş sau de chihlim bar). ♦ Ţeavă de lulea. 2. O rnam ent
în relief, cu profil dreptunghiular sau curbat, care înconjura un
perete, un tavan etc. 3. (Fam .) Avantaj sau cîştig (necin­
stit) ; bacşiş, ş p e r ţ.— T c. ţu b u k .
C IU B U C A R 1, ciubucare, s. n. (Pop.) U nealtă de
zidărie cu care se fac ciubucele (2). — D in c iu b u c 4-
-ar.
C IU B U C Â R *, ciubucari, s. m. (Fam .) Şperjar.—
D in c iu b u c 4* suf. -ar.
C IU B U C Ă R ÎE , ciubucării, s. f. 1. (Rar) Totalitatea
ciubucelor (2 ). 2. (Fam .) C iubuc (3 ). — D in c i u b u c +
suf. -ărie.
C IU B U C C lU , ciubuccii, s. m . (Înv.) Slujitor care
avea însărcinarea să se îngrijească de ciubucele boierilor.
— T c. c u b u k g u .
C IU C I, duci, s. m. (Reg.) Crap mic. Ciuciulete
C IU C IU L E T E , duciuleţi, s. m. 1. Boţ, cocoloş
(de dim ensiuni mici). 2. (A dverbial, în expr.) Ă face ( s a u a /i ud)
ciuciulete = a uda (sau a fi ud) pînă la piele. 3. (Pop.) U n fel de
ciupercă comestibila cu pălăria zbîrcitâ (Morchella esculenta) : zbîr-
ciog. — D in c iu c iu li + suf. -eţ (după pl. duciuleţi).
C IU C IU L I, ciuciulesc, vb. IV. T ran z. (Pop.) A se strînge, a se
 CI U CIU LIT — 150 —
C IU C IU L lT , -A , d u d u ii fi, -tef adj. (Pop.) S trîn s, ghem uit,
c h irc it.— V. d u d u ii.
C IU C IU R E , tiu d u r i, 8. m . Plantă erbacee acoperită cu peri
m oi, cu flori violete sau albastre (Campanula glom erata),
C IU C U R a. m . v. c iu c u r e .
C IU C U R A ş , ducuraţi, s. m . 1. D im in u tiv al lui ducure. 2. Plantă
erbacee cu flori albe-roşietice dispuse în m ici capitule (Adenostyles
albi/rom ).
C IU C U R A T , -A , ducuraţi, - te, adj. (R ar) îm p o d o b it, încărcat cu
ciucuri. — D in c iu c u r e + suf. -at,
C I0 C U R E , ducuri, s. m . 1. O rnam ent făcut d in tr-o îm pletitură
sau d in tr-u n m ănunchi de fire cu care se îm podobesc marginile unui
covor, ale unei draperii e tc .; canaf. pom pon. ❖ Loc. adj. şi adv. (P lin)
ducure d e . . . — încărcat c u . . . ♦ (D epr.) M argine zdrenţuită a unei
haine. 2. (Rar) Ţ u r ţu r de gheaţă. ♦ (L a pl.. u rm at de determ inări)
O rnam ente de cristal sau de sticlă care atîrnă de marginile candela­
brelor sau ale lăm pilor. [V ar.: c i u c u r s. m .] — C om p. lat. c ic c u lu m
( «= dccum * ciorchine *).
C IU C U R liL , ducurei, s. m . (Rar) Ciucuraş (1 ). — D in c iu c u r e 4-
suf. -el.
C ÎU C U Ş O Â R Ă , ducufoare, 8. f. Plantă erbacee cu flori albe,
cu tulpina şi cu frunzele acoperite de peri (A lyssum incanum ).
— D in *clc (<lat. dccum ) f suf. -uţoară.
C IU D A T , -Ă , du d a ţi, -te, adj. 1. (D espre obiecte şi noţiuni ab­
stracte) Care iese din c o m u n ; c u rio s ; straniu, bizar. 2. (D espre oameni
şi manifestările lor) Care are c iu d ăţen ii; curios, sucit. — Bg. £ u d a t
•<m inunat *.
C IO d A s. f. N ecaz, supărare am estecată cu mînie, cu invidie sau
cu părere de rău. ❖ Loc. adv. şi prep. în d u d a cuiva — cu in ten ţia de
a supăra pe cineva, în necazul, în pofida c u iv a ; înfruntînd îm potrivirea
cuiva sau a ceva. ❖ E xpr. A face (cuiva) în d u d ă = a necăji intenţionat
(pe cineva). — Slav (v. sl. £ u d o « m inune •>).
C IU D Ă Ţ E N IE , dudăţenii, s. f. 1. Aspect, caracter bizar, curios
al unui lucru, al unei atitudini etc. 2. L u c ru ciudat, întîm plare curioasă.
— D in c iu d a t 4- suf. -enie.
C IU D l» dudesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A fi cuprins de c iu d ă ; a
se necăji, a se irita. 2. (în v .) A se frăm înta cu gîndul, a fi neliniştit.
— Slav (v. sl. g iu d iti s e n « a se m ira»).
C IU D lT , -A , du d iţi, - te, adj. (în v .) N eliniştit. — V . dudi.
C IU D O S , -O A S Ă , dudoji, - oase, adj. 1. Plin de ciudă. 2. (înv.)
C iudat. — D in c iu d ă 4- suf. - os.
C IU F 1, d u fi, s. m . 1. N um ele mai m ultor
păsări răpitoare de noapte din familia bufni­
ţelor, cu două sm ocuri de pene în cele două
părţi ale capului (A sto şi O tu s). 2. N um e
dat în glum ă oam enilor, mai ra r anim alelor,
cu părul ciufulit, p. ext. cu aspect neîngri­
jit. — V. duf*.
CIUF*» dufuri, s. n. Sm oc de păr
zbîrlit (căzut pe frunte). — M ag h . c su f.
CIU FU LI» dufulesc, vb. IV . T ran z. 1. A C iuf
zbîrli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de
p ăr pe cineva. 2. (Reg.) A-şi bate joc de cineva. — D in ciu f* 4- magh.
csĂ folnJ.
C IU F U L IT , -A , d u fu liţi, -te, adj. (D espre păr, pene etc.) în
dezordine, zbîrlit. ♦ (D espre cap, p. ext. despre oameni sau animale)
C u părul în dezordine. — V. dufuli.
C IU F tJT , -A , d u fu ţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Zgîrcit,
avar. 2. C u toane, p ro st dispus. — T c . ţ i f i t .
C IU G U L E Â L Ă , duguleli, s. f. F ap tu l de a d u g u li; (concr.) ceea
ce se ciuguleşte.
C IU G U L I, dugulesc, vb. IV. T ran z. 1. (D espre păsări) A ciupi
de ici şi d e colo cu ciocul, pen tru a mînca. 2. (D espre oameni) A mînca
d in tr-u n alim ent, luînd num ai cîte p u ţin .
C IU H U R fiZ , duhurezi, 8. m . C iu f1
(1 ). — D in c i u f 2 -f h u h u r e z .
C IU tN s. m . Plantă erbacee al cărei
rizom are întrebuinţări în industria textilă,
în m edicină şi în in d u stria alim entară
(Saponaria offidnalis) ; săpunel. — T c .
C&ven.
C IU L 8. m . Insectă dipteră care îşi
depune larvele p e substanţe în putrefacţie
şi în rănile animalelor (Sarcophaga magni­
fic a ).
C IU L A M A , dulamale, s. f. M încare
(de pasăre) cu sos alb şi gros făină.
<► E xpr. (Fam .) A face (pe cineva) d u -
Iama — a bate, a zdrobi (pe cineva).— T c . Ciuin
ţu la m a .
C IU L E A N D R A 8. f. N um ele u n u i dans popular din M untenia
şi m elodia după care se execută.
C IU L fil s. m . M ică plantă erbacee, cu frunze înguste şi ţepoase, cu
tu lp in a foarte ram ificată şi acoperită cu peri ( Ceratocarpus arenarius).
— D in c iu l 4- suf. -ei.
C IU L I, ciulesc, vb. IV . T ra n z . 1. (D espre animale) A ridica
urechile, ţinîndu -le d re p t în sus (p en tru a-şi încorda a u z u l); a asculta
c u luare-am inte. 2. Fig. (D espre oam eni) A-şi în co rd a auzul p e n tru a
deslusi u n zgom ot, p e n tru a asculta cu luare-am inte. — Com p. sb. £ u ljiti.
CIUPI
^C IU L IN , d ulini, s. m . P lantă erbacee bianuală, cu tulpina
ram ificată, cu frunze spinoase şi cu flori roşii-purpurii (Carduus
nutans). — Com p. rus £ ilim .
C IU L N IŢ Ă s. f. (Reg.) Bulboană.
C IU M A R E s . f. (B o t.; reg.) Cium ărea.
C IU M A Ş , -A , dimtaşi, -e, adj. (înv.)
Ciumos. — D in c iu m ă 4- suf. -aş.
C IU M A T , -A , dum aţi, -te, adj. (Adesea
substantivat) C ontam inat de cium ă, bolnav
de ciumă. — Participiul lui c iu m a (ieşit
din uz) devenit adj.
C IU M A , ciume, s. f. 1. Boală epidemică
foarte prim ejdioasă şi contagioasă, caracterizată
p rin um flături pe piele, p rin inflam area
ganglionilor e t c .; pestă. 2. Fig. Persoană
foarte urîtă (şi foarte rea). 3. Fig. M izerie,
năpastă, nenorocire mare. — L at. c y m a « um - Ciulin
flătură ».
C IU M A F A l s . n . v. c iu m ă f a ie .
C IU M Ă F A lE s . f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori albe şi
cu sem inţe negre, închise într-o capsulă cu ţepi moi şi ale cărei frunze
şi sem inţe sînt folosite în m edicină (D a-
tura stramonium) ; laur. [V a r.: c iu -
m ă f â i s. n .] — C om p. m agh. c s u d a fa .
C IU M Ă R E A , ciumărele, s. f. Plantă
erbacee cu flori liliachii grupate în inflo­
rescenţe bogate (Galega offidnalis) . —
D in c l u m a r e 4- suf. -ea.
C IU M O S , -O Ă S Ă , ciumoşi, -oase,
adj. (Rar) Care aduce c iu m ă ; molipsitor,
contagios. — D in c iu m ă 4- suf. -os.
C IU M P , ciumpi, s. m . (Reg.) Căpă-
tîi rămas d intr-o creangă, dintr-o coadă
de animal etc. retezată.
C IU M P A V , -A, dum pavi, -e, adj.
(Reg.) Bolnav de picioare ; şchiop. — D in Ciumăfaie
c iu m p 4- suf. -av.
C IU M P Ă V f, dumpăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se îm bolnăvi
de picioare, a nu mai putea um bla. 2. T ran z. A am puta, a ciunti. ♦
A rupe, a frînge o plantă, o creangă. — D in c iu m p a v .
C IU M P fil, dumpeie, s. n. U nealtă de dogărie cu care se p re­
lucrează cercurile de lem n. — D in c iu m p 4- suf. ~d.
C IU N G , -A , dungi, -e, adj. (D espre mîini) Care a fost re te z a t;
(despre oameni ; adesea substantivat) care are o m înă retezată. ♦ (D espre
copaci) Cu crengile rupte sau tăiate. — Com p. it. c io n c o .
C IU N G A R , ciungari, s, m. (Reg.) C opac cu crengile (sau cu
vîrful) retezate. — D in c iu n g + suf. -ar.
C IU N G Ă R l, ciungâresc, vb. IV. T ran z. (Reg.) 1. A ciungi (1).
2. A smulge, a despuia o plantă. — D in c iu n g a r .
C IU N G f, ciungesc, vb. IV. T ran z. 1. A reteza cuiva m îin ile ; a
mutila, a schilodi. 2. A despuia u n copac de crengi. — D in c iu n g .
C IU N T , -A , ciunţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung. 2.
(Rar) Şchiop. [Var. : (reg.) c io n t, c io â n tă adj.] — D in c io n t (<ciot 4
dung) .
C IU N T I, ciuntesc, vb. IV . T ranz. A tăia, a am puta o parte a
c o rp u lu i; a m utila. ♦ A despuia, a rupe plante, arbori etc. [V a r.:
(reg.) c io n tă vb. I, c io n ti vb. IV] — D in c iu n t.
C IU N T fR E s. f. A cţiunea de a ciunti.
C IU N T IT tJ R Ă , ciuntituri, s. f. (Rar) C iu n tire ; (concr.) partea
răm asă d in tr-u n m em bru, d in tr-u n copac etc. ciuntit. — D in c iu n ti 4
suf. -(i)tu r ă .
C IU P , dupi, s. m. (Reg.) Şuviţă de păr. — Sb. £ u p ( a ) .
C IU P Ă G s . n . (Reg.) P ieptul iei cusut cu flori. — Slav (v. sl.
iîp a g u ) .
CIT^PĂ, dupe, s. f. (Reg.) Albie în care se scaldă copiii m ic i; apa
în care li se face baie. — Com p. bg. 6 ip a .
C IU P E A L Ă , ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi. 2. Fig. însuşire
(repetată) a un o r sum e m ici de bani, de obiecte etc. care aparţin
altcuiva ; furt m ărunt, furtişag.
C IU P E R C Ă , du p erd , s. f. 1. P lantă criptogam ă făcînd parte
dintr-una d in principalele încrengături ale regnului vegetal, care cuprinde
specii num eroase şi variate; (sens curent) organ, adesea com estibil,
al anum itor specii din această încrengătură, în form ă de pălărie
cărnoasă cu picior (Agaricus). <• E xpr. (A tita ) pagubă (sau ja f) în
ciuperd! = m are pagubă ! nu e nici o p a g u b ă ! Doar n-am mtncat
d u p e r d l — doar n-am în n eb u n it! 2. O biect de lemn în form ă de
ciupercă (1 ), pe care se întinde ciorapul cînd se cîrpeşte. ♦ Pălărie
veche, m ototolită şi tu rtită. 3. (în expr.) Ciuperca şinei = partea supe­
rioară a unei şine de cale ferată, pe care se sprijină roţile vehiculelor.
— Bg. £ e p u r k a , sb. p e c u r k a .
C IU P I, ciupesc, vb. IV. 1. T ranz. A apuca cu vîrful degetelor sau
cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, s trîn g în d -o ; a pişcă. ♦
(D espre păsări şt v.nele animale) A apuca, a m uşca cu ciocul sau cu gura.
Fig. A face aluzii înţepătoare ; a necăji, a tachina. 2. T ran z. A apuca
cîte p uţin din cev.T cu cio .ul sau cu gura pentru a m înca; a ciuguli;
(despre oam eni) a rupe cu m îna bucăţică cu bucăţică din ceva (şi a
m înca). 3. T ran z. A tăia vîrful tu lpinii principale sau al lăstarilor unei
 CIUPERCI COMESTIBILE

1. M în âtarcă. 2. P ăstrăv . 3. B urete-şerpesc. 4. B urcte-cu-perucă. 5. B urete-galben. 6. M în ă ta rcă . 7. Creasta-

cocoşului. 8. B uretc-de-stejar. 9. G hebe. 10. Z bîrciog. 11. B urete-de-m ai. 12. U rechea-babei. 13. C iupercă-de-bălegar.
 CIUPERCI NECOMESTIBILE ŞI VENINOASE

C iupercă-albă. 2. B urete-pestriţ. 3. B urete-de-tîrş. 4. B uretele-cerbilor. 5. C iupercă-albă. 6. B urete-puturos.

7. H rib-ţigănesc. 8. Băloşel. 9. G ogoaşă. 10. B ureţi-flocoşi.
CIUPIT — 151 —
plante, p en tru a favoriza dezvoltarea fructelor. + A smulge, a rupe.
4. T ranz. Fig. (Fam .) A sustrage, a fura cîte puţin şi pe n e sim ţite ; a
şterpeli. ♦ A smulge, a afla de la cineva mici informaţii, secrete m ărunte.
5. Refl. Fig. (Fam .) A se îm băta p u ţin ; a se chercheli. — Comp.
bg. £ u p ja , sb. S u p a ţi.
C IU PIT * s. n. Acţiunea de a ciupi.
C IU P IT ’, -A, ciupiţi, -te. adj. Care are c iu p itu ri; pişcat. ❖ (D espre
oameni) Ciupit de vărsat sau cu obrazul ciupit — cu urm e de vărsat pe
obraz. — V. ciupi.
C IU P IT O R , ciupitoare, s. n. A parat pentru luat probe de teren
din fundul unei găuri de sondă. — D in c iu p i + suf. -(i)to r.
C IU P lT tJR Ă , ciupituri, s. f. 1. Pişcătură, înţepătură ; (concr.)
aemn, urm ă rămasă pe piele în urm a unei pişcături; m ică cicatrice
răm asă după vărsat. 2. (Rar) Bucăţică ruptă sau ciupită din ceva.
— D in c iu p i 4- suf. -(i)tu r ă .
C IU R , ciururi, 8. n. 1. Unealtă de
cernut pleava, gunoiul sau neghina din
cereale, făcută dintr-o reţea deasă de sîrmă
Sau dintr-o bucată de piele perforată,
fixată pe o ramă circulară de lemn ; sită.
❖ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea
neclar. Ochi de ciur = ochi mici de tot.
A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur şi
prin dîrmon —a bîrfi pe cineva, scoţîndu-i
la iveală cît mai m u lte defecte. Trecut
(sau dat şi) prin ciur şi prin silă (sau prin
dîrmon) ~ (despre lucruri, situaţii, îm pre­
jurări) cercetat, exam inat cu m are atenţie ;
(despre oameni) care a trecu t p rin încercări
fe lu rite ; încercat. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a nu face nici
o treabă, a lucra fără spor. ♦ C antitate de lucruri cîtă încape
în tr-un ciur (1). 2. U nealtă specială pentru cernut nisipul sau prundişul,
formată dintr-o ram ă m are de lemn pe care este întinsă o reţea de
sîrmă. 3. (înv.) Ram ă în form ă de cerc pe care se brodează. 4. U na
dintre cele patru despărţituri ale stom acului rum egătoarelor. — Lat.
c ib r u m ( = cribrum).
C IU R A R , durari, s. m. Cel care face sau vinde ciururi. — D in
c i u r 4* suf. -ar.
c i u r d A r , durdari, s. m. (Reg.) Văcar. — D in c i u r d ă + suf. -ar.
C ltJR D Ă , durde, s. f. (Reg.) 1. Cireadă. ♦ T u rm ă de animale
necornute. 2. (Fam .) M ulţim e d e oameni, de copii e tc .; ceată, cîrd.
— M agh. e s o r d a .
C IU R fiC , ciurecuri, s. n. (în v .) Plăcintă cu brînză. — T c. ţo r e k .
C IU R E C Â R , durecari, s. m . (înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri.
— D in c iu r e c 4- suf. -ar.
C IU R fiL , ciurele, s. n. D im inutiv al lui dur.
C IU R L A N , ciurlani, s. m. (Bot.) Săricică.
C IU R U C , ciurucuri, s. n. L u cru fără valoare, răm ăşiţă bună de
aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (D epr.) Om care
nu e bun de nimic, vrednic de dispreţ. — T c. ciiriUc.
C IU R U Î1, duruiesc, vb. IV. 1. T ran z. A trece p rin ciur, a cerne
cu ciurul cereale, nisip, pietriş etc. 2. T ran z. şi refl. A (se) găuri în
m ulte locuri. — D in c iu r .
C IU R U f8, pers. 3 dăruie, vb. IV . In tran z. (D espre apă) A curge
şiroind şi producînd u n zgomot caracteristic. — D in c iu r .
C IU R U IA lA s . f . F aptul de a d urui1; (concr.) corpurile străine
care cad după ciuruire.
C IU R U ÎR E 1, ciuruiri, s. f. Acţiunea de a d u ru i1 şi rezultatul ei,
C IU R U tR E *, ciuruiri. s. f. Acţiunea de a d urui1 şi rezultatul ei.
C IU R U IT O R 1, ciuruitoare, s. n. A parat care serveşte la curăţirea
cerealelor de im purităţi, p rin trecerea p rin tr-u n ciur. — D in c i u r u i 1 4-
suf. -(i)to r .
C IU R U IT G R » , -O A R E , ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care
curge şiroind, făcînd u n zgom ot caracteristic. — D in c i u r u l 2 4- suf.
-(i)to r.
C IU Ş interj. S trigăt cu care se îndeam nă m ăgarul la drum sau
cu care se. o p re ş te d in m e rs. — Onom atopee.
C ItJŞ C Ă , ciuşte, s. f. (Reg.) Ardei iute. — Bg. c iu s k a .
C IU T , -A , ciuţi, -te, adj. (D espre animale cornute) Fără coarne.
[Var. : (reg.) ş u t, -ă adj.] — Com p. alb. s h u t.
C IU T A C, dutaci, s. m . R est din
lemnul de arm are, rezultat p rin tăierea
acestuia după dim ensiunile necesare. —
Din c iu t + suf. -ac.
C ltJT Ă , ciute, s. f. 1. Cerboaică. <*
C ompus : iarba-ciutei =■ plantă erbacee
cu flori galbene, ornam entale (Doronicum
austriacum). 2. (Reg ) Sălbăticiune, fiară,
dihanie. — C om p. alb. s h u te .
C IU T E IC Ă , ciuteici, s. f. (Reg.)
Buturugă. — D in c io t + suf. -eică.
C IU T U R Ă , ciuturi, s. f. Găleată
sau vas făcut din doage sau d in tr-u n
trunchi scobit, care serveşte la scos C iutură
apa din f întînă. ❖ E xpr. Plouă de toarnă
cu ciutura = plouă foarte ta re ; plouă cu găleata. ♦ C an titate (de apă)
care încape în vasul descris mai sus. — L a t. * c y to la (<gr. kâtylos
* pahar, c ea şcă »).
ClINE
C IU T U R E A , duturele, s. f. (Pop.) D im inutiv al lui ciutură.
C ÎV IC , -A, ctvid , -e, adj. Care ţine de cetăţean, privitor
c etăţe n i; cetăţenesc. — F r. c iv iq u e (lat. lit. c iv lc u s).
C IV lL , -A , civili, -e. adi. 1. Care priveşte pe cetăţenii unui
s ta t; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei.
precum si la raporturile econom ice ale acestora cu organele şi cu
organizaţiile statului. Drepturi civile = d repturi privitoare la
interesele privare pe care le au cetăţenii unui stat (şi de care se bucură
în parte şi străinii). Drept a v ii — ram ură a ştiinţei dreptului care studiază
condiţiile persoanelor, raporturile lor de familie, diferitele raporturi
juridice din care se nasc drepturi şi obligaţii ere. Cod d v if — culegere
unitară de norm e juridice care reglementează raporturile de d re p t civil.
Stare civilă = situaţia unei persoane asa cum rezultă din actele sale
privitoare la naştere, căsătorie, deces. O fiţer al stării d v ile — delegat
al sfatului popular însărcinat cu încheierea actelor stării civile. Căsătorie
civilă — căsătorie oficiată de ofiţerul stării civile în conform itate cu
prevederile legale. Parte civilă = partea vătămată prin tr-o infracţiune
şi care are pretenţii de despăgubiri pentru daunele suferite. 2. (Adesea
substantivat; Care nu este militar, care nu are caracter milităresc. <>
Război a v ii = conflict arm at între două grupuri adverse din aceeaşi
ţară, cu scopul de a prelua puterea. [V a r.: (pop.) ţiv il, -ă adj.] — Fr.
c iv il (lat. lit. c iv ilis).
C IV IL fE s. f. (înv. şi pop.) Viaţă, stare, condiţie de om civil.
fV a r.: (pop.) ţiv ilie s. f.l — D in c iv il 4- suf. -ie.
C IV IL IZA , civilizez, vb. T. T ran z. şi refl. A face să devină sau a
deveni civilizat. — F r. c iv ilis e r .
C IV IL IZ A R E s . f. Acţiunea de a (se) dviliza.
C IV IL IZ A T , -A , dviliza ţi. -te, adj. I . Care are o cultură şi o tehnică
înaintată, care a ajuns la u n nivel superior de civilizaţie, la u n standard
de viaţă ridicat. 2. M anierat, politicos. — V. dviliza.
C IV IL IZ A T O R , -O A R E , chnlizatori, -oare, adj. Care civilizează,
care răspîndeşte civilizaţia. — D upă fr. c iv ilis a te u r .
C IV IL IZ A Ţ IE , civilizaţii, s. f. Nivel de dezvoltare a societăţii şi a
culturii materiale atins de o formaţie social-econom ică; stare a vieţii
sociale, econom ice şi culturale a un u i popor sau a unei epoci. — Fr.
c iv ilis a tio n .
C IV fSM s. n. A titudine, zel de care dă dovadă u n b u n cetăţean.
— F r. c iv is m e .
C IV ÎT , -A , d v iţi, -te, adj. (Reg.) A lbastru -în ch is; vînăt. — T c.
c iv it.
C IZ E L A , dzelez. vb. I. T ran z. 1. A prelucra în m od m inuţios cu
dalta şi cu ciocanul diferite obiecte (de metal), p en tru a le da forma
sau aspectul dorit. 2. A şlefui. — F r. c is e le r .
C IZ E L A R E , dzelări, a. f. A cţiunea de a d zela şi rezultatul ei
C IZ E L A T , -A, cizelaţi, -te, adj. (D espre obiecte) 1. Prelucrat
în m od m inuţios cu dalta şi cu ciocanul. 2. Şlefuit. — V. cizela.
C IZ E L tJR Ă , dzeluri, s. f. (Rar) O rnam ent, înfloritură migăloasă
şi artistică făcută prin cizelare. — F r. c is e iu r e .
C IZ M A R , cizmari, s. m . Persoană care se ocupă cu confecţionarea
şi repararea încălţăm in tei; pantofar. — D in c iz m ă 4- suf. -ar.
C ÎZ M Ă , cizme, s. f. Încălţăm inte de piele, de cauciuc etc. cu
carîm bul (aproape) pînă la genunchi. <• E xpr. Prost ca o d zm a —
foarte prost, nătîng. — M agh. c s iz m a .
C IZ M Ă R E A S A , dzmărese, s. f. Soţia cizm arului. — D in c i z m a r 4
suf. -easă.
C IZ M Ă R £ S C , -B A S C Ă , cizmăreşti, adj. Care serveşte sau aparţine
cizm aru lu i; de cizmărie. — D in c i z m a r + suf. -esc.
C IZ M Ă R ÎE , (2 ) cizmării, s. f. 1. M eseria, meşteşugul cizmarului.
2. Atelierul cizm arului; p a n to fă rie .— (1 ) D in c i z m a r + suf. -ie,
( 2 ) din c iz m ă 4- suf. -ărie.
C IZ M U L ÎŢ Ă , dzm uliţe, s. f. D im inutiv al Iui d zm ă .
C IIN E , cîini, s. m. 1. Animal m am ifer carnivor dom esticit şi
folosit pentru paza, vînătoare etc. (Caniş domesticus). ❖ E xpr. A trăi
ca cîinele cu pisica sau a se mînca ca din ii = a trăi în certuri, în duş­
m ănie. A tăia fru n ză la cîini = a trîndâvi. A tiă i ca dinele la stînă =
a trăi bine. N u e nici cîine, n id ogar — n u are nici o trăsătură distinctivă.
N u -i numai un cîine scurt de coadă — mai e şi altcineva sau altceva de
felul celui cu care avem de-a face. Cîinele care latră nu muşcă = cel
care face m ultă gălăgie n u e prim ejdios. Viaţă de dine — viaţă grea,
lipsită de sarisfacţii. Umblă
cîinii cu covrigi (sau colaci)
în coadă — e belşug. ♦
Fig. N um e dat unui om
râu, hain. 2. C o m p u se :
cîinele-mare = num ele unei
constelaţii boreale (din care
face parte şi S iriu s); cîinele-
mic = num ele unei conste­
laţii boreale, situată între
H ydra şi O rio n ; cîine-de-
mare = specie de peşte de
m are cu pielea foarte tare
(Acantbias vulgaris) ; cît- Cîinele-mare Cîinele-mic
ncle-babei = larva unor flu­
turi de noapte, sub form ă de vierm e m are şi păros, cu u n cirlig
chitinos la un u l dintre capete. [P r. ş i; (reg.) cîne] — L at. c a n iş .
CÎINESC — 152 —
C lIN fiS C , -E Ă S C Ă , cîineşti, adj. 1. D e cîine, al clinilor. ❖
Expr. (Pop.) Dinte cîinesc — d in te canin. 2. Fig. (D espre atitudinea,
manifestările cuiva) R ău, h a in ; (despre vrem e, situaţii, îm prejurări)
vrăimaş om ului, greu de su p o rta t; aspnl. ["Pr. ş i: (reg.) cînesc, -ească]
— D in c îin e 4- suf. -esc.
C ÎIN liŞ T E adv. 1. Ca u n cîine.
♦ Fig. Cu o duşm ănie ascunsă. 2. Fig.
(în legătură cu traiul, viata, m unca
oamenilor) în îm prejurări grele, în mod
chinuitor. -O E xpr. Cîine-cîineşte — cu
multă greutate,' cu chiu cu,vai. [Pr. ş i :
(reg.) cîneşte] — P in c îin e + suf. -eşte.
C ÎIN ÎE s. f. R ăutate, cruzim e. —
D in c îin e 4- suf. -ie.
C ÎIN O S , -O Â S Ă , cîinoşi, -oase,
adj. (D espre oameni şi despre manifes­
tările lor) C rud, rău, hain. ♦ (Despre
vreme) Vrăjmaş om ului, greu de su p o r­
tat, aspru. [Pr. ş i : (reg.) cinos, -oasă]
— D in c îin e 4- suf. -os.
C ÎIN O Ş E N IE s. f. C îin ie .— Din
c îin o s 4- suf. -enie. C îine-de-m are
C ÎL Ţ I s. m . pl. Fire scurte şi . . . .
groase rămase ca deşeuri în urm a trecerii fuiorului de cinepă sau de
in printre dinţii daracului. — Slav (v. sl. k lu k u , pl. k lu c i).
C ÎL Ţ IŞ 6 R I s. m. pl. D im inutiv al
lui cîlţi.
C ÎL Ţ 6 S , -O A S Ă , cîltoşi, -oase,
adj. Cu fire tari şi încîîcite ca nişte cîlţi
— D in c îlţi 4- suf. -os.
C lM P , cîmpuri, s. n., şi (1, 2, astăzi
mai ales în expr.) cîmpi, s. m. 1. î n ­
tindere vastă de păm înt, fără accidente
însem nate de te r e n ; şes, cîm pie. ❖
Artilerie de cîmp = artilerie care foloseşte Cîinele-babei
tunul şi obuzierul de calibru mic şi
care poate ft întrebuinţată pe orice teren fără pante prea mari. ❖
Loc. adv. în plin cîmp — sub cerul liber, fără adăpost. <>■ E xnr. A
0 lua peste cîmp = a merge de-a dreptul, părăsind drum ul. A lua
(sau a apuca) cîmpii = a pleca orbeşte, fără a şti încotro (de des­
perare, de durere, de mînie). A bate cîmpii = a se abate de la subiect.
2. în tin d ere de păm înt cultivată, sem ănată; totalitatea ogoarelor din
jurul unei comune. ❖ M unca timpului = m unci agricole. ♦ în tin d ere
de păm înt în afara unei localităţi (unde n u mai sînt c ase \ 3. Loc, spaţiu
în lim itele căruia se desfăşoară o anum ită activitate. Cîmp de lupta. O
Cîmpul muncii = sfera de activitate a oam enilor m u n c ii; activitate,
muncă, producţie. Cîmp vizu a l — spaţiul cuprins de privire cînd
axa ochiului răm îne fixă, 4. R egiune din spaţiu în care fiecărui punct
1 se asociază o m ărim e determ inată. ❖ Cîmf> electric = regiune a spa­
ţiului caracterizată prin faptul că, în oricare pu n ct al ei s-ar găsi un mic
corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acţiunii unei forţe care
nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat. Cîmp magnetic — regiune
a spaţiului caracterizată prin faptul că, în oricare pu n ct al ei s-ar găsi
un mic magnet, acesta ar fi supus u nor forţe de aceeaşi natură ca cele
care se exercită între doi magneţi vecini. 5. Fondul, culoarea dom inantă
a unui tablou, a unei gravuri, a unei podoabe etc. — Lat. c a m p u s .
C lM P E Ă N 1» cîmpcni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la şes, p. ext
de la ţară. — D in c îm p 4- suf. -ean.
C ÎM P E A N 1, -Ă . cîmpeni, -e, adj. (Rar) D e (la) cîmp, de (la) ţară ;
cîm penesc. — D in c îm p 4- suf. -ean.
C IM P E A N C A , cmpence, s. f. Femeie care locuieşte la cîmp, la
şes, p. ext. la ţară, — D in c îm p e a n -b suf. -că.
C ÎM P E N E S C , -E A S C Ă , cimpeneştu adj. D e (la) cîmp sau de (la)
ţară; specific cîm pului sau vieţii de la ţară. — Din c îm p e a n 4-
suf. -esc.
C ÎM P fiS C , -E A S C A , cimpe$ti, adj. (înv.) Cîmpenesc, — Din
c îm p 4- suf. -esc.
C ÎM P ÎE , cîmpii, s. f. Suprafaţă de păm înt întinsă, fără accidente
de teren ; şes, cîmp. — L at. * c a m p iv a (cf. sic. hampia « cîm p >*)
C ÎM P U R fiL E s. n. pl. (Rar) D im inutiv a! lui cîmp.
C ÎM P U Ş O R s. n. (Pop.) D im inutiv al lui cîmp.
C ÎN D adv. I. (în propoziţii interogative) î n ce m om ent? în care
tim p ? Cînd ai pierdut biletul, Zoe? (C A R A G IA LE). <> E xpr. Cînd
şi cînd — cîteodatăv uneori. Din cînd în cînd — din tim p în tim p. (înv.)
Cindtde cînd = din clipă în clipă, cît pe-aci. Cînd de cînd era să-l şi ajungă
cu paloşul (B Ă LC ESCU ). C în d . . . cînd. . . = cîteodată. . . altă dată. . . ;
ba. . . ba. . . ; uneori. . . alteori. . . Prind cocoşii a cînta. . . Cînd mai
gros, cînd mai subţire (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). II. (Cu valoare de con­
juncţie) 1. (Introduce o propoziţie tem porală) a ) în m om entul în
care. . . Cînd trec, Lina s-ascunde (CO ŞBU C). ❖ Pe cînd = în tim p ce.
De cînd = din tim pul sau d in m om entul în care. . . De pe cînd = din
vremea în c a r e ... Pînă cînd — pînă în tim pul în c a r e ... b ) D upă
ce. Cînd i-a pierdut din ochi, voi să se ridice (CO ŞBU C). c ) în ain te de
(a). . pî nă (al n u . . . d ) Deşi ; în vrem e ce. Cînd altul s-ar bucura,
tu eştt nepăsător, e ) Şi (deodată). Ajunseră cu norocire la ţărm., cînd
ce să v e z i? (IS P IR E S C U ). 2. (Introduce o propoziţie relativă în legă­
tu ră cu noţiuni de tim p) (în ) care. Acum e timpul cînd se dă de mîncare
(IS P IR E S C U ). ❖ Expr. A (nu) avea cînd să. . . = a (nu) avea vreme
să . . . 3. (Introd u ce o propoziţie cauzală, cu nuanţă tem porală) Fiindcă,
deoarece, o dată ce. C înd ştia că are să deie peste Ivan, i se tăiau
CÎNTĂTOR
picioarele (C R EA N G Ă ). 4. (Introduce o prepoziţie condiţională) Dacă,
de. Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos? (E M IN E S C U ).
❖ Expr. Ca şi cînd = parcă. 5. (Introduce o propoziţie completivă
directă) Spune-mi cînd să viu. — Lat. q u a n d o .
C ÎN D V A adv. nehot. în tr -u n m om ent (neho­
tărît) din trecut sau din viitor. — D in c în d 4- va.
C ÎN E P A R , cînepari, s. m . Pasăre mai mică
decît vrabia, cu pene roşii pe cap şi pe gît şi albe
pe aripi, care se khrăneşte mai ales cu sem inţe de
cînepă (Carduelis cannabina). — D in c in e p ă 4 - suf.
-ar.
C ÎN E P Ă s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă
şi dreaptă şi cu frunze d in ţa te ; se cultivă pentru
fibrele care se scot din tulpină şi pentru uleiul
care se extrage din sem inţe (Cannabis sativa). ❖
Com pus : cînepa-codruhd — cînepioară (2). 2. Fibrele
textile scoase d in tulpina cînepii (1 ). — Lat.
* c a n e p a ( — cannabis}. Lm epar
C ÎN E P Ă R tE , (2 ) dnepării, s. f. 1 C înepă
m ultă strinsă la un loc. 2. Loc pe care se cultivă c în e p ă ; cîne-
pişte. — D in c în e p ă 4- suf. -ărie.
C ÎN E P IO A R Ă , cînepioare. s. f. 1. D im inutiv al lui cîncpă. 2.
Plantă erbacee din familia compozeelor, cu
flori roşietice (Eupatorium cannabinum).
C ÎN E P tŞ T E , cînepişti, s. f. T e re n cul­
tivat cu cînepă. — D in c în e p ă 4- suf. -işte.
C ÎN E P ÎU , -fE, cînepii, adj. Care are
înfăţişarea fuiorului de c în e p ă ; ^de culoarea
sem inţei de cînepă. — D in c in e p ă 4- suf -iu.
C ÎN E R , cîneti, s. m . (Reg.) O m rău,
hain, cîinos. — D in c îin e .
C ÎN T , cînturi, s. n. 1. Cîntare, cîntec,
ciripit de păsări. 2. Poezie (însoţită uneori
de melodie). 3. Parte, diviziune a unui poem
epic. — Lat. c a n tu s
C ÎN T A , cmt, vb. I. 1. Intranz. şi tranz.
A emite un şir de sunete muzicale care se Cînepă
rînduiesc într-o melodie, într-un acord e tc .^
Expr. Joacă cum îi cîntă = face cum îi porunceşte altul. ♦ (Despi-e
păsări, insecte etc.) A scoate strigătele, sunetele, ciripitul caracteristice
speciei. 2. Intranz. A com pune, a scrie versuri. ♦ T ranz. A descrie, a
povesti ceva în versuri. încorda-voi a mea liră să cînt dragostea?
(E M IN E S C U ). ♦ T ranz. A glorifica, a pream ări pe cineva sau ceva.
3. T ranz. (Fam .) A îndruga, a înşira într-una vorbe goale, m inciuni. 4.
Tranz. (Reg.) A boci. a jeli. Ş tiu că n-are cine să-l cînte, cine să-l
pfîngâ . . . la moartea lui (R E T E G A N U L ). ♦ Refl. A plînge, a se tîn-
gui. — Lat. c a n t a r e .
C ÎN T A R , cîntare, s. n. 1. In ­
strum ent care serveşte la stabilirea
greutăţii unui obiect, prin com paraţie
cu o greutate-tip. ❖ E xpr. A trage
la cîntar = a cîntâri (m ult), a avea
greutate (mare) ; fig. a avea im por­
tanţă. ♦ C întărire. înşală la cîntar.
2. (înv.) U nitate pentru măsurarea
greutăţilor, echivalentă cu 50 de
kilograme. — T c . k a n ta r .
C ÎN T A R E . (I I) cîntâri, s. f. I.
Acţiunea de a cînta şi rezultatul e i ;
cîntat. II. 1. Cîntec ; muzică. ♦ Sunet
caracteristic scos de diverse animale
şi in se c te ; (în special) ciripitul păsă­
rilor. ❖ Expr. Cîntarea cocoşilor —
m om ent din tim pul nopţii, m arcat
prin strigătele repetate ale cocoşilor. 2* Compoziţie literară cu caracter
laudativ.
C ÎN T A T s. .n. Faptul de a cînta fcu vocea sau d in tr-u n insţru-
m ent m uzical); cîntare. Sunet scos de unele păsări, insecte şi ani­
male. C întatid greierilor. <> E xpr. L a (sau pe la. spre) cîntatul cocoşilor
— (pe) la cîntarea cocoşilor. L a (sau Pe la) cîntatul de z iu ă (sau la al
doilea cîntat) al cocoşilor = în zorii zilei.— L at. c a n ta tu s .
C ÎN T Ă R E A L Ă s . f. (Rar) Cîntărire. — D in c în tă ri 4- suf. -eală,
C ÎN T Ă R E Ţ , -E A Ţ Ă , cîntareţi, -e, s. m. şi f. 1. Persoană care
cîntă din gură sau d in tr-u n in s tru m e n t; artist care are profesiunea
de a c înta. ♦ Persoană care execută cîntările şi citirile la serviciile reli­
gioase. 2. Poet. — D in c ln ta 4- suf. -ăreţ.
C ÎN T Ă R Î, cîntăresc, vb. IV. 1. T ranz. A determ ina greutatea
unui corp cu ajutorul cîntaruîui. ❖ E xpr. A cîntâri din ochi = a aprecia
cu aproximaţie, din ochi, greutatea unui corp sau, fig., alte însuşiri
ale sale; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva.
2. T ranz. Fig. A aprecia, a ju d e c a ; a cum păni, a chibzui. ❖ Expr.
A -şi cîntâri (bine) vorbele = a-şi alege (cu grijă) vorbele. 3, Intranz.
A avea o anum ită greutate, a trage la cîntar. ♦ Fig. A valora, a preţui.
Aprecierea lui cîntăreţte mult. — D in c în ta r .
C lN T Ă R fR E s. f. Acţiunea de a cîntâri.
C ÎN T Ă R ÎT , -A, cîntâriţi, -te, adj. C um pănit, chibzuit. Vorbe
cîntârite. — V. cîntâri.
C ÎN T Ă T O R ', cîntători, s. m . 1. (înv.) C în tăreţ de profesie. 2.
(înv.) Poet. 3. (Pop.) Cocoş. <> Expr. (Pe) la cintâtori -= (pe) la c în ­
tatu l cocoşilor, — Din c în ta -f suf. -(ă )ta r
C ÎN T Ă T O R — 153 —
C ÎN T Ă T O R *, -O A R E , cintâtori, -oare, adj. (D espre oameni)
Care cîntă, care ştie să c în te : (despre păsări) care ciripeşte arm o­
nios, melodios. — D in c în ta 4- suf. -(ă )to r .
C ÎN T E C , cîntece, s. n. 1. Ş ir armonios de sunete emise d in gură
sau d in tr-u n in s tru m e n t; cîntare. cînt. ♦ C iripitul p ă să rilo r; zumzetul
insectelor. ❖ Cîrtlecul lebedei = ultim a operă sau ultim a manifestare de
valoare (a unui artist, a unui muzician, a unui scriitor etc.). 2. Compoziţie
literară în versuri, însoţită de melodie. ❖ Cîntec bătrînesc — baladă p o p u ­
lară. Cîntec de dor — poezie elegiacă populară. Cîntec de lume — poezie de
dragoste, însoţită de m elodie. Cîntec de mase = cîntec care exprimă
năzuinţele clasei m uncitoare. Cîntec de leagăn = cîntec cu care sînt
adorm iţi copiii. ❖ Expr Vorba (sau povestea) cîntecului — cum se
z ic e ; vorba aceea. Aşa-t cîntecul — asta e situaţia, asta este. A fi cu
cîntec sau a-şi avea cîntecul sâu = a avea istoria, tîlcul său. [Var. : (reg.)
c în t i c s. n .] — Lat. c a n tic u m .
CÎN TE C fcL , cîntecele, s. n. D im inutiv al lui cîntec. O Cîntecel
comîc = monolog comic, satiric. [V a r.: (reg.) c în tic £ ! s. n.]
C ÎN T IC s. n. v. c în te c .
C ÎN T IC E L s. n. v. c în te c e l.
C ÎR interj. C uvînt care imită croncănitul ciorii, cîrîitul găinii
e tc .; strigăt cu care se alungă păsările. ❖ Expr. (Adverbial sau
substantivat) Cir-mîr — (cu) ceartă, (cu) tocmeală. C ă-i cîr, că-i
mir, se zice cînd cineva se încurcă în explicaţii şovăielnice. — O no­
matopee.
C ÎR Ă s. f. (în expr.) A se (ine de cîra cuiva = a stărui pe îîngă
cineva, a depune insistenţe p en tru a determ ina pe cineva să facă un
lucru. — D in c ir .
C IR C interj. (în expr.) A nu zice nici cîrc = a nu spune nici o
vorbă, a tăcea chitic. B a cîrc, ba mîrc = ba u n pretext, ba a ltu l; cînd
o obiecţie, cînd alta. — O nomatopee.
C ÎR C Ă s. f. (în expr.) în cîrcă =* în spate, în spinare. — Sb.
[nositi n a -]k rk e .
C ÎR C Â lA C , cîrcâieci, s. m. Animal din clasa m iriapodelor, asemă­
nător cu omida, de culoare castanie, care trăieşte în locuri um ede şi
•întunecoase (Scolopendra cingidata). — T c . k irk a y a k .
C ÎR C Ă L t, cîrcălesc, vb. IV. Refl. (D espre alimente) A se frige
numai pe deasu p ra; a se p e rp e li.— Com p. sb. k rk a ly ti.
C ÎR C tiIE , etreeie, s. f. Piesă de lem n sau de fier cu care se leagă
tînjala de proţap (cînd se înjugă p atru boi). — D in c î r c e ie (p l. lui
rîrcea, p u ţin folosit).
C ÎR CEL, cîrceî, s. m. 1. C ontracţie bruscă
şi involuntară a m uşchilor. însoţită de obicei de
senzaţii dureroase. 2. Fire răsucite în spirală, care
cresc pe tulpina u n o r plante şi cu ajutorul cărora
planta se agaţă de corpurile din ju ru l ei. 3. (Zool.)
C ăpuşă (1). — D in * c îrc i (<sb. k r e ) + suf. -el.
C ÎR C IM Ă s. f. v. c ir c iu m ă .
C lR C IM Ă R E A S Ă s. f. v. c îr c iu m ă r e a s ă .
C ÎR C IM Ă R ÎŢ Ă s. f. v. c î r c i u m ă r i ţ ă .
C ÎR C IO C A R s . m . v. c irc io g a r.
C ÎR C IO G , dreioguri, s. n. T e rtip , şiretlic,
chichiţă. — U cr. k r u f o k . Cîrcel
C ÎR C IO G Â R , cîr dogari, s. m . O m care
caută cîrcioguri, cea rtă; cîrcotaş. [V a r.: c îr c io c â r , c o r c io g â r s. m.]
— D in c îr c io g 4- suf. -ar.
C ÎR C I O G A r E S C , -E A S C Ă , dreiogăreşti, adj. Care ţine de
cîrciogar, al cîrcio g aru lu i.— D in c îr c io g a r + suf. -esc.
C ÎR C IU M A R , circii/mari, s. m. Persoană care ţine o circiumă.
TVar.: c r îş m â r , c r ă c i m â r s. m.'J — D in c ir c iu m ă 4- suf. -ar.
C ÎR C IU M Ă , cîrdumi, s. f. Local urîde se vînd şi se consumă
băuturi alcoolice (şi m încăruri). [V a r.: c r i ş m ă , e t r e i m ă a. f.] — Slav
(v. sl. k r u c im a )
C ÎR C IU M Ă R E A S Ă , cîrciumdrese, s. f.
1. N evastă de cîrciu m ar; femeie care ţine o
cîrciumă. 2. Plantă erbacee din familia compozee-
lor, cu flori mari, albe, galbene sau roşii (Zinnia
e/egans). [V ar.: c r îş m ă r e â s ă , c îr c im ă r e â s ă
s. f.] — D in c î r c i u m a r + suf. - easă.
C ÎR C IU M Ă R f, cîrciumăresc, vb. IV. In -
tranz. (Pop.) A ţine cîrciumă. a vinde sau a
servi într-o cîrciumă. — D in c îr c iu m a r .
C ÎR C IU M Ă R tT s. n. 1. (Pop.) Faptul de
a cîrciumări; ocupaţia cîrcium arului sau a
cîrciumăresei. 2. (în v .) Im p o zit pe cîrcium i.
C lR C lU M Ă R Î ŢĂ , cîrdumăriţe, s. f. C îr­
ciumăreasă (1). [Var. : c r îş m ă r iţă , c î r c i m ă r i ţă Cîrcium ăreasă
s. f.]— D in c î r c i u m a r 4- suf. -iţă.
c î r c i u m i o A r A , dreiumioare, s. f D im inutiv al lui cîrciumă.
C ÎR C tt, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. In tran z. (D espre unele păsări)
A scoate sunete caracteristice. — Onom atopee.
C ÎR C ÎlR E , cîrcîiri, s. f. F ap tu l de a circii; sunet caracteristic
scos de unele păsări.
C lR C ÎlT s. n . C îrcîire. — V. cîrcîi.
C ÎR M 1Ş
C ÎR C O T A Ş , -A , dreotaşi, -e, adj. Care caută ceartă, care c
veşnic nem ulţum it. — D in c î r c o tă 4- suf. -«?.
C ÎR C O T Ă , cîrcote, s. f. N eînţelegere, ceartă, gîlceavă. <► Expr.
A intra (sau a se băga) în cîrcotă (cu dn eva ) = a ajunge la ceartă, a
se certa (cu cineva). — Postverbal al lui c lr c o ti.
C ÎR C O T f, cîrcotesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A se certa, a se sfădi.
— D in c îrc .
C ÎR C S E R D Ă R , cîrcserdari, s. m. (T urcism înv.) C ăpitan de
jandarm erie tu rc ă ; com andantul unei p o te re .— T c . k ir s e r d a r i.
C ÎR D , drduri, s. n. 1. G rup m are de animale m am ifere (v. turmă)
sau de păsări (v. stol) de acelaşi fel, care se află îm preună. 2. Ceată de
oameni ; grup. <> Expr. A se pune (sau a intra) în cîrd cu cineva = a se
asocia, a se întovărăşi cu cineva. 3. M ulţim e, şir (de ani, de zile). <•
Loc. adv. De (la) un cîrd de vreme — de u n tim p încoace. De un cîrd de
ani = de mai m ulţi ani. — Sb k rd .
C ÎR D Ă Ş IE s. f. v. c â r d ă ş ie .
C ÎR D IŞ O R , drdişoare, s. n. D im inutiv al lui drd.
C ÎR D U Î, drduiesc, vb. IV . T ran z. şi refl. A (se) aduna în cîrd.
[V a r.: în c îr d u i vb. IV] — D»n c îr d .
C ÎR ÎI, cfrîi. vb. IV. 1. Intranz. (D espre unele păsări, la pers. 3)
A scoate sunete scurte şi guturale. 2. fntranz. A vorbi cu u n ton ascuţit
şi strident, care trădează ostilitate. 3. T ranz. A cicăli, a bate la cap
pe cineva. ♦ Refl. A se certa. Toată ziua se cirîie. — D in c îr .
C ÎR ÎI ĂLĂ , drîieli, s. f. 1. Sunet produs de diferite păsări. 2. C îr-
tire, ceartă. — D in c îr îl 4- suf. -eală.
C ÎR ÎIE , cirîie, s. f. (Rar) D îră, dungă (de sudoare;.
C ÎR ÎÎT 1 s. n. Faptul de a cîrîi; sunet caracteristic scos de unele
păsări.
CÎR ÎfT *, -A, cîrîiţi, -te, adj. (D espre sunete, glas etc.) Ascuţn
strident, asem ănător cu strigătul un o r păsări. — V. cîrîi.
C ÎR ÎIT O R , -O A R E , driitori, -oare, adj. Care cîru'e. ♦ (Substan
tivat, f.) Scîrţîitoare cu care se alungă păsările. — D in c îr îi 4- suf.
“(i) tor.
C ÎR JA L fU , drjalii, s. m. (înv.) H o ţ, tîlhar. — T c. k irg a li
« haiduc, tîlhar *.
C ÎR JĂ . cîrji, s. f. 1. Băţ cu partea superioară bifurcată, servind de
sprijin oam enilor infirm i în tim pul m ersului. 2. Baston ; p. ext. (înv1.)
baston care servea ca sim bol al puterii. <► Cîrja aortei = porţiunea
curbată pe care o prezintă artera aortă p u ţin după ieşirea din inimă.
[PI. ş i : efrje] — Slav (v. sl. k ry z l « cruce »).
C ÎR JO A lE , drjoaie, s. f. (Rar) C otitură a unui drum ; serpentină.
— D in c îr je 4- suf. -oaie.
C ÎR L Ă N , cfrlani, s. m . 1. M iel sau ied care a încetat să mai
sugă, care a fost înţărcat. 2. M înz sau cal pînă la trei ani.
C lR L Ă lO R , -O Ă R Ă , drlăiori, - oare, s. m. şi f. (Reg.) D im inutiv
al Iui cîrlan.
C ÎR L Ă N Ă R , cîrlănari, s. m . Cioban care păzeşte şi duce la păscut
cîrlanii din tr-o turm ă. — D in c îr la n 4- suf. -ar.
C ÎR L Ă N Ă Ş. cîrlănari, s. m. D im inutiv al lui cîrlan.
C ÎR L fG , cîrlige, s. n. 1. Piesa de m etal cu u n capăt îndoit, de
care se atîrnă sau se prinde un obiect. O Expr. A se face cîrlig = a se
ghem ui. 2. Prăjină cu urt capăt încovoiat, care serveşte la scoaterea apei
d in fîntînă. 3. Parte metalică a undiţei, legată la capătul sforii, în forma
unui ac îndoit, pentru a se putea înfige în gura peştelui. 4. încuietoare
la uşă, la poartă etc., în form ă de bară subţire sau de cui lung
încovoiat la u n capăt, care se prinde în tr-un belciug, în tr-u n ochi
de metal etc. 5. A ndrea. 6. U nealtă compusă din două piese m ici de
lemn prinse între ele cu u n arc şi cu care se prind rufele pe frînghie.
7. (Rar) M lădiţă de viţă de vie; cîrcel de viţă, b u ta ş.— Com p. bg. k ă rlik .
C ÎR L IG A Ş , drligaşe, s. n. Cîrligel. — D in c îr lig + suf. ,
C ÎR L IG A T , -A adj. v. în c îr lig a t.
C ÎR L IG fiL , drUgele, s. n. D im inutiv al lui cîrlig.
C ÎR L lO N Ţ , cîrlionţî, s. m. Buclă, zuluf. [Pr. : -li-onţ]
C ÎR L IO N Ţ Ă , cfrlionfez, vb. I. T ranz. A face părul cîrlionţi, inele.
[P r .: -li-on-. — V ar.: în c îr lio n ţ â vb. I] — D in c îr lio n ţ.
C ÎR L IO N Ţ A T , -A, cîrlionţaţi, -te, adj. (D espre păr) Buclat.
[ P r .: -li-on-] — V. drlionţa.
C ÎR M Ă C I, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrm a unui
vas plutitor ; pilot. 2. Fig. (înv.) C îrm uitor, guvernator. — Bg. k ă r m a £ .
C ÎR M Ă , cîrme, s. f. 1. Piesă care serveşte la m enţinerea sau Ia
schim barea direcţiei de m ers a unui vas p lutitor sau a unui aparat de
zbor. 2. Fig. Conducere, cîrm uire, guvernare. — Slav (v. sl. k r u m a ) .
C ÎR M E A L Ă , drmeli, s. f. în torsătură, cotitură, cîrm uire. ♦ Fig.
A batere de la cele spuse, h o tă rîte ; şovăială. — D in c î r m i 4- suf.
-eală.
C ÎR M l, dnnesc, vb. IV. întranz. 1. A coti, a (se) întoarce (părăsind
drum ul drept). 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, h o tă rîte ; a
se codi, a şovăi ; a ezita. — Slav (v. sl. k r u m i ti) .
C ÎR M ÎR E , drm iri, s. f. A cţiunea de a cîrm i; întorsătură, cotitură.
C ÎR M ÎŞ s. n. (Pop.) Cîrm ire, cotire. — D in d r m i + suf. -iş.
C ÎR M lZ — 1 54 —
C lR M lZ ( 1 ,2 ) s . m ., (3) 8. n . (Pop.) 1. P lan tă erbacee cu flori mici
albe-roz, cu fru cte în form ă de bobiţe roşii sau negre, în treb u in ţate
dre p t colorant (Phytolacca decandra).
2. (E ntom .) Coşenilă. 3. M aterie colo­
rantă roşie, o bţin u tă d in fructe de cîrmîz
(1 ) sau din gogoşi le de coşenilă.— T c.
k tr m iz .
C ÎR M lZ tU , -IE , d m iîzii, adj.
(Pop.) Roşu-închis, roşu-viu. — D in
c lr m f z 4- suf. -iu.
C lR M O A jĂ , arm oji, s. f. (Reg.)
Resturi, firim itu ri (de m încare). ♦ Coaiă
de pîine sau de mămăligă uscată. —
Com p. c o a jă .
C ÎR M U l, cîrmuiesc, vb. IV. T ran z
şi refl. A (se) conduce, a (se) guverna,
a (se) adm inistra. ♦ T ran z. A conduce
cu ajutorul cîrmei, a cîrm i. — D in
c ir m ă .
C ÎR M U fR E , cirmuiri, s. f. 1. A cţiunea de a (se) d rm u i; conducere,
adm inistrare, guvernare. 2. O rgan de c o n d u ce re ; guvern, stăpînire.
C lR M U IT O ll, -O A R E , cîrmuitori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
conduce, adm inistrează o instituţie, o gospodărie e tc .; persoană care
guvernează u n stat. — D in c l r m u i -f suf. -(i)to r .
C lR N , -A . cîm i, -e, adj. 1. (D espre nas, rar despre bot) Mic,
scurt, ridicat p u ţin în sus. (D espre oameni, adesea substantivat)
C u nasul mic, scurt, ridicat p u ţin în sus. 2. (Rar) C u nasul m utilat.
3, F ig. (D espre obiecte) C u vîrful strîm bat, îndoit în s u s ; p. ext.
strîm b. O seceră d m ă (P A S C U L E SC U ). — Slav (v. sl. k r u n u
C iR N A T , drnaţi, s. m . Produs alim entar preparat din carne
tocată şi m irodenii, introduse în intestine de porc sau în tr-u n înveliş
artificial. [V a r.: c î m â ţ s. m .] — L at. * c a r n a c e u s .
C iR N A Ţ s . m . v. c î m a t .
c î r n A c i O r , cîrnăciori, s. m. D im inutiv al lui drnat. ♦
C renvurşt.
C ÎR N A Ţ A R ,cîm ăţari, s. m . (Rar^ Persoană care prepară sau vinde
cîrneţi si alte mezeluri. — D in c i m a t + suf. -ar.
C ÎR N A ţA R E A S A , dm ăţărese, s. f. (Rar) Fem eie care p ţepară
sau vinde cîm aţi şi alte m ezeluri ; nevastă de cîm ăţar. — D in c l m ă ţ a r +
su f. -easă.
C ÎR N Ă Ţ Ă R lE , (2 ) d m ă ţâ rii, s. f. 1. C îm aţi m u lţi şi de tot felul.
2. M agazin de mezeluri. — D in c i r n a ţ + suf. -ârie.
C iR N E L E A G Ă , cîrnelegi, s. f. (în religia ortodoxă) Săptăm îna
antepenultim ă din dulcele crăciunului, în tim pul căreia se poate mînca
de dulce m iercurea şi vinerea. — L at. c a r n e m lig a t.
C ÎR N Î, drnesc, vb. IV. 1. In tran z. A (se) îndrepta în altă direcţie ;
a (se) întoarce. <* E x p r. (T ra n z .) î ţ i drneşte nasul din loc — miroase
u rît. A - ţi cirni nasul sau (intranz.) a cim i din nas — a manifesta o
neplăcere, un dezgust e tc .; a strîm ba din nas. ♦ Fig. A căut.t pretexte
p entru a nu face cev a; a se codi. 2. T ra n z . A tăia vîrful lăstarilor
tineri, inflorescenţele etc. p e n tru a favoriza creşterea. — D in c ir n .
C ÎR N lŞ , cîrnişuri, s. n. (Reg.) întoarcere, cîrmiş. — D in c î m +
suf. -iţ.
C ÎR N ÎT , cirnituri, s. n. T ăiere a vîrfurilor lăstarilor tineri p u rtă ­
tori de rod (la v iţa 'd e vie şi la bum bac), p e n tru a favoriza creşterea
fructelor. ♦ R uperea inflorescenţei la tu tu n , p en tru a favoriza o
recoltă de frunze mai m are şi mai bună. — V. drni.
C ÎR N O S l, cirnostsc, vb. IV. T ran z. (Rar) 1. A sfîşia. 2. (În industria
tăbăcăriei) A prepara o piele, curăţînd-o de carne. — D in c a m e .
C ÎR N U Ţ , -A, cirnuţi, -e, adj. (Rar) D im inutiv al lui cirn.
C ÎR P A C I, cîrpad, s. m . M eseriaş care peticeşte, care repară încăl­
ţăm inte, haine etc. ♦ M eseriaş care lucrează prost. — Bg. k ă r p a £ .
c I r p A , drpe, s. f. L B ucată de pînză sau de stofă veche ; zdreanţă.
2. Bucată de pînză ori de stofă (tivită), folosită în diverse scopuri. Cîrpă
de praf. ♦ Scutec. — Bg. k ă r p a , sb. k r p a .
c î r p ă c e A l ă , cîrpâceli, s. f. (Rar) A cţiunea de a cirpăci şi
rezultatul ei.
C ÎR P Ă C t, cirpăcesc, vb. IV . T ran z. A cîrpi prost, a petici. — Din
c lr p a c i.
C ÎR P Ă C IE s. f. (în v .) M eseria cîrpaciului. — D in c îr p a c i -f
suf. -ie.
C ÎR P Ă T O R , cirpătoare, s. n. (Pop.) 1. Bucată de lem n d re p tu n ­
ghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care sc taie
carnea, ceapa e t c .; fund. ♦ Scîndură sau masă pătrată pe care se
întinde aluatul. 2. Lopată de lem n cu care se pune şi se scoate pîinea
din cuptor. — L at. c o o p e r to r iu m .
C ÎR P E A L Ă , cîrpeli, s. f. R eparaţie sum ară, în n ă d itu ră ; cîrpitură.
— D in c lr p i + suf. -eală,
C ÎR P E T , drpeturi, s. n. (Rar) O biecte de îm brăcăm inte ieftine,
proaste. — D in c l r p ă + suf. -et.
C ÎR P f, cîrpesc, vb. IV . T ran z. 1. A petici, a repara, a coase un
obiect ru p t sau descusut. 2. A drege, a repara un obiect spart sau
crăpat. ❖ E xpr. Cu ochit d r p iţi de somn — neputîndu-şi ţine ochii
bine deschişi din cauza som nului. 3. Fig. A trage cuiva palm e. 4. Fig. A
născoci, a inventa. Ş i pe loc cîrpeşte o minciună (C R EA N G Ă ).
— Slav (v. sl. k r u p îti) .
CÎT
C ÎR P ÎR E , ctrpiri, s. f. A cţiunea de a (se) drpi.
C ÎR P ÎT s. n. C îrp ire .— V. drp i.
C Î R P IT O rA , drpituri, s. f. Reparaţie, peticeală ; petic. ♦ O biect
de îm brăcăm inte vechi, ru p t (şi peticit). — D in c îr p i -f suf. -(i)tu ră .
C ÎR P U Ş O A R Ă , drpufoa7e, s. f. D im inutiv al lui cîrpă.
C ÎR Ş IE s . f. (Reg.) C olţ de s tîn c ă .— Sb. k rsje .
C ÎR T E A L Ă , cîrteli, s. f. Faptul de a cîrti: protest, m urm ur:
critică.
C ÎR T l, drtesct vb. IV. 1. Intranz. A-şi exprim a nem ulţum irea prin
m urm ure sau c ritic i; a se plînge. a protesta. 2. T ranz. (Rar) A certa, &
c ritic a ; a cicăli.
C ÎR T lR E , drtiri, s. f. Acţiunea de a c irti; cîrtealâ.
C ÎR T IT O R , -O A R E . cîrtitoriy -oare, adj. Care cîrteşte, care se
arată m ereu nem ulţum it, care bom băneşte necontenit. — D in c l r t l -t
suf. -(i)to r .
C ÎR T I TA . ctrtiţe, s. f. M ic mam ifer
insectivor, cu ochi mici, acoperiţi de o
m em brană; trăieşte în galeriile pe care
ie sapă sub păm înt (Talpa europaea) ;
sobol. — Bg. k ă r tic a , sb. k r tic a .
C ÎR T O G , cîrtoage, s. n. fReg.)
Vizuină. — Bg. k ă r to g a .
C ÎŞ 1 interj, v. h îş .
CÎŞ*, -A, a ţi, -e, adi. (Reg.) Care are o infirm itate la mina.
căruia îi lipsesc u nul sau mai m ulte degete; ciung. — D in c îş i (pl.
lui *cîs <bg. kus * scurt »)•
C ÎŞ IŢ Ă , dşiţe, s. f. Insectă dipteră ( Piopkila casd) ale cărei
larve se dezvoltă în brînza alterată; larva acestei insecte.
C ÎŞ L Ă R , cişlari, s. m . (înv.) A rgat la o cîşlă (2), însărcinat cu
adunarea produselor. — D in c îş lă -4- suf. -ar.
C ÎŞL Ă , cîşle, s. f. 1. (înv.) Aşezămînt provizoriu (turcesc sau tătă­
resc). 2, (Reg.) Aşezare de păstori unde se m ulg oile sau vacile; stînă.
— T c . k işla .
C ÎŞ L fG I s. f. pl. Interval de tim p între două posturi, în care
creştinii m ănîncă de dulce. — L at. c a s e u m lig a t.
C IŞ T I, cîştiuri, s. n. (înv.) Sum ă de bani plătibilă la date fixe şi
reprezentînd o parte d in arenda unei moşii. — T c . k u s t (sg. refăcut
după pl. cîşti).
C ÎŞ T lG , dştiguri, s. n. Folos sau profit m aterial rezultat dc pe
urm a unei îndeletniciri, în special de pe urm a unei afaceri (cu caracter
de speculă sau de exploatare) sau obţin u t la u n joc de noroc, p rin tragere
la sorţi etc. <> Expr. A f i în d ftig (asupra cuiva) = a avea u n avantaj
(faţă de cineva). A avea d ştiş de cauză — a obţine o victorie asupra
cuiva. — Postverbal al lui c îş tîg a .
C ÎŞ T IG Â , cîştig, vb. I. 1. T ranz. A agonisi, a dobîndi bani sau
alte bunuri m ateriale (prin m uncă, prin speculaţii, prin exploatare,
la jocuri de noroc e tc .) ; a dobîndi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc.
♦ (Reg.) A-şi procura ceva. ♦ A recupera tim pul (pierdut). 2. T ranz.
A atrage de partea s a ; a cuceri. Ciştigase simpatia tuturor. 3. T ranz. A
obţine, a cuceri victoria (într-o com petiţie sportivă, în tr-u n proces etc.).
4, Intranz. A deveni mai bogat în . . ., a-ş» spori conţinutul, calitatea,
greutatea. Făcînd aşa, toată intriga ar f i dştigat în verosimilitate
(G H E R E A ). — L at. c a s tig a r e .
C lŞ T IG A R E s. f. A cţiunea de a cîştiga.
C ÎŞ T IG Â T , -A , cîştigaţi, -te, adj. (D espre oameni) Care a obţinut
u n avantaj, care s-a ales cu un folos (din ceva). — V. cîştiga.
C ÎŞ T IG Ă T O R , -O A R E , cîştigători, -oare, adj. 1. (Adesea sub­
stantivat) Care a o bţinut o superioritate asupra altuia într-o întrecere (în
m uncă, în sporf etc.). 2. Care asigură cîştigul, care dă dreptul la
cîştig sau dovedeşte acest d rep t. A v e ţi vreun bilet cîştigător? (CARA­
G IA L E ).— D in c îş tig + suf. - ( ă )to r.
C ÎT 1 adv. (Exprim ă nehotărît ideea de cantitate sau de intensitate)
1. ( în propoziţii independente exclamative şi interogative) în ce m ăsură,
în ce grad. C ît l-am rugat! C ît de bine a cîntat! 2. ( în corelaţie cu « a t î t »
sau « atîta ») Atît.. . . cît (sau, pop., cum) . . . = în acelaşi grad, num ăr
etc. ca şi. . . A tita-s de supărat, C itu-i ceriul înnorat (JA R N ÎK -
B ÎR SE A N U ). A tît. . . cît ş i . . . = ş i . . . ş i ; nu n u m a i.. . ci (şi). A tii
ea cît şi sora mai mică (B A SSA RA BESCU ). Cu c i t . . . cu a tît = pe
măsură ce. . . , to t mai m u lt. . . Ş i cu cît lumina-i dulce, tot mai mult se
lămureşte (E M IN E S C U ). N u a t î t . . . cit (mai ales sau mai cu seamă) . . .
în astfel de g r a d . . . . în asemenea m ăsură. .. N u atît fa p tu l că ai greşit
mă supără, d t mai ales fa p tu l că nu cauţi sâ te îndrepţi. 3. (în expr.)
C ît colea — în apropiere, n u departe. Eu m ă duc, ia, cît colea, să tai
niţele lemne (IS P ÎR E S C U ). Cît colo — (foarte) departe. îl brînceşte d t
colo (C R EA N G Ă ). C ît de colo ~ de departe, de la mare distanţă ; în mod
clar. Se vedea d t de colo că vorbea cu înţelepciune (IS P IR E S C U ). Cit
de d t — măcar, p uţin de t o t ; (după verbe la form a negativă) de loc.
N u stă locului d t de cit. a Măcar cît de cît să fi i şi tu de vreun folos
(P Ă U N -P IN C IO ). C ît (e) lumea (şi păm intul) = to td e a u n a ; (după
negaţie) niciodată. — Lat. q u a n tu s (contam inat cu lat. q u o tu s şi
c a ta).
C ÎT 8 conj. 1. (Introduce propoziţii temporale) a) în tot tim pul
în care. . . . pînă cînd. . . Se poartă frum os cu mine d t ştie că-i sînt de
folos, b ) (înv. şi pop.) în dată ce. . . Ş i cît vei a u zi că încep a croi cîte
una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei (O D O B ESC U )
❖ E xpr. N um ai d t . . . = doar. . . N um ai cît a gîndit Făt-Frumos
şi îndată au şi fost de fa ţă (C R EA N G Ă ). (Reg.) C ît ce. . . — îndată ce . . .
Ş i la mine-n prag venea M am ă-sa d t ce-adormea (C O ŞB U C). C it a
C ÎT — 155 —
bate din (sau in) palme sau cit te-ai şterge la ochi, cit ai scăpăra d inu-un
amnar — foarte repede, în tr-o clipă. 2. (In tro d u ce propoziţii modale)
In cea mai m are m ăsură, în cel mai înalt grad. Iaca şi capra, venea cit
putea (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. (U neori în corelaţie cu « cu a t î t ») Cu
cit (şi) . . . = ’pe m ăsură c e . . . Pe (sau după) c it. , . = după c u m .. . ,
p re c u m .. .Pe cit tmi aduc a m in te .^ C it ce pot (poţi etc.) sau ctt pot, poţi etc.
cu toată puterea. Fuge cil poate, C it se poate (de. . . ) sau (eliptic)
cit d e. . . sau cit m ai. . . = foarte. A striga cit ii ia (sau ţine) gura = a
striga cît poate de tare. 3. (înv., şi p o p .; introduce propoziţii conse­
cutive) Încît, de, că. începu a geme şi a se văiera, cit iţi era mai mare
mila de dinsa (SBIER A ). ❖ E xpr. C it pe c e . .. (sau pe-aci. ■•) =
aproape c ă . . . , gata-gata s ă . . . 4. (Introduce propoziţii concesive;
uneori în corelaţie cu « tot») D eşi, cu toate că. oricît. Cit era el de reţinut,
tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propoziţii com pletive directe) A m
plătit ctt nu face. 6. (în tro d u ce propoziţii atributive) î n m ăsura în c a r e .. .
A luat merinde cît a putut duce în spate. 7. (In tro d u ce propoziţii adver­
sative) Ci, mai ales. N u din zor* ţi pină-n sară, C it din sară pînă-n zori
(T O P ÎR C E A N U ). 8. (Introduce propoziţii copulative eliptice) C i t . . .
c it. . . — c în d . .. c în d . . .. ş i . . . ş i . . . Se culcă Ileana cît de frică, cit
de supărare (R E T E G A N U L ). — Lat. q u a n tu s (contam inat cu lat.
q u o tu s şi c a ta).
CÎT* prep. (Folosit în com paraţii) Ca, precum . Copacul era înalt
rît casa. <* E xp r. C it despre. . . (sau pentru. . . ) — în ce p riv e ş te .. .,
cu privire l a . . . , relativ l a . . . C ît despre apă bună. nu vă îngrijiţi
(C R EA N G Ă ). — Lat. q u a n tu s (contam inat cu lat. q u o tu s şi c a ta ) .
C ÎT 4, cituri, s. n. N u m ăru l rezultat dintr-o îm părţire. — Lat.
q u a n tu s.
C ÎT 5, -A , c(ţiy -te, num . nebot. 1. (La pl.) Cei care. D in tr-a l
prinţilor şirag C iţi ou trecut al casei prag (C O ŞB U C ). 2. (C u valoare
de adi. n e h o t.; pe lîngă num e de materie, abstracte, colective, arătînd
cantitatea) C ffi vreme a trecut de atunci! ❖ Expr. Cită fru n ză , cită iarbă
sau cită fru n ză şi iarbă sau (reg.) cita pulbere şi spuză = în num ăr foarte
mare. 3. i.Cu valoare de pron. nehot.) Din cîte nu l-am scăpat! O E xpr.
Cîte în lună şi în soare sau cîte în lună şi în stele, ori cîte şi mai cîte — de
toate, de to t soiul, tot felul de lucruri. O (Adjectiva*) Şi ciţi codri-ascund
in umbră strălucire de izvoară! (E M IN E S C U ). ❖ E xpr. Cită mai ~
mare, coşcogea. C îte .. . toate — m ulte, nenum ărate. N u ştiu cît (sau cîtă,
cîţi cîte) — foarte m ult 4. (C u valoare de pron. interog.) Ce p re ţ? în
ce num ăr sau cantitate? ce durată de tim p ? C iţi sînt? O Expr. C it e
ceasul? = ce oră este? In cîte ale lunii? sau (eliptic) în cîte e azi? — ce
dată e azi? Pe cit te prinzi? — pe ce pui răm ăşag? — L at. q u a n tu s .
C ÎT E prep. (Precedînd un num eral cardinal) 1. (Form ează num e­
rale colective) Dintr-o lovitură îi tăiau cite trele capetele (IS P IR E S C U ).
2. (Formează num erale distributive) Două cîte două. ❖ Expr. Una cîte
una — rînd pe rînd, una după alta. Cîte una (straşnică) — ceva neobiş­
nuit, grozav etc. — L at. c a t a (m odificat după pl. f. al lui cit*).
C IT E A num . nehot. f. v. c îte le a .
C ÎT E L E A , C ÎT A num . nehot. (Precedat de art. * a l », * a », se
întrebuinţează în propoziţii interogative, indicînd locul pe care îl ocupă
cineva sau ceva.într-o serie de fiinţe sau de lucruri de acelaşi fel) A cita
casă? [V ar.: c i t e a num . nehot. f.1 — D in c lte + le + a.
C iT E O D A T Ă adv. D in tim p în tim p, cînd şi cînd, uneori. — Din
c î t e + o + d a tă .
G ÎT E Ş I- (în num erale colective) Cîteşitrei (f. cîteşitrele), cîteşi-
patru etc. = toţi (sau toate) trei, toţi (sau toate) patru e tc .; cei (sau
cele) trei laolaltă, cei (sau cele) p atru laolaltă etc. — D in c lte + şi.
C ÎT lM E , citimi, s. f. (Rar) Ceea ce se poate m ăsura sau num ăra ;
num ăr, m ărim e, volum, cantitate. — D in c i t 8 + suf. -ime.
C fT I N tL adv. v. c ă tîn e l.
C IT U Ş I adv. (în expr.) Cituşi de puţin (sau de cit) = oricît de puţin,
cît de c î t ; (după negaţii) absolut de loc, de fel. — D in c it ( u ) + şi.
C ÎTV Ă , C ÎTĂ V A , ciţiva, cîteva, num . nehot. (Adesea adjectival)
U n num ăr mic, o cantitate mică, p u ţin . ❖ Loc. adv. C itva timp sau
cîtăva vreme — p u ţin tim p. ♦ (Adverbial) Puţin. A u zăbovit cîtva in
stradă. — D in cît* + v a (=» vre a ).
C ÎT interj. Strigăt cu care se alungă pisica. — O nom atopee (cf.
germ. K a tz e ).
c l A c ă , clăci. s. f. 1. Form ă caracteristică a rentei feudale,
constînd dm m unca gratuită pe care ţăranul era obligat sa o presteze în
folosul stăpînului moşiei. ❖ Expr. Lucru de clacă = lu cru făcut fără
tragere de inim ă, de m întuială, prost. 2. (Pop.) M uncă colectivă bene­
volă pe care o fac ţăranii p en tru a se ajuta unii pe alţii şi care adesea
este însoţită de o m ică petrecere, glume, povestiri etc. <*■ Expr. Vorbă
de clacă — vorbă inutilă ; flecăreală. 3. Prestaţie ocazională la diverse
lucrări de interes public. — Bg., sb. tla k a .
C LA D Ă , dade, s. f. (Reg.) 1. G răm adă, m orm an. 2, Copac foarte
înalt d intr-o pădure. — Bg., sb. k ia d a .
C LÂ IE, clăi, s. f. G răm adă mare de fîn, de snopi, de cereale etc.,
de obicei în form ă conică. ♦ Fig. M ulţim e (de lucruri sau de fiin ţe );
îngrăm ădire dezordonată. ❖ Expr. Claie peste grămadă = unul peste
altul, în dezordine, la întîm plare. — Bg,, sb. k la d n ja .
C L A M Ă , clame, s. f. Piesă de m etal de diferite form e şi mărimi,
care se întrebuinţează p en tru prins două sau mai m ulte foi volante,
buclele părului la femei etc. — G erm . K la m m e r .
C L A M P interj. C u v în t care im ită zgom otul d e lovire a două
obiecte, în special de închidere violentă a unei u şi sau a u n u i capac.
— O nom atopee.
C L A M P Ă , clampe, s. f. (Reg.) Clanţă [Var. : c le â m p ă s. f.j
— Postverbal al lui c lă m p ă n i.
CLAS
C LA N , clanuri, s . n . 1. C om unitate gentilică caracteristică comunei
prim itive, form ată din oam eni legaţi p rin relaţii de rudenie şi de limbă ;
grup de familii înrudite (Ia scoţieni şi Ia irlandezi). 2. (Peior.) Clică.
— F r. c la n .
C L A N A R E T s. n. v. c la r in e t.
C L A N C interj. C uvînt care im ită sunetul clopotului, zgomotul
produs de lovirea limbii de cerul gurii şi, mai ales, zgom otul produs
de închiderea violentă a unei uşi, a unui capac etc. — Onom atopee.
C LA N CĂ T, dancăte, s. n . Clâncăit. — D in c lă n c .
C L A N D E S T IN , -A, clandestini, -e> adj. Care are un caracter
secret (fiind oprit de lege). — F r. c la n d e s tin (lat. lit. c la n d e s tin u s ).
C L A N Ţ 1 interj. C uvînt care im ită sunetul produs de clanţa uşii,
de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea
cu zgomot a unui capac etc. — O nomatopee.
CLA N Ţ*, clanţuri, s. n. C ioc; t . ext. (glum eţ ş* p e io r) gură.
<► E xpr. (F am .) A ţine da n ţ = a se lupta cu vorba (într-o dispută,
în tr-o controversă). — Onom atopee.
C L A N Ţ Ă , clanţe, s. f. 1. M îner metalic aplicat la broasca uşii
sau a porţii, care, prin apăsare, face să funcţioneze mecanismul de
închidere şi deschidere. 2. Fig. (Peior.) G ură. ❖ E xpr. A ( - i ) da cu
clanţa = a vorbi m ult. Rău (sau bun) de clanţă = care vorbeşte m ult
şi in u til; pus pe ceartă. A se lua (cu cineva) la clanţă ~ a se certa.
C L A P interj. C uvînt care imită zgomotul produs prin închiderea
bruscă a unui capac, a unei curse de prins anim ale etc. — Onom atopee.
C L A P Ă , clape, s, f. 1. Fiecare dintre bucăţelele mobile care alcă­
tuiesc claviatura unui pian, a unei orgi ctc. şi care se lasă şi se ridică
su b apăsarea degetelor, producînd sunete muzicale. ♦ M ic disc în
mecanism ul maşinilor de scris şi al un o r maşini de calculat, fixat la
capătul unei pîrghii articulate şi care, prin apăsare, face să se im prim e
litera sau cifra însem nată pe eî. 2. Placă oscilantă în ju ru l unei a rti­
culaţii, care serveşte la închidere sau la deschidere, la acţionarea unui
dispozitiv etc. 3. Bucată mobilă de stofă care cade peste deschizătura
buzunaiului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăţi de stofă
mobile ataşate la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului.
4. Capac. ❖ Expr. A trage (cuiva) clapa ~ a înşela, a păcăli (pe
cineva) .— G erm . K ta p p e .
C L A P C interj. Clap.
C L Ă P C Ă s. f. (Rar) Cursă, capcană. — Bg. k la p k a .
C L A P O N , claponi, s. m. Cocoş castrat. — Pol. k a p lo n .
C L A P O N A Ş , claponaşi, s. m . D im inutiv al lui clapon.
C L A P O N I, cîaponesc, vb. IV . T ranz. A castra u n cocoş. — D in
c la p o n .
C L A R , -A, clari, -e, adj. 1. (D espre imagini vizuale) Care se
distinge b in e ; d e slu şit; (despre ape) lim p e d e ; (despre sticlă) transpa­
ren t ; (despre cer, aer, vreme) pur, luminos ; (despre surse de lumină)
care îm prăştie o lumină lim pede ; strălucitor. <>■ Expr. (Substantivat, n.)
Clar de lună = lum ină strălucitoare de lună. 2. (D espre sunete
sau voce) Care răsună distinct şi precis. 3. (D espre gînduri, idei etc.)
U şor de în ţe le s; evident, lăm urit. ♦ (D espre facultăti intelectuale)
Care vede lim pede, pătrunde uşor lu c ru rile ; (despre oameni) care se
exprim ă lim pede. — Lat. lit. c la r u s (fr. c la ir).
C L A R IF IC Ă , clarific, vb. I. T ranz. A face ca situaţii, gînduri,
îm prejurări etc. să devină (mai) c la re ; a lăm uri, a desluşi. — Lat. Ut.
c la r if ic a r e (fr. c J a rif ie r).
C L A R IF IC A R E , clarificări, s. f. A cţiunea de a clarifica; limpezire.
C L A R IF IC A T O R , -O A R E , clarificatori, -oare, adj. (Rar) Care
clarifică, limpezeşte, lăm ureşte. — D in c la r if ic a -f suf. -(a )to r .
C L A R IN E T , clarinete, s. n. Instru m en t muzical de
suflat, făcut din lem n, în formă de tu b lărgit Ia u n c a p lt şi ii
prevăzut cu găuri şi clape metalice p en tru degete. [Var. B
c la n a r £ t s. n., c la r in 6 tă s. f.] — Fr. c la r i n e t t e « it.) . U
C L A R IN £ T Ă s . f. v. c la r in e t. M
C L A R IN E T IS T , -A, clarmetişti, -stey s. m. şi f. Persoană jjj
care cîntă la clarinet. — Fr. c la r i n e t t l s t e (<*it.). «
C L A R IT A T E s . f . I. î n s u ş i r e a u n o r o b i e c t e d e a f i c l a r e i]
(1 ); limpezime, puritate. ♦ C alitatea sunetului sau a vocii ij
de a răsuna distinct şi precis. 2. Calitate a gîndirii sau a V
m odului de exprim are de a fi uşor de înţeles, desluşit. ]
lăm urit. ❖ Loc. adv. Cu claritate — cu p re c iz ie ; clar, r
limpede, lăm urit. — L at. lit. c la r i tas, -a tis (fr. c la rt6 ). j
C L A R O B S C U R s. n. Procedeu de distribuire a um brei J
şi a lum inii pe suprafaţa u nui tablou, astfel ca lumina carc
cade asupra corpurilor să pună în evidenţă unele părţi, în tim p Clarinet
ce pe altele le ascunde în um bră. ♦ Procedeu de distribuire
a lum inii în tr-u n tablou (monocrom ), întrebuinţat în pictură, gravură,
poligrafie, care constă în prezentarea suprafeţelor mari de lum ină în
contrast cu suprafeţe m ari de tonuri închise. — D in c l a r -t- o b s c u r
(după fr, clair-obscur).
C L A R V Ă Z Ă T O R , -O Ă R E , clarvăzători, -oare, adj. (Despre
oameni) Care vede o situaţie şi desfăşurarea ei în viitor mai clar, mai
lim pede decît a lţii, (despre acţiuni) care dovedeşte perspicacitate,
clarviziune. — D in c l a r + v ă z ă to r (după fr. clairvoyant).
C L A R V IZ IU N E s. f. C alitatea cuiva de a pătrunde, de a pricepe
u n fenom en în toate am ănuntele lui şi de a prevedea desfăşurarea lui
în viitor. [ P r .: - zi-u -] — D in c l a r + .viziu n e.
C L A S s. n . v. c la să .
 CLA SA — 156 —
C L A SĂ , clasez, vb. I. T ran z. 1. A aranja, a îm părţi, a rîndui
ceva (după caractere distinctive) pe clase sau pe categorii. ♦ Refl. A
obţine un anum it loc în clasamentul unei com petiţii sportive. 2. (Jur.)
A scoate de sub cercetare o pricină cînd faptul n u este dovedit sau nu
întruneşte condiţiile cerute de lege p en tru a fi urm ărit. — Fr.
c la s s e r .
C LA SĂ B IL , -A, clasabili, ~e, adj. Care poate fi clasat. — D u p ă fr.
c la s s a b le .
C L A S A M E N T , clasamente, s. n. O rdinea în care sînt clasaţi
concurenţii la o com petiţie sportivă, potrivit rezultatelor obţinute. —
D u p ă fr. c la s s e m e n t.
C L A S A R E s. f. A cţiunea de a se clasa.
C L A SĂ , clase, s. f. I. M are g rup social caracterizat p rin locul
pe care îl ocupă în tr-u n anum it sistem de producţie istoriceşte deter­
m inat, prin raportul în care se află faţă de mijloacele de producţie,
prin rolul pe care îl are în organizarea socială a m uncii, prin feluJ în
care participă la producţia socială şi p rin cantitatea de care dispune
din această producţie. ❖ Clasa muncitoare = clasa socială cea mai
revoluţionară, legată de marea producţie şi alcătuită din totalitatea
oam enilor care m uncesc în fabrici şi uzine şi care, în societatea capi­
talistă, este lipsită de mijloace de producţie şi obligată să-şi vîndă forţa
de m uncă, fiind exploatată şi asuprită de burghezie, iar în societatea
socialistă constituie forţa conducătoare a statului, fiind, îm preună cu
întregul popor, proprietarul mijloacelor de producţie. L uptă de clasă =
luptă pe care o duce o clasă socială îm potriva unei clase sociale anta­
goniste. Duşman de clasă = persoană sau grup social care luptă îm po­
triva intereselor clasei m uncitoare şi a realizărilor ei revoluţionare. ❖
Loc. adj. De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile
reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale. II.
1. Fiecare dintre diviziunile mari ale regnului animal sau vegetal, mai
mică decît încrengătura şi mai m are d ecît familia. 2. Fiecare dintre g ru ­
pele de cîte trei cifre ale unui num ăr cu mai m ulte cifre. III. 1. U ni­
tate organizatorică în sistemul învăţăm întului public, com pusă d intr-un
num ăr de elevi care au aceeaşi vîrstă şi o pregătire şcolară egală. ♦
U nitate organizatorică în tr-u n in stitu t de artă, cuprinzînd pe toţi elevii
unui profesor, indiferent în ce an de studii se află. 2. Sală în care se
ţin cursurile pen tru un g rup de elevi care se află pe aceeaşi treaptă
de învăţăm înt. 3. (Franţuzi«m ) T im p u l în care se ţine o lecţie: oră
de curs. IV. 1. Categorie (după confort şi tarif) a vagoanelor, com par­
tim entelor, cabinelor etc. p en tru călătoria cu trenul, cu tram vaiul, cu
vaporul etc. 2. Categorie, grad. rang. Clasă de salarizare <* E xpr. De
(mare) clasă sau (de) clasa în tîi — de prim a calitate. [V a r.: (înv.) c la s,
clasuri, s. n.] — F r. c la ss e .
C L Ă S IC , -Ă, clasici, -e, adj. 1. (D espre opere literare, ştiinţifice,
artistice) C are întruneşte condiţiile perfecţiunii, care poate fi luat drept
model. ♦ (D espre scriitori, artişti, oameni de ştiinţă e tc .; adesea su b ­
stantivat) R ecunoscut ca perfect, a cărui operă îşi păstrează im portanţa
de-a lungul veacurilor. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau
rele) ale unui lucru, ale unei acţiuni, ale unei situaţii e tc .; tipic, carac­
teristic. 3. Care aparţine lum ii şi culturii antice greco-latine, privitor
la lumea şi la cultura antică greco-latină ; caracteristic antichităţii greco-
latine sau m oravuri'or antice. 4. Care ţine de clasicism (1), privitor
la clasicism. ( 1 ) . — F r. c la s s iq u e (lat. lit. c la ss ic u s).
C L A S IC IS M s. n. 1. C urent literar şi artistic în E uropa în
secolele al X V U -lea-X V IIT-Iea, care tindea sp re im itarea m odelelor
antichităţii greco-latine. 2. T otalitatea caracterelor de armonie, echi­
libru, puritate, sobrietate, pe care le întruneşte o operă clasică.
— F r. c la s s ic is m e .
C L A S IC IS T , -A, clasicişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care se ocupă
cu studiul lim bilor şi culturii clasice. — G erm . K la s s iz ’st,
C L A S IF IC Ă , clasific, vb. I. T ran z. A îm părţi sistem atic, a repar­
tiza pe clase sau în tr-o anum ită ordine. ♦ A stabili locul cuvenit unui
elev, unui candidat la u n examen, u n u i participant la o competiţie
sportivă, conform notelor sau calificativelor obţinute. — D upă fr.
c la s s ifie r.
C L A S IF IC A R E , clasificări, s. f. A cţiunea de a clasifica şi rezul­
tatul e i ; distribuire, repartizare sistem atică pe clase sau într-o an u ­
mită ordine.
C L A S 1F IC Â T O R , -O A R E , clasificatori, -oare, s. m . şi f. P er­
soană care clasifică, care rînduieşte sau distribuie pe clase. — D upă
fr. c la s s if ic a te u r .
C L A S IF IC A Ţ IE , clasificaţii, s. f. Clasificare. — F r. c la s s ifjc a tip n .
C L A S O R , clasoare, s. n. O biect
(mapă, album , cutie, dulap etc.) cu
despărţituri pentru păstrarea diferitelor
lucruri clasate. — F r. c la s s e u r .
C L A U S T R A , claustrez, vb. I. Refl.
(Rar) A se închide în tr-o m ănăstire sau
într-un loc izolat (ca în tr-o m ănăstire).
[ P r .: cla-us- ] — D upă fr c la u s tr e r .
C L A U S T R A L , -Â , claustraţi, -e,
adj. (Rar) Care ţine de m ănăstire, p ri­
vitor la m ă n ă stire ; mănăstiresc, m o­
nahal. [ P r .: c/a-tAS-] — F r. c la u s tr a i
(lat. lit. c la u s tr a lis ).
C L Ă U Z Ă , clauze, s. f. Dispoziţie
specială prevăzută în tr-o convenţie,
în tr-un tratat, în tr-u n contract etc. [ P r .: cla-u-] — D upă fr. c la u se .
C LA V EC IN , clavecine, s. n . Vechi instrum ent m uzical cu clavi­
atură şi cu coarde. — F r. c la v e c in .
CLĂNŢĂNI
C L A V IA T tJR Ă , claviaturi, s. f. Totalitatea clapelor la pian, la
orgă, la acordeon, Ia maşina de scris etc. [ P r .: -vi-a-} — G erm
K la v ia tu r.
CL AVI C IM B AL, clavicimba-
luri„ s. n. (înv.) Clavecin — Lat.
lit. c la v ic y m b a lu m (it. c la v ic e m -
balo).
C L A V IC U L A R , -A, clavicu-
lari, -e, adj. Care ţine de claviculă.
— Lat. lit. c la v ic u la r iu s (fr. c la - C laviatură
v ic u la ire ).
CLA V f C U LĂ , clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase
care leagă omoplaţii de stern. — L at. lit. c la v ic u la (fr. c la v ic u le ).
C LA V ÎR , clavire, s. n. (înv.) Pian.
("Var.: (înv.) c la v ir iu s. n.] — Germ.
K lav ier.
C L A V IR Ă Ş, claviraşe, s. n. D im inutiv
al lui clavir.
C L A V lR IU s. n. v. c la v ir.
C L A X O N , claxoane, s. n. Dispozitiv
de sem nalizare sonoră, folosit de obicei
de autovehicule. — Fr. c la x o n .
C LA X O N A , claxonez, vb. I. Intranz.
A semnaliza cu claxonul. — D in c la x o n .
C L Ă B U C , clăbuci, s. m. 1. Spum ă Claviculă
făcută de săpun cînd este amestecat cu apă.
♦ Spum ă care apare la suprafaţa un o r lichide care sînt agitate, care
fierb sau care ferm entează. 2. Salivă spumoasă, albicioasă şi cu băşici.
■$> Expr. A face clăbuci la gură = a vorbi m ult, cu furie. 3. Sudoare
spumoasă pe care o fac animalele, mai ales caii, din pricina oboselii.
4. (L a pl.) Rotocoale de fum sau de aburi. — Bg. k la b u k , sb. k lo b u k .
C L Ă B U C I, clăbucesc, vb. IV. 1. T ranz. A acoperi cu clăbuci
de săpun. 2. Intranz. (D espre lichide) A spumega. 3. Refl. (Despre
unele animale, în specia! despre cai) A se um ple de sudoare spumoasă,
din cauza obo selii; a spum a. — D in c lă b u c .
C L Ă C A Ş, clâcaşi, s. m . 1. ( în regim ul feudal) Ţ ă ra n obligat
să facă clacă (1 ) pe păm întul moşierului de care ţinea. 2. (Pop.)
Persoană care ia parte la o clacă (2 ). — D in c la c ă + suf. -aş.
C L Ă C Ă Ş £ S C , -B A SC Ă , clăcăşeşti, adj. (în v .) Care aparţine
clăcaşilor (1), privitor la clăcaşi. — D in c lă c a ş -j- suf. -esc.
C L Ă C Ă Ş l, clăcăşesc, vb. IV. Intranz. (înv.) A face clacă (1 ), a fi
clăcaş (1). — D in c lă c a ş .
C L Ă C Ă Ş lŢ Ă , clăcăşiţe, s. f. (Pop.) Fem eie sau fată care ia parte
la o clacă (2). — D in c lă c a ş + suf. -iţă.
C L Ă C U l, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (înv.) A clăcăşi. — D in c la c ă .
C L Ă C U Ş O A R Ă , clăcuşoare, s. f. (G lum eţ) F aptă nepotrivită;
poznă, ispravă. — D in c la c ă -f suf. -(u)şor.
C L Ă D Ă R ÎE , clădării, s. f. G răm adă m are de lucruri disparate,
puse la întîm plare unele peste altele. — D in c la d ă + suf. -ărie.
C L Ă D I, clădesc, vb. IV . T ranz. 1. A face o construcţie, a ridica o
c lă d ire ; a zidi, a construi. 2. A aşeza lucruri (de acelaşi fel) în mod
sistematic, unul peste altul, făcînd o grăm adă. — Slav (v. sl. k la d o n ,
k la sti).
C L Ă D IR E , clădiri, s. f. 1. A cţiunea de a clădi. 2. (C oncr.) C on­
strucţie, edificiu.
C L Ă D IT s . n. Faptul de a clădi; aşezare sistematică a unor obiecte
în grămezi, teancuri etc.
C L Ă D IT O R , -O Â R E , clăditori, - oare, s. m. şi f. (Rar) Persoană
care clădeşte. — D in c lă d i + suf. -(i)to r .
C LĂ I, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. — D in c la ie .
C L Ă lT s. n. (Reg.) A cţiunea de a clăi.
C L Ă lŢ Ă , clăile, s. f. D im inutiv al lui claie.
C L Ă M P Ă I vb. IV. v. c lă m p ă n i.
C L Ă M P Ă N E A L Ă , clămpăneli, s. f. Clăm păm t. — D in c l ă m ­
p ă n i + suf. -eală.
C L Ă M P Ă N I, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A produce
(prin lovire) zgomotul redat prin onom atopeea « clamp » ; a închide o
uşă, un capac etc., trîntindu-le cu putere. 2. Intranz. A vorbi vrute şi
nevrute ; a flecări. [Var. : c lă m p ă l, c le m p ă n i vb. IV] — D in c la ( m ) p .
C L Ă M P Ă N lR E s . f . Acţiunea de a clămpăni.
C L Ă M P Ă N IT s. n. Faptul de a clămpăni; zgomot produs prin
închiderea bruscă a unui obiect (cu capac, cu resort etc.).
C LĂ M PĂ N IT T JR Ă , clămpănituri, s. f. C lă m p ăn it.— D in c l ă m ­
p ă n i + suf. -(i)tu r ă .
C L Ă N C Ă t, pers. 3 clancăie, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul
redat prin onom atopeea « clanc *. — D in c la n c .
C L Ă N C Ă tT s. n. Faptul de a clăncăi.
C L Ă N T Ă t vb. IV. v. c lă n ţă n i.
G LĂ N T Ă N E A L Ă , clănţăneli, s. f. C lănţănit. — D in c lă n ţă n i -r
suf. -eală.
C L Ă N Ţ Ă N I, clănţănesc, vb. IV . Intranz. 1. (D espre oameni)
A-şi ciocni dinţii în mod ritm ic (de frig, de frică etc.) ; (despre ani­
male) a-şi trosni fălcile de poftă (la vederea prăzii). 2. A produce un
zgomot caracteristic prin lovirea ritm ică a un o r obiecte de m etal sau
 c l ă n ţ An ir e — 157 —
de sticlă. + A m işca rep etat şi cu zgomot clanţa uşii. 3. Fig. A vorbi
m ereu ; a flecâri. ♦ R efl. A se certa, a se sfădi. [V a r.: c lă n ţă l,
c le n ţă n i, c le n ţe n l vb. IV] — D in c la n ţă .
C L Ă N Ţ Ă N lR E , clănţăniri, s. f. A cţiunea de a clănţăni şi rezul­
tatul ei.
C L Ă N Ţ Ă N IT s. n. F ap tu l de a clănţăni; zgomot produs p rin
ciocnirea ritm ică a dinţilor, a u n o r obiecte de metal etc.
C L Ă N Ţ Ă N IT tJR Ă , clănţănituri, s. f. C lănţănit. — D in c lă n ­
ţă n i H suf. -(i)tu r ă .
C L Ă N Ţ Â U , clănţăi, s. m. O m care vorbeşte m ult (pe un ton
agresiv). — D in c la n ţă + suf. -ău.
CLĂ PĂ t» clăpăiesc, vb. IV . Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ T ranz.
Fig. (D espre oameni) A v o rb i repede. — D in c la p .
C L Ă P Ă lT s. n. Clăm pănit. — V. clăpăi.
C L Ă P A IT C R Ă , clăpăituri, s. f. Clăpâit. — D in c lă p ă i 4- suf.
—(i) tură.
C L Ă P Ă U G , -A, clăpăugi, -et adj. 1. (D espre urechile oamenilor
şi ale animalelor) M are şi aplecat in jos. 2. Fig. (D espre oameni)
Prostănac ; bleg. — U cr. k la p o -u c h y j.
C L Ă P Ă U G I, cîâpăugesc, vb. IV. Refl. (D espre urechile anim a­
lelor) A se lăsa în jos ; a se blegi, a se pleoşti. — D in c lă p ă u g .
C L Ă P Ă U G lT , -A, clăpăugiţi, -te, adj. C lă p ău g .— V. clăpăugi.
C L Ă T Ă R Î, clătăresc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A clăti1 — Com p. sb.
k ia ta r iti se.
C L Ă T I1, clătesc, vb. IV. T ran z. A curăţa rufe, vase etc., spălîn-
du-Ie uşor cu apă, a limpezi în tr-o ultim ă apă curată. — D in c l ă t i 3.
CLĂTI*, clătesc, vb. IV . (înv., arh. şi reg.) 1. T ran z. A clătina
(1). ❖ Expr. A clăti capul (sau, intranz., din cap) =» a clătina din cap.
♦ Refl. (D espre apă, valuri) A se pune în m işcare; a se izbi (de
un obstacol). 2. T ran z. şi refl. A (se) zgudui, a (se) c u tre m u ra ; a
(se) zdruncina. 3. T ran z. şi refl. A (se) clătina (3 ). ❖ E xpr. (Refl.)
A nu se clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu se prim ejdui cu nimic
viaţa cuiva. 4. T ran z. A pune în cum pănă. — Slav (v. sl. k la titi) .
C LĂ TIN Ă , clatin, vb. I. 1. T ran z., refl. şi intranz. A (se) mişca
(puţin, lin) într-o parte şi într-alta, a (se) agita (u ş o r); a (se) legăna.
❖ Expr. (T ranz.) A clătina capul (sau intranz., din cap) = a-şi mişca
capul într-o parte şi în alta, în sem n de mirare, de îndoială, de descu­
rajare etc. 2. Refl. A şovăi în m ers, în m işc are ; a se îm pletici (din
cauza slăbiciunii, a beţiei etc.). ♦ Fig. A ezita, a şovăi. ♦ Fig. A fi
într-o situatie m aterială critică, a fi pe cale de a da faliment. 3. T ranz.
şi refl. A (se) mişca din lo c ; a (se) urni, a (se) clinti. — D in clăti* .
C L Ă T IN A R E , clătinări, s. f. A cţiunea de a (se) clătina.
c l A t i n ă t O r . -O A R E , clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină.
— D in c l ă tin a + suf. -(ă )to r .
C L Ă T IN Ă T U R Ă , clătinături, s. f. M işcare şovăitoare. — D in
c lă tin a + suf. -(ă )tu r ă .
C L Ă T lR E , clătiri, s. f. A cţiunea de a (se ) clăti1; limpezire.
C L Ă T IT 1 s. n. Clătire. — V. clăti1.
C LĂ TlT*, -A , clătiţi, -te, adj. (în v .) T u lb u ra t sufleteşte.
— V. clăti*.
C L Ă T IT Ă , clătite, s. f. U n fel de plăcintă subţire, prăjită în gră­
sime şi um plută cu dulceaţă, m arm eladă, brînză sau legume. — V. clăti1'
C L E A M P Ă s. f. v. c la m p ă .
C LE A N , eleni, s. m. Peşte de apă
dulce din familia crapului, cu corpul gros,
cu botul rotunjit şi cu solzi mari, ti­
viţi cu negru (Leuciscus squalius). — Bg.
k lja n .
C LEA N Ţ, cleanţuri, s. n. (Reg.)
Stîncă prăpăstio asă; colţ de stîncă.
— Sb. k la n a c .
C LE FĂ I, clefăi, vb. IV . 1. T ranz.
şî intranz. A mînca cu z g o m o t; a
plescăi; a clefeti. 2. Intranz. A des- Clean
chide şi a închide gura plescăind. 3.
Intranz. A plescăi u m b lîn d p rin noroi. — D in c l e ( a ) f (puţin folosit).
C L E F Â lT , clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de
cel care m ănîncâ cu zgomot, care u m b lă p rin noroi etc.
C L E F E T l, clefetesc, vb. IV . Intranz. (Rar) A clefăi.
C LE I, cleiuri, s. n. 1. Substanţă vîscoasâ. extrasă din peşte, din
unele plante şi d in materii animale, sau obţinută pe cale sintetică, cu
ajutorul căreia se pot lipi diverse obiecte. •<> E xpr. (Fam .) A f i clei =
a ) a fi ignorant, a n u şti n im ic ; b ) a fi foarte beat. 2. Suc gros care
se scurge din scoarţa unor arbori şi care are proprietatea de a se solidi­
fica în contact cu aerul. — Slav (v. sl. k le j).
C L E IO N A j s. n. Reţea de nuiele îm pletite cu care se consolidează
o coastă de deal, o ripă etc. — Fr.
c la y o n n a g e .
C L E IO S , -O A S Ă , cleioşi, - oase,
adj. 1. Lipicios ; vîscos. ♦ (D espre ouă)
Fiert puţin, aşa ca să n u fie nici
moale, nici răscopt. 2. (D espre păm înt) Clemă
Clisos. — D in c le i + suf. -os.
C LE M Ă , cleme, s. f. D ispozitiv cu ajutorul căruia se prind
laolaltă două sau m ai m ulte piese. — G erm K le m m e .
C L IE N T E L A
C L E M E N T , -A , clemenţi, -te, adj. (Rar) In d u lg en t, în d u ră to r;
blînd, bun. — F r. c le m e n t (lat. lit. c le m e n s , -n tis).
C L E M E N Ţ Ă , clemenţe, s. f. (Rar) Indulgenţă, bunătate (a unui
superior faţă de inferiorii săi). — Lat. lit. c le -
m e n tia (fr. c lâ m e n c e ).
C L E M P Ă N l vb. IV. v. c lă m p ă n i.
C L E M P tJŞ , clempuşuri s. n. Bucată de fier
în form ă de cîrlig, pe care se reazemă clanţa
cînd se închide u ş a .— D in c la m p ă + suf. -uş.
C L E M P U Ş O R , clempuşoare, s. n. D im i­
nutiv al lui clempuş.
C L E N C I, clenciuri, s. n. 1. Bucată dintr-o
creangă ale cărei răm urele incom plet tăiate
formează u n fel de c îrlig ; cîrlig. ♦ Ram ură
a coarnelor cerbului. + (Reg.) Boldul cataramei.
2. Fig Pricină, m otiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns ;
tîlc, dedesubt. — Bg. k lin £ e . C lem puş
C L E N C IU R O S , -O A S Ă , clenciuroşi, -oase,
adj. Cu m ulte clenciuri (1 ); (despre coarnele cerbului) ra m ifica t.—
D in c le n c i + suf. -ur-os.
C L E N Ţ Ă N l vb. IV. v. c lă n ţă n i.
C L E N Ţ E N l vb. IV. v. c lă n ţă n i.
C L E P S ID R Ă , clep idre, s. f. Instrum ent prim itiv cu ajutorul
căruia se măsura în antichitate tim pul, după cantitatea de apă (sau
de nisip) cursă d in tr-u n rezervor. [V a r.: c le p s id r a
s. n.] — F r. c le p s y d re (<gr.).
C L E P S lD R U s . n. v. c le p s id r ă .
C L E P T O M Ă N , -Ă , cleptomani, - e, s. m. şi f.
Persoană care suferă de cleptomanie. — F r. k le p to -
m ane.
C L E P T O M A N IE s. f. Obicei, manie a cuiva de a
fura bani sau obiecte m ărunte, fără a avea nevoie de
ele. — F r. k le p to m a n ie .
C LE R s. n. T otalitatea preoţilor unei biserici, a unei
eparhii sau a unei ţ ă r i : preoţim e. — Lat. lit. c le r u s .
C L E R IC , clerici, s. m. M em bru al clerului. — Lat.
lit. c le ric u s .
C L E R IC A L , -Ă, clericali, -e, adj. Privitor la clerici
sau la clericalism. — F r. c le r ic a l (lat. lit. c le ric a lis ).
C L E R IC A L IS M s. n. C urent politic reacţionar Clepsidră
care urm ăreşte dom inaţia sau m ărirea influenţei bisericii
şi a clerului asupra vieţii politice şi culturale a unei ţă r i.__Fr.
c le ric a lis m e .
C L E Ş T A R 1 s. n. (Poetic) Cristal. — M agh. k ris tâ ly .
C LEŞTA R*, cleştare, s. n. U nealtă de dogârie folosită la cercuirea
vaselor de lemn.
C L E ŞT E , cleşti, s. m . 1. U nealtă
de fier sau de alt metal, alcătuită din
două braţe articulate între ele şi înco­
voiate la u n capăt spre interior, care
serveşte la apucarea, transportarea în ­
toarcerea etc. unei piese. ❖ Expr. A
prinde (sau a apuca, a strînge) pe cineva
(ca) in (tr-u n ) cleşte — a prinde pe
cineva la strîm to a re ; a-l încolţi, a-l
forţa să cedeze. A - i scoate cuiva vorba
(din gură) cu cleştele = a decide cu
greu pe cineva să vorbească. ♦ U nealtă
de fier cu care se aţîţă focul‘şi se scot
tăciunii aprinşi. 2. N um e dat picioarelor
de dinainte ale ra c u lu i; foarfece.— Slav Cleşti
(v. sl. k le S ta ).
C L E Ş T IŞ O R , cleştişori s. m . D im inutiv al lui cleşte.
C L E Ş T lŢ Ă , cleştiţe, s. t. Unealtă de tipografie cu care se scot
literele căzute între rînduri. — D in c le ş te 4- suf. -iţă.
C LE V E TĂ , clevete, s. f. (în v .) Clevetire. — Slav (v. sl. k le v e ta ).
C LE V E TE A LĂ , cleveteli, s. f. Bîrfeală, calomnie. — D in c le v e ti +
suf. -eală.
C LE V E TI, clevetesc, vb. IV. T ranz. A răspîndi calomnii despre
cineva, a vorbi de rău pe c in e v a ; a ponegri, a bîrfi, a defăima.
—Slav (v. sl. k le v e ta ti).
C L E V E T IR E , clevetiri, s. f. Acţiunea de a cleveti şi rezultatul ei;
defăim are, calomniere, ponegrire.
C L E V E T IT O R , -O Â R E , clevetitori, - oare, s. m. şi f. Persoană
care clevereşte. — D in c le v e ti + suf. -(i)to r .
C L IC , clicuri, s. n. (Reg.) C la că .— Bg., sb. klik
C L tC Ă , clici, s. f. B andă1 ( 1 ) . — Fr. c liq u e .
C L lfiN T , -A, clienţi, -te, s. m. şi f. 1. Persoană care cum pără
(regulat) de la u n magazin sau consumă ceva în tr-u n local p u b lic ;
m uşteriu. 2. Persoană considerată în raport cu avocatul căruia i-a încre­
dinţat afacerile sale sau cu m edicul care-l îngrijeşte. 3. (în antichitatea
romană) Plebeu fără d repturi depline, dependent de patrician. — Fr.
c lie n t (lat. lit. cliens» -n tis)
C L IE N T E L Ă , clientele, s. f. 1. T otalitatea clienţilor unui magazin.
2. T otalitatea clienţilor u nui avocat sau ai unui m edic. — F r. c lie n ­
te le (lat. lit. c lie n te la ) .
CLIMAT — 158 —
CLIM A.T, climate, s. n. 1. Clim ă. 2. Fig. A tm osferă m orală;
am bianţă. — F r. c lim a t.
C L IM A T E R IC , -A , climaterici, -e, adj. Care ţin e de climă, p ri­
vitor la climă. ^ Staţiune (sau localitate, regiune) climaterică — sta­
ţiune (sau localitate, regiune) cu climă potrivită p en tru odihnă sau pentru
tratarea un o r boli. — F r. c lim a tâ r iq u e .
C L IM A T IC , -A , climatici, -e, adj. Clim ateric. — F r. c lim a -
tiq u e .
C L IM A T O L 0 G IC , -A , climatologici, -e, adj. Care ţine de clim a­
tologie, privitor la climatologie. — F r. c lim a to lo g iq u e .
C L IM A T O L O G IE s . f . Ram ură a geografiei fizice care se ocupă
cu studierea clim elor şi a im portanţei lo r p en tru viaţa organică. — Fr.
c lim a to lo g ie .
C L lM Ă , clime, s. f. I . Totalitatea fenom enelor meteorologice
(tem peratură, vînturi, precipitaţii atmosferice) care caracterizează starea
atmosferei unui loc. 2. Regiune co n sid erată su b raportul fenom enelor
atmosferice caracteristice. — L at. lit. c lim a , »atis (germ . K lim a ).
C LIN , clini, s. m . Bucată triunghiulară de pînză sau de stofă,
folosită în croitorie ca piesă com ponentă a u n u i obiect de îm b ră­
căm inte sau ca adaos p e n tru a lărgi o îm brăcăm inte prea strim tă.
<> Expr. A nu avea nici in clin, nici in mînecă (cu cineva) = a
un avea nim ic com un, nici u n am estec, nici o legătură (cu cineva).
♦ Petic de păm înt sau de pădure în form ă de triunghi. — Slav (v. sl.
k lin u ).
C L lN Ă , cline, s. f. Suprafaţă în c lin a tă ; pantă. — It. c h in a (după
înclina) ,
C L IN C interj, v. c lin g .
C L IN C Ă N t, pers. 3 clincăne, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce
uri clinchet. — D in e lin e .
C L lN C H E R s. n. Produs o b ţin u t la fabricarea cim enturilor, prin
încălzirea m ateriei prim e pînă aproape de tem peratura de vitrifiere şi
prin transform area ei în tr-o masă com pactă şi dură. — G erm . K lin k e r.
C L IN C H E T , clinchete, s. n. Sunet produs de clopoţei sau de
zurgălăi. ♦ Zgom ot produs de vibrarea sau ciocnirea u n o r obiecte de
m etal sau de sticla. — D in e lin e -f suf. -et (d u p ă fr. cliquetis).
C L IN G interj. C uvînt care imită sunetul clopoţeilor sau al zurgă­
lăilor sau zgom otul produs d e vibrarea sau de ciocnirea u n o r obiecte
de metal sau de sticlă. [V a r.: e lin e interj.] — Onom atopee.
C L IN G H E R ÎT s . n. M aterial preparat d in tr-u n amestec de azbest
şi cauciuc, avînd diverse întrebuinţări în industrie.
C L lN IC , -A , clinici, -e, adj. F ăcu t în cadrul unei c lin ic i; de clinică.
— Fr. c lin iq u e .
C L IN IC Ă , clinici, s. f. Aşezămînt spitalicesc sau secţie în tr-u n
spital care serveşte şi ca loc de cercetări ştiinţifice sau de învăţăm înt
practic p e n tru studenţi. — F r. c lin iq u e .
C L IN IC IA N , -A , clinicieni, -e, s. m . şi f. M edic care lucrează
într-o clinică. [ P r .: -ci-an] — F r. c lin ic ie n .
C L IN O M E T R U , clinometre, s. n. 1. In stru m en t care serveşte la
m ăsurarea unghiului făcut, în tr-u n anum it loc, de suprafaţa păm întului
cu u n plan orizontal. 2. In stru m en t care serveşte la determ inarea u n ­
ghiului cu care este înclinat u n avion faţă de planul orizontal. — Fr.
c lin o m e tr e .
C L IN T , clinturi, s. n. (Rar) C lin tire ; mişcare. — Postverbal
al lui c lin ti.
C L IN T I, clintesc, vb. IV. 1. T ran z. şi refl. A (se) mişca puţin
din loc ; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. T ran z. Fig. A determ ina pe cineva
să renunţe sau să se abată de la convingerile sau hotărîrile sale.
C L IP A L A s . f. v. c lip e a lă .
C L iP A , clipe, s. f. Interval de tim p foarte s c u rt; clipită. ❖ Loc.
adv. în tr-o (sau, rar, în) clipă = num aidecît, îndată, im ediat. î n citeva
clipe — foarre repede. In clipa aceea = chiar atunci, în m om entul de
care este vorba. Din clipă-n clipă *= în orice m om ent. (C u valoare de
interjecţie) O clipă! exclamaţie prin care se cere cuiva să aibă puţină
îngăduinţă, să aştepte, să se oprească. — Postverbal al lui c lip i.
C L IP E A L Ă , clipeli, s. f. Clipire. ❖ Loc. adv. în tr-o clipeala
(de ochi) — la m o m e n t; num aidecît. în aceeaşi clipeală = chiar' în
acel m om ent. [V ar.: (reg.) c lip â lâ s. f.] — D in c lip i 4- suf. -ealâ.
C L tP E T , cHpete, s. n. (Rar) Clipire. — D in c lip i i- suf. -et (după
foşnet)»
C L IP Î, clipesc, vb. IV. Intranz. 1. A face o mişcare reflexă (şi
ritm ică) de aplecare şi ridicare a pleoapelor, de obicei cu scopul de
a apăra ochii îm potriva vătăm ărilor exterioare şi de a îm prăştia umezeala
nec saiă pe cornee. <* Expr. Cit ai clipi (din ochi) = num aidecît,
im ediat. 2. Fig. A s c lip i; a licări. L u m in ile în tîrzia te ale satelor cli­
pesc ca nişte licurici (V L A H U Ţ Ă ).— Slav (v. sl. k le p a ti « a ciocăni »).
C L IP ÎR E , clipiri, s. f. Acţiunea de a clipi.
C L lP lŞ adv. (Rar, în poezie) în tr -u n m om ent, în tr-o clipă. — Din
c lip i -r suf. -iş.
C L IP lT s. n. Faptul de a clipi.
C L IP IT Ă , clipite, s. f. Clipă. <> Loc. adv. în tr-o clipită - îndată,
num aidecît. — V. clipi.
C L IP O C E Ă L Ă , clipoceli, s. f. M oţăiala, piroteală, aţipire, dor-
m itare, clipocire. — D in c lip o c i1 + suf. -eală.
CLOCOTI
C L IP O C I1, clipocesc, vb. IV. In tran z . (D espre oam eni) A mişca
m ereu pleoapele p e n tru a înd ep ărta so m n u l; a moţăi de som n. ♦ A
clipi (1). — D in * c lip a c iu (<bg. klepac).
C L IP O C I*, pers. 3 clipoceşte, vb. IV . Intranz. (D espre ape curgă­
toare ) A face u n zgom ot u ş o r; a susura. [V ar.: c lip o ti vb. IV]
C L IP O C ÎR E , clipociri, s. f. F aptul de a clipocix ; m oţăire, aţipire,
dipoceală.
C L IP O C fT s. n. Faptul de a clipoci*; susur. [V a r.: c lip o tit s. n.]
C L IP O T ! vb. IV . v. c lip o c i9.
C L IP O T lT s. n. v. c lip o c it.
C L ÎR IN G s. n. Sistem de plată (folosit mai ales în com erţul exte­
rior) prin com pensare, fără num erar. [Scris ş i : clearing] — Engl. c le a -
r in g [house] (fr. c le a r in g ).
C L IR O N 0 M , -O A M Ă , clironomi, -oame, s. m . şi f. (înv.) M o şte­
n itor. — N gr. k liro n o m o s .
C L IR O N O M ÎE , clironom ii, s. f. (în v .) M oştenire. — N gr.
k lir o n o m ia .
C L IR O N O M IS l, clironomisesc, vb. IV . T ranz. (înv.) A moşteni.
— N gr. k lir o n o m o , viit. k liro n o m istf.
C L ÎS Ă , clise, s. f. 1. A rgilă; p. ext, păm înt cleios, noroi gros. ♦
(Reg.) Pîine nedospită sau alim ent necopt, cleios. 2. (Reg.) Slănină.
— Bg. k lisa .
C L lS M Ă , clistne, s. f. C urăţire artificială a intestinului gros, prin
introducerea u nui lichid ; spălăturâ intestinală. — N gr. k ly s m a (germ .
K ly s m a ).
C L IS O S , -O A S Ă , clisoşi, -oase, adj. (D espre păm înt) Argilos,
p , ext. vîscos, cleios. — D in c lis ă 4- suf. -os.
C L IS T lR , clintire, s. n. Irigator. + C lism ă. — N gr. k l i s t i r (germ.
K ly s tir).
C L IŞ E U , clişee, s. n. 1. Im agine fotografică negativă (pe peliculă
de film sau pe sticlă) obţinută în cam era obscură şi după care se face
reproducerea fotografică; p. ext. placă sau film fotografic im presionat,
developat şi fixat. 2. (T ipogr.) Planşă de metal, de lem n etc. pe care
s-a reprodus sau s-a săpat o imagine, spre a fi im prim ată. 3. Fig.
Frază banală, spusă de toată lum ea în îm prejurări analoge. — Fr.
c lic h £ .
C L IT , clituri, s. n. (Reg.) Vraf, te a n c; grăm adă. — U c r . k l i t .
CLIV A , pers. 3 clivează, vb. I. Intranz. (D espre cristale) A se
despica în plăci sau în lame după feţe plane care coincid cu planele
reticulare ale cristalului. — F r. c liv e r.
CLIV A J, clivaje, s. n. 1. Clivare. 2. Proprietatea un o r cristale de a
se desface în lame, după feţe plane. — F r. c liv a g e .
C LIV A R E s . f. A cţiunea de a d iv a şi rezultatul ei.
C L O Ă C Ă , cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună m u rd ă­
riile d intr-un oraş ; hazna. 2. (A desea fig.) Băltoacă m urdară şi rău
m irositoare; loc infect, plin de m urdării. 3. O rificiu excretor la păsări
şi la reptile. — L at. lit. c lo a c a (fr. c lo a q u e ).
C L O A M B Ă , cbambe, s. f. (Reg.) Creangă, cracă. [V ar.: c lo m b
s. n.]
C L O A N C Ă , cloance, s. f. Cloanţă. — D in c lo n c 1.
C L O A N Ţ Ă , cloanţe, s. f. l.(P o p .) B a b ă re a şi arţăgoasă. 2. (Fam .,
peior.) G ură. — V. clonţ.
C LO BA NT» clobanţuri, s. n. (Reg.) 1. C lonţ (1 ). 2. Cîrligul fîntînii
de care se atîrnă cofa pentru a scoate apă. — Com p. c io n t.
C L O C A j s. n. D eform aţia unei table care a fost supusă unei com ­
presiuni în planul ei. — F r. c lo q u a g e .
C L O C Ă , cloci, s. f. (Reg.) C lo şc ă .— Postverbal al lui c lo c i.
C L O C E Ă L Ă , cloceli, s. f. A cţiunea de a (se) cloci. — D in c lo c i
suf. -eală.
C L O C I, clocesc, vb. IV. 1. T ran z. şi intranz. (D espre păsări) A
şedea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ❖ Expr. (T ranz.)
A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. T ran z. Fig. A pune
la c a le ; a pl.Xnut, a urzi. ♦ A se gîndi în tăcere şi insistent la ceva.
3. Intranz. Fig. A sta in a c tiv ; a lenevi, a trîndăvi. 4. Refl. (Despre
lichide, alim ente) A prinde miros u r î t ; a se strica, a se altera. ♦ (Despre
oameni) A se moleşi de trîndăvie. Fata ei se clocise de şedere (I S P I­
R E SC U ). — Bg. k lo € i.
C L O C lT 1 s. n. Faptul de a cloci (1).
C L O C tT 2, -A, clociţi, -te, adj. (D espre lichide, alinierile) Stătuf,
stricat, alterat. — V. cloci,
C L O C IT O A R E , clocitoare, adj. f., s. f. 1. Adj. f. (D espre păsări)
Care cloceşte, bună de clocit. 2. S. f. A parat p en tru clocitul artificial al
ouălor sau al icrelor. — D in c lo c i 1- suf. -(i)toare.
C L O C IT tJR Ă , clocituri, s. f. (Reg.) O u clocit ; p, ext. orice lucru
clocit. — D in c lo c i 4 - suf. -(i)tu r ă .
C L O C ItJM B s. m . (Reg.) Partea rămasă deasupra păm întului din
trunchiul unui copac tă ia t; buturugă. — D in c lo a m b ă 4- p o c iu m b .
C L O C O T , clocote, s. n. 1. M işcare zgomotoasă pe care o face un
lichid cînd fierbe. ❖ Expr. A da in clocot — a începe să fiarbă. 2.
M işcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căl­
dură ; fig. zbucium , agitaţie, frăm întare. — Slav (v. sl. k lo k o tu ).
C L O C O T I, clocotesc, vb. IV. In tran z. 1. A fierbe în clocot. ♦
(D espre ape, rîuri, şuvoaie) A se agita puternic şi zgomotos. (Rar) ♦
C L O C O T IC I
A curge în v alu ri; a ţîşni. 2. Fig. (D espre sen tim en te, pasiuni,
gînduri) A ajunge la u n grad m are de in ten sitate; a fi gata să se
dezlănţuie. 3. Fig. A răsuna cu p u te re ; a vui. [V ar.: c o lc o ti vb.
IV] — Slav (v. sl. k lo k o ta ti).
C L O C O T IC I, clocotici, s. m . (But., reg.) 1. Clocotiş1. 2. Sună-
toare. — Com p. sb. k lo k o £ ik a .
C L O C O T IR E , clocotiri, s. f. Acţiunea de a clocoti.
C L O C O T lŞ 1 s. m . A rbust Cu tulpini num eroase, cu frunze com ­
puse, cu flori în form ă de clopot, grupate în inflorescenţe scurte în
formă de ciorchini (Staphylea p in n a ta ).— D in clocotfici] 4- suf. -*V.
C L O C O T lŞ* s. n. (Rar) Clocot.
D in c lo c o t + suf.
C L O C O T IT , “Ă, clocotiţi, -te, adj.
(D espre lichide sau m aterii lichefiate)
Care fierbe sau a fiert în clocote (1 );
fierbinte. — V. clocoti.
C L O C O T IT O R , -O A R E , clocotitori,
-oare, adj. 1. (D espre lichide sau materii
lichefiate) C are clo co teşte; fierbinte. ♦
(D espre m ase d e apă) A gitat şi zgomotos.
2. Fig. (D espre sentim ente, pasiuni, gîn-
duri) A p rin s ; gata să se dezlănţuie. 3.
Fig. R ăsunător, zgomotos. — D in c lo c o ti
4- suf. -(i)to r .
C LO C O T £ L , clocoţei, s. m . Plantă
erbacee cu flori m ari, albastre (Clematis
integri fo lia ). — D in c lo c o t + suf. -el. Clocotiş
C LO M B s. n. v. c lo a m b ă .
C L O M P Ă I, clompăiesc, vb. IV . In tran z. (Reg.) A produce
zgomot, lovind două lu cru ri tari u n u l de altul. — O nom atopee.
C L O N C 1 interj. C uvînt care im ită strigătul cloştii. [Var. : c ld n c a
interi.l — Onomatopee.
CLO N C *, cloncttri, s. n. In stru m en t cu aju­
torul căruia se produc in apă zgomote care sperie
peştele, mai ales somnul, şi îl goneşte către plase
sau ctrlige.
C L O N C A interj, v. c lo n c 1.
C L O N C A N , cloncani, s. m . 1. Corb. 2.
Fig. E pitet depreciativ d at în trecu t oam enilor cu
vază, funcţionarilor superiori sau fru n taşilo r p o li­
tici. — Din c lo n c 1 + suf. -an.
C L O N C A I vb. IV. v. c lo n c ă n i.
C L O N C A N I, pers. 3 cloncăneşte, vb. IV
Intranz. (D espre unele păsări, mai ales despre
cloşti) A scoate strigăte caracteristice speciei.
[Var. : c lo n c â i vb. IV]— D in c lo n c 1.
C L O N C Ă N lR E , cloncaniri, s. f. Acţiunca
de a cloncăni.
Clocoţei
C L O N C Ă N lT s. n. Faptul de a cloncăni.
C L O N C Ă T . cloncăte, s. n. Strigătul cloştii. — D in c lo n c 1 +
suf. -ă t.
C L O N D IR , clondire, s. n. Vas de sticlă de m ărim e mijlocie, cu
gîtul scurt şi strim t. — Bg. k r o n d ir (ngr. k lo n tir i).
C L O N D IR A Ş , clondiraşe. s. n. D im inutiv al lui clondir. — D in
c lo n d ir + suf. -aş.
C L O N Ţ , clonţuri, s. n. (Reg.) 1. C ioc; plisc. ♦ Fig. (Fam .,
peior.) G ură. 2. Ţ i n tă ; cui. — Bg. k lju n e c .
C L O N Ţ A T , -A , clonfaţi, -te, adj. (D espre oameni) C u dinţii
mari şi r a r i; cu gura ascuţită (ca un clonţ). ♦ (S ubstantivat, f.)
Cloanţă (1 ). — D in c lo n ţ + suf. -at.
C L O N Ţ O S , -O A S Ă , clonfgşi,
-oase, adj. (Fam .) R ău d e g u ră ;
certăreţ, arţăgos. — D in c lo n ţ 4- suf.
-os.
C L O P , clopuri, s. n. (Reg.) Pălă­
rie. — M agh. k a la p .
C L O P O T , clopote, s. n. I . O biect
de metal în form ă de pară. deschis
în partea de jos şi cu o lim bă mobilă
suspendată în interior care, lovindu-se
de pereţi, produce sunete. <> E xpr.
(I'am .) A trage clopotele — a ) a face
curte unei fem ei; b ) a divulga un
secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2.
Capac de sticlă de forma unui clopot C lopote
<1)» care se foloseşte pen tru a feri
alim entele de p raf sau, în grâdinărie, plantele de brum ă. 3. Orice
piesă în formă de clopot (1 ), cu diverse întrebuinţări în industrie.
❖ Clopot scufundător — cam eră de aer, de m etal sau de beton arm at,
alim entată cu aer com prim at, care perm ite executarea lucrărilor sub
apă, în cuprinsul ei. 4. C o m p u s: clopotul-caprei — plantă erbacee cu
flori m ari albastre (Campanula trachelium ).— Slav (v. sl. k lo p o tu ).
C L O P O T A R , clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele la
biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1 ). — D in
c lo p o t + suf. -ar.
159 — CLOVN
C L O P O T N IŢ Ă , clopotniţe, 8. f. T u rn de biserică sau construcţic
în form ă de tu rn , situată lîngă biserică, în care sînt instalare clopotele.
— D in c lo p o t 4* suf. -niţd.
C L O P O Ţ E L , clopoţei, b. m .
1. D im inutiv al lui clopot; clopot
m ic (cu m îner) care se agită cu mîna
sau se agaţă de gîtul unor animale.
2. (L a pl.) N um e dat mat m ultor
plante erbacee cu flori m ari,
albastre, albe sau roz, în formă
de clopot (1 ) ( Campanula).
♦ Ghiocel.
C L O P O Ţ l, clopoţesc, vb.
IV. Intranz. (Rar) A trage clo­
potul ; a suna d in clopoţel. — D in
clopot.
C L O R s. n. Elem ent chimic
gazos de culoare galbenă-verzuie, Clopoţei
cu miros înţepător, cu proprietăţi
decolorante şi dezinfectante, care aie num eroase întrebuinţări în
industria chimică. — Fr. ch io re.
C L O R Â T , cloraţi, s. m. Sare a acidului cloric, cu proprietăţi
oxidante şi explozive. — F r. ch lo rate.
C L O R H lD R IC adj. m . (în expr.) A cid clorhidric = acid incolor
cu miros înţepător, rezultat din com binarea clorului cu hidrogenul sau
preparat p rin acţiunea acidului sulfuric asupra sării de bucătărie, folosit
m ult în industria chimică. — F r. ch lo rh y d riq u e.
C L O R IC adj. m . (în expr.) Acid cloric = acid al clorului, care
intră în com poziţia cloraţilor. — F r. ch lo riq u e.
C L O R IZ A R E s. f. T ratarea apei cu clor p e n tru a o steriliza
— D upă fr. ch lo risatio n .
C L O R O F IL A s . f. M aterie colorantă verde care se găseşte în frunze
şi în celelalte părţi verzi ale plantelor, condiţionînd asim ilarea, de către
plante, a carbonului necesar. — F r. chlorophylle.
C L O R O FIL I A N A, clorofiliene, adj. f. (în expr.) Asimilaţie cloro-
filiană = proces fiziologic care se produce în frunzele plantelor, în
prezenta clorofilei şi sub influenţa razelor solare şi care constă din
com binarea apei, venită din păm înt prin rădăcini, cu bioxidul de carbon
din aer. [ P r .: -li-a-} — D in c lo ro filă + suf. -( i)u n .
C L O R O F O R M s. n. C om pus organic al clorului, lichid, incolor,
volatil, cu m iros caracteristic, întrebuinţat în medicină ca narcotic şi
anestezic, — F r. ch lo ro fo rm e.
C L O R O F O R M A , cloroformez, vb. I. T ran z. (Rar) A clorofor-
miza. — Fr. c h lo ro fo rm e r.
C L O R O F O R M IZ A , cloroformizez, vb. I. T ran z. A narcotiza
(un bolnav) cu ajutorul cloroform ului. — F r. c h lo ro fo rm ise r.
C L O R O M IC E T iN A s . f. Substanţă cu proprietăţi antibiotice
care se extrage d in m ediul de cultură al unui bacii ce se găseşte în sol
în Am erica de Sud. — Fr. chlo ro m y c6 tin e.
C L O R O T IC , -A , clorotici, -e, adj. (D espre oameni) Bolnav de
clo ro z ă ; p. ext. palid, anem ic, bolnăvicios; fără vigoare, firav.— Fr.
ch lo ro tiq u e.
C L O R O Z Ă s. f. 1. Boală caracterizată p rin micşorarea cantităţii
de hem oglobinâ din globulele roşii din singe. 2. Stare patologică a
plantelor, care se m anifestă prin îngălbenirea frunzelor şi a m ugurilor,
datorită distrugerii clorofilei din celule (din lipsă de aer, de lum ină sau
din lipsa fierului tn sol). — Fr. chlorose.
C L O R C r A , cloruri. s. f. Sare a acidului clorhidric; com binaţie a
clorului cu un metal sau cu o substanţă organică. ❖ Clorură de sodiu =
sare de bucătărie. Clorură mercurică — sublim at corosiv. Clorură
mercuroasă — calomei. Clorură de var — substanţă obţinută prin intro­
ducere de clor în varul stins şi întrebuinţată ca decolorant şi dezin­
fectant. — F r. c h lo r u r e .
C L O S E T , closete, s. n. Instalaţie igienică servind Ia satisfacerea
nevoilor fiziologice de evacuare ; latrină, privată, (pop.) um blătoare.
— F r. c lo s e t (<engl.).
C L O Ş s. n. (în expr.) Croială cloţ — tip de croială largă (şi cu
falduri), cu firele ţesăturii aşezate oblic. Fustă (sau rochie, mînecă etc.)
clof — fustă (sau rochie etc.) confecţionată cu croiala cloş. — Fr.
cloche.
C L O Ş C A , cloşti, s f. 1. G ăină care cloceşte sau care a scos pui
de curînd. <> Cloşcă artificială — instalaţie generatoare de căld u ri
p en tru încălzirea puilor de găină obţinuţi pe cale artificială. Expr.
A şedea cloşcă — a şedea nem işcat, în inacti­
vitate. Fură cloşca de pe ouă sau fu ră ouăle de
sub cloşcă, se zice despre u n hoţ foarte abil.
♦ Fig. O m leneş, inactiv. 2. (în expr.) Cloşca-
cu-pui = num ele unei constelaţii din emisfera
b o re a lă ; pleiadele, găinuşa. — Bg. k lo £ k a .
C L O Ş C Ă R lE , cloşcării, s. f. Loc în care
se ţin cloştile. — D in cloşcă + suf. -ărie.
C L O Ţ A N , cloţani, s. m . (Reg.) Şobolan.
— D in * c lo ţ (<sb. klocatij + suf. -an.
C L O Ţ Ă , cloţe, s. f. (Reg.) Cloşcă. Cloşca-cu-pui
— Com p. sb. klocati,
C L O V N , clovni, s. m. A rtist de circ, care stîm eşte rîsul prin îm ­
brăcăm intea, poznele şi caraghioslîcurile sale. V. paiaţă, măscărici.
[Scris şi: cloton] — F r. clo w n (<engl.).
 C L O V N E R IE — 160 —
C L O V N E R ÎE , clovnerii, s. f. Vorbe, glum e, gesturi de clovn ;
comicărie, bufonerie. — F r. c lo w n e r ie .
CLU B, cluburi, s. n. 1. Cerc cultural-educativ, constituit pe lingă o
întreprindere, o instituţie sau un sindicat, unde oamenii m uncii îşi pot
folosi tim pul liber în m od plăcut şi fo lo sito r; local special amenajat
servind acestui cerc. 2. (In ţările capitaliste) Asociaţie din care fac parte
persoane din păturile suprapuse ale societăţii, avînd preocupări asem ă­
nătoare sau aceeaşi profesiune, şi u rm ărin d , un scop c o m u n ; local care
serveşte acestei asociaţii. — F r. c lu b (Cengi.).
C L U C E R , cluceri, s. m. (în v .) Boier care avea atribuţia de a se
ocupa cu aprovizionarea curţii domneşti.
— Slav (v. sl. k lju f a ru ).
C L U C E R E A S Ă , clucerese, s. f. (înv.)
Soţia clucerului. — D in c lu c e r f s u f -easa.
C L tJP Ă , clupe, s. f. 1. Instrum ent
pentru m ăsurarea diam etrului trunchîu-
rilor de arbori ; compas forestier. 2. Port-
unealtă pentru tăierea manuală a ghiven­ Clupă (2)
tului la ţevi şi Ia bare rotunde. 3. Piesă
care prinde marginea unei tesături de maşina de lăţit şi egalizai.
— G erm . K lu p p e .
C N EA Z, cneji, s. ni. (în v .) 1. în tem eieto r şi şef al unui s t a t ;
s tăp în ereditar peste un teritoriu, cu privilegiu regal sau domnesc
2. Şef al unei provincii din Rusia veche ; p. ext.
p rinţ rom în. 3. Prim ar de s a t ; jude. [Pl. ş i :
cnezi] — Rus k n ja z .
C N E Z A T , cnezate, s. n‘. (în orînduirea feu­
dală) 1. Form ă de oreanizare politică bazată pe
autoritatea cneazului (1 ); teritoriu stăpînit de
un cneaz. 2. Principat. — D in c n e a z -i- suf. -at.
C N O C A U T , cnocauturi, s. n. (L a b ox) T rîn -
tirea jucătorului la podea, scoaterea din luptă a
jucătorului. [P r. -caut] — F r. k n o c k -o u t (<engl.).
C N U T , cnuturi, s. n. Bici făcut d intr-o curea
de piele rotundă sau dintr-o funie, uneori cu mai
m u lte sfîrcuri prevăzute cu plum b în vîrf. — Rus
k n u t.
C O - v. c o n 1-. Cnut
C O A B IT A , coabitez, vb. 1. Intranz. (Jur.)
A locui, a trăi îm preună (în aceeaşi casă).; a convieţui. [ P r .: co-a-]
— F r. c o h a b l te r (lat. lit. c o h a b ita r e ) .
C O A B IT Â R E , coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita; convie­
ţuire. [Pr. : co-a-]
C O A C s. m . Specie de stîrc de noapte- (Ardea nycticorax),
C O A C Ă Z , coacăzi, s. m. A rbust cu
flori galbene-verzui dispuse în ciorchini,
cultivat pentru fructele sale comestibile
(Ribes rubrum). — D in c o a c ă z ă .
C O Â C Ă Z Ă , coacăze, s. f. 1. Coacăz.
♦ F ructul comestibil al coacăzului, în formă
de ,bobiţe dispuse în ciorchini. 2. A rbust
cu flori mici, roşii şi parfum ate, care creşte
pe crestele m un ţilo r ( Bruckenthalia spicu-
lifolia). — C om p. alb. k o k e z e .
C O Â C E , coc, vb. I I I . îs T ranz. A
supune un alim ent la acţiunea căldurii
(în cuptor), spre a-l face bun de m încat.
❖ Expr. A~i coace (cuiva) turta sau a
i-o coace = a-i pune cuiva gînd rău ; a-i
întinde o cursă. ♦ Refl. (D espre lucruri Coacăz
de mîncare) A deveni bun de m încat p rin
acţiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (D espre persoane) A se încinge,
a se înăbuşi de căldură. 3. T ran z. Fig. (D espre suferinţe, senzaţii)
A arde, a chinui. T e coace setea, ori ce te-a apucat ? (R E T E G A N U L ).
4. T ran z. Fig. A pune ceva la cale cu intenţii rău v o ito are; a urzi. 5.
Refl. (D espre fructe, sem inţe şi plante) A ajunge la m aturitate sub
acţiunea căldurii continue a soarelui ; a deveni b u n de m în c a t; (despre
flori, iarbă, fîn) a ajunge să aibă săm înţa formaiă. ♦ T ran z. (D espre
soare sau căldură) A face ca fructele, plantele să ajungă Ia m aturitate
etc., să fie bune de m încat, să dea săm înţâ. 6. Intranz. (D espre bube
şi inflamaţii, p. ext. despre părţi ale corpului) A face puroi, a fi gata
să spargă. 7. Refl. Fig. (D espre persoane) A ajunge la m aturitate, a
se form a (din pu n ct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.) ; a se
maturiza. — L at. c o c e r e ( — coquere).
C O A C E R E s. f. A cţiunea de a (se) coace.
C O A C U Z Â T , -Â, coacusaţi, -te, s. m. şi f. Persoană acuzată
îm preună cu altcineva în acelaşi proces. [Pr. : co-a-] — D upă fr.
c o a c c u s£ .
C O A D Ă , cozi, s. f. 1. A pendice term inal al părţii posterioare a
corpului animalelor, avînd scheletul form at din prelungirea coloanei
vertebrale ; părul care acoperă acest apendice. <* E xpr. A da din coadă =
(despre animale) a mişca coada încoace şi încolo ; fig. (despre oameni) a
se linguşi pe lîngă cineva. A -şi vîrî (sau băga) coada (tn ceva) = a se
amesteca în chestiuni care nu-1 privesc. îş i vîră (sau şi-a v iril) dracul
coada, se spune cînd în tr-o situaţie se ivesc neînţelegeri, intrigi, motive
de discordie. A călca (pe cineva) pe coadă — a atinge (pe cineva) unde-1
doare, a-l supăra, a-l jigni. A pune coada pe (sau la,) spinare — a pleca
lăsînd to tu l baltă ; a o şterge. A pleca (sau a fugi, a ieşi, a se duce, a
COAGULA
se întoarce etc.) cu coada intre picioare — a pleca um ilit, fără izbîndâ.
A -şi face coada colac — a se sustrage de la ceva. A trage miţa (sau pe
dracul) de coadă — a trăi greu, a nu avea nici strictul necesar. (Uet-beget)
coada vacii — n e a o ş ; vechi, băştinaş. ♦ Partea dindărăt, îngustată,
a corpului unor animale (a peştelui, a şarpelui etc.). ♦ Smoc de pene
(lungi) crescute pe regiunea term inală a coloanei vertebrale a păsărilor.
❖ Expr. (Fam .) A prinde prepeliţa de coadă ~ a se îm băta. 2. Părul
sau o parte din părul capului omenesc (azi numai al femeilor) crescut
lung şi apoi îm p le tit; cosiţă. ❖ Expr. Coadă lungă, minte scurtă, se
spune pentru a lua în derîdere inferioritatea intelectuală atribuită în
m od tendenţios femeilor. De cînd (cu) nemţii cu coadă — de demult.
3. Partea care leagă fructul, frunza sau floarea de lujer sau de creangă;
peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungită sau care se tîrnşte pe jos) â
u n o r veşm inte (mai ales a celor p urtate de femei, v. trenă). <► Expr.
A se ţine de coada cuiva sau a se ţine (sau a umbla) coadă după cineva
— a fi nedespărţit de cineva, a se ţine scai de cineva. ♦ Prelungirea
luminoasă a cometelor. ♦ Fîşie de cîrpe (înno­
date) sau de hîrtie care atîrnă de partea de
jos a unui zmeu, spre a-i m enţine echilibrul
cînd se înalţă şi cînd pluteşte în aer. 5. Partea
unui instrum ent sau a unui obiect de care se
apucă cu m în a ; m iner. ❖ Expr. A lua (sau a
apuca ceva) de coadă —ti se apuca de tre sb â,
a începe (ceva). A -şi vedea de coada măturii
(sau tigăii) — a-şi vedea de treburile gospo­
dăreşti. Coadă de topor = persoana care ser­
veşte de unealtă în mîna duşm anului, ducînd
o activitate dăunătoare colectivităţii din care
face pa rte ; trădător. 6. Partea de jos sau de
dinapoi cu care se term ină ceva ; bucată de la
sfîrşitul unui lucru. V. sfîr$it, margine, extre­
mitate. <> Loc. adv. L a (sau in) coadă = la
locul cel din urm ă, cel mai dispreţuit. De la
coadă = de Ia sfîrşit spre început. ❖ Expr. A se Uri (sau a f i ) în
coada maselor (sau masei) = a s e coborî la nivelul păturilor înapoiate
ale masei, transform îndu-se în tr-u n apendice al mişcării m uncitoreşti
spontane şi negînd rolul de conducere
al partidului. A nu avea nici cap, nici
coadă — a fi în contra ordinii fireşti a
lucrurilor, a nu avea nici un înţeles, ♦
Coada ochiului = m arginea, unghiul
extern al ochiului. ❖ Expr. A trage cu
coada ochiului — a arunca o privire pe
furiş, pentru a observa ceva sau a face
sem n cuiva. A face cu (sau din) coada
ochiului= a face sem n cu ochiul. ♦ Partea
unde se îngustează un lac sau un ia z ;
locul unde se scurge apa d intr-un rîu
în eleşteu. 7. Şir lung de oameni care
aşteaptă înaintea unui ghişeu, într-un
magazin etc. să le vină rîndul. Expr,
A face coadă = a sta în tr-un şir de Coada-cocoşului
oameni, aşteptînd să-i vină rîndul. 8.
C o m p u se : coada-calului — plantă erbacee caracterizată- prin două.
tipuri de tulpini, una fertilă şi alta sterilă. (Equisetum arvense) ; coada-
cocoşului = num e dat mai m ultor specii de plante erbacee cu flori albe,
întrebuinţate în medicina populară ca leac contra podagrei (Polygona-
tum ) ; coada-tnielului= a ) plantă erbacee cu frunze lucitoare şi cu flori
violete (Verbascum phoeniceum) ; b ) mică plantă erbacee cu tulpina
întinsă pe păm înt, cu flori albastre-deschis cu vinişoare mai întunecate
(Veronica prostrata) ; coada-mîţei= plantă erbacee cu flori mici, roşierice
(Chaiturus marrubiastrum) ; coada-niîţei-de-baltă = num e dat mai multor
specii de m uşchi de culoare albâ-gălbuie, care cresc prin locurile umede
şi contribuie la form area turbei (Sphagnum ) ; coada-racului — plantă
erbacee cu flori mari, de culoare galbenă
(Potentilla anserina) ; coada-şoriceluhu —
plantă erbacee ale cărei flori albe sau tran ­
dafirii se folosesc în medicină (Achillea
miUefolium) ; coada-vacii = a ) plantă ţepoasă,
cu flori albe, care creşte pe lîngă drum uri
(Echium altissimum) ; b ) (B ot.) jale ; coada-
vulpii = plantă erbacee cu flori verzi (A lo-
pecurus pratensis) ; coada-zmeului = plantă
veninoasă, cu tulpina tîrîtoare, cu fructele în
forma un o r bobiţe roşii (Calla palustris).
— Lat. c o d a ( = cauda).
C O A F A , coafez, vb. I. T ran z. şi refl. A
(se) pieptăna cu îngrijire, a(-şi) aranja părul
(la coafor). [ P r .: co-a-] — F r. c o iffe r.
C O A F A T 1 s. n. Faptul de a (se) coafa. Coada-şoricelului
[ P r .: co-a-]
C O A F Â T 2, -Ă, coafaţi, -te, adj. (D espre oameni) Cu părul piep­
tănat cu grijă, o n d u la t; (despre păr) pieptănat cu grijă, ondulat. [Pr. :
co-a-] — V. coafa.
C O A F E Z Ă , coafeze, s. f, Femeie carc are meseria de coafor. [Pr. :
co-a- ] — Fr. c o iffe u s e .
C O A F O R , coafori, s. m. M eseriaş care se ocupă cu ondulatul
şi pieptănatul pârului femeilor. [ P r .: co-a-] — F r. c o iffe u r.
C O A F U R Ă , coafuri, s. f. Felul de aranjare a părului de pe cap
(mai ales la femei). [Pr. : co-a-] — Fr. c o iffu r e .
C O A G U L Ă , coagulez, vb. I. Refl. (D espre lichide şi substanţe
coloidale)* A se închega. [ P r .: co-a-] — F r. c o a g u le r (lat. lit. c o a ­
g u la re )
COAGULANT — 161 — COBORÎ

C O A G U L Â N T , -Ă , coagulanţi, - te, adj. Care are proprietatea nunţit. 2 . A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu u n fir d o mătase sau d e
de a produce coagularea. ♦ (S ubstantivat, m .) Reactiv care are p ro ­ i n t e s t i n p r e p a r a t a n u m e şi c u u n a c s p e c i a l ) m a r g i n i l e u n e i p l ă g i . — Lat.
prietatea de a produce coagularea u n o r substanţe coloidale. [ P r .: co-a-] cosere ( — consuere) .
— F r. c o a g u la n t. C O A S O C l A T , coasociaţi, s, m . Fiecare dintre persoanele care
C O A G U L A R E , coagulări, s. f. A cţiunea de a se coagula. [ P r .: s-au asociat în vederea unei acţiuni, considerata în raport c u celelalte
co-a-] persoane. [ P r . : co-a-j — D u p ă fr, coassocie.

C O A G U L A T , -A» coagulaţi, - te, adj. (D espre lichide şi substanţe C O A S T Ă , coaste, s. f. 1. Fiecare > x
coloidale) închegat. [Pr. : co-a-] — V . coagula. dintre oasele înguste fi x a t e , î n s p a t e , de
coloana vertebrală, ia r în faţă ajungînd
C O A JĂ , coji, s, f. 1. învelişul exterior al rădăcinilor, al tulpinilor,
pînă la o s u l p i e p t u l u i şi a l c ă t u i n d t o r a c e ­
al ram urilor copacilor şi al altor plante lem n o ase; scoarţă. ♦ învelişul
exterior al fructelor, al sem inţelor etc. 2. învelişul tare şi calcaros al le animalelor vertebrate. ❖ Expr. Slab,
oului. 3. Partea exterioară, mai tare, a u nor alim ente coapte, fripte, dti-i poţi număra coastele = foarte slab;

dospite. ♦ Bucăţică uscată rămasă din pîine, m ăm ăligă etc. 4. C rusta uscat. 2 . P a r t e a laterală a c o r p u l u i o m e ­
nesc, mcrgînd de-a lungul coastelor, de
unei răni care începe să se cicatrizeze. 5. Stratul exterior, vîrtos şi
Ia u m e r i pînă la c o a p s e ; partea analogă
răcit al globului păm întesc. 6. (în v .) învelişul tare şi calcaros al u nor
m oluşte sau al u n o r crustacee. — Slav (v. sl. k o z a). a corpului la animale. <>• Expr. A sta
cuiva in coaste — a sta p r e a aproape de
C O A L Ă , coli, s. f. Foaie d reptunghiulară de hîrtie albă sau colo­ cineva şi a- 1 stingheri în mişcări, a-i s t a
rată. ❖ Coală (de tipar) foaie de hîrtie îm păturită de obicei în c u i v a în drum. A avea pe cineva în coaste
o p t (avînd 16 pagini) care serveşte ca u n itate de m ăsură p e n tru volu­ — a se simţi stingherit de permanenta
m ul unei cărţi. [Pl. ş i : coaie} — N gr. k o lla. apropiere a cuiva. A pune (cuiva) sula în Coaste
C O A L E S C E N Ţ Ă s. f. (C him .) Reunirea picăturilor d intr-o coastă - - a sili, a obliga (pe cineva) să
em ulsie sau a granulelor d in tr-o suspensie. [ P r .: co-a-] — Fr. c o a - facă u n lucru neplăcut şi g r e u . A i se lipi (cuiva) coastele de foam e ~
le s c e n c e . a fi f o a r t e f l ă m î n d , a fi m o r t de foame. ♦ Partea laterală a anumitor

C O A L IŢ IE , coaliţii, s. f. A lianţă între două sau mai m ulte state, obiecte; latură, m a r g i n e . -O L o c . adv. Pe o coastă — pe o parte, într-o

grupări politice, clasc sociale etc. făcută în scopul unei acţiuni comune, dungă. ♦ Osatura transversală de rezistenţă a u n e i nave. 3. Suprafaţa

pentru atingerea aceluiaşi ţel. [ P r .: co-a-] — Fr. c o a litio n . înclinată a unei înălţimi; pantă, povîrniş. 4. Mal, ţărm (al unei
mări). 5. (Ieşit d i n uz) Flanc al u n e i armate. — Lai. costa.
C O A L IZ A , coalizez, vb. I. Refl. (D espre state, clase sociale, C O A T E - G O A L E s. m . T e r m e n depreciativ întrebuinţat altădată
partide sau persoane) A se uni, a se alia îm potriva unui duşm an com un l a a d r e s a c e l o r lipsiţi d e m i j l o a c e , a c e l o r s ă r a c i . — D i n coate + goale.
sau în vederea atingerii u n o r ţeluri com une. [ P r .: co-a-] — F r. c o a lis e r.
C O A U T O R , - O A R E , coăutori, -oare, s. m . şi f. P e r s o a n ă care a
C O A L IZ A R E , coalizări, a, f. A cţiunea de a se coaliza şi rezultatul lucrat sau a săvîrşit ceva împreună cu alta. [Pr,: co-a-u-\ — D u p ă
ei. [ P r .: co-a-] fr. coauteur.
C O A M A , coame, s. f. 1. P ăr lung şi stufos care creşte C y C O B Ă I, cobai, s. m. M a m i f e r m ic din
pe grum azul (sau de-a lungul spinării) un o r animale. ♦ Fig, 6J o r d i n u l r o z ă t o a r e l o r , fol o s i t î n m e d i c i n ă p e n t r u
F runzişul des al arborilor. 2, Culm e prelungită dc deal ţ j experienţe (C avia cobaya) ; fig . subiect de
sau de m u n te ; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, fc=:— experimentare. — Fr. cobaye.
a unui zid. — L at. c o m a .
C O A N Ă s. f. v. c u c o a n ă .
C O A P S Ă , coapse, s. f. Partea piciorului cuprin9â
in tre şold şi genunchi. — L at. c o x a .
C O Â R B Ă , coarbe, s. f. M anivelă (a u n u i sfredel);
p . ext. sfredel de care se servesc tîm plarii, dulgherii etc.
J (la
din

albăstrui
în
C O B Â I E ,
pl.)
c o b e
păsări

C O B Â L T

tehnică,
-j- s u f .

cu
în
cobăi,
de

s . n.
reflexe
aliaje şi, î n
s.
c u r t e ; orătănii. —
-aie.
Metal
roşietice,
f. (Reg.)

foarte

formă de
dur,
întrebuinţat
săruri,
G ă i n ă ;
Probabil

a lb -

la
C obai

— U cr. k o r b a (<germ.). c o l o r a r e a î n a l b a s t r u a sticlei, a p o r ţ e l a n u r i l o r et c . - F r. c o b a l t (germ.

C O A R D Ă 1, coarde, s. f. I. 1. F ir elastic confecţionat Kobalt).
d in metal sau din intestine de animale care, întins pe C oarbă C O B A L T ÎN Ă s. f. M i n e r e u de cobalt şi a r s e n cu u n pronunţat
anum ite instrum ente, produce, p rin vibrare, sunete m uzi­ luciu metalic. — Fr. co b altin e.
cale ; strună. ❖ E xpr. (Fam .) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă C O B Â ÎT , -Ă , cobăiţix -te, adj. ( R e g . ) C a r e n u este b u n de nimic;
(sau simţitoare) = a se adresa cuiva punînd accentul pe u n fapt la mocăit, ticăit.— D i n co b ăi (puţin folosit <cobaiej.
care acesta este mai s e n sib il; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde C O B E , cobe, s. f. 1. B o a l ă a găinilor şi a gîş t e l o r , c a r e se man i ­
coarda pînă se rupe (sau plesneşte) = a îm pinge pînă la extrem o festă p r i n apariţia unei excrescenţe cartilaginoase sub li m b ă ; ţifnă.
acţiune sau o discuţie po triv n ică cuiva. ♦ (L a pl.) In stru m en te cu ♦ G ă i n ă c a r e s u f e r ă d e a c e a s t ă b o a l ă . 2 . ( î n superstiţii) P a s ă r e care, p r i n
strune. ♦ Coardele vocale — cei doi m uşchi paraleli din interiorul strigătul s a u p r i n c î n t u l s ă u , p r e v e s t e ş t e o n e n o r o c i r e . ♦ O r i c e fii n ţ ă s a u
laringelui p rin vibraţia cărora, la expirarea aerului din plăm ini, se l u c r u care ar prevesti o nenorocire; piază-rea; p. ext. fi i n ţ ă a n t i p a t i c ă ,
produce vocea. 2. Piesă elastică din oţel special, care. p rin destindere, nesuferită. 3. Fig. Cioc, pl i s c , clonţ. — Slav (v. sl. kobi « geniu,
pune în m işcare u n m ecan ism ; arc.. 3. F ir îm pletit din cînepă, păr etc. a u g u r »; bg. koba « s e m n r ă u »).
care ţine întinse capetele unui arc. 4. Segm ent de dreaptă care uneşte
două puncte ale unei cu rb e sau extrem ităţile unui arc de cerc. II. i. C O B E Ă LĂ , cobeliy s. f. F a p t u l de
Sfoară care leagă b raţele ferăstrăului şi care, p rin învîrtirea pene?, se a cobi. — D i n co b i 4- s u f . ~eală.
răsuceşte întinzînd pînza u neltei. 2* (L a pl.) Cele tre i fringhii întinse C O B l, cobesc, v b . I V . I n t r a n z . şi
pe laturile ringului de box p e n tru a tranz. (în superstiţii) A prevesti ceva
îm piedica pe boxeri să iasă sau să rău. — Bg. ko b ja, sb. ko b iti.
cadă de pe ring. ♦ F rînghie sau sfoară
mai groasă, de care se servesc sportivii C O B ÎLĂ , cobite , s. f. (Reg.) 1.

p en tru a executa diverse e x erciţii; U n fel d e capră de le m n care s e r v e ş t e la C opilă (2)

transportarea plugului. 2. Scaun pe care
frînghie cu care se joacă copiii sărind
peste ea. III. 1. (Pop.) Vînă, n e rv ; rotarul aşază roţile în t i m p u l lucrului. [Var. c o b ilă s. f.]- - Slav
m u ş c h i; tendon, ligam ent (care se (v. sl. kobyla).
încordează la anum ite m işcări). 2. C O B IL IŢ Ă , cobiliţe, s. f. Bucată de l e m n curbată, cu toarte sau
Partea superioară a gitului la cal, la cîrlige la c e l e două capete, care se poartă pe
bou sau la bivol (acoperită de coamă). umeri şi serveşte la transportarea găl e ţ i l o r , a
3. C urm eiul sau lăstarul viţei de vie, cofelor et c . ❖ Co m p u s e : cobiliţa-ciobanului sau
care se. întinde ca o sfoară. ♦ Fiecare fata-cu-cobiliţa = constelaţia vulturului. — Bg., sb.
dintre viţele sau nuielele unei îm ple­ kobilica.
tituri. 4. Şuviţă consistentă desprinsă C O B I T 0 R , - O A R E , cobitori, - oare, adj.
d intr-o masă de sirop de zah ăr care (în superstiţii) Care cobeşte. — D i n cobi 4
a fiert prea m u lt şi este prea tare legat. IV . (Reg.) B îrnă sau suf. -( i)to r .
grindă m are şi groasă care susţine tavanul casei şi de care se atîrna
diferite lucruri din casă. [Pl. ş i : corzi] — L at. c h o r d a . C O B ÎL Ă s. f. v. c o b ilă .
C O A R D Ă *, coarde, s. f. (Reg.) Spadă, sabie. C O B ÎL T H , pers. 3 coblltiie, vb. IV. Refl.
(Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina,
C O A R N Ă , coarne, s. f. 1. F ru ctu l com estibil, roşu şi acrişor, a se scutura, a se agita. — D i n v. sl. k o leb ati
al cornului1. 2. (L a sg.) V arietate de struguri dulci, cu boaba lunguiaţă « a agita » + zg llţîi.
şi cu coaja tare. -— V. corn1.
C O B l R L Ă U s. n. (Reg.) Vizuină, bîrlog.
C O A S Ă , coase, s. f. 1. U nealtă agricolă com pusă d in tr-o lamă — M a g h . koborld.
metalică cu vîrful cu rb at, fixată pe o coadă lungă şi care se între­ C obiliţă
buinţează la cosit. 2. A cţiunea d e a cosi; tim pul cînd se coseşte. ♦ C O B Î R L U l , cobîrluiesc, vb. IV. Tranz.

Recolta de iarbă cosită, l'rifoiul dă pînă la trei coase pe an. — Slav (Reg.) A cotrobăi, a scotoci înjr-o vizuină, î n t r - u n loc ascuns.- -M a g h .
(v. sl. kosa). k6borol.
C O Â S E , cos, vb. I I I . T ran z. 1. A fixa, a prinde părţile unei haine, C O B L IZ Ă N , coblizani, s. m . (Reg.) Băiat m a r e ; lungan, vlăjgan,
găligan. ♦ Derbedeu.
un petic, u n nastu re etc., trecînd u n fir de aţă p rin stofă cu ajutorul
unui ac. <> Expr. A coase petic de petic = a fi strîngător, zgîrcit. (Rar) C O B O R Î , cobor, vb. IV. 1, I n t r a n z . şi refl. A se d a jos dintr-un
.1 roo<e cu ochii (sau cu privirea etc.) = a urm ări, a cerceta în m od amă- loc ridicat sau dintr-un vehicul. ♦ I n t r a n z . , refl. şi t r a n z . A merge
COBORÎRE — 1 62 —
în jos, pe o pantă, pe uri loc în clinat, ♦ In tran z . A zb u ra în jos,
a veni în jos din înălţim e. ♦ In tran z. (D espre corpuri cereşti) A se
apropia de a s fin ţit; a apune. + Fig. (în v .) A ren u n ţa la dom nie, la
tro n ; a abdica. 2. T ran z . A da jos pe cineva sau ceva de la o înălţim e
oa re ca re ; a trage, a lăsa în jos. O E xpr. A coborî ochii (sau p rivi­
rea) = a privi în jos. 3. In tran z. Fig. (D espre întuneric, noapte, ceaţă
etc.) A se lăsa, a c ăd ea; a sosi. 4. In tran z. (D espre coloana de
m ercur a term om etrului, p. ext, despre term o m etru , tem pera­
tu ră etc.) A scădea. 5. T ran z . A schim ba intensitatea sau înălţim ea
glasului, trecînd la u n registru mai pro fu n d . 6. In tran z. şi refl.
A-şi avea originea, a se trage din. . . 7. Refl. Fig. A se înjosi. [V a r.:
s c o b o r î vb. IV] —* D in p o g o rî (<pogor <v. s L p o p o rl).
^C O B O R ÎR E , coborîri, s. f. A cţiunea de a (se) coborî. [V a r.: s c o -
b o n r e s. f.]
C O B O R ÎŞ , coborîţuri, s. n. Coborîre ; (concr.) d rum care coboară ;
povîrniş. fV a r.: s c o b o r f ş s. n.j — D in c o b o r i + suf. -17.
C O B O R ÎT 0 R , -O A R E , coborîtori,
- oare, adj. 1. C are coboară, care des­
creşte. ♦ înclinat. 2. (Adesea su b stan ­
tivat) Care se trage din. . . ; descendent,
urm aş. [V a r.: s c o b o r îtd r , - o â re adj.]
— D in c o b o r î -t- suf. -tor.
C O B R Ă , cobre, s. f. Şarpe veninos
din India, care are pe gît nişte pete
negre, m ărginite cu alb, sem ănînd cu
nişte ochelari (N a ia tripudians) ; şarpe-
cu-ochelari. — F r. c o b ra .
C O B O R , coburi, s. m. (Pop.) T o c
de piele atîrnat la şa, în care se poartă
de obicei revolverul sau pistolul. — T c .
k u b u r (ucr. k o b u r , bg. k o b u r).
C O B 0 Z , cobuze, s. n. (în v .) U n C obră
fel de fluier sau de caval.— T c . k o p u z .
C O B Z Ă R , cobzari, s. m . L ă u ta r care cîntă din cobză. — D in
c o b z ă + suf. -ar.
C 0 B Z Ă , cobze, s. f. In stru m en t m uzical cu coarde, asem ănător
cu chitara, întrebuinţat num ai la acom pania­
m ent. <> Expr. (Fam .) A duce (pe cineva)
cu cobza — a amăgi, a înşela (pe cineva).
A - i face (cuiva) ptntecele cobză — a bate
tare (pe cineva). A le g a (pe cineva) cobză =
a lega (pe cineva) strîns (de m îini şi de
picioare). — U c r., rus, pol. k o b z a .
C O B Z IŞ O Ă R Ă , cobzişoare, s. f. D i­
m inutiv al iui cobză.
C O C , cocuri, s. n. P ieptănătură feme-
iascâ cu părul strîns sau îm pletit şi răsucit
la ceafă sau în creştetul capului. — F r.
c o q u e [de cheveux].
C O C A s. m . A rbust din America de
Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina
(E rythraylon coca). — F r. c o c a . C obză
C O C A IN Ă s. f. S ubstanţă otrăvitoare
extrasă din frunzele de coca, în treb u in ţată în m edicină ca
anestezic lo c a l; este în acelaşi tim p u n stupefiant periculos. — F r.
c o c a in e .
C O C A IN O M Â N , -Ă , cocainomani, -e, s. m . şi f. Persoană care
foloseşte cocaina ca stupefiant. [ P r .: -ca-i-] — F r. c o c a in o m a n e .
C O C A R D Ă , cocarde, s. f. 1. Insignă (adesea în culorile naţionale)
purtată de m ilitari la chipiu sau de civili la piept, în anum ite îm pre­
jurări solem ne. ♦ Em blem ă care reprezintă un partid , u n cu ren t etc.
2. Floare de ceară albă pe care o p o artă la n u n tă oaspeţii (în piept).
— F r. c o c a rd e .
COCA* s. f. Aluat. ❖ E xpr. (Fam .) A se face cocă — a se îm băta
foarte tare. ♦ Pastă cleioasă^făcută din făină am estecată cu apă şi în tre­
buinţată la lipit (hîrtie). — îfostverbal al iui c o a c e .
COCĂ* s. f. A nsam blu form at din scheletul unei nave şi din înve­
lişul ei. — F r. c o q u e .
COCĂ* s. f. (în graiul copiilor sau ca term en dezm ierdător cu
care ne adresăm lor) Copil m ic. — Com p. sb. k o k a « p u i » (it. cucco^l.
C O C A T O R , -O Ă R E , cocători, -oare,
s. m . şi f. Persoană care prepară aluatul şi
supraveghează coptul în tr-o fabrică de pîine.
— D in c o c + suf. -âtor.
C O C C IS s. n. Os mic, triunghiular, de
la extrem itatea inferioară a coloanei verte­
brale* noadă. — F r. c o c c y x (<gr.).
C O C E Ă N , coceni, s. m. 1. T u lp in a unor
plante cultivate, folosită ca nu treţ. 2. T ulei
de porum b desfăcut de boabe, folosit adesea
ca c o m b u stib il; ştiulete, ciocan, ciocâlău.
3. M ijlocul (tare al) u n o r fructe sau leg u m e;
cotor. 4. (Reg.) Con* (2 ). — Bg. k o ^ a n , sb.
k o d a n j.
C O C H fiT , “Ă, cocheţi, -te, adj. 1. (D espre oameni) Care caută
şă placă, mai ales p rin tr-o îm brăcăm inte îngrijită, c ă u ta tă ; care uzează
COCOLOŞI
de anum ite p u rtă ri p e n tru a provoca interesul, p e n tru a plăcea (unei
persoane de sex opus). 2. (D espre obiecte) Drăgălaş, graţios, elegant.
— F r. c o q u e t.
C O C H E T A , cochetez, vb. I. Intranz. A căuta (adoptînd o anum ită
com portare) să placă, să atragă atenţia, interesul, sim patia (unei persoane
de sex opus). — F r. c o q u e te r .
C O C H E T Ă R IE , cochetării, s. f. P urtare, atitudine p rin care o
persoană caută să placă (unei persoane de sex opus). — F r. c o q u e tte r ie .
C O C H IL IE , cochilii, s. f. 1. învelişul
calcaros al un o r m oluşte. 2. T ip a r metalic
folosit la turnarea diferitelor piese de
maşini. — F r. c o q u ille .
C O C I s. m . pl. Bacterii de formă
sferică.
C O C lE , codi, s. f. (înv. şi reg.)
T răsu ră uşoară pe arcuri. ♦ Căruţă.
[Acc. ş i : câcie] — Sb. k o £ ija , magh.
k o c si.
C O C IN Ă , cocini, s. f. Adăpost, Cochilie
coteţ p en tru porci. — Bg., sb. k o 5 in a .
C O C IO Â B Ă , cocioabe, s. f. Casă m ică, sărăcăcioasă, dărăpănată.
C O C IO B Ă I, cociobăiesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Reg.) A scotoci,
a cotrobăi. — Com p. c o c io a b ă .
C O C IO C , cocioace, s. n. (Reg.) 1. N ăm ol vegetal, am estecat cu
bucăţi de rădăcini de s tu f şi de p a p u ră ; coşcovă (2 ). 2. Baltă mică,
izolată, în regiunea inundabilă a unui fluviu.
CO C IO R B Ă s. f. v. c o c io rv ă .
C O C IO R V Ă , cociorve, s. f. U nealtă casnică com pusă dintr-o
placă de metal sau de lem n în formă de triunghi sau de semicerc, înfiptă
la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenuşa din cuptorul
de copt pîine. [V ar.: c c c io r b ă s. f.] — R us k o £ e rg a , ucr. k o fie rh a .
C O C IŞ , cocişi, s. m . (Reg.) Vizitiu. — M agh. k o c sis.
C O C ÎR JA , cocirjez, vb. 1. Refl. A se îndoi de s p a te ; a se gîrbovi.
[V a r.: cocî-rji vb. IV] — D in c o - (de la unele v e rb e : covoia etc.) +
c ir jă .
C O C ÎR jA T , -Ă, cocirjaţi, -te, adj. 1. în d o it de s p ate ; gîrbovit.
2. (D espre nas) Coroiat, încovoiat. [V ar.: c o c îr jit, -ă adj.] — V.
cocîrja.
C O C ÎR jf vb. IV . v. c o c îrja .
C O C Î R jlT , -A adj. v. c o c îr ja t.
C O C ÎR L Ă , cocîrle, s. f. M ică ciupercă comestibilă, cu pălăria
galbenă-roşcată şi cu gust şi miros de usturoi (M arasmius scorodonius).
C O C L Â U R I s. n. pl. Locuri rîpoase, prăpăstioase, pustii. ❖ Expr.
A umbla pe coclauri — a um bla haimana.
C O C L E Â L Ă , cocleli, s. f. 1. Substanţă verde, otrăvitoare, care
se formează pe suprafaţa obiectelor de cupru şi de alamă sub influenţa
mucezelii şi a acidului carbonic din atm osferă. 2. G ust specific al
m încărurilor ţinute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzaţie neplăcută
în gură, ca de aram ă coclită. — D in c o c li + suf. -eală.
C O C L E Ţ , cocleţe, s. n. Elem ent ai războiului de ţesut, făcut din
lem n, os sau sfoară, cu u n ochi la mijloc, prin care se trece firul
urzelii.
C O C L I, p ers. 3 cocleşte, vb. IV . 1. Refl. şi intranz. (D espre
obiecte de aram ă, p. ext. de m etal) A se acoperi cu un strat de cocleală ;
a se oxida. 2. Refl. (D espre m încăruri) A prinde gust de cocleală. —
Com p. bg. k o tlja s v a m .
C O C L ÎR E s. f. A cţiunea de a (se) cocli.
C O C L ÎT , -A , cocliţi, - te, adj. 1. (D espre metale) A coperit cu
cocleală ; oxidat. 2. (D espre m încăruri) C u gust de cocleală. ♦ (D espre
gură) C u o senzaţie neplăcută, am ară, ca de cocleală. ♦ (D espre gust)
Specific coclelii ; am ar. — V. cocli.
C O C O A N Ă s. f. v. c u c o a n ă .
C O C O Â R Ă , cocoare, s. f. (Reg.) Cocor. [V a r.: c u c o â r ă s. f.] — V.
cocor.
C O C O A Ş Ă , cocoaşe, 8. f. P rotuberanţă anorm ală pe spatele sau
pe pieptul unui o m ; gheb. ♦ P rotuberanţă naturală pe spinarea un o r
anim ale, form ată din rezerve de grăsime. — V. gogoaşă.
C O C O L l, cocolesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) 1. A îm brăca în haine
g ro a se ; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în m od e x ag e ra t; a răsfăţa, a
cocoloşi (2). ♦ Refl. A se complăcea în alin tări; a se alinta.
C O C O L ÎT , -Ă , cocoliţi, -te, adj. (Reg.) 1. înfofolit. 2. D ezm ierdat,
răsfăţat, răzgîiat. — V. cocoli.
C O C O L O Ş , cocoloaşe, s. n. 1. Bucată d intr-o substanţă căreia
i s-a dat o form ă aproape s fe ric ă ; bulgăre, boţ, ghem otoc. ♦ B ul­
găre mic de făină, de mălai etc. răm as întărit şi nefiert într-o mîncare
care nu a fost bine amestecată. 2. Bulz.
C O C O L O Ş E Â L Ă , cocoloşeli, s. f. Cocoloşire. — D in c o c o lo şi +
suf. -eală.
C O C O L O Ş I, cocoloşesc, vb. IV . 1. T ran z. A avea o atitudine
îm păciuitoristă faţă de lipsuri, greşeli etc., a acoperi fapte re p ro b a b ile ;
a muşam aliza. 2. T ran z. A ră sfă ţa ; a răzgîia. 3- Refl. şi tranz. A (se)
îm brăca cu prea m ulte h a in e ; a (se) înfofoli, a (se) încotoşm ăna. 4.
T ran z . şi refl. A (se) face cocoloş, a (se) strînge ghem, m o to to l; a (se)
ghem ui. — D in c o co lo ş.
COCOLOŞIRE
C O C O L O Ş ÎR E , cocoloşiri, s. f. A cţiunea de a (se) cocoloşi.
C O C O N 1, coconi, s. m . (în v . şi arh.) 1. F iu, fecior (din clasele
exploatatoare), co n sid erat în rap o rt cu
părinţii săi. 2. Prunc. — V. cucoană.
COCON®, coconi, s. m. înveliş
făcut din fire foarte subţiri pe care le
secretează unele insecte şi cu care se înfă­
şoară în stadiul de crisalid ă; gogoaşă.
♦ înveliş făcut d in tr-o secreţie care se
solidifică şi cu care îşi înfăşoară ouăle
unele nevertebrate ca păianjenii, viermii
etc. — F r. c o co n .
C O C O N A R , coconari, s. m. 1,
Arbore conifer ornam ental cu coroana
în form ă de um brelă, care creşte în
regiunea m editeraneană (Pinus pinea).
2. (La pl.) Sem inţele com estibile, de
formă ovală şi cu gust de alune, ale C oconar
coconarului ( 1 ) .— N gr. k u k k u n a ri.
C O C O N Â Ş , coconaşi, s. m . (înv. şi arh.) D im inutiv al lui coconK
C O C O N E Ş T E adv. (Rar) Ca cucoanele, î n felul- cucoanelor.
— D in c o c o a n ă + suf. -eşte.
C O C O N E T s. n . v. c u c o n e t.
C O C O N f vb. IV. v. c u c o n i.
C O C O N IT A s. f. v. c u c o n iţă .
C O C O R , cocori, s. m. Pasăre
migratoare de lungim e mijlocie, cu
ciocul ascuţit, cu gîtul şi picioarele
lungi, cu penele cenuşii (Grus cinerea).
<> Com pus : pliscul-cocorului — plantă
cu tulpina întinsă pe păm înt, acoperită
cu peri aspri, cu flori roşii sau albe
(Erodium cicutarium ). [V a r.: ^cu cd r
s. m.] — C om p. v. sl. k o k o ra v u .
C O C O R O Ş f, cocoroşez, vb. IV.
Refl. (Rar) A-şi da aere, im portanţă.
C O C O S s. m. (în expr.) N ucă de
cocos — fructul cocotierului, al cărui suc
se întrebuinţează ca hrană şi a cărei
coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos -■; sucul lăptos al nucii
de cocos. — G erm . K okos[nuss].
C O C O S T ÎR C , cocostîrci, s. m . (Reg.) Barză. — D in c o c o r + s tîr c .
C O C O S T ÎR C Ă , cocostirce, 8. f.
(Rar) Fem ela cocostîrcului. — D in c o ­
co s tîrc .
C O C O Ş , (I, II 3 ) cocoşi, s. m.,
(II 1, 2 ) cocoaşe, s. n. I. 1. Pasăre
domestică (masculul găinii), cu creastă
roşie, cu cioc ascuţit şi cu penele de diferite
culori (Gallus domesticus). O E xpr. Cintă
cocoşul (într-*o casă) — bărb atu l conduce.
Basm (sau poveste) cu cocoşul roşu — po­
vestire, întîm alare fără sfîrşit. ❖ C om pus :
^ coţ-de-munte sau cocoş-sălbatic — pasăre
sălbatică de m ărim ea u n u i curcan, cu
pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu
ciocul puternic şi p u ţin cu rb at ( Tetrao
urogallus). 2. (R eg.) Partea centrală lipsită
de sîm buri a m iezului pepenelui verde (în forma unei creste de cocoş);
C ocoş-de-m unte
Cocoş
inim ă. II. 1. Ciocănel percu to r la armele de foc portative. 2. Pîrghie
de com andă a supapei, la ciocanele de
m înă acţionate cu aer com prim at sau
cu aburi. ♦ (M in.) R obinet, mai ales la
ţevile cu aer com prim at, la care se m on­
tează u n tu b de cauciuc p e n tru tragerea
unei ram ificaţii. 3. (R eg., la pl.) Floricele.
[V a r.: (reg.) c u c 6 ş s. m . şi n.] — Bg.,
sb., ucr. kokoS.
C O C O Ş A , cocoşez, vb. I. Refl. A
se g h e b o şa ; a se încovoia, a se gîrbovi. C ocoş ( I I 1)
<> E x p r. (T ranz.) A cocoşa (pe cineva).
' in bătăi = a b ate (pe cineva) foarte ta re . — D in c o c o a ş ă .
— 1 63 — CO D EIN Â
C O C O Ş A R , cocoşari, s. m . Pasăre din genul sturzilor, c u pene
sure pe spate şi castanii pe restul c o rp u lu i; vine la noi toam na şi se
vîneazâ p en tru carnea ei ( Turdus pilaris). — Bg. k o k o S a r.
C O C O Ş A T , -A , cocoşaţi, -te, adj.
(Adesea substantivat) Care are o cocoaşă ;
ghebos, g îrb o v it.— V. cocoşa.
C O C O Ş E L , cocoşei, s. m . 1. D im i­
n u tiv al lui cocoş. C o m p u s: cocoşel-
de-cîmp = plantă erbacee cu flori roşii-
cărăm izii {Adonis aestivalis). 2. M onedă
franceză de au r (în valoare de 20 de
franci) pe care este gravat u n c o c o ş ;
p. ext. orice m onedă de aur. 3. (L a pl.)
Floricele (2 ).
C O C O Ş E Ş T E adv. î n felul cocoşilor,
ca cocoşii. [V a r.: c u c o ş £ ş te adv.] — D in
c o c o ş + suf. -eşte. C ocoşar
C O C O Ş N E A ţA , cocoşneţe, 8. f.
(Ir.) Fem eie ridicolă p rin purtări, gesturi şi îm brăcăm inte. — D in
c o c o a n ă + suf. -eaţă (influenţat de cocoş) .
C O C O T lfiR , cocotieri, s. m . A rbore din familia palmierilor,
cultivat în regiunile tropicale mai ales p en tru fructul său comestibil
(Cocos nuci/era). [ P r .: -ti-er] — F r. c o c o tie r .
C O C O Ţ A , cocâţ, vb. I. T ran z. şi refl.
A (se) urca p e ceva, a (se) aşeza pe u n loc mai
ridicat. ♦ Fig. A (se) ridica în tr-u n post sau
la o situaţie nem eritată.
C O C S s. n. Produs solid o bţinut din
cărbunele de păm înt, p rin încălzirea lui la o
tem peratură de peste 1000 de grade ; se în tre ­
buinţează în m etalurgie, în industria chimică,
ca com bustibil în gospodării etc. — G erm .
K oks.
C O C S A G ÎZ , cocsagîzi, s. m . Plantă erba-
ceer înrudită cu păpădia, din care se extrage
cauciuc (Taraxacum K o k -S a g tz). — R us ko k -
sa g y z . C ocotieri
C O C S E R IE , cocserii, s. f. Ansam blul
instalaţiilor în care se fabrică c o csu l.— D in c o c s (după fr. cokerie).
C O C S IF IC A , cocsific, vb. I. T ran z. A transform a cărbunele
de păm înt sau resturile de petrol în cocs. — D in c o cs.
C O C S IF IC A R E s. f. A cţiunea de a cocsifica.
C O C T A IL , coctailuri, s. n. B ăutură prepa­
rată d in tr-u n amestec de băuturi alcoolice. +
R ecepţie intim ă. — F r. c o c k ta il (<engl.).
C O C tJ Ţ Ă , cocuţe, s. f. D im inutiv al lui
cocă9.
. C O D , coduri, s. n. C ulegere sistem atică de
reguli juridice privitoare la o anum ită ram ură a
dreptului. ❖ Cod penal — ansam blul principa­
lelor norm e care definesc infracţiunile şi stabilesc
sancţionarea lor. Codul muncii ~ ansam blul p rin ­
cipalelor norm e care reglem entează raporturile
de m uncă. Fig. C ulegere de reguli cu privire la
u n dom eniu de activitate. O Cod telegrafic ~ Cocsagîz
tabel de sem ne convenţionale folosit la tra n s­
m isiunile telegrafice. Cod de semnalizare = tabel de sem nale conven­
ţionale care se folosesc cînd diferite persoane sau echipe lucrează la
distanţă m are unele de altele. — F r. c o d e .
C O D A L B , -A , codalbi, -e, adj. 1. (D espre animale) Care are coada
sau vîrfuJ cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă. 2.
(D espre oameni) C u plete sau coade b lo n d e ; bălai. [V a r.: c u d â lb , - ă
adj.] — D in c o a d ă + a l b ( ă ) .
C O D A N , -A , codani, -e, adj. (D espre animale, adesea su bstan­
tivat) C odat (1 ). — D in c o a d ă + suf. -an.
C O D Â N Ă , codane, s. f. Fetişcană. — D in c o a d ă + suf. -ană.
C O D A Ş , -A , codaşi, -e, s. m . şi f. (Adesea adjectival) Persoană
care n u m unceşte c u rîvnă; m un cito r care nu-şi îndeplineşte norm a
în producţie; elev care răm îne în u rm ă cu învăţătura. — D in c o a d ă
+ suf. -aş,
C O D A T , -A , codaţi, -te, adj. 1. (D espre animale) C p coada lungă
şi stufoasă. 2. (D espre ochi) Prelung, migdalat. — D in c o a d ă + suf. -ai.
C O D Ă , code, s. f. X. Linia verticală care, adăugată ovalului unei
n ote m uzicale, îi dă valoarea de doim e (de pătrim e etc.). 2. M ic grup
de note care se adaugă în construcţia fugii, la sfîrşitul tem ei. 3.
P artea finală a un o r compoziţii muzicale (de dans). — It. c o d a .
C O D Ă L B £ L v -E A , codâlbei, -ele, adj. D im inutiv ai lui codalb.
C O D A L B I, codălbesc, vb. IV . Intranz. (Rar, în expr.) A o codalbi =
a o sfecli. — D in c o d a lb .
C O D A L B l Ţ Ă , codălbiţe, s. f. Pasăre cu penele multicolore,
care se hrăneşte cu insecte (Lanius collurio) . — D in c o d a lb + suf. -iţă.
C O D Ă N E L , codanei, s. m . (Rar) Copil m ic ; băieţaş.
C O D Ă N ÎC Ă s. f. (Rar) D im inutiv al lui codană.
C O D E Â L Ă , codeli, s. f. C odire. — D in c o d i + suf. -eală.
C O D E lN Ă s. f. S ubstanţă extrasă d in m orfină şi întrebuinţată
ca m edicam ent calm ant al tusei. — F r. c o d e în e .
CODEX
C O D E X , codexuri, s. n . (în v .) C o d ; codice. — L a t. lit. c o d e x , -ic is.
C O D I, codesc, vb. IV. R efl. A sta la îndoială; a şovăi, a ezita.
♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. — D in c o a d ă .
C O D IC E , codice, s. n . 1. (în v .) Cod. 2. M anuscris care cuprinde
culegeri de texte vechii. — L at. lit. c o d e x , -icis.
C O D IC IL , codicile, s. n . Adaos sau îndreptare ulterioară care
modifică sau completează un testam ent. — F r. c o d ic ille (lat. lit. c o d i-
c illu s).
C O D lE , codii, s. f. (Reg.) Codirişte. — D in c o a d ă 4- suf. -ie.
C O D IF IC A , codific, vb. I. T ran z. A sistem atiza şi a reu n i în tr-u n
cod norm ele juridice care se referă la o anum ită ram ură a dreptului.
— D in c o d (după fr. codifier) .
C O D IF IC A R E , codificări^ s. f. A cţiunea de a codifica.
C O D IN A s . f. (Pop.) 1. Lînâ de calitate inferioară, tunsă de pe
capul, picioarele şi coada animalelor. 2. G rîu de calitate inferioară,
amestecat cu m ulte corpuri străine. — D in c o a d ă 4- suf. -ină.
C O D ÎR E s. f. A cţiunea de a se codi; ezitare, şovăială.
C O D IR lŞ CĂ, codirişti, s. f. C odirişte. — D in c o d ir iş te -r
b ic iu ş c a .
C O D IR IŞ T E , codirişti, 8. f. Coadă de bici. — D in c o a d ă 4-
[to p o jriş te .
C O D lR L Ă , codirle, 8. f. 1. Partea
de dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei
căruţe. 2. Fig. Partea de la coadă a unei
cete. a unui stol de păsări e t c .; coadă.
(V a r.: (reg.) c o d l r l ă s. f.j — D in c o a d ă 4-
suf. -iriă.
C O D ÎS M s. n. T actică oportunistă
care preconizează situarea p a rtid u lu i în
coada m aselor şi ploconirea lui faţă de
procesul spontan al mişcării m uncitoreşti,
neglndu-se astfel rolul iui conducător, —
D in c o a d ă + suf. -ism. C odirlă
C O D I S T , -A , codişti, -ste, a. m.
şi f. A dept al codism ului. — D in c o a d ă + suf. -ist.
C O D ÎŢ A , codiţe, 8. f. 1. D im inutiv af lui coadă. 2. Fig. O m lipsit
de caracter şi de personalitate, care lucrează ca unealtă a altcuiva. ♦ (în
legătură cu o ştire, u n zvon) Adaos, înfloritură, exagerare.
C O D lR L Ă Ş , codiriaşi, s. m . (Rar) Cel din coadă ; ultim ul. — D in
c o d îr lă + suf. -aş.
C O D lR L Ă 8. f. V . c o d ir lă .
C O D O B A T U R Ă , codobaturi, s. f.
Pasăre mică, cenuşie, cu coada lungă,
In veşnică m işcare; trăieşte pe lingă
ape (MotaciUa alba). — L at. * c o d a -
b a ttu la .
C O D O B E L C adj. m . E p itet
glum eţ dat de copii m elcului, în
jocurile lor. — D in c o d o b e r c (puţin
folosit <coadă + bete) + m e lc .
C O D O L Ă N , codolani, s. m .
(Ih t.) Som n m ic. — D in c o a d ă 4*
su f. -ol-an. C o d o b atu ră
C O D O Ş , -O A ŞĂ , codoşi, - oaşe,
s. m . şi f. 1. Persoană care mijloceşte desfriul între bărbaţi şi femei.
2. Codiţă (2 ). — T c. k o d o ş.
C O D O Ş C Ă , codoşte, s. f. Codoaşâ. — D in c o d o ş + suf. -că.
C O D O Ş I, codoşesc, vb. IV. In tran z. A face pe codoşul. — D in
c o d o ş.
C O D R E A N , -A , codreni, -e, adj. (Rar) Care ţin e de codru, privitor
la c o d ru ; din codru. ♦ (Substantivat) Persoană care trăieşte în regiuni
p ă d u ro a se ; pâdurean. — D in c o d r u + suf. -ean.
C O D R E S C , -E A S C Ă , codrejti, adj. (Rar) C odrean. — D in
c o d r u + suf. -esc.
C O D R O Ş , codroşi, s. m . N um e dat mai m ultor
specii de păsări mici, cu coada roşie (Phoenicurus).
— D in c o a d ă 4- ro ş.
C O D R U , codri, s. m. 1. Pădure mare, deasă,
bătrînâ. ❖ Expr. Voinic de codru — haiduc. H oţ
de codru = hoţ care se ascundea odinioară în codru
şi ataca pe călători. Fură ca în codru, se zice despre
cel care fură nestingherit şi fără grijă din bunurile
care i s-au încredinţat spre m înuire. A vorbi (sau
a ţipa, a utla etc.) ca în codru = a vorbi (sau a
ţipa, a urla etc.) toarte tare şi fară a ţin e seamă
de nim ic. 2. Bucată m are de pîine, de mămăligă
etc. — Lat. * q u o d ru m ( = quadrum).
Codroş
C O D R U L E Ţ , codruleţe, 8. n . D im inutiv al
lui codru.
C O D R tJ Ţ , codruţi, ». m . C odruleţ. — D in c o d r u + suf. -uţ.
C O E C H IP IE R , -A , coechipieri, -e, s. m. şi f. M em bru al unei
echipe de m uncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu
tovarăşii săi. I P r .: -pi~er] — F r. c o e q u ip ie r .
— 1 64 — COHORTĂ
C O E F IC IE N T , coeficienţi, s. m . 1. E lem ent constant în tr-o expresie
m atem atică, care m ultiplică o m ărim e variabilă. 2. M ărim e care indică
o proprietate anum ită a unui corp sau a unei substanţe date şi care este
constantă p e n tru acel corp sau acea substanţă, în condiţii date. <> Coefi­
cient economic = relaţie (exprim ată în procente) între cantitatea de
m uncă utilă produsă de u n m ecanism şi cantitatea de energie pe care o
consum ă. [ P r .: -ci-ent\ — D u p ă fr. c o e f fic ie n t.
C O E R C IB IL , -A , cosrcibili, -et adj. (D espre gaze) Care poate
fi com prim at şi re ţin u t în tr-u n spaţiu oarecare. — D u p ă fr. c o e r -
c ib le .
C O E R C IT IV , -A , coercitivi, -e, adj. Care are puterea sau dreptul
de a constrînge. — F r. c o e r c itif .
C O E R C IŢ IE s. f. C onstrîngere a cuiva p e n tru a-1 face să-şi
îndeplinească datoria; m ăsură luată pentru a asigura realizarea unui
d re p t sau prezentarea cuiva în faţa autorităţilor. — F r. c o e r c itio n .
C O E R E D E , coerezi, s. m . (Jur.) Cel care moşteneşte ceva îm preună
cu alţii, considerat în raport cu aceştia. — L at. lit. c o h e r e s , -e d is.
C O E R E N T , -Ă , coerenţi, -te, adj. Ale cărui elem ente constitutive
sînt strîns legate între e le ; închegat. [V a r.: c o h e r e n t, -ă adj.] — Fr.
c o h e r e n t (lat. lit. c o h a e re n s , -n tis).
C O E R E N Ţ Ă , coerenţe, s. f. Legătură strînsă în tre toate părţile
sau elementele u nui întreg. [V a r.: c o h e r 6 n ţă s. f.] — L at. lit. c o h a e -
r e n t i a (fr. c o h e re n c e ).
C O E X IS T A , coexist, vb. I. Intranz. A exista în acelaşi tim p (sau
îm preună) cu cineva sau ceva. — F r. c o e x is te r.
- C O E X IS T E N T , -A , coexistenţi, -te, adj. Care există în acelaşi
tim p sau îm preună cu altcineva sau altceva. — D upă fr. co ex ista x it.
C O E X IS T E N Ţ Ă , coexistenţe, s. f. Existenţă sim ultană a mai
m ultor lucruri, fenomene etc. — D u p ă fr. c o e x is te n c e .
C O E Z ltJN E , coeziuni, s. f. 1. Proprietatea unui
corp solid sau lichid de a-şi m enţine form a şi volu­
mul sub acţiunea un o r forţe exterioare care tind să-i
mărească volumul. 2. Fig. Legătură internă strînsă.
— F r. c o h 6 s io n (it. c o e sio n e ).
C 6 F Ă , cofe, s. f. Vas cu u n singur fund şi
cu toartă, făcut din doage de brad, în care se ţine
apă. «> Expr. A pune (sau a băga pe cineva) in
cofă == a lăsa (pe cineva) în urm ă p rin pricepere sau
p rin viclen ie; a înfunda. A ploua (sau a turna) cu
cofa (sau ca din cofă) — a ploua foarte tare. ♦ C an­
titatea (de apă) care încape într-o c o fă ; conţinutul
unei cofe. — C om p. bg., sb. k o fa . Cofă
C O FĂ IE L , cofăiele, s. n. (Reg.) Cofiţă. — D in
c o fă 4- suf. -el.
C O F Ă lE Ş , cofăieşe, s. n. (Reg.) Cofiţă. — D in c o fe i + suf. -aş.
C O FE I, cofeie, s. n. (Reg.) Cofă mai joasă şi m ai largă decît
cofele obişnuite. — D in c o fă 4 suf. -ei.
C O FE IN Ă s. f. v. c a f e in ă .
C O F E T A R , cofetariy s. m. Cel care
face sau vinde produse de cofetărie.
— D in c o fe t (înv.) 4- suf. -ar.
C O F E T Ă R IE , cofetării, s. f. Local
în care se consum ă şi se vînd dulciuri.
— D in c o fe t (înv.) 4- suf. -ăr-ie.
C O F E T U R I s. n. pl. D ulciuri.
— N gr. k o ( n ) f e ta (<it.).
C O F IŢ Ă , cofiţe, s. f. D im in u tiv al
lui cofă.
C O F L E Ş f, pers. 3 cofleşeşte, vb. IV. C ofraj
Refl. (D espre fructe) A se m uia, a se
fleşcăi.— L at. ‘ c o n fle x ire « a încovoia».
C O F R A l, cofraje, s. n. T ip a r (de lem n sau de m etal) în care se
toarnă u n m aterial de construcţie în stare fluidă, p e n tru a se întări
în form a dorită. — F r. c o ffr a g e .
C O F R E T , cofrete, s. n. C utie în
care sînt grupate siguranţele unei in­
stalaţii de curent electric. — F r. c o f-
f r e t.
C O G E A M IT E adj. invar. Coşcogea,
coşcogeamite. [V a r.: c o g e m ite , g o g e a ­
m ite adj. invar.] — Sb. k o g a m ite
« tc .) .
C O G E M IT E adj. invar. v. c o g e a ­
m ite .
C O G N O S C lB IL , -A, cognoscibili,
-e, adj. (Fii.) Care poate fi cunoscut.
C ofret
— L at. lit. c o g n o sc ib ilis .
C O H A L M , cohalmuri, s. n. (Reg.) C îm p, livadă. — C om p. magh.
k o h a lo m « deal pietros, stîncă, grăm adă de p ie tre ».
C O H E R E N T , -A adj. v. c o e r e n t.
C O H E R E N Ţ Ă s . f. v. c o e r e n ţă .
C O H O R T Ă , cohorte, s. f. (L a rom ani) U nitate de infanterie
corespunzînd cu a zecea p arte din tr-o le g iu n e ; (înv.) trupă. ♦ Fig
M ulţim e, ceată. — L a t. lit. c o h o rs , -tis.
COIF — 1 65 —
C O IF, coifuri, s. n. A coperăm înt de m etal p e n tru p rotecţia
capului, p u rta t altădată de ostaşi la lu p tă. ♦ C aschetă de hîrtie în
formă de bicorn, cu care se joacă copiii.
— L at. c o fe a .
C O IN C ID E , pers. 3 coincide, vb. I I I .
Intranz. 1. (D espre evenim ente) A se petrece
sim ultan, a se produce în acelaşi tim p. 2.
A fi identic, a se potrivi bine cu ceva. ♦
(D espre linii şi figuri) A se suprapune perfect.
— F r. c o în c id e r .
C O IN C ID E N Ţ Ă . coincidenţe, s. f. Po tri­
vire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente,
fapte etc. — D u p ă fr. c o în c id e n c e .
C O IN T E R E S A , cointeresez, vb. I. T ran z.
A face pe cineva să fie interesat în tr-o acţiune
îm preună cu altul (sau cu a lţii); a stim ula
interesul cuiva p en tru ceva. — D u p ă fr.
c o în tâ r e s s e r .
C O IN T E R E S A R E , cointeresări, s. f. C oif
Acţiunea de a cointeresa şi rezultatul ei.
C O IN T E R E S A T , -A, cointeresaţi, -te, adj. Care este interesat
îm preună cu altul (sau cu alţii) în tr-o acţiune. — V. cointeresa.
c o j e A l ă , cojeli. s. f. C o jire ; (concr.) ceea ce se desprinde prin
cojire. — D in c o ji 4* suf. -eală.
1.
con, cojesc, vb. IV. T ran z. A curăţa de coajă legum e, fructe
etc. 2. Refl. (D espre pielea sp u zită, arsă d e soare e tc .) A se curăţa de
coji. 3. Refl. (D espre pereţi sau despre tencuiala sau varul de pe ei)
A se coşcovi, a se scoroji. — D in c o a iă .
C O JÎR E , cojiri, s. f. A cţiunea de a (se) coji.
C O jlT , -A. cojiţi, -te, adj. 1. (D espre legume, fructe etc.) Care a
fost c urăţat de coajă. 2. (D espre piele) D e pe care s-au luat sau au căzut
coji. 3. (D espre pereţi şi despre varul sau tencuiala de pe pereţi)
Coşcovit, scorojit. — V. coji.
C O JfŢ Ă , cojiţe, s. t. D im inutiv al lui coajă.
C O JO A C Ă s. f. v. c o jo c .
C O JO A lC Ă s. f. Pasăre mică cu coada lungă şi ţepoasă, cu ciocul
subţire, p uţin curbat şi cu gheare p uternice (Certhia fam iliaris).
— D in c o a jă H- ®uf. -oaică.
C O JO C , cojoace, s. n . 1. O biect de îm brăcă­
m inte făcut din piele de oaie prelucrată cu m iţe
cu to t, care se poartă la ţară ca palton. ❖ Expr.
A -şi întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) =
a-şi schim ba atitudinea (pe neaşteptate). Iarnă cu
şapte cojoace *= iarnă foarte grea. C ît ii poate (cuiva)
cojocul = cît poate cineva, cîtă p u te re de rezistenţă
are cineva. Vai de cojocul cuiva ~ vai de el, vai
de capul lui, vai de pielea lui. Te mănincă cojocul
= n u te astîm peri, n u te potoleşti, vrei 6ă te bat.
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se fa c e (cuiva)
pielea cojoc *= a bate (pe cineva). A nu mai întreba
(pe cineva) de ce-i e cojocul — a lua (pe cineva)
repede, a nu-1 mai lăsa să se gîndească. A -şi teme
cojocul ■= a fi (prea) precaut, a evita cu p ru d en ţă
riscurile. 2. Sul de bum bac bine presat, rezultat la
maşina bătătoare din în trep rin d erile textile. [V a r.: Cojoc
(reg.) c o jo â c ă s. f.] — Slav (v. sl. k o z u h u ).
C O JO C Â R , cojocari, s. m . Persoană care lucrează sau vindfe
cojoace, pieptare, căciuli etc. — D in c o jo c + suf. -ar.
C O JO C Ă R E Ă S Ă , cojocărese, s. f. 1. Fem eie care lucrează sau
vinde cojoace, pieptare, căciuli etc. 2. Nevastă de cojocar. — D in
c o jo c a r 4- suf. -easă.
C O JO C Ă R I5SC , -E A S C Ă , cojocâreşti, adj. Care ţine de cojocar
sau de cojocărie, p riv ito r la cojocar sau la cojocărie. — D in c o jo c a r 4-
suf. -esc.
C O JO C Ă R ÎE , (2 ) cojocării, s. f. 1. M eseria cojocarului. 2. Atelier
unde se lucrează cojoace, căciuli e tc .; prăvălie în care se desfac aceste
m ărfuri. 3. (Rar) M arfă de cojocar. — (1 ) D in c o jo c a r 4- suf. -ie,
(2,3) din c o jo c 4- suf. -arie.
C O JO C E L , cojocele, s. n. D im inutiv al lui cojoc; cojoc scu rt pînă
la şold, fără m în e c i; pieptar, bundiţă.
C O L A B O R A , colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa în mod
activ la realizarea unei acţiuni sau a unei opere care se efectuează în
com un. 2. A publica o lucrare în tr-u n periodic sau în tr-o culegere.
— F r. c o lla b o r e r .
C O L A B O R A R E , colaborări, s. f. A cţiunea de a colabora şi rezul­
tatul ei. ❖ Loc. adv. în colaborare (cu. . . ) — participînd activ, printr-o
contribuţie efectivă, la o m uncă în c o m u n ; îm preună ( c u .. .) .
C O L A B O R A T O R , -O A R E , colaboratori, -oare, s. m. şi f. 1.
Persoană care lucrează în colaborare cu cineva la îndeplinirea unei
m unci. 2. Persoană care ia parte, ca coautor, la elaborarea unei publi­
caţii periodice sau a unei opere mai vaste. 3. Persoană care lucrează
într-o instituţie de cultură. — D upă fr. c o lla b o r a te u r .
C O L A B O R A Ţ IO N IS T , -A , colaboraţionişti, -ste, 9. m . şi f. P e r­
soană care, trăd în d u -şi ţara, a colaborat cu cotropitorii fascişti în
tim pul celui de-al doilea război m ondial. [ P r .: -ţi-o-] — F r. c o ila b o ra -
tio n is te .
COfcEA
\
C O L Â C , colaci, s. m . 1. U n fel de pîine, de obicei în formă de
cerc, îm pletită din două sau din trei suluri de cocă. ❖ Expr. A se face
colac = a se aşeza, a se culca cu
corpul încolăcit. Colac peste pu­
păză, se zice cînd peste un necaz
sau o nenorocire mai vine alta.
A umbla după (sau a aştepta)
colaci calzi = a um bla după (sau
a aştepta) lucruri bune şi plăcute
venite de-a gata. A aştepta (sau
a primi pe cineva) cu colaci calzi =
a face (cuiva) o prim ire bună. 2.
O biect de metal, de lemn, de cau­
ciuc etc., de form ă rotundă sau
răsucit în aşa fel, încît să aibă
form ă de ro a tă ; cerc, inel. ❖ Colac
de salvare — roată de plută sau de
cauciuc um flată c u aer, c u ajutorul
căreia o persoană, mai ales u n n a u ­
fragiat, se poate m enţine deasupra
apei. ♦ îm prejm uire de piatră sau Colac de salvare
de lemn în jurul unei fîntîni. 3. x
Rotocol de fum (de ţigară). — Bg., sb. k o la k (sg. refăcut după pl. kolaC).
C O L Ă N , colane, 8. n. I. Salbă, şirag p urtat la gît ca podoabă.
2. Cingătoare îm podobită, purtată îndeosebi de fe m e i; brîu, cordon.
— T c. k o la n (< it. eoliana).
C O L A P S , colapsuri, s. n. Stare foarte gravă care in te rv in e în
anum ite boli, caracterizată p rin oprirea interm itentă a activităţii inimii
ţi pierderea cunoştinţei. — L at. lit.* c o lla p s u s .
C O L A S T R Ă s. f. v. c o r a s lă .
C O L A S T R U s. m . v. c o r a s lă .
C O L A T E R A L , -A , colaterali, -e, adj. Lăturalnic, subordonat
secundar. O Linie (sau ramură) colaterală legătura de rudenie care
u neşte între ei pe fraţi şi surori (şi pe descendenţii acestora). — F r.
c o lla t£ r a l (lat. lit. c o lla te r a lis ) .
C O LA ŢIO N Ă » colaţionez, vb. I. T ranz. A com para, a confrunta
între ele sau cu originalul transcrieri, reproduceri de texte, copii etc.,
spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările şi deosebirile
existente. [ P r .: -ţi-o-] — F r. c o lla tio n n e r.
C O L A Ţ IO N A R E , colaţionări, s. f. A cţiunea de a colaţiona şi
rezultatul ei. f P r .: -fi-o-]
C O L A Ţ ltJN E , colaţiuni, s. f. (Franţuzism ) 1. Colaţionare. 7.
G ustare. [ P r .: -fi-w-] — F r. c o lla tio n .
C O L Ă C A R , colăcari, s. m. (Pop.) 1. (La pl.) M irii sau părinţii
lor, care aduc naşilor colaci în dar, ta nuntă. 2. Persoană care înso­
ţeşte nunta şi spune oraţia. — D in c o la c 4- o lă c a r .
C O L Ă C Ă R l, colăcăresc, vb. IV . Intranz. (Rar) A fi colăcar (2 ).
— D in c o lă c a r .
C O L Ă C fiL , colăcei s. m. D im inutfv al lui colac; colac mic care
se îm parte la nunţi, la înm orm întări etc.
C O LĂ C Î2R , colăceri, s. m. Colăcar (2 ). — D in c o la c i 4- suf. -ar.
C O L Ă C l, colăcesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) I. A recom anda pe
cineva de soţ sau de soţie, a face dem ersuri pentru căsătoria cuiva ; a peţi.
2. A aduce undeva pe u n străin (nepoftit sau plicticos) care se aciuează
acolo. 3. A sfătui pe cineva (de rău). — D in c o la c .
C O LĂ R & ZI s. m . pl. Bucăţele de cocă care se fierb în lapte sau
în anum ite m în c ă ru ri; p. ext. m încare (pentru copii) făcută din lapte
fiert cu făină.
C O LB , (rar) colburi, s. n. (Reg.) Praf. ❖ E xpr. A bate (pe cineva)
să-i meargă (sau de-i merge) colbul — a bate zdravăn.
C O LB Ă f, colbăiese, vb. IV. T ranz. şi refl. (Reg.) A (se) prăfui.
[V a r.: c o lb ă r i vb. IV] — D in c o lb .
C O L B Ă IT , -Ă , colbăiţi, rte. adj. (Reg.) Plin de praf, acoperit de
p ra f; prăfuit. [V ar.: c o lb u it, -ă adj.] — V. colbăi.
C O L B Ă R Â IE s. f. (Reg.) Colbărie. — D in c o lb 4- suf. -ăr-aie.
C O L B Ă R Î vb. IV. v. c o lb ă i.
C O L B Ă R lE s. f. (Reg.) P raf m u lt; prăfărie. — D in c o lb 4- suf.
-ăr-ie.
C O L B U IT , -Ă adj. v. c o lb ă it.
C O L B U R 0 S , -O A S Ă , colburoşi, -oase, adj. (înv. şi reg.) Plin
de p r a f ; prăfuit. —„D in c o lb 4- suf. -ur-os.
C O L C Ă I, pers. 3 câlcăie, vb. IV. Intranz. 1. A fierbe tn clocot; a
clocoti. 2. (D espre o m ulţim e) A mişuna, a viermui, a foi. 3. (N eobiş­
nuit) A face valuri mari ; a vui. — Onom atopee.
C O L C Ă IA L Ă a. f. FaDtul de a colcăi. 1. Clocot, clocotire, 2.
Foialâ.
C O L C E Â G , colceaguri, s. n. (înv.) U n fel de gheată care se
încheia cu copci. — T c. kolc&k.
C O L C O T l vb. IV. v. c lo c o ti.
C O L C O T 0 S , -O A S Ă , colcotoşi, -oase, adj. (Rar) Clocotitor.
— D in c lo c o t 4 suf. -os.
C O L D A N , coldani, s. m . (Reg.) H aim an a; calic. — M agh. kold[us]
4- suf. -an.
C O L E A adv. 1. (C u sens local) (Pe) aici (pe) aproape, în apro­
piere, alături. O Expr. Ic i şi colea sau pe ici, (pe) colea — pe alocuri.
De icit (de) colea = de aici (şi) din altă p a rte , d m tr-u n loc în altul.
COLEAŞĂ — 166 -
Colea ţi colea =» rar, p u ţin , p e ici pe colo. B a ici, ba colea = în to ate
părţile, pretu tin d en i. D e colea pin# colea = d in tr-u n loc în tr-altu l,
încoace şi în c o lo ; repede. C it colea = aproape, de a p ro a p e ; la o parte.
M a i colea d e .. , = ceva mai d eparte d e . . . ; în apropiere d e . . . 2. (C u
sen s modal) In toată p uterea cuvîntului, bine de to t, într-adcvăr. Acu
văd şi eu că eşti bărbat, om verde, colea (A L E C S A N D R I). <* Expr.
Ş tii, colea *= zdravăn, de soi, aşa cum treb u ie, extraordinar. 3. (C u
sens tem poral) A tunci, în tim p u l c în d .. . , în m om entul c în d .. . V a i de
mine, cit dor duc Colea seara ctnd m ă culc (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ).
❖ E xpr. Ctnd colea, se spune p e n tru a pregăti pe ascultător că urm ează
ceva neaşteptat, im portant. [A cc. şi: c6lea\ — D in a c o le a .
C O LEĂ ŞĂ , coleşe, 8. f. (Reg.) M ămăligă. ♦ F iertu ră d e mălai
sau de făină; terci. — Sb. k u llje S , bg. k u lja S a .
C O L E C T A , colectez, vb. I . T ran z . 1. A aduna, a strînge la u n loc
lucruri, bani etc., pen tru u n anum it scop. 2. A strîn g e de la p ro ­
ducători diferite produse, p e baza u n o r contracte încheiate cu
aceştia. 3. (D espre u n abces sau o rană) A face puroi, a coace.
— F r . c o lle c te r.
C O L E C T A R E , colectări, s. f. A cţiunea de a colecta.
C O L E C T Ă , colecte, s. f. A cţiunea de a aduna bani sau obiecte
date p rin con trib u ţie benevolă, în scopul ajutorării cuiva. — F r.
c o lle c te .
C O L E C T ÎV S colective, s. n . G ru p de persoane cu interese şi
concepţii com une, organizat pe acelaşi loc de producţie, în vederea
u n o r scopuri bine determ inate şi în care fiecare poartă răspunderea
m uncii depuse, se supune unei discipUne liber consim ţite şi acceptă
o conducere unică. ❖ Colectiv de redacţie — totalitatea celor care lucrează
la redactarea unui periodic sau a unei lucrări ştiinţifice. Colectiv de
catedră — totalitatea cadrelor didactice din învăţăm întul superior,
grupate în cadrul unei specialităţi. — F r. c o lle c ti f (lat. lit. c o lle c -
tlv u s).
C O L E C T fV 1, -A, colectivi, -e, adj. 1. Care rezultă d in p artici­
parea mai m ultor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tu tu ro r;
obştesc, social; care e organizat de mai m u lţi; efectuat, real Î7at de
m ai m ulţi. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. <> Substantiv
colectiv = substantiv care, la singular; num eşte o pluralitate de obiecte
identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. S u fix colectiv — sufix
care conferă unui sub stan tiv rolul de substantiv colectiv. — F r. c o l­
l e c t i f (lat. lit. c o lle c tlv u s).
C O L E C T IV A , colective, s. f. G ospodărie agricolă colectivă, v.
gospodărie. —1D in c o le c tiv .
C O L E C T IV IS M 8. n. C oncepţie care are la bază principiul p ro ­
prietăţii obşteşti asupra mijloacelor de pro d u cţie şi al m uncii în colectiv.
— F r. c o lie c tiv is m e .
C O L E C T IV IS T , -A , colectivişti, -ste, s. m . şi f. M em b ru al unei
gospodării agricole colective. ❖ (Adjectival) Ţăran colectivist. — Fr.
c o lle c tlv is te .
C O L E C T IV IT A T E , colectivităţi, 8. f. G ru p de oam eni care duc
o viaţă colectivă; p. ext. societate. — D upă fr. c o lle c tiv it6 .
C O L E C T IV IZ A , colectivizez, vb. I. T ran z. (tn perioada dictaturii
proletariatului) A uni de bunăvoie principalele mijloace de producţie
d in agricultură p en tru folosinţa colectivă, ca bază a proprietăţii
socialiste o b şte şti; a transform a, a reuni în colectiv. — F r. c o lle c tiv is e r .
C O L E C T IV IZ A R E , colectivizări, 8. f. A cţiunea de a colectiviza
şi rezultatul ei.
C O L E C T O R 1, colectoare, s. n . în căp ere sau conductă pen tru
adunarea şi conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme
tehnice. Colector de electricitate = corp m etalic izolat, care se
încarcă cu electricitatea din m ediul în care se găseşte. Colector de
uiide electromagnetice — antenă (2 ). — D u p ă fr. c o lle c te u r .
C O L E C T O R 8, colectori, s. m . Persoană care strînge sau achizi­
ţionează m ărfuri, produse etc. p en tru stat. — D u p ă fr. c o lle c te u r.
C O L E C T O R 8, -O A R E , colectori, - oare, adj. (D espre vase, tu b u ri,
bazine) în care se adună, se colectează gaze sau lichide. — D u p ă fr.
c o lle c te u r.
C O L E C T U R A , colecturi, s. f. N um e d at u n o r oficii de colectare
a cărţilor. ♦ (în tre c u t) A genţie de vînzare a biletelor de loterie.
— G erm . K o lle k tu r.
C O L fiC Ţ IE , colecţii, s. f. 1. Serie de obiecte de acelaşi fel sau
de aceeaşi categorie care. ad u n ate şi dispuse sistem atic, reprezintă o
valoare artistică, ştiinţifică, docum entară etc. ♦ Culegere (de opere
literare). 2. Puroi adunat în interiorul unui ţe su t bolnav sau în tr-o
cavitate a organism ului. [V a r,: (înv.) c o le c ţiu n e s. f.] — F r. c o lle c tio n
(lat. lit. c o lle c tlo , -onis).
C O L E C Ţ IO N A , colecţionez, vb. I . T ran z . A aduna, a strînge
obiecte de acelaşi fel p e n tru a face o colecţie. FP r.: -ţi-o-] — F r. c o lle c -
tio n n e r.
C O L E C Ţ IO N A R , -A , colecţionari, -e, s. m . şi f. Persoană care
colecţionează anum ite obiecte, care face o colecţie (1 ). [ P r .: -ţi-o-]
— D upă fr. c o lle c tio n n e u r .
C O L E C Ţ ltiN E s. f. v. c o le c ţie .
C O L E D O C adj. n. (A n at.; în expr.) Canal coledoc (şi
substantivat) — canal p rin care se varsă fierea în duoden. — F r.
c h o lâ d o q u e (lat. lit. c h p le d o c h u s ).
C O L fiG , -A , colegi, -e, s. m . şi f, 1» C am arad de studii, considerat
în raport cu alţi elevi sau studenţi de la aceeaşi şcoală. 2. Persoană
considerată fn rap o rt cu alte persoane aflate în acelaşi loc de m uncă.
— F r. coll& gue.
COLIND
C O L E G A T A R , colegatari, s. m . Fiecare d in tre persoanele care
m oştenesc îm preună o avere lăsată p rin testam en t. — D upă fr. col&-
g a ta ir e .
C O L E G IA L , -A , colegiali, - e, adj. D e c o le g ; cam araderesc. [ P r .:
-gi-al) — F r. c o lle g ia l.
C O L E G IA L IT A T E s. f. A titudine, sentim ente de coleg; cama­
raderie. [ P r .: -gi-a-] — D in c o le g ia l (după germ . K ollegialitât).
C O L E G lA N , colegieni, s. m . (înv.) Elev al u n u i colegiu. [ P r .:
-gi-ari] — D upă fr. c o llâ g ie n .
C O L E G IU , colegiu s. n. 1. G rup de persoane care alcătuiesc
organul de conducere şi îndrum are al unei publicaţii periodice. 2.
(în expr.) Colegiu de partid — organ de control al P artidului M unci­
toresc R om în, care funcţionează pe lîngă comitetele regionale. 3. (în
trecut) O rganizaţie de liber-profesionişti alcătuită cu scopul de a
apăra interesele profesionale ale m em brilor ei. .4. Fiecare dintre cele
trei categorii în care e ra u îm p ărţiţi alegătorii înainte de introducerea
v otu lu i universal, în raport cu averea şi cu clasa socială din
care făceau parte (excluzîndu-se de la vot p rin acest sistem u n m are
n u m ă r de cetăţeni din p ăturile sărace). 5. (în vechea organizare a
învăţăm întuJui) Institutie de învăţăm înt secundar. — (1, 2, 3 , 4 )
L at. lit. c o lle g iu m , (5 ) după fr. coll& ge.
C O L E O P T fiR , coleoptere, s. n. (L a pl.) O rdin de insecte cu patru
aripi, dintre care cele superioare, întărite, au rol de protecţie
p en tru celelalte două, care sînt subţiri şi servesc la z b o r ; (şi la sg.)
insectă care face parte din acest ordin. [ P r .: -le-op-] — F r. c o lâ o p -
tâ r e s .
C O L E R IC , -A, colerici, -e, adj. (D espre oameni) Care se supără
uşor, care are izbucniri de m înie. — F r. c o te riq u e .
C O L E S T E R ÎN Ă s. f. S ubstanţă organică care se găseşte în proto­
plasm a tu tu ro r celulelor şi mai ales în m ateria albă din creier şi din
nervi, reglem entînd perm eabilitatea faţă de lichide a m em branelor
celulare. — F r. c h o le s tS rin e .
C O L £ T , colete, s. n. P achet expediat p rin poştă. — F r. c o lis
(după pachet).
C O L E T Ă R tE , coletării, s. f. M ărfuri expediate în cantităţi mici
şi în form e uşor de m în u it; p . ext. mijloc special de a transporta astfel
de m ărfuri. — D in c o le t + suf. -ăr-ie.
C O L H O Z , colhozuri, s. n- (în IL R .S .S .) G ospodărie agricolă
colectivă. — R us k o lh o z .
C O L H O Z N IC , -A , colhoznici, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
ţine de colhoz, privitor la colhoz. 2. S. m. şi f. M em bru a!
unui colhoz. — Rus k o lh o z n ik .
C O L IB A C fL , colibacili, s. m . Bacii care se găseşte în aparatul
digestiv şi care, uneori, devine patogen. — F r. c o lib a c ille .
C O LIB A C IL O Z Ă , colibaciloze, s. f. (L a oameni şi la animale)
Boală provocată de colibacili şi care se m anifestă p rin sim ptom e
generale (diaree, febră, lipsă de poftă de m tncare etc.) şi locale, mai
ales renale. — F r. c o lib a c illo s e .
C O L IB Â Ş, colibaşi, s. m . (Rar) O m care locuieşte în tr-o colibă.
— D in c o lib ă -f suf. -aş.
C O LIB Ă , colibe, s. f. Casă m ică şi sărăcă­
cioasă. ♦ A dăpost p e n tru oameni făcut din bîm e,
d in crengi etc. şi acoperit cu paie, ram uri etc. —
Slav (v. sl. k o lib a ).
COLTBRÎ s. m . invar. N um e dat mai m ultor
specii de păsări foarte mici şi cu pene viu colorate,
care trăiesc în America tropicală (Trochilus).
— F r. c o lib r i.
C olibri
C O L IC Ă , colici, s. f. (L a oameni şi la animale)
Sim ptom al un o r boli, m anifestat p rin dureri p u te r­
nice produse de contracţia m usculară a organului bolnav.— F r. c o liq u e .
C O L ÎE s. f. v. c o lilie .
C O L lfiR , coliere, s. n. Şirag, salbă, colan de m ărgele, de pietre
scum pe etc, ♦ Fig. Cerc, brîu, [ P r .: -li-er] — F r. c o llie r.
C O L IL IE , colilii. s. f. Planţă erbacee
care are în vîrful sem inţelor peri lungi, albi
şi pufoşi (S tip a pennata). <►E xpr. Alb-
colilie = cu părul (de pe cap) com plet alb.
(Pop.) A - i f i (cuiva) calea în colilie = a avea
vin drum frum os, plăcut. [V a r.: (pop.) c o lle
s. f.] — C om p. sb. c o v ilje .
C O L IL lU , -lE , colilii, adj. Alb (cum e
colilia). — D in c o liiie .
C O L IM A T O R , colimatoare, s. n . 1.
D ispozitiv optic form at d intr-o lentilă con­
vergentă în focarul căreia se găseşte un an­
sam blu de două fire subţiri, în cruce, folosit
pentru determ inarea unei direcţii. 2. D ispo­
zitiv optic folosit p e n tru a transform a u n
fascicul de raze de lum ină divergente în tr-u n
fascicul de raze paralele. — D u p ă fr. c o lii- Colilie
m a te u r .
C O L lN , colini, s. m . (Reg.) C racă sau ram ificaţie a tulpinii unui
copac, crescută din rădăcină.
C O L lN Ă , coline, s. f. R idicătură de păm înt mai m ică decît d e alu l;
deluşor. — F r. c o llin e .
C O L IN D , colinde, 8. n . F a p tu l de a colinda. 1. O biceiul de a
colinda. 2. C întec tradiţional c în ta t de cete de copii sau de flăcăi care
COLINDA — 167 —
vizitează casele în seara de crăciun. 3. U m b let din loc în loc, în treru p t
de popasuri. <> Loc. prep. (Rar) în colindul. . . = de la u n om la altul,
d in om în om . [Var.: c o lin d ă 8. f.] — Slav (v. sl. k o le n d a <lat.).
CO LIN D Ă » colind, vb. I. Intranz. 1. A um bla, în seara de crăciun,
de Ia casă la casă, c în tîn d colinde. 2. A um bla de colo pînă colo, d intr-un
loc în altul. + T ran z. A străbate, a cutreiera, a bate u n d rum . — D in
c o lin d ă .
C O L IN D Ă R E , colindâri, s. f. A cţiunea de a colinda.
C O L IN D A T s. n. F ap tu l de a colinda. 1. M ersul cu colindul.
2. Colind (3).
C O L IN D Ă s. f. v. c o lin d .
C O L IN D Ă T O R , -O Ă R E , colindători, -oare, s. m. şi f. Persoană
care colindă ( 1 ) . — D in c o lin d a 4- suf. -(ă )to r .
C O L IN D E Ţ, colindeţe, s. n. (Pop.) Colăcel sau pîinişoară care se
dă în dar colindăto rilo r; p. ext. (la pl.) orice d a r care se dă colindătorilor.
Expr. A umbla cu colindeţele = a um bla cu colindul. — D in c o lin d +
suf. -eţ.
C O L lR s . n. M edicam ent lichid în treb u in ţat în anum ite afecţiuni
uşoare ale ochilor. — F r. c o lly re .
C O L IT Ă , colite, s. f. Inflam area intestinului gros, care produce
tulburări digestive. — F r. c o lite .
C O LIV Â R , colivari, s. m. 1. T e rm e n d isp re ţu ito r p e n tru oam enii
care aleargă pe la toate înm orm întările, ca să m ănînce colivă de p o ­
m ană ; fig. cel care vrea să aibă totul de-a g a ta ; pom anagiu, 2. Cel
care poartă coliva la înm orm întări. — D in c o liv ă + suf. -ar.
C O LIV Ă , colive, s. f. (în practicile religioase creştine-ortodoxe)
G rîu fiert amestecat cu zahăr şi cu nuci pisate, îm părţit ca pom ană la
înm orm întări şi la parastase. — Slav (v. sl. k o liv o <gr.).
C O L IV IE , colivii, s. f. 1. Cuşcă mică făcută din vergele de metal
sau de lemn, în care se ţin închise păsărele cîntătoare sau exotice. 2.
C onstrucţie de m etal acţionată mecanic, care serveşte, în mine, la tran s­
portarea persoanelor, a m aterialelor şi a m inereului extras. — Slav (v.
sl. k u lîv ija <gr.).
C O L IV IO Ă R Ă , colivioare, s. f. D im inutiv al lui colivă.
C O L tZ IE s. f. v. c o liz iu n e .
C O L IZ IU N E , coliziuni, s. f. (Franţuzism ) 1. Ciocnire de forţe,
ten d in ţe, interese opuse în dom eniul relaţiilor o m e n e şti; conflict,
ceartă, dispută. 2. (Rar) Ciocnire violentă între două corpuri care se
mişcă unul spre a ltu l; izbire, lovire. ♦ încăierare, bătălie, luptă. [ P r .:
-» -u -. — V a r.: (înv.) c o liz ie s. f.] — F r. c o llis io n (lat. lit. c o llis io ,
•onis).
C O L M A T Â R E s. f. (T ehn.) A stuparea porilor u n u i m aterial
poros, prin p ătru n d erea unei m aterii coloidale în masa lui. — D upă
fr. c o lm a ta g e .
C O L N Ă , colne, s. f. (Reg.) Colibă sau casă (la vie). ♦ Construcţie
(primitivă) servind, în tr-o gospodărie ţărănească, la păstrarea uneltelor
sau la adăpostirea vitelor. — Sb. k o ln a .
C O L N IC , colnice, s. n. 1. Colină. 2. D ru m îngust care trece peste
u n deal sau prin pădure. 3. Loc m ic, în pădure, lipsit de arbori ; lum iniş.
— Bg., sb. k o ln ik .
C O L N IC fL , colnicele, s. n. (Pop.) D im inutiv al lui colnic.
C O L N IŢ Ă 1, colniţe, s. f. (Reg.) A dăpost p en tru oi sau pen tru
vite, construit din nuiele şi acoperit cu p a ie ; şură, şopron. — Sb.
k o ln ic a .
C O L N iŢ Ă 3, colniţe, s. f. (Reg.) Deal mic, deluşor. — D in c o lin iţă
(puţin folosit, <colină + suf. -iţă ).
C O L O adv. (Cu sens local) Acolo. ❖ Expr. De colo (pînă) colo —
dintr-un Ioc într-altul; de la u n capăt la altul, încoace şi încolo, peste
tot. (P e) ici, (pe) colo sau colo şi colo = din loc în loc, pe alocurea,
foarte rar. Pe c o lo ..., pe dincolo = în tr-o p a r t e .. ., într-alta. C ît
colo = te oarecare depărtare, mai la o parte. Cînd colo — (exprim înd o
surprindere) în loc de aceasta, în realitate. A se cunoaşte (sau a se vedea
etc.) cît de colo =* a se cunoaşte (sau a se vedea etc.) de departe, a fi
foarte evident. Ia te uită colo! = (exprim înd mirarea) i-auzi 1 de unde
şi pînă unde ? [Acc. ş i : (pop.) col6\ — D in a co lo .
C O L O Ă N Ă , coloane, s. f. 1. Stîlp
cilindric de m arm ură, piatră, lem n etc.,
destinat să susţină o parte d in tr-u n edi­
ficiu sau să-l înfrum useţeze. ❖ Coloană
vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite
cap la cap, form înd baza de susţinere a
scheletului la animalele v e rte b ra te ; şira
spinării. 2. (Fiz.) M asă cilindrică a unui
fluid, închisă în tr-u n tu b sau ţîşnind cu
putere d intr-o conductă sau d in tr-u n
rezervor. Coloană de mercur. 3. Fiecare
d in tre secţiunile verticale în care se
îm parte o pagină tipărită de ziar, revistă
etc. şi care este despărţită de celelalte
p rin tr-o linie verticală sau p rin tr-u n
spaţiu alb ; p. ext. conţinutul unei astfel
de despărţituri. ❖ F xpr. A pune (pe C oloane
cineva) pe două coloane — a arăta că cineva
a plagiat, expunînd, în coloane alăturate, textul plagiatorului şi origi­
nalul pe care l-a im itat. ♦ Rubrică în tr-u n form ular, registru etc. 4.
Şir de cifre aşezate unele su b altele (p en tru a putea fi adunate). 5.
N um e dat mai m ultor aparate folosite în chim ie şi în industria chimică,
alcătuite d in tr-o m anta cilindrică verticală de m etal, de sticlă etc. care
conţine m ateriale adsorbante sau talere de form ă specială, m ateriale
COLONIST
filtran te etc. 6. G rup de oameni, de soldaţi, de vechicule etc. în m ers,
aşezate în şiruri paralele în adîncim e. — F r. c o lo n n e .
C O L O A R E s. f. v. c u lo a re .
C O L O C A T A R , -Ă , colocatari, -<\ s. m. şi f. Persoană care locu­
ieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa, considerată în
raport cu aceste persoane. — Din c o - 4- lo c a ta r .
C O L O C V IU , colocmi, s. n. C onvorbire, discuţie. ♦ Form3 de
control a cunoşlinţelor dobîndite de studenţi, după o perioadă a anului
universitar, constînd din discuţii între profesori si studenţi. — Lat.
lit. c o llo q u iu m .
C O L O D IU s . n. Soluţie obţinută prin dizolvarea nitrocelulozei
în tr-u n amestec de eter şi alcool şi care are num eroase folosiri în m edi­
cină şi în tehnică. — F r. c o llo d io n .
C O L O F 0 N IU s . n. R eziduu de culoare galbenă-roşcată, obţinut
după îndepărtarea tetebentinei din răşina de conifere, folosit în in d u stria
hîrtiei, a lacurilor, a cauciucului e tc .; sacîz. — N gr. k o lo p h o n io n .
C O L O G A R lT M , cologaritmi. s. m . Logaritm ul inversului unui
num ăr. — Fr. c o lo g a r ith m e .
C O L O lD 1, coloizi, s. m. Substanţă cu proprietăţi coloide. aflată
în stare coloidă. — Fr. c o llo îd e .
C O LO ÎD *, -Ă, coloizi, -de, adj. (C him ., despre unele substanţe
sau materiO Ale cărei particule se află în stare de dispersie şi nu difuzează
p rin m em brane. — Fr. colloiide.
C O L O ID Â L , -Ă , coloidali, -et adj. (Chim .) Care are aspectul şi
proprietăţile unui coloid. <* Stare coloidnlă — stare de diviziune a
materiei, în care particulele constitutive au dim ensiuni cuprinse în tre
aceea a m oleculelor şi aceea a suspensiilor. [ P r .: -/o-t'-J — Fr. c o llo ld a l.
C O L O N 1 s. n. Porţiune a intestinului gros, care se întind^ pînă la
rect. — F r c d lo n (lat. lit. co lo n ).
C O L O N 1, colom, 8. m . 1. (La rpmani) M uncitor agricol care
la începutul republicii lucra ca ţăran liber, mai tîrziu m uncea un păm înt
luat în arendă de la marii proprietari, iar spre sfîrşitul im periului începe
să fie legat de păm înt, să plătească dijmă şi să presteze corvezi. 2. (înv.)
Colonist. — F r. c o lo n (lat. lit. c o lo n u s).
C O L O N A D Ă , colonade, s. f. Şir de coloane care formează un ansam ­
blu arhitectonic, -f Loc îm prejm uit cu un şir de coloane. — F r. c o -
lo n n a d e .
C O L O N A T s. n. Starea de colon*; form ă de organizare socială la
sfîrşitul im periului rom an, caracterizată prin legarea din ce în ce mai
strînsă a colonilor de păm întul pe care îl lucrau şi pentru care plăteau
proprietarilor dijmă. — Lat. Ut. c o lo n a tu s .
C O L O N E L , colonei, s. m . G rad de ofiţer superior locotenentului-
colonel şi inferior g en eralu lu i; persoană care poartă acest grad. ❖
Locotenent-colonel = grad de ofiţer superior m aiorului şi inferior colo­
nelului ; persoană care poartă acest grad. — F r. c o lo n e l.
C O L O N fiL Ă 8. f. (înv.) Coloneleasă. — F r. c o lo n e lle .
C O L O N E L E Â S Ă , colonelese, s. f. Soţie de colonel. — D in
c o lo n e l + suf. -easă.
C O L O N E T Ă , colonete, s. f. (înv.) D im inutiv al lui coloană.
C O L O N IA L , -A, coloniali, -e, adj. Care ţine de colonii, privitor
la c o lo n ii; aflat în colonii, provenind din co lo n ii; în srare de colonie.
❖ Patere colonială — stat capitalist care ţine sub exploatare una sau
mai m ulte colonii. Politică colonială — acţiune de asuprire şi subjugare
econom ică, politică şi naţională dusă de statele imperialiste în colonii.
Război colonial = război dus de un stat imperialist pentru cucerirea
de colonii sau pentru m enţinerea coloniilor cucerite anterior. [ P r .:
-ni-al]— Fr. c o lo n ia l
C O L O N IA L E s. f. pl. Articole alim entare de băcănie (ceai. cafea
etc.) im portate din ţări exotice sau, p. ext., produse în interiorul ţării.
[ P r .: -nj-a-3 — Fr. [denr^es] c o lo n ia le s (germ. K o lo n ia l fW aren]).
C O L O N IA L IS M s. n. Politică de cucerire, subjugare şi exploatare
econom ică, naţională etc. dusă de un stat imperialist în tr-o colonie sau,
p. ext., într-o ţară supusă influenţei lui economice. [ P r .: -w-a-1 — F r.
c o lo n ia lis m e .
C O L O N IA L IS T , -A , colonialişti, -ste, adj. Care ţine de colonialism
sau de colonii, privitor la colonialism sau la colonii. ♦ (S ubstantivat,
m . pl.) N um e dat im perialiştilor care asupresc şi exploatează coloniile.
[ P r .: -ni-a-] — F r. c o lo n ia lis te .
C O L O N IE 1 s. f. (în expr.) A pă de colonie (şi eliptic) = lichid
parfum at, fabricat din alcool şi diverse uleiuri vegetale şi folosit în
cosmetică. — F r. [eau de] C ologne.
C O LO N ÎE*, colonii, s. f. 1. (în antichitate) C etate sau oraş înte­
meiat cu scopuri comerciale de fenicieni de greci sau de alte popoare
pe teritoriu străin, şi care, pierzînd cu tim pul legăturile de depen­
denţă cu m etropola, putea deveni oraş de sine s tă tă to r; cetate sau
oraş construit de rom ani în ţările cucerite şi avînd un rol econom ic,
adm inistrativ şi m ilitar. 2. Regiune sau ţară (înapoiată) cucerită de
u n stat expansionist pentru obţinerea de materii prim e ieftine, pentru
desfacerea la preţuri ridicate a produselor fabricate şi pentru exportul
de capital. 3. G ru p com pact de persoane aşezate în tr-o ţară sau în tr-o
regiune a unei ţâri şi care provin din imigrare sau din străm utare.
4. G rup de copii trimişi la odihnă în staţiuni clim aterice sau balneare;
loc u n d e este găzduit acest grup de copii. 5. G ru p de animale *de
acelaşi fel, ducînd viaţa în com un. Colonie de corali. — F r. c o lo n ie
(lat. lit. c o lo n ia ).
C O L O N IS T , -A , colonişti, -stet s. m . şi f. Persoană care se stră­
m u tă sau este străm utată din ţară sau din locul de origine, p e n tru a
se aşeza în tr-u n loc străin . — G erm K o lo n is t.
CO LO N IZA — 1 68 —
C O L O N IZ A , colonizez, vb. I. T ra n z . 1. A popula cu colonişti o
ţară sau o regiune cucerită. 2. A popula regiuni (slab populate) din
propria ţară, cu oameni aduşi din alte regiuni. — F r. c o lo n is e r .
C O L O N IZ A R E , colonizări, s. f. A cţiunea de a coloniza.
C O L O N IZ A T O R , -O A R E , colonizatori, -oare, a. m . şi f. S tat sau
popor (mai rar persoană izolată) care efectuează sau organizează o
colonizare. — D upă fr. c o lo n is a te u r .
C O L O N T fT L U , colontitluri, 8. n. (T ipogr.) R înd aşezat în capul
unei pagini de text, cuprinzînd titlu l lucrării sau al capitolului, num ele
autorului etc. — D in c o lo n (puţin folosit) -f tit l u (după fr. colonne-
titre) .
C O L O R A , colorez, vb. I. T ran z . 1. A da unui obiect o culoare,
cu ajutorul unei v o p sele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanţă expresivă sti­
lului, exprim ării e tc .; a nuanţa, a reliefa. — F r. c o lo r e r (lat. lit.
c o lo ra re ).
C O L O R A N T , -A , coloranţi, -te, adj. Care are proprietatea de a
colora. ❖ (Substantivat, m .) Industria coloranţilor. — F r. c c ^ r a n t .
C O L O R A R E , colorări, s. f. A cţiunea d e a colora; vopsire.
C O L O R A T , -A , coloraţi, -te, adj. 1. Care are o anum ită culoare
(alta decît cea albă sau n e ag ră); care are mai m ulte culori. 2. Fig.
(D espre stilul, felul de exprim are al cuiva etc.) Bogat în nu an ţări sau
în im a g in i; viu, expresiv. — V. colora.
C O L O R A T U R A , coloraturi, 3. f. 1. în fru m u seţare a unei melodii,
prin introducerea de pasaje grele din punct de vedere tehnic (cadenţe,
rulade, triluri etc.). <> Soprană de coloratură = soprana care execută
asem enea melodii. 2. (Rar) Bogăţie de c u lo ri; colorit. — It. c o lo ­
r a tu r a .
C O L O R IM fiT R U s, n. A parat optic în treb u in ţat la determ inarea
concentraţiei soluţiilor colorate. — Fr. c o lo rlm fe tre .
C O L O R ÎS T , colorisii. s. m . P ictor care se distinge p rin coloritul
tablourilor sale. — F r. c o lo ris te .
C O L O R ÎT , colorituri, s. n. T o ta lita te a culorilor u n u i o b iect;
efectul care rezultă din îm binarea lo r artistică. ♦ Culoare. ♦ Fig.
(D espre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) N u an ţă expresivă,
6trâîucire deosebită. — F r. c o lo r is (it. c o lo rito ).
C O L O S , coloşi, s. m. O m de m ărim e şi p u tere neobişnuite}
p. ext. fiinţă sau obiect de p roporţii foarte m ari. — F r. c o lo ss e (lat.
lit. co lo ssu s).
C O L O S A L , -A , colosali, -c, adj. Care depăşeşte m ăsura obiş­
n u ită , care este neobişnuit de m a re ; im ens, gigantic, uriaş, enorm .
— F r . c o lo ss a l.
C O L P O R T A , colportcz, vb. I. T ran z. A răspîndi din om în
om ştiri necontrolate (şi false). — F r. c o lp o r te r .
C O L P O R T A J s. n. 1. R ăspîndire, distribuire (a cărţilor, a presei).
2. (Ieşit din uz) C om erţ am bulant. — F r. c o lp o rta g e .
C O L P O R T O R , colportori, s. m . 1. Cel care răspîndeşte ştiri
necontrolate (şi false). 2. (Ieşit din uz) N eg u sto r am bulant. — D upă
fr. c o lp o r te u r . " m oartea vitelor (Sim ulium columbacense).
C O L T 0 C , coltuce, s. n . 1. Fiecare d in tre cele două capete ale unei
p îin i lungi. 2. (Reg.) Pernă m ică servind d rep t căpătîi. ♦ P e rn iţă în
care se păstrează înfipte ace. — T c . k o ltu k ,
C O L T U C JsL , coltucele, e. n. D im inutiv al lui coltuc.
C O L Ţ , (I, II 4 ) colţuri, s. n ., OL I I I ) colţi, s. m . I . I . P u n ct
unde se întîlnesc două sau mai m ulte laturi
ale unui obiect sau ale unei figuri. ❖ C olţul
gurii — fiecare d in tre cele două extrem ităţi
laterale ale gurii, u n d e se întîlnesc buzele. +
Fiecare dintre unghiurile form ate de două
străzi care se în tîln e sc ; locul form at de fiecare
d intre aceste unghiuri. ❖ E xpr. Colţ c u . . . =
în unghiul form at de s tr ă z ile ... 2. Porţiune
d in tr-u n obiect sau d in tr-u n loc cuprinsă între
ex tre m ită ţile reunite ale laturilor lui. ♦ (în
publicistică) Rubrică rezervată unei anum ite
s p ecialităţi. ♦ M argine, extrem itate. ❖ Coif t 'fc&re este cauzată de fascicule de raze incidente,
de piine — coltuc (1 ); p. ext. orice bucată de C o lţi (II 4)
pîine (tăiată de la o m argine). ♦ P orţiune
d intr-o încăpere cuprinsă în tre extrem ităţile reunite ale pereţilor. ❖
E xpr. A da din colţ in colţ = a recurge la to t felul de subterfugii
p entru a ieşi d intr-o în cu rcătu ră. A pune (un copil)
la colţ = a obliga (un copil) să stea, d rep t pedeapsă,
în tr-u n ungher al cam erei, cu faţa la perete. 3. Loc
îndepărtat, retras, d o s n ic ; refugiu, ascunziş. ❖ E xpr.
In (sau din) toate colţurile = în (sau din) toate părţile,
II. 1. D inte al anim alelor (mai raf al oam enilor), în
special caninul. ❖ Expr. A -şi arăta colţii = a m ani­
festa o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colţi
— -a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colţi
(sau un colţ) = a fi d îrz ; a fi obraznic. ♦ F ragm ent
d in tr-u n dinte sau d in tr-o măsea ruptă. 2. Fiecare
d intre vîrfurile lungi şi ascuţite ale greblei, furcii
sau ale altor instrum ente asem ănătoare. 3. C ui d e fier
pe care îl aplică cineva, iarna, pe talpa încălţăm intei,
ca să nu alunece pe g h e a ţă ; ţintă. 4. V îrf ascuţit şi
proem inent de stincă, de gheaţă etc. 5. Vîrful plantelor, C olţul-babei
în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, cînd
încolţesc. 6. C o m p u se : floare-de-colţ = album ealâ, flo area-reginei;
colţul-babei — plan tă tîrîto are cu flori galbene şi cu fru cte ţepoase
(Tribidus terrestris). III. 1. Fiecare d in tre tăie tu rile de form ă aproxi­
COMANDATURÂ
m ativ triunghiulară făcute pe m arginea unei sto fe ; dantelă îm pletită
în această form ă. 2. Şuviţă de p ă r ondulată trasă pe fru n te sau pe tîm ple.
— Bg. k o le c , sb. k o la c .
C O L Ţ A N , colţani. s. m . (Rar) C olţ m are de s tîn c ă ; loc inacce­
sibil. — D in c o lţ 4- suf. -an.
C O L Ţ A R , (1 ) colţare, s. n., (2 )
colţari, s. m. 1. Poliţă aşezată în colţul
d intre doi pereţi ai unei c am ere ;
d ulăpior în formă de prism ă triu n g h iu ­
lară, aşezat în tr-u n colţ al cam erei. 2.
Ram ă metalică prevăzută cu cuie lungi
şi ascuţite, care se ataşează la bocanci,
cu ajutorul un o r curele, p en tru a
îm piedica alunecarea pe stînci, pe
gheaţă, pe buşteni. — D in c o lţ + suf.
-ar.
C O L Ţ A T , -A , colţaţi, -te, adj.
C olţar
Colţos. — D in c o lţ -f suf. ~at.
C O L Ţ IŞ O R 1, colţişoare, s. n. D im inutiv al lui colţ.
C O LŢIŞO R *, colţişori, s.m . Plantă erbacee cu flori albe sau roşietice'
(Dentaria bulbifera). — D in c o lţ -}- suf.
-işor.
C O L Ţ O S , -O A S Ă , colţoşi, -oase,
adj. C u colţii ieşiţi în afară; cu dinţii
m ari. ♦ Fig. B un de gură, arţăgos ; obraz­
nic, recalcitrant. — D in c o lţ + suf. -os.
C O L Ţ U L fiŢ , colţuleţe, s. n. Colţi­
şor1. — D in c o lţ + suf. -ul-eţ.
C O L Ţ 0 N , colţuni, s. m . 1. (Reg.)
C iorap. 2. Plantă erbacee mică, cu tulpina
întinsă pe păm înt, cu flori albastre sau
violete ( Viola silvestris) . — N gr. k a lts u n i
« it.).
C O L Ţ U N A Ş , colţunaşi, s. m . Fel
de m încare făcut din aluat tăiat în pătrate
mici, care se um plu cu cam e, cu brînză,
cu m arm eladă etc. şi apoi se fierb în
apă. — D in c o lţu n -f suf. -aş.
C olţişor
C O L Ţ U R A T , -A , colţuraţi, -te, adj.
Colţuros. — D in c o lţ 4* suf. -( u r )a t.
C O L Ţ U R 0 S , -O A S Ă , colţuroşi, -oase, adj. 1. (D espre pietre,
bolovani etc.) Care are un u l sau mai m ulte colţuri; plin de colţuri.
2. Fie. (D espre faţa oamenilor) C u trăsături
p ro e m in e n te ; osos. — D in c o lţ + suf.
• (ur)os. •
C O L U M B A C Ă adj. f. (în expr.)
M uscă columbacă (şi substantivat, f.) =
insectă mică sem ănînd cu o m usculiţă,
a cărei înţepătură veninoasă produce
— D in C o lu m b a c i (G olubaci), num e
de localitate în Iugoslavia.
C O L U M B A R , columbare, s. n. C on­
strucţie funerară cu firide destinate urnelor
cu cenuşa celor incineraţi. — L at. lit.
c o lu m b a r iu m .
C O L 0 M B Ă , columbe, s. f. (în v .) M uscă columbacă
Porum biţă. — L at. lit. c o lu m b a .
C O L tJM N Ă , columne, s. f. M onum ent în formă de coloană,
ridicat (în antichitate) spre a com em ora u n evenim ent istoric. — Lat. lit.
c o lu m n a .
C O L tJN , coluni, s. m .w (în v . şi arh.) M ăgar ir
sălb a tic .— Slav (v. sl. k o lu n u <tc.).
C O M A s. f. Aberaţie a unui sistem optic care
apare ca o pată asem ănătoare cu coada unei com ete şi
largi şi oblice.— F r. c o m a .
C O M A N A C s. n. v. c o m ă n a c 1.
C O M A N D A , comand, vb. I. T ranz. 1. (M ii.) A da
u n ordin sau un sem nal p en tru executarea unei m işcări,
a unei dispoziţii e t c . ; a avea com anda unei unităţi. ♦
A porunci, a ordona. 2. A face sau a da o com andă, a
dispune ca cineva să efectueze o lucrare, să facă u n
serviciu, să confecţioneze ceva. — F r. c o m m a n d e r .
C O M A N D A M E N T , comandamente, s. n . 1. Colum nă
O rgan de conducere a unei m ari unităţi m ilitare. ♦
Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă,
norm ă. 3. (Jur., în expr.) Comandament prealabil — act p rin care
creditorul, p rin mijlocirea u nui agent judecătoresc, începe executarea
imobiliară, som înd pe debitor să plătească datoria, sub sancţiunea
scoaterii în vînzare a im obilului acestuia. — Fr. c o m m a n d e m e n t.
C O M A N D A N T , comandanţi, s. m . Persoană care com andă o
u nitate m ilitară, u n vas, o garnizoană etc. <> (Ieşit din uz) Comandant
. a) pieţei — ofiţer care supraveghea serviciul într-o garnizoană. — Fr.
c o m m a n d a n t.
C O M A N D A R E s. f. A cţiunea de a comanda.
C O M A N D A T ttR Â , comandaturi, s. f. (în arm ata im perialistă
germ ană) C om andam ent. — G erm . K o m m a n d a tu r .
COMANDĂ — 169 —
C O M Â N D Ă , comenzi, s. f. 1. A cţiunea de a com anda; ordin de
executare a unei m işcări, a u n u i e x erciţiu ; poruncă. <» Metodă de
comandă = m etodă folosită de u n conducător care ia decizii personale
şi le im pune fără a-şi consulta colaboratorii şi fără a-i convinge de
im portanţa sarcinilor pe care aceştia trebuie să le îndeplinească. Ton
de comandă — ton p oruncitor folosit de cei care utilizează m etode de
com andă. ❖ Expr. L a comandă — a ) la porunca, la cererea cuiva ; b )
la m om entul d o r it; intenţionat, nespontan. P ltnge la comandă. 2.
C onducere a unei unităţi m ilitare. ❖ Post de comandă = loc un d e stă
com andantul tru p elo r şi de u n d e transm ite com anda operaţiilor. 3.
Acţiune de com andare a unui sistem tehnic. ❖ Post de comandă
= loc unde sînt concentrate organele şt aparatele de com andare a
unui sistem tehnic. ♦ (C oncr.) A nsam blu de aparate a căror acţiune
conduce u n sistem tehnic. 4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra
o marfă, un produs etc. ❖ Loc. adj. De comandă = care este sau a
fost executat după indicaţiile date de client. — F r. c o m m a n d e .
C O M A N D ÎR , comandiri, s. m . (în v .) C om andant. — Rus
k o m a n d ir.
C O M A N D IR 0 V C Ă , comandirovci, s. f. (în v .) Anchetă. — Rus
k o m a n d iro v k a .
C O M A N D IT A , comanditez, vb. I. T ran z. ( în economia capita­
listă) A participa cu o sum ă de bani la o întrep rin d ere comercială sau
industrială, răspunzînd faţă de cred ito ri p en tru eventualele pierderi
num ai în limitele capitalului investit. — F r. c o m m a n d ite r .
C O M A N D IT A R , -A, comanditari, -e, s. m . şi f. (în economia
capitalistă) Persoană care com anditează sau, p. ext., finanţează. — D upă
fr. c o m m a n d ita ir e .
C O M A N D IT A T , -A , comanditaţi, -te, adj., s. m . şi f. ( în economia
capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la cîştig şi la
pierdere cu com anditarul şi răspunde nelim itat faţă de cred ito ri pentru
capitalul societăţii. — V. comandita.
C O M A N D IT Ă s. f. ( în econom ia capitalistă) C ontract de asociaţie
în care una dintre părţi, com anditatul, răspunde solidar şi cu întreaga
sa avere p e n tru obligaţiile societăţii faţă de creditori, pe cînd cealaltă
parte, com anditarul, n u răspunde decît în lim itele capitalului investit
de el. O Societate in comandita — societate alcătuită pe baza unui
asemenea contract. — F r. c o m m a n d ite .
C O M A N D O R , comandori, s. m . 1. ( în vechea organizare a armatei)
G rad de ofiţer în aviaţie şi în m arină, corespunzînd gradului de colonel
din arm ata te re stră ; persoană care avea acest grad. 2. R ang în
ierarhia un o r decoraţii m ilitare şi civile de altădată. — D u p ă fr.
com m andeur
C O M A R N IC , comarnice, s. n . 1. Colibă mică în care locuiesc
ciobanii la s tîn ă ; u m b ra r p e n tru ciobani. 2. A dăpost la stînă care
serveşte la păstrarea şi uscarea caşului. 3. Poliţă, scîndură sau leasă de
nuiele pe care se p u n e caşul la uscat. — Com p. bg. k o m a m ik .
C O M A S A , comasez, vb. I. T ran z. A reuni loturi individuale de
păm înt în vederea alcătuirii unei gospodării agricole colective, a unei
întovărăşiri agricole sau. în trecu t, pen tru reîm părţirea lor, astfel încît
fiecare ţăran să-şi aibă bucata lu i de p ăm în t în tr-u n singur lo c ;
a reuni gospodării agricole colective mai mici, p e n tru alcătuirea uneia
mai m a ri; a reuni mai m ulte întreprinderi comerciale sau industriale
sau mai m ulte instituţii, servicii e t c .; a concentra. — G erm . k o m -
m a s s ie r e n (lat. lit. c o m a s s a r e ) .
C O M A S Â R E , comasări, s. f. A cţiunea de a comasa.
C O M A T , -A , comaţi, -te, adj. (R ar) în co m at. ❖ S tea comată =
cometă. — D in c o a m ă + suf. -at.
C O M Ă 1 s. f. Stare de inconştienţă asem ănătoare cu u n som n
adînc, produsă de o ru p tu ră a vaselor creierului.-de diabet, de urem ie
şi de alte boli. ♦ (Im p r.) Agonie. — F r. c o m a (<gr.).
C O M Ă 2, come, s. f. 1. N u m e dat intervalelor muzicale foarte m ic i;
sem n folosit pen tru a indica în muzica instrum entală frazele, ia r în
m uzica vocală locurile u n d e sc respiră. 2. (G erm anism reg.) Virgulă.
— G erm . K o m m a .
C O M Ă N Â C 1, comănacc, a. n. 1. A co­
perăm înt al capului, de formă cilin d rică,
fără boruri, p u rta t de călugări şi călugăriţe.
^ E xpr. (G lum eţ) A -şi pune capul sub
comănac — a se călugări. 2. A coperăm înt
al capului asem ănător cu com ănacul (1 ),
p urtat odinioară de b ărbaţi. ♦ Căciuliţă
de mătase sau de stofă scum pă, p u rtată
altădată de femei. [V a r.: c o m a n a c s. n.]
C O M A N A C 8, comănaci, s. m . (Reg.)
Creangă, ram ură.
C O M Ă N D Ă R E s. f. v. c o m ln d a r e .
C O M B Ă IN Ă s. f. v. c o m b in ă .
C O M B A IN E R , -Ă s. m . şi f. v. C om ănac
c o m b in e r*
C O M B A IN l S T , -Ă , combainişti, •ste, s. m . şi f. Com biner.
— D in c o m b a in ă + suf. -ist.
C O M B A T A N T , -A , combatanţi, -te, adj. (Adesea substantivat)
Care ia (sau este a p t să ia) parte la lupte, care aparţine unei unităţi
m ilitare de lupră. ♦ Fig. Care lu p tă, care militează p en tru triu m fu l
u n o r idei. — F r. c o m b a tta n t .
C O M B A T E , combât, vb. I I I . 1. T ran z. A lu p ta îm potriva u n o r
atitudini, unor idei şi îm p o triv a persoanelor care le susţin. 2. T ran z. A
lua m ăsuri de stîrp ire a u n u i flagel social. 3, In tran z . (F ranţuzism înv.)
A lua p a rte la- o lu p tă, a (se) lu p ta. — F r. c o m b a t t r e (după bate).
COMENDUIRE
C O M B A T E R E , combateri, s. f. A cţiunea de a combate; luptă.
C O M B A T IV , -A , combativi, -e, adj. Care luptă cu dîrzenie şi cu
perseverenţă p en tru u n p u n c t de vedere, o idee, o concepţie. — F r.
c o m b a ttif .
C O M B A T IV IT A T E s. f. însuşirea de a fi com bativ. — D u p ă fr.
c o m b a tiv ii.
C O M B IN A , combin, vb. I. T ran z. A îm bina, a îm preuna, a
potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam .) A plănui, a chibzui. ♦ T ran z. şi
refl. A (se) uni prin tr-o reacţie chim ică, dînd naştere u nui corp compus.
— F r. c o m b in e r (lat. lit. c o m b in a r e ) .
C O M B IN A R E , combinări, s. f. A cţiunea de a (se) combina;
îm binare, îm p re u n a re ; com binaţie. ♦ ( M a t.; la pl.) Totalitatea g ru ­
p u rilor care se pot alcătui cu u n n u m ăr dat de elem ente (aiese d in tr-u n
nu m ăr mai m are) astfel încît fiecare grup sâ conţină sau num ai elem ente
diferite între ele sau num ai elem ente identice.
C O M B IN A T , combinate, s. n . (în econom ia socialistă) M are
în treprindere econom ică de stat. care reuneşte mai m ulte întreprinderi
industriale şi în care uneori produsele uneia d in întreprinderi servesc
celorlalte ca m aterie prim ă, sem ifabricată sau auxiliară. Combinat
sportiv — reunire a mai m ultor terenuri şi săli de gim nastică, unde se
practică diferite sporturi. — R us k o m b in a t.
C O M B IN A T O R , combinatoare , s. n. A parat care poate realiza
com binaţii de asociaţie între maşini, aparate şi instrum ente electrice.
— R us k o m b in a to r .
C O M B IN A Ţ IE , combinaţii, s. f. 1, îm binare, reunire, com binare.
4- Reacţie chim ică în cursul căreia doi atom i sau două molecule se
unesc pentru a form a o nouă m oleculă ; substanţă obţinută în urm a unei
asrfel de reacţii. 2. (Fam .) A ranjam ent, plan; calcul. ❖ Expr. A intra
in combinaţie cu cineva — a se asocia cu cineva. — L at. lit. c o m -
b in a tio , -onis.
C O M B IN Ă , combine, s. f. 1. M a ­
şină complexă (acţionată de u n
tractor) care îndeplineşte sim ultan
operaţia seceratului, a treieratului
şi a selecţionatului recoltei. 2. M aşină
care execută sim ultan m unca de
tăiere a straturilor carbonifere, de
spargere şi de încărcare a cărbunilor.
[V a r.: c o m b â in â s. f,] — Engl. c o m ­
b in e (rus k o m b a în ).
C O M B IN fiR , -A, combineri, -e. C om bină (1)
s. m . şi f. M uncitor calificat care
manevrează o com bină. [V a r.: c o m b a in 6 r , -ă s. m . şi f.] — D in
c o m b in ă ( c o m b a in ă ) + suf. -er.
C O M B IN E Z O N , combinezoane, s. n. 1. O biect de lenjerie feme-
iască, făcut din pînză sau d in mătase şi care acoperă corpul, sub rochie,
de la um eri pînă deasupra genunchilor. 2. S alopetă.— F r. c o m b in a is o n .
C O M B U R Ă N T . -A, comburanti, -te, adj. Care produce com bustie,
care în tre ţin e arderea. ♦ (Substantivat, m .) S ubstanţă care întreţine
arderea unui com bustibil. — F r. c o m b u r a n t.
C O M B U S T IB IL , combustibili, s. m . M aterie care arde dezvoltînd
căldură şi care este folosită ca izvor de energie în industrie şi în eco­
nom ia casnică. ❖ (Adjectival) Materie combustibilă. — D upă fr. c o m -
b u s tib le .
C O M B tJS T IE , combustii, s. f. A rdere (2). ❖ M otor cu combustie
internă — m otor la care arderea carburantului se face în interiorul cilin­
drului. — F r. c o m b u s tio n (lat. lit. c o m b u s tio , -onis).
C O M E D IA N , -A , comediant, -e, s. m . şi f. (în v .) Actor, actriţă
de comedie. ♦ Fig. Persoană care ştie să se prefacă, care a d o p tă a titu ­
dini teatrale în viaţa de toate zilele. [ P r .: ~di~ari\ — Fr. c om & dien.
C O M E D IA N T , -A , comedianţi, -te, s. m . şi f. 1. (înv.) Actor,
actriţă d e c o m e d ie ; actor, actriţă de c irr, de bîlci. ♦ A ctor, actriţă
fără talent. 2. Fig. Persoană făţarnică, ip o c rită ; şarlatan. [P r ,: -di-ant]
— G erm . K o m o d ia n t (it. c o m m e d ia n t e ) .
C O M E D IE 1, comedii, s. f. O peră dram atică cu subiect şi dezno-
dăm înt vesel. ♦ Fig. Prefăcătorie, ipocrizie. — F r. c o m e d ie (lat. lit.
c o m o e d ia ).
C O M fiD IE*, comedii, s. f. (Pop.) 1. Spectacol public cu num ere
de circ, cu panoram ă, cu căluşei etc. ♦ M ecanism , m aşinărie. 2. în -
tîm plare ciudată şi h a zlie ; poznă, bazaconie. ♦ L u c ru neaşteptat, su r­
p rin z ă to r; m inune. — T c . k o m e d y a (<it.).
C O M E D IO A R Ă , comedioare, 8. f. D im inutiv al lui comedie*.
[ P r .: -di-oa-}
C O M E M O R A , comemorez, vb. I. T ranz. A celebra solem n am in­
tirea unei p ersonalităţi sau a unui evenim ent im portant. — F r. c o m »
m â m o r e r (lat. lit. c o m m e m o r a r e ) .
C O M E M O R A B IL , -A , comemorabili, -e, adj. Care treb u ie (sau
poate) să fie c o m em o rat; de com em orat. — F r. c o m m â m o r a b le
(lat. lit. c o m m e m o r a b ilis ) .
C O M E M O R A R E , cotnemorări, s. f. A cţiunea de a comemora;
cerem onie m enită sâ evoce am intirea unei persoane sau a u nui evenirrţent
im portant.
C O M E M O R A T IV , -Ă , comemorativi, -e, adj. Care serveşte pentru
a aduce am inte de u n evenim ent im portant, de o persoană etc. — Fr,
c o m m £ m o r a tif.
C O M E N D U tR E , comenduiri, s. f. C om andam ent m ilitar care
supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului, păstrarea ordinii şi a
COMENSURABIL — 170 —
disciplinei în tr-o garnizoană, în tr-o u n itate m ilitară sau în cadrul
unui dispozitiv de luptă. ♦ Localul în care se află un asemenea
com andam ent. — D in c o m e n d u i (ieşit din u z , <comendie <pol.
komenda) .
C O M E N S U R A B IL , -A , comensurabţli, -e, adj. (M at., despre două
m ărim i) Care pot fi m ăsurate cu aceeaşi u nitate de m ăsură, valorile
am îndurora fiind m ultipli întregi ai unităţii folosite. — F r. c o m m e n -
s u r a b le (lat. !it. c o m m e n s u r a b ilis ) .
C O M E N T A , comentez, vb. I. T ran z. 1. A face observaţii asupra
unei întîm plări, a unui evenim ent e tc .; a interpreta, a lăm uri, a
răstălmăci. 2. A interpreta textul unei opere literare, istorice e tc .;
a explica ; a analiza. — Fr. c o m m e n t e r (lat. lit. c o m m e n ta r i) ,
C O M E N T A R E , comentări, s. f. A cţiunea de a comenta.
C O M E N T A R IU , comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comen­
tare (în spirit critic) a unei problem e, a unui evenim ent e tc .; răstăl­
m ăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc. făcută adesea
p rin note m arg in ale; interpretare. — F r. c o m m e n ta i r e (lat. lit.
c o m m e n ta r iu m ) .
C O M E N T A T O R , -O A R E , comentatori, - oare, s. m . şi f. Persoană
care interpretează o operă literară, istorică e tc .; au to r de com entarii.
— F r. c o m m e n t a t e u r (lat. lit. c o m m e n ta t o r , -o ris).
C O M E R C IA L , -A , comerciali, -e, adj. Care ţine de com erţ, p ri­
vitor la c o m e rţ; din c o m e rţ; negustoresc. — F r. c o m m e r c ia l (lat.
lit. c o m m e rc ia lis ) .
C O M E R C IA L IZ A , comercializez, vb. I. T ran z. A pu n e o marfă,
u n b un etc. în com erţ, a face să devină obiect de com erţ. — F r. c o m -
m e rc ia lis e r .
C O M E R C IA L IZ A R E , comercializări, s. f. A cţiunea de a corner-
cializa.
C O M E R C IA N T , -A , comercianţi, -te, s. m. şi f. Persoană care se
ocupă cu com erţul p riv a t; negustor. — It. c o m m e r c ia n t e (fr. c o m -
m e r c a n t) .
C O M E R Ţ s. n. A ctivitate econom ică constînd din schim bul de
m ărfuri, prin cum părarea şi vînzarea lor. ❖ Comerţ de stat — com erţ
caracteristic ţărilor socialiste, efectuat de către stat, p rin organele sale,
în interiorul ţârii şi în exterior. Comerţ cooperatist — com erţ efectuat
de cooperative. Comerţ particular — com erţ efectuat de către com er­
cianţi ; negustorie. — F r. c o m m e r c e (lat. lit. c o m m e r c iu m ) .
C O M E S E A N , -A , comeseni, -e, s. m . şi f. Persoană care ia masa
îm preună cu altul, care m ănîncă la aceeaşi masă cu a lţii; conviv. [V a r.:
c o n m e s e â n , -ă s. m . şi f.] — D in co^ + m e s e a n (după fr. com-
mensal).
C O M E S T IB IL , -A , comestibili, -e, adj. Care poate servi ca h ra n ă ;
b un de m încat. — F r. c o m e s tib le (lat. lit. c o m e s tib ilis ).
C O M IsT s. n. v. c o m e tă .
C O M fiT Ă , comete, s. f. C orp ceresc
alcătuit d in tr-u n nucleu lum inos, în ­
conjurat de gaze şi pulberi, şi d in tr-o
prelungire lum inoasă în form ă de coadă,
alcătuită din pulberi şi gaze respinse de
presiunea lum inii solare. [V a r.: (înv.)
c o m £ t s. n.] — F r. co m fete (lat. lit.
c o m e ta ).
C O M IC 1, comici, s. m. A ctor care
interpretează roluri de com edie. — F r.
c o m iq u e (lat. lit. c o m ic u s ) .
C O M IC 2, -A , comici, -e, adj. 1. Care
este propriu comediei, de comedie, rela­
tiv la comedie. 2. Care provoacă r is u l; Comete
hazliu, ridicol. ♦ (Substantivat, n.) Ceea
ce constituie tem eiul, m otivul ridicolului
în tr-o scriere, într-o vorbire, în tr-o situaţie e tc .; parte hazlie, elem ent
sau efect comic, notă ridicolă a ceva. — F r. c o m iq u e (lat. lit. c o m ic u s).
C O M IC Ă R tE , comicării, s. f. Faptă, situaţie care provoacă r îs u l;
caraghioslîc. — D in co m ic * + suf. -ărie.
C O M IH tSR , comihere, s. n. (Reg.) C rîsnic1.
C O M IN A T O R IU , -IE , cominatorii, adj. (Jur.) Care conţine
am eninţarea cu o sancţiune. ❖ C lauză cominatorie — clauză penală
în tr-u n contract civil, destinată să asigure fnai bine executarea acestuia.
Daune cominatorii = daune rezultînd d in tr-o clauză penală a unui
contract. — It. c o m m in a to r io (lat. lit. c o m m in a to r iu s ) .
C O M IN Ă s. f. (Reg.) T escovină. — Sb. k o m in a .
C O M IS 1, comiţi, s. m . (în v . şi arh.) Boier de divan care avea în
sarcina sa grajdurile dom neşti. — N gr. k o m is .
C O M IS*, comiţi, s. m. ( în trecu t, în expr.) Comis-voiajor = func­
ţionar comercial care călătorea p e n tru a obţine comenzi de m ărfuri.
— F r. com m isfv o y ag eu r].
C O M IS A R , comisarix s. m . 1. ( în vechea organizare adm inistrativă
a ţării) O fiţer de poliţie, şef al unui com isariat de poliţie. 2. C om andant
al unui com isariat m ilitar. 3. (în U .R .S .S ., în tr e c u t; în expr.) Comisar
al poporului = m em bru al guvernului U niunii Sovietice. Comisar
m ilitar ■= persoană îm puternicită de partidul com unist şi de guvernul
sovietic, care răspundea, la fel ca şi com andantul, de Capacitatea de
lu p tă şi de pregătirea politică a u n ită ţilo r m ilitare. 4. (în v .) Persoană
COMOARĂ
însărcinată, de o autoritate superioară, cu m andate speciale; m andatar.
— D upă fr. c o m m is s a ir e .
C O M IS A R IA T , comisariate, s. n. 1. (în vechea organizare adm inis­
trativă a ţării) Secţie a poliţiei orăşeneşti condusă de un com isar (1).
♦ Localul acestei secţii. 2. O rgan de conducere militară locală,
ale cărei funcţii de bază sînt recrutarea şi încorporarea celor supuşi
serviciului m ilitar, precum şi evidenţa situaţiei m ilitare a cetăţenilor.
♦ Localul acestui organ. 3. (în U .R .S .S ., în tre c u t; în expr.)
Comisariat al poporului = m inister. [ P r .: -ri-at] — F r. c o m m is s a r ia t.
C O M ÎS IE , comisii, s. f. 1. Colectiv tem porar sau perm anent care
funcţionează pe lîngă o instituţie, o adunare etc. şi care are sarcina
de a face propuneri, de a lua hotărîri sau de a executa m andate în
cazuri speciale. 2. (înv.) Secţie de poliţie. [V a r.: c o m is iu n e s. f.] —
R us k o m is s ija (fr. c o m m is s io n ) .
C O M IS IO N , comisioane, s. n. 1. însărcinare dată unei persoane de
a procura ceva sau de a transm ite ceva; serviciu făcut cuiva în urm a unei
astfel de însărcinări. 2. 0 u r .) C ontract în baza căruia o persoană tratează
afaceri comerciale în num e propriu, d a r pe socoteala altei persoane, în
schim bul unei rem uneraţii (procentuale). ❖ Agentură ti comision =
casă de com erţ care cum pără şi vinde pentru alte întreprinderi sau per­
soane. + R em uneraţie (procentuală^ prim ită de o persoană, de o bancă
etc., care a m ijlocit o afacere comercială sau care a efectuat u n serviciu.
[ P r .: -tt-on] — F r. c o m m is s io n .
C O M T SIO N A , -comisionez, vb. I T ra n 2. (în v .) A procura ceva
p rin mijlocirea unui comisionar. [ P r .: -si-o-1 — F r. c o m m is s io n n e r .
C O M IS IO N A R , comisionari, s. m . 1. (în orînduirea capitalistă)
Persoană care tratează afaceri comerciale în num e propriu, dar pe
socoteala altei persoane, în schim bul unei sum e anum ite. 2. Persoană
care se ocupă cu transm iterea de scrisori, pachete etc. pe cale parti­
culară. [P r.: -n -o -] — D upă fr. c o m m is s io n n a ir e .
C O M IS ltJ N E s. f. v. c o m is ie .
C O M IS O A lE , comisoaie, s. f. (în v . şi arh.) Soţie de comis1. — D in
c o m is 1 + suf. -oaie.
C O M IS 0 R I U , -IE , comisorii, adj. (Jur.) Care produce rezilierea,
anularea, stingerea un u i contract. — F r. c o m m is s o ir e (lat. lit. c o rn -
m is s o r iu s ) .
C O M IS tJR Ă , comisuri, s. f. Locul unde se îm preună două părţi
ale u nui organ sau ale c o ro u lu i; încheietură, legătură. — F r. c o m -
m is s u r e (lat. lit. c o m m is s u r a ) .
C O M IŞ E L , comişei, s. m . (în v . şi arh.) A jutor de comis1. — D in
c o m is 1 + suf. -el.
C O M IT A G lU , comitagii. s. m . M em bru al unei organizaţii revo­
luţionare bulgare care a lu p ta t în tre c u t p en tru eliberarea M ace­
doniei. — T c . k o m ita c l.
C O M IT A T , comitate, s. n. (în vechea organizare adm inistrativă a
U ngariei şi în alte ţări) D iviziune ad m in istrativ ă; district. — G erm .
K o m ita t.
C O M IT E 1, comit, vb. I I I . T ran z. A face, a săvîrşi (o faptă rea).
— L at. lit. c o m m itte r e .
C O M IT E 1, comiţi, s. m ; (înv.) C onducător adm inistrativ al unui
com itat. — L at. lit. c o m e s , -itis.
C O M IT E N T , -A, com itenţi, - te, s. m. şi f. Persoană care încre­
dinţează cuiva u n m andat prin care îl îm puterniceşte să-i facă anum ite
acte juridice. — I t. c o m m i t t e n t e (lat. lit. c o m m i î e n s , -n tls).
C O M IT E R E , comiteri, s. f. A cţiunea de a comite.
C O M T TfiT , comitete, s. n. Colectiv (constituit pe bază de alegeri)
p en tru conducerea activităţii în tr-u n anum it dom eniu. ❖ Comitet
central = organ superior al unui partid com unist sau m uncitoresc sau
al unei organizaţii de masă, care conduce întreaga activitate a partidului
sau a organizaţiei în intervalul dintre două congrese. Comitet de partid =
organ de conducere al unei organizaţii de partid ai cărei m em bri depă­
şesc num ărul de 300. Comitet executiv — organ de conducere al unui
sfat popular, care exercită funcţiile sfatului în perioada dintre două
sesiuni. Comitet de grevă — (în ţările capitaliste) com itet ales pentru
conducerea unei greve şi p e n tru ducerea tratativelor cu patronii
în vederea satisfacerii revendicărilor m uncitoreşti. — R us k o m ite t
(fr. c o m ită ).
C O M IŢ II s . f. pl. A dunări în care cetăţenii rom ani num eau pe
m agistraţi ş» votau legile. — L at, lit. c o m itia , - o r u m .
C O M ÎN I5, comfnduri, s. n. (înv.) 1. M asă de pom enire a unui
m o r t; p ra z n ic ; m încarea care se serveşte la o astfel de masă. 2. Bani,
lucruri, vite etc. pe care şi le păstrau oam enii p en tru înm orm întare şi
p en tru praznic. — Postverbal al lui c o m in d a .
C O M IN D A , cominda vb. I. T ranz. (în v .) A face c o m în d u l; a în­
griji de cele necesare p en tru com înd. — L at. c o m m a n d a r e ( = com-
m endare) .
C O M ÎN D A R E , comîndări, s f. (înv.) Praznic,, ospăţ la înm or­
m întare, pom ană. [V a r.: c o m ă n d â r e s. f.] — V. cominda.
C O M M 0D O adv. (Indică m odul d e executare a unei bucăţi
muzicale) în tr -u n tem po liniştit, uşor. — It. c o m m o d o .
C O M O A R Ă , comori, s. f. 1. G răm adă de bani sau de obiecte de
p re ţ (păstrate sub lacăt, ascunse în p ăm în t e tc.). ❖ E xpr. ( în super­
COMOD — 171 —
stiţii) Cel de pe comoară — dracul. ♦ A vuţie, avere, avut. 2. S teaua
Poilux d in constelaţia gem enilor. — Slav (v. sl. k o m o ra ).
c o m O d , -A , comozi, -de, adj. 1. D e care te poţi folosi uşor şi cu
p lă c ere ; lesnicios, p lăcut, confortabil. ♦ T ih n it, lin iş tit. 2. (Peior.,
despre oameni) Care n u vrea să facă e fo rtu ri; care n u înţelege să iasă
din obiceiurile lui, din ritm u l său tih n it, obişnuit de viaţă. — F r.
c o m m o d e (lat. lit. c o m m o d u s ).
C O M O D Ă comode, s. f. (F ranţuzism ) Scrin scund cu sertare.
— Fr. c o m m o d e .
C O M O D IT A T E s. f. 1. Starea sau însuşirea de a fi comod
(1 ); confort. 2. (Peior.) A titudinea celui
comod (2 ). — F r. c o m m o d ite (lat. lit.
c o m m o d ita s* -a tis ).
C O M O R N IC , comornici, s. m . (înv.)
Loc unde se p ăstrau obiecte p re ţio a se ;
tezaur. — Pol. k o m o rn ik .
C O M O Ţ IE , como ţii, s. f. Zguduire
puternică, b ru s c ă ; cutrem urare. <> (M ed.)
Comoţie cerebrală — şoc puternic al creie­
rului. — F r. c o m m o tio n .
C O M P A C T , -A, compacţi, -te, adj.
1. Care se com pune din p articule strîns
legate între e le ; îndesat, dens. O Caractere
compacte = litere de tip a r groase şi n e g re ; aldine. ♦ (D espre o
m ulţim e, u n grup de oameni etc.) N um eros şi des. 2. Fig. (D espre
noapte. întuneric etc.^ în care n u străbate nici o rază de lu m in ă ;
în tu n e c o s. — Fr. c o m p a c t (lat. lit. c o m p a c tu s ).
C O M P A C T A , compactez, vb. I. T ran z. (Reg.) A lega cărţi.
— D in c o m p a c to r .
C O M P A C T 0 R , compactori, s. m. (L atinism reg.) L egător de
cărţi. — L at. lit. c o m p a c to r .
C O M P A N IE 1, companii, s. f. 1. T ovărăşie, în so ţire. ❖ D amă
(sau doamnă) de companie = persoană angajată în familiile burgheze
ca să îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă. 2. G ru p m ic de
persoane care-şi p etrec vrem ea îm p re u n ă ; societate. 3. ( în economia
capitalistă) Societate comercială (de tran sp o rt). — F r, c o m p a g n ie .
C O M PA N IE *, companii, s. f. Subunitate de infanterie sau de alte
arm e speciale, in trîn d de obicei în com punerea batalionului. — F r.
c o m p a g n ie (it.c o m p a g n ia ).
C O M P A N IO N , -O Â N Ă , companioni, -oane, s. m . şi f. (F ra n ţu ­
zism înv.) 1. C am arad, tovarăş. 2. Persoană care făcea parte d intr-o
societate comercială, artistică etc. [P r.: -niori\ — F r c o m p a g n o n .
C O M P A R A , compăr, vb. I. T ra n z . A pu n e alături două sau mai
m ulte fiinţe ori lucruri, p e n tru a stab ili asem ănările şi deosebirile dintre
e le ; a confrunta. R efl. A se compara cu cineva, — F r. c o m p a r e r
(lat. lit. c o m p a r a r e ) .
C O M P A R A B IL , -A , comparabili, -e, adj. C are poate fi com parat.
— F r. c o m p a r a b le (lat. lit. c o m p a ra b ilis ) .
C O M PA R A R E, comparări, s. f. A cţiunea de a (se) compara.
C O M P A R Â T , -A , comparaţi, -te, adj. (D espre discipline ştiin ­
ţifice) Care are ca obiect studiul fenom enelor sau al instituţiilor puse
in com paraţie. Gram atică com parată.— V . compara.
C O M P A R A T IV , -A, comparativi, -e, adj. C are este bazat pe
comparaţie, pe stabilirea de rap o rtu ri în tre diferite fe n o m e n e ; care
stabileşte sau serveşte p en tru o com paraţie. <► G rad comparativ (şi
substantivat, n.) = u n u l d in tre gradele de com paraţie ale adjectivelor
şi ale adverbelor care exprim ă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea
m ai m ultor obiecte (sau acţiuni) cu aceeaşi însuşire sau caracteristică,
ori superioritatea, inferioritatea sau egalitatea aceluiaşi obiect (sau a
aceleiaşi acţiuni) în m om ente diferite. M etodă comparativă — m etodă de
cercetare în lingvistica istorică, care constă în reconstituirea faptelor
de lim bă din trecu t, nefixate în scris, p rin com pararea m etodică a u n o r
fapte corespunzătoare de m ai tîrzîu, din două sau mai m ulte lim bi
existente. — F r. c o m p a r a t i f (lat. lit. c o m p a r a tiv u s ) .
C O M P A R A T O R , comparatoare, s. n . A parat form at d in tr-u n
şurub m icrom etric şi din două microscoape, care serveşte la m ăsurarea
disîanţei dintre două p u n cte sau d in tre două repere. — D u p ă fr. co rn *
p a r a te u r .
C O M P A R A Ţ IE , comparaţii, s. f. 1. A lăturare a două sau a mai
m ultor lucruri, fiinţe sau fenom ene, făcută cu scopul de a se stabili
asem ănările şi deosebirile dintre ele. ❖ G rad de comparaţie = form ă pe
care o ia adjectivul şi unele categorii de adverbe p en tru a arăta m ăsura
mai mică sau mai m are în care u n substantiv sau u n verb posedă însu­
şirea sau caracteristica exprim ată de acel adjectiv sau adverb. Termen
de comparaţie = cuvînt, expresie sau noţiune care serveşte p e n tru a
com para ceva. ❖ Expr. î n comparaţie cu. . . — com parativ, faţă d e . , .
A nu Suferi comparaţie ~ a fi m ai presus de orice alt obiect sau fiinţă cu
care ar putea fi com parat. 2. Figură de stil care constă în alăturarea a
două obiecte, persoane, acţiuni etc. pe baza u n o r însuşiri com une.
[V ar.: (înv.) c o m p a r a ţiu n e s. f.] — L at. lit. c o m p a r a tlo , -o n is.
C O M P A R A Ţ ltJ N E a. f. v. c o m p a r a ţie .
C O M P A R T IM E N T , compartimente, s. n . 1. D esp ărţitu ră în tr-u n
vagon de cale ferată, în tr-o încăpere mai m are, în tr-u n dulap, în tr-o
cutie etc. ♦ D iviziune ob ţin u tă p rin îm părţirea unei suprafeţe plane.
2. Sferă de activitate în tr-o în trep rin d ere, în tr-o in stitu ţie e t c . ; secţie,
dom eniu. — D ilpă fr. c o m p a r tim e n t.
COMPILARE
C O M P A R T IM E N T A , compartimentez, vb. I. T ran z. A îm părţi
u n spaţiu lim itat în despărţituri mici, în com partim ente. — F r. c o m p a r -
ti m e n te r .
C O M P A R T IM E N T A T , -A , compartimentaţi, -te, adj. îm p ă rţit
în com partim ente. — V . compartimenta.
C O M P A S , compasuri, s. n. 1. In stru m en t form at din două braţe
de lem n sau de m etal, unite la u n capăt p rin tr-u n şu ru b , în aşa fel
ca unghiul pe care-1 formează să poată fi v a ria t; serveşte la trasarea
de circum ferinţe şi la m ăsurarea distanţei, d in tre două puncte. 2.
(Rar) Busolă. ❖ E xpr. (F am .) A -şi pierde compasul = a se încurca,
a se zăpăci. — F r. c o m p a s .
C O M P A S ltJN E s. f. (Franţuzism ) M ilă, com pătim ire. [ P r .:
— F r. c o m p a s s io n .
C O M P A T fB IL , -A , com patibili, -e, adj. C are se poate împăca
cu altceva, care poate sta îm preună sau poate exista sim ultan cu
a ltcev a; corespunzător, potrivit. ♦ (D espre o funcţie, o profesiune)
Care poate fi exercitat în acelaşi tim p cu altceva. — D u p ă fr. c o m -
p a tib le .
C O M P A T IB IL IT A T E s. f. F aptul de a fi co m p a tib il; însuşirea
a to t ce e com p a tib il; potrivire. — D upă fr. c o m p a tib ilii^ .
C O M P A T R IO T , -O Â T Ă , compatrioţi, -oate, s. m . şi f. Persoană
considerată în rap o rt cu altă persoană originară din aceeaşi ţară cu ea.
[ P r .: -tri-ot] — F r. c o m p a tr io te (lat. lit. c o m p a tr io ta ) .
C O M P Ă R E A , compar, vb. I I . Intranz. A apărea, a se prezenta
sau a fi adus în faţa unei instanţe judecătoreşti (ca inculpat sau ca
m artor). — F r. c o m p a r a î t r e (după părea).
C O M P Ă T IM I, compătimesc, vb. IV . 1. T ranz. A avea sau a m ani­
festa p ărere d e rău faţă de suferinţele cuiva. 2. Intranz. (înv.) A suferi
îm preună cu a ltcineva; a lua parte la suferinţa cuiva. — D in p ă tim i
(după fr. com patir),
C O M P Ă T IM IR E , compătimiri, s. f. Acţiunea de a compătimi
şi rezultatul ei.
C O M P Ă T IM IT O R , -O Â R E , com pătim itori, -oare, adj. Care
sim te sau m anifestă com pătim ire faţă de cineva. — D in c o m p ă tim i +
suf. -( i)to r .
C O M P E N D IU , compendii, s. n . E xpunere rezum ativă a unei
discipline sau a unei c o n ce p ţii; c o n sp e c t; operă, lucrare în care se face
o asem enea expunere. — L at. lit. c o m p e n d iu m (fr. c o m p e n d iu m ) .
C O M P E N S A , compensez, vb. I. T ran z. A înlocui ceva consum at
sau cheltuit p rin altceva (egal în valoare), a com pleta, a înlocui ceva
insuficient cu a ltcev a; a în drepta u n ră u p rin tr-u n b in e ; a răsplăti
în m od c orespunzător; a despăgubi. — F r. c o m p e n s e r (lat- lit. c o m ­
p e n s a re ).
C O M P E N S Ă B IL , -A , compensabili, -e, adj. Care poate fi com ­
pensat. — D u p ă fr. c o m p e n s a b le .
C O M P E N S A R E , compensări, s. f. A cţiunea de a compensa şi
rezultatul ei.
C O M P E N S A T O R , -O A R E , compensatori, -oare, adj. Care com ­
pensează. ♦ ( T e h n .; substantivat, n.) A parat, dispozitiv sau sistem
c u care se efectuează o com pensare sau se realizează o echilibrare.
— D upă fr. c o m p e n s a te u r .
C O M P E N S A Ţ IE , compensaţii, s. f. F ap tu l de a com pensa; p . ext.
ceea ce serveşte p en tru a com pensa ceva. — F r. c o m p e n s a tio n (lat.
lit. c o m p e n s a tio , «onis).
C O M P E T E N T , -A , competenţi, -te, adj. 1. C are este bjne inform at
în tr-u n dom eniu sau în tr-o problem ă, care are o părere întem eiată
pe cunoaşterea adîncă a lucrurilor, care este o autoritate în tr-u n dom eniu,
e priceput, e în m ăsură s ă . . . 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea
legală să facă c e v a ; în drept, îndreptăţit. [V a r.: (înv.) c o m p e tin te adj.
invar.] — D upă fr. c o m p e te n t.
C O M P E T E N Ţ Ă , competenţe, s. f. C apacitate a cuiva de a se
p ro n u n ţa asupra u nui lucru, pe tem eiul unei cunoaşteri adînci a pro­
blemei în c h estiu n e ; capacitatea unei autorităţi, a u n u i funcţionar
etc. de a exercita anum ite atribuţii. ❖ E xpr. A f i de competenţa cuiva =
a intra în atribuţiile cuiva. A - fi declina competenţa = a se declara fără
autoritate (legaH) sau fără pregătirea necesară p e n tru a judeca o chesti­
u ne sau p e n tru a se pronunţa în tr-o problem ă. [V a r.: c o m p e tin ţă
s. f.] — D u p ă fr. c o m p 6 te n c e .
C O M P E T lN T E adj. invar. v. c o m p e te n t.
C O M P E T tN Ţ Ă s. f. v. c o m p e te n ţă .
C O M P E T IT O R ,. -O Â R E , competitori, -oare, s. m . şi.f. Concurent,
candidat. [V a r.: (înv.) c o m p e ţitd r , - o â r e s. m. şi f.] — F r. c o m p g -
t i t e u r (lat., lit. c o m p e tito r , -o ris).
C O M P E T Î Ţ IE , competiţii, s. f. C oncurs, întrecere p e n tru o b ­
ţinerea u nui tid u sau a unei perform anţe sportive. — F r. c o m p 6 -
titio n .
C O M P E T IT O R , -O A R E s. m . şi f. v. c o m p e tito r .
C O M P IL A , compilez, vb. I. T ran z. A aduna, din mai m ulte lucrări,
texte sau păreri relative la u n subiect, făcînd o lucrare nouă, d a r fără
a aduce o ■contribuţie personală. — F r. c o m p ile r (lat. lit. c o m ­
p ila re ).
C O M P IL A R E , compilări, s. f. A cţiunea de a compila şi rezul­
ta tu l ei.
COMPILATOR — 17 2 —
C O M P IL A T O R , -O A R E , compilatori, -oare, s. m . şi i. Persoană
care compilează, autor de compilaţii. — F r. c o m p ila te u r (lat. lit.
c o m p ila to r , -o ris).
C O M P IL A Ţ IE , compilaţii. 8. f. Lucrare, operă care cuprinde
idei şi fragm ente din diverşi autori, neprelucrate în m od personal.
— F r. c o m p ila tio n (lat. lit. c o m p ila tlo , -onis).
C O M P L A C E vb. I I I . v. c o m p lă c e a .
C O M P L Ă C E A , complac, vb. II. Refl. A găsi o m ulţum ire com ­
pletă în c e v a ; a se m ulţum i cu o anum ită situ aţie fără a încerca să
o depăşcascâ. [V a r.: c o m p lâ c e vb. III1 — D in c o n - 4- p lă c e a (după
fr. com plaire).
C O M P L A C E R E s. f. (în v .) A m abilitate, com plezenţă. — V. com­
plăcea.
C O M P L E C T , -A adj. v. c o m p le t.
C O M P L E C T A vb. I. v. c o m p le ta .
C O M P L E C T A M E N T E adv. v. c o m p le ta m e n te .
C O M P L E C T A R E s. f. v. c o m p le ta r e .
C O M P L E M E N T , complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la
ceva spre a-l în tr e g i; com plinire. O Complementul unui unghi — unghiul
care trebuie să se adauge altui unghi sp re a se obţine uit unghi drepi.
2. Parte secundară a propoziţiei care determ ină un verb, u n adjectiv
sau u n adverb. ❖ Complement de agent = subiectul logic al acţiunii
un u i verb pasiv. — F r. c o m p le m e n t (lat. lit. c o m p le m e n tu m ) .
CO M PLEM EN TAR, -X, complementari, -e, adj. Care serveşte la
întregirea unui lucru, unui fapt etc.; care com plineşte, care completează.
❖ U nghiuri comphmentare = unghiuri care au valori a căror sum ă
este egală cu valoarea unui unghi drept. Culori complementare = culori
care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. [V a r.: c o m p li-
m e n t â r , -ă adj.] — D u p ă fr. c o m p l6 m e n ta ir e .
C O M P L E T 1, completuri, s. n. (în expr.) Complet de judecată =
colectiv alcătuit din num ărul lega! de judecători şi asesori care pot
judeca şi pronu m a o hotărîre. — Fr. c o m p le t (lat. fiîr. c o m p le tu s ) .
CO M PLET® , completuri, s. n. (F ranţuzism ieşit din uz) Bal p o ­
pular ; local de dans (în cartierele periferice ale u n u i oraş). — F r.
c o m p le t.
C O M PL E T *, -Ă , compleţi, - te, adj. Care conţine to t ceea ce trebuie
să c u p rin d ă ; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive;
întreg, desăvîrşit, deplin. îm plinit. ❖ Opere complete — ediţie cuprinzînd
toate operele unui scriitor. ♦ (D espre u n vehicul p e n tru tra n sp o rtu l în
com un al pasagerilor) Care are toate locurile o c u p a te ; plin. [V a r.:
c o m p le c t, -ă adj.] — F r. c o m p le t (lat. lit. c o m p le tu s ) .
C O M P L E T A , completez, vb. L T ran z. A întregi, a îm plini, a
adăuga p e n tru a fi com plet. [V a r.: c o m p le c tă vb. I] — F r. c o m ­
p u te r.
C O M P L E T A M E N T E adv. (F ranţuzism ) în m od com plet, cu
desăvîrşire. [V ar.: c o m p le c ta m â n te adv.] — It. c o m p l e t a m e n t e (fr.
c o m p l£ te m e n t)
C O M P L E T A R E , completări, s. f. A cţiunea de a completa. ♦
Ceea ce se adaugă pen tru a co m p le ta ; film scurt, secundar, care com ple­
tează u n program cinem atografic. [V a r.: c o m p le c ta te s. f.]
C O M P L E T A Ş , completaţi, s. m. (în v .) Soldat care, după term i­
narea serviciului militar, era ţin u t în evidenţa arm atei o anum ită p eri­
oadă de tim p, înainte de a fi trecu t în poziţia de rezervist. — D in c o m ­
p le ta + suf. -aş.
C O M P L E T IV Ă , completive, adj. f. (în expr.) Propoziţie com­
pletivă (şi substantivat, f.) *= propoziţie subordonată care are rol de
com plem ent pe lîngă verbul d in altă propoziţie. — F r. c o m p lâ tif
(lat. lit. c o m p le tiv u s ) .
C O M P L E X 1, complexe, s. n. în treg , u n itate form ată d in mai m ulte
părţi, din mai m ulte ele m en te ; sistem care în tru n eşte în sine mai m ulte
laturi, care îm brăţişează mai m ulte d o m e n ii; com binare, asociere în tr-u n
to t a mai m ultor fenom ene, stări de lu cru ri etc. — F r. c o m p le x e
(lat. lit. c o m p le x u s).
C O M P L E X 8, -Ă, complecşi, -xe, adj. Care este form at din
m ai m ulte p ă r ţi; care îm brăţişează, care întruneşte în sine mai
m ulte laturi sau elem ente diferite. — F r. c o m p le x e (lat. lit. c o m ­
p le x u s).
C O M P L E X IT A T E s. f. F ap tu l de a fi complex, însuşirea a ceea
ce e ste complex. — D u p ă fr. c o m p le x it€ .
C O M P L E Z E N T , -A , complezenţi, -te, adj. G ata de a servi pe
cineva, doritor de a face plăcere c u iv a ; am abil. — D u p ă fr. c o m -
p la is a n t.
C O M P L E Z E N Ţ Ă s. f. Faptul de a fi co m p lezen t; serviabib'tate,
am abilitate. — D u p ă fr. c o m p la is a n c e .
C O M P L IC Ă , complic, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) în c u rc a ; a (se)
agrava, a (se) înrăutăţi. — F r. c o m p liq u e r .
C O M P L IC A R E , complicări, s. f. A cţiunea de a (se) complica.
C O M P L IC A T , -Ă , complicaţi, -te, adj. A lcătuit din (prea) m ulte
e lem ente; m ultiplu, greu de descurcat sau de în ţe le s ; încurcat, încîlcit.
— V. complica.
C O M P L IC A Ţ IE , complicaţii, s. f. F ap tu l de a (se) com plica;
stare complicată, greu de d e sc u rc a t; încurcătură, lucru care complică.
+ S ta re patologică nouă, apărută ca o agravare a unei boli. [V a r.:
(înv.) c o m p lic a ţ iu n e s. f.] — F r. c o m p lic a tio n .
C O M PLIC A Ţ ItJN E s. f. v. c o m p lic a ţie .
COMPOZIŢIE
C O M P L IC E , complici, -e, s. m , şi f. Persoană care participă în
m od secundar la săvîrşirea unei infracţiuni sau, p. ext., care înlesneşte,
tolerează, ascunde săvîrşirea unei fapte reprobabile. — F r. c o m p lic e .
C O M P L IC IT A T E , (rar) complicităţi, s. f. Participare secundară
la săvîrşirea unei in fra c ţiu n i; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei fapte
neîngăduite săvtrşite de altul. — D upă fr. c o m p lic it£ .
C O M P L IM E N T , complimente, s. n, 1. C uvînt de laudă, de m ăgu­
lire, care exprim ă o atitudine prietenească, de stim ă, de respect sau
de consideraţie. <► Loc. adv. Fără compliment — fără exagerare, fără
gînd de a m ăguli; pe fată. sincer. 2. (L a pl.) .Salutări trim ise unei
persoane p rin interm ediul cuiva, ca expresie a politeţei. 3, înclinare a
capului sau a corpului în sem n de salut re sp ec tu o s; plecăciune. 4. (Rar)
C adou, plocon. — F r. c o m p lim e n t.
C O M P L IM E N T A , complimentez, vb. I. T ranz. 1. A exprim a com ­
plim ente (1). 2. (înv.) A saluta. — D u p ă fr. c o m p lim e n te r .
C O M P L IM E N T A R , -Ă adj. v. c o m p le m e n ta r .
C O M P L IN I, complinesc, vb. IV. T ran z. A completa, a îm plini,
a în treg i; a determ ina. — D in c o n - + [îm ]plini (după completa).
C O M P L IN IR E , compliniri, s. f. A cţiunea de a complini şi rezultatul
e i ; întregire, îm plinire, com pletare.
C O M P L IN IT O R , -O A R E , complinitori, -oare, adj. Care com pli­
neşte. — D in c o m p lin i 4 - suf. -(t)to r .
C O M P L O T , comploturi, s. n. înţelegere secretă a cîtorva persoane
care uneltesc o acţiune îm potriva unei persoane, a unui stat etc.
— Fr. c o m p lo t.
C O M P L O T A , complotez, vb. I. Intrai.z, A urzi u n com plot.
— F r. c o m p lo te r .
C O M P L O T A Ş , «A, complotaţi, -e, s. m . şi f. (în v .) Com plotist.
— D in c o m p lo t 4- suf. -aş.
C O M P L O T IS T , -A, complotişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care
participă la un com plot. — D in c o m p lo t + suf. -ist.
C O M P O N E N T , -A , componenţi, -te, adj. (Adesea substantivat)
C are intră ca parte în tr-u n în tr e g ; alcătuitor. ❖ (Chim .) Corpuri com­
ponente (şi substantivat, n.) **= corpuri din a căror com binaţie rezultă
u n corp com pus. (M ec.) Forţe componente (şi substantivat, f.) = forţe
a căror direcţie şi intensitate se com bină spre a produce o forţă unică
(num ită rezultantă). — G erm . K o m p o n e n te .
C O M P O N E N Ţ Ă , componenţe, s. f. Totalitatea elem entelor care
alcătuiesc o u n ita te ; compoziţie, alcătuire. — D in c o m p o n fe n t] 4 - suf.
-enţă.
C O M P O N tS T , -A , componişti, -ste, s. m . şi f. (G erm anism înv.)
C om pozitor. — G erm . K o m p o n is t.
C O M P O N IS T IC , -A, componistici, -e, adj. Al unei com poziţii
muzicale, privitor la o com poziţie m uzicală. — D in c o m p o n is t 4 -
suf. -ic.
C O M P O R T A , compârt, vb. I. Refl. A se purta, a avea o anum ită
conduită. — F r. c o m p o r te r .
C O M P O R T A M E N T , comportamente, s. n . (Franţuzism ) C om ­
portare. — D upă fr. c o m p o r te m e n t.
C O M P O R T A R E , comportări, s. f. A cţiunea de a se comporta.
C O M P O S T A , compostez, vb. I. T ran z. A m arca data cu com ­
postorul. — F r. c o m p o s te r .
C O M P O S T O R , compostoare, s. n. A parat cu ajutorul căruia sc
im prim ă data pe u n bilet de călătorie. — D upă fr. c o m p o s te u r .
C O M P O T , compoturi, s. n. Preparat alim entar din fructe fierte
în apă cu zahăr. — Fr. c o m p o te .
C O M P O T lE R Ă , compotiere, s. f. Vas în care se pune com potul
p en tru a fi servit la masă. [ P r .: — F r. c o m p o tie r .
C O M P O Z E E , compozee, s. f. (L a pl.) Fam ilie de plante superi­
oare cu flori mici, sim ple şi num eroase, dispuse în inflorescenţe în
form ă de capitule; (şi la sg.) plantă care face parte din această fam i­
lie. — F r. c o m p o s e e s .
C O M P O Z IT , -A , compozite, adj. n. şi f.
A lcătuit din elem ente disparate, felurite.
❖ Ordinul compozit (şi substantivat, n.) =
o rdin arhitectonic antic, caracterizat în special
p rin capitelul cu volute şi cu foi de acantă, re ­
zultat din com binarea capitelului ionic cu cel
corintian. — F r. c o m p o s ite (lat. lit. c o m p o -
s itu s).
C O M P O Z IT E a. f. pl. Com pozee. —
F r. c o m p o s ite s .
C O M P O Z IT O R , -O Ă R E , compozitori,
- oare, s. m . şi f. Persoană care com pune
lucrări muzicale. — D upă fr. c o m p o s i-
te u r.
C O M P O Z IŢ IE , compoziţii, s. f. 1. T o ta ­
litatea elem entelor care alcătuiesc o u n ita te ;
structură, com punere, alcătuire. 2. O peră,
bucată, com punere artistică, în special m uzi­
cală. ♦ S tudiul regulilor de com punere a unei bucăţi muzicale. 3. Felul
în care sînt dispuse elem entele imaginii în tr-u n tablou, aşa încît
să se echilibreze în tre ele. ♦ G en de pictu ră reprezentînd personaje
în acţiune. 4. E xerciţiu şcolar con stîn d în dezvoltarea în scris a unei
COMPOZIŢIONAL — 173 —
tem e cu carac te rliterar. 5. Aliaj de cositor cu c aresc căptuşeşte suprafaţa
unei piese m etalice care freacă altă suprafaţă m etalică, cu scopul de
a micşora frecarea. — F r. c o m p o s itio n (lat. lit. c o m p o s itio , -o n is).
C O M P O Z IŢ IO N A L , -A , compoziţionali, -e, adj. Privitor la
compoziţia unei opere de artă. [ P r .: -ţi-o-]
C O M P R E H E N S IB IL , -A, comprehensibili, -e, adj. (Franţuzism )
Care se poate înţelege u ş o r; clar, inteligibil. — F r. c o m p r 6 h e n s ib le
(lat. lit. c o m p re h e n s ib ilis ).
C O M P R E H E N S IU N E s. f. (F ranţuzism ) Capacitate de a pătrunde,
de a înţelege c e v a ; înţelegere, p ă tru n d e re ; cunoştinţa, cunoaştere.
[P r .: -«-«-] — F r. c o m p r ^ h e n s io n (lat. lit. c o m p r e h e n s io , -onis).
C O M P R E H E N S IV , -A , comprehensivi, -e, adj. (Franţuzism )
Care înţelege repede şi j u s t ; inteligent, pătrunzător. — F r. c o m p r 6 -
h e n s if (lat. lit. c o m p re h e n s iv u s ).
C O M P R E S Ă , comprese, s. f. Bucată de pînză udată cu apă sau cu
o compoziţie medicinală şi aplicată pe o parte bolnavă a corpului.
— Fr. c o m p r e s s e .
C O M P R E S IB IL , -A, compresibili, -e, adj. (F iz .; despre corpuri)
Care îşi poate m icşora volum ul, care se com prim ă cînd creşte presi­
unea exterioară la care este s u p u s ; com prim abil. — D u p ă fr. c o rn -
p re s s ib le .
C O M P R E S IB IL IT A T E s , f. (Fiz.) P roprietate a unui corp de
a-şi micşora volumul cînd creşte presiunea exterioară la care este supus.
— D upă fr. c o m p r e s s ib ilite .
C O M P R E S IU N E , compresiuni, s. f. (Fiz.) 1. Com prim are. 2.
Intervalul de tim p în care fluidul din cilindrul unui m otor este com ­
prim at prin deplasarea unui piston în cilindru. [P r„ : — F r.
c o m p r e s s io n (lat. lit. c o m p re s s io , -o n is).
C O M P R E S O R , cotnpresoare, s. n. 1.
M aşină în treb u in ţa tă p en tru ridicarea presiunii
u n u i gaz. 2. C ilindru metalic masiv, cu trac­
ţiune animală sau m ecanică, servind la nivelarea
şoselelor. 3. In stru m en t cu care se strînge
un vas sanguin în tim pul unei operaţii. —
D upă fr. c o m p r e s s e u r .
C O M P R IM A , comprim, vb. I. T ran z.
1. A micşora volum ul unui corp cu ajutorul
unei presiuni ex te rio a re ; a presa. ♦ Fig. A
împiedica să se m an ifeste; a înnăbuşi. 2. A
restrînge, a reduce personalul unei în tre ­
prinderi ; (im pr.) a pu n e pe cineva în cadrul
disponibil. — F r. c o m p r im e r ,
C O M P R IM A B IL , -A, cotnprimobili, -e
adj. Care poate fi com prim at. — D u p ă fr. C om presor (1)
c o m p r im a b le .
C O M P R IM A R E , comprimări, s. f. A cţiunea de a comprima.
C O M P R IM A T 1 adj. n. (în expr.) Aer comprimat = aer supus unei
presiuni m ari şi avînd diferite întrebuinţări în industrie. — V. comprima.
C O M P R IM A T 2, comprimate, s. n. M edicam ent de consistenţă
solidă obţinut p rin com prim area u n o r p u lb e ri; pastilă, tabletă. — V.
comprima.
C O M P R O M IS 1, compromisuri s. n. înţelegere, acord bazat pe
cedări reciproce ; concesie. — F r. c o m p r o m is .
C O M P R O M IS * , -A , compromişi, -se, adj. 1. (D espre oameni)
C u reputaţia p ă ta tă ; discreditat. 2. P rim ejduit, stricat. — V. com­
promite.
C O M P R O M IT E , compromit, vb. I I I . 1. T ran z. şi refl. A face
să-şi piardă sau a-şi pierde buna re p u ta ţie ; a (se) discredita. 2. T ran z.
A p rim e jd u i; a strica, a distruge. [Perf. s. compromisei, p art. compromis]
— F r. c o m p r o m e t t r e (lat. lit. c o m p r o m itt e r e ) .
C O M P R O M IT E R E , compromiteri, s. f. A cţiunea de a (se) com­
promite.
C O M P R O M IŢ Ă T O R , -O A R E , compromiţători, -oare, adj. Care
(poate) com prom ite pe cineva. — D in c o m p r o m ite + suf. -(ă )to r .
C O M P U L S A R E , compulsări, s. f. (în v .) C ercetare minuţioasă,
consultare de cărţi, docum ente etc. — D in c o m p u ls a (puţin folosit,
<fr. compulser).
C O M P U N E , compun, vb. I I I . T ran z. 1, (D espre elem entele unui
întreg) A form a, a alcătui u n întreg. ♦ Refl. (D espre u n întreg) A fi
alcătuit, a consta din. . . 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară,
muzicală etc. [Perf. s. compusei, p art. compus] — L at. lit. c o m p o n e r e
(după pune),
C O M P U N E R E , compuneri, s. f. 1. A cţiunea d e ' a (se) compune
şi rezultatul ei; alcătuire, îm binare. 2. (Concr.) Bucată literară sau
muzicală ; compoziţie. 3. (Concr.) L ucrare şcolară asupra unei tem e.
C O M P tJS , -A, compuşi, -se, adj. A lcătuit din mai m ulte părţi
sau elem ente ; com binat. (C him .) Corp compus (şi substantivat, m.) =
corp alcătuit din mai m ulte elem ente diferite. (M u?.) Măsură compusă =
măsură form ată din fracţiuni ale m ăsurii sim ple. (G ram .) Timp compus —
tim p alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Dobindă compusă — dobîndă
calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul iniţial,
dobînda respectivă. — V, compune.
C O M tJN , -A , comuni, -e, adj. Care aparţine tu tu ro r sau mai
m ultora ; care priveşte sau interesează pe toţi sau pe mai m u lţi; de care
se folosesc to ţi sau m ai m ulţi. <$■ Drept comun — parte a d re p tu lu i care are
aplicare generală (spre deosebire de d rep tu l care se aplică în dom enii spe­
COMUTA
ciale). Criminal de drept comun — crim inal care a comis o crim ă obişnuită.
Substantiv comun — substantiv care serveşte la indicarea tu tu r o r obiectelor
(fiinţe, lucruri, stări, acţiuni etc.) de acelaşi fel. Factor comun = n u m ăr cu
care se înm ulţesc toţi term enii unei sum e. D ivizor comun — num ăr
întreg care îm parte exact mai m ulte num ere întregi date. M ultiplu
comun — num ăr care e divizibil cu mai m ulte num ere întregi date.
Num itor comun = n um itor care apaiţine mai m ultor fracţii. ❖ Expr.
D e comun acord — în perfectă înţelegere, în acord unii cu alţii. A face
cauză comună cu cineva — a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o
discuţie. A nu avea nimic comun cu cineva — a n u avea nici u n fel de
relaţii cu cineva. A duce viaţă comună cu cineva — a trăi sub acelaşi
acoperiş. ♦ (S ubstantivat, n.) Ceea ce aparţine unei c om unităţi sau unei
colectivităţi; ceea ce are u n caracter general, obişnuit. Vaca şi viţelul
ne răm în n o u ă ... buhăieşul îl dăm la comun (C A M IL A R ). <► Loc.
adv. In comun = laolaltă, îm preună. 2. O bişnuit, norm al ; frecvent.
<> Loc comun = idee reprezentată de toţi sau de m ulţi în acelaşi
fel (şi banalizată prin deasa ei întrebuinţare). ❖ E xpr. (Substantivat)
A ieşi din comun - a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit, anormal.
3. Banal, de r î n d ; de proastă calitate. — Fr. c o m m u n (lat. lit.
c o m m u n is ).
C O M U N A L , -A , comunali, -e, adj. Aî com unei, privitor ta comună.
— F r. c o m m u n a l (lat. lit. c o m m u n a lis ) .
C O M U N A R D , -Ă , comunarzi, -de, s. m. şi f. P artizan, adept al
Com unei din Paris din 1871. — F r. c o m m u n a r d ,
C O M 0 N Ă , comune, s. f. 1. U nitate adm inistrativă com pusă din
unul sau mai m ulte sate, condusă de u n sfat popular com unal. ♦ (în
evul m ediu) Aşezare urbană în ţările din apusul Europei, dezvoltată
în cadrul vechilor cetăţi aşezate pe m arile drum uri comerciale
şi posedînd o anum ită autonom ie. 2. (în expr.) Comuna prim itivă —
prim a form aţie socială, corespunzînd un o r forţe de producţie slab
dezvoltate, în care baza relaţiilor de producţie o constituia proprie­
tatea în com un asupra mijloacelor de producţie, relaţiile între oameni
fiind de colaborare şi de ajutor reciproc. Comună agricolă — forma cea
mai înaltă a cooperării gospodăriilor ţărăneşti, în care proprietatea
obştească se extinde asupra tu tu ro r mijloacelor de producţie. Comuna
din Paris ~ formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871
de masele m uncitoare răsculate şi constituind prim a încercare de insta­
urare a dictaturii proletariatului. 3. (în expr.) Camera Comunelor = una
dintre cele două cam ere ale parlam entului englez. — F r. c o m m u n e .
C O M U N IC A , comunic, vb. 1. 1. T ran z. A face cunoscut, a da de
ş tir e ; a inform a, a înştiinţa, a spune. ♦ Intranz. (D espre oameni,
com unităţi sociale etc.) Â se pune în legătură, în contact cu. . . ; a vorbi
cu. . . 2. Intranz. A fi în legătura cu. . ., a duce la. . , Cămara comuni­
că cu pivniţa. — F r. c o m m u n iq u e r .
C O M U N IC A N T , comunicante, adj. n. (F iz .; în expr.) Vase comu­
nicante = sistem de tu b u ri sau de vase care com unică inţr.e ele, astfel
încît un lichid tu rn a t în unul dintre tu buri trece ţi în celelalte, ridi-
cîndu-se în toate la acelaşi nivel. — F r. c o r n m u n ic a n t.
C O M U N IC A R E , comunicări, s. f. Acţiunea de a comunica şi
rezultatul ei. 1. înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. P re­
zentare, în tr-u n cerc de specialişti, a unei contribuţii personale
în tr-o problem ă ştiinţif»''?..
C O M U N IC A T , comunicate, s. n. Inform aţie oficială specială
transm isă p rin presă, radio etc. Buletin p rin care com andam entul
suprem al unei arm ate informează publicul, în tim p de război, asupra
operaţiilor m ilitare. — D upă fr. c o m m u n iq u £ (germ. K o m m u n ik a t).
C O M U N IC A T IV , -A , comunicativi, -e, adj. 1. (D espre oameni)
Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. (D espre unele m ani­
festări ale oamenilor) Care se transm ite uşor de la o persoană la alta.
Un rîs zgomotos, care nu era de loc comunicativ (V L A H U Ţ Ă ).— F r.
c o m m u n ic a t if (lat. lit. c o m m u n ic a tiv u s ) .
C O M U N IC A T IV IT A T E s. f. însuşirea de a fi com unicativ.
— D in c o m u n ic a tiv .
C O M U N IC A Ţ IE , comunicaţii, s. f. M ijloc de com unicare între
p uncte d ife rite ; legătură, contact. [V a r.: (înv.) c o m u n ic a ţiiîn e s. f.]
— F r. c o m m u n ic a tio n (lat. lit. c o m m u n ic a tio , -onis).
C O M U N IC A Ţ ltJ N E s. f. v. c o m u n ic a ţie .
C O M U N IS M s. n. 1. O rînduire socială superioară, care urmează
d upă desăvîrşirea construirii socialismului, cînd dispar diferenţele
de clasă şi deosebirile esenţiale dintre sat şi oraş, dintre munca fizică
şi cea intelectuală şi cînd se aplică principiul: de la fiecare după capaci­
tăţile sale, fiecăruia după nevoile sale. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii
orînduirii com uniste. —- F r. c o m m u n is m e .
C O M U N IS T , -A, comunişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care ţine
de com unism , care se bazează pe principiile com unism ului sau este
caracteristic c o m unism ului; privitor la com unism . 2. S. m. şi f. M em bru
al unui partid m arxist-leninist, luptător pentru cauza com unism ului.
— F r. c o m m u n is te .
C O M U N IT A T E , (2 ) comunităţi, s. f. 1. Faptul de a fi comun
mai m ultor lucruri sau f iin ţe ; posesiune în com un. 2. T otalitatea celor
care trăiesc îm preună, avînd aceleaşi obiceiuri, norm e de viaţă e tc .;
totalitatea locuitorilor unei Joţalităţi, ai unei ţări etc. — F r. c o m m u -
n a u t£ (lat. lit. c o m m u n itâ s , -a tis).
C O M U N IU N E , comuniuni, s. f. Legătură trainică, unire strînsă.
[ P r .; -ni-u-] — F r. c o m m u n io n (lat. lit. c o m m u n io , -onis).
C O M U T A , comut, vb. I. T ran z. (Jur.) A schim ba o pedeapsă
mai grea în tr-u n a mai uşoară. — L a t. lit. c o m m u ta r e (fr. c o m -
m u te r ) .
C O M U T A B IL - 174 —
C O M U T A B IL , -A , comutabili, -e, adj. Care poate fi com utat.
— D upă fr. com m utable.
C O M U T A R E , comutări, s. f. A cţiunea de a comuta.
C O M U T A T O R , comutatoare, 8 . n. D ispozitiv p e n tru închiderea
sau deschiderea reţelei p rin care trece un
curent electric sau pen tru schim barea d i­
recţiei l u i ! întrerupător, şaltăr. — D upă
fr. com m utateur.
C O N 1- Elem ent de com punere însem -
n înd * îm preună cu », care serveşte la for­
m area u n o r substantive ca confcolar şi a u nor
verbe ca conlocui, convieţui etc. [V a r.: co-J
— F r. c o (n )- (<lat. cum -).
CON*, conuri, s. n. 1. Suprafaţă gene­
rată de o dreaptă care trece p rin tr-u n p u n ct
fix şi se sprijină pe o curbă fixă. 2. C orp
cuprins între suprafaţa generată de o dreaptă C om utator
care trece p rin tr-u n p u n ct fix şi se spnjinâ . . rp „ <-
oe o curbă fixă şi în tre u n plan care taie această suprafaţa. ❖ Trunchi
de con = corp geom etric care se obţine reţezînd unui con partea cuprinsa
între vîrf şi o secţiune plană a conului.
Con vulcanic = partea exterioară. în formă
de con (2 ), a unui vulcan. Con de lumina
= m ănunchi de raze care pleacă d in tr-u n
punct lum inos şi cade pe o suprafaţă. 3.
F ructul coniferelor, form at d in tr-u n ax cu
numeroşi solzi lemnoşi. F r. c 6 n e .
C O N A B tU , 4 E , conabii, adj. R oşu-
închis, de culoarea vişinei c o a p te ; vişi-
niu. ♦ (S ubstantivat, n.) Culoarea vişinie. C onuri
— T c . K unebi.
C O N A C , conace, s. n. I. 1. Casâ boierească la ţ a r a , pe o moşie.
2. Reşedinţă a u n u i ispravnic sau a unu! subprefect, a u n u i vizir sau
a unui p a şă ; cartier oficial. II. (în v .) 1. Loc de p o p a s ; popas 2. D is­
tanţă de la u n loc de popas la altul. 3. Interval de tim p egal cu o
jum ătate de zi. -— T c . k o n a k .
C O N A Ţ IO N A L , -A , conaţionali, -e, s. m. şi f. Persoană consi­
derată în raport cu alta care face parte din aceeaşi naţiune cu ea. [ F r ..
-ţi-o-] — D in c o ( n ) 1- + n a ţio n a l. _ capitaliste sub conducerea unui grup restrîns de m onopolişti, în tre ­
C O N A C A R , conăcari, s . m . (Reg.) Fiecare d i n t r e cei doi flăcăi
călări care însoţesc pe m ire, în ziua nunţii, cînd pleacă du p a mireasa ,
tîn ă r călare în alaiul unei n u n ţi. D in colacar.
C O N Ă C Ă R fE , conăcării, s. f. (Reg.) O raţie de n u n tă ; u ra re facuta
m irilor. — D in c o n ă c a r + suf. -ie.
C O N Ă f t , condcesc, vb. IV . Intranz. (în v .) A face popas, a po p o si;
a se odihni. ♦ T n ffiî- A găzdui, a adăposti pe cineva. — D in c o n a c .
C O N Ă C lR E , conăciri, s. f. (în v .) A cţiunea de a conăci; popas.
♦ G ăzduire, adăpostire.
C O N C A S A , concasez, vb. I. T ran z. A sfărîm a u n m aterial solid
în bucăţi mici. — F r. c o n c a s s e r.
C O N C A S Â R E s. f. A cţiunea de a concasa.
C O N C A S 0 R , concasoare, s. n. M aşină de sfărîrnat m ateriale dure,
folosită în industriile extractive sau de prelucrare. D upă fr.
c o n c a s s e u r.
C O N C Â V , -A, concavi, -e, adj. Care
prezintă o scobitură. ♦ (în v ., despre formaţii
militare) D ispus în semicerc. — F r. c o n c a v e
(lat. Jit. c o n c a v u s).
CON C A V IT A T E , concavităţi, s. f. Sco­
bitură, adîncitură a unui corp concav. — D upă
fr. concavite.
C O N C E D E , conced, vb. I I I . T ran z. (F ran ­
ţuzism ) A îngădui, a încuviinţa, a acorda, a ceda
u n drept, u n privilegiu etc. — F r. concede r.
C O N C E D IA , concedia, vb. I. T ran z. 1. A
elibera d intr-o funcţie, a îndepărta din serviciu,
a da afară. 2. (F ranţuzism ) A îngădui cuiva să
se re tra g ă ; a pofti pe cineva să iasă ; a înde­
părta. [ P r .: -di-d\ — F r. c o n g e d ie r (după Concasor
concede).
C O N C E D IE R E , concedieri, 8 . f. A cţiunea de a concedia; eliberare
sau îndepărtare din serviciu. TPr.: -di-e-]
C O N C E D IU , concedii, s. n. D re p t pe care îl au salariaţii de a
lipsi u n tim p determ in at de la serviciu p en tru odihnă, p e n tru îngrijirea
sănătăţii etc., cu plata, salariului p e n tru to t acest interval. [V a r.: (înv.)
congediu s. n,] — F r. cong6 (după concede).
C O N C E N t, concenesc, vb. IV . T ran z . (în v . şi reg.) A nim ici, a
prăpădi. — Slav (v. sl. k o n i£ a ti).
C O N C E N T R A , concentrez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) strînge,
a (se) acum ula în tr-u n singur loc ; a (se) în d rep ta spre u n singur pu n ct.
2. T ran z . A chem a vrem elnic su b arm e pe u n ostaş rezervist, în tim p
de pace, p e n tru instrucţie. 3. Refl. A-şi încorda întreaga atenţie sau
gindire în tr-o singură d ire c ţie ; a fi absorbit, p reocupat de ceva. 4.
T ran z. (C him .) A m ări c o n ţin u tu l procentual al unui com ponent în tr-o
soluţie sau în tr-u n am estec (îndepărtînd parţial ceilalţi com ponenţi
sau adăugind cantităţi suplim entare d in com ponentul respectiv). 5.
T ran z. A separa d in tr-u n m inereu b ru t părţile bogate în m inereuri
utile de părţile sterile. — F r. concentrer.
C O N C H IS T A D O R
C O N C E N T R A R E , concentrări, s. f. A cţiunea de a (se) concentra
şi rezu ltatu l ei. •<> (Ec. pol.) Concentrarea capitalului — acum ularea
capitalului, v. acumulare. Lagăr de concentrare = Ioc în care, în
regim urile reacţionare, sînt închişi şi izolaţi cetăţenii consideraţi p eri­
culoşi regim ului.
C O N C E N T R A T 1, concentrate, s. n. 1. Produs m inier obţinut
p rin tr-o serie de operaţii speciale, p en tru a fi folosit în m etalurgie.
2. Produs alim entar p reparat p rin uscarea sau presarea unui alim ent,
pentru a-l face să-şi restrîngă volum ul. — D upă fr. c o n c e n tr a .
C O N C E N T R A T *, -A , concentraţi, -te, adj. (C him .) Care are o
concentraţie m are. — V. concentra.
C O N C E N T R A Ţ IE . concentraţii, s. f. (Chim .) G rad de saturare,
de densitate a u nui c o r p ; raport dintre cantitatea de com ponent dizol­
vată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută. — F r. c o n c e n ­
t r a tio n .
C O N C E N T R IC , -A , concentrici, -e, adj. (D espre două sau mai
m ulte cercuri, linii curbe etc.) C are au acelaşi centru. — F r. c o n c e n -
triq u e .
C O N C fiP E , concep, vb. I I I . I. T ranz. 1. A imagina, a proiecta,
a gîndi ceva nou. 2. A-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.
❖ Loc. adv. De neconceput = de neînţeles, de neim ag in at; im posibil.
3. A exprim a în anum iţi term eni, a form ula în tr-u n anum it fel. II.
In tranz. (D espre o femeie) A răm îne în sărcin ată ; a naşte. — L at.
lit. c o n c ip e r e .
C O N C fiP E R E s. f. A cţiunea de a concepe; imaginare, proiectare;
c re a re ; zămislire.
C O N C fiP T , concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just
realitatea. 2. Ciornă, schiţă. — F r. c o n c e p t.
C O N C E P T A C U L , conceptacule, s. n. C avitate unde se formează
celulele reproducătoare la unele ciuperci. — F r. c o n c e p ta c le (lat. lit.
c o n c e p ta c u lu m ).
C O N C E P T U A L , -A , conceptuali, -e, adj. Care ţine de concept
(1 ); abstract. [ P r .: - tu-al] — D u p ă fr. c o n c e p tu e l.
C O N C E P Ţ IE , concepţii, s. f. 1. A nsam blu sau sistem de idei
cu privire la problem e filozofice, ştiinţifice, tehnice, literare e tc .; felul
de a înţelege sau de a interpreta fenom enele pe baza unui sistem de idei.
2. Zăm islire (a unui copil). — F r. c o n c e p tio n (lat. Ut. c o n c e p tio ,
•onis).
C O N C E R N , concerne, s. n. R eunire de întreprinderi economice
prinderile răm înînd form al independente. — Engl. c o n c e rn .
C O N C fiR T , concerte, s. n. 1. Executare în public a un o r opere
muzicale. ♦ Piesă muzicală (cu solişti) scrisă într-o form ă care se
distinge prin caracterul ei virtuos-tehnic. 2. (Rar) înţelegere, unire,
acord între mai m ulte state sau persoane în vederea u nui scop comun.
— F r. c o n c e r t (<it ).
C O N C E R T A , concertez, vb. I. Intranz. A da un concert (1 ).
— It. c o n c e r t a r e .
C O N C E R T A N T A , concertante, adj. f. (în expr.) Simfonie concer­
tantă ~ sim fonie în care două sau mai m ulte instrum ente au, alternativ,
u n rol dom inant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu
caracter solistic-virtuos în tr-u n ansam blu coral. — F r. c o n c e r t a n t.
C O N C E R T ÎN Ă , concertine, s. f. In stru m en t de felul acordeonului,
cu feţele laterale hexagonale. — F r. c o n c e r tin a .
C O N C E R T lS T , -A , concertişti, -ste, s. m. şi f. Persoană care
dă concerte. — F r. c o n c e r tis te .
C O N C E R T M A E S T R U , concertmaeştri, s. m . Prim ul violonist
(sau instrum entist) al unei orchestre simfonice. — D upă germ . K o n z e r t-
m e is te r .
C O N C E S IE , concesii, s. f. îngăduinţă, cedare faţă de cineva,
renunţare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia. — F r. c o n c e s sio n
(lat. lit. c o n c e s sio , -onis).
C O N C E S IO N A , concesionez, vb. I. T ranz. A da în concesiune.
[ P r .: -si-o-] — D in c o n c e s iu n e .
C O N C E S IO N A R , concesionari, s. m . Persoană care a obţinut
o concesiune. [ P r .: -$»-«>-] — F r. c o n c e s s io n n a ir e .
C O N C E S IO N A R E , concesionări, s. f. F aptul de a concesiona.
[P r .: -«'-o-]
C O N C E S IU N E , concesiuni, s. f. D re p t de exploatare a unui bun
obştesc, acordat de către u n guvern un o r persoane p a rtic u la re ; obiectul
m aterial (terenuri, m ine etc.) al unei asemenea exploatări. [ P r .: -«-«-]
— F r. c o n c e s s io n (lat. lit. c o n c e s sio , -onis).
C O N C E S IV , -A, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor.
<► Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi
există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se
poate realiza. Conjuncţie concesivă — conjuncţie care introduce o p ro ­
poziţie concesivă. — F r. c o n c e s s if (lat. lit. c o n c e s siv u s ).
C O N C E T Ă Ţ E A N , -A , concetăţeni, -e, s. m . şi f. Cetăţean din
acelaşi s ta t sau din acelaşi oraş cu altul, considerat în ra p o rt cu acela.
— D in c o n 1- + c e t ă ţ e a n (după fr. concitoven).
C O N C H E R A N T , -A , concheranţi, -te, adj. (F ranţuzism ) Cuce­
ritor. — F r. c o n q u â r a n t .
C O N C H fiT Ă , conchete, s. f. (F ranţuzism ) C ucerire. — F r.
conqu& te.
C O N C H ID E , conchid, vb. I I I . T ran z. şi intranz. A trage o con­
cluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part.
conchis.] — L at. lit. c o n c lu d e r e (după închide).
C O N C H IS T A D O R , conchistadori, s. m . A venturier spaniol plecat
să cucerească te rito rii d in A merica, în prim ele tim p u ri după des­
coperirea acestui c o n tinent. — F r. c o n q u is t a d o r (<span.).
C O N CH ISTĂ — 175 —
C O N C H IS T Ă , conckiste, s. f. (Italienism ) C u cerire; lucru cucerit.
[V a r.: c o n c u i s tă 3. f.] — I t. c o n q u is ta .
C O N C I, conduri, s. n. Coc. ♦ (Reg.) Cerc de lem n, de lînă
îm pletită etc. învelit în pînză sau în tr-o îm p le titu ră de p ă r pe care
ţărancele m ăritate îl poartă în creştetul capului, su b basma. — M agh.
k o n ty .
C O N C IL IA , condliez, vb. I. T ran z. A pu n e de acord, a împăca,
a înlătura divergenţele, contradicţiile d in tre două sau mai m ulte păreri,
idei, doctrine etc. [ P r .: -/t-a ]— F r. c o n c ilie r (lat. lit. c o n c ilia r e ) .
C O N C IL IA B U L , conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între
oameni care plănuiesc ceva. [ P r .: -li-a-\ — F r. c o n c ilia b u le (lat. lit.
c o n c ilia b u lu m ).
C O N C IL IA N T , -A , condlianţi, -te, adj. îm p ă c iu ito r; care se
lasă uşor înduplecat. [ P r .: -li-ant) — F r. c o n c ilia n t.
C O N C IL IA T O R , -O A R E , condliatoyi, -oare, adj. Care tinde
spre un acord, spre o îm păcare a u n o r divergenţe; care duce
spre înţelegere în tre părţi opuse. ♦ (în politică, în lu p ta de clasă)
Care, în faţa unor divergenţe de o rdin principial, caută *> soluţie de
com prom is, o linie de mijloc, oportunistă. ♦ (Substantivat) îm păciui­
torist. [ P r .: -/t-a-] — F r. c o n c i lia t e u r (lat. lit. c o n c ilia to r).
C O N C IL IĂ Ţ IE , c o n d lia ţii, s. f. îm p ă c a re ; procedură de îm pă­
care în dreptul in te rn a ţio n a l, avînd ca scop înlăturarea conflictelor.
[ P r .: -/t-a-] — Fr. c o n c ilia tio n (lat. lit. c o n c ilia tio , -o n is).
C O N C IL IE R E , concilieri, s. f. îm p ă c a re ; unire, acord. [ P r .:
-li-e-] — V. condlia.
C O N C IL IU , condlii, s. n. (în v .) A dunare de arhierei în care
se iau hotărîri asupra u nor chestiuni de dogmă, de m orală sau de
disciplină bisericească; sobor, sinod. — L at. lit. c o n c iliu m .
C O N C lN Ă , condne, s. f. N um ele u n u i joc de cărţi. -— N gr.
kontsina*
C O N C lS , -A , condşi, -se, adj. (D espre stil, opere literare etc.)
Expus pe scurt, în p u ţin e cuvinte, concentrat. — F r. c o n c is (lat.
lit. c o n cisu s).
C O N C IZ IE s. f. Calitatea de a fi c o n c is; form ulare scurtă. [V a r.:
c o n c iz iu n e s. f.] — F r. c o n c is io n (lat. lit. c o n c isio , -o n is).
C O N C IZ ItJN E s. f. v. c o n c iz ie .
C O N C L A V , conclave, s. n. Sfatul cardinalilor, adunaţi pen tru
alegerea papei. ♦ (G lum eţ) A dunare. — F r. c o n c la v e .
C O N C L U D E N T , -A , concludenţi, -te, adj. (Adesea adverbial)
Care convinge ; convingător. — L at. lit. c o n c lu d e n s , -n tis.
C O N C L U S lV , -A , conclusivi, -e, adj. (Rar) C are constituie o
concluzie, care conchide. ❖ (G ram .) Propoziţie conclusivă = propo­
ziţie care exprim ă concluzia acţiunii sau a stării din coordonata ei sau
concluzia întregii discuţii anterioare. Conjuncţie conclusivă = conjuncţie
care introduce o propoziţie conclusivă. [V a r.: c o n c lu z iv , -ă adj.]
— D u p ă fr. c o n c lu sif.
C O N C L 0 Z IE , concluzii, s. f. 1. încheiere a unui şir de judecăţi}
gîndire dedusă d in tr-o serie de argum ente sau constatări. ♦ U ltim a
parte a unei expuneri sau a unei opere. ❖ E xpr. A trage concluzii —
a rezum a ideile emise de participanţi în cadrul unei dezbateri şi a arăta
consecinţele care se im p u n în legătură cu problem ele dezbătute. 2.
Judecată finală a unui silogism. ♦ (M at.) Judecată care confirm ă datele
unei teorem e pe baza dem onstraţiei. 3. în c h e ie re judiciară, m inis­
terială ; aviz, propunere. ❖ Expr. A pune concluzii — (despre procuror
sau apărători) a form ula (concis) acuzarea (sau apărarea) in cadrul
dezbaterilor un u i proces. — F r. c o n c lu s lo n (lat. lit. c o n c lu sio ,
-onis).
C O N C L U Z lV , -A adj. v. c o n c lu siv .
C O N C O M IT E N T , -A , concomitenţi, -te, adj. Care se petrece
în acelaşi tim p (cu altcev a); sim ultan. — D upă fr. c o n c o m ita n t.
C O N C O R D A , pers. 3 concârdă, vb. I. Intranz. A fi în acord,
a corespunde, a se potrivi. — F r. c o n c 'o rd e r (lat. lit. c o n c o r d a r e ) .
C O N C O R D A N T , -A, concordanţi, - te, adj. Care concordă ( c u . . . ) .
❖ N oţiuni concordante — noţiuni ale căror sfere coincid în întregim e
sau parţial. Stra tu ri concordante = stratu ri geologice aşezate paralel
unele peste altele. — F r. c o n c o r d a n t.
C O N C O R D A N Ţ Ă , concordanţe, s. f. A cord, potrivire. Con­
cordanţa obligatorie a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de
producţie = lege econom ică obiectivă care acţionează în toate orînduirile
sociale, potrivit căreia relaţiile de producţie treb u ie să corespundă cu
caracterul forţelor de producţie. (G ram .) Concordanţa timpurilor = an­
sam blu de reguli după care se fixează tim pul verbului din propoziţia
dependentă, în rap o rt cu tim pul verbului propoziţiei regente. — F r.
co n co rd an ce.
C O N C O R D A T , concordate, s. n. 1. T ra ta t încheiat în tre V atican
şi un stat. 2. C ontract încheiat, în orînduirea capitalistă, su b controlul
justiţiei, între u n com erciant insolvabil şi creditorii lui, p rin care se
acordă com erciantului reducerea sau am înarea plăţilor, spre a-i îngădui
continuarea com erţului. — F r. c o n c o r d a t.
C O N C O R D IE s. f. (Rar) înţelegere, bu n ă înţelegere. — Lat. lit.
c o n c o r d ia .
C O N C R E S C E N Ţ Ă , concrescenţe, s. f. (M ed.) Creştere îm preună,
îm preunare patologică, anorm ală a două ţesuturi. Concrescenţa a două
degete. — Fr. c o n c r e s c e n c e (lat. lit. c o n c r e s c e n tia ) .
C O N C R E T , -Ă , concreţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care
poate fi percepu t cu sim ţu rile; real; care exprim ă obiecte perceptibile
prin sim ţuri. ♦ Precis, bine determ in at. — F r. c o n c r e t.
C O N D EN SA T
C O N C R E T IZ A , concretizez, vb. I. T ran z . A înfăţişa în m od
concret. ♦ T ran z . şi refl. A (se) m aterializa, a (se) realiza în m od
practic. — F r. c o n c r â tis e r .
C O N C R E T IZ A R E , concretizări, s. f. A cţiunea de a (se) concre­
tiza şi rezultatul e i ; înfăţişare, prezentare c o n c re tă ; m aterializare.
C O N C R E Ţ IO N Ă R E s . f. Form area concreţiunilor. [ P r .: -ţi-o-}
— D in c o n c r e ţ io n a (puţin întrebuinţat, <fr. concretionner).
C O N C R E Ţ ltJN E , concreţiuni, s. f. D epunere de roci sedim entare
în ju ru l unui corp străin, p rin concentrarea substanţelor m inerale din
soluţii apoase. [ P r .: -ţi-u-} — F r. c o n c r â tio n (lat. lit. c o n c r e tio ,
-onis).
C O N C U B IN , -Ă , concubini, -e, s. m. şi f. Persoană care trăieşte
în concubinaj. — F r. c o n c u b in e (lat. lit. c o n c u b in u s , -a).
C O N C U B IN A J s . n. C onvieţuire a u nui b ărbat cu o fem eie fără
îndeplinirea form elor legale de căsătorie ; căsătorie nelegitim ă. — Fr.
c o n c u b in a g e .
C O N C U lS T Ă s. f. v. c o n c h is tă .
C O N C U R A , concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la u n con­
curs. 2. Intranz. A tinde spre aceiaşi rezultat, a duce spre acelaşi scop.
3. Intranz., refl. şi tranz. A (se) lupta p e n tru întîietate în co m erţ;
a(-şi) face concurenţă. — F r. c o n c o u r ir (lat. lit. c o n c u r r e r e ) .
C O N C U R E N T , -Ă , concurenţi, -te, adj., s. m . şi f. I. Adj. 1.
Care face concurenţă a ltu ia, care lu p tă p e n tru acapararea pieţei, p e n ­
tru înlăturarea rivalilor. 2. Care tinde spre acelaşi rezultat. ❖ Cauze
concurente = cauze care contribuie la producerea aceluiaşi efect.
Drepte concurente — drepte care se întîlnesc în acelaşi punct. II. S. m.
şi f. 1. P articipant la u n concurs sportiv. 2. (în orînduirea
capitalistă) N egustor sau producător care luptă să depăşească în
cîştig pe rivali. — Fr. c o n c u r r e n t.
C O N C U R E N Ţ Ă , concurenţe, s. f. 1. R ivalitate comercială, luptă
între industriaşi, com ercianţi etc. p en tru acapararea pieţei, a clien­
telei, p e n tru obţinerea celor mai mari profituri. 2. întrecere, rivalitate
în tr-u n cîm p de activitate. <► E xpr. A face concurenţă cuiva — a
căuta să întreacă pe cineva ţin tin d spre acelaşi scop. — F r. c o n -
cu rre n c e.
C O N C O R G E , conctirg, vb. I I I . Intranz. (înv.) 1. A se întîlni
în tr-u n punct, venind din mai m ulte direcţii. 2. A contribui la înfăp­
tuirea unei o p e re ; a colabora. 3. A concura (2 ). — L at. lit. c o n c u r ­
r e r e (după curge) .
C O N C O R S , concursuri, s. n. 1. în trecere (sportivă) p en tru eviden­
ţierea celor mai buni dintre participanţi. 2. Exam en pentru dobîn-
direa unui post, a unei burse etc. (la care se prezintă mai m ulţi candi­
daţi). 3. A jutor, sprijin, colaborare. <> Concurs de împrejurări = tota­
litatea îm prejurărilor care se întîlnesc în tr-u n anum it m o m e n t; con­
ju nctură. ❖ E xpr. A da concurs (cuiva) = a ajuta (pe cineva). — Fr.
c o n c o u r s (lat. lit. c o n c u rs u s ).
C O N D Â C , condace, s, n. C întec bisericesc scurt. — Slav (v. sl.
k o n d a k u ).
C O N D A M N A , condamn, vb. I. T ranz. 1. A osîndi prin tr-o sen­
tin ţă judecătorească, a supune unei pedepse. 2. A exprim a o dezapro­
bare ; a blama, a veşteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici
o speranţă de salvare- 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o
uşă e t c .; a bloca. — F r. c o n d a m n e r .
C O N D A M N A B IL , -A , condamnabili, -e, adj. Care m erită să fie
condam nat, d e za p ro b a t; reprobabil. — D u p ă fr. c o n d a m n a b le .
C O N D A M N A R E , condamnări, s. f. F aptul de a condamna.
1. O bligaţie im pusă unei persoane, prin judecată, de a da, a face sau a
n u face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei pedepse; osîndâ la
care este supus cineva. 2. D ezaprobare sev e ră ; blam.
C O N D A M N A T , -Ă , condamnaţi, -te, s. m . şi f. Persoană osîndită
p rin tr-o sentinţă judecătorească. — V . condamna,
C O N D E I, condeie, s. n . 1. U nealtă de scris în form ă de beţişor,
la care se adaptează o p e n iţă ; toc (îm preună cu peniţa). ❖ Expr. Ca
din condei — regulat, ordonat, frum os. A trage condeiul — a încărca
la socoteală. D intr-un condei sau dintr-o
trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Fig.
T răsătură de c o n d e i; p. ext. m om ent,
clipă. ♦ (în v .) N um e dat un o r in stru ­
m ente cu care se scria. ♦ C reion pentru
înnegrirea sprîncenelor. 2. Fig. M od de
a scrie, îndem înare în scris ; scris. <> Expr.
A o aduce din condei — a vorbi sau a
scrie cu m e şteşu g ; a ieşi din încurcătură
p rintr-o întorsătură pricepută a frazei. 3.
P ar lung care, îm preună cu lopata, for­
mează cîrm a plutei. — N g r. k o n d y li.
C O N D E lA Ş , conddaşe, s. n. (R ar) D im inutiv al lui condei.
C O N D E IE R , condeieri, s. m . (Rar) Scriitor. — D in c o n d e i +
suf. -ar.
C O N D E N S A , condensez, vb. I. 1. Refl. (D espre vapori sau gaze,
la pers. 3) A se transform a în lichid, prin (răcire şi) com prim are.
2. T ranz. A face mai dens. ♦ A acum ula electricitate. — F r. con*
d e n s e r (lat. lit. c o n d e n s a re ).
C O N D E N S Ă B IL , -Ă, condensabili, -e, adj. C are poate fi condensat.
— D u p ă fr. c o n d e n s a b le .
C O N D E N S A R E , condensări, s. f. Faptul de a (se) condensa.
C O N D E N S A T , -A , condensaţi, - te, adj. (în expr.) Lapte condensat
= lapte conservat sub form ă de p a stă m o a le .— V. condensa.
CO N D ENSA TO R — 176 —
C O N D E N S A T O R , condensatoare, s. n . 1. A parat care serveşte la
lichefierea unei mase de vapori sau de aburi. 2. Sistem de două
conductoare separate p rin tr-u n izolant
sau prin vid, servind la acum ularea
de electricitate statică. ❖ Condeyisator ■
variabil — condensator a cărui capacitate
poate fi variată p rin deplasarea relativă
a arm ăturilor lui. — D upă fr. c o n d e n ­
s a te u r.
C O N D E N S O R , condensori, s. m.
1. L entilă sau gru p de lentile care acu ­
mulează razele de Ia o sursă luminoasa
şi le dirijează asupra obiectului de lu m i­
nat. 2. D ispozitiv în treb u in ţa t, în tr-u n
C ondensatoare
m icroscop, p en tru ilum inarea p rep ara­
telor microscopice în tim pul observaţiei. — D upă fr. c o n d e n s e u r.
C O N D E S C E N D E N T , -Ă , condescendenţi, -te, adj. Care are o
atitudine de respect sau de bunăvoinţă faţă dc cineva. — D upă fr.
c o n d e s c e n d a n t.
C O N D E S C E N D E N Ţ Ă s. f. P u rtare plină de consideraţie sau
de bunăvoinţă faţă de cineva ; respect. — D u p ă fr. c o n d e s c e n d a n c e .
C O N D IC A R , condicari, s. m . (în v . şi arh.) Persoană care scria
sau avea în păstrare c o n d icile; arhivar. — D in c o n d ic ă + suf. -ar.
C O N D IC Ă , condici, s. f. 1. R egistru, catastif. Expr. A trece
ia (sau în) condică (pe cineva) — a ţine m inte (pe cineva) în scopul
de a se răzbuna. 2. (în v . şi arh.) C olecţie de legi, decrete etc. p ri­
vitoare Ia o anum ită m a te rie ; cod. — N gr. k o n tik a s .
C O N D I C Ă R E Â SĂ , condicărese, s. f. (înv., şi arh.) Soţie de con-
dicar. — D in c o n d ic a r 1- suf. -easă.
C O N D IC tJŢ Ă , condicuţe, s. f. D im inutiv al Iui condică. ♦ (în
trecut) C arnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea
purtătorului, locurile unde a fost angajat etc.
C O N D IM E N T , condimente, s. n. N u m e dat u n o r substanţe p i­
cante care se adaugă la o mîncare, p en tru a-i da gust. — F r. c o n d i*
m e n t (lat. lit. c o n d im e n tu m ) .
C O N D IM E N T A , condimentez, vb. I. T ran z. A da gust m încării,
p rin adăugare de condim ente. — D in c o n d im e n t.
C O N D IM E N T Ă R , -Ă , condimentari, -e, adj. (Rar) Folosit ca
condim ent. — D u p ă fr. c o n d im e n ta i re .
C O N D IŢ IE , condiţii, s. f. 1. Fapt, îm prejurare de care depinde
apariţia unui fenomen. 2. (L a pl.) îm p reju rare în care se petrece un
fenom en. 3. Clauză a unei înţelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tra ­
tatului de pace. ❖ Loc. adj. şi adv. Fără condiţii = fără pretenţii.
❖ Loc. conj. Cu condiţia (ca s ă ) . . . = num ai în cazul c ă . . . , cu
obligaţia (ca s ă ). . . 4. (Jur.) Întîm plare viitoare şi nesigură de a cărei
îndeplinire atîrnâ existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie ju rid ică a unei
persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. — F r. c o n d i tio n .
C O N D IŢ IO N A , condiţionez, vb. I. T ran z. 1. A fi condiţia de
care depinde c e v a ; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A lim ita
valabilitatea unui act p rin tr-o condiţie, a face să depindă executarea
lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai m ultor condiţii, ♦ A
adm ite u n lu c ru cu anum ite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei
anum ite obligaţii. [P r.: -fi-o -] — F r. c o n d i tio n n e r.
C O N D IŢ IO N A L , -A , condiţionali, -e, adj. Care este supus unei
condiţii; care cuprinde o condiţie. ❖ (Psih.) Excitant condiţional —
excitant care, sincronizat în mai m ulte repetiţii cu un reflex înnăscut,
sfîrşeşte prin a produce singur u n efect (m otor, secretor etc.) identic
cu al acestui reflex, determ inînd astfel form area unui reflex condi­
ţionat. (G ram .) Propoziţie condiţională = propoziţie subordonată ară-
tîn d o, acţiune de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii din
propoziţia regentă. M od condiţional = mod care exprim ă acţiunea
ca dorită sau ca eventuală. [P r.: -fi-o -] — D u p ă fr. c o n d itio n n e l.
C O N D IŢ IO N A R E , condiţionări, s. f. A cţiunea de a condiţiona.
1. Stabilire a unui rap o rt de dependenţă. 2. O peraţie p rin care se aduce
u n material, u n produs etc. în tr-o stare de um iditate dorită sau p rin
care se constată conţinutul Iui de um iditate. [ P r .: -ţi-o-]
C O N D IŢ IO N A T , -A , condiţionaţi, -te, adj. ( în expr.) A er con­
diţionat b aer m en ţin u t p rin instalaţii speci­
ale în condiţii optim e de tem peratură, um i­
ditate şi puritate. (Psih.) Reflex condiţionat
— răspuns bazat pe legătura nervoasă tem ­
porară form ată în scoarţa cerebrală între
două focare de excitaţie care coincid în
tim p ; constituie mecanismul fiziologic u n i­
versal care stă la baza activităţii nervoase
superioare la om şi la animale şi asigură
adaptarea precisă a organism ului la m ediul
exterior. [P r.: -ţi-o-] — F r. c o n d itio n n e .
C O N D O L E A N Ţ E s .f .p l. C uvinte p rin
care cineva îşi exprim ă participarea la d u re ­
rea u n e i persoane căreia i-a m u rit cineva
ap ro p ia t. [ P r .: -le-an-] — Fr. c o n d o I6 a n c e .
C O N D O M lN IU s. n. Exercitarea în
com un de către două sau mai m ulte ţări a
puterii dc stat asupra aceluiaşi teritoriu. C ondor
— F r. c o n d o m in iu m .
C O N D O R , condori, s. m . Pasăre m are de pradă care trăieşte în
m um ii Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus) . — F r. c o n d o r.
C O N FE C Ţ IU N E
C O N D O T IE R , condotieri, s. m . (în v .) C ăpetenie care lua în soldă
m ercenari şi îi ducea în serviciul u nui principe sau al unei republici
italiene. [ P r .: - ti-er] — F r. c o n d o ttie r e (<it.).
C O N D R O N IU s . m. Plantă crbacee sem iparazită cu flori purpurii
(M elam pyrum arvense).
C O N D U C Ă T O R , -O Ă R E , conducători, -oare, adj., s. m . şi f.
I. Adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (D espre corpuri, în expr.)
B un (sau rău) conducător — care are însuşirea de a transm ite (sau de
a n u transm ite) căldura sau electricitatea. II. S. m. şi f. Persoană sau
organ care c o n d u c e ; şef politic şi ideologic al unui partid ; persoană
care conduce o instituţie, o întreprindere etc. — D in c o n d u c (prez.
ind. al Iui conduce) + suf. -ător.
C O N D tJC E , condtic, vb. I I I . 1. T ran z. A îndrum a u n gru p con­
stitu it de oameni, o instituţie etc., avînd întreaga răspundere a muncii
în dom eniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfă­
şurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta d u p ă . . . , a se com porta
d u p ă . .. 3. T ranz. A însoţi pe cineva. 4. T ran z. A dirija m ersul unui
vehicul. [Perf. s. condusei, part. condus] — Lat. lit. c o n d u c e re .
C O N D U C E R E , conduceri, s. f. A cţiunea de a conduce; activi­
tatea conducătorului. ❖ Conducere unică — principiu potrivit căruia
conducerea este alcătuită din tr-o singură persoană sau d in tr-u n singur
organ, reprezentînd interesele tu tu ro r celorlalte persoane sau organe
conduse. Conducere colectivă = principiu suprem de conducere în
partidul m arxist-leninist* constînd în atragerea maselor la m unca de
conducere, prin elaborarea şi discutarea în colectiv a hotărîrilor, prin
dezvoltarea spiritului de răspundere personală şi p rin crearea condi­
ţiilor favorabile desfăşurării criticii de jos. ♦ (C oncr.) Persoană sau
colectiv care conduce.
C O N D tJC T Ă , conducte, s. f. 1. rţ 'eav* (făcînd parte d in tr-u n
sistem de ţevi sau d in tr-o instalaţie) pentru distribuirea fluidelor
d in tr-u n rezervor central la locul de consum . 2. F ir m etalic sau
cablu care serveşte la transm iterea energiei electrice pentru lum inat,
pentru punerea în mişcare a maşinilor, p en tru com unicaţii etc. — Lat.
lit. c o n d u c tu s (fr. c o n d u it).
C O N D U C T ÎB IL , -Ă , conductibili, -c, adj. (Rar) Care poate
transm ite ceva. — D u p ă fr. c o n d u c tib le .
C O N D U C T IB IL IT A T E s . f. P roprietate a corpurilor de a trans­
m ite căldura, electricitatea etc. — D upă fr. c o n d u c tib ilit£ .
C O N D U C T IV IT A T E s. f. Valoarea reciprocă a rezistenţei spe­
cifice electrice a unui conductor1. — D upă fr. c o n d u c tiv it£ .
C O N D U C T O R 1, conductoare, s. n. C orp p rin care poate trece
u n curent e le ctric ; piesă d intr-o instalaţie electrică, care serveşte la
conducerea curentului. — D upă fr. c o n d u c te u r .
C O N D U C T O R *, conductorif s. m . 1. Funcţionar la calea ferată
care controlează biletele călătorilor şi supraveghează ordinea în vagoane.
♦ (Rar) V atm an, şofer. 2. Supraveghetor şi diriguitor al unei echipe
de lucrători. 3. (în v .) Călăuză. — F r. c o n d u c t e u r (lat. lit. c o n d u c to r ,
-o ris).
C O N D U IT Ă , conduite, s. f. Fel de a se purta, co m p o rta re ; m a­
nieră. — F r. c o n d u ite .
C O N D tJR , coruiuri, s. m . 1. (în v . şi
arh.) P antof femeiesc cu toc înalt, îm podobit
adesea cu broderii. 2. C o m p u s : condurul-
doamnei — plantă ornam entală agăţătoare, cu
flori m ari, galbene-roşcate (Tropaeolummajus) ;
călţunaş. — T c . k u n d u r a .
C O N E C T A , conectez* vb. I. T ranz. (Rar)
A uni, a lega, a conexa două sau mai m ulte
conducte electrice. — F r. c o n n e c te r (lat. iit.
c o n n e c te re ).
C O N E C T A R E , conectări, s. f. Acţiunea
de a conecta.
C O N E C T O R , -O A R E , conectori, - oare,
adj. Care conectează, care leagă. 4- (S ub- C ondurul-doam nei
stantivat, n.) A parat care stabileşte o legă­
tură, care conectează. —D upă fr. c o n n e c te u r .
C O N E Ţ s. n. (înv. şi reg.) 1. Sfîrşit. ❖ Expr. A face (sau a pune)
cuiva coneţul ~ a pune cuiva capăt zilelor, a-l omorî. 2. Şotie, boroboaţă.
— Slav (v. sl konici).
C O N E X , -A , conecşi, -xe, adj. Care se găseşte în legătură cu ceva,
care însoţeşte ceva, care m erge îm preună cu ceva. — F r. c o n n e x e
(lat. lit. c o n n e x u s ).
C O N E X A , conexez, vb. I. T ran z. A lega îm preună, a alătura,
a grupa lucruri sau chestiuni de aceeaşi n a tu ră ; a reuni. — D in c o n e x .
C O N E X A R E , conexări, s. f. A cţiunea de a conexa.
C O N E X IT A T E , conexităţi, s. f. (Rar) Conexiune. — D upă fr.
c o n n e x itâ .
C O N E X IU N E , conexiuni, s. f. L egătură între două sau mai m ulte
obiecte sau fenom en e; relaţie, raport. [ P r .: -xx-u-] — F r. c o n n e x io n
(lat. lit. c o n n e x io , -o n is ).
C O N F E C Ţ IE , confecţii, s. f. 1. O biect de îm brăcăm inte fabricat
în serie. 2. Confecţionare. [V a r.: c o n fe c jiu n e s. f.] — F r. c o n fe c tio n
(lat. lit. c o n fe c tio , -o n is ).
C O N F E C Ţ IO N A , confecţionez, vb. I. T ran z. A produce, a lucra,
a fabrica. [ P r .: -ţi-o-] — F r. c o n fe c tio n n e r .
C O N F E C Ţ IO N A R E , confecţionări, s. f. Acţiunea de a confec­
ţiona; lucrare, întocm ire, alcătuire, fabricare. [Pr. : -ţi-o-]
C O N F E C Ţ IU N E s. f. v. c o n fe c ţie .
CO N FED ERA TIV — 177 —
C O N F E D E R A T IV , -A , confederativi, -e, adj. Care aparţine unei
c o n fed eraţii; care are caracterul u n ei confederaţii. — F r. c o n f e d £ r a tlf .
C O N F E D E R A Ţ IE , confederaţii, s. f. 1. U n ire în tr-u n singur stat
a mai m ultor state sau u n ităţi teritoriale, autonom e din p u n c t de
vedere adm inistrativ, dar fără independenţa politică. 2. R eunire a u n o r
organizaţii. ❖ Confederaţia Generală a M uncii — denum ire m ai veche
p e n tru organizaţia de masă form ată din totalitatea uniunilor sin ­
dicale din ţara noastră. — F r. c o n f â d â r a tio n (lat. lit. c o n fo e d e -
r a tio , -onis).
C O N F E R E N Ţ Ă s. f. v. c o n fe rin ţă .
C O N F E R E N Ţ IA , conferenţiez, vb. I. Intranz. A ţine o confe­
rin ţă. [Pr. : -ţi-a] — D in c o n f e r in ţă .
C O N F E R E N Ţ IA R , -A, conferenţiari, -e, s. m. şi f. 1. Persoană
care ţine o conferinţă. 2. T itlu dat unei persoane care predă în învăţă-
mîntul superior, avînd un grad superior lectorului şi inferior profeso­
rului; persoană care are acest titlu. — D u p ă fr. c o n ffe re n c ie r.
C O N F E R I, confer, vb. IV. 1. T ran z. A acorda un titlu, u n grad,
o decoraţie etc. 2. Intranz. (Rar) A discuta îm preună cu cineva o ches­
tiune; a se întreţine cu cineva. — F r. c o n f e r e r (it. c o n fe rire ).
C O N F E R IN Ţ Ă , conferinţe, s. f. 1. E xpunere făcută în public asupra
u n e i teme. 2. A dunare a reprezentanţilor u n o r staţe, ai u n o r organizaţii
etc. pentru a lua h otărîri cu privire la anum ite problem e. ♦ F o r supe­
rior al unui partid com unist sau m uncitoresc, care se poate întruni atunci
cînd n u e posibil să fie convocat congresul şi care reuneşte u n num ăr
mai mic de delegaţi decît congresul. 3. C onsfătuire, convorbire. [V a r.:
(înv.) c o n f e r e n ţă s. f.] — F r. c o n f e r e n c e (lat. Ut. c o n fe re n ţia ).
C O N F E R IR E , conferiri, s. f. F ap tu l de a conferi (1 ).
C O N F E S Ă , confesez, vb. I. Refl. (F ranţuzism ) A se destăinui.
— Fr. c o n fe s s e r.
C O N F E S IO N A L 1, confesionale, s. n. (L a catolici) L oc (în biserică)
unde duhovnicul ascultă spovedania. [P r.: - « - o - ] — F r. c o n fe s s io n n a l.
CO NFESIO N AL® , -Ă , confesionali, -e, adj. Care e în legătură
cu o confesiune religioasă. [Pr. : -«-o-] — F r. c o n fe s s io n n e l.
C O N F E S IU N E , confesiuni, s. f. 1. (Franţuzism ) M ărturisire a
unor fapte, a u n o r gînduri sau sentim ente in tim e ; (prin restricţie)
spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine m ărturisirea u n o r gînduri
şi sentim ente legate de viaţa intim ă a autorului. 2. Religie, c u lt. [ P r .:
-«-«-] — Fr. c o n fe s s io n (lat. lit. c o n fe ss io , -onis).
C O N F E S O R , confesori, s. m. (în biserica creştină) Preot care
spovedeşte; duhovnic. — F r. c o n fe s s e u r (lat. lit. c o n fe ss o r).
C O N F £ T I s. f. pl. Bucăţele rotunde de hîrtie de diferite culori,
pe care participanţii la baluri şi ia petreceri şi le aruncă unii altora.
— It. c o n f e tti (fr. c o n fe tti).
C O N F IA , confiez, vb. I. (F ranţuzism ) 1. T ran z. A încredinţa
cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în c in e v a ;
a se destăinui. — F r. c o n f ie r .
C O N F ID E N T , -A, confidenţi, -te, s. m. şi f. Prieten căruia i se
încredinţează gîndurile intim e, tainele. — F r. c o n f id e n t (lat. lit. c o n -
fid e n s , -n tis).
C O N F ID E N Ţ Ă , confidenţe, s. f. în cred in ţare a gîndurilor intim e,
a unei ta in e ; destăinuire. — Fr. c o n fid e n c e (lat. lit. c o n fid e n tia ).
C O N F ID E N Ţ IA L , -A, confidenţiali, -e, adj. Care se com unică
în taină ; secret. [ P r .: -ţi-al] — D u p ă fr. c o n fid e n tie l.
C O N F lE N Ţ Ă s . f . (Franţuzism înv.) încredere în cineva. [ P r .:
-fi-en-] — D u p ă fr. c o n fia n c e .
C O N F IG U R A , pers. 3 configurează, vb. I. Refl. (R ar) A se întocm i
intr-un anum it fel, a lua o anum ită formă. — F r. c o n f ig u r e r (lat.
lit. c o n f ig u r a r e ) .
C O N F IG U R A Ţ IE , configuraţii, s. f. Form ă exterioară a unui
lu c ru ; înfăţişare. ♦ Totalitatea relaţiilor d in tre părţile unui sistem
sau dintre mai m ulte sisteme din aceeaşi categorie. — Fr. c o n fig u -
r a tio n (lat. lit. c o n f ig u r a tio , -onis).
C O N F IN A T , -A , c o n fin a ţi, -te, adj. (F ranţuzism ; despre aer,
atmosfera unei încăperi etc.) în c h is ; irespirabil. — D upă fr. [air]
confin& .
C O N F lN II s . f . pl. (Franţuzism î n v . ) G ran iţe, hotare. — Fr.
c o n fin s (lat. lit. c o n fin ia ).
C O N F IR M A , confirm , vb. I. T ran z. I. A recunoaşte justeţea
unei afirm aţii făcute de altcineva mai în a in te ; a atestă, a m ărturisi
autenticitatea, exactitatea u n u i lucru ; a întări o ipoteză, o afirm aţie etc.
♦ (în sistem ul ju rid ic burghez) A întări hotârîrea, sentinţa unei instanţe
inferioare. 2. A definitiva pe cineva în tr-o situaţie. 3. ( în biserica
catolică; despre episcopi) A unge cu m ir. — Fr. c o n f i r m e r (lat. lit.
c o n f ir m a r e ) .
C O N F IR M A R E , confirmări, s. f. A cţiunea de a confimna şi rezul­
tatul e i; întărire, adeverire. ♦ D eclaraţie p rin care o persoană,
îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl rccunoaştc valabil. + în tărire
a unui m andat de arestare de către organul com petent.
C O N F IS C A , confisc, vb. I. T ran z. A lua de la cineva u n bun, fără
despăgubire, pe tem eiul unei hotărîri judecătoreşti sau în urm a dispo­
ziţiei unei autorităţi. — F r. c o n f is q u e r (lat. lit. c o n fis c a re ).
C O N F IS C A R E , confiscări, s. f. A cţiunea de a confisca.
C O N F L A G R Â N T , -A , conflagranţi, -te, adj. (D espre state)
Care participă la o conflagraţie. — It. c o n f la g r a n te .
C O N G E L A I'
C O N F L A G R A Ţ IE , conflagraţii, s. f. Război extins la mai m ulte
state. [V ar.: (înv.) c o n f la g r a ţiu n e s. f.j — F r. c o n f la g r a tio n (lat.
lit. c o n f la g r a tio , -o n is).
C O N F L A G R A Ţ IU N E s . f. v. c o n f la g r a ţie .
C O N F L IC T , conflicte, s. n. 1. Cjocnire, d e za c o rd ; a n ta g o n ism ;
ceartă, discuţie (violentă). <■ Expr. A intra in conflict (cu cineva) =
a se certa (cu cineva). ♦ Război. 2. (în tr-o operă literară) Acţiune,
desfăşurare a evenim entelor p rin ciocnirea intereselor şi pasiunilor care
însufleţesc personajele principale. — F r. c o n f lit (lat. Ht. c o n flic tu s ).
C O N F L U E N T , -A , confluenţi, -te, adj. (D espre două sau mai
m ulte cursuri de apă) C are se îm preună form înd u n riu mai mare.
— F r. c o n f lu e n t (lat. lit. c o n flu e n s , -n tis). .
C O N F L U E N Ţ Ă , confluenţe, s. f. Locul
de întîlnire a două cursuri de apă. — Fr.
c o n flu e n c e .
C O N F O R M , -Ă , conformi, -e, adj. 1.
(D espre acte, copii etc.) Care are acelaşi
cuprins c u . . . ; identic. 2. Care este cores­
punzător ; potrivit. ♦ (A dverbial) î n confor­
m itate c u . . . , la fel c u . . . , după. — F r.
c o n fo rm e .
C O N F O R M A , conformez, vb. I. Refl.
A se p u n e de acord c u . . . . a se potrivi, a se C onfluenţă
adapta l a . . . ♦ A se supune unui ordin,
u nei legi etc. — F r. c o n f o r m e r (lat. lit. c o n f o r m a r e ) .
C O N F O R M A R E , conformări, s. f. A cţiunea de a se conforma.
C O N F O R M A T , -A, conformaţi, -te, adj. (D espre corp sau părţi
ale corpului) A lcătuit, form at, făcut. Bine (rău, prost) conformat.
— V. conforma.
C O N F O R M A Ţ IE , conformaţii, s. f. S tructură fizică generală a
corpului sau a părţilor lui, a unei suprafeţe de teren etc. — F r. c o n -
f o r m a t io n (lat. lit. c o n f o r m a tio , -onis).
C O N F O R M IS M s. n. A titudinea conform istului, acceptare m e­
canică a u n o r obiceiuri, idei, hotărîri etc. care n u corespund pro­
priilor convingeri. — F r. c o n f o r m is m e .
C O N F O R M IS T , -A , conformişti, -ste, s, m . şi f. Persoană care,
în relaţiile personale, se conform ează, d in oportunism , părerilor,
convingerilor altora, chiar dacă acestea n u corespund convingerilor
sale. — F r. c o n fo rm is te .
C O N F O R M IT A T E s. f. R aportul dintre două lucruri conform e ;
potrivire, concordanţă. O- E xpr. In conformitate cu . . . = potrivit c u . .
de acord c u . . . P entru conformitate =*= form ulă p rin care se con­
firm ă exactitatea copiei scoase d u p ă u n act sau d u p ă un docum ent.
— D upă fr. c o n f o r m i t£.
C O N F O R T s. n. Totalitatea condiţiilor m ateriale care fac ca o
locuinţă să fie plăcută, comodă şi igienică. — F r. c o n fo rt.
C O N F O R T A B IL , -A , confortabili, -e, adj. Care oferă c o n fo rt;
com od. — D u p ă fr. c o n f o rta b le .
C O N F R A T E , confraţi, s. m. Coleg de profesie, tovarăş de meserie.
♦ (înv.) Tovarăş de conspiraţie.— D in c o n 1- + f r a te (după fr. confrkre).
C O N F R Ă T E S C , -E Ă S C Ă , confrăţeştt, adj. (N eobişnuit) D e
confrate. — D in c o n f r a te + suf. -esc.
C O N F R Ă Ţ ÎE , confraţii, s. f. (înv.) Confrerie. — Din c o n 1- 4-
f r ă ţi e (după fr. confrerie).
C O N F R E R IE , confrerii, s. f. (Franţuzism ) Asociaţie constituită
în scopuri religioase sau caritab ile; p. ext. grupare de oameni cu păreri
com une. — F r. c o n f r e r ie .
C O N F R U N T A , confrunt, vb. I. T ranz. A pune faţă în faţă obiecte,
fiinţe sau fenom ene, pentru a le verifica sau a le com para. — Fr.
c o n f r o n te r .
C O N F R U N T A R E , confruntări, s. f. Acţiunea de a confrunta;
com parare.
C O N F U N D A , confiind, vb. I. 1. T ranz. A lua o persoană drept
alta sau u n lucru d re p t altul. 2. Refl. A form a u n singur t o t ; a se con­
topi. — F r. c o n f o n d r e (lat. lit. c o n fu n d e re ).
C O N F U N D A R E , confundări, s. f. Acţiunea de a (se) confunda
şi rezultatul e i ; c o n fu z ie ; contopire.
CO N FIEZ, -A , confuzi, -e, adj. 1. N eclar, nedesluşit. 2. (Despre
oameni şi manifestările lor) încurcat, tulburat, zăpăcit. — Fr. c o n fu s
(lat. lit. c o n fu s u s).
C O N F tJZ IE , confuzii, s. f. Faptul de a c o n fu n d a ; în c u rc ă tu ră ;
lipsă de orientare (în diverse problem e). <> Confuzie mintală — formă
specială de alterare m intală care apare în cazuri d c infecţii şi in ­
toxicaţii. — V. confuziune.
C O N F U Z ltJN E s. f. (Jur.) M od de stingere a unei obligaţii prin
întrunirea în aceeaşi persoană a calităţilor de creditor şi debitor.
— Fr. c o n fu s io n (lat. lit. c o n fu s lo , -onis).
C O N G E D IU s . n. v. c o n c e d iu .
C O N G E L A , congelez, vb. I. T ran z. A face ca un lichid să se soli­
difice ; a face să îngheţe. ♦ A supune u n alim ent acţiunii frigului
pentru a-l conserva. — F r. c o n g e l e r (lat. lit. c o n g e la r e ) .
C O N G E L A R E , congelări, s. f. A cţiunea de a congela şi rezultatul
e i ; îngheţare.
C O N G E L A T , -A , congelaţi -te, adj. (D espre alim ente) Conservat
p rin îngheţare. ♦ îng h eţat. — V. congela.
CONGELATOR — 178
C O N G E L A T O R , congelatoare, s. n . A parat care serveşte la con­
gelarea lichidelor sau a alim entelor. — D upă fr. c o n g d la te u r .
C O N G E N IT A L , -A , congenitali, -e, adj. D in n a şte re ; înnăscut.
— F r. c o n g e n ita l.
C O N G E S T IE , congestii, s. f. Aflux anorm al de sînge în tr-o parte
a corpului; boală p rovocată d e acest aflu x . Congestie cerebrală. — F r.
c o n g e s tio n (lat. lit. c o n g e s tio , -o n is).
C O N G E S T IO N A , congestionez, vb. I. Refl. A avea u n aflux a-
norm al de sînge ; a se aprinde la faţă. [ P r .: -ti-o-] — F r. c o n g e s lio n n e r.
C O N G E S T IO N A R E s . f . F a p tu l de a se congestiona şi rezu l­
tatul iui. [ P r .: -ti-o-\
C O N G E S T IO N A T , -A , congestionaţi, - te, adj. (D espre oameni)
C ăruia i s-a urcat sîngele la c a p ; aprins la faţă. ♦ (D espre p ărţi ale
corpului) Care are u n aflux anorm al de sînge. [ P r .: -ti-o-] — V. con­
gestiona.
C O N G L Ă S U l, conglăsuiesc, vb. IV . In tran z. (în v .) A fi de acord,
a se potrivi c u . . . ; a concorda. — D in c o n 1- + g lă s u i (după germ.
ubereinsiimmen).
C O N G L Ă S U lR E , conglăsuiri, s. f. (în v .) A cţiunea de a conglăsui
şi rezultatul e i ; aprobare, învoire, acord unanim .
C O N G L O M E R A T , conglomerate, s. n . Rocă de agregaţie form ată
din sfârîm âturile rotunjite ale u n o r roci mai vechi, cim entate cu
argilă, var etc. ♦ Fig. A dunătură, am estec, îm binare d e elem ente
eterogene. — F r. c o n g lo m e r a t.
C O N G L U T IN A , conglutinez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A coa­
gula. — F r. c o n g lu tin e r (lat. lit. c o n g lu tin a re ).
C O N G L U T IN A R E s . f . (F ranţuzism ) A cţiunea de a conglutina
ş i rezultatul e i ; coagulare.
C O N G R E G A Ţ IE , congregaţii, s. f. ( tn biserica catolică) 1. O rdin
m onahal. + R am ură a unui o rdin m o n a h a l; m ănăstire-filială. 2. A so­
ciaţie religioasă de clerici şi de laici organizată cu respectarea anum itor
reguli de viaţă. 3. D epartam ent în organizaţia centrală a Vaticanului,
condus de un cardinal. 4. Şedinţă de stu d iu a sinoadelor g e n erale ;
p . ext. adunare religioasă. — F r. c o n g r6 g a tio n (lat. lit. c o n g re g a tio ,
-onis).
C O N G R E S , congrese, s. n. 1. R euniune (naţională sau interna­
ţională) de m em bri sau de delegaţi, p e n tru discutarea şi stabilirea u n o r
notărîri în problem e de o rdin ideologic, organizatoric, profesional,
ştiinţific etc. 2. O rganul suprem de conducere al unui p artid com unist
sau m uncitoresc. 3. N um e d at organului legislativ d in S.U .A . — F r.
c o n g re s (lat. lit. c o n g re s s u s ).
C O N G R E S lS T , -A, congresişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care
ia parte la u n congres. — F r. c o n g re s s is te .
C O N G R U E N T , -A , congruenţi, -te, adj. C are concordă, care
coincide. ❖ Figuri congruente = figuri geom etrice care pot fi făcute
să coincidă una cu alta p rin tr-o deplasare. — F r. c o n g r u e n t (lat. lit.
c o n g ru e n s , -n tis).
C O N G R U E N Ţ Ă , congruenţe, s. f. A cord, concordanţă. ♦ (M at.)
Relaţia dintre două num ere întregi care au proprietatea de a da acelaşi
rest la îm părţirea cu u n n u m ă r întreg. — F r. c o n g r u e n c e (lat. lit.
c o n g ru e n tia ).
C O N IA C , coniacuri, 8. n. B ăutură alcoolică tare, obţinută prin
distilarea vinului. ( P r .: -mac] — F r. c o g n a c .
C O N IC , -A , conici, -e, adj. Care are fo n n a u n u i con. ♦ (S ub­
stantivat, f.) C urbă plană rezultată din intersecţia unui con cu u n plan.
— F r. c o n iq u e .
C O N IF E R , (1 ) conifere, s. n., (2 ) cotiiferi, s. m . 1. (L a pl.) Clasă
de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persisten te, în form ă de ace,
şi cu fructe lemnoase, conice. 2. A rbore sau arbust care face parte din
această clasă. — F r. c o n ite r e s (lat. lit. c o n ife r).
C O N lŢ Ă s. f. v. c u c o n iţă .
C O N IV fiN Ţ Ă , conivenţe, s. f. (în expr.) De conivenţă ( c u ) . . . =
în com plicitate ( c u . . t), de acord ( c u . . .). — F r. c o n n iv e n c e (lat. lit.
c o n n iv e n tia ).
C O N JE C T U R Ă , conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau
presupuneri. — F r. c o n je c tu r e (lat. lit. c o n je c tu r a ) .
C O N JU G A , conj&g, vb. I. 1. T ran z. A modifica form ele u n u i verb
d upă persoană, num ăr, tim p, m od şi diateză. în tr-o înşirare m etodică.
♦ Refl- (D espre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. (Rar) A se îm bina, a
se îm pleti. — F r. c o n ju g u e r (lat. lit. c o n ju g a re ).
C O N JU G A L , -A , conjugali, -e, adj. Care ţine de soţi, privitor la
cei căsătoriţi. — F r. c o n ju g a l (lat. lit. c o n ju g a lis).
C O N JU G A R E , conjugări, s. f. A cţiunea de a (se) conjuga şi
rezultatul ei. 1. Flexiunea verbului. ♦ Categorie d e verbe cu aceeaşi
term inaţie la infinitiv, care se conjugă în m od asem ănător. 2. Fig.
(Rar) îm binare, îm pletire. 3. (Biol.) Form a cea mai sim plă de fecundaţie
la infuzori, prin unirea tem porară a doi indivizi, urm ată de u n schim b
reciproc de substanţe nucleare.
C O N JU G A T , -Ă , conjugaţi, - te, adj. ( în expr.) N ervi conjugaţi =
nervi care au aceeaşi funcţie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel
aşezate încît razele de lum ină răsfrînte d in tr-u n u l se unesc în celălalt
şi invers. (M a t.) Regulă conjugată — reunirea a două sau a mai
m ultor reguli de trei sim ple. — V. conjuga.
C O N jtJN C T A , conjuncte, adj. f. (în expr.) Forme conjuncte —
formele prescurtate ale prezentului indicativ pers. 1 sg. ( -s) şi pers.
3 sg. şi pl. ( 'i, -s) al verbului « a fi* şi form ele neaccentuate ale
pronum elui personal la dativ şi acuzativ sg. şi pl. (-m i sau m i-, -ţi
sau ţi- etc.). — L a t. lit. c o n ju n c tu s (fr. c o n jo in t).
- C O N S E C U T IV
C O N JU N C T IV , -A, conjunctivi, -e, adj.' 1. C are leagă, uneşte.
<>■ Ţesut conjunctiv = ţe su t p ro te c to r din corpul om ului şi al animalelor,
care leagă celelalte ţesuturi între ele. 2. (G ra m .; în expr.) Modul con­
junctiv (şi substantivat, n.) = m od personal care exprim ă o acţiune
realizabilă. 3. (în v .) C onjunctă. — F r. c o n jo n c tif (lat. lit. c o n ju n c -
tiv u s).
C O N JU N C T IV A , conjunctive, s. f. M em brană m ucoasă care
uneşte pleoapele cu globul ochilor. — F r. c o n jo n c tiv e .
C O N JU N C T IV IT Ă , conjunctivite, s. f. Inflam aţie a conjunctivei.
— F r. c o n jo n c tiv ite .
C O N JU N C T O R , conjunctoare, s. n. ( în expr.) Cnnjunctor-
disjunctor = aparat electric care închide şi deschide autom at u n circuit
electric. — D upă fr. c o n jo n c te u r .
C O N JU N C T U R Ă , conjuncturi, s. f. T otalitatea condiţiilor şi
îm prejurărilor care influenţează asupra unui fenom en sau asupra unei
s itu a ţii; concurs de îm prejurări. — F r. c o n jo n c tu r e .
C O N jtJN C Ţ IE , conjuncţii, s. f. 1. P arte de vorbire care leagă două
propoziţii în tr-o frază sau două cuvinte cu acelaşi rol sintactic într-o
propoziţie. 2. Poziţie a doi aştri care la u n m om ent dat au aceeaşi longi­
tu dine cerească. — F r. c o n jo n c tio n (lat. lit. c o n ju n c tio , -onis).
C O N JU N C T IO N A L Ă . conjuncţionale, adj. f. (în expr.) Locu­
ţiune conjuncţională = locuţiune care poate îndeplini aproape toate
funcţiile unei conjuncţii. [ P r .: -ţi-o-1 — F r. c o n jo n c tio n n e l.
C O N JU R A , conjur, vb. I. 1. T ran z. A ruga cu stăruinţă ; a im plora.
2. In tran z. (Rar) A conspira, a com plota. — Fr. c o n j u r e r (lat. lit.
c o n ju r a r e ) .
C O N JU R A T , -A , conjuraţi, -te, s. m. şi f. (Rar) C onspirator. — V.
conjura.
C O N JU R A Ţ IE , conjuraţii, s. f. (Rar) Conspiraţie, com plot. — F r.
c o n ju r a tio n (lat. lit. c o n ju r a tio , -onis).
C O N L O C U I, conlocuiesc, vb. IV . Intranz. (în v .) A locui îm preună
cu altcineva. — D in c o n 1- + lo c u i (după fr. cohubiter).
C O N L O C U lR E , conlocuiri, s. f. F a p tu l de a conlocui.
C O N L O C U IT O R , -O A R E , conlocuitori, -oare, adj. Care locuieşte
îm preună cu altcineva. ( P r .: -eu-»-] — D in c o n lo c u i + suf. - (i) tor.
C O N L U C R A , conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora cu cineva,
a-şi d a contribuţia la o acţiune. — D in c o n 1- -f lu c r a (după fr.
collaborer).
C O N L U C R A R E , conlucrări, s. f. A cţiunea de a conlucra; cola­
borare.
C O N L U C R Ă T O R , -O Ă R E , conlucrători, -oare, s. m. şi f. (înv.)
Co?aborator. — D in c o n lu c r a + suf. - ( ă )to r.
C O N M E S E Ă N , -A s. m . şi f. v. c o m e s e a n .
C O N O C H lF T IR IŢ Ă , conochiftiriţe, s. f. (Reg.) C oropişniţă.
— Bg. k o n o p iă n ic a (prin etimologie populară).
C O N O P ID Ă , conopide, s. f. Plantă erbacee cu frunzele lunguieţe
şi groase şi cu o inflorescenţă com esti­
bilă, în form ă de căpăţînă cărnoasă, de
culoare alburie (Brassica oieracea, var.
botrytis) ; inflorescenţa acestei plante.
— N gr. k u n u p id i.
C O N O S A M E N T , conosamente, s. n.
A deverinţă pe care o dă căpitanul unui
vas com ercial p e n tru m ărfurile încărcate
p e vas. — D u p ă fr. c o n n a is s e m e n t.
C O N O V A Ţ , conoveţe, s. n. Funie
fixată p e ţăruşi, de care se leagă caii în
bivuac. — R us, ucr. k o n o v ja z '. C onopidă
C O N R tîP E vb. I I I . v. c o ru p e .
C O N S A C R Ă , consâcru, vb. I. T ran z. 1. A pune la dispoziţie, a
da cu to tu l; a închina, a destina. ♦ T ranz. şi refl. A (se) dedica. 2.
A s ta b ili; a consfinţi. — F r. c o n s a c r e r (lat. lit. c o n s e c ra re ).
C O N S A C R A R E , consacrări, s. f. Acţiunea de a (se) consacra;
d e d ic are ; consfinţire, stab ilire ; (în special) stabilire a capacităţii, a
m eritelor deosebite ale cuiva în tr-u n anum it dom eniu.
C O N S A C R A T , -A , consacraţi, -te, adj. 1. Stabilit, consfinţit
p rin u z sau p rin tradiţie. 2. (D espre oameni) Care e considerat ca o
autoritate în tr-u n anum it dom eniu, care se bucură de recunoaştere
unanim ă. — V. consacra.
C O N S A N G U lN , -A , consanguini, -e, adj. în ru d it (din partea
ta tă lu i); (despre fraţi şi surori) care au acelaşi tată. — F r. c o n s a n g u in
(lat. lit. c o n s a n g u in e u s ).
C O N S Ă T E A N , -A , consăteni, -e, s. m . şi f. Persoană care locuieşte
sau este originară d in acelaşi sat cu altă persoană considerată în
ra p o rt cu aceasta. — D in c o n 1- + s ă te a n .
C O N S C R IP Ţ IE , conscripţii, s. f. (în v .) înscriere anuală în rolurile
m ilitare ; recrutare, înrolare. — F r. c o n s c r ip tio n (lat. lit. c o n s c rip tio ,
-o nis).
C O N S E C IN Ţ Ă , consecinţe, s. f. R ezultat al unei fapte, al unei
acţiuni, al unui p rin c ip iu ; urm are. ❖ în consecinţă = a ) (ioc. conj.)
p rin urm are, d e c i; b ) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc.
— F r. c o n s â q u e n c e (lat. lit. c o n s e q u e n tia ).
C O N S E C U T IV , -A , consecutivi, -e, adj. Care urm ează fără între­
rupere ; succesiv. Propoziţie consecutivă — propoziţie subordonată
de m od, care exprim ă urm area acţiunii sau a stării din propoziţia regentă.
Conjuncţie consecutivă — conjuncţie care introduce o propoziţie conse­
c u tiv ă .— F r. c o n s e c u tiv .
C O N SEC U TIE — 179 —
C O N S E C tJŢ IE s. f. (G ram . ; rar, în expr.) Conseeuţui timpurilor —
concordanţa tim purilor. — F r. c o n s £ c u tio n (lat. lit. c o n s e c u tio ,
•onis).
C O N S E C V E N T , -Ă , consecvenţi, -te, adj. Care acţionează conform
cu principiile sale, credincios ideilor sale. — F r. c o n s e q u e n t (lat.
lit. c o n s e q u e n s , -n tis).
C O N S E C V E N Ţ Ă , consecvenţe, s. f. Faptul de a fi consecvent.
<* Loc. adv. Cu consecvenţă = în mod consecvent. — Fr. c o n s6 -
q u e n c e (lat. lit. c o n s e q u e n tia ).
C O N S E M N , consemne, s. n. L Totalitatea îndatoririlor pe care le
are un m ilitar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ O rdin ; dispo­
ziţie. 2. M ăsură (cu caracter de pedeapsă) p rin care se interzicea a ltă ­
da tă m ilitarilor ieşirea din cazarmă p en tru u n tim p anum it. — D in
c o n 1- - i- s e m n (dupâ fr. consigne).
C O N S E M N A , consemnez, vb. I. T ran z. I. A înregistra, a însenina,
a nota. 2. A depune o sum ă de bani spre păstrare la Casa de economii
şi conscm naţiuni sau ca garanţie la tribunal. 3. (în trecut) A opri prin
consemn ieşirea m ilitarilor din cazarmă. — D in c o n 1- + s e m n a
(dupâ fr. consigner).
C O N S E M N A R E , consemnări, s. f. A cţiunea de a consemna;
însem nare. înregistrare, notare.
C O N S E M N A Ţ IU N E , consemnaţiuni, s. f. (în expr.) Casa de
economii şi consemnaţiuni — instituţie centrală la care oam enii îşi pot
depune economiile p en tru păstrare şi valorificare. [Pr. : -ft-u-] —
D upă fr. c o n s ig n a tio n .
C O N S E N S , consensuri, s. n. înţelegere, acord. — Lat. lit. co n » .
sen su s.
C O N S E R V A , conserv, vb. I. T ran z . 1. A m enţine un alim ent în
6tare nealterată (folosind anum ite procedee). 2. A păstra, a păzi. — Fr.
e o n s e r v e r (lat. lit. c o n s e rv a re ).
C O N S E R V A R E , conservări, s. f. A cţiunea de a conserva. O Expr.
Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl m anifestă om ul şi
animalele în scopul m enţinerii fiinţei proprii.
C O N S E R V A T IS M s. n. A titudine reacţionară de ataşam ent faţă
de formele vechi, depăşite, ale vieţii politice, econom ice şi culturale şi
de îm potrivire faţă de tot ce e nou în viaţa politică, econom ică şi
culturală. — Fr. c o n s e rv a tis m e .
C O N S E R V A T fV , -A, conservativi, -e, adj. (Rar) Conservator.
— Fr. c o n s e rv a tif .
C O N S E R V A T O R 1, conservatoare, s. n. Şcoală superioară de
muzică. — D upă fr. c o n s e r v a to ir e .
C O N S E R V A T O R 2, -O A R E , conservatori, -oare, adj., s. m. şi f.
1. Adj. Care este ataşat de trecu t şi refractar faţă de orice progres
în viaţa politică, econom ică şi culturală. <$• P a rtid conservator (şi
substantivat, m. p l.) = p artid politic burghez cu concepţii conserva­
toare. 2. S. m. şi f. Persoană însărcinată cu îngrijirea pieselor d in tr-u n
muzeu. — Fr. c o n s e r v a te u r (lat. lit. c o n s e rv a to r) .
C O N S E R V A T O R fS M s. n. (Rar) Conservatism . — D in c o n ­
s e r v a to r -F suf. -ism.
C O N S E R V Ă , conserve, s. f. Produs alim entar m e n ţin u t p rin d i­
ferite procedee în stare nealterabilă şi p ăstrat în cutii de tinichea sau
în borcane erm etic închise. — Fr. c o n s e rv e .
C O N S F Ă T U l, consfătuiesc, vb. IV. Refl. (D espre două sau mai
multe persoane) A se sfătui îm p re u n ă .— D in c o n 1- : s fă tu i (după
fr. consulter).
C O N S F Ă T U IR E , consfătuiri, s. f. A cţiunea de u se consfătui şi
rezultatul e i ; şedinţă a salariaţilor unei instituţii sau întreprinderi, a
m em brilor unei organizaţii etc., în care se discută problem e de interes
comun.
C O N S F IN Ţ I, consfinţesc, vb. IV . T ran z. A da un caracter durabil,
solid ; a stabili. — D in c o n 1- !- s f in ţi (după fr. consacrer).
C O N S F IN Ţ IR E , consfinţiri, s. f. A cţiunea de a consfinţi; stabilire.
C O N S ID E R A , consider, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) privi, a
(se) socoti ( c a .. . ) . ❖ E xpr. Considerînd c ă . . . — avînd în vedere că. ..
2. T ranz. Â analiza, a studia, a cerceta. — F r. c o n s id e r e r (lat. lit.
c o n s id e ra re ).
C O N S ID E R A B IL , -A , considerabili, -e, adj. Însem nat, rem ar­
cabil ; (foarte) mare. — D u p ă fr. c o n s id g r a b le .
C O N S ID E R A R E s. f. Acţiunea de a (se) considera; studiu,
exam inare; consideraţie.
C O N S ID E R A Ţ IE , consideraţii, s. f. 1. Stim ă, respect. 2. M otiv,
considerent. ❖ Expr. A avea (sau a lua) în consideraţie — a ţine seamă
d e . . . , a avea în vedere. 3. Reflecţie, părere, idee. — Fr. c o n s id e -
r a tio n (lat. lit. c o n s id e r a tio , -o n is).
C O N S ID E R E N T , considerente, s. n. Punct de ved ere; părere. ♦
A rgum ent logic ; m otiv. — D u p ă fr. c o n s id e r a n t.
C O N S IG N A Ţ IE , consignaţii, s. f. D epunere spre păstrare, garanţie
sau v în z a re ; (concr.) magazin de stat în care sc d e p u n sp ic vînzare
diverse obiecte aparţinînd persoanelor particulare. — F r. c o n s ig n a tio n .
C O N S IL IA , consiliez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A sfătui. [ P r .:
-ii-a] — F r. c o n s e ille r (lat. lit. c o n s ilia r i).
C O N S IL IE R , consilieri, s. ni. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. G rad în
ierarhia unor instituţii, d eţin u t de persoane cu o pregătire de specialitate,
care au sarcina de a rezolva problem ele speciale d in tr-u n an u m it do­
m eniu ; persoană care are acest grad. 3. (Înv.) M em bru al unei în alte
instanţe de judecată sau de verificare. — D upă fr. c o n s e ille r.
CO N SO R ŢIU
C O N S IL IU , consilii, s.n. 1. O rgan cu rol conducător, consultativ
sau executiv pe lîngă o organizaţie, o instituţie etc. ❖ Consiliul Mondial
al Păcii ~ organ ales de C ongresul popoarelor pentru pace, care coordo­
nează şi îndrum ează activitatea de luptă pentru pace în intervalul d in tre
congrese. Consiliul de Securitate “ organ al N aţiunilor Unire, care are
sarcina dc â discuta şi de a lua m ăsuri în cazul cînd se iveşte o
situaţie care poate prim ejdui pacea. Consiliul de asistenţă economică
mutuală — organ form at din reprezentanţi ai U niunii Sovietice şi ai
ţărilor de dem ocraţie populară, care are drept scop coordonarea activi­
tăţii econom ice a ţărilor din lagărul dem ocrat, pe baza ajutorului reci­
proc. Consiliu de miniştri — organ, suprem executiv şi de dispoziţie
al puterii de stat. Consiliu ştiinţific ~ organ consultativ pe lîngă un
in stitu t de cercetări ştiin ţifice ; adunare a decanilor, a şefilor de catedră
etc. condusă de rector (în instituţiile de învăţăm înt superior). Consiliu
pedagogic — adunare a profesorilor unei şcoli care ia -măsuri cu
caracter obligatoriu şi este răspunzătoare de bunul m ers al şcolii.
Consiliu de iamilie = organ de tutelă, alcătuit pe cale judecătorească,
cu sarcina de a apăra interesele unei persoane care nu se poate conduce
singură în adm inistrarea bunurilor sale. (In regim ul capitalist) Con­
siliu de administraţie = com itet (care reprezenta pe m arii acţionari)
însărcinat cu conducerea unei societăţi industriale sau com erciale pe
acţiuni. 2. (în v .) Sfat. — L at. lit. c o n s iliu m (fr. c o n se il).
C O N S IM Ţ Â M ÎN T , consimţăminte, s. n. încuviinţare, ap ro ­
bare. ♦ A deziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [V a r.: (rar)
c o n s im f im ln t s. n.] — D in c o n s im ţi -H suf. -m înt (după fr. consen-
tement).
C O N S IM Ţ I, consimt, vb. IV. T ranz. şi intranz. A fi de acord cu
c e v a ; a încuviinţa. — D in c o n 1- 4- s im ţi (dupâ fr. consentir).
C O N S IM Ţ IM tN T s . n . v . c o n s im ţă m in t.
C O N S IM Ţ IR E s. f. Faptul dc a consimţi; consim ţăm înt.
C O N S IS T A , pers. 3 consistă, vb. I. Intranz. A fi com pus, a se
alcătui d i n . . . ; a consta. — F r. c o n s is te r (lat. lit. c o n s is te re ).
C O N S IS T E N T , -A. consistenţi, -te, adj. 1. Vîrtos, tare. 2. (D espre
hrană) Substanţial, săţios. — D upâ fr. c o n s is ta n t.
C O N S IS T E N Ţ Ă s. f. G rad dc densitate, de tărie, de soliditate a
unui corp, a unei m aterii e t c .; rezistenţa opusă de u n corp la s fă rîm a re ;
tărie, soliditate. — D upă fr. c o n s is ta n c e ..
C O N S IS T O R IU , consistorii, s. n. O rgan adm inistrativ şi disci­
plinar în conducerea un o r biserici. — Lat. lit. c o n s is to r i u m (fr.
c o n s is to ire ).
C O N S ÎN G E A N , -A , consingeni, -e, adj. C onsanguin. — Fr.
c o n s a n g u in (lat. lit. c o n s a n g u in e u s ; după singe).
C O N S O A N Ă , consoane, s. f. S unet al vorbirii form at mai ales
din zgomote produse fie prin închiderea totală şi deschiderea bruscă a
canalului vorbitor în tr-u n pu n ct oarecarc al parcursului său. fie p rin
strîiyitarea lui. — Fr. c o n s o n n e .
C O N S O A R T Ă , consoarte, s. f. (Fam .) S o ţie .— L at. lit. c o n -
s o rs , -tis .
C O N S O L A , consolez, vb. I. T ran z. şi refl. A(-şi) alina, a(-şi)
uşura durerea, nccazul, întristarea; a (se) m în g îia .— Fr. c o n s o le r
(lat. lit. c o n s o lă ri).
C O N S O L A N T , «A, consolanţi, -te, adj. (Rar) Care consolează.
— F r. c o n s o la n t.
C O N S O L A R E , consolări, s. f. A cţiunea de a (se) consola şi rezulr
tatul e i ; mîngîiere.
C O N S O L A Ţ IE , consolaţn, s. f .'( în v .) Consolare. — Fr. c o n so -
la tio n (lat. lit. c o n s o la tio , -onis).
C O N S O L Ă , console,-s. f. 1. M obilă în form ă de policioară sau de
măsuţă, rezem ată de perete şi pe care se aşază vase, statuete etc. 2.
Elem ent arhitectural (ornam entat) de lem n, de piatră etc., care foloseşte
p e n tru a sprijini o cornişă, un balcon etc. 3.
Elem ent de construcţie care iese, cu u nul dintre
capete, în afara punctului său de reazem, avînd
rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală
superioară. — F r. c o n so le .
C O N S O L ID A , consolidez, vb. I. T ran z. şi
refl. A face sau a deveni solid, d u ra b il; a (se)
întări.— Fr. c o n s o lid e r (lat. lit. c o n s o lid a r e ) .
C O N S O L ID A R E s. f. Acţiunea d e a (se)
consolida; întărire.
C O N S O N A N T , -A, consonanţi, -te, ad j . Consolă (3)
(M u » .; despre acorduri) Care este form at din
cojisonanţe; arm onios. — Fr. c o n s o n a n t (lat. lit. c o n s o n a n s , -n tis).
C O N S O N A N T A , cdnsonante, s. f. (Rar) Consoană. — Lat. lit.
c o n s o n a n s , -n tis.
C O N S O N A N T IC , -A, consonantici, -e, adj. Care ţine de consoane,
privitor la consoane. — D upă germ. k o n s o n a n tis c h .
C O N S O N A N T lS M s. n. Sistemul consoanelor dintr-o Ijmbă.
— Fr. c o n s o n a n tis m e .
C O N S O N A N Ţ Ă , consonanţe, s. f. 1. (M uz.) U nire, com binare
armonioasă a două sau a mai m ultor sunete. 2. Fig. Potrivire de idei;
acord. — Fr. c o n s o n a n c e .
C O N S O R T , consorţi, s. m. (Rar, în expr.) Prinţ-consort = soţul
unei regine încoronate ca suverană! —*- F r. c o n s o r t (lat. lit. c o n s o rs ,
-tis).
C O N S O R Ţ IU , consorţii. s. n. Form ă a m onopolurilor capitaliste
constînd din asocierea un o r bănci mari, p en tru executarea unor operaţii
financiare în com un. — L at. lit. c o n s o r tiu m .
CO N SPECT — 180 —
C O N S P fiC T , conspecte, s.n . 1. N otare sintetică şi sistem atică a
datelor esenţiale ale u n ei problem e, pe baza u n u i m aterial docum entar.
2. Privire generală, vedere de ansam blu. — L at. lit. c o n s p e c tu s .
C O N S P E C T A , conspectez, vb. I. T ran z. A nota în m od sintetic
şi sistem atic datele esenţiale ale unei problem e, pe baza u n u i material
docum entar. — L at. lit. c o n s p e c ta r e .
C O N S P E C T A R E s. f. A cţiunea de a conspecta.
C O N S P IR A , conspir, vb. I. Intranz. A organiza, a urzi o conspi­
raţie cu scopul de a răsturna un regim p o litic ; a com plota, a unelti. ♦
Fig. A tinde, a lucra p e n tru u n scop unic. — Fr. c o n s p ir e r (lat. lit.
c o n s p ir a r e ) .
C O N S P IR A T IV , -A , conspirativi, -e, adj. Care ţine de conspi­
raţie, privitor la c o n sp iraţie ; ilegal, clandestin. — F r. c o n s p ir a tif .
C O N S P IR A T O R , -O A R E , conspiratori, - oare, s. m . şi f. Persoană
care ia parte la o conspiraţie. — D upă fr. c o n s p ir a t e u r .
C O N S P IR A Ţ IE , conspiraţii, s. f. U neltire secretă şi ilegală îm po­
triva ordinii publice, îm potriva statului sau a conducătorilor l u i ;
com plot; conjuraţie. [V ar.: (înv.) c o n s p ir a ţ iu n e s. f . ] — F r. c o n s p i-
r a tio n (lat. lit. c o n s p ir a tio , -o n is).
C O N S P IR A Ţ lttN E s. f. v. c o n s p ir a ţie .
C O N S T A , pers. 3 constă, vb. I. In tran z. A consista. — Lat.
lit. c o n s ta r e .
C O N S T A N T , -A , constanţi, - te, adj. Care răm îne nesch im b at;
sta to rn ic .— F r. c o n s ta n t (lat. lit. c o n s ta n s , -n tis).
C O N S T A N T A N s. n. Aliaj de cu p ru şi d e nichel, cu coeficient de
dilatare mic şi rezistenţă specifică m are, în treb u in ţat la confecţionarea
rezistenţelor electrice. — F r. c o n s ta n ta n .
C O N S T A N T Ă , constante, s. f. 1. (M at.) M ărim e a cărei valoare
răm îne neschim bată. 2. M ărim e carc caracterizează u n fenomen, u n
aparat, o substanţă etc. — F r. c o n s ta n te .
C O N S T A N Ţ Ă s. f. S tato rn icie; perseverenţă. — Fr. c o n s ta n c e
(la t. lit. c o n s ta n tia ).
C O N S T A T Ă , constât, vb. I. T ran z. A stabili starea unui lucru,
realitatea sau adevărul u n u i fapt. — F r. c o n s ta te r (lat. lit. c o n s ta re ).
C O N S T A T A R E , constatări, s. f. A cţiunea de a constata şi rezul­
tatul ei.
C O N S T E L A T , -Ă, constelaţi, - te, adj. (Rar) în stelat. — Fr.
c o n s te lle (lat. lit. c o n s te lla tu s ).
C O N S T E L A Ţ IE , constelaţii, s. f. G ru p de stele care formează o
figură caracteristică. — F r. c o n s te lla tio n (lat. lit. c o n s te lla tio , -onis).
C O N S T E R N A , consternez, vb. I. T ran z. A provoca cuiva uim ire,
nedum erire am estecată cu m îhnire. — Fr. c o n s te r n e r (lat. lit. con*
s te r n a r e ) .
C O N S T E R N A R E s . f . F a p tu l de a consterna; uim ire, nedu­
m erire am estecată cu m îhnire.
C O N S T E R N A T , -A , consternaţi, -te, adj. C uprins de consternare.
— V. consterna.
C O N S T IP A , constip, vb. I. T ran z (D espre un alim ent, la
pers. 3) A îngreuia sau a opri evacuarea in te s tin u lu i; (pop.) a încuia.
+ Refl. (D espre oam eni) A n u p u tea evacua m ateriile fecale din
organism . — F r. c o n s tip e r .
C O N S T IP Ă N T , -A , constipanţi, -tc, adj. (D espre alim ente)
Care constipă. — F r. c o n s tip a n t.
C O N S T IP A T , -A , constipaţi, -te, adj. (D espre oameni) Care nu
poate evacua m ateriile fecale din organism. ♦ Fig. (Fam .) Cu vederi
înguste, lipsit de o riz o n t; necom unicativ. — V. constipa.
C O N S T IP A Ţ IE , constipaţii, s. f. Starea celui c o n stip at; oprire
anormală a evacuării intestinului. — F r. c o n s tip a tio n .
C O N S T IT U A N T , -A , constituanţi, -te, adj. C onstitutiv. ❖ Adunare
constituantă = adunare form ată din reprezentanţi aleşi de cetăţeni
după anum ite norm e, pen tru a vota sau a modifica constituţia.
[ P r .: -tu-ant] — F r. c o n s titu a n t.
C O N S T IT U A N T s. n. Fiecare dintre elementele care formează
un ansam blu. — D upă fr. c o n s ti tu a n t.
C O N S T IT U I, constitui, vb. IV. 1. T ran z. A alcătui, a form a, a
reprezenta. ♦ A avea valoare de. . . . a fi considerat ca. . . 2. Refl. A se
înfiinţa, a se întem eia, a se organiza. O E xpr. (Jur.) A se constitui parte
civilă = a form ula (în tr-u n proces penal) pretenţii de despăgubire
faţă de acuzat. — Fr. c o n s ti tu e r (lat. lit. c o n s titu e r e ) .
C O N S T IT U IR E , constituiri, s. f. A cţiunea de a (se) constitui;
alcătuire, form are; întem eiere, organizare.^
C O N S T IT U IT , -A, constituite, adj. n . şi f. (în expr.) Corp consti­
tuit sau (mai rar) autoritate constituită = organizaţie sau instituţie
cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. — V. constitui.
C O N S T IT U T IV , -A , constitutivi, -e, adj. Care intră în com punerea
u nui lucru, care reprezintă un elem ent esenţial din stru ctu ra iui. — F r.
c o n s titu tif .
C O N S T IT liŢ IE 1 s. f. S tru ctu ră fizică generală a corpului omenesc.
— F r. c o n s titu tio n (lat. lit. c o n s titu tio , -o n is).
C O N S T IT U Ţ IE * , c o n s t i t u ţ i i , f. Lege fundam entală a unui stat,
care cuprinde principiile de bază ale organizării lui, stabileşte d re p ­
turile şi datoriile fundam entale ale cetăţenilor, sistem ul electoral, orga­
nizarea organelor suprem e şi locale etc., reflectînd în întregim e stru ctu ra
socială respectivă. — V. constituţie1.
C O N S T IT U Ţ IO N A L , -Ă , constituţionali, -e, adj. î n conform itate
cu constituţia u n u i stat, prevăzut în co n stitu ţie, bazat pe constituţie.
C O N SU L T A T IV
<• Comisie constituţională — comisie însărcinată cu elaborarea textului
unei constituţii. Drept constituţional = ram ură a dreptului care studiază
drepturile şi datoriile cetăţenilor decurgînd din constituţie. fP r .: -fi-o-]
— F r. c o n s titu tio n n e l.
C O N S T IT U Ţ IO N A L IS M s. n. Regim constituţional de guver­
nare ; concepţie, atitudine constituţională. [ P r .: -fi-o-] — F r. c o n s ti-
tu tio n n a lis m e .
C O N S T IT U Ţ IO N A L I S T , -Ă, constituţionali ş ti, -ste, s. m. şi f.
A dept al constituţionalism ului, [ P r .: -/»-o-]— D in c o n s titu ţio n a l +
suf. -ist.
C O N S T IT U Ţ IO N A L IT A T E s. f. însuşirea unei legi, a u n e i'
acţiuni etc. de a fi în conform itate cu constituţia unui stat. [ P r .: -//-o-]
— D upă fr. c o n s titu tio n n a lite .
C O N S T R IC T lV , -A , constrictive, adj. n. şi f. (D espre consoane)
Care se pronunţă p rin strîm tarea canalului vocal în aşa fel îneît aerul
să se poată scurge în to t tim pul em isiunii; continuu. — Fr. c o n s tr ic tif
(lat. lit. c o n s tr ic tiv u s ) .
C O N S T R IC T O R , -O A R E , constrictori, -oare, adj. Care restrînge
care contractă. ❖ M uşchi constrictori — m uşchi care se contractă şi
închid orificiile naturale din corpul vieţuitoarelor. — D upă fr. c o n -
s t r ic te u r .
C O N S T R I C Ţ ItJN E , consfricţiuni, s. f. M işcare de apropiere
a pereţilor canalului vocal, astfel îneît suflul bucal expirat produce un
zgom ot caracteristic. — F r. c o n s tr ic tio n (lat. lit. c o n s tr ic tio , -onis).
C O N S T R ÎN G Ă T 0 R , -O Ă R E , constringâtori, -oare, adj- (Rar)
Care constrînge. — D in c o n s tr în g (prez. ind. al lui constrînge) +
suf. -(ă )to r .
C O N S T R ÎN G E , constrîng, vb. I I I . T ranz. A sili pe cineva să
facă u n lucru pe care n u l-ar face de b u n ăvoie; a forţa. [Perf. s. con-
strinsei, part. constrtm] — D in c o n 1- - f s tr în g e (după fr. contraindre).
C O N S T R ÎN G E R E . constringeriy s. f. Acţiunea de a constrînge;
silire, obligare, forţare. ♦ Asprim e, rigoare. N u mai simţeam constrin-
gerile internatului (G A L A C T IO N ).
C O N S T R U C T IV , -Ă , constructiviy -c. adj. Care construieşte
sau care serveşte spre a construi opere pozitive şi folositoare. — Fr.
c o n s tr u c tif .
C O N S T R tJ C T O R , -O Ă R E , constructori, -oare, s. m . şi f. (Adesea
adjectival) Persoană care construieşte sau care participă Ia o lucrare de
construcţie. — F r. c o n s t r u c t e u r (lat. lit. c o n s tr u c to r ) .
C O N S T R tJ C Ţ IE , construcţii, s. f. 1. Faptul de a construi. <►Loc.
adj. şi adv. în construcţie — (aflat) în cursul procesului de construire.
♦ Alcătuire, com punere. 2. (C oncr.) L u cru c o n stru it; (în special)
casă, clădire, edificiu. 3. A lăturare a un o r părţi d e v o rb ire snu de p ro ­
poziţie în conform itate cu regulile gram aticale. — Fr. c o n s tr u c tio n
(lat. lit. c o n s tr u c tio , -onis).
C O N S T R U I, construiesc, vb. IV . T ranz. I. A forma un întreg
(o clădire, o maşină etc.) legînd în m od trainic şi în ordinea c erută
părţile lui com ponente, după u n plan p re stab ilit; a realiza o construcţie
de proporţii vaste, care necesită lucrări num eroase şi variate. 2. A desena
o figură geom etrică. 3. A aşeza cuvintele în frază ţinînd seama de regu­
lile gramaticale sau de efectul stilistic urm ărit. ♦ Refl. (D espre părţi
de vorbire) A se întrebuinţa în anum ite construcţii gramaticale. Prepo­
ziţia * înaintea • .se construieşte cu genitivul. — F r. c o n s tr u ir e Hat. lit.
c o n s tr u e r e ) .
C O N S T R U IR E , construiri, s. f. A cţiunea de a construi.
C O N S U L , consuli. s. m. 1. A gent diplom atic însărcinat într-o
ţară străină cu apărarea intereselor, mai ales comerciale, ale unui stat
sau ale cetăţenilor acestuia. 2. (În republica rom ană) Fiecare dintre cei
doi m agistraţi, aleşi anual, care deţineau puterea executivă.— Lat. lit.
c o n s u l (fr. c o n su l).
C O N S U L A R , -A , consulari, -e, adj. Care ţin e de consul sau de
co nsulat, privitor la consul sau la consulat. ❖ Corp consular — tota­
litatea consulilor d intr-o ţară. — F r. c o n s u la ir e (lat. lit. c o n s u la ris ).
C O N S U L A T , (1 ) consulate, s. n. 1. Funcţia de consul, serviciul
condus de a c e s ta ; (concr.) clădirea în care sînt instalate birourile
acestui serviciu. 2. ( în republica rom ană) Perioadă de guvernare a
unui co n su l.— F r. c o n s u la t (lat. lit. c o n s u la tu s ).
C O N S U L T 1, consulturi, s. n. Consfătuire între doi sau mai m ulţi
medici, p en tru a pune diagnosticul un u i bolnav şi a stabili tratam entul
indicat. — L at. lit. c o n s u l tu m .
C O N S tJL T 2, -Ă, consulţi, -te, adj. (L atinism reg.) Recomandabil,
oportun, indicat. — L at. lit. c o n s u l tu m .
C O N S U L T A , consult, vb. I. T ran z. 1. A întreba, a cere o părere,
u n s f a t; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu
cineva. 2. A cerceta, a exam ina un text etc. pentru a se inform a sau
a se docum enta. — F r. c o n s u lt e r (lat. lit. c o n s u lta r e ) .
C O N S U L T A N T , -Ă , consultanţi, -te, s. m . şi f. Specialist care
lucrează într-o instituţie de stat, fiind chem at să dea indicaţii şi să
pu nă concluzii în chestiuni care privesc specialitatea sa. — F r. c o n ­
s u lta n t.
C O N S U L T A R E , consultări, s. f. A cţiunea de a (se) consulta;
solicitarea un u i aviz, ascultarea unei păreri.
C O N S U L T A T IV , -Ă f consultativi, -e, adj. (D espre organe n u ­
m ite sau alese) In stitu it p en tru a-şi da avizul în problem e determ inate.
❖ Vot consultativ *= vot care contează num ai ca o exprim are a părerii
în cadrul discuţiilor, dar n u este luat în considerare ia luarea hotărîrii
finale. — F r. c o n s u lta tif .
 CONSTRUCŢII URBANE

Palatul Poştelor din Bucureşti Casa de Economii şi Consemnaţiuni din Bucureşti

M inisterul Transporturilor şi Telecom. Ateneul R.P.R. Institutul de cercetări agronomice

Banca de Stat din Bucureşti Teatrul Naţional din Cluj

Palatul de Cultură din Iaşi Tribunalul Capitalei R.P.R.

C O N SU L T A Ţ IE — 181 —
C O N S U L T A Ţ IE , consultaţii, s. f. 1. Aviz, indicaţie, lăm urire.
2. Examinare a un u i pacient de către m edic, p e n tru punerea diagnosticului
şi indicarea tratam entului. 3. În d ru m are individuală sau colectivă dată
studenţilor de către u n m em bru al corpului didactic universitar. — Fr.
c o n s u lta tio n (lat. lit. c o n s u ! ta tio , -onis).
C O N S tJM , consumuri, s. n. 1. Folosire a u nor b unuri rezultate
d in producţie, pen tru satisfacerea u n o r trebuinţe. ❖ Bun (sau marfă)
de larg consum = produs al industriei uşoare sau alim entare destinat
consum aţiei individuale. Consum specific = a ) cantitate de com bustibil
consumată într-o unitate de tim p ; b ) cantitate consum ată din tr-o
materie prim ă pentru obţinerea unui produs. 2. (în v .) B ăcăn ie.— (1)
D in c o n s u m a , (2 ) germ . K onsum [-V erein].
C O N S U M A , consum, vb. I. 1. T ran z. A întrebuinţa, a folosi ceva
p e n tru satisfacerea u n o r trebuinţe proprii sau pen tru a obţine alte
produse. ♦ T ran z. A întrebuinţa ca hrană ; a mînca. 2. T ran z. A nimici,
a distruge u n lucru. Flăcările au consumat clădirea. 3. T ran z. şi
refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de pu teri). — (1 ) Fr.
c o n s o m m e r , (2, 3 ) fr. c o n s u m e r (lat. lit. c o n s u m m a r e ) .
C O N S U M A R E , consumări, s. f. A cţiunea de a (se) consuma.
C O N S U M A T O R , -O Â R E , consumatori, - oare, s. m . şi f. Persoană
care consum ă bunuri rezultate din p ro d u c ţie : (prin restricţie) persoană
care consum ă m încare sau b ă u tu ră în tr-u n local p u b lic. JV a r.: (înv.)
c o n s u m ă td r , -o â re s. m. şi f.] — D upă fr. c o n s o m m a te u r .
C O N S U M A Ţ IE , consumaţii, s. f. 1. Faptul de a consum a.
Consumaţie individuală = întrebuinţare a u nor produse pentru
necesităţile proprii ale persoanelor. ❖ Expr. A da (un produs)
iu consumaţie — a pu n e (un produs) la dispoziţia publicului. 2. T o tali­
tatea alim entelor pe care le consumă cineva în tr-u n local public. [V a r.:
(înv.) c o n s u m a ţiu n e s. f.] — F r. c o n s o m m a tio n (lat. lit. c o n su m *
m a tio , -onis).
C O N S U M A Ţ ltJN E s. f. v. c o n s u m a ţie .
C O N S U M Ă T O R , -O A R E s . m. şi f. v. c o n s u m a to r .
C O N Ş C O L A R , conşcolari, s. m. (Rar) Elev considerat în raport
cu alţi elevi de la şcoala (şi din clasa) u n d e urm ează el. — D in
c o n 1- 4* ş c o la r.
C O N Ş T IE N T , -A» conştienţi, -te, adj. 1. (D espre oameni) Care
îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă (1 ). 2.
Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care-i revine în societate.
[Pr. : -fti-e n t]— Fr. c o n s c ie n t (după ş ti).
C O N Ş T IIN C IO S , -O A S Ă , conştiincioşi,-oase, adj. (D espre oameni)
Care îşi face datoria; serios, corect, scrupulos. + (D espre acţiuni ale
oamenilor) E xecutat cu seriozitate. [ P r .: - c u m ] — F r. c o n s c ie n c ie u x
(după ş ti).
C O N Ş T IIN C IO Z IT A T E s . f. însuşirea de a fi conştiincios;
corectitudine, seriozitate, scrupulozitate. [ P r .: -cio-] — D in c o n ş ti­
in c io s.
C O N Ş T IÎN Ţ Ă , (rar) conştiinţe, s. f. 1. (Fii.) Proprietate a acti­
vităţii nervoase superioare constituind o treaptă de dezvoltare proprie
omului, apărută o dată cu procesul m uncii şi al vorbirii şi constînd din
facultatea de a gîndi şi de a determ ina raporturile cu realitatea încon­
jurătoare, pe baza reflectării realităţii obiective în gîndire. ♦ Faptul de
a-şi da seam a; înţelegere. 2. (în expr.) Conştiinţă de clasă = faptul de
a fi conştient dc apartenenţa la clasa proletară, de a înţelege, pe baza
cunoaşterii legilor dezvoltării societăţii, rolul istoric al acestei clase şi
de a lupta pe cale revoluţionară p en tru eliberare şi p en tru desfiinţarea
exploatării om ului de către om ; (în legătură cu m em brii clasei burgheze
sau ai altor clase) faptul că cineva îşi dă seama de com unitatea de interese
ce-1 solidarizează cu ceilalţi m em bri ai clasei din care face parte şi alături
de care luptă pen tru cucerirea sau apărarea privilegiilor clasei sale. 3.
S entim ent al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită.
M ustrare de conştiintă = rem uşcare. Proces de conştiinţă = luptă
sufletească. ❖ E xpr. A f i cu conştiinţa împăcată sau a nu avea nimic
pe conştiinţă = a fi convins că nu a săvîrşit nim ic îm potriva legilor
moralei sau a legilor statului. A f i fă ră conştiinţă = a fi lipsit de
scrupule. Cu mîna pe conştiinţă — cu toată sinceritatea. 4. (în expr.)
Libertate de conştiinţă = d rep tu l recunoscut cetăţenilor de a avea
orice concepţie religioasă, filozofică etc. — F r. c o n s c ie n c e (lat. lit.
c o n s c ie n tia ; du p ă şti).
C O N Ş T IU , -IE , coriştii, adj. (L atinism reg.) C onştient. — Lat.
lit. c o n sc iu s .
C O N T , conturi s. n. 1. Fiecare dintre diviziunile operaţiilor con­
tabile d intr-o întreprindere, constînd. în înregistrarea existenţei şi
mişcărilor unui mijloc sau proces econom ic sau ale unei surse economice
pe o perioadă determ inată. ♦ Evidenţa acestor operaţii. ❖ Cont de
economii = evidenţă de valoarea econom iilor realizate în regim ul
socialist de u n m uncitor în tr-o anum ită perioadă. 2. (în expr.) A trece
ia (sau în) cont — a înscrie la rubrica datoriilor. A cere (cuiva) cont =
a trage (pe cineva) la răspundere. A da (cuiva) cont = a da (cuiva)
lăm uriri asupra faptelor sau intenţiilor s a le ; a se justifica. A ţine cont
(de ceva) — a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu —
pe răspundere personală, în m od independent. în contul (cuiva sau a
ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe se am (cuiva sau a ceva). — Fr.
c o m p te .
C O N T A , contez, vb. I. In tranz. 1. A se încrede în cineva, a se
bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2.
A reprezenta o valoare a avea însem nătate. 3. (în v ., cu determ inări
introduse prin prep. « cu ») A ţine seamă de cineva.— F r. c o m p te r .
C O N T A B IL , -A , contabili, -e, adj. s.m . şi f. 1. Adj. Care ţine
de contabilitate, p riv ito r la co n tabilitate. 2. S. m . şi f. Persoană calificată
C O N T E N IR E
care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei în tre p rin d e ri.— Fr.
c o m p ta b le .
C O N T A B IL IC E S C , -E A S C Ă , contabiliceşti, adj. Contabil. — D in
c o n ta b il -f suf. -(ic)esc.
C O N T A B IL IT A T E , contabilităţi, s. f. 1. A nsamblul operaţiilor de
înregistrare, pe baza un o r norm e şi reguli speciale, a mişcării fondurilor
şi m aterialelor într-o instituţie. ♦ Secţie, birou în tr-o întreprindere,
un de se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Ştiinţă care se ocupă cu
teoria acestor operaţii. — D upă fr. c o m p ta b ilitâ .
C O NTA BILIZA » contabilizez, vb. I. T ranz. A înregistra o ope­
raţie contabilă în conturi (1 ) ; a opera în tr-u n cont. — F r. c o m p ta -
b ilis e r.
C O N T A B IL IZ A R E s. f. Acţiunea de a contabiliza.
C O N T A C T , contacte, s. n. 1. A tingere nemijlocită între două
corpuri, două forţe, două energii. ❖ Expr. în contact cu. . . — în nem ij­
locită apropiere d e . . . , în legătură strînsă cu. . . ♦ (C oncr.) Piesă
care serveşte la stabilirea legăturii unui curent electric. 2. A propiere
între o a m e n i; relaţie, legătură. ❖ Expr. A lua contact (cu cineva) = a
stabili o legătură strînsă (cu c in e v a); (M ii.) a ajunge în im ediata apro­
piere a inamicului, a începe prim ele lupte. — F r. c o n ta c t (lat. lit.
c o n ta c tu s ).
C O N T A C T 0 R , contactoare, s. n. în treru p ăto r care închide u n
circuit sub acţiuriea unei com enzi de la distanţă, m enţinîndu-1 închis
num ai atîta tim p cît se exercită această com andă. — D upă fr.
c o n ta c te u r .
C O N T A D IN , -Ă, contadini, -e, s. m. şi f. (Italienism înv.) Ţ ăran
(italian). — It. c o n ta d in o .
C O N T A G IĂ , contagiez, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) contam ina,
a (se) molipsi. [ P r .: -gi-a] — D in c o n ta g io s .
C O N T A G IO S , -O Â S Ă , contagioşi, -oase, adj. (D espre boli)
Care se poate transm ite de Ia om la o m ; m o lip sito r; (despre oameni)
bolnav de o boală molipsitoare. [ P r .: -£î-oj] — F r. c o n ta g ie u x (lat.
lit. c o n ta g io su s ).
C O N T A G lO N E , contagiuni, s. f. T ransm itere a unei boli de la
u n om la a ltu l; molip^ire, contam inare. ♦ (înv.) Epidem ie, molimă.
[ P r .: -jfi-u-] — F r. c o n ta g io n (lat. lit. c o n ta g io , -o n is 1).
C O N T A M IN A , contaminez, vb. I. 1. T ranz. A transm ite o boală
m olipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (L in g v .; despre două limbi)
A se în cru cişa; (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schim -
bîndu-şi forma). — Fr. c o n ta m in e r (lat. lit. c o n ta m in a r e ) .
C O N T A M IN A B IL , -Ă, contaminabili, -e, adj. Care poate fi
contam inat, expus contam inării. — D u p ă fr. c o n ta m in a b le .
C O N T A M IN A N T , -Ă , contaminanţi, -te, adj. (Rar) Care conta­
minează ; contagios. — V . contamina.
C O N T A M IN A R E , contaminări, s. f. A cţiunea de a (se) contamina
şi rezultatul ei.
C O N T Ă Ş , contăşe, s. n. '(Reg.) H aină bărbătească, de obicei
îm blănită (scurtă pînă la brîu), pe care o poartă în unele regiuni ţă ra n ii;
(în trecut) haină luxoasă, lungă, p u rtată de boieri. [V a r.: c d n to ş , c 6 n tu ş
s. n.] — Pol. k o n tu s z (bg. kontoS).
C O N T Ă Ş E L , contăşele, s. n. (Reg.) D im inutiv al lui contăş.
C O N T E , conţi, s. m. (în orînduirea feudală) M are senior care,
pe păm înturile sale, avea drepturi a b so lu te ; (mai fîrz*u) titlu de nobleţe
ereditar, interm ediar între viconte şi m archiz sau între baron şi p r in ţ;
persoană avînd acest titlu. — F r. c o m te .
C O N T E M P L Ă , contemplu, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) privi înde­
lung (şi cu adm iraţie). — F r. c o n te m p le r (lat. lit. c o n te m p lă r i) .
C O N T E M P L A R E , contemplări, s. f. Acţiunea de a (se) contempla.
❖ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă, a lucrurilor şi a
fenom enelor naturii, care apare în procesul interacţiunii dintre om şi
lum ea înconjurătoare (şi care dă oam enilor, pe baza practicii, o
justă reflectare a însuşirilor obiectelor).
C O N T E M P L A T IV , -A, contemplativi, -e, adj. Care contem plă,
care este înclinat spre contem plare ; visător. — Fr. c o n te m p la t if (lat.
lit. c o n te m p la tiv u s ) .
C O N T E M P L A T O R , -O A R E , contemplatori, -oare, s. m. şi
f. Cel care contem plă, care este cufundat în visare. — F r. c o n f e m -
p la te u r (lat. lit. c o n te m p la to r ) .
C O N T E M P L A Ţ IE , contemplaţii, s. f. A titudine de co n te m p lare ;
m editaţie. — F r. c o n te m p la t io n (lat. lit. c o n te m p la tio , -onis).
C O N T E M P O R A N , -A , contemporani, -e, adj. 1. Care există,
trăieşte, se petrece în zilele noastre, câre se raportă la prezent, la epoca
de f a ţă ; actual. 2. (D espre o a m e n i; adesea substantivat) Care trăieşte
sau a tră it în acelaşi tim p c u . . ., pe v re m e a .. . [V a r.: c o n tim p o r a n , -ă
adj.] — F r. c o n te m p o r a in Gat. lit. c o n te m p o ra n e u s ).
C O N T E M P O R A N E IT A T E s. f. (Rar) Epoca contem porană;
actualitate. [P r.: -ne-i-] — D upă fr. c o n te m p o r a n e it6 .
C O N T E N C IO S , contencioase, 8. n. Scrviciu pe lîngă o instituţie
publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu problem ele ju ri­
dice ale instituţiei respective. ❖ Contencios administrativ = instanţă
de control judecătoresc al legalităţii actelor de autoritate adm inistrativă.
£ P r.: -a -o sj — F r. c o n te n tie u x (lat. lit. c o n te n tio s u s ).
C O N T E N I, contenesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A în treru p e sau a
înceta o mişcare sau o acţiune în c e p u tă ; a (se) opri. — Lat. c o n tln e re ,
C O N T E N IR E , conteniri, s. f. A cţiunea de a conteni’, sfîrşit, înce­
tare. <> E xpr. Fără contenire = n eîncetat, m ereu.
CONTESĂ — 182 —
C O N T fiS Ă , contese, s.f. Soţie sau fiică de conte. — F r. c o m te s s e . i
C O N T E S T A , contistt vb. I. T ran z . A n u recunoaşte d rep tu l
sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lu c r u ;
a tăgădui. — F r. c o n te s te r (lat. Ut. c o n te s tă r i) .
C O N T E S T A B IL , -A , contestabili, -e, adj. Care poate, fi contestat,
care provoacă contestaţie. — D u p ă fr. c o n te s ta b le .
C O N T E S T A Ţ IE , contestaţii, s. f. Cale extraordinară de atic.
îm potriva unei hotârîri (judecătoreşti) nelegale sau netem einice; (concr.)
act întocm it în acest scop. — Fr. c o n te s ta tio n (lat. lit. c o n te s ta tio ,
-o n is).
C O N T E X T , contexte, s. n. T e x t mai larg în tr-o scriere în care
se încadrează un cuvînt sau u n pasaj in te re san t d in tr-u n anum it
p u n c t de vedere. ♦ T ex t, cuprins. — F r. c o n te x te .
C O N T IG E N T s. n. v. c o n tin g e n t.
C O N T IG U IT A T E s. f. (F ranţuzism ) în su şirea de a fi contiguu,
starea în care se găsesc două lucruri contigye. [ P r .: -gil-i-] — D upă
fr. c o n t i g u i i .
C O N T IG U U , -U Ă , contigui, -ue, adj. (F ranţuzism ) Care se leagă,
care se alipeşte de ceva, care are elem ente com une cu altceva. — F r.
c o n tig u (lat. Ut. c o n tig u u s ).
C O N T IM P O R A N , -A adj. v. c o n te m p o r a n .
C O N T IN E N T , continente, s. n. îm p ă rţire geografică cuprinzînd
o întindere m are de uscat, m ărginită de m ări şi oceane. — F r. c o n tin e n t
(lat. lit. c o n tin e n s , -n tis).
C O N T IN E N T A L , -A, continentali, -e, adj. Care ţine de continente,
privitor la c o n tin e n te ; care se află pe u n continent. ❖ Climă
continentală = climă uscată, supusă la schim bări b ru şte şi mari. —D upă
fr. c o n tin e n ta l.
C O N T IN E N ŢĂ , continenţe, s. f. (F ranţuzism ) R eţinere, înfrînare ;
cum pătare. — F r. c o n tin e n c e (lat. lit. c o n tin e n tia ).
C O N T IN G E N T , contingente, s. n. 1. T otalitatea tinerilor încor­
poraţi în acelaşi an p en tru serviciul militar. 2. G ru p de oameni cu o
compoziţie omogenă. 3. (în v .) C ontribuţie. [V a r.: c o n tig £ n t s. n.]
— F r. c o n tin g e n t (lat. lit. c o n tin g e n s , -n tis).
C O N T IN G E N Ţ Ă , contingenţe, s. f. A tingere, legătură exterioară,
raport. — Fr. c o n tin g e n c e (lat. lit. c o n tin g e n tia ).
C O N T IN U A , continuu, vb. I Intranz. A urm a, a n u în c e ta; a
merge înainte, a (se) prelungi. ♦ T ran z. A duce mai departe u n lucru
în cep u t. [ P r .: -nu-a] — F r. c o n tin u e r (lat. lit. c o n tin u ă r i) .
C O N T IN U A R E , continuări, s. f. A cţiunea de a continua şi rezultatul
e i ; urm are, prelungire. ❖ Loc. adv. în continuare = fără întrerupere,
c o n tin u u ; mai departe, mai încolo. [ P r .: -nu-a-\
C O N T IN U A T O R , -O Ă R E , continuatori, -oare, s. m . şi f. P er­
soană care continuă o lucrare începută de altul. [ P r .: -nu-a-] — D upă
fr. c o n tin u a te u r .
C O N T IN U IT A T E , continuităţi, s. f. Faptul de a fi continuu.
[P r.: -nu-i-J— F r. c o n t i n u i i (lat. Ut. c o n tin u ita s , -a tis).
C O N T IN U U , -U Ă , continui, -ue, adj. Care se prelungeşte fără.
pauză; neîntreru p t, neîncetat, necurm at. <> Curent continuu = curent
electric care are u n singur sens. — Fr. c o n ţin u (lat. lit. c o n tin u u s ).
C O N T IŞ O R , contişoare, s. n. (Fam ., rar) Socoteală mică, neîn­
sem nată; sum ă m ică de p lată. — D in c o n t + suf. -işor.
C O N T O N D E N T , contondente, adi. n. (în expr.) Corp contondent —
corp tare, ale cărui lovituri strivesc ţesuturile. — D upă fr. c o n to n d a n t.
C O N T O P I, contopesc, vb. IV . Refl. A se am esteca cu ceva, for-
m înd u n singur to t; a se uni strîns, a se îm preuna. — D in c o n 1* 4- to p i.
C O N T O P IR E , contopiri, s .f . A cţiunea de a se
contopi şi rezultatul ei. - ' -'S* încheiere a unui contract între siat şi ţăranii m uncitori, privind schim bul
C O N T O R , contoare, s. n. A parat de m ăsurat
cantitatea consum ată de apă, de energie electrică,
de gaze etc. — F r. c o m p to ir (germ. K o n to r).
C O N T O R S IO N A T , -A , contorsionaţi, -te, a<Jj.
(Rar) 1. Sucit, ră s u c it; (despre oameni) cu tru p u l
sau cu o parte a tru p u lu i strîm bată (din cauza unei
infirm ităţi sau a unei suferinţe trecătoare). 2. Fig.
(D espre stil) L ipsit de a rm o n ie ; chinuit. [ P r .:
-ri-o-] — D upă fr. c o n to rs io n n 6 . C o n to r
C O N T O R S IU N E , contorsiuni, s. f. Contractare
violentă şi involuntară a m uşchilor. V . crtspaţie. [Pr. : -sr-u-] — Fr.
c o n to rs io n (lat. lit. c o n to rs io , -o n is).
C 0 N T O Ş s. n. v. c o n tă ş .
C O N T R A 1- E lem ent de c o m p u n e re în se m n în d ,în general, opunere,
reacţiune, contrast, care serveşte la form area u n o r substantive ca
contracandidat sau a u n o r verbe ca contrqface etc. — F r. c o n tr e (lat.
lit. c o n tra ).
C O N TR A * prep. 1. îm p o triv a (cuiva sau a ceva). ❖ (A dver­
bial) C ine-i contra, sâ-l vedem (C O ŞB U C ). O Loc. adv. Din contra
(sau contră) = d im p o triv ă; cu totul altfel. 2. î n schim bul (altei
valori). [Form ă gram aticală: (în expr.) contră\ — F r. c o n tr e (lat.
i t . c o n tra ).
C O N T R A A C U Z A Ţ IE , contraacuzaţii, s. f. A cuzaţie adusă de
către acuzat, acuzatorului. — F r. c o n tr e - a c c u s a tio n .
C O N T R A A M IR A L , contraamirali, s. m. G rad de ofiţer din
narina m ilitară, corespunzător generâlului-m aior din arm ata terestră;
persoană care poartă acest grad . — F r. c o n tr e - a m ir a l.
C O N T R A D IC T O R IU
C O N T R A A T A C , contraatacuri, s.n. Atac desfăşurat de o unitate
m ilitară aflată în apărare, cu scopul de a respinge u n atac al inamicului
p ătruns în dispozitivul ei si de a restabili poziţiile iniţiale. — F r. c o n tr e -
a tta q u e .
C O N T R A A T A C Ă , contraatac, vb. I. T ranz. A desfăşura o ofen­
sivă îm potriva inam icului pătruns în dispozitivul apărării, cu scopul
de a-l nim ici şi de a restabili integritatea poziţiei de apărare. — Fr.
c o n tr e - a tta q u e r .
C O N T R A B A I.A N S Â , contrabalansez, vb. I. T ranz. A aduce
în stare de echilibru, a cum păni ; fig. a nim ici efectul unei acţiuni prin
altă acţiune. — Fr. c o n tr e - b a la n c e r .
C O N T R A B A L A N S A R E , contrabalansări, s. f. Acţiunca de a
contrabalansa; egalare, cum pănire.
C O N T R A B A N D Ă , contrabande, s. f. T recere clandestină peste
graniţă a un o r m ărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vam ale;
p. ext. m arfă transportată în acest m od. O- Loc. adj. De contrabandă =
trecut sau destinat a fi tre c u t peste graniţă în mod c la n d estin ; fig.
rezultat p rin înşelătorie, fără valoare, fals. <► Loc. adv. Prin contra
bandă = în m od ilegal, pe ascuns. — F r. c o n tr e b a n d e (<it.).
C O N T R A B A N D IS T , -Ă, contrabandişti, s te , s. m. şi f. Persoană
care se ocupă cu contrabanda. — D in c o n tr a b a n d ă H suf. -ist.
C O N T R A B A S 1, contrabasuri, s. n. Cel mai m are instrum ent
muzical cu coarde şi arcuş, avînd registrul cel mai gray. — Fr.
c o n tr e b a s s e (<it.).
C O N T R A B A S 8, contrabaşi, s. m. Contrabasist.
— F r. c o n tr e b a s s e .
C O N T R A B A S IS T , -A , contrabasişti, -ste, s. m.
şi f. Persoană care cîntă la contrabas. — Fr. c o n tr e -
b a s s is te (germ. K o n tra b a ss is t'l.
C O N T R A C A N D ID A T , -Ă , contracandidaţi,
- te, s. m. şi f. Persoană care candidează îm potriva
altui candidat pentru ocuparea unei funcţii sau
a unei dem nităţi. — D in c o n t r a 1- 4- c a n d i d a t.
C O N T R A C A R A , contracarez, vb. I. T ranz.
A se opune voinţei sau acţiunii cuiva, a îm piedica
planurile cuiva. — Fr. c o n t r e c a r r e r .
C O N T R A C C lU , -fE , contraccii, s. m. şi f.
(în v .) Persoană care încheie un contract de conce­
siune ; concesionar. — D in c o n tr a c t + suf. -giu.
C O N T R Â C T , contracte, s. n. învoială între C ontrabas
două sau mai m ulte persoane, din care decurg
anum ite drepturi şi obligaţii. <> Contract de muncă — înţelegere potrivit
căreia u n angajat se obligă să presteze o anum ită muncă, în schim ­
bul unei rem uneraţii. Contract colectiv (de muncă) — convenţie scrisă,
încheiată de o instituţie sau o întreprindere cu m uncitorii şi func­
ţionarii respectivi, reprezentaţi prin com itetul sindical. — Fr. c o n tr a t
(lat. lit. c o n tra c tu s ) .
C O N T R A C T Ă 1, contractez, vb. I. T ranz. 1. A încheia un con­
tract. 2. A lua asupra sa o obligaţie, a se îndatora la. . . <* Expr. A
contracta o datorie — a face o datorie, a se îm prum uta. 3. A se molipsi
de. . . . a se îmbolnăvi de. . . — F r. c o n t r a c t e r (lat. lit. c o n tr a c ta r e ) .
C O N T R A C T A 8, pers. 3 contractă, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se)
strînge, a (se) zgîrci. 2. Refl. (D espre metale, p. ext. despre diverse
materiale) A -şi m icşora dim ensiunile (sub acţiunea frig u lu i).— Fr.
c o n tr a c te r .
C O N T R A C T A N T , -Â , contractanţi, -te, adj. Care încheie un
contract, care se angajează prin contract faţă de cineva. — Fr. c o n ­
tr a c ta n t
C O N T R A C T A R E *, contractări, s. f. Acţiunea de a contracta*.
1. încheiere a u nui contract, preluare a unei obligaţii, a unui an g ajam en t;
în tre piodusele agricole şi cele industriale. 2. Faptul de a lua bani
cu îm p ru m u t cu îndeplinirea form elor legale.
C O N T R A C T A R E 8, contractări, s. f. A cţiunea de a (se) contracta*;
contracţie.
C O N T R A C T IB IL IT A T E s . f. P roprietate a ţesuturilor organice
vii de a se contracta. — D in c o n tr a c tib il (puţin folosit, după fr. con-
tractilite) .
C O N T R A C T O R , -O Ă R E , contractori, -oare, adj. Care con­
tractează. — D upă fr. c o n tr a c te u r .
C O N T R A C T U A L , -A , contractuali, -e, adj. Privitor la un con­
tract ; prevăzut în c o n tra c t; condiţionat p rin tr-u n contract. [Pr. :
- tu-al] — D u p ă fr. c o n tr a c tu e l.
C O N T R A C Ţ IE , contracţii, s. f. 1. încordare, zgîrcire a muşchilor,
a corpului e tc .; contractare. 2. M icşorarea volumului unui material
în urm a uscării, a răcirii sau a arderii. — Fr. c o n tr a c tio n (lat. lit.
c o n tr a c tio , -onis).
C O N T R A C U R E N T , contracurenţi, s. m. C urgere în sensuri
opuse a două fluide în contact, p en tru a se realiza un schim b de căldură
sau u n schim b de substanţe între ele. — Fr. c o n tr e - c o u r a n t.
C O N T R A D A N Ţ , contradanţuri, s. n. (înv.) Dans asemănător
cu c ad rilu l; melodia după care se execută acest dans. — F r. c o n tr e -
d an se.
C O N T R A D IC T O R IU , -IE , contradictorii, adj. (D espre doua
sau mai m ulte fenom ene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele,
care sînt incom patibile. O Loc. adj. şi adv. în contradictoriu — (care
este) în opoziţie de idei cu ceva. — Fr. c o n tr a d ic to ir e (lat. lit. c o n tr a -
d ic to r).
 C O N T R A D IC Ţ IE — 183 —
C O N T R A D f C Ţ IE , contradicţii, s. f. 1. (F ii.) Opoziţie a celor
doua latu ri contrare (negativ şi pozitiv, vechi şi nou) care există în orice
fenom en din natură, gîndire şi societate şi care sînt legate între' ele şi
se întrepătrund , apariţia şi învingerea acestei opoziţii constituind
m otorul dezvoltării, al evoluţiei de la inferior la superior. ❖
Contradicţii antagoniste (sau antagonice) = contradicţii la baza cărora
stă lupta de neîm păcat dintre vechi şi nou şi care n u se pot rezolva decît
p rin distrugerea vechiului; constituie în acelaşi tim p conţinutul in te rn a i
'a lte i propuneri. — D in c o n t r a 1- + p r o p u n e r e (după fr. contrepro-
procesului de dezvoltare, al transform ării schim bărilor cantitative în
schim bări calitative. Contradicţii neantagoniste (sau neantagonice)
— contradicţii îndărătul cărora n u stau clase vrăjmaşe cu interese
diam etral opuse şi a căror stingere se face p rin dezvoltare lentă, care
n u duce la conflicte antagoniste. ❖ Loc. adv. în contradicţie cu. . .
= în opoziţie sau în dezacord cu. . 2. N epotrivire între idei sau fapte ;
contrazicere. S p irit de contradicţie — tendinţă a u nor oameni de a
contrazice totdeauna pe ceilalţi. — F r. c o n tr a d ic tîo n (lat. lit.
c o n tr a d ic tio , -o n is).
C O N T R A E X P E R T ÎZ Ă , contraexpertize, s. f. Expertiză destinată
să verifice o expertiză anterioară. — F r. c o n tr e - e x p c r tis e .
C O N T R A F A C E , contrafâc, vb. I I I . T ran z. A reproduce, cu scop
fraudulos, un docum ent, u n obiect e tc .; a falsifica. — D in c o n t r a 1-
+ fa c e (după fr. contrefaire ) .
C O N T R A F A C E R E , contrafaceri, s. f. A cţiunea de a contraface
şi rezultatul e i; reproducere, frauduloasă, falsificare.
C O N T R A F A G 0 T , contrafagoturi, s. n. In stru m en t m uzical de
suflat, mai m are dccît fagotul şi sunînd cu o octavă mai jos decît acesta.
— It. c o n tr a f a g o tto .
C ONTRAFORT, contraforturi,
s. n. 1. în tă ritu ră masivă în form ă de
pilastru, form înd corp com un cu u n zid
şi servind la m ărirea rezistenţei lui.
2. Fiecare din tre picioarele înclinate
spre exterior ale u n u i tu rn de extracţie.
— F r. c o n tr e f o r t ,
C O N T R A G E , contrâg, vb. II I.
Refl. (D espre două vocale vecine) A
se reduce la o singură em isiune voca­
lică (vocală sau diftong). — L at. lit.
c o n tr a h e r e (după trage).
C O N T R A G E R E , contrageri, s. f.
F aptul de a se contrage.
CONTRAGREUTATE, contra-
greutăţi, s. f. G reu tate care serveşte, C o n trafo rt (1)
într-u n sistem tehnic, la echilibrarea
totală sau parţială a unei forţe fixe sau a unei greutăţi în mişcare.
— D in c o n t r a 1- -f g r e u t a t e (după fr. contrepoids).
C O N T R A IN D IC A T , -A , contraindicaţi, -te, adj. N epotrivit,
nerecom andabil, neprielnic în anum ite îm prejurări. — D u p ă fr.
c o n tr e in d iq u £ .
C O N T R A IN D IC Â Ţ IE , contraindicaţii, s. f. îm p reju rare specială
care face vătăm ătoare aplicarea unui tratam en t sau folosirea unui
rem ediu. — F r. c o n tr e - in d ic a tio n .
C O N T R A L O V IT U R Ă , contrălovituri, s. f. R ipostă o fen siv ă.în
tim pul apărării, executată de forţe m ilitare im portante, cu scopul de a
da înapoi inam icul de pe poziţiile apărării pe care avansase. — D in
c o n t r a 1- +- lo v itu r ă (după fr. contrecoup).
C O N T R Â L T Ă , contralte, s. f. Femeie care cîntă contralto. — It.
c o n tr a i ta.
C O N T R A L T O s . n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai
grav. — It. c o n tr a lto .
C O N T R A M Â IS T R U , contramaiştri, s. m . 1. M u n cito r calificat
care supraveghează şi dirijează un sector d intr-o întreprindere in d u s­
trială. 2. (în vechea organizare a arm atei) G rad în corpul subofiţerilor
de m arin ă; persoană care avea acest g ra d ,— D in c o n t r a 1- -+• m a i s t r u
(după fr. contremaître ) .
C O N T R A M A N D A , contramandez, vb. I. T ran z. A revoca un
ordin, o dispoziţie sau o h o tărîre; a anula. — F r. c o n tr e m a n d e r .
C O N T R A M A N D A R E , contramandări, s. f. Acţiunea de a contra­
manda.
C O N T R A M A R C Ă , contramărci, ». f. Parte a unui bilet de spec­
taco l care răm îne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a d re p ­
tu lu i său de a ocupa u n loc. — F r. c o n tr e m a r q u e .
CONTRAM ATRŞ, contramarşuri, s. n. M arşul pe care îl face o
trupă cînd îşi schiiflbă direcţia; evoluţia unei coloane care-şi schimbă
frontul. — F r. c o n tr e m a r c h e .
C O N T R A M ÎN Ă , contramine, s. f. L ucrare subterană făcută spre
a descoperi şi a distruge minele qşezate de inamic. — F r. c o n tr e - m in e
C O N T R A O F E N S IV Ă , contraofensive, s. f. A cţiune ofensivă d e
mari proporţii care se dezlănţuie îm potriva u n u i inam ic, a flat pînă
a tunci în ofensivă. — D in c o n t r a 1- + o fe n s iv ă (d u p ă fr. contre-
offensive ) .
C O N T R A O R D IN j contraordine, s. n. O rd in p rin care se revocă
u n ordin anterior. — D in c o n t r a 1- ,-f o r d in (după fr. contre-ordre).
C O N T R A P A G IN Ă ;, contrapagini, s. f. A doua faţă a u n ei foi de
c arte, de caiet etc. — D in c o n t r a 1- p a g in ă .
C O N T R A P A N T Ă , contrapante, s. f. Pantă opusă altei pante.
— D in c o n t r a 1- + p a n tă (d u p ă fr. contre-pente ) .
C O N T R A P L A C A j s. n. Placă form ată din mai m ulte foi subţiri
de lem n suprapuse şi lipite Intre ele, în treb u in ţată în tîm plărie. — Fr.
c o n tre -p la c a g e .
C O N T R A V E N IE N T
C O N T R A P O N D E R E , contraponderi, a. f. Ceea ce echilibrează,
contrabalansează sau neutralizează o forţă, o acţiune etc. — D in
c o n t r a 1- + p o n d e re (după fr. contrepoids).
C O N T R A P R O lfcC T , contraproiecle, s. n. Proiect care verifică,
îm bunătăţeşte sau înlocuieşte u n proiect a n te rio r; proiect prezentat
la u n concurs, alături de altele. — F r. c o n tr e p r o je t.
C O N T R A P R O P U N E R E , contrapropuneri, o. f. Propunere opusă
position).
C O N T R A P U N C T s. n. U na dintre m arile categorii ale tehnicii
m uzioale, care constă în crearea unei melodii de bază, căreia i se pot
suprapune diverse melodii secundare. — It. c o n tr a p p u n to (fr.
c o n tr e p o in t).
C O N T R Â R 1 adv. îm potriva, în contra, neconform c u . . . — V.
contrar*.
C O N T R A R 2, -Ă , contrari, -e, adj. O pus, potrivnic. ❖ N oţiuni
contrare —noţiuni care se află în tr-u n asemenea raport, încît acceptarea
uneia presupune înlăturarea celeilalte, fără ca înlăturarea uneia să presu­
pună adm iterea celeilalte. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este opus,
potrivnic (altuia). [V a r.: c o n tr a r iu , -ie , contrarii, adj.] — F r. c o n -
t r a i r e (lat. lit. c o n tr a r iu s ) .
C O N T R A R E F O R M Ă s. f. A cţiune sîngeroasă întreprinsă în
secolul al X V I-lea de biserica catolică, îm potriva reform aţilor şi a refor­
mei religioase. — F r. c o n tr e - r â f o r m e .
C O N T R A R E V O L U Ţ IE , contrarevoluţii, s. f. L uptă a claselor
exploatatoare şi a agenţilor lor îm potriva mişcării revoluţionare, a revo­
luţiei şi a statului de dictatură a proletariatului. — Fr. c o n tr e - r 6 v o -
lu tio n .
C O N T R A R E V O L U Ţ IO N A R , -A, contrarevoluţionari, -e, adj.,
s. m . şi f. 1. Adj. Care duce o luptă de subm inare a mişcării revoluţionare,
a revoluţiei şi a statului de dictatură a proletariatului. 2. S. m . şi f.
A dept al contrarevoluţiei, participant la contrarevoluţie. f P r .: -ţi-o -j
— F r. c o n tr e - r6 v o ! u tio n n a ire .
C O N T R A R IA , contrariez, vb. I. T ranz. A supăra sau a su rp rin d e
pe cineva în m od neplăcut, făcînd sau sp u n în d u -i ceva care se opune
convingerilor, intenţiilor sau dorinţei sale. [ P r .: -ri-ă] — Fr. c o n t r a r i e r .
C O N T R A R IA T , -A, contrariaţi, -te, adj. Surprins în m od neplăcut
de o îm potrivire sau de u n fapt care îi contrazice părerile sau aştep­
tările. [Pr. : -ri-at] — V. contraria.
C O N T R A R IE T A T E s. f. 1. Stare* de surprindere neplăcută
provocată de o îm potrivire, de o contrazicere. 2. (Logică, în expr.)
Raport de contrarietate = raport de opoziţie între noţiuni contrare.
— D upă fr. c o n tr a r ie te .
C O N T R A R IU 1, contrarii, s. n. (Fii.) Fiecare dintre cele doua
aspecte, pozitiv sau negativ, vechi sau nou, care sînt cuprinse rn acelaşi
fenom en şi se opun unul altuia, constituind, prin lupta dintre ele,
m otorul evoluţiei. — Lat. lit. c o n tr a r iu s .
C O N T R A R IU 2, -IE adj. v. c o n tr a r .
C O N T R A S , -A, contraşi, -se, adj. (Lingv. ; despre două vocale)
C ontopit într-o singură vocală sau în tr-un diftong. — V. contrage.
C O N T R A S E M N A , contrasemnez, vb. I. T ranz. A-şi pune sem nă­
tu ra pe u n act, alături de aceea a superiorului în grad ierarhic. — D in
c o n t r a 1- + s e m n a (după fr. contresigner) .
C O N T R A S E M N Â R E s . f. A cţiunea de a contrasemna.
C O N T R A S E M N Ă T tJR Ă , contrasemnături, s. f. Sem nătură pusă
de un funcţionar subordonat pe u n act, alături de aceea a superiorului
său în grad ierarhic. — D in c o n t r a 1- -1- s e m n ă tu r ă .
C O N T R A S P IO N A J s. n. Serviciu de stat însărcinat cu urm ărirea
şi com baterea spionajului. — F r. c o n tre -e s p io n n a g e .
C O N T R A S T , contraste, s. n. Opoziţie între două sau mai m u lte
lucruri, stări, acţiuni etc. — F r. c o n tr a s t e .
C O N T R A S T A , contrastez, vb. I. Intranz. A fi în opoziţie, a con­
stitui u n contrast cu ceva sau cu cineva. — F r. c o n tr a s t e r .
C O N T R A Ş ÎN Ă . contravine, s. f. Şină prinsă în interiorul unei
şine principale, cu scopul de a evita uzura roţilor la curbele prea p ro n u n ­
ţate sau de a ridica şoseaua (în dreptul trecerilor de nivel) Ia înălţimea
şinelor. — D in c o n t r a 1- + ş in ă .
C O N T R A T IM P , contratimpi, s. m . 1. (M uz.) N otă plasată pe
tim pul neaccentuat al unei m ăsuri, tim pul tare fiind ocupat de o pauză.
2. (în expr.) In contratimp = la tim p n e p o triv it; inoportun. — D in
c o n t r a 1- + tim p (după fr. contre-
temps ).
C O N T R A T O R P IL O R , con-
traîorpiloare, s. n. Navă de război
rapidă, care urm ăreşte şi distruge
torpiloarele. —■D u p ă fr. c o n tr e -
to r p i lle u r .
C O N T R A V A L O A R E , contra­
valori, s f. (C om erţ) Echivalent (în
bani) al u nui lucru oarecare. —
D u p ă fr. c o n tr e - v a le u r . C ontratorpilor
C O N T R A V E N Î, contravin, vb.
IV. Intranz. A călca dispoziţiile unei legi, ale unui regulam ent etc.
— D upă fr. c o n tre v e n ir.
C O N T R A V E N IE N T , -A , contravenienţi, -te, s. m. şi f. Persoană
care săvîrşeşte o contravenţie. [ P r .: -ni-ent]— D upă fr. c o n tr e -
v e n a n t.
C O N TR A V EN ŢIE — 184 —
C O N T R A V E N Ţ IE , contravenţii, s. f. Călcare a dispoziţiilor unei
legi, a unui regulam ent etc. sancţionată cu o pedeapsă uşoară. — F r.
c o n tra v e n tlo n .
C O N T R A V fZ IT Ă , contravizite, s. f. 1. A doua vizită pe care
medicul o face bolnavilor d in tr-u n spital în cursul unei zile. 2. (înv.)
V izită cu care se răspunde altei vizite. — F r. c o n tr e - v is ite .
C O N T R A Z IC E , contrazic vb. I I I . 1. T ranz. A susţine contrarul
celOr spuse de cineva. 2. T ran z. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi
incom patibil cu c e v a ; a dezm inţi ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziţie
cu cele afirm ate anterior de tine însuţi. 4. Refl. (D espre susţinătorii
unor opinii, un o r afirm aţii etc.) A avea păreri deosebite, a n u fi dc
acord unii cu a lţii. ♦ (D espre afirm aţii, depoziţii etc.) A nu se potrivi
unele cu a lte le ; a se ciocni. — D in c o n t r a 1- + z ic e (după fr.
contredire.
C O N T R A Z IC E R E , contraziceri, s. f. Faptul de a fse) contrazice;
contradicţie, dezacord, opoziţie.
C O N T R IB U A B IL , -A, contribuabili, -e, s. m. şi f. Persoană care
plăteşte impozite. [ P r .: -bu-a-] — D upă fr. c o n tr ib u a b le .
C O N T R IB U I, contribui, vb. IV. Intranz. A aduce o c o n tri­
buţie, a participa la o acţiune com ună ; a înlesni apariţia sau dezvoltarea
unui lucru. — Fr. c o n tr ib u e r (lat. lit. c o n tr ib u e r e ) .
C O N T R IB tJŢ IE , contribuţii, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie
la o acţiune sau la o cheltuială com ună. ❖ Expr. A pune Ia con­
tribuţie — a folosi capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Im pozit.
[ V a r.: (înv.) c q n tr ib u ( iu n e s. f.] — F r. c o n tr ib u tio n (lat. lit. c o n -
tr lb u tio , -onis).
C O N T R IB U Ţ ltJ N E s. f. v. c o n tr ib u ţie .
C O N T R O L , controale, s. n. 1. Analiză perm anentă sau periodică a
unei activităţi, p en tru a urm ări m ersul ei şi pen tru a lua m ăsuri de îm b u ­
nătăţire. ❖ C ifră de control = exponent care indică lim itele cantitative
ale producţiei. Lucrare de control = lucrare p rin care se verifică, la anu­
mite intervale, cunoştinţele studenţilor, ale elevilor etc. Punct de control =
loc fix (la marginea unui oraş, a ţării etc.) u n d e organele autorităţii
supraveghează îndeplinirea form alităţilor legale de către cei care trec.
♦ Supraveghere continuă (morală sau m a te ria lă ); stăpînire, dom inaţie.
♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi şi mişcări. 2. Instituţie
sau grup de persoane care supraveghează anum ite activităţi. 3. (L a pl.)
Registru de evidenţă a personalului (şi animalelor) unei u n ităţi militare.
— F r. c o n tr d le .
C O N T R O L A , controlez, vb. I. T ran z. I. A supune controlului.
2. A dom ina, a stăpîni. ♦ T ran z . şi refl. (D espre oameni) A-şi dirija
propriile sale gesturi şi mişcări. — Fr. c o n tr d le r .
C O N T R O L A B IL , -A , controlabili, -e, adj. Care poate fi c o n tro la t;
a cărui exactitate poate fi verificată. — D upă fr. c o n tr d la b le .
C O N T R O L O R , -O Ă R E , controlori, -oare, s. m. şi f. F uncţionar
însărcinat cu exercitarea u n o r operaţii de control. — D upă fr. c o n -
tr â le u r .
C O N T R O V E R S Ă , controverse, s. f. D iscuţie în contradictoriu
(asupra unei chestiuni principiale). — Fr. c o n tr o v e r s e .
C O N T U M A C IE s, f. A bsenţă de la judecată a unui inculpat.
❖ Loc. adv. In contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces.
— F r. c o n tu m a c e (lat. lit. c o n tu m a c ia ).
C O N T O R , contururi, s. n. Linie sau suprafaţă care m ărgineşte
u n obiect. ♦ R eprezentare grafică a liniei sau a suprafeţei care m ărgineşte
un obiect. [Pl. ş i : conture] — F r. c o n to u r .
C O N T U R A , conturez, vb. I. 1. T ran z. A da unui obiect co n tu ­
rurile pe care trebuie să le aibă. 2. T ran z. şi refl. Fig. A (se) închega
în form e p re c ise ; a (se) preciza. — D in c o n tu r .
C O N T U R A R E , conturări, s. f. A cţiunea de a (se) contura.
C O N T U R A T , -Ă , conturaţi, -te, adj. Cu contururi p re c ise ; fig.
precizat. — V. contura.
C O N T U R B Ă , conturb, vb. I. T ran z. (L atinism reg.) A deranja,
a tulbura. — L at. lit. c o n tu r b a r e .
C O N T O Ş s . n. v. c o n tă ş .
C O N T C Z IE , contuzii, s. f. Leziune provocată p rin lovire, fără
rănirea pielii. [V a r.: c o n tu z iiin e s. f.] — Fr. c o n tu s io n (lat. lit.
c o n tu s io , -onis).
C O N T U Z IO N Ă , contuzionez, vb. I. T ra n 2. A produce, a provoca
o contuzie. [ P r .: -21-0-] — F r. c o n tu s io n n e r .
C O N T U Z ltJN E s. f. v. c o n tu z ie .
C O N Ţ , conţurt, s. n. (în v .) G ru p de 24 de coli de hîrtie. — M agh.
ko n c .
C O N Ţ IN E , pers. 3 conţine, vb. I I I . T ran z. 1. (D espre u n recipient)
A fi um p lu t (total sau parţial) c u . . . ; a cuprinde, a avea în in te r io r ...
2. (D espre cărţi, texte) A fi alcătuit d in . . ., a avea în sine. — F r. c o n -
te n ir (lat. lit. c o n tin e r e ; după ţin e).
C O N Ţ IN U T s. n. 1. Ceea ce încape în tr-u n spaţiu lim itat, în
special în tr-u n recipient. 2. Totalitatea elem entelor care constituie
esenţa lucrurilor şi a fenom enelor, form înd o u nitate dialectică cu forma.
3. F ond, cuprins, m ie z ; sem nificaţie. 4. L istă ordonată a m aterialului
pe care îl cuprinde o revistă, o c a r te ; tablă de m aterii. — D upă fr.
c o n te n u .
C O N Ţ O P lS T , conţopifti, s. m . (Astăzi d ep r.) F u n cţio n ar care
execută (m ecanic) lucrări m ăru n te de b iro u .— G e rm . K o n z ip ist.
C O N U L s . m . a r tx v. c u c o n .
C O N V IE Ţ U IT O R
C O N V A L E S C E N T , -Ă, convalescenţi, -te, s. m. şi f. Persoană
în convalescenţă, pe cale de însănătoşire. — F r. c o n v a le s c e n t (lat.
lit. c o n v a le s c e n s , -n tis).
C O N V A L E S C E N Ţ Ă s . f. Perioadă de tranziţie p rin care trece
un bolnav d u p ă vindecare, pînă la însănătoşirea com pletă ; întrem are.
— F r. c o n v a le s c e n c e .
C O N V E N A B IL, -Ă , convenabili, - e, adj! Care convine sau poate
co n v en i; potrivit, acc e p ta b il; m ulţum itor, satisfăcător. ♦ (D espre
p reţuri sau m ărfuri) Ieftin. — D upă fr. c o n v e n a b le .
C O N V E N I, convirtf vb. IV. Intranz. 1. A corespunde cu dorinţele
cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva ; a se învoi, a
se înţelege. + T ran z. A accepta, a adm ite. — Fr. c o n v e n ir (lat. lit.
c o n v e n ire ).
C O N V E N IE N Ţ Ă , convenienţe, 8. f. Regulă dc purtare impusă
de o anum ită societate. în special de cea feudală şi de cea capitalistă.
<> Căsătorie de convenienţă — căsătorie 1a care se ţine seamă num ai de
interese m ateriale şi familiale. [ P r .: -ni-en- ] — F r. c o n v e n a n c c (ît.
c o n v e n ie n z a ).
C O N V E N Ţ IE , convenţii, s. f. 1. înţelegere între două sau mai
m ulte state, instituţii sau persoane, cu privire la anum ite problem e
sau la anum ite obiective. ♦ (în artă) înţelegere tacită de a adm ite unele
procedee sau ficţiuni. 2. (L a pl.) D eprinderi stabilite prin tradiţie.
[V ar.: c o n v e n ţitin e s. f.] — F r. c o n v e n tio n (lat. lit. c o n v e n tio ,
-onis).
C O N V E N Ţ IO N A L , -Ă, convenţionali, -e, adj. 1. Stabilit p rin
convenţie, accepţat p rin tradiţie. 2. Provenit din tr-o convenţie învechită
sau practicată mecanic (şi ru p t de re a lita te ); artificial. ♦ (D espre
caracter, fire etc.) L ipsit dc naturaleţe. [Pr. : -/î-o-] — F r. c o n v e n -
tio n n e l (lat. lit. c o n v e n tio n a lis ).
C O N V E N Ţ IO N A L IS M s. n. C aracterul a ceea ce este conven­
ţional ; (în artă) tendinţă idealistă de a se conform a regulilor general
acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor. [Pr. : -ţi-o-) ■— Fr.
c o n v e n tio n a lis m e .
C O N V E N Ţ ltJN E s. f. v. c o n v e n ţie .
C O N V E R G E , pers. 3 pl. converg, vb. I I I . Intranz. A se îndrepta
spre acelaşi punct, fig. spre acelaşi scop. — Fr. c o n v e r g e r (lat. lit.
c o n v e rg e re ).
C O N V E R G E N T , -Ă , convergenţi, -te, adj. Care converge. <>
Lentilă convergentă — lentilă convexă care adună în tr-u n singur focar
razele care o străbat. —F r. c o n v e r g e n t (lat. lit. c o n v e r g e n s , -n tis ).
C O N V E R G E N Ţ Ă , convergenţe, s. f. Faptul de a converge; în ­
dreptare spre acelaşi p unct, fig. către acelaşi scop. — D u p ă fr. c o n v e r -
g e n ce .
C O N V E R S Ă , conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cil cineva,
a întreţine o convorbire ; a discuta. — F r. c o n v e r s e r (lat. lit. con*
v e rs a r i).
C O N V E R S A Ţ IE , conversaţii, s. f. D iscuţie, convorbirc. ♦ (Rar)
Fel de a vorbi, de a discuta. A v e a .. . conversaţia elegantă (BA RT).
[V ar.: (înv.) c o n v ersa ţiC tn e s. f.] — F r. c o n v e r s a tio n (lat. lit. c o n -
v e r s a tio , -onis).
C O N V E R S A Ţ ltJN E s. f. v. c o n v e r s a ţie .
C O N V E R S ltJN E , conversiuni, s. f. 1. (în regimul capitalist)
Schim bare a condiţiilor u nui îm prum ut prin micşorarea dobînzilor,
prin prelungirea term enului de am ortizare sau p rin reducerea capita­
lului. 2. Preschim bare a unei valori de natură econom ică în alta. [Pr. :
-«-«-] — F r. c o n v e r s io n (lat. lit. conversio> -onis).
C O N V E R T I, convertesc, vb. IV. 1. T ranz. şi refl. A adopta sau a
determ ina pe cineva să adopte o anum ită convingere (religioasă).
2. T ran z . A schim ba o valoare econom ică în alta. — Fr. c o n v e r tir
(lat. lit. c o n v e r te re ).
C O N V E R T IB IL , -A, convertibili, -e, adj. (D espre valori economice)
Care poate fi convertit. — Fr. c o n v e r tib le (lat. lit. c o n v e r tib ilis ).
C O N V E R T IR E , convertiri, s. f. Faptul de a (se.) converti.
c o n v e r t i z O r , convertizoare, s. n. 1.
D ispozitiv mecanic de transform are a mişcării sau
a forţelor. 2. C uptor căptuşit cu m ateriale refrac­
tare, în care se obţine oţelul to pit. 3. M aşină sau
grup de maşini electrice care transform ă u n gen
de cu ren t în altul. 4. M aşină p e n tru transfor­
marea grişului în făină. — D upă fr. c o n v e r tis -
seu r. .
C O N V fiX , -A , convecşi, -xe, adj. Care are
suprafaţa rotunjită şi proem inentă. — F r. c o n v e x e
(lat. lit. co n v ex u s).
C O N V E X IT Â T E , convexităţi, s. f. însuşirea
de a fi convex ; suprafaţă, parte convexă (a unui
lucru). — Fr. c o n v e x ite (lat. lit. c o n v e x ita s ,
-a tis).
C O N V lC Ţ IE s. f. v. c o n v ic ţiu n e .
C O N V IC Ţ IU N E , convicţiuni, 8. f. (înv.)
Convingere. [V ar.: c o n v ic ţie s. f.] — Fr. c o n v ic tio n (lat. lit.
c o n v ic tio , -onis).
C O N V IE Ţ U I, convieţuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în
acelaşi loc cu cineva. — D in c o n 1- *r v ie ţu i (după lat. convivere).
C O N V IE Ţ U IR E , convieţuiri, s. f. F ap tu l de a convieţui.
C O N V IE Ţ U IT O R , -O Ă R E , convieţuitori, - oare, adj. (Adesea
substantivat) Care trăieşte în acelaşi loc cu altcineva. — D in c o n ­
v ie ţu i ■+• suf. -(i)to r .
CO N V IN G Ă TO R — 185 —
C O N V IN G Ă T O R , -O A R E , convingători, -oare, adj. (D espre
fapte, argum ente etc.) Care c o n v in g e.— D in c o n v in g (prez. in d . al
lui convinge) + suf. -(ă )to r .
CO N V IN G E» conving, vb. I I I . T ran z. A face pe cineva să adopte
o părere pe bază de dovezi şi argum ente, a-l face să recunoască ceva
ca adevărat. ♦ Refl. A-şi da seama, a recunoaşte că ceva este în tr-u n
anum it fel. [Perf. s. convinsei, part. convins] — Lat. lit. c o n v in c e r e
(dupâ învinge).
C O N V IN G E R E , convingeri, s. f. A cţiunea de a (se) convinge. ♦
Părere ferm ă asupra unui lucru. ❖ Loc. adv. Cu convingere = ferm,
hotărît, răspicat. Fără convingere = în chip vag, n e h o tă rît; fără en tu ­
ziasm, fără tragere de inimă.
C O N V IN S , -Ă, convinşi, -se, adj. Care a dobîndit o convingere;
ferm în convingerile s a le ; încredinţat. — V. convinge.
CO N V fV , convivi, s. m. (în v .) Comesean. — F r. c o n v iv e (lat.
lit. c o n v iv a ).
C O N V O C A , convâc, vb. I. T ran z. A chem a, a face să vină
într-un loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit,
cu un anum it scop (oficial). — Fr. c o n v o q u e r (lat. lit. c o n v o c a re ).
C O N V O C A R E , convocări, s. f. A cţiunea de a convoca şi rezul­
tatul ei. ♦ (C oncr.) în ştiin ţare scrisă prin care cineva este chem at
la o adunare sau tn faţa unei autorităţi.
C O N V O I, convoaie, s. n. G rup, şir de vehicule (care transportă
materiale, trupe etc.). ♦ Şir de persoane care m erg în aceeaşi direcţie
(şi cu acelaşi scop). [Pl. ş i: convoiuri]— It. c o n v o g lio .
C O N V O R B I, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Ieşit din uz) A sta
dc vorbă ; a discuta, a conversa. — D in c o n 1- + v o rb i (dupâ germ .
unterreden).
C O N V O R B IR E , convorbiri, s. f. A cţiunea de a convorbi; conver­
saţie, discuţie.
C O N V U L SA , convulsez, vb. I. Refl. (Rar) A se c o n v u lsio n a.—
D upă fr. (se) c o n v u lse r'.
C O N V tJL S IE , convulsii, s. f. 1. C ontracţie bruscă, involuntară
şi repetată a m uşchilor. 2. Fig. Frăm întarc, zvîrcolire. [Var. : c o n v u l-
s iu n e s. f.] — F r. c o n v u ls io n (lat. lit. c o n v u ls io , -o n is).
C O N V U L S IO N A , convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii.
(Pr.: -«'-o-] — F r. c o n v u ls io n n e r .
C O N V U L S IO N A T , -A, convulsionaţi, -te, adj. C uprins de tion-
vulsii. [Pr. : -«'-o-] — V. convulsiona.
C O N V U L S IU N E s. f. v. c o n v u lsie .
C O N V U L SIV , -Ă, convulsivi, -e, adj. C aracterizat p rin convulsii,
însoţit de convulsii. O Tuse convulsivă = boală infecţioasă, frecventă
la copii, caracterizată p rin accese spasm odice de o m are v io len ţă;
tuse măgârească, — F r. c o n v u lsif.
C O O P E R A , cooperez, vb. I. Intranz. A lucra îm preună cu cineva,
a colabora, a-şi da concursul. — Fr. c o o p e r e r (lat. lit. c o o p e r ă r i).
C O O P E R A R E , cooperări, s. f. F ap tu l de a coopera; m uncă în
com un.
C O O P E R A T IS T , -A , cooperatişti, -ste, adj. Care ţine de coope­
raţie, privitor la c o o p eraţie; care activează în co o p eraţie; care are
caracterele coop eraţiei.— D in c o o p e r a to r .
C O O P E R A T IV Ă , cooperative, s. f. 1. Form ă de organizare a
cooperaţiei. O Cooperativă de consum (sau de aprovizionare şi desfacere) —
cooperativă care achiziţionează şi desface o serie de produse de
larg consum . Cooperativă de producţie = cooperativă care produce o
serie de bunuri agricole sau de industrie uşoară. Cooperativă meşteşu­
gărească — cooperativă de producţie care fabrică sau prelucrează o
serie dc bunuri de industrie uşoară. 2. (C oncr.) M agazin de desfacere
a unei organizaţii cooperatiste de consum sau de producţie. — D in
c o o p e r a tiv (pu ţin folosit, < fr. cooperatif).
C O O P E R A T O R , -O A R E , cooperatori, -oare, s. m. şi f. (Adesea
adjectival) M em bru al unei cooperative, participant la o cooperativă.
— D upă fr. c o o p e r a te u r .
C O O P E R A Ţ IE s. f. 1. U na dintre formele de organizare a m uncii,
in care un num ăr de oameni participă în com un, cu mijloace de producţie
proprii, la acelaşi proces de m uncă sau la diverse procese ale muncii
legate între ele. ❖ Cooperaţie simplă == form ă prem ergătoare producţiei
capitaliste, care constă în asocierea mai m u lto r producători pe acelaşi
loc dc producţie. ♦ (Tn orînduirea socialistă) O rganizaţie de masă
in dom eniul producţiei şi schim bului de m ărfuri, creată din iniţiativa
celor ce m uncesc, cu mijloace proprii, dar sprijinită şi controlată de
stat, care îm bină interesele individuale ale m icilor producători cu in te­
resele generale ale clasei m uncitoare, dînd m uncii u n caracter socialist
şi înlesnind schim bul de produse d in tre oraş şi sat. 2. C ooperare. — Fr.
c o o p e r a tio n .
C O O P T A , cooptez, vb. I. T ran z. A prim i pe cineva în tr-u n
colectiv prin voinţa m em brilor acestuia. — Fr. c o o p te r (lat. lit.
c o o p ta re ).
C O O P T A R E , cooptări, s. f. A cţiunea de a coopta.
C O O R D O N A , coordonez, vb. I. T ran z. A pu n e de acord părţile
unui tot, a îndrum a în sens u n itar o serie de activităţi desfăşurate în
vederea aceluiaşi scop. — F r. c o o r d o n n e r .
C O O R D O N A R E , coordonări, s. f. 1. A cţiunea de a coordona.
2. R aport între două sau mai m ulte propoziţii legate în tre ele. fără
ca una să depindă din p u n ct de vedere sintactic de cealaltă sau de
celelalte.
C O P IL
C O O R D O N A T , -A coordonaţi - te adj. 1. Pus de acord; a rm o ­
n izat, o rîn d u it. 2. (în expr.) Propoziţie coordonată (şi substantivat, f.) =
propoziţie care este în raport de coordonare cu alta. — V. coordona.
C O O R D O N A T Ă , coordonate, s. f. 1.
(G eom .) Fiecare dintre cele trei num ere
care fixează poziţia unui pu n ct în spaţiu
sau dintre cele două num ere care fixează
poziţia unui p u n ct în tr-u n plan, în raport
cu u n sistem de referinţă. 2. (Geogr.)
Sistem de cercuri imaginare (m eridiane şi
paralele) trasate pe suprafaţa globului pă-
m întesc, cu ajutorul cărora se determ ină
poziţia unui p u n ct pe glob. 3. (A stron.)
Sistem de num ere care pot fi concretizate
p rin linii şi care servesc la determ inarea
poziţiei unui astru. — D upă fr. coordonnâ.
C O O R D O N A T O R 1, coordonatoare, s.n. C oordonate geografice
A parat care indică pilotului în mod autom at
locul unde se află avionul şi distanţa parcursă de la locul de decolare.
— V. coordonator*.
C O O R D O N A T O R *, -O A R E , coordonatori, -oare, adj., s. m . şi
f. 1. Adj. Care coordonează. 2. S. m. şi f. Persoană sau grup de p e r­
soane care coordonează mai m ulte acţiuni. — D upă fr. c o o r d o n n a te u r .
C O P , copuri, s. n. (Reg.*) M ăsură de capacitate de aproape un
litru. ♦ C ană, vas avînd această capacitate. ♦ C onţinutul unei astfel
de căni. — Sas k o p .
C O P A C , copaci, s. m. Plantă vivace cu trunchiul lemnos şi înalt,
ale cărei crengi se ramifică la o distanţă oarecare de sol, form tnd o
c o ro a n ă ; arbore. [V a r.: (reg.) copaci s. m.] — Com p. alb. k opac.
C O P A C I s . m. v. copac.
C O P Â I s. m. Substanţă extrasă din copaier, care conţine tere­
bentină şi care se foloseşte în medicină contra un o r tulburări ale căilor
urinare. — F r. c o p a h u .
C O P A IE , copăi, s. f. Albie, covată. — Bg., sb. k o p a n ja .
C O P A IE R , copaieri, s. m. A rbore înalt cu lem nul roşu, care creşte
în America de S ud (Copaifera officinalis). — F r. c o p a ie r , c o p a y e r.
C O P Â L s. n. Răşină naturală, asemănătoare cu chihlim barul,
extrasă din mai m ulţi arbori din M exic, folosită în special la prepararea
lacurilor. — F r. c o p a l.
C O P A N , copane, s. n. (Reg.) Şold, coapsă (de animal). — Bg.
kopan.
C O P Ă C E L , copăcei, s. m. D im inutiv al lui copac. <> E xpr. (D espre
copii) A sta (sau a merge, a umbla etc.) copăcel — a sta (sau a merge
etc.) pe picioare, d rept (şi încet, cu grijă).
C O P Ă IŢ Ă , copăiţe, s. f. D im inutiv al lui copaie.
C O P Ă R T A Ş , -Ă, copărtaşi, -e, s. m. şi f. Persoană considerată
în raport cu altele cu care participă la o afacere sau la o împărţeală.
— D in co- + p ă r ta ş .
C O P C Ă 1, copci, s. f. (Reg.) Săritură făcută de animale cînd fug.
— V. copcă*.
C O PC Ă *, copci, s. f. C îrlig metalic
prins de o parte a unei haine, care se
îm bină cu u n inel m etalic prins de
cealaltă parte, p e n tru a încheia haina.
[Var. : (reg.) c d p c ie s. f.] — Bg. k o p c a .
C O P C Ă 3, copci, s. f. 1. G aură, spăr­
tu ră făcută în gheaţa unui rîu, a unei bălţi
etc., pentru pescuit sau p en tru scos apă. Copcă
❖ E xpr. A se duce pe copcă = a se pierde,
a fi p ie rd u t, irosit, d istrus; (despre oam eni) a o păţi. 2. G aură făcută
în tr-o şiră de paie, în care se ţine uneori pleava. 3. Scobitură, groapă
făcută în păm înt, în piatră etc. — Bg. k o p k a .
C O P C IE s. f, v. copcă*.
C O P filC Ă , copeici, s. f. M onedă divizionară rusească şi sovie­
tică, valorind a suta parte dintr-o rublă. — Rus k o p e jk a .
C O P E R T Ă , coperte, s. f. învelişul unei cărţi sau al un u i c aiet;
scoarţă. [Pl. ş i : coperţi] — It. c o p e rta .
C O P IA , copiez, vb. I. T ran z. 1. A transcrie un text, redînd
exact c o n ţin u tu l lui. ♦ A reproduce, fără originalitate, o operă de artă.
2. (Peior.) A reproduce ceva prin im itaţie servilă ; a imita pe cineva.
♦ Intranz. (în şcoală) A redacta o tem ă, folosind în mod ne-
perm is lucrarea altui elev sau alte surse de inform aţie. [ P r .: -pi-a]
— F r. c o p ie r.
C O P IÂ T s. n. Copiere. [Pr. : -pi-at] — V. copia.
C O P IE , copii, s. f. 1. R eproducere exactă a unui text, a unei opere
de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) im itaţie servilă şi
fără valoare, făcută uneori prin mijloace neperm ise. — Fr. c o p ic (lat.
lit. c o p ia ).
C O P IE R , copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operaţii
contabile). [P r.: -pi-er] — G erm . K opier[buch],
C O P IE R E , copieri, s. f. A cţiunea de a copia. [ P r .: -pi-e-]
C O P lL 1, copii, s. m . 1. Băiat sau fată în prim ii ani ai vieţii (pînă
la adolescenţă). ❖ Copil de şcoală = copil care urm ează la şcoală.
Copil mic (sau, pop., de ţîţă) — sugaci. Boala copiilor — epilepsie. <►
L oc. adv. De (m ic) copil — din copilărie. ❖ Expr. (D espre bătrîni)
A ajunge în mintea copiilor = a-şi pierde judecata. 2. T în â r, adoles­
cent. O (în tre c u t) Copil de casă — fiu de boier care făcea serviciul
CO PIL — 1 86 —
de paj Ia familia dom nitoare sau la boierii m ari. Copil de trupă = copil
(orfan) crescut şi educat de o u n itate m ilitară. 3. Fiu, fiică, Expr.
Unde ($i- )a înţărcat dracul copiii — în locuri depărtate şi pustii.
4. Fig. O m naiv, fără experienţă. — Com p. alb. k o p il.
C O PÎL *, copile, s. n . C ui de fier sau de lem n care se înfige în
stîlpul uşii sau al p orţii şi care intră în veriga ţîţînii. — V. copil1,
C O P IL 8, copiii, s. m. L ăstar sălbatic ieşit de la rădăcina sau de
la subsuoara unei plante. — V. copil1.
C O P IL A N D R Ă , copilandre, s. f. Fată în perioada de trecere de
la copilărie la ad o lescen ţă; codană. — D in c o p il1 4- suf. -andră,
C O P IL A N D R U , copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere
de la copilărie Ia adolescenţă. — D in c o p il1 4* suf. -andru.
C O P IL A Ş , copilaşi^ s. m. D im inutiv al lui copil1,
C O P lL Ă , copile, s. f. 1. Fiică. 2. Fată mică, fetiţă. 3. F ată tînără
(după ce a trecut de vîrsta copilăriei). 4. Fig. F ată naivă, nevinovată. —
D in c o p il1.
C O P IL Ă R E S C , -E Ă S C Ă , copilăreşti, adj. 1. Al copilului, spe­
cific sau propriu co p ilu lu i; privitor la copil. 2. Fig. (D espre m anifes­
tă ri ale om ului) N echibzuit, naiv. — D in c o p il1 4- suf. -(ăr)esc.
C O P IL Ă R E Ş T E adv. î n felul copiilor, ca u n copil. — D in
c o p il1 4- suf. -(ăr)eşte,
C O P IL Ă R I, copilăresc, vb. IV. In tran z. A petrece (undeva sau
cu cineva) anii copilăriei. — D in c o p ilă r ie .
C O P IL Ă R IE , copilării, s. f. 1. Perioada vieţii om eneşti de la
naştere pînă la ad o lescen ţă; tim pul cînd este cineva copil. ♦ Fig.
început. 2. Faptă, p u rtare, vorbe, apucături de c o p il; naivitate. —
D in c o p il1 4- suf. -(ă r)ie .
C O P IL Ă R O S , -O Â S Ă , copilâroşi, -oase, adj. 1. (D espre oameni)
Ca u n copil1; p. ext. zburdalnic, neastîm părat. 2. Copilăresc, ca pentru
copii. — D in c o p il1 4- suf. -(ă r)o s .
C O P IL £ Ţ , copileţi, s. m. V lăstar care răsare pe lîngă tulpina
p o ru m b u lu i; p. ext. copil8. — D in c o p il8 4- suf. -eţ.
C O P IL l, copilesc, vb. IV. T ran z. A tăia lăstarii secundari, n e p u r­
tători de rod ; a curăţa de copiii. — D in c o p il3.
C O P IL l ŢĂ, copilite, s. f. D im inutiv al lui copilă.
C O P IO S , -O A S Ă , copioţi, -oase, adi. îm belşugat, bogat, ab u n ­
de n t ; îndestulat. [ P r .: -pi-os] — Fr. c o p ie u x (lat. lit. c o p io su s).
C O P IS T , -Ă , copişti, -ste, s. m. şi f. 1. (în trecut) Funcţionar
inferior care (redacta şi) copia acte. 2. (în ain te de apariţia tiparului)
Persoană care copia un m anuscris. — Fr. c o p is te .
C O P IT Ă , copite, s. f. Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă
extrem itatea piciorului la unele m am ifere. — Slav (v. sl. k o p y to )„
C O P ÎR Ş E U , copîrşeie, s. n. (Reg.) Sicriu. — M agh. k o p o rs 6 .
C O P L E Ş I, copleşesc, vb. IV . T ran z. (D espre abstracte) A
n ă p ăd i, a doborî, a birui pe cineva. ♦ A em oţiona peste m ăsură.
♦ (D espre fiinţe) A înconjura din toate p ă rţile ; a cuprinde.
C O P L E Ş IR E s. f. Faptul de
a copleşi; năpădire, îm povărare.
C O P L E Ş IT O R , -O A R E , co-
pleşitori, -oare, adj. Care cople­
şeşte. — D in c o p le şi 4- suf. -(i)to r.
C O P O I, copoi, s. m. 1. C îine
de vînătoare de talie mare, care u r ­
m ăreşte vînatul d u p ă miros. V. ogar,
prepelicar. ♦ Cîine poliţist fo­
losit la urm ăriri. 2. N um e dispre­
ţu ito r dat agenţilor de poliţie din re ­
gim ul burghezo-m oşieresc. — Com p.
magh. kopo.
C O P O lA Ş , copoiaşi, s. m. D i- C opoi
m inutiv al lui copoi (1 ).
C O P O lE S C , -IA S C Ă , copoieşti, adj. (Rar) De copoi. — D in
c o p o i 4- suf. -esc.
C O P O R ÎlE , coporîi, s. f. (Reg.) C oada coasei. — M agh. k a p a r o .
C O P R lN Ă , coprine, s. f. (Reg.) Plantă
erbacee cu tulpina term inată p rin tr-o singură s - \/Ş \
floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus \ ^ {f\
radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus).
— Comp. bg. k o p rin a . J S s E p f l-
C O P R IN D E vb. I I I . v. c u p r in d e . M T /y
C O P R lN D E R E s. f. v. c u p r in d e r e .
C O P R tN S s. n. v. c u p r in s 1. fl/ţv V ^ '
c o p r in z ă t Or ,
c u p rin z ă to r.
-o Ar e adj. v. Irliff
\ \ y m A ||p
C O P R O D tJC Ţ IE , coproducţii, s. f. P ro - f '
ducţie cinem atografică, film realizat p rin cola- 'V l m /
borarea mai m ultor ţă r i.— F r. c o p ro d u c tio n .
C O P R O L tT , coproliţi, s. m. Fosfat na-
tu ra l (de calciu) provenit din petrificarea în C oprină
masă a excrem entelor animalelor fosile din
era secundară ; se întrebuinţează în agricultură ca Ingrăşăm înt. — Fr.
c o p ro lith e .
C O P R O P R IE T A R , coproprietari, s. m. Persoană care stăpîneşte
o proprietate în com un cu altcineva. [P r.: -p ri-e-]— D upă fr. c o p ro -
p r iâ ta ir e .
CORĂBIELE
C O P R O P R IE T A T E , coproprietăţi, s.f. S tăpînire în com un de
către mai m ulte persoane a u nui b u n n e îm p ă rţit.— D upă fr. c o p r o -
p ri£ te .
C O P T 1 s. n. Faptul de a (se) coace. <> E x rr. A da în copt = a
începe să se coacă, a se pîrgui. — L at. c o c tu m .
C O P T 3, C O A P T Ă , copţi. coapte, adj. I. 1. (D espre alimente)
Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acţiunii focului, p e n tru a
putea fi m încat, ❖ E xpr. (Fam .) M ort-copt = cu orice preţ, necondi­
ţionat, neapărat. 2. (D espre fructe şi plante) A juns la deplină dezvol­
tare sub acţiunea unor condiţii naturale ; bu n de m încat. ^ E x p r.
Pică de coaptă/ = întrece orice m ăsură, e culm ea! II. Fig. 1. (D espre
acţiuni, situaţii, condiţii etc.) Care e gata, b un ( d e ) . .. , potrivit
( s ă ) .. ., pregătit ( p e n tr u ) ... 2. (D espre oameni sau despre m intea,
gîndurile lor) M atur, pe deplin dezvoltat. III. (D espre abcese, bube
etc.) Care a făcut puroi şi e gata să spargă — L at. c o c tu s .
C O PT *, -Ă , copţi, -te, s. m . şi f., adj. 1. S. m . şi f. Persoană care
face parte din populaţia indigenă a E giptului. ♦ C reştin care aparţine
unei secte din E gipt. 2, A dj. Care- aparţine copţilor, care se referă la
copţi. — F r. c o p te .
C O P T Ă T C R Ă , coptături, s. f. (Reg.) Pîine coaptă. — D in copt*
+ suf. -ătură,
C O P T O R Î, coptorăsc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A săpa, a roade. —
D in c o p tă (= copcă3) .
C O P T O R ÎT , -A . coptorîţi, -te, adj. (Reg.) G ăunos, r o s ; m încat
de boală sau de vicii. —- V. coptori,
C O P T O R O Ş l, coptoroşesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A c o p to rî.—
D in c o p to r i 4- g ă u n o şi.
C O P T O R O Ş tT , -Ă , coptoroşiţi, -te, adj. (Reg.) C optorît. —
V. coptoroşi.
C O P T tJ R Ă , copturi, s. f. 1. P răjitură făcută din aluat şi coaptă
în c u p to r ; p. ext. orice aluat copt. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă ; abces.
3. Bucată de rocă incom plet desprinsă de tavanul sau de pereţii unei
galerii de m ină. — Lat. c o c tu r a .
C O P U L A T IV , -Ă, copulativi, -e, adj. 1, (D espre conjuncţii)
Care leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel. ❖ Verb
copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal (făcînd
legătura între subiect şi num ele predicativ). Propoziţie copulativă —
propoziţie coordonată, legată de coordonata ei p rin tr-u n raport de
asociere în interiorul unei fraze. 2. (L o g ic ă ; despre judecăţi afirm ative)
Care are mai m ulte subiecte legate de acclaşi predicat. — F r. c o p u -
l a t i f (lat. lit. c o p u la tiv u s ).
C O P U L Ă , copule, s.f. V erb copulativ.— Fr. c o p u le (lat. lit.copulaV
C O R , coruri, s. n. I. G ru p de cîntăreţi care cxecută îm preună
o com poziţie m uzicală. O Loc. adv. în cor= (toţi) deodată. în acelaşi tim p,
îm preună. ❖ E xpr. A face cor cu alţii — a face cauză com ună cu alţii,
a se solidariza cu alţii, a se alătura altora (în scopuri rele). ♦ C om po­
ziţie muzicală destinată să fie cîntată de mai m ulte p e rso an e ; execu­
tarea unei astfel de compoziţii. 2. (în teatrul antic) G rup de actori
care luau parte la desfăşurarea acţiunii dram atice ca personaj colectiv,
exprim înd, prin cîntece, opinia p u b lic ă ; p. ext. versurile cîntate de
acest g r u p .— F r. c h o e u r (lat. lit. c h o ru s ).
C O R Ă B IE , corăbii, s. f. Vas m are cu pînze, folosit (în trecut) pentru
transport. O E xpr. (Ir.) A i se îneca (cuiva) corăbiile — a fi trist,
supărat, fără chef. — Slav (v. sl. k o ra b lî).
C O R Ă C , coraci, s. m. (Reg.) Corb. — N gr. k o ra k a s .
C O R Â I s. n. v. c u r a j.
C O R Ă L 1, corale, s. n. (în biserica protestantă) C întec religios
pe mai m ulte voci. — F r. c h o ra l.
C O R A L 8, corali, s. m. M ărgean. — G erm . K o ra le (lat. lit.
c o ra llu s ).
C O R Ă L 3, -Ă , corali, -e, adj. D e cor, pentru cor. ♦ (S ubstan­
tivat, f.) O rganizaţie corală ; cor. — F r. c h o ra l.
C O R A L lE R 1, coralieri, s. m. (L a pl.) Clasă
de animale din încrengătura celenteratelor, care se
caracterizează prin schelet calcaros; (şi la sg.)
animal care face parte din această clasă şi care
trăieşte izolat (v. actinie) sau în colonii (v. coral*).
[ P r .: -li-er] — Fr. c o r a llia ir e s .
C O R A L lE R 3, >Ă, coralieri, -e, adj. D e cora­
lieri, care are caracterul c o ralierilor; form at din
coralieri. — F r. c o r a llia ir e s .
C O R A N s . n. C arte care conţine expunerea
dogm elor şi a tezelor religiei m usulm ane, precum
şi diferite legende şi m ituri. — Fr. c o ra n .
C O R A P 0 R T , corapoarte, s. n. R aport de
com pletare care însoţeşte un raport, o dare de
seam ă făcută de altă persoană. — D in c o - C oralier
r a p o r t.
C O R A P O R T 0 R , coraportori, s. m . Persoană care prezintă un
coraport. — D in c o - + r a p o r to r .
C O R Ă S L Ă s. f. Laptele unei vite în prim ele zile după fătare
(cînd n u este bun de consum at). [Var.: c o lâ s tr ă , c u l â s t r ă s. f., c o lâ s tr u
s. m.] — Lat. " c o la s tr a ( = colostra).
C O R Ă B IĂ S C Ă s. f. N um ele unui dans popular şi melodia după
care se execută. — D in c o r a b ie 4- suf. -ească.
C O R Ă B IE L E s. f. pl. (Rar) Corăbioare (2 ). — D in c o r a b ie f-
suf. -ele.
CORĂBIER — 187 —
C O R Ă B IE R , corăbieri, s.m . Navigator, m arinar pe o c o ra b ie ;
proprietar al unei corăbii. [Pr. : -bi-er] — D in c o r a b ie + suf. -ar,.
C O R Ă B IE R ÎE s. f. (în v .) 1. Industria construcţiei de corăbii.
2. N avigaţie. [P r.: -bi-e- ] — D in c o r ă b î e r + suf. -ie.
C O R Ă B IO Â R Ă , corăbioare, s. f. 1. D im inutiv al lui corabie.
2. Prăjitură din aluat fraged. [P r.:-6 i-o « -]
C O R Ă S L t, pers. 3 corâsleşte, vb. IV.
Refl. (D espre lapte) A se brînzi. — D in
c o ra s îâ .
C O RB , corbi, s. m . 1. Pasăre sem iră-
pitoare, om nivoră, mai m are decît cioara, cu
penele negre, cu ciocul puternic (Corvus
corax). Corb la corb nu scoate ochii ( = cei
necinstiţi, legaţi p rin interese com une, nu-şi
fac rău unul altuia). <* Expr. Negru ca corbul
(sau ca pana corbului) = foarte negru. 2.
C o m p u se: (O rnit.) corb-albastru = dum bră-
veancă ; corb-de-mare = corm oran ; corb-de-
noapte — pasăre cu capul şi ceafa negre, cu C orb
spinarea cenuşie şi pîntecele alb-cenuşiu ( N y c -
ticorax nycticorax). 3. Peşte de m are cu capul m are şi botul gros,
rotunjit, de culoare brună (Corvina nigra). 4. (A rt.) N um ele unei
constelaţii din emisfera australă. — L at. c o rv u s .
C O R B IŞ 0 R , corbi)-ori, s. m. (R ar) C orbuleţ. — D in c o r b + suf.
-işor.
C O R B ÎU , -ÎE, corbii, adj. (Rar) N egru
ca pană corbxilui.— D in c o r b + suf. -iu.
C O R B U L E Ţ , corbuleţi\ s. m . (Rar) D i­
m inutiv al Iui corb (1 ).
C O R B U Ş 0 R , corbuşori, s. m. (Rar) C or­
buleţ. — D in c o r b + suf. -uşor.
C O R C H E Z f, corchezesc, vb. IV. T ran z.
(Reg.) A schim onosi, a poci, a îm pestriţa
lim ba, graiul. — Com p. magii, k u rk â z n i.
C O R C I1, corci, s. m. (Reg.) C orcitură.
— M agh. k o re s .
CORCI®, corcesc, vb. IV. Refl. (D espre
plante sau animale din specii diferite) A se
încrucişa, a se amesteca. — D in c o r c i1.
C O R C IO G Â R s. m. v. c îr c io g a r . C o rb-de-noapte
C O R C lR E s. f. F ap tu l de a se corci.
C O R C lT , -A, corciţi, -te, adj. R ezultat din c o rc ire ; am estecat,
încrucişat. — V. corci.
C O R C IT U R Ă , corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin
corcire. — D in c o r c i2 + suf. -(i)tu r ă .
C O R C O D E L , corcodei, s. m. (O rnit.)
Cufundar. — D in c o r c o d - (onomatopee
puţin folosită) + suf. -el.
C O R C O D tJŞ , corcoduşi, s. m. Varie­
tate de pru n cu fructe mici, de culoare
galbenă, vînătă sau roşie (Prunus cerasi/era).
C O R C O D tJŞ Ă , corcoduşe, sl f.
F ructul corcoduşului. — D in c o rc o d u ş .
C O R C O L I vb. IV . v. c o rc o n i.
C O R C O N l, corconesc, vb. IV . (Reg.)
1. T ranz. A îngriji pe cineva în m od exa­
gerat ; a alinta, a răsfăţa, a cocoloşi. 2.
Refl. A zăbovi m ult cu un lucru, a-şi
pierde tim p u l; a tărăgăna. [V a r.: c o rc o li Corcoduş
vb. IV]
C O R D 1 s. n . (M ed.) Inim ă. — Lat. lit. c o r , ^dis.
C O R D 8 s. n. Ţ esătu ră ale cărei fire de urzeală sîn t foarte răsucite
şi rezistente şi ale cărei fire de bătătură sînt subţiri şi rare. — Fr.
c o rd a .
C O R D Ă J, cordaje, s. n. Totalitatea
frînghiilor, sforilor şi parîm elor unei coră­
bii. — Fr. c o rd a g e .
C O R D Ă R , cordare, s. n. 1. Placă
de lem n (de abanos) de care sînt legate
coardele la vioară şi la cobză. 2. Pană
de, lemn cu care se răsuceşte coarda
ferăstrăului pen tru a se întinde p în z a ;
încordător, sucitor. — D in c o a r d ă suf.
-ar.
C O R D E Ă , cordele, s. f. (Reg.) 1. P an ­
glică îngustă, de lînă sau de mătase, care
serveşte ca ornam en t (legată în păr, la
gît, la pălărie etc.). 2. Tenie. [V a r.: (înv.)
c o r d â lă s. f.] — N gr. k o r d e la (tc. k o r-
d ela). C o rd ar
CO RD ELĂ * s. f. v. c o r d e a .
C O R D E L Ă 8, cordele, s. f. Peşte de m are asem ănător cu ţiparul
(Leptocephalus conger). — N gr. k o rd e la .
C O R D E L tJŢ Ă , cordeluţe, s. f. (Reg.) D im in u tiv al lui cordea.
C O R EPE T IT O R
C O R D E N C I, cordenduri, s. n. (Pop.) 1. Piesă com ponentă a răz­
boiului de ţesut, constînd d intr-o scîndurică lungă cu crestături pe o
m argine, care opreşte sulurile să dea înapoi ; cripalcă, piedică. 2. Limba
meliţei. — D in c o a r d ă H- suf. -enci.
C O R D IA L , -A , cordiali, -e, adj. - (Adesea adverbial) Care por­
neşte din toată in im a ; afectuos. [ P r .: -di-al] — Fr. c o r d ia l.
C O R D IA L IT Â T E s. f. însuşirea de a fi cordial. [Pr. : -di-a-] —
D upă fr. c o r d ia li te.
C O R D lŞ adv. (Reg.) Pieziş. — D in c o a r d ă -f suf. -iş.
C O R D O N , cordoane, s. n. I. 1. C ingătoare (de panglică, de piele
e tc .) ; centură, curea. ♦ (înv.) Panglică lată de m ătase purtată
diagonal pe piept, de care atîrnau anum ite decoraţii în a lte ; gradul
cel mai înalt al unei decoraţii. 2. (în expr.) Cordon litoral = fîşie de
uscat care desparte o lagună sau un lim an de mare. 3. A nsam blu de
fire electrice foarte flexibile, servind în telefonie. II. 1. Şir de posturi
m ilitare însărcinate cu u n serviciu de pază ; linie com pactă, formată
de obicei din soldaţi, care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul
unei afluenţe de oameni. ❖ Cordon sanitar =■ ansam blul m ăsurilor de
izolare la care este supusă o localitate sau o ţară unde bîntuie o boală
m olipsitoare; (concr.) patrulă sau grup de patrule care asigură această
izolare. 2. (înv.) Frontieră, graniţă. — F r. c o rd o n .
C O R D O N Ă Ş 1, cordonaşe, s. n. (Rar) D im inutiv al lui cordon (I 1).
C O R D O N Ă Ş 2, cordonaşi, s. m. (înv.) G rănicer. — D in c o rd o n
( = cordun, p u ţin folosit) + suf. -aş.
C O R D O V Â N , cordovane, s. n. (înv. şi arh.) Piele fină pentru
încălţăm inte de l u x ; m arochin. — It. c o rd o v a n o .
C O R E C T , -A , corecţi, -te, adj. X. Conform cu regulile juste (ale artei,
ale ştiinţei e tc .); aşa cum trebuie. 2. (D espre oameni) Care are o ţinută, o
p urtare, o atitudine ireproşabilă ; cinstit.— F r .c o r r e c t (lat. lit. c o rre c tu s ) .
C O R E C T A , corectez, vb. I. T ran z. şi refl. A(-şi) îndrepta gre­
şelile, defectele e tc .; a (se) corija. — D in c o re c t.
C O R E C T Â R E , corectări, s. f. Acţiunea de a (se) corecta; în­
dreptare. corijare.
C O R E C T IT U D IN E s. f. 1. C alitatea de a fi c o re ct; lipsă dc gre­
şeli. 2. Ţ in u tă sau purtare c o re ctă ; cinste. — D in c o r e c t (după recti­
tudine ) .
C O R E C T IV , corecth'e, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare,
rectificare. — F r. c o r r e c tif .
C O R E C T O R , -O Ă R E , corectori, - oare, s. m. şi f. Persoană însăr­
cinată cu m arcarea, pe o corectură, a greşelilor de tipar care trebuie
îndreptate d e tipografie. [Acc. ş i : corectâr] — F r. c o r r e c t e u r (lat. lit.
c o r r e c to r ) .
C O R E C T A R Ă , corecturi, s. f. 1. C orectare a greşelilor de cule­
gere ivite în decursul tipăririi u nui text. 2. (C oncr.) Foaie de probă,
tipărită provizoriu, pe care se înseam nă greşelile de tipar care trebuie
îndreptate de tipografie. — G erm . K o r r e k tu r (lat. lit. c o r r e c tu r a ) .
C O R E C Ţ IE , c o r e c ţiis. f. 1. (în trecut) Pedeapsă corporală apli­
cată unui v in o v a t; bătaie. ❖ Casă de corecţie — închisoare de minori.
2. C antitate care trebuie adăugată sau scăzută din indicaţiile date de
u n instrum ent de m ăsurare, pentru a obţine adevărata valoare a mărimii
m ăsurate. Corecţie barometrică. — F r. c o r r e c tio n (lat. lit. c o r r e c tio ,
•onis).
C O R E C Ţ IO N Ă L , -A, corecţionali, -e, adj. Care sancţionează
u n delict. [ P r .: -ţi-o-\ — D u p ă fr. c o r r e c tio n n e l.
C O R E E s . f. Boală de nervi, frecventă mai ales la copii, caracte­
rizată prin mişcări m usculare involuntare şi dezordonate. — F r. c h o re e .
C O R E E A N , -Ă , coreeni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
Coreei sau populaţiei ei, privitor la €oreea sau la populaţia ei. 2. S. m.
şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Coreei. — Din
C o re e a -j- suf. -ean.
C O R E G R Ă F , coregrafi, s. m. M aestru de dans şi de balet. —
F r. c h o r6 g ra p h e .
C O R E G R A F IC , -A, coregrafici, -e, adj. Care ţine de coregrafie,
p rivitor la coregrafie. [V ar.: c o r e o g ră fic , -ă adj.] — F r. c h o r ^ g r a -
p h iq u e .
C O R E G R A F IE s. f. A rta dansului şi a baletului. [V ar.: c c r e o g r a -
f ie s. f.] — F r. c h o r 6 g r a p h ie .
C O R E L Ă T , -Ă , corelaţi, -te, adj. Care se află sau este pus în
corelaţie cu ceva. — F r. c o r r e la te .
C O R E L A T ÎV , -A , corelativi, -e. adj. Care este în relaţie re c i­
procă cu ceva, indicînd u n raport reciproc. ❖ N oţiuni corelative —
noţiuni care conţin note arătînd existenţa unei anum ite legături reci­
proce între două obiecte ale gîndirii. Conjuncţii corelative (şi substan­
tivat, f.) = conjuncţii care introduc două propoziţii coordonate sau
o propoziţie regentă şi una subordonată, între care există un raport
de corelaţie. — F r. c o r r ^ la tif .
C O R E L A Ţ IE , corelaţii, s. f. Relaţie, legătură reciprocă între
două sau mai m ulte lucruri sau fenom ene. — F r. c o r r £ la tio n .
C O R E L IG IO N A R , -A , coreligionari, -e, s. m. şi f. Persoană care
are aceeaşi credinţă religioasă cu alta, considerată în raport cu aceasta.
[ P r .: -gi-o-] — D upă fr. c o re lig io n n a ir e .
C O R E O G R Â F s . m . v . c o re g ra f.
C O R E O G R Ă FIC , -Ă adj. v. c o re g ra fic .
C O R E O G R A F lE s. f. v. c o re g r a f ie .
C O R E P E T IT O R , -O Ă R E , corepetitori, - oare. s. m. şi f. P er­
soană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreţii de operă şi cu
corpul de balet, acom paniindu-i la pian. — L at. lit. c o r r e p e tito r .
CORESPONDA — 1 88 — CORN

C O R E S P O N D A , corespondez, vb. I. In tran z. A comunica C O R IN T E U , corintei, s. m . (M aghiarism reg.) Persoană care

cu cineva p rin scrisori, a fi în corespondenţă cu cineva. [Var. ; (înv.) spune chiuiturile la o n u n tă . — M agh. k u rja n td .
c o r e s p u n d ă vb. 1} — D upă germ . k o r r e s p o n d ie r e n . C O R IN T lA N , -A , corintieni, -e, adj. C orintic. [ P r .: -ti-an) — F r.
C O R E S P O N D E N T 1, corespondente, adj. n. (în expr.) Unghiuri c o rin th ie n .
corespondente = fiecare dintre cele p atru perechi de unghiuri neală-
curate între ele, form ate de acccaşi parte a unei secante care taie două C O R IN T IC , -A, corintici, -e, adj.
drepte, unul dintre unghiuri fiind în interiorul dreptelor şi altul în (în expr.) S til (sau ordin) corintic =
afara- lor. — D u p ă fr. c o r r e s p o n d a n t. stil arhitectonic caracterizat p rin co­
loane cu capitelul îm podobit cu sculp­
C O R E S P O N D E N T * , -A , corespondenţi, -te> s. m . şi f., adj. I. tu ri, reprezentînd foi de acantă în
S. m. şi f. 1. Persoană care colaborează la un ziar, trim iţîn d corespon­ volută. Coloană corintică = coloană apar-
denţe cu conţinu t inform ativ din locul în care se află. 2. Persoană care, ţin înd acestui stil. — D in C o r in t +
în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia faţă de autori­ suf. -ic.
tăţile şcolare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondenţă.
II. Adj. (în expr.) Membru corespondent = m em bru al unei instituţii C O R IS T , -Ă , corişti^ -ste, s. m.
ştiinţifice sau al unei academii, care are aceleaşi obligaţii şi d rep tu ri şi f. Persoană care cîntă în tr-u n cor.
ca şi un m em bru activ, cu exccpţia dreptului de vot. — D u p ă fr. — Fr. c h o r is te . . C o d ată (3)
c o r r e s p o n d a n t. C O R L Â T Â , corlate, s. f. (Reg.)
C O R E S P O N D E N Ţ Ă , corespondenţe, s. f. I. 1, Schim b (regulat) 1. Iesle. 2. în g răd itu ră sau colibă pentru vite. 3. îngrăditură care sc aşază
de scrisori între două sau mai m ulte persoane. ♦ Totalitatea scriso­ pe car, cînd se cară snopi sau fîn. 4. Poliţă în jurul cuptorului, pe care
rilor schim bate între două persoane. ♦ C onţinutul unei scrisori. ♦ se ţin vase de bucătărie şi alte lucruri
Învăţăm înt prin corespondenţă — sistem de învăţăm înt fără frecvenţă, m ă ru n te ; prichici. [Pl. ş i : corlăţi]
elevii trim iţînd tem ele în scris, prin poştă. 2. Relatare a faptelor — M agh. k o r lâ t.
petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar. II. C O R L Ă , corle, s. f. Pasăre ac­
R aport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părţi ale unui întreg vatică m igratoare, de m ărimea unui
care se potrivesc între ele; concordanţă, arm onie. ❖ Corespondenţa porum be), care trăieşte în bălţile şi
timpurilor = raportul dintre tim pul verbului unei propoziţii su bordo­ iazurile cu s tu f (Gallinula chloropus).
nate şi ritnpul verbului din propoziţia recentă. [V a r.: (înv.) c o r e s -
p o n d in ţâ s. f.J — D u p ă fr. c o r r e s p o n d a n c e . C O R L l, corlesc, vb. IV. T ranz.
şi refl. (Reg.) *A (se) cufunda în apă.
C O R E S P O N D tN Ţ Ă s. f. v. c o re s p o n d e n tă . a (se) da la fund. — D in c o rlă ,
C O R E S P U N D A vb. I. v. c o re s p o n d a . C O R M A N s . n. v. c o r m a n ă .
C O R E S P tJN D E , corespiind, vb. II I. Intranz. 1. A fi conform C O R M A N Ă , cormane, s. f. Parte
cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, dorinţe sau speranţe. a plugului care desparte şi răstoarnă
2. A fi în legătură sau în com unicare cu c e v a ; a fi situat în acelaşi plan Corlă
brazdele. [V a r.: (reg.) c o r m â n s. n.1
cu ceva, a se afla în dreptul altui obiect. [P a rt. corespunsJ — Fr. — M agh. k o rm â n y .
c o rre sp o n d re .
C O R E S P U N Z Ă T O R , -O A R E , corespunzători, -oare, adj. Care C O R M O R A N , cormorani, s. m. Pasăre palm ipedă, ceva mai
corespunde, care sc potriveşte, care este potrivit sau conform , care se m are decît o raţă, de culoare neagră-verzuie (Phahxcrocorax carbo).
află în conform itate cu . , . — D in c o rc s p u n E (prez. ind. al lui cores­ — F r. c o rm o ra n .
punde) +• suf. -(ă )to r. C O R N 1, com i, s. m. Arbore cu
C O R E Ţ , coreţe, s. n. (Reg.) U nitate de m ăsură p e n tru capaci­ lem nul foarte tare. cu flori galbene şi
ta te , echivalentă cu aproape un hectolitru şi un sfert, întrebuinţată cu fructe roşii, com estibile; frunzele lui
mai ales pentru cereale. — U cr. k o r e c ', pol. k o rz e c . se întrebuinţează la vopsit (Cornus m as).
C O R F Ă , corfe, s. f. (Reg.) I. Coş1 (1 ). 2. (în limbajul m inerilor) — L at. c o rn u s .
Colivie (2). — G erm . dial. K o rf. C O R N 2, (I 1, 6 ) coarne şi (I 4,
C O R F lŢ Ă , corfiţe, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui corfă (1). 5, I I ) cornuri, s. n., (I 3, I I I ) corni,
s. m. I. 1. (La animalele com ute) Fie­
C O R H Ă N , corhani, s. m. Insectă micâ, de culoare galbenă-roşiatică, care dintre cele doua excrescenţe osoase,
care trăieşte în locuri întunecoase şi se hrăneşte cu re stu ri alim entare drepte sau încovoiate, simple sau ram ifi- C orm oran
(B îatta germanica) ; şvab. cate, ascuţite la capăt, care formează con­
C O R H A N Ă , corhane, s. f. Coastă de deal stearpă, rîpoasă, greu tinuarea osului frontal, ieşind din piele. Loc. adj. (D espre cuvin­
accesibilă. — U cr. k u r h a n . tele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat,
C O R I s. m. (Reg.) Pojar. ❖ Cori încornorat. ❖ Expr. A lua in coarne = (despre vite) a îm punge
de vint = vărsat de vînt. — Rus k o r '. cu coarnele ; fig. a se repezi cu vorba
la cineva, a certa pe cineva. A scoate
C O R lA N D R U s . m. Plantă e r­ coarne = a deveni agresiv. A f i mai cu
bacee cu flori albe (şi miros p ă tru n ­ coarne decît altul = a fi rnai grozav decît
zător, ale cărei sem inţe uscate se altul. A pune (cuiva) funia in coarne —
întrebuinţează în bucătărie p en tru a înşela, a amăgi {pe c in e v a); a-i im ­
calităţile lor arom atice (Coriandrum pune (cuiva) voinţa. A se lua în coarne
nativum ). [ P r .: -ri-an-\ — N gr. cu cineva = a se încăiera cu cineva.
k o ria n d ro n . A - ş i arăta coarnele = a-şi manifesta
C O R ID O R , coridoare, s. n. Loc răutatea, duşm ănia. A căuta (sau a sc
de trecere îngust (şi lung) care leagă uita) în coamele cuiva — a îndeplini
încăperile unei clădiri, din care se intră toate gusturile, capriciile cuiva. A
în odăile aceluiaşi apartam ent sau pune coarne — a călca credinţa conju­
ale aceluiaşi etaj. ♦ C uloar de-a gală (Pop.) Cel cu coarne — dracul. ♦
lungul com partim entelor unui vagon (Prin analogie) Fiecare dintre cele patru
de cale ferată. — F r. c o r r i d o r (germ. K o rrid o r). organe tactile şi vizuale ale m e lc u lu i;
C O R ID O R A Ş, coridoraşe, s. n. D im inutiv al lui coridor. fiecare dintre cele două excrescenţe
chitinoase de lîngâ ochii unor cărăbuşi. Corn*
C O R IF E U , corifei, s. m. ‘1. Persoană cu rol conducător în tr-u n 2. (L a sg.) M aterie osoasă din care sînt
dom eniu de activitate ; fruntaş, căpetenie. 2. (în tragedia greacă antică) făcute coarnele anim alelor (folosită pentru fabricarea u n o r obiecte). 3.
C onducătorul corului (2 ). — F r. c o ry p h 6 e (<gr.). Instrum ent de suflat folosit la vînătoare sau p en tru chem ări, sem na­
C O R IG E N T , -Ă , corigenţi, -te. s. m . şi f. Elev lizări etc. ♦ Instru m en t muzical de suflat,
care nu a obţinu t notă de trccere la una sau la mai form at d in tr-u n tu b conic de alamă sau din
m ulte materii şi care este chem at să dea un nou exa­ alt metal. ❖ Corn englez — instrum ent muzical
men la aceste m aterii. — L at. lit. c o r r ig e n s ,- n tis . din familia oboiului, cu ancie dublă. 4. O biect
C O R IG E N T Ă , corigente, s. f. Situaţia unui făcut din corn ( 1 2 ) sau în formă de corn (I 1),
c o rig e n t;. exam en dat de un c o rig e n t.— V. corigent. în care se păstrează praful de nuşcâ. sarea e tc .;
p. ext. conţinutul acestui obiect/ ❖ Expr. Cornul
C O R IG lB IL , -A , corigibili, -e, adj. Care se abundenţei = simbol al belşugului, reprezentat
poate corija. — D upă fr. c o rr ig ib le . p rin tr-u n vas în formă de ct^rn (I 1), um p lu t
C O R IJA , corijez, vb. I. T ran z. A corecta, a cu fructe (şi flori). 5. Franzeluţâ în form ă de
în d re p ta . — F r. c o r r lg e r . sem ilună. 6. (L a pl.) N um e dat părţilor în
C O R IJA R E , corijări, s. f. F ap tu l de a corija; formă de corn (I 1 ) ale unor lucruri sau
corectare, îndreptare. unelte. 7. (în evpr.) Cornul lunii = luna în
prim ul şi ultim ul pătrar, cînd are form ă de
C O R ÎM B , corimbe, s. n . Inflorescenţă în formă C orim b seceră. 8. C o m p u se : comut-secarei sau comode-
de um brelă. — F r. c o r y m b e (Iau lit. c o ry m b u s ). secară = ciupercă parazită care trăieşte în ova- Corn* (I 3)
C O R IN D O N s n. O xid de alum iniu foarte d ur, care se găseşte rul diferitelor plante gram inee (Claviceps pur-
în calcare cristaline sau în nisipuri ţi care se poate prepara şi pe cale pur ea). H . I . (Reg.) Colţ, ungher, m argine. Cornul de din dos al
artificială, unele varietăţi fiind pietre preţioase, iar altele, cu aspcct de \ casei (S A D O V E A N U ). 2. (în v .) Aripă de oaste, de tabără. U I. (La
mase grâunţoasc, fiind folosite p e n tru şlefuire. — F r. c o rin d o n . ‘ pl.) C ăpriorii casei. — L at. c o m u .
CORNAC — 18 9 — CO ROTI

C O R N Â C , cornaci, s. m . C onducător de elefanţi sau, p. ext C O R O A N Ă , coroane, s. f. 1. Podoabă în form ă de cerc făcută din
de alte anim ale. — F r. c o m a c . flori şi frunze, cu care se în c unună capul; cunună. ♦ Fig. încununare.
C O R N Â C I1 s. m . Plantă erbacee acvatică flori albe. Gloria ţării şi-a sa mărire, la tă coroana vieţii întregi (A L E C SA N D R I).
fructele negre-cenuşii, comestibile (T rapa ♦ C unună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune,
natans). — D in c o r n 1 + suf. -aci. ca om agiu, la m orm întul cuiva. 2. Podoabă de m etal (ornată cu pietre
preţioase) p urtată dc m onarhi la ocazii solemne, ca sem n al puterii
C O R N A C I2, -E, cornaci, -e, adj. l o r ; (prin analogie) tiară papală. + Sem n distinctiv pe stem ele şi bla-
(D espre animale) C u coarne lungi. — zoanele familiilor im periale, regale sau senioriale. V. blazon. + Fig.
D in c o m * + suf. -oct. Putere m onarhică, su v eran itate ; p. ext. persoană care deţine această
C O R N A L tN Ă s. f. V arietate de agat putere. 3. Totalitatea crengilor unui arbore, ale u nui arbust etc. 4. U ni­
sem itransparentă, roşie-închisâ. — Fr. tate m onetară în anum ite ţări. 5. Partea superioară a dintelui om ului,
co m ă lin e (it. c o m a lin a ) . care iese din gingie şi este acoperită cu sm alţ. ♦ îm brăcăm inte de
metal sau de porţelan cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.
C O R N A R , cornari, s. m. (în v .) Sluj­ 6. Partea de deasupra copitei la piciotul calului, 7. Suprafaţă cuprinsă
baş care strîngea cornâritul. — D in co rn * între două cercuri concentrice. ♦ Coroană so­
+ suf. -or. lară = regiune lum inoasă în ju ru l soarelui,
C O R N A T , -A , com aţi, -te, adj. (Rar) C ornul abundenţei form ată din stratul exterior şi cel mai rarefiat
C ornut. — D in c o r n 2 -I- suf. -at. al atm osferei solare, vizibil cu ochiul liber în
C O R N Ă R Î, cornâresc, vb. IV. Intranz. 1. (Reg.) A conduce plugul tim pul unei eclipse totale de soare. Coroana
ţinîndu-1 de coarne. 2. (în v .) A strîngc cornâritul ; a im pune cornâritul. boreală = num ele unei constelaţii (circulare) din
emisfera boreală. 8. N um e d at mai m ultor
— D in corn*. piese sau părţi de piese mecanice de formă
C O R N Ă R fT s. n. (în v .) D are circulară. — L at. lit. c o ro n a .
pe vitele c o rn u te — V. cornâri. CO R O B Â N Ă , corobane, s. f. (Reg.) Scor­
C O R N A Ţ A R , cornăţari, s. m. bură de copac.
Insectă mică, cu corpul scu rt şi lătăreţ C O R O B E A Ţ A , corobete, s. f. (Reg.) M ăr C oroana boreală
şi cu picioarele dinainte în formă de pădureţ.
corniţe (Naucoris dmicoides) . — D in
c o r n a t + suf. -ar. C O R O B O R A , coroborez, vb. I. T ranz. A întări, a sprijini, a da
putere. — F r. c o r r o b o r e r (lat. lit. c o r r o b o r a r e ) .
C O R N fiC I, cornece, s. n. (Reg.) C O R O B O R A R E , coroborări, s. f. A cţiunea de a corobora.
D im inutiv al lui corns (I 1).
C O R N E E , comee, s. f. M em brana C O R O l, coroi, s. m. N um e dat mai m ultor
specii de păsări răpitoare mici, în special
anterioară, tra n sp aren tă, a ochiului. şoimului. — M agh. k a ro ly .
Cornaci
— F r. c o rn £ e .
C O R O lA , pers. 3 coroiază, vb. I. Refl.
C O R N E T 1, cornete, s. n. 1. Bucată de hîrtie răsucită în formă (Rar, despre nas) A fi încovoiat, adus, cu vîrful
de pîlnie, în care se îm pachetează articole m ăru n te de băcănie, de în jos. — D in c o ro i.
cofetărie etc. ♦ C onţinutul unui astfel de pachet. 2.
(în expr.) Cornet acustic = in stru m en t în form ă de C O R O IA T , -A , coroiaţi, -te, adj. (D espre
pîlnie, care intensifică vibraţiile sonore şi de care se ciocul păsărilor, p. ext. despre nasul oamenilor)
servesc persoanele cu auzul slab. 3. ( în expr.) Cornet încovoiat cu vîrful în jos, adus. ♦ (D espre
nazal — fiecare d in tre cele şase lame osoase în formă oameni) C are are nasul adus. — V . coroia.
de cornet ( 1 ) , situate cîte trei în tr-o nară. — Fr. C O R O tO Ă , coroide, s. f. M em brană su b ­
c o rn e t. ţire şi pigm entată a ochiului, aşezată între
C O R N E T 2, corneţi, s. m. (în v .) O fiţer inferior sclerotică şi retină. — Fr. c h o ro ld e .
de cavalerie ; stegar de cavalerie ; portdrapel. — Rus C 0 R 0 I £ T I C , -A , coroietici, -e, adj. (Reg.) C oroi
k o r n e t (<fr.). C ornet acustic C oroiat. — D in c o r o ia t + suf. -ic.
C O R N ÎC E s. f. v. c o rn iş ă . C O R O L A R , corolare, s. n. (M at.) Concluzie enunţată ca o
C O R N ÎS T , -A, cornişti, -ste, s. in. şi f. 1. G om isr, trom pet. 2. Per­ consecinţă a unei teorem e dem onstrate. + Idee care decurge d intr-o
soană care cîntâ din corn. — Fr. c o rn is te . teorie, dintr-o afirm aţie etc. — F r. c o ro lla ir e .
C O R N iŞ Ă , cornişe, s. f. Partea superioară, ieşită : i şi orna- C O R O L Ă , corole, s. f. Totalitatea
mentată, a zidului unei construcţii, pe care se petalelor unei flori, care alcătuiesc înve­
sprijină acoperişul. [V a r.: c o m ic e s. f.] — Fr. lişul floral intern. — F r. c o ro lle .
c o m ic h e . C O R O M ÎS L Ă , coromisle, s. f. (Reg.)
C O R N IŞ O R , cornişoaret s. n. (Bot.) 1. Cobiliţă. — U cr. k o ro m y s lo .
Brndişor (2 ). 2. M ică plantă erbacee cu tulpina C O R O N A M E N T , coronamente, s. n.
tiritoare (Lycopodium annotinum ) . — Din 1. O rnam ent care încunună o clădire, o
c o r n 1 + suf. -iţor. poartă etc. 2. P artea superioară a unui
C O R N IŢ Ă , corniţe, s. f. Varietate de chei, a un u i dig, a unui zid de sprijin,
struguri cu boabe negre-roşietice, asem ă­ alcătuită din piatră de talie. — D upă fr.
nătoare cu coarna ( 2 ) . — D in c o a r n ă + co u r o n n e m e n t.
suf. -iţă. C O R O N lŞ T E s. f. Plantă erbacee
C O R N iŢ E s. f. pl. C oam e mici (încă cu flori albe sau roşietice, folosită ca
nedezvoltate) pe carc le au u nele anim ale. — D in c o a m e (pl. lui n u tre ţ (Coronilla varia) . — D in c o r o a n ă C orole
corn*) -r suf. -iţe. •+■ sui. -işte.
C O R N O R A T , -A adj. v. în c o r n o r a t. C O R O N IŢ Ă , coroniţe, s. f. D im inutiv al lui coroană (1).
C O R N O S , -O A S Ă , cornofi, -oase, adj. Care are consistenţa C O R O P C A R , coropcari, s. m . (Reg.) N egustor am bulant. ♦
(Fam .) H oinar, vagabond. — D in c o r o p c â (puţin fo lo sit; < rus ko-
cornului*; dur. ❖ Celulă cor­ robka) + suf. -or.
noasă— celulă epitelială m oar­
tă. S tra t cărnos = stra t de C O R O P £ Ş N IŢ Ă s . f . v. c o r o p iş n iţâ .
protecţie a pielii, relativ dur, C O R O P ÎŞ N IŢ Â , coropişmţe, e. f.
form at din celule cornoase. Insectă care trăieşte în păm înt şi care
— D in c o rn * + suf. -os. atacă în special culturile de grădi-
C O R N U L fiŢ , cornuleţe, nărie (G ryllotalpa vulgari*). [V a r.:
s. n. D im inutiv al lui corn*. c o ro p iş n iţâ s. f.] — Bg. k o n o -
♦ Fig. (Rar) Adaos, înflori­ p iă tic a .
tu ră , exagerare. C O R O S B ÎN Â , corosbine, s. f.
C O R N U R fiL E s. n. pl. Peşte de m are cu capul tu rtit în
Colţişoare, u n g h iu le ţe .— D in partea superioară, cu botul scurt,
c o m * + suf. -(u r)ele. cu aripioara dorsală foarte lungă şi
alcătuită din num eroase raze spinoase Coropişniţă
C O R N O T , -A, cornuţi, (Blennius gattorugine ) .
- te, adj. (D espre unele animale
sau despre capul lor) 1. Care C O R O S ÎV , -A , corosivi, -e, adj. 1. (D espre substanţe chimice)
are coam e. + (S ubstantivat, C ornişor (2) C o rn u ţ (2) Care provoacă o coroziune. O Agent corosiv = substanţă care exercită
f.) Vită cornută, anim al cor­ o acţiune chim ică sau electrochim ică pe suprafaţa unui material cu
n u t. 2. C u coam e m ari, bine dezvoltate. 3. (în expr.) Secară cornută care vine în contact. Subfim at corosiv — clorură de m ercur, în tr e ­
= cornul-secarei, v. corn*. — L at. c o r a u f u s , buinţată, în soluţie, ca dezinfectant. 2. Fig. M uşcător, u stu ră to r,
p ătrunzător. — F r. c o r r o s i f (lat. lit. c o rro s iv u s ).
C O R N tJ Ţ , cornuţi, s. m . 1. Plantă erbacee cu tu lp in a tîritoare şi
cu fructele în form ă de capsule m ari, cilindrice (Cerastium alpinutn). 2. C O R O T l, corotesc, vb. IV . R efl. (Reg.) A se descotorosi. — U cr.
Plantă erbacee cu flori albe ( Cerastium arvense). — D in c o r n 1 -f suf. -uţ. k o ro ty ty .
 C O R O Z IU N E — 190 — cost
C O R O Z IU N E , coroziuni, s.f. Proces de alterare a m etalului pe C O R T EL *, corteluri, s.n . (Reg.) H aină bărbătească de lînâ, b ro ­
cale chim ică (sub acţiunea substanţelor corosive) sau electrochim ică. + dată, cu m îneci din postav alb.
Proces de eroziune a u nor roci, su b acţiunea apelor, a vîntului etc. C O R T E L 8, corteluri, s. n. (Reg.) Gazdă, loc de rămas peste noapte
[ P r .: -zi-u -] — F r. c o rro s io n . — M agh. k o rte ly .
C O R P , corpuri, s. n .,ş i (I 4 ) corpi, s. m . I. 1. T o talitatea orga­ C O R T E L A Ş , cortelaşi, s. t (Reg.) Persoană care ţine în gazdă
nelor unei fiinţe vii; tru p . V. organism. O- Loc. adj. şi adv. Corp la elevi. — D in c o rte l* -f- suf. -aş.
corp = (care se desfăşoară) pieptiş, în luptă d re a p tă ; p. ext. înverşunat, C O R T IC A L , -A , corticali, -e, adj. Care ţin e de scoarţa sau de
aprig. ❖ E xpr. A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. învelişul exterior al unui organ anim al sau vegetal. ♦ Care ţine de
♦ T ru p fără c a p ; tru n ch i. ❖ Loc. adj. De corp — care se referă la scoarţa creierului mare. — Fr. c o r tic a l.
t r u p ; care se poartă direct pe tru p . + C adavru. 2. P arte principală
a unui obiect, a unei construcţii, a unei maşini etc. + C onţinutul unei C O R T IN Ă , cortine, s. f. P erdea
scrisori (fără form ula de introducere şi de încheiere şi fără a d re să ); de stofă, de catifea etc. care desparte
cuprinsul unei cărţi. 3. (în expr.) Corp de casă (sau de case) — clădire, scena de sala dc spectacol şi care se ridi­
casă m are (cu mai m ulte apartam ente sau aripi). 4. (Fiz.) Agregat de că sau se dă în lături la începutul
molecule, porţiune determ inată de m aterie. ❖ Corp străin — particulă spectacolului şi se coboară sau se
care se deosebeşte de un tot de altă natură tn care se găseşte. ♦ (C him .l închide la sfîrşitul fiecărui act. ♦ Perdea
Substanţă organică sau anorganică. Corp simplu = substanţă ale de.m etal care desparte scena de sala de
cărei molecule sînt form ate din atom i de acelaşi f e l; elem ent. Corp spectacol, folosită în caz de incendiu,
compus — substanţă ehim ică ale cărei m olecule sînt form ate din atomi p en tru a preveni extinderea incendiului.
ai mai m ultor elem ente. ♦ Corp ceresc — astru. ♦ Corp geometric = — It. c o r tin a .
corp m ărginit de feţe (plane sau sferice) definite geom etric. 5. ( în expr.) C O R T U L E Ţ , cortuleţe, s. n. D im i­
Corp delict = obiect care a servit la săvîrşirea unei infracţiuni sau nutiv al lui cort.
asupra căruia s-a săvîrşit infracţiunea, adus în justiţie ca probă m aterială C O R T U R Â R , -A , corturari, -e. C ortină
contra acuzatului. 6. M ăsură de u nitate cu care se măsoară, în tipo­ s. m. şi f. Ţ igan care locuieşte în mod
grafie, m ărim ea literelor. II. 1. Totalitatea persoanelor care, p rin funcţie obişnuit în corturi ; ţigan nom ad. — D in c o r t -f suf. -(u r)a r.
sau profesie, formează o u n itate deosebită, legal constituită. ❖ Corp
constituit = colectivitate de persoane organizată de obicei pe baza unei C O R T U R E L , corturele, s. n . (Pop.) C ortuleţ. — D in c o r t u r i (pl.
legi. Corp legislativ (sau legiuitor) — totalitatea deputaţilor d intr-o lui cort) 4- suf. -el.
adunare legislativă. 2. (C u d eterm inări introduse p rin prep. « d e ») C O R tlM P E vb. I I I . v. c o r u p e .
M are unitate m ilitară, cuprinzînd mai m ulte divizii, de obicei de aceeaşi C O R U P Ă T O R , -O Â R E , corupători, -oare, adj. (Adesea su b ­
categorie. O Corp de gardă = clădirea sau încăperile care adăpostesc stantivat) Care conipc. — D in c o r u p (prez. ind. al Iui corupe) f suf.
garda la o unitate m ilitară. Corp expediţionar = parte din forţele arm ate - ător (după lat. corruptor).
ale unui stat, trim isă, în scopul unei acţiuni îndepărtate, în afara gra­ C O R ţJ P E , corup, vb. I I I . 1. T ran z . şi refl. A (se) abate de Ia
niţelor. (în vechea organizare a arm atei) Corp de trupă —u nitate m ilitară linia m oralităţii, corectitudinii sau datoriei. 2. T ran z. A face ca o idee,
independentă. 3. C orpus. Corp de legi. — F r. c o r p s (lat. lit. c o rp u s ). u n fenom en social, u n sentim ent etc. să-şi piardă integritatea, puritatea
C O R P O L E N T , -Ă , corpolenţi, -te, adj. (D espre oameni) Care are e t c .; a deforma, a strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. — V a r.: (înv.)
corpul m a re ; voinic, trupeş. — F r. c o r p u ie n t (lat. lit. c o rp u le n tu s ). c o r u m p e , (rar) c o n r u p e vb. III] — Lat. lit. c o r r u m p e r e (după ru p e).
C O R P O L E N Ţ Ă s. f. însuşirea de a fi corpolent. — F r. c o r p u - C O R tÎP E R E , coruperi, s. f. A cţiunea de a (se) corupe.
le n c e . C O R tJ P T , -A , corupţi, -te, adj. (D espre oameni) Care se abate
C O R P O R A L , -Ă , corporali, -e, adj. Care ţine de corp (I 1), de la m orală; desfrînat, depravat, stricat. ♦ (D espre cuvinte, term eni,
privitor la c o r p ; aplicat c o rp u lu i; trupesc. ❖ Percheziţie corporală — fraze etc.) D eform at, stricat. — V. corupe.
percheziţie făcută u n ei persoane, p e n tru a vedea dacă n u ascunde sub C O R U P T IB IL , -A , corup­
haine sau în buzunarele hainelor c o rp u ri d e lic te. Pedeapsă corporală tibili, -e, adj. (D espre oameni)
— pedeapsă constînd din lovituri sau to rtu ri, care se aplica în trecu t Care poate fi corupt. — Fr.
unui delincvent. — F r. c o r p o r e l (lat. lit. c o rp o ra lis ). c o r r u p ti b le (lat. lit. c o r r u p t i -
C O R P O R A T IS M s. n. D octrină politică şi econom ică, care preco­ b ilis).
nizează necesitatea m enţinerii corporaţiilor. — F r. c o r p o r a tis m e . C O R tJ P Ţ IE , corupţii, s. f. 1.
C O R P O R A T IS T , -Ă , corporativi, -ste, adj. 1. C are ţine de corpo­ Stare de abatere de la moralitate,
ratism şi de ideologia lui, privitor la corporatism şi la ideologia lui. de la cinste, de la datorie. 2.
♦ (Substantivat) A dept al corporatism ului. 2. C orporativ. — D in D esfrînare, depravare. [V a r.:
c o rp o ra tfism ] suf. -ist. (înv.) c o r u p tiiin e s. f.J — F r.
C O R P O R A T IV , -Ă , corporativi, -e, adj. Care ţin e de corporaţii, c o r r u p ti o n (lat. lit. c o r r u p tio ,
privitor la c o rp o ra ţii; pe bază d e corporaţii. — F r. c o r p o r a tif . -onis).
C O R P O R A Ţ IE , corporaţii, s. f. ( în orînduirea feudală) O rga­ C O R U P Ţ ltJ N E s. f. v.
c o r u p ţie . C o rv e tă (2)
nizaţie profesională de meseriaşi care apăra interesele şi drepturile
m em brilor săi îm potriva feudalilor. — F r. C o rp o ra tio n . C O R V A D Ă , corvezi> s. f.
C O R P U S , corpusuri, s. n. (Livresc) Culegere de docum ente, 1. M uncă gratuită pe care ţăranii erau constrînşi sâ o presteze în
inscripţii, fragm ente etc. din mai m ulţi autori referitoare la u n anum it folosul m oşierilor sau al statului. ♦ M uncă obligatorie pe care o
subiect sau la o anum ită epocă. — L at. lit. c o rp u s . făceau în tre c u t soldaţii, cu rîndul, în cazarmă. 2. Fig. Obligaţie
neplăcută, m uncă silită. [V a r.:
C O R P tJS C U L , corpusculi, s. m . Părticică de m a te rie ; corp foarte c o rv o â d ă s. f.] — D u p ă fr.
m ic. — F r. c o r p u s c u le (lat. lit. c o rp u s c u lu m ). c o rv 6 e .
C O R P U S C U L A R , -A , corpusculari, -e, adj. (Rar) Care ţine C O R V E T A , corvete, s. f. 1,
d e corpusculi; privitor la corpusculi..— F r. c o r p u s c u la ir e . N avă de război d e mic tonaj, uşor
C O R S A J, corsaje, s. n. Partea rochiei care acoperă bustul. — Fr. înarm ată şi cu m are m obilitate
c o rs a g e . în acţiune. 2. (Ieşit din uz)
C O R S A R , corsari, s. m. (în trecut) C om andant al unei nave p arti­ C orabie de război cu trei catargc,
culare înarm ate, care în tim p de război, cu perm isiunea guvernului său, mai mică decît fregata şi mai
ataca vasele in a m ic e ; p. ext. pirat, hoţ de mare. — It. c o r s a r o (fr. m are decît bricul (înarm ată cu
c o rs a ir e ) . artilerie uşoară). — F r. c o r v e tte .
C O R S E T , corsete, s. n . C entură elastică lată şi întărită uneori C O R V O A D Ă s. f. v. c o r-
p rin lamele flexibile, servind la strîngerea taliei. ❖ Corset medical = vadâ.
obiect special făcut din ghips sau din alt m aterial p e n tru a susţine, C O S A C , cosaci, s. m. Peşte Cosac
a fixa anum ite organe, ori p en tru a corecta unele deform aţii ale siste­ de apă dulce din familia crapului,
m ului osos. — F r. c o r s e t cu corpul tu rtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare
C O R T , corturi, s. n. A dăpost şi argintii pe laturi (Abramis ballerus). — Bg. k o sak .
portativ făcut d in tr-u n schelet de C O S Ă Ş , cosaşi, s. m. 1. O m care
ţăruşi bătuţi in păm înt şi acoperit coseşte. <► Cei trei cosaşi = cele trei
cu pînză tare şi im perm eabilă etc. stele din constelaţia O rionului. 2. (Reg.)
♦ Foaie de cort = bucată de pînză N um e dat unei insecte din familia lă­
im perm eabilă, cro ită astfel încît sâ custelor, care scoate un ţîrîit asem ănător
se poată face din ea un cort. ❖ Expr. c u fîşîitul coasei ( Tettigonia viridissima).
A umbla cu cortul — a n u avea — D in c o a s ă + suf. -aş.
locuinţă sta b ilă ; a hoinări. ♦ C om ­
p u s : ca-la-uşa-cortulm — a ) num ele c o s â c E l , cosăcei, s. m. D im i-
unui dans popular şi m elodia după nutiv al lui « « a r. Coss(ş
care se execută ; b) se spune despre C O S C lO G s . n. v . c o şc iu g .
purtarea necuviincioasă, grosolană a C o rt C O S E C A N T Ă , cosecante, s. f. F uncţie trigonom etrică a un u i
cuiva. — N gr. k o rti. unghi, egală cu secanta trigonom etrică a unghiului com plem entar.
C O R T E G IU , cortegii, s. n. Ş ir d e persoane care însoţesc o — F r. c o s â c a n te .
cerem onie. — I t. c o rte g g io (fr. c o rtâ g g e ). C O S I, cosesc, vb. IV. 1. T ran z . A tăia (cu coasa sau cu maşina
C O R T E L 1, corteluri, s.n . (R eg.) U m brelă. — D in c o r t + suf. -el. de cosit) iarba, plantele de n u tre ţ, cerealele. ♦ Fig. A distruge, a
C O S IC I0 A R Ă _ 191 _
nimici, a om ori. 2. R efl. A se Iovi, în m ers, cu u n picior de
altul. + (D espre părţile de jos ale pantalonilor) A se roade.
— Slav (v. sl. k o siti).
C O S IC IO Ă R Ă , cosidoare, s. f. D im inutiv al lui cosiţă.
C O S IN U S , cosinusuri, s. n. (M ai.) Funcţie trigonom etrică a
u nui unghi, egală cu sinusul unghiului com plem entar. — F r. c o s in u s .
C O S fR IŞ T E , cosirişti, s. f. (Reg.) Loc cosit. — D in c o s ir e 4- suf.
-iste.
C O S lT s. n. 1. Ac(iunea de a cosi. 2. T im p u l în care sc coseşte,
vremea coasei.
C O S IT O A R E , cositori, s. f. M aşină de cosit. — D in c o si + suf.
- (i j toare.
C O S IT O R 1 s . n. Staniu. — Slav ( v . sl. k o s ite r u <"gr.).
C O S IT O R *, -O A R E , cositori, -oare, âdj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
coseşte. 2. S. m. şi f. Cosaş. — D in c o si + suf. -(i)to r.
C O S IT O R I, cositoresc, vb. IV. T ran z. A acoperi suprafaţa interioara
a unui vas de metal cu u n strat su b ţire de cositor, p e n tru a
împiedica o x id a re a ; a s p o i.— D in c o s ito r .
C O S IT O R lR E , cositoriţi, s. f. A cţiunea de a cositori.
C O S IT O R IT , -Ă t cositoriţi, ~tc, adj. (D espre obiecte de metal)
A coperit cu un strat subţire de c o sito r; spoit. — V. cositori.
C O S IT tJR Ă , cosi tur i, s. f. 1. C îm p de pe care s-a cosit iarba.
2. C antitate de iarbă c o s ită ; n u treţ. ♦ Recoltă de nu treţ. 3. Rană pe
care şi-o pro d u c caii, oamenii etc ., lovindu-se în m ers cu u n picior
de altul. — Din c o si -f suf. -(i)tu r ă .
C O S tŢ Ă , cosiţe, s. f. 1. Părul
lung al femeilor, îm pletit în tr-u n a sau
în două c o z i; p. ext. păr. ❖ Expr.
A împleti cosiţă albă = a răm îne fată
bătrînă, nem ăritată. ♦ Şuviţă de păr.
2. Plantă erbacee cu flori m ici, albe-
albăstrui (V icia hirsuta). — Bg. k o s ic a .
C O S IŢ E L s. m . Plantă erbacee cu
rădăcina fibroasă, cu frunze mici,
lunguieţe şi dinţate şi cu flori albe
(Siurn latifolium ). — D in c o s iţă +
suf. -el.
C O S M E T IC , -A , cosmetici, -e,
adj. Care serveşte la îngrijirea feţei sau
a părului. ♦ (S ubstantivat, n.) C re ­
m ă sau loţiune care serveşte ia în ­
grijirea feţei sau a părului. ♦ Care
ţine de cosmetică, priv ito r la cosmetică. Cosiţă
Laborator cosmetic. — F r. c o s m 6 tiq u e .
C O S M E T IC Ă s. f. A rta dc a îngriji în m od igienic ten u l, intre-
buintînd m etode şi preparate a d ecv ate; profesiunea cosm eticianului.
♦ Ram ură a industriei chim ico-farm aceutice care se ocupă cu fabricarea
cosmeticelor. — F r. c o s m 6 tiq u e .
C O S M E T IC IA N , -A , cosmeticieni, -e, s. m . şi f. Persoană care se
îndeletniceşte cu cosmetica. [ P r .: -ci-an\ — D in c o s m e tic + suf. -ian.
C O S M IC , -A , cosmici, -e, adj. Care ţine de cosmos, privitor la
cosmos. ❖ R aze cosmice — radiaţii ionizate, cu m are p u tere de p ă tru n ­
dere, care străbat atm osfera în direcţie aproape verticală. S paţiu cosmic —
spaţiu interplanetar. — F r. c o s m iq u e (<gr.).
C O S M O G O N IC , -A , cosmogonici, -e, adj. Privitor la cosmogonie.
Teorie cosmogonică. — F r. c o s m o g o n iq u e .
C O S M O G O N IE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul originii şi
evoluţiei corpurilor cereşti şi al sistem elor de corpuri cereşti. Fr.
c o s m o g o n ie (<gr.).
C O S M O G R A F , -A , cosmografi, -e. s. m . şi f. O m de ştiinţă care
se ocupă cu cosmografia. — F r. c o s m o g r a p h e (<gr.).
C O S M O G R A F I C , -A , cosmografiei, -<r, adj. Care ţine de cosmo­
grafie, privitor la cosmografie. — F r. c o s m o g r a p h iq u e .
C O S M O G R A F IE , cosmografii, s. f. R am ură a astronom iei care se
ocupă cu descrierea universului şi a aştrilor.— F r. c o s m o g r a p h ie (<gr.).
C O S M O L O G IE s. f. Ştiinţă care studiază stru ctu ra, dim ensiunile
şi evoluţia universului şi legile generale care îl conduc. F r.
c o s m o lo g ie (<gr.).
C O S M O P O L IT , -A , cosmopoliţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat)
Care ţine de cosmopolitism , priv itor la co sm opolitism ; care manifestă
cosmopolitism . 2. (în faza preim perialistă) Căre^ ţine de mai m ulte
culturi, com un m ai m u lto r ţâ ri sau tu tu ro r ţă rilo r; universal. ♦
Pestriţ, amestecat (p rin prezenţa m ai m u lto r naţionalităţi şi limbi).
O raf costnopolit.— F r. c o s m o p o lite (<gr.).
C O S M O P O L IT IS M s. n. Concepţie
reacţionară care, su b pretextul luptei pen tru
o cultură universală, propagă indiferenţa şi
neîncrederea faţă de tradiţiile, cultura şi
valorile naţionale, cu scopul de a aservi
popoarele intereselor m arilor state im pe­
rialiste. — F r. co sm o p o litism e . C osoare
C O S M O S s. n. U niversul considerat
ca u n sistem , ca u n to t organizat. — G r. k o s m o s.
C O S O R , cosoare, s. n. 1. C u ţit scu rt, cu vîrful încovoiat, în tre­
buinţat la tăiatul viţei-de-vie. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă
ş isu b ţire şi c u fru cte ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum).
— Slav (v. sl. kosorl).
CO Ş
C O S O R Î, cosorăsc, vb. IV. T ran z . 1* A tăia viţa-de-vie cu cosorul
(1 ). 2. (R eg.) A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare.
— D in c o s o r.
C O S O R O A B Ă , cosoroabe, s. f. /f-
(Reg.) Fiecare dintre bîrnele aşezate
orizontal deasupra pereţilor casei, în
lungul acoperişului, p e n tru a susţine
căpriorii. [V a r.: c o s to r o â b ă s. f.]
— M agh. k o s z o r â .
C O S T 1 s. n. Sum ă de bani c h el­
tuită p e n tru producerea sau achiziţio­
narea unui produs. ❖ Costul vieţii —
totalul sum elor cheltuite p en tru m ijloa­
cele necesare traiului. Preţ de cost =
(in producţie) totalul cheltuielilor nece-
sare p en tru fabricarea unui b un oare­
care ; (în circulaţia • m ărfurilor) sum ă C osoroabe
de bani plătită p en tru un b un cum părat
în scop de revînzare. ❖ Expr. fîn societatea capitalistă) A vinde sub
cost = a vinde o m arfă cu u n p reţ mai mic decît preţul de cost, pentru
a face concurenţă altei întreprinderi. A vinde în cost = a vinde o m arfă
cu u n p re ţ egal preţului de cost. — Postverbal al lui c o s ta .
COST® s. n. (G erm anism reg.) H rană, mîncare. <► Expr. A ţine
(pe cineva) în cost = a ţine (pe cineva) în pensiune. — G erm . K ost.
C O S T A , pers. 3 câstâ, vb. I. 1. Intranz. A avea u n preţ, o valoare
în bani. ♦ A se putea obţine num ai cu contravaloarea în bani. ♦ A fi
scum p. 2. Intranz. şi tranz. (M ăsura valorii fiind altceva decît banii) A
(se) plăti c u . . . , a (se) dobîndi cu preţul a . . . ❖ E xpr. (T ranz.) Ce
m ă costă? — n u am ce pierde. N u m ă costă (nim ic) = m i-e uşor,
nu-m i cere nici u n efort. — It. c o s ta r e .
C O S T Ă T 0 R , -O A R E , costători, -oare, adj. (în v .) Costisitor.
— D in c o s ta + suf. -(ă )to r .
C O S T E L IV , -A, costelivi, -e, adj. (D espre fiinţe) Slab, uscăţiv
(îneît i se văd coastele). ♦ (D espre nuci) Al cărei miez se desface
cu greutate din coajă. ♦ Fig. (Rar) A rid, sec, sărac.— Bg. k o s te liv .
C O S T lE , costii, s. f. (Reg.) Coastă de deal. — D in c o a s tă + suf. -ie.
C O S T IS l, pers. 3 costiseşte, vb. IV . Intranz. (Înv.) A costa.
— N gr. k o stlz o .
C O S T IS IT O R , -O A R E , costisitori, - oare, adj. Care' costă m ulţi
b a n i; scum p. — D in c o s tis i + suf. -(i)to r .
C O S T IŞ 1 s. n. v. c o s tiş ă .
C O S T IŞ 1, -Ă, costişi, -e, adj. (Adesea adverbial) înclinat, aplecat
pe o coastă, pieziş, oblic, strîm b. — D in c o a s tă + suf. -iş.
C O S T IŞ Ă , costişe, s. f. Coastă de d e al; povîrniş, pantă. [V ar.:
(rar) c o s tiş s. n.] — D in c o a s tă + suf. -işă.
C O S T IŞ O A R Ă , costişoare, s. f. (Rar) C ostiţă. — D in c o a s tă +
suf. -işoară.
C O S T IŢ Ă , costiţe, s. f. D im inutiv al lui coastă; bucată din coasta
unui animal, cu cam e pe ea, folosită ca alim ent.
C O S T O R O Â B Ă s. f. v. c o s o r o a b ă .
C O S T R Ă Ş , costrăşi, s. m . ( I h t.; reg.)
Biban. — Sb. k o s tre s .
C O S T R E l, costrei, s. m . Plantă erbacee
din familia gram ineelor, cu rizom ul puternic,
tîrîto r şi cu flori p u rp u rii ( Sorghum
halepense). — Com p. bg. k o s trja v a .
C O S T O M , costume, s. n . 1. îm brăcă­
m inte bărbătească com pusă din haină şi
pantaloni (şi d in vestă). + îm brăcăm inte
femciască com pusă din fustă şi ja c h e tă ;
taior. 2. (C u determ inări) Fel de îm brăcă­
m inte la anum ite ocazii. 3. (C u d eterm i­
nări) Fel de îm brăcăm inte caracteristică unui
popor, unei regiuni, unei epoci e tc .; port. C osirei
— F r. c o s tu m e .
C O S T U M A , costumez, vb. I. Refl. A se îm brăca cu u n costum
special p en tru bal mascat, p e n tru ieşirea în scenă etc.— F r. c o s tu m e r .
C O S T U M A R E , costumări, s. f. A cţiunea de a se costuma şi rezul­
tatul ei.
C O S T U M A T , -A , costumaţi, •te, adj. îm b răcat cu u n consum
special (la bal, pe scenă etc.). ❖ B al costumat — bal la care participanţii
poartă costum e originale (fără să fie mascaţi). — V. costuma.
C O S T U M lE R , -A , costumieri, -e, s. m . şi f. Persoană în serviciul
unui teatru, care are în păstrare costum ele actorilor. [ P r . : -mi-er} — Fr.
c o s tu m ie r
C O Ş 1, coşuri^ s. n . 1. O biect de diferite form e, făcut dintr-o
îm pletitură d e nuiele, de papură, d e rafie etc., cu sau fără toarte,
servind la transportarea sau la depozitarea diverselor obiecte. ❖
E xpr. A arunca (sau a da) la coş = a înlătura, a lepăda (lucruri
considerate ca lipsite d e valoare). ♦ C onţinutul unui asemenea obiect.
2. U nealtă de pescuit de form ă ovală, cilindrică etc. făcută din îm ple­
titură de nuiele sau de miajă, servind Ia prinderea peştilor mici. 3. (L a
jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de
lem n şi prevăzut cu o plasă, p rin care trebuie să fie trecută m ingea
p e n tru a se marca un punct. 4. Parte din instalaţia unei mori mici, în
formă de ladă cu gura largă şi fără fund, tn care se toarnă grăunţele de
m ăcinat. ♦ Pîlnic în form ă de piram idă la maşina de tre ie ra t, in care
se bagă snopii. + Lada teascului în care se strivesc boabele, sem inţele
coş — 192 — C O T E R IE

e tc. 5. îm p le titu ră de n uiele care se aşază ca o ladă pe pom ostina C O Ş T O R O A B Â , coştoroabe, s. f. (Rar) Cocioabă. — V. coso-
carului, înlocuind loitrele şi codîrla, cîn d se tra n sp o rtă lu cru ri m ărunte. roabă.
6. A coperăm înt de piele sau de pînză al unei trăsu ri, care se poate C O Ş U L £ Ţ , coşuleţe, s. n. D im inutiv al lui coş1 (1).
ridica sau strînge. 7. Cavitatea
toracică ; torace. Coşul piep­ C O T , (1 ) coate şi (2, 3, 4 ) coluri, s. n., (5 ) coţi, s. m . 1. (A nat. ;
tului. O Expr. (Reg.) A f i la om) A rticulaţia dintre braţ şi a n te b ra ţ; partea exterioară a acestei
rupt (sau fr ip t) fn coş = a articulaţii. ❖ Loc. adv. Cot la cot « alăţuri. îm preună. ❖ E xpr. A
fi foarte flăm înd. A f i tare da din coate = a-şi faCe loc îm pingînd pe a lţii; fig . a lupta (fără scru ­
in coş = a fi sănătos, zdravăn. pule) pentru a cîştiga o situaţie. A lega cot la cot = a lega cu mîinile la
8. Canal îngust, izolat sau spate (alături de altul). A -şi da coate (sau cu cotul) = a-şi face semne
făcut în zid şi tre c u t p rin aco­ (cu cotul). A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn. (Fam .) A - i
perişul unei case, p rin care arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în m od batjocoritor. A întoarce
iese fumul de la sobă, de la cuiva cotul = a n u lua în seamă, a necăji pe cineva. M ă doare-n cot —
vatră e tc .; horn. — Slav (v. p uţin îmi pasă. ♦ Partea mînecii care acopcră articulaţia dintre braţ şi
sl. koăl). antebraţ. ♦ (L a cal) Partea ieşită în afară a articulaţiei de la mijlocul
picioarelor de dinapoi. 2. Loc unde un drum , o vale, u n rîu etc. îşi
C O Ş 8, coşuri, s. n. Bu- schim bă brusc d irecţia; cotitură, întorsură. 3. T u b curbat în fotm a
buliţă purulentă carc se for­ unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte
mează pe faţă sau pe corp ca care au direcţii diferite. 4. (Reg.') Colţ, unghi, ungher. Cînd e vremea
urm are a unei leziuni sau C oşuri lucrului, Şede-n cotu birtului ( H O D O Ş). 5* (înv.) U nitate de măsură
a unei inflam aţii a glandelor variind între 0,606 m etri (în M untenia) şi 0,637 m etri (în M oldova),
sebacee. [Pl. ş i: (m.) w>jt] — L at. c o s s u s (sg. du p ă pl. coşi). reproducînd distanţa de la cot (1 ) pînă la vîrful degetului m ijlociu;
C O Ş A R 1, coşare, s. n. în g răd itu ră de nuiele p en tru adâpostirea p. ext. m ăsură considerată în chip subiectiv m are sau mică. ❖ E xpr.
vacilor, a oilor etc. ♦ C onstrucţie cu pereţii din îm pletitură de nuiele, A scoate (sau a-i ieşi cuiva) limba de-un cot, sc zice cînd cineva face
p e n tru păstrarea porum bului şi a altor produse agricole. — Bg., sb. u n efort peste m ăsură. ♦ O biect care se măsoară cu această unitate.
k o S a ra . ♦ (Reg.) Vergea de lem n sau de metal pentru măsurarea lungimii.
C O Ş A R 1, coşari, s. m . 1. Persoană care curăţă coşurile şi sobele de — Lat. c u b itu s .
funingine; hom ar. 2. Persoană care face coşuri (1, 5 ). — D in c o ş 1 + C O T A , cotez, vb. I. Intranz. (în economia capitalistă, despre
suf. -ar. titluri, acţiuni etc.). A avea o anum ită valoare, u n anum it curs la bursă.
C O ŞA R C A , coşărci, s. f. (Reg.) Coş de nuiele îm pletite. — Din ♦ T ranz. Fig. A aprecia, a preţui, a considera. — F r. c o te r.
c o şa r* -f suf. -că. C O T A N G E N T Ă , cotangente, s. f. Funcţie trigonom etrică a
C O Ş Ă R C U Ţ Ă , coşărcuţe, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui coşarcă. unui unghi, egală cu tangenta trigonom etrică a unghiului com plem en­
C O Ş C Ă N Ă , coşcane, s. f. (Reg.) Rădăcina şi partea tulpinii rămasă tar. — D u p ă fr. c o ta n g e n te .
]a suprafaţă, după ce s-a tăiat stuful. C O T A R , cotari, s. m . 1. Persoană care măsoară cu cotul dim en­
C O Ş C ltJG , coşciuge, s. n. 1. Sicriu. 2. (Reg.) C oşniţâ ţle^papură siunile butoaielor p e n tru a le calcula capacitatea. 2. (înv.) Slujbaş
în patru colţuri. [V a r.: c o sc iiig s. n.] — Slav (v. sl. k o v u c e g u ; însărcinat cu supravegherea m ăsurătorii cu cotul a m ărfurilor vîndute.
după coş). 3. O m idă a unor flu tu ri.— D in c o t + suf. -ar.
C O Ş C O D Ă N , coşcodani, s. m . Specie de m aim uţă cu coada foarte
lungă (Cercopithecus). ♦ Fig. O m u rît ca o m aim uţă. — U cr. k o S k o d a n . C O T Â R E , cotări, s. f. A cţiunea de a cota; apreciere, preţuire,
considerare.
C O Ş C O G E A adj. invar. (Fam .) (F oarte) mare. — T c . k o s k o c a
(bg. k o ă k o g a). C O T A R L Ă , cotarle, s. f. Cîine prost şi le n e ş ; javră, potaie.
C O Ş C O G E A M IT E adj. invar. (Fam .) Coşcogca. [V ar.: (reg.) C O T Ă , cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o cheltu­
c o şc o g 6 m e adj. invar.] — Bg. k o s k o g a - m i-ti. ială comună sau care îi revine cuiva în urm a unei repartizări, unei îm păr­
C O Ş C O G E M E adj. invar. v. c o ş c o g e a m ite . ţeli etc. ❖ Cotă de întreţinere = sumă datorată de fiecare dintre coloca­
C O Ş C O V , -A , coşcovit adj. (D espre pereţi) Coşcovit. — Com p. tarii u nui imobil p en tru cheltuielile com une de întreţinere. (în eco­
rus k o 6 k o v a ty j « cu ridicături, deluros, bolovănos *. nom ia capitalistă) Cotă de beneficiu = parte din beneficiul unei
întreprinderi repartizată u nui acţionar proporţional cu num ărul
C O ŞC O V Ă , coşcove, s. f. (Reg.) 1. Loc gol, mai ales în m alurile acţiunilor posedate. Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. ♦
apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund şi unde trăiesc peştii şi racii. 2. Parte d in tr-u n to t căreia i se dă o anum ită destinaţie sau care este
Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de stu f şi papură, care supusă unui anum it regim ; p. ext. raport sau num ăr abstract care
formează uneori mici insule plutitoare la suprafaţa a p e lo r; cocioc. reprezintă această parte. 2. C ontribuţie obligatorie pe care statu l o
— D in c o şc o v . im pune producătorilor şi care constă în anum ite cantităţi de cereale,
C O ŞC O V E A L Ă , coşcoveli, s. f. Parte lapte, lînă etc ., predate la p re ţu ri oficiale. 3. A ltitudinea unui pu n ct de
cojită (dintr-un perete). — D in c o şc o v i + teren faţă de nivelul m ă rii; înălţim e. ♦ (Concr.) Loc pe teren, corespun­
suf. -eală. zător unei altitudini m arcate pe o hartă. Cota apelor — nivelul unei ape
C O ŞC O V I, pers. 3 coşcoveşte, vb. IV. curgătoare. 4. Sem n în litere sau în cifre indicînd locul unor cărţi, al
Refl. (Despre te n c u iala sau varul de pe unor docum ente etc. în tr-o bibliotecă, în tr-un inventar etc. — Fr. c o te .
pereţi, despre furnirul de pe mobilă etc.) C O T Ă R I, cotăresc, vb. IV, T ranz. A m ăsura cu cotul dim ensiunile
A sc coji, a se scoroji. — D in c o şc o v . u p u i butoi, p e n tru a -i calcula capacitatea. — D in c o t.
C O Ş C O V IT , -A, coşcoviţi, -te, adj. C O T Ă R lT , cotărituri, s. n. 1. Faptul de a cotări. 2. Meseria
(D espre pereţi, tencuieli, m obilă etc.) cotarului. 3. (înv.) D are im pusă negustorilor care vindeau m arfa cu
Cojit, scorojit. — V. coşcovi. cotul.
C O Ş C O V IT tlR Ă , coşcovituri^ s. f. C O T Ă R tŢ Ă , cotăriţe, 8. f. (Reg.) Coş de nuiele de diferite forme.
(Rar) Coşcoveală. — D in c o şc o v i 4- suf. — Sb. k o ta r ic a .
- ( i ) tură.
C O Ş E N lL Ă , coşenilt;, s. f. Insectă C O T C O D A C interj. C uvînt care im ită strigătul scos de găini
originară din M exic, din care se extrage Coşenile (după ce au ouat). — Onom atopee.
cîrm îzul (3 ) ( Coccus c a c ti); cîrm îz (2). (bărbătuşul şi femeia) C O T C O D Ă C E A L Ă , cotcodăceli, s. f. Strigătul scos de găini
— F r. c o c h e n ille . . (după ce au ouat). — D in c o tc o d ă c i -1- suf. -eală.
C O ŞI, coşesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre piele) A se băşica, C O T C O D Ă C l, cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (D espre găini ;
a se um fla în urm a unei lovituri. ❖ E xpr. (T ranz.) A coşi in bătaie la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce a ouat).
(pe cineva)—a bate zdravăn (pe cineva). — V. coş*. 2. Intranz. şi tranz. Fig. (D espre oameni) A vorbi fără r o s t; a tră n ­
C O ŞM A G Ă , coşmâgi, s. f. (Reg.) căni, a pălăvrăgi. — D in c o tc o d a c .
Colibă de s c în d u ri; baracă. C O T C O D Ă C lR E , cotcodăciri, s. f. Acţiunea de a cotcodăci.
C O Ş M A R , coşmaruri, s. n. Vis cu C O T C O D Ă C lT s. n. Faptul de a cotcodăci; cotcodăceală.
senzaţii de apăsare şi înnăbuşire. ♦ C O T C O R O Z Î, cotcorosesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A cotcodăci.
Fig. G rijă apăsătoare, obsedantă. — Fr. — O nomatopee.
c au c h c m a r.
C O T E A Ţ Ă s. f. v. c o te ţ.
C O Ş M E L lE , coşmelii, s. f. (Reg.)
Casă veche, mică şi dărăpănată. [V ar.: C O T E C lO R , cotecioare, s. n. (Rar) D im inutiv al lui coteţ.
c u ş m e lie s. f ] C O T E I, cotei, s. m . Cîine de talie mică, cu picioarele scurte.
C O Ş N IŢ Ă , coşniţe, ş. f. 1. Coş mic — Slav (v. sl. k o te ll).
de nuiele sau de papură, folosit la tîr- C O T E IC Ă , coteici, s. f. Căţea mică. — D in c o te i -i- suf. -că.
guieii. <► Expr. B ani de (sau pentru) C O T E I C tJŢ Ă , coteicuţe, s. f. D im inutiv al lui coteică.
coşniţâ = sum ă destinată tîrguielilor zilnice
pentru procurarea alim entelor. 2. Stu p făcut din papură, paie, nuiele C O T E L l vb. IV. v. c o tili.
e tc . — Slav (v. sl. koSinica). C O T E N E A Ţ Ă , coteneţe, s. f. (Pop.) C oteţ mic. [V a r.: c o tin e â ţă
C O Ş O L lN Ă s. f. (Reg.) Cereale cosite de verzi şi date ca n u treţ s. f.] — D in cot[eţ] -f suf. -eneaţă.
la vite. — U cr. k o ă e ly n a . C O T E R IE , coterii. s. f. G rup restrîna de persoane care urm ăresc
C O Ş T E R E A Ţ Ă , coştereţe, s. f. (Reg.) C oteţ. — Com p. rus k u § £ a , scopuri ascunse, egoiste şi care urzesc intrigi şi alte acţiuni reprobabile.
ucr. k u £ a . — F r. c o te rie .
 COSTUME NAŢIONALE

1. C o stu m naţio n al d in B a n at (S e v e rin ). 2. C o stu m n a ţio n a l d in O ltenia. 3. C o stu m n a ţio n a l d in T ra n s ilv a n ia

(F ăg ăraş). 4. C o stu m n a ţio n a l d in O lten ia. 5. C o stu m n a ţio n a l d in T ra n s ilv a n ia (S ă lişte ). 6. C o stu m n a ţio n a l
d in re g iu n e a S uceava. 7. C o stu m n a ţio n a l d in T ra n s ilv a n ia (O aş). 8. C o stu m n a ţio n a l d in O lten ia . 9. C o stu m
n a ţio n a l d in M u n te n ia (R u c ăr). 10. C o stu m n a ţio n a l d in T ra n s ilv a n ia (R ă şin ari). 11. C o stu m n a ţio n a l d in
T ra n s ilv a n ia (Ţ a ra M o ţilo r). 12. C o stu m n a ţio n a l din T ra n s ilv a n ia (C lu j). 13. C o stu m n a ţio n a l din M u n te n ia
(R rm nicu S ă ra t). 14. C o stu m n a ţio n a l d in M o ld o v a (V rancea).
C O TEŢ — 193 —
c o t £ ţ , coteţe, s.n . 1. Adăpost p en tru păsări, porci sau cxirji,
făcut din scînduri sau din zid. '<> Expr. A pune (pe cineva) la coteţ = a
pune (pe cineva) la îngrăşat. ♦ Fig. închisoare. 2. îngrăditură rotundă,
servind drept capcană de pescuit, făcută din nuiele îm pletite cu papură
şi avînd o deschidere îngustă, întoarsă înăuntru (astfel ca peştele,
odată intrat în ea, sâ n u mai poată ieşi). [V a r.: c o te â ţă s. f.] — Slav
(v. sl. kotîcl).
C O T Î, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (D espre rîuri, drum uri etc.)
A schimba direcţia, a face u n cot (2 ); (despre fiinţe sau vehicule) a
face o c o titu ră ; a cîrmi. ♦ T ran z. (N eobişnuit) A îndrepta în altă
direcţie. Cotea puţin capul şi privea în grădină (SA D O V EA N U ). 2.
Tranz. (Rar) A părăsi un dru m şi a merge în altă direcţie. Coteşte
uliţa câtre ogoare (C A M IL A R ). ♦ A conduce pe cineva pe un drum
întortocheat. Prin rărişe m i-l sucea, P rin cotişe m i-l cotea (T E O D O ­
R E S C U ). 3. T ran z. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-şi face
loc. ♦ Refl. A-şi face sem n (reciproc) cu cotul. — D in c o t.
C O T ID IA N 1, cotidiane, s. n. G azetă care apare in fiecare zi.
[ P r .: -di-an] — F r. q u o tid ie n ,
C O TID IA N *, -A, cotidieni, -e, adj. D e fiecare z i ; zilnic. [ P r .:
-di-an] — Fr. q u o tid ie n (lat. lit. q u o tid ia n u s ).
C O T IG A R 1, cotigare,'s. n. C ăruţă joasă şi lungă cu care se tran s­
p o rtă poveri. [V ar.: c o tiu g â r s; n.] — D in c o tig ă + c a r .
C O T IG Â R 1, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară
cu cotiga. — D in c o tig ă -1- suf. -ar.
C O T ÎG A , cotigi, s. f. 1. C ăruţă scurtă folosită la transportarea
încărcăturilor uşoare. ♦ C ar mare de fier cu pereţii întregi, folosit
la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roţi, de mărime
inegală, legate între ele p rin tr-o osie, pe care se reazimă grindeiul plu­
gului; teleagă, roate, rotile. [V a r.: c o titig â 8. f.] — Ucr. k o ty h a .
C O T IG I, cotigesc, vb. IV. Intranz. A schim ba d irecţia; a coti.
❖ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situaţie
fără ieşire. — D in c o tig ă .
C O T IL E D O N , cotiledoâne, s. n. I. Frunza em brionară a unei
plante fanerogame, care serveşte la hrănirea plantei im ediat după
încolţire. 2. (Anat.) Fiecare d in tre cei doi lobi ai placentei. — Fr.
c o ty lâ d o n e .
C O T IL E D O N A T , -A , cotiledonaţi, -te, adj. (D espre plante)
C are are unul sau doua cotiledoâne. ♦ (Substantivat, f. pl.) N um e
generic dat plantelor care au • cotiledoâne.— D upă fr. c o ty l6 d o n £ .
C O T IL l, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A um bla p rin locuri
întortocheate, cu'm ulte cotituri. ♦ A căuta cu d e -a m ă n u n tu l; a cotrobăi,
a gcotoci. [V ar.: c o te li vb. IV] — Sb. k o tilja ti (se ).
C O T IL lO N , cotilioane, s. n. (în v .) D ans cu figuri şi scene mimice.
[P r .: -li-on] — F r. c o tillo n .
C O T IN E A Ţ Ă s . f. v. c o te n e a ţă .
C O T fŞ 1 adv. în tortocheat, în zig-zag. — D in c o t + suf. -iş.
C O T ÎŞ 8, cotişe, -s. n. (Rar) Loc cotit. — D in c o t + suf. -iş.
C O T IŞ O R , cotijoare, s. n. (Rar) D im inutiv al lui col.
C O T tT , -A , cotiţi, -te, adj. (D espre rîuri, drum uri etc.) Care
face sau are c o titu ri; sinuos, întortocheat. — V. coti.
C O T IT U R Ă , cotituri, s. f. 1. Cot (2 ). 2. Fig. T ransform are cali­
tativă, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui evenim ent etc.
3. (Rar) Ascunziş. 4. (Pop.) Golf. — D in c o ti + suf. -(i)tu r â .
C O T IU G A R s . n. v. c o tig a r 1.
C O T ltJG Ă s. f. v. c o tig ă .
C O T IZ A , cotizez, vb. I. Intranz. A plăti o cotizaţie. — F r. c o tis e r .
C O T IZ A Ţ IE , cotizaţii, s. f. Sum ă fixă plătită periodic de mem brii
unei asociaţii, ai unui sindicat, ai unei organizaţii ecc.; p. ext. contri­
buţie bănească la o cheltuială comună. — F r. c o tis a tio n .
C O T ÎN G A N , cotingani, s. m . (Reg.) Băiat între 14 şi 17 a n i;
băieţandru. — M agh. k a ta n g + suf. -an.
C O T L fiT , cotlete, s. n. 1. Coastă de porc, de viţel etc. îm preună
cu bucata de carne corespunzătoare (folosită ca a lim e n t); antricot.
2. (L a p l . ; fam.) Favoriţi. — F r. c d te le tte .
C O T L O N , cotloane, s. n. 1. Colţ, loc ascuns, n e u m b la t; ascunziş.
♦ (Reg.) Scobitură în malul unui rîu, sub nivelul apei. 2. Construcţie
de zid, suport solid de fier sau înjghebare sim plă de pietre, în care
se face foc şi pe care se aşază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în
zid, sub cuptorul vetrei ţărăneşti. ❖ Expr. A sta pe cotlon — a lenevi,
a trîndăvi. ♦ (Rar) A dîncitură făcută în zid ; firidă, ocniţă. — M agh.
k a ta la n .
C O T L O N A Ş , cotlonaşe, s. n.. (Rar) D im inutiv al lui cotlon.
C O T 0 C , cotoci, s. m. (Pop.) Cotoi. — D in * c o t (v. sl. k o tu
• pisică *) + suf. ~oc.
vC O T 0 l, cotoi, s. m . M asculul p isic ii; motan. — D in * c o t (v. sl.
k o tu «pisică») + suf. -oi,
C O T O L A N , cotolane, ş. n. (Reg.) Ştiulete de porum b.
C O T O N s. n. (Franţuzism ) (F ir de) bum bac. — F r. c o to n .
C O T O N O G , -O A G Ă , cotonogi, - oage, adj. Bolnav de picioare,
şch io p ; p. ext. lipsit de o m înâ sau de u n picior. — U cr. k u te rn o h a .
C O T O N O G E A L Ă , cotonogeli s. f. (Fam .) Bătaie zdravănă.
— D in c o to n o g i + suf. -eală.
C O T O N O G t, cotonogesc, vb. IV. 1. T ran z. (Fam .) A bate zdravăn
pe cineva. 2. In tran z. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a şchiopăta.
— D in c o to n o g .
COVERGA
C O T O R , (1,2) cotoare, s.n.* (3 ) cotori, s. m. 1. T ulpină, lujer
(la legume şi la plante erbacee) care susţine frunzele, fructul sau florile.
♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viţei. ♦ R est nefolositor din
m ătură. 2. Parte, lo.c unde se leagă sau unde se cos foile unui registru,
ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanţier, a unui bonier etc.,
rămasă după ce s-au rupt jum ătăţile detaşabile care se dau celor in te re ­
saţi ; partea fiecărei foi care răm îne după predarea chitanţei. 3. (L a
fiin ţe ; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a
unui fir dc păr.
C O T O R O A N Ţ Ă , cotoroanţe, s. f. Fem eie bătrînă şi rea. ♦ (M itol.
pop.) Vrăjitoare.
C O T O R O S Î, cotorosesc, vb. IV. Refl. A se descotorosi. — Bg.
k u r tu lis v a m (<tc. kurtulm ak) .
C O T O Ş M A N , cotoşmani, s. m. (Pop.) Cotoi, m otan (mare).
— D in c o to c i (pJ. lui cotoc) + suf. -man.
C O T R E A N Ţ A , cotrenţe, s. f. (Reg.) H aină veche şi ruptă ; zdreanţă.
— M agh. k o tro n c z .
C O T R E N Ţ O S , -O A S Ă , cotrenţoşi, -oase, adj. (Reg.) Zdrenţăros.
— D in c o tr e a n tă + suf. -os. .
C O T R O B Ă I, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-am ănuntul
răvăşind lucrurile, a cerceta prin tot lo c u l; a scotoci.
C O T R O B A iA L Ă , cotrobâieli, s. f. Faptul de a cotrobăi; scotocire.
C O T R 6 G , cotroage, s. n. (Reg.) Culcuş, adăpost.
C O T R O P Î, cotropesc, vb. IV . T ranz. 1. A ocupa prin violenţă, a
pune stăpînire pe ceva în m od abuziv şi b ru ta l; a încălca, a invada.
♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuşi. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde
din toate părţile.
C O T R O P ÎR E , cotropiri, s. f. Acţiunea de a cotropi; ocupare,
încălcare, invadare prin violenţă.
C O T R O P IT O R , -O A R E , cotropitori, -oare,
adj. (Adesea, substantivat) 1. C are cotropeşte;
invadator. 2. Fig. C opleşitor; foârte mare, imens.
— Din. c o tr o p i -+■ suf. -( i)to r .
C O T R tJŢ Ă , cotruţe, s. f. (Reg.) Vatră m ic ă ;
parte sau colţ din v a tr ă ; loc gol între cuptor şi
perete; adîncitură sub vatră. — M agh. k a tro c .
C O T tJR N , coturni, s. m . încălţăm inte cu
talpă groasă pe care o purtau în antichitate actorii
de tragedie (ca sâ pară mai înalţi). — F r. c o th u r n e
(lat. lit. c o th u rn u s ). C oturn
C O T U T 0 R , - o A r e , cotutori, -oare, s. m.
şi f. Persoană însărcinată de o autoritate judiciară sâ exercite funcţia
de tutore îm preună cu altă persoană. — D u p ă fr. c o tu te u r .
C O Ţ C Â R , coţcari, s. m. (Fam .) Şarlatan, pungaş. — D in c o fc ă +
suf. -ar.
C O Ţ C Ă s. f. (Reg.) Coţcărie. ❖ Expr. A juca cuiva o coţcâ =
a înşela pe cineva. — Sb. k o c k a * zar *.
C O Ţ C Ă R IE , coţcării, s. f. (Fam .) Şarlatanie, pungăşie. — Din
c o ţc a r + suf. -ie.
C O Ţ O F A N Ă , coţofene, s. f. Pasăre
de m ărim ea unui porum bel, cu coada lungă,
cu penele dc pe spate negre, lucioase,
cu cele dc pe piept şi de pe partea inferioară
a aripilor albe (Pica caudata). — Comp.
ucr. k u c o h v o sty p .
C O U L O M B , coulombi, s. m. U nitate
practică de Sarcină electrică, egală cu canti­
tatea de electricitate transportata de un
curent constant de un am per într-o secundă.
[P r .: cu-1 — F r. c o u Jo m b .
C O V A C I, covaci, s. m. (Reg.) Fierar.
— Slav (v. sl. c o v a£ l).
C O V A LI, covali, s. m. (Reg.) Fierar.
— U cr. k o v a l . C oţofană
C O V A T Ă , coveţi, s. f. 1. Albie (1).
2. Ladă de scînduri, în care curge făina la m oară, în tim pul m ăcinatului.
— T c . k o v a ta , k u v a ta .
C O V Ă C fE , (2 ) covacii, s. f. (Reg.) 1. "Meseria covaciului. 2. A te­
lierul covaciului. — D in c o v a c i + suf. -ie.
C O V Ă L lE , covâlii, s. f. (Reg.) Covăcie. — D in c o v a li +
suf. -ie.
C O V Ă SEÂ LĂ , covăseli, s. f. (Pop.) Lapte prins sau covăsit, în tre ­
buinţat drept cuib pentru ferm entarea laptelui dulce. — D in c o v ă s i -f
suf. -eală.
C O V Ă S I, covăsesc, vb. IV. T ran z. (Pop.) A acri laptele dulcc cu
ajutorul unui cuib de sm întînâ sau de covăseaJă. — Bg. k v a sja , sb.
k v a siti.
C O V Ă S iT adj. m. (în expr.) Lapte covăsit = lapte înche&at şi
acrit cu ajutorul unui cuib de sm îm înă sau de covăseală. — V. covăsi
C O V Ă Ţ ÎC Ă , covăţeie, s. f. D im inutiv al lui covată.
C O V E R C Â s . f. v. c o v e rg ă .
C O V E R C 0 T , covercoturi, s. n. Stofă fină de lînă, cu ţesătură
deasă. — F r. c o v e r -c o a t (<engl.).
C O V E R G Ă , covergi, s.f. (Reg.) I , C oviltir. ♦ A coperăm înt de
frunze, de crengi, de rogojini etc. care serveşte ca adăpost îm potriva
COVERTA — 194 — CRÂCANĂ

soarelui, a ploii etc . 2. N uia încovoiată; fiecare dintre sîrm ele care C R A ID O N , craidoni, s. m . Crai (2). [ P r .: crai- ] — D in c r a i.
alcătuiesc scheletul um brelei. [V a r.: c o v ^ rc ă s.f.] — Bg. k u v e rk i. C R A IL ÎC , crailîcuri, s. n. A titudine, com portare, faptă de crai
C O V E R T Ă , coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave. (2). [P r.: crai- \ — D in c r a i + suf. -lîc.
— N gr. k u v e rta . C R Ă IN IC , -A , crainici, -e, s. m. şi f. 1. (înv. şi a rh .; la m.)
C O V IL T IR , coviltire, s. n. Persoană care anunţa altădată mulţim ii ştirile o ficiale; vestitor. 2.
Acoperiş la căruţă, făcut d intr-un (Astăzi) Persoană care citeşte com unicările oficiale, anunţă programul
schelet de nuiele curbate peste etc. la o staţie de ra d io ; spicher. 3. (Reg.) Hăitaş, gonaci (la vînă-
care se întind rogojini sau pînzâ toare). — U cr. k ra jn ik .
groasă. — D upâ fr. c o u v e r tu r e . C R A M Ă , crame, s. f. Clădire la o vie, în care se tescuiesc
C O V ÎŢ interj. (Reg.) G uiţ. strugurii, se prepară vinul şi se depozitează produsele viei şi uneltele de
— Onomatopee. lucru. — Com p. sb. k r a m a .
C O V IŢ A , pers. 3 coviţă, vb. C R Â M P Ă , crampe, s. f. (L a pl.)
I. Intranz. (Reg.) A guiţa. [V a r.: D ureri acute (în stomac) provocate de
c o v iţă i vb. IV] — D in c o v iţ. contracţiile un o r m uşchi. ♦ (Rar) Cîrcel.
C O V IŢ Ă ! vb. IV . v. c o v iţa . C oviltir — F r. c r a m p e .
C O V ÎR Ş Î, covîrşesc, vb. IV. C R A M P O N , crampoane, s. n. 1.
T ra n z . A depăşi, a întrece (cu m ult) în m ăsură, în num ăr, în forţă Piron cu care se fixează pe traverse şinele
e tc .; p. ext. a copleşi, a învinge. — D in c u -j- v îrf. de cale ferată. 2. Fiecare dintre bucăţile
mici de talpă groasă care se aplică pe
C O V lR Ş IT O R , -O A R E , covîrşitori, -oare, adj. Care covîrşeşte; talpa unor bocanci de sport, ca să nu
copleşitor; p. ext. foarte mare, dom inant, extraordinar. — D in c o v irş i + alunece. — F r. c r a m p o n .
suf. - ( ijto r .
C R A M P O N A , cramponez, vb. I.
C O V O R , covoare, s. n . Ţ esătură groasă de lînă, de bum bac etc. Refl. A se agăţa cu desperare de ceva, C ram pon
(cu figuri şi desene de diferite culori), care se aşterne pe podea sau a se ţine m orţiş de ceva sau de cineva,
pe pat sau se atîrnă pe pereţi. — Rus k o v e r, ucr. k o v e r. a n u voi să renunţe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva.
C O V O R Ă Ş, covoraşe, s. n. D im in u tiv al lui covor. — F r. c r a m p o n n e r .
C O V R IG , covrigi, s. m . Produs alim entar în form ă de cerc, prepa> C R A M P O N A R E s. f. Faptul de a se crampona.
ra t din făină de griu (şi presărat cu sare, m ac etc.). <► Expr. A se face
covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ieşi) la covrigi — C R A N C A L ÎC , crancalîcuri, s. n. (Rar) Crailîc. — D in c r a ilic -f
a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. — Bg. k o v rig . c r a n c â u (puţin folosit).
C O V R IG A R , covrigari, s. m . Persoană care face sau vinde covrigi. C R A N IA N , -A, cranieni, -e, adj. Care ţine
— D in c o v rig + suf. -ar. de craniu, privitor la craniu. [ P r .: -ni-an]
C O V R lG Ă R lE , covrigârii, s. f. Local unde se fabrică şi se vînd — F r. c ra n ie n .
covrigi. — D in c o v rig + suf. -arie. C R A N IO L O G fE s. f. Parte a antropologiei
C O V R IG E L , covrigei, s. m . D im inutiv al lui covrig. care studiază evoluţia construcţiei craniului.
[ P r .: -ni-o-. — V a r.: c ra n o lo g ie s. f.] — Fr.
C O V R IG I, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. — Din c ra n io lo g ie .
c o v rig .
C O V R U , covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bîrlog. cotlon. — Comp. C R A N IU , cranii, s.n. C utia osoasă a capului,
rus k ro v . care adăposteşte creierul v e rte b ra te lo r; (pop.)
ţeastă. ♦ C ap descărnat de om m o r t; (pop.)
C O X A L G lE 8. f. A rtrită tuberculoasă a coapsei. — F r. c o x alg ie. hîrcă. — F r. c r â n e (lat. lit. c ra n iu m ). Craniu
C O Z adv. (Reg.) D in cale-afară, C R A N O L O G ÎE s. f. v. c ra n io lo g ie .
ex trem d e . . . , foarte. Frumoasă coz.
— T c. koz. C R A P , crapi, s. m . Peşte de apă dulce cu solzii mari, cu buza
groasă şi cu p atru m ustăţi pe falca superioară (Cyprinus carpio).
C O Z O N A C , cozonaci, s. m. U n fel
de prăjitură făcută din aluat dospit şi — Bg., sb. k ra p .
frăm întat cu ouă, unt, zahăr etc.— Comp. C R A S , -A, craşi, -se, adj.
bg. k u z u n a c « n g r. kudunaki). (Franţuzism ) Care n u corespunde
C O Z O R O C , cozoroacc, s. n. P ar­ nici celor mai m odeste exig en ţe;
tea dinainte a chipiului sau a şepcii, în formă de semicerc. [Pl. ? i : cozo- ale cărui caractere negative sînt
rocuri} — Rus k o z y re k . sub orice lim ită ; extrem (în sens
rău). — F r. c ra s s e .
C RA B , crabi, s. m . N um e dat mai m ultor specii de animale
crustacee cu zece picioare, care trăiesc în C R A T E R , cratere, s. n. D es­
m ări, aproape de ţă rm ; m ai cunoscută chizătură în formă de pîlnie a unui
vulcan, prin care izbucneşte lava. Crap
este o specie din M area N eagră, cu carnea
foarte gustoasă (Carcinus moenasj. — Fr. [Acc. ş i : crater] — F r. c r a te r e .
c ra b e. C R A T IM Ă , cratime, s. f. L iniuţă folosită ca sem n grafic pentru
a lega două cuvinte care se pronunţă îm preună, pentru a despărţi
C R A C , craci, s. m. 1. Piciorul
omului de la coapsă pînă la călcîi. ♦ silabele la sfîrşitul unui rînd e tc .; liniuţă
Fiecare dintre cele două părţi ale p anta­ de unire. — N gr. k r a tim a .
lonilor, .ale iţarilor etc. 2. Crăcană (I 1). C R A T IŢ Ă , cratiţe, s. f. Vas de
3. Creangă, ram ură, cracă. 4. R am ifi­ metal sau de păm înt, de form ă rotundă,
caţie de dealuri, picior de deal sau de cu marginea de sus răsfrîntă, cu două
m unte. 4. Ram ificaţie a unei ape curgă­ toarte, în care se fierbe sau se prăjeşte
to a re .— Bg. k ra k . mîncarea. > C onţinutul acestui vas.
C R A C A j, cracajuri, s. n. C racare.— C rab C R A Ţ Ă R , craţăre, s. n. Instalaţie
D upă fr. c r a c k in g « e n g l.). care transportă pe o bandă rulantă căr­
bunii extraşi din mine. .
C R A C Ă R E s. f. Procedeu industrial care constă îi\ tratarea, la
tem peraturi şi presiuni înalte, a hidrocarburilor grele din motorină, C R A U L s. n. Sistem de înot în care
asfalt, păcură etc., p e n tru a obţine hidrocarburi uşoare, care au o mişcarea picioarelor are alt ritm decît cea
valoare m ai mare. — D upă engl. c ra c k in g . a mîini lor, iar capul răm îne cît mai m ult C rater
tim p sub apă. — F r. c r a w l (<engl.).
C R Ă C Ă , crăci, s. f. Ram ură (mai groasă) a unui c o p a c ; creangă.
❖ E xpr. A -şi tăia craca de sub picioare = a-şi pu n e în prim ejdie C R A U N adv. (în expr.) A umbla craun ■ a um bla fără rost, hai-
situaţia, p rin tr-o acţiune necugetată. — D in c ra c . mana.
C R A C O V lA N Ă , cracoviene, s. f. N um ele unui dans naţional C RA V A ŞA , cravaşez, vb. I. T ranz. A lovi, a biciui cu cravaşa.
polonez, cu ritm viu; m elodia d u p ă care se execută — F r. c r a v a c h e r .
dansul. [ P r .: -vi-a-\ — D in C ra c o v ia + suf. -ean. C R A V A ŞÂ R E, cravaşărt, s. f. A cţiunea de a cravaşa; biciuire.
C R A FLĂ , crafle, s, f. (Reg.) Gogoaşă. — G erm . C RA V A ŞA , cravaşe, s. f. V ărguţă elastică de piele, folosită la
K ra p fe n . călărie. — F r. c r a v a c h e .
C R A H , crahuri, s. n. Fenom en economic C R A V A TĂ , cravate, s. f. Accesoriu al îm brăcăm intei bărbăteşti,
caracteristic sistem ului capitalist care se manifestă constînd dintr-o fîşie îngustă de stofă sau .d e mătase, care se înnoadă
printr-o lipsă acută a creditului pe piaţă, p rin la gît şi ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîm e pe piept. ❖
scăderea catastrofală a cursului acţiunilor la bursă, Cravată roşie (sau de pionier) — basm a roşie de formă triunghiulară,
şi p rin devalorizarea monedei curente. — Germ . pe care o poartă la gît pionierii. — F r. c ra v a te .
C rai-nou
K ra c h . C R Ă C A N 8. n. v. c r ă c a n ă .
C R A I, crai, s. m . 1. (Astăzi poetic sau în basme) Îm p ărat, rege, C R Ă C A N Ă , crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de « V » ;
dom nitor. ❖ C om pus : crai-nou = luna în prim a ei fază, cînd are lem n sau alt obiect desfăcut la u n capăt în două sau în mai m ulte b ra ţe ;
forma miei seceri s u b ţiri; lună-nouă. 2. Bărbat uşuratic, care se ţine ramificaţia u n u i obiect bifurcat. 2. Ram ură dc copac bifurcată la un
de chefuri şi de femei. ❖ Crai de curtea veche — haimana, pungaş, capăt, folosită p e n tru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna
derbedeu, desfrînat. — Slav (v. sl. k ra ll). fîntînii etc. 3. Cerc de fier cu trei picioare, care serveşte drept suport
CRĂCĂNA — 195 —
pentru vasele care se p u n direct ia foc; pirostrii. ♦ U nealtă făcută din
tre i p răjini îm preunate la capătul de sus şi aşezate în formă de piram idă,
de care se atxrnâ căldarea deasupra focului. I i. V arietate de struguri cu
boabe m ari, albe sau n e g re ; varietate de vin din astfel de struguri.
[V a r.: c r ă c â n s. n.] — D in c r a c + suf. -ană.
C R Ă C Ă N Â , crăcănez, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) desface picioarele
în lături. ♦ Refl. (D espre picioare) A se întinde în lături ; a se răşchira.
— D in c r ă c a n ă .
C R Ă C Ă N A T , -Ă, crăcănaţi, -te, adj. (La pl., despre picioare)
D epărtat unul de altul, întins în lă tu ri; desfăcut, ră ş c h ira t; (despre
oameni) cu picioarele depărtate şi întinse în lături. ♦ (D espre picioare)
Strîm b, curbat în a fa ră ; (despre fiinţe) cu picioarele curbate în afară.
— V. crăcăna.
C R Ă C Ă N tJŢ Ă , crăcănuţe, s. f. C ră c u ţă ; beţişor, — D in c r ă ­
c a n ă + suf. -ufă.
c r A c I , crăcesc, vb. IV. T ranz. şi refl. A (se) crăcăna. — Din
c ra c .
CRĂ C IM Â R s. m . v. c ir c iu m a r .
C R Ă C lT , -A, crăciţi, -te, adj. (D espre oam eni) C ră că n a t; (despre
obiecte) bifurcat. — V. crăci.
C R Ă C I0 N , crăciunuri, s. n. Sărbătoare creştină am intind naşterea
lui H ristos. <► Moş Crăciun = personaj legendar despre care copiii
mici cred că aduce daruri pen tru pom ul de iarnă. — L at. c r e a tio ,
-onis.
C R Ă C U L lŢ Ă , crăculiţe, s. f. Crăcuţă. — D in c r a c ă -f suf.
-(id )iţâ .
C R Ă C U Ş O R , crăcuşori, s. m . D im inutiv al lui crac (3 ). Am
un pom . . . cu doisprezece crăcuşori (P O P .).
C R Ă C tjŢ Ă , crăcuţe, s. f. D im inutiv al lui cracă.
C R Ă IA S Ă , crăiese, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) îm părăteasă,
regina. — D in c r a i + suf. -easă.
C R Ă IE S C , «IA SC Ă , crăieşti, adj. (Astăzi poetic sau în basme)
Care ţine de crai (1 ), privitor la c ra i; regesc, îm părătesc. — Din
c r a i 4- suf. -esc.
C R Ă lE Ş T E adv. (Astăzi poetic sau în basme) Ca un crai (1 );
regeşte, îm părăteşte. — D in c r a i + suf. -eşte.
C R Ă lIE , crăii, s. f, (Astăzi poetic sau în basme) Ţ ară peste care
dom neşte u n crai (1 ); regat, îm părăţie. — D in c r a i + suf. -ie.
C R Ă tM E , (rar) crăimi, s. f. (Astăzi poetic sau în basme) 1.
M ulţim e de crai. 2. Crâiie. — D in c r a i + suf. -ime.
C R Ă IŞ O R , crăişori, s. m . D im inutiv al lui crai (1 ); fiu de crai (1 ).
C R Ă IŢ Ă R s. m. v. c r e i ţ a r .
C R Ă IŢ Ă , crăiţe, s. f. I. 1. Plantă erbacee
cu tulpina puternică şi ram ificată şi cu flori
galbene-portocalii cu miros pătru n zăto r (Tagetes
erecta). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a
cărei pălărie este p u rp u rie pe deasupra, iar pe
dedesubt galbenă-aurie. II. (Rar, la jocul de cărţi)
D am ă. [Var. : c r e i ţ ă s. f.]— D in c r a i + suf. -iţă.
C R Ă N Ţ Ă N l, crănţănesc, vb. IV. Intranz.
1. A face zgomot, rozînd cu d in ţii ceva uscat
sau tare ; a ronţăi. 2. (D espre foarfece) A produce
u n zgomot caracteristic atunci cînd cele două
lam e se izbesc între ele. — D in c r a n ţ (ono­
m atopee).
C R Ă P Ă , crăp, vb. 1. 1. Intranz. şi refl.
(D espre obiecte) A se desface (în m od brusc) C răiţă
în mai m ulte b u c ă ţi; a se căsca din cauza gerului,
a unei lovituri etc. Expr. Unde dai şi unde crapă, se zice atunci cînd
se obţin cu totul alte rezultate decît cele aşteptate. Crapă lemnele (sau
pietrele) de ger sau e un ger de crapă lemnele (sau pietrele) — e u n ger
straşnic, e foarte frig. 2. T ranz. A sparge, a despica. ❖ E xpr. A crăpa
capul cuiva = a omorî, a răni pe cineva d intr-o lovitură (în cap).
3. Intranz. şi refl. (D espre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea
tare întins), a p le sn i; (despre piele) a deveni aspră, cu crăpături.
❖ Expr. A - i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de ruşine = a n u mai
putea de ruşine. A - i crăpa buza (sau măseaua) după ceva — a avea
m are nevoie de ceva. 4. T ran z. A întredeschide. ❖ Expr. (Refl.) A se
crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lum ina. 5. In tran z.
(D espre animale şi, ir., despre oameni) A m uri. ❖ Expr. A crăpa de frig
(sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig, (sau foarte sete,
necaz etc.). 6. Intranz. A mînca foarte m ult, cu lăcomie (ca u n animal).
— Lat. c r e p a r e .
C R Ă P A T 1 s . n. F ap tu l de a (se) crăpa. ❖ E xpr. Crăpatul zilei
(sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei m em brane
din stom acul vitelor, urm ată uneori de m oartea animalului.
C R Ă PA T *, -Ă , crăpaţi, -te, adj. 1. Cu c ră p ă tu ri; plesnit. 2.
întredeschis. 3. M o rt. — V. crăpa.
C R Ă P Ă C IO S , -O Â S Ă , crăpăcioşi, -oase, adj. Plin de crăpături.
— D in c r ă p a + suf. -(ă)cios.
C R Ă P Ă T s. n . (Reg.) A rşiţă, dogoare. — D in c r ă p a -t* suf. -ăt.
C R Ă P Ă T tJR Ă , crăpături, s. f. 1. D eschizătură, p le sn itu ră;
spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc.
şi tocul respectiv ; întredeschidere. •— Lat. c r e p a t u r a .
C R Ă P Ă T U R I CĂ, crăpăturici, s. f. (Rar) D im in u tiv al lui crăpătură.
C R Ă P C E A N , crăpceni, s.m . (Pop.) D im inutiv a) lui crap ; crap mic.
C R E D IT
C R Ă P E L N IŢ A s . f. (Pop., ir.) M încare. — Din c r ă p a + sui.
-el-niţă.
C R Â P U Ş T E A N , crăpuşteni, s. m. Crăpcean. — Din c r a p 4-
suf. -(uşt)ean.
C R Ă T IC IO Ă R Ă , crăticioare, s. f. D im inutiv al lui cratiţă.
C R E A , creez, vb. I. T ran z. 1. A produce ceva ce nu exista înainte ;
a inventa, a născoci; a întem eia, a în fiin ţa; a organiza. 2. A pregăti,
a form a p en tru o carieră sau pentru o m isiune. 3. (T eatru, în expr.)
A crea un rol — a da viaţă unui personaj, a interpreta (pentru prim a
oară) cu pricepere şi cu originalitate un rol. [Prez. ind. pers. 1 pl. creăm,
gerunziu creînd] — F r. c r e e r (lat. lit. c r e a r e ) .
C R E A N G Ă , crengi, s. f. 1. R am ură a unui copac. E xpr. A
umbla creangă (sau creanga) = a um bla fără rost, ca o haimana. 2. Fig.
(înv.) Ram ură a unei familii de oameni. — Bg. g ra n k a .
C R E Â N Ţ Ă , creanţe, s. f. D reptul creditorului asupra unei sum e
de bani ce i se datorează; (concr.) act care stabileşte acest drept. [P r.:
cre-an-] — F r. c r e a n c e .
C R E A N Ţ iE R 1, creanţiere, s. n . R egistru în care se înscriu
creanţele. [P r.: cre-an-ţi-er] — D in c r e a n ţ ă + suf. -ier.
C R E A N Ţ IE R 8, -Ă, creanţieri, -e, s. m. şi f. (Rar) C reditor. [P r.:
cre-an-ţi-er] — F r. c r e a n c ie r .
C R E A R E , creări, s. f. Acţiunea de a crea; întem eiere, înfiinţare;
inventare. [ P r .: cre-a-3
. C R E A S T Ă , creste, s. f. 1. Excrescenţă cărnoasă,
roşie, dinţată pe care o au la cap unele păsări. ❖ C om pus :
creasta-cocoşului = a ) num e d at mai m ultor specii de
plante erbacee cu flori roşii sau galbene ( Celosia
cristata) ; b ) num ele unei ferigi cu sporii dispuşi pe
faţa interioară a foilor (Aspidium Braunii) ; c ) num ele
unei ciuperci com estibile (Clavaria fla v a ). 2. M oţ de
pene pe care îl au unele păsări pe cap. 3. P artea cea
mai de sus a un u i m unte, a unei case, a unui copac, a
u nui val de apă etc. — L at. c ris ta .
C R E A T O R 1 s . m . ( în concepţiile religioase)
D um nezeu. [ P r .: cre-a-) — F r. c r e a t e u r (Jat. lit.c re a to r ).
C R E A T O R *, -O A R E , creatori, -oare, adj. (Adesea
substantivat) Care creează. [Pr. : cre-a-] — F r. c r 6 a -
t e u r (lat. lit. c r e a t o r ) .
C R E A T U R Ă , creaturi, s. f. (A desea peior.) Fiinţă (a)
vie, fă p tu ră ; om, individ. [ P r .: cre-a-) — F r. c r e a t u r e *
(lat. lit. c r e a t u r a ) .
C R E Â Ţ IE , creaţii, s. f. A cţiunea de a crea opere artistice, ştiin­
ţifice etc. sau de a interpreta (cu măiestrie) u n rol într-o p ie să ; (concr.)
produs (valoros) al m uncii creatoare, operă creată. [ P r .: cre-a-. — V a r.:
(înv.) c re a ti& n e s. f.] — F r. c r e a t io n (lat. lit. c r e a t io , -onis).
CREAŢlCTNE s . f . V . c r e a ţ ie .
C R E D E , cred, vb. I I I . 1. T ranz. A fi încredinţat sau convins de
un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. \> E xpr. Cred şi eu —
se înţelege de la sine, nu-i de m irare că-i aşa. Ce (sau c u m f crezi ? se
zice p en tru a exprim a o am eninţare sau o afirm are sigură. 2. Intranz.
A recunoaşte dreptatea cuiva, a fi înţelegător (pentru durerea sau sufe­
rinţa cuiva). <* Loc. adj. şi adv. De necrezut = cum n u -ţi poţi închipui,
de neînchipuit. ❖ Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-şi crede
ochilor (sau urechilor), exprim ă m irarea faţă de un lucru de necrezut.
3. T ran z. A socoti, a fi de părere, a-şi închipui, a i se părea. ♦ A con­
sidera p e cineva altfel decît este în realitate. ♦ Refl. A avea despre
sine o părere exagerat de bună sau de rea. 4. intranz. A avea încredere
deplină în cineva sau în c e v a ; a-şi pune toată nădejdea în cineva sau în
ceva. 5. Intranz. (în concepţiile mistico-religioase) A adm ite existenţa
lui dum nezeu şi a prim i dogmele bisericii; p . ext. a avea o anum ită
credinţă religioasă. — L at. c r e d e r e .
C R E D IN C fiR , credinceri, 8. m . (înv.) Om de încredere (la o
cu rte dom nească); slujbaş cu rang de boiernaş. — D in c r e d in ţă +
suf. -ar.
C R E D IN C IO S , -O Â S Ă , credincioşi, -oase, adj. (Adesea substan­
tivat) 1. Care este dem n de încredere, pe care te poţi bizui; devotat,
fidel unei p e rso an e ; nestrăm utat, statornic faţă de un angajament, de
o idee, de o cauză. 2. Care crede în existenţa lui dum nezeu şi se
conformează practicilor religioase. — D in c r e d i n ţ ă + suf. -ios.
C R E D IN Ţ Ă , credinţe, s. f. 1. Faptul de a crede in adevărul unui
lu c r u ; convingere, siguranţă, certitudine. ❖ Profesiune de credinţă =
declaraţie publică pe care o face cineva^asupra principiilor sau convin­
gerilor sale (morale, politice etc.). 2. (înv. şi arh.) încredere (pe care
o inspiră cineva). Ce credinţă p oţi avea în nişte flă c ă i ? (S A D O V E A N U ).
Loc. adv. In credinţă = intr-adevăr. <> Expr. A -şi mînca credinţa
~ a se com porta astfel, îneît n u mai inspiră încredere. A bea (sau a
lua, a sorbi) credinţă (sau credinţa) = a gusta din m încărurile servite
dom nitorului, pentru a-1 încredinţa că n u sînt otrăvite. 3. Fidelitate,
devotam ent, statornicie faţă de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă.
4. Speranţă, nădejde. 5. (în concepţiile religioase) Convingere despre
existenţa lui d u m n e z eu ; m ărturisire a acestei convingeri prin
respectarea prescripţiilor b isericeşti; religie, cult. — L at. * c re d e n tia .
C R E D IN Ţ I, credinţesc, vb. IV. T ranz. şi refl. (Reg.) A (se) logodi.
— D in c r e d in ţă .
C R E D IT , credite, s. n. 1. Form ă specială de m işcare a valorilor,
vinzarea de m ărfuri făcîndu-se cu plata am înata sau cu transferarea
tem porară de bani cu titlu de îm p ru m u t; (în capitalism) form ă de
mişcare a capitalului .care este dat cu îm prum ut (şi care serveşte
la sporirea profitului capitaliştilor şi la înrobirea ţărilor şi a popoare­
CREDITA — 1 96 —
lor stră in e ); (în socialism) form ă de com utare planificată a resur­
selor băneşti tem porar disponibile în econom ia naţională, precum şi a
rezervelor bugetului de stat, în vederea utilizării lor su b formă de
îm prum uturi, pentru sporirea mijloacelor fixe şi circulantc ale întreprin­
d erilor şi organizaţiilor socialisre, cu condiţia garantării lor p rin valori
m ateriale şt a ram bursării la term enul sta b ilit; (poncr.) sum ă de bani
îm prum utată cuiva. <* Scrisoare de credit — scrisoare care autorizează
pe purtător să ridice o sum ă d e bani. <> Expr. A -da pe credit = a vinde
fără a prim i banii im ediat. A cumpăra pe credit — a cum păra fără a
plăti imediat. A deschide (cuiva) un credit = a pune la dispoziţia
unei întreprinderi sau a unei persoane particulare, cu respectarea for­
m elor legale, o sum ă de bani, în lim itele şi în condiţiile stabilite de mai
înainte. A face (cuiva) credit — a vinde (cuiva) m arfă pe d a to rie ; fig.
a se încrede în cineva, a aştepta cu încredere com portarea cuiva.
2. (Contabilitate) Partea din dreapta a unui cont» în care se trec
fondurile proprii, sumele pe care le are cineva de prim it din partea
unui debitor etc. 3. Fig. C onsideraţie de care se bucură cineva prin
încrederea pe care o in s p iră ; influenţă, trecere, autoritate.— F r. c r e d it.
C R E D IT A , creditez, vb. I. T ran z. A acorda sau a deschide cuiva
un c re d it; a îm prum uta pe cineva cu o sum ă de bani. — F r. c r 6 d ite r .
C R E D IT A R E , creditări, s. f. A cţiunea de a credita.
C R E D ITO R » -O A R E , creditori, -oare, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
(D espre operaţii financiare) Care se referă la c re d ite ; (despre instituţii)
care acordă credite. 2. S. m. şi f. Persoană sau instituţie îndreptăţită
să ceară unui datornic să-şi îndeplinească o b lig aţiile.— D u p ă fr. c r e -
d ite u r .
C R E D O s . m . invar. A treia parte a liturghiei muzicale catolice.
— L at. lit. c re d o .
C R E D U L , -A , creduli, -e, adj. Care crede prea uşor; fără a cerceta
mai de ap ro a p e ; care se încrede lesne în cineva sau în ceva. — F r.
c r e d u le (lat. lit. c re d u lu s ).
C R E D U L IT A T E s. f. însuşirea de a fi credul, tendinţa de a crede
orice cu uşurinţă, fără a cerceta mai de aproape. — F r. c r e d u li te
(lat. lit. c r e d u li ta s, -a tis).
CR& IER, creieri, s. m . 1. P a r­
tea cea mai im portantă a sistem ului
nervos central la animale, organ al
gîndirii şi al conştiinţei la om,
situat in cutia craniană şi compus
d intr-o masă de substanţă n erv o asă;
encefal. ❖ Creierul mic — parte a cre­
ierului situată în regiunea posterioară
şi inferioară a c ra n iu lu i; cerebel.
Creierul mare — parte a creierului
situată în regiunea anterioară şi supe­ Creier
rioară a craniului. 2, Fig. M inte,
inteligenţă, judecată. ♦ Elem ent care organizează şi conduce o acţiune.
3. (în expr.) Creierii (sau creierul) munţilor = locurile cele mai înalte
şi mai greu accesibile ale m unţilor. [V a r.: (înv.) c r i e r s. m.] — Lat.
* c re b ru m ( cerebrum ).
C R E IE R Ă Ş, treieraşi, s. m . C reierul m ic ; cerebel. — D in c r e i e r +
suf. -aş.
C R E IO N , creioane, s. n. 1. O biect în forma unui beţişor, de lem n
sau de m etal, în care se află o mină colorată şi care se folo­
seşte la scris sau la d e se n a t; beţişor făcut din argilă com binată cu dife­
rite substanţe, cu care se poate desena în diferite culori. 2. O biect în
formă de creion (1 ) şi preparat din substanţe cosmetice sau farmaceutice,
folosit ca sulim an sau ca medicam ent. — F r. c ra y o n .
C R E IO N A , creionez, vb. I. T ran z. A executa cu creionul un
desen indicînd num ai trăsăturile g en erale; a schiţa. + Fig. (în litera­
tură) A schiţa un portret, u n caracter etc. — F r. c ra y o n n e r .
C R E IO N A R E , creionări, s. f. Acţiunea de a creiona.
C R E IO N A Ş , creionaşe, a. n. D im inutiv al lui creion.
C R E IŢ A R , creifari, s. m . (în v .) M onedă m ică de aram ă, în uz
în T ransilvania şi Bucovina înainte de prim ul război m ondial, şi valo-
rfnd a suta parte d in tr-u n fio r in ; p. ext. ban, gologan (de valoare
neînsem nată). [ P r .: erei-. — Var.: c r ă i ţ â r , c r i ţ â r s. m .] — Magh.
k r a je a r (<germ.).
C R E lŢ Â s. f. v. c r ă iţă .
C R E M adj. invar. Alb-gălbui (de culoarea untului). — F r. c r6 m e .
C R E M A L l£ R A , cremaliere, s. f. Bară d inţată pe care se an ­
grenează o roată cilindrică dinţată, p en tru a transform a o mişcare de
rotaţie într-o mişcare de translaţie sau invers. [P r .: -li-e-] — Fr.
c r 6 m a ill£ re .
C R E M A T O R IU , crematorii, s. n. Clădire destinată incinerării
cadavrelor. ♦ C u p to r p en tru arderea gunoaielor. — D u p ă fr. [four]
c r â m a to ir e .
C R E M A Ţ ltJN E s. f. Ardere, prefacere în cenuşă. [ P r .: -ţi-u~]
— F r. c r 6 m a lio n .
C R E M Ă , creme, 8. f. 1. Preparat din lapte, ouă şi zahăr, cu adaos
de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se serveşte ca desert sau se adaugă
ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (C u determ inări) L ichior fin. 2. Pro ­
dus cosmetic pen tru p ie le ; alifie. ❖ Cremă de ghete = preparat
asem ănător cu o alifie, p en tru uns şi lu stru it încălţăm intea de
piele. — F r. c r6 m e .
C R& M ENE, (rar) cremeni, ş. f. 1. V arietate de piatră tare care are
proprietatea să producă seîntei, atunci cînd e lovită cu am narul. 2.
Bucăţică de crem ene (1 ) folosită la s c ă p ă ra t'c u am narul. O Expr.
CRESC ÎN D
C ît ai da in cremene = în tr-o clipă. ♦ Bucăţică de crem ene (1 )
care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere şi care, lovită de
cocoş, producea seîntei şi aprindea praful de puşcă. — B g. k r e -
m e n l.
C R E M O n A , cremone, s. f. D ispozitiv metalic folosit pentru a
închide o fereastră sau o uşă, alcătuit din două vergele în prelungire
şi d in tr-u n m în e r.— F r. cr& m o n e.
C R E N E L , creneluri, s. n. Fiecare
dintre deschizăturile făcute din distanţă
în distanţă în lungul parapetului unui
tu rn de apărare, al unui castel sau al
unei cetăţi medievale, prin care se
aruncau proiectile asupra in a m ic u lu i;
deschizătură în pereţii unei cazemate
sau ai unui adăpost, prin care se pot
observa mişcările inam icului şi se poate
trage cu arm am ent portativ. — D upă Creneluri
fr. c r e n e a u (v. fr. c re n e l).
C R E N E L A T , -A, crenelaţi, - te, adj. (D espre un zid, o clădire
etc.) Cu creneluri. — D upă fr. c r a n e le .
C R E N G Ă R Â IE s. f. Crengărie. — D in c r e a n g ă + suf. -ăraie.
C R E N G Ă R ÎE s. f. (Rar) Desiş sau m ulţim e de crengi. — Din
c r e a n g ă + suf. -arie,
C R E N G O S , -O Â S Ă , crengoşi, -oase, adj. Cu m ulte c re n g i; ră­
m uros. — D in c r e a n g ă + suf. -os.
C R E N G U R E Ă , crenguţele, s. f. (Rar) Crenguţă. — D in c r e a n g ă
+ suf. -ur-ea.
C R E N G U R O S , -O Â S Ă , crenguroşi, -oase, adj. (Rar) Crengos. —
D in c r e a n g ă -j- suf. -ur-os.
C R E N G tjŢ Ă , crenguţe, s. f. D im inutiv al lui creangă.
C R E N V U R Ş T , crenvurşti, s. m . C îm ăcior subţire, prins în
pereche cu altul, care se m ănîncă fiert, mai rar prăjit. — G erm .
K re n w iirs te l.
C R E O L , -A , creoli, -e, s. m. şi f. Persoană născută în America
latină sau în colonii, urm aşă a colonialiştilor spanioli, portughezi sau
francezi. —- Fr. c re o le .
C R E O L ÎN Ă s. f. L ichid obţinut d intr-un amestec de săpun, apă
şi ulei greu (provenit din distilarea cărbunilor de păm înt) şi în tre ­
b uinţat ca dezinfectant. [ P r .: cre-o-J — Fr. c re o lin e .
C R E O Z 0 T s . n. L ichid uleios, gălbui şi caustic, extras prin
distilare din gudronul de lemn, întrebuinţat în industrie şi în medicină.
[P r.: cre-o-. — V ar.: c r e u z d t s. n .J — Fr. c r£ o s o te « g r.).
C R E O Z O T Â R E s. f. Im pregnarea un o r piese de lemn cu creozot,
p en tru a le conserva. [P r.: cre-o-] — D upă fr. c râ o s o ta g e .
C R E P 1 s. n. Cauciuc natural, de culoare albâ-gălbuie, din care
se fac tălpi pentru încălţăm inte. — F r. c r â p e .
CREP* s. n. Ţ esătură subţire, încreţită, de mătase sau de lînă.
♦ Bucată neagră dintr-o asemenea ţesătură, care se poartă Ia braţ,
Ia rever sau la pălărie în sem n de doliu. — F r. c r â p e .
C R E P ÎD Ă , crepide, s. f. în căl­
ţăm inte în formă de sandale, purtată
de vechii greci şi de rom ani. — Fr.
cr& pide (lat. lit. c re p id a )
C R E P 1T Â N T , -Ă, crepitanţi, -te,
adj. (Franţuzism ) Care produce zgo­
m ote repetate ; care pîrîie. — F r. c r e -
p ita n t.
c r e p i t A t i e , crepitaţii, s. f.
(M ed.) Zgom ot repetat produs de
ciocnirea a două oase fracturate, de
frecarea aerului cînd pătrunde în
plăm înii bolnavi etc. — F r. c r 6 p i-
ta tio n .
C R E P O N s. n. Ţ esătură cu
creţuri sau cu bobiţe în relief. — Fr. c re p o n .
C R E P O N A T , -Ă, creponaţi, -te, adj. (D espre ţesături, hîrtie etc.)
Asemănător cu cre p o n u l; încreţit. — D in c r e p o n + suf. -at.
C R E P S s. n. (înv.) Joc cu zaruri (originar din Anglia). — Fr.
c r e p s (<engl.).
C R E P tJ S C U L s . n. Sfîrşit de z i; înserare, amurg. — Fr. c r6 -
p u s c u le (lat. lit. c re p u s c u lu m ) .
C R E P U S C U L A R , -Ă , crepusculari, -e, adj. Care ţine de cre­
puscul, privitor la crepuscul. — D upă fr. c r â p u s c u la ir e .
c r e s c ă t 6 r , - o a r e , crescători, -oare, adj., s. m. şi f. 1. Adj.
Care creşte. Numere crescătoare. 2. S. m . şi f. Persoană, întreprindere
sau gospodărie care se ocupă cu creşterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte
adoptiv. — D in c r e s c (prez. ind. al lui creşte) + suf. -(â )to r .
C R E S C Ă T O R IE , crescătorii, s. f. Loc, stabilim ent unde se cresc
animale. — D in c r e s c ă to r + suf. -ie.
C R E S C E N D O adv. (Indică m odul de executare a unei bucăţi
muzicale) Crescînd ; sporind progresiv în intensitate. ♦ (S ubstantivat, n.)
C reştere progresivă a intensităţii sunetelor produse de voce sau de
instrum ente muzicale. — It. c re s c e n d o .
C R E S C ÎN D , -Ă, crescînzi, -de, adj. Care este în creştere.
— V creşte.
 CRESCUT — 197 —
C R E S C tJT , -A, crescuţi, -te, adj. 1. (D espre aluat) Care şi-a
mărit volum ul p rin dospire. 2. (D espre fiinţe) Ajuns la u n oarecare
grad de m aturitate. 3. (D espre unele legume) Care a dat, în tim pul
conservării, lujeri, m uguri. Ceapă crescută. — V. creşte.
C R E S O L , cresQÎi, s. m . N um ele m ai m u lto r substanţe extrase
din gudronul de cărbune şi care intră in fabricarea bachelitei sau se
întrebuinţează ca antiseptice. — F r. c râ s o l.
C R E S O N s . n. Plantă erbacee
cu flori albe, mici, cultivată pentru
frunzele ei comestibile (Lepiditm
sativum ). — F r. c re ss o n .
C R E S T A , crestez, vb. I. 1. T ranz.
A face tăieturi pe suprafaţa sau pe
marginea unui o b ie c t; a tăia în ceva
făcînd colţi, dinţi. ❖ Expr. A cresta
pe răboj — a face o tăietură pe răboj
sp re a ţine o socoteală : fig. a-şi nota,
a-şi m em ora ceva. 2. Refl. A se tăia,
a se răni uşor.— D in c r e a s tă .
C R E S T A R E , erestări, s. f. Ac- Creson
ţiupea d e a (se) cresta.
C R E S T Â T 1 s . n. Faptul de a (se) cresta.
C R E ST A T *, -A, crestaţi, -te, adj. Cu c re stă tu ri; însem nat cu
tăieturi. Frunze cu marginea crestată. > (Substantivat, m . ; glumeţ)
Cocoş. — V. cresta.
C R E S T Ă T U R A , crestături, s. f. Sem n făcut prin tăiere, prin
c re sta re ; tă ie tu ră .’— D in c r e s ta -f suf. -(ă )tu ră .
C R E S T O M A Ţ IE , crestomaţii, s. f. Culegere de texte (din litera­
tura veche). [V ar.: c r e s to m a ţie s. f.] — F r. c h r e s to m a th ie (<gr.).
C R E S T O M A Ţ IE s . f. v. c re s to m a ţie .
C R E S T O S , -O A S Ă , crestoşi, - oase, adj. (Rar, despre păsări).
C u creastă (mare). — D in c r e a s tă + suf. -os.
CREî?Ă, creţe, s. f. Instituţie în care sînt Însăţi spre îngrijire copiii
m ici (pînă Ia 3 ani), în tim p ce părinţii sînt Ia lucru. — F r. c re c h e .
C R E ŞT E , cresc, vb. I I I . 1. Intranz. (D espre oameni, animale şi
p lante sau despre părţi ale lor) A se mări treptat, ca rezultat al p ro­
cesului v ie ţii; a se dezvolta. O Expr. S ă creşti mare! formulă cu care
se răspunde la salut unui copil sau cu care i se m ulţum eşte pentru
u n serviciu. A creşte văzînd cu ochii — a creşte neobişnuit de repede.
♦ (D espre anum ite părţi ale corpului) A se reface, a se regenera.
♦ Fig. (D espre oameni) A-si ridica nivelul politic, profesional, cul­
tu r a l; a evolua. O Expr. (T ranz.) A creşte cadre — a ridica nivelul
politic şi ideologic sau calificarea profesională a cad relo r; a forma
cadre noi. 2. Intranz. A-şi petrece copilăria, a trăi prim ii ani din viaţă.
sSY eu am crescut pe cîmfiul Bărăganului! (O D O B ESC U ). 3. Tranz. A
îngriji, a educa un copil. ♦ A prăsi, a înm ulţi, a «îngriji animale sau
păsări. ♦ (Rar) A cultiva plante. 4. Intranz. A se m ări. a spori (ra
num ăr, volum, intensitate, durată etc.). ❖ Expr. A creşte inima (în
piept) sau a-i creşte (cuiva) inima ('sau sufletul), se spune cînd
cineva sim te o bucurie, o m ulţum ire deosebită. 4- Fig. (D espre
corpuri în mişcare) A se vedea din ce în ce mai m are (pe m ăsură ce
se apropie). 5. Intranz. (D espre aluat) A se umfla, a se ridica prin
dospire. 6. Intranz. (D espre ape) A-şi mări volumul, a se um fla. [Perf. s;
crescui, part. crescut]— Lat. c re s c e re .
C R E Ş T E R E , creşteri, s. f. Acţiunea de a creşte. 1. Dezvoltare,
m ărire treptată. ♦ Fig. Ridicarea nivelului politic şi ideologic sau
a calificării profesionale a c ad relo r; form are de cadre noi. 2. Sporire,
mărire a num ărului, volum ului, intensităţii, duratei etc. unui lucru sau
a unui fapt. 3. Educare, educaţie. O Loc. adj. Fără creştere — prost
crescut, needucat. 4. Prăsire, înm ulţire.
C R E Ş T E T , creştete, s. n. 1. Vîrful capului. ❖ Expr. Din (sau
de la) creştet pînă în tălpi sau din tălpi pînă în creştet — de sus pînă ios,
în întregime, peste to t trupul. ♦ Părul (din vîrful) capului. ♦ (Rar)
Căpătîi. Cînd voi muri, iubito, la creştet să nu-m i plîngi (E M IN E S C U ).
2. Vîrf, culme. pisc. — D in c r e ş te 4- suf. -et.
C R E Ş T IN , -A, creştini, -e, adj., s, m . şi f. I. Adj. Care aparţine
creştinism ului, privitor la creştinism . II. S. m. şi f. 1. A dept al
creştinism ului. 2. Persoană, om, individ. — L at. c h r is tia n u s .
C R E Ş T IN A , creştinez, v,b. I. T ranz. şi refl. A (se) face creştin,
a (se) boteza în religia creştină. — D in c re ş tin .
C R E Ş T IN A R E s. f. Acţiunea de a (se) creştina.
C R E Ş T IN Ă T A T E s. f. T otalitatea creştinilor. — D in c r e ş ti n 4-
su f. - ( ă ) tate.
C R E Ş T IN E S C , -E Ă S C Ă , creştineşti, adj. De creştin, privitor
la creştinism. — Din c r e ş ti n 4 suf. -esc.
C R E Ş T IN E Ş T E adv. Ca un creştin, în felul creştinilor. — Din
c r e ş tin -I- suf. -eşte.
C R E Ş T IN IS M s. n. Religie la baza căreia stă cultul lui H ristos.
— D in c r e ş ti n 4 suf. -ism (după fr. christianisme).
C R E T A C E U , -E E, cretacei, -ee, adj. (D espre roci) D e n a tu ra -
cretei, form at din cretă. — F r. c r6 ta c 6 .
C R E T Ă CI C s. n. Perioadă geologică a erei secundare caracteri­
zată prin depuneri de masive calcaroase. — D upă fr. c r£ ta c 6 .
C R E T Ă , crete, s. f. 1. Bucată d intr-o materie calcaroasă sau din
altă compoziţie, preparată specia! p en tru a putea fi folosită la scris
pe tablă sau pe orice suprafaţă de culoare (mai) închisă. 2. Rocă păm în-
CRIMĂ
toasă-calcaroasă, albă, form ată d in cochiliile unor animale sau plante
m arine foarte mici. — L at. lit. c r e ta .
C R E T IN , -A, cretini, -e, s. m . şi f. Persoană care suferă de creti­
nism ; imbecil, idiot. ♦ Persoană stupidă. — F r. c r e tin .
C R E T IN IS M s. n. Boală provocată de tulburări funcţionale
ale glandei tiroide şi care se manifestă prin degenerarea tiroidei,
oprirea dezvoltării glandelor genitale, im becilitate sau idioţie. — Fr.
c rd tin is m e .
C R E T O N s . n. Ţ esătură înflorată şi deasă, făcută mai ales din
in sau din cînepă. — F r. c r e to n n e .
C R E T O S , -O Ă S Ă , cretoşi, -oase, adj. (Rar) Care conţine cretă,
care are aspect de cretă. — D in c r e t ă 4- suf. -os.
C R E Ţ 1, creţuri, s. n., şi (2 ) creţi, s. m. 1. P ăr creţ sau în c re ţit;
buclă, cîrlionţ. 2. încreţitură la o ţesătură sau la u n obiect confecţionat;
cută, fald. 3. în creţitu ră a p ie lii; zbîrcitură. — D in creţ* .
CREŢ», C R E A Ţ Ă , creţi, -e, adj. 1.
(D espre păr, blană, lînă etc.) R ăsucit în in e le ;
cîrlionţat, buclat. 2. Cu ridicături şi adînci-
turi; cutat, în c re ţit; zbîrcit. — L at. * c ric iu s
( = cricus <gr. krikos « cerc *).
C R E Ţ E S C , creţeşti, adj. n. (în expr.)
M ăr creţesc = varietate de m ere cu coaja
verzuie sau gălbuie, acoperită parţial cu
dungi roşii, cu gust acrişor şi cu o aromă
specifică. — D in c re ţ* + suf. -esc.
C R E Ţ IŞ O Ă R Ă , creţişoare, s. f. Plantă
erbacee cu flori mici verzi-gălbui (Alchemilla
vufgaris). — D in c re ţ* 4 - suf. -işoară.
C R E Ţ tJŞ C Ă s . f. Plantă erbacee cu flori C reţuşcă
albe dispuse în corim b, folosită la prepararea
unui ceai diuretic (Spiraea ulm aria). — D in c re ţ* 4- «uf. -«fcă.
C R E U Z E T , creuzete, s. n. Vas făcut d in tr-u n material rezistent
la căldură, folosit pentru reacţii chimice
la tem peraturi înalte. ♦ Recipient în for­
mă de oală, făcut d intr-un material refrac­
tar, p en tru a servi la topirea sau călirea
metalelor. [ P r .: cre-u-] — Fr. c re u s e t.
C R E U Z O T s. n. v. c re o z o t.
C R E V A T s. n . v. c r iv a t.
C R E V E T \, crevete, s. f. M ic crus-
taceu m arin comestibil ( Crangon vuîgaris).
— Fr. c re v e tte .
C RE Z s. n. 1. T otalitatea princi­
piilor sau convingerilor cuiva, concepţia
despre viaţă a cuiva. 2. Expunere succintă
a dogmelor fundam entale ale religiei creş­
tine ; simbolul credinţei. — Postverbal al Creuzete
lui c re d e .
C R E Z Ă R E , (rar) crezări, s. f. 1 încredere. <> Expr. A da
crezare — a se încrede. 2. (înv.) Credinţă. — D in c r e z (prez. ind.
al lui crede, după aşezare).
C R E Z A M ÎN T s . n. (înv. şi arh.) 1.
Crezare, încredere. ❖ Loc. adv. Cu cre-
zămînt = cu adevărat, într-adevăr. <►
Expr. A da (sau a pune) crezămînt — a da
crezare. A afla (sau a avea) crezămînt = a
se bucura de încredere, a fi crezut. 2.
înţelegere faţă de cineva sau ceva? con­
sideraţie, milă. — D in c r e z (prez. ind.
al lui crede) 4- suf. - (ă)m înt.
C R I interj. C uvînt care im ită cînte-
cul greierului. — Onomatopee.
C R IB L C r A s. f. Piatră dură spartă
m ărunt şi sortată astfel îneît bucăţile să
fie de dim ensiuni apropiate, folosită ca
aşternut pe drum uri. — F r. c r ib lu r e .
C R IC , cricuri, s. n. A parat folosit pentru ridicarea un o r greu ­
tăţi mari la mică înălţime, prin îm pingere de jos în sus. — Fr. c r ic .
C R IC H E T s . n. Joc sportiv în care fiecare dintre cele
două echipe trebuie să introducă mingea în poarta adver­
sarului, lovind-o cu nişte beţe speciale. — F r. c r ic k e t
(<engl.).
C R lD Ă s . f. (Reg.) C retă. — U cr. k rijd a .
C R ÎE R s. m . v. c r e ie r .
C R ÎG H E L , crighele, s. n. (Germ anism ) Halbă.
— G erm . K ru g e l.
C R IJA C , crijaci, s. m. (înv.) C ruciat.— U cr. k r y îa k .
C R lJM Ă , crijme, s. f. (Reg.) Bucată de pînză nouă
în care naşa înfăşoară copilul la botez, după ce este scos din
cristelniţă. — U cr. k riz m o .
C R lL Ă , crile, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părţi
laterale ale unui năvod. 2. (R’e g.) C îrd, droaie de copii
sau de oam eni. — Slav (v. sl. k rilo ).
C R lM Ă , crime, s. f. Fapt penal (omor, trădare de patrie etc.)
considerat de lege ca fiind foarte grav şi atrăgînd pedepsele cele mai
mari. — F r. c r im e (lat. lit. c rim e n } .
C R IM IN A L — 198 —
C R IM IN A L 1» criminaluri, s. n. (în v .) Judecătorie» tribunal care
judeca crim ele; p. ext. puşcărie, închisoare. — G erm . K r im i-
nal[gericht].
C R IM IN A L *, -A , criminali, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care con­
ţine o intenţie nelegiuită, care constituie o crim ă, referitor la o c rim ă ;
rău, dăunător. 2. S. m . şi f. Persoană care com ite crim e. ❖ Criminal
de război = persoană care în tim pul unui război se face vinovată de
jefuirea şi asasinarea populaţiei civile şi a prizonierilor sau care
poartă răspunderea u nor astfel de crim e. — F r. c r im in e ! (lat. lit.
c r im in a ils ).
C R IM IN A L IS T , -A , criminalişti, - ste, s. m . şi f. 1. Specialist în
dreptul penal. 2. (în v .) C rim in a l.— (1 ) F r. c rim in a lis te » (2 ) din
c r i m i n a l 1 + suf. -ist.
C R IM IN A L IT A T E s. f. Săvîrşire de omo­
ruri ; num ărul de om oruri comise în tr-o socie­
tate*, în decursul unei perioade. — D upă fr.
c r im in a li t6.
C R IM IN O L O G IE s. f. R am ură a dreptului
care studiază pe crim inal şi crim inalitatea ca
fenomen social. — It, c r im in o lo g ia .
C R IN , crini, s. m. Plantă erbacee o rnam en­
tală din familia liliaceelor, cu flori albe-strălu-
citoare şi cu miros foarte p u tern ic (Lilium
candidum). ❖ Com puse : crin-de-pădure = plantă
din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos,
de culoare roşie-violetă cu pete p u rp u rii {Lilium
martagon) ; crin-de-toamnă — plantă decorativă
originară din Japonia, cu flori albe, liliachii
sau albastre atîm înd în m ănunchi la vîrfiil tu l­
pinii (H osta) ; crin-galben = a ) plantă erbacee C rin-de-pădure
cu flori galbene-deschise (Hemerocallis fla v a ) ;
b ) plantă erbacee cu flori m ari de culoare roşie-gălbuie, cultivată ca
plantă ornam entală (Hemerocallis fu lv a ) . — Slav (v. sl. k r in u <gr.).
C R IN O L IN A , crinoline, s. f. (în v .) Fustă
lungă şi foarte largă, în form ă de clopot, sus­
ţinută de arcuri subţiri de oţel, la m odă p ela
mijlocul secolului al X lX -le a ; malacof. — Fr.
c rin o lin e .
C R lN T Ă , crinte, s. f. Vas de lem n (în
formă de albie) de care se servesc ciobanii cînd
storc zerul din caş. — Com p. bg. k rin ic a .
C R IO L lT s. n. Fluorură naturală de sodiu
şi alum iniu, folosită la obţinerea p rin electro­
liză a alum iniului din bauxită. [ P r .: m ’-o-]
— F r. c ry o lith e .
C R IO S C O P lE s. f. D eterm inarea greutăţii
moleculare a unei substanţe p rin măsurarea
coborîrii tem peraturii de solidificare a acelei
substanţe într-u n solvent. [ P r .: cri-os-] — Fr. Crinolină
c ry o s c o p ie .
C R IPA L C A , cripâlci, s. f. C ordenci ( 1 ) . — Bg. k re p a lk a .
C R IP T A , cripte, s. f. C onstrucţie subterană (boltită) în care se
depun sicriele m orţilor. V. cavou. — F r. c r y p te (lat. lit. c ry p ta ).
C R IP T O G A M A , criptogame, s. f. (L ap l.) Fam ilie de plante carac­
terizate prin înm tllţirea prin spori ; (şi la sg.) plantă care face parte
d in această familie. <> (Adjectival) Plantă rriptogamâ. — Fr. c r y p to -
g a m e (<*gr.).
C R IP T O G R A F IC , -A , criptografici, -e, adj. Care ţine de cripto­
grafie. — Fr. c r y p to g r a p h iq u e (<gr.).
C R IP T O G R A F IE s. f. Scriere secretă, cu ajutorul unui cod de
semne" convenţionale. — F r. c r y p to g r a p h ie (<gr.).
C R IP T O G R A M Ă , criptograme, s. f. D ocum ent scris cu caractere
secrete. — Fr. c r y p to g r a m m e (<gr.).
C R IS A L ID Ă , crisalide, s. f. N im fa
le p id o p te re lo r.— F r. c h r y s a lid e (lat. lit.
c h ry s a llis , -idis).
C R IS P A , crispez, vb. I. Refl. (D espre
faţă, degete etc.) A se contracta în mod
involuntar, a se încleşta (din cauza unei
tensiuni nervoase). — F r. c r i s p e r (lat. C risalidă
lit. c r is p a r e ) .
CRISPA RE s. f. A cţiunea de a se crispa; încleştare, co ntractare.
C R IS P A T , -A, crispaţi, -te, adj. (D espre faţă, degete etc.) Con­
tra c ta t, în c leştat; (despre oameni) cu faţa, degetele etc. contractate,
în c le şta te . — V. crispa.
C R IS P A T IE , crispaţii, s. f. Crispare. — F r. c r is p a tio n .
C R IS T A L , (2, 3 ) cristale şi ( I ) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o
fabricaţie specială, transparentă şi perfect incoloră, cu însuşirea de a
re fra c ta cu putere lum ina, întrebuinţată în optică şi la fabricarea u nor
obiecte de lux. 4 O biect fabricat din cristal (1 ).2. Corp solid, omogen,
c u o structură internă regulată şi cu o form ă exterioară geometrică de
poliedru. 3. C om pus : cristal-de-sttncă = varietate de cuarţ care se pre­
zintă în cristale mari, incolore şi tran sp aren te^ — F r. c r is ta l .(lat. lit.
c ry s ta llu s ) .
CRIVĂŢ
C R IST A L IN *, cristaline, s. n. P a rte a ochiului care are aspectul
u n e i lentile transparente biconvexe, aşezată îndărătul irisului şi pe
care sc form ează imaginea. — F r. c r is ta liin .
C R IS T A L IN 8, -A , cristalini, -«, adj. Lim pede, transparent sau,
fig., sonor ca cristalul ( 1 ) . — F r. c r is ta liin .
C R IS T A L IZ A , cristalizez, vb. I. 1. Intranz. şi refl. (D espre sub­
stanţe) A se solidifica în form ă de cristale (2). 2. Refl. şi tranz. Fig.
A (se) închega, a lua sau a da o formă precisă, potrivită. — F r. c r is -
ta llis e r .
C R IS T A L IZ A R E , cristalizări, s. f. A cţiunea de a (se) cristaliza
şi rezultatul ei.
C R IS T A L IZ O R , cristalizoare, s. n. Vas de laborator sau aparat
industrial întrebuinţat pentru cristalizarea soluţiilor. — D upă fr. c r ts -
ta llis o ir.
C R IS T A L O G R A F IE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul for­
melor, însuşirilor şi legilor de form are a cristalelor (2 ). — F r. c ris ta l*
lo g ra p h ie .
C R IS T A L O lD 1, cnstaloizi, s. m . S ubstanţă care cristalizează
uşor şi care, în stare de soluţie, poate trece prin m em brane vegetale
sau animale. — F r. c r is ta llo id e (<gr.).
C R IS T A L O lD 3, -A , cristaloizi, -de, adj. Care are înfăţişarea unui
cristal (2 ), care seamănă cu u n cristal. — F r. c r is ta llo id e (<gr.).
C R IS T fil, cristei, s. m . Pasăre
călătoare mai m are decît mierla, care se
recunoaşte mai ales prin sunetele ei
scîrţîitoare (C rex pratensis). ❖ Com ­
pus : cristei-de-baltă — pasăre cu aripi
scurte, cu ciocul lung şi ascuţit, cu
pene gălbui pe spate şi cenuşii pe
piept (Rallus aquaticus). — Slav
(v. sl. k ra s te ll).
C R IS T E L N IŢ Ă , cristelniţe, s. f.
(tn ritualul bisericesc creştin) Vas
cu apă în care preotul afundă copilul
la botez. — Slav (v. sl. k ru s tilln ic a ).
C ristei-de-baltă
C R IT E R IU , criterii, s. n. Punct
de vedere, principiu, norm ă, pe baza
cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere. — Fr. c r it6 -
r iu m (<gr.).
C RITIC *, critici, s. m . Specialist în problem ele de artă, care anali­
zează, interpretează şi apreciază operele artistice cu scopul de a le lăm uri
publicului şi de a da o orientare creaţiei artistice. — F r. c r itiq u e
(lat. lit. c r i ticus).
C R fT IC *, -A , critici, -e, adj. 1. D e critică, referitor la critică.
❖ Aparat critic — totalitatea notelor lăm uritoare făcute de u n editor la
editarea unui text, cu scopul de a perm ite controlul felului în care a fost
alcătuită ediţia. Ediţie critică — ediţie a un u i text literar în care textul
este însoţit de aparat critic. ♦ Care se ocupă de critică, foloseşte
critica. Atitudine critică. 2. Care se referă la un p u n c t sau la un
m om ent de criză, care prem erge o schim bare bruscă (în r ă u ) ; care poate
determ ina o schim bare decisivă (în rău). ❖ (Fiz.) Temperatură
critică = tem peratura maximă la care se poate găsi u n corp în stare
gazoasă ca să poată fi lichefiat num ai prin com prim are. Stare critică —
starea în care se găseşte u n fluid la tem peratura critică, în care lichidul
şi vaporii acelui fluid au aceeaşi densitate. — F r. c r itiq u e (lat. lit.
c r i tic u s).
C R IT IC Ă , critic, vb. I. T ranz. A dezvălui lipsurile din acţiunile
u n o r oameni, a arăta defectele un o r stări de lucruri (descoperind cauzele
şi indicînd mijloacele de îndreptare). ♦ A arăta cu răutate (sau cu
exagerare) părţile slabe ale u nui lucru sau ale utiei p e rso an e ; a comenta
în chip răutăcios, născocind lipsuri şi greşeli. — F r. c r itlq u e r .
C R IT IC A B IL , -A , criticabili, -e, adj. Care dă prilej de critică, care
poate fi criticat. — D upă fr. c r itiq u a b le .
C R IT IC A S T R U , criticaştri, s. m . C ritic neînsem nat (şi lipsit de
onestitate). — D in c r i t i c -f suf. -astru.
C R IT IC Ă , critici, s. f. 1. Dezvăluirea lipsurilor din activitatea
u n o r oameni, arătarea defectelor u n o r stări de lucruri (însoţită de
indicarea cauzelor şi a mijloacelor de îndreptare). O Critică de jos
= critică pornită din mase cu scopul de a dezvălui lipsurile organe­
lor de conducere şi de a contribui la lichidarea lor. ❖ Expr. A f i sub
orice critică = a fi la u n nivel cu totul scăzut. A fi mai presus de orice
critică — a fi la u n nivel foarte ridicat. 2. Analiză care interpretează
şi apreciază operele artistice sau ştiinţifice. ♦ A rticol, studiu etc., în
care se face o asemenea an aliză; totalitatea (sau m ajoritatea) unor
astfel de studii. 3. (în expr.) Critică de texte = comentarii şi discuţii asu­
pra form ei sau conţinutului unui text. — F r. c r itiq u e .
C R IŢ Ă R s . m . v. c r â i t a r .
C R lŢ Ă 8. f. (Reg.) Oţel. (Adverbial) D in cale-afară, foarte,
extrem . B eat criţă. — U cr. k ry c 'a .
C R IV A T , crivaturi, 8. n. (Reg.) Pat. [V a r.: c r e v â t s. n.] — N gr.
k re w a ti.
C R IV Ă Ţ s.n . V înt puternic şi rece care suflă iam a în Romînia
dinspre nord-est. ♦ (Rar) N o rd .— Bg. k rlv 6 c .
 crtzantem A — 1 99 —
C R IZ A N T E M Ă , crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia
compozeelor, oare înfloreşte toam na tîrziu, cu o inflorescenţă mare
şi bogată, de culori foarte variate ( Cftry-
santhemum indicum ). — F r. c h r y s a n th e m e
«g r-).
C R tZ Ă , crize, s. f. 1. Prăbuşire a vieţii
economice, care survine în m od periodic şi
inevitabil în ţările capitaliste, din cauza contra­
dicţiei fundam entale între caracterul to t mai
social al producţiei şi forma capitalistă, indi­
viduală a însuşirii p ro d u se lo r: se caracterizează
prin falimente, absorbirea întreprinderilor mai
slabe de către cele mai puternice, creşterea
şomaiului şi a mizeriei oamenilor m uncii, a
căror putere de cum părare scade, ajungîndu-
se din această cauză la o falsă impresie de
abundenţă a m ărfurilor pe piaţă. ❖ C riză de Crizantem ă
produse — lipsă de m ărfuri pe piaţă. C riză _
monetară — fenomen economic caracteristic regim ului capitalist,
constînd în lipsa de bani şi de credite pe piaţă, datorită paralizării
vieţii economice în epocile de stagnare a afacerilor. C riza generală’ a
capitalismului (sau a sistemului capitalist) (m ondial) « e p o c a istorică
a prăbuşirii capitalismului, cuprinsă între prim a revoluţie socialistă şi
victoria revoluţiei socialiste în întreaga lum e, caracterizată printr-o
supraproducţie de mari proporţii, p rin tr-o paralizare a tu tu ro r sferelor
de activitate (socială, politică, ştiinţifică, artistică), p rin tr-o desfăşurare
inegală, care loveşte ţările capitaliste în m om ente diferite şi cu
intensităţi diferite, p rin îm pletirea crizei industriale cu criza agrară
şi prin izbucnirea de conflicte şi războaie, al căror rezultat final
este pieirea inevitabilă a capitalism ului. C riză de regim = epocă în
care un regim, devenit nestabil, este pe punctul de a fi răsturnat
(pe cale revoluţionară) şi înlocuit cu altul, (tn ţările cu regim parla­
m entar burghez) C riză de guvern (sau m inisterială) — interval de tim p
(caracterizat prin agitaţie si frăm întare politică) între demisia unui
guvern şi formarea guvernului urm ător. 2. M om ent critic, culm inant,
în desfăşurarea unei b o li; declanşare bruscă a unei boli sau revenire,
sub formă de acces brusc, a unei boli cronice. — F r. c ris e .
C R ÎC N E A lA , crîcneli, s. f. C ric n ire .— D in c r ic n i 4- suf. -eală.
C R ÎC N t, crfmesc, vb. IV. Intranz. A protesta p rin vorbe, fără
prea m ultă vehem entă, a m urm ura cuvinte de protest, a se împotrivi
cu vorba. rV a r.: c î r c n i vb. IV] — D in c îrc .
C R ÎC N fR E s. f. A cţiunea de a cricni.
C R ÎM P fil, crimpeie, s. n. P arte ruptă, desprinsă sau rămasă din
ceva ; bucată, porţiune, fărîm ă. ♦ (D espre fraze, gînduri etc.) Fragm ent,
frîn tu ră . — Comp. v. sl. k r o iîp u «m ic».
C R ÎM P E lA Ş , crîmpeiaşe, s. n. (Rar) D im inutiv al lui crimpei.
C R ÎM P E lA T . -A, crîmpeiaţi. -te, adj. (N eobişnuit) F ăcut crimpeie ;
fragm entat, fărîm iţat. — D in c r im p e i -f suf. -at.
C R IM P IŢ A . crîmpiţe. s. f. (Reg.) în cu rcătu ră a firelor din
urzeală; fig. piedică, obstacol.
C R ÎM P O $ lE s . f. V arietate de struguri cu boaba rotundă, albă-
ruginie; vin făcut din aceşti struguri.
C R ÎM P O Ţ f, crîmpoţesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A tăia, a rupe,
a sfîşia în bucăţi in eg ale; a ciopîrţi. + A mînca fără rînduială, de ici
şi de colo, cîte puţin. — D in c r îm p o t (puţin folosit) « bucată *.
C R ÎN C E N , -A, crînceni, -e, adj. C um plit, îngrozitor, înverşu­
nat, aprig, crud, violent, nemilos.
C R ÎN C E N A v b . I. v . în c rîn c e n a .
C R ÎN C E N ÎE , crîncenii, s. f. (înv.) Cruzime, a sp rim e .— Din
c rln c e n 4- suf. -ie.
C R ÎN C E N lT , -A, crfnceniţi, -te, adj. (Rar) Crâncen. — D in
c r în c e n -f- suf. -it.
C R ÎN G , crînguri. s. n. 1. Pădurice de
arbori tineri şi de lăstari. ♦ L o c . aco­
p e rit cu arbuşti sau cu tu f e ; tufăriş, desiş^
2. (Rar, în expr.) Cringid cerului — bolta
cerească, firm am ent. — Slav (v. sl. k ro n g u
«cerc*).
C R ÎN G U L fiŢ , crfnguleţe, s. n. D i­
m inutiv al lui crîng.
C R ÎN G U Ş 6 R , cringuşoare, s. n.
C rîn g u leţ. — D in c r în g + suf. -uţ-or.
C R i s N I C ', crîsnice, s. n. (R£g.)
U nealtă de pescuit alcătuită d intr-o plasă
(în formă de sac) fixată de o prăjină
lungă. — Comp. bg. k r u s tn ik .
C R ISN IC *, crîsnici, s. m. (Reg.) Para- Crîsnic
cliser, ţîrcgvnic. — Com p. bg. k ră s tn ik .
C R Î$ C A , crişc, vb. I. In tran z. 1. (Reg.) A scrîşni din din ţi (de
ciudă sau de mînie). 2. (D espre zăpada îngheţată) A scîrţîi, a trosni
(sub picioare). — Onom atopee.
C R ÎŞ C A R E , crişcări, s. f. Acţiunea de a crişcaşi rezultatul ei. ♦
Fig. N em ulţum ire, durere ; nenorocire.
C R ÎŞ M A R s . m . v. c îr c iu m a r .
C R ÎŞ M Ă s. f. v, c îrc iu m ă .
C R ÎŞ M Ă R E Â S Ă s . f. v . c îr c iu m ă r e a s ă .
C R S Ş M Ă R IţA s . f. v . c îr c iu m ă r iţă .
CRO M ATIC
C R ÎŞ M U L lT A , crişmuliţe, s.f. (Reg.) D im inutiv al lui cripnă.
C R ÎŞ M U Ş O A R A , cripnuşoare, s. f. (Reg.) Crlşm uliţă. — D in
c r lş m ă + suf. -uţ-oară.
C R ÎŞ M tJŢ Ă , crfpnuţe, s. f. (Reg.) C rîşm uliţă. — D in c r î ş m â +
suf. -uţă.
C R ÎŞ N f vb. IV . v. s c r îş n i.
C R O Â T , «Ă, croaţi, - te, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Croaţiei sau populaţiei ei, privitor la Croaţia sau la populaţia ei. +
(Substantivat, f.) L im ba care se vorbeşte în C roaţia. 2. S. m. şi f.
Persoană care face p a rte d in populaţia de bază a Croaţiei. — G e rm .
K ro a te .
C R O A z A s. f. (înv.) U n fel de stofă ţesută în p atru iţe. - - D upă
fr. c ro is £ e .
C R O A Z IE R Ă , croaziere, s. f. Călătorie (de plăcere) pe m are.
[ P r .: croa-zi-e-] — F r. croistfere.
C R O C H tT s. n. Joc în aer liber, în care mai m ulte persoane
lovesc, pe rînd, cu u n ciocan, nişte bile mici de lemn, făcîndu-le să
treacă, după anum ite norm e, p rin tr-o serie de arcuri înfipte în păm înt.
— F r. c r o q u e t.
C R O C H fiT E s. n. pl. Preparat culinar din griş sau din zarza­
vaturi, făcut în form ă de bastonaşe sau de tu rtiţe prăjite în grăsime.
— F r. c r o q u e tte .
C R O C H fU , crochiuri, s. n. Schiţă care indică în cîteva linii trăsă­
turile principale ale unei figuri, ale unui desen etc. — F r. c ro q u is .
C R O C O D ÎL , crocodili, 8. m . 1.
Reptilă uriaşă care trăieşte în fluviile
din ţările tropicale (Crocodilus vulearis).
❖ E xpr. (Fam .) Lacrimi de crocodil =
plîns prefăcut, ipocrit. 2. D ispozitiv aşezat
pe şinele de cale ferată şi care dă co ­
m enzile de sem nalizare, acţionînd fluierul
locom otivei. — F r. c ro c o d ile (lat. Ut.
c ro c o d ilu s ).
C R O H M A L s. n. v. c r o h m a lă .
C R O H M A lA s . f. (Reg.) Scrobeală Crocodil
albă. rVar.: c r o h m â l s. n.] — U cr.
k ro c h m a l .
C R O H M Ă L Î, crohmălese, vb. IV. T ranz. (Reg.) A s c ro b i.- - D in
c r o h m a lă .
C R O H M Ă L lT , -A , crohmăliti, -te, adj. (Reg.) Scrobit. ♦ Fig.
Rigid, băţos, ţeapăn. {"Var.: c r o h m o lit, -ă a d j.]— V. crokmăli.
C R O H M O L ÎT , -A adj. v. c r o h m ă lit.
C R O f, croiesc, vb. IV. 1. T ranz. A m ăsura m aterialul necesar
pentru confecţionarea unui obiect, a însem na dim ensiunile sau forma
bucăţilor care îl alcătuiesc, a tăia un material după forma şi măsura indi­
cată, pentru a confecţiona u n obiect. 2. T ranz. A plănui, a pune la cale
o lucrare care are nevoie de indicaţii, de planuri e tc .; a începe un
lucru sau o lucrare. Pe o muche de deal. . . tranşeele erau croite
(R EB R EA N U ). ♦ Fig. A potrivi o m inciună : a ticlui. 3. T ranz. A des­
funda, a deschide u n drum , o şosea etc., înlăturind obstacolele. 4. T ranz.
Fie. (Fam .) A lovi, a bate un animal sau un om (făcîndu-i dungi sau
vînătăi pe piele). 5. Intranz. Fi#. (Fam ., în expr.) A o croi la fugă = a
fugi în cea mai m are grabă (spre a scăpa de o prim ejdie). — Slav
(v. sl. k ro jiti).
C R O IA L Ă , croieli, s. f. 1. Felul cum este croită o haină ; tăietură.
2. Fig. Fel de a f i ; caracter. 3. (înv.) Plan, arhitectură. — D in c r o i +
suf. -eală.
C R O fT s. n. Faptul de a croi.
C R O IT O R , croitori, s. m . 1. M eseriaş sau m u n ­
citor care croieşte şi coase haine. 2. G îndac m are, cu
antene lungi în formă de foarfece, care trăieşte mai
ales pe stejari (Ceramhyx heros). 3- M uşchi fixat între
osul iliac şi faţa internă a tibiei (prin a cărui contracţie
se produce încrucişarca picioarelor). — D in c ro i 4*
suf. - fi) tor.
C R O IT O R E A S Ă , croitorese, s. 4 M eseriaşă sau
m uncitoare care croieşte şi coase rochii. — D in
c r o i t o r 4- suf. -easă.
C R O IT O R fE , (2 ) croitorii, s. f. I. M eşteşugul,
meseria croitorului. 2. A telier unde se lucrează haine
sau rochii. — D in c r o i t o r -f suf. -ie.
C R O M s. n. M etal dur, de culoare cenuşie- C roitor
deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor
oţeluri speciale, a u n o r com puşi întrebuinţaţi în vopselărie, în tăbăcărie
etc. — F r. c h r o m e .
C R O M A , crojnez, vb. I. T ranz. A acoperi un obiect cu un stra t
subţire de crom . — D in c r o m .
C R O M A j s . n. O peraţie industrială constînd din acoperirea m eta
lelor cu un stra t de crom (p e n tru a le face rezistente la coroziune)
— F r. c h ro m a g e .
C R O M A R E , cromări, s. f. Crom aj. — V. croma.
C R O M A T , -A, eromaţi, -te, adj. Care conţine c ro m ; acoperit
cu un strat de crom . O ţel cromat. — V. croma.
C R O M A T IC , -A , cromatici, -e, adj. 1. Care se referă la culori
sau la colorit. <> (Fiz.) Aberaţie cromatică = defect al imaginilor produse
de lentile, care constă în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
 C R O M A T IC Ă _ _
2'. (în expr.) Gamă cromatică =■ gamă form ată dintr-o seric succesivă
de sem itonuri. — F r c h r o m a tiq u e (lat. lit. c h ro m a tic u s ) .
C R O M A T IC Ă 8. f. 1. A rta preparării şi folosirii culorilor. 2.
A nsam blu dc c u lo ri; c o lo rit.—' F r. c h ro m a tiq u e .
C R O M A T IS M s. n. P roprietate a razelor albe de a sc descompune
în raze dc culori diferite. — F r. c h r o m a tis m e .
C R O M A T O G R A F ÎE s. f. Procedeu de separare a substanţelor
d in tr-o soluţie cu ajutorul trecerii soluţiei p rin materiale poroase, care
absotb substanţele respective. — F r. c h r o m a to g r a p h ie (<gr.).
C R O M O F 0 R s. n. G ru p de atom i care, introduşi în molecula unei
substanţe organice, colorează acea substanţă. — Fr. c h r o m o p h o r e
(< gr.).
C R O M O F O T O G R A F lE s . f. Procedeu p en tru obţinerea foto­
grafiilor în culori. — F r. c h r o m o p h o to g r a p h ie (<gr.).
C R O M O L IT O G R A F IC , -A , cromolitografid, -e, adj. D e cromo-
Iitografie, obţinut p rin cromolitografie. — F r. c h r o m o lith o g r a p h iq u e .
C R O M O L IT O G R A F ÎE , cromolitografii, s. f. Procedeu litografic
de im prim at în mai m ulte culori ; (concr.) desen, tablou sau portret
obţin u t prin acest procedeu. — F r. c h ro m o lith o g r a p h ie .
C R O M O S F fiR A 8. f. S trat de culoare roz, compus din gaze şi
din aburi incandescenţi, cârc înconjură soarele şi este vizibil in timpul
cclipsclor totale. — Fr. c h r o m o s p h â r e .
C R O M O T IP fE s. f. M etodă de tipărire în mai m ulte culori
suprapuse; (concr.) imagine colorată obţinută p rin acest procedeu.
— F r. c h ro m o ty p ie .
C R O M O Z O M , cromozomi, s. m . (Biol.) C oţpuscul de substanţă
nucleară carc se formează în tim pul diviziunii celulei şi care este variabil
ca formă la fiecare specie. — F r. c h ro m o s o m e .
C R O N C interj. C uvînt care im ită sunetele scoase de corb —
O nom atopee.
C R O N C A N , croncăni, s. m. (Reg.) Corb. — Din c ro n c H suf. -an.
C R O N C A I vb. IV. v. c ro n c ă n i.
C R O N C Ă lR E s. f. v. c ro n c ă n ir e .
C R O N C Ă N I, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (D espre ciori, corbi
etc ., la pers. 3) A scoate sunete guturale caracteristice. 2. Fig. (Despre
oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulînd cuvintele
în mod dezagreabil. [V a r.: c ro n c ă f vb. IV] — Onomatopee.
C R O N C Ă N IR E , croncăniri, s. f. Croncănit. [V ar.: c r o n c ă i r e
s. f.] — V. croncăni,
C R O N C Ă N tT a. n. Faptul de a croncăni; sunet strident scos
de cioară, de corb etc.
C R O N C Ă N IT O R , -O Ă R E , croncănitori, -oare, adj. Care croncă­
n e ş te — D in c r o n c ă n i + suf. - (i)tor.
C R O N C Ă N IT tJR Ă , croncănituri, s. f. Croncănit. — D in c ro n c ă n i
-f suf. -(i)tu ră .
C R O N IC , -Ă, cronici, -e, adj. (D espre boli) Care se prelungeşte
vrem e îndelungată, care are un caracter de durată, care s-a învechit
şi nu mai poate fi uşor în lă tu ra t.— F r. c h r o n iq u e (lat. lit. c h ro -
n ic u s ).
C R O N IC A R , cronicari, s, m . 1; A utor de cronici şi letopiseţe.
2. C olaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea
de cronici (2 ,. [V a r.: (1» înv.) h r o n ic â r s. m.] — D in c r o n ic ă + suf.
-ar.
C R O N IC Ă , cronici, s. f. 1. Serie de însem nări, obişnuite mai ales
în evul m ediu, care cuprind o înregistrare cronologică (dar necritică) a
evenim entelor socflle, politice şi familiare ; scriere (păstrată în manuscris)
care cuprinde asemenea însem nări ; letopiseţ. 2. Articol d in tr-u n ziar
sau dintr-o revistă care comentează evenimente politice, sociale şi culturale
de actualitate. — (1 ) Lat. lit. c h ro n ic a , (2 ) fr. c h ro n iq u e .
C R O N O G R A F 1, cronografe, s. n. Scriere cu caracter popular
care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor
istorice com binate cu legende biblice şi populare. — N gr. c h ro n o -
g ra p h o s .
C R O N O G R A F*, cronografe, s. n.
A parat autom at de precizie, prevăzut
cu un mecanism de ceasornic, care
înregistrează începutxil şi sfîrşituî uriei
acţiuni sau al unui fenomen în desfă­
şurare: se foloseşte în fÎ2ică. în aviaţie,
în sport etc. — F r. c h ro n o g ra p h e .
C R O N O G R A F fE , cronografii,
s. f. Scriere de cronici, de cronografe1.
— N gr. c h ro n o g ra p h ia .
C R O N O L O G IC , -A, cronologici,
-e, adj. D ispus în ordinea succesiunii C ro n o g raf
în tim p. — F r. c h ro n o lo g lq u e .
C R O N O L O G ÎE , cronologii, s. f. D isciplină (auxiliară a istoriei)
care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a d a te lo r; succesiune în tim p a
evenim entelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦
L istă cure cuprinde o succesiune cronologică.— F r. c h ro n o lo g ie (<gr ).
C R O N O M E T R A , cronometrez, vb. I. T ran z. A m ăsura durata
unei acţiuni cu ajutorul unui cronom etru. — Fr. c h r o n o m 6 tr e r
200 —
CRUCE
C R O N O M E T R A J, cronometraje, s. n. C ronom etrare. — Fr.
c h ro n o m 6 tr a g e .
C R O N O M E T R A R E , cronometrări, s. f. Acţiunea de a cronometra.
C R O N O M E T R IC , -Ă, cronometrici, -e, adj. (Ca) de cronom etru.
— F r. c h ro n o m G triq u e .
C R O N O M E T R tE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul
măsurării tim p u lu i; tehnica construirii de aparate pentru m ăsurat
tim pul — F r. c h r o n o m d tr ie .
C R O N O M E T R 0 R , cronometrori, s. m.
Persoană care măsoară tim pul cu cronome-
trul, pentru a norma procesele de muncă,
pentru a determ ina rezultatele întrecerilor
sportive e tc .— D u p ă fr, c h r o n o m 6 tr e u r .
CRONOM ETRU, cronometre, s. n.
Ceasornic prevăzut cu un mecanism special,
care perm ite măsurarea tim pului pînă la
fracţiuni de secundă, folosit la normarea
proceselor de m uncă, Ia determ inarea rezul­
tatelor în întreceri sportive etc. — F r. c h ro -
nom fetre.
C R O P s. n. (D espre lichide. în expr.)
A da în crop = a începe să se încălzească ;
a da în fiert. — D in [un]crop.
Cronometru
C R O S , crosuri, s. n. Cursă sportivă
pedestră, pe teren variat, în cursul căreia
participanţii trebuie să parcurgă peste cîm p o anum ită distanţă, cu
respectarea anum itor norm e tehnice. — Fr. c ro s s [-country] (<engl.).
C R O S Ă 1, crose, s. f. U n fel
de baston curbat la un capăt, folosit
la jocul de hochei, polo şi golf. — Fr.
c ro s se .
C R O S Ă 8, crose, 8. f. Smoc de
pene întrebuinţat altădată ca orna­
m ent la pălăriile fem eilor sau la
chipiele militarilor.
C R O SÎST , -Ă , crosiţti, -ste, s. m .
şi f. A tlet specializat în crosuri. —D in
c ro s -f- suf. -ist.
C R O S N Ă , crosne, s. f. Sarcină
(de lemne sau de vreascuri) pe care o
poartă cineva în spinare. ♦ M aldăr
de obiecte aşezate în ordine. [V a r.:
c rd ş n ă s. f.l — Bg. k ro s n ja .
C R O Ş E T A , croşetez, vb. I. T ranz. A îm pleti (dantele) cu croşeta.
— F r. c r o c h e te r .
C R O Ş E T A T s. n. Faptul de a croşeta.
C R O Ş E T Ă , croşete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful
îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite îm pletituri, în special
dantele. — Fr. c ro c h e t.
C R O Ş N Ă s . f. v. c ro s n ă .
C R O T A L , crotali, s. m. (Zool.) Şarpe-cu-clopoţei. — F r. c r o ta le .
C R 0 C E , cruci, s. f. I. 1. O biect form at din două b\icăţi de lemn. de
piatră etc., aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind
simbolul credinţei creştine. ❖ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) =
a considera ca m ort, lichidat, pierdut. A f i cu crucea-n sîn = a fi (sau a
se preface) evlavios. Cruce de aur (cu noi) în casă! invocaţie făcută
de oamenii superstiţioşi, cînd se pomeneşte num ele diavolului. 2. Figură
sau desen în formă de cruce (1), avînd diferite sem nificaţii: într-o
listă de num e personale arată că num ele însem nat astfel reprezintă o
persoană decedată, în calendar marchează o zi de sărbătoare creştină etc.
Cruce roşie = cruce de culoare roşie, desenată, brodată sau aplicată pe
u n fond alb, indicînd, în război, neutralitatea spitalelor, a am bulanţelor
e tc .; organizaţie internaţională pentru ajutorarea răniţilor şi a bolnavilor
(în tim p de război) şi pentru popularizarea cunoştinţelor de prim
ajutor m edical. 3. Simbol al ritualului creştin, care constă într-un
gest făcut cu degetele .la frunte, pe piept şi Ja um eri. O Frate
de cruce = prieten bun, nedespărţit. 4. Religia, confesiunea c re ştin ă ;
creştinism . 5. (Intră în com ponenţa num elor un o r insigne, medalii,
decoraţii) Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Ş i crucea S fintui _
Gheorghe, şi-a Romîniei stea (A L E C SA N D R I). 6. N um e care se
dă la diverse obiecte sau părţi ale un o r obiecte dispuse în formă
de cruce (1). ❖ (T ehn.) Cruce cardanică = dispozitiv mecanic
de asamblare prin articulare, perm iţînd transm iterea mişcării cir­
culare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare.
Crucea căruţei = bucată de lem n pusă de-a curmezişul în proţap.
Crucea amiezii = punct pe bolta cerească unde se află soarele la amiază.
<» Loc. adj. şi adv. în cruce ~ (aşezat) cruciş, încrucişat. ❖ Expr.
( Soarele) e cruce am iazăzi sau în crucea amiezii sau soarele e (în ) cru d
sau (în ) cruce am iazăzi = e la amiază, e ora 12 din zi. în crucea nopţii
= la miezul nopţii. ♦ (Adverbial) C ruciş. <► Expr. A se pune cruce — a
se îm potrivi unei acţiuni, a se pune de-a curm ezişul spre a o zădărnici.
♦ Instrum ent de tortură în antichitate, pe care osînditul îl purta adesea
în spinare pînă la locul execuţiei şi pe care era apoi pironit cu cuie. <►
Expr. A -şi purta crucea — a îndura o suferinţă mare. 7. (Pop.) Constelaţia
lebedei, form ată din cinci stele aşezate cruciş. 8. (Adesea la pl.) Loc unde
se întretaie două sau m ai m ulte d ru m u ri; răscruce, răspîntie. ❖ Expr.
(De9pre vehicule cu orar fix) A face cruce = a se întîlni într-o staţie,
venind din direcţii diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu
dneva = a-i ieşi cuiva cineva în cale, a 6e încrucişa drum urile mai
m u lto r persoane. A da cu crucea peste cineva — a întîlni pe cineva
din întîm plare. pe neaşteptate. Ă i se face cuiva c<dea cruce — a se
CRUCER — 201 —
deschide înaintea cuiva o râ s p în tie ; fig. a s e ivi piedici înaintea cuiva.
9. (înv.) Echipă compusă din doi p în ă la patru soldaţi, care erau obligaţi
să plătească căpeteniilor, în m od
solidar, o anum ită cotă de impozite.
10. (în expr.) Cruce de voinic —
bărbat în toată p u te re a ; voinic.
11. C o m p u se: crucea-pămintului =
plantă erbacee cu flori albe sau
roz ( Heracleum sphondylium) ;
brîn ca-u rsu lu i; crucea-voinicuhd —
plantă erbacee cu flori m ari, al­
bastre (Anemone angtilosa).— Lat.
c ru x , -cis.
C R U C fiR , cruceri, s. m.
(înv.) C reiţar. — D in c r u c e 4- suf.
-ar (după germ. K reuzer).
C R U C I, crucesc, vb. IV. 1. C rucea-păm intului
Refl. A se m ira foarte tare de un
lucru neo b işn u it; a se m inuna (şi a-şi face sem nul crucii). 2. Tranz.
(Rar) A aşeza în formă de cruce ; a încrucişa. [V a r.: (reg.) în c ru c i
vb. IV] — D in c ru c e .
C R U C IA D Ă , cruciade, s. f. Fiecare d in tre expediţiile cu caracter
militar, organizate în evul m ediu de Europa occidentală în orientul
M editeranei şi care, sub pretextul eliberării m orm întului lui H ristos
de sub turci, urm ăreau de fapt cucerirea de teritorii. [ P r .: -ci-a-.
— V a r.: c r u c ia tă s. f.] — F r. c r o is a d e (după cruce).
C R U C IĂ L , -A, cruciali, -e, adj. D e o im portanţă c ap itală; hotă- j
rîtor. [P r .: -ci-al] — F r. c ru c ia l.
C R U C IÂ T , cruciaţi, s. m . Persoană care participa la o cruciadă.
[P r .: - ci-at] — F r. c ro is £ (după cruce).
C R U C IA T Ă s. f. v. c ru c ia d ă .
C R U C IF fiR Ă , crucifere, s. f. (La pl.) Fam ilie de p lante dicoti-
ledonate cu florile alcătuite din patru sepale şi patru petâle dispuse în
formă de cruce (1 1 ); (şi la sg.) plantă care face parte din această familie.
<* (Adjectival) Plante crucifere. — Fr. c r u c if e r e .
C R U C IF IC Ă , crucific, vb. I. T ranz. (tn antichitate, azi fig.)
A răstig n i.— D upă fr. c r u c îf ie r .
C R U C IF IC A R E s. f. Acţiunea de a crucifica ; răstignire.
C R U C IF IX , crucifixe, s. n. O biect de cult (Ia catolici) reprezentînd
pe H ristos răstignit. — F r. c r u c if ix (lat. lit. c ru c ifix u s ).
C R U C IF O R M , -Ă, cruciformi, -e, adj. Care are formă de cruce
(I 1). — F r. c r u c if o r m e .
C R U C fŞ 1 adv. 1. în tretăin d u -se în chip de cruce (I 1 ). 2. în
direcţie piezişă; oblic. ❖ Expr. Ş i (în ) cruciş şi (in ) curmeziş = \n
lune şi în lat. în toate părţile. A se pune (in ) cruciş şi curmeziş = a
încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acţiune.
— D in c r u c e + suf. -iş.
C RU C fŞ*, -A , crucişi, -e,
adj. 1. (D espre ochi. p. ext.
despre oameni) S a şiu ; fii», du ş­
mănos. 2. Care se întretaie, se
încrucişează. <* Loc. adv. Tn cruciş
— în cruce. — D in c r u c e 4- suf.
-iş.
C R U C IŞ Ă T O R , crucişătoare,
s. n. Navă de război rapidă, mai
uşoară decît cuirasatul, servind C ru cişăto r
ca avangardă în tr-o escadră, la
recunoaşteri etc. — D in [în ]c ru c işa 4 suf. -(â )to r fdupă fr. croiseur).
C R U C IŞ Ă T tJR Ă , crucişăluri. s. f. (Reg.) încrucişare. — Din
f?n]crucişa 4- suf. -(ă )ttiră .
C R U C ÎT , -A, cruciţi, -te, adj. M irat, uim it, înm ărm urit. [V ar.:
în c r u c lt, -ă adj.] — D in c r u c e 4- suf. -it.
C R U C tŢ Ă , cruciţe, s. f. (Rar) Cruciuliţă (1). — D in c r u c e -f
suf. -iţă.
C R U C IU L fŢ Ă , cruciuliţe, s. f. 1. D im i­
nutiv al lui cruce. 2. N um e dat mai m ultor
plante erbacee din familia compozeelor, cu
flori galbene (Senecio).
C R U D , -A , cruzi, -âe, adj. I. 1, (D espre
alimente) Care n-a fost (suficient) supus acţiunii
fo cu lu i; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2.
(D espre fructe) N eajuns la m a tu rita te ; verde.
♦ (D espre plante sau părţi ale lor) Care e r
încă în dezvoltare; fraged. ♦ (D espre fiinţe)
În vîrstă fragedă, tîn ă r; plăpînd. 3. (D espre
unele materiale) B rut, neprelucrat. II. Fig.' 1.
(D espre fiinţe şi m anifestările lor) Care sim te
plăcere cînd vede pe altul suferind ; neomenos,
nemilos. + Vitreg, rău. 2. Violent, intens. Luptă
crudă. — Lat. c r u d u s .
C R U D IC ltJN E , crudiciuni. s. f. (Reg.) Cruciuliţă
Alim ent care se m ănîncă crud. — D in c r u d 4-
suf. -iciune.
C R U D IT Ă Ţ I s. f. pl. (Rar) Fructe, legume proaspete, verdeţuri.
— D upă fr. e ru d ită .
C R U D tJŢ , -Ă, cruduţi, -ey adj. (Reg. D im inutiv al lui crud (I).
CTITORTCESC
C R U G , cruguri, s.n. (Înv.) 1. Ch-bită a lunii sau a unei planete.
❖ Crugul cerului (sau ceresc) = bolta cerească. 2. Ciclu solar (sau
lunar). — Rus k r u g (sb. k ru g ).
C R tJM P E N Ă , crutnpene, s. f. (Reg.) Cartof. — Sb. k r u m p i r
(<*germ.).
C R U N T , -A , crunţi, -te, adj. 1. (D espre oameni şi manifestările
lor) Însetat de sînge, de fapte c ru d e ; violent, crud, neomenos. ♦
în cru n tat. Zile întregi sta nemişcat şi crunt (G A L A C T IO N ). 2. Care
inspiră groază ; grozav, înfiorător. ♦ Fig. Foarte m ult, foarte t a r e ;
straşnic, grozav. 3. (D espre războaie, lovituri etc.) Sîngeros, crîncen,
teribil. 4. (înv. şi reg.) P lin d e .s în g e ; în s în g e ra t.—«Lat. c r u e n tu s
« în sîn g e ra t».
C R U N T Ă vb. 1. v. în c r u n ta .
C R U N T A T , -Ă adj. v. în c r u n ta t.
C R U P s. n. Anghina difterică localizată pe trahee şi faringe. — Fr.
c r o u p (<engl.).
C R tJP Ă , crupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unui cal, a unor
animale cornute etc., de la şale pînă la coadă. — F r. c r o u p e .
C R O P E s . f . pl. (Reg.) Boabe de porum b, de orz, de orez etc.,
măcinate mare, servind Ia prepararea unor m în c ă ri.— U cr. k r u p a .
C R U P lfiR , crupieri, s. m. Persoană care distribuie sau adună
i jetoanele sau banii Ia unele jocuri de noroc. [ P r .: -pi-er] — F r. c r o u -
| p ie r.
C R U P O N , crupoane, s. n. 1. Partea centrală, mai groasă şi mai
rezistentă, a unei piei de tăbăcărie. 2. Placă de cauciuc din care se taie
tălpile p e n tru încălţăm inte. — F r. c ro u p o n .
C R U R Â L , -Ă , crurali, -e, adj. Care ţine
de regiunea superioară a coapsei. Muşchi crural.
— F r. c r u r a l.
C R U S T A C fiU , crustacee, s. n. (La pl.)
Clasă de animale cu corpul alcătuit din segmente
acoperite cu o carapace chitinoasă; (şi la sg.) animal
care face parte din această clasă. ❖ (Adjectival)
Animale crustacee. [Pl. ş i : (m.) crustacei] — Fr.
c ru s ta c £ .
C R U S T Ă , cruste, s. f. S trat exterior care
se formează, prin solidificare, uscare etc. la supra­
faţa unor corpuri moi. — L at. lit. c r u s ta .
C R U Ş Ă T E A , cruşăţele, s. f. Plantă erbacee
cu flori galbene-cenuşii şi cu frunze amărui,
comestibile (Barbarea vulgaris). — D in c r u ş i t 4
suf. -ea.
C R U Ş E A L Ă s . f. (Reg.) Argăseală. — D in
C R U Ş f, cruşesc, vb- IV, T ranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. — Lîcr.
k ru S y ty .
C R U Ş lT , -A , cruşiţi, -te, adj. (Reg.) 1. (D espre pielea unui animal)
Argăsit. 2. în ro ş it; p. ext. pătat (cu sînge). [V ar.: în c r u ş it, -ă adj.]
— V . cruşi.
C R tJŞ ÎN , cruşîni, s. rn. A rbust
cu flori albe-verzui, din a cărui scoarţă
se prepară o băutură-laxativă şi. al cărui
lem n ars dă u n cărbune folosit la
fabricarea prafului de puşcă ( Rham-
nus frangula) . — U cr. k ru s y n a .
C R U Ţ Ă , cruţ, vb. I. T ranz.
1, A ierta, a scuti (de p ed eap să);
a se îndura de. . . ❖ Expr. A cruţa
viaţa cuiva — a lăsa pe cineva în
viaţă (după ce fusese sortit morţii).
2. A trata (pe cineva) cu în ţelegere;
a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A
folosi, a consum a u n obiect cu p re ­
vedere ; a econom isi. 4. (înv.) A
se codi, a ezita. N oi n-om cruţa a
zice cătră omeneasca fire. . . (C O ­ C ruşln
N A C H I).
C R U Ţ Ă R E , cruţări, s. f. Faptul de a cruţa; iertare, milă, în d u ­
rare.
C R U Ţ A tO R , -O A R E , cruţători, -oare, adj. (Rar) J. M ilostiv,
îndurător. 2. Econom . — D in c r u ţ a + suf. -(a )to r .
C R U Z fE , cruzii, s. f. (înv.) Cruzim e. — D in c r u d 4- suf. -ie.
CR U Z IM E» cruzim i, s. f. A titudine, faptă c ru d ă ; ferocitate, bar­
barie. — D in c r u d 4- suf. -ime. ’
C T ÎT O R , -A , ctitori, -e, s. m . şi f. Persoană care suportă (sau
contribuie la) cheltuielile p en tru ridicarea şi înzestrarea unei biserici
sau mănăstiri ; p. ext. fondator al unei instituţii, asociaţii etc. — Slav
(v. sl. k t l t o r u <gr.).
C T IT O R E Ă S Ă , ctitorese, s. f. C titoră. — D in c t i t o r -f suf.
-easă.
C T IT O R I, ctitoresc, vb. IV . T ranz. A întem eia, a funda o biserică,
o m ănăstire, p. ext. o instituţie, o asociaţie etc. — D in c tito r .
C T IT O R IC £ S C , -E Â S C Ă , ctitoriceşti, adj. (Rar) Care ţine de
ctito r sau de ctitorie; privitor la c tito r sau la ctitorie. — D in c t i t o r +
suf. -ic-esr.
 C T IT O R IE — 2 02 — CU C U IA T

C T IT O R IE , ctitorii, s. f. Biserică, m ănăstire, p. ext. instituţie C O B IT U S s.n. Osul principal al antebraţului, de la cot pînă la
etc. înteir.eîată de un c tito r .— .Din c t i t o r -f suf. -ie. încheietura m îinii. — L at. Ut. c u b itu s .
C U prep. I. (Asociativ) 1. (Exprimă o asociere propriu-srisă) îm p re ­ C U C 1, cuci, s. m . 1* Pasăre călătoare cu pene cenuşii, care îşi
ună, însoţit d e . . . O vie eu livadă frumoasă (C R EA N G Ă ). ^ (în tărit depune ouăle în cuiburi străine,
prin alte conjuncţii, adverbe sau locuţiuni adverbiale) Ş i cu. L a p e n tru a fi clocite de alte păsări şi
un loc cu. Cu. .. cu tot. ❖ Expr. De fa ţă Cu = în prezenţa cuiva. care e cunoscută prin sunetele carac­
(Legînd două noţiuni opuse) Cu. . . eu. . . — fără deosebire, toţi. Cu teristice pe care le scoate (C uadus
mic, cu mare. ♦ (în tre două substantive care se repetă, arată săvîrşirea canorus) . <► Ceas cu cuc — ceasornic
treptată a unei acţiuni) întorcea foaie cu foaie (E M IN E S C U ). 2. (F o r­ de perete care, la fiecare ceas, sfert,
mează cu cuvîntul u rm ător o locuţiune atributivă care exprimă o carac­ jum ătate sau trei sferturi de ceas,
terizare) Care cu poveri de muncă Vin încet (COŞBUC). 3. (Exprim ă marchează tim pul prin sunete care
reciprocitatea, legătura de prietenie sau de rudenie) Se luau de gît lupii im ită cîntecul c u c u lu i; fig. lucru ex­
cu m ieti (IS P IR E S C U ). II. (M odal) 1. (îm p reu n ă cu substantivul travagant., ❖ Expr. Lapte de cuc —
urm ător formează com plem ente de mod) Toţi se uită cu mirare (E M I­ ceva im posibil. ( A umbla) de flori
N E S C U ), ^ (Form ează locuţiuni) C a biniforul. Cu fuga. Cu de cuc — (a um bla) fără rost. <* Com ­
grijă. 2. (Introduce com plem entul instrum ental propriu-zis şi comple­ pus : (ir. p cuc-armenesc — pupăză.
m entul materiei) C u ajutorul . ., folosind . . . Unge toţi pereţii cu sînge ♦ (Adverbial) Izolat, singur, stră­
(C R EA N G Ă ). ♦ (Introduce com plem ente care arată conţinutul) Un in. 2. N um e d at mai m ultor p la n te : a ) ctuboţica-cucului, v.
poloboc cu v in (D O N IC I). 3. ("Introduce com plem entul de m ăsură) ciuboţică; b ) laptele-atcului, v. lapte; c ) limba-cucului, v. limbă.
M a t naltă cu două palme (N E G R U Z Z I). ❖ (Introduce indicaţia canti­ — L at. c u c u s.
tăţii, a preţului etc.) A i să laşi cu nouă lei (CREANGĂ)- ❖ Expr. Cu C U C 1, cuci, s. m. (în jocurile
droaia în nu m ăr mare. 4. (In comparaţii, precedat de «asem enea*, de copii) Lovitură cu mingea în înăl­
« la fel », « p o triv it» etc,) Haina asta e la fe l cu cealaltă. III. (Tem poral) ţime. — D in c u c 1.
1. (Exprim ă sim ultaneitatea) în tim pul, (pe) la : în acelaşi tim p c u . . .
Sub o rîpă stearpă. . . Cu vărsarea serii un străin sosi (B O LIN T TN E A N U ). C tfC Ă 1, cuci, a. f. (înv.) C ă­
♦ (Precedat de prep. « de *) Tncepînd cu, din (timpul). De cu seară. ciulă înaltă, uneori îm podobită cu
2. (îm preună cu anum ite cuvinte cu sens tem poral, arată durata) De pene (de struţ), pe care o purtau că­
multe ori nu venea cu zilele p-acasă (IS P IR E S C U ). ❖ E xpr. Cu anul peteniile turceşti şi dom nitorii romîni
(sau cu ziua etc.) = p e term en de un an (sau de o zi etc.). A n cu an în tim pul cerem oniilor. — T c . k uka.
sau z i cu s i etc., exprim ă o succesiune. Cu fiecare z i = to t mai m u lt; CtTCĂ», cuci, s. f. (Rar) F e­
m ereu, într-una. IV . (Cauzal) D in cauza, din pricina. S e luase de gînduri mela cucului1. — D in c u c 1.
cu atîta cheltuială (IS P IR E S C U ). V. (Concesiv, în expr.) Cu toate că — C O C Ă 1, cuci, s. f. (Reg.) Deal
deşi. Cu tot (sau toată) . . . = chiar ţinînd seamă de, . . Cu toate acestea = înalt şi izolat. Cuc
totuşi. VI. (Exprim ă relaţia) în ce o riv e şte .. . , referitor l a . . . M inţi
se schimbase cu ei (D . Z A M F IR E S C U ). — L at. c u m . C U C E R I, cuceresc, vb. IV . I.
T ranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune u n te rito riu cu puterea
C U A N T Ă , cuante, s. f. (Fiz.) Cea mai mică cantitate de energie armelor. ♦ A dobîndi ceva prin luptă su sţin u tă; a cîştiga. 2. Fig.
radiantă, a cărei valoare e proporţională cu frecvenţa radiaţiei respective. A-şi atrage sim patia sau bunăvoinţa cuiva.
[ P r . : cuah-. — V a r.: c v â n tă s. f.] — F r. q u a n ta . II. T ranz. şi refl. (înv.) A (se) supune,
C U A N T IC Ă , cuantice, adj. f. (în expr.) Mecanică cuantică = a (se) în c h in a ; a (se) ruga um ilindu-se. —
ram ură a fizicii care studiază legile mişcării în lumea atom ilor. Electro- Lat. * c o n q u e r ire ( = conquirere) .
•dinamică cuantică — ram ură a fizicii care studiază procesele elementare C U C E K lE s. f. (înv.) C ucernicie.—
discontinue din cîm pul electrom agnetic şi interacţiunea dintre cîmpul D in c u c e r i 4- suf. -ie.
electrom agnetic şt substanţe sau corpuri. [ P r .: atan-.—V a r.: c v â n tic ă C U C E R IR E , cuceriri s. f. Acţiunea
adj. f.] — F r. q u a n tiq u e . de a cuceri si rezultatul ei; cîştig, progres,
C U A N T U M 8. n. C antitate, sum ă (neprecizată) Ia care se urcă izbîndă. ^Fam., în expr.) A face o cu­
o cheltuială, u n credit etc. FP r.: a t a n — V a r.: c v ân rtu m s. n.] — Fr. cerire = a-şi atrage sim patia sau dragostea
q u a n tu m Hat. lit. q u a n tu m ). cuiva,
C U A R Ţ , cuarţuri. s. n. Bioxid de siliciu natural care se găseste C U C E R IT O R , -O Ă R E , cuceritori,
în natură în stare amorfă (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, -oare, s. m. şi f. 1. Persoană, popor, ţară
transparente şi incolore (în stare pură) sau diferit colorate (cînd conţin etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Băr­
şi substanţe străine). [V ar.: c v a r ţ s. n .] — G erm . Q u a rz . bat sau femeie care încearcă să atragă Cucă
C U A T E R N A R , -Ă , euaternare. adj. simpatia sau dragostea unei persoane de
n. şi f. (în expr.) Eră cuaternară = ultim a sex opus. ❖ (Adjectival) Zîmbet cuceritor. — D in c u c e ri-j- suf. - (i) tor.
dintre erele geologice, în care apare C U C E R N IC , -A, cucernici, -e, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios,
omul (şi care, continuă şi astăzi). Teren sm erit. ♦ (Adesea substantivat) T itlu care se dă preoţilor. — Din
cuaternar = strat geologic datînd din era c u c e r i -1- suf. -mc.
cuaternară cuprins între terenurile pli« C U C E R N T C tE s. f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie.
ocene şi cele artuale. [Pr. r cua-"\— F r. — D in c u c e rn ic 4- suf. -ie.
q u a te r n a lr e (lat. lit. q u a te r n a r iu s ) .
C U C O A N Ă , cucoane, s. f. 1. T erm en de politeţe care denumeşte
CU B, cuburi, s. n. 1. C orp geometric o femeie (măritată-', mai ales o femeie care face parte din clasele
cu şase feţe pătrate, egale între ele. 2. dom inante. 2. (înv.) Fată tînără dintr-o familie dom nitoare. [V a r.:
Produs al înm ulţirii unui nu m ăr cu sine c o c o â n ă , c o â n ă s. f.] — Com p. ngr. k o k k o n a .
însuşi de două ori. ❖ (Adjectival) M etru
cub sau decimetru, centimetru cub etc. = C U C O A R Ă s . f. v. c o c o a ră .
unitate de măsură pentru volume, egală C U C O N , cuconi, s. m. (Pe cale de dispariţie) T erm en de politeţe
cu volum ul unui solid cubic, avînd latura care denum eşte un bărbat (din clasele dom in an te); dom n. [V a r.:
de dim ensiunea liniară respectivă. — Fr. c 6 n u l s. m. art.] — D in c u c o a n ă .
c u b e (lat. lit. c u b u s). C U C O N A Ş s. m . v. c o c o n a ş.
C U BÂ J, cubaje, s. n. M ăsurare şi calculare în unităţi cubice a
volumului unui corp. al unei încăperi e tc .; p. ext. volumul sau capacitatea C U C O N E T , cuconeturi, s. n. (Fam .) (M ulţim e de) cucoane.
[V ar.: c o c o n e t s. n.] — D in c u c o a n ă 4 suf. -et.
unui corp, a unei încăperi etc. — F r. c u b age.
C U B E LC s. m . v. c u lb e c . C U C O N l, cuconese, vb. IV. 1. T ranz. A se adresa cuiva cu te r ­
m enul « cucoane *. 2. Refl. (D epr.) A-şi da aere de cucoană (sau de
C O B IC , -A, cubici, -e, adj. De forma unu: cub ; b o ie r); a se îngîmfa. [V a r.: c o c o n i vb. IV] — D in c u co n .
privitor la cub. ❖ Zahăr cubic = zahăr în formă de
mici prism e regulate, cu baza p ă tra tă .— F r. c u b iq u e C U C O N IŢ Ă , cuconiţe, s. f. D im inutiv al lui cucoană. [Var.:
(lat. lit. c u b ic u s). c o c o n iţă , c o n iţă s. f.]
C U B IL O U , cubilouri, s. n. C uptor vertical cilin­ C U C 6 R 8. m . v. c o co r.
dric, în care se încălzeşte metalul îm preună cu com­ C U C O Ş s. m . şi n. v. cocoş.
bustibilul şi materialele auxiliare, pentru a obţine
fuziunea metalului sau pentru topirea şi turnarea lui C U C O Ş E Ş T E adv. v. c o c o ş e şte .
în forme. — Fr. c u b ilo t. C tJC O V Ă , cucove, s. f. Specie de lebădă caracterizată printr-o
C U B fS M s. n. C urent decadent în arta burgheză, mică um flătură neagră la rădăcina ciocului (Cygnus olor).
apărut la începutul secolului al XX-lea, care prezintă
obiectele din realitate descompuse în cele mat simple C tjC U interj. C uvînt care im ită cîntecul cucului. ♦ Strigătul
figuri geometrice, fără a ţine seamă de asemănarea copiilor cînd se joacă de-a v-aţi ascunselea. — Onomatopee.
exterioară cu obiectele reprezentate. — F r. c u b is m e . C ubilou C U C ftl, cucuie, s. n. 1. U m flătură la cap. provocată de lovirea
C U B lS T , -A , cubişti, -ste, adj. Care aparţine cu u n corp tare. 2. (Reg.) M oţ de pene la capul păsărilor. — Lat. * c u cu l-
cubism ului, privitor la c u b ism ; care se conformează regulilor şi llu s ( — cucullus).
formulelor cubism ului. — F r. c u b is te . C U C U IĂ T , -A, cucuiaţi, -te, adj. (Reg.) 1. (D espre păsări) M oţat;
C U BITA L. -A, cubitalif ~e, adj. Care ţine de cubitus. —• Fr. (despre p u i de animale com ute) căruia încep să-i crească coarnele.
c u b i tal. 2. ( D e s p r e oameni) C ocoţat pe ceva. — D in c u c u i -I- suf. -at.
cu culeasa
— 203 —
C U C U L E A SA , cuculese, f. (Rar) Cucă*. — D in c u c 1 + suf.
-ul-easâ.
C U C U L fiT . cuculcţi, ». m . D im inutiv al lui cuc1.
C O C U R Â 1, cu cure, s. f. (în v . ţi arh.) T o lb ă dc săgeţi. — N gr.
k u k u ro n .
C O C U R Ă 1, cucure, s. f. (Reg.) P arte a plugului care leagă intre
ele brăzdarul, corm ana şi plazul. — M agh. k u k o ra .
C U C U R B IT A C liE , cucurbitacee, s. f. (La pl.) Fam ilie de plante
erbacee dicotiledonate, cu fructul cărnos şi cu coaja ta r e ; (şi la sg.)
plantă făcînd parte din această familie. ❖ (Adjectival) Plante cucurbitacee.
— F r. c u c u r b ita c £ e s .
C U C U R IG A , pers. 3 cucurigâf, vb. I. Intranz. (D espre cocoş)
A scoate sunete caracteristice speciei.- [V a r.: c u c u r ig l vb. IV] — D in
c u c u r ig u .
C U C U R IG A T s. n. Faptul de a cucuriga; sunetele caracteristice
scoase de cocoş.
C U C U R IG l vb. IV. v. c u c u r ig a .
C U C U R IG U 1 interj. C uvînt care im ită cîntecul cocoşului. 4
(Substantivat, n.) Cîntecul co co şu lu i; p. ext. (m .) cocoş. — Ono­
m atopee.
C U C U R IG U 2 s. n. (G lum eţ, p reced at de prepoziţii) Etajul cel
m ai înalt al unei case, m a n sa rd ă ; galena unui teatru. — D in c u c u ­
rig u 1.
C U C U R tJZ , (1, 3, 4 ) cucuruzi, s. m ., (2 ) cucuruze. s. n. (Reg.)
1. Porum b (plan ta şi ro d u l ei). 2. (L a pl.) H olde semănate cu
porum b; porum bişte. 3. F ru ctu l co n iferelo r; con. 4. Plantă erbacee
cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albuş). — Comp.
bg., sb. k u k u ru z, ucr. k u k u ru d za.
C U C U R U Z A Ş T IN Ă s. f. (Reg.) Porum bişte. — D in c u c u r u z -f
suf. -oştind.
C U C U Ş O R , cucuşori, s. m . CucuJeţ. — D in c u c 1 + suf. -(u )şo r.
C U C ţJT Ă , cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu miros
c aracteristic, întrebuinţată ca m edicam ent (Conium maculatum). ❖
E xpr. (Fam .) Doar n-am băut cucută (ca sâ. . doar n-am înnebunit
Cucută Cucutâ-de-apă
(ca să. . . ) . ❖ Com puse : cucută-de-apâ — plantă erbacee de apă, cu
flori albe dispuse în form ă de um brelă (Cicuta viro sa ); cucută-de-
pădure = plantă erbacee cu frunze ascuţite şi flori albe (Galium Schul-
tesii). — Lat. c u c u ta ( = cicuta).
C U C tJT , cucuţi, s. m . Cuculeţ. — D in c u c 1 + suf. -uţ.
C U C U V Ă IE , cucuvăi, s. f. Cucuvea. — N gr. k u k u v a g fa .
C U C U V E A , cucuvele, s. f. Pasăre de noapte
cu penele de culoare cenuşie, care trăieşte pe
Iîngă casele părăsite, p rin scorburi etc. (Athene
noctuă) . — D in cucuv[aie] 4- suf. -ea.
C U C U V filC Ă s. f. (Reg.) Cucuvea. — Din
c u c u v a ie 4- suf.-crf.
C U D A L B , -A adj. v. c o d a ib .
C tJF Ă R , cufere, s. n. Ladă cu capac (şi cu
încuietoare) care se foloseşte la păstrarea şi la
transportarea diverselor obiecte. + (Pop.) G eam an­
ta n (de lem n).— Pol., ucr. k u f e r « g erm .).
C U FĂ R A Ş , cufăraşe, ş. n. D im inutiv al lui
cufăr.
C U F C N D s. n. (Reg., în expr.) D e-a cufundul Cucuvea
' cufundîndu-se. — Postverbal al lui c u fu n d a .
C U F U N D A , cufănd, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A intra sau a face să
intre în tr-un lichid sau în tr-o m aterie moale ; a (se) afunda, a (se) adînci,
a (se) scufunda. 2. Refl. A intra în ad în c ţ a dispărea (undeva). 4 A
prezenta o adîncitură. ♦ (D espre ochi) A fi înfundat în orbite. 4
(Poetic) A se pierde (în u m b ră, în întuneric etc.). ♦ Fig. (D espre
a ştn ) A trece dincolo de o riz o n t; a apune (după linia orizontului).
♦ (D espre păm înt) A se prăbuşi. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o
activitate, de som n etc. 4 . T ran z. Fig. (Rar) A com prom ite, a distruse.
[V ar.: (înv.) a c u f u n d ă vb. I ] — Lat- c o n fu n d a re .
CUIRA SA
C U F U N D A C s . m . C u fu n d a r. — D in c u fu n d (prez. ind. al lui
cufunda) -f suf. -ac.
C U F U N D A R , cufundări, s. m . N um ele a două păsări
eălătoare de a p ă : a ) pasăre mai m are decît
raţa, cu pene negre-strălucitoare, cu puncte
albe pe spate (Colymbus arcticus) ; b ) pasăre
de m ărim ea raţei, cu penele castanii-închise
pe spate şi albe pe burtă, cu u n smoc de pene în
form ă de guleraş (Podiceps cristatus) ; bodîrlău.
— D in c u fu n d (prez. ind. al Iui cufunda) + suf. -ar.
C U F U N D A R E , cufundări, s. f. A cţiunea de
a (se) cufunda; afundare, scufundare, adîncire.
C U F U N D Ă T O rA , cufundături, s. f. 1.
Faptul de a (se) cufunda. 2. Loc cufundat; adîn­
c itu ră .— D in c u f u n d a + suf. - (ă)tură.
C tJG E T , cugete, s. n. 1. Capacitatea de a
g în d i; gîndire. 2 . 'G în d , idee. ♦ Imaginaţie, fan­
tezie. Vreau prin cuget universul să-l străbat (M A CE- C ufundar (b)
D O N S K I). 3. M inte, intelect. 4 . (înv.) Intenţie,
plan, proiect. 5. C onştiinţă (3 ). ❖ Expr. A - l mustra (pe cineva) cugetul —
a-1 chinui (pe cineva) rem uşcarea, regretul. — Postverbal al lui c u g e ta .
C U G E T A , ciiget, vb. I. Intranz. A urm ări o idee, a m e d ita ; a
se gîndi. 4 Refl. (Rar) A sta pe g în d u ri; a chibzui, a cum păni. 4 A-şi
da seama, a ţine seamă d e . . a lua în considerare. — L at. c o g ita r e .
C U G E T A R E , cugetări, s. f. A cţiunea de a cugeta şi rezultatul ei;
gîndire, gînd, idee. 4 Judecată, raţionam ent. 4 M editaţie, reflecţie.
C U G E T Ă T O R , -O Ă R E , cugetători, -oare, s. m . şi f. G înditor.
— D in c u g e ta + suf. -(â )to r .
C U G U A R , cuguari, s. m. Animal mam ifer carnivor din familia
pisicilor, de talie m are, care trăieşte în America ( Felis concolor).
— F r. c o u g o u a r.
C tÎH N E s. f. v. c u h n ie .
C tiH N IE , cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. 2. Clădire m odestă;
cam eră sărăcăcioasă. [V a r.: c â h n e , c u in ă , c â in e , c u in ie s. f.] — U cr*
rus k u h n ja .
C U I, cuie, s. n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în p atru m uchii, de1m et ai
sau de lem n, turtită la u n capăt şi ascuţită la celălalt, cu care se fixează
între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi
ca suport etc. ❖ (T ehn.) C ui spintecat = piesă de siguranţă care îm pie­
dică desfacerea piuliţelor. ❖ E xpr. Cui pe (sau cu) cui se scoate =
u n rău face să se uite răul dinainte. (Fam ) A face (sau a tăia) cuie — a
dîrdîi de frig. A - i intra cuiva un cui în inimă - a s e strecura în sufletul
cuiva o teamă, o bănuială, o grijă etc. 4 C uier sim plu de perete. <> Expr.
Cuiul lui Pepelea — drept pe care şi-l creează cineva pe baze şubrede,
p en tru a stingheri pe altul. A -şi pune pofta-n cui — a renunţa la un
lucru m ult dorit. 2. N um e dat mai m ultor piese de metal sau de lemn
asemănătoare ca form ă cu cuiul (1). — L at. c u n e u s .
CU IB , cuiburi, s. n. 1. Culcuş făcut de păsări pentru a se adăposti,
p e n tru a-şi depune ouăle, a le cloci şi a scoate pui. 4 C uibar.
2. Fig. Locuinţă, săla ş; reşedinţă. 3. Fig. (Peior., u rm a t de determ i­
nări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte şi de unde se propagă o acţiune
potrivnică, duşmănoasă intereselor unei colectivităţi. 4 Focar. 4 .
G roapă m ică făcută în păm înt, în care se seamănă legume sau
cereale. 4 M uşuroi făcut, p rin prăşit, în jurul firelor de porum b,
de cartofi etc. 4 Spaţiu restrîns în care se dezvoltă o îngrăm ădire de
p lante de acelaşi fel. Cuib de lăcrămioare. 5. Cantitate de fermenţi
care produc acrirea vinului, a borşului, a laptelui. 6. Loc adăpostit care
asigură unei arm e autom ate condiţii bune de tragere. — Lat. * c u b iu m .
C U IB A , cuibez, vb. I. Intranz. A-şi avea, a-şi aşeza cuibul. — D in
c u ib .
C U IB A R , cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fîn sau pe pămînt,
u n d e păsările de curte îşi depun ouăle. 4 O u care se lasă în cuib pentru
ca păsările ouătoare să-şi regăsească locul. 4 C uib (1). 4 Fig. Culcuş.
2. Fig. Sălaş, locuinţă. — D in c u ib + suf. -ar.
C U IB Ă R I, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (D espre păsări) A-şi face
cuibul u n d e v a ; a-şi face loc în cuibar. 4 Fig. (D espre oameni şi
despre animale) A se aşeza cît mai bine în tr-u n loc; a s e ghemui. +
Fig. A se adăposti. 4 Fig. A se aciua, a se pripăşi. 2. T ranz. (Rar)
A aşeza găinile în cuibar. 3. T ranz. A prăşi porum bul, cartofii etc.,
făcîndu-le m uşuroaie la rădăcină. — D in c u ib a r .
C U IB U L fŢ , cuibulefe, s. n. Cuibuşor. — D in c u ib + suf. -ul-eţ.
C U IB U Ş O R , cuibuşoare, s. n. D im inutiv al lui cuib.
c u i £ r , cuiere, s. n. S uport de lemn sau de metal, mobil sau
fixat în perete, prevăzut cu mai
m ulte cîrlige sau braţe, de care se
atîm ă hainele şi pălăriile. — Din
c u i + suf. -ar.
C tJIN Ă s. f. v. c u h n ie .
C C lN E s. f. v. c u h n ie .
C C lN IE s. f. v. c u h n ie .
C U IR A S A T , cuirasate, s. n.
N avă de război de m are tonaj,
protejată de o cuirasă şi înar- Cuirasat
m ată cu artilerie grea. [P r.: cu-4-.
— V a r.: c h iu r a s â t s. n.] •— D upă fr. c u ir a s s i.
C U IR A S Ă , cuirase, s. f. A rm ătură form ată din plăci de oţel special,
cu care se blindează cuirasatele p e n tru a le face sâ reziste focului
inamic. [ P r .: cu-t-. — V a r.: c h lu r ă s â s. f j — Fr. c u ira s s e .
 CUIŞOARE — 2 04 —
C U IŞO A R E s. n. pl. M ugurii arom atici floriferi ai unui
arbust exotic ( Caryophyllus aromaticus) în treb u in ţaţi drept condim ent
în bucătărie. — D in c u i 1 suf. iţoare.
C U IŞ O R , cuişoare, 8. n . D im inutiv al lui cui.
C U IŞ O R lŢ A , cuişoriţe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau
roşcate ( Holosteum umbellatum). — D in c u i 4- suf. -iş-or-iţă.
C U ltJŢ , cuiuţe, s. n . (Reg.) Cuişor. — D in c u i + suf. -uţ.
CU JBA j cujbe. 8. f. 1. Bucată de lem n care se fixează în păm înt
6 au în tr-un zid şi de care se leagă sau se atîrnă, cu u n lanţ, ceaunul.
2. (Reg.) N uia bine răsucită şi pîrlită în foc, întrebuinţată în loc de
frînghie. — Sb. g u z b a .
C U L A C , culaci, s. m. (Rusism ) C hiabur. — Rus k u la k .
C U L A N T , -A, culanţi, -te, adj. (Franţuzism ) C u care te p o ţi
înţelege u ş o r ; care dovedeşte am abilitate, dărnicie. — F r. c o u la n t.
C U L A SĂ , culase, s. f. Piesă de metal care închide cilindrii unui
m otor cu ardere internă. — F r. c u la ss e .
C U L A S T R Ă s. f . V . c o r a s lă .
C U L A T Ă , culate, s. f. Partea dinapoi a ţevii unei arm e de foc,
pe unde se introduce cartuşul. — It. c u la tta .
CtfiLĂ, cule, s. f. 1. Clădire
în formă de tu rn cu baza d re p tu n ­
ghiulară (care servea, în trecu t, şi
ca loc de apărare). 2. (în v .) T u rn
c irc u la r; cupolă, boltă. ♦ T u rn
b o ltit în palatul dom nesc, în care
se păstra vistieria ; p. ext. vistierie,
tezaur. 3. (înv.) Beci b o ltit; subte­
rană. 4. (în v .) C onac boieresc, casa
proprietarului unei moşii. — T c.
k u la .
C U L A C ÎM E s . f . (Rar) Chia-
burim e. — D in c u la c + suf. -ime.
• C U LB EC , culbeci, s. m . (Reg.)
M elc. [V a r.: c u b £ lc s. m.]
C U L B U T â R , culbutoare, s. n. C ulă (1)
Basculator. — D u p ă fr. c u lb u te u r .
C U L C A , culc, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza
în poziţie orizontală fşpre a adorm i, a se odihni sau a face să adoarm ă
sau să se odihnească). ❖ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe
urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic. Culcă-te sau poţi să te culci
pe o (sau pe acea) ureche = ia-ţi nădejdea; e în zadar să mai păstrezi
vreo speranţă. ♦ T ran z. A adăposti peste n o ap te; a găzdui. ♦ T ranz.
A pune pe cineva să se întindă la păm înt cu faţa în jos (în cadrul
u n o r exerciţii militare). 2. T ran z. A pune, a aşeza un obiect, o parte
a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. T ran z. ( în expr.)./3 culcata
pămînt = a doborî; a ucide. ♦ Refl. (D espre plante) A se pleca, a se
îndoi spre păm înt. — Lat. c o llo c a r e .
C U L C A R E , culcări, s. f. A cţiunea de a (se) culca. 1. Aşezare în
poziţie orizontală. ♦ M om entul cînd cineva se duce (sau este dus)
să doarm ă. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) în tin d e re Ia păm înt
a soldaţilor. Ia un ordin dat.
C U L C A T s . n. C u lc are.— V . culca.
C U L C tJŞ , culcuşuri, s. n. L Locul de culcare sau de adăpost al
animalelor şi a! păsărilor. 2. Loc (im provizat) de odihnă sau de dorm it
p e n tru oameni. ♦ Adăpost, locuinţă. ♦ A scunzătoare. 3. (Rar) Strat
moale de paie, de frunze etc. pe care se aşază lucruri fragile sau
alterabile. 4. S trat din baza unei form aţii geologice. — D in c u lc (prez*
ind al lui culca) + suf. -uf.
C U L E G Â R , culegare. s. n. In s tru ­
m ent de metal în care tipograful aşază
una cîte una literele, form înd textul
care urmează să fie im prim at, — D in
c u le g (prez. ind. al iui culege) +
suf. -ar.
C U L E G Ă T O R , -O A R E , culegă-
tori, - oare. s. m . şi f. 1. Persoană care
adună recolta. 2. (C u determ inări)
Colecţionar. Culegător de folclor. 3. Zeţar. — D in c u le g (prez. ind.
al lui ctdege) +- suf. -(ă )to r .
C U L fiG E , culeg, vb. I I I . T ran z. 1. A aduna, a strînge cereale,
fructe, flori etc. O E xpr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta
pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai. ♦ Fig. A dobîndi.
A culege aplauze. 2. A idica, a strînge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă ;
a colecţiona. Expr. Alege pînă culege = alege m ult, pînă ce i-o iau
alţii înainte şi răm îne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete
literele necesare şi a Ie aşeza în culegar ; a zeţui. [Perf. s. culesei, part.
cules] — Lat. c o llig e re .
C U L E G E R E , culegeri, s. f. Acţiunea de a culege şi rezultatul ei;
strîngere, adunare, colecţie.
C U L fiS s. n. Stringerea cerealelor, a fructelor e tc .; recoltare.
♦ T im pul cînd se strînge recolta. — V. culege.
C U L E Ş E R , culeşere, s. n. (Reg.) Făcăleţ. — D in c u le a ş ă (puţin
folosit) + suf. -ar.
C U L E V R ÎN Ă , culevrine, s. f. (în v .) T u n cu ţeava foarte lungă.
— F r. c o u le u v rin e .
C U LI, culi, s.m . (Rar) M uncitor indian sau chinez care lucrează
cu ziua sau trage ric ş a .— F r. coO lie (<hindustan ktUi)
CULT1VABIL
C U L IN A R , -A, culinari, -e, adj. Care ţine de bucătărie, privitor
la prepararea m încării. <« A rta culinară = pricepere,’ m eşteşug în
pregătirea m încărurilor. — F r. c u lin a ir e (lat. lit- c u lin a riu s )
C U L lO N , culioane, s. n. (în v .) Potcap mic, rotund. [ P r .: -li-on\
— N gr. k u k u lio n .
C U L lS Ă , culise, s. f. 1. Partea scenei situată îndărătul decorurilor,
pe unde intră actorii în scenă. ♦ Fig. (L a pl.) D edesubturile unor
acţiuni sau ale unei stări de fapt. ❖ Loc adv. In culise — în ascuns,
în secret. 2. Scobitură rectilinie de-a lungul căreia alunecă o piesă
m o b ilă ; p. ext. piesa care alunecă de-a lungul acestei scobituri.
— F r. c o u lis se .
C tJL M E , culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită
orizontal, a unui m unte sau a unui deal. ♦ P unctul cel mai înalt
în drum ul parcurs de u n corp ceresc. 2. Fig. G radul cel mai
înalt la care se poate ajunge; apogeu. ❖ Expr. Culmea culmilorI
sau aita-i culmea! — asta întrece orice margini.- e nem aipom eniţi
3. (Pop.) Prăjină lungă în casele ţărăneşti, de care se atîrnă haine,
obiecte casnice etc. — Lat. c u lm e n .
C U L M IN A , pers. 3 culminează, vb. I. Intranz. A atinge stadiul
cel mai înalt al unei situaţii, a ajunge la apogeu. — F r. c u lm in e r
(lat. lit. c u lm in a re ).
CU LM IN A N T* -A , culminanţi, -te, adj. Care culminează. <>
Punct culminant ~ m om entul cel mai încordat d in desfăşurarea unei
acţiuni. — Fr. c u lm in a n t.
C U L M IN A Ţ IE , culminaţii, s. f. Trecerea unui astru Ia m eridianul
unui loc. <► Punct de culminaţie — punctul cel mai înalt pe care îl atinge
un astru pe bolta cerească. — F r. c u lm in a tio n .
C U L M IN A R E , culminâri, s. f. Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei.
C U L M IN Ă R IŢ Ă s . f. (Reg.) Pînză lungă şi lată ţesută în diferite
culori, cu care se îm podobesc pereţii caselor ţărăneşti, pe lîngă tavan.
— D tn 'c u l m i n a r e (<lat. *culminaria) + suf. -iţă.
C U L M I Ş, culmişuri, s. n. (Pop.) C ulm e (1). — D in c u lm e +
suf. -iş.
C U L M fŢ Ă , culmiţe, s. f. D im inutiv al lui ctdme (1).
C U L O A R , culoare, s. n. încăpere îngustă şi lungă în interiorul
unei clădiri, care serveşte ca loc de trecere între încăperile situate pe
acelaşi plan. ♦ Spaţiu îngust şi liber de-a lungul unui vagon de cale
ferată, prin care se circulă şi din care se intră în com partim ente. ♦
Fiecare dintre spaţiile înguste de-a lungul unei piste de atletism sau al
unui bazin de nataţie, pe care aleargă sau înoată un singur concurent
sau o singură echipă. [ P r .: -loar] — F r. c o u lo ir.
C U L O Â R E , culori, s. f. 1. T otalitatea radiaţiilor de lum ină de
diferite frecvenţe, pe care le reflectă corpurile şi care creează' asupra
retinei ochiului o im presie specifică; aspectul colorat al corpurilor.
❖ Loc. adj. (D espre oameni) De culoare = care are pigm entaţie neagră,
galbenă etc. ❖ Expr. A avea culoare — a avea obrajii rum eni, a arăta
bine. A -şi pierde culoarea — a ) (despre faţa om ului) a deveni pa lid ;
b ) (despre stofe) a se decolora. 2. Fig. Fel de a descrie sau de a prezenta
pe cineva sau ceva. L -a descris in culorile cele mai negre. O Culoare
locală = trăsăturile caracteristice ale unei ţări, ale unei epoci etc.,
redate într-o operă literară. (în trecut) Culoare politică = apartenenţa
Ia un partid politic. 3. Substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta
e tc .; m aterie colorantă. 4. Fiecare dintre cele patru categorii în care
se îm part cărţile de joc după culoarea (1 ) şi forma punctelor. [V ar.:
c o lo â re s. f . l — Lat. lit. c o lo r, -o r is (fr. c o u le u r).
C U L d G L U , culogli, s. m. (înv.) Soldat pedestru (la turci). — T c.
k u l oglu.
C U L PA B IL , -A, culpabili, -e, adj. Care a săvîrşit o culpă, u n d e lic t;
vinovat. — F r. c o u p a b le (lat. lit. c u lp a b ilis).
C U L P A B IL IT A T E s. f. Starea celui care a comis o culpă, un
d e lic t; vinovăţie. — D upă fr. c u lp a b ili t£.
C U L P A Ş , -A , culpaşi, -e, s. m. şi f. (înv.) Persoană vinovată de o
infracţiune. — D in c u lp ă + suf. -aţ.
C tJL P A , culpe. s. f. (Jur.) Greşeală constînd în îndeplinirea necon­
form ă a unei obligaţii sau' în neîndeplinirea e i; greşeală constînd în
săvîrşirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ G reşeală;
vină, vinovăţie. — L at. lit. c u lp a .
C O L P E Ş , -A , culpeşi, -e, adj. (înv., adesea substantivat) Culpabil.
— D in c u lp ă + suf. -eş.
C U L T 1, culte, s. n. 1. M anifestarea sentim entului religios prin
rugăciuni şi prin acte ritu a le ; totalitatea ritualurilor unei religii. 2.
Religie, confesiune. ♦ (înv.) Totalitatea confesiunilor d intr-un stat.
3. Sentim ent de adm iraţie, de respect, de dragoste adîncă faţă de cineva
sau de ceva ■<> Cultul personalităţii — tendinţă exclusivistă şi dăună­
toare de a acorda personalităţilor u n rol exagerat în făurirea istoriei
şi care are la bază concepţia greşită că personalităţile de seamă — şi
n u masele, popoarele — făuresc istoria. — L at. lit. c u ltu s .
CULT*, -A , culţi, -te, adj. Care are u n nivel înalt de cultură şi
de c u n o ştin ţe ; instruit. — Lat. lit. c u ltu s .
C U L T IV A , cultiv, vb. I. 1. T ranz. A lucra păm întul spre a-l
face să dea roade. ♦ A semăna plante şi a le îngriji ca să se dezvolte şi să
dea roade. 2. T ranz. Fig. A se ocupa cu rîvnă de ceva ; a face să crească,
să se dezvolte. ♦ A căuta să cîştige sau să m enţină prietenia, bună­
voinţa etc. cuiva. 3. Refl. şi tranz. A (se) instrui. — F r. c u ltiv e r
(lat. lit. c u ltiv a re ).
C U L T IV ABIL, -A , cultivabili, -e, adj. (D espre păm înt şi despre
plante) Care poate fi cultivat. — D upă fr. c u ltiv a b le .
CU LTIV A RE — 205
C U L T IV A R E , cultivări, s.f. A cţiunea de a (se) c u ltiv a ; lucrarea
păm întului ; educare, instruire, dezvoltare.
C U L T IV A T , -A, cultivaţi, -te, adj. Educat, instruit, cult. — V,
cultiva.
C U L T IV A T O R 1, cultivatoare,
s. n. M aşină agricolă care serveşte la
m ărunţirea şi afînarea păm întului
arat. — D upă fr. c u ltiv a te u r .
C U LTIV A T O R », -O A R E , culti­
vatori, -oare, s. m. şi f. Persoană care
cultivă păm întul sau care seam ănă şi
îngrijeşte plante de c u ltu ră . — D upă
fr. c u ltiv a te u r .
C U L T U R A L , -A , culturali, -e,
adj. Care aparţine culturii, privitor C ultivator
la cultură. ❖ Cămin cultural = insti­
tuţie de culturalizare a maselor, care organizează conferinţe şi spec­
tacole artistice, popularizează cărţi şi reviste etc. — Fr. c u ltu r a l.
C U L T U R A L I C fiŞT E adv. (Rar) D in p u n ct de vedere c.ultural.
— D in c u ltu r a l + suf. -ic-eşte.
C U L T U R A L IZ A , culturalizez, vb. T ran z. A ridica din punct
de vedere cultu ral; a in s tru i.— .Din c u ltu r a l.
C U L T U R A L IZ A R E s. f. A cţiunea de a culturaliza; răspîndire a
culturii, instruire.
C U L T O R A , culturi, s. f. 1. T otalitatea valorilor m ateriale şi
spirituale create de om enire în procesul muncii sociale desfăşurate de-a
lungul istoriei. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse
domenii ; totalitatea acestor c u n o ştin ţe ; nivel (ridicat) de dezvoltare
intelectuală la care ajunge cineva. O Om de cultură = persoană care
posedă un nivel intelectual ridicat. 2. Totalitatea lucrărilor întreprinse
de om pentru ca solul să producă ro a d e ; ştiinţa, priceperea de a lucra
păm întul. de a îngriji plantele. <> Plante de cultură = plante cultivate
de om , p en tru folosul pe care il aduc. ♦ T e re n cultivat cu un anum it
fel de plante. ♦ C reştere, prăsire a unor animale. Cultura viermilor de
mătase. ♦ Creşterea în laborator a b acteriilo r; colonie de bacterii obţinută
pe această cale. 3. (în expr.) Cultură fizică — dezvoltare armonioasă a
corpului prin sport şi g im nastică; ştiinţa care se ocupă cu această
dezvoltare. — F r. c u ltu r e (lat. lit. c u ltu r a ) .
C U L U C C lU s. m . (T urcism înv.) Paznic de noapte. — Tc.
k u llu k c i.
C U M 1 adv. I. (Interogativ) 1. în ce m od ? Cum ai fă cu t de ai
venit? (IS P IR E S C U ). ❖ Expr. Cum şi in ce chip sau cum şi ce fe l =
în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitatea de a. ..
♦ (Repetat, în propoziţii- enunţiative) în tr-u n fel oarecare. în cele din
urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască ţestoasă se ţine după vîrful
nuielei lui (IS P IR E S C U ). ♦ D e ce? Cum nu m -ai înştiinţat? ❖ Expr.
Cum d e . . . = cum se face c ă . . cum e posibil ca. .. (D a ) cum (să
sau de) n u ! = desigur! fire ş te !; (ir.) vorbă să fie! d a’ de u n d e ?!
Apoi (sau, pop., păi) cum ! = d e sig u r! se înţelege ! 2. (Exprim ă o părere
de rău, o contrarietate) Se poate? adevărat să fie? Cum? A i abandonat
pe Sinziana? (A L E C SA N D R I). 3. C e? poftim ? 4. C u cît? cu ce preţ?
Cum dai merele? II. (Exclamativ) C ît de (mare, bine, tare etc.) !
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare (E M IN E S C U ). — Lat.
quom o[do].
CUM * conj. (Stabileşte raporturi de subordonare) 1. (Introduce o
completivă directă sau indirectă) Privind în urma lor Cum se duceau. ..
Rămase gînditor (COŞBUC). O Loc. adj. şi adv. N u ştiu cum = în tr-u n
fel o arecare; (în mod) ciudat, bizar. 2 (Introduce o propoziţie modală)
M -au vă zu t cuscrii cum dormeam? (C R EA N G Ă ). ♦ ^Introduce o propo­
ziţie comparativă) Precum . Vei rîde, tată, cum ai rts şi de surioarele
mele (IS P IR E S C U ). ❖ Expr. Cum nu este (sau nu se mai a flă ), se
spune despre cineva sau ceva care posedă în cel mai înalt grad anumite
calităţi. Cum s-ar zice — adică, va să zică. 3. (Introduce o propoziţie
cauzală) Deoarece, întrucît. Tată-său, cum ii supărăcios are să zică. ..
(C R EA N G Ă ). 4. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi.
Uscăţiv aşa cum este, girbovit şi de nimic. Universul fă ră margini e în
degetul lui mic (E M IN E S C U ). 5. (Introduce o propoziţie relativă)
Care. S ă se fa că un palat cum seamăn pe lume să nu aibă (IS P I­
RESC U ). 6. în măsura în care, pe cît. N u mă vreţi voi, cum înţeleg?
(N E G R U Z Z I). 7. (Introduce o propoziţie temporală) î n tim p ce, pe
cînd. ♦ în dată ce. ♦ (A rată că două acţiuni se petrec aproape
sim ultan) Cum vor vedea că m ăria-ta vii cu putere. îndată vor alerga
(N E G R U Z Z I). 8. (Introducc o propoziţie atributivă) în care. cînd.
Din ceasul cum te-am v ă z u t . .. m -ai agiuns la inimă (A L E C SA N D R I).
9. (înv., introduce o propoziţie finală) P entru ca. h i va pune toate
puterile cum să-şi sfîrşeasca slujba » (ISPIR E SC U ). 10. (Introduce o
propoziţie subiectivă) Cum te porţi nu e bine. — Lat. quo m o [d o ].
C U M A Ş (1 ) s. n ., (2 ) cumaşi, -e, s. m. şi f. 1. (în v ., arh. şi
reg.) Stofă (de m ătase) p en tru rochii. 2. Soi ră u de om ; poam ă, p ra ­
matie. — T c . k u m a ş .
C U M Ă T R Ă , cumetre, s. f. (Pop.) 1. N aşa în rap o rt cu părinţii
copilului botezat. 2. T e rm en fam iliar de politeţe cu care se num esc
la ţară între ele fem eile d e aceeaşi v îrstă sau c u care li se adresează
bărbaţii. ♦ Femeie (care face parte d intr-un grup de fem ei prietene).
— Slav (v. sl. k u m o tr a ) .
C U M Ă T R lE s . f . v. c u m e tr ie .
C U M Ă T R tŢ Ă s. f. v. c u m e tr iţă .
C U M Ă T R U , cumetri, s. m. (Pop.) 1. Naşul în rap o rt cu părinţii
copilului botezat. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau bărbaţi) în ru d ite
în acest fel. 2. T erm en familiar de politeţe cu care se num esc la
— CUM PĂNI
ţară în tre dînşii bărbaţii de aceeaşi vîrstă sau cu care li se adresează
femeile. [V o c .: cumetre] — D in c u m ă tr ă .'
C U M B A R A , cumbarale, s. f. (înv.) O buz. [Var. b u m b a râ
s. f.] — T c. k u m b a r a .
C U M E T R E L , cumetrei, s. m . (Rar) D im inutiv al lui cumătru.
C U M E T R I, cumetresc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se înrudi cu cineva
'p rin tr-o relaţie de cum etrie. — D in c u m e tr ie .
C U M E T R ÎE , cumetrii, s. f. (Pop.) 1. Relaţie de înrudire între
cum etri sau c u m e tre ; calitatea de cum ătru sau de cum ătră. 2. P etre­
cerea, ospăţul de la botez. [V ar.: (reg.) c u m ă t r i e s. f;) — D in
c u m ă t r ă -f suf. -ie.
C U M E T R lŢ Ă , cumetriţe, s. f. D im inutiv al lui cumătră. [Var. :
(reg.) c u m ă t r i ţ ă s. f.]
C U M IN .C lO R , -O A R Ă , cuminciori, -oare, adj. D im inutiv al lui
cuminte.
C U M IN E C A , cuminec, vb. I. Refl. şi tranz. (în practicile religiei
creştine) A prim i sau a da cum inecătura ; a (se) îm părtăşi, a (se) griji.
♦ T ranz. A anula, a face să fie iertat prin cum inecătură un păcat, o
greşeală. [V a r.: c u m in ic â vb. 1] — Lat. " c o m m in ic a r e ( — comtnu-
nicare).
C U M IN E C A R E , cuminecări, s. f. Acţiunea de a (se) cumineca.
CUM IN ECĂ TCTRĂ, cuminecături, s. f. (în practicile religiei
creştine) R itual care constituie una dintre cele şapte taine şi care constă
din gustarea de către credincioşi a vinului şi a plinii sfinţite de
preot, sim bolizînd sîngele şi trupul lui H ristos ; grijanie. ♦ (Concr.)
Vinul şi pîinea care servesc în acest s c o p ; îm părtăşanie. — Din
c u m in e c a + suf. -(ă )tn r ă .
C U M IN IC Â vb. I. v. c u m in e c a .
C U M IN T E , cuminţi, adj. 1. Cu p u rtări b u n e ; aşezat, liniştit. 2.
C u judecată ; deştept, înţelept. <> (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o
piatră-n baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate (C R EA N G Ă ). ♦ Prevăzător,
prudent. — D in c u + m in te .
C U M IN Ţ E N IE s. f. 1. Purtare bună ; seriozitate. 2. înţelepciune,
deşteptăciune. Prevedere, prudenţă. — D in c u m in ţi (p l. lui cu­
m inte) + suf. -enie.
C U M IN T λ cuminţesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se)
p o to li; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înţelept. — Din
c u m in te .
C U M IN Ţ fE s. f. (Rar) C um inţenie. —• D in c u m in te -f suf. -ie.
' C U M IN Ţ IT , -A , cuminţiţi, -te, adj. Care a devenit mai aşezat,
mai serio s; care s-a făcut mai înţelept, mai cu judecată. — V. cuminţi.
C U M ÎS s . n. B ăutură preparată din lapte de iapă ferm entat, foarte
răspînditâ în unele regiuni din U .R .S .S .— T c. k u m y z .
C U M N A T , cumnaţi, s. m. R udă p rin alianţă, b ărbat considerat
în ra p o rt cu surorile soţiei sale şi cu soţii lor, cu fraţii soţiei sale şi
cu soţiile lor, cu soţii su ro rilo r sale şi cu soţiile fraţilor săi. ♦ (L a pl.)
Persoane (femei sau bărbaţi) înrudite în acest fel. — Lat. c o g n a tu s .
C U M N A T Ă , cumnate, s. f. R udă prin alianţă, fem eie considerata
în raport cu surorile soţului ei şi cu soţii acestora, cu fraţii so ţului ei
şi cu soţiile acestora, cu soţii surorilor ei şi cu soţiile fraţilor ei.
— Lat. c o g n a ta .
C U M N Ă Ţ E L , cwnnăţei, s. m. (Fam .) D im inutiv al lui cumnat.
C U M N Ă Ţ lC Ă , cumnăţele, s. f. (Fam .) D im inutiv al lui cumnată.
C U M N Ă Ţ ÎE s. f. (Rar) Calitatea de cum nat sau de c u m n a tă ;
înrudire între cum naţi şi cum nate. — D in c u m n a t + suf. -ie.
C tJM P Ă N Ă , cumpene, s. f. 1. Dispozitiv form at dintr-o bîrnâ
de lem n aşezată pe u n stîlp înalt, avînd u n braţ mai lung, de care e
atîrnată găleata, şi u n braţ mai scurt, de care se fixează greutăţi, cu
ajutorul căruia se scoate apă din fîntînă. 2. C întar form at dintr-o pîrghie
cu braţe egale şi o lim bă care oscilează la cea mai mică aplecare
a talerelor. ❖ Expr. A arunca (ţeva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca
argum ent decisiv în rezolvarea unei problem e. A trage (greu) în cum­
pănă — a avea im portanţă (mare). A f i (sau a sta) în cumpănă — a
şovăi în luarea unei hotărîri. (Înv.) A pune (pe cineva) în cumpănă ~ a
pune (pe cineva) în încurcătură. ♦ Echilibru. ❖ Loc. adj. şi adv.
(D espre arme) în cumpănă = în cum pănire. <> E xpr. A ţine (ceva)
în cumpănă = a ţine ceva în poziţie suspendată, făcînd să balanseze.
♦ (în expr.) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de
te re n de unde apele îşi trag izvorul şi de unde se separă, pornind
la vale pe u nul dintre cele două versante. Cumpăna nopţii = miezul
nopţii. ♦ Fig. Lim ită, m ă su ră ; moderaţie. Trebuie să aibă omul, în
fiinţa lui, bună cumpănă a înţelepciunii (SA D O V E A N U ). 3. Sim bol al
justiţiei, reprezentat prin tr-o balanţă. ♦ U na dintre constelaţiile zo­
diacului, reprezentată p rintr-o balanţă. 4. N um e dat unor instrum ente
folosite la verificarea direcţiei orizontale sau verticale a unui obiect.
5. Soarta (re a ); prim ejdie, nen o ro cire; încercare la care este supus
cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. — Slav (v. sl. k o n pona).
C U M P Ă N E A L Ă , cumpăneli, s. f. C um pănire, chibzuială, soco
tinţă, cum pătare. — D in c u m p ă n i -f suf. -eală.
C U M P Ă N I, cumpănesc, vb. IV. I. 1. T ranz. A cîntări (cu cumpăna).
♦ A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. T ranz. A
pune în stare de e c h ilib ru ; a echilibra. 3. Refl. şi tranz. A (se) apleca
la dreapta şi la stînga p en tru a(-şi) m enţine e ch ilib ru l; a (se) clătina,
a (se) legăna. II. Fig. X. T ranz. şi intranz. A cîntări cu m in te a ; a chibzui,
a socoti. + Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărîre;, a şovăi.
2. Refl. A lua o h o tă rîre; a se decide. 3. T ranz. (Reg.) A îndem na,
 CUM PĂNIRE — 2 06 —
a sfătui. N um ai eu te cumpănii la asta (R E T E G A N U L ). 4.. T ranz.
A fi mai presus d e . . . ; a în trece; a precum păni. — D in c u m p ă n ă .
C U M P Ă N IR E , cumpăniri, s. f. 1. E chilibru. <> Loc. adj. şi adv.
A ţine arma în cumpănire — a ţine arm a de mijloc (sprijinindu-şi
mîna de şold). 2. Fig. M ăsură ju s tă ; chibzuială (în vorbe sau în
fapte). — V. cumpăni.
C U M P Ă N IT , -Ă, cumpăniţi, -te, adj. (D espre oameni şi despre
m anifestările lor) C hibzuit, echilibrat, m ăsurat. — V. cumpăni.
C U M P Ă R Ă , ctimpăr, vb. I. T ran z. 1. A in tra în posesiunea unui
lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ❖ E xpr. Cum am cumpărat-o,
aşa o vind = cum mi s-a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. Fig.
A cîştiga de partea sa pe cineva, plătindu-1; a m itui. — Lat. c o m p a ­
r a re .
C U M P Ă R A R E s. f. Acţiunea de a cumpăra şi rezultatul ei. ❖
(Ec. pol.) Putere de cumpărare = capacitatea d e a achiziţiona b unuri
pe care o are, în tr-u n m om ent dat, m oneda unei ţări sau salariile
populaţiei (în com paraţie cu preţurile pieţei). Vînzare-curppărare =
străm utarea proprietăţii unui lucru de la vînzător la cum părător, în
schim bul unui preţ.
C U M P Ă R Ă T O R , -O Ă R E , cumpărători, -oare, s. m . şi f. P er­
soană care face o cum părătură, care cum pără. — D in c u m p ă r a + suf.
- ( ă ) tor.
C U M P Ă R Ă T U R Ă , cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra;
(concr.) obiect cu m p ă ra t; tîrguială. — D in c u m p ă r a -j- suf. -(ă )tu ră .
C CJM PĂT s. n. I. E chilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpînire
de s in e ; cum pătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva.
3. (înv., în expr.) Pe sub cumpăt — pe a sc u n s; cu vicleşug. — Lat.
c o m p itu s ( = computus « socoteală *)•
C U M P Ă T A , cumpătez, vb. I. T ran z. şi refl. (Rar) 1. A (se) restrînge,
a (se) modera, a (se) tem pera. ♦ T ran z. (Reg.) A cruţa, a econom isi;
a menaja. 2. A (se) în d ru m a ; a (se) decide. —Lat. * c o m p ita re ( = com-
putare).
C U M P Ă T A R E s. f. M ăsură, m oderaţie (la m încare şi la b ă u tu ră );
sobrietate. — V. cumpăta.
C U M P Ă T A T , -A, cumpătaţi, -te, adj. (D espre oameni şi despre
m anifestările lor) C u m ăsură, stăpînit, sobru, aşezat. — V. cumpăta.
C U M P L IT , -Ă, cumpliţi, -te, adj. 1. Groaznic, te rib il; crud,
nem ilos , feroce. ♦ (Fam ., despre m încăruri şi băuturi) Foarte bun,
gustos. ♦ (Adverbial, cu valoare de superlativ) T are, m ult, straşnic.
2. (înv.) Zgîrcit. — Participiul lui c u m p li (ieşit din uz) devenit adj.
(<lat. *complitus).
C U M S E C A D E adj. invar. (D espre oameni) C u p u rtări b u n e ;
de treabă, cinstit. ♦ (D espre obiecte) Care este aşa cum se cuvine,
cum trebuie ; potrivit, bun. — D in c u m + s e c a d e .
C U M S E C Ă D fiN IE s. f. (Rar) însuşirea, caracterul om ului cum ­
secade. — D in c u m s e c a d e + suf. -enie.
C tJM U L , cumuluri, s. n. D eţinerea de către o persoană a mai
m ultor funcţii sau atribuţii. [Acc. ş i : cumul] — D u p ă fr. c u m u l.
C U M U L A , cumulez, vb. I. T ran z. 1. A deţine în acelaşi tim p
mai m ulte funcţii sau atribuţii. 2. A face u n singur tot din două sau
mai m ulte situaţii, sum e de bani etc. — F r. c u m u le r .
C U M U L A R D , -A, cumularzi, -de, s. m. şi f. Persoană care deţine
mai m ulte funcţii sau atribuţii. — F r. c u m u la r d .
C U M U L A R E , cumulări, s. f. Acţiunea de a cumula şi rezul­
tatul ei.
C U M U L A T IV , -A , cumulativi, -e, adj. (Jur.) Care implică
cumulare. — F r. c u m u la tif .
C U M U L U S s. m . Form aţie de nori groşi, albicioşi. — Fr.
c u m u lu s (lat. lit. c u m u lu s ).
C U M V A adv. 1. în tr-u n fel oarecare; oarecum . ❖ E xpr. ( S ă )
nu (care) cumva să. . . — în nici u n caz să nu. . . 2. D in întîm plare,
eventual, poate. — D in c u m + v a ( = vrea).
C U N E IF O R M Ă , cuneiforme, adj. f.
(în expr.) Scriere cuneiformă = m od
de scriere al u nor popoare orientale
antice, cu litere în form ă de cuie
săpate în piatră sau im prim ate pe
tăbliţe de argilă. ♦ (Substantivat) L i­
EH
teră în formă de cui folosită în acest
sistem de scriere. — F r. c u n e ifo rm e .
C U N O A Ş T E , cunâsc, vb. I I I . 1.
Tranz. A lua cunoştinţă în mod just
de obiectele şi fenomenele înconjură­ Scriere cuneiforma
toare, reflectate în co n ştiin ţă; a stabili
în chip obiectiv relaţiile d in tre fenom ene, a le da o interpretare con­
formă cu adevărul. 2. T ran z. A avea sau a dobîndi cunoştinţe pe baza
studiului, experienţei. 3. T ranz. A şti, a afla cine este cineva, a identi­
fica ceva; a fi făcut cunoştinţă (personală) cu cineva, a fi luat cunoştinţă
de ceva. O simţire pe care n-o cunoscuse niciodată (E M IN E S C U ). ^
Expr. A nu cunoaşte moarte — (despre obiecte) a fi trainic, durabil.
A -şi cunoaşte (sau a n u-fi cunoaşte) lungul nasului = a-şi da (sau a
nu-şi da) seama de ce i se cuvine sau i se poate perm ite. A face cunoscut
cuiva (ceva) = a da de ştire, a preveni, a avertiza. 4- A şti felul de a
fi al cuiva. Expr. A cunoaşte lumea = a avea experienţa vieţii. ♦ A
recunoaşte, a identifica. ♦ A distinge, a deosebi pe cineva sau ceva.
♦ A avea de-a face cu ccva, a fi în deplină cunoştinţă de cauză. Cunosc
cupA
eu bunătatea ta. 4. R efl. A se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi
♦ A avea efect, a n u se întîm pla în zadar. Pe unde a trecut, se cunoaşte.
♦ Expr. (T ranz.) A cunoaşte ceva — a se alege cu u n profit. 5. T ranz.
A adm ite ca a d ev ă ra t; a nu tăgădui. 6. Intranz. (Rar) A-şi arăta
recunoştinţa pentru c e v a ; a răsplăti. 7. T ranz. (C u acuzativ dublu)
A adm ite calitatea sau titlul cuiva. N u voi tn nici un chip să-l cunoască
de general (B Ă LC ESCU ). 8. T ranz. A-şi da seama de .ceva; a înţelege,
a şti. Un bătrîn odinioară sfîrşitul său cunoscînd (P A N N ). — L at. *con-
n oscere ( — cognoscere),
C U N O A Ş T E R E , cunoaşteri, s. f. A cţiunea de a cunoaşte şi rezultatul
ei. 1. R eflectare activă în conştiinţă a lum ii reale, a esenţialului şi gene­
ralului din fenom ene şi a legăturilor obicctive ale realităţii. <> Teoria
cunoaşterii = ram ură a filozofiei care studiază posibilitatea nelim itată
a om ului de a cunoaşte realitatea, izvoarele cunoştinţelor omeneşti,
formele în care se efectuează procesul de a c u n o aşte ; gnoseologie
2. F aptul de a poseda cunoştinţe, inform aţii, date asupra unui subiect,
asupra unei probleme.
C U N O S C Ă T O R , -O Ă R E , cunoscători, -oare, adj., s. m. şi f.
(Persoană) care posedă cunoştinţe speciale, temeinice, în tr-un dom eniu ;
expert(ă). ♦ (Persoană) care are gust rafinat. — D in c u n o s c (prez. ind.
al lui cunoaşte) + suf. - ( ă ) tor.
C U N O S C 0 T , -A , cunoscuţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1.
Care se cunoaşte, care este ştiut. + Care a mai fost văzut, care poate fi
uşor recunoscut. 2. (D espre oameni) Care a legat cunoştinţă cu cineva,
p e care cineva îl cunoaşte. ♦ Care se bucură de o anum ită reputaţie.
— V. cunoaşte.
C U N O Ş T IN Ţ Ă , cunoştinţe, s. f. 1. C unoaştere (2). ❖ E xpr.
A avea (sau a lua) cunoştinţă de ceva — a şti, a fi inform at. A aduce
(ceva) la cunoştinţa cuiva = a inform a pe cineva (despre ceva). A aduce
la cunoştinţa publică — a da de ştire tuturor. în cunoştinţă de cauză = cu­
noscînd bine ceva. A -şi pierde cunoştinţa = a n u mai şti de sine, a leşina.
♦ (Rar) M inte, raţiune. ❖ E xpr. (Rar) A -şi veni in cunoştinţă ■= a
recăpăta judecata normală. 2. (L a pl.) Totalitatea
noţiunilor, ideilor, inform aţiilor pe care le are cineva
în tr-u n dom eniu oarecare. 3. Persoană pe care vor­
bitorul o cunoaşte. O Expr. A face cunoştinţă cu
cineva = a lega relaţii sociale cu o persoană. (Fam .)
A face cuiva cunbştinţă cu cineva = a prezenta
pe cineva cuiva. 4. (înv.) M ulţum ire, recunoştinţă.
— D in cu n o aşte + suf. -inţă.
C U N U N A , cuntin, vb. I. 1. Refl. A se căsă­
tori (după ritualul religios). 2. T ranz. A declara pe
m iri căsătoriţi din pu n ct de vedere religios. ♦ A
asista pe cineva în tim pul serviciului religios al cu­
nuniei, în calitate de naş. ♦ (D espre părinţi) A-şi
căsători fiul sau fiica. [Var.: (pop.) în c u n u n ă vb. C unună (2)
I] — Lat. co ro n are.
C U N U N A T , -Ă, cununaţi, -te, adj. C ăsătorit (după ritualul reli­
gios). — V. cununa.
C U N tJN Ă , cununi, s. f. 1. îm pletitură în formă circulară, făcută
d in flori, frunze sau ram uri (care se pune pe cap). Expr. (D espre
u n gru p de persoane) A sta cunună îm prejurul cuiva
= a sta îm prejurul cuiva form înd u n cerc închis.
Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună
de munţi (sau de dealuri, de păduri) = lanţ, şir de
m unţi sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2.
Coroană care se acorda în antichitate învingă­
torilor (în război şi la concursurile sportive sau
literare). ♦ Fig. Glorie, faimă, renum e. 3. Coroană
care se aşază pe capul celor care se căsătoresc după
ritualul religios. 4. Funie, îm pletitură de ceapă, de
usturoi etc. — L at. corona.
C U N U N IE , cununii, s. f. 1. Căsătorie (făcută după
ritualul religios). ❖ Loc. adj. (D espre soţ sau soţie)
Cu cununie = u n it prin căsătorie legitimă. <*• Expr.
A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva.
2. (Concr.) C unună (3). ❖ E xpr. A (-şi) pune cunu­
niile (pe cap) = a (se) cununa. — D in c u n u n ă +
8uf. -ie.
C U N U N I ţA , cununiţe, s. f. 1. D im inutiv al lui cunună. 2. (Bot.)
C iritel (2).
C U P Â R , cupari, s. m . (înv. şi arh.) Boiernaş avînd atribuţia
de ajutor al paharnicului. — D in c u p ă 1 -f
suf. -ar.
C tJP Ă 1, cupe, s. f. 1. Vas mai m ult larg
decît adînc, din care se bea sau cu care se
ia u n lic h id } pahar cu picior, în formă de
p otir cu gura largă, din care se beau băuturi
alcoolice. ♦ C onţinutul unui astfel de vas
sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) U nitate
de m ăsură p e n tru lichide (mai m are de un
litru). ♦ Cană, vas avînd această capacitate.
3. Vas ornam ental care se dă ca prem iu
cîştigătorilor unei com petiţii sp o rtiv e ; p. ext.
com petiţie sportivă desfăşurată în vederea cîş-
ţigării unui astfel de prem iu. 4. Piesă metalică
(în form ă de vas) m ontată la elevatoare şi alte
maşini şi în care se încarcă cerealele, pă- Cupă (4)
m întul sau piatra. 5. Plantă cu tulpina foarte
scurta, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis).
0- C om pus: cupa-vacii = plantă agăţătoare cu flori mari, albe, ase­
 CUPĂ — 207 —
m ănătoare cu ale zorelelor ( Calystegia sepium). — L a t. c u p p a (cu
sensuri după fr. coupe), (2 ) magh! k u p a .
C tJ P Ă 1, cupe, 8. f. U na dintre culorile cărţilor de joc (în
formă de inim ă de culoare roşie). — N gr. k u p a .
C U P E A s. f. v. c u p e u .
C U P E Ţ , cupeţi, s . , m . (Reg.) N egustor. — Slav
(v. sl. kupicl).
C U P E U , cupeuri, s. n. 1. T răsu ră (sau, în trecut»
automobil) de lux, închisă. 2. (înv.) C om partim ent
într-un vagon de cale ferată. [V a r.: (rar) c u p e â s. f.]
— Fr. c o u p â .
C U P lD , -A, cupizi, -de, adj. (Franţuzism ) L a ­
com, hrăpăreţ. — Fr. c u p id e (lat. lit. c u p id u s).
C U P ID IT A T E s. f. Lăcomie m are de bani, sete
de cîştig. — F r. c u p id ite (lat. lit. c u p id ita s , -a tis).
C U P ÎT , -A, cupiţi, -te, adj. (Reg.) Zgîrcit.
— D in c u p i (puţin folosit, <sb. kupiti « a strînge, a Cupa-vacii
îngrămădi *).
C U P L Ă , cuplez, vb. I. T ranz. (T ehn.) A lega, a reuni două
sau mai m ulte elem ente în tr-u n sistem. — F r. c o u p le r.
C U P L A J, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; (concr.) dispozitiv
demontabil de legare a două circuite electrice sau a
două elem ente aparţinînd unui sistem tehnic. 2.
M anifestaţie sportivă alcătuită din două jocuri care
se desfăşoară în continuare, pe acelaşi teren. — F r.
c o u p la g e.
C U P L A R E , cuplări, s. f. A cţiunea de a cupla
şi rezultatul ei.
C U P L A T , -A , cuplaţi, -te, adj. (T ehn.) Legat,
reunit în tr-u n sistem. — V. cupla.
C tJP L Ă , cuple, 3. f. Dispozitiv dem ontabil de
legare a două elem ente ale unui sistem tehnic sau C upă
a două vehicule. ♦ Piesă de legare făcînd parte din
aparatul de tracţiune dintre două vehicule de cale ferată. — Fr. c o u p le .
C U P L E T , cuplete, s. n. C întec sau poezie cu conţinut satiric,
in spirat din actualităţile zilei şi cu­
prinzînd mai multe strofe cu acelaşi
relren. ♦ Strofă a unui cîntec sau
a unei poezii. — F r. c o u p le t.
C U P L E T lS T , -A, cupletişti,
-ste, s. m. şi f. Persoană care cîn tă,
recită sau com pune cuplete. — Din
c u p le t + suf. -ist.
C tTPLU , cupluri, s. n. 1. Pe­
reche form ată din persoane (de sex
opus). 2. (Fiz.) Sistem compus
din două forţe antiparalele. — Fr. Cupeu
c o u p le .
C U P O L Ă , cupole, s. f. Partea interioară, concavă, a unui dom,
a unei turle sau a unui m are edificiu ; boltă. — F r. c o u p o le .
C U P O N , cupoane, s. n. 1. (în ţările capitaliste) Parte a unui
titlu de rentă sau a unei acţiuni ban­
care care se decupează la scadenţă
p e n tru a-i servi titu laru lu i la încasa­
rea dobînzii sau a dividendelor. 2.
P a n e detaşabilă d in tr-u n bilet, de pe
un cotor etc. care conferă deţinăto­
rului anum ite drepturi. 3. Bucată de
metraj m ic, rămasă d in tr-u n -val de
material textil. — F r. c o u p o n .
C U P R IN D E , cuprind, vb. II I.
I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de ju r îm prejur cu mîinile sau
cu braţele. T ranz. şi refl. A (se) îm brăţişa. ♦ (înv. şi arh.) A lua
prizonier; a captura. 2. Fig. A îm brăţişa cu p riv irea; a vedea; a
înţelege, a cunoaşte. ♦ A închide în sine ; a îngloba. 3. (D espre' o
haină) A fi destul de larg pen tru cineva. 4. (Reg.) A bara, a bloca,
a închide un drum . înainte i-o ie ş it... calea i-o cuprins (ŞEZ.). II.
1. T ranz. A acoperi din toate p ărţile; a învălui. 2. T ran z. A pune
stăp în ire ; a cuceri. ♦ Fig. (D espre idei, mişcări sociale) A pătrunde
î n . . . ; a atrage. + Fig. (D espre stări fizice sau sufleteşti) A apuca, a
stâpîni. 3. Refl. Arşi mări a v erea ; a se îm bogăţi. III. T ran z. 1. (D espre
corpuri) A um ple u n spaţiu cu volumul sau cu dim ensiunile sale ; a
ocupa. 2. (D espre num ere) A închide în valoarea, în m ărim ea pe care
o reprezintă. Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi. + Refl.
A intra d e . . . ori (în alt num ăr). ♦ (D espre texte) A fi alcătuit d i n . . . ;
a avea în compoziţia sa. . . ♦ (D espre epoci istorice sau geolo­
gice) A se întinde pe o perioadă d e . . . [Perf. s. cuprinsei, part.
cuprins. — V ar.: c o p r in d e vb. III] — L at. c o m p r e n d e r e ( — cam-
prehendere).
C U P R IN D E R E , cuprinderi, s. f. Acţiunea de a (se) cuprinde şi
rezultatul ei. ♦ încadrare, atragere în tr-u n dom eniu de activitate. ♦
(înv.) C onţinut (al unei opere). ♦ (Rar) Interior. [V a r.: c o p r ln d e r e
9. f.]
C U P R tN S * , (I 2, I I ) cuprinsuri, 8. n . I. 1. C onţinut. Cuprinsul
cărţii. 2. întind ere, suprafaţă. ♦ Spaţiu înconjurător. ♦ (înv.) Loc,
ţin u t. II. (înv.) 1. Stăpînire. ♦ (C oncr.) Proprietate. 2. C u rte în tărită a
unui castel. [V ar.: c o p r in s s .n .J — V. cuprinde.
CURĂŢA
C U P R ÎN S 2, -A, cuprinşi, -se adj. 1. îm brăţişat (unul cu altul).
2. în stă rit, b o g a t.— V. cuprinde.
C U P R IN Z Ă T O R , -O A R E , cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde
m u lt; care arc u n conţinut b o g a t; care conţine esenţialul. ❖ Expr.
Scurt fi cuprinzător, formulă prin care se arată că o expunere este redu­
să la esenţial. [V a r.: c o p r in z ă td r , -o â re adj.] — D in c u p r in z (prez.
ind. al lui cuprinde) -j- suf. -ător.
C U P R ÎT s. n. Oxid de cupru natural. — Fr. c u p r ite .
C tJ P R U s. n. M etal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil
şi bun conducător de electricitate, cu num eroase întrebuinţări în in­
dustrie. — Lat. lit. c u p r u m .
C U P Ş O A R Ă , cupşoare s. f. (Rar) D im inutiv al lui cupă1.
C U PT O R » cuptoare, s. n. 1. Construcţie de cărămidă, de piatră,
de metal sau de lut, în carc se coace pîinea, plăcinta etc. ♦ C antitate
de pîine, de plăcintă etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă
zidită în prelungirea vetrei şi pe care se doarm e, la ţară. O E x p r..
A sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor —
a trîndăvi. A aduce (părinţilor) noră pe cuptor — a se însura. ♦ D espăr­
ţituri* la maşinile de gătit, în care se coc prăjituri, pîine sau se rum enesc
m încărurile. 2. (în industrie) Construcţie specială de încălzire a unui
material, pentru a-l supune la transform ări fizice, chimice sau fizico-
chimice. ❖ Cuptor de cărămizi — construcţie de cărămizi clădite în
aşa fel îneît să poată fi încălzite pînă la incandescenţă de un foc central
înnăbuşit. Cuptor de var — varniţă. 3. Fig. Căldură m a re ; arşiţă. ♦
(Pop., în expr.) Luna lui cuptor = luna iulie. — Lat. c o c to riu m .
C U P T O R Ă R , cuptorari, s. m. 1. L ucrător la u n cuptor (2). 2.
Meseriaş care face cuptoare (1). — D in c u p to r + suf. -ar.
C U P T O R Ă Ş , cuptoraşe, s. n. D im inutiv al lui cuptor (1).
C U P U L Ă , cupule, s. f. Potir m ic în formă de degetar, alcătuit din
num eroase frunzişoare m ărunte contopite între ele, care se află Ia baza
ghindei şi a altor fructe. — F r. c u p u le (lat. lit. c u p u la ).
C U R Ă 1, curez, vb. I. T ranz. (Reg.) A îngriji, a trata u n bolnav
sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratam ent m edical, unei
cure. — G erm . k u r ie r e n (lat. lit. c u r a r e ) .
CURĂ*, curez, vb. I. T ranz. (Reg.) A desface boabele sau frunzele
de pe ştiuleţii porum bului. — Lat. c u r a r e « a îngriji, a c u ră ţa ».
C U R Â B IL , -Ă, curabili, ~e, adj. (Rar) Care se poate vindeca.
— D upă fr. c u r a b le .
C U R A G lO S , -O A S Ă adj. v. c u ra jo s .
C U R A J s. n. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile
şi neajunsurile de orice f e l; îndrăzneală, ferm itate în acţiuni sau în
m anifestarea convingerilor. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Fii îndrăzneţ,
ta re i nu te lăsa! [V ar.: (pop.) c o r â j s. n.] — F r. c o u ra g e .
C U R A JO S , -O A S Ă , curajoşi, -oase, adj. Plin de cu ra j; îndrăzneţ,
ferm. [V a r.: c u ra g id s , -o â s ă adj.J — D u p ă fr. c o u ra g e u x .
CURAM Â s. f. (înv.) Colectă. — N gr. k u ra m a s .
C U R A N T , curanţi, adj. m. (în expr.) Medic (sau doctor) curant =
medicul sub îngrijirea căruia se află un bolnav. — V. cura1.
C U R A R IS l, curarisesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (înv., azi ir.) A (se)
supune unui tratam ent m edical; p. ext. a (se) vindeca. — N gr. k u r a r o ,
viit. k u ra ris o .
C U R Ă Ţ 1 adv. Chiar, precis, întocmai. — V. curat*.
C U R Ă Ţ 8, -Ă, curaţi, -te, adj. 1. Lipsit de m urdărie, de praf,
de pete etc. ❖ Expr. (S ubstantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat — a
transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet.
♦ (D espre aer) L ipsit de im p u rităţi; proaspăt. ♦ (D espre o încăpere,
o casă) Bine în tre ţin u t; îngrijit. ♦ (D espre vase) D in care se poate
mînca sau bea. ♦ (D espre fiinţe) Care iubeşte curăţenia. 2. Fig.
Fără vină, ireproşabil (ca ţinută, com portare). 3. Fig. Cinstit, sincer,
leal. 4. (D espre cer, văzduh) Fără n o r i; senin, clar. (Despre
apă, lacrimi, pietre preţioase etc.) Transparent, limpede. 5. Pur,
neamestecat. Griu curat. 6. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin.
7. Fig. Lăm urit, desluşit, clar, deschis. Expr. (Fam .) Vorbă curată
= vorbă spusă fără înconjur, în m od categoric. 8. Veritabil, autentic,
adevărat. 9. (în superstiţii) Asupra căruia n u apasă un blestem sau o
v ra jă ; care nu este sub influenţa diavolului. O Expr. N u -i lucru curat
— este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. — V. cura1.
C U R A T E L Ă , curatele, s. f. Instituţie legală pentru ocrotirea şi
adm inistrarea intereselor unui m inor, ale unei persoane condam nate
sau ale unui alienat m intal. — F r. c u r a te lle (lat. lit. c u ra te la ) .
C U R A T ÎV , -Ă, curativi, -e, adj. Care lecuieşte, vindecă. — Fr.
c u r a tif .
C U R A T O R , curatori, s. m. Persoană însărcinată cu o curatelă.
— F r. c u r a t e u r (lat. lit. c u r a to r ) .
C tJR Ă , cure, s. f. T ratam ent medical constînd din aplicarea m eto­
dică a un o r mijloace terapeutice (băi, regim etc.). — F r. c u r e (lat. lit.
c u ra ).
C U R Ă T tJR Ă , curaturi, s. f. 1. Loc într-o pădure, curăţat de
arbori, dc m ărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniş
acoperit cu vii. — D in c u r a 2 + suf. -(ă )tu ră .
C U R Ă Ţ A , ctirăţ, vb. I. I. T ranz. şi refl. J\ A face să dispară
m urdăria, a înlătura im purităţile de pe ceva sau de pe şine. ♦ Tranz.
CURĂŢARE — 208
A îndepărta coaja, pieliţa de pe fru cte, legume sau de pe ouă. 2.
A (se) vindeca de o boală (de piele). II. Fig. 1. T ran z. şi refl.
A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorosi (de ceva rău). 2. Refl.
(în limbajul bisericesc) A se m întui, a se purifica. 3. Tranz.
(F am .) A omorî. ♦ Refl. A m uri. 4. T ranz. (Fam .) A despuia pe cineva
de bani sau de alte b u n u ri; a fura. ♦ Refl. A rămîne fără nici un ban.
[V ar.: c u r ă ţ i vb. IV] — D in c u r a t (cu -ţ- după pl.).
C U R Ă Ţ A R E s . f . v. c u r ă ţir e .
C U R Ă Ţ A T s. n. F ap tu l de a (se) curăţa. [V ar.: c u r ă ţ i t s. n.]
C U R Ă Ţ E L , -E A, -I CĂ, curăţei, -ele, adj. D im inutiv al lui curat;
destul de curat, în g rijit; p. ext. (despre oameni) frum uşei, drăguţ, sim ­
patic. ♦ L ucrat cu în g rijire; bunicel.
C U R Ă Ţ E N IE , curăţenii, s. f. 1. Calitatea de a fi c u ra t; starea,
înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat. 2. D ereticare.
3. Purgativ, Jaxativ. — D in c u r a t + suf. -enie.
C U R Ă Ţ l vb. IV. v. c u r ă ţa .
C U R Ă Ţ ÎE s. f. (înv. şi arh.) C in ste ; nevinovăţie, castitate. — D in
c u r a t + suf. -ie.
C U R Ă Ţ ÎR E s. f. A cţiunea de a (se) curăţi şi rezultatul ei. [V ar.:
c u r ă ţa r e s. f.]
C U R Ă Ţ IT s. n. v. c u r ă ţa t.
C U R Ă Ţ IT O R , -O A R E , curăţitori, -oare, adj. Care curăţă. — D in
c u r ă ţ i -f- suf. -(i)to r.
C U R B , -A , curbi, -6, adj. (D espre linii) î n formă de a rc ; arcuit,
încovoiat; (despre u n plan) boltit. — F r. c o u rb e .
CURBA» curbez, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) face curb, a (se) înco­
voia, a (se) îndoi, a (se) arcui. — F r. c o u r b e r .
C U R B A R E, curbări, s. f. A cţiunea de a (se) curba; arcuire, înco­
voiere.
C U R B A T , -A , curbaţi, -te, adj. încovoiat, arcuit, îndoit. — V curba.
C U R B A T tlR Ă s. f. D urere m usculară provocată de o boală
sau de o oboseală mare. — F r. c o u r b a tu r e .
C O R B Ă , curbe, s. f. 1. Linie care reprezintă grafic o relaţie între
două mărimi variabile, trecute una în abscise şi cealaltă în ordonate.
♦ C otitură în formă de arc. Curba şoselei. ❖ Expr. (D espre vehicule)
A lua curba = a vira, a coti. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive
p rin care trec variaţiile unui fenomen. Curbă de temperatură. 3. (T*op.,
în expr.) Curbă de nivel — linie care uneşte punctele de aceeaşi alti­
tudine. — F r. c o u rb e .
C U R B IL IN IU , -IE , curbilinii, adj. Care u rm ează-o linie cu rb ă ;
alcătuit din (sau închis între) linii curbe. — D in c u r b ( ă ) + lin ie
(după fr. curviligne).
C U R B U R Ă , curburi, s. f. în d o itu ră în formă de a r c ; loc unde se
găseşte o astfel de îndoitură. — F r. c o u r b u r e .
C U R C A N , curcani, s. m. 1. Pasăre
domestică mare, cu coada lată care se desfă­
şoară în formă de evantai (M eleagris gallo-
paro); (prin restricţie) masculul curcii. ❖
Expr. A se umfla 4n pene (sau a se îngîmfa)
ca un curcan = a-şi da aere, a face pe gro­
zavul. ♦ (D epr., în trecut) Sergent de stradă ;
vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanţilor
romîni din războiul de la 1877-1878. — D in
c u r c ă + suf. -an.
C U R C Ă , curci, s. f. Femela cu rcan u lu i;
p. ext. curcan. <► Expr. A f i (sau a sta, a
umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a Curcan
fi (sau a sta, a um bla) abătut, dezorientat,
zăpăcit. R id şi curcile — e din cale-afarâ de caraghios. — Bg. k u rk a .
C U R C Ă N A Ş , curcănaşi, s. m. D im inutiv al lui curcan.
C U R C Ă N lL , curcănii, s. f. (Fam .) Furtişag, potlogărie. — Din
c u r c a n + suf. -ie.
C U R C IO A lC Ă , carcioaice, s. f. (Rar) Curcă. — Din c u r c ă +
suf. -oaică.
C U R C U B Ă T Ă s. f. v. c u r c u b e tă .
C U R C U B fiT Ă , curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac. 2. Tigvă. [V a r.:
c u r c u b â t ă s. f.] — L at. c u r c u b ita .
C U R C U B E U , curcubeie, s. n. 1. Feno­
m en care se datoreşte refracţiei luminii solare
în picăturile de apă din atmosferă şi care are
aspectul unui im ens arc m ulticolor desfăşurat
pe cer. + Fascicul de raze luminoase care apar
uneori noaptea pe bolta cerească. V. halo.
2. Plantă erbacee cu frunzele şi tulpina păroase
şi cu flori mari, roşii-purpurii (Lychnis
coronaria). — Lat. * c u rc u s ( = circus) -f
b ib it.
C 0 R E vb. I I I . v. c u rg e . Curcubeu
C U R E A , curele, s. f. 1. Fîşie lungă
tăiată dintr-o piele sau făcută din alt m aterial (cînepă, in etc.) şi
avînd num eroase în treb u in ţări. *> E xpr. A - l ţine (pe cineva) cureaua =
a avea c u ra j; a cuteza. 2. (în expr.) Curea de transmisie = bandă
de piele sau de pînză rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transm ite
mişcarea de rotaţie şi 'puterea corespunzătoare de la u n scripete (sau un
arbore) de maşină la {dtul. 3. (înv. şi pop.) M ăsură de lungim e egală
cu circa 16 picioare; p. ext. fîşie lungă şi îngustă de p ă m în t.— Lat.
c o rrig ia .
— CURMA
C U R E C H I s.n. 1. (Reg.) Varză. 2. C om pus; curechi-de-munte —
plantă erbacee cu flori galbene-aurii şi cu fructe achene (Senecillis
carpathica). — Lat. c o lic (u )! u s ( — cauliculus).
C U R E L A R , curelari, s. m. M eşter care face curele şi alte articole
de piele. — D in c u r e le (p l. lui curea) -+• suf. -ar.
C U R E L Ă R ÎE , (2, 3 ) curelării, s. f. 1. M eşteşugul sau m eseria
curelarului. 2. Atelierul curelarului sau secţie dintr-o în trep rin d ere
unde se lucrează articole de piele ; magazin unde se vînd astfel de articolc.
3. O biecte fabricate din piele ; p. ext. m ulţim e de curele. — (1-2) D in
c u r e la r suf. -ie, (3) din c u r e le + suf. -ărie.
C U R E L lJŞ A , cureluşe, s. f. D im inutiv al lui curea (1).
C U R A N T 1, curente, s. n. Ansamblu de idei, opinii (politice, ştiin­
ţifico, artistice) care sînt adoptate la u n m om ent dat de un num ăr mai
m are de oameni. ❖ Expr. A pune (sau a ţine pe cineva) in (sau la)
curent ~ a inform a (pe cineva) despre m ersul unui lucru. A se pune
(sau a se ţine, a f i ) in (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu pri­
vire la un lucru. — D upă fr. c o u r a n t.
CU RfiN T*, curenţi, s. m. 1. D eplasare, mişcare a unei mase de
aer d intr-un loc într-alful, cauzată de o diferenţă de tem peratură. 2.
M işcare a apei în direcţia p a n te i; curs. ❖ Curent marin — mişcarea
apei în mări şi oceane, sub formă de cursuri. 3. Sarcină electrică în
mişcare. — D upă fr. c o u r a n t.
C U R E N T 8, -Ă, curenţi, -te, adj. I. (D espre vorbire) C urgător, uşor,
fluent. 2. (D espre an, lună) Care este în curs ; prezent. ♦ D e fiecare zi,
zilnic ; actual. Lucrări curente. ❖ Cont curent — cont deschis la bancă de
o întreprindere sau o instituţie (in tre c u t şi de persoane particulare),
unde se depun şi de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după
nevoie. 3.- (D espre preţuri) Existent în tr-u n m om ent d a t ; în curs. ❖
Monedă curentă — m onedă care circulă. ♦ Care circulă; obişnuit, uzual.
Expresii curente. 4. (în expr.) A pă curentă = instalaţie de apă potabilă
care poate fi folosită în perm anenţă în locuinţe. — D upă fr. c o u r a n t.
C U R E N T A , pers. 3 curentează, vb. I. T ranz. (D espre un
conductor de electricitate) A atinge pe cineva produeîndu-i o comoţie
(mai uşoară). — D in c u re n t* .
C U R G Ă T O R , -O A R E , curgători, -oare, adj. 1. (D espre ape)
Care curge necontenit. 2. Fig. (D espre vorbire, frază, stil) Care se
înşiră armonios. 3. (înv., despre an, lună) C urent3 (2). — D in c u r g
(prez. ind. al lui curge) + suf. -ător.
C U R G E , pers. 3 curge, vb. I I I . Intranz. I. 1. (D espre ape)
A se mişca necontenit în direcţia pantei. ❖ Expr. A curge gîrlă =
a veni din belşug. Va curge multă apă pe gîrlă (sau pe Dunăre) = va
trece m ult tim p. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă cîştigul
n u este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (D espre ploaie) A cădea din abun­
denţă, într-una. 2. A pluti. Curgeau pe rîu scînduri rupte. 3. (Despre
sînge) A circula. 4. (D espre lacrimi, s u d o are ; p. ext. despre slnge)
A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (D espre unele materii trecute
în stare lichidă) A se prelinge. A curs luminarea. ♦ A lăsa să se scurgă
lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, câzînd
succesiv, bucată după bucată. 6. A atîrna, a spînzura. Părul. . . lung
curgea in viţe pînă pe spate (E M IN E S C U ). O Expr. A -i curge (cuiva)
peticele = a fi îm brăcat în haine zdrenţâroase. 7. (D espre grupuri de
fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni m e re u ; a năpădi.
II. Fig. 1. (D espre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă.
2. (D espre tim p, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (D espre
term ene, dobînzi) A sc socoti, a începe de la. . . 4. (înv., despre apariţia
unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. Vitele sînt mari. . .
şi aceasta curge iarăşi din buna orinduială (G O L E SC U ). [Perf. s. curse,
part. curs. — V ar.: (înv. şi reg.) c u r e vb. II I]— Lat. c u r r e r e (după
merge).
C U R G E R E , curgeri, s. f. I. A cţiunea de a curge. II. Fig. 1. D esfă­
şurare, trecere de tim p ; răstim p. 2. Evoluţie istoriefi, înlănţuire a eve­
nim entelor. ♦ Schim bare c o n tin u ă ; devenire.
C U R IE , curii, s. f. A dm inistraţie pontificală a bisericii romano-
catolice. — Lat. lit. c u r ia .
C U R IE R , (1 ) curieri, s. m., (2 ) curiere, s. n. 1. Factor poştal. ♦
Persoană (în serviciul unei instituţii) însărcinată să ducă la destinaţie
corespondenţă, mesaje etc. ♦ Ştafetă. 2. (înv.) C orespondenţă care se
trim ite sau se prim eşte d e o d ată ; poştă. 3. (înv.) N um e dat unor publi­
caţii periodice (cu caracter inform ativ) sau unor rubrici din aceste publi­
caţii. [P r .: -ri-er] — F r. c o u r r ie r .
C U R IO S , -O A S Ă , curioşi, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate.
♦ Indiscret. 2. Care stîrneşte c u rio zitate; ciudat, s tra n iu ; neobişnuit,
original. [P r,: -n-os] — Fr. c u r ie u x (lat. lit. c u rio s u s).
C U R IO Z IT A T E , (2 ) curiozităţi, s. f. 1. D orinţă de a cunoaşte
(am ănunţit) ceva nou sau n e o b işn u it; manifestare a interesului pentru
u n lucru deosebit. + Indiscreţie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau
al unei fiinţe ; (concr.) lucru interesant care se întîlneşte r a r ; ciudăţenie,
raritate. [P r.: -ri-o-3— F r. c u r io s itâ (lat. Ut. c u rio s ita s , -a tis).
C U R ÎN D adv. 1. (T em poral) Peste puţin tim p ; îndată, num aidecît.
❖ în curind = în scurt tim p, n u peste m ult tim p. De curînd — cu puţin
tim p înainte, n u de m ult. 2. (M odal) Degrabă, repede. Zilele treceau
curind ţSA D O V EA N U ). ❖ M a i curînti = a ) mai repede, m ai degrabă;
b ) mai uşor, mai bucuros. — Lat. c u r r e n d o .
C U R M , curmuri, s. n. (Reg.) Curm ei. — Comp. alb. k u r m .
C U R M A , curm, vb. I. I. 1. T ranz. (D espre sfori, frînghii, legături)
A strînge tare, a p ătrunde în carne. 2. T ranz. A tăia u n lem n dea-
curmezişul. ♦ T ranz. şi refl. A fse) frînge, a (se) rupe. 3. R efl. (Despre
oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig 1. T ranz. şi Refl. A (se)
CURM AL — 209 —
în treru p e b ru s c ; a (se) term in a. ♦ T ran z. A(-şi) pune capăt vieţii,
zilelor. 2. T ran z . A încheia sau a în treru p e o conversaţie. — Comp.
alb. k u r m u e .
C U R M A L , curmali, s. m . Arbore
exotic din familia palmierilor, cu tru n ­
chiul înalt pînă la 20 de m etri, cu fructe
comestibile (Phoenix dactylifera ) . — D in
c u r m a lă .
C U R M A L Ă , curmale, s. f. F ructul
curmalului, comestibil, cu gust dulce
şi plăcut. — N gr. k u r m a s (tc. k u rm a ).
C U R M A R E s. f. Acţiunea de a
(se) curm a, încetare, contenire.
C U R M A T , -A, curmaţi, -te, adj.
(D espre o parte a corpului încinsă cu
o legătură) Strîns prea tare. ♦ (D espre
mem brele copiilor graşi) C u îndoituri,
cu cute la încheieturi. ♦ (D espre corpul
unor insecte) Sugrum at la mijloc. 2.
C urm al
(D espre u n drum sau o cărare) în tre ru p t,
frînt. 3. (D espre u n m unte, u n plai etc.) Care prezintă o adîncitură.
— V. curma.
C U R M Ă T tJR Ă , curmături, s, f. Depresiune, adîncitură pe
culmea unui deal sau a u n u i m u n te ; pră­
pastie între doi m unţi sau două dealuri.
— D in c u r m a + suf. -(ă )tu ră .
C U R M E I, curmeie, s. n. 1. Bucată, capăt
de funie sau de frînghie, întrebuinţată p en tru
a lega ceva sau p e n tru a priponi vitele; funie
de calitate proastă (făcută din coajă de tei).
2. (Reg.) M lădiţă care creşte din tulpina viţei
devie. — D in c u r m (prez. ind. al Iui curma)
+ suf. -ei.
C U R M E Z IŞ adv. D e-a latul, tran sv ersal; C urm ătură
pieziş. în lungiş şi (sau şi în ) curmeziş = în
lung şi (în) lat, peste tot, pretutindeni. Loc. prep. In (sau de-a)
curmezişul = în lat, în diagonală. <> E xpr. A se pune în curmeziş (sau
de-a curmezişul) = a împiedica pe cineva în acţiunile s a le ; a se opune.
[Formă gram aticală: (în expr.) curmezişul] — D in
c u r m e z (rar folosit; comp. alb. kurm) + suf. -iş.
C tJR P E N , curpeni, s. m . 1. M lădiţă lungă şi
subţire a viţei de vie sau a altei plante agăţătoare,
care se încolăceşte sau se agaţă de alte plante,
de araci e tc .; tulpina u nor plante tîrîtoare ca
dovleacul, pepenele e tc .; p . ext. ram uri tinere,
nuiele. 2. A rbust cu tulpina agăţătoare şi ramificată,
cu flori mari, violete sau albe ( Clematis vitalba).
— Com p. alb. k u r p e n .
C U R S 1, cursuri, s. n. I. 1. M işcarea unei
ape curgătoare în direcţia p a n te i; p. ext. albia,
întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2.
(înv.) M ers (repede). Dragoş merge înainte Pe C-uroen (2)
un cal cu ager curs (N E G R U Z Z I). II. Fig. 1. T re ­
cere, durată, interval (de tim p). ❖ Loc. prep. în cursul. . . = în
tim pul cît durează ceva. în curs de. . . — în tim p de. .. 2. Desfăşurare,
m ers, direcţie a u n o r evenimente. O Expr. A da curs unei cereri = a
lua în considerare, a rezolva o cerere. III. P reţ al monedei unei' ţări în
raport cu m oneda altei ţări sau cu u n etalon con v en ţio n al; (în ţările
capitaliste) preţ variabil stabilit la bursă pen tru valută, hîrtii de
valoare, poliţe şi m ărfuri. ♦ Putere de circulaţie a unei monede,
— Lat, c u r s u s (unele sensuri d u p ă fr. cours),
CU RS*, cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei m aterii de
studiu, sub form a unui ciclu de lecţii sau de p releg eri; p. ext. oră sau
totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de
lecţii tipărite în volum (şi servind ca m a n u a l); tratat. — F r. c o u rs .
C U R S Â N T , -A , cursanţi, -te, s. m. şi f. C ursist. — Rus k u rs a n t.
CXJRSĂ1, curse. 8. f. 1. D istanţă parcursă-regulat de u n vehicul
pe acelaşi itinerar şi conform u n u i o rar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul
care parcurge o astfel de distanţă. 2. (Fam .) D rum , alergătură. 3. (La
pl.) Alergare de cai. 4. (Sport) în trecere constînd în parcurgerea rapidă a
unei anum ite distanţe de către concurenţi. 5. (în expr.) Cursa înarmă­
rilor — goană înverşunată de militarizare a industriei unui stat capi­
talist în vederea unui război de cotropire. 6. M işcarea unei piese meca­
nice între două p uncte moarte.
— F r. c o u rs e .
C tJR S Ă 1, curse, s. f. 1. D is­
pozitiv de diferite form e pentru
prinderea anim alelor sălbatice;
teren anum e pregătit p en tru ca
animalul care păşeşte în limitele
lui să fie p rin s ; capcană. 2. Fig.
M ijloc viclean de a prinde pe
cineva spre a-l da de gol sau spre
a-i face r ă u ; uneltire iscusită,
manevră. <* E xpr. A întinde (sau
a pune) cuiva o cursă = a căuta Cursă de şoareci
să ademenească pe cineva p en tru
a-l prinde sau a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi,
a adem eni. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra în tr-o m are
încurcătură. — Com p. alb. k u r th e .
C U STOD E
C C R SA *, curse, s. f. (înv.) Pastă aromatică im portată din O rient,
în trebuinţată p e n tru a parfum a încăperile. — N gr. k u rs i.
C U R S l£ R , cursieri, s. m. (Franţuzism înv.) Cal falnic. [ P r .: -si-er]
— F r. c o u rs ie r .
C U R S IS T , -A, cursişti, -ste, s. m. şi f. Persoană care urmează
un curs special (de scurtă d u ra tă ); cursant. — D in cu rs* -f suf. •ist.
C U R S lV , -A, cursivi, -e, adj. 1. (D espre scriere sau vorbire ; adesea
adverbial) C urgător, uşor, fluent. 2. (D espre caractere de tipar) Care
im ită scrisul de m înă, aplecat spre d re a p ta ; italic. ❖ (Substantivat, f.)
T e x t tipărit cu cursive. — F r. c u r s i f (lat. lit. c u rs iv u s).
C U R S IV IT A T E s. f. C aracterul cursiv ( i ) al vorbirii sau a]
scrierii. — D in c u rs iv .
C U R S O A R E , cursori, s. f. (înv.) C urent, f lu x ; forţă. ■— Lat.
c u r s o r ia .
C U R S O R , cursoare, s. n. Dispozitiv (de metal) care alunecă de-a
lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau se învîrteşte în ju ru l unei
piese circulare gradate, perm iţînd citirea gradaţiilor. — F r. c u r s e u r
(lat. lit. c u rs o r).
C U R T A , curtez, vb. I. T ranz. A face curte (I II) unei femei. — D in
c u r t e (după fr. courtiser).
C U R T A j, curtaje, s. n. O cupaţia curtierului. ♦ R em uneraţia
curtierului la încheierea unei tranzacţii. — F r. c o u rta g e .
C t)R T E , curţi, s. f. I. 1. Spaţiu (îm prejm uit) în ju ru l unei clădiri,
al unei gospodării etc. care sţine de această clădire, gospodărie e tc .;
ogradă. ❖ Loc. adj. De curte = care trăieşte pe lîngă casa omului.
Păsări de curte. 2. (în trecut) Locuinţa d in tr-u n sat a moşierului:
c o n a c ; totalitatea acareturilor îm preună cu această locuinţă. 3. Palatul
de reşedinţă al unui suveran ; (înv.) reşedinţa întărită a dom nitorului
şi a boierilor, unde se refugia şi populaţia în tim pul războaielor.
♦ T otalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui s u v eran ;
suita unui suveran sau a m em brilor familiei sale. II. (C u determ inări,
în trecut) N um ele un o r instanţe (superioare) judecătoreşti şi adm inis­
trative. ♦ Totalitatea m em brilor un o r astfel de instanţe. III. Omagiu
m ăgulitor adresat unei femei, spre a-i cîştiga favoarea, sim patia, d ra­
g o stea.— Lat. * c u rtis ( — cohors, ~tis).
C U R T E A N , -A, curteni, -e, s. m. şi f. Persoană care îndeplinea o
anum ită slujbă la curte ( 1 3 ) (şi care locuia acolo). ♦ (înv., la m.)
O ştean care depindea de o curte domnească, fiind îm proprietărit în
schim bul serviciului militar. — D in c u r te -f suf. -ean.
C U R T E A N CĂ, curtence, s. f. Curteană. — D in c u r te a n + suf. -că.
C U R T E N E S C , -E Â S C Ă , curteneşti, adj. D e (la) curte (I 3 ), ca
de la curte, de curtean. — D in c u r t e a n + suf. -esc.
C U R T E N I, curtenesc, vb. IV . T ranz. (înv.) A curta. — Din
c u r te a n .
C U R T E N ÎE s. f. (Rar) Curtoazie. — D in c u r t e a n + suf. -te.
C U R T E N IT O R , -O A R E , curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil
(faţă de femei). — D in c u r te n i + suf. -( i)to r •
C U R T E Z A N , curtezani, s. m. 1. (Azi ir.) Persoană care curtează
o -femeie. 2. (înv.) C urtean (linguşitor, intrigant). — F r. c o u r tis a n
(după curte).
C U R T E Z A N Ă , curtezane, s. f. Femeie de m oravuri uşoare, cate
trăia la curtea unui suveran sau a unui n o b il; p. ext. femeie cu conduită,
im orală. — F r. c o u rtis a n e .
C U R T IC ÎC Ă s. f. D im inutiv al lui curte (I 1).
C U R T lE R , curtieri, s. m. (în ţările capitaliste) Cel care are
profesiunea de m ijlocitor între vînzător şi cum părător, pentru realizarea
unei tranzacţii comerciale la bursă. [P r .: -ti-er] — F r. c o u r tie r .
C U R T IN Ă , curtine, s. f. Zid care uneşte flancurile a două bastioane.
— Fr. c o u rtin e .
C U R T O A Z IE , curtoazii, s. f. Politeţe (exagerată); am abilitate,
complezenţă. [Pr. : - toa-] — F r. c o u rto is ie .
C U S Ă T O R E Â S Ă , cusătorese, s. f. (Rar) Croitoreasă, lenjereasă.
— D in c u s ă to r (puţin folosit) + suf. -easă.
C U S Ă T O R IE , (2) cusătorii, s. f. (Rar) 1. M eşteşugul de a coase;
meseria cusătoresei. 2. Atelier unde se cos rufe, haine. — D in c u s ă to r
(puţin folosit) -f suf. -ie
C U S Ă T tJR Ă , cusături, s. f. 1. C usut. 2. Locul unde se îm preună
p rin cusut două bucăţi de stofă, de pînză e tc .; aţa cu care s-a cusut.
♦ Linie unde se îm preună, prin nituire sau sudare, marginile a două
tole. 3. Felul cum este cusut ceva, modelul, punctul cu care se coase;
p. ext. ornam entele cusute pe o pînză, pe o stofă etc. 4. L u cru la care
coase cineva. [V a r.: (r e g .)c u s u tu r ă s. f.J — D in c o a s e + suf. - (ă)tură.
C tJS C R Ă , cuscre, s. f. M am a unuia dintre soţi în raport cu părinţii
celuilalt soţ. — Lat. * c o n so c ra .
C U S C R E N IE , cuscrenii, s. f. Cuscrie. ♦ (Fam .) Legătură înde­
părtată (sau îndoielnică) de rudenie. — D in c u s c r u -}- suf. -enie.
C U S C R ÎE , cuscrii, s. f. în ru d ire prin alianţă între părinţii a doi
soţi. — D in c u s c r u + suf. -ie.
C U S C R U , cuscri, s. m. Tatăl (sau, la pl., părinţii) unuia dintre
soţi, în raport cu părinţii celuilalt soţ. — Lat. c o n so c [e ]ru m .
C U S C O T Ă s. f. (Bot.) T orţei. — Fr. c u s c u te .
C U S T O D E , custozi, s. m. Persoană însărcinată cu paza şi păstrarea
unui lucru. Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu
paza unui obiect pus -sub sechestru. — Fr. c u s to d e (lat. lit. c u sto s ,
-odis).
C U STO D IE — 210 —
C U S T O D IE , custodii, s. f. Pază, păstrare (şi adm inistrare) a unui
obiect (pus sub sechestru). — Slav (v. sl. k u s to d ija <lat. custodia).
C U S T tJR Ă , custuri, s. f. 1. (Pop.) Lamă, tăiş de c u ţit; cuţit
rudim entar (fără p lasele); cuţit. 2. (Reg.) Creastă de m unte stîncoasă,
ascuţită. — D in c u ţit + suf. -ură.
C U S U R , cusururi, s. n. 1. Im perfecţiune, defect, meteahnă. 2.
(înv.) Rest, lipsă dintr-o sum ă de bani (datorată). 3. (înv.) Aluzie.
—T c. k u s u r.
C U S U R G IO A lC Ă , cusurgioaice, s. f. (Fam .) Femeie înclinată
să găsească cusururi (1 ) la orice. [ P r .: -gioai-]— D in c u s u r g iu -f
suf. -oaicâ.
C U S U R G IU , cusurgii, s. m. (Fam .) Bărbat înclinat să găsească
cusururi (1) la orice. — D in c u s u r + suf. -giu.
C U S U T s. n. Acţiunea de a coase. ♦ (Reg., concr.) Cusătură.
C U S U T tJR Ă s. f. V . c u s ă tu r ă .
C tJŞ C Ă , cuşti, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuţă sau de cutie
cu gratii pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. în c ă ­
pere strîm tă. 2. încăpere mică, sub nivelul scenei, unde şade suflerul
în tim pul spectacolului. — U cr. k u £ k a .
C U Ş C H E B Â P , cuşchebapuri, s. n. (înv.) Chebap. — T c. k u ş-
k ebaby.
C U Ş C tJŞ s. n. Pastă făinoasă în formă de bobiţe (între­
buinţată în supă, ca garnitură ia carne etc.). — T c . k u sk u s.
C tJŞ E R adj. invar. (D espre mîncări şi băuturi, în practica religiei
mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam .) Foarte bun, aşa cum
trebuie. — Ebr. k â s c h e r.
C tJŞ M Ă , cuşme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lînă.
— U cr. k u c m a .
C U Ş M E L tE s. f. v. c o ş m e lie .
C tJŞ N IŢ Ă , cuşniţe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează
fie ra ru l; p. ext. fierărie. — Bg. k u z n ic a .
C U T A N Â T , -A, cutanaţi, -te, adj. Care ţine de piele, privitor
Ia piele ; (despre tratam ente medicale) care se aplică pe piele. — D upă
fcr. c u ta n e .
C U T A N E U , -EE, cutanei, -ee, adj. C utanat. — Fr. c u ta n 6 .
C U T A R E pron. nehot. (înlocuieşte num ele unei persoane sau
al unui lucru atunci cînd nu vrem, nu putem sau n u e necesar să
le num im ) S in t cutare, îi răspund eu (G H IC A ). ❖ (Adjectival) Cutare
persoană. ♦ (Repetat) U nul. . . altul, acesta. . . acela. — Lat. e c c u -
ta lis.
C U T Â T , -A, cutaţi, -te, adj. C u cute. — D in c u tă -j- suf. -at.
C tJT Ă , cute, s. f. 1. în d o itu râ (adîncă) în tr-u n obiect de îm brăcă­
m inte; încreţitură, fald, creţ. ♦ U rm ă, dungă rămasă pe o ţesătură
sau pe o hîrtie în locul unde au fost îndoite. ♦ în creţitu ră a scoarţei
păm întului. 2. Z bîrcitură (.a obrazului). — Bg. k u ta .
C U T Ă R IC Ă pron. nehot. (Fam .) D im inutiv al lui cutare.
C U T Ă R I ŢĂ pron. nehot. (Fam .) C utărică. — D in c u ta r e -f
suf. -iţă.
C tJT E , cute, s. f. Piatră pen tru ascuţit uneltele tăio ase; gresie.
— Lat. c o s, c o tis .
C O T E R , cutere, s. n. A m barcaţie m ică cu aburi sau cu pînze,
avînd formă alungită p en tru a se
deplasa rapid. — F r. c u t t e r (<engl.). ţ/
C U T E Z A , cutez, vb. I. T ran z . ,',/
A îndrăzni, a se încum eta. — L at. * A
c o ttiz a r e (<gr.).
C U T E Z A N Ţ Ă , (rar) cutezanţe,
s. f. îndrăzneală. — D in c u te z a (după
speranţă ) .
C U T E Z A R E s . f . (Rar) Faptul
de a cuteza; cutezanţă.
C U T E Z Ă T O R , -O Ă R E , cuteză­
tori, -oare, adj. Care cu te az ă ; îndrăzneţ.
— D in c u te z a -+ suf. -(ă )to r.
C U T lC U L Ă , cuticule, s, f. M em - Cuter
brană sau strat foarte subţire şi rezistent,
care acoperă sm alţul dinţilor, tulpina sau frunzele plantelor. — Fr.
c u tic u le (lat. lit. c u tic u la ).
C U T lE , cutii, s. f. 1. O biect de lemn, de metal, de carton etc.,
în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează
sau care protejează diverse lucruri. ❖ Expr. (Scos) ca din cutie, se
zice despre persoanele foarte îngrijit îm brăcate. (Fam .) (B agă) capul
la cutie! — (la jocul «de-a capra») strînge capul între um eri, prop-
teşte-1 în p ie p t! fig. fii p ru d e n t! Cutie de scrisori = cutie-tip,
plasată pe stradă de organele poştale, în care expeditorii introduc scri­
sorile ; cutie particulară în care factorii poştali depun corespondenţa
adusă la domiciliu. Cutie de rezonanţă ~ cutie special construită pentru
amplificarea sunetelor. Cutie de viteză ~ cutie în care se află meca­
nism ul schim bătorului de viteză la automobile. Cutie craniană — cavi­
tate osoasă în care este aşezat c re ie ru l; ţeasta capului. 2. Sertar. 3. (înv.)
Casă de b a n i; casetă. — T c. k u ty .
C U T IO A R Ă , cutioare, s. f. Cutiuţă. — D in c u tie + suf. -oară.
C U T IU Ţ Ă , cutiuţe, s. f. D im inutiv al lui cutie (1).
C U T N lE , outnii, s. f. (în v .) Ţ esătu ră de mătase şi bum bac. —
T c . k u tn i.
C U V IIN ŢĂ
C tJT R Ă , cutre, s. f. Persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă.
— N gr. k u t r a (bg. k u tr a ) .
C U T R E IE R s. n. (Rar) C utreierat. [V a r.: (reg.) c u t r i e r s. n.]
— Postverbal al lui c u tr e ie r a .
C U T R E IE R Ă , cutreier, vb. I. 1. T ranz. A străbate, a colinda
(în lung şi în lat), a um bla (din loc în loc) ; p. ext. a hoinări, a vaga­
bonda. ♦ A um bla adesea prin. . . ; a frecventa. Cutreiera cfrciumile
(T E O D O R E S C U ). 2. Refl. (N eobişnuit) A se perinda. A u fost felurite
acele popoare ce s-au cutreierat pe aci (O D O B ESC U ). [Var. : (reg.)
c u t r i e r â vb. I] — Lat. c o n tr ib u la r e .
C U T R E IE R A T s. n. Faptul de a cutreiera (1). [V ar.: (reg.)
c u t r i e r â t s. n.j
C U T R E M U R , cutremure, s. n. 1. M işcare oscilatorie (puternică)
a scoarţei păm întului, provocată de dislocări subterane, de erupţii
vulcanice etc. 2. Fig. înfiorare, cutrem urare, f io r ; p. ext. frică, groază.
— Postverbal al lui c u tr e m u r a .
C U T R E M U R A , cutremur, vb. I. 1. Refl. (D espre păm înt, la
pers. 3) A se zgudui din cauza unui cutrem ur. ♦ Refl. şi tranz. A (se)
clătina, a (se) scutura. 2. Refl. şi tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări
sau a face să tre s a ră ; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăim înta. — Lat.
* c o n tre m u la re .
C U T R E M U R A R E , cutremurări, s. f. A cţiunea de a (se) cutremura
şi rezultatul e i ; cutrem ur.
C U T R E M U R Ă T O R , -O Ă R E , cutremurători, -oare, adj. Care
zguduie, înfioară, impresionează, înduioşează. — D in c u t r e m u r a 4
suf. - ( ă )to r.
C U T R lE R s . n. v. c u tr e ie r .
C U T R IE R A vb. 1. v. c u tr e ie r a .
C U T R IE R Ă T s. n. v. c u tr e ie r a t.
C U T tJM Ă s . f. (Jur.) N orm ă de d rept consfinţită printr-o practică
îndelungată. — Fr. c o u tu m e .
C U Ţ lT , cuţite, s. n. 1. Instrum ent de tăiat, form at d intr-o lamă
metalică şi d in tr-u n m îner, avînd întrebuinţări diferite în gospodărie, în
ateliere etc. O Expr. A avea pîinea şi cuţitul (n mină — a avea la înde-
m înă toată puterea, toate mijloacele. A f i (certat) la cuţite sau a se
avea la cuţite (cu cineva) — a fi sau a ajunge duşm an neîmpăcat (cu
cineva). A pune (cuiva) cuţitul în git = a sili (pe cineva) să facă ceea ce
n u ar vrea. A - i ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul răbdării
sau al p u te rii; a se afla într-o situaţie dificilă. A - i da (cuiva) un
cuţit prin inimă — a simţi o durere adîncă. (A f i ) pe o muche de cuţit =
(a se afla) într-o situaţie critică. ♦ Instrum ent de os sau de m etal cu
care se taie hîrtie sau foile unei cărţi. 4 B istu riu ; p. ext. operaţie. 2.
Piesă tăioasă de metal la diverse maşini sau unelte. ♦ Piesă principală
a cîntarului, care se deplasează la cea mai uşoară atingere şi face ca
cîntarul să fie sensibil. — Lat. * c o titu s.
C U Ţ IT A R , cuţitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuţite
şi alte instrum ente de tăiat. 2. (Fam .) Scandalagiu gata să scoată cuţitul
în tim pul unei certe sau al unei încăierări. — D in c u ţit + suf. -ar.
C U Ţ IT A Ş , cuţitaşe, s. n. D im inutiv al lui cuţit. ♦ (Pop.) Briceag.
C U Ţ IT Ă R lE , cuţitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut
sau se vînd instrum ente de tăiat. 2. T o t felul de cuţite. — (1 ) D in c u ţ i t a r
+ suf. -ie, (2) din c u ţit 4- suf. -ărie.
C U Ţ IT O Ă IE , cuţitoaie, s. f. In stru ­
m ent form at dintr-o lamă ascuţită de oţel
(cu două m înere la capete), folosit de
dulgheri, dogari, tăbăcari etc. pentru
cioplit şi răzuit.— D in c u ţ i t + suf. -oaie.
C U Ţ O V L A H , -A, cuţovlahi, -e,
s. m. şi f. (L a pl.) N um e dat populaţiei arom îne din M acedonia de
către populaţia greacă localnică; (şi la sg.) arom în din M acedonia.
— N gr. k u tz o -v la h o s .
C tJŢ U interj. Strigăt cu care se cheamă cîinii, mai ales căţeii.
♦ (Substantivat, m .) N um e dezm ierdător pentru c îin i; căţel. ^ Expr.
(Fam .) Să-m i zici (mie) cuţu dacă. . . = să mă tratezi ca pe u n cîine
dacă. . . — Com p. bg., sb. k u £ e , magh. k u sz i.
C U Ţ U L Â C H E s. m. (Rar) Căţeluş. — D in c u ţu + suf. -ul-achu.
C U Ţ U L Â N , cuţulani, s. m. (N eobişnuit) C îin e ; căţelandru.
— D in c u ţu + suf. -ul-an.
C tJV Ă , cuve, s. f. Vas special care serveşte la diferite operaţi i
tehnice. — F r. c u v e.
C U V E N I, pers. 3 cuvine, vb. IV. Refl. 1. A-i reveni cuiva ce v'a,
a avea d rept la ceva; a merita. 2. A .fi conform cu cerinţele m o ra le ;
a se cădea. — Lat. c o n v e n ire .
C U V E N IT , -Ă, cuveniţi, -te, adj. Corespunzător, potrivit.— V. cuvetfi.
C U V E R T U R Ă , cuverturi, s. f. Invelitoare cu care se acoperi
o masă, u n pat sau cu care se înveleşte cineva (cînd doarme). — Fr.
c o u v e r tu re .
C U V IIN C IO S , -O Ă S Ă , cuviincioşi, -oase, adj. 1. Care respectă
regulile bunei-cuviinţe, care corespunde acestor re g u li; decent, politi­
cos. 2. (înv. şi arh.) Potrivit, corespunzător; convenabil. N -am nimerit
totdeauna florile cele mai cuviincioase (G A L A C T IO N ). — D in c u ­
v iin ţă + suf. -tos»
C U V IIN Ţ Ă , cuviinţe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau
purtare cuviincioasă; politeţe, decenţă. <* Loc. adv. După cuviinţă =
aşa cum trebuie. ❖ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviinţă = a
găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviinţă — cele trebuincioase,
cele ce se cuvin. — L a t. c o n v e n ie n tia .
C U V IN ŢEL — 2 11 —
C U V IN Ţ £ L , cuvinţele, s. n . D im in u tiv al lui cuvînt.
C U V IO S , -O A SĂ , cuvioşi, -oase, adj. 1. C ucernic, evlavios,
pios. + (Adesea substantivat) T itlu care se dă călugărilor şi călugă­
riţelor. ♦ (S u b sta n tiv a t; în religia creştină) N um e dat sfinţilor p ro­
veniţi din călugări care n u au fost m artiri. 2. (înv. şi arh.) C uviin­
cios ( I ). — D in c u v e n i + suf. -os.
C U V IO Ş lE , cuvioşii, s. f. B ună-cuviinţă, o m e n ie ; cucernicie,
evlavie. ♦ (în so ţit de u n pronum e posesiv) T itlu dat călugărilor şi
altor slujitori ai bisericii. — D in c u v io s + suf. -ie.
C U V ÎN T , cuvinte, s. n. 1. Elem ent al vorbirii om eneşti (constînd
dintr-un fonem sau u n complex de foneme) de care este legat u n
sens, care este susceptibil de o întrebuinţare gramaticală şi care poate
fi înţeles de o colectivitate de oameni reunită în tr-o com unitate isto ric ă ;
vorbă. ❖ Joc de cuvinte ~ glum ă bazată pe asemănarea c u v in te lo r;
calambur. Cuvinte încrucişate = joc în care o persoană trebuie să gă­
sească o serie de cuvinte astfel aranjate în tr-o figură geometrică, încit
cele citite orizontal să aibă cîte o literă com ună cu cele citite vertical.
<►Expr. A nu găsi (sau a nu avea) cuvinte — a n u fi în stare (sub im ­
p u lsu l unui sentim ent puternic) să exprim i ceea ce gîndeşti. Cu alte
cuvinte = exprim înd acelaşi lucru a ltfel; aşadar. In tr-u n (sau cu un)
cuvînt = pe scurt, în concluzie. In puţine cuvinte = pe scurt, în rezum at.
Cuvînt cu (sau de) cuvînt = fără nici o m odificare, exact. D intr-un
cuvînt im ediat, num aidecît. 2. G înd, idee exprim ată p rin vo rb e;
spusă. ❖ Cuvînt greu — vorbă h o tă rîto a re ; (la pl.) vorbe de dojana,
de ocară. Cuvînt introductiv sau cuvînt înainte — prefaţă. Purtător de
cuvînt — persoană autorizată să exprim e în m od public păreri care
reprezintă punctu l de vedere al u n u i stat, al unui guvern sau al unei
organizaţii oficiale. <* Expr. A pune un cuvînt (bun) — a face o in ter­
venţie (pentru cineva). In (toată) puterea cuvîntuîui = în înţelesul
adevărat, pe deplin, cu desăvîrşire. A tăia (sau a curma) cuiva cuvîntul —
a întrerupe pe cineva din vorbă. (Reg.) A începe cuvînt = a începe
vorba, a spune. ♦ Subiect de vorbă, de p o v e stire ; istorisire. S ă nu-mi
uit cuvîntul (C R EA N G A ). 3. C uvîntare, discurs, conferinţă. ❖ Expr.
A cere (sau a da, a avea) cuvîntul (într-o adunare) = a cere (sau a da
cuiva etc.) dreptul d e a vorbi. A lua cuvîntul — a vorbi (într-o adunare).
4. învăţătură, îndrum are, s f a t; p. ext. dispoziţie, ordin. Expr. A
înţelege (sau a şti) de cuvînt — a asculta de spusele, de sfaturile cuiva.
Cuvînt de ordine — dispoziţie dată de u n superior. 5. Prom isiune,
făgăduială. ❖ E xpr. Om de cuvînt = om care îşi ţine făgăduielile.
Cuvînt de onoare (sau de cinste) = prom isiune sau asigurare care anga­
jează cinstea cuiva. A (-şi) da cuvîntul (de onoare) = a se angaja în mod
hotărît că va face cu orice preţ ceva. (A crede) pe cuvînt — (a crede)
fără a mai controla exactitatea spuselor. A -şi ţine cuvîntul sau a se ţine
de cuvînt — a-şi îndeplini o prom isiune făcută. 6. Părere, opinie expri­
mată ; pu n ct de vedere. ♦ Libertate, d re p t de a revendica ceva. A ţi
pus cu toţii jurâm înt S ă n-avem drepturi şi cuvînt (CO ŞBU C). 7, D iscuţie ;
ceartă. ❖ E xpr. Schimb de cuvinte — discuţie aprinsă, ceartă. (Reg.)
N u -i cuvînt = e indiscutabil. 8. Motiv,
raţiune, cauză. ❖ Expr. Cu drept cuvînt =
pe bună dreptate. 9. (înv. şi arh.) Ştire,
veste, inform aţie; zvon. Cuvîntul trimis de
jupîn Traico (G A L A C T IO N ). 10. (înv. şi
arh.) înţelegere, pact, acord. Dacă nu
mi-a plăcea nimic din ce m i-i spune, să-mi
rămîi zălog, . . Bun cuvînt (SA D O V EA N U ).
11. (Rar) Facultatea de a v o rb i; voce, Cuzinet
grai. — L at. c o n v e n tu m .
C U V ÎN T Â , cuvîntez, vb. I. 1. T ran z. A vorbi, a grăi, a zice ;
a declara. 2. T ran z. A ţine u n discurs. ♦ A recita. 3. In tran z. A avea
facultatea de a articula cuvinte. [Prez. ind. ş i : cuvintez) — Lat. c o n -
v e n ta re .
C U V ÎN T A R E , cuvîntări, s. f. V orbire în public desfăşurată cu
oarecare so lem n itate; discurs. — V. cuvînta.
C U V IN T Ă T O R , -O A R E , cuvîntăiori, -oare, adj., s. m. şi f. 1.
Adj. Care cuvîntă (1 ); care are însuşirea de a vorbi. 2. S. m. şi f.
O rator, vorbitor. — D in c u v în ta 4 - suf. -(ă )to r.
C U V ÎN T A rE Ţ , -E Ă Ţ Ă , cuvîntăreţi, -e, adj. (Rar) C uvîn-
tăto r (1 ); care vorbeşte frum os, m eşteşugit. — D in c u v în ta + suf.
-(ă ) ret.
C V IN T E T
C U Z IN fiT , cuzineţi, s. m . Piesă de m etal moale, cu suprafaţă
cilindrică sau sem icilindricâ, în care in tră fusul sau axul unei maşini.
— F r. c o u s s in e t.
C V A D R A G E N A R , -A , cvadragenari, -e, adj. (R ar, despre oameni)
Care a îm plinit patruzeci de ani, care are între patruzeci şi cincizeci
de ani. — F r. q u a d r a g £ n a ir e (lat. lit. q u a d r a g e n a r iu s ) .
C V A D R A N T , cvadranţi, s. m.
1. A patra parte din circum ferinţa
unui cerc. 2. Instru m en t de precizie
form at d in tr-u n sfert de cerc gradat,
întrebuinţat p e n tru m ăsurarea unghiu­
rilo r.— F r. q u a d r a n t (lat. lit. q u a -
d r a n s , -n tis).
C V A D R A T , (1 ) cvadraţi, s. m.,
(2 ) cvadrate, s. n. 1. U nitate de măsură
p en tru lungim e, egală cu 18,04 m ili­
m etri, folosită în tipografie. ♦ A lbi­
tu ră (3 ) avînd această lungim e. 2.
(L atinism înv.) P ă tr a t.— (1 ) F r. q u a -
d r a t , (2 ) lat. lit. q u a d ra tu s«
C V A D R A T tJR Ă s. f. (G eom .)
O peraţie de integrare definitivă a unei
funcţii. <> Cvadratura cercului = p ro ­
blem ă (nesoluţionabilă) care constă în găsirea un u i p ă tra t care să aibă
aceeaşi suprafaţă cu u n cerc d at şi a cărui latură să aibă u n raport
raţional cu raza cercului; fig . problem ă im posibil d e rezolvat.— Fr.
q u a d r a tu r e .
C V A D R U M Ă N , -A , cvadrumani, -e, adj. (D espre maim uţe)
Care se serveşte de cele p atru picioare ca de mîini. ♦ (S ubstantivat,
f. pl.) M aim uţe. — F r. q u a d r u m a n e .
C V A D R U P L A , cvadruplez, vb. I. T ranz. A îm pătri. — Fr.
q u a d r u p le r (lat. lit. q u a d r u p la r e ) .
C V A D R tT PL U , -A , cvadrupli, -e, adj. îm p ătrit. — F r. qua-
d r u p le (lat. lit. q u a d ru p le x ).
C V A N T Ă s. f. v. c u a n tă .
CV A N T IC Ă adj. f. v. c u a n tic .
C V A N T U M s. n. v. cu a n tu m .
C V A R T Ă L , cvartale, s. n. (înv.) 1. A patra parte d intr-un oraş.
♦ C artier, mahala. 2. T r im e s tru .— (1 ) Rus c v a r ta l, (2) germ.
Q u a rta l.
C V Ă R T Ă , cvarte, s. f. 1, (M uz.) Intervalul dintre p atru note
consecutive. 2. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziţii principale
de apărare. — F r. q u a r te .
C V A R T E T , cvartete, s. n. A nsam blu com pus din p atru persoane
care execută îm preună o compoziţie m u zicală; compoziţie scrisă
pentru acest ansam blu. — It. q u a r te tto (fr. q u a rte tto ).
C V A R T lR , cvartiruri, s. n. Locuinţa tem porară a unui grup de
oameni în trecere pe u n d e v a ; p. ext. locul u n d e cineva îşi aşază locu­
inţa. ♦ (Reg.) L ocuinţă cu caracter provizoriu (într-o familie străină) ;
gazdă. — R us k v a r tir a .
C V A R Ţ a. n . v. c u c r ţ.
C V A S s. n. B ăutură acrişoai'ă, răcoritoare, obişnuită la ruşi, pre­
parată din fructe sau din apă, pline şi m alţ. — R us kvas.
C V Ă SI adj, .invar. (F ranţuzism ; precedă adjective şi substantive)
Aproximativ. . . , c a m .. . ; aproape . . . — F r. q u a si.
C V tN T Ă , cvinte, s. f. (M uz.) Intervalul dintre cinci note con­
secutive. — I t. q u in ta (fr. q u in te ) .
C V IN T E SfiN T Ă s. f. v. c h in te s e n ţă .
C V IN T E T , cvintete, s, n. A nsam blu com pus din cinci persoane
care execută îm preună o compoziţie m uzicală; compoziţie scrisă
p en tru acest ansam blu. — It. q u in tetto (fr. quin tette).
 D
D s. m . invar. A cincea literă a alfabetului, n u m ită « de », şi sunetul
corespunzător.
D A 1 adv. C uvînt care se întrebuinţează pen tru a răspunde afir­
mativ la o întrebare sau p en tru a exprim a o afirm aţie, u n consim ţăm înt.
❖ Loc. adv. B a da, exprim ă răspunsul afirm ativ la o întrebare (negativă).
— Bg., sb. d a .
DA* conj, v. d a r.
DA*, dau, vb. I. I. T ranz. 1. A întinde, a înm îna cuiva c e v a ; a
oferi. <► Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza
o petrecere etc. A da bună ziua (sau bună seara, bineţe etc.) = a saluta pe
cineva. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziţie, la în d e m în ă ; a-i face rost de
ceva. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ❖ E xpr. A da ceva
în (sau pe din) două — a îm părţi în două părţi eg ale; a înjum ătăţi. A -i
da (cuiva) un număr oarecare de ani — a-i atribui (cuiva) o anumită
vîrstă; a presupune anii p e care îi mai are cineva de trăit. A
da cttiva cîştig de cauză = a face pe cineva să cîştige (într-un
diferend). ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare.
A da cuiva o problemă de rezolvat. ❖ Expr. A da cuiva de lucru = a
însărcina pe cineva cu o m uncă ; a procura cuiva o ocupaţie ; fig. a pri-
cinui cuiva m ultă bătaie de cap. 3. A încredinţa pe cineva în seama,
în paza, în grija, pe mîna cuiva. <> Expr. A da în judecată (o persoană
fizică sau juridică) = a chema în faţa justiţiei, a intenta u n proces.
4. A pune pe cineva în posesia unui lucru, a preda ceva cuiva; a dărui.
O- (Cu sensul reieşind din determ inări) A da cu chirie = a
închiria. A da cu arendă = a arenda. A da împrumut = a îm p ru ­
muta. A da înapoi = a restitui. A da în primire = a preda. 5. A
pune pe cineva la dispoziţia cuiva. Dete fetelor pentru grădină un
paznic neadormit (IS P IR E S C U ). <> E xpr. (Pop.) A da o ja tâ după cineva
(sau cuiva) sau a -i da cuiva de bărbat (respectiv de soţie) pe cineva — a
căsători c u . . . 6. A renunţa la ceva sau la cineva în schim bul a . . . , a
oferi în lo c u l. . . ; a schim ba cu . .. ❖ Expr. (Reg.) A da toate pe una —
a lăsa Ia o parte orice altă preocupare, alt considerent, a fi constrîns,
obligat să se gîndească num ai l a . .-. (Fam .) A nu da pe cineva pe (sau
pentru) altul, se spune pentru a arăta că preţuim mai m ult pe unul decît
pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva, spune cineva pen tru a arăta
că se socoteşte superior altei persoane. (Refl., rar) A nu se da
pentru m ult — a se declara m ulţum it c u . . . ♦ A o fe ri; a plăti. Cît
dă de-o căruţă? (PRED A). ♦ A vinde. S ă vedem cum a dat porumbul
(PRED A). 7. A jertfi, a sacrifica. Cîinele acesta zece ani a dat din viaţa
lui ca să sară la porunca mea (ISA C). Expr. A -şi da viaţa =■= a-şi
jertfi viaţa din devotam ent (pentru cineva sau ceva). îm i dau capul,
spune cineva pen tru a arăta deplina siguranţă cu care afirm ă un lucru.
8. A arunca, a azvîrli. S ă iei pielea cea de porc şi în foc s-o dai
(C R EA N G Ă ). O Expr. A da vina pe cineva — a învinui pe cineva.
A da uitării ~ a uita, a părăsi. A da pe gîrlă ~ a lepăda ceva, a lăsa
să se piardă, să se părăduiască fără rost. A da (pe cineva sau ceva)
dracului (sau la dracu, naibii) ori a-l da încolo (sau in plata domnului) — a
nu vrea să ştie (de cineva sau dc ceva). ♦ (D eterm inat p rin « pe gît
« peste cap » etc.) A bea (lacom, dintr-o dată, în cantităţi mari). ♦ A
trim ite sau a aşeza pe cineva în tr-u n loc p en tru o îndeletnicire deter­
minată. î l deferă pe la şcoli (IS P IR E S C U ). ♦ A m îna, a duce un animal.
A u dat vite la păscut (SI3IERA). 9. A aşeza, a orienta ceva în tr-un anum it
mod. îş i dăduse pe ochi pălărioara rotundă (SA D O V EA N U ). ❖ Expr.
A da la (sau in tr-)o parte — a îndepărta. A da ochii peste cap — (a
fi pe punctul de) a m u ri; fig. a face fasoane. A da (ceva) peste cap — a
lucra superficial, de mîntuială. A da uşa (sau poarta etc.) de perete == a
împinge în lături, a deschide larg uşa (sau poarta etc.). A da cărţile pe
fa ţă = a dezvălui adevărul. 10. (în e x p r.) A da (un obiect tăios) pe piatră
= a(-l) ascuţi. A da (un lemn) la rindea — a(-l) netezi cu ajutorul rin d e­
lei. A da găuri = a găuri. (Reg). A da (o ţesătură) în undă — a (o)
spăla, a (o) clăti. A da lecţii = a preda lecţii. A da o telegramă = a
expedia o telegramă. A da la ziar — a publica sau a face să se publice
în ziar. A da la lumină (sau la iveală) = a d esco p eri; a publica o scriere.
A da viaţă = a n a ş te ; a fă u ri; fig. a anima, a însufleţi. A da (ceva)
in vileag = a divulga. A da însemnătate = a acorda atenţie. A -şi da
părerea — a-şi expune punctul de vedere. A da foc — a aprinde. A
da bici — a lovi cu b ic iu l; a zori. A da la mină = a pune la dispoziţia
cuiva, a înm îna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie — a p u rta o bătălie.
A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor
a(f lita ecd te= h o i cua fac oficia că cineva este dezertor. A da gata = a
term ina, a lichida; (Fam .) a im presiona puternic, a cuceri (pe cineva).
(R efl.) A se da o luptă, o bătălie = a avea loc o luptă. 11. (D espre sol,
p lante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (D espre oameni) A face să
se audă, a scoate, a em ite un chiot, un strigăt etc. 4- A produce, a crea.
12. A provoca, a prilejui, a cau2a. Zeama de mahorcă slăbeşte şi dă
căldură (C A M ILA R ). 13. (U rm at de verbe c a : « a cunoaşte *, « a în ţe ­
lege » etc. la conjunctiv sau la m oduri nepredicative) A îngădui, a perm ite,
a lăsa. Baba se culcă. . . dînd a înţelege nurori-sa că are s-o privegheze
(C R EA N G Ă ). ❖ Expr. A - i da (cuiva) mîna s ă . . . = a dispune de m ij­
loace m ateriale pentru a . . . , a avea posibilitatea s ă . . . ; a-i veni (etuva)
bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 14. (D espre dum nezeu, soartă,
noroc etc.) A rindui, a destina, a sorti. Ce-a fost să nu dea dumnezeu
să mai fie (C R EA N G Ă ). O Expr. Ş-apoi dă doamne bine! = apoi a
fost stra şn ic ! Ce-o (sau cum a ) da tîrgul şi norocul = cum se va nim eri.
(B inecă) a dat dumnezeu ! — în sfîrşit, în cele din urm ă. + In tran z . (în
practicile superstiţioase, urm at de determ inări introduse prin prep. «în *
sau « cu ») A spune viitorul; a prezice. S a fta da în cărţi (G . M .
Z A M F IR E S C U ). 15. (îm preună cu obiectul formează locuţiuni verbale)
A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A -şi da sfîrşitul
(sau sufletul, duhul) = a m uri. A da raportul «= a raporta. ❖ Expr.
A da (un) examen = a susţine u n exam en în faţa unui exam inator;
fig. a trece cu succes prin tr-o încercare. A da seamă (sau socoteală)
= a răspunde de ceva. A -şi da seama — a se lăm uri, a pricepe.
II. Intranz. 1. (U rm at de determ inări introduse p rin prep. « d i n »
sau « c u ») A face o mişcare (repetată), conştientă sau reflexă. D ă
din aripi (ISA C). ❖ E xpr. A da din umeri = a înălţa din um eri
în sem n de nedum erire, de neştiinţă, de nepăsare. A da din gură — a
vorbi m ult. ♦ Intranz. şi tranz. A o ţine într-una, a n u se mai opri
(din m ers, din vorbă etc.). Curgea sîngele şiroi şi el îi da că
n-are nimic (SA D O V EA N U ). ❖ Expr. (Intranz., fam.) D ă-i c u . . . ,
dă-i c u . . . , se spune pentru a arăta o succesiune de acţiuni. 2.
A spăla, a unge, a vopsi c u . . . 3. A lovi, a izbi, a bate. ❖ Expr.
(D espre două sau mai m ulte persoane) A -şi da cu cotul sau (tranz.)
a-şi da coate — a (se) atinge cu cotul pentru a(-şi) atrage atenţia,
a-şi face semne. A - i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la
locul Iui prin tr-o vorbă usturătoare. A - i da (cuiva) la cap = a lovi,
a o m o rî; fig. a ataca (pe cineva) cu violenţă, pentru a-i distruge
situaţia, bunul num e etc. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul ~ a res­
pinge (pe cineva sau c ev a); a scăpa u n prilej favorabil. ❖ T ranz. I-a
dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. A m învăţat să dau a i puşca
(O D O B ESC U ). ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva). Calul fugea de
da cu burta de păm înt (IS P IR E S C U ). 4. (U rm at de determ inări locale
sau modale) A se duce c ă t r e .. ., a porni, a apuca. ❖ Expr. A da
încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a m erge de colo
pînă colo ; fig. a se frăm înta, a încerca în toate chipurile. A nu şti
încotro să (sau, tranz., s-o) deie = a n u şti ce să mai facă, cum să pro­
cedeze. (T ranz.) A o da p e . . . — a o aduce altfel, a o întoarce, a o
schimba. ♦ A se abate, a trece (pe l a . . . ) . (Expr.) A - i da cuiva
ceva în (sau prin) gînd (sau cap, m inte) — a-i veni sau a-i trece cuiva ceva
prin gînd (sau prin cap, minte). 5. (U rm at de determ inări introduse
prin prep. « de » sau « peste ») A ajunge la. . . , a găsi, a afla, a întîlni.
<* E xpr. A da de fu n d = a ajunge pînă în fu n d ; p. ext. a ajunge la
capăt, la sfîrşit. A - i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da
de dracu — a o păţi. A da de ruşine (sau de necaz, de primejdie etc.) =
a în tîm p in a o ruşine (sau un necaz etc.)* ♦ T ranz. (Reg.) A descoperi, a
băga de seamă, a observa. A dat de copilă că nu-i (C R EA N G Ă ).
6. (D espre o nenorocire, u n necaz etc.) A veni peste cineva pe nepre­
gătite; a-l surprinde. 7. (D espre oameni) A ajunge în tr-u n punct, a
nim eri în lr-u n lo c ; (despre drum uri) a se îm preuna cu alt drum , a
ieşi. ♦ (D espre terenuri, locuri) A se întinde pînă la. .. ♦ (Despre
ferestre, uşi, încăperi etc.) A avea vederea s p re .. ., a se deschide s p re .. .
8. A nim eri î n . . . , a intra, a cădea î n . . . <► Expr. A dat strechea
într-însul, se spune despre u n animal care fuge orbeşte, ca animalele
m uşcate de streche sau, fig., despre u n om care fuge cuprins de spaimă.
A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. A da din lac in puţ = a
nim eri din rău în mai rău. ♦ (D espre păr) A intra, a ajunge î n . . .
î i dă pârul in ochi. ♦ (D espre lumină) A cădea într-o direcţie oarecare.
S -a ghemuit. .. cu spatele la lună, să nu-i dea lumina-n ochi (C A R A G I ALE).
9. (în expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească.
A da în copt (sau in pîrg) = a începe să se coacă, să se pîrguiască. A da
în spic — a lega spic. ♦ (D espre frunze, m uguri etc.) A ieşi, a se ivi, a apăţea.
O Expr. A - i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plîngă.
A (-i) da (cuiva) sîngele = a începe să sîngereze. A da inima (sau duhul)
DABILĂ — 213 — D A LIE

din cineva, se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui D A C T IL O G R A F IA T *, *Ă, dactilografiaţi, -te, adj. Scris la
efort prea m are. ♦ (D espre lic h id e ; determ inat p rin « afară » sau « pe maşină. — V. dactilografia.
din afară ») A ieşi afară din vas. <► Expr. (D espre lichide în fierbere) D A C T IL O G R A F ÎE s. f. T ehnica sau meseria de a scrie Ia m a­
A da in foc = a se um fla, a curge afară din vas. 10. (D espre anotim puri, şină. — F r. d a c ty lo g ra p h ie .
fenom ene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe
să. . a se apuca d e . .. ; a fi pe pu n ctu l de a . . . , a se pregăti s ă . .. D A C T IL O G R A F IE R E , dactilografieri, s. f. Acţiunea de a dactilo­
D ă să plece. III. 1. Refl. şi intranz. (U rm at de determ inări locale) grafia. [ P r .: -fi-e-]
A se duce, a merge, a veni. O Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = D A C T IL O L O G ÎE s. f. Sistem de com unicare prin sem ne con­
a se re tra g e ; fig. a se codi, a se sustrage de Ia ceva. (Refl. şi tranz.) A venţionale făcute cu degetele, folosit de surdom uţi. — F r. d a c ty lo lo g ie .
(se) da jos = a coborî. ♦ Refl. A se aşeza undeva. Se dete p-o pernă
(PA N N ). 2. Refl. şi intranz. (U rm at de determ inări introduse prin D A C T IL O S C O P lE s. f. Procedeu de id en tificarea persoanelor
prep. « l a ») A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se pe baza am prentelor lor digitale. — F r. d a c ty lo s c o p ie .
deda l a . . . , a fi înclinat s p r e .. . 4, Refl. (U rm at de determ inări car D A D A IS M s. n. C urent decadent în lite­
«pe gheaţă », « de-a ro sto g o lu l», « în leagăn » etc.) A aluneca, a se ratura şi arta burgheză, răspîndit după prim ul
rostogoli, a se legăna. ❖ Expr. A se da de-a tumba (sau de-a dura) = a război m ondial şi caracterizat p rin arbitrarul
se da peste cap. A se da in vînt după. . . — a-şi da toată osteneala şi incoerenţa expresiei. — Fr. d a d a is m e .
să obţină cev a; fig . a ţine foarte m ult la cineva sau la ceva. D A D A ÎS T , -Ă , dadaişti, -ste, adj., s. m.
A se da de rîpă = a se prăpădi. 5. Refl. A se lua cu binele pe şi f. 1. Adj. Alcătuit după principiile dadais­
lîngă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de m ului ; privitor la dadaism . 2. S. m. şi f. Adept
partea sau în p a r t e a .. ., a se alătura cuiva, a adera la ceva. + A se al dadaism ului. — Fr. d a d a is te .
acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau ceva. Eu gîndesc că s-a
da după mine (C R EA N G Ă ). 7. Refl. A se lăsa în voia c u iv a ; a se lăsa D Ă D Ă s. f. (Reg.) T erm en de respect
stăpînit, copleşit d e . . . 8. Refl. A nu opune rezisten ţă; a ceda. ❖ folosit de oamenii de la ţară pentru a se adresa
Expr. A nu se da cu una cu două = a n u ceda uşor. ♦ (înv. şi fa m .; unei femei mai în vîrstă sau unei surori mai
despre armate, cetăţi, com andanţi) A se preda, a se supune. 9. Refl. m a ri; leliţă. — Bg., sb. d a d a .
(Reg., urm at de determ inări introduse p rin prep. « l a » sau, rar, D A FIE , dafii, s. f. (Reg.) Snoavă. — Sb.
« s p r e ») A se apuca de. . a se p u n e .. . S -a dat la muncă. <> Expr. d a v ija .
A se da in vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. D Ă F IN , dafini, s. m. M ic arbore din sudul
(în expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă d rep t altcineva. Europei, cu frunze lucioase şi aromatice care
[Form e gram aticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, daţi, d a u ; im perf. se m enţin totdeauna verzi (Laurus nobilis). Dafin
dădeam şi d am ; perf. s. dădui (reg. dedei şi detei) ; m . m. ca perf. <► Foi de dafin — frunzele uscate ale a r­
dădusem şi dasem (reg. dedesem şi detesem ); prez. conj. pers. 3 să dea borelui descris mai sus, folosite drept condim ent. ♦ (La pl. sau, rar,
(reg. să deie)] — L at. d a re . în expr. fo i de dafin) Frunzele acestui arbore, cu care se îm podobeau
D A B IL Ă 1, dabile, s. f. (înv. şi arh.) Im pozit, dare, bir. în antichitate învin g ăto rii; fig . glorie, succes. M i se pare
că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut
DABILĂ*, dabile, s. f. (Reg.) Femeie grasă, leneşă şi prostănacă. — culege în cariera mea cinegetică (O D O B ESC U ). — Sb. d a fin a . fe)
M agh. d e b e lla .
D Â B U L Â , dabule, s. f. (Reg.) Dabilă*. D Â G Ă s. f. (F ranţuzism înv.) Pum nal în trei m uchii
şi cu vîrf ascuţit. — F r. d a g u e . şP
D A C , -Ă, daci, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care se referă la Dacia D A G H E R E O T lP , daghereotipuri, s. n. 1. A parat de
sau la populaţia ei, p riv ito r la Dacia sau la p opulaţia ei. 2. S. m. şi daghereotipie. 2. Im agine obţinută p rin daghereotipie. [ P r .: III
f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. — Lat. -re-o-. — V ar. : d a g h e r o tip s. n.] — F r. d a g u e r r£ o ty p e . If
lit. D a cu s.
D A G H E R E O T IP fE . daghereotipii, s. f. Vechi pro-
D A C A P O adv. (Indicînd că u n pasaj muzical trebuie reluat) cedeu fotografic, care consta în fixarea im aginilor obţinute I
De la în c e p u t; p. ext. (în alte dom enii) din nou, a doua oară. cu ajutorul unei cam ere obscure pe o placă de cupru argin- 11
— It. d a c c a p o . tată. [ P r .: -re-o-. — V a r.: d a g h e r o tip ie s. f.] — Fr. d a g u e r -
D A C Ă conj. 1, (Introduce o propoziţie condiţională) în cazul r6 o ty p ie .
c ă . . . , presupunînd c ă . . . , ..d e .. . Doar dacă. N um ai dacă. 2. (In ­ D A G H E U O T lP s. n. v. d a g h e r e o tip . Dagă
troduce o propoziţie optativă) N um ai de. . . Dacă nu m -ar simţi D A G H E R O T IP ÎE s . f. v. d a g h e r e o tip ie .
nimeni cînd voi fu g i (D E LA V R A N C EA ). 3. (Introduce o p ro ­
poziţie tem porală, avînd uneori şi o nuanţă condiţională sau D A IB O J s. n. (A rg o tic; în expr.) Pe daiboj = pe nim ica
cauzală) Cînd, în (sau din) m om entul cînd, de îndată ce, după ce. toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană,
Dacă vede că-l r ă zb im . . . se m ută la altă gazdă (C R EA N G Ă ). a um bla cu căpătatul. [ P r .: dai-] — Bg.
4. (Introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, p e n tru că, deoarece. Dacă d a j boze.
nu ştia scrie, umbla de la unul lă altul (C A M ILA R ). 4- D e vrem e ce. D Ă IC Ă s. f. (Reg.) D adă. — Sb.
De ce nu m-aş legăna Dacă trece vremea mea (E M IN E S C U ). 5. (In tro ­ d o jk a .
duce o propoziţie concesivă) C u toate că, deşi. Sfîntul soare, dacă-i D A IR Â s. f. v. d a ire a .
soare Ş i tot după tine moare (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). 6. (Introduce o
propoziţie interogativă indirectă) Că, d e . . . Ş i dac-a fo st peţită des, D A IR E A , dairele, s. f. Instrum ent
E lucru tare cu-nţeles (CO ŞBU C). 7. (Reg., în propoziţii independente) muzical oriental, alcătuit d in tr-u n cerc
D ar, d-apoi că, că doar. Ce spui, cumnată. Dacă l-aş ucide in bătaie lat de lem n îm podobit cu clopoţei şi
cînd aş afla că el a prins pupăza (C R EA N G Ă ). 8. (Cu valoare adver­ acoperit cu o piele bine întinsă, pe care
bială) C u greu, abia. Ce-i un pol de bani? Dacă mi-oi cumpăra pe ei se bate cu degetele. [ P r .: dai-. — Var. :
o mină de cuie (C A M ILA R ). 9. (în expr.) Las* dacă — a ) desigur că d a i r â s. f.] — T c. d a ire .
nu; b ) (în construcţii negative) n u mai încape îndoială că . . . — D in D Â JD IE , dajdii, s. f. (înv. şi arh.)
d e + c ă. Im pozit, dare, bir. [Pl. ş i : dajdii] —
D A C IA N s. n. Al treilea etaj al pliocenului din estul Europei, Slav (v. sl. d a z d a ). D aghereotip
reprezentat în ţara noastră p rin tr-u n complex de nisipuri, argile, gresii D Â JN IC , -Ă, dajnici, *e, adj., s. m.
etc,, conţinînd zăcăm inte bogate de petrol şi de lignit. [ P r .; -ci-an] — şi f. (înv.) (Persoană) care plătea d a jd ie ; birnic, contribuabil. — D in
Fr. d a c ie n . d a jd ie -f suf. -mc.
D Â C IC , -Ă, dacici, -e, adj. Dac. — Lat. lit. d a c ic u s . D A L Â C (1) s. n .,( 2 ) s . m . 1. (M ed.) Antrax. 2. Plantă erbacee o tră­
D A C lT Ă s . f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. — Fr. d a c ite . vitoare cu tulpina dreaptă term inată cu
o unică floare verzuie şi cu fructul o
D A C O R O M iN , -Ă, dacoromini, -e, adj., s. m . 1. Adj, (D espre boabă neagră-albăstrie de m ărim ea unui
dialect, grai, cuvinte) Care aparţine rom înilor sau privitor la ro- bob de m a z ăre ; frunzele acestei plante
mînii din nordul D unării. + (S ubstantivat, f.) D ialectul dacorom în. sînt întrebuinţate în popor p en tru vin­
2. S. m. (D e obicei la pl.) R om în din nordul D unării. — D in d a c decarea dalacului (Paris quadrifolia).
+ ro m în . — T c. d a la k .
D A C T ÎL , dactili, s. m. (în m etrica modernă) Picior de trei silabe, D A L A I-L Â M A s. m. invar. M a- D airea
prim a fiind accentuată, iar celelalte două n eac c e n tu ate ; (în metrica rele-lama. — F r. d a la î- la m a .
greco-latină) picior com pus din trei silabe, prim a luncă şi celelalte D A L Â J, dalaje, s. n. T otalitatea dalelor folosite la o lucrare. —
două scurte. [Pl. ş i : (n.) dactile] — F r. d a c ty le (lat. lit. d a c ty lu s). Fr. d a lla g e .
D A C T ÎL IC , -Ă, dactilici, -e, adj, (D espre versuri) A lcătuit din D A LĂ , dale, s. f. Placă subţire de piatră, de m arm ură etc. pentru
dactili. ❖ M etru dactilic = sistem de versificaţie care are la bază dac­ pardosit sau p en tru căptuşitul zidurilor. + Placă de beton arm at a
tilul. — F r. d a c ty liq u e . unui planşeu. — F r. d a lie .
D A C T IL O G R A F , -Ă , dactilografi, -e, s. m. şi f. Persoană care D A LB , -Ă, dalbi, -e, adj. 1. Alb, curat, im aculat. ♦ Fig.
profesează dactilografia. — F r. d a c ty lo g ra p h e . N e p rih ă n it; gingaş, graţios. 2. Lum inos, lim p e d e ; strălucitor. 3. A tră­
D A C T IL O G R A F IÂ , dactilografiez, vb. I. T ran z. A scrie un gător, m inunat. — D in de* + a lb .
text la maşina de scris, a bate la maşină. [ P r .: -fi-a] — F r. d a c ty lo - D A L C A tJC , dalcauci, s. m . Bătăuş, scandalagiu; om de nim ic,
g ra p h ie r. haimana. + N um e dat agenţilor electorali de pe vrem uri. [V a r.: d ă lc ă u c
D A C T IL O G R A F IA T 1 s. n. D actilografiere. [ P r .: -fi- a t] — V. s. m .] — T c . d a lk a v u k «parazit».
dactilografia. D A LIE, dalii, s. f. (B ot.) G herghină. — F r. d a h lia .
DALTĂ — 2 14 —
D A L T A , dălţi, s. f. U nealtă de oţel în formă de pană tăioasă
(cu sau fără m îner), folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la
crestat, la scobit sau la tăiat. — Slav
(v. sl. d la to ).
D A L T O N IS M s. n. D efect al ve­
derii constînd în incapacitatea de a dis­
tinge una de alta anum ite culori, în
special roşul de verde. — F r. d a lto n is m e .
D A L T O N fS T , -Ă , daltonişti, -ste,
s. m. şi f. Persoană care suferă de dalto-
nism. — D in d alto n fism ] - f suf. -ist.
D A M 1 s. m . (Z o o l.; rar) C erb-lopă-
tar. — Lat. lit. d a m a .
DAM *, damuri, s. n. (Reg.) Bordei
pentru vite. ♦ Dam de case — clădiri m ă­ D ălţi
reţe, palate. — T c. d a m .
D A M Â S C s. n. Ţ esătură de in, bum bac, mătase, sau lînă, cu
desene m ari în relief. — It. d a m a s c o (lat. lit. (a )d a m a s c u s ).
D A M A S C H IN A T , -Ă , damaschinaţi, -te, adj. (Rar, despre mo­
bile) îm brăcat în damasc. — D upă fr. d a m a s q u in £ .
D A M Ă , dame, s. f. I. (Astăzi rar) 1.
D oamnă, cucoană. Damă de companie =
femeie angajată în familiile burgheze ca să
îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă
sau ca să-i ţină de u rît. ❖ Loc. adj. De dam ă=
femeiesc. 2. Femeie de m oravuri uşoare.
II. 1. (La jocul de cărţi) Fiecare dintre cele
patru cărţi pe care este înfăţişată figura unei
femei. 2. (La jocul de şah) Regină. 3. (La
pl.) Joc alcătuit din pioni sau discuri albe şi
negre şi o tablă ca cea de şah. — F r. d a m e .
D A M B LA s. f. 1. (Pop.) Apoplexie, para­
lizie, (reg.) gută (2 ). ♦ Acces de furie, năbă-
D am e ( I I 1)
dăi. 2. Fig. (Fam .) Chef, p o ftă .— T c . d a m la .
D A M B L A G t, damblagesc, vb. IV . Intranz. (Pop.) A se îm bol­
năvi de d a m b la ; a paraliza. — D in d a m b la g iu .
D A M B L A G IU , -lE , damblagii, s. m. şi f. Persoană bolnavă de
dam bla; paralitic(ă). — D in d a m b la 4* suf. -(a )g iu .
D A M F s. n. (Fam .) M iros caracteristic (de alcool) pe care îl exală
cineva sau ceva. — G erm . D a m p f.
D A M IG E Â N Ă , damigene, s. f. Sticlă m are
cu gîtul scurt, îm brăcată de obicei într-o îm ­
pletitură de nuiele, de răchită sau de papură.
— It. d a m ig ia n a .
D A M N A T , -Ă, damnaţi, -te, adj. (L i­
vresc; în mitologia greco-rom ană şi în mistica
creştină, adesea substantivat) O sîndit la chinurile
infernului. — Fr. d a m n £ (lat. lit. d a m n a tu s ) .
D A M N A Ţ IU N E s. f. (L ivresc; în m ito­
logia greco-romană şi în mistica creştină) Osîn-
dire la muncile iadului. [Pr. : -ţi-u-'} — Fr.
d a m n a tio n (lat. lit. d a m n a tio , -onis).
D A N A , dane, s. f. 1. Loc amenajat pen­
tru acostarea vaselor în tr-u n p ort şi situat
Damigeană
de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, în miilocul
apei navigabile. 2. Magazie pentru depozitare
de m ărfuri în tr-u n p o rt sau la vamă. 3. Fiecare dintre şlepurile sau
dintre grupurile de şlepuri care alcătuiesc u n convoi. — N gr. d a n a .
D A N C I, danci, s. m . Copil de ţigan. — Ţ ig. d e n c i « dă-m i ceva *.
D A N C IN G , dancinguri, s. n. (Englezism) Local de petrecere
unde se dansează. [ P r .: dansing] — F r. d a n c in g (^engl.).
D A N D A N A , dandanale, s. f. 1. Întîm plare neplăcută, belea,
bucluc, încurcătură. 2. Zgom ot mare, tă ră b o i; petrecere gălăgioasă.
Dandanaua ţine ptnâ la ziuă (S T A N C U ). <> (înv.) Clopot de dan­
dana = clopot de alarmă. — T c. ta n ta n a .
D A N D A N Â IE s. f. v. d ă n d ă n a îe .
D A N D I s . m. T în ăr îm brăcat cu o eleganţă exagerată. [Pr. ş i :
dendi] — F r. d a n d y «en g l.).
D A N D ÎS M s. n. Com portare, ţinută de dandi. [Pr. ş i : dendism]
— F r. d a n d y s m e .
D A N fiZ , -A , danezi, -e, adj. s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Danemarcii sau populaţiei e i ; privitor la D anem arca sau la populaţia
ei. 2. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a D ane­
marcii. — It. d a n e s e .
D A N G interj. (Adesea repetat) C uvînt care im ită sunetul unui
clopot sau alt sunet m etalic; bang, — O nomatopee.
D A N G A , dangale, s. f. Sem n făcut cu fierul roşu sau cu sub­
stanţe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, p en tru a le identifica.
—T c . d a n g a .
D A N G Ă T , dangăte, s. n. Sunet prelung al clopotului. — D in
d a n g 4- suf. -ăt.
D A N lA N s. n. U ltim ul etaj al cretacicului. — Fr. d a n ie n .
D A N IE , danii, s. f. (înv. şi arh.) Faptul de a dărui (avere, bani
e tc .); (concr.) dar, donaţie. <- Hrisov (sau act) de danie = act prin
care se întăreşte în scris o donaţie. Expr. (în v .) A se face danie
(cuiva) a-şi dărui averea. — Slav (v. sl. d a n ije ).
D A N S , dansuri, s. n . 1. Serie de mişcări ritm ice ale corpului,
executate în tactu l unei melodii şi avînd caracter de artă sau de
DARABANĂ
divertism ent. 2. A cţiunea de a dansa. î i place muzica ţi dansul. [V a r.:
(pop.) d a n ţ s. n .] — F r. d a n s e .
D A N S A , dansez, vb. I. Intranz. A executa u n dans. ❖ T ranz.
A dansat un vals. ♦ Fig. A sălta în mişcări uşoare ca de dans, a se
mişca necontenit, a n u avea astîm păr. Focul dansa înaintea ochilor
noştri (C. P E T R E S C U ). -♦ T ranz. A executa u n dans cu cineva, a
lua, a invita la dans pe cineva. A dansat toate fetele. [V a r.: (pop.) d a n ţâ
vb. I] — F r. d a n s e r..
D A N S Â N T , -A, dansante, adj. n. şi f. (D espre serate, petreceri
etc.) C u dans. — F r. d a n s a n t.
D A N S A T O R , -O A R E , dansatori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care dansează ; persoană a cărei profesiune este dansul. — D in d a n sa
+ suf. -tor.
D A N T E L A , dantelez, vb. I. T ranz. A tăia, a cresta în colţuri
marginea unui lucru, a-1 face ca pe o dantelă. — F r. d e n te le r .
D A N T E L A T , -A , dantelaţi, -te, adj. îm podobit cu dantelă. ♦
Cu marginile dinţate (sau perforate, ajurate) ca o dantelă.—V. dantela.
D A N T E L Ă , dantele, s. f. îm pletitură ajurată cu modele variate,
executată (m anual sau mecanic) din fire subţiri de aţă sau de mătase
şi folosită ca garnitură la rufărie sau p e n tru rochii, perdele e tc .; (reg.)
horbotă. — Fr. d e n te lle .
D A N T E L Ă R IE , dantelării, s. f. C antitate m are de d a n te le ; dife­
rite feluri de dantele. ♦ Fig. C ontur sinuos care seamănă cu o dan­
telă. Dantelăria insulelor (G . M . Z A M F IR E S C U ). — D in d a n te lă +
suf. -ărie.
D A N T E L tJR Ă , danteluri, s. f. O rnam entaţie arhitectonică con­
stînd din crestături, colţişori, zimţi etc. — F r. d e n te lu re .
D A N T E L tJT Ă , danteluţe, s. f. D im inutiv al lui dantelă.
D A N T tJR Ă s. f. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul
în care sînt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii, dentiţie. ❖ Dantură (falsă) =
proteză dentară. — F r. d e n tu r e .
D A N T s. n. v. d a n s.
D A N T A vb, I. v. d a n s a .
D A N U B IÂ N , -A, danubieni, -e, adj. (D espre ţări, ţinuturi etc.)
D in regiunea D u n ă rii; dunărean. [ P r .: -bi-ah] — F r. d a n u b ie n .
D A R 1 adv. (înv.) D a, aşa. A u zit-a ţi ce-am spus eu? — D ar, mă-
mucă, ziseră iezii (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. Păi dar — cum altfel ? ♦
Fireşte, desigur. Cunoşti pe domnul Leonaş, care-o ţinut moşia de ală­
tureaî — î l cunosc dar (A L E C SA N D R I).
DAR* conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adver­
sative) 1. (Arată o opoziţie) C u toate acestea, totuşi. Tari de vir­
tute, dar slabi de minte (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. D-apoi (bine) sau dar
cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. Ceapă cu mămă­
ligă? D-apoi neam de neamul mieu n-a mîncat aşa bucate (C R EA N G Ă ).
♦ Ci. N u că zic eu, dar aşa este. 2. (Arată o piedică) însă. Eu aş sta,
dar nu prea vrea el să steie (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. D ar aş! = însă,
nici vorbă, nici g în d ! 3. (Arată trecerea la altă idee) De uitat,
n-am uitat nemica, tată, dar ia, prin dreptul unui pod, m i-a ieşit înainte
un urs grozav (C R EA N G Ă ). ♦ (Adaugă o idee nouă Ia cele spuse mai
înainte) M ai m ult decît atît, cu atît mai m ult, darăm ite. Deal cu deal
se ajunge, dar încă om cu om (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. D-apoi — dară­
mite. ♦ (D upă o propoziţie optativă urm ată de o construcţie nega­
tivă) N icidecum , nici gînd. ❖ E xpr. N i c i . . . , dar n ic i.. . = n i c i . . . ,
şi cu atît mai p u ţ i n . .. ♦ Altfel, altm interi. S în t om bun, dar ţi-aş
arăta eu ! II. (în propoziţii conclusive) Prin urm are, aşadar, deci. Vom
spune dar cît de frum oasă-i lumea (BA N U Ş). + (în legătură cu un
imperativ, exprim ă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) Ci. III. (In tro ­
duce o propoziţie interogativă) Oare ? D ar de cînd a ţi pus voi stăpînire
pe mine? (C R EA N G Ă ). IV. (înaintea unui cuvînt care de obicei se
repetă, întăreşte înţelesul acestuia) Acolo voi f i culcat, D ar culcat, şi
cum culcat ? (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). ❖ (Exprim ă surprindere faţă de
o acţiune neaşteptat de bună, de intensivă etc.) Dar frumos mai c în ţi!
[V a r.: d a , d â r ă conj.]
D A R 8, daruri, 8. n. I. 1. O biect prim it de la cineva sau oferit fără
plată cuiva, în sem n de prietenie sau ca ajutor e tc .; cadou. O Loc.
adj. De dar = prim it gratis, dăruit. ❖ Loc. adv. în dar — fără plată,
g ra tis ; degeaba. + Plocon. L a curtea sa cea nouă veneau darurile satra­
pilor (SA D O V EA N U ). 2. (Bis.) Prinos, ofrandă. ❖ Sfintele daruri *=
pîinea şi vinul sfinţite p en tru cum inecătură. II. 1. însuşire (cu care
se naşte c ineva); aptitudine, vocaţie, talent. ❖ Expr. A avea darul
să . . . (sau a . . . sau de a . . . ) = a avea
puterea, posibilitatea s ă . . . , a fi în stare
s ă , a fi de natură s ă . . . A avea darul
vorbirii = a vorbi frum os, a fi b un orator.
(Ir.) A avea (sau a lua) darul beţiei = a fi
(sau a deveni) beţiv. 2. Avantaj, binefacere.
Darurile tehnicii moderne (IB R Â IL E A N U ).
3. (în concepţia creştină) A jutor pe care îl
acordă dum nezeu o m u lu i; milă, har. ♦ (în
expr.) D arul preoţiei — dreptul de a exer­
cita funcţiile preoţeşti. — Slav (v. sl. d a r u ) .
D A R A s . f. G reutatea am balajului
sau a recipientului, a vehiculului etc. în
care se păstrează sau se transportă o marfă.
M a i mare daraua decît ocaua sau nu
face daraua cît ocaua ( = prea m ultă oste­
neală pentru obţinerea u nui lucru neîn­
semnat). — T c. d a r a .
D A R A B A N , darabani, s. m. (înv. şi arh.) Soldat de gardă; ostaş.
— P ol. d r a b a n t.
D A R A B A N Ă , darabane, s. f. 1. T obă (mică). E xpr. A bate
darabana = a divulga, a da în vileag un s e c re t; a bate toba. A
 DARAC — 215
bate darabana in (sau pe) ceva — a bate ritm ic în ceva. A vinde (sau
a cumpăra) la darabană = a vinde (sau a cum păra) la mezat. A face
(cuiva) spatele darabană — a bate zdravăn (pe cineva). 2. Roată de
transm isie făcută din lem n, folosită în anum ite instalaţii de săpare
a sondelor. — U cr., pol. ta r a b a n .
D A R Â C , darace, s. n. U nealtă sim ­
plă pentru pieptănat lina, cînepa sau
inul, formată d intr-un fel de perie cu
dinţi mari de oţel, m ontată pe un suport.
♦ M aşină-unealtă pentru scărm ănat lîna
şi alte materiale textile, alcătuită din două
piese cilindrice cu dinţi, m ontate paralel,
una fiind fixă iar cealaltă p u tîn d executa
o mişcare de pendulare. [Var. : d ă r â c
s. n.] — T c. d a ra k .
d a r a d A i c ă , daradaice, s. f. (Reg.)
Trăsură veche şi hodorogită. — U cr. ta - Darac
ra d a jk a .
D A R A G ÎU , daragii, s. m. (înv .) Persoană care bate daireaua. —
Din d a r a + suf. -giu.
D A RA V ELĂ s. f. v. d a r a v e r ă .
D A R A V E R Ă , daraveri, s. f. 1. P ă ţa n ie ; în c u rc ă tu ră ; bucluc,
belea. 2. T rebu ri, in te re se ; afacere (comercială). [V a r.: d a r a v e lă s. f.]
— Din d a r e + a v e r e (după it. dare ed avere).
D Â R Ă conj. v. d a r 3.
D A R Ă M IT E conj. (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte)
Mai m ult decît atîta, cu atît mai m u lt; dar, dar încă. [V a r.: d â r m ite
conj.] — D in d a r ( ă ) -f m i -\- te.
D A R D Ă j darde, s. f. (înv.) Suliţă de aruncat, avînd vîrful cu tăiş
dublu. ♦ (Rar) Săgeată. întinzîndu-şi auritul arc azvîrlă darde ucigătoare
(O D O B ESC U ). — Pol. d a r d a .
D Â R E , dări, s. f. Acţiunea de a da. 0- Loc. adj. (D espre oameni)
Cu dare de mină = înstărit, bogat. ❖ E xpr. Dare de seamă — raport,
referat asupra unei activităţi, a unei gestiuni etc. ; prezentare critică
a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recen zie; relatare (în ziare) a u nor
fapte, întîm plări etc. Dare la semn = tragere la ţintă. Dare în jude­
cată = trim iterea cuiva în judecată. Dare la lumină — publicare,
tipărire. Dare pe fa ţă (sau în vileag) — divulgare, demascare. ♦
(Pop.) Im pozit, bir.
D A R IE s. f. Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu flori galbene
dispuse în spic lung şi cu fructe capsule (Pedicularis camPestris).
D A R M IT E conj. v. d a r ă m ite .
D A R N adv. (înv. ; în expr.) In d a m = în zadar, degeaba. —
It. in d a rn o .
D A R N IC , -Ă , darnici, -e, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă
d a ru ri; generos, mărinimos. 2, Fig. Bogat, roditor, mănos. — D in
dar* 4- suf. -mc.
D A R V IN ÎS M s. n. T eorie form ulată de naturalistul englez D arw in,
care explică originea şi evoluţia speciilor de animale şi de plante pe
calea selecţiei naturale. — F r. d a rw in is m e .
D A R V IN lS T , -A , darvinişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care
aparţine darvinism ului, privitor la darvinism. 2. S. m. şi f. A dept al
darvinismului. — F r. d a rw in is te .
D A S C A L E C I s. m. v. d ă sc ă lic i.
D A S C Ă L , dascăli, s. m. 1. (Pop.) în v ăţăto r (la ţară) ; p. ext. (arh.)
profesor. ♦ (Rar) O m de ştiinţă ; învăţat, savant. 2. Fig. Iniţiator sau
propagator al unei d o c trin e ; în drum ător în tr-u n anum it domeniu. 3.
C întăreţ de biseric ă ; diac, psalt. — Bg., sb. d a sk a l.
D A S tJP R A adv. v. d e a s u p r a .
D A T 1, daturi, s. n. I. Faptul de a d a ; (urm at de determ inări
introduse p rin prep. « la ») efectuarea anum itor operaţii de prelucrare.
Datul la rindea. II. 1. P u n ct de la care se pleacă în tr-un raţionam ent,
într-o d isc u ţie ; fapt din care rezultă sau se deduc altele ; noţiune
fundam entală. 2. (în superstiţii) Boală atribuită vrăjilor, farm ecelor.
3. (în expr.) A şa e datul (cuiva) = aşa e soarta (cuiva).
DAT*, -A, daţi, -te, adj. Pus la dispoziţie, o fe rit; înm înat, transm is,
prezentat, dăruit. ❖ Expr. L a un moment dat — în tr-u n anum it mo­
m ent ; în clipa aceea. în cazul dat = în acest caz, în cazul de faţă.
D at fiin d ( c ă .. . ) — ţinînd seama de. . . (sau c ă . . .), avînd în vedere
(că. . . ) ; deoarece. D at dracului (sau naibii) = deştept, is te ţ; şmecher,
şiret. D at uitării = uitat, părăsit de toţi. — V. da*.
D A T A , datez, vb. I. 1. T ran z. A stabili data exactă a unui eveni­
m ent sau a unui fapt din trecu t. ♦ A pune d ata pe o scrisoare, pe un
act etc. 2. Intranz. (C u determ inări introduse p rin prep. « de la »,
* de » sau « d i n ») A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe.
— Fr. d a te r .
D A T A R E , datări, s. f. Acţiunea de a data.
D A T A T , -A, d ataţi, -te, adj. (D espre fapte, evenimente etc.)
Căruia i s-a stabilit data. ♦ (D espre acte, scrisori etc.) Care poartă
dată. — V. data.
D A T Ă 1, dăţi, s. f. Fiecare dintre cazurile, dintre îm prejurările cînd
se produce un fapt (care se repetă sau este de natură a se re p e ta ); rînd.
O (In legătură cu u n num eral, în concurenţă cu « oară *) Dar eu văd
de-atîtea dăţi ce cuminte-i fire a ! (CO ŞBU C). <>■ Loc. adv. D ata trecută
= cu prilejul anterior, în îm prejurarea trecută. D ata viitoare = cu
prilejul ulterior, în tr-o îm prejurare viitoare. De data aceasta (sau asta)
sau de astă dată = de rîn d u l acesta, acum a. Pe dată (ce . . . sau cum . . .)
— îndată, imediat (ce . . . sau cum . . .), .pe loc, num aidecît. O dată =
-
DAHULAT
în tr-u n singur rîn d , o singură dată. N u o dată = de m ulte ori, adesea.
O dată (cu) = în acelaşi tim p cu . . . ; concom itent, sim ultan. încă
o dată = din nou. (Expr.) O dată cu capul = cu nici u n preţ, nicio­
dată. O dată pentru totdeauna = definitiv, irevocabil. ❖ Loc. conj.
O dată = îndată ce. O dată liberi, unii din noi luară calea Parisului
(B O L IN T IN E A N U ). O dată ce — de vreme ce. — V. daa,
D Â T Ă 8, date, s. f. 1. T im pul precis (exprim at în term eni calen­
daristici) cînd s-a produs sau urmează a se produce un evenim ent. ♦
M enţiune care indică tim pul întocm irii unei scrisori, al unui act etc. 2.
(La pl.) F apte stabilite (de ştiinţă), elem ente necesare care servesc
ca punct de plecare în cercetarea unei chestiuni, la tragerea unei con­
cluzii sau la luarea unei hotăriri. — (1) Fr. d a te , (2) participiul lui da3
(sensul după fr. donnie).
D Â T Ă S, date, s. f. 1. (Reg. ; în expr.) Cum (sau precum ) e data =
după cum e obiceiul, datina ; după cum trebuie, se cuvine, se cade,
se obişnuieşte. 2. Soartă, destin. ❖ Expr. A şa-i (sau aşa i-a fo s t) data
(cuiva) — aşa e (sau aşa i-a fost) soarta (cuiva). — V. da3.
D A T IN Ă , datini, s. f. 1. O bicei sau deprindere consacrată în tim p
şi devenită tradiţională pentru o colectivitate de o a m e n i; tradiţie,
uzanţă. 2. (Rar) Regulă, tipic. Va să-l spui şi eu după cum este şartul
şi datina lui (O D O B ESC U ). — Slav (v. sl. d e d in a «m oştenire»,
după dat1) .
D A T fV , s. n. Caz a! declinării avînd, de obicei, valoare de
complement indirect şi răspunzînd Ia întrebarea « c u i? » — F r. d a tif
(lat. lit. d a tiv u s ).
D A T O R , -O A R E , datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva
o datorie (bănească). ❖ Expr. Dator vîndut — plin de datorii. A scoate
pe cineva dator a-i pretinde cuiva achitarea unei sum e pe care n-o
datorează. 4- îndatorat faţă de cineva pentru un serviciu, u n sprijin etc.
2. O bligat (moraliceşte sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva.
— Lat. d e b ito r iu s (după dat*).
D A T O R A , datorez, vb. I. 1. T ranz. A avea de plătit cuiva o sumă
de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. T ranz. A avea o
datorie morală faţă de cineva, a-i fi îndatorat p en tru c e v a ; a fi obligat
la ceva faţă de cineva. 3. Refl. A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză.
Neînduplecatei lor v o in ţe .. . se datorează fa p tu l că la poalele măreţilor
munţi nu se întinde un ţinut de mizerii (BO G ZA ). [Var. : d a to r i
vb. IV] — D in d a to r.
D A T O R A T , -A adj. v. d a to r it.
D A T O R Î vb. IV. v. d a to ra .
D A T O R IE , datorii, s. f. 1. Sum ă de bani sau orice alt b un da­
torat cuiva. ❖ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. <> Expr. A se băga
in datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca)
în datorii — a se îm prum uta cu sum e mari, care nu mai pot fi resti­
tuite. 2. O bligaţie legală sau m o ra lă ; îndatorire. ❖ Loc. adj. (înv.)
De datorie = c u v e n it; obligatoriu. După acea de datorie bună dimi­
neaţă, scoase din sîn o broşură (N E G R U Z Z I). -0 Loc. adv. De (sau
din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. L a datorie = în locul
u n d e te cheamă obligaţiile de serviciu. ❖ E xpr, A f i de datoria
cuiva să. . . = a fi obligaţia cuiva să. . . A crede de datoria sa să. . .
= a se crede obligat să. . . — D in d a t o r -f- suf. -ie.
D A T O R tN Ţ Ă , datorinţe, s. f. (înv,) Obligaţie (morală), înda­
to rire .— D in d a to r i -f suf. -inţă.
D A T O R IT , -A, datoriţi, -te, adi. 1. (D espre o sum ă de bani sau
un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit
din sau de l a . . . , cauzat, pricinuit d e . . . ♦ (în forma datorită: cu
valoare de prepoziţie) M ulţum ită, g ra ţie ; din cauza, din pricina. [Var. :
d a to r â t, -ă adj.] — V. datori.
D A T O R N IC , -A , datornici, s. m. şi f. 1. Persoană care are
de plătit o datorie ; debitor. în cîţiva ani tot satul era însemnat pe o
scoarţă a unei vechi cărţi de rugăciuni, ca datornici (C A M ILA R ). 2,
(Rar) Persoană care are de prim it o d a to rie ; creditor. Visteria mea
e goală şi datornicii mei ţipă (SA D O V E A N U ). — D in d a t o r + suf. -nic.
D Â U N Ă , daune, s. f. Pagubă, vătămare. ❖ Loc. adv. în dauna
(cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrim entul (cuiva sau a ceva).
[ P r .: da-u- ] — Lat. lit. d a m n u m (după scaun <scamnum).
D Ă interj, v. d e 8.
D Ă B A l A T , -A adj. v. d ă b ă lă z a t.
D Ă B Ă L Ă ZA , dăbălăzez, vb. I. 1. T ranz. (D espre animale) A-şi
lăsa să atîrne în jos capul, gura sau u re c h ile ; a pleoşti. 2. Refl.
(D espre oameni) A slăbi, a se moleşi. — D in d e 4 + z ă b a lă (prin
metateză).
D Ă B Ă L Ă Z A T , -A, dăbălăzaţi, -te, a d j. (R eg.; despre buze,
urechi etc.) Lăsat în jos, pleoştit. [Var,: d ă b ă l â t, -ă adj.] — V. dăbălăza.
D Ă B IL Â R , dăbtfari, s. m. (înv. şi arh.) Strîngător de b iru r i.—
D in d a b ilă + suf. -ar.
D Ă D A C Ă , dădace, s. f. (Ieşit din uz) Fem eie angajată într-o
familie pentru îngrijirea copiilor. ❖ Expr. A face pe dădaca ~ a-şi
asuma rolul de a asista, de a îndrum a, de a îngriji pe cineva, în special
pe un copil. — N gr. d a d a + n e n e a c â .
D Ă D Ă C E A L Ă , dădăceli, s. f. (Ir.) F aptul de a dădăci (2).
— D in d ă d ă c i + suf. -eală.
D Ă D Ă CI» dădăcesc, vb. IV . T ranz. 1. A fi dădaca unui copil,
a-1 îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam . şi ir.) A servi, a îngriji pe
cineva ca pe u n copil, a-1 asista în orice acţiune. — D in d ă d a c ă .
D Ă H U L A vb. I. v. d ă u la .
D Ă H U L A T , -A adj, V, d ă u la t.
D ĂINA — 2 16 —
D Ă IN A , dăinez, vb. I. T ran z. şi refl. (Reg.) A (se) mişca încoace
şi încolo, a (se) b alan sa; a (se) legăna. — O nom atopee.
D Ă IN U I, dăinuiesc, vb.. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să
existe, să se menţină ; a ţine, a dura ; a persista. 2. (D espre fiinţe) A
trăi, a exista. [Prez. ind. ş i : dăinui] — Sb. d a n o v a ti.
D Ă IN U IR E s. f. Faptul de a dăinui; persistenţă, menţinere.
D Ă IN U IT O R , -O Â R E , dăinuitori, -oare, adj. Care d ăin u ieşte;
durabil, trainic, persistent. — D in d ă in u i + suf. -(i)to r .
D Ă LB ÎN Ă , dălbini. s. f. (Reg.) Apă a d în c ă ; (prin restricţie) loc
adînc şi prim ejdios în tr-u n Iac, în tr-u n r î u ; bulboană. [V ar.: d u lb in ă
s. f.] — Bg. d ă lb in a .
D Ă L B lO R , -O A rA , dălbiori, -oare, adj. D im inutiv al lui dalb.
[Pr. : -bi-or]
D Ă L C Ă tJC s. m. v. d a lc a u c .
D Ă L C Ă O Ş, dălcăuşi, s. m. (Reg.) A jutor al cîrmaciului unei
plute, care stă la cîrm a de d in d ă ră t.— T c . d a lk a (v )u k .
D Ă L C Ă tJŢ , dâleâuţi, s. m. (Fam .) Prieten; ortac.
D Ă L T lŢ Ă , dăltiţe, s. f. D im inutiv al Iui daltă.
D Ă L T U I, dăltuiesc, vb. IV. T ranz. A lucra (tăind, cioplind,
scobind etc.) un obiect cu dalta. — D in d a ltă .
D Ă L T U lR E , dăltuiri, s. f. Acţiunea de a d ă ltu i; săpare cu dalta
în piatră, în lemn etc.
D Ă L T U IT , «Ă, dăltuiţi, -te, adj. L ucrat, cioplit, sculptat cu dalta.
— V. dăltui.
D Ă L T U IT 6 R , -O A R E , dăltuitori, -oare, s. m. şi f. (Rar) P er­
soană care dăltuieşte. — D in d ă ltu i + suf. -(i)to r .
D Ă L T U IT O R Ă , dăltuituri, s. f. (Rar) Scobitură, crestătură făcută
cu dalta. — D in d ă ltu i + suf. - ( i)tu r ă .
D Ă L T O ţA , dăltufe, s. f. (Rar) D ăltiţă. — D in d a ltă + suf. -uţă.
D A n A C , dănaci, s. m. (Reg.) Băiat m ăricel; băieţandru, flăcăiaş.
— Bg. d a n a k .
D Ă N Ă N A lE , dănanăi, s. f. (Reg.) 1. C iudăţenie, năzdrăvănie;
bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. — D in d a n -
d a n a ie .
D Ă N C ItJC , dănciuci, s. m. D im inutiv al lui danci.
D Ă N D A N A lE , dăndănăi, 8. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tăm băliu. 2.
Poznă, boroboaţă; dănânaie ( I ) . [V ar.: d a n d a n â ie 8. f . ] — D in
d a n d a n a + suf. -aie.
D Ă N G Ă N l, pers. 3 dăngăneşte, vb. IV. Intranz. (D espre clopote)
A suna. — D in d a n g .
D Ă N G Ă N lT s . n. A cţiunea de a dăngâni şi rezultatul ei.
D Ă N O S , -O A S A , dănoşi, -oase, adj. (Rar) D arnic, generos. —
D in danfie] -|* suf. -os.
D Ă N Ţ U l, dănţuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ❖
Isaia dănţuieşte = numele unei cîntări bisericeşti care se cîntâ Ia sfîr-
şitul cununiei; fig. căsătorie. <► T ranz. Polca, polca, vesel j o c .. . noi
te dănţuim (A L E C SA N D R I). ♦ Fig. A sălta. — D in d a n ţ.
D Ă N Ţ U IT O R , -O A R E , dănţuitori, -oare, s. m. şi f. (Pop.)
D ansator. — D in d ă n ţu i -f suf. -(i)to r .
D Ă N U l, dănuiesc, vb. IV. T ran z. (înv.) A face o d a n ie ; a dărui,
a dona. — D in d a n ie .
D Ă N U lR E 8. f. (înv.) Faptul de a d ă n u i; dăruire, donare.
D A N U IT O R , -O A R E , dânuitori, -oare, s. m. şi f. (înv.) D onator.
— D in d ă n u i + suf. -(i)to r .
D Ă O L l vb. IV. v. d ă u ll.
D Ă P A R A f dâpăr, vb. I. T ran z. şi refl. (Pop.) 1. A-şi smulge
părul din cap (de jale, de desperare etc.). 2. (F am .) A (se) părui.
— Lat. d e p ila re .
DĂRAB,, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2 ). [PI. ş i: dărabe.
— V ar.: d ă r ă b s. n.] — M agh. d a ra b .
D A r A C s . n. v. d a r a c .
D Ă RA B s. n. v. d ă ra b .
D Ă rA b A N s . m. v. d o ro b a n ţ.
D Ă RĂ B tJT» dărăbufe, s. n. D im inutiv al lui dărab.
D Ă R Ă C f, dârăcesc, vb. IV. T ran z. A scărmâna, a destrăm a, a
pieptăna tîna, cînepa etc. cu d a ra c u l; a da la darac, a trece p rin darac.
— D in d a ra c .
D Ă R Ă C lR E , dărăciri, s. f. Acţiunea de a dărăci şi rezultatul ci.
D Ă R Ă C lT s . n. D ă ră c ire .— V. dărăci.
D Ă R Ă C IT â R 1, dărăcitoare, s. n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită
pentru d ă ră cit; darac. — D in d ă r ă c i + suf. -(i)to r .
D Ă R Ă C IT O R 1, -O A R E , dărăcitori, -oare, 8. m. şi f. M uncitor
specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. — D in d ă r ă c i + suf.
-(i)to r.
D Ă R Ă C IT C fR Ă s. f. M aterial textil dărăcit. — D in d ă r ă c i +
suf. -(i)tu r ă .
D Ă R Ă P Ă N A , dărăpăn, vb. I. 1. Refl. (L a pers. 3) A se ruina,
a se d is tru g e ; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. T ran z. (Reg.) A-şi
«mulge părul (de jale, de desperare). Intra-n casă suspinind.. . Păr
bătrin dărâpănind (ŞEZ.). — Lat. * d e ra p in a re .
D A rA P Ă N A R E s . f. A cţiunea de a se dărăpăna; ruinare ; năruire,
surpare.
DÂULARE
D Ă R Ă P Ă N A T , «A, dărăpănaţi, - te, adj. (D espre construcţii)
G ata să se dărîm e, d eterio rat; p. ext. năruit, surpat. — V. dărăpăna
D Ă R A p A N Ă T O R , -O A R E , dărăpănători, -oare, adj. (Rar)
Care ruinează, distruge. Negoţ stricăcios şi dărăpănător sănătăţii locui­
torilor (G H IC A ). — D in d ă r ă p ă n a + suf. -(ă )to r.
D Ă R A p A N Ă T C R Ă , dărăpănături, s. f. C onstrucţie dărăpănată,
ruină. — D in d ă r ă p ă n a 4- suf. -(ă )tu r ă .
D Ă R ÎM Â , dătim , vb. I. T ranz. 1. A doborî, a culca la p ă m în t;
fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuşi, a se su rp a ; a
se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A desface o clădire (veche) p en tru a
folosi materialul. 2. (Rar) A rupe, a da jos ram uri, frunze d intr-un
copac. ♦ A cosi iarbă, cereale etc. [Var. : (reg.) d ă r m â , darm, vb. I]
— Lat. * d e ra m a re .
D A rIM A R E , dărîmări, s. f. Acţiunea de a (se) dărîm a; dobo-
rîre ; distrugere, nimicire ; surpare, ruinare. [V a r.: (reg.) d ă r m â r e s. f.]
D Ă R Im A T , -A, dărimaţi, -te, adj. 1. Prăbuşit, surpat; ruinat;
fig . nimicit, distrus. 2. (D espre copaci) Cu ram urile, cu frunzele
rupte. [V ar.: (reg.) d ă r m â t , -ă adj.] — V. dărîma.
D A rIM Ă T O R , -O Â R E , dărimători, -oare, s. m. şi f. (Rar) P e r­
soană care dărîmă. — D in d ă r î m a 4- suf. • ( ă )to r.
D Ă R ÎM A tC R Ă , dărimături, s. f. 1. Zid, clădire d ă rîm a tă ;
ruină. + M aterial căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. Crengi
de copaci rupte şi doborîte la p ă m în t; vreascuri. [V ar.: d ă r m ă t u r ă
s. f.] — D in d ă r i m a 4 suf. -(ă )tu ră .
D Ă R M A vb. I. v. d ă r îm a .
D Ă R M Ă R E 8. f. v. d ă r im a r e .
D Ă R M Â T , -A adj. v. d ă r lm a t.
D Ă R M Ă T tlR Ă s. f. v. d ă r î m ă t u r ă .
D Ă R N IC IE , dărnicii, s. f. 1. însuşirea de a fi darn ic; generozi­
tate, mărinimie. 2. Fig. A bundenţă, b e lşu g ; rodnicie. Dărnicia solului.
— D in d a r n ic -1- suf. -ie.
D Ă R U I, dăruiesc, vb. IV. 1. T ranz. A da în dar ceva c u iva; a
face cuiva u n d a r ; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva
cu c ev a ; a dota. 2. T ran z . A da, a acorda. 3. T ranz. şi refl. A
(se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. ş i :
dărui] — Slav (v. sl. d a ro v a ti).
D Ă R U IA L Ă s . f. (în Ioc. adj.) De dăruială = (dat) în dar, de
dar. — D in d ă r u i + suf. ~eală.
D Ă R U lN Ţ Ă , dăruinţe, 8. f. (Rar) D ar, donaţie. — D in d ă r u i +
suf. -inţâ.
D Ă R U IR E , dăruiri, s. f. A cţiunea de a (se) dărui şi rezultatul ei;
(concr.) dar. ♦ Fig. A ct de devotam ent, de sacrificiu.
D Ă R U IT O R j -O A R E , dăruitori, ~oare, s. m. şi f. (Rar) Persoană
care face un d a r; p. ext. persoană generoasă.— D in d ă r u i -f suf.
• (i)tor.
D Ă R U Ş Ă G , dăruşaguri, s. n. (Reg.) Dar*; dăruire. — D in d a r 3 +
suf. -şag.
D Ă S C Ă L Â Ş , ’dăscălaşi, s. m. (Peior.) D im inutiv al lui dascăl.
D Ă S C A L E A C , dăscăleci, s. m. (R ar) Dăscălaş. — D in d a s c ă l
+ suf. -eac.
D Ă S C Ă L E A L Ă , dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2 ) ; cicăleală.
D Ă S C Ă L E S C , -E A S C Ă , dăscăleşti, adj. D e dascăl, al dască­
lului, caracteristic pentru dascăl. — D in d a s c ă l + suf. -esc.
D Ă S C Ă L E Ş T E adv. Ca dascălii. — D in d a s c ă l + suf. -eşte.
D Ă S C Ă L I, dăscălesc, vb. IV. 1. T ranz. A învăţa, a povăţui, a
s fă tu i; p. ext. a m ustra, a dojeni. 2. T ran z . A bate capul (cuiva) ; a
cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona
ca dascăl. — D in d a s c ă l.
D Ă S C Ă L IC £ S C , -E A S C Ă , dăscăliceşti, adj. (Rar) Dăscălesc. —
D in d a s c ă l 4- suf. -ic-esc.
D Ă S C Ă L I CI, dăscălici, s. m. (R a r; peior.) Dăscălaş. [V ar.:
d a sc a l£ c i s. m.] — D in d a sc ă l.
D Ă S C Ă L IE , (2, 3 ) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl.
2. Povaţă ; p. ext. dojană, m ustrare. N -am umor s-ascult dăscălii (N E -
G R U Z Z I). 3. (înv.) Iscusinţă, pricepere. — D in d a s c ă l 4- suf. -ie.
D Ă S C Ă L IM E s. f. (Pop.) M ulţim e de dascăli (1 ), totalitatea
dascălilor. ♦ (înv.) Elevi care urm au o şcoală de preoţi. — Din
d a s c ă l (- suf. -inie.
D Ă S C Ă L lR E , dăscăliri, s. f. Acţiunea de a dăscăli.
D Ă S C Ă L IT , -A, dăscăliţi, -te, adj. învăţat, povăţuit, sfă tu it;
(despre animale) dresat. — V. dăscăli.
D Ă S C Ă L IT C R Ă , dăscălUuri, s. f. (Rar) Dăscăleală. — Din
d ă s c ă li 4- suf. -(i)tu r ă ,
D Ă S C Ă L IŢ Ă ,' dăscăliţe, s. f. (Pop. ; rar) învăţătoare (la ţară) *,
p. ext. (fam.) profesoară; soţie de dascăl (1 ). — D in d a s c ă l +
suf. -iţă.
D Ă S T A L N IŢ Ă , dăstălniţe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre seîndurile
laterale care încheie un pat. — Com p. bg. d ă s tic a .
D Ă T Ă T O R , -O A R E , dătători, - oare, adj. (U rm at de determ inări
introduse prin prep. * de ») Care dă (ceva). — D in d a t + suf. -ător.
D A U L A , dăulez, vb. I. T ranz. şi refl. (Reg.) A (se) slei de puteri ;
a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [ P r .: d ă - u — V a r.: d ă h u lâ ,
d c h u la vb. I]
D Ă U L A R E , dăulări, s. f. A cţiunea de a (se) dăula. [ P r .: dă-u-]
DĂULAT — 217 —
DAULAT, -A, dâulaţi, -te, adj. (Reg.) Sleit de puteri, istovit,
spetit, prăpădit. ♦ (D espre lucruri) Stricat, ru in at. [Pr. : dă-u-, —
V a r.: d ă h u lâ t, -ă , d e h u lâ t, -ă adj.] — V. dăula.
D Â U L Î, dâutese, vb. IV. T ranz. (Reg.) A jeli, a plînge, a boci
pe cineva. [ P r .: dă-u-. — Var. : d ă o li vb. IV]
D Ă U N A , dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă,
o stricăciune ; a prejudicia. — D in d a u n ă .
D Â U N A Ş , -A, dăunaşi, -e, s. m. şi f. (Reg.) Persoană care a
suferit o p ie rd e re ; păgubaş. — D in d a u n ă + suf. -aş.
D Ă U N Ă T O R , -O A R E , dăunători, -oare, adj. Care dăunează ;
păgubitor. ♦ (Substantivat, m.) Insectă sau animal care vatămă c u l­
turile agricole. — D in d ă u n a + suf. -(ă )to r.
D Ă tJN Ă Z I adv. v. d e u n ă z i.
D Ă U N O S , -O A SĂ , dăunoşi, -oase, adj. (Rar) D ă u n ăto r; p. ext.
lacom. — D in d a u n ă + suf. -os.
D E 1 conj. I. (Exprim ă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o
propoziţie condiţională) în cazul că, dacă. ♦ (C u nuanţă temporală)
De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş -a u z i tnindra glăsuire
a pădurii de argint (E M IN E S C U ). 2. (Introduce o propoziţie
concesivă, precedat de * şi *) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul,
şi de-i cu obraz, tot fă ră obraz se poartă. ♦ C hiar dacă. 3. (Introduce
o propoziţie finală) Ca (să), p en tru ca (să). Lu a ţi-l de-l daţi norodului
(N E G R U Z Z I). 4. (Introduce o propoziţie consecutivă) Încît, că.
Făcu de şarpele îl putu înghiţi (R E T E G A N U L ). 5. (In legătură cu
« ce *; introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, pen tru că. Abia umbli
de slabă ce eşti (A L E C SA N D R I). 6. (Introduce o propoziţie subiectivă)
Dacă. N u ştiam că-i tot aceia De te razim i de o umbră Sau de
crezi ce-a zis femeia (E M IN E S C U ). ♦ Că. în tr-o seară s-a-ntîmplat
Pe la noi d-a înnoptat (T E O D O R E S C U ). 7. (Introduce o propoziţie
interogativă indirectă) Dacă. Te-a intreba de nu mai ştii de vreun leac
(SB1ERA). 8. (Introduce o propoziţie completivă directă sau ipdirectă)
Să. Ouşoare că scotea Şi-ncepea De le-mpărţea (T E O D O R E SC U ).
9. (Introduce o propoziţie atributivă) [Zmeul] are obicei de aruncă
buzduganul (IS P IR E S C U ). 10. (Introduce o propoziţie predicativă)
In aşa fel încît, în situaţia s ă . . . Cînd eram de nu iubeam, Unde mă
culcam dormeam (PO P.). II. (Exprim ă raporturi de coordonare) 1.
(P o p .; leagă două propoziţii copulative) Şi. S ta i de nu mă săgeta
(T E O D O R E SC U ). 2. (Introduce propoziţii disjunctive) Sau. . . sau,
o ri. . . ori. Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război (E M IN E S C U ).
III. (Introduce propoziţii optative) O, d a c ă . . . ! IV. (în expr.) De
ce. . . de ce sau de c e .. . de aceea.. .. de ce. . . to t. . . = cu c ît.. . cu
a t î t . . . — Comp. alb. d e .
DE* interj. 1. Introduce afirm aţii şi replici, exprim tnd : a ) nedu­
merire, şovăială, nesiguranţă. A p ă i de, cucoane, ce să fie mai gras decît
porcul meu din ogradă? (IS P IR E S C U ); b ) resemnare. Făt-Frum os,
cu inima curată. . . se duse, de! de datorie (IS P IR E S C U ); c ) nepăsare
faţă de cineva. Apoi de! ce să-ţi fa c ; d ) supărare. D e! nu vă mai fandosiţi
acum (IS P IR E S C U ); e ) ironie. 2. (Introduce replici care exprim ă
o atitudine de negare sau de dezaprobare) Ia to uită, asta-i acum.
[V ar.: (1, reg.) d ă , (2 , pop.) d e c interj.]
DE* interj. Exclamaţie cu care se îndeam nă caii la mers.
D E 4 prep. I. (Introduce u n atribut) 1. (A tributul exprim ă natura
obiectului determ inat) Ş i ca la mîndre nunţi de crai, Ieşit-a-n cale-ales
alai (COŞBUC). ❖ (A tributul are şi sens partitiv) Vreun orzar ori
cirezar, de care umblă pin sate (C A R A G IA LE). <► (în titlurile de
nobleţe) Ducele de Parma. 2. (A tributul exprim ă materia) a ) (M ateria
propriu-zisă din care este confecţionat un lucru) F ăcut din. . . Din căsuţa
lui de humă, A ieşit un greieruş (T O P ÎR C E A N U ). b ) (D eterm inînd
un substantiv cu înţeles colectiv, atributul arată elem entele constitutive)
Com pus din . . . Roiuri de albine Curg In riuri sclipitoare (E M IN E S C U ).
3. (A tributul arată conţinutul) Care conţine, cu. Cinsteam. . . un păhărel
de rachiu (SA D O V EA N U ). 4. (A tributul exprim ă un rap o rt de
filiaţie) Un pui de rîndunică. 5. (A tributul arată apartenenţa) L a mijloc
de codru des Toate păsările ies (E M IN E S C U ). 6. (A tributul arată autorul)
Un tablou de Andreescu. 7. (A tributul, determ inînd substantive de
origine verbală sau cu sens verbal, a ra tă :) a ) (Subiectul acţiunii) Nişte
şăn ţu leţe... erau botezate de noi tranşee (C A M IL PE T R E S C U ).
b ) (Obiectul acţiunii) Ş tii tu, mindră, ce ţi-am spus L a sapă de cucuruz
(JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). Pînă cind să creadă lu m e a ... C-orice dor de
libertate a pierit? (A L E C SA N D R I). 8. (A tributul exprim ă relaţia)
în ce priveşte. Ă sta-i llie Caraim an. . . tovarăş de cărăuşie cu
mine (SA D O V EA N U ). 9. (A tributul arată locul) a ) (Locul existenţei)
Care se găseşte (în, la), din partea. . . M ă ispiti o vreme despre
şcoală, despre cei de-acasă (SA D O V E A N U ). ❖ (în num e topice) Vălenii-
de-M unte. b ) (Punctul de plecare în spaţiu) Plecarea de acasă, c )
(A tributul exprim ă concom itent şi natura obiectului determ inat) Aer
de munte. 10. (A tributul arată tim pul) Care trăieşte sau se petrece în
tim p u l... ; care datează d i n . . . Plănuiau amindoi viaţa lor de miine
(C A M ILA R ). ❖ Loc. adj. De z i cu z i — zilnic. 11. (A tributul arată
provenienţa) Cizme de împrumut. 12. (A tributul arată destinaţia obiec­
tului determ inat) Sală de spectacol. 13. (A tributul reprezintă term enul
care în realitate este determ inat de calificativul precedent) Dobîndi
un drag de copilaş (IS P IR E S C U ). <► Loc. adj. Fel de fe l d e . . . =
felurite. II. (Introduce u n num e predicativ) 1. (N um ele predicativ
exprimă natura obiectului determ inat) Cine e de vină? ❖ Expr. A }i
d e . . , — a a v e a ... Amindoi slntem de-o mamă (A L EC SA N D R I).
S ă -ţi fie sau să vă fie etc. de bine! formulă de urare folosită în diferite
îm prejurări. ♦ (N um ele predicativ arată materia) Făcut din . . . M asa e,
fireşte, de brad (C A M IL P E T R E S C U ). ♦ (N um ele predicativ exprim ă
apartenenţa) Tatu-său era de-ai noştri (SA D O V EA N U ). 2. (Predicatul
nominal alcătuit din verbul « a fi » şi un supin exprimă necesitatea) A r
mai f i de strins la un loc, Toate inimile tinere (D E Ş L IU ). III. (Introduce
un com plem ent circum stanţial d£ loc) 1. (C om plem entul arată locul
DEAL
de plecare al acţiunii) D in lo c u l. . . (sau d in tr-u n loc). Cu drag, de sus,
privea (A L E C SA N D R I). 2. (C om plem entul arată locul unde se petrece
acţiunea) în , la. O lua cu binişorul s-o ducă de partea ulmilor (M A CE-
D O N S K l). IV. (Introduce un com plem ent circum stanţial de tim p)
1. (C om plem entul arată m om entul iniţial al acţiunii) începînd c u . . .
De a zi eşti cineva în vale (D A V ID O G L U ). 2. (C om plem entul arată
tim pul în care se petrece acţiunea) I,a, cu ocazia. . . M fi de noapte aici
(C A R A G IA LE). 3. (Leagă elem ente de acelaşi fel care se succed în
timp) D upă, c u: a ) (în construcţii cu funcţie de com plem ent cir­
cum stanţial de tim p) Z i de zi. A n de a n ; b ) fîn construcţii cu
funcţie de com plem ent circum stanţial de m od) Fir de f i r ; c ) (în
construcţii cu funcţie de com plem ent circum stanţial de loc) Casă
de casă ( = în toate casele, pre tu tin d e n i); d ) (în construcţii cu
funcţie de com plem ent direct) Om de om ( = pe toţi o a m e n ii);
e ) (în construcţii cu funcţie de subiect) N -a ţi plins văzînd cum
trece-n zbor Spre miazănoapte nor de nor (C O ŞB U C). 4. (C om plem en­
tul are sens terativ) Calul se şi scutură de trei ori (C R EA N G Ă ).
V. (Introduce un com plem ent circum stanţial de cauză) D in cauza. . .
❖ Loc. adv. N u de alta — nu din alt motiv. ♦ (Com plem entul
este exprim at prin adjective) D in cauză că sînt (eşti etc.) sau
eram (am fost e tc .) . .. Ş i plingeam de supărată (C O ŞB U C). VI.
(Introduce u n com plem ent circum stanţial de scop) P entru. L-am cum­
părat de sămtnţă (C R EA N G Ă ). ♦ (C om plem entul este exprim at
p rin tr-u n verb la supin) Ca s ă . . p en tru a. . . Doba-mi bate de pornit
(JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). VII. (Introduce un com plem ent circum ­
stanţial de m od) 1. (În loc. adv.) De fa p t. De bună seamă. 2. (C om ple­
m entul arată cantitatea, m ăsura) Uşă (naltă de trei metri. ♦ (C om ple­
m entul arată mijlocul de schim bare, de cum părare sau de vînzare)
î n schim bul a . . ., c u . . ., p e n tru . . . 3. (C om plem entul are şi sens conse­
cutiv ; în expr.) De moarte ~ îngrozitor, teribil. De minune = adm irabil.
De mama focului — cu m are intensitate, în gradul cel mai ‘nalt. 4. (C om ­
plem entul determ ină u n adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) O.
rămîi, rămii la mine, Te iubesc atît de mult (E M IN E S C U ). O (D eterm i­
nînd un adverb la gradul com parativ, com plem entul exprim ă term enul
de com paraţie) M a i presus de toate (mi place să tac (B E N IU C ). VIII. (In ­
troduce un com plem ent circum stanţial de relaţie) î n ce priveşte, cît
despre, privitor la. . . a ) (C om plem entul determ ină u n adjectiv) Cănuţă
a rămas sărman de părinţi (C A R A G IA LE). b ) (C om plem entul determ ină
o construcţie folosită ca term en de com paraţie) De bărbată, e bărbată
ca focul (R E T E G A N U L ). c ) (C om plem entul determ ină un verb)
De foame ar f i ce-ar fi, Dar n-am cu ce m ă-nveli (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ).
IX . (Introduce un com plem ent de agent) Aceste adunări se convocau
de domn (B Ă LC ESC U ). ♦ (Franţuzism înv.) D in. Parcul meu se
compune de doi plopi plutaşi, trei paltini, cîţiva tei (N E G R U Z Z I). X.
(Introduce un com plem ent indirect) 1. (D upă verbe) Căpriţa s-a apro­
piat de mina mea (C A R A G IA LE). Cum iţi încarci sufletul de păcate?!
(C R EA N G Ă ). 2. (D upă expresii verbale ca « e bine * şi după in ter­
jecţii ca « vai ») Pentru. Pe urmă am fu g it. . . vai de capul m eu! (SA D O -
VEANLT). ❖ Expr. A f i ceva (sau a nu fi nimic) de cineva sau de capul
cuiva = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (D upă
verbe ca « a lua *, * a lăsa » etc.) Ca, drept. Boierul m -a luat de nebun!
(C R EA N G Ă ). 4. (în legătură cu construcţii distributive) Pentru.
De tot carul şese boi, înjugaţi doi cile doi (A L E C SA N D R I). 5. (D upă
adjective ca « vrednic *, « dem n *, « bucuros * etc.) Bucuros de oaspeţi.
♦ (C om plem entul este exprim at p rin tr-u n verb la infinitiv) Capabil
de a fnvăţa. X I. (în construcţii cu funcţie de com plem ent direct)
1. (Com plem entul are sens partitiv) Ceva din, o parte d in. . . învăţăm
de toate. 2. (C om plem entul este exprim at p rin tr-u n supin) în ce p ri­
veşte, cu. După ce sfirşea de dus apă la case%stropea ultfa mare (CA ­
M IL A R ). <► Expr. A avea de (+ supin) = a trebui s ă . . . , a v o i...
3. (P op., înaintea unui verb Ia infinitiv) N -oi mai înceta de-a plînge
(JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). 4. (în im precaţii) Bat-o dumnezeu de babă,
S'O bată! (C R EA N G Ă ). X II. (în construcţii cu funcţie de subiect)
1. (P o p .; construcţia prepoziţională are sens partitiv) Scrie cu argintel.
Că de-acela-i puţintel (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). 2. (Subiectul este
exprim at p rintr-un verb la supin) E uşor de văzut. 3. (Franţuzism ,
introduce infinitivul cu rol de subiect) E groaznic de a vedea cum aceste
jivini se răped la stirvuri (O D O B ESC U ). X III. 1. (Face legătura între
num eralele cardinale şi substantivele determ inate) a ) (D upă m ajoritatea
num eralelor cardinale de 1^ 20 în sus) O mie de ţechini primeşti? (C O Ş­
BUC). b ) (D upă num erale cu valoare nehotărită, ca «zeci*, « s u te t
etc.) M ii de fluturi mici albaştri (E M IN E S C U ). c ) (în structura
num eralelor cardinale de la 20000 în sus, înaintea pluralului « mii •)
O sută de mii. 2. (Face legătura între articolul adjectival « cel, cea *
şi num eralul ordinal, începînd de la «al doilea*, «a doua») Cel de-al
doilea plan cincinal. X IV . Elem ent de com punere, form înd cuvinte
care se scriu îm preună, locuţiuni care se scriu în două sau mai
m ulte cuvinte. 1. în adverbe sau locuţiuni adverbiale c a : deasupra,
dedesubt, de aceea, de cu seară etc. 2. în prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale c a : despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. în
conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale c a : de cum, de cind, devreme
ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive şi adjective c a :
demincare, deplin. — Lat. de.
D E 8 pron. rel. invar. (Pop.) Care, ce. L-ale case mari dom­
neşti De se văd (n Stoieneşti, M indră masă e întinsă (A L E C SA N D R I).
D EA L , dealuri, s. n. 1. R idicătură a scoarţei păm întului mai mică
decit m untele, dar mai m are decît colina. ❖ Loc. adv. La deal — fn
sensul urcuşului, în sus. ❖ Loc. prep. (D e) la deal d e . . . = mai sus
d e . . ., în sus de. . . ❖ Expr. (F am .) Dă la deal, dă la vale = se sileşte
în toate chipurile, încearcă toate posibilităţile. Greu la deal şi greu la
vale = oricum faci, to t greu e. Ce mai la deal, la vale = ce să mai
lungim vorba de pomană, ce mai încoace-încolo. Deal cu deal se întîlneşte,
dar (încă) om cu om, se spune cu ocazia unei întîlniri neaşteptate sau
în nădejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de v ii; vie,
podgorie. ♦ Regiunea ogoarelor. — Slav (v. sl. d e lu ).
 DEASUPRA — 218 —
D E A S tlP R A adv. In p artea de sus, în p artea im ediat superioară,
sus, peste (ceva). ❖ Expr. Pe deasupra = a ) peste c e v a ; b ) în plus, în
afară d e . . . ; c ) fără a adinei lucrurile, superficial. <► (C u valoare de
prepoziţie, cu determ inări în genitiv) Se arătau deasupra răsăritului
zorile zilei (SA D O V E A N U ). O Expr. A f i deasupra nevoii = a fi
scăpat de o nevoie, a fi ieşit (cu bine) d intr-un m om ent greu. [V a r.:
(reg.) d a s u p ra adv.] — D in d e4 + asu p ra.
D E A tJN A adv. (înv. şi reg.) 1. Im ediat, îndată. 2. D c-a dreptul,
fără înconjur, direct. — D in d e* 4 a + una.
D EA V O LN A adv. (Reg.) De ajuns, din belşug, destul. — Rus
dovol'no.
D E B A N D A D Ă s . f . N eorînduială, d e zo rd in e ; dezorientare,
zăpăceală. — Fr. d e b a n d a d e .
D EB A R Â s. f. (Franţuzism ) încăpere, într-o locuinţă, în treb u in ţată
pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar. — Fr. d e b a rra s.
D E B A R A SA , debarasez, vb. I. Refl. (Franţuzism ) A se descotorosi
(de cineva sau de ceva), a se degaja. — F r. d e b a r ra s s e r»
D E B A R C A , debarc, vb. I. Intranz. A coborî pe mal de pe o n a v ă ;
p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ (R a r; glum eţ) A descinde
(într-o localitate sau în tr-u n loc)! ♦ T ran z. Fig. (Fam .) A scoate
(pe cineva) d in tr-u n post de c o n d u cere; a da afară, a înlătura. ♦
(Rar, despre nave) A trage la mal, a acosta. — Fr. d e b arq u er.
D E B A R C A D E R , debarcadere, s. n. Loc (punte, chei) amenajat
pentru debarcarea călătorilor şi descărcarea m ărfurilor de pe u n vapor.
— Fr. d eb arcad ere.
D E B A R C A R E , debarcări, s. f. A cţiunea de a debarca; coborîre
dintr-o navă sau, p. ext., din tren. Staţie de debarcare = punctul
final al unei călătorii cu trenul.
D EBÎL, -Ă, debili, -e, adj. Cu organismul firav, plăpînd. — Fr.
dabile (lat. lit. debilis).
D E B IL IT A , debilitez, vb. I. Refl. şi tranz. A deveni sau a face
să devină debil. — Fr. d e b ilite r (lat. lit. deb ilitare)
D E B IL IT A R E , debilitări, s. f. F a p t u l d e a (se) debilita; d e b i l i t a t e .
D E B IL IT A T E , debilităţi, s. f. Faptul de a fi d e b il; starea omului
debil. — Fr. d £ b ilite (lat. lit. d eb ilitas, -atis).
D fiB IT 1, debite, s. n. 1. T utungerie. ♦ (Ieşit din uz) Debit de
băuturi spirtoase — circiumă. 2. (în v .) V înzare, desfacere continuă de
m ărfuri cu am ănuntul. 3. Cantitate de fluid sau de material m ărunt
care trece într-o unitate de tim p p rin tr-o secţiune a unei albii, a unei
conducte sau a unui canal. ♦ C antitate de m aterial sau de obiecte
produse de o maşină sau de o instalaţie în tr-o unitate de tim p. ❖
Debit de energie — energie debitată de o instalaţie în tr-o unitate efe timp.
♦ Fig. A fluenţă (precipitată) de cuvinte în vorbirea cuiva. — Fr.
d ^ b it (lat. lit. d eb itu m ).
D fiB IT 3, debite, s. n. Evidenţă ţin u tă de contabilitatea unei instituţii
cu privire la bunurile ei şi la anum ite sum e datorate, după specificul
c o n tu rilo r; coloană în tr-u n registru de contabilitate sau în tr-u n extras
d intr-un asemenea registru în care se înscrie această evidenţă. — Fr.
d eb it (lat. lit. d eb itu m ).
D E B IT A 1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde m arfă cu am ănuntul.
2. A furniza o cantitate de fluid, de material m ărunt sau de energie.
♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsem nat, p lic tisito r); a recita, a
declama. 3. A tăia un m aterial în bucăţi cu formele şt dim ensiunile
c erute pentru folosirea lui. — Fr. d e biter.
DEBITA*, debitez, vb. I. T ran z. A trece, a înregistra în contul
unei persoane, al unei întreprinderi etc. m ărfurile care i-au fost predate
sau sumele de bani care i-au fost plătite. — Fr. d e b ite r .
D E B IT A N T , -A, debitanţi, -te, s. m. şi f. Persoană care vinde
într-un debit1 (1 ). ♦ (în v .) Persoană care desface m arfă cu am ănuntul.
— F r. d e b ita n t.
D E B IT A R E 1, debitări, s. f. Acţiunea de a debita1 şi rezultatul ei.
D EBITA RE*, debitări, s. f. Faptul de a debita*; înscrierea unei
sum e în coloana de « debit < > a unui cont.
D E B IT â R , -O A R E , debitori, -oare, adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre
sum e de bani) Care se găseşte la debitul unui c o n t; datorat. 2. Adj.,
s. m . şi f. (Persoană) care datorează m ărfuri sau sum e de b a n i;
datornic. — F r. d e b ite u r (lat. lit. debitor).
D EB LE U , debleuri, s. n. Săpă­
tură deschisă sub nivelul natural al
păm întului şi prin care trece sau
urmează să treacă o cale de com uni­
caţie. — Fr. d e b la i.
D E B L O C A , deblockez, vb. I.
T ranz. 1. A degaja u n d rum de obsta­
cole, de îngrăm ădiri de oameni, de
vehicule etc. spre a-1 face din nou
liber. ♦ A pune, a aduce o maşină,
un aparat blocat etc. în situaţia de a se
mişca, de a funcţiona. 2. A scoate de
sub blocare bani sau valori băneşti.
— F r. d e b lo q u e r.
D E B L O C A R E , deblocări, s. f. Debleu
Acţiunea de a debloca.
D E B O R D A , debordez, vb. I. 1. Intranz. (D espre ape curgătoarc, la
pers. 3) A ieşi din a lb ie ; a se revărsa; (despre lichide) a da pe din afară
d in v a s : (despre vase) a n u mai cuprinde co nţinutul, a lăsa să curgă
pe din afară. 2. In tran z. şi tran z. A vărsa, a vomita. — F r. d£border.
DECAN
D E B R E lA , debreiez, vb. I. Intranz. A desface legătura dintre două
m ecanisme cuplate p rin tr-u n ambreiaj. — Fr. d e b r a y e r .
D E B U Ş fiU , debuşeuri, s, n. Regiune, ţară (străină) unde p rodu­
cătorii îşi desfac uşor şi pe scară mare produsele. [PI. ş i: debuşee]
'— Fr. d e b o u c h e .
D E B tJT , debuturi, s. n. începutul (primele manifestări, prim ii
paşi ai) cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară etc.).
— Fr. debut.
D E B U T A , debutez, vb. I. Intranz. A-şi face debutul într-o carieră,
pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prim a lucrare. — F r. d e b u te r .
D E B U T A N T , -A , debutanţi, -te, s. m. şi f. Persoană care se găseşte
la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experienţă ;
începător, novice. — Fr. d e b u ta n t.
D E C interj, v. de*.
DECA- E lem ent de com punere care înseam nă « zece » şi serveşte
Ia form area unor substantive şi adjective. — N g r. d e k a .
D E C A D Ă , decade, s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. ♦
(U rm at de determ inări în genitiv) Perioadă de zece zile consecutive,
dedicată unui evenim ent sau unei activităţi de seamă. Decada cârtii.
2. Deceniu. — Fr. d e c a d e « g r.).
D E C A D fiN T , -A , decadenţi, -te, adj. 1. Care se găseşte în deca­
denţă, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentism ului; propriu
decadentism ului. — D upă fr. d e c a d e n t.
D E C A D E N T IS M s. n. D enum ire generală pentru arta şi lite­
ratura burgheză în decadenţă, care exprim ă criza culturii capitaliste
în epoca im perialism ului; ea include curentele şi şcolile antirealiste,
caracterizate p rin misticism, formalism, individualism excesiv, oboseală
de viaţă şi atitudine refractară la orice idee de progres. — F r. d e c a -
d e n tis m e .
D E C A D E N Ţ Ă s. f. 1. Declin, regres (social, economic, politic).
♦ Decădere, degradare m o ra lă ; depravare. 2. D ecădere a culturii, a
artelor, a ştiinţelor, a literaturii etc., ca urm are a descom punerii sociale
şi politice a unei orînduiri bazate pe exploatare. — Fr. d e c a d e n c e
(lat. lit. d e c a d e n tia ).
D E C A fiD R U , decaedre, s. n. Poliedru cu zece feţe. — Fr. d e c a -
fedre « g r.).
D E C A F E IN IZ Â , decafeinizez, vb. I. T ranz. A extrage cafeina
din boabele de cafea. [ P r .: -fe-i-\ — D upă fr. d e c a fe in e r.
D E C A F E IN IZ A R E , decafeinizări, s. f. A cţiunea de a decct'einiza
şi rezultatul ei. [ P r .: -fe-i-]
D E C A G d N , decagoane, s. n. Poligon cu zece
laturi. — F r. d e c a g o n e « g r.).
D E C A G O N A L , - Ă , decagonali, -e, adj. (D espre
suprafeţe) în form ă de decag o n ; (despre corpuri
geometrice) care are ca bază un decagon. — Fr.
d e c a g o n a l.
D E C A G R Ă M , decagrame, s. n. U nitate de m ă­
sură pentru greutăţi, egală cu zece grame. — F r. Decagon
d e c a g r a m m e « g r.).
D E C A L Ă J, decalaje, s. n. D istanţare în spaţiu a două obiecte
In raport cu poziţia iniţială a unuia faţă de celălalt; distanţare în timp
a două sau mai m ulte fapte sau evenimente. ♦ Fig. D ezacord, nepotri­
vire între situaţii, concepţii, evenim ente sau fapte. — Fr. d e c a la g e .
D E C Â L C , decalcuri, s. n. (Lingv.) Calc. — F r. d 6 c a lq u e .
D E C A L C Ă , decalc, vb. I. T ranz. A calchia.— F r. d e c a lq u e r
D E C A L C Ă R E , decalcări, s. f. A cţiunea de a decalca şi rezul­
tatul ei.
D E C A L C IF IA , decalcifiez, vb. I. T ranz. A face ca organismul
să-şi piardă (din) sărurile de calciu. [ P r .: -fi-a] — F r. d e c a lc ifie r.
D E C A L C IF IC Ă , decalcific, vb. I. T ranz. A decalcifia. — D upă fr.
d e c a lc ifie r.
D E C A L C IF IC A R E , decalcificări, s. f. Acţiunea de a decalcifica :
decalcifiere.
D E C A L C IF lfiR E , decalcifieri, s. f. A cţiunea de a decalcifia:
pierdere sau m icşorare a cantităţii de săruri de calciu din organism.
[ P r .: -fi-e-]
D E C A L IB R A , pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (D espre ţeava
arm elor de foc) A se lărgi în urm a uzurii. — D in d e s 1- + c a lib ru .
D E C A L IB R Â R E , decalibraţi, s. f. A cţiunea de a se decalibra şi
rezultatul ei.
D E C A L IB R A T , -A , decalibraţi, -te, adj. (D espre ţeava arm elor de
foc) L ărgit în urm a uzurii. — V. decalibra.
D E C A L lT R U , decalitri, s. m . U nitate de măsură pentru capacităţi,
egală cu zece litri.— F r. d e c a litr e « g r.).
D E C A L O G s. n. Serie de zece porunci religioase şi morale cuprinse
în Vechiul T estam ent. — F r. d e c a lo g u e « g r.).
D E C A M fiT R U , decametri, 8. m. U nitate de m ăsură pentru
lungim i, egală cu zece m etri. ♦ Instrum ent ae m ăsură pentru lungimi,
form at dintr-o panglică sau u n lanţ avînd o lungime de zece metri.
— F r. d e c a m e tr e « g r.).
D E C A N , -A, decani, -e, s. m. şi f. 1. M em bru al corpului profe­
soral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăţi. 2. (L a m. ;
în vechea organizare a justiţiei) Persoană (aleasă dintre avocaţi) care
conducea baroul avocaţilor. 3. Persoana cea mai in vîrstă sau cu
vechimea cea mai m are în anum ite corpuri constituite*. 4. (La m . ;
DECANAT — 2 19 —
in biserica anglicană). C onducător al unui colegiu de preoţi, al unei
instituţii religioase sau al u n u i local de cu lt. — L at. lit. d e c a n u s .
D E C A N Â T , decanate, s. n. D em nitatea de d e ca n ; birourile unde
lucrează decanul (şi subalternii lui). — F r. d e c a n a t (lat. lit.
decanatu9).
D E C A N T A , decantez, vb. I. T ran z. A limpezi u n lichid tulbure,
în care se află particule solide în suspensie, scurgînd lichidul limpezit
după ce părticelele s-au depus pe fundul vasului. — F r. d e c a n te r .
D E C A N T A R E , decantări, s. f. F ap tu l de a decanta; limpezirea
unui lichid care co n ţin e părticele solide în suspensie.
D E C A N T O R , decantoare, s. n. A parat, rezervor sau bazin care
serveşte la decantarea unui lichid. — D u p ă fr. d e c a n te u r .
D E C A P A , decapez, vb. I. T ran z. 1. A curăţa de acizi o suprafaţă
metalică. 2. A nivela u n teren sau un pavaj de asfalt p rin înlăturarea
unui strat subţire de la suprafaţă. — F r. d ^ c a p e r.
D E C A P A R E , decapări, s. f. Acţiunea de a decapa şi rezultatul
e i ; curăţire, nivelare.
D E C A P IT A , decapitez, vb. I. T ran z. A ucide sau a executa pe
cineva prin tăierea c ap u lu i; a tăia capul cuiva. — Fr. d £ c a p ite r
(lat. lit. d e c a p ita re ).
D E C A P IT A R E , decapitări, s. f. A cţiunea de a decapita.
D E C A P IT A T , -A , decapitaţi, -te, adj. Ucis, executat p rin tăierea
cap u lu i; căruia i s-a tăiat capul. — V. decapita.
D E C A P O D , decapode, s. n. (L a pl.) O rdin de crustacee cu
zece picioare; (şi la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin.
— Fr. d â c a p o d e s (<gr.).
D E C A P O T A B IL , -A , decapotabili, -e, adj. (D espre automobile)
A cărui capotă se poate strînge sau ridica după nevoie. — D u p ă fr.
d^capo table.
D E C A R , decari, s. m. 1. U nitate de m ăsură p en tru suprafeţele
de păm înt, egala cu zece ari. 2. C arte de joc cu zece p u n c te .— (1 )
D in d e c a - + a r, (2 ) ngr. d e k a r i.
D E C A R B U R A , decarburez, vb. I. T ran z. A reduce procentul
de carbon d in tr-u n aliaj de fier. — Fr. d 6 c a r b u r e r .
D E C A R B U R A R E , decarburări, s. f. O peraţie de reducere a p ro ­
centului de carbon d in tr-u n aliaj de fier. — V. decarbura.
D E C A R B U R A T , -A, decarburaţi, -te, adj. (D espre aliaje de fier)
Care a fost supus decarburării. — V. decarbura.
D E C A SIL Â B , decasilabi. s. m . Vers care are zece silabe. — F r.
d £ c a s y lla b e (<gr.).
D E C A S IL A B IC , -A , decasilabici, -e, adj. (D espre versuri) A lcă­
tu it d in zece silabe. — F r. d e c a s y lla b iq u e .
D E C A S T E R , decasteri, s. m . U n itate de m ăsură p en tru volumul
lemnelor, egală cu zece steri. — Fr. d 6 castfere (<gr.).
D E C A T L O N , decatloane, s. n. Complex com pus din zece probe
atletice, care se dispută în cursul a două zile consecutive. — Fr. d £ c a th lo n
«gr-)-
D EC A V A , decavez, vb. I. Refl. şi tranz. (Fam .) A pierde sau a
face să piardă to ţi banii (la .ioc); a răm îne sau a lăsa pe cineva fără un
ban, a (se) ruina. — F r. d e c a v e r.
D E C A V A T , -A, decavaţi, -te, adj. (Fam .) Care a pierdut toţi
banii (la joc). — V. decava.
DE C Ă D E A , decâd, vb. II. Intranz. 1. A ajunge în tr-o stare mai
rea, a fi în declin ; a regresa. ♦ A ajunge în tr-o stare morală degradantă ;
a se deprava. 2. (în expr.) A decădea din drepturi — a pierde u n drept
prin neîndeplinirea în term enul prevăzut de lege a u n o r condiţii sau
formalităţi. — D in c ă d e a (după fr. deckoir).
D E C Ă D E R E , decăderi, s. f. F ap tu l de a decădea; declin,
regres. ♦ D egradare morală ; depravare.
D E C Ă Z tJT , -A, decăzuţi, -te, adj. 1. Ajuns în stare de decădere
in declin. ♦ D epravat, stricat. 2. (U rm at de determ inări introduse
prin prep. « din ») Care a p ierd u t u n d rep t p rin neîndeplinirea în te r­
menul prevăzut de lege a u n o r condiţii sau form alităţi. — V. decădea.
D E C E D A vb. I. Intranz. (D espre oameni, mai ales la perf. c.
pers. 3) A înceta din viaţă, a m uri. — Fr. d £ c 6 d e r (lat. lit. d e c e d e re ).
D E C E D A T , -A, decedaţi, -te, adj. (D espre oameni, adesea su b ­
stantivat) M o rt, răposat. — V. deceda.
D E C E M B R IE s. m. A douăsprezecea lună a a n u lu i; (pop.) îndrea.
[V a r.: d e c e m v r ie , (înv.) d e c h £ m b rie , d e c h e m v r ie s. m.] — Lat.
lit. d e c e m b e r , -b r is (fr. d e c e m b r e ) .
D E C E M B R IS T , -A, decembrişti, -ste, s. m. şi f. N um e dat celor
care au pregătit sau au luat parte la mişcarea revoluţionară din Rusia
ţaristă care a culm inat în luna decem brie a anului 1825. — D in
d e c e m b r ie + suf. -ist (după rus dekabrist).
D E C E M V IR , decemviri, s. m . Fiecare dintre cei zece m agistraţi
romani care au alcătuit comisia care a d at Romei (în anii 450
şi 451 î.e.n.) un cod de legi. — L at. lit. d e c e m v ir .
D E C E M V R IE s. m . v. d e c e m b r ie .
D E C E N A L , -A , decenali, -e, adj. Care durează zece ani. + Care
are loc din zece în zece ani. — F r. d e c e n n a l (lat. lit. d e c e n n a lis ).
D E C E N IU , decenii, 9. n. Perioadă de zece ani. — Lat. lit. d e c e n -
n iu m (it. d e c e n n io ).
D E C E N T , -A,( decenţi, -te, adj. Plin de decenţă ; cuviincios. — F r.
d e c e n t (lat. lit. d ecens, -ntis).
D E C ÎT
D E C E N Ţ Ă s. f. R espect al bunelor m oravuri; bună-cuviinţă,
pudoare. — F r. d £ c e n c e (lat. lit. d e c e n tia ).
D E C E P Ţ IE , decepţii, s. f. înşelare a speranţelor c u iv a ; dezamăgire,
deziluzie. [V a r.: (înv.) d e c e p ţiu n e s. f.] — Fr. d £ c e p tio n (lat. lit. d e -
c e p tio , -onis).
D E C E P Ţ IO N A , decepţionez, vb. I. T ranz. A cauza cuiva o decepţie ;
a dezamăgi, a deziluziona. [ P r .: -ţi-o-] — D in d e c e p ţie .
D E C E P Ţ IO N A T , -A , decepţionaţi, -te, adj. Care a suferit o
decepţie ; dezam ăgit, deziluzionat. [ P r .: -fi-o-] — V. decepţiona.
D E C E P Ţ IO N ÎS M s. n. A titudine pesim istă determ inată de orîn-
duirea socială nedreaptă a burgheziei, în epoca decadenţei ei, şi m ani­
festată în literatură prin expresia unei dezamăgiri perm anente şi a unui
sentim ent de neîncredere faţă de forţele progresului. [ P r .: -fi'-o-] — Din
d e c e p ţio n a + suf. -ism.
D E C E P Ţ IO N fS T , -A , decepţionişti, -ste, adj. (D espre literatură)
Care are caracterele decepţionism ului; (despre oameni, în special despre
sc riito ri; adesea substantivat) care se lasă stăpînit de decepţionism , care
a adoptat decepţionism ul ca atitudine în viaţă, în literatură. [ P r .: -fi-o-]
— D in d e c e p ţio n [ism ] + suf. -ist.
D E C E P Ţ ltJ N E s. f. v. d e c e p ţie .
D E C E R N A , decern, vb. I. T ranz. A acorda, a da, a conferi (un
prem iu, o decoraţie, o răsplată). [V a r.: (înv.) d e c e r n e vb. III] — Fr.
d ă c e m e r (lat. lit. d e c e rn e re ).
D E C E R N A R E , decernări, s. f. A cţiunea de a decerna şi rezul­
tatul ei.
D E C E R N E vb. I I I . v. d e c e rn a .
D E C E S , decesuri, s. n . încetare din viaţă, m oarte a unei persoane.
— F r. d 6 c 6 s (lat. lit. d e c e ssu s).
D E C H E M B R IE a. m . v. d e c e m b r ie .
D E C H E M V R IE s. m. v. d e c e m b r ie .
D E C I conj. Prin urm are, în consecinţă, drept care. aşa fiind.
— D in d e 4 -f a c i.
D E C tD E , decid, vb. I I I . 1. Intranz. şi refl. A lua o h o tâ rîre ; a
alege, a se fixa (între mai m ulte posibilităţi). ♦ T ran z. A hotărî, a
soluţiona în m od definitiv. 2. T ranz. A determ ina, a convinge, a
îndupleca pe cineva să facă ceva. — F r. d £ c id e r (lat. lit. d e c id e re ).
D E C IG R A M , decigrame, s. n. U nitate subdivizionară de măsură
p en tru greutăţi, reprezentînd a zecea parte d in tr-u n g ra m .— Fr.
d £ c ig ra m m e .
D E C IL fT R U , decilitri, s. m. M ăsură subdivizionară p en tru capa­
cităţi, reprezentînd a zecea parte d in tr-u n litru. — F r. d ^ c ilitre .
D E C IM A , decimez, vb. I. T ranz. 1. (D espre războaie, epidemii
etc.) A om orî oameni în n u m ăr mare. 2. (L a romani şi în epoca feu­
dală) A pedepsi o trupă de soldaţi, executînd pe unul din zece, ales
prin tragere la sorţi. — F r. d 6 c im e r (lat. lit. d e c im a r e ) .
D E C IM A L , -A, decimali, -e, adj. Zecimal. ❖ Balanţă decimală sau
cintar decimal (şi substantivat, n.) = basculă (1). — Fr. d e c im a l.
D E C IM E T R U , decimetri, s. m . M ăsură subdivizionară pentru
lungimi, reprezentînd a zecea parte d in tr-u n m etru. — F r. d6n**«**re.
D E C fN D E A adv. (înv.) D e partea cealaltă, din
d e + e c c e + in d e .
D E C IO C Ă L A , deciocălez, vb. I, T ranz. (Reg.) A
obiect în părţile com ponente; a dem onta. — D in d e ( s ) - -+
D E C lS , -A, decişi, -se, adj. F erm în principiile sau în con*.. ...
rile sale ; hotărît. — V. decide.
D E C lS ÎV , -A , decisivi, -e. adj. Care hotărăşte, care este de natură
a determ ina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice în d o ială;
hotărîtor. — F r. d â c is if (lat. lit. d e cisiv u s).
D E CI S T E R , decisteri, s. m . U nitate subdivizionară de măsură
p en tru volum ul lemnelor, reprezentînd a zecea parte d in tr-u n ster.
— F r. d 6 c is te r e .
D E C ÎZ IE , decizii, s. f. 1. H otărîre luată de o persoană sau de un
co lectiv; rezoluţie. ♦ H otărîre luată de o autoritate sau de o instituţie
şi care urm ează să fie executată de organele subalterne sau de cetăţeni.
♦ H otărîre p rin care o instanţă judecătorească se pronunţă asupra
unui recurs sau asupra unei cereri de în d re p ta re ; (în vechea organi­
zare judecătorească) hotărîre dată de o instanţă superioară trib u n a ­
lului. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm , hotărît. [V a r.: d e c lz iu n e s. f-1
— F r. d e c is io n (lat. lit. d e c isio , -onis).
D E C IZ ItJN E s. f. v. d e c iz ie .
D E C lT 1 adv. (Cu sens restrictiv, după un verb la form a negativă,
corespunzînd Iui « num ai * dintr-o propoziţie afirm ativa) Vagoanele
nu circulau decit cu perdelele trase (C A M IL P E T R E S C U ). ❖ Expr.
N -a m (sau n-ai etc.) decit s ă . . . = a ) singurul lucru care îmi (sau îţi
etc.) răm îne de făcut. . . ; b ) sînt (sau eşti etc.) liber să. . dacă vreau
(sau vrei etc.) s ă . . . N -are decit să se ascundă, dacă ii e frică (C A M IL
P E T R E S C U ). N -a i (sau n-are) decit! = poţi (sau poate etc.) s-o faci
(sau s-o facă etc.), p u ţin îmi pasă 1 ♦ (L a începutul unei fraze, cu
valoare de conjuncţie adversativă faţă de fraza anterioară) D ar, însă,
num ai (că). Decit n-am încotro; trebuie să mă duc (C R EA N G Ă ). — D in'
d e 4 + c it.
D E C ÎT * prep. Introduce al doilea term en al unei com paraţii,
a ) (Se com pară două obiecte avînd aceeaşi însuşire sau însuşirile ace­
luiaşi obiect în m om ente diferite) Era mai mică decit mine (G. M . Z A M -
F IR E S C U ). N e-am urmat drumul nostru, fă ră a f i mai fu duli decit
{nainte, dar m ult mai voioşi la suflet (A L E C SA N D R I). b ) (Cu valoare
 DECLAMA — 220 —
de conjuncţie ; se com pară în tre ele două acţiuni diferite, <1decit * intro-
ducînd o propoziţie modală carc exprim ă al doilea term en al com pa­
raţiei) Pădurile şi satele. . . le ghicea mai m ult decit le vedea (M ACE-
D O N S K I). ♦ (U rm at de un verb !a conjunctiv sau la optativ-condi-
ţional, introduce un term en al com paraţiei, celălalt term en fiind introdus-
de obicei prin adv. * mai bine *) tn loc să. . . Decit sâ încurci numai
aşa lumea, mai bine să şezi departe t (C R EA N G Ă ). — D in d e 4 -I- c ît.
D E C L A M Ă , declam, vb. 1. T ran z. A rosti cu vocc tare, cu ton
şi gesturi adecvate, o bucată literară (în versuri). ♦ (Peior.) A vorbi
cu ton declamator, retoric. — Fr. d e c l a m e r (lat. lit. d e c la m a re ).
D E C L A M Â R E , declamări, s. f. Faptul de a declama; declamaţie.
D E C L A M A T O R , -O Â R E , declamatori, -oare, adj. Care declam ă;
(peior.) pompos, bombastic, emfatic. — D u p ă fr. d 6 c la m a te u r , d £ c la -
m a to ire .
D E C L A M A Ţ IE , declamaţii, s. f. I. Arta de a declama. 2. V or­
bire cu ton şi gesturi exagerate, emfatice. — Fr. d £ c la m a tio n (lat.
iit. d e c la m a tio , -onis).
D E C L A N ŞA , declanşez, vb. I. I. T ranz. şi refl. A (se) dezlănţui,
a (se) stîrni. 2. T ranz. A provoca intrarea în funcţie a unui mecanism
sau dispozitiv (prin înlăturarea unei piedici). <» Refl. A parat care se
declanşează automat. — F r. d e c le n c h e r.
D E C L A N ŞA R E , declanşări, s. f. Faptul de a (se) declanşa;
dezlănţuire.
D E C L A N Ş A T O R , declanşatoare, s. n. (T ehn.) D eclanşor. — Din
d e c la n ş a -I- suf. -(a )to r.
D E C L A N Ş O R , dec.lanşoare, s. n. Dispozitiv care declanşează (2 ).
— D upă fr. d e c la n c h e u r.
D E C L A R Â , declar, vb. I. I. T ranz. A anunţa ceva prin grai sau
în scris ; a spune, a afirm a deschis, categoric. ♦ A face o com uni­
care cu caracter oficial în faţa unei autorităţi. ♦ A da pe faţă, a m ăr­
turisi cuiva un sentim ent intim . 2. T ranz. A considera, a califica
drep t. . . ; a pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească.
A declara pe cineva repetent. ♦ Refl. A m ărturisi despre sine c ă . . . ,
a se recunoaşte ca. . . Ala declar învinsă (C. PE T R E S C U ). 3. Tranz.
(In expr.) A declara război — (despre state) a anunţa în m od oficial
începerea stării de ră z b o i; fig. a lua o atitudine ostilă, combativă faţă
de cineva sau de ceva. A declara grevă — a anunţa în mod oficial înce­
perea unei greve. (Jur.) A declara apel = a face apel. 4. Refl. (D espre
procese, fenomene) A lua naştere, a apărea, a începe. 5. Refl. A
lua atitudine, a se pronunţa pentru sau contra cuiva sau a ceva.
— Fr. d £ c la r e r (lat. lit. d e c la r a r e ).
D E C L A R A R E , declarări, s. f. Faptul de a (se) declara; declaraţie.
D E C L A R A T , -A, declaraţi, -te, adj. M ărturisit, vădit. Un duşman
declarat. — V. declara.
D E C L A R A Ţ IE , declaraţii, s. f. Afirmare deschisă a u nor con­
vingeri, opinii sau sentim ente. ❖ Verb de declaraţie == verb care den u ­
meşte acţiunea de « a vorbi * sau « a gîndi ». ♦ Act oficial p rin care
se aduce la cunoştinţă, se vesteşte, se întăreşte o măsură lu a tă ; noti­
ficare. *>■ M ărturie, depoziţie. ♦ Relatare făcută faţă de un organ adm i­
nistrativ prin completarea unui fo rm u la r; (concr.) form ularul pe care
această relatare. — Fr. d 6 c la r a tio n (lat. lit. d e c la r a tio ,
ASA, declasez, vb. I. Refl. A decădea moraliceşte sau
de vedere s o cia l; a se degrada. — Fr. d £ c la s s e r.
j^JLA SA T , -A , declasaţi, -te, adj. D ecăzut sub raport moral
social. — V. declasa.
D E C L fC , declicuri, s. n. M ecanism aşezat între două piese, pentru
a desface la un m om ent dat legătura mecanică dintre ele. — F r. d e clic.
D E C L tN s. n. Coborîre a unui astru pe bolta cerului înspre
a p u s ; asfinţire, scăpătare. ♦ Fig. Sfîrşitul unei glorii, al unei p u te ri;
decădere. — F r. d e c lin .
D E C L IN A , declin, vb. I. 1. T ranz. A trece un substantiv, un
adjectiv, un pronum e, u n num eral sau un articol p rin toate cazurile
gramaticale. 2. T ranz. (R a r; în expr.) A -şi declina numele, calitatea
etc. = a-şi spune numele, calitatea etc. ; a se prezenta. 3. T ran z. A
refuza să-şi asum e o sarcină, o răspundere etc. 4. In tran z. (R ar, despre
aştri) A coborî spre a s fin ţit; a apune, a scăpata. — F r. d â c l in e r (lat.
lit. d e c lin a re ).
D E C L IN Ă B IL , -Ă, declinabili, -e, adj. Care se poate declina (1).
— Fr. d e c lin a b le (lat. lit. d e c lin a b ilis).
D E C L IN A R E , declinări, s. f. A cţiunea de a declina; trecerea
unui substantiv, adjectiv, pronum e, num eral sau articol p rin toate
cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjec­
tive cu aceleaşi forme de flexiune,
D E C L IN A T O R IU , -O R IE , decimatorii, adj. Care respinge com­
petenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ❖ (Substantivat, n.)
în expr.) Declinatoriu de competenţă = hotărîre p rin care o instanţă
constată necom petenţa ei şi trim ite cauza la o instanţă competentă.
— D u p ă fr. d 6 c lin a to ire .
D E C L IN Â Ţ IE , declinaţii, s. f. 1. (G ram . ; înv.) Declinare. 2
(înv., în expr.) Declinaţia numelui = spunerea num elui pen tru a se
prezenta, a se recomanda unei persoane necunoscute. 3. U nghiul form at
de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre u n astru sau spre
u n punct de pe cer. <> Declinaţi4 magnetică = unghiul spre est sau
spre vest form at de ■meridianul m agnetic cu m eridianul geografic al
unui loc. — F r. d ^ c iin a is o n (lat. lit. d e c lin a tio , -onis).
D E C L IV IT A T E , declivităţi, s. f. 1. U nghi form at de o dreaptă
înclinată cu planul orizontal. 2. în clinare a unui teren , a unei şosele
D ECO RTICA
sau a unei căi ferate pe o porţiune uniform ă. — F r. d â c llv itâ (lat.
lit. d e c liv ita s , -a tis).
D E C O C T , decocturi, s. n. Preparat lichid rezultat din fierberea
în apă a unor plante alim entare sau medicinale. [V a r.: (reg.) d ic 6 c t
s. n.l — G erm . D e k o k t (lat. Iit. d e c o c tu m ).
D E C O C Ţ IE , decocţii, s. f. Fierberea unor plante alim entare sau
medicinale în apă ; (concr.) decoct. — Fr. d £ c o c tio n (lat. lit. d e co c tio ,
-onis).
D E C O F R A , decofrcz, vb. I. T ranz. A scoate o piesă de beton
din c o fra j; a dem onta cofrajul în care s-a turnat o piesă sau o con­
strucţie de beton. — F r. d 6 c o ffre r.
D E C O F R A R E , decofrări, s. f. Acţiunea dc a decofra.
D E C O L A , decolez, vb. I. Intranz. (D espre avioane şi hidroa-
vioane) A se desprinde de 1a păm înt sau de pe suprafaţa apei şi a-şi
lua zborul. — Fr. d ^ c o lle r.
D E C O L A R E , decolări, s. f. A cţiunea dc a decola.
D E C O L O R A , decolorez, vb. I. 1. Refl. (D espre ţesături) A-şi
pierde culoarea, a ieşi (de soare, la spălat etc.). ♦ A căpăta o culoare
mai ştearsă, mai d eschisă; /ijţ. (despre abstracte) a se şterge, a păli.
2. T ranz. A înlătura total sau parţial culoarea de pe o ţesătură, u n tablou
etc. — Fr. d ^ c o lo re r (lat. lit. d e c o lo ra re ),
D E C O L O R Â N T , -Ă , decoloranţi, - te, adj. Care decolorează (2).
♦ (Substantivat, m .) Substanţă sau agent fizic care are proprietatea
de a decolora. — F r. d â c o lo ra n t.
D E C O L O R A R E , decolorări, s. f. Faptul d e a (se) decolora; pier­
derea culorii (vii).
D E C O L O R A T , -A, decoloraţi, - te, adj. Care şi-a pierdut total
sau parţial cu loarea; care are o culoare ştearsă, deschisă ; fig. (despre
abstracte) palid, şters. — V. decolora.
D E C O L T A , decoltez, vb. I. T ranz. A răscroi m ult un veşm înt în
ju ru l gîtului, adîncind uneori tăietura în faţă, în spate, peste umeri.
— F r. d 6 c o lle te r.
D E C O L T A T , -A, decoltaţi, -te, adj. 1. (D espre veşminte) Cu
decolteu (mare); (despre persoane) care poartă astfel de veşm inte.
2. Fig. Indecent, necuviincios. — V. decolta.
D E C O L T E U , decolteuri, s. n. Răscroiala de diferite forme făcută
în ju ru l gîtului, la u n corsaj. ♦ Parte a corpului care apare descoperită
din răscroiala gîtului unei haine femeieşti. — F r. d â c o lie t^ .
D E C O M A N D A , decomănd, vb. I. T ranz. (Franţuzism ) A anula
o comandă. — F r. d e c o m m a n d e r .
D E C O N C E R T A , deconcertez, vb. I. T ranz. (Franţuzism ) A facc
pe cineva să-şi piardă cum pătul, siguranţa de s in e ; a tulbura, a zăpăci.
— F r. d e c o n c e rte r,
D E C O N C E R T A N T , -A, deconcertanţi, -te, adj. (Franţuzism )
Care deconcertează. — Fr. d e c o n c e r ta n t.
D E C O N E C T A , deconectez, vb. I. T ranz. A suprim a o conexiune
a două conducte electrice. — F r. d e c o n n e c te r.
D E C O N E C T A R E , deconectări, s. f. A cţiunea de a deconecta.
D E C O N G E L A , decongelez, vb. I. T ranz. A topi u n corp sub
tem peratura am biantă. ♦ A topi la o tem peratură sub cea ambiantă
anum iţi componenţi ai unui corp.
D E C O N T , deconturi, s. n. D efalcare a unei sum e de plată in
părţile ei com ponente. — Fr. d e c o m p te .
D E C O N T A , decontez, vb. I. T ranz. A justifica în mod detaliat
întrebuinţarea unei sum e prim ite sau provenite dintr-o operaţie oare­
care. — Fr. d â c o m p te r .
D E C O N T A R E , decontări, s. f. Faptul de a deconta; operaţie
contabilă p rin care se justifică întrebuinţarea unei sum e prim ite.
D E C O P lA , decopiez, vb. I. T ranz. (înv.) A copia. — D in de*H
c o p ia .
D E C O R , decoruri, s. n. 1. A nsam blu de obiecte care servesc la
crearea cadrului unei piese de teatru pe scenă, al u nui film . ♦ Fig.
C adru, am bianţă în care se petrece o a c ţiu n e ; peisaj, tablou. 2. Ceea
ce serveşte p en tru a decora c e v a ; ornam ent, p o d o a b ă ; ornam entaţia
interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli e tc .— F r. d 6 c o r.
D E C O R A , decorez, vb. I. T ranz. 1. A îm podobi o clădire, o
cam eră etc. cu diverse obiecte, ornam ente, zugrăveli etc. 2. A acorda,
a conferi cuiva o decoraţie. — Fr. d ^ c o r e r (lat. lit. d e c o r a r e ) .
D E C O R A R E , decorări, s. f. Acţiunea de a decora.
D E C O R Ă T , -A, decoraţi, -te, adj. 1. îm podobit, ornat. 2. Care
a fost distins cu o decoraţie. — V. decora.
D E C O R A T IV , -A , decorativi, -e, adj. Care decorează ; care ser­
veşte la decorare; ornant, ornam ental. ❖ A rte decorative — arte plastice
aplicate la decorarea obiectelor de folos practic. — F r. d £ c o ra tif.
D E C O R A T O R , -O Â R E , decoratori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care are profesiunea de a decora clădiri, interioare etc. ♦ Persoană
care face decoruri pentru teatru. — D u p ă fr. d e c o r a te u r .
D E C O R A Ţ IE , decoraţii, s. f. 1. Insignă, sem n de distincţie con­
ferit unui colectiv sau unei persoane, p en tru m erite în m uncă, pentru
o faptă eroică sau pentru servicii aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea
de a decora şi rezultatul e i ; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc
la îm podobire. [V a r.: (înv.) d ecoraţiC m e s. f.] — F r. d £ c o ra tio n
(lat. lit. d e c o r a tio , -onis).
D E C O R A Ţ ltJ N E s. f. v. d e c o r a ţie .
D E C O R T IC A , decortichez, vb. I. T ranz. A curăţa de coajă gră­
unţele de cereale. ♦ A curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stîrpi
 DECORAŢII

1. M edalia de a u r «Secera si ciocanul». 2. O rdinul «Steaua R epublicii Populare Romîne» clasa I . 3. O rdinul «Steaua R epublicii Populare
Romîne » clasa a IlI-a. 4. O rdinul « A părarea P atriei » clasa I. 5. O rdinul M uncii clasa I. 6, O rdinul « M eritul m ilitar » clasa I. 7. O rdinul
« M am ă eroină ». 8. M edalia « Eliberarea de sub jugul fascist ». 9. M edalia « A 25-a aniversare a eroicelor lupte ale ceferiştilor şi p etroliştilor »,
10. M edalia « 50 de ani fie Ia răscoala ţăran ilo r din 1907 ». 11. M edalia M uncii. 12. M edalia « Pentru servicii deosebite aduse în apărarea
orînduirîi de stat ». 13. M edalia « M eritul m ilitar » clasa I. 14. M edalia « D e strajă P atriei ». 15. M edalia « A cincea aniversare a Republicii
Populare R om îne ». 16. M edalia « 10 ani de la înfiinţarea prim elor unităţi ale arm atei populare rom ine». 17. M edalia « P e n tru paza co n tra
in cendiilor». 18. M edalia M a te rn ităţii clasa I.
 D ECO RTICA RE — 221 —
insectele vătăm ătoare şi ouăle lor. ♦ (M ed.) A în lătu ra o m em brană
îngroşată care înveleşte u n organ. — F r. d g c o r tiq u e r (lat. lit. d e c o r -
tic a re ).
D E C O R T IC A R E s. f. A cţiunea de a decortica.
D E C O R T IC A T , -A, decorticaţi, -te, adj. C urăţat de coajă. — V.
decortica.
D E C O V ÎL , decovile, s. n. Instalaţie provizorie de linie ferată
îngustă, uşor de deplasat, folosită p en tru exploatări locale şi tem porare.
♦ (Im pr.) Instalaţie stabilă de cale ferată îngustă, cu traverse fixate
pe teren. — F r. d â c a u v ille .
D E C R E P IT , -A, decrepiţi, -te, adj. (Franţuzism ) A tins de decre­
pitudine ; ram olit. — F r. d £ c r£ p it (lat. lit. d e c r e p itu s ) .
D E C R E P IT tJ D IN E s. f. (Franţuzism ) Stare de extrem ă bătrîneţe
caracterizată p rin slăbire excesivă şi p rin pierderea aproape totală a
forţelor v ita le ; ramolire. — D u p ă fr. d 6 c r£ p U ttd e .
D E C R E S C fiN D O adv. (M uz.) T erm en care indică dim inuarea
progresivă a intensităţii sunetelor. ♦ (S ubstantivat, n.) Scăderea p ro ­
gresivă a intensităţii su n ete lo r; parte din tr-o compoziţie muzicală
cîntată în acest fel. — It. d e c r e s c e n d o .
D E C R E T , decrete, s. n. A ct emis de către puterea executivă a
statului p en tru a asigura funcţionarea serviciilor publice sau executarea
legilor; (la noi) act emis de Prezidiul M arii A dunări N aţionale în exer­
citarea atribuţiilor sale constituţionale. — F r. d e c r e t (lat. lit. d e c r e tu m ).
D E C R E T A , decretez, v b . I. T ran z. A da u n d e c r e t; a hotărî,
a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în m od sen te n ţio s; a emite
o părere categorică. — F r. d 6 c r6 te r.
D E C R E T A R E , decretări, s. f. (Rar) A cţiunea de a decreta şi rezul­
tatul ei.
D E C R O Ş A , decroşez, vb. I. 1. T ran z. A desprinde u n obiect de
cîrligul de care este agăţat. 2. Refl. (D espre o maşină electrică) A ieşi
din regim ul norm al de funcţionare, în urm a pierderii vitezei şi a se
opri. — F r. d e c r o c h e r.
D E C R O Ş A R E , decroşări, s. f. A cţiunea de a (se) decroşa şi rezul­
tatul ei.
D E C U L A , decul, vb. I. T ranz. (Reg.) A bate rău, a deşela.
D E C U P Â , decupez, vb. I. T ran z. A tăia bucăţi dintr-o hîrtie,
d in tr-o stofă etc. urm înd linia unui desen sau conturul unui model ;
a tăia o parte d in tr-u n întreg. — F r. d e c o u p e r.
D E C U P A J, decupaje, s. n. 1. D ecupare. 2. Operaţia de transpunere
a unui scenariu cinematografic în imagini plastice. — F r. d 6 c o u p a g e .
D E C U P A R E , decupări, s. f. Acţiunea de a decupa. ♦ (T ehn.)
Tăierea unei piese în două b u c ă ţi; tăierea unui obiect după o formă
dată.
D E C U P A T 1 s. n. D ecupare. — V. decupa.
D E C U P A T 2, -A, decupaţi, -te, adj. T ăiat d in tr-u n tot, d in tr-u n
în tre g ; din care s-a tăiat o parte. ❖ Pantofi decupaţi = pantofi care
au în loc de ştaif o baretâ care lasă călcîiul descoperit. — V. decupa.
D E C U P L A , decuplez, vb. I. T ranz. A dezlega, a desface elem en­
tele unui cuplu. — F r. d £ c o u p le r.
D E C U P L A R E , decuplări, s. f. A cţiunea de a decupla; dezle­
gare, desfacere.
D E C tJR G E , pers. 3 decurge, vb. II I. Intranz. 1. A urm a, a rezulta
din. . ., a-şi avea izvorul în. . . 2. A se petrece, a se desfăşura. Comşa
îşi recapitula cum avea să decurgă explicaţia (C. P E T R E S C U ). — Din
d e 4 + c u r g e (după fr. decouler).
D E C tJR IE , decurii, s. f. T ru p ă de zece soldaţi în armata romană.
— Lat. lit. d e c u r ia .
D E C U R lO N , decurioni, s. m. O fiţer rom an care com anda o decurie.
[Pr.:-n'-ow] — Lat. lit. d e c u r io , -o n is.
D E C tiR S s. n. (C u referire la o perioadă de tim p, în loc. prep.)
în decurs de, . . sau în decursul. . . — în curgerea. . ., pe durata. . în
desfăşurarea. . . — V. decurge.
D E C U S C U T A , decuscutez, vb. I. T ranz. A curăţa plantele şi
seminţele de cuscută. — F r. d 6 c u s c u te r.
D E C U S C U T A R E , decuscutări, s. f. A cţiunea de a decuscula
şi rezultatul ei.
D E C U S C U T Â T , -A , decuscutaţi, -te, adj. (D espre plante şi
seminţe) C urăţat de cuscută. — V . decuscuta.
D E C U V Â J, decuvaje, s. n. T ragerea vinului ferm entat din toci­
toare. — F r. d e c u v a g e .
D E D A , dedau, vb, I. Refl. 1. A se deprinde, a se obişnui, a se
familiariza (cu ceva), a se acomoda. încetul cu încetul li s-au dedat ochii
cu strălucirea (R E T E G A N U L ). 2. A se consacra, a se dedica la ceva.
♦ A se nărăvi. — Lat. d e d e r e (după d a ).
D E D Â L , dedaluri, s. n. (Rar) L abirint. ♦ Fig. în cu rcătu ră, învăl­
măşeală. — F r. d 6 d a le (<gr.).
D E D Â T , -A , dedaţi, -te, adj. 1. (C onstruit cu prep. « cu », « la »
sau cu u n verb la conjunctiv sau infinitiv) D eprins, obişnuit. 2. (C on­
stru it cu prep. « la » sau cu dativul) Care se ocupă cu. . ., înclinat la. . . ;
consacrat. — V. deda.
D E D E S U B T 1 adv. î n partea de jos, din jos, jos, sub (ceva).
♦ (Adjectival) D e jos, inferior. Adăpostul de dedesubt (C A M IL
P E T R E S C U ). — D in d e 4 -f d e 4 + s u b t.
D E D E S tJB T 8 dedesubturi, s. n . Partea cea mai de jos, cea mai
a d în c ă ; fig . partea ascunsă, tăin u ită. — D in de* 4- d e 4 -r s u b t.
D EFECTA RE
D E D E S 'C B T U L prep. (U rm at de u n genitiv) Sub, din jos. Dede­
subtul Brăcinelului era o poiană (G A L A C T IO N ). — D in d e 4 + de* -r
s u b t.
D E D E T ^ L s. m. v. d e d iţe l.
D E D IC A , dedic, vb. I. 1. T ranz. A închina (cuiva) o operă proprie,
în sem n de omagiu sau de afecţiune. 2. T ranz. şi refl. A (se) consacra
unei idei, unei activităţi sau unei anum ite îndeletniciri. — Lat. lit.
d e d ic a r e (fr. d £ d ie r).
D E D IC A Ţ IE , dedicaţii, s. f. T ex t scris pentru cineva pe o carte,
pe un album etc. în sem n de omagiu sau de afecţiune. [V a r.: (înv.)
d e d ic a titin e s. f.] — L at. lit. d e d ic a tio , -o n is (it. d e d ic a z io n e ).
D E D IC A Ţ IU N E s. f. v. d e d ic a ţie .
D E D IŢ & L , dediţei, s. m . Plantă
erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase
şi cu flori mari, albastre-violete; are p ro ­
prietăţi colorante şi farm aceutice (Pulsa-
tilla pratensis). [V ar.: d e d e ţ£ l s. m.] —
Bg. d e d ic a 4- suf. -el.
D E D U B L A , dedublez, vb. I. Refl.
A se îm părţi în două ; a căpăta (sim ultan
sau succesiv) două stări, aspecte sau
forme deosebite. — F r. d e d o u b le r .
D E D U B L A R E , dedublări, s. f. Acţi­
unea de a se dedubla şi rezultatul e i ;
îm părţire în două.
D E D U B L A T , -A , dedublaţi, - te, adj.
D u b lu ; (despre persoane şi manifestările
lor) cu două aspecte, cu două înfăţişări
diferite. — V . dedubla.
D E D tlC E , deduc, vb. I I I . T ranz. A deriva, a desprinde o
judecată particulară din alta generală sau u n fapt din a ltu l; a trage o
concluzie. — Lat. lit.,d e d u c e r e (fr. d £ d u ire ).
D E D U C E R E , deduceri, s. f. Faptul de a deduce.
D E D U C T IV , -A, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducţie.
— F r. d e d u c t if (lat. lit. d e d u c tiv u s ).
D E D IJC Ţ IE , deducţii, s. f. R aţionam ent prin care se obţine o
judecată nouă (num ită concluzie) din două sau mai m ulte judecăţi
(num ite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală.
— F r. d e d u c tio n (lat. lit. d e d u c tio , -onis).
D E D U L C I, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam .) A se deprinde, a se
îndulci cu sau la ceva ; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. — Din
d e 4 + d u lc e .
D E D U S , -A , deduşi, -se, adj. (D espre o idee, un principiu) Sta­
bilit prin deducţie. — V. deduce.
D E F A L C A , defalchez, vb. I. T ranz. 1. A desprinde sau a scoate
una sau mai m ulte porţiuni d in tr-u n întreg, a îm părţi u n întreg în
mai m ulte p ă r ţi; a îm părţi un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare,
u n proiect etc. pe etape, pe oameni sau pe subunităţi. — F r. d e fa l-
q u e r (lat. lit. d e fa lc a re ).
D E F A L C Â R E , defalcări, s. f. A cţiunea de a defalca şi rezul­
tatul ei.
D E F A V O A R E s. f. (în expr.) în defavoarea (cuiva) = îm potriva
interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). — D u p ă fr. d e fa v e u r .
D E F A V O R A B IL , -A, defavorabili, - e, adj. C ontrar intereselor
cuiva, nefavorabil, neprielnic. — D upă fr. d £ fa v o ra b le .
D E F Ă IM A , defăim ez, vb. I. T ranz. 1. A vorbi de rău pe cineva
sau a vorbi rău despre ceva; a bîrfi, a ponegri, a calomnia. ♦ Refl,
(Rar) A se face de rîs, a se com prom ite. 2. (înv.) A dispreţui, a s u b ­
aprecia ; a umili, a mjosi. [Prez. ind. ş i : defdim] — Lat. * d iffa-
m ia re .
D E F Ă IM A R E , defăimări, s. f. Acţiunea de a defăima şi rezultatul
ei; bîrfire, ponegrire, calom niere; (înv.) dispreţ, desconsiderare;
um ilire, batjocură.
D E F Ă IM A T , -A , defăimaţi, -te, adj. 1. liirfit, ponegrit, calomniat.
2. (Rar) Cu reputaţie proastă, cu num e râu. Tot ce Bucureştii avea
mai. . . zănatic. . . şi defăimat (M . I. CARA G 1A LE). ♦ ( în v .; despre
fapte) Care strică re p u ta ţia ; infam ant. — V. defăima.
D E F Ă IM Ă T O R , -O A R E , defăimători, -oare, adj. (A desea su b sta n ­
tivat) Care defăimează; de ocară. Num iri defăimătoare (E M IN E S C U ).
— D in d e f ă im a + suf. -(ă )to r .
D E F E C A , defechez, vb. I. T ranz. 1. A limpezi un lichid provocînd
depunerea substanţelor în suspensie pe care le conţine. ♦ A precipita
album inele dintr-o soluţie cu ajutorul unui reactiv chimic, pentru a
purifica soluţia. 2. A evacua materiile fecale din intestin. — Fr.
d e f e q u e r (lat. lit. d e fa e c a re ).
D E F E C A R E s. f. A cţiunea de a defeca şi rezultatul ei.
D E F E C T 1, defecte, s. n. L ipsă, scădere, im perfecţiune; cusur,
meteahnă, neajuns. ♦ D eranjam ent, stricăciune care îm piedică func­
ţionarea unei maşini, a unui aparat. — Lat. lit. d e fe c tu s .
D E F E C T 8, -A, defecţi, -te, adj. D efectat, stricat. — Lat, lit.
d e fe c tu s.
D E F E C T A , defectez, vb. I. Refl. (D espre mecanisme, maşini etc.)
A nu mai fi în stare de funcţionare; a se strica. ♦ T ranz. A produce
u n defect la o maşină sau la u n mecanism. — D in d e f e c t1.
D E F E C T A R E , defectări, s. f. A cţiunea de a fse) defecta si rezul­
ta tu l ei,
D EFE C T A T — 222 —
D E F E C T A T , -A, defectaţi, -te, adj. Cu defect, care nu mai func­
ţionează (b in e); stricat. — V. defecta.
D E F E C T IV , -A , defectivi, -e, adj. (D espre cuvintele flexibile)
L ipsit de unele form e (tim puri, m oduri, num ăr, persoane, cazuri),
care nu se întrebuinţează la toate formele de conjugare sau de decli­
nare. — F r. d £ fe c tif (lat, lit. d e fe ctiv u s).
D E F E C T O S C 0 P , defectoscoape, s. n. A parat cu care se exam i­
nează piesele metalice pentru a descoperi defectele din material. — Fr.
d £ fe c to sc o p e .
D E F E C T U O S , -O A S Ă , defectuoşi, -oase, adj. C u defecte. [ P r .:
-ta-os] — F r. d £ fe c tu e u x (lat. lit. d e fe c tu o su s ).
D E F E C T U O Z IT A T E , defectuozitâţt, s. f. (Rar) Stare a ceea ce
este defectuos; defect. [ P r .: - tu-o-] — F r. d £ fe c tu o sit6 (lat. lit. d e fe c -
tu o s ita s , -a tis).
D E F E C Ţ ItJN E , defecţiuni, s. f. D eranjam ent, defect care
îm piedică buna funcţionare a unei maşini, a u n u i aparat, des­
făşurarea norm ală a unei acţiuni etc. — F r. d £ fe c tio n (lat. lit.
d e fe c tio , -onis).
D E F E N SIV , -A, defensivi, -e, adj. F ăcut pen tru apărare, de apă­
rare, care apără. — F r. d £ fe n sif.
D E F E N SIV Ă , defensive, s. f. Stare sau poziţie de apărare. — Fr.
d e fe n siv e .
D E F E N S O R , defensori, s. m. (J u r.; rar) A părător. — Fr. d â fe n -
s e u r (lat. lit. d e fe n so r).
D E F E R E N T , -A , deferenţi, -te, adj. Plin de d e fe re n ţă ; care arată
deferenţă. — F r. d 6 f£ r e n t (lat. lit. d e fe re n s , -n tis).
D E F E R E N T Ă s. f. Respect, stimă, consideraţie deosebită; p. ext.
condescendenţă. — F r. d £ f6 re n c e .
D E F E R I, defer, vb. IV. T ran z. 1. (D eterm inat p rin «justiţiei»,
« tribunalului * etc.) A trim ite (pe cineva) în ju d e c a tă ; a supune o
cauză unui for judecătoresc. <► Expr. A deferi jurăm înt — a pune pe
cineva, în lipsă de alte probe, să jure în faţa justiţiei. 2. (N eobişnuit)
A acorda, a conferi (o cinste, dem nităţi, distincţii). — F r. d 6 f6 r e r
(lat. lit. d e fe rre ).
D E F E R IZ Ă , deferizez, vb. I. T ran z. A îndepărta excesul de fier
din apele feruginoase, spre a le face proprii consum ului. — F r. d £ fe r-
ris e r.
D E F E R T IL IZ A , defertilizez, vb. I. T ran z. A face ca un teren să
devină nefertil, neproductiv. — Fr. d 6 f e rtilis e r.
D E F E R T IL 1Z Ă R E , defertilizări, s. f. A cţiunea de a defertiliza
şi rezultatul ei.
D E F E R T IL IZ A T, -A, defertilizaţi, -te, adj. (D espre terenuri)
Făcut neproductiv, nefertil. — V. defertiliza.
D E F E T IS M s. n. Lipsă de încredere în izbînda unei acţiuni, în
biruinţa finală. — F r. d £ faitism eo
D E F E T IS T , -Ă, defetişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care ţine
de defetism, referitor la defetism. 2. S. m. şi f. Persoană care practică
şi întreţine defetismul. — Fr.. d £ fa itis te .
D E F IB R Â , defibrez, vb. I. T ranz. A desface un m aterial în fibre.
♦ A transform a lemnele în fibre, pen tru a obţine pasta de lemn din
care se fabrică hîrtia. — F r. d 6 fib r e r .
D E F IB R Â R E , defibrări, s. f. Acţiunea de a defibra.
D E F IB R A T O R , defibratoare, s. n. A pa­
rat sau maşină ' de defibrat. — D upă fr. ^ D E F R A U D A , defraudez, vb. I. T ranz. A-şi însuşi prin fraudă
d e f ib r e u r . 1\ \ _ O y
D E F IC IE N T , -A, deficienţi, -te, adj.
Care este în deficit, care dâ sau produce
mai puţin decît trebuie, decît e planificat.
♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anum ite
facultăţi fizice sau psihice. Un deficient mintal.
[ P r .: -ci-ent] — Fr. d e fic ie n t.
D E F IC IE N Ţ Ă , deficienţe, s. f. Scădere,
lipsă, greşeală. ❖ Expr. A f i tn deficienţă =»
a nu lucra, a nu produce cît trebuie ; a nu
fi la înălţim ea sarcinilor date. ♦ Lipsă în -
integritatea anatomică şi funcţională a unui
o rg a n ; lipsă a anum itor facultăţi fizice sau
psihice. [ P r .: -ci-en-] — Fr. d £ fic ie n c e (lat. D efibrator pentru
iit. d e fic ie n tia ). lemne
D E F IC IT , deficite, s. n. Pierdere (bă­
nească) ce se prezintă la u n bilanţ comercial sau in d u s tria l; p. ext.
orice lipsă la o socoteală. ❖ Expr. A f i in deficit =* a fi în pierdere, a
avea cheltuieli mai mari decît veniturile. — P r. d e fic it.
D E F IC IT A R , -A, deficitari, -e, adj. Care este în deficit. —
D upă fr. d £ f ic ita ire .
D E F IL A , defilez, vb. I. Intranz. (D espre trupe, organizaţii de
masă etc.) A trece în coloană, în m arş, p rin faţa reprezentanţilor auto­
rităţilor, pentru a da onorul cu ocazia unei parade, a unei s e rb ă ri; (despre
persoane, cortegii) a trece în şir (prin faţa cuiva). — F r. d £ fille r .
D E F IL Ă R E , defilări, 8. f. Acţiunea de a defila.
D E F IL E U , defileuri, s. n. Vale îngustă, adîncă şi lungă săpată de
o apă curgătoare în regiunile m untoase. — F r, d £ fil£ .
D E F IN I, definesc, vb. IV. T ranz. A da definiţia unei noţiuni.
♦ A determ ina, a stabili cu p recizie; a contura, a caracteriza pe cineva.
O Refl. Tipurile lui Caragiale se definesc în fiecare vorbă a lor (IB R Ă I-
L E A N U ).— F r. d £ f in i r (lat. lit. d e fin ir e ) .
DEGAJA
D E F IN IR E , definiri, s. f. A cţiunea de a (se) defini şi rezultatul
e i; d e finiţie; determ inare, precizare; caracterizare (a cuiva).
D E F IN ÎT , -Ă , definiţi, -te, adj. 1. (D espre cuvinte, noţiuni)
C uprins într-o definiţie. 2. H otărît, precizat. ❖ (G ram .) Articol definit
= articol hotărît. — V. defini.
D E F IN IT IV , -Ă , definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu
m ai e supus modificărilor, stabilit p en tru to td e a u n a ; irevocabil. ❖
(în vechea organizare a învăţăm întului) Profesor sau învăţător definitiv =
profesor sau învăţător care, după îndeplinirea unor anum ite condiţii,
obţinea unele drepturi (stabilitate în post, mărirea salariului etc.).
♦ Loc. adv. în definitiv = în sfîrşit, în cele din urm ă, la urm a urm elor.
— F r. d a f in itif (lat. lit. d e fin itiv u s ).
D E F IN IT IV A , definitivez, vb. I. Ţ ranz. A da o formă d efin itiv ă;
a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să răm înă definitiv într-un
post. — D in d e fin itiv .
D E F IN IT IV A R E , definitivări, s. f. Acţiunea de a definitiva şi
rezultatul ei.
D E F IN IT IV A T s. n. (Rar) D efinitivare. ♦ (în vechea organizare
a învăţăm întului) Situaţia de profesor sau învăţător definitiv;
exam en d a t în scopul obţinerii definitivării în tr-u n post. — V.
definitiva.
D E F IN IŢ IE , definiţii, s. f. O peraţie logică prin care se arată con­
ţinutul unei noţiuni, enunţînd notele ei e senţiale; propoziţie prin care
se exprim ă această operaţie. ❖ Expr. Prin definiţie = prin însăşi natura
lucrului, decurgînd în m od necesar din totalitatea notelor sale carac­
teristice. — F r. d a f in itio n (lat. lit. d e fin itio , -onis).
D E F L A G R A Ţ IE , deflagraţii, s. f. A rdere explozivă în care reacţia
se propagă cu viteză relativ mică. — F r. d â fla g r a tio n (lat. lit.
d e f la g ra tio , -onis).
D E F L E C T O R , deflectoare, s. n. Piesă sau dispozitiv care abate
u n fluid din direcţia iniţială de curgere. — D u p ă fr. d £ fle c te u r.
D E F L E X ItJN E , deflexîuni, s. f. A batere a unui curent de fluid
din direcţia lui de curgere. [ P r .: -xi-m-] — Fr. d £ fle x io n .
D E F L O R A , deflorez, vb. I. T ranz. A viola, a silui o fecioară, a
face să-şi piardă virginitatea. — F r. d â f lo r e r .
D E F L O R A R E , deflorări, s. f. A cţiunea de a deflora.
D E F O R M A , deformez, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A(-şi) altera, a(-şi)
strica fo rm a; a (se) sluţi, a (se) urîţi, a (se) poci. ♦ T ran z . Fig. A
reproduce inexact o întîm plare, vorbele cuiva etc.; a denatura. 2. Tranz.
A modifica forma sau dim ensiunile unui corp solid, fără a desprinde m a­
terial din el. [V a r.: d if o r m ă vb. I] — F r. d e f o r m e r (lat. lit. d e f o r ­
m a re ).
D E F O R M Ă B IL , -Ă , deformabili, -e, adj. Care se poate deforma.
— D u p ă fr. d e fo rm a b le .
D E F O R M A N T , -Ă , deformanţi, -te, adj. (Adesea fig.) Care defor­
mează. — F r. d e f o r m a n t.
D E F O R M A R E , deformări, s. f. A cţiunea de a (se) deforma şi
rezultatul ei. ❖ Deformare profesională = folosirea nepotrivită şi meca­
nică în viaţa de toate zilele a deprinderilor căpătate de cineva prin
exercitarea profesiunii sale. [V a r.: d if o r m â r e s. f.]
D E F O R M A T , -Ă , deformaţi, -te, adj. C u form a originară schim ­
bată ; urîţit, pocit. — V. deforma.
D E F O R M A Ţ IE , deformaţii, s. f. D eform are. — F r. d £ fo r m a tio n
(lat. lit. d e f o r m a tio , -onis).
banii unei instituţii publice ; a delapida. [ P r .: -fra-u-] — L at. lit. d e f r a -
u d a re .
D E F R A U D A R E , defraudări, s. f. Acţiunea de a defrauda şi rezul­
tatul ei. [ P r .: -fra-u-]
D E F R A U D Â T , -A, defraudaţi, -te, adj. (D espre bani) însuşit
p rin frau d ă; sustras, delapidat; (despre instituţii sau oameni) păgubit,
frustrat. [ P r .: -fra-u-] — V. defrauda.
D E F R A U D A T O R , -O A R E , defraudatori, -oare, s. m . şi f. P er­
soană care defraudează ; delapidator. [ P r .: -fra-u-] — D in d e f r a u d a +
suf. -tor.
D E F R IŞ A , defrişez, vb. I. T ranz. A face p ropriu p en tru agri­
cultură, p en tru păşunat sau pentru construcţii u n Ioc necultivat, prin
tăierea şi înlăturarea arborilor şi a celorlalte plante lem noase; a
exploata o pădure prin tăierea, de la nivelul păm întului, a tu tu ro r co­
pacilor. — Fr. d e f r ic h e r .
D E F R IŞ A R E , defrişări, b. f. Acţiunea de a defrişa.
D E F R IŞ A T , -A , defrişaţi, -te, adj. (D espre terenuri) F ăcut p ro ­
p riu p en tru agricultură, pentru păşunat sau p en tru construcţii, prin
tăierea şi înlăturarea arborilor şi a celorlalte plante lem noase. — V.
defrişa.
D E F tJN C T , -Ă, defuncţi, -te, adj. (D espre persoane, adesea sub­
stantivat) M ort, răposat. — L at. lit. d e fu n c tu s (fr. d £ fu n t).
D E G A JĂ , degajez, vb. I. T ranz. 1. A răspîndi, a îm prăştia, a
emana căldură, miros e tc .; a exala. ♦ Refl. (D espre m irosuri, căl­
dură etc.) A se desprinde. U n miros plăcut se degajează din flori.
♦ A elimina, a scoate u n gaz dintr-o com binaţie chimică. 2. A elibera,
a scăpa pe cineva de o sarcină, de o în d a to rire ; a elibera ceva de un
obstacol. ♦ A îndepărta o porţiune de material de pe o piesă, pentru
a înlesni o operaţie ulterioară sau pentru a obţine o suprafaţă curată.
♦ (La fotbal) A trim ite m ingea departe de poarta proprie, p en tru a
se evita o acţiune periculoasă. [Prez. ind. pers. 3 şi: degajă] — F r.
d 6 g a ger.
 DEGAJARE — 223 —
D E G A JÂ R E , degajări, s. f. A cţiunea de a (se) degaja şi rezultatul
e i ; râspîndire, ex alare; eliberare de o sarcină, de u n obstacol.
<>■ Unghi de degajare — unghi pe care îl formează faţa de aşchiere a
unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafaţa pe care o
prelucrează.
D E G A JA T , -A, degajaţi, -te, adj. 1. Eliberat de o îndatorire,
de un o b stac o l; (despre oameni şi gesturile lor) cu m are libertate în
m işc ări; nestînjenit. 2. (D espre o coloană sau u n pilastru) Situat în
apropierea unui zid. — V. degaja.
D E G A Z A , degazez, vb. I. T ranz. 1. A îndepărta gazele d in tr-u n
spaţiu închis sau de pe o suprafaţă solidă. 2. A îndepărta substanţele toxice
de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îm brăcăm inte etc. prin
ventilaţie sau cu ajutorul substanţelor neutralizante. — D in de* + g a z a .
D E G A Z Â R E , degazări, s. f. A cţiunea de a degaza.
D E G A Z IF IC A , degazific, vb. I. T ran z. 1. A îndepărta substanţele
volatile din cărbuni p rin distilare. 2. A îndepărta gazele d in tr-u n lichid
prin agitare, împroşcare etc. 3. A îndepărta gazele din noroiul de foraj,
pentru a-1 putea folosi din nou. — D in de* 4- g a z ific a .
D EG E A B A adv. X. în zadar, fără nici u n folos, zadarnic. 2. Fără
piaţă, pe gratis. — D in d e 4 + g e a b a .
D E G E N E R A , degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-şi pierde însuşirile
biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei). 2. Fig. A se
schim ba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzînd aspectul
sau caracterul iniţial. — F r. d e g e n 6 r e r (lat. lit. d e g e n e ra re ).
D E G E N E R A R E , degenerări, s. f. Faptul de a degenera; decădere.
D E G E N E R A T , -A, degeneraţi, -te, adj. Care şi-a p ierd u t însuşirile
biologicc sau psihice (caracteristice genului sau speciei). — V. degenera.
D E G E N E R A Ţ IE , degeneraţii, s. f. (Rar) D egenerare. — Fr.
d e g e n e ra tion.
D E G E N E R E S C E N T , -A, degenerescenţi, -te, adj. Pe cale de a
degenera, cu tendinţă spre degenerare. — D u p ă fr. d e g e n e re s c e n t.
D E G E N E R E S C E N T Ă , degenerescente, s. f. D eg en erare,— D upă
f r . d £ g £ n £ re s c e n c e .
D E G E R Ă , deger, vb. I. Intranz. 1. (D espre părţile corpului) A
suferi din cauza gerului o iritaţie sau o inflam aţie d u re ro a să ; a amorţi
de frig. O Expr. A - i degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva)
foarte frig. ♦ (D espre oameni sau animale) A suferi leziuni grave
din cauza frigului. 2. (P rin exagerare) A -i fi cuiva foarte fr ig ; a trem ura
de frig. 3. (D espre plante, fructe, legume) A-şi pierde puterea germ ina­
tivă din cauza frig u lu i; a se strica. — Lat. d e g e la r e .
D E G E R A R E , degerări, s. f. A cţiunea de a degera şi rezultatul ei.
D E G E R Ă T , -A , degeraţi, -te, adj. 1. (D espre oameni şi animale
sau despre părţi ale corpului lor) Cu d e g erătu ri; îngheţat. 2. (D espre
plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. — V. degera.
D E G E R Â T tJR Ă , degerături, s. f. Iritaţie, rană produsă prin
degerare. — D in d e g e r a + suf. -(ă )tu ră .
D E G E T , degete, s. n. 1. Fiecare d in tre prelungirile mobile, compuse
din falange articulate, cu care se sfîrşeşte mîna, talpa piciorului sau
laba unor animale. î i dai un deget şi-ţi ia mina toată, se spune despre
acei care abuzează de bunăvoinţa pe care le-o arată cineva. S in t cinci
degete la o m înă şi nu seamănă unul cu altul, se spune despre oameni
apropiaţi, despre fraţi care n u seam ănă între ei. <> Expr. A se ascunde
(sau a se da) după deget — a căuta în zadar să-şi ascundă o vină
evidentă. A avea degete lungi sau a f i lung în (sau la) degete — a avea
mîna lungă, v. lung. A şti sau a cunoaşte (ceva)
pe degete. = a şti sau a cunoaşte foarte bine. f i
numeri (sau îi poţi număra) pe degete = sînt
foarte puţini. A purta sau a invirti, a juca (pe
cineva) pe degete — a face ce vrei din cineva,
a duce pe cineva de nas. A -şi da cu degetul in
ochi = a nu vedea nim ic din cauza în tunericu­
lui. A luneca sau o scăpa, a (se) strecura printre Degetare
degete — a scăpa, a (se) strecura pe neobservate,
pe nesim ţite. A sta cu degetul in gură — a pierde vremea. A pune
degetul = a aplica am prenta digitală în loc de iscălitură. A pune degetul
pe rană = a găsi punctul sensibil al
unei chestiuni. A umbla (sau a păşi,
a merge) in virful degetelor = a um bla
pe furiş, tiptil, fără zgom ot. A încerca
marea cu degetul = a încerca im posi­
bilul. A -şi linge degetele =* a-i plăcea
foarte m ult (ceva de mîncare). (Rar)
A avea (sau a f i ) în degetul cel mic
(al cuiva) =* a cunoaşte foarte bine.
2. C o m p u s: cinci-degete — plantă e rb a ­
cee tîrîtoare, ale cărei frunze au cinci
foliole ( Potentilla reptans) . 3. Veche u n i­
tate de m ăsură p en tru lungim i, avînd
aproximativ lăţim ea unui deget. [Var. :
(pop.) d e ş t s. n.] — L at. d ig itu s .
D E G E T Ă R , degetare, s. n. 1.
O biect m ic de metal, avînd form a unui
trunchi de con gol, care se pune în
tim pul cusutului în degetul cu care se
împinge acul în cusătură, p en tru a-1
feri de înţepături. 2. Plantă erbacee veni­
noasă, cu flori m ari, galbene (Digitalis ambigua); degeţel.— Lat. d ig ita le .
D E G E T A R IŢ Ă , deget ar iţe, s. f. (B ot.) 1. D egetar (2 ). 2. Degeţel
(II 2 ), — D in d e g e t a r + suf. -iţa.
d e Im p ă r t it
D E G E T A R U Ţ , degetdruţi, s. m . Plantă erbacee cu flori albastre-
violete, care creşte în regiunile m untoase (Soldanella m ontana). — D in
d e g e t a r -|- suf. -uţ.
D E G E T U Ţ , degetuţe, s. n. (Rar) D egeţel
(I). — D in d e g e t + suf. -uţ.
D E G E Ţ E L , degeţele, s. n. I. D im inutiv al
lui deget. II. 1. (Bot.) D egetar (2). 2. Com ­
pus : degeţel-roşu — plantă erbacee foarte ve­
ninoasă, cu flori roşii-purpurii, din care se
extrage digitalina (Digitalis purpurea).
D E G H IZ A , deghizez, vb. I. T ranz. şi
refl. A (se) îm brăca în aşa fel îneît să nu
poată fi re c u n o sc u t; a (se) travesti. ♦ T ranz.
Fig. A prezenta ceva sub altă form ă decît cea
adevărată; a ascunde, a masca. — F r. de»
g u is e r .
D E G H IZ A R E , deghizări, s. f. Acţiunea
de a (se) deghiza şi rezultatul e i; tra ­
vestire. Degeţel-roşu
D E G H IZ A T , -Ă , deghizaţi, -te, adj. 1.
T ravestit. 2. Fig. M ascat, cam uflat. — V, deghiza.
D E G L U T l Ţ IE , deglutiţii, s. f. Act mecanic p rin care bolul ali­
m entar, după ce a suferit masticaţia, trece din gură p rin faringe în
esofag; înghiţire. — F r. d â g lu titio n .
D E G R A B Ă adv. 1. La repezeală, repede, iute. 2. D e tim puriu,
curînd, devreme. ❖ Expr. M a i degrabă = mai uşor, mai curînd. — D in
de* -f g ra b ă .
D E G R A D A , degradez, vb. 1. 1. T ranz. A înjosi. 2. T ranz.
(M ii.) A pedepsi prin luarea gradului. 3. Refl. A ajunge într-o stare
de d e căd ere; (despre lucruri) a se strica, a se deteriora, a se ruina ;
(despre terenuri) a deveni neproductiv. — F r. d â g r a d e r (lat. lit.
d e g ra d a r e ) .
D E G R A D A N T , -A, degradanţi, -te, adj. Care degradează ; înjo­
sitor. — Fr. d e g r a d a n t.
D E G R A D A R E , degradări, s. f. Acţiunea de a (se) degrada şi
rezultatul ei. 1. înjosire. 2. Pedeapsă militară care constă în luarea
gradului. ♦ (în expr.) Degradare civică = pierdere a drepturilor cetă­
ţeneşti în urm a unei sentinţe. 3. Procesul de schim bare în rău ; stricare,
deteriorare, ruinare. ♦ M icşorare a valorii agricole a un u i sol, a unui
teren. ♦ (în expr.) Degradarea zăcămintelor = micşorarea valorii zăcă­
m intelor (petrolifere etc.) în urm a unei exploatări neraţionale.
D E G R A D A T , -A , degradaţi, -te, adj. D ecăzut sub raport moral
sau social. ♦ Stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (D espre terenuri) Care
şi-a pierdut calităţile, devenit neproductiv. — V. degrada.
D E G R A D A T O R , -O A R E , degradatori, -oare, adj. D egradant.
— D upă fr. d e g r a d a t e u r .
D E G R A D Â Ţ IE , degradaţii, s. f. (înv.) D egradare. — Fr. d e g r a ­
d a tion.
D E G R E S Â , degresez, vb. I. '1’ranz. 1. A îndepărta petele de grăsime
de pe suprafaţa un o r obiecte. 2. A extrage grăsimea d in tr-u n alim ent,
în scopuri dietetice. — F r. d e g ra is s e r.
D E G R E S Ă N T 8. m. Substanţă întrebuinţată pentru degresare.
— F r. d e g ra is s a n t.
D E G R E S A R E , degresări, s. f. Acţiunea de a degresa şi rezultatul ei.
D E G R E V A , degrevez, vb. I. T ranz. A scădea, a reduce sarcinile
im puse unei persoane sau unei instituţii. — Fr. d e g re v e r .
D E G R E V A N T , -A , degrevanţi, -te, adj. Care degrevează. — Fr.
d e g re v a n t.
D E G R E V A R E , degrevări, s. f. A cţiunea de a degreva şi rezul­
tatul ei.
D E G R E V A T , -A, degrevaţi, -te, adj. Scutit, descărcat de o parte
din sarcini. — V. degreva.
D E G R O S IS 0 R , degrosisoare, s. n. Sistem de filtre cu pietriş,
folosit în tr-o instalaţie de lim pezire a apei în vederea reţinerii im puri­
tăţilor de dim ensiuni mari. — D upă fr. d e g ro s s is s e u r.
D E G U S T A , degust, vb. I. T ranz. A gusta o m încare sau o băutură,
spre a-i aprecia calitatea ; a mînca sau a bea pe îndelete, a savura.
— F r. d e g u ş te r (lat. lit. d e g u s ta re ).
D E H IS C E N T , -Ă, dehiscenţi, -te, adj. (Bot.; despre fructe, antere)
Care se deschide de la sine cînd ajunge la m aturitate. — F r. d e h is c e n t
(lat. lit. d e h is c e n s , -n tis).
D E H IS C E N t X b. f. (Bot.) D eschiderea de la sine a unui fruct
sau a unei antere, cînd ajung la m aturitate. — Fr. d £ h is c e n c e .
D E H U L A vb. I. v. d ă u la .
D E H U L A T , -Ă adj. v. d ă u la t.
D E IF IC Ă , deific, yb. I. T ranz. A atribui putere divină unei fiinţe
sau u nui lucru. — L at. lit. d e if ic a r e (fr. d e ifie r) .
D E IF IC A R E , deificări, s. f. Faptul de a deifica.
D E lS M s . n. D octrină filozofică răspîndită în secolele al X V ll-le a
şi ad X V III-lea, care recunoaşte existenţa lui dum nezeu num ai ca o cauza
prim ară, im personală a universului şi care adm ite că lum ea este supusă
acţiunii legilor naturii. — F r. d e is m e .
D E lS T , -A» deişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care susţine deism ul,
p riv ito r la deiam. 2. S. m . şi f. A dept al deism ului. — F r. d 6 iste .
D E ÎM P Ă R Ţ IT s. m . sg. (M at.) N um ăr care urm ează să fie
îm părţit. — D in de* + îm p ă r ţ i t .
D E ÎN M U L Ţ IT — 2 24 —
D E lN M U L Ţ lT s . m . sg. (M at.) N u m ăr care urm ează să fie
înm ulţit. — D in d e 4 + Î n m u l ţit.
D E ţÂ adv. I n acest (sau acel) m om ent, de pe acum (sau de pe
atunci), încă de pe acum (sau de pe atunci). — F r. d 6 jâ .
D E JA L E N A , dejalene, s. f. Ţ esătu ră de bum bac din care se fac
cămăşi bărbăteşti, bluze etc.
D £ jĂ , deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau în formă
de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). — M agh. d â z s a .
D E JE C Ţ IE , dejecţii, s. f. 1. Evacuarea excreţiilor din organism,
în special a m ateriilor fecale; (concr.) m ateria fecală evacuată. ♦ Apă
m urdară provenită din industrie sau din gospodării, care degradează
apele naturale în care se scurge. 2. ( în expr.) Con de dejecţie = formă
de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănişuri, pietrişuri,
nisip şi argilă depozitate de torenţi şi rîuri acolo unde se produce o
schim bare de pantă. — F r. d â je c tio n (lat. lit. d e je c tio , -onis),
D E JG H E B Â T , -A, dejghebaţi, -te, adj. (Rar) Ieşit din jg h e a b ;
fig . dezlănţuit. — D in d e 4 -f [în ]jg h e b at.
D E JU C A , dej6c, vb. I. T ran z. A face să n u izbutească planurile
sau uneltirile c u iv a ; a zădărnici. [V a r.: (înv.) d e s ju c â vb. I] — D in
d e 4 4- ju c a (după fr. dejouer).
D E JU C A R E , dejlicări, s. f. Acţiunea de a dejuca şi rezultatul e i;
zădărnicire.
D E JU G A , dejug, vb. I. 1. T ran z. A scoate boii din jug. 2.
Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri u n d e v a ; a poposi, a se
aşeza. — L at. * d is ju g a re .
D E JU G Â R E , dejugări, s. f. Acţiunea de a dejuga; scoaterea boilor
din jug.
D E JU G A T s. n. D ejugare. —V. dejuga.
D E JU G Ă T O A R E , dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas un d e se
dejugă boii pen tru a-i lăsa să se odihnească. — D in d e ju g a + suf.
—(ă)toare.
D E jtT N , dejunuri, s. n. M asa de la a m iază; (şi în expr. micul dejun)
gustarea de dim ineaţă. — Postverbal al lui d e ju n a .
D E JU N A , dejunez, vb. I. Intranz. A lua masa de la amiază sau
gustarea de dim ineaţă. — F r. d£ jeu n er«
D EJTÎRN Ă adj. invar. (D espre elevi şi, înv., despre militari) De
serviciu (pe tim p de o zi). — Rus d e z u r n y j.
D E jtJR S T V Ă , dejurstve, s. f. (în v .) C orp de g a rd ă ; com andam ent
m ilitar. [V a r.: d jiir s tv ă s. f.] — Rus d e z u r s tv o .
D E L A O L Â L T Ă adv. (Rar) îm p reu n ă. — D in d e 4 + la o la ltă .
D E L A P ID A , delapidez, vb. I. T ran z. A-şi însuşi, a sustrage, a
fura bani sau alte b unuri din avutul statului. — F r. d ila p id e r (lat.
lit. d ila p id a re ).
D E L A P ID A R E , delapidări, s. f. Acţiunea de a delapida; sus­
tragere de bani sau de b u nuri din avutul statului.
D E L A P ID A T O R , -O A R E , delapidatori, -oare, s. m. şi f. P e r­
soană care delapidează. — D u p ă fr. d ila p id a te u r .
D E L A T O R , -O A R E , delatori, - oare, s. m. şi f. (Peîor.) P er­
soană -care face o delaţiune. — F r. d £ la te u r (lat. lit. d e la to r).
D E L A Ţ IU N E , delaţiuni, s. f. (Peior.) D enunţare. [ P r .: -ţi-u-]
— F r. d e la tio n (lat. -lit. d e la tio , -o n is).
D E L Ă , dele, s. f. (înv.) 1. Acţiune judiciară, proces, cauză (3).
<> E xpr. A da în (sau intr-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar.
— Rus d elo .
D E L A S A vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepă­
sare, neglijenţă faţă de o m uncă începută. — F r. d e la is s e r.
D E L Ă S A R E , delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare,
neglijenţă faţă de o m uncă începută.
D E L Ă T U R A , delâtur, vb. I. T ran z. (Reg.) A înlătura. — D in
d e 4 + la tu r ă .
D E L E Â T U R s. n. N um e dat unui sem n în treb u in ţat la corecturi
tipografice, pen tru a arăta că trebuie să se suprim e o literă, u n cuvînt
etc. [ P r .: -le-a-] — L at. lit. d e le a tu r .
D E L E C T A , delectez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) desfăta, a (se)
încînta. — F r. d 6 1 e c te r (lat. lit. d e le c ta re ).
D E L E C T A R E , delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare,
încîntare.
D E L E G A , deleg, vb. I. T ran z. A îm puternici pe cineva să se
prezinte sau să acţioneze ca reprezentant al celui care îi dă îm p u ter­
nicirea. ♦ A însărcina pe cineva, pe tim p lim itat, cu executarea,
supravegherea sau organizarea unei lucrări. — F r. d £ l£ g u e r (lat.
lit. d e le g a re ).
D E L E G A T , -A , delegaţi, -te, s. m. şi f. Persoană care a prim it
o delegaţie. — F r. d e l£ g u £ (lat. lit. d e le g a tu s ).
D E L E G A Ţ IE , delegaţii, s. f. 1. M isiune sau însărcinare de a se
prezenta sau de a acţiona în num ele cuiva. ♦ (Concr.) A ct prin
care cineva este desem nat ca delegat. 2. G ru p de persoane trimise
de cineva cu o m isiune specială. — Fr. d e l£ g a tio n (lat. lit. d e le -
g a tio , -onis).
D ELFÎN,. delfini, s. m . 1. M am ifer m arin care atinge m ări­
m ea de trei m etri şi trăieşte în cete în toate m ările (Delphinus) ;
porc-de-m are. 2. (A rt.) C onstelaţie din emisfera boreală, în vecinătatea
căii-laptelui. — L at. lit. d e lp h in u s (it. d e lfin o ).
D E L IU
D EL IB A ŞĂ s . m . (înv.) Şeful gărzii dom neşti, căpetenia delii­
lor. — T c . d e li b a şi.
D E L IB E R A , deliberez, vb. I. Intranz. (D espre m em brii unei in-
stante judecătoreşti, ai unei adunări
legiuitoare) A discuta îm preună asu­
p ra unei hotărîri de luat sau a unei
chestiuni de rezolvat. — F r. d61ib£-
r e r (Iar. lit. d e lib e r a r e ) .
D E L IB E R A N T , -A , deliberanţi,
-te, adj. Care deliberează. — F r. d 6 -
lib e r a n t.
D E L IB E R A R E , deliberări, s. f.
Acţiunea de a delibera; consfătuire,
c h ib z u ire ; dezbatere.
D E L IB E R A T , -A , deliberaţi, -te,
adj. (în expr.) în mod deliberat
= după o prealabilă chibzuire, intenţionat. — V. delibera.
D E L IB E R A T IV , -A , deliberativi, -e, adj. Care deliberează, avînd
dreptul de a lua o hotărîre. ❖ Vot deliberativ «=
d rept pe care îl are o adunare sau u n m em bru
al ei de a hotărî ceva prin vot. — Fr. d £ li-
b £ r a t i f (lat. lit. d e lib e ra tiv u s ) .
D E L IB E R A T IE , deliberaţii, s. f. (înv.) D e­
lib e ra re .— F r. d 6 1 ib e ra tio n (lat. lit. d e lib e r a -
tio , -onis).
D E L IC A T , -A , delicaţi, -te, adj. 1 . (D espre
fiinţe şi lucruri, cu privire la form a, aspectul
lor) F in, gingaş, subţirel, graţios ; p. ext. fra g il;
(despre fiinţe) plăpînd, şubred, slăbuţ. ♦ (D espre
culori, nuanţe) D iscret, atenuat, dulce, 2. D e cali­
tate bună (în ceea ce priveşte fineţea materialului
şi a execuţiei). ♦ (D espre m încăruri, băuturi, Delfinul (2)
parfum uri) Fin, ales. 3. (D espre oameni şi despre
m anifestările lor, adesea adverbial) Plin de atenţie, de g rijă ; lipsit
de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (D espre probleme, situaţii
etc.) Care cere m are băgare de seamă, prudenţă, rezervă ; gingaş. —
Fr. d e lic a t (lat. lit. d e lic a tu s ).
D E L IC A T E S E s. f. pl. Alimente fine, alese. — Germ . D e li-
k a te ss e .
D E L IC A T E Ţ Ă s. f. v. d e lic a te ţe .
D E L IC A T E Ţ E s. f. însuşirea a ceea ce este delicat; fineţe, gin­
găşie. [V ar.: d e lic a te ţă s. f.] — D u p ă fr. d e lic a te s s e .
D E L IC IO S , -O A S Ă , delicioţi, -oase, adj. (D espre m încăruri
şi băuturi) Foarte gustos. V. savuros. ♦ Fig. Extrem de plăcut,
încîntător, ferm ecător. [Pr.: -etos] — Fr. d â lic ie u x (lat. lit. d e -
licio su s).
D E L IC IU , delicii, s. n. Plăcere deosebit de mare. ♦ Fig. (Fam.)
L ucru, fiinţă îneîntătoare. — F r. d61ice (lat. lit. d e lic iu m ).
D E L ÎC T , delicte, s. n. F apt neperm is de lege; infracţiune care
se sancţionează cu o pedeapsă corecţională. — Fr. d61lt (lat. lit.
d e lic tu m ).
D E L IC T U O S , -O Â S Ă , delictuoşi, - oase, adj. Care prezintă ca­
racterele unui delict, care ţine de delict. [Pr. : - tu-os] — D upă fr. d6-
lic tu e u x .
D E L IC V E N T , -Ă s. m. şi f. v. d e lin c v e n t.
D E L IC V E S C E N T , -Ă , delicvescenţi, -te, adj. (D espre substanţe
chimice) Care intră în soluţii prin absorbţie de vapori de apă din atm os­
fe ră .— Fr. d £ liq u e s c e n t (lat. lit. d e liq u e s c e n s , -ntis).
D E L IC V E S C E N Ţ Ă s. f. Proprietate a anum itor substanţe chi­
mice de a fi delicvescente. — F r. d 6 1 iq u e sc e n c e.
D E L IM IT A , delimitez, vb. I. T ranz. A stabili, a fixa limitele
unui lucru. ♦ A contura. — Fr. d ^ lim it e r (lat. lit. d e lim ita re ).
D E L IM IT A R E , delimitări, s. f. A cţiunea de a delim ita; fixare a
lim itelor unui lucru.
D E L IM IT A T IV , -A, delimitativi, -e, adj. (Rar) Care delimitează,
care serveşte p en tru a delimita. — D in d e lim ita t + suf. -iv.
D E L IN C V E N T , -A, delincvenţi, -te, s. m . şi f. Persoană care a
săvîrşit u n delict. [V ar.: d e lic v e n t,- ă s .m . ş if .] — F r. d £ lin q u a n t
(lat. lit. d e lin q u e n s , -ntis).
D E L tR s . n. 1 . T ulburare a conştiinţei, m anifestată prin halu­
cinaţii, aiurări etc., caracteristică bolilor mintale, bolilor infecţioase
şi otrăvirilor. 2. Fig. Stare de exaltare, de frenezie, entuziasm excesiv.
— F r. d ^ lir e .
D E L IR A , delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir, a aiura.
— F r. d 6 1 ire r (lat. lit. d e lira re ).
D E L IR Â N T , -A, deliranţi, -te, adj. Care este în stare de delir
♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului ; excesiv,
frenetic. — F r. d e lir a n t.
D E L IR Ă R E , delirări, s. f. A cţiunea de a delira şi rezultatul ei.
D E L lR IU M s. n. (In expr.) Delirium tremens — boală pricinuită
de alcoolism şi caracterizată prin delir însoţit de trem urul nervos al
feţei şi al m em brelor. [P r .: -ri-um] — Lat. lit. d e lir iu m [trem ens].
D E L lU , -lE , delii, adj., s. m. (înv. şi arh.) 1 . S. m. Soldat din
călărimea uşoară turcă. ♦ (în ţările romîneşti) Soldat din corpul de
călăreţi înfiinţat de M ihai V iteazul o dată cu corpul beşliilor; (în epoca
fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s m . (Om) voinic,
viteaz, îndrăzneţ. 3. Adj. Furios, vehem ent, nebun. — T c . d e li.
D ELN IŢĂ — 225 —
D fiL N IŢ Ă , delniţe, s. f. (în v . şi reg .) Fîşie în g u stă şi lungă de
te re n situată în tr-o luncă sau p e u n d e lu şo r; p . e x t. moşie, proprietate.
— Slav (v. sl. d e lin ic ă ).
D fiL T A s. m . invar. A patra literă a alfabetului grecesc. ♦ Fig.
Sim bol al ad ev ă ru lu i; p. ext. adevăr. Eliad zidea din visuri şi din
basme seculare D elta biblicelor sînte (E M IN E S C U ). — G r. d e lta .
D ^ L T Ă , delte, s. f. F orm ă de relief rezultată din depunerea de
mîl şi de nisip la vărsarea u n u i fluviu în tr-o m are cu m aree de in ten ­
sitate m ică. — F r. d e lta (<gr.).
D E L T O ID , deltoizi, s. m . M uşchiul articulaţiei um ărului, fixat
pe om oplat, claviculă şi capătul h u m e ru su lu i.— F r. d e lto id e (<gr.).
D E L U L E Ţ , deluleţe, s. n. (Rar) D eluşor. — D in d e a l + suf.
-ul-eţ.
D E L U R O S , -O Â S Ă , deluroşi, -oase, adj. C u m ulte d e a lu ri;
accidentat. — D in d e a l + suf. -ur-os,
D E L U Ş O R , deluşoare, s. n . D im inutiv al lui deal.
D E L tJŢ , deluţe, s. n. (Pop.) D eluşor. — D in d e a l + suf. -uţ.
D E M A C H IA , demachiez, vb. I . T ran z. şi refl. A(-şi) şterge m a­
chiajul sau fardul de pe obraz. [ P r .: -chi-a] — F r. d 6 m a q u ille r .
D E M A C H IE R E , demachieri, s. f. A cţiunea de a (se) demachia
şi rezultatul ei. [ P r .: -chi-e-]
D E M A G N E T IZ A , demagnetizez, vb. I. T ran z. A face ca u n corp
să-şi piardă proprietăţile m agnetice. — F r. d â m a g n e tis e r .
D E M A G O G , demagogi, s. m . Persoană care p rin prom isiuni
m incinoase, discursuri bom bastice etc. caută să-şi creeze în sînul m a­
selor o popularitate de care să beneficieze în interes personal. — F r.
d â m a g o g u e « g r.).
D E M A G O G IC , -A , demagogici, -e, adj. P ro p riu demagogilor sau
demagogiei, priv ito r la demagogi sau la dem agogie; p ătru n s de spi­
ritul demagogiei. — F r. d e m a g o g i q u e .
D E M A G O G IE , demagogii, s. f. M etodă de înşelare a maselor,
practicată de politicienii reacţionari în scopul de a-şi atrage
popularitatea şi care constă în prom isiuni mincinoase, discursuri
bom bastice e t c .; p u rtare de demagog. — F r. d e m a g o g ie (<gr.).
D E M A R A , demarez, vb. I. In tran z. 1. (D espre autovehicule,
m otoare etc.) A se p u n e în m işcare, a p o m i. 2. Fig. (S port) A-şi lua
avînt, a porni în viteză. — F r. d ^ m a r r e r .
D E M A R A J, demaraje, s. n . 1. D em arare. 2. Dezlegarea odgoa-
nelor unei corăbii. — F r. d â m a r r a g e .
D E M A R Â R E , demarări, s. f. A cţiunea de a dem ara; p u nere în
mişcare, pornire (a unui autovehicul, a u n u i m otor etc.).
D E M A R C A , demarchez, vb. I. 1. T ran z . A însem na p rin tr-o
linie de d em arcaţie; a delim ita, a despărţi, a hotărnici. 2. Refl. (Sport)
A scăpa de sub supravegherea adversarului. — F r. d e m a r q u e r .
D E M A R C Â R E , demarcări, s. f. A cţiunea de a (se) demarca şi
rezultatul ei.
D E M A R C A Ţ IE , demarcaţii, 9. f. D elim itare, despărţire, separare.
❖ Linie de demarcaţie = linie care desparte doua ţări, două suprafeţe
de teren sau, fig ., două noţiuni. — F r. d 6 m a r c a tio n .
D E M A R O R , demaroare, s. n. D is­
pozitiv care serveşte la dem ararea m o­
toarelor electrice cu ardere internă.
— D u p ă fr. d â m a r r e u r .
D E M A S C Ă , demăsc, vb. I. T ranz.
şi refl. I . A(-şi) scoate masca. 2. Fig.
A (se) arăta în adevărata lum ină, a (-şi)
da pe faţă planurile, acţiunile, gîndurile D em aro r
ascunse. — F r. d £ m a s q u e r .
D E M A S C A R E , demascări, s. f. A cţiunea de a (se) demasca şi
rezultatul ei.
D E M A T E R IA L IZ A T , -Ă , dematerializaţi, -te, adj. Care a pierdut
caracterele evidente ale materiei. [P r.: -ri-dt-] — D in d e m a te r ia l iz a
(puţin folosit, <fr. dematerialiser).
D E M E N T , -Ă , demenţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Alienat,
nebun. 2. D e om d e m e n t; nebunesc. — F r. d e m e n t (lat. lit. d e m e n s ,
-n tis).
D E M E N Ţ Ă , demenţe, s. f. Alienaţie m in ta lă ; nebunie. — F r.
d â m e n c e (lat. lit. d e m e n tia ) .
D E M E R S , demersuri, s. n. A cţiune întreprinsă (pe lîngă cineva)
în susţinerea unei c a u z e ; intervenţie. — D in d e 4 + m e r s (după fr.
demarche) .
D E M IL IT A R IZ A , dem ilitarizez, vb. I. T ran z. A desfiinţa arm ata
şi instalaţiile destinate operaţiilor m ilitare în tr-o ţară, pe u n teritoriu
etc. — F r. d e m ilita r is e r .
D E M IL IT A R IZ A R E , demilitarizări, a. f. A cţiunea de a demi­
litariza.
D E M IL IT A R IZ A T , -Ă , dem ilitarizaţi, -te, adj. (D espre o ţară,
u n teritoriu etc.) L ip sit d e arm ată, de fortificaţii sau d e industrie
m ilitară. Zonă dem ilitarizată = fîşie de teritoriu (de-a lungul
graniţei dintre două state), delim itată p rin pact sau p rin convenţie şi
în care e interzis să se construiască fortificaţii, sâ se creeze industrie
m ilitară sau să se ţină forţe arm ate. — V. demilitariza.
D E M IN E R A L IZ Â , demineralizez, vb. I. T ran z. A elim ina com ­
ponenţii minerali d in tr-o substanţă de n atu ră organică. ♦ Refl. (D espre
substanţe organice) A-şi pierde com ponenţii m inerali. — F r. d e m i-
n â r a lis e r .
DEM O GRAF
D E M IN E R A L IZ Ă R E , demineralizaţi, s. f . Elim inarea com po­
n en ţilo r m inerali d in tr-o substanţă de n atură organică. ♦ Sărăcirea
organism ului, mai ales a articulaţiilor, de săruri anorganice. — V .
demineraliza.
D E M IS IE , demisii, s. f. A ct, cerere p rin care cineva renunţă la
o funcţie, la o sarcină etc. [V a r.: (înv.) d im is ie s. f.] — F r. d £ -
m is s io n .
D E M IS IO N A , demisionez, vb. I. Intranz. A-şi înainta demisia.
[Pr.: -n-o-] — F r. d ^ m is s io n n e r .
D E M IS O L , demisoluri, s. n. Partea clădirii, de dedesubtul parte­
rului, aflată pe jum ătate sub nivelul solului. — F r. d e m i <jum ătate *
+ sol.
D E M lT E , demit, vb. I I I . T ranz. A scoate pe cineva dintr-o dem ­
nitate, din tr-o funcţie e tc .; a destitui, a concedia. — F r. d â m e ttr e
(lat. lit. d e m itte r e ) .
D E M IT E R E , demiteri, s. f. A cţiunea de a dem ite; destituire,
concediere.
D E M lU , demiurit s. n. H aină mai groasă decît pardesiul, dar mai
p u ţin călduroasă decît paltonul. — F r. d e m i «jum ătate *.
D E M ltJ R G s. m . N um e dat pretinsului creator al lu m ii; p. ext.
principiu activ şi creator al lum ii. [ P r .: -mi-urg] — L at. lit.
d e m iu r g u s (fr. d e m iu rg e ).
D E M IN C A R E s . f . M încare, hrană, bucate. — D in d e 4 -+■
m ln c a r e .
D E M lN C Â T s . n. (Rar) D em încare. — D in d e 4 + m ln c a t.
D E M N , -Ă , demni, ~e, adj. 1. V rednic ( d e ., .) . ♦ C apabil, des­
toinic. Eliad, demn următor al lui L azăr (N E G R U Z Z I). 2. (D espre
oam eni sau p urtarea lor) Care im pune re s p e c t; respectabil. — Lat.
lit. d ig n u s (după sem n).
D E M N IT A R , demnitari, s. m. în a lt funcţionar al statului. —
F r. d ig n ita ir e (după dem n).
D E M N IT Â T E , (2 ) demnităţi, s. f. 1. Calitatea de a fi dem n,
a titudine dem nă (2 ); autoritate m orală, prestigiu. + G ravitate, măreţie.
2. (Rar) F u n cţie sau însărcinare înaltă în s t a t ; rang. — L at. lit.
d ig n ita s , -a tis (după demit).
D E M O A Z E L Ă , demoazele, s. f. (Franţuzism înv.) Dom nişoară.
[ P r .: -moa-] — F r. d e m o is e lle .
D E M O B IL IZ A , demobilizez, vb. I. T ran z. 1. A lăsa la vatră
trupele mobilizate, a trece arm ata pe picior de pace. 2. Fig. A face
să slăbească forţa com bativă, vigilenţa, tenacitatea cuiva în îndeplinirea
u nei sarcini sau în urm ărirea un u i scop. — F r. d e m o b ilis e r .
D E M O B IL IZ A R E , demobilizări, s. f. A cţiunea de a demobiliza
şi rezultatul ei.
D E M O B IL IZ A T , -Ă , demobilizaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat)
L ăsat la vatră. 2. Fig. C u puterea de luptă slăbită, lipsit de energie.
*— V. demobiliza.
D E M O B IL IZ A T O R , -O Â R E , demobilizatori, -oare, adj. Care
slăbeşte sau este de n atură sâ slăbească forţa combativă, vigilenţa, te n a ­
citatea cuiva în îndeplinirea unei sarcini sau în urm ărirea unui scop.
— D in d e m o b iliz a + suf. ■‘(a)tor.
D E M O C R A T , -A , democraţi, -te, s. m . şi f. A dept al principiilor
dem ocratice, lu p tă to r consecvent pentru aplicarea acestor principii. ❖
Regim democrat-popular = dem ocraţie populară. — F r. d e m o c r a te
(<gr.).
D E M O C R A T IC , -Ă , democratici, -e, adj. C aracteristic, propriu
d em o craţiei; bazat, organizat p e principiile dem ocraţiei. — F r. d 6 m o -
c r a tiq u e (<gr.).
D E M O C R A T IS M s. n. Totalitatea principiilor care garantează
şi asigură realizarea libertăţilor dem ocratice. — F r. d e m o c r a tis m e .
D E M O C R A T IZ A , democratizez, vb. I. T ran z. A reorganiza u n
stat, o instituţie etc. pe baze dem ocratice, a introduce un regim dem o­
cratic. — F r. d e m o c r a tis e r .
D E M O C R A T IZ A R E , democratizări, s. f. Acţiunea de a demo•
cratiza.
D E M O C R A Ţ IE , democraţii, s. f. Form ă de organizare a statului
în care puterea este exercitată de popor. ❖ Democraţie sovietică (sau
socialistă) — form ă superioară de organizare a statului (realizată în
U .R .S.S .) în care puterea aparţine poporului m uncitor, care şi-o exercită
p rin sovietele de d e p u ta ţi; ea îndeplineşte funcţiile dictaturii proleta­
riatului, conducînd masele m uncitoare în lu p ta p e n tru construirea
com unism ului. Democraţie populară = form ă de organizare a statului,
apărută într-o serie de ţâri din E uropa şi din Asia în urm a victoriei
U niunii Sovietice în cel de-al doilea război m ondial şi a mişcării de
eliberare a p o p o a re lo r; ea îndeplineşte funcţiile dictaturii proletariatului
în perioada de trecere de la capitalism la socialism. Democraţie internă
de partid = principiu organizatoric al partidelor com uniste şi m unci­
toreşti, care asigură masei m em brilor de partid dreptul de a participa
efectiv la rezolvarea tu tu ro r problem elor în legătură cu politica parti­
dului şi cu viaţa de partid. — F r. d e m o c r a ţie (<gr.).
D E M O D A , demodez, vb. I. Refl. A înceta să m ai fie la m o d ă ; a
se învechi, a se perim a. — F r. d â m o d e r .
D E M O D A R E , demodări, s. f. F aptul de a se demoda; învechire,
perim are.
D E M O D Â T , -Ă , demodaţi, -te, adj. Care nu mai este la m o d ă ;
învechit, perim at. — V. demoda.
D E M O G R A F , demografi, s. m . Specialist în dem ografie. — Fr.
d e m o g ra p h e .
D EM O G R A FIC — 226 —
D E M O G R A F IC , -A , demografici, -e, adj. Care aparţine dem o ­
grafiei, privitor la dem ografie. — F r. d â m o g r a p h iq u e .
D E M O G R A F IE , demografii, s. f. Ştiinţa care se ocupă cu p ro­
blemele privitoare la num ărul densitatea, mişcarea populaţiei şi com po­
ziţia ei după grupe de vîrstă, de sexe etc. — F r. d g m o g ra p h ie .
D tM O N , demoni, s. m . 1. (In concepţiile religioase) Diavol,
drac. ♦ Fig. O m râu. 2. (In scrierile rom anticilor) Personificare a
eroism ului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frum useţii fizice. ♦ (în
gîndirea mitică şi în poezie) G eniu al neliniştii, care stîrneşte dorinţe
şi pasiuni. — N gr. d e m o n .
D E M O N E T IZ A , demonetizez, vb. I. Refl. (D espre m onede) A
se devaloriza. ♦ Fig. A-şi pierde, a-şi reduce valoarea; a se deprecia,
a se banaliza. — F r. d 6 m o n 6 tis e r.
D E M O N E T IZ A R E , demonetizări, 8. f. A cţiunea de a se demonetiza.
D E M O N IÂ C , -A , demoniaci, -e, adj. (Franţuzism ) D em onic.
[ P r .: -m-ac] — F r. d 6 m o n ia q u e .
D E M O N IC , -A , demonici, -e, adj. D e d e m o n ; drăcesc, diabolic,
satanic. — L at. lit. d a e m o n ic u s .
D E M O N S T R A , demonstrez, vb. I. 1. T ran z. A arăta în m od
convingător, p rin argum ente sau p rin exem ple concrete, adevărul (sau
neadevărul) unei afirm aţii, al unui fapt e t c . ; a dovedi, a proba p rin
argum ente logice. ♦ (M a t.) A face dovada adevărului exprim at p rin tr-o
teorem ă. 2. Intranz. (D espre m ulţim i) A manifesta. — F r. d £ -
m o n t r e r (lat. lit. d e m o n s t r a r e ) .
D E M O N S T R A B IL , -A , demonstrabili, -e, adj. Care poate fi
dem onstrat. — F r. d e m o n s t r a b le (lat. lit. d e m o n s tr a b ilis ) .
D E M O N S T R A N T , -A , demonstranţi, -te, s. m . şi f. Persoană
care participă la o dem onstraţie (2 ); m an ifestan t.— R us d e m o n s t r a n t.
D E M O N S T R A R E , demonstrări, 3. f. A cţiunea de a demonstra
şî rezultatul e i ; dovedire, argum entare.
D E M O N S T R A T IV , *A, demonstrativi, -e, adj. 1. Care dem on­
strează sau serveşte la dem onstraţie. 2. (D espre gesturi, m anifestări
etc.) Care exprim ă, în m od ostentativ, u n sentim ent, o părere etc. 3.
(fn expr.) Pronume demonstrativ = pronum e care înlocuieşte u n su b ­
stantiv, arătînd totodată locul (în tim p sau în spaţiu al) obiectului
respectiv faţă de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care însoţeşte
substantivele, determ inîndu-le şi indicînd depărtarea sau apropierea
acestora în tim p sau în spaţiu. — F r. d â m o n s t r a t i f (lat. lit. d e m o n -
ş tr a tiv u s ) .
D E M O N S T R A Ţ IE , demonstraţii, s. f. 1. D ovedire pe bază de
argum ente şi de exem ple concrete a realităţii u n u i f a p t ; dem onstrare.
♦ (M at.) R aţionam ent prin care se dovedeşte adevărul teorem elor.
2. M anifestaţie de masă cu caracter politico-social. 3. Exteriorizare
a unui sentim ent. — F r. d e m o n s t r a tio n (lat. lit. d e m o n s t r a tio ,
-o n is).
D E M O N T A , demontez, vb. I. T ran z. A desface u n aparat, lin
m ecanism, u n in stru m en t etc. în părţile lui com ponente. ♦ Fig.
(F ranţuzism ) A descuraja, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua
pe cineva. — F r. d £ m o n te r .
D E M O N T A B IL , -A , demontabili, -e, adj. Care poate fi dem ontat.
— D u p ă fr. d d m o n ta b le .
D E M O N T A R E , demontări, s. f. A cţiunea de a demonta.
D E M O N T A T s. n. D em ontare. — V. demonta.
D E M O R A L IZ A , demoralizez, vb. I. T ran z. şi refl. A face pe
cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea în s in e ; a (se) descuraja,
a (se) deprim a. — F r. d â m o r a lis e r .
D E M O R A L IZ A N T , -A , demoralizanţi, -te, adj. Care dem ora­
lizează; deprim ant. — F r. d â m o r a lis a n t.
D E M O R A L IZ A R E , demoralizări, s. f. 1. F ap tu l de a (se) demo­
raliza ; descurajare, deprim are. 2. (în v .) Im oralitate, desfriu, corupţie.
D E M O R A L IZ A T , -A , demoralizaţi, - te , adj. 1. D escurajat
d e p rim a t. 2. (în v .) Im oral. — V. demoraliza.
D E M O R A L IZ A T O R , -O Â R E , demoralizatori, -oare, adj. Care
demoralizează; dem oralizant.'— D u p ă fr. d £ m o r a lis a te u r .
D E M O R A L IZ A Ţ IE , demoralizaţii, s. f. (în v .) D em oralizare (2 ) .
— F r. d â m o r a lis a tio n .
D E M tJ L T adv.. C u m u lt tim p înainte, de m ultă vrem e. ❖ M a i
demult *= odinioară. ❖ Loc. adj. De demult « din trecu t, de altădată.
— D in d e 4 + m u lt.
D E M U L T IP L IC A , demultiplic, vb. I. T ran z. A transform a cu
ajutorul unui angrenaj o mişcare de rotaţie în altă mişcare de rotaţie
mai înceată. — D upă fr. d 6 m u ltlp l ie r .
D E M U L T IP L IC A R E , demultipiicări, s. f. A cţiunea de a demulţi-
plica.
D E M U L T IŞ O R adv. D im inutiv al lui demult.
D E N A T U R A , denaturez. vb. I. T ran z. 1. A schim ba (intenţionat)
înţelesul, natura sau caracterul u n o r cuvinte, al u n o r idei e tc .; a deforma,
a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină,
spre a-1 face im propriu pen tru destinaţia iniţială. — F r. d & n a tu re r.
D E N A T U R Â N T , denaturante, s. n. Substanţă folosită pen tru
denaturarea unui produs. — F r. d £ n a tu r a n t.
D E N A T U R A R E , denaturări, 8. f. 1. Schim bare (intenţionată) a
înţelesului, naturii sau caracterului un o r cuvinte, idei, fapte e tc . ;
deiorm are, alterare, falsificare. 2. O peraţie care constă în adăugarea
la un produs a u n ei can tităţi oarecare d in tr-o su b stan ţă străină, p en tru
a-1 face im propriu destinaţiei iniţiale. — V. denatura.
DENUNŢARE
D E N A T U R A T , -A , denaturaţi, -te, adj. 1. L ipsit de sentim entele
fireşti. <► Părinte (sau copil) denaturat = p ărinte (sau copil) care dove­
deşte sentim ente contrare celor care caracterizează în m od norm al
raporturile dintre părinţi şi copii. 2. (în expr.) Spirt denaturat « alcool
destinat întrebuinţării industriale şi făcut im propriu pentru consum aţie
prin adăugarea un o r substanţe cu gust şi miros neplăcut, dăunătoare
sănătăţii. — V. denatura.
D E N D R fT Ă , dendrite, s. f. 1. Prelungire ram ificată a proto*
plasm ei celulei nervoase. 2. (La pi.) Pojghiţă arborescentă, de su b ­
stanţă minerală, pe fisurile şi planurile de stratificaţie ale rocilor.
— F r. d e n d r ite .
D E N D R lT IC , -A , dendritici, -e, adj. Cu dendrită (1 ), de dendrită.
— F r. d e n d r itiq u e .
D E N D R O G R Â F IC , -A, dendrografici, -e, adj. C are ţine de den-
drografie, privitor la dendrografie. — F r. d e n d r o g r a p h iq u e .
D E N D R O G R A F lE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiu!
arborilor. — F r. d e n d r o g r a p h ie .
D E N E G A , deneg, vb. I. T ran z. (în v .) 1. A nega, a tăgădui. 2.
A refuza. — F r. d â n ie r (lat. lit. d e n e g a re ).
D E N IC O T IN IZ A , denicotinizez, vb. I. T ran z. A îndepărta nicotină
d in tu tu n . — F r. d â n ic o tin is e r .
D E N IC O T IN IZ A R E , denicotinizări, s. f. A cţiunea de a denico-
tiniza şi rezultatul ei.
D E N IC O T IN IZ A T , -A , denicotinizaţi, -te, adj. (D espre tu tu n )
D in care s-a îndepărtat nicotină. — V. denicotiniza.
d £ n i e , denii. s. f. (în ritualul creştin ortodox) Slujbă religioasă
de seară în săptăm îna dinaintea paştilor. — Slav (v. sl. b u d ă n ije ).
D E N IG R A , denigrez, vb. I. T ran z. A ponegri, a defăima, a
calomnia, a discredita. — F r. d â n i g r e r (lat. lit. d e n ig ra re ).
D E N IG R A R E , denigrări, s. f. F ap tu l de a denigra; ponegrire,
defăim are, discreditare.
D E N IG R A T O R , -O A R E , denigratori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care denigrează. — F r. d â n ig r e u r (lat. lit. d e n ig r a to r ) .
D E N IV E L A , denivelez, vb. I. Refl. (D espre un teren, u n pavaj
etc.) A-şi pierde netezim ea, nivelarea prin form are de gropi şi de
ridicături. — F r. d ^ n lv e le r.
D E N IV E L A R E , denivelări, 8. f. F aptul de a se denivela.
D E N O M IN A T IV , denominative, adj. n. ( în expr.) Verb deno­
m inativ * verb derivat de la un substantiv sau de la u n adjectiv. — F r.
d £ n o m in a tif (lat. lit. d e n o m in a tiv u s ) .
D E N O T A , pers. 3 denâtă, vb. I. T ran z. A dovedi, a vădi, a indica.
— F r. d 6 n o te r (lat. lit. d e n o ta r e ) .
D E N S , -A , den^i, -se, adj. (D espre corpuri, substanţe, soluţii)
C u densitate m a re ; cu părţile com ponente strîns u n ite ; com pact, des.
— F r. d e n s e (lat. lit. d e n su s ).
D E N S IM £ T R U , densimetre, 8. n. A reom etru. — D u p ă fr. d e n s i-
m & tre.
D E N S IT A T E , densităţi, s. f. 1. (Fiz.) M asa unităţii de volum a
unui corp. <> Densitate relativă = greutatea unui corp în raport cu
greutatea unui volum egal de apă pură. ♦ N um ărul de obiecte sau de
fiinţe de pe o unitate de arie sau de lungim e. 2. Faptul de a fi d e n s ;
desim e. — F r. d e n s it6 (lat. lit. d e n s ita s , -a tis).
D E N T A L Ă , dentale, adj. f. (în ex p r.) Consoană dentală (şi
substantivat, f.) — consoană a cărei ocluziune sau constricţie se produce
în tre vîrful limbii şi dinţii incisivi superiori sau inferiori. — F r. d e n ta le .
D E N T A R , -A , dentari, -e, adj. 1. D e dinte, al dinţilor, privitor la
dinţi. 2. D e dentist, care aparţine dentistului, priviţor la dentist.
— F r. d e n ta ir e flat. lit. d e n ta r iu s ) .
D E N T Â I adj. invar. v. d in ţii.
D E N T lN Ă s . f. S ubstanţă proteică, bogat mineralizată, care for­
mează masa principală a dintelui. — D u p ă fr. d e n tin c .
D E N T IS T , -A , dentişti, -ste, s. m . şi f. Persoană specializată în
dentistică ; stomatolog. — D u p ă fr. d e n tis te .
D E N T lS T IC A s . f . Specialitate a m edicinii care s e ocupă cu
bolile şi cu îngrijirea d in ţilo r; stomatologie. — D in d e n tis t + suf. -ică.
D E N T I ţA , dentiţe, 8. f. Plantă cu flori galbene care creşte în locuri
u m ede (Bidens tripartita). — L at. lit. d e n s , -n tis + suf. -iţă.
D E N T lŢ IE , dentiţii, s. f. Procesul de form are şi de apariţie a
dinţilor la copii şi la puii anim alelor mam ifere. ♦ M odul în care sînt
aşezaţi d inţii. — F r. d e n titio n (lat. lit. d e n titio , -onis).
D E N U D A Ţ 1E , denudaţii, s. f. Acţiunea de dezagregare şi de trans­
p o rt a rocilor care alcătuiesc scoarţa terestră, sub influenţa agenţilor
externi. — F r. d £ n u d a tio n (lat. lit. d e n u d a tio , -onis).
D E N U M I, denumesc, vb. IV. T ran z . A da u n num e unei fiinţe
sau unui lu c r u ; a num i. ♦ (în v .) A desemna. — D in d e 4 + n u m i
(după fr. denommer) .
D E N U M IR E , denumiri, s f. Faptul dc a denum i; num ire. ♦
N um e dat unei fiinţe sau unui lu c r u ; cuvînt cu care num im ceva.
D E N O N Ţ , denunţuri, s. n. Sem nalarea către o autoritate a unei
in fra c ţiu n i; denunţare. — Postverbal al lui d e n u n ţa .
D E N U N Ţ A , denUnţ, vb. I. T ranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei
a u to rită ţi săvîrşirea unei infracţiuni. + A pîrî. 2. A com unica oficial
că u n contract, u n act încetează de a mai fi în vig o are; a rezilia unila­
teral u n contract. — F r. d â n o n c e r (lat. lit. d e n u n tia re ).
D E N U N Ţ A R E , denunţări, s. f. A cţiunea de a denunţaşi rezultatul
e i ; d e n u n ţ.
DENUNŢĂTOR — 227 —
D E N U N Ţ Ă T O R , -O Â R E , denunţători, - oare, s. m . şi f. P e r­
soană care den u n ţă. — D in d e n u n ţa + suf. - ( ă )to r (după fr. denon-
ciateur).
D E N U T R lŢ IE , denutriţti, s. f. Starea unui organism viu în care
asim ilaţia este în trecu tă de dezasim ilaţie. — F r. d â n u tr itio n .
D E O A R E C E conj. (Indică u n raport de cauză între o propoziţie
regentă şi una subordonată) Fiindcă, p en tru că, de vrem e ce. [P r.:
de-oa-] — D in d e 4 + o a r e + c e .
D E O C A M D A T Ă adv. (A rată că acţiunea este provizorie) P en tru
m om ent, pînă una-alta, în m od provizoriu. [ P r .: deo- ] — D in d e 4+
o + c a m + d a tă .
D E O C H E A , deâchi, vb. I. 1. T ran z. ( în superstiţii) A vătăm a
sănătatea sau bunăstarea cuiva p rin tr-o privire rea sau invidioasă.
2. Refl. A se îm bolnăvi de deochi (2 ). ♦ Fig. (D espre vrem e) A se
strica. [V a r.: (reg.) d io c h e â vb. I] — D in d e o c h i.
D E O C H E A T » -A , deocheaţi,-te, adj. 1. (în superstiţii) Bolnav din
cauza deochiuJui. 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ C u reputaţie p ro a s tă ;
com prom is, pătat. ♦ Exagerat. Camătă m ai puţin deocheată (C . P E -
T R E S C U ). [V ar.: (reg.) d io c h e â t, -ă a d j.]— V . deochea.
D E O C H E T tJR Ă , deocheturi, s. f. (R ar) D eochi. [V a r.: (reg.)
d io c h e tu r ă s. f.] — D in d e o c h e a + suf. -(ă ) tură.
D E O C H I s . n. 1. Pu tere (magică), pe care superstiţioşii o atribuie
unor oameni, de a îm bolnăvi pe cei asupra cărora îşi fixează privirea
(cu răutate, invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache, boala prici­
nuită de această privire. Leacuri contra deochiului. -O E xpr. Dc-a
deochiul — cu adm iraţie. (Astăzi mai ales în glumă) S ă n u (- i) fie
(cuiva) de deochi! form ulă rostită de superstiţioşi spre a feri de u n
eventual efect rău al privirii lor pe cei la care se u ită adm irativ.
[V a r.: (reg.) d iâ c h i s. n.] — D in de* + o c h i.
D E O D A T Ă adv. 1. Pe neaşteptate, brusc, subit. 2. î n acelaşi
tim p, sim ultan, concom itent. ❖ E xpr. (Reg.) A f i deodată cu cineva = a
fi de aceeaşi vîrstă cu cineva. 3. (Reg.) D eocam dată. [ P r .: deo-] — D in
d e 4 + o + d a tă .
D E O P Ă R T E adv. L a o oarecare d epărtare d e v o rbitor sau de
alt punct f ix ; în tr-o parte, izolat. [ P r .: deo-] — D in d e 4 + o -j- p a r te .
D E O P O T R IV Ă adv. î n m od egal, la fel, fără deosebire. ❖ (Adjec­
tivai) Constituţia viitoare să intocinească un stat de cetăţeni.. . deopotrivă
unii cu alţii (B Ă L C E S C U ). [ P r .: deo-, — V a r.: (reg.) d o p o tr i v ă
adv.] — D in d e 4 + o 4* p o tr iv ă .
D E O S E B I, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferenţia (de cineva
sau de ceva), a n u (mai) fi la fel. ♦ T ran z. A da unei fiinţe sau unui
lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alţii. 2. Refl.
A se ridica deasupra (celorlalţi); a se distinge, a se rem arca. 3. T ranz.
A recunoaşte u n lucru d in tre a lte le ; a desluşi, a discerne, a distinge.
[V a r.: (reg.) d e o s ib i vb. IV] — D in [în ]d eo seb i.
D E O S E B IR E , deosebiri, s. f. A cţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul
c i ; lipsă de asem ănare, diferenţă. Loc. adv. C u deosebire = a ) în
m od deosebit, special. L e-a plăcut filozofilor cu deosebire această parte
a vinătoarei (S Ă D O V E A N U ); b ) mai ales. Fiece vorbă îl împungea
drept în inimă, cu deosebire fiindcă auzea tot satul (R EB R EA N U ). Cu
deosebire de. . . = c ît se poate de. . ., foarte. . . Fiecare floare era cu
deosebire de mindră (IS P IR E S C U ). Cu deosebire (a ) c ă . . . — cu dife­
renţa că. . . Fără deosebire = fără excepţie. Spre deosebire de. . . = în
opoziţie, în contrast c u . . . [V a r.: (reg.) d e o s ib lr e 8. f.]
D E O S E B IT 1 adv. 1. C ît se poate d e . . foarte. 2. In afară d e . .
pe lîngă. . . — V. deosebi*.
D E O SE B IT *, -Ă , deosebiţi, -te, adj. 1. C are este altfel, care n u
este asemenea (cu a ltu l); difefit. 2. (L a p!., precedînd substantivul)
Felurite, diverse. 3. Care iese d in com un ; neobişnuit, special. ♦ D istins,
remarcabil. 4. Separat, despărţit. Clădirea cuprindea două case complet
deosebite (R E B R E A N U ). — V* deosebi•.
D E O S IB l vb. IV. v. d e o s e b i.
D E O S IB lR E s. f. v. d e o s e b ire .
D E P A N Â R E , depanări, s. f. (T eh n .) în lătu rarea unei pene. — F r.
d â p a n n e r.
D E P A N A T O R , depanatori, s. m . M u n cito r care repară au to ­
vehicule, maşini, aparate aflate în pană. — D in d e p a n a + suf. -(a )to r .
D E P A N O R , depanoare, s. n . A parat p e n tru descoperirea penelor
la anum ite aparate, maşini etc. — D u p ă fr. d £ p a n n e u r .
D E P A R A F IN A , deparafinez, vb. I. T ran z. A înlătura parafina
din uleiurile m inerale şi din ţiţeiurile parafinoase sau de p e pereţii
tuburilor de sondă şi ai conductelor de tran sp o rt. — F r. d â p a r a f f in e r .
D E P A R A F IN A R E , deparafinări, s. f. A cţiunea de a deparafina.
D E P A R A F IN A T , -Ă , deparafinaţi, -te, adj. Care n u mai conţine
parafină ; curăţat de parafină. — V . deparafina.
D E P A R A Z IT A , deparazitez, vb. I. T ran z. A curăţa d e paraziţi.
— D in d e 4 + p a r a z i t.
D E P A R A Z IT A R E , deparazitări, s. f. A cţiunea de a deparazita;
curăţire prin distrugerea paraziţilor.
D E P A R T A M E N T , departamente, s. n. R am ură superioară a
adm inistraţiei de stat şi instituţia care o serveşte; m inister. — D u p ă
fr. d â p a r te m e n t.
D E P A R T A M E N T A L , -A , departamentali, -e, adj. Care ţine de
un departam ent, p riv ito r la u n d e p a rta m e n t; m inisterial. — F r. d e p a r -
te m e n ta l.
D E P A R T E adv. 1. (C u sens local) L a m are distanţă. Departe mai
f u satul! (M A C E D O N S K I). L oc. prep . Departe de . . . = la m are
D EPISTA RE
distanţă de . . . (E xpr.) Departe de mine gîndul — nici n u mă gîndesc . . .
<► E xpr. Pînă departe = pe o distanţă m are. Pe departe = pe ocolite,
n u de-a d re p tu l; indirect. N ic i pe departe = nici m ăcar p u ţin ; de loc.
♦ în tr -u n loc în d e p ă rta t; în depărtare. A plecat departe. ❖ Expr.
M a i departe — dincolo de. . . ; în continuare, înainte. De departe — de
la m are distanţă, din depărtare. Rudă de departe — persoană aparţinînd
unei ram uri îndepărtate a familiei cuiva. 2. (C u sens tem poral) în tr -u n
m om ent depărtat de tim pul prezent (în tre c u t sau în viitor). <► Expr.
M a i departe, exprim ă continuarea unei acţiuni sau dăinuirea în tim p
a unei situaţii. N u mai departe — a ) (în legătură cu u n adverb de tim p)
n u a tre c u t sau n u va trece mai m ult tim p decît. . . A z i te-am văzut,
nu mai departe (IS P IR E S C U ) ; b ) (rar, întărind u n pronum e personal)
n u altul, chiar eu (tu, el etc.). E u, nu mai departe, de cîte ori n-am vă zu t
bărbaţi incîntaţi de femeile lor (L a T D R G ). — D in d e 4 + p a r te .
D E P Ă N Ă , deăpătt, vb. I. T ran z. 1. A înfăşură firele d intr-un
scul pe u n m osor, pe o ţeavă e t c . ; a face firele scul, desfâşurîndu-le
de pe u n ghem sau de pe u n fus. ❖ Expr. A lua (pe cineva) la depănat =
a m ustra, a lua din scu rt (pe cineva). + Fig. A desfăşura, a înşira am in­
tiri, gînduri etc. <> Refl. Toată intimplarea i se depăna pe dinaintea ochilor
(C A M IL A R ). 2. Fig. A parcurge (un drum , o distanţă). ❖ Expr. (In -
tranz.) A depăna din picioare — a um bla m işcînd repede picioarele.
— L at. * d e p a n a re .
D E P Ă N Â R E , depănări, s. f. A cţiunea de a depăna.
D E P Ă N Ă T , -A , depănaţi, -tey adj. (D espre fire) Strîns în scul,
în ghem sau pe m osor. — V. depăna.
D E P Ă N Ă T O Â R E , depănători, s. f. D ispozitiv pe care sînt aşezate
sculurile la maşinile de d e p ă n a t; (în industria casnică) vîrtelniţâ. —
D in d e p ă n a + suf. -(ă )to a re.
D E P Ă N A tO R 1, depănătoare, s. n. O rgan al m aşinii de cusut
care serveşte Ia depănarea aţei p e m osorelul suveicii. — D in d e p ă n a +
suf. - (ă ) tor.
D E P A N A T O R *, -O A R E , depănători, -oare, s. m. şi f. M uncitor
specializat în depănat. — D in d e p ă n a + suf. -(ă )to r .
D E P A r A , depărez, vb. I. T ran z. şi refl. (Reg.) A(-şi) sm ulge
p ă ru l; fig . a (se) necăji. — L at. d e p ila r e .
D E P Ă R C lO R adv. (Reg.) D epărtişor. — D in d e p a r[te ] + suf. -dor.
D E P Ă R T A , depărtez, vb. I. 1. Refl. A m ări distanţa faţă de locul
ocupat de cineva sau de ceva, a se retrage din preajm a cuiva sau a ceva,
a se aşeza sau a pleca (mai) departe. + Fig. A se înstrăina de cineva
sau de ceva. 2. T ranz. A duce, a m uta ceva mai departe, a distanţa
de cev a; a trim ite sau a ţine pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe
cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia
(de la subiect). — D in d e p a r te .
D E P Â R T Ă R E , depărtări, s. f. 1. F aptul de a (se) depărta, de
a se afla departe de cineva sau de ceva. ♦ (C oncr.) L oc situat la m are
distanţă de vorbitor. 2. D istanţă. ❖ Loc. adj. şi adv. D in depărtare
(sau depărtări) — de departe, de la m are distanţă.
D E P Ă R T A T , -A , depărtaţi, -te, adj. 1. Care este departe în spaţiu,
care se află la (mare) distanţă. 2. Care este departe în tim p de m om entul
actual. — V . depărta.
D E P Ă R T IŞ O R adv. D im inutiv al lui departe.
D E P Ă Ş I, depăşesc, vb. IV. T ranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva
care m erge în acelaşi s e n s ; a lăsa în urm ă. 2. A trece peste o anum ită
lim ită, a întrece o anum ită m ăsură. ♦ A întrece puterile sau com petenţa
cuiva. Această problemă mă depăşeşte. — F r. d £ p a s s e r (după păşi) .
D E P Ă Ş IR E , depăşiri, s. f. A cţiunea de a depăşi şi rezultatul e i ;
trecere peste o anum ită lim ită.
D E P Ă Ş IT , -Ă , depăşiţi, -te, adj. învechit, perim at. — V. depăşi.
D E P E N D E N T , -Ă , dependenţi, -te, adj. Care depinde (de cineva
sau de c ev a ); (despre ţări) lipsit de autonom ie econom ică sau politică.
— D u p ă fr. d £ p e n d a n t.
D E P E N D E N Ţ Ă , dependenţe, s. f. Stare de atîm are, de subor­
donare. — D u p ă fr. d â p e n d a n c e .
D E P E N D IN Ţ Ă , dependinţe, 8. f. încăpere accesorie a unei case
de locuit (bucătărie, baie e tc .); (la pl.) ansam blul acestor încăperi.
— D u p ă fr. d â p e n d a n c e .
D E P E Ş Ă , depeşez, vb. I. T ranz. (Ieşit din uz) A telegrafia. — F r.
d £ p â c h e r.
D E P E Ş Ă , depeşe, s. f. (Ieşit din uz) înştiin ţare transm isă prin
mijloacele cele mai ra p id e ; (în special) telegram ă. — F r. dâp& che.
D E P IL A , depilez, vb. I. T ranz. A îndepărta părul de pe pielea
pregătită p e n tru tăbăcit. ♦ A curăţa pielea corpului de p ăr (sm ul-
gîndu-1 sau distrugîndu-1 p rin mijloace speciale) în scop igienic sau
estetic. — F r. d £ p ile r (lat. lit. d e p ila re ).
D E P IL Ă R E , depilări, s. f. A cţiunea de a depila; îndepărtarea
p ărului de pe piele.
D E P IL A T O R , depilatoare, s. n. Produs cosmetic cu ajutorul
căruia se înlătură p ărul de p e pielea om ului. — D u p ă fr. d £ p ila to ire .
D E P IN D E , depind, vb. I I I . Intranz. 1. (D espre lucruri, fapte,
atitudini) A fi legat cu necesitate d e . . a fi în funcţie d e. . . , a atîm a
de. . . O (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Cînd se termină lucrareaT
— Depinde! 2. (D espre persoane, instituţii, ţin u tu ri etc.) A fi sub auto­
ritatea sau sub conducerea c u iv a ; a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinsei,
p art. depins] — F r. d e p e n d r e (lat. lit. d e p e n d e re ).
D E P IS T A , depistez, vb. I. T ran z . A da de urm a u nui lucru ascuns,
a cărui descoperire prezintă im portanţă. — F r. d 6 p is te r.
D E P IS T A R E , depistări, s. f. A cţiunea de a depista.
DEPLASA — 2 28 —
D E P L A S Ă , deplasez, vb. I. 1. T ran z . A lu a ceva sau pe cineva
d in tr-u n loc şi a-1 pu n e în altul, a-i schim ba lo c u l; a m uta. ♦ R efl.
A se mişca din poziţia in iţia lă ; a a lu n e că ; a se disloca. 2. Refl. A se
duce undeva (în interes de serviciu). — F r. d & p la c er.
D E P L A S A M E N T , deplasamente, s. n. G reu tatea volum ului
de apă dislocat de o navă care p lu te ş te ; greutatea to tală a unei nave.
— D u p ă fr. d â p la c e m e n t.
D E P L A S A R E , deplasări, s. f. A cţiunea de a (se) deplasa şi rezul­
tatul ei. ❖ L oc. adv. î n deplasare — în călătorie p e n tru interese de
serviciu.
D E P L A S Â T , -A , deplasaţi, -te, adj. Care n u se află Ia locul lui.
♦ (D espre oameni şi despre m anifestările lor) Care n u este aşa cum
trebuie cum se cuvine în rap o rt cu situaţia, cu m om entul d a t ; nepotrivit.
— V. deplasa.
D E P L A S T IF IC A T O R , deplastificatoare, s. n . M aterial care,
adăugat în m ateriile prim e folosite în industria ceram ică, le m icşorează
plasticitatea.
D E P L IN 1 adv. D e to t, în întregim e, pe de-a-ntregul, com plet.
♦ (Pop.) Aşa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin (H O -
D O Ş). — D in de* + p lin .
D E P L IN 1, -A, deplini,1-e, adj. întreg, complet; desăvîrşit, perfect.
— D in de* + p lin .
D E P L IN Ă T A T E s. f. Faptul de a fi d e p lin ; desăvîrşire, perfec­
ţiune, plenitudine. — D in d e p lin * + suf. -(ă )ta te .
, D E P L ÎN G E , depiîng, vb. I I I . T ran z. A sim ţi milă, părere de rău
faţă de cineva sau c e v a ; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de com pă­
tim ire. [Perf. 8. deplinsei, p a rt. deplîns] — D in d e 4+ p lîn g e (după fr.
deplorer).
D E P L O R Ă , deplâr, vb. I. T ran z. (F ranţuzism ) A deplînge. — F r.
d â p lo r e r .
D E P L O R A B IL , -A , deplorabili, -e, adj. V rednic d e plîns, de
c o m p ă tim it; care produce o im presie p e n ib ilă ; jalnic, lam entabil.— D u p ă
fr. d â p lo r a b le .
D E P O L A R IZ A , depolarizez, vb. I. T ran z. 1. A îm piedica sau a
face să dispară polarizarea chim ică a electrozilor. 2. A face să dispară
polarizarea unui fascicul de lum ină. — F r. d â p o la r is e r .
D E P O L A R IZ A N T , -Ă , depolarizanţi,-te, adj. C are depolarizează
(1). — F r. d â p o la r is a n t.
D E P O L A R IZ A R E , depolarizări, s. f. A cţiunea de a depolariza
şi rezultatul ei.
D E P O L A R IZ A T O R , depolarizatari, s. m . S ubstanţă care se
introduce în tr-u n elem ent galvanic p e n tru a îm piedica polarizarea.
— D in d e p o la r iz a 1 suf. -tor.
D E P O N E N T 1, -A , deponenţi, -te, adj. (În gram atica latină, despre
verbe) C u formă pasivă şi înţeles activ. — F r. d e p o n e n t (lat. lit. d e p o -
n e n s , -n tis).
D E P O N E N T 1, -Ă , deponenţi, -te, s. m . şi f. D epunător. — L at.
iit. d e p o n e n s , -n tis (it. d e p o n e n te ).
D E P O P U L A , depopulez, vb. I. T ran z. (D espre calam ităţi) A
dim inua, a reduce num eric p opulaţia unei ţări, a unei regiuni. — F r.
d e p e u p l e r (k t. lit. d e p o p u la re ).
D E P O P U L A R E , depopulări, s. f. A cţiunea de a depopula; îm p u ­
ţinare a populaţiei unei ţări, a unei regiuni d in cauza calam ităţilor.
D E P O R T A , deportez, vb. 1. T ran z. (în regim urile dictatoriale)
A deplasa pe cineva în tr-u n loc de exil, ca m ăsură represivă (d in mo­
tive politice). — F r. d ^ p o r t e r (lat. lit. d e p o r ta r e ) .
D E P O R T A R E , deportări, s. f. A cţiunea de a deporta.
D E P O R T A T , -A , deportaţi, -te, adj., s. m . şi f. (Persoană) care
se află în deportare. — V. deporta.
D E P O S E D A , deposedez, vb. I. T ran z . A lipsi pe cineva de pose­
siunea unui lucru sau a unui d re p t. — F r. d 6 p o s s£ d e r.
D E P O S E D A R E , deposedări, 8. f. A cţiunea de a deposeda şi rezul­
ta tu l ei.
D E P O U , depouri, s. n. C lădire în care se adăpostesc, se în treţin
şi se repară locom otive, vagoane de tre n sau de tram vai etc. — F r.
d £ p â t.
D E P O Z IT , depozite, s. n. 1. L oc, clădire în care sîn t depuse spre
păstrare m ateriale de construcţie, m ărfuri e t c .; magazie. ♦ Form aţie
m ilitară care aprovizionează unităţile arm atei cu m ateriale, m uniţii
etc. 2. Ceea ce se depune spre p ă stra re ; (în special) bani sau hîrtii
de valoare depuse în păstrare la o instituţie bancară şi care se
restituie la cerere. ❖ Loc. adv. în depozit — în păstrare. ♦ D epozit
legal = exem plarele din fiecare lucrare tipărită, p e care tipografiile şi
editurile sînt obligate să le trim ită bibliotecilor publice m ari. 3. S trat
form at p rin sedim entarea substanţelor solide dizolvate sau aflate în
suspensie în tr-u n lic h id ; sedim ent. — F r. d £ p â t (lat. lit. d e p o s itu m ).
D E P O Z IT Ă , depozUez, vb. I. 1. T ran z. A pu n e ceva în depozit.
2. T ran z. A pune ceva la loc s ig u r; a lăsa, a încredinţa cuiva un lucru
spre păstrare. 3. Refl. A se depune, a se sedim enta. — D in d e p o z it.
D E P O Z IT A R , -A , depozitari, -e, s. m . şi f. Persoană căreia i se
lasă ceva în păstrare. — D upă fr. d £ p o s ita ire .
D E P O Z IT A R E , depozitări, s. f. A cţiunea de a depozita şi rezul­
tatul ei.
D E P O Z IŢ IE , depoziţii, 8. f. D eclaraţie făcută (în calitate de m ar­
to r) în faţa instanţelor judecătoreşti. — F r. d £ p o s itio n (lat. iit. d e p o -
s irio , -onis).
D E PU N E R E
D E P R A V A , depravez, vb. I . R efl. (D espre oameni) A ajunge, a
deveni depravat. — F r. d â p r a v e r (lat. lit. d e p r a v a r e ) .
D E P R A V A R E , depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupţie,
desfrîu.
D E P R A V A T , -A , depravaţi, -te, adj. D escom pus din pu n ct de
vedere m o ra l; corupt, decăzut, desfrînat. — V. deprava.
D E P R E C IA , depreciez, vb. I. 1. T ran z. A aprecia ceva sub valoarea
sa reală ; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. T ranz.
şi refl. A(-şi) micşora, a(-şi) pierde valoarea sau calitatea ; a (se) deva­
loriza ; a (se) degrada. [ P r .: -ci-ă] — F r. d 6 p r6 c ie r.
D E P R E C IA T , -Ă , depreciaţi, -te, adj. N eapreciat la justa valoare,
desconsiderat. ♦ C u valoare scăzută. [ P r .: -ci-at] — V. deprecia.
D E P R E C IA T IV , -A, depreciativi, -e, adj. Care dovedeşte lipsă
de consideraţie sau dispreţ, care conţine o notă de batjocură. [ P r .: -ci-a-]
— F r. d £ p r£ c ia tif.
D E P R E C IE R E , deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; neso­
cotire a v alo rii; devalorizare. [ P r .: -ci-e-]
D E P R E S A , depresez, vb. I. T ran z. 1. A desface cu presa o pereche
de piese care au contact forţat. 2. A înlătura u n num ăr de puieţi din-
tr-u n sem inţiş prea des. — F r. d â p r e s s e r .
D E P R E S Ă N T , depresante, s. n. S ubstanţă p rin care se îm piedică
flotaţia un u i m inereu. — E ngl. d e p r e s s a n t.
D E P R E S IO N Â R Ă , depresionare, adj. f. (în expr.) Zonă depre-
sionară — zonă din atm osferă cu presiunea atmosferică scăzută (pro­
p rie form ării ciclonilor). [ P r .: -«-o-] — D in d e p r e s iu n e + suf. -ar.
D E P R E S IU N E , depresiuni, s. f. I. 1. Form ă de relief situată la
u n nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare. 2. V îrtej de aer în care
presiunea aerului este mai m ică decît în regiunile vecine şi care aduce
tim p nefavorabil în locurile pe u n d e trece. II. 1. Fig. Stare sufletească
de tristeţe (asociată cu n e lin işte); descurajare, deprim are. 2. ( în orîn-
duirea capitalistă) Scădere a valorilor de rentă, a acţiunilor, a preţurilor
etc., care survine în urm a unei crize economice. [ P r .: -si-u-] — F r.
d â p r e s s io n (lat. lit. d e p re s s io , -onis).
D E P R E S IV , -A , depresivi, -e, adj. Care ţine de depresiunea neuro-
psihică. — F r. d â p r e s s if .
D E P R E tJN Ă adv. îm p reu n ă. — D in d e 4 + p r e 4- u n ă .
D E P R IM A , deprim, vb. I. T ran z. A produce (cuiva) o stare de
d e p re siu n e ; a m îhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). — F r. d e ­
p r im e r.
D E P R IM A N T , -A, deprimanţi, -te, adj. Care deprim ă. — F r.
d e p r im a n t.
D E P R IM A R E , deprimări, s. f. D epresiune (II 1 ). — V. deprima.
D E P R IM A T , -A, deprimaţi, -te, adj. D escurajat, abătut, dem o­
ralizat. — . deprima.
D E P R IN D E , deprind, vb. I I I . 1. R efl. şi tranz. A (se) obişnui,
a (se) învăţa. L a început se pare greu, dar te vei deprinde (N E G R U Z Z I).
♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. T ran z. A-şi însuşi cunoştinţe
(temeinice) în tr-u n dom eniu, p rin învăţătură sau practică organizată,
sistem atică. Deprinsese curînd mecanismul serviciului ţt era un bun func­
ţionar (G A L A C T IO N ). ♦ A dresa. [Perf. 8. deprinsei, part. deprins]
— L at. d e p r e (h e) n d e r e .
D E P R IN D E R E , deprinderi, a. f. 1. F ap tu l de a (se) deprinde.
2. O bişnuinţă, obicei. 3. U şurinţă căpătată în tim p în tr-o îndeletnicire
o a re ca re ; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obişnuită
în tr-o îndeletnicire o a re ca re ; exerciţiu. Deprinderile sprintene şi obosi­
toare ale vînătoriei (O D O B E SC U ).
D E P R IN S , -A , deprinşi, -se, adj. E xperim entat. Un ochi deprins
ar pricepe îndată că domnul acesta n-a dormit noaptea (C A R A G IA LE).
— V. deprinde.
D E P U N Ă T O R , -O Ă R E , depunători, -oare, s. m . şi f. Persoană
care depune spre păstrare o sum ă de bani, hîrtii de valoare etc. — D in
d e p u n e + suf. - (ă)tor.
D E P tJN E 1, depun, vb. I I I . 1. T ran z. A lăsa u n obiect din mînă
punîndu-1 undeva. E xpr. A depune bani (la o instituţie bancară) =
a lăsa o sum ă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune
armele « a s e preda, a se declara învins ; fig. a ceda în faţa argum entelor
adversarului, a se declara convins. A depune un mandat — a renunţa
la o însărcinare încredinţată, n eputînd-o duce la îndeplinire. A depune
jurămintul — a ju ra să spună adevărul (în faţa ju s tiţie i); a-şi lua în mod
solem n angajam entul d e a-şi îndeplini datoria. A depune un act (sau o
cerere, un memoriu etc.) — a înainta, a preda forului com petent u n act
(sau o cerere, u n m em oriu etc.). A depune muncă (sau efort, osteneală
etc.) = a m unci, a se strădui. (D espre anim ale care se înm ulţesc
p rin ouă) A depune ouăle — a lepăda, a elim ina ouăle (la loc potrivit).
A depune un examen — â da u n exam en. (Intranz.) A depune ca
martor — a face o depoziţie. 2. R efl. (D espre substanţe solide aflate
în stare de suspensie sau dizolvate în tr-u n lichid) A se aşeza la fund,
form înd sedim ente; a se sedim enta. [Perf. s. depusei, part. depus]
— L at. lit. d e p o n e r e (cu sensurile fr. deposer).
D E P tJN E *, pers. 3 depune, vb. I I I . Intranz. (R e g .; despre vaci,
bivoliţe etc.) A-şi m ări ugerul (ca urm are a secreţiei abundente de lapte),
a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] — L at. d e p o n e r e .
D E P tT N E R E , depuneri, s. f. A cţiunea de a (se) depune1 şi rezultatul
ci. 1. Sum ă de bani depusă la o instituţie bancară. 2. Sedim ent, depozit
pe o suprafaţă sau pe fundul unui vas. 3. (în expr.) M andat de depunere —
(în vechea legiuire de procedură penală) ordin dat de judecătorul de
in strucţie organelor d e poliţie judiciară d e a ridica şi a ţine la dispoziţia
sa tim p de 24 de ore o persoană învinuită.
D EPU RA TIV — 229 —
D E P U R A T lV , -Ă, ăepurativi, -e, adj. ( î n v . ; adesea sub stan tiv at)
Care curăţă organism ul de su bstanţele vătăm ătoare. — F r. d £ p u r a tif .
D E P U T A T , -Ă , deputaţi, -te, s. m . şi f. 1. Persoană aleasă prin
vot ca reprezentant al poporului în tr-u n organ al puterii de stat. 2.
(tn v .) Persoană aleasă şi trim isă în tr-o m isiune im p o rta n tă ; delegat,
sol. — D upă fr. d £ p u t6 .
D E P U T Ă Ţ IE , deputaţii, s. f. (în v . şi arh.) D eputăţie (2 ). — F r.
d â p u ta tio n .
D E P U T Ă Ţ IE , deputăţii, 8. f. 1. F uncţia sau m andatul de d eputat
(1). 2. (în v .) Delegaţie d e d eputaţi (2 ) ; solie. — D in d e p u t a t +
suf. -ie.
D E R A IA , deraiez, vb. I. In tran z. 1. (D espre vehicule care m erg
pe şine, ia pers. 3) A sări de p e şine. 2 . Fig. A vorbi aiurea,
a bate cîmpii, a d iv a g a ; a se abate, a devia d e la subiect. — Fr.
d& ra ille r.
D E R A IE R E , deraieri, s. f. A cţiunea de a deraia.
D E R A N J, deranjuri, s. n. 1. D ezordine, neorînduială. 2. Fig.
T u lb u rare a liniştii (cuiva), stînjenire, incom odare. — Postverbal al
lui d e r a n ja .
D E R A N JA , deranjez, vb. I. T ran z. 1. A strica rînduiaJa, ordinea
un o r obiecte ; a răvăşi, a răscoli.❖ E xpr. (F am .) A -şi deranja stomacul —
a căpăta o in d ig estie; a avea diaree. 2. Fig. A tu lb u ra liniştea sau acti­
vitatea cuiva, a stînjeni, a stingheri, a incom oda pe cineva. ♦ Refl.
(în form ule de politeţe sau ir.) A se osteni. Vai, de ce te deranjezi,
maică Nimfodoră? (S A D O V E A N U ). — F r. d d r a n g e r .
D E R A N JA M E N T , deranjamente, s. n. 1. P ertu rb are în bunul
mers al unei maşini, al unei instalaţii e tc .; defectare. 2. (Fam ., deter­
m inat prin * de stom ac *) Indigestie, diaree. — F r. d £ r a n g e m e n t.
D E R A N JA R E , deranjări, s. f. A cţiunea de a (se) deranja.
D E R A N JA T , -A , deranjaţi, -te, adj. Care este în dezordine, în
neorînduială ; răvăşit, ră sc o lit; m u ta t de la loc. — V. deranja.
D E R A P A , pers. 3 derapează, vb. I. In tran z. (D espre vehicule
cu roţi de cauciuc) A aluneca în tr-o parte faţă de direcţia de înaintare.
— F r. d e r a p e r .
D E R A P A R E , derapări, s. f. F ap tu l de a derapa.
D E R A T IZ A , deratizez, vb. I. T ran z. A stîrp t şoarecii sau
şobolanii (d in tr-u n local, u n ham bar, u n vapor etc.). — F r.
d â r a tis e r .
D E R A T IZ A R E , deratizări, s. f. A cţiunea de a deratiza.
D E R Ă T E C A vb. I. v. d e r e tic a .
D E R B E D E U , derbedei, s. m . O m fără căpătîi, om de n im ic;
pierde-vară, vagabond, haim ana. — T c . d e r b e d e r .
D E R D E L O Ş , derdeluşuri, s. n. (Reg.) Loc în pantă u n d e se dau
copiii cu s ă n iu ţa ; săniuş.
D E R D IC A vb. I. v. d e re tic a .
D E R E A , derele, s. f. (Reg.) 1. Vîlcea, vale. 2. Pîrău, gîrlă. — T c .
d e re .
D E R E B E l s. m . (în v .) Principe tu rc cu p u tere despotică, care
întreprindea acţiuni de brigandaj. — T c . d e r e b e i.
D E R £ G E vb. I I I . v. d re g e .
D E R E Ş , -Ă, dereşi, -e, adj. (Reg., despre cai) Cu părul roşu p ătat
cu alb. ❖ (Substantivat) S ă ducea p-un dereş de nu i se vedeau
picioarele (D E LA V R A N C EA ). — M agh. d e re s .
D E R E T E C A vb. I. v. d e r e tic a .
D E R E T IC A , deretic, vb. I. In tran z. A face rînduială, a curăţa
p rin casă. + T ran z. A p u n e ceva în o rd in e ; a aranja. [V a r.: d e r ă te c â ,
d e r d ic â , d e r e te c ă vb. I] — L at. d e - r a d ic a r e .
D E R E T IC A R E , dereticări, s. f. A cţiunea de a deretica.
D E R IV A , deriv, vb. I. 1. In tran z. (M ai ales la pers. 3) A se
trage, a proveni, a rezulta d in . . . ♦ (L ingv.) a ) (D espre lim bă,
cuvinte şi sensul lor) A-şi tra g e ' originea d i n . . . ; (tranz.) a arăta
provenienţa u nu i cuvînt d in altul, b ) (D espre cuvinte, cu deter­
m inări introduse p rin prep. « de la ►) A se form a cu ajutorul unui
sufix sau al unui prefix. 2. T ran z . A abate o apă curgătoare din
albia ei naturală în altă albie sau în tr-u n canal. + A îndrepta
vehiculele de pe o cale de com unicaţie pe altă cale. ♦ A
ramifica o cale de com unicaţie sau u n canal de la traseul principal,
pentru a form a un traseu secundar. 3. In tran z. (D espre u n vas plutitor)
A se abate, a se depărta din drum ul său norm al sub acţiunea vîntului
sau a unui c u r e n t; a devia. — F r. d â r i v e r (lat. lit. d e riv a re ).
D E R IV A R E , derivări, s. f. A cţiunea de a deriva. 1. Provenire,
rezultare a unui lucru d in . . . ♦ (L ingv.) a ) Provenirea unui cuvînt
din altul, arătarea provenienţei unui cuvînt din altul, b ) Procedeu
p rin care se formează u n cuvînt din altul cu ajutorul sufixelor sau al
prefixelor; derivaţie. 2. O peraţie folosită în calculul diferenţial pen tru
obţinerea unei derivate.
D E R IV A T 1, (1 ) derivaţi, s. m ., ( 2 , 3 , 4 ) derivate, s. n. 1. (Chim .)
Substanţă preparată din alta şi care de obicei păstrează stru c tu ra de
bază a substanţei d in care provine. 2. Produs industrial extras d intr-o
m aterie prim ă. 3. C uvînt care derivă din alt cuvînt. 4 . L ucru
care rezultă, derivă (1 ) din altul. C red că acest sentiment e r a . .. un
derivat al fricii (C A M IL P E T R E S C U ). — F r. d £ riv £ (lat. lit. d e r i-
v a tu s).
D E R IV A T 8, -Ă , derivaţi^ -te, adj. 1. Care derivă (1 ) din ceva.
♦ Form at p rin derivare (1 b ) . 2. (D espre cursul u n ei ape) A b ătu t
d in albia sa naturală. ♦ (D espre vehicule) A b ătu t de p e o cale de
DES
com unicaţie pe alta. + (D espre căi de com unicaţie, canale) A bătut,
ram ificat din traseul principal. — V. deriva.
D E R IV A T Ă , derivate, s. f. (M at.) L im ita raportului dintre
creşterea funcţiei şi creşterea variabilei, cînd creşterea variabilei tinde
către zero. — D upă fr. d £ riv £ e .
D E R IV A T IV , -Ă , derivativi, -e, adj. C are trage sau abate ceva
în altă parte. ♦ (M e d .; adesea substantivat, n.) Care atrage sîngele
sau um orile dintr-o parte a corpului în alta. — F r. d â r l v a t i f (lat. lit.
d e r iv a ti vus).
D E R IV A Ţ IE , derivaţii, s. f. 1. Ram ificaţie secundară a unui curs
de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de
fluid sau a unei căi de com unicaţie. 2. A baterea unui proiectil din
planul de tragere, cauzată de rotaţia în jurul axei sale. 3. D erivare
(1 b ) . 4 . O peraţie, în cadrul analizei m atem atice, folosită p en tru a găsi
derivata unei funcţii. [V a r.: (înv.) d e r iv a ţiu n e s. f.] — F r. d ă r iv a tio n
(lat. lit. d e r iv a tio , -onis).
D E R IV A T ltJN E s. f. v. d e r iv a ţie .
D E R IV Ă , derive, s. f. I. 1. U nghiul dintre direcţia de deplasare
dorită a unui avion sau a unei nave şi direcţia reală de deplasare deter­
m inată de vînt (la avioane) sau de curenţii m aritim i (la nave). ❖
E xpr. A merge (sau a f i) (n derivă =* a pluti în voia vîntului şi a valu­
rilor. (R ar) A f i la deriva unei puteri — a fi dependent de. . a fi la
c h e r e m u l... 2. U nghi form at de planul de tragere cu planul
de ochire, servind la tragerile indirecte. II. Partea fixă a cîrmei verticale
a unui avion, a un u i planor etc. — F r. d e riv e .
D E R IZ ItJN E , deriziuni, s. f. (F ranţuzism ) D erîdere. [ P r .: -zi-u-]
— F r. d â r is io n (lat. lit. d e ris io , -onis).
D E R IZ O R IU , -IE , derizorii, adj. (D espre valori) N eînsem nat,
de n im ic ; ridicol. [ P r .: -ri-u] — F r. d â r is o ir e (lat. lit. d e rls o riu s ).
D E R ÎD E R E s. f. Bătaie de joc, luare în rîs ; zeflemisire, — D in
d e 4 + r î d e r e (după fr. derision).
D E R M A T fT Ă , dermatite, s. f. 1. Inflam aţie a p ie lii; (la pl.)
nu m e generic dat unei grupe de maladii inflam atorii ale pielii. 2. Boală
de piele periodică la cabaline, care se m anifestă sub formă de răni
care apar vara, se închid iam a şi reapar, în acelaşi loc, la revenirea
căldurilor. — Fr. d e r m a t i t e (<gr.).
D E R M A T O L O G , dermatologi, s. m . M edic specialist în boli de
piele. — F r. d e r m a to lo g u e .
D E R M A T O L O G IC , -Ă , dermatologici, -e, adj. C are aparţine
dermatologiei, privitor la derm atologie. — F r. d e r m a to lo g i q u e.
D E R M A T O L O G IE s. f. R am ură a m edicinii care se ocupă cu
studiul pielii şi al bolilor ei. — F r. d e rm a to lo g ie .
D E R M A T O Z Ă , dermatoze, s. f. N um e generic d at bolilor de piele.
— F r. d e r m a to s e .
D E R M Ă s. f. Ţ e s u t fibros conjunctiv care constituie partea cea
mai groasă şi mai adîncă a pielii, fiind acoperit de epiderm ă (şi în care
se află corpusculii tactili şi rădăcinile perilor). — F r. d e r m e .
d E r m i c , - ă , dermici, -e, adj. Care ţine de derm ă, privitor la
d e rm ă ; p. ext. de piele, al pielii. — Fr. d e r m iq u e .
D E R O G A , derâg, vb. I. Intranz. A se abate (în m od excepţional)
de la o lege, de la u n regulam ent etc. — F r. d 6 r o g e r (lat. lit.
d e ro g a re ).
D E R O G A R E , derogări, s. f. A cţiunea de a deroga şi rezultatul e i ;
abatere (excepţională) de la o lege, de la un regulam ent etc.
D E R O G A T O R IU , -IE , derogatorii, adj. Care conţine o dero­
gare, cu caracter de derogare. — F r. d â r o g a to ir e (lat. lit. d e ro g a -
to riu s).
D E R T s. m . (Reg.) D or, alean. — T c . d e r t.
D E R U L A , derulez, vb. I. T ran z. 1. A desface, a desfăşura, a întinde
ceva care a fost rulat. 2. A tăia fu rn ir d in tr-u n buştean căruia i se dă o
m işcare lentă de învîrtire în faţa ferăstrăului. — F r. d â r o u le r .
D E R U T A , derutez, vb. I. T ran z. A face pe cineva să se încurce,
să se zăpăcească, îneît să nu mai ştie ce să facă sau încotro s-o a p u c e ;
a dezorienta. — F r. d 6 r o u te r .
D E R U T A N T , -Ă , derutanţi, -te, adj. Care derutează. — F r. d £ ro u «
ta n t.
D E R U T Â R E , derutări. s. f. A cţiunea de a deruta.
D E R U T A T , -Ă , derutaţi, -te, adj. în cu rcat, zăpăcit, dezorientat.
— V. deruta.
D E R tJ T Ă s. f. Zăpăceală, dezorientare. — F r. d £ r o u te .
D E R V IŞ, dervişi, s. m . C ălugăr musulm an. — T c. d e rv iş .
D E R V lŞ fiS C , -E Â S C Ă , dervişeşti, adj. (în v .) D e derviş. — D in
d e r v iş + suf. -esc.
D E S 1- (înaintea vocalelor şi consoanelor sonore. în form a dez-)
Elem ent de com punere cu sens privativ, care serveşte Ia form area unor
substantive, c a : dezrobire, dezmoştenite etc., a unor adjective, c a :
desfrinat, dezum flat etc., şi a un o r verbe, c a : descompleta, descoase etc.
[V a r.: d e z -, dis-J — L at. d is -.
DES*, D E A SĂ , deţi, -se, adj. I. 1. (D espre colectivităţi sau cor­
p u ri com puse din unităţi identice) C u elementele, cu părţile com ponente
apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puţine goluri între părţi.
♦ (D espre ţesături) Ţ e su t s tr în s ; bătut. 2. (D espre părţile com ponente
ale unei colectivităţi sau ale unei unităţi) Aşezat unul lîngâ altul sau
foarte aproape unul de a ltu l; strîns. 3. (D espre ploaie, ceaţă, umbră
e tc .) C om pact, dens; de nepătruns. II. 1. (D espre întîm plări, feno­
m ene sau a c ţiu n i; adesea adverbial) Care se repetă de (mai) m ulte ori
DESAG — 230 —
Ia intervale mici de tim p , u rm în d m ereu u n u l după a ltu l; re p e ta t,
frecvent. ♦ (D espre m işcări care se repetă, adesea adverbial) R epede,
iute, grăbit. Respiraţia grea__ caldă ţi deasă a m ulţim ii (D E L A -
VRANCEA). — L at. d e n su s .
D E S Â G s. m . v. d e sa g ă .
D E S Â G Ă s . f. U n fel de sac form at d in două p ărţi (sem ănînd
fiecare dintre ele cu o traistă), care se poartă atîm at pe u m ăr sau pe şa.
♦ Fiecare dintre cele două 4p ărţi ale acestui o b ie c t; p. ext. traistă.
[V ar.: d e s â g , desagi, s. m .]‘— N gr. d is a k k i( o n ) (bg. d isa g i).
D E S Ă G Ă R tŢ Ă , desâgâriţe, 6. f. (Rar) C ălugăriţă care um blă cu
desaga p en tru a strînge d aruri. — D in d e s a g ă 4- suf. -ăr-iţă.
D E S A g £ L , desăgei, s. m . (Pop.) D esăguţă. — D in d e s a g +
suf. -el.
D E S Ă G Î, desâgesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A îndesa. — D in
d e sa g ă .
D E S Ă G lO R , dâsăgiort, s. m. (Pop.) D esăguţă.---- D in d e sa g
+ suf. -ior.
D E S Ă G tJŢ Ă , desăguţe, s. f. D im in u tiv al lui desagă.
D E S Ă R A , desărez, vb. I. T ran z. A scoate sarea d in tr-u n a lim e n t;
a-1 face mai p u ţin sărat. — D in d e s 1- 4- s ă r a .
D E S Ă R C IN A , desărcinez, vb. I. T ran z. A elibera pe cineva de o
îndatorire, de o misiune, de o funcţie. — D in d e s 1- 4- [în js ă rc in a (după
fr. decharger).
D E S Ă V ÎR Ş I, desăvîrşesc, vb. IV . T ran z. 1. A face să devină
desăvîrşit, perfect; a perfecţiona. ❖ Refl. L a o fabrică m a r e ... ai f i
putut să te desăvîrşeşti (PAS). 2. A face ca o acţiune să capete form ă
definitivă, a o duce la com pleta dezvoltare, a îm plini. ♦ (Rar) A duce
la îndeplinire ; a realiza, a săvîrşi, a term ina. N u ştiu dacă voi f i destoinic
să desăvîrşesc aşa călătorie (M A C E D O N S K I).— D in d e 4+ s ă v îr ş i.
D E S Ă V ÎR Ş lR E , desăvîrşiri, e. f. A cţiunea de a (se) desăvîrşi
şi rezultatul ei. ❖ Loc. adv. Cu desăvîrşire = cu totul, în întregim e,
pe d e p lin ; absolut.
D E S Ă V ÎR Ş tT , -Ă , desăvîrşiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1.
Perfect. 2. (D espre fapte, stări, procese etc.) D eplin, com plet, ab­
solut. — V. desăvîrşi.
D ES C A L IFIC Ă » descalific, vb. I. T ran z. 1. A declara pe cineva
nedem n de stim a sau de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile
pe care a săv îrşit-o ); a dezonora. Un imperativ d r a s tic ... descalifica
haimanaua care se purta cu o fem eie. . . inelegant (G . M . Z A M F I-
R E SC U ). 2. A exclude o persoană sau o echipă d in tr-o com petiţie
sportivă p en tru abateri de la regulam ent sau p e n tru com portare
nesportivă. — D in d e s * -+ c a lif ic a (după fr. dequalifier).
D E S C A L IF IC A R E , descalificări, s. f. A cţiunea de a descalifica
şi rezultatul ei.
D E S C Ă L C A , descâtc, vb. I. T ran z. A desface cu fierul de călcat
o cută sau o îndoitură a unei ţe s ă tu ri; a netezi. — D in d e s 1- -i- c ă lc a .
D E S C Ă L E C A , descalec, vb. I. In tran z. 1. A coborî, a se da jos
de pe cal. 2. (T erm en folosit de cronicari în legătură cu întem eierea
ţărilor ro m în eşti; azi arh.) A se aşeza statornic în tr-u n loc, întem eind
0 ţară. [V a r.: d e s c ă lic â vb. I] — L at. * d is c a b a llic a re .
D E S C Ă L E C A R E , descălecări, s. f. A cţiunea de a descăleca;
coborîre de p e cal. ♦ (T erm en folosit de cronicari; azi arh.) Aşezare,
statornicire în tr-u n loc p en tru a întem eia o ţară. [V a r.: d e s c ă lic â r e
s. f.]
D E S C Ă L E C A T s. n. D escălecare. [V ar.: d e s c ă lic â t s. n.] —*
V. descăleca.
D E S C Ă L E C Ă T O A R E s. f. (T erm en folosit de cro n icari; azi
arh.) Descălecarc. [V a r.: d e s c ă lic ă to â r e 8. f.] — D in d e s c ă le c a +
suf. -(ă)toare.
D E S C Ă L E C Ă T O R , descălecători, b. m . (în v . ţ i arh.) în tem eie­
to r de ţară. [V a r.: d e s c ă lic ă td r s. m.] — D in d e s c ă le c a 4- suf.
- (ă ) tor.
D E S C Ă L IC Â vb. I. v. d e s c ă le c a .
D E S C Ă L IC Ă R E s. f. v. d e s c ă le c a re .
D E S C Ă L IC Ă T s. n. v. d e s c ă le c a t.
D E S C Ă L IC Ă T O Â R E 8. f. v. d e s c ă le c ă to a re .
D E S C Ă LI C Ă T O R s . m . v. d e s c ă le c ă to r.
D E S C Ă L Ţ A , descâlţ, vb. I. Refl. şi tranz. A(-şi) scoate încălţă­
m intea. — Lat. d is c a lc ia re .
D E S C Ă L Ţ A R E , descălţări, s. f. A cţiunea de a (se) descălţa.
D E S C A L Ţ A T 1 s . n. D escălţare. — V. descălţa.
D E S C Ă L Ţ A T * , -Ă, descălţaţi, -te, adj. Care şi-a scos sau căruia
1 s-a scos încălţăm intea. — V. descălţa.
D E S C Ă P Ă Ţ IN A vb. I. v. d e s c ă p ă ţîn a .
D E S C Ă P Ă Ţ ÎN A , descăpăţînez, vb. I. T ran z. (în v . şi arh.) A
decapita. [V a r.: d e s c ă p ă ţin â vb I] — D in d e s 1* 4- c ă p ă ţîn ă .
D E S C Ă R C A , descarc. vb. I. T ran z. 1. A goli de conţinut u n vehi­
cul de transport. ♦ A da jos încărcătura d in tr-u n vehicul. 2. A suprim a
sau a micşora forţele care acţionează asupra unei piese, a unei con­
strucţii. 3. A scoate încărcătura d in tr-o arm ă de foc. ♦ A face să ia
foc, a declanşa o a rm ă ; a trage, a slobozi u n foc de arm ă. +
T ranz. şi refl. A face 8ă-şi piardă sau a-şi pierde încărcătura
electrică. ♦ Refl. (D espre trăsnet sau fu rtu n ă) A se dezlănţui. 4.
Fitf. A da curs liber, a revărsa. A n a (şi descarcă toată indignarea pe
Sabina (C . P E T R E S C U ). <*■ R efl. Gtndurile ei neliniştit* se descărcau
D E SC H ID E
în vorbe (V L A H U Ţ Ă ). ♦ R efl. Fig. A se uşura de o vină, de u n
păcat etc. (îm părtăşindu-1 cuiva). E xpr. T ran z . A -şi descărca conştiinţa
(sau inima) = a-şi uşura conştiinţa făcînd confidenţe cuiva. 5. A recu­
noaşte în m od oficial că o gestiune a fost c o re c tă ; a declara că n u se
im pută nim ic gestionarului. — L at. d is c a r r ic a r e .
D E S C Ă R C A R E , descărcări, s. f. A cţiunea de a (se) descărca
şi rezultatul ei. + M anifestare electrică produsă în atmosferă.
D E S C Ă R C A T s. n. D escărcare.-— V. descărca.
D E S C Ă R C A tO R , -O A R E , descărcători, -oare, adj. Care des­
carcă ; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. — D in
d e s c ă r c a 4- suf. -(ă )to r .
d e s c A r c ă t O r ă , descărcături, s. f. 1. Ceea ce se descarcă
d in tr-u n vehicul de transport. 2. D eclanşare a unei arm e de foc şi
zgom otul produs de e a .— D in d e s c ă r c a 4- suf. -(ă )tu r ă .
D E S C Ă R N A , descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab.
2. T ran z. (Tăbăcărie) A curăţa pieile de stratul de cam e care t^m îne
pe ele după cenuşărit. — D in d e s 1* -f c a m e (după fr. decham erj.
D E S C Ă R N A T , -A, descărnaţi, -te, adj. Foarte slab, num ai piele
şi oase. — V. descărna.
D E S C Ă T Ă R A m A , descâtărămez, vb. I. T ran z. A desprinde
d in catarame. ♦ Refl. (Rar) A-şi scoate hainele (încheiate cu cata­
rame). — D in d e s 1- 4- c a t a r a m ă .
D E S C Ă T U Ş A , descătuşez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) elibera
din lanţuri sau din c ă tu ş e ; fig . a (se) elibera din tr-o constrîngere,
d intr-o apăsare, din robie. — D in d e s 1- 4- c ă tu ş ă .
D E S C Ă T U Ş A R E , descătuşări, s. f. A cţiunea de a (se) descătuşa
şi rezultatul ei.
D E S C Ă Z tfT , descăzut uri, s. n. N um ărul din care se scade alt
num ăr. — D in d e 4 4* s c ă z u t.
D E S C E N D E N T , -Ă, descendenţi, -te, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
coboară; coborîtor. 2. S. m. şi f. Persoană care coboară d i n . . . ,
care se trage d i n . . . ; urm aş. — F r. d e s c e n d a n t (lat. lit. d e s c e n d e n s ,
-n tis).
D E S C E N D E N Ţ Ă , descendenţe, s. f. 1. în ru d ire în linie coborî-
to a re ; filiaţie. 2. (C u sens colectiv) Posteritate, urm aşi. — D u p ă fr.
d escen d an ce.
D E S C E N T R A , descentrez, vb. I. T ran z. (T ehn.) A face să-şi
piardă poziţia sim etrică faţă de centru. — D u p ă fr. d £ c e n tr e r .
D E S C E N T R A L IZ A , descentralizez, vb. I. T ranz. A acorda
independenţă adm inistrativă diverselor organe locale ale unei adm i­
n istraţii de stat. — D u p ă fr. d £ c e n tr a lis e r .
D E S C E N T R A L IZ A R E , descentralizări, s. f. A cţiunea de a des­
centraliza şi rezultatul e i ; independenţă adm inistrativă acordată orga­
nelor locale ale unei adm inistraţii de stat.
D E S C E R N Î, descernesc, vb. IV . Refl. (înv.) A înceta să mai
p o arte haine de doliu. — D in d e s 1- + c e r n i.
D E S C H E IĂ , deschei, vb. I. 1. T ranz. A scoate un nasture din
butonieră, a face să n u mai fie încheiat. ♦ A desface o haină încheiată
în nasturi, desprinzîndu-j nasturii din butoniere. Descheind vestonul
se sim ţi cuprins de după git (C A M IL A R ). ♦ A desface cuiva haina
din nasturi. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (D espre obiecte compuse
din b u c ă ţi; p. ext. despre bucăţile care alcătuiesc u n întreg) A se des­
face din încheieturi. fV a r.: d e s c h iâ vb. II — L at. d is c la v a re .
D E S C H E IA T , -Ă , descheiaţi, -te, adj. (D espre haine) C u n a sturii
scoşi din butonieră; n e în c h eia t; (despre persoane) cu haina neîncheiată.
— V . descheia.
D E S C H lA vb. I. v. d e s c h e ia .
D E S C H IA B U R I, deschiaburesc, vb. IV . T ran z. 1. A desfiinţa, pe
cale de lege, posibilităţile de exploatare ale chiaburilor. 2. (Im p r.)
A scoate pe cineva din rîndul chiaburilor, a nu-1 mai considera
chiabur. — D in d e s 1- 4- c h ia b u r i.
D E S C H IA B U R IR E , deschiaburiri, s. f. A cţiunea d e a deschioburi şi
rezultatul ei.
D E S C H ID E , deschid, vb. I I I . 1. T ranz. A da la o parte, a îm pinge
în lături o uşă, o fereastră, u n capac etc. care închide ceva. <> E xpr.
A ( - i ) deschide (cuiva) porţile — a(-i) da (cuiva) acces liber (la ceva).
♦ A descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau în tr-un soaţiu,
d Jn d la o parte uşa sau capacul care o închide. O E xpr. A -şi des­
chide urechile = a asculta cu m are atenţie. A -şi deschide sufletul (sau
inim a) -- a face destăinuiri, a spune to t ce are pe suflet. A deschide
(sau, refl., a i se deschide) cuiva pofta de mîncare = a provoca cuiva
(sau a căpăta) poftă de m încare. ♦ A descuia. ♦ Refl. (D espre ferestre
şi uşi) A lăsa liber accesul sau vederea î n . . . sau s p r e . . . . a da s p r e . . .
Din salon se deschid u ş i .. . spre terasă (C A M IL P E T R E S C U ). ♦ A
îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcăm înt, în vederea
exploatării lui. 2. T ranz. A desface, a face să n u mai fie îm preunat
sau 9trîns. v E xpr. A deschide gura = a ) a îndepărta buzele şi fălcile
u na de alta pentru a sorbi, a mînca sau a v o rb i; b ) a vorbi. A deschide
cuiva gura = a face, a sili pe cineva să vorbească. A deschide ochii =
a ) a ridica pleoapele descoperind o c h iu l; p. ext. a se deştepta din som n ;
b ) a se naşte. A deschide (sau, refl., a i se deschide) cuiva ochii
— a face pe cineva (sau a ajunge) să-şi dea seam a de ceva.
A (-şi) deschide ochii (bine) — a fi foarte atent la ceva; a înţe­
lege bine ceva. A deschide ochii m ari = a se m ira tare de ceva. A des­
chide mina = a desface degetele strînse în p u m n ; fig . a fi darnic. A
deschide braţele = a întinde braţele în lături pentru a îm brăţişa pe
cineva ; fig . a prim i pe cineva cu bucurie. 3. T ran z . A desface, a dezlipi
u n plic, a scoate d in plic, a despături o scrisoare (p e n tru a lu a cunoş-
D ESC H ID ERE — 231 —
tin ţâ de conţinu t). ♦ A întoarce coperta îm preună cu u n a sau mai
m ulte file ale unei cărţi, ale u n u i caiet, a desface o carte sau u n caiet
la o anum ită pagină. ♦ A face o incizie în tr-o rană sau în tr-o cavitate
a corpului. 4. Refl. (D espre păm înt sau form aţii ale l u i ; p rin ana­
logie, despre valuri) A se despica, a se crăpa. ♦ (D espre găuri sau
crăpături) A se form a. ♦ (D espre răni) A începe să sîngereze sau
să supureze; a înceta să m ai fie închis. ♦ (D espre flori) A-şi
desface petalele. ♦ (D espre peisaje, privelişti) A se înfăţişa vederii,
a se desfăşura. S. T ran z. (Adesea fig.) A săpa, a tăia, a croi un drum ,
o şosea, o cărare. ❖ Expr. A deschide cuiva carieră = a înlesni cuiva
să-şi facă o situaţie profesională bună. 6. T ran z. A p o m i o acţiune,
a face în c e p u tu l; a începe, l-a u deschis proces (A L E C SA N D R I).
❖ E xpr.' A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un
subiect. ♦ A face prim a mişcare în tr-o partidă de şah. ♦ A trece
mingea unui coechipier, p e n tru ca acesta să întreprindă o acţiune
ofensivă. 7. T ran z. A face să ia naştere, să funcţioneze, a înfiinţa,
a organiza o şcoală, o instituţie etc.- 8. T ran z. CÎn expr.) A deschide
o paranteză = a pune prim ul dintre cele două sem ne care for­
mează o p a ra n te ză ; fig. a face o digresiune în cursul unei expuneri.
9. Refl. (D espre culori sau obiecte colorate) A căpăta o nuanţă mai
luminoasă, mai apropiată de alb. 4 T ran z. şi re fl. Fig. A da sau a
căpăta o înfăţişare luminoasă, prietenoasă. 10. Refl. (D espre vocale)
A trece din seria vocalelor închise în seria vocalelor deschise. [Prez.
ind. ş i : (reg.) deschiz ; perf. s. deschisei, part. deschis. — V a r.: (pop.)
deşchide* vb. IU I — Lar. d is c lu d e r e .
D E S C H ID E R E , deschideri, s. f. I. Acţiunea de a (se) deschide
şi rezultatul ei. ♦ (La şah) Primele mişcări cu care se începe o partidă.
♦ (Sport) T recerea mingii de către un ju căto r unui coechipier, pentru
a întreprinde o acţiune ofensivă. II. 1. D istanţa, depărtarea dintre
fălcile unei unelte de prindere, ale unei piese de apucat sau ale unui
dispozitiv de fixare pen tru prelucrarea pieselor. ♦ D istanţa orizon­
tală dintre m arginile unui gol. 2. Spaţiu lib er în tr-u n zid,' în tr-u n
perete etc., pen tru ilum inare şi aerisire sau p e n tru circulaţie. ♦
Locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o
intrare. ♦ Loc un d e apar la suprafaţa păm întului rocile de
adîncime în urm a eroziunii scoarţei păm întului. [V a r.: (pop.) deş*
c h id e r e s. f.]
D E S C H lL IN l, deschilinesc, vb. I. T ran z. şi refl. (în v . şi reg.)
A (se) deosebi, a (se) separa. — D in d e s 1- 4 c h ilin (puţin folosit,
<magh. kiil&n).
D E S C H IL IN ÎR E , deschiliniri, s. f. (în v . şi reg.) F ap tu l de a
(se) deschilini.
D E S C H IN G A , desching, vb. I. T ran z. A scoate sau a slăbi ciunga
unui cal, unui măgar etc. — D in d e s 1- 4- [în jch in g a .
D E S C H IO T O R A , deschiotorez, vb. I. T ran z. (Reg.) A desface
o cheotoare ; a dezlega un şiret, o baieră etc. [ P r .: -chio-\ — D in d e s 1-
• c h io to a r e ( = cheotoare).
D E S C H IS , -A, deschişi, -se, adj. 1. (D espre uşi, porţi, capace
etc.) D at la o parte astfel încît să lase descoperită deschizătura cores­
punzătoare. 2. (D espre încăperi, lăzi etc.) C u uşa sau capacul
neînchise sau neîncuiate, perm iţînd accesul în interior. ❖ Expr.
Aplauze la scenă deschisă — aplauze în tim pul desfăşurării unui
spectacol teatral. A avea (sau a ţine) casă deschisă — a avea m ereu
musafiri ; a fi prim itor. ♦ (D espre vehicule) N eacoperit. Camion
deschis. ♦ (în expr.) Scrisoare deschisă = text cu ton polemic
redactat în form ă de scrisoare, pen tru a fi d at publicităţii. Vot
deschis sau alegere deschisă = vot sau alegere pe faţă, p rin ridicare
de mîini. Şedinţă (sau adunare) deschisă ~ şedinţă (sau adunare) la
care participă şi persoane străine de organizaţia respectivă. 3. Fig.
(Adesea adverbial) L ipsit de ascunzişuri, de făţărnicie, sincer. ❖ Expr.
Deschis la vorbă sau cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer,
fără ascunzişuri. Deschis la minte (sau la cap) — deştept. Cu pieptul
deschis — fără teamă, plin de curaj. 4. (D espre obiecte care se pot
închide) Cu marginile (sau cu părţile com ponente) desfăcute, înde­
părtate ; care nu mai e îm preunat sau strîns. A lăsat foarfecele deschis,
♦ (D espre ochi) N eacoperit de pleoape, cu vederea lib e ră ; fig . care
nu doarm e, care e treaz. ❖ Expr. A avea ochii deschişi = a privi cu
m ultă atcnv'e; a fi vigilent. ♦ (D espre m înă) C u degetele întinse,
răsfirate ; fig. darnic. ♦ (D espre braţe) în tin se şi depărtate între ele
pentru a cuprinde ceva, a îm brăţişa pe cineva. ♦ (D espre aripi) D es­
făcut, întins pen tru zbor. ♦ (D espre răni) Care sîngerează sau su p u ­
rează, care n u este vindecat. 5. (D espre terenuri) N eîngrădit,
n e îm p re jm u it; p. ext. care se întinde pe o m are distanţă ; (despre
drum uri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ❖ Oraş
deschis — oraş care, potrivit dreptului internaţional, nu poate fi
bom bardat în tim p de război, fiind nefortificat sau neapărat. Port
deschis = p o rt în care au acces navele de orice naţionalitate. 6.
(în expr.) Vocală deschisă = vocală în tim pul articulării căreia maxi­
larele sînt mai în depărtate unul de altul decît în tim pul articulării
unei vocale închise, iar canalul dintre lim bă şi palat este mai larg.
Silabă deschisă — silabă term inată în vocală. 7. (D espre culori) Cu
o nuanţă mai apropiată de alb decît de n e g ru ; lum inos, clar. [V a r.:
(pop.) d e ş c h fs , -ă adj.] — V. deschide.
D E S C H IZ Ă T O R , -O A R E , deschizători, -oare, s. m . şi f. (în
expr.) Deschizător de drumuri — iniţiator, inovator. — D in d e s c h iz
(prez. ind. al lu i deschide) 4- suf. -(ă )to r .
D E S C H IZ Ă T U R Ă , deschizături, s. f. L oc liber p rin care se
poate pătrunde în interiorul unui lucru sau p rin care se poate vedea.
— D in d e s c h iz (p rez. în d . al lu i deschide) + suf. - ( ă)tttră«
D E S C IF R A , descifrez, vb. I. T ran z. 1. A citi (şi a căuta să înţe­
leagă) un text neciteţ sau scris în tr-o lim bă necunoscută, cu caractere
necunoscute sau cu sem ne convenţionale. ♦ A in te rp reta u n plan,
o hartă etc. ♦ A citi şi a in te rp reta , la prim a vedere, o p a rtitu ră m uzi­
D ESC O N CEN TRA RE
cală. 2. Fig. A înţelege ceva obscur, a-i prinde sensul; a ghici, a desluşi.
— D upă fr. d e c h i f f r e r .
D E S C IF R A B IL , -A , descifrabili, -e, adj. Care poate fi (uşor)
descifrat. — D upă fr. d £ c h lffr a b le .
D E S C IF R A R E , descifrări, s. f. A cţiunea de a descifra.
D E S C IN D E , descind, vb. I I I . Intranz. 1. A-şi avea originea, a se
trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. Ceata de amici. . . descinse
din automobil şi il urmă (C. P E T R E S C U ). 3. A ajunge (şi a se opri)
în tr-u n lo c : a trage (la un hotel. Ia o gazdă). 4. (D espre organele forţei
publice) A se deplasa, a sosi la faţa locului în vederea unei investigaţii
sau a unei percheziţii. [Perf. 8. descinsei, part. descins] — L at. lit. d e s-
c e n d e r e (fr. d e s c e n d re ).
D E S C IN D E R E , descinderi, 8. f. A cţiunea de a descinde şi re z u l­
ta tu l ei.
D E S C ÎN G E , descing, vb. I I I . T ranz. şi refl. A (-şi) dezlega,
a(-şi) desface, a(-şi) scoate cureaua, b rîu l, cingătoarea ❖ Refl. (D es­
pre cingătoare) Brîul i se descingea (A L E C S A N D R I). [Perf. s. des­
cinsei, part. descins] — L at. d is c in g e r e .
D E S C IN S , -A, descinşi, -se, adj. C u brîul, cingătoarea sau cureaua
dezlegată. — V. descinge.
D E S C IN T R A , descintrez, vb. I. T ranz. A îndepărta cintrele care
au servit la construirea unei bolţi sau a unui arc. — F r. d ^ c in tr e r .
D E S C IN T R A R E , descintrări, s. f. Acţiunea de a descintra şi rezul­
tatu l ei.
D E S C lL C t, descîlcesc, vb. IV . T ranz. A desface fire de aţă, de
p ă r etc. încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lăm uri, a limpezi.
— D in d e s 1- 4- [înlcîlcJ.
D E S C ÎN T A , descînt, vb. I. 1. Intranz. ( în practicile m agice;
construit cu dativul persoanei) A rosti descîntece însoţite de anum ite
gesturi magice, pentru a obţine îndepărtarea u nui farmec, vindecarea
de o boală. ♦ T ranz. A fermeca, a vrăji (rostind descîntece). 2. T ranz.
A certa, a m u s tra ; a bate la cap. Las pe bătrfni să te desetnte şi să
te judece. . . (n legea lor (C R EA N G Ă ). — L at. d is - c a n ta r e .
D E S C ÎN T Ă T O R , -O A R E , descfntători, - oare, adj., s. m . şi f.
(Persoană) care deseîntă, care face vrăji. — D in d e s c in ta 4- suf. -(ă )to r .
D E S C lN T Ă T tJ R Ă , deseîntături, 8. f. D escîntec. — D in d e s e în ta
+ suf. -(ă )tu ră .
D E S C ÎN T E C , descîntece, s. n. F aptul de a deseînta; formulă
magică (în versuri) care se rosteşte, însoţită de gesturi, de către cei care
deseîntă ; vrajă. — D in d e s 1- + c în te c .
D E S C L E lA , descleiez, vb. I. T ran z. 1. A dezlipi ceea ce este
lipit (cu clei). ❖ Refl. Uite, că s-au descleiat ochelarii (S A D O V E A N U ).
2. A curăţa firele de mătase naturală sau ţesăturile de bum bac de su b stan ­
ţele cleioase, prin spălare. — D in d e s 1- 4- [înfcleia.
D ESC L EU 2R E, descleieri, s. f. A cţiunea de a descleia.
D E S C L E Ş T Ă , descleştez, vb. I. T ran z . şi refl. 1. A (se) desface,
a (se) degaja din tr-o strînsOare, din tr-o încleştare. ❖ Expr. (T ra n z.)
A - i descleşta cuiva fălcile = a constringe pe cineva să vorbească. (Refl.)
A i se descleşta cuiva fălcile — a începe în sfîrşit să vorbească. 2.
A (se) desprinde, a (se) sm ulge cu greu din locul unde se află fixat.
— D in d e s 1- 4 [în ]cleşta .
D E S C L E Ş T A R E , descleştări, s. f. A cţiunea de a (se) descleşta.
D E S C L O C f, desclocesc, vb. IV. T ran z. A face ca o cloşcă să înce­
teze de a mai cloci. — D in d e s 1- - f c lo c i.
D E S C O A S E , descâs, vb. I I I . T ran z. 1. A desface din cusături
sau din tivuri u n obiect cusut. 2. Fig. A analiza în m od am ănunţit
o problem ă, o situaţie etc., p en tru a o înţelege. ♦ A pune cuiva între­
bări m ulte şi insistente pentru a afla ceea ce sim te sau ceea ce g în d e şte ;
a iscodi. [Perf. s. descusui, part. descusut] — D in d e s 1- 4 c o a s e .
D E S C O jt, descojesc, vb. IV. T ran z. A curăţa de coajă. — D in
d e s 1- 4 c o ji.
D E S C O JÎR E , descojiri, s. f. A cţiunea de a descoji.
D E S C O L Ă C I, descolăcesc, vb. IV . Refl. A se ^desface din ju ru l
u nui corp sau al unui obiect pe care este în c o lă cit; a se desface
din încolăcire. — D in d e s 1- 4 [în jco lăci.
D E S C O M P L E T A , descompletez, vb. Ij T ranz. A lua ceva d intr-un
to t lăsîndu-1 incom plet. ♦ Refl. A înceta de a mai fi com plet. — D in
d e s 1- *f c o m p le ta (după fr. decompleter ).
D E S C O M P L E T A R E , descompletări, s. f. A cţiunea de a descompleta.
D E S C O M P U N E , descompăn, vb. II I. 1. T ran z. A desface în
părţile com ponente. ♦ Refl. Fig. A se destrăm a, a se dezm em bra.
2. R efl. (D espre m aterii şi corpuri organice) A se altera, a se strica, a
putrezi. 3. Refl. Fig. (D espre oameni) A-şi schim ba prin deform are
caracterul, înfăţişarea morală sau fiz ic ă ; (despre faţă, trăsături etc.)
a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus)
— D in d e s 1- + c o m p u n e (după fr. decomposer).
D E S C O M P U N E R E , descompuneri, s. f. F ap tu l de a (se) des­
compune.
D E S C O M P tJ S , -A , descompuşi, -se, adj. 1. D esfăcut în părţile
com ponente. 2. (D espre materii organice) A lterat, stricat, putrezit.
3. Fig. Care are înfăţişarea morală sau fizică deform ată; (despre faţa
om ului) crispat, contractat. — V. descompune.
D E S C O N C E N T R A , desconcentrez, vb. I. T ran z. A lăsa la vatră
ostaşii concentraţi. — D in d e s 1- -1- c o n c e n tr a .
D E S C O N C E N T R A R E ,- desconcentrări, s. f. A cţiunea de a des-
concentra şi rezultatul ei.
D ESC O N G ESTIO N A — 232 —
D E S C O N G E S T IO N A , descongestionez, vb. I. T ran z . A elibera
un organ de u n aţlux de sînge, a face să se îm prăştie sîngele în g ră m ă d it;
a face să dispară congestia. ♦ Fig. A elibera o regiune sau o localitate
de u n surplus de p o p u la ţie ; a face ca o cale de com unicaţie să n u mai
fie aglomerată. [ P r .: -ti-o -1— D in d e s 1- -f c o n g e s tio n a (după fr.
decongestionner) .
D E S C O N G E S T IO N A R E , descongestionări, &. f. A cţiunea de
a descongestiona şi rezultatul ei. [ P r .: -ti-o-]
D E S C O N S ID E R A , desconsider, vb. *1. T ran z. A n u d a cuiva
consideraţie, stim ă, a te n ţie ; a dispreţui. — D in d e s 1- + c o n s id e r a
(după fr. deconsiderer).
D E S C O N S ID E R A R E , desconsiderări, s. f. F ap tu l de a descon­
sidera; lipsă de consideraţie, de stim ă faţă de cineva; dispreţ.
D E S C O N S ID E R A Ţ IE s. f. D esconsiderare. — D u p ă fr. d £ c o n -
s id â r a tio n .
D E S C O P E R I, descâpâr, vb. IV . T ran z. 1, A lua, a ridica de pe
un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-şi scoate
pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus u n u i atac.
A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ T ranz. şi refl. Fig. A (se) da
pe faţă, a (se) dezvălui, a (se) trăda. 2. A găsi u n lu cru căutat, n ecu ­
noscut sau a sc u n s; a afla. ❖ E xpr. A descoperit America, se spune în
bătaie de joc despre cineva care se lau d ă cu o fa p tă obişnuită, lip sită
de im portanţă. ♦ A p ătru n d e o taină, u n m ister. — L at. d is c o (o )-
p e r ir e .
D E S C O P E R IR E , descoperiri, s. f. A cţiunea de a (se) descoperi
şi rezultatul e i ; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat.
D E S C O P E R IT , -A , descoperiţi, -te, adj. 1. D ezvelit, n eaco p erit;
expus vederii. ♦ (D espre cap, p. ext. despre oam eni) Fără pălărie,
căciulă etc. ♦ (D espre case sau încăperi) Fără tavan. ♦ Fig. Fără
apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire le g a lă ; p . ext.
(fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. — V. descoperi.
D E S C O P E R IT O R , -O A R E , descoperitori, -oare, s. m . şi f. P e r­
soană care face o descoperire. — D in d e s c o p e ri + suf. -(i)to r .
D E S C O R D A vb. I. v. d is c o r d a .
D E S C O R D Â R E s . f. v. d is c o r d a r e .
D E S C O R D A T , -A adj. v. d is c o r d a t.
D E S C O T O R O S I, descotorosesc, vb. IV . Refl. şi tranz. A (se)
degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau d e ceva care supără, care
incomodează ; a (se) dezbăra. — D in d e s 1- + c o to ro s i.
D E S C O Ţ O Ş M A n A vb. I. v. d e s c o to ş m ă n i.
D E S C O T O Ş M Ă N f, descotoşmănesc, vb. IV. T ran z . şi refl. A(-şi)
scoate hainele, ţoalele în care e înfăşurat. [V a r.: d e s c o to ş m ă n â vb. I]
— D in d e s 1- - f [în ]c o to şm ă n i.
D E S C O V O IA , descovâi, vb. I. T ran z. A în d rep ta u n obiect înco­
voiat, arcuit sau c u rb a t; a dezdoi. — D in d e s 1- + [în jco v o ia.
D E S C R E IE R A T , -A , descreieraţi, -te, adj. (D espre oam eni şi
m anifestările l o r ; adesea substantivat) Fără m in te ; sm intit, nebun,
nesăbuit. — D in d e s 1- + c r e i e r (după fr. ecervele).
D E S C R E S C Ă T O R , -O A R E , descrescători, -oare, adj. Care
descreşte. — D in d e s '- + c r e s c ă to r .
D E S C R E Ş T E , descresc, vb. I I I . In tran z. A scădea, a se reduce,
a se micşora, a se îm puţina. [Perf. s. descrescui, part. descrescut] — D in
d e s 1- 4- c r e ş te (după fr. decroitre).
D E S C R E Ş T E R E , descreşteri, 6. f. F ap tu l de a descreşte; scădere,
reducere, micşorare, îm puţinare.
D E S C R E Ţ I, descreţesc, vb. IV . T ran z. A netezi o ţesătură, o haină
în c re ţită ; a desface creţurile. ♦ T ran z . şi refl. A face să n u mai fie
sau a n u mai fi în c ru n ta t; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. + (Rar)
A deschide un obiect legat cu şn u r. Punga $-0 descreţeşte (P A N N ).
— D in d e s 1- + [în ]creţi.
D E S C R E Ţ ÎR E , descreţiri, s. f. A cţiunea de a (se) descreţi şi
rezultatul ei.
D E S C R E Ţ IT , -A , descreţiţi, -te, adj. Cu creţurile desfăcute,
netezite. —*• V. descreţi.
D E S C R IE , descriu, vb. I I I . T ran z. 1. A prezenta, a înfăţişa, a
zugravi ceva p rin cuvinte. 2. A trasa o linie curbă, un arc sau u n arc
de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. [Perf. s. descrisei, p art. descris]
— F r. d £ c r ir e (după scrie).
D E S C R IE R E , descrieri, s. f. A cţiunea de a descrie şi rezultatul ei.
♦ Scriere sau pasaj d in tr-o scriere în care se descrie ceva.
D E S C R IP T IV , -Ă , descriptivi, -e, adj. 1. Care d escrie; care
conţine o descriere. 2. ( în expr.) Geometrie descriptivă ~ ram ură a
geometriei care foloseşte m etode de cercetare bazate pe reprezentarea
unui punct din spaţiu cu ajutorul proiecţiilor pe două planuri. — F r.
d e s c r ip t if (lat. lit. d e s c rip tiv u s ) .
D E S C R IP Ţ IE , descripţii, a. f. (Ieşit din uz) D escriere. [V ar.:
(înv.) d e s c r ip ţiu n e s. f. ]— F r. d e s c r ip tio n (iat. lit. d e s c rip tio ,
-onis).
D E S C R IP Ţ I0 N E s. f. v. d e s c r ip ţie .
D E S C R U C IŞ A , descrucişez, vb. I. T ran z. (Rar) A depărta unul
d« altul două obiecte aşezate cruciş. — D in d e s 1- -f [în jc ru c iş a .
D E S C R U C IŞ Ă R E , descrucişări, s. f. (Rar) F ap tu l de a des-
crucişa.
D E S C R U N T Â , descrunt, vb. I. T ran z . şi refl. (Rar) A(-şi) descreţi
fru n te a ; a(-şi) îm blînzi privirea, expresia aspră, cru n tă a feţei. — D in
d e s 1- + [în ]c ru n ta .
DESERVI
D E S C U A M Â , pers. 3 descuamează, vb. I. Refl. (D espreepiderm ă)
A se coji în urm a unei boli eruptive sau de piele. [ P r .: -cua- ] — Fre.
d e s q u a m e r (lat. lit. d e s q u a m a r e ) .
D E S C U A M Ă R E , descuamări, 8. f. F aptul de a se descuama;
fenom en patologic de cojire a epiderm ei. [ P r .: -cua-]
D E S C U IA , descui, vb. I . T ran z. A deschide cu cheia. — L at.
d is c u n e a re .
D E S C U IA T , -A , descuiaţi, -te, adj. (D espre uşi, încăperi etc.)
Care n u (mai) este în c u ia t; care a fost deschis cu cheia. — V. descuia.
D E S C tJ L Ţ , -A , desculţi, -e, adj. C u picioarele g o a le ; descăl­
ţat. ♦ Fig. (Substantivat) O m sărac. — L at. * d is c u lc e u s ( = dis-
culceatus) .
D E S C U L Ţ Ă , desculţ, vb. I. Refl. şi tranz. (Reg.) A (se) descălţa.
— L at. * d is c u lc ia re .
D E S C U L Ţ A T , -Ă , desculţaţi, -te, adj. (Reg.) D escălţat, desculţ.
— V. desculţa.
D E S C U M P Ă N f, descumpănesc, vb. IV . T ran z. A face pe cineva
să-şi piardă echilibrul su fle te sc ; a dezorienta, a dezechilibra. — D in
d e s 1- + c u m p ă n i.
D E S C U M P Ă N IR E , descumpăniri, s. f. F aptul de a descumpăni;
dezorientare, dezechilibrare.
D E S C U M P Ă N IT , -A , descumpăniţi, -te, adj. Care şî-a pierdut,
şi-a zdruncinat echilibrul su fle te sc ; dezorientat, dezechilibrat. — V.
descumpăni.
D E S C U R A JĂ , descurajez, vb. I. R efl. şi tranz. A-şi pierde -sau
a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasm ul, n ă d e jd e a ; a (se)
demoraliza. — D upă fr. d £ c o u ra g e r .
D E S C U R A JA R E , descurajări, s. f. F aptul de a (se) descuraja;
p. ext. starea celui care şi-a p ierd u t c u ra ju l; deprim are, demoralizare.
D E S C U R A JA T , -Ă , descurajaţi, -te, adj. Care şi-a pierdut cu ­
rajul, entuziasm ul, nădejdea ; deprim at, dem oralizat. — V . descuraja.
D E S C U R A JA T O R , -O Â R E , descurajatori, -oare, adj. (Rar)
Care te face să-ţi pierzi c u ra ju l; dem oralizant, deprim ant. — D in
d e s c u r a ja + suf. -tor.
D E S C U R C A , descîirc, vb. I. 1. T ran z. A face să n u mai fie în ­
curcat ; a descîlci. 2. Refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate pe cineva
d intr-o situaţie încurcată, dificilă, neobişnuită. 3. T ran z. Â lăm uri,
a limpezi o problem ă, o situaţie confuză, încurcată. — D in d e s 1- +
[în ]cu rca.
D E S C U R C Ă R E Ţ , -E A Ţ Ă , descurcăreţi, -e, adj. Care ştie să
se descurce (2 ). — D in d e s c u r c a + suf. - ăreţ.
D E S C U S tJT , -Ă, descusuţi, -te, adj. (D espre o cu să tu ră ; p. ext.
despre u n lucru cusut) C u aţa ruptă, destrăm at în locul unde a fost
cusut. — V. descoase.
D E S -D E -D IM IN E A Ţ Ă adv. v. d is - d e - d im in e a ţă .
D E S -D E -D IM IN IC IO A R Ă adv. v. d is - d e - d im in e c io a r ă .
D E S D IM IN E Â Ţ Ă adv. v. d is - d e - d im in e a ţă .
D E S E Ă R Ă adv. î n seara zilei c u re n te ; astă-seară. ❖ Loc. adv.
în deseară = spre seară, pe în s e ra t; (fiind vorba de poziţia soarelui)
aproape de asfinţit. [ P r .: (reg.) desără. — V a r.: d is e â r ă adv.l — Din
de* -f s e a r ă .
D E S E Ă T IN Ă s. f. v. d e s e tln ă .
D E S E C A R E s. f. O peraţie de elim inare a prisosului de apă d in ­
tr-u n teren um ed, pentru a-1 face cultivabil sau a pt p en tru construcţii.
♦ O peraţie de elim inare mecanică a apei din cărbune. — D in d e 4 -f
s e c a r e (după fr. dessecher).
D ES& M N s. n. v. d e s e n .
D E S E M N A 1 vb. I. v. d e se n a .
D ESEM N A *, desemnez, vb. I. T ranz. A indica, a num i o per­
soană ca fiind potrivită p e n tru o dem nitate sau p en tru o funcţie. ♦
(Rar) A indica unei persoane u n anum it lucru. Episcopul m i-a ţi desemnat
o parohie bună in Sătm ar (R E B R EA N U ). — F r. d â s ig n e r (lat. lit.
d e s ig n a r e ; după semn).
D E S E M N A R E , desemnări, s. f. Faptul de a desemna.
D E S £ N , desene, s. n. 1. R eprezentare grafică a unui obiect pe
o suprafaţă plană sau curbă, p rin linii, puncte, pete, sim boluri etc. 2.
A rta sau tehnica de a desena. [PI. ş i : deserturi. — V a r.: des& m n
s, n.J — F r. d e ss ln .
D E S E N A , desenez, vb. I. 1. T ran z. A executa u n desen cu mîna
liberă sau cu ajutorul instrum entelor. 2. R efl. A apărea, a ieşi în evi­
denţă ; a se profila, a se contura. 3. T ran z. F ig. (Rar) A schiţa, a contura
o problem ă, o chestiune. [V a r.: d e s e m n ă , (înv.) d e s in â vb. I] — Fr.
d e s s in e r.
D E S E N A R E , desenări, s. f. A cţiunea de a desena (1).
D E S E N A T s. n. D esenare. — V . desena.
D E S E N A T O R , -O Â R E , desenatori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
desenează; artist care practică arta desenului, în special a desenului
decorativ sau tehnic. — D u p ă fr. d e s s in a te u r .
D fîS E O R I adv. Adeseori. — D in desfe) 4- o ri.
D E S E R T , deserturi, s. n. M în care uşoară, de obicei dulce* (2 ),
care se serveşte la sfîrşiUil m e se i; tim pul cînd se serveşte această m în-
care. — F r. d e s s e rt.
D E S E R V I1, deservesc, vb. IV . T ra n z . A face cuiva u n ră u ser­
viciu, a n u servi cum tre b u ie . — F r. d e s s e r v ir .
DESERVI — 233 —
DESERVI®, deservesc, vb. IV. T ran z . (Im p r.) 1. A servi o colec­
tivitate, a executa u n serviciu în folos obştesc. 2. A îngriji o m aşină în
tim pul funcţionării ei. — F r. d e s s e r v ir (lat. lit. d e s s e rv ire ).
D E S E R V IR E , deserviri, 3. f. A cţiunea de a deservi*.
D E S E T 8. n. (Rar) 1. D esiş de tu fe sau d e copăcei. 2. în g răm ă­
dire de oam eni sau de lu c ru ri; înghesuială, aglom eraţie. — D in des*
+ suf. -et.
D E S E T lN Ă , desetine, s. f. 1. (în orînduirea feudală d in ţările
romîneşti) Im pozit de zece la sută din recoltă, mai ales din recolta de la
stupii de a lb in e ; zecimală, dijm ă. 2. M ăsură agrară rusească, folosită
odinioară şi la noi, egală cu 1,09 ha. [Acc. ş i: desetină. — V a r.: (2 )
d e s e â tin ă s. f.] — Bg., sb. d e s e tln a .
D E S E Z IS A , desezisez, vb. I. Refl. (D espre autorităţi) A se declara
incom patibil p e n tru cercetarea unei pricini. + T ran z. (N eobişnuit)
A deposeda pe cineva de o sarcină. — D upă fr. d e s s a is ir .
D E S E Z IS A R E , desezisâri, s. f. F ap tu l de a (se) desezisa.
D E S F A C E , desfăc, vb. I I I . 1. T ran z. şi refl. A (se) descom pune
în părţile com ponente. + T ran z. A face ca ceva efectuat să revină
la starea anterioară. + T ran z. A anula o învoială, u n contract etc.
2. T ranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care
este prins, fixat. 3. Refl. şi tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva
sau de ceva. 4. T ran z. A deschide u n obiect, dezlegîndu-1, tăindu-1,
ridieîndu-i capacul etc. ♦ A desfăşura, deschizînd, întinzînd, re sfirîn d ;
a despături. ❖ E xpr. A desface p a tu l — a pregăti patul p en tru dorm it.
♦ Refl. (D espre flori) A-şl deschide petalele. 5. T ran z. A v in d e ; a
lichida prin vînzare. 6. In tran z. (în su p e rstiţii; construit cu dativul
persoanei) A nim ici vraja sau farm ecul care apasă asupra cuiva. <>
T ranz. S -o găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia (IS P I-
R E SC U ).— L at. d is -fa c e r e .
D E S F A C E R E , desfaceri, s. f. A cţiunea de a (se) desface şi rezul­
tatul ei; descom punere, despărţire, dezorganizare; anulare; vînzare.
♦ Lichidare.
D E S F Ă C A , desf&c, vb. I. T ran z. (Reg.) A scoate boabele de pe
ştiuleţii de porum b ; a curăţa ştiuleţii de pănuşi. — L at. d is - f a b ic a r e .
D E S F Ă C A T 8. n . (Reg.) A cţiunea d e a desfăca.
D E S FÂ C O T * s . n. D esfacere. — V. desface.
D E S F Ă C O T *, -A, desfăcuţi, -te, adj. 1. (D espre obiecte form înd
un tot) D escom pus, desprins (în b u c ă ţi); răsfirat, îm p ră ş tia t; dem ontat.
2. (Jur.) A nulat. 3. (D espre haine) D escheiat, dezlegat. + (D espre
scrisori, pachete etc.) D eschis. — V. desface.
D E S F Ă Ş Ă , desf&ş, vb. I. T ran z. A desface u n copil de faşă sau,
p. ext.t de scutecele cu care este înfăşat. [Prez. ind. desf&ş, desfeşi,
desfaţă, desfă+ăm etc.] — L at. d is fa s c ia re .
D E SFA şA T , -A, desfăşaţi, -te, adj. C u faşa sau cu scutecele
desfăcute. — V. desfăşa.
D E S F Ă Ş U R A , desfăşâr, vb. I. 1. T ran z. A face ca u n obiect să
nu mai fie înfăşurat sau ghem uit, a desface, a în tin d e în toată lungim ea
sau suprafaţa. Refl. Turbanul nu « s-ar f i desfăşurat (N E G R U Z Z I).
♦ Refl. (D espre unităţi m ilitare) A trece la o form aţie de luptă. 2.
Refl. Fig. (D espre locuri şi privelişti din natură) A se înfăţişa, a se
arăta trep tat (în toată a m p lo area); a se întinde, a se aşterne pînă
departe. ❖ T ran z. C it de măreţ şi de solemn îşi desfăşura codrul valurile
(SA D O V E A N U ). ♦ (D espre fapte, evenim ente etc.) A se petrece,
a d e c u rg e ; a evolua în fazele sale succesive. 3. T ran z . A înfăptui o
acţiune de durată, pe etape succesive şi pe u n plan larg. ❖ Refl. Ce
viaţă a r ză to a r e ... trebuia să se desfăşoare acolo (V O R N IC ). [Prez.
ind. ş i : desfăşur] — L at. d is fa s c io la re .
D E S F Ă Ş U R A R E , desfăşurări, s. f. A cţiunea de a (se) desfăşura.
+ în tin d ere în plan a suprafeţei anum itor corpuri geom etrice (con,
cilindru etc.) tăiate după generatoarea lor. ♦ (în literatu ră şi în dom eniul
reprezentărilor scenice, în expr.) Desfăşurarea acţiunii ~ evoluţia acţiunii,
succesiunea diferitelor ei m om ente în vederea deznodăm întului.
D E S F Ă Ş U R A T , -Ă , desfăşuraţi, - te, adj. 1. (D espre obiecte
înfăşurate) în tin s, desfăcut. ♦ (D espre u n g ru p com pact) R ăsfirat
într-o anum ită ordine. ♦ (în expr.) Plan desfăşurat = plan (de m uncă,
de activitaţe) defalcat pe perioade de tim p. 2. (în expr.) Comerţ
desfăşurat — com erţ socialist, d e stat sau cooperatist, Ia p reţu ri fixate
de stat şi fără cartele sau raţii. — V. desfăşura.
D E S F A T s. n. (Rar) D esfătare. — Postverbal al lui d e s f ă ta .
D E S F Ă T A , d e sfit, vb. I. Refl. A -şt petrece tim pul în tr-o stare
de m ulţum ire, de bucurie, de îneîntare, a petrece, a se d is tra ; a simţi
o m are plăcere, a se delecta. ♦ T ran z. A îneînta, a ferm eca. [Prez.
ind. ş i : desfătez]
D E S F Ă T A R E , desfătări, s. f. F ap tu l de a (se) desfăta; plăcere
m a re ; îneîntare, delectare; petrecere, veselie. ♦ D esfrîu.
D E S F Ă T A T , -A , desfătaţi, -U, adj. (în v .) 1. D esfătător. ♦
(D espre locuri) Plăcut la v e d e re ; deschis, larg, frum os. 2. (D espre
oameni). Bucuros, v e se l; aplecat sp re plăceri senzuale. — V. desfăta.
D E S F Ă T Ă T O R , -O A R E , desfătători, - oare, adj. C are-ţi desfată
ochii sau sim ţu rile ; îneîntător, plăcut. — D in d e s f ă ta + suf. -(ă )to r .
D E S F Â T U l, dtsfătuiesc, vb. IV. T ran z. (R ar) A sfătui pe cineva
să nu facă ceea ce avea de g în d ; a abate, a opri d e l a . . . — D in d e s 1-
+ s f ă tu i (după fr. deconseiller) .
D E S F Ă T U ÎR E , desfătuiri, s. f. (Rar) A cţiunea de a desfătui.
D E S F Ă Ţ Ă , desfâţ, vb. I. T ran z. 1. A scoate feţele sau învelito-
rile de pînză de pe p ern e sau de pe plăpum i. 2. (Reg.) A deschide; a
în tin d e la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfăţat (SEV A S-
T O S ). — D in d e s 1* -f [în ]fă ţa .
D ESH U M A
D E S F Ă Ţ A T , -Ă , desfăţaţi, -te, adj. 1. (D espre perne sau plâ-
pum i) Fără faţă, neînfăţat. 2. (Reg.) L arg deschis, expus vederii. [Casele]
au început. . . a să împodobi. . . cu balcoane desfăţate (A L E C S A N D R I).
— V. desfăţa.
D E S F E R E C Ă , desferec, vb. I. 1. Refl. (D espre roţi, p . ext. despre
c a r ; la pere. 3) A pierde şinele d e fier. 2. T ra n z . şi refl. A (se) desface
din fiare, din cătune, din lanţuri. 3. Refl. (D espre pietrele^ de m oară,
la pers. 3) A-şi toci zimţii de pe feţele interioare, între care sînt zdrobite
boabele. — D in d e s 1- + fe re c a .
D E S F E R E C A T , -Ă , desferecaţi, -te, adj. 1. (D espre roţi, p. ext.
despre car) C are şi-a pierdut şinele d e fier. 2. D esfăcut din fiare, din
cătuşe, din lanţuri. 3. (D espre pietrele de m oară) C u zim ţii tociţi.
— V . desfereca.
D E S F ID 8. n. (înv.) Sfidare, înfruntare. — Postverbal al lu i
d e s fid e .
D E S F ID E , desfid, vb. I I I . T ran z. 1. A provoca pe cineva la o
acţiune sau la dovedirea un u i lucru, ştiind d e mai înainte că nu va
reuşi. Desfid pe oricine în această lume să mă vadă in starea în care se
află domniile-lor (S A D O V E A N U ). 2. A înfrunta u n lucru prim ejdios,
a nesocoti o p rim ejd ie ; a sfida, a brava. [F orm e gram aticale: n u lare
tim puri trecute] — F r. d 6 f i e r (lat. lit. d if f id e r e ; după sfida).
D E S F ID E R E s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare.
D E S F IG U R A , desfigurez, vb. I. T ran z. A strica faţa, form a,
înfăţişarea firească a cuiva, u rîţin d -o ; a poci, a sluţi. — D u p ă fr.
d £ fig u r e r .
D E S F IG U R A R E , desfigurări, s. f. F aptul de a desfigura; u rîţire ,
pocire, sluţire.
D E S F IG U R A T , -A , desfiguraţi, -te, adj. U rîţit, -pocit, slu ţit,
deform at. — V . desfigura.
D E S F IIN Ţ A , desfiinţez, vb. I. T ranz. A face ca ceva sft n u m ai
e x iste ; a suprim a. + A abroga, a anula u n contract, o convenţie etc. —
D in d e s 1- + Jtn ]fiin ţa.
D E S F IIN Ţ A R E , desfiinţări, s. f. A cţiunea de a desfiinţa şi re z u l­
ta tu l e i ; suprim are, în lă tu ra re ; abrogare, anulare.
D E S F IIN Ţ A T , -A , desfiinţaţi, -te, adj. S uprim at, înlăturat. ♦
(Jur.) A brogat, anulat. — V. desfiinţa.
D E S F IR Ă , desfir, vb. I. Refl. (R ar, despre fire înfăşurate,
p. ext. despre obiectul pe care sînt înfăşurate aceste fire) A se desfă­
şu ra (1 ). — L at. d is f ila r e .
D E S F O lA , desfâi, vb. I. 1. T ran z. A desprinde, a sm ulge petalele
unei flori. 2. Refl. (D espre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. —
D in d e s 1- -f [în]foia.
D E S F O IA T , -Ă , desfoiaţi, -te, adj. (D espre flori) C u petalele
desprinse, căzute. — V . desfoia.
D E S F R ÎN A , desfrînez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării,
a duce o viaţă necum pâtată, de plăceri uşoare. — D in d e s 1- -f [în ]frîn a .
D E S F R ÎN A R E , desfrînări, s. f. F ap tu l de a se desfrîna, de a fi
d e sfrln a t; destrăbălare.
D E S F R lN Ă T , -Ă , desfrînaţi, - te, adj. (Adesea substantivat)
D estrăbălat, corupt, depravat, im oral. — V . desfrîna.
D E S F R ÎU , desfrîuri, s. n . P u rtare desfrîn a tă ; corupţie, depra­
v a re ; im oralitate. — D in d e s 1- -f fr iu .
D E S F R U N Z I, desfrunzesc, vb. IV . Refl. (D espre copaci sau
despre pădure) A-şi pierde frunzele. ♦ T ranz. A despuia de frunze. —
D in d e s 1- + [în lfru n z i.
D E S F R U N Z IR E , desfrunziri, s. f. A cţiunea de a (se) desfrunzi.
D E S F R U N Z IT , -Ă , desfrunziţi, -te, adj. Care şi-a pierd u t frun­
zele, fără frunze. — V . desfrunzi.
D E S F U N D Ă , detfiind, vb. I. T ran z. 1. A deschide u n butoi
scoţîndu-i fundul sau dîndu-i c e p ; p. ext. a deschide o sticlă astupată,
scoţîndu-i d o p u l; a destupa. ♦ Refl. (R ar, despre to ren te de apă)
A se revărsa. S-a u desfundat puhoaiele (SA D O V E A N U ). 2. A curăţa
sau a goli u n canal, o ţeavă, u n şanţ înfundat. 3. (D espre 'ploaie, apă
etc.) A face ca o arteră de circulaţie sau u n teren să devină im practi­
cabile din cauza noroiului. 4. A ara adînc, a desţeleni u n teren. — D in
d e s 1- + [în ]fu n d a .
D E S F U N D A R E , desfundări, s. f. F ap tu l d e a (se) desfunda.
D E S F U N D A T , -Ă , desfundaţi, -te, adj. 1. (D espre butoaie, sticle
sau alte recipiente închise) C u fundul (sau capacul, dopul) s c o s ; des­
chis, destupat. ♦ Fig. (D espre căciulă, pălărie etc.) Fără fund, rupt,
spart. Opinca-i era spartă, căciula desfundată (A L E C S A N D R I). 2.
(D espre canale, ţevi etc.) C urăţat, golit de im purităţi. 3. (D espre artere
de circulaţie sau terenuri) Im practicabil (din cauza ploilor). — V.
desfunda.
D E S H Ă M A , deshâm, vb. I. T ran z. A scoate ham ul de pe c a l;
a desprinde calul de la căruţă. — D in d e s 1- + [în ]h ăm a.
D E S H Ă M A R E , deshămări, s. f. A cţiunea de a deshăma.
D E S H ID R A T A , deshidratez, vb. I. T ran z. A face ca u n corp
să-şi piardă, total sau parţial, apa pe care o conţine. — F r. d â s h y d r a te r .
D E S H ID R A T A R E , deshidratări, s. f. A cţiunea de a deshidrata;
elim inarea, totală sau parţială, a apei p e care o conţine u n corp în m od
norm al.
D E S H ID R A T O R , deshidratoare, s. n. A parat p en tru uscarea
fructelor şi a legum elor p rin ventilaţie naturală sau artificială.
D E S H U M A , deshumez, vb. I. T ran z. A exhum a. — D in d e s 1- -f
[în ]h u m a .
D ESH U M A RE — 234 —
D E S H U M A R E , deshumări, s. f. A cţiunea de a deshuma; exhum are.
D E S IG IL A , desigilez, vb. I. T ran z . A deschide o încăpere sau
u n obiect sigilat» a-i scoate sigiliul. — D in d e s 1- 4- s ig ila .
D E S IG N A , designez, vb. I. T ran z. (F ranţuzism ) A desemna*,
a indica. — Fr. d £ s ig n e r.
D E S IG U R adv. 1. D a. 2. Fără îndoială, cu siguranţă, negreşit.
— D in de* 4- s ig u r.
D E S ÎM E , desimi, s. f. în su şirea de a fi dea, com pact sau în d e sa t;
(concr.) desiş. — D in des* 4- suf. -ime.
D E S IN Â vb. I. v. d e s e n a .
D E S IN E N Ţ Ă , desinenţe, s. f. Elem ent morfologic care se adaugă
în limbile flexionare la tem a u n u i verb p e n tru a arăta persoanele şi
la tem a unui substantiv sau adjectiv p e n tru a arăta cazurile. — F r.
d £ s in e n c e (lat. lit. d e s in e n tia ).
D E S lŞ , desişuri, s. n. 1. G ru p des de copaci, de tufe, de b u ru ­
ieni e tc .; p. ext. pădure tînără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) M ulţim e
m are, îngrămădeală, îmbulzeală (de oam eni). — D in d e s 1 4- suf. -iş.
D E S JU C A vb. I. v. d e ju c a .
D E S L U Ş I, desluşesc, vb. IV . 1. T ran z. A distinge, a deosebi,
a prinde cu urechea (dintr-o învălmăşeală de su n e te ); a auzi. 2. T ran z.
A distinge, a recunoaşte, a observa, a vedea (în sem iîntuneric sau în tr-u n
spaţiu slab lum inat). + (D espre lum ină) A face să apară clar con­
tu ru l lucrurilor. 3. T ran z. A desprinde d in tr-u n complex de idei, a
lim pezi, a lăm uri, a clarifica. ♦ Refl. (D espre idei, problem e) A deveni
lim pede, explicit. + T ran z. A explica, a da lăm uriri, a face pe cineva
să priceapă ceva. S a va ne desluşi printre altele că nevasta e la ogor
(C. P E T R E S C U ). ♦ Refl. A se lăm uri, a se edifica (asupra unui lu c r u ) ;
a înţelege. — Bg. d o s lu â a m .
D E S L U Ş IR E , desluşiri, t. f. A cţiunea de a (te ) desluşi; lăm u­
rire, explicaţie.
D E S L U Ş IT , -A , desluşiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care
se aude limpede. 2. Care se vede precis, clar. 3. Pe înţeles, lăm urit,
răspicat. — V. desluşi.
D E S L U Ş I T O R , -O A R E , desluşitori, -oare, adj. (în v .) Care ex­
plică, care lăm ureşte. — D in d e s lu ş i 4- suf. • ( i)to r .
D E S O L ID A R IZ A , desolidarizez, vb. I. Refl. A se despărţi, a
se separa, a se rupe ca atitudine de o persoană, de u n g rup sau de o
a c ţiu n e ; a nu mai sim ţi, a n u mai activa solidar cu cineva. — F r.
d £ s o l!d a ris e r.
D E S O L ID A R IZ A R E , desolidarizări, 8. f. F ap tu l de a se desoli­
dariza.
D E S P A C H E T A , despachetez, vb. I. T ran z. A desface, a scoate
un obiect din hîrtia, cutia etc. în care se află îm pachetat. ♦ A des­
chide, a desface un pachet, o Udă etc. p en tru a scoate obiectele din
interior. — D in d e s 1- 4- [îm ]p a c h e ta (după fr. dipaqueter)*
D E S P A C H E T A R E , despachetări, s. f. A cţiunea de a despacheta.
D E S P Ă D U C H E A , despăduchez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se)
curăţa de păduchi (prin mijloace sanitare). — D in d e s 1- 4- p ă d u c h e .
D E S P Ă D U C H E R E , despâducheri, a. f. A cţiunea de a (se) des-
păduchea.
D E S P Ă D U R I» despăduresc, vb. IV . T ran z. A tăia în m od nera­
ţional pădurile d in tr-o regiune. — D in d e s 1- 4- [îm jp ă d u ri (după fr.
deboiser) .
D E S P Ă D U R IR E , despăduriri, s. f. A cţiunea de a despăduri.
D E S P Ă D U R lT , -A, despăduriţi, -te, adj. (D espre u n teren, o
regiune etc.) D e pe care s-au tăiat neraţional pădurile. — V. despăduri.
D E S P Ă G U B I, despăgubesc, vb. IV . T ran z. şi refl. A plăti cuiva
sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale) suferite. —
D in d e s 1* 4- p ă g u b i.
D E S P Ă G U B IR E , despăgubiri, 8. f. A cţiunea de a (se) despăgubi;
com pensare a unei p a g u b e ; (concr.) sum ă, b u n cu care se com pen­
sează o pagubă. ❖ (L a pl.) Despăgubiri de război — sum ă de bani sau
cantitate de bunuri m ateriale pe care un stat învins le plăteşte statului
învingător, p en tru a-1 despăgubi d e pagubele cauzate în război. Des­
păgubiri civile — sum ă de bani pe care o plăteşte un condam nat penal
(independent de pedeapsa prim ită) p en tru pagubele pricinuite părţii
civile.
D E S P Ă IE N JE N l, despăienjenesc, vb. IV . Refl. (D espre ochi)
A începe să zărească, să vadă bine. — D in d e s 1- + fîm ]p ă ien je n i.
D E S P Ă R Ţ A m ÎN T , despărţăminte, s. n. (în v .) D e sp ă rţitu ră ;
secţie. — D in d e s p ă r ţi 4- suf. -(ă )m in t (după fr. dipartement) .
D E S P Ă R Ţ E N IE , despărţenii, b. f. (în v .) D espărţire (2 ), divorţ. — (ă ) tură.
— D in d e s p ă r ţi 4- suf. -eme.
D E S P Ă R Ţ I, despart, vb. IV . 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau
de ceva plecînd în altă parte, a părăsi vrem elnic sau definitiv pe cineva
sau c e v a ; (despre mai m ulte persoane) a se separa plecînd în direcţii
diferite. + Refl. Fig. A se înstrăina, a se detaşa sufleteşte de cineva sau
de c e v a ; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care
e legat s u fle te şte ; a ren u n ţa la __ 2. Refl. A divorţa. 3. T ran z. (D espre
bariere, obstacole e tc .; adesea fig.) A separa, a izola interpunîndu-se
î n t r e . . . + T ran z. şi refl. A (se) îm părţi (în două sau mai m ulte părţi).
— L at. * d is p a r tire .
D E S P Ă R Ţ IR E , despărţiri, s. f. F ap tu l de a (se) despărţi. 1.
S e p arare; m om entul cind cineva se desparte de altcineva sau de c e v a ;
tim pul cît cineva stă despărţit. 2. D ivorţ. 3. D iviziune, îm părţire.
Această despărţire a individualităţii lu i se făcu izvorul unei cugetări
ciudate (E M IN E S C U ). + (C oncr.) D esp ărţitu ră. + (în v .) C ircum ­ 1 plraie) A se răsfira. — D in d e s 1- 4- [im jp le ti.
D ESPLETI
scripţie (poliţienească sau adm inistrativă); p . ext. localul unde erau
instalate birourile unei circum scripţii.
D E S P Ă R Ţ IT 1 8. n. D espărţire. ❖ Despărţitul oilor — desfacerea
tovărăşiei de stînă, toam na, cînd se îm part proprietarilor oile şi pro­
dusele lor. — V . despărţi.
D E S P Ă R Ţ IT * , -A , despărţiţi, -te, adj. 1. Separat (unul de altul).
2. D ivorţat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalţi). 4. (înv.) D eosebit,
diferit. Deşi despărţite, lucrurile au unire (C O N A C H I). — V. despărţi.
D E S P Ă R Ţ IT O R , -O Â R E , despărţitori, -oare, adj. Care des­
p a rte .— D in d e s p ă r ţi 4- suf. -(i)to r .
D E S P Ă R Ţ IT tJ R Ă , despărţituri, s. f. 1. Parte despărţită d in tr-u n
recipient, d intr-o încăpere, dintr-o ladă e tc .; încăpere mică despărţită
d in una mai m a re ; com partim ent. 2. C onstrucţie (improvtzară)
făcută cu scopul de a separa, de a delim ita ceva. 3. (înv.) G rup, ceată
izolată. — D in d e s p ă r ţi -1- suf. -(i)tu r ă .
D E S P Ă T U R Ă vb. I. v. d e s p ă tu r i.
D E S P Ă T U R A R E s. f. v. d e s p ă tu r l r e .
D E S P Ă T U R I, despăturesc, vb. IV. T ran z. A desface ceva care
fusese îndoit, strîns sau îm păturit. [V a r.: d e s p ă tu r ă vb. I] — Din
d e s 1- 4- [îm ]p ă tu ra .
D E S P Ă T U R lR E , despăturiri, s. f. A cţiunea de a despături. [Var. :
d e s p ă t u r ă r e s. f.]
D E S P E C E T L U I, despecetluiesc, vb. IV . T ranz. A rupe. a scoate
peceţile de pe o învelitoare, o scrisoare, u n pachet (pentru a desface,
a d eschide); a desigila. — D in d e s 1- 4- p e c e tlu i.
D E S P E C E T L U lR E , despecetluiri, s. f. A cţiunea de a despecetlui.
D E S P E C E T L U lT 8. n. D esp ecetlu ire.— V. despecetlui.
D E S P E R A , desper, vb. I. 1. Intranz. A-şi pierde orice speranţă,
a deznădăjdui. ❖ Refl. (înv.) Dacă la vtrsta ta te desperezi, apoi noi. . .
ce trebuie să fa c e m t (K O G Ă L N IC E A N U ). 2. T ranz. (Rar) A face
pe cineva să-şi piardă nădejdile, ră b d a re a ; a exaspera. [Prez. ind. şi:
desperez. — V a r.: d is p e r ă vb. I] — Lat. lit. d e s p e r a r e .
D E S P E R A R E , desperări, s. f. Faptul de a despera. ^ Loc. adv.
Cu desperare = (în m od) desperat, d e zn ă d ă jd u it; fig. (în legătură cu
m odul de a m unci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile.
❖ E xpr. A duce (sau a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe
cineva) să-şi piardă n ă d ejd ea ; a exaspera. [V a r.: d is p e r a r e s. f.]
D E S P E R A T , -A , desperaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat)
A juns la d e sp e ra re ; deznădăjduit. 2. (D espre m anifestări sau a titu­
dini) Care exprim ă, care d o v e '.ş te desperare. 3. Care provoacă despe­
rare ; care prezintă puţine posibilităţi de s c ă p a re ; periculos. [Var. :
d i s p e r â t , -ă adj.] — V. despera.
D E S P E R Ă Ţ IE s. f. (înv.) D esperare. — L at. lit. d e s p e r a tio , -onis.
D E S P E R E C H E Ă , desperechez, vb. I. T ranz. 1. A despărţi, n
desface două elem ente, două lucruri, două fiinţe care formează o p e­
reche. 2. A scoate o parte d intr-o serie de lucruri care alcătuiesc o
totalitate ; a descom pleta. — D in d e s 1- 4- [îm jp e re c h e a .
D E S P E R E C H E A T , -A , desperecheaţi, -te, adj. 1. D espărţit,
separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte d intr-un to t sau
d intr-o s e rie ; izolat, stingher. — V. desperechea.
D E S P E R E C H E R E , desperecheri, s. f. A cţiunea de a desperechea
şi rezultatul ei.
D E S P E R S O N A L IZ A T , -Ă, despersonalizaţi, -te, adj. (Rar) Care
şi-a pierdut personalitatea; fără personalitate. — P articipiul lui d e s ­
p e r s o n a liz a (rar folosit) devenit adjectiv.
D E S P IC Ă , despic, vb. I. 1. T ranz. A tăia, a sparge de-a lungul,
desfăcînd în două sau în mai m ulte bucăţi. ❖ Expr. A despica părul (sau
firul, firu l de păr) în patru = a cerceta prea cu de-am ănuntul. ♦ T ranz.
şi refl. Fig. A (se) frînge, a (se) sfîşia. Frageda inimioară se despică de
durere (C O N A C H I). 2. T ran z. şi refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca
(pe o anum ită porţiune). ♦ Refl. (D espre m uguri) A plesni, a se des­
chide. ♦ T ranz. (Rar) A despărţi, a separa. 3. T ranz. A străbate de-a
curm ezişul (văzduhul, o m ulţim e com pactă etc.). 4. T ranz. Fig. A
p ătrunde cu perspicacitate u n lucru co m p lex ; a analiza, a interpreta,
a explica, a dezleg a; p. ext. a expune am ănunţit. — L at. ^ d e s p ic a re .
D E S P IC A R E , despicări, s. f. A cţiunea de a (se) despica. ♦ Fig.
(N eobişnuit D ezbinare.
D E S PIC A T , -A, despicaţi, -te, adj. T ăiat, desfăcut de-a lungul ;
crăpat. — V. despica.
D E S P IC Ă T tJ R Ă , despicături, s. f. 1. T ăietură, crăpătură în
lungim e. 2. Bucată despicată d in tr-u n lem n. — D in d e s p ic a + suf.
D E S P IE D E C Ă vb. I. v. d e s p ie d ic a .
D E S P IE D IC A , despiedic, vb. I. T ranz. 1. A scoate piedica de la
picioarele unui animal sau de la roata u nui vehicul. 2. A deschide sigu­
ranţa de la mecanismul unei arm e de foc. [V a r.: d e s p ie d c c â vb. I]
— D in d e s 1- 4- [îm ]piedica.
D E S P IE P T A n A T , -A , despieptănaţi, -te, adj. C u pieptănătura
desfăcută, cu pârul deranjat. — D in d e s 1- 4- p ie p tă n a t.
D E S P IN T E C A , despintec, vb. I. T ran z. (Rar) A spinteca.
— D in d e s 1- -I- s p in te c a .
D E S P IR O N Î, despironesc, vb. IV . Refl. şi tranz. (Rar) A (se)
desprinde din piroane. — D in d e s 1- 4- p iro n i.
D E S P L E T I, despletesc, vb. IV. T ran z . A desface din îm pletitură.
♦ R efl. şi tranz. A(-şi) desface cosiţele. -+ R efl. Fig. (D espre n u ri,
D E SP L E T IR E - 235 —
D E S P L E T IR E , despletiri, s. f. A cţiunea de a (se) despleti.
D E S P L E T IT , -A , despletiţi, - te, adj. 1. D esfăcut din îm pletitură,
neîm pletit. 2. (D espre femei) C u p ăru l neîm pletit sau desfăcut din
îm pletitură ; nepieptănat, zbîrlit. — V. despleti.
D E S P O D O B l, despodobesc, vb. IV. T ran z . A scoate cuiva podoa­
bele. — D in d e s 1- 4- [îm ]p o d o b i.
D E S P O IÂ vb. I. v. d e s p u ia .
D E S P O IA T , -Â adj. v. d e s p u ia t.
D E S P O IE R E s . f. v. d e s p u ie re .
D E S P O L E lT , -A , despoleiţi, -te, adj. (Rar) C are şi-a p ierd u t
poleiala. — D in d e s 1- + p o le it.
D E S P O P l, despopesc, vb. IV . T ran z. (Rar) A răspopi. — D in
d e s 1- + p o p i.
D E S P O T , despoţi, s. m . 1. (In antichitate şi în orînduirea feudală)
C onducător cu puteri absolute (al unei ţări, al unei regiuni), care gu­
verna neîngrădit de legi, după b u n u l său p la c ; tiran. ♦ Fig. Persoană
care în acţiunile sale n u ţine seamă de alţii, care vrea să-şi im pună
cu orice p re ţ voinţa. 2. (în im periul bizantin) G uvernator autonom
a l unei provincii, al unui ţin u t. [Acc. ş i: despot] — N gr. d e s p o tis
(fr. d e sp o te ).
D E S P O T C O V l, despotcovesc, vb. IV. Refl. (D espre cai) A-şi
pierde potcoavele. T ran z. A scoate unui animal potcoavelc. — D in
d e s 1- 4- p o tc o v i.
D E S P O T C O V IT , -Ă , despotcoviţi, - te, adj. C ăruia i-au căzut
potcoavele ; fără potcoave. — V. despotcovi.
D E S P O T IC , -A» despotici, -e, adj. (D espre o faptă, u n regim,
o lege) D e despot, caracteristic d e sp o ţilo r; tiranic, dictatorial, sama­
volnic ; (despre oameni) pare se com portă ca u n despot. — F r. d e s -
p o tiq u e .
D E S P O T IS M 8. n. 1. C onducere arbitrară, neîngrădită de legi
sau care n u ţine seam ă de le g i; absolutism , tiranie. ♦ Fig. C om por­
tare sau atitudine a rb itra ră ; samavolnicie. 2. Form ă de guvem ăm înt
a unei ţări sau provincii condusă de u n d e s p o t; autocraţie. — F r.
d e s p o tis m e .
D E S P O T M O L l, despotmolesc, vb. IV . T ran z. A scoate u n ve­
hicul, o navă etc. din năm ol. ♦ A curăţa u n şanţ, u n bazin etc.
de năm olul depus la fund. — D in d e s 1- + [îm ]p o tm o li.
D E S P O Ţ ÎE , despoţii, s. f. (în v .) D espotism . — D in d e s p o t 4-
suf. -IC.
D E S P O V Ă R A , despovărez, vb. I. T ran z. A lua cuiva (din spi­
nare) o povară. — D in d e s 1- -f [îm ]p o v ă ra .
D fiS P R E prep. 1. (Introduce u n com plem ent indirect, u n com ­
plem ent circum stanţial de relaţie sau u n atrib u t) în legătură cu. . . , p ri­
vitor l a , referitor la . . . , de. M u tu înţelegea că e vorba despre el
(SA D O V E A N U ). Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi
(E M IN E S C U ). ♦ (în v .) îm p o tr iv a ..., a s u p r a ... A venit vremea ca
[Basta] să dobîndească A r d e a lu l... şi a-şi izbîndi despre M ihai (BĂ L-
C ESC U ). ♦ (Pop.) D upă, dinspre. Văr despre tată. 2. (In tro d u ce un
com plem ent circum stanţial de loc) D in partea, din regiunea, de la.
Ia t-o ! Plină despre munte Jese luna din brădet (C O ŞB U C). ♦ (Pop.)
Spre, înspre, către. Puse iute despre soare, cu palm a-i diafană, o mică
perdea trandafirie privirii (H O G A Ş ). 3. (în tro d u ce u n com plem ent
circum stanţial de tim p) A proape d e . . . , către, înspre. Era despre ziuă
(A L E X A N D R E SC U ). 4. (In tro d u ce iui atrib u t) D in partea d e . . . ,
dinspre. «S-o trăsneşti cu capul de păretele cel despre răsărit (C R EA N G Ă ).
5. (înv. şi a r h .; introduce un com plem ent de agent, indicînd autorul
unei acţiuni) D e, de către, din partea. S e asupreşte patria noastră despre
vrăjmaşi (A R H IV A ). — D in de* 4- s p re .
D E S P R E J M U l, desprejmuiesc, vb. IV . T ran z. A scoate, a des­
fiinţa îm prejm uirea unei curţi, a unui loc etc. — D in d e s 1- + [îm]-
p re jm u i.
D E S P R E J U R A , desprejurez, vb. I. T ran z. (Reg.) A dezlega, a
descinge (brîul, cingătoarea etc.). — D in d e s 1- 4* [îm ]p re iu ra .
D E S P R E JU R A T , -A , desprejuraţi, -te, adj. (Reg.) D escins (de
brîu, de cingătoare, de catrinţă). — V. desprejura.
D E S P R E S U R A , despresâr, vb. I. T ran z. A elibera o unitate
militară îm presurată sau o cetate asediată, înd ep ărtîn d arm ata asedia­
toare. — D in d e s 1- 4- [îm ]p re su ra .
D E S P R E S U R A R E , despresurări, s. f. A cţiunea de a despresura.
D E S P R fiŢ s . n. v. d is p r e ţ.
D E S P R E Ţ U lR E s. f. v. d is p r e ţu ir e .
D E S P R E U N A , despreunez, vb. I. T ran z. (Pop.) A despărţi fiinţe
sau lucruri unite. — D in d e s 1- 4- [îm ]p re u n a .
D E S P R IM Ă V A rA , pers. 3 desprimăvărează. vb. I. Refl. 1. A
veni prim ăvara, a se face prim ăvară. 2. (Rar, despre elem ente din
natură) A lua aspect de prim ăvară. S -a desprimăvărat pădurea (E M I­
N E S C U ). — D in d e s 1- 4- p r im ă v a r ă .
D E S P R IM Ă V A rA R E s . f. F ap tu l de a se desprimăvăra. ♦ T r e ­
cere de la iarnă la p rim ăv a ră ; început de prim ăvară.
D E S P R IM Ă V Ă R A T , -A , desprimâvăraţi, -te, adj. (Rar, despre
elem ente din natură) Care are aspect de prim ăvară (tim purie). — V.
desprimăvăra.
D E S P R IN D E , desprind, vb. I I I . I. T ran z. 1. A desface u n
lucru de altul cu care este u nit, p r in s ; a separa. 2. A rupe,
a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat,
pus. ♦ A desface u n obiect din balam alele, nasturii, copcile, şireturile
etc. care îl susţin. + A lua d in cui sau din cuier. 3. A scoate din jug
DESTRĂBĂLARE
sau din ham uri u n anim ai de tra c ţiu n e ; a dejuga, a deshăm a. II. R efl.
1. A se desface şi a cădea sau a se înd ep ărta de la locul unde era prins,
f ix a t; a se detaşa. 2. A se desface d in tr-u n tot, a se separa, p. ext. a
se contura, a se desluşi. ♦ (D espre oam eni) A ieşi d in tr-u n grup sau
d in tr-o m ulţim e, a se detaşa. ♦ (Rar) A se despărţi, a se separa de
cineva. E u. m ăi băieţi, de acum nu mă m ai desprind de voi (C A M IL A R ).
3. Fig. A rezulta, a reieşi. D in ce spunea.. . se desprindea.. . o adîncă
silă (M . I. C A R A G IA L E ). ♦ A se distinge, a se înţelege, a se auzi.
Peste cîteva clipe se desprinse. . . cuvîntul plîngăreţ şi umil al lui Ignat
Cercel (R E B R EA N U ). [Perf. s. desprinsei, part. desprins] — D in d e s 1-
4- p rin d e .
D E S P R IN D E R E , desprinderi, s. f. A cţiunea de a (se) desprinde;
desfacere, dezlipire, detaşare.
D E S P R IN S s. n . (Rar) D e sp rin d ere.— V. desprinde.
D E S P R IP O N l, despriponesc, vb. IV . T ran z . A dezlega u n animal
de la priponul de care fusese legat. — D in d e s 1- + p rip o n i.
D E S P U IA , despâi, vb. I. 1. T ranz. şi refl. A (se) dezbrăca în
pielea goală. ♦ Fig. A (se) d e sfru n z i; a lăsa sau a răm îne fără ver­
deaţă. 2. T ran z. A-i lua cuiva to t ce a r e ; a jefui, a prăda. 3. T ranz.
A ju p u i de piele. ♦ (Rar) A curăţa de c o ajă ; a coji. 4. T ran z. A scoate
d in tr-o scriere, d in tr-u n dosar etc. to t ce prezintă interes p e n tru lăm u­
rirea unei chestiuni. ❖ E xpr. A despuia scrutinul — a scoate din urnă
şi a num ăra voturile obţinute în tr-o alegere. [V a r.: d e s p o iâ vb. I]
— L at. d ls p o lia re .
D E S P U IA T , -Ă, despuiaţi, -te, adj. 1. D ezbrăcat, în pielea goală ;
p . ext. îm brăcat sum ar. ♦ (D espre copaci sau plante) L ipsit de frunze,
de verdeaţă. 2. Jefuit, prădat. 3. (D espre o carte, u n dosar etc.) D in
care 8-a extras to t ce prezintă interes p en tru o anum ită chestiune.
[V ar.: d e s p o iâ t, -ă a d i.]— V . despuia.
D E S P U lfiR E , despuieri, b. f. A cţiunea de a (se) despuia. [V ar.:
d e s p o iâ r e s. f.]
D E S T Ă IN U I, destăinuiesc, vb. IV . 1. T ranz. A spune cuiva, a
da la iveală o taină, u n gînd a sc u n s ; a m ărturisi, a divulga. 2. Refl.
A-şi da p e faţă gîndurile sau sentim entele. ♦ Fig. A se da pe faţă,
a ieşi la iv e a lă ; a se trăda. [Prez. ind. ş i : destăinui] — D in d e s 1- 4-
tă in u i.
D E S T Ă IN U IR E , destăinuiri, 8. f. A cţiunea de a (se) destăinui
şi rezultatul e i ; divulgare, m ărturisire.
D E S T Ă R N IŢ A , destărniţez, vb. I. T ran z. (Reg.) A scoate tarniţa
de pe u n animal de c ălărie ; a deşeua. — D in d e s 1- + [ în ] tă r n iţa .
D E S T lN , destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. (în concepţiile mistice)
F orţă sau voinţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte tot
ce se petrece în v ia ţă ; fatalitate. — F r. d e s tin .
D E S T IN A , destinez, vb. I. T ran z. 1. A stabili, a hotărî (ceva)
d inainte în vederea u nui s c o p ; a hărăzi. 2. (în concepţiile mistice)
A h otărî dinainte soarta unei fiinţe sau a un u i lu c r u ; a ursi, a meni,
a predestina. — F r. d e s t i n e r (lat. lit. d e s tin a r e ) .
D E S T IN A T A R , -Ă , destinatari, -e, s. m . şi f. Persoană căreia i
se destinează sau i se trim ite c e v a ; adresant. — D u p ă fr. d e s ti­
n a ta ir e .
D E S T IN A Ţ IE , (rar) destinaţii, 8. f. 1. în treb u in ţa re (hotărîtă
dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde
se trim ite ceva. — F r. d e s ti n a tio n (lat. lit. d e s tin a tio , -onis).
D E S T IN D E , destind, vb. I I I . 1. Refl. A deveni mai p u ţin în c o rd a t;
a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (D espre nervi sau stări de spirit) A se
linişti, a se descărca. 2. R efl. (D espre fiinţe, corpul lor sau părţi ale
corpului) A se întinde, a se îndrepta. <> T ran z. Şi-a destins trupul
şi a plecat spre ieşire (G . M . Z A M F IR E S C U ). 3. Refl. (N eobişnuit,
despre u n ţin u t) A se întinde, a se desfăşura. 4. T ran z. (N eobişnuit)
A retrage. Întinse o m ină. . . apoi o destinse repede (D E LA V R A N C EA ).
[Perf. 8. destinsei, part. destins] — D in d e s 1- 4- [în ] tin d e .
D E S T IN D E R E , destinderi, s. f. F aptul de a (se) destinde;
slăbire, încetare a unei în c o rd ă ri; re lax are; fig. încetare a unei tensiuni
nervoase, a unei stări de spirit în c o rd a te ; liniştire.
D E S T IN S , -A , destinşi, -se, adj. 1. Relaxat. 2. (D espre ţinuturi,
suprafeţe) D esfăşurat în toată întinderea, întins. — V. destinde.
D E S T IN Z Ă T O R , -O A R E , destinzători, -oare, adj. (N eobişnuit)
C are destinde. — D in d e s tin s 4- suf. ~(ă)tor.
D E S T IT U I, destitui, vb. IV. T ran z. A scoate, a îndepărta pe
cineva d in tr-u n post, dintr-o funcţie (d rep t pedeapsă).— F r. d e s ti-
tu e r (lat. lit. d e s titu e r e ) .
D E S T IT U IR E , destituiri, s. f. A cţiunea de a destitui; scoatere
d in funcţie.
D E S T O A R C E , destârc, vb. I I I . T ran z. (Rar) A com pensa (o
pagubă, o suferinţă etc.). — D in d e s 1- 4- [ în ] to a rc e .
D E S T O lA , destâi, vb. I. T ran z . (Reg.) A-şi uşura inim a, a-şi
descărca n e ca z u l; 8 se răzbuna. ❖ E xpr. A -şi destoia foam ea ~ a-şi
potoli foamea. — D in d e s 1- 4- toi.
D E S T O IN IC , -A , destoinici, -e, adj. (D espre persoane şi acţiunile
lor) 1. V rednic, m eritos. + Isteţ, îndem înatic. 2. (U rm at de u n verb
la infinitiv sau la conjunctiv) C a p a b il; p. ext. în m ăsură (de a face
c e v a ); com petent. — Slav (v. sl. d o s to in u ).
D E S T O IN IC IE s. f. însuşirea de a fi destoinic ; aptitudine, capa­
citate, pricepere, iscusinţă. — D in d e s to in ic + suf. -ie.
D E S T R Ă B Ă L A , destrăbălez, vb. I. Refl. A se deda la o viaţă
im o ra lă ; a avea p u rtări dezm ăţate.
D E S T R Ă B Ă L A R E s. f. F ap tu l de a se destrăbăla, de a fi destră­
bălat ; desfrîu, dezm ăţ.
DESTRĂBĂLAT — 236 —
D E S T R Ă B Ă L A T , -Ă, destrăbălaţi, -te, adj. s. m . şi f. 1. Adj.
(D espre persoane sau despre viaţa, p u rtarea, ţin u ta lor) Care duce
o viaţă im o rală ; desfrînat, dezm ăţat. 2. S. m . şi f. Persoană des-
frînatâ. — V. destrăbăla.
D E S T R Ă M A , destrăm, vb. I. 1. Refl. (D espre ţesături sau obiecte
confecţionate) A se zdrenţui p rin desfacerea şi ruperea firelor, a se
rupe. <> T ran z . A destrăma o ţesătură. ♦ Fig. A se răsfira, a se
risipi. N işte noura?i albi se destrămară in aer (G A L A C T IO N ). 2.
T ranz. (Adesea fig.) A desface, a deşira un ghem , o îm pletitură etc.
3. T ranz. şi refl. (Adesea fig.) A (se) descom pune, a (se) desface în
elementele c o m p o n en te; a (se) dizolva, a (se) dezm em bra, a (se)
n im ic i; p. ext* a slăbi. — D in d e s 1- + tr a m ă .
D E S T R Ă M A R E , destrămări, s. f. A cţiunea de a (se) destrăma.
D E S T R Ă M A T , -A , destrămaţi, -te, adj. 1. (D espre îm pletituri,
ţesături etc.) C u fire d e sfăc u te ; rărit, zd ren ţu it. 2. Fig. Răsfirat,
îm prăştiat. Cu mustaţa Răsfirată Ş i cu barba Destrămată (T E O D O -
R E SC U ). 3. (Rar) D istrus, nim icit. 4. (în v .) D ezordonat, dezm ăţat,
destrăbălat. — V. destrăma.
D E S T R Ă M Ă T O R , destr&mătoare, s. n. M aşină folosită în filatură
pentru destrăm area zdrenţelor. — D in d e s t r ă m a -f suf. -(ă )to r .
D E S T R Ă M Ă T tJR Ă s. f. F ire sau sm ocuri ru p te, destrăm ate
dintr-o ţe să tu ră; zdrenţe. — D in d e s t r ă m a + suf. - ( ă jtu r ă .
D E S T R O IE N I, destroienesc, vb. IV . T ran z. A deszăpezi. — D in
d e s 1 + [ în jtro ie n i.
D E S T R O IE N ÎR E , destroieniri, s. f. A cţiunea de a destroieni.
D E S T R O IE N fT , -A, destroieniţi, -te, adj. D eszăpezit. — V.
destroieni.
D E S T R U C T lV , -A adj. v. d is tr u c tiv .
D E S T R U C T O R , -O Â R E , destructori, -oare, s. m . şi f. (Rar)
Persoană care distruge ; distrugător. — D u p ă fr. d e s t r u c te u r.
D E S T R U N A , destrunezt vb. I. T ran z. (Rar) A slăbi, a destinde o
strună încordată. — D in d e s 1- + [în ] s tr u n a .
D E S T R U N Â T , >Ă, destrtmaţi, -te, adj. (Rar) D iscordat. ♦ Fig.
Slăbit, moleşit. — V. destruna.
D E S T tJ L 1 adv. 1. A tît cît trebuie, în cantitate su ficien tă; de
ajuns, suficient. ♦ (Cu valoare de interjecţie) A ju n g e ! în cetează!
2. M ai m ult decît trebuie, prea m ult. Destul ţi-a i fă cu t mendrele
(C R EA N G Ă ). ❖ Loc. adv. D in destul — din belşug. ♦ (Reg.) D e
m ulte ori, adesea. 3. (U rm at de u n adjectiv sau de u n adverb introdus
prin prep. « d e » ) a ) (Exprim ă ideeâ de dim inuare a calităţii pozitive
indicate de adjectivul sau adverbul pe care-1 însoţeşte) A p ro a p e ...,
suficient d e . . . S -a u înţeles destul de bine (SA D O V E A N U ). b ) (Exprim ă
ideea de sporire a calităţii negative indicate p rin adjectivul sau ad ­
verbul pe care-1 însoţeşte) Destul de puţin. Destul de rău. — D in
d e 44- s ă tu l.
D E S T tJL *, -Ă , destui, -le, adj. 1. Care este în cantitate suficientă,
atît cît tre b u ie ; de ajuns. 2. în cantitate sau în nu m ăr m a re ; m ult.
❖ (S ubstantivat, n.) A suferit destule. ♦ M ai m ult d ecît trebuie, decît
este necesar. S în t destule-atîte chinuri! (A L E C S A N D R I). — D in
d e 4 + s ă tu l.
D E S T U P A , destup, vb. I. T ran z. 1. A scoate dopul unei sticle
sau capacul unui vas în fu n d a t; a desfunda. 2. A da la o parte înve-
litoarea care acoperă u n obiect, o gaură, o d esch izătu ră; a descoperi, a
d ezveli; a deschide. 3. (Rar) A desţeleni u n p ă m în t; a defrişa o
pădure. — D in d e s 1- + [a ]stu p a .
D E S T U P A R E , destupări, s. f. A cţiunea de a destupa.
D E S Ţ E L E N I, desţelenesc, vb. IV . 1. T ran z. A transform a p rin tr-o
arătură adîncă o ţelină în loc arabil; a desfunda. 2. Refl. (R ar, despre
copaci) A ieşi din rădăcini. — D in d e s 1» + [în ]ţe len i.
D E S Ţ E L E N IR E , desţeleniri, s. f. A cţiunea de a (se) desţeleni.
D E S Ţ E P E N Î, desţepenesc, vb. IV . Refl. (D espre corp sau muşchi,
p. ext. despre fiinţe) A n u mai fi ţeapăn sau în ţe p e n it; a-şi recăpăta
elasticitatea. — D in d e s 1- + [în ]ţe p en i.
D E S U fiT , -Ă , desueţi, -te, adj. Ieşit d in uz, necorespunzător
spiritului v re m ii; învechit, perim at. [ P r .: -su-et] — F r. d e s u e t
(lat. lit. d e s u e tu s ).
D E S U E T tJ D IN E s . f. (în expr.) A cădea în desuetudine = a
ieşi din uz, a nu mai fi o b iş n u it; a se învechi, a se perim a. [ P r .:
-su-e-l — Fr. d £ s u 6 tu d e (lat. lit. d e s u e tu d o , -in is).
D E S U F L E C A , desuflec, vb. I. T ran z. A desface ceea ce era
suflecat. — D in d e s 1- + su fleca*
D E S Z Ă P E Z f, deszăpezesc, vb. IV . T ran z. A curăţa de zăpadă
u n drum , u n loc e tc .; a destroieni. — D in d e s* - +• [în ]z ă p e z i.
D E S Z Ă P E Z IR E , deszăpeziri, s. f. A cţiunea d e a deszăpezi.
D E S Z Ă P E Z IT , -A, deszăpeziţi, -te, adj. Care a fost cu răţat de
zăpadă. — V. deszăpezi.
D E S Z Ă V O R Î, deszăvorăsc, vb. IV . T ran z. A deschide o uşă, o
poartă sau o cam eră încuiată, dînd Ia o parte zăvorul. — D in d e s 1» +
z ă v o r i.
D E S Z Ă V O R ÎR E , deszăvorîri, s. f. A cţiunea de a deszăvorî.
D E S Z ÎC E vb. IIT. v. d e z ic e .
D E S Z tC E R E 8. f. v. d e z ic e re .
D E Ş Â N Ţ s . n . sg. (R eg., în expr.) M i- i (sau îm i pare) deşanţ —
m ă apucă m irarea, îm i pare ciudat, bizar.
D E Ş Ă N Ţ A , deşănţez, vb. I. R efl. (Rar) A se destrăbăla.
DEŞTEPT
D E Ş Ă N Ţ A R E , deşănţări, s. f. (Rar) D estrăbălare, dezm ăţ;
d e z o rd in e .— V. deşănţa.
D E Ş Ă N Ţ A T , -A , deşănţaţi, -te, adj. 1. (D espre oameni, adesea
substantivat) D e zo rd o n at; dezm ăţat (în vorbă, în obiceiuri sau în
îm brăcăm inte). ♦ (D espre acţiuni sau lucruri) Care iese din limitele
b u n e i-c u v iin ţe ; neruşinat. 2. (D espre lucruri) C iudat, straniu, deşuchcat.
— V. deşănţa .
D fiŞ C Ă s . m . (înv.) T erm en familiar cu care u n soldat se adresa
altui soldat mai vechi în serviciu. — Sb. d e € k o « băiat *.
D E Ş C H lD E vb. I I I . v. d e sc h id e .
D E Ş C H fD E R E s. f. v. d e s c h id e re .
D E Ş C H tS , -Ă adj. v. d e sc h is .
D E Ş E L Ă 1 vb. I. v. d e ş e u a .
D E Ş E L A 8, deşel, vb. I. T ran z. A îndoi, a vătăma, a frînge spi­
narea unui animal sau, p . ext., a unui om prin poveri prea m ari sau
p rin lovituri puternice. — D in d e s 1- + ş a le .
D EŞELA T.1 s. n. F aptul de a deşela*. O- Loc. adv. Pe deşelate
(sau deşelatele, deşelatelea) — fără şa. [Form e g ram aticale: (în locu­
ţiuni) deşelate, deşelatele, deşelatelea]
D EŞELA T *, -Ă adj. v. d e ş e u a t.
D E Ş E L A T 8, -A , deşelaţi, -te, adj. (D espre animale, p. ext.
despre oameni) Care are spinarea îndoită, deform ată, ruptă de poveri
sau de lo v itu ri; spetit. — V. deşela*.
D E Ş fiR T 1, deşerturi, s. n. 1. Spaţiu g o l; pustietate. ❖ Loc. adv.
în deşert — a ) (în legătură cu privirea) în gol, fără ţin tă ; b ) în v a n ;
zadarnic. Cu deşert — cu nim ic, cu gol. Se întoarse cu deşert (IS P I-
R E S C U ). 2. R egiune cu ploi extrem de puţine, în care viaţa vegetală
şi animală este foarte redusă, iar populaţia foarte rară. 3. (în lim bajul
bisericesc, în expr.) A lua in deşert = a batjocori. 4. (Pop.) Partea
scobită a corpului (la om şi la animale) cuprinsă între ultim a coastă
şi osul şoldului. — L at. lit. d e s e r tu s (1» 2 cu sensul fr. desert).
DEŞfiRT®, -A R T Ă , deşerţi, -arte, adj. 1. Care nu conţine n im ic ;
gol. ♦ (Rar, despre copaci) Scorburos. 2. (D espre un păm înt, o ţară, o
regiune) L ipsit de vietăţi sau de v egetaţie; p ustiu. ♦ N elocuit, nepopulat.
3. Fig. L ipsit de te m e i; am ăgitor, ire a l; (despre vorbe) fără miez.
❖ Credinţă deşartă = superstiţie. ♦ (înv., despre oameni) Vanitos.
4. Fără re z u lta t; nefolositor, zadarnic. A ţi luptat luptă deşartă (E M I-
N E S C U ). [PI. f. ş i : deşerte] — L at. d e s e r tu s .
D E Ş E R T Ă , deşert, vb. I. 1. T ranz. A goli un recipient de conţinut.
❖ E xpr. A deşerta sacul ~ a spune to t ce ştii (noutăţi, glum e etc.).
❖ A bea pîna la fund băutura d in tr-u n v a s ; a da pe gît o bău­
tură. ♦ A scoate, a răsturna conţinutul unui recipient. Deşertă laptele
in oalele de prins (S A N D U -A L D E A ). 2. Refl. (D espre locuri populate
de oameni) A deveni gol, pustiu. [Prez. conj. pere. 3 să deşarte]
— D in d e şe rt* .
D E Ş E R T A R E , deşertări, s. f. A cţiunea de a (se) deşerta; golire.
D E Ş E R T Â T 1 s. n . D e şe rta re .— V. deşerta.
D E Ş E R T A T 8, -A , deşertaţi, -te, adj. (D espre recipiente) Gol.
golit. ■+ (S ubstantivat, în loc. adv.) Cu deşertatul — cu vasul goj.
— V . deşerta.
D E Ş E R T Ă C IU N E , deşertăciuni, s. f. 1. Lipsă de valoare, de im por­
ta n ţă ; zădărnicie; p. ext. lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare
de lucruri deşarte, nefolositoare ; uşurinţă, vanitate. — D in d e ş e r t 8
4- suf. -ăc-iune.
DEŞfSU, deşeuri, s. n. Parte care răm îne d in tr-u n material în
decursul prelucrării şi care n u mai poate fi folosită p en tru acea prelu­
crare ; rest. — F r. d £ c h e t.
D E Ş E U A , deşeuez, vb. I. T ran z. A scoate şaua de pe spinarea
u nui animal de călărie. [V a r.: d e ş e lâ vb. 1] — D in d e s 1- + [în]şeua.
D E Ş E U Â T , -A , deşeuaţi, -te, adj. (D espre anim alele de călă­
rie) Care nu are ş a , neînşeuat. [V a r.: d e ş e lâ t, -ă adj.] — V. deşeua.
D E Ş f conj» (Introduce o propoziţie concesivă) C u toate că,
m ăcar că. ❖ (în construcţii eliptice, cu valoare de com plem ent circum ­
stanţial concesiv) Deşi om tînăr, ştia foarte m ultă carte (SLA V IC I).
— D in de* + şi.
D E Ş IR Ă , deşir, vb. I. Refl. 1. (D espre obiecte înşirate pe aţă,
în special despre mărgele) A ieşi de pe aţă, a cădea (îm prâştiindu-se).
❖ T ranz. Deşiră mărgele. 2. (D espre aţa înfăşurată pe ghem sau
despre gheme) A se desfăşura în tr-un fir lung, a se desfira. O T ranz.
Deşiră aţa de pe ghem. 3. (D espre o îm pletitură sau un obiect îm pletit)
A se desface, a se destrăm a. O T ranz. A deşirat dantela. 4. Fig.
(D espre om sau corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea Iui.
5. Fig. (D espre locuVi şi peisaje din natură) A se desfăşura în faţa
spectatorului. — L at. d lse rra re .
D E Ş IR Â R E , (rar) deşirări, s. f. A cţiunea de a (se) deşira şi rezul­
tatul e i ; întindere.
D E Ş IR A T , -A, deşiraţi, -te, adj. 1. (D espre îm pletituri şi ţesături)
D estrăm at, d e sfă c u t; (despre aţă şi gheme) desfăşurat, desfirat. ♦
Fig. (D espre m anifestări ale gîndirii) Fără ş ir; dezordonat, dezlînat.
2. Fig. (D espre o a m e n i; adesea substantivat) în a lt şi slab. ♦ (D espre
p ărţi ale corpului omenesc) Prea lung, prea subţire, prea osos. — V. deşira.
D E Ş T s. n. v. d e g e t.
D E Ş T E P T , -E A P T Ă , deştepţi, -te, adj. 1. Care înţelege, care
prinde repede cu m intea ceea ce este e se n ţia l; ager la m inte, inteligent.
❖ Care exprim ă inteligenţă. + Ş iret, viclean, şm echer, rafinat.
2. T re z it din s o m n ; treaz. + T re z it d in letargie, dintr-o stare de
amorţeală ; activ. — L at. de-excitus.
D EŞTEPTA — 237 —
D E Ş T E P T Ă , deşttpt, vb. 1 . 1. R efl. şi tran z. A (se) trezi din som n.
+ A (se) trezi d in letargie, d in tr-o stare de am orţeală, de visare
e tc .; p. ext. a reveni sau a face să revină La viaţă. 2. Refl. (D espre
sentim ente, dorinţe, idei etc.) A lua fiinţă, a a p ă re a ; a se stîrni, a se
dezlănţui. ❖ T ran z. A i deşteptat în mine poetice simţiri (A L E C S A N D R I).
3. Refl. A deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de
realităţi. ❖ T ran z. Se străduia a-şi deştepta norodul (G O L E S C U ).
— L at. d e - e x c i t a r e .
D E Ş T E P T A R E , deşteptări, 8. f. F ap tu l d e a (se) deştepta.
+ (C oncr.) M om entul cînd se trezeşte cineva d in som n. ♦ Semnal
care anunţă scularea în in ternate, cazărmi etc.
D E Ş T E P T A T s . n . F ap tu l de a (se) deştepta; (concr.) m om entul
deşteptării.
D E Ş T E P T Â C ltfN E s. f. în su şirea de a fi d e şte p t; inteligenţă.
♦ F aptă sau vorbă de om deştept. — D in d e ş te p t + suf. -âc-itme>
D E Ş T E P T Ă T O R , -O Â R E , deşteptători, -oare, adj. Care deşteaptă
din somn. ❖ C tas deşteptător (şi substantivat, n.) — ceasornic care sună
autom at, la m om entul d orit, spre a deştepta pe cineva din som n. — D in
d e ş te p ta + z u î.-(ă )to r .
D E Ş T E R N E , deştirn, vb. I I I . 13 T ran z. A strînge aşternutul de
pe pat sau faţa d e masă cu obiectele rînduite pe ea. 2. Refl. (Rar) A
se întinde, a se desfăşura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). — D in
d e s 1* + [a ]ş te rn e .
D E Ş U C H E A T , -Ă , deşucheaţi, - te, adj. (D espre oam eni, despre
sentim entele şi acţiunile lor) 1. N ebun, sm intit. 2. D ezm ăţat, destră­
bălat, deşănţat. — D in d e s 1- 4- ş u c h e t (p u ţin folosit, <magh. siiket).
D E Ş U C H E T tJR Ă , deşuchet uri, s. f. (N eobişnuit) F ap tă deşu­
cheată; ţicneală. — D in d e ş u c h e a (p u ţin folosit) + suf. -(ă )tu r ă .
D E Ş U R U B A , deşurubez, vb. I. T ran z. A desface u n şu ru b învîr-
tindu-1. <►A desprinde, a dem onta u n o biect din şuruburi. — D in
d e s 1- + [în ]şu ru b a .
D E Ş U R U B Â R E , deşurubări, 8. f. Acţiunea de a deşuruba.
D E Ş U R U B Â T , -A , deşurubaţi, -te, adj. (D espre u n şurub)
D esfăcut (total sau parţial) p rin in v îrtire ; (despre u n o biect prins în
şuruburi) dem ontat, cu şu ru b u rile (total sau parţial) scoase. — V.
deşuruba.
D E T A IL A vb. I . v. d e ta lia .
D E T A IL A T , -A adj. v, d e ta lia t.
D E T A IL lS T , -Ă , detailişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care vinde
în detaliu, cu am ănuntul, cu bucata. ❖ (Adjectival) Negustor detailist.
[ P r .: -fa-»-] — D upă fr. d â ta illis te .
D E T A L IA , detaiiez, vb. 1. T ran z. A arăta, a expune, a analiza,
a dem onstra în m od am ănunţit. 4- Refl. (Rar) A ieşi în e v id e n ţă ; a
se contura în toate am ănuntele. [ P r .: -li-a. — V a r .: d e ta ilâ vb. I]
— F r. d â ta ille r .
D E T A L IA T , -Ă , detaliaţi, -te, adj. A m ănunţit. [ P r .: -li-at.
— V a r.: d e ta ilâ t , -ă adj,] — V . detalia.
D E T A L IU , detalii, s. n. Parte d in tr-u n în tre g ; am ănunt. O- Loc.
adv. în detaliu = a ) în fiecare am ănunt luat aparte. [C a sa ].. . înfăţi­
şează, în detaliu şi în total, vîrsta ei venerabilă (G A L Â C T IO N );
b j cu de-am ănuntul, detaliat. ❖ E xpr. (A vinde) în detaliu — (a vinde)
în cantităţi mici, cu bucata, cu am ănuntul. ♦ L u c ru m ărunt, lipsit
de im portanţă, secundar (în ansam blul celorlalte). ♦ Parte a unei
lucrări literare sau a unei opere de artă, care poate fi privită şi izolat.
— F r. d& tail.
D E T A Ş Ă , detaşez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) desprinde, a
(se) desface (din tr-u n t o t ) ; a (se) separa. 2. T ran z. A d a u n u i funcţionar
o însărcinare tem porară la u n alt serviciu sau în alt loc decît cel obiş­
n uit. + A destina şi a trim ite u n g ru p de soldaţi sau o subunitate
dintr-o unitate m ilitară, pen tru o m isiune specială. 3. Refl. (S p o rt)
A ieşi în evidenţă, a se evidenţia; a se distanţa, a întrece categoric.
— F r. d e ta c h e r .
D E T A Ş A B IL , -A, detaşabili, -e, adj. Care poate fi detaşat.
— D in d e ta ş a .
D E T A Ş A M E N T , detaşamente, s. n . 1. Sub u n itate m ilitară în tă­
rită, însărcinată a îndeplini o m isiune cu u n oarecare caracter dc
independenţă. <* Detaşamentul de avangardă (al clasei muncitoare) =
partidul m arxist-leninist. 2. Echipă, g ru p . — F r. d £ ta c h e m e n t.
D E T A Ş A R E , detaşări, s. f A cţiunea d e a (se) detaşa; des­
prindere, separare (d in tr-u n t o t ) ; îndepărtare.
D E T A Ş A T , -A , detaşaţi, -te, adj: D esprins, separat, izolat (dc
cineva sau de ceva). ♦ (S p o it; adverbial) î n m od categoric. — V.
detaşa.
D E T E C T A , detectez, vb. I. T ran z, A identifica, a descoperi (un
avion, o m ină explozivă, prezenţa unei u n d e radioelectrice etc.). — F r.
d â t e c t e r (<engl.).
D E T E C T A R E , detectări, s. f. F ap tu l de a detecta.
D E T E C T IV , detectivi, s. m. A gent secret al poliţiei d in ţările
cap italiste; agent secret în serviciul unei persoane particulare. — F r.
d e te c tiv e (<engl.).
D E T E C T O R , detectoare, s. n , 1. A parat sau dispozitiv folosit
p e n tru a constata prezenţa gazelor de luptă, a gazelor de m ină etc.
2. (în radiofonie) A parat sau dispozitiv care serveşte la detectarea
undelor radioelectrice. — D u p ă te, d e te c te u r.
D E T E C Ţ IE , detecţii, s. f. O peraţie de transform are a u n ei te n ­
siuni electrice d e în altă frecvenţă în tr-u n cu ren t electric d e joasă frec­
venţă. — F r. d â te c lio n (<engl.).
D ETR O N A R E
D E T E N Ţ IE s , f. v. d e te n ţiu n e .
D E T E N Ţ lttN E , detenţiuni, s. f. i . R eţinere în stare de arest
p e n tru cercetări. 2. Pedeapsă cu închisoarea p e n tru infracţiuni politice.
Detenţiune grea. 3, (Rar) Posedare, păstrare (a unui bu n material).
[P r .: -ţi-u-. — V a r.: d e te n ţie s. f.] — F r. d £ te n tio n (lat. lit. d e te n tio ,
-o n is).
D E T E R IO R A , deteriorez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) uza, a (se)
strica (prin întrebuinţare îndelungată). [ P r .: - ri-o-] — F r. d £ te r io r e r
(lat. lit. d e te r io r a r e ) .
D E T E R IO R A R E , deteriorări, s. f. A cţiunea de a (se) deteriora;
stricare, uzare. [ P r .: -ri-o-]
D E T E R IO R A T , -Ă , deterioraţi, -te, adj. U zat, stricat. [ P r .:
-ri-o-] — V. deteriora.
D E T E R M IN Ă , determin, vb. I. T ran z. 1. A condiţiona în m od
necesar, a servi d re p t cauză p e n tru apariţia sau dezvoltarea unui fapt,
a u nui fenom en; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu p re c iz ie); a stabili,
a hotărî (o dată, u n term en etc.). ♦ A preciza însuşirile unui corp,
ale unei plante, ale un u i fenom en (în vederea repartizării acestora în
categorii). + A calcula, a deduce pe baza u n o r anum ite date. 3. A
face pe cineva să ia o hotărîre. 4. (D espre un cuvînt sau o propoziţie)
A preciza sensul un u i cuvînt sau al unei propoziţii. Adverbele deter­
mină verbele pe care le însoţesc. — F r. d £ t e r m i n e r (lat. lit. d e t e r ­
m in a r e ) .
D E T E R M IN A B IL , -Ă , determinabili, -e, adj. Care poate fi p re­
cizat, determ inat, calculat, stabilit. — D u p ă fr. d & te rm in a b le .
D E T E R M IN A N T 1, determinanţi, s. m . T ablou de num ere aşezate
în linii şi coloane, care simbolizează o anum ită operaţie algebrică
de efectuat cu aceste num ere. — F r. d e t e r m i n a n t .
D E T E R M IN A N T *, -A , determinanţi, -f.e, adj. 1. Care determ ină
sau este de n atură să determ ine c e v a ; hotărîtor. 2. (D espre cuvinte
şi propoziţii, adesea substantivat) Care precizează sensul u nui cuvînt
sau al unei propoziţii cu care este în legătură. — F r. d e te r m in a n t.
D E T E R M IN A R E , determinări, s. f. F aptul de a determina.
+ C uvînt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvînt sau al
altei propoziţii cu care este în legătură.
D E T E R M IN A T , -Ă , determinaţi, -te, adj. 1. Precizat, stabilit.
❖ Problemă determinată — problem ă care are u n num ăr lim itat de
soluţii posibile. 2. (D espre cuvinte) Precizat p rin tr-u n rap o rt de de­
term inare. — V . determina.
D E T E R M IN A T IV , -A , determinativi, -e, adj. (Adesea substan­
tivat, n.) D eterm inant1 (2 ). ❖ A djectiv determinativ = adjectiv de
n atu ră pronom inală care, fără să exprim e o însuşire, însoţeşte şi deter­
m ină substantivul. — F r. d 6 te r m i n a tif.
D E T E R M IN IS M s. n. T eoria legăturii necesare, guvernate de
legi, în tre toate evenim entele şi fenom enele şi a condiţionării lor cau­
zale. — F r. d â te r m in is m e .
D E T E R M IN IS T , -A , determinişti, -ste, adj., s, m, şi f. 1. Adj.
Care ţine de determ inism , al determ inism ului, referitor la determ inism .
2. S. m . şi f. A dept al determ inism ului. — F r. d e te r m in is te .
D E T E S T A , detest, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) u rî cu tărie, a (se)
dispreţui. — F r. d 6 t e s t e r (lat. lit. d e te s tă r i) .
D E T E S T A B IL , -A , detestabili, -e, adj. V rednic de ură, de nesu­
ferit. — F r. d e te s ta b le (lat. lit. d e te s ta b ilis ).
D E T O N Ă N T , -Ă , detonanţi, -te, adj. Care poate produce o deto-
naţie. — F r. d â to n a n t.
D E T O N A T O R , detonatoare, s. n . A g e n ţ/c h im ic sau mecanic
care poate produce detonaţia unei substanţe explozive. — D upă fr.
d e to n a te u r .
B E T O N Ă Ţ IE , detonaţii, s. f. 1. E xplozie; zgomot produs dc o
explozie; detunătură. 2. A rdere extrem de rapidă a unei substanţe
în tr-u n spaţiu închis, însoţită de o dezvoltare bruscă de gaze şi de un
zgomot caracteristic. — F r. d e to n a tio n .
D E T R A C A vb. I. Refl. (în tre b u in ţat num ai la tim purile compuse)
A se sm inti, a se ţicni; a se vicia. + (D espre m ecanism e sau despre
maşini) A se defecta, a se strica. — F r. d e tr a q u e r .
D E T R A C A R E , detracări, s. f. F aptul de a se detraca.
D E Ţ R A C Â T , -Ă , detracaţi, -te, adj. (D espre oameni, adesea
substantivat) Ţ icnit, dezech ilib rat; viciat. ♦ (D espre m ecanisme) D e­
fectat, stricat. — V. detraca.
D E T R A C T A , detractez, vb, I. T ran z. (Franţuzism ) A căuta să
micşoreze m eritele cu iv a ; a ponegri, a defăima. — F r. d â t r a c t e r .
D E T R A C T O R , -O A R E , detractori, -oare, s. m. şi f. (F ra n ţu -
zisrn) Persoana care defăimează, care caută să m icşoreze m eritele c u iv a ;
calcrom ator. — F r. d e t r a c t e u r (lat. lit. d e t r a c t o r , -o ris).
D E T R IM E N T s. n. ( în expr.) în detrimentul (cuiva sau a ceva) =
în dsuiia, în paguba (cuiva sau a ceva). — F r. d e t r i m e n t (lat. lit.
d e t r i m e o tu m ) .
D E T R lT IC , “Ă , detritici, -e, adj. (D espre roci) Care provine
din alta rocă, p rin tr-o acţiune de fărîm iţare datorită agenţilor externi.
— F r. d & tritiq u e .
D E T R lT U S 3. n . M aterial rezultat d in fărîm iţarea rocilor prin
acţiunea agenţilor externi. — F r. d £ tr i tu s (lat. lit. d e tr itu s ) .
D E T R O N A , detronez, vb. I. T ran z. A înlătura d in dom nie, a
alunga de pe tro n . ♦ (Ir.) A scoate (pe cineva) d intr-o dem nitate,
d intr-o funcţie. — F r. d â t r â n e r .
D E T R O N A R E , detronări, s. f. A cţiunea de a detrona; înlăturare
d in dom nie, alungare de pe tro n .
DETRONAT — 238
D E T R O N A T , -A , detronaţi, -te, adj. în lă tu ra t din dom nie, alungat
de pc tro n . — V. detrona.
D E T U N A , detăn, vb. I , 1. In tran z. (L a pers. 3) A face u n zgomot
ca al tu n e tu lu i; a b u b u i (p u te rn ic ); p. ext. a ră3una (tarei. ♦ T ranz.
(Rar) A face să răsune p u ternic. A lovit aproape un obuz care a de­
tunat urechile (C. P E T R E S C U ). ♦ Fig. (D espre fiinţe) A-şi m ani­
festa m înia în mod zgomotos. 2. Intranz. şi tranz. (L a pers. 3) A trăsni.
3. T ranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici. — L at. d e to n a r e .
D E T U N Â R E , detunări, s. f. Acţiunea de a detuna (1 ); bubuit,
detunătură.
D E T U N A T , -A, detunaţi, -te, adj. 1. L ovit de- tră s n e t; trăsnit.
2. Lovit, zdrobit. 3. Fig. (Rar, adesea substantivat) Zăpăcit, ţicnit. 4.
(Rar) T u n ă to r, detunător. H ohoteşte cu glas detunat (C . P E T R E S C U ).
— V. detuna.
D E T U N Ă T O R , -O Â R E , detunatori, -oare, adj. Care răsună
puternic (ca tunetul), tunător. — D in d e tu n a + suf. -(ă )to r .
D E T U N Ă T U R Ă , detunături, s. f. Zgom ot puternic, b u b u itu ră
m are produsă de o explozie sau de o arm ă de foc. — D in d e tu n a +
suf. - (ă) tură.
D E T tlN E T , detunete, s. n. (Rar) D etunătură. — D in d e tu n a +
tu n e t.
D E T U R N A , deturnez, vb. I. T ran z. A întreb u in ţa în m od ilegal
fonduri (sau alte bunuri) p en tru altă destinaţie decît cea prevăzută.
+ flm p r.) A sustrage în m od fraudulos bani p u b lic i; a delapida.
— F r. d 6 to u r n e r .
D E T U R N A R E , deturnări, s. f. F ap tu l de a deturna; întrebuinţare
ilegală a un o r fonduri (sau a altor bunuri) pen tru altă destinaţie decît
cea prevăzută.
D E Ţ IN Ă T O R , -O A R E , deţinători, -oare, 8. m . şi f. Persoană
care are în păstrare b u n u ri m a te ria le ; persoană care posedă u n lucru.
♦ Fig. Persoană care a o b ţin u t u n titlu. — D in d e ţin e -f* suf. ->(d )to r.
D E Ţ lN E , deţin, vb. II I. T ran z. 1. A avea în stăpînire sau în
păstrare u n b u n m aterial. ♦ A ocupa o funcţie, u n post. 2. A lipsi
pe cineva de libertate p e rso n ală ; a ţine pe cineva sub stare de arest.
— F r. d â t e n i r (după ţine).
D E Ţ IN E R E , deţineri, s. f. A cţiunea de a deţine şi rezultatul
ei. + Ceea ce constituie elem entul m aterial al posesiunii.
D E Ţ JN tJT , -A, deţinuţi, -te, s. m . şi f. Persoană ţin u tă sub stare
de a r e s t; arestat. — D u p ă fr. d £ te n u .
D E tlN Ă Z I adv. Zilele trecute, n u de m ult, acum cîteva zile. ❖
Loc. adj. De (m ai) deunăzi = d in zilele trecute, de acum cîteva zile.
[Acc. şi: deunăzi.— V a r.: d ă u n ă z i adv.]— D in d e * + u n ă (=-una) 4* zi.
D EV Â LE adv. î n jo s ; mai încolo. — D in d e 44- v a le .
D EV A LIZA , devalizez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A prăda, a
jefui. — F r. d e v a lis e r.
D E V A L O R IZ A , devalorizez, vb. I. T ran z. A reduce, a face să
scadă valoarea monedei sau a altor v a lo ri; a deprecia. ❖ Refl. Banii
se devalorizează. — Fr. d 6 v a lo ris e r.
D E V A L O R IZ A R E , devalorizări, s. f. A cţiunea de a (se) deva­
loriza ; scădere a valorii. ❖ Devalorizare monetară = legalizare a depre­
cierii monedei faţă de b u nuri şi faţă de m onedele s tră in e ; micşorare
oficială a conţinutului în au r al monedei unei ţări.
D E V A L O R IZ A T , -A , devalorizaţi, -te, adj. (D espre m onede şi
valori) Care şi-a m icşorat v alo area; depreciat. — V. devaloriza.
D E V A N SA , devansez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) 1. A întrece
pe cineva, a o lua cuiva înainte, a depăşi. 2. (Rar) A săvîrşi sau a face
să se petreacă ceva mai devrem e decît era norm al sau p re v ă z u t; a grăbi.
— F r. d e v a n c e r.
D E V A ST A , devastez, vb. I. T ran z. A distruge, a ruina, a pustii
o ţară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. — F r. d 6 v a s te r (lat. lit.
d e v a s ta re ).
D E V A S T A R E , devastări, s. f. A cţiunea de a devasta; distrugere
de bunuri m ateriale (în tim p de război, de răscoale); jefuire, prădare.
D E V A S T A T , -A , devastaţi, - te, adj. D istrus, ruinat, p u stiit;
jefuit, prădat. — V. devasta.
D E V A S T A T O R , -O A R E , devastatori, -oare, adj. (Adesea su b ­
stantivat) Care devastează ; distrugător, pustiitor. — F r. d â v a s ta te u r
(Ut. lit. d e v a s ta to r , -o ris).
D EV Ă LM A Ş, devălmaşi, s. m. (în v .) Părtaş la stăpînirea sau la
arendarea unei moşii sau a unei p ro p rie tă ţi; p . ext. părtaş la o afacere.
— D in d e -a v a lm a + suf. -aş.
D E V Ă L M Ă ŞIE , devălmăşii, 8. f. (în v .) Stăpînire sau folosire în
com un a păm înturilor, a pădurilor etc. ♦ (Şi astăzi) A ctivitate
desfăşurată în com un. ❖ Loc. adv. î n devălmăşie — în com un, de-a
valma. — D in d e v ă lm a ş 4- suf. -ie.
D E V E L O P A , developez, vb. I. T ran z. A trata cu u n reactiv
chim ic un film, o placă sau o hîrtie fotografică care au fost expuse,
pen tru a face să apară imaginea. ♦ A face să apară, cu ajutorul
căldurii sau p rin acţiunea chimică a u n u i lichid special, semnele scrise
cu cerneală simpatică. — F r. d & v elo p p er.
D E V E L O P A R E , developări, s. f. A cţiunea de ă developa.
D E V E L O P A T , -A , developaţi, -te, adj. (D espre filme, plăci sau
hîrtie fotografică) T ra ta t cu u n reactiv chim ic, după expunere, pen tru
a face să apară imaginea. — V. developa.
D E V E L O P A T O R , developatoare, s. n . Substanţă chimică cu
ajutorul căreia se developează. — D u p ă fr. d â v e lo p p a ţe u r .
— D E Z A G R E A B IL
D E V E N I, devin, vb. IV. In tran z . (U rm at de o întregire p redi­
cativă) 1. A se transform a, a se preface î n . . . ; a lua, a prim i aspectul
sau form a d e . . . O- E xpr. (Fam .) Ce a devenit? ~ (întrebare cu p ri­
vire la o persoană, p. ext. la u n lucru) ce s-a întîm plat cu e! ? ce soartă
a avut ? 2. A începe sau a ajunge să f i e ; a se face. Pretinde că a devenit
învăţat (C A M IL P E T R E S C U ). 3. (Fam ., în expr.) Cum devine cazul
(sau chestia) = cum stau lucrurile. — F r. d e v e n i r.
D E V E N IR E , deveniri, s. f. A cţiunea de a deveni; mişcarea, schim ­
barea şi dezvoltarea naturii şi a societăţii, apariţia noului şi distrugerea
vechiului pe calea luptei dintre contrarii. ❖ Loc. adv. în devenire =
în curs de transform are, de evoluţie.
D E V E R s. n. V olum ul vînzărilor de m ărfuri, exprim at în bani.
— T c . d e v ir.
D E V E R S O R , deversoare, s. n. Instalaţie aşezată în calea unui
curent de lichid, p e n tru m enţinerea u nui nivel constant sau pentru
efectuarea de m ăsurători asupra curentului. ♦ D eschizătură în partea
superioară a unui p erete care barează u n curs de apă, făcută cu scopul
de a asigura scurgerea surplusului. — D u p ă fr. d 6 v e rs o ir.
D E V IĂ , deviez, vb. I. In tran z . 1. A se abate de la o direcţie dată.
2. Fig. A se îndepărta de la subiect, a se abate de la calea b u n ă ; p. ext.
a începe să facă lucruri necorecte. ♦ (D espre m em brii unui partid
com unist sau m uncitoresc) A se abate de la linia politică m arxist-leni-
nistă a partidului. [ P r .: -vi-a] — F r. d 6 v ie r (lat. lit. d e v ia re ).
D E V IA T O R , -O A R E , deviatori, -oare, s. m . şi f. M em bru al
unui p artid com unist sau m uncitoresc care se abate ae la linia politică
a partidului. [ P r .: — D u p ă fr. d £ v ia te u r.
D E V IA Ţ IE , deviaţii, s. f. A batere de la direcţia naturală a unui
lucru. [ P r .: -vi-a-] — F r. d â v ia tio n .
D E V IE R E , devieri, s. f. F aptul de a devia. ♦ Abaterea acului
busolei d e la linia m eridianului m agnetic. [ P r .: -vi-e-]
D E V IN Ă , devinez, vb. I. T ran z. (F ranţuzism înv.) A ghici.
— F r. d e v in e r.
D E V IN A Ţ IE s. f. v. d iv in a ţie .
D E V lZ , devize, 8. n . Evaluare a cantităţilor de m ateriale sau de
piese, a costului lor şi a forţei de m uncă necesare p en tru exe­
cutarea unei construcţii, a unei instalaţii, a unei maşini etc. (Im pr.)
L istă, situaţie. — F r. d e v is.
D E V lZ Ă , devize, s. f. Form ulă care exprim ă concis o idee călău­
zitoare în com portarea sau în activitatea cuiva. — F r. d e v ise .
D E V lZ E 8. n . pl. Efecte de com erţ (cambii, cecuri) emise în
valută străină, servind ca m ijloc de plată în relaţiile comerciale in ter­
naţionale ; m oneda unei ţări străine. — F r. d e v ise s.
D fiV L Ă , devie, s. f. (Fam .) Ţ easta c a p u lu i; căpăţînă ; p . ext. cap.
D E V O R Ă , devorez, vb. I. T ran z. (D espre animale şi, ir», despre
oameni) A m înca cu lăcomie, a înghiţi pe nem estecate. ♦ Fig. A con­
sum a, a m istui, a înghiţi. — F r. d 6 v o r e r (lat. lit. d e v o ra re ).
D E V O R A N T , -A , devoranţi, -te, adj. Care devorează;/& . arzător,
m istuitor. — F r. d e v o r a n t.
D E V O T , -A , devoţi, -te, adj. (Franţuzism ) 1. Evlavios, cucer­
nic. 2. (N eobişnuit) D evotat. — F r. d £ v o t.
D E V O T A , devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în servi­
ciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra. — L at. lit. d e v o ta r e
(fr. d 6 v o u e r).
D E V O T A M E N T s. n . A taşam ent sincer faţă de o persoană sau
faţă de o cauză şi hotărîrea de a o servi cu abnegaţie în orice îm pre­
ju ra re .— F r. d 6 v o u e m e n t (după devota).
D E V O T A R E , devotări, s. f. (înv.) D e v o tam en t.— V. devota.
D E V O T A T , -A , devotaţi, -te, adj. Plin de devotam ent, de
a bnegaţie; credincios. — V. devota.
D E V O Ţ IU N E s. f. (Franţuzism ) Evlavie, cucernicie. [ P r .: -/*-«-]
— F r. d 6 v o tio n .
D E V R E M E adv. D e tim puriu, din tim p. — D in de* 4- v r e m e .
D E X T E R IT A T E , (2 ) dexterităţi, s. f. 1. A bilitate, dibăcie, înde-
m înare. 2. (Ieşit d in uz) M aterie de învăţăm înt (desen, m uzică, cali­
grafie, gim nastică, gospodărie, lucru de m înă) avînd d re p t scop să
dezvolte însuşirile artistice şi îndem înarea practică a elevilor. — Fr.
d e x tâ r itâ (Ut. lit. d e x te r ita s , -a tis ).
D E X T R lN Ă b. f. Substanţă albă, am orfă, solubilă în apă, obţi­
n ută p rin transform area am idonului; se întrebuinţează ca apret textil,
ca surogat al gum ei arabice etc. — F r. d e x tr in e .
D E Z - v. d e s 1-.
D E Z A C O R D , dezacorduri, s. n. L ipsă de acord, de armonie
(între opinii, sentim ente, fenomene). — F r. d £ s a c c o rd .
D E Z A C O R D A , dezacordez, vb. I. Refl. (D espre instrum ente
m uzicale cu coarde) A-şi pierde consonanţa tonurilor (prin slăbirea
coardelor), a se ' discorda. -O- T ranz. (Rar) Umezeala dezacordează
instrumentele. — F r. d â s a c c o r d e r .
D E Z A C O R D Â R E , dezacordări, s. f. F aptul de a (se) dezacorda.
D E Z A C O R D A T , -A , dezacordaţi, -te, adj. (D espre in stru ­
m ente muzicale cu coarde) Care n u mai este a c o rd a t; discordat.
— V. dezacorda.
D E Z A E R 1SÎ, dezaerisesc, vb. IV . T ran z. A evacua aerul din
pungile de aer form ate în părţile de sus ale conductelor, ale rezer­
voarelor etc. — D in d e s 1- -f a e r is i.
D E Z A G R E A B IL , -A , dezagreabili, -e, adj. N eplăcut, supărător.
[ P r .: -gre-a-] — D upă fr. d e s a g re a b le .
DEZAGREGA — 2 39 —
D E Z A G R E G Ă , pers. 3 dezagregă, vb. I. R efl. (D espre corpuri)
A se desface în părţile lui constitutive. ♦ Fig. (D espre o com unitate)
A -şi pierde coeziunea. — D u p ă fr. d £ s a g r £ g e r .
D E Z A G R E G A R E , dezagregări, s. f. A cţiunea de a se dezagrega
şi rezultatul e i ; desfacere (a unui corp) în părţile sale constitutive.
D E Z A G R E G A T , -Â , dezagregaţi, -te, adj. D esfăcut în părţile
lui com ponente. ♦ Fig. (D espre o com unitate) Care şi-a p ierd u t cu
totu l coeziunea. — V. dezagrega.
D E Z A G R E M E N T , dezagremente, 8. n. (Franţuzism ) N eplăcere,
neajuns. — Fr. d â s a g r e m e n t.
D E Z A L C Ă T U I, dezalcăîuttsc, vb. IV. R efl. şi tranz. (Rar) A
(se) desface în părţile din care a fost a lc ă tu it; a (se) descompune.
— D in d e s 1- 4- a lc ă tu i.
D E Z A L C Ă T U ÎR E , dezalcătuiri, s. f. A cţiunea de a (se) dezalcătui.
D E Z A M Ă G I, dezamăgesc, vb. IV. T ran z. A face pe cineva să-şi
piardă ilu ziile; a deziluziona, a decepţiona. — D in d e s 1- + a m ă g i.
D E Z A M Ă G IR E , dezamăgiri, s. f. D eziluzie, decepţie. — V.
dezamăgi.
D E Z A M Ă G IT , -A , dezamăgiţi, -te, adj. în şelat în aşteptările
sale ; deziluzionat, decepţionat. — V. dezamăgi.
D E Z A M Ă G IT O R , -O Ă R E , dezamăgitori, -oare, adj. Care deza­
m ăgeşte.— D in d e z a m ă g i + sul', - ( i ) tor.
D E Z A M E Ţ lT , -Ă , dezameţiţi, -te, adj. (Rar) T re z it din ameţeală,
dezm eticit. — D in d e s 1- + a m e ţit.
D E Z A P R O B A , dezaprâb, vb. I. T ran z. A fi îm potriva unui
lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a n u încuviinţa, a
găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). — F r. d â s a p p r o u v e r
(după aproba) .
D E Z A P R O B A R E , dezaprobări, s. f. A cţiunea de a dezaproba.
D E Z A P R O B A T O R , -O Ă R E , dezaprobatori, -oare, adj: Care
dezaprobă, care exprim ă dezaprobare, de dezaprobare. — D u p ă fr.
d â s a p p ro b a te u r .
D E Z A R M A , dezarm ez, vb. I. 1. T ran z. A lua cuiva arm ele, a
sili pe cineva să predea armele. + (Scrimă) A face (printr-o lovitură
cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din m îna adversarului. 2. Intranz.
(D espre state) A desfiinţa sau a micşora înarm area şi forţele m ilitare.
3. T ranz. A scoate d in tr-u n fort sau d intr-o cetate arm am en tu l; a
scoate de pe u n vas de război arm am entul şi a retrage echipajul. 4.
Tranz. Fig. A face pe cineva să părăsească lupta, a lua cuiva posibi­
litatea de contraacţiune sau de îm potrivire la ceva. — F r. d 6 s a r m e r .
D E Z A R M A N T , -Ă , dezarmanţi, -te, adj. Care anihilează puterea
de a reacţiona a c u iv a ; care face pe cineva să părăsească lu p ta, să
capituleze. — F r. d â s a r m a n t.
D E Z A R M A R E , dezarmări, s. f. A cţiunea de a dezarma.
D E Z A R M A T , - Â t dezarmaţi, -te, adj. 1. C ăru iai s-au lu at arm ele;
fără arme, neînarm at. 2. Fig. L ipsit de voinţă şi de curaj în v ia ţă ;
lipsit de puterea de a re a cţio n a ; lipsit de apărare. — V. dezarma.
D E Z A R T IC U L A , dezarticulez, vb. I. T ran z. A scoate u n m em bru
din articulaţie (p rin tr-o operaţie chirurgicală). ♦ Refl. (D espre oase)
A ieşi din încheieturi ; a se d islo ca; fig , (despre u n organism, u n tot
organic) a-şi pierde coeziunea; a se dezagrega. — F r. d & s a rtic u le r.
D E Z A R T IC U L A R E s . f. A cţiunea de o (se) dezarticula.
D E Z A R T IC U L A T , -A, dezarticulaţi, -te, adj. 1. (D espre mem bre)
Scos din artic u la ţie ; (despre oase) ieşit, sărit din articulaţie, dislocat.
2. Fig. Incapabil de mişcări c o o rd o n ate; dezechilibrat, ţeapăn.
3. (Rar, despre cuvinte şi despre sunetele vorbirii) R ău articulat,
pronunţat neclar. — V. dezarticula.
D E Z A R T IC U L A Ţ IE , dezarticulaţii, s. f. D ezarticu lare.— F r.
d ^ 6 a rtic u la tio n .
D E Z A S IM IL Ă Ţ IE s . f. Proces de transform are a u n o r substanţe
complexe, specifice organism ului, în alte substanţe mai sim ple şi ne­
specifice, pe care organism ul le elim ină. — F r. d £ s a s s im ila tio n .
D E Z A S T R U , dezastre, s. n. N enorocire m a re ; catastrofă. — F r.
d â s a s tre .
D E Z A S T R U O S , -O Ă S Ă , dezastruoşi, •oase, adj. C u caracter
de dezastru, de proporţiile u n u i d e z a stru ; nim icitor, înfricoşător,
catastrofal. [P r.: -tru -o s]— D upă fr. d £ sastre u x »
D E Z A V A N T A J, dezavantaje, s. n. îm p reju rare neprielnică,
nefavorabilă ; aspect sau condiţie care creează o situaţie de inferio­
ritate ; inconvenient. — F r. d £ s a v a n ta g e .
D E Z A V A N T A JĂ , dezavantajez, vb. I. T ran z. A păgubi pe c in e v a ;
a pune pe cineva în tr-o situaţie de inferioritate. — F r. d â s a v a n ta g e r .
D E Z A V A N T A JO S , -O A S Ă , dezavantajoşi, - oase, adj. Care deza­
vantajează, care pricinuieşte u n dezav an taj; nefavorabil, neprielnic,
păgubitor. — D u p ă fr. d e s a v a n ta g e u x .
D E Z A V U A , dezavuez, vb. I. T ran z. (F ranţuzism ) A dezaproba, a
se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. [ P r .: -vu-a] — F r.
d e s a v o u e r.
D E Z A V U A R E , dezavuări, s. f. (Franţuzism ) Faptul de a d ezavua;
dezaprobare, desolidarizare. [ P r .: -vu-a-\
D E Z A X A , dezaxez, vb. I. T ran z. A deplasa o axă d in poziţia
ei norm ală. ♦ Refl. Fig. (D espre oameni) A părăsi linia norm ală a
c o n d u ite i; a-şi pierde echilibrul m oral (şi m intal). — F r. d e s a x e r.
D E Z A X Ă R E , dezaxări, s. f. A cţiunea de a (se) dezaxa. ♦ Fig.
D ezechilibru, d ezo rien tare; tu lb u rare m intală.
D E ZE C H IL IB R A T
D E Z A X Ă T , -A , dezaxaţi, -te, adj (D espre oam eni, adesea sub­
stantivat) D ezechilibrat, d escum pănit; tu lb u rat m intal. — V. dezaxa.
D E Z B A T E 1, dezbat, vb. I I I . T ranz. A discuta pe larg şi adesea în
contradictoriu o chestiune, o problem ă etc. cu una sau cu mai multe
persoane; a supune ceva discuţiei. ♦ A exam ina o cauză, u n p ro c e s; a
judeca. — F r. d £ b a ttr e (după bate).
D EZBA TE*, dezbat, vb. I I I . 1. T ranz. (Pop.) A desface ceva
care fusese b ă tu t (fixat, prins) cu c u ie ; a desprinde ceva de unde
fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. Refl. (înv.) A ieşi, a se elibera
de sub stăpînirea cuiva. 3. T ranz. (Pop.) A afîna u n păm înt bătut,
uscat, întărit. — D in d e s 1- 4- b a te .
D E Z B A T E R E , dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate1; analiză
am ănunţită, discutare, delib erare; p. ext. discuţie largă (în cadrul
unei adunări cu caracter oficial) asupra unei problem e de interes
obştesc. ❖ Dezbateri judiciare — discutarea în contradictoriu a cauzei
de către părţi în faţa unei instanţe de judecată. D ezbateri parlamentare
= discuţii privitoare la chestiuni im portante de politică internă sau
externă care au loc în parlam ent. ♦ Raţionam ent, analiză in te rio a ră ;
frâm întare a m inţii.
D E Z B Ă IE R Ă , dezbăier, vb. T. T ranz. A dezlega, a desface, a
deznoda băierile. — D in d e s 1- + [îm jb ă ie ra .
D E Z B Ă R A , dezbar, vb. I. Refl. 1. A părăsi o deprindere rea, a
se lăsa, a se dezobişnui de un n ă ra v ; a se dezvâţa. 2. A se desface, a
se d e sp ă rţi; p . ext. a se elibera, a scăpa, a se descotorosi de cineva
sau de ceva. [Prez. ind. ş i : dezbar]
D E Z B Ă R Ă R E s. f. Acţiunea de a se dezbăra; dezvăţ.
D EZ B Ă T A , dezbat, vb. I. T ranz. şi refi. (Rar) A (se) trezi din
beţie. ♦ T ranz. Fig. A aduce pe cineva la realitate; a dezm etici.
— D in d e s 1- + [îm jb ăta .
D EZ B IN Ă , dezbin, vb. I. 1. T ran z. A face să se despartă, să se
duşm ănească, a produce discordie între două sau mai m ulte p e rso an e ;
a învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de
undeva). — L at. d is g lu t[i]n a re (refăcut după îmbina).
D E Z B IN A R E , dezbinări, s. f. F aptul de a (se) dezbina; despărţire,
s ep a ra re ; învrăjbire, discordie. ♦ C ontradicţie, dezacord, conflict.
D E Z B IN A T , -Ă, dezbinaţi, -te, adj. învrăjbit. — V. dezbina.
D E Z B IN Ă T O R , -O A R E , dezbinători, - oare, adj. (Rar) Care
dezbină. — D in d e z b in a + suf. -(ă )to r .
D E Z B ÎR N Â , dezbîrnez, vb. I. T ranz. (Rar) A scoate, a desprinde,
a rupe ceva de la locul lu i; a mişca din lo c ; a disloca. — D in d e s 1-
+ b irn ă .
D E Z B ÎR N Ă R E , dezbirnări, s. f. (Rar) A cţiunea de a dezbirna.
D EZ B O B IN Â , dezbobinex, vb. I. T ranz. A desfăşura, a scoate un
fir, o sîrm ă de pe o bobină. — D in d e s 1- + b o b in ă .
D E Z B O B IN Ă R E , dezbobinări, 8 . f. A cţiunea de a dezbobina.
D E Z B O D O L l, dezbodolesc, vb. IV . Refl. (Reg.) A se descoperi, a
se dezveli. — D in d e s 1- 4- [tm jbodoli.
D E Z B R Ă C Ă , dezbrac, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A-şi scoate sau a
scoate cuiva îm brăcăm intea, a (se) despuia. ♦ T ran z. A scoate, a
lepăda (o haină). ♦ Refl. Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se des­
cotorosi de ceva. 2. T ran z. Fig. A jefui, a prăda. — L at. * d is-
b ra c a re .
D E Z B R Ă C A R E s. f. Acţiunea de a (se) dezbrăca.
D E Z B R Ă C A T , -Ă , dezbrăcaţi, -te, adj. C u hainele scoase, fără
h a in e ; gol. + (Substantivat) O m sărac, lipsit de mijloace. ♦ Fig.
(Rar) L ipsit de ceva. Oameni. . . dezbrăcaţi de mustrarea cugetului
(D R Ă G H 1C I). — V. dezbrăca.
D E Z B R Ă C Ă T O R , -O Â R E , dezbrăcători, - oare, adj. (Rar) Care
d e zb rac ă ; fig. care despoaie, sărăceşte, ruinează, jefuieşte. — D in
d e z b r ă c a + suf. -(ă ) tor.
D E Z B R O B O D l, dezbrobodesc, vb. IV . Refl. A -şi desface, a-şi
lua de pe cap broboada, basmaua, năfram a etc. — D in d e s 1-
+ [îm ]b ro b o d l.
D E Z B R O B O D tR E a. f. A cţiunea de a se dezbrobodi.
D E Z B R O B O D lT , -A, dezbrobodiţi, -te, adj. C u broboada scoasă;
cu capul descoperit. — V. dezbrobodi.
D E Z B U M B A , dezbumb, vb. I. T ran z . şi refl. (Reg.) A(-şi) des-
cheia o haină încheiată cu n a s tu r i; a(-şi) descheia nasturii de la o haină.
— D in d e s 1- + [îm ]b u m b a .
D E Z D Ă U N Ă , dezdăunez, vb. I . T ran z . (Rar) A despăgubi.
— D in d e s 1- + d ă u n a .
D E Z D O l, dezdâi, vb. IV. 1. T ran z . A desface o ţesătură, o hîrtie
sau alt lucru în d o it; a desface, a în tin d e , a despături. 2. Refl. A reveni
în poziţie dreaptă (după ce a fost în d o it); a se îndrepta, a se destinde.
[Prez. ind. ş i : dezdoie^c] — D in d e s 1- + [înjdoi.
D E Z D O lR E s. f . A cţiunea d e a (se) dezdoi,
D E Z E C H IL IB R A , dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-şi pierde echi­
librul. ♦ Fig. A-şi pierde judecata dreaptă. 2. T ran z . A face ca în tr-un
buget cheltuielile să întreacă veniturile. — F r. d e s g q u ilib r e r .
D E Z E C H IL IB R A R E , dezechilibrări, s. f. A cţiunea de a (se)
dezechilibra şi rezultatul ei.
D E Z E C H IL IB R A T , -Ă , dezechilibraţi, -te, adj. 1. Care şi-a
p ierd u t echilibrul. ♦ Fig. (D espre oameni) Care şi-a pierdut judecata
c la ră ; descum pănit, tu lb u ra t (m intal). 2. (D espre buget) L ipsit do
o proporţie ju stă în tre venituri şi cheltuieli, cheltuielile în trec în d venii
tu rile ; deficitar. — V. dezechilibra.
D E Z E C H IL IB R U — 240 —
D E Z E C H IL IB R U s. n . I. Lipsă de echilibru. 2. Fig. T u lb u rare
m intală; lipsă de judecată clară. — F r. d6s£ q u ilib re.
D E Z E C H IP A , dezechipez, vb. I. T ran z. A lua unui soldat (care a
term inat stagiul militar) sau unei tru p e e ch ip am e n tu l; a scoate echi­
p am entul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-şi scoate echipam entul;
p. ext. a se dezbrăca. — F r. d â s â q u ip e r .
D E Z E C H IP A R E , dezechipări, s. f. A cţiunea de a (se) dezechipa.
D E Z E C H IP A T , -A , dezechipaţi, -te, adj. Care n u mai are echi­
pam ent sau cu echipam entul descom pletat. — V. dezechipa.
D E Z E R T A , dezertez, vb. I. Intranz. 1. A fugi d in a rm a tă ; a se
sustrage de la prestarea serviciului m ilita r; a trece la inam ic. 2. Fig. A
părăsi în m od neperm is u n loc, o slujbă e tc .; a se sustrage de la înde­
plinirea sarcinilor încredinţate. — F r. d d s e r te r .
D EZ ER TA R E» dezertări, s. f. F a p tu l de a dezerta.
D E Z E R T O R , dezertori, s. m. M ilitar care părăseşte fără învoire
unitatea sa ; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului m ilita r;
m ilitar care trece la inam ic. — D u p ă fr. d â s e rte u r.
D E Z E R Ţ lO N E , dezerţiuni, s. f. (F ranţuzism ) D ezertare. [P r.:-/i-u -]
— F r. d â s e rtio n .
D E Z E S P E R Â N T , -A , dezesperanţi, -te, adj. (F ranţuzism ) C are te
duce la desperare, care te face să desperi. — F r. d £ sesp £ ran t.
D E Z G Ă R D IN Â , dezgărdinez, vb. I. T ran z . A desprinde din
gardinâ fundul u n u i b u to i; p. ext. a dezlipi, a scoate u n lucru de la
locul unde este fixat. — D in d e s 1- •+* g a r d in ă .
D E Z G H E Ţ , dezgheţuri, s. n. T o p ire n aturală a gheţii sau a zăpezii
(din cauza căldurii). — Postverbal al lu i dezg h eţa.
D E Z G H E Ţ A , dezgheţ, vb. I. Refl. 1. (D espre lichide îngheţate,
la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi în g h e ţa t; (despre
corpuri îm bibate cu apă îngheţată) a se m uia la c ă ld u ră ; (despre
oam eni) a se dezm orţi, a se încălzi. 2. Fig. (D espre oam eni) A-şi
pierde sfiala, n eîn d em în area; a deveni vioi, p riceput, îndrăzneţ. —
L a t. d is g la c ia re .
D E S G H E Ţ A T , -A , dezgheţaţi, -te, adj. 1. (D espre lichide
îngheţate) T ransfo rm at din n o u în lichid su b acţiunea c ă ld u rii; (despre
corpuri îm bibate cu apă îngheţată) m uiat la căldură. 2. Fig. (D espre
o a m e n i; adesea adverbial) Isteţ, vioi, deştept. — V. dezgheţa.
D E Z G H lN , dezghinuri, s. n. (în v .) Lovitură de frîu sau de pinteni.
♦ Săritură de cal. — T c . d iz g in « frîu *.
D E Z G H IO C A , dezghiâc, vb. I. T ran z. A deschide, a desface şi a
îndepărta învelişul an u m ito r fru cte sau le g u m e ; a scoate u n fru ct din
coajă sau boabele d in tr-o păstaie. ❖ Refl. In august încep să se dez-
ghioace păstăile. ♦ A desface pănuşile sau boabele de p e ştiuletele de
porum b. — L at. *disglubicare.
D E Z G H IO C A R E , dezghiocări, s. f. A cţiunea de a (se) dezghioca.
D E Z G H IO C Â T 1 s. n. D ezghiocare. — V . dezghioca.
D E Z G H IO C A T * , -A , dezghiocaţi, -te, adj. (D espre unele fructe
sau legume) D esfăcut din coajă sau din p ă sta ie ; (despre boabele de
porum b) desfăcut de pe ş tiu le te; (despre ştiulete) scos d in pănuşi.
♦ ( R a r ; despre scoarţa u n u i copac) D e sp rin s ; desfăcut. — V. dezghioca.
D E Z G O L I, dezgolesc, vb. IV . T ran z. A lăsa gol, a descoperi
tru p u l sau părţi ale tru p u lu i. ♦ Refl. A se dezbrăca, a se despuia.
— D in d e s 1- 4- goli.
D E Z G O L IR E , dezgoliri, 8. f. F ap tu l de a (se) dezgoli.
D E Z G O L tT , -A , dezgoliţi, - te, adj. D escoperit, dezbrăcat, gol.
— V. dezgoli.
D E Z G O V E A lA , dezgoveli, s. f. (Pop.) F ap tu l de a dezgovi.
♦ Cîntecul care se cîntă m irilor în d im ineaţa de după nuntă, cînd i se
scoate miresei găteala de p e cap.
D E Z G O V l, dezgovesc, vb. IV . T ran z . (Pop.) A scoate găteala
de pe capul miresei şi a-i îm brobodi capul cu m aram ă. — D in d e s 1-
+ g o v i (p u ţin folosit).
D E Z G R Â Ţ IE a. f. v. d iz g r a ţie .
D E Z G R Ă D l, dezgrădesc, vb. IV . T ran z. A scoate îm prejm uirea
u n u i loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. — D in d e s 1- + [în]grădi.
D E Z G R Ă D lR E , dezgrădiri, s. f. A cţiunea de a dezgradi.
D E Z G R Ă D lT , -A , dezgrădiţi, -te, adj. (Rar) 1. (D espre u n loc)
C u gardul scos sau s tric a t; neîngrădit, neîm prejm uit. 2. D esfăcut dintr-o
îm pletitură ; neîm pletit. — V. dezgrădi.
D E Z G R O P A , dezgrâp, vb. I. T ran z. 1. A scoate u n cadavru din
m o rm în t; a exhum a. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A
scoate din păm înt, a aduce la suprafaţă p rin săpături u n obiect îngropat,
— D in d e s 1- -1- [în jg ro p a .
D E Z G R O P A R E , dezgropări, s. f. A cţiunea de a dezgropa.
D E Z G R O P A T , dezgropaturi, s. n. D e zg ro p are.— V . dezgropa.
D E Z G U S T s. n . A versiune pen tru m încare sau, p. ext., p e n tru u n
lu c ru sau o p e rso an ă ; scîrbă, silă. — D u p ă fr. d e g o ftt.
D E Z G U S T A , dezgăst, vb. I. T ran z. A face pe cineva să-şi piardă
gustul, dorinţa p en tru ceva. 4- A trezi, a provoca, a inspira cuiva dezgust,
scîrbă, aversiune. — D upă fr. d â g o & te r.
D E Z G U S T A T , -A , dezgustaţi, -te, adj. Fără nici o plăcere pentru
c e v a ; fără tragere de in im ă ; scîrbit. — V. dezgusta.
D E Z G U S T Ă T O R , -O Â R E , dezgustători, -oare, adj. Care tre ­
zeşte d e zg u st; respingător, scîrbos. — D in d e z g u s ta ■+■ suf. -(a )to r .
D E Z IC E , dezic, vb. I I I . T ra n z . A contrazice, a nega, a tăgădui
(o a firm aţie ); a retracta. ♦ R efl. A n u mai recunoaşte u n lucru spus,
D E ZL E G A T
a-şi retrage c u v în tu l; a se lepăda de . . . [V a r.: d e s z ic e vb. I I I ] — Fr.
d â d ir e (după zice).
D E Z ÎC E R E s. f. A cţiunea de a (se) dezice; negare, lepădare d e . ..
[V a r.: d e s z ic e r e s. f.]
D E Z ID E R A T , deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de doric să se întîm ple,
să se realizeze; cerinţă, dorinţă. — L at. lit. d e s id e r a tu m .
D E Z IL tJZ IE , deziluzii, s. f. D ecepţie, dezamăgire. — F r. d â s il-
lu s io n .
D E Z IL U Z IO N A , deziluzionez, vb. I. T ranz. A pricinui cuiva o
dezilu zie; a face (pe cineva) să-şi piardă ilu z iile ; a decepţiona, a deza­
măgi. [ P r .: -zî-o-] — F r. d â s illu s io n n e r.
D E Z IL U Z IO N A T , -Ă , deziluzionaţi, -te, adj. înşelat în a şte p tă ri;
dezam ăgit, decepţionat. [ P r .: -zi-o-] — V. deziluziona.
D E Z IN C R U S T A , dezincrustez, vb. I. T ran z. A curăţa o căldare
de ab u ri sau o maşină term ică de depunerile de piatră. — F r. d £ s ln -
c ru s te r.
D E Z IN C R U S T A N T , dezincrustante, s. n. S ubstanţă folosită
p en tru a îm piedica depunerile de piatră în căldările de ab u r sau p e n tru a
dezincrusta o astfel de căldare. — F r. d 6 s in c r u s ta n t.
D E Z IN F E C T A , dezinfectez, vb. I. T ran z. A distruge m icrobii
sau paraziţii animali şi vegetali (de pe obiecte, din încăperi sau din
locuri infectate). — F r. d £ s in fe c te r .
D E Z IN F E C T A N T , dezinfectante, 9. n. Substanţă chimică avînd
proprietatea de a dezinfecta. <* (Adjectival) Soluţie dezinfectantă.
— F r. d £ s in fe c ta n t.
D E Z IN F E C T A R E , dezinfectări, s. f. Acţiunea d e a dezinfecta.
D E Z IN F E C Ţ IE , dezinfecţii, 9. f. (Rar) D ezinfectare. — F r.
d e s in f e c tio n .
D E Z IN T E G R A , dezintegrez, vb. I. Refl. (D espre nucleul atom ic
al un u i elem ent) A se transform a în nucleul atom ic al altui elem ent
cu num ăr atom ic mai m ic, p rin expulzare de particule sau p rin rupere
în fragm ente. -0* T ranz. A dezintegra un nucleu atomic. — F r. d 6 s in -
t£ g re r.
D E Z IN T E G R A R E , dezintegrări, s. f. A cţiunea de a (se) dezintegra.
D E Z IN T E G R A T , -Ă , dezintegraţi, -te, adj. (D espre nuclee
atomice) Care a suferit o dezintegrare. — V . dezintegra.
D E Z IN T E R E S s. n. Lipsă de interes (faţă de cineva sau de c e v a );
indiferenţă, nepăsare. — Postverbal al lui d e z in te r e s a .
D E Z IN T E R E S A , dezinteresez, vb. I. Refl. A n u avea interes
p en tru cineva sau ceva, a n u -i păsa, a n u se mai îngriji de cineva sau
de ceva. — F r. d £ s in t£ re s s e r.
D E Z IN T E R E S A R E , dezinteresări, s. f. F aptul de a se dezinteresa ;
nepăsare.
D E Z IN T E R E S A T , -A , dezinteresaţi, -te, adj. (Adesea adverbial)
Care n u are în vedere interesul, folosul personal, care n u caută u n cîştig.
— V . dezinteresa.
D E Z IN T O X IC Ă , dezintâxtc, vb. I. T ran z. şi refl. A(-şi) curăţa
organism ul de toxine, a face să înceteze intoxicaţia şi efectele ei din
organism . — F r. d € s in to x iq u e r. >
D E Z IN T O X IC A R E , dezintoxicări, s. f. A cţiunea de a (se) dezin­
toxica.
D E Z IN V O L T , -A , dezinvolţi, -te, adj. (D espre oameni) Care se
mişcă liber, d e g ajat; (despre m anifestări ale oam enilor) care se produce
liber, nestingherit. — F r. d â s in v o lte ,
D E Z IN V O L T U R Ă s. f. A titudine sau com portare firească, dega­
jată. [V ar.: (înv.) d iz in v o ltu r ă s. f.] — F r. d ^ s in v o ltu re .
D E Z L Ă N Ţ U t, dezlănţui, vb. IV . L R efl. şi tran z. A porni cu
violenţă, a(-şi) da curs lib e r ; a (se) declanşa, a izbucni sau a face să
izbucnească. + A năvăli cu furie, a s e năpusti. 2-. T ranz. (Rar) A desface
ceva din lanţuri. — D in d e s 1- + l a n ţ (după fr. dechainer).
D E Z L Ă N Ţ U IR E , dezlănţuiri, s. f. A cţiunea de a (se) dezlănţui
şi rezultatul ei.
D E Z L Ă N Ţ U IT , -Ă , dezlănţuiţi, -te, adj. Pornit cu violenţă nestă­
vilită ; declanşat. — V . dezlănţui.
D E Z L E G Ă , dezleg, vb. I. T ran z . I. 1. A deschide ceva desfăcînd
legătura cu care este închis ; a desface. ❖ E xpr. A dezlega sacul — a
spune to t ce ai pe inim ă, a spune toate veştile pe care le ştii. A dezlega
punga = a da bani, a cheltui. + A desface ceva, a face să n u mai
fie înnodat, legat. ♦ T ran z . şi refl. (Adesea fig.) A (se) desface din
legături, a (se) desprinde, a (se) elibera din strînsoare. ❖ E xpr. (T ranz.)
A dezlega calul de la gard = a lăm uri o situaţie încurcată, a lua o
decizie. A ( - i ) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face
pe cineva (sau a porni) să vorbească, să (se) destăinuiască. 2. (Pop.)
A deschide, a libera u n drum . ♦ Refl. Fig. (Rar) A se porni, a se
dezlănţui. II. 1. (M ai ales în practicile obscurantiste) A desface, a
libera de obligaţii, de jurăm inte etc, ♦ (în religia creştină) A scăpa
pe cineva de păcate, a face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugă­
ciuni). 2. A găsi soluţia unei problem e, a unei ghicitori, a unei enigme
e tc .; a rezolva. ♦ A citi, a descifra. — L at. d is lig a re .
D E Z L E G Ă N IE , dezleganii, s. f. ( în religia creştină) Rugăciune
de dezlegare. — D in d e z le g a -j- suf. -anie.
D E Z L E G A R E , dezlegări, s. f. A cţiunea de a (se) dezlega şi rezul­
tatul ei. 4- îngăduire, perm isiune, voie.
D E Z L E G A T , -A , dezlegaţi, -te, adj. 1. (D espre lucruri sau fiinţe
legate sau despre obiectul cu care sînt legate) D e sfă c u t; lăsat liber,
D EZLEG Ă TO R — 2 41 —
nelegat. ^ E xpr. Cu limba dezlegată = care spune m u lte, v o rb ăreţ;
care m ărturiseşte to t. 2. ( în basm e şi superstiţii) L ib erat de u n blestem ,
de o p ro sc rip ţie ; absolvit (de păcate). 3. (D espre problem e, enigm e
etc.) Rezolvat, descifrat. — V. dezlega.
D E Z L E G Ă T O R , -O A R E , dezlegători, -oare, s. m . şi f. (R ar)
Persoană care dezleagă sau descifrează jocuri, enigm e etc. — D in
d e z le g a + suf. -(ă )to r .
D E Z L E Ş IN Ă , d ezleţin , vb. I. T ran z. (în v .) A trezi pe cineva din
le şin ; a dezm etici. — D in d e s 1- 4- le ş in a .
D E Z L IP I, dezlipesc, vb. IV. 1. T ran z. şi refl. A (se) desprinde din
locul unde este lipit, p rin s sau fixat. 2. Refl. (D espre oam eni) A se
depărta de u n obiect de care stă p ro p tit, lip it. 4 (Adesea fig.) A
se depărta de o p erso an ă; a se despărţi. — D in d e s 1- 4- lip i.
D E Z L IP IT , -Ă , dezlipiţi, -te, adj. (D espre obiecte lipite, fixate,
legate strîns de altele) D esfăcut, desprins. 4 (D espre construcţii lipite
cu lut) C u lipitura stricată. — V . dezlipi.
D E Z L ÎN Â , p ers. 3 dezlinează, vb. I. Refl. (D espre fire de lînă
răsucită) A-şi pierde răsu ceala; a se scămoşa. 4 Fig. (D espre stări
sau m anifestări ale o m u lu i) A deveni neprecis, fără contur. — D in
d e s 1- 4- lin ă .
D E Z L lN Ă R E , deziînări, s. f. F ap tu l de a se dezlina*
D E Z L ÎN Â T , -Ă , dezlînaţi, - te, adj. 1. (D espre fire to a rs e ; p. ext.
despre obiecte confecţionate d in fire toarse) D estrăm at, rărit. 2. Fig.
(D espre form ulări ale gîndirii om eneşti, adesea adverbial) L ip sit de
concentrare; fără şir, fără logică; prolix. — V. dezlîna.
D E Z L O C U IT , -Ă , dezlocuiţi, -te, adj. (D espre lichide) Scos
de la locul pe care-1 ocupa, d at la o p a rte şi înlocuit de u n corp solid.
— D in d e s 1- 4- [în jlo cu it.
D E Z M Ă Ţ , dezmăţuri, s. n. P u rtare neruşinată, d e zm ăţa tă ; d estră­
bălare. 4 Fig. D ebandadă, anarhie. — Postverbal al Iui d e z m ă ţa .
D E Z M Ă Ţ A, dezm ăţez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. — D in
d e s 1- + m a ţ ( e ) .
D E Z M Ă Ţ Â R E s . f . D e străb ă la re ; dezm ăţ. — V . dezmăţa.
D E Z M Ă Ţ A T , -Ă , dezm ăţaţi, -te, adj. L ipsit de ruşine, de bu n ă-
cu v iin ţă ; destrăbălat, desfrînat. 4 C u o înfăţişare dezordonată, negli­
jentă. — V. dezm ăţa.
D E Z M E M B R A , dezmembrez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) descom ­
pune, a (se) desfiinţa, a (se) desface. — D u p ă fr. d â m e m b r e r .
D E Z M E M B R A R E , dezmembrări, s. f. F ap tu l de a (se) dez­
membra ; descom punere, desfiinţare.
D E Z M E T E C l vb. IV. v. d e z m e tic i.
D F .Z M E T E C lR E s. f, v. d e z m e tic ir e .
D E Z M E T E C lT , -A adj. v. d e z m e tic it.
D E Z M E T IC , -A , dezmetici, -e, adj. (Adesea substantivat) Bez­
metic. —- D in d e s 1- 4- [b e z ]m e tic .
D E Z M E T IC I, dezmeticesc, vb. IV . Refl. A-şi veni în fire din tr-o
ameţeală, d intr-o spaim ă e tc .; a-şi reveni, a se tr e z i; a se recu­
lege. [V a r.: d e z m e te c i vb. IV] — L at. * d is m a ttic ir e (<mattus
« b e a t*)♦
D E Z M E T IC IR E , dezmeticiriţ s. f. F a p tu l de a se dezm etici;
revenire, trezire la realitate. [V a r.: d e z m e te c lr e s. f.]
D E Z M E T IC IT , -Ă , dezmeticiţi, -te, adj. R evenit în sim ţiri, trezit
d in tr-u n leşin, d in tr-o s p aim ă ; recules. [V a r.: d e z m e te c it, -ă adj.]
— V. dezmetici.
D E Z M E Ţ l, dezmeţesc, vb. IV. Refl. (în v .) A se dezm etici. —
D in d e s 1- 4- [a jm e ţi.
D E Z M IE R D A , dezmierd, vb. I. 1. T ran z. A mîngîia pe cineva
sau ceva atingîndu-1 uşor cu palm a. 4 (Rar) A alinta cu vorbe drăgăs­
toase. 2. Refl. (Rar) A se bucura de c e v a ; a se desfăta. [V a r.: (reg.)
d iz m ie r d â vb. I] — L at. " d is m e r d a r e .
D E Z M IE R D A R E , dezmierdări, s. f. 1. A cţiunea de a (se) dez-
m ierda; a lin ta re ; gest sau vorbă drăgăstoasă. 4- R ăsfăţ. Observaţiile
acestea le f a c e .. . cu o comică dezmierdare (IB R Ă IL E A N U ). 2. B ucurie,
plăcere deosebită, desfătare. 4 Plăcere tru p e a sc ă ; voluptate. [V a r.:
(reg.) d iz m ie r d â r e s. f.}
D E Z M IE R D A T , -A , dezmierdaţi, -te, adj. 1. C ăruia i se fac
toate plăcerile, g u stu rile ; alintat, răsfăţat. 2. (Pop.) Plin de fa rm e c ;
desfătător. [V a r.: (reg.) d iz m ie r d â t, - ă adj.] — V. dezmierda,
D E Z M IE R D Ă T O R , -O Ă R E , dezmierdători, -oare, adj. Care
dezm iardâ; m îngîietor, alintător. 4 Care îneîntă, care desfată vederea.
— D in d e z m ie r d a 4- suf. -(ă )to r .
D E Z M IN Ţ I, dezm int, vb. IV . 1. T ran z. A declara că u n fapt, o
afirm aţie etc. n u corespunde a d ev ăru lu i; a nega, a contesta. 4 A
arăta că ceva este altfel decît pare, a da de g o l; a fi în dezacord c u . . .
2. Refl. A se arăta altfel decît este în m od obişnuit, a dovedi nesta­
tornicie în fapte sau în idei. 4 A recunoaşte că a făcut o afirm aţie
g re şită ; a retracta. 4 T ran z. A contrazice pe cineva. — F r. d â m e n tir
(după m inţi).
D E Z M IN Ţ IR E , dezminţiri, s. f. A cţiunea de a (se) dezm inţi
şi rezultatul e i ; afirm aţie sau declaraţie p rin care se dezm inte ceva.
D E Z M IR IŞ T t, dezmiriştesc, vb. IV . T ran z. A executa lucrarea
de d ezm iriştire; a ara stratu l superficial de la suprafaţa păm întului,
după recoltarea păioaselor. — D in d e s 1- 4- m ir iş te .
D E Z M IR IŞ T lR E , dezmiriştiri, s. f. Prim a lucrare a solului exe­
cutată vara, după stringerea recoltelor (în special a celor de păioase),
DEZOLA
constînd în afînarea superficială a p ă m întului şi îngroparea miriştii,
cu u n elte sau pluguri speciale.
D E Z M IR IŞ T lT s . n. D ezm iriştire. —* V. dezmirişti.
D E Z M ÎN lA , dezm inii, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) îm păca, a (se)
îm blînzi, a (se) îm buna. [Prez. ind. ş i : deztniniez] — D in d e s 1- 4- m în ia .
D E Z M ÎN T A , dezm int, vb. I. T ranz. (Reg.) A face p e cineva
să-şi schim be o hotărîre, u n gînd etc., a-1 abate de la u n scop, a
povăţui pe cineva să n u facă u n lucru. — D in d e s 1- 4- s m î n t ă (p u ţin
folosit = sm inteală).
D E Z M O R M ÎN T A , dezmormfntez, vb. I. T ran z. (Rar) A dez­
gropa, a de sh u m a ; fig . a scoate din uitare. —D in d e s 1- 4- [în jm o r m în ta
(după dezgropa).
D E Z M O R Ţ E Ă L Ă , dezmorţeli, s. f. Revenire, trezire d in am or­
ţeală ; dezm orţire. — D in d e z m o r ţi 4- suf. -eală.
D E Z M O R Ţ I, dezmorţesc, vb. IV . 1. Refl. şi tranz. A ieşi sau a
scoate d in am orţeala pricinuită de nem işcare, de frig sau de în g h e ţ;
fig. a (se) trezi d in starea de nesim ţire sau de inerţie. <► E xpr. (Refl.)
A i se dezmorţi (cuiya) limba = a i se dezlega (cuiva) lim ba, v. dezlega.
2. Refl. (D espre u n lichid foarte rece) A deveni mai p u ţin rece.
4 (D espre păm înt) A se d e zg h e ţa ; fig . a se anim a, a reînvia. — D in
d e s 1- 4- [a ]m o rţi.
D E Z M O R Ţ lR E s . f. A cţiunea de a (se) dezm orţi; dezgheţare;
fig . reînviere.
D E Z M O R Ţ IT , -Ă , dezm orţiţi, -te, adj. 1. (D espre fiinţe) Ieşit
din am orţeală, trezit din toropeală. 2. Fig. (D espre natură) Reînviat.
— V . dezmorţi.
D E Z M O Ş T E N I, dezmoştenesc, vb. IV. T ranz. A lipsi pe cineva
de d rep tu l de m o şte n ire ; a înlătura p e cineva de la m oştenire. — D in
d e s 1- 4- m o ş te n i (după fr. desheriter).
D E Z M O Ş T E N tR E , dezmoşteniţi, e. f. A cţiunea de a dezmoşteni
şi rezultatul ei. 4 Fig. L ipsă de bunuri, de b u c u rii; sărăcie; restrişte.
D E Z M O Ş T E N IT , -Ă , dezmoşteniţi, -te, adj. 1. în lă tu ra t de la
o m oştenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) L ipsit de bunurile v ie ţii;
privat de d repturi, exploatat. — V. dezmoşteni.
D E Z N A Ţ IO N A L IZ A , deznaţionalizez, vb. I. Refl. (D espre g ru ­
p uri etnice) A-şi pierde particularităţile naţionale în cursul u nui proces
istoric de convieţuire îndelungată cu altă populaţie sau în urm a unei
politici naţionaliste duse de guverne reacţionare. + T ran z. A provoca
u n u i grup etnic pierderea particularităţilor naţionale. [P r.: -ţi-o-] —
D upă fr. d â n a tio n a lis e r .
D E Z N A Ţ IO N A L IZ A R E , deznaţionalizări, s. f. A cţiunea de a
(se) deznaţionaliza şi rezultatul ei. [P r.: -£-o-]
D E Z N A Ţ IO N A L IZ A T , -A , deznaţionalizaţi, -te, adj. Care a
p ierd u t particularităţile naţionale, lipsit de particularităţi naţionale.
[P r.: -ţi-o-] — V. deznaţionaliza.
D E Z N Ă D Ă JD U l, deznădăjduiesc, vb. IV . Intranz. A pierde orice
n ă d e jd e ; a despera. 4 T ran z . A aduce la deznădejde. — D in d e z ­
n ă d e jd e .
D E Z N Ă D Ă JD U lR E s. f. D eznădejde. ❖ E xpr. (înv.) A aduce
(pe cineva) la (sau in ) deznădajduire — a face (pe cineva) să-şi piardă
nădejdea, a p u n e la grea încercare răbdarea c u iv a ; a exaspera. — V.
deznădăjdid.
D E Z N Ă D Ă JD U IT , -A , deznădăjduiţi, -te, adj. 1. (D espre p er­
soane) Care şi-a p ierd u t orice nădejde ; desperat. 2, (D espre sentim ente,
m anifestări ale om ului etc.) Care exprim ă d e znădejde; provocat de
deznădejde. — V. deznădăjdui.
D E Z N Ă D E JD E , (rar) deznădejdi, s. f. Stare sufletească apăsătoare
a om ului care n u mai are nici o n ă d ejd e ; desperare. — D in d e s 1- 4-
n ă d e jd e (după fr. desespoir).
D E Z N O D Ă , deznâd, vb. I. T ran z. 1. A face să n u mai fie înnodat,
a desface u n nod, o aţă, o sfoară etc. fixate p rin tr-u n n od sau, p. ext.f
a desface obiectul legat în acest fel. <* E xpr. A deznoda punga (sau
băierile pimgii) = a scoate banii, a da bani. 4 Fig. A clarifica, a
soluţiona o situaţie încurcată, u n conflict. 2. Fig. A deşela, a speti
p rin poveri prea grele sau p rin bătaie. — D in d e s 1— h [în ]n o d a.
D E Z N O D Â R E , deznodaţi, s. f. Acţiunea de a 'deznoda şi rezultatul
e i ; d ezlegare; fig . soluţionare. 4 F ig. D eşelare.
D E Z N O D A T , -A , deznodaţi, -te, adj. 1. Dezlegat, desfăcut.
2. Fig. (Fam ., despre corpul om ului) în a lt şi s la b ; deşirat. 3. Fig.
(D espre gînduri, imagini etc.) L ipsit de concizie, fără ş i r ; dezlînat.
— V. deznoda.
D E Z N O D Ă M ÎN T , deznodăminte, s. n. Ceea ce constituie un
sfîrşit, aducînd o soluţionare a unei situaţii în c u rc a te ; soluţie, sfîrşit,
dezlegare; (în special) parte finală a unei com poziţii epice sau dram atice,
care aduce soluţia intrigii. — D in d e z n o d a 4- suf. • (ă )m in t (după
fr. denouement).
D E Z O B IŞ N U l, dezobişnuiesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A pierde
sau a face pe cineva să piardă u n obicei, u n n ă ra v ; a (se) dezvăţa, a
(se) dezbăra. — D in d e s 1- 4- o b iş n u i (după fr. deshabituer).
D E Z O B IŞ N U lR E s. f. F aptul de a (se) dezobişnui,
D E Z O D O R IZ Ă , dezodorizez, vb. I. T ranz. A îndepărta mirosul
ră u al u nui corp sau de p e u n corp, de p e u n obiect etc. — Fr.
d â s o d o r is e r.
D E Z O D O R IZ Ă R E , dezodorizărţ, s. f. Acţiunea de a dezodoriza
şi rezultatul ei. Dezodortzarea uleiului comestibil.
D E Z O L A , dezolez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A întrista, a m îh n i;
a descuraja. — F r. d £ s o le r.
D EZO L A N T — 242 —
D E Z O L Â N T , -A , dezolanţi, -te, adj. Care întristează, care m îh-
neşte profund ; jalnic. — F r .#d â s o la n t.
D E Z O L A R E , dezolări, 8. f. M îhnire ad în c ă; jale. 4- F ig . Singu­
rătate tristă şi apăsătoare ; pustiu, pustietate. — V. dezola.
D E Z O L A T , -A , dezolaţi, -te, adj. în trista t adînc, fo arte m îhnit.
— V. dezola.
D E Z O L A T 0 R , -O A R E , dezolatori, -oare, adj. (N eobişnuit)
D ezolant. — D u p ă fr. d £ s o la f e u r .
D E Z O L A Ţ ItJN E , dezolaţiuni, 8. f. (N eobişnuit) Dezolare. [Pr.:
-ţi-u-] — F r. d â s o la tio n (lat. lit. d e s o la tio , -o n is).
D E Z O N O A R E s. f. L ipsă de o n o a re ; n e c in ste ; p . ext. ocară,
ruşine. — D u p ă fr. d £ s h o n n e u r .
D EZ O N O R A » dezonorez, vb. I. T ran z . şi refl. A face pe cineva
să-şi piardă sau a-şi pierde onoarea, a (se) acoperi de ocară. — Fr.
d & h o n o re r.
D E Z O N O R A N T , -A , dezonoranţi, -te, adj. C are d ezonorează;
ruşinos — F r. d â s h o n o r a n t.
D E Z O N O R A T , -A , dezonoraţi, •te, adj. Care şi-a p ierd u t c in ste a ;
care s-a făcut de ruşine. — V. dezonora.
D E Z O R D IN E , dezordini, s. f. 1. L ipsă de o rd in e ; neorînduialâ.
2. Lipsă de organizare, de d iscip lin ă ; debandadă. 4 Revoltă, răscoală.
— D in d e s 1- -f o r d in e (după fr. disordre).
D E Z O R D O N A T , -A, dezordonaţi, -te, adj. 1. (D espre oameni)
N edeprins cu o rd in e a ; neglijent (în îm brăcăm inte, în m odul de a-şi
păstra lucrurile, în m uncă, în felul de viaţă, în gîndire); (despre m ani­
festările om ului) care arată lipsă de ordine. 2. (D espre lucruri,
încăperi, locuri) L ip sit de o rd in e ; în neorînduială. — D u p ă fr.
d 6s o rd o n n £ .
D E Z O R G A N IZ A , dezorganizez, vb. I. T ran z. A face să-şi piardă
organizarea, să n u funcţioneze norm al, să nu aibă u n m ers regulat.
— F r. d £ s o rg a n is e r.
D E Z O R G A N IZ A R E , dezorganizări, 8. f. F ap tu l de a dezor­
g a n iza ; lipsă de organizare.
D E Z O R G A N IZ A T , -A , dezorganizaţi, -te, adj. Care n u (mai)
e ste o rg a n iz a t; care şi-a p ierd u t organizarea, funcţionarea normală.
— V. dezorganiza.
D E Z O R G A N IZ A Ţ IE 8. f. (în v .) D ezorganizare. — F r. d 6s o r -
g a n is a tio n .
D E Z O R IE N T A , dezorientez, vb. I. T ran z. A face pe cineva să
piardă sim ţul orientării, să n u m ai recunoască d ru m u l p e care trebuie
să apuce. 4 Fig. A face pe cineva să piardă siguranţa ju d e c ă ţii; a zăpăci,
a deconcerta. — F r. d â s o r ie n te r .
D E Z O R IE N T A R E , dezorientări, 8. f. F ap tu l d e a fi dezorientat,
starea celui d e zo rie n tat; nesiguranţă, şovăială. — V . dezorienta.
D E Z O R IE N T A T , -A, dezorientaţi, -te, adj. Care n u se poate
orienta, care n u ştie un d e se găseşte, p e u n d e treb u ie să apuce. 4 Fig.
Care n u ştie ce atitudine să ia în faţa unei s itu a ţii; descum pănit. — V.
dezorienta.
D E Z O X ID A , dezoxidez, vb. I. T ran z. A scoate (p rin diferite
procedee chimice) oxigenul d in tr-o substanţă. — F r. d £ s o x y d e r.
D E Z O X ID A N T , -A , dezoxidanţi, -te, adj. Care dezoxidează. ❖
(S ubstantivat, m .) Fosforul este un dezoxidant. — F r. d £ s o x y d a n t.
D E Z R Ă D Ă C IN A , dezrădăcinez, vb. I. T ran z. I . A scoate d in pă-
m int cu rădăcină cu to t o plantă, u n copac. 2. Fig. A face 8ă dispară
cu desăvîrşire o idee, o d eprindere; a stîrpi, — D in d e s 1— 1- r ă d ă c in ă .
D E Z R Ă D Ă C IN A R E , dezrădăcinări, s. f. A cţiunea de a dez­
rădăcina.
D E Z R Ă D Ă C IN A T , -A , dezrădăcinaţi, -te, adj. (D espre oameni)
Care şi-a părăsit.lo cu l d e naştere şi se sim te străin în noul lo c ; care
n u se poate adapta (la noile condiţii de viaţă). — V. dezrădăcina.
D E Z R Ă S U C Î, dezrăsucesc, vb. IV . T ran z. A face ca u n fir să
n u mai fie ră s u c it; a desface. + T ran z . şi refl. A (se) desface d in depă-
nătură. — D in d e s 1- -f ră s u c i.
D E Z R O B I, dezrobesc, vb. IV . 1. T ran z. şi refl. A (se) elibera din
starea de robie sau de sclavie; p. ext. a (se) elibera de su b asuprire
politică sau socială, de su b exploatare. 4 T ran z. A elibera u n stat, u n
popor d e sub ocupaţie m ilitară sau de su b o asuprire s tră in ă ; a asigura
unei ţări, u nui p opor independenţa. 2. T ran z . A elibera pe cineva din
prizonierat sau d in tr-o d etenţiune. 3. T ran z. Fig. A scăpa pe cineva
d in tr-o situaţie u m ilito a re ; a em ancipa. — D in d e s 1- + ro b i.
D E Z R O B IR E , dezrobiri, s. f. A cţiunea de a (se) dezrobi şi rezul­
tatul ei.
D E Z R O B IT O R , -O A R E , dezrobitori, -oare, adj. Care dezrobeşte.
— D in d e z r o b i + suf. -( i)to r .
D E Z U M A N IZ A , dezum anizez, vb. I. T ran z. A face pe cineva
să-şi piardă caracterele de om , să n u mai fie um an. 4 A face ca un
personaj d intr-o operă artistică să fie lipsit de specificul concret um an, de
caracteristicile individuale; a schematiza. — D u p ă fr. d e s h u m a n is e r .
D E Z U M A N IZ A R E s. f. A cţiunea de a dezumaniza.
D E Z U M F L Ă , dezăm flu, vb. I. 1. T ran z. A face ca u n obiect
um flat sau u n organ inflam at să-şi recapete volum ul norm al. O- Refl.
Cauciucul s-a dezum flat. ❖ E xpr. (Refl.) A i se dezum fla buzunarele =
a răm îne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (D espre oameni)
A-şi reveni d intr-o stare de exaltare provocată de entuziasm , m înie e t c . ;
(despre anum ite m anifestări su fleteşti ale om ului) a se potoli, a se te m ­
pera. — D in d e s 1- + u m f l a .
DIA CON IK
D E Z U M F L A R E , dezumflări, s. f. A cţiunea de a (se) dezumfla.
D E Z U M F L A T , -A, dezum flaţi, -te, adj. Care n u mai e um flat,
care a revenit la volum ul n o rm a l.— V. dezumfla.
D E Z U N I, dezunesc, vb. IV . T ran z. (R ar) A d e sp ă rţi; fig . a dez­
bina, a învrăjbi. — F r. d â s u n ir .
D E Z U N IR E , dezuniri, s. f. (Rar) D e sp ă rţire ; fig . lipsă de solida­
ritate ; dezbinare, vrajbă. — V. dezuni.
D E Z V Ă L U I, dezv&lui, vb. IV. 1. T ran z. A ridica învelitoarea
de pe ceva ; a dezveli. 4 (Rar) A desface, a strica acoperişul unei case ;
a descoperi. 2. T ranz. A da la iveală, a face c u n o sc u t; a arăta, a revela.
4 A d e stă in u i; a divulga. 3. Refl. (Rar) A se desface, a se desprinde,
a se alege. Ziua se dezvăluie din noapte (E M IN E S C U ). [Prez. ind. şi :
dezvăluiesc] — D in d e s 1- 4- [în]vălui (după fr. dâvoiler) .
D E Z V Ă L U IR E , dezvăluiri, s. f. Acţiunea de a (se) dezvălui;
dare la iveală ; destăinuire.
D E Z V Ă Ţ s. n. F aptul de a (se) d e zv ă ţa ; dezobişnuite.
D E Z V Ă Ţ A , dezv&ţ, vb. I. T ran z. şi refl. A face pe cineva să
piardă sau a pierde o deprindere, u n o b ic e i; a (se) dezobişnui, a (se)
dezbăra. — D in d e s 1- + [în ]v ăţa.
D E Z V E L I, dezvelesc, vb. IV. 1. T ranz. şi refl. A da la o
parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva sau
de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. 4- Tranz. A da jos
acoperişul de pe o casă. 4 Tranz. A dezlipi, a îndepărta lutul
sau păm întul cu care e acoperit, în tim pul arderii, cuptorul de
ars cărămizi. 2. T ranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă;
a arăta. 4- Refl. A apărea în faţa cuiva; a se înfăţişa. Ce adine
şi albastru se dezvelea cerul l (G ÎR L E A N U ). 3. Tranz. şi refl.
Fig. A (se) da în vileag; a (se) destăinui, a (se) trăda. 4
Tranz. (în v .) A expune, a dezvolta o idee. 4. Refl. (Despre
mugurii şi bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.)
A se deschide. 5. Refl. (Rar, despre un fir depănat) A se
desface, a se desfăşura. — D in d e s 1- + [înjveli.
D E Z V E L IR E , dezveliri, s. f. A cţiunea de a (se) dezveli. 4 O peraţie
dc îndepărtare a straturilor sterile care acoperă u n zăcăm înt.
D E Z V IN O V Ă Ţ I, dezvinovăţesc, vb. IV . Refl. A -şi dovedi sau a
căuta să-şi dovedească nevinovăţia; a se dezvinui, a se disculpa. 4
T ran z. (Rar) A declara pe cineva nevinovat.— D in d e s 1- •+• [în]v in o v ă ţi.
D E Z V IN O V Ă Ţ IR E , dezvinovăţiri, 8. f. A cţiunea de a ($0) dezvi­
novăţi; justificare, disculpare.
D E Z V IN U I, dezvinuiesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) dezvinovăţi.
— D in d e s 1- + [în]vinui.
D E Z V IN U lR E , dezvinuiri, s. f. D ezvinovăţire. — V. dezvinui.
D E Z V O L T A , dezvâlt, vb. I. 1. Refl. (D espre m aterie şi despre
fenom enele naturii şi ale societăţii) A trece, p e cale revoluţionară, prin
salturi, de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară
la alta superioară, de la sim plu la complex. 4 T ran z. A amplifica în
m od creator o doctrină, o teorie, a com pleta cu idei noi. + A se extinde
dobîndind proporţii, însem nătate, fo r ţă ; a creşte, a se m ări. 4 (D espre
fiinţe) A evolua crescînd tre p ta t (in sens fizic); a c re ş te ; (despre
oameni) a evolua tre p ta t (în ceea ce priveşte intelectul). 2. T ran z . A
expune în m od a m ă n u n ţit; a desfăşura. Oratorul dezvoltă subiectul.
3. T ran z . A produce, a degaja. Unele ferm entaţii dezvoltă căldură.
— D in d e z v o lt (înv., <lat. d is v o l(u )tu s ).
D E Z V O L T A R E , dezvoltări, s. f. A cţiunea de a (se) dezvolta
şi rezultatul ei. 1. Form ă revoluţionară a mişcării, d e trecere de la o
stare calitativă veche la alta nouă (prin salturi, p rin întreruperea continui­
tăţii procesului evolutiv, p rin transform area cantităţii în calitate). 4
Creştere în proporţii, în însem nătate, în forţă. 4 Form are, creştere
(în sens fizic sau intelectual). 2. E xpunere am ănunţită a unei idei, a
u nui subiect etc. 3. Producere, em anare, degajare.
D E Z V O L T A T , -A , dezvoltaţi, -te, adj. 1. (D espre fiinţe şi însu­
şirile lor) C rescut (pînă la punctul considerat ca normal), evoluat;
proem inent, mare. Un om gras cu fă lci dezvoltate (SA H IA ). 4 Ajuns
în tr-u n stadiu înaintat. Cultură dezvoltată. 2. Expus în m od a m ă n u n ţit;
am plu. Plan dezvoltat. — V. dezvolta.
D I interj* (P ronunţat cu i prelungit) S trigăt cu care se îndeam nă
caii sau boii. [V a r.: d ie interj.]
D IA B E T s . n . Boală caracterizată p rin creşterea cantităţii de
zahăr în sînge şi în u r in ă ; boală de zahăr. [ P r .: di-a-] — F r. diab& te.
D IA B E T IC , -A , diabetici, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. C aracteristic
d ia b e tu lu i; de n atura diabetului. 2. S. m . şi f. Persoană bolnavă de
diabet. [ P r .: di-a-] — F r. d ia b â tiq u e .
D IA B O L IC , -Ă , diabolici, -e, adj. 1. D e diavol; care vine de la
d ia v o l; drăcesc. 2. Care denotă o m are cruzim e, rău, c r u d ; perfid,
viclean; funest. [ P r .: di-a-] — F r. d ia b o liq u e (lat. lit. d ia b o lic u s).
D lA B O L O s . n. Jucărie constînd d in tr-u n fel de mosoraş subţiat
la mijloc, care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică întinsă între
două beţişoare. [ P r .: dia-] — F r. d ia b o lo .
D IĂ C , dieci, s. m . 1. (în v . şi arh.) Scriitor de cancelarie; grăm ătic,
u ric a r; p. ext. copist. 4 O m c u ştiinţă de c a r te ; cărturar, învăţat.
2. (Reg.) C întăreţ bisericesc. [ P r .: di-ac] — Slav (v. sl. d ija k u ).
D IA C O N , diaconi, s. m . M em bru al clerului din jţrim a treaptă a
ierarhiei preoţeşti. [P r.: di-a-] — Slav (v. sl. d ija k o n u <gr.).
D IA C O N IC s. n. L oc în altar unde se păstrează veşmintele diaco­
nilor. — Slav (v. sl. d ija k o n ln ik u <gr.).
D IA C O N lE s . f. C alitatea, funcţia de d iacon; tim pul c ît cineva
exercită această funcţie. [ P r .: di-a-] — D in d ia c o n + suf. -ie.
D IA C R IT IC — 243 —
D IA C R IT IC , diacritice, adj. n . ( în expr.) Sem n diacritic — sem n
grafic care însoţeşte o literă a alfabetului, p e n tru a-i da o valoare 9pecială
şi care se foloseşte în scrierea obişnuită şi în m od special în transcrierea
fonetică a textelor. [ P r .: di-a-] — F r. d ia c r itiq u e (<gr.).
D IA C R O N IC , -Ă , diacronici, -et adj, (D espre o m etodă de stu d iu
sau u n p u n c t de vedere) E volutiv; istoric. [ P r .: di-a- ] — F r. d ia -
c h r o n iq u e (<gr.).
D IA D E M s . n. v. d ia d e m ă .
D IA D E M Ă , diademe, s. f. Podoabă în formă de coroană făcută
d in m etal preţios şi îm podobită cu pietre scum pe, p u rtată pe cap
de suverani şi, în reprezentările plastice,
de anum ite d iv in ită ţi; podoabă p u rtată pe
cap de femei, la anum ite ocazii. [ P r .: di-a*.
— V a r.: (înv.) d ia d e m s. n.] — F r. d ia -
d& m e (lat. lit. d ia d e m a ) .
D IA FÂ N , -Ă , diafani, -e, adj. ( în lim ­
baj poetic) Foarte p u ţin d ens, fo arte su b ­
ţire, lăsînd lum ina să străbată, fără a p e r­
m ite distingerea clară a form elor şi a con- D iadem ă
tururilor; (despre faţa şi m îinile o m ului) cu
pielea fină, delicată, p alidă (lăsînd să se străvadă vinişoarele albastre).
[ P r .: di-a-] — F r. d ia p h a n e (<gr.).
D IA F A N IZ Â , diqfanizez, vb. I. R e fl., şi tranz. A deveni sau a
face să devină diafan, stră v ez iu ; a (se) subţia. [ P r .: di-a-] — F r.
d ia p h a n ise r*
D IA F R A G M Ă , diafragme, s. f. 1. M uşchi lat şi su b ţire care separă
toraccle de abdom en. 4- Cartilaj care separă cele două nări. 2. M em ­
brană (la microfon, telefon, gram ofon etc.) care, p rin vibraţiile ei, repro­
duce sunetele. + D isc opac la aparatele optice, avînd la mijloc u n o ri­
ficiu fix sau reglabil, care lasă să treacă o cantitate mai m are sau mai
mică de lum ină. 3. D ispozitiv care închide u n recipient p en tru a
regine im purităţile existente în conţinutul lui. [ P r .: di-a-] — F r.
d ia p h r a g m e (lat. lit. d ia p h r a g m a ) .
D IA G N O S T IC , diagnostice, s. n. D eterm inarea precisă a unei
boli după sim ptom ele ei. [ P r .: di-ag-] — F r. d ia g n o s tic .
D IA G N O S T IC Ă , diagnostichez, vb. I . T ran z. A recunoaşte, a
determ ina o boală du p ă sim ptom ele e i ; a p u n e diagnosticul. [ P r .:
di-ag-] — F r. d ia g n o s tiq u e r .
D IA G N O S T IC IA N , -A , diagnosticieni, -e, s. m . şi f. M edic specialist
în punerea de diagnostice. [ P r .: di-ag-nos-ti-d-an] — D in d ia g n o s ­
tic + suf. -ian.
D IA G N O Z Ă , diagnoze, s. f. (Rar) Diagnostic. [ P r .: di-ag-] — F r.
d ia g n o se (<gr.),
D IA G O N A L , -Ă , diagonali, -e, adj. Care uneşte vîrfurile a două
unghiuri neconsecutive ale u n u i poligon sau ale u n u i p o lie d ru ; curm e­
ziş ; cruciş. [ P r .: di-a-] — F r. d ia g o n a l.
D IA G O N A L Ă , diagonale, s. f. 1. Segm ent de dreaptă care uneşte
două vîrfuri ale unui poligon sau ale u n u i poliedru nelegate p rin aceeaşi
muchie. ❖ Loc. adv. î n diagonală = de-a curm ezişul. ♦ C urea p u rtată
de-a curm ezişul pieptului la unele uniform e m ilitare. 2. Porţiune de linie
de cale ferată, care taie oblic mai m ulte linii paralele d in tr-o staţie p en tru
a perm ite trecerea vagoanelor d e pe o linie p e alta. [ P r .: di-a-] —
Fr. d ia g o n a le (<gr.).
D IA G R A M Ă , diagrame, s. f. 1. R eprezentare grafică care înfăţi­
şează în m od schem atic u n fenom en, u n obiect, o corelaţie d in tre două
m ărim i de naturi diferite sau de aceeaşi natură. ♦ Schem ă p en tru
distribuirea locurilor în tr-u n vagon de cale ferată (la tren u rile cu locuri
fixe), într-o sală de spectacol etc. 2 . L inie trasă pe hîrtie de u n aparat
înregistrator care reprezintă desfăşurarea u n o r fenom ene. 3. (L a pl.)
Sem ne tipografice cu care se culeg diferite problem e de şah. [ P r .:
di-a-] — F r. d ia g r a m m e (<gr.).
D IA L £ C T , dialecte, s. n. 1. A spect local al lim bii unui popor,
care se vorbeşte p e u n anum it teritoriu şi care are trăsături de stru c­
tu ră gramaticală şi de fond principal de cuvinte deosebite de lim ba
com ună a întregului popor, precum şi de celelalte aspecte locale ale
limbii. 2. (în expr.) Dialect de clasă = jargon. 3. (Im p r.) L im bă. +
(Im pr.) V orbire, cuprinzînd o term inologie specială, de circulaţie
restrînsă, proprie u n u i anum it dom eniu de activitate. [ P r .: di-a-]
— F r. d ia le c te (lat. lit. d ia le c tu s ).
D IA L E C T A L , -Ă , dialectali, -e, adj. (D espre cuvinte, expresii,
term eni, vorbire) C aracteristic u n u i dialect sau u n u i g ra i; care apar­
ţine sau se referă la u n dialect sau la u n grai. [ P r .: di-a-] — Fr.
d ia le c ta l.
D IA L E C T IC , -A , dialectici, -e, adj. 1. ( în filozofia m arxistă)
Care este conform cu principiile dialecticii sau confirm ă aceste p rin c ip ii;
care priveşte fenomenele de pe poziţiile dialecticii sau se bazează pe
dialectică. M etodă (gtndire, concepţie) dialectică. 2. ( în antichitate)
Care utilizează raţionam ente în contradictoriu sau care se face pe baza
lor. [ P r .: di-a-] — F r. d ia le c tiq u e (lat. lit. d ia le c tic u s ).
D IA L E C T IC Ă s. f. 1. ( în filozofia marxistă) Ştiinţa care studiază
legile generale de m işcare şi de dezvoltare ale naturii, ale societăţii şi
ale gîndirii. 2. M etodă de cercetare opusă metafizicii, care, bazîndu-se
pe legile obiective ale naturii, ale societăţii şi ale gîndirii, priveşte feno­
m enele ca fiind în strînsă legătură şi în condiţionare reciprocă, în tr-o
perm anentă mişcare şi dezvoltare, cu treceri p rin salturi de la o cali­
tate la alta, ca rezultat al contradicţiilor interne şi al luptei d in tre con­
trarii. 3. Procesul mişcării şi al dezvoltării fenom enelor. [ P r .: di-a-]
— F r. d ia le c tiq u e (lat. lit. d ia le c tic a ).
D IA L E C T IC IA N , -Ă , dialecticieni, -e, s. m . şi f. Persoană care
stăpîneşte dialectica, care gîndeşte conform cu principiile dialecticii.
D IA STO LĂ
<> (A djectival) F ilozof dialectician. [ P r .: di-a-lec-ti-ci-an] — F r. d ia le c -
tic ie n .
D IA L E C T O L O G , dialectologia s. m. Specialist în dialectologie.
[ P r .: di-a-] — F r. d ia le c to io g u e (<gr.).
D IA L E C T O L 0 G IC , -Ă, dialectologiei, -e, adj. Privitor la dialecte
sau la dialectologie. [ P r .: di-a-] — F r. d ia le c to lo g iq u e .
D IA L E C T O L O G IE s. f. R am ură a lingvisticii care se ocupă cu
studiul dialectelor şi al graiurilor unei lim bi. [ P r .: di-a-] — F r. d i a ­
le c to lo g ie .
D IA L IP E T Ă L , -Ă , dialipetaliy -e, adj. (D espre plante cu flori)
A cărei corolă are petalele separate. [ P r .: di-a-] — F r. d ia ly p â ta le .
D IA L IS E P Ă L , -Ă , dialisepali, -e, adj. (D espre plante cu flori)
A l cărei caliciu are sepalele separate. [ P r .: di-a-] — F r. d ia ly s £ p a ie .
D IA L IZ Ă , dialize, 8. f. Trecerea unei substanţe dizolvate prin tr-o
m em brană care separă soluţia de dizolvantul p u r, [ P r .: di-a-] — F r.
d ia ly s e (<gr.).
D IA L O G , dialoguri, s. n. 1. C onvorbire între două persoane.
♦ Form a în care sînt scrise, de obicei, operele dram atice ; pasaj dintr-o
operă literară în care se redă convorbirea dintre două persoane. 2. Operă
literară scrisă sub form ă de dialog (1 ). [ P r .: di-a-] — F r. d ia lo g u e
(lat. lit. d ia lo g u s ).
D IA L O G A , dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreţine o con­
versaţie cu cineva. [ P r .: di-a-] — F r. d ia lo g u e r.
D IA L O G A T , -Ă , dialogaţi, -te, adj. (D espre opere literare) C om pus
în form ă de dialog. [P r.: di-a-] — V. dialoga.
D IA M A G N & T IC , -Ă , diamagnetici, -e, adj. (D espre o substanţă)
Care are proprietatea de a fi acţionat de o forţă m agnetică îndreptată
dinspre regiunile cu cîm p m agnetic mai intens spre cele cu cîm p m ag­
netic mai slab. [ P r .: di-a-] — F r. d ia m a g n & tiq u e .
D IA M A N T , diamante, s. n. 1. V arietate cristalină de carbon,
transparentă şi cu luciri puternice, avînd cea mai m are d uritate dintre
toate m ineralele; varietăţile nobile se folosesc ca pietre preţioase, iar
varietăţile com une la şlefuit, perforat şi zgîriat. 2. U nealtă p e n tru
tăiatul sticlei, alcătuită d in tr-u n diam ant (1 ) com un, fixat în tr-u n suport
m etalic cu m iner. 3. C orp de literă de p a tru puncte tipografice. [ P r .:
di-a-] — F r. d ia m a n t.
D IA M Ă N T IC , -Ă , diamantici, -e, adj. (Rar) D iam antin. [ P r .:
di-a-] — D in d i a m a n t + suf. -ic.
D IA M A N T IC Ă L E s. f. p l. (în v .) B ijuterii îm podobite cu diam ante ;
p. ext. bijuterii, pietre preţioase. [ P r .: di-a-] — N gr. d ia m a n tik a .
D IA M A N T IF llR , -Ă , diamantiferi, -e, adj. (D espre zăcăminte
minerale) Care conţine diam ante. [ P r .: di-a-] — F r. d ia m a n tiffe re .
D IA M A N T IN , -Ă , diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diam antul,
asem ănător cu diam antul. [P r.: di-a-] — F r. d ia m a n tin .
D IA M Ă N Ţ liL , diamânţele, s. n . (Rar) D im inutiv al lui dia­
mant (1 ). [P r.: di-a-]
D IA M E T R A L , -Ă , diametrale, adj. n. şi f. ( în expr.) Linie dia­
metrală = dreaptă care trece p rin centrul un u i cerc, al unei sfere etc.
Plan diametral — plan care trece p rin centrul unei sfere, al unui elipsoid
etc. ❖ (A dverbial) Diametral opus = cu desăvîrşire opus, în opoziţie
directă c u __ ; de neîm păcat. [ P r .: di-a-] — F r. d ia m e tr a l.
D IA M E T R U , diametre, s. n. 1. O rice coardă care trece p rin centrul
unei figuri sau al u nui corp. ♦ L ocul geom etric al m ijlocului coardelor
paralele cu o direcţie dată. ♦ Lungim ea unei d repte care străbate un
obiect d intr-o parte în alta, trecînd p rin centrul lui. 2. ( în expr.) D ia­
metru aparent = unghiul sub care u n observator vede diam etrul unui
obiect depărtat, în special al un u i astru. [ P r .: di-a-] — F r. d ia m â tr e
(lat. lit. d ia m e tro s ).
D IA P A Z O N , diapazoane, s. n. 1. M ic instrum ent
form at d intr-o bară d e oţel în form ă de U , care vibrează la
lovire, cel m ai obişnuit tip fiind cel care em ite sunetul
corespunzător notei « la » şi care se întrebuinţează la
acordarea instrum entelor muzicale cu coarde sau pentru
a da tonul în tr-u n ansam blu coral. O E xpr. A f i (sau a
se pune) la acelaşi diapazon cu cineva = a fi în aceeaşi
dispoziţie, în aceeaşi stare sufletească cu cineva. 2. T o ta ­
litatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească
sau u n instrum ent muzical, d e la sunetul cel mai de jos
pînă la cel mai în a lt; întindere, registru. 3. (Cartografie)
M odel-tip de haşuri im prim ate p e carton, pe hîrtie sau
pe celuloid, folosit p e n tru standardizarea trasării grosimii
haşurilor. 4. ( în expr.) D iapazon de dimensiuni = inter»
valul dintre valorile maxime şi m inim e ale dim ensiuni­
lor u n o r piese standardizate. [ P r .: di-a-] — F r. d ia p a s o n . D îap azon
D IA P O Z IT IV , diapozitive, s. n . C opie fotografică
pozitivă făcută pe u n m aterial transparent (în special pe sticlă), servind
la proiectarea im aginilor cu ajutorul aparatului de proiecţie. [ P r . :
di-a-] — F r. d ia p o s itiv e .
D IA R & E 8. f. Boală constînd în elim inarea frecventă de m aterii
fecale de consistenţă apoasă sau moale. [ P r .: di-a-] — F r. d i a r r h â e
(lat. lit. d ia r r h o e a ) .
D IA S T Ă Z Ă , diastase, s. f. 1. (C him .) Amilază. 2. D espărţire
accidentală a două oase articulate, în urm a unei lovituri, a un u i efort
violent etc. [ P r .: di-a-] — F r. d ia s t a s e (<gr.).
D IA S T lM Ă , diastime, s. f. (în v .) Interval, spaţiu de tim p. — N gr.
d ia s tim a .
D IA S T O L Ă , diastole, s. f. Faza de dilatare ritm ică a m uşchilor
inim ii (care se produce im ediat după faza de contractare a acestora)
D IA S T O L IC — 244 —
cînd sîngele se varsă d in vine în cavitatea acestui organ. [ P r .: di-a-]
— F r. d ia s to le (<gr.).
d i a s t 6 l i c , - ă , diastolici, -e, adj. C are se referă la diastolă ;
care are loc în tim p u l diastolei. [ P r .: di-a-] — F r. d ia s to liq u e .
D IA T Ă , diate, s. f. (în v . şi arh.) 1. T estam en t. 2. Sarcină testa­
mentară. [ P r .: di-a-, — V a r.: a d ia tă s. f.] — N g r. d ia ta .
D IA T E R M lE s. f. M etodă d e tratam en t al an u m ito r boli, constînd
în încălzirea ţesu tu rilo r şi organelor din ău n tru l corpului cu ajutorul
curenţilor d% înaltă frecvenţă. [ P r .: di-a-] — F r. d ia th e r m ie (<gr.).
D IA T E Z Ă , diateze, s. f. Fiecare d in tre form ele verbale care indică
raportul dintre acţiune şi cel care o «$?îrşeşte. D iateză activă sau pasivă.
[P r .: di-a-] — F r. d ia th d s e .
D IA T O M E E , diatomee, 8. f. (L a pl.) Clasă de alge m onocelulare cu
cochilie de silice, de form a unui capac de c u tie ; (şi la sg.) algă care
face parte din această clasă. [P r.: di-a-*] — F r. d la to m e e s .
D IA T O M lT s. n. Sedim ent consolidat, form at d in depunerea
cochiliilor de d iato m ee; păm înt de diatom ee, păm înţel. [P r.: di-a-]
— F r. d ia to m ite .
D IA T O N IC Ă , diatomee, adj. f. (In expr.) Gamă diatonică — succe­
siune naturală de cinci to n u ri şi două sem itonuri din gama m inoră
sau majoră. [ P r .: di-a-] — F r. d ia to n iq u e (lat. Kt. d ia to n ic u s ).
D IA TR IB Ă » diatribe, s. f. C ritică violentă şi rău tăcio asă; pamflet.
[ P r .: di-a-] — F r. d ia t r i b e (lat. lit. d ia tr ib a ) .
D IA V O L , diavoli, s. m . 1. D ra c ; satana. 2. Fig. N um e dat unui
copil sau, p. ext., unui om vioi, zglobiu, isteţ, obraznic, rău. 3. Fig.
Putere de seducţie, de captivare. Cu toţi diavolii ei în ochi (IB R Ă I-
LE A N U ). — Slav (v. al. d ija v o lu <gr.).
D IA V O L E S C , -E A S C Ă , diavoleşti, adj. D e diavol (1 ), ca de
diavol, al diavolului. ♦ Fig. G reu de s u p o rta t; cum plit. — D in
d ia v o l -f suf. -esc.
D IA V O L E Ş T E adv. 1. D răceşte. 2. C u m ultă răutate. — D in
d ia v o l + suf. -eşte.
D IA V O L IE , diavolii, 8. f. (în v .) F ap tă de d ia v o l; uneltire ascunsă.
— D in d ia v o l + suf. -ie.
D IA V O L IŢ A , diavoliţe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică. [Acc. ş i :
diavoliţă] — D in d ia v o l + suf. -ifă.
D IA V O L O Al C A, diavoloaice, 8. f. (Adesea fig.) D iavoliţă. — D in
d ia v o l + suf. -oaicâ.
D IB A C I, -E , dibaci, -e, adj. Îndem înatic, abil, priceput, iscusit.
— Com p. sb. g ib a k .
D IB Ă C l, dibăcesc, vb. IV . T ran z. 1. A potrivi lucrurile cu înde-
m înare, cu iscu sin ţă ; a nim eri. 2. A căuta cu stăruinţă. 3. A descoperi
(după m ultă c ă u ta re ); a găsi, a dibui. [V a r.: (reg.) g h ib ă c i vb. IV]
— D in d ib a c i.
D IB Ă C IE , dibăcii, s. f. îndem înare, iscusinţă, pricepere. ♦ Şire­
tenie, viclenie; rafinam ent. — D in d ib a c i + suf. -ie.
D IB L A R , diblari, s. m . L ă u ta r care cîntă din d ib lă ; scripcar.
— D in dibl& + suf. -ar.
D iB L Ă , dible, s. f. (Pop., peior.) Vioară. — Com p. sb. d ip le
< cimpoi ».
D lB L U s . n. M ică bucată de lem n sau de m etal introdusă în tr-u n
zid în care se fixează u n cui pen tru susţinerea unei piese. — G erm .
D ttb e l.
D IB U t, dibui, vb. IV . 1. Intranz. A merge cu nesiguranţă căutînd
un drum . ♦ T ran z. A căuta cu n e sig u ran ţă ; a căuta pipăind prin
întuneric. 2. Intranz. A căuta s tă ru ito r; a cerceta. 3. T ran z. A da
de urm a cuiva care se a sc u n d e ; a găsi, a descoperi, a afla. [Prez. ind.
ş i : dibuiesc]
D IB U IA lA , dibuieli, s. f. D ibuire. ♦ Fig. L ucrare şovăielnică de
în c e p ăto r; încercare. — D in d ib u i + suf. -eală.
D IB U IR E , dibuiri, s. f. A cţiunea de a dibui şi rezultatul e i ; căutare ;
încercare de a realiza ceva. ♦ Găsire, aflare. S ă străbat. . . codrii um­
broşi. . . în presupusa dibuire a urşilor (O D O B ESC U ).
D IB U tT s. n. F ap tu l de a dibui. O E xpr. Pe dibuite = d ib u in d ;
um blînd n e sig u r; pipăind. [Form ă gramaticală.: (în expr.) dibuite]
D IC A N IC E S C , -Ă , dicaniceşti, adj. (în v .) Judecătoresc. — D in
d ic a n ic (rar în treb u in ţat, < ngr. d ik a n ik o s ) + suf. -esc.
D 1C A S T E R IE , dicasterii, s, f. (în v .) T rib u n a l bisericesc care
judeca procesele de divorţ. — N gr. d ik a s tirio n .
D l CĂ adv. v. a d ic ă .
D IC H tC I, dichiciuri, s. n. (Reg.) C u ţit folosit în cizm ărie pen tru
a face desene pe talpa sau pe pielea încălţăm intei. — M agh. d ik ie s.
D IC H IS , dichisuri, s. n. 1. (L a p l . ; adesea fig.) O biecte m ărunte,
piese, accesorii (lipsite de im portanţă) care com pletează u n sistem
şi ajută la buna lui funcţionare. ❖ Loc. adv. Cu dichis (sau cu
tot dichisul) — cu toate cele necesare, fără să lipsească n im ic ; cu
grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornam ent. — Postverbal al lui
d ic h is i. • diedru = unghi form at p rin întîlnirea a două pla­
D IC H IS E A L Ă , dichiseli, s. f. D ichisire. — D in d ic h is i + suf. -eală.
D IC H IS I, dichisesc, vb. IV. Refl. A se îm brăca cu în g rijire ;
a se găti frum os şi curat, a se fe rc h e zu i; (peior.) a se găti prea m ult,
cu exagerare. ♦ T ran z. A potrivi un lu cru cu migală ; a aranja (cu toate
dichisurile). — N gr. d iik o (aor. d iik is a ).
D IC H IS fR E , dichisiţi, s. f. A cţiunea de a (se) dichisi şi rezul­
ta tu l ei.
D IE L E C T R IC
D IC H IS IT , -A, dichisiţi, -te, adj. G ă tit frum os, aranjat cu g u st;
îm podobit. — V. dichisi.
D IC H fU , dichii, s. n. (înv.) A dm inistrator al unei m ănăstiri;
econom. — N gr. d ik e o s « d re p t legitim *.
D IC O C T s. n. v. d e c o c t.
D IC O T IL E D O N Ă T , «A, dicotiledonaţi, -te, adj. (D espre plante)
Al cărei em brion are două cotiledoane. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasă
d e plante al căror em brion are două cotiledoane; (şi la sg.) p la n tă din
această clasă. — F r. d ic o ty lâ d o n g (<gr.).
D IC T Ă , dictez, vb. I. T ran z. 1. A p ronunţa ra r şi desluşit cuvin­
tele unei fraze, ale u nui text, p e n tru ca ascultătorul să Ie poată scrie
întocm ai. 2. A im pune în m od categoric, a obliga p e cineva să accepte
ceva fără c o n d iţii; a ordona. + (D espre abstracte) A îndem na, a d e te r­
m ina la o acţiune. — F r. d i c t e r (lat. lit. d ic ta r e ) .
D IC T Ă N D O s. n. Scriere obişnuită pe caiete liniate cu linii paralele
orizontale. — G erm . d ik ta n d o .
D IC T Ă R E , dictări, s. f. A cţiunea de a dicta (1 ) şi rezultatul ei.
♦ L ucrare şcolară care constă în reproducerea în scris a unui text dictat.
D IC T A T , dictate, s. n. (în ex p r.) D ictatul de la V iena ~ act
d iplom atic sem nat la Viena în 1940, p rin care G erm ania hitleristă a
im pus R om îniei să cedeze U ngariei o p a rte d in te rito riu l T ransilvaniei.
— G erm . D ik ta i.
D IC T A T O R , dictatori, s. m . 1. C onducător de stat care dispune
de puteri nelim itate. + Fig. Persoană care are o conduită autoritară,
care caută să-şi im pună cu orice p reţ voinţa. 2. (In R om a antică) C on­
du cător al arm atei în vrem e de război, ales de către senat pe term en de
şase luni şi care avea p uteri nelim itate. — F r. d i c t a t e u r (lat. lit. d ic ­
ta t o r , -o ris).
D IC T A T O R IA L , -A , dictatoriali, -e, adj. D e d ic ta to r; im pus
cu forţa. [ P r .: -ri-af] — F r. d ic ta to r ia l.
D IC T A T tJR Ă , dictaturi, s. f. 1. Putere de stat a unei clase dom i­
nante, nelim itată de nici o lege şi bazată nem ijlocit pe violenţă. 2. (în
expr.) Dictatura proletariatului = p utere de stat a proletariatului, instau­
rată după victoria revoluţiei proletare şi întem eiată pe alianţa de clasă
d intre clasa m uncitoare şi ţărănim ea m uncitoare (rolul conducător deţi-
n în d u -1 clasa m uncitoare în frunte cu partidul m arxist-leninist); este
principala arm ă în m îna clasei m uncitoare pentru a zdrobi îm potrivirea
capitaliştilor şi m oşierilor înlăturaţi de la putere, p en tru a apăra cuce­
ririle revoluţionare ale poporului m uncitor îm potriva unui atac din
afară şi p e n tru a asigura construirea socialismului şi a com unism ului.
3. Putere nelim itată a d ic ta to ru lu i; tim pul c ît el exercită această putere.
— F r. d ic ta tu r e (lat. lit. d ic ta tu r a ) .
D IC T O N , dictoane, s. n. Expresie devenită p ro v e rb ; zicătoare,
maximă, sentinţă. — F r. d ic to n .
D IC Ţ IO N A R , dicţionare, s. n. 1. L ucrare ştiinţifică care cuprinde
cuvintele unei lim bi sau ale operei unui scriitor aşezate în ordine alfa­
betică şi explicate în aceeaşi lim bă sau traduse în tr-o lim bă străină.
2. C ulegere în ordine alfabetică a term enilor privitori la o anum ită
ştiinţă, artă, ram ură a tehnicii etc., explicaţi în aceeaşi lim bă sau traduşi
în tr-o lim bă străină. [ P r .: -ţi-o-] — F r. d ic tio n n a ir e (lat. lit. d ic -
tio n a riu m ) .
D IC Ţ IO N Ă R A Ş , dicţionăraşe, s. n. D im inutiv al lui dicţionar;
(depr.) dicţionar lipsit de valoare. [ P r .: -ţi-o-]
D IC Ţ ItJ N E , dicţiuni, s. f. M odul de a p ronunţa cuvintele, silabele
şi sunetele. ♦ (în teatru) A rta de a pronunţa corect şi clar u n text.
[ P r .: -ţi-u-] — F r. d ic tio n (lat. lit. d ic tio , -onis).
D ID A C T IC , -A , didactici, -e, adj. D e sau p e n tru învăţăm înt,
relativ la învăţăm înt. ♦ M enit să instruiască. Operă didactică. — F r.
d id a c tiq u e (<gr.).
D ID A C T IC Ă , didactici, s. f. P arte a pedagogiei care se ocupă
cu principiile şi m etodele predării m ateriilor de învăţăm înt şi cu orga­
nizarea învăţăm întului . — F r. d id a c tiq u e .
D ID A C T IC IS M s. n. Folosire exagerată a principiilor şi m eto­
delor did actice; te n d in ţă de a instrui cu orice preţ. — D in d id a c tic +
siif. -ism.
D ID A H lE , didahii, s. f. (B is.; înv.) Predică, cazanie. ♦ învăţătură.
— N gr. d id a c h i.
D IE interj, v. d i.
D IE C E L , diecei, s. m . (Reg.) D im inutiv al lui diac. [ P r .: di-e-]
D IE C E Z Ă , dieceze, s. f. (Reg.) Eparhie.
[ P r .: di-e-. — V a r.: dloc& ză s. f.] — F r. dioc& se
(lat. lit. d io e c e s is ).
D IE C tM E s. f. (Rar) T agm a diecilor (1).
[ P r .: di-e-] — D in d ie c i (pl. lu i diac) + suf. -ime.
D IE C ÎŢ Ă , dieciţe, s. f. (Reg.) Soţie de diac.
[P r.: di-e-] — D in d ie c i (pl. lu i d iac) + suf. -iţă.
D lE D R U , diedre, s. n. Figură geometrică
form ată de două planuri m ărginite de dreapta lor
de intersecţie. ❖ (Adjectival, în expr.) Unghi
nuri. [ P r .: di-e-] — F r. di& dre (<gr.).
D IE L E C T R IC 1, dielectrice, s. n. M aterial
izolant din p u n c t de vedere electric. [ P r .: di-e-]
— Fr. d l6 1 e c triq u e . D jedru
D IE L E C T R IC 2, -A, dielectrici, -e, adj. Care
izolează d in p u n c t de vedere electric. Constantă dielectrică — raportul
d intre capacitatea u n u i condensator electric care conţine în tre arm ă­
 DIEREZĂ — 245 -
turi o substanţă izolatoare şi capacitatea aceluiaşi condensator cînd
conţine în tre arm ături aer sau vid. [ P r .: di-e- ] — F r. d ie le c tr iq u e .
D IE R £ z A , diereze, s. f. D isocierea unui diftong în elementele
com ponente, astfel încît fiecare elem ent să-şi recapete autonomia.
[ P r .: di-e-] — F r. d te r â s e (lat. lit. d la e re s is ).
D IE S E L s . n. ( în expr.) M otor die­
sel — m otor cu ardere internă, la care
com bustibilul pulverizat p rin injectare în
aerul din cilindru se aprinde datorită tem ­
peraturii înalte realizate p rin com prim are.
[ P r .: dizel] — F r. d ie s e l (germ. D iesel).
D lJiT Ă 1, diete, s. f. Regim alim entar
special, recom andat în caz de boală sau
p en tru păstrarea sănătăţii. [P r.: di-e-]
— F r. d te te (lat. lit. d ia e ta ).
DlfiTÂ*» diete, s. f. (în feudalism şi M o to r diesel
în unele ţări capitaliste) A dunare legisla­
tivă ; p. ext. adunare politică reprezentativă. ■ — F r. difete (lat. lit.
d ia e ta ).
D IE T E T IC , -Ă , dietetici, -e, adj. Privitor la dietă1, de d ie tă ; pe
bază de dietă. ( P r .: di-e-] — F r. d iâ tâ tiq u e (lat. lit. d ia e te tic u s ).
D IE T E T IC Ă s. f. Ram ură a m edicinii care studiază problem a
regim urilor alim entare. [ P r .: di-e-] — F r. d i£ t6 tiq u e (lat. fit. d ia e -
te tic a ).
D IE T tN Ă , dietine, s. f. (în v .) A dunare a deputaţilor d intr-o p ro ­
vincie a vechiului regat polonez. [P r.: di-e-] — F r. d ie tin e .
DI&Z, diezi, s. m . (M uz.) Sem n convenţional
care arată că nota înaintea căreia este pu s trebuie
executată cu u n sem iton mai s u s ; p. ext. intervalul
de u n sem iton cu care se ridică o notă sau u n şir
întreg de note. ♦ (Adjectival, despre note) R idicat
cu u n sem iton. — F r. di&se.
D IF A M Â N T , -A , difam anţi, -te, adj. (F ra n ţu ­
zism) Care defăimează ; com prom iţător p en tru rep u ­
taţia cuiva. — F r. d if f a m a n t.
D IF E R E N D , diferende, s. n. D eosebire de păreri
între două sau mai m ulte p e rso an e ; neînţelegere, dezacord. — D upă
fr. d ff fe re n d .
D IF E R E N Ţ Ă , diferenţe, s. f. 1. Lipsă de asem ănare; deosebire,
nepotrivire. ❖ Loc. adv. Cu diferenţa c ă .. . — cu deosebirea c ă . ..
♦ D iferenţă de nivel = deosebire de altitudine în tre două puncte
terestre. (Logică) D iferenţă specifică — trăsătură caracteristică a unei
noţiuni care o deosebeşte de celelalte noţiuni din cadrul genului celui
mai apropiat. ♦ (L a bursă sau la jocul de cărţi) Oscilaţie, fluctuaţie.
2. (M at.) C antitatea care trebuie adăugată scăzătorului spre a obţine
descăzutul. [V a r.: (înv.) d i f e r i n t â s. f.] — F r. d if f e r e n c e (lat. lit.
d if f e r e n tia ) .
D IF E R E N Ţ IA , diferenţiez, v b. I. 1. Refl. A ieşi din om ogenitate;
a se deosebi. ♦ T ran z. A stabili deosebirea între două sau mai m ulte
lucruri, a delim ita caracterele specifice, a distinge elementele com ponente
ale un u i lucru. 2. In tran z. A calcula o diferenţială sau o derivată. [ P r .:
-ţi-a] — (1 ) F r. d if f e r e n c ie r , (2 ) fr. d if f â r e n tie r .
D IF E R E N Ţ IA L 1, diferenţiale, s. n. Complex de roţi dinţate carc,
angrenîndu-se, perm it ca două roţi care au o axă com ună şi care nu sînt
solidarizate să se învîrtească cu viteze diferite. [ P r .: -ţi-at] — F r. [engre-
nage] d if f e r e n tie l.
D IF E R E N Ţ IA L * , -A , diferenţiali, -e, adj. 1. Care face să se
deosebească, care diferenţiază. 2. Care procedează cu diferenţe, care
(se) diferenţiază. ❖ T a rif diferenţial = taxă de transport, pe calea ferată
şi pe căile m aritim e sau fluviale, care se reduce proporţional cu creşterea
distanţei şi a greutăţii mărfii. T a rif vamal diferenţial — ta rif vamal
care se aplică în m od deosebit la aceeaşi marfă, în funcţie de anu­
m ite criterii. ♦ (M at.) R eferitor la diferenţe care tin d către zero. ❖
Ecuaţie diferenţială — ecuaţie care conţine funcţiile căutate, derivatele
lor şi variabilele independente. Calcul diferenţial = capitol al analizei
m atematice, care are ca o biect stu d iu l proprietăţilor şi al aplica­
ţiilor derivatelor de diferite ordine ale funcţiilor de u n a sau de
mai m ulte variabile reale. Geometrie diferenţială = ram ură a geometriei
care studiază obiectele geom etrice cu ajutorul calculului diferenţial.
[ P r . : -ţi-al] — F r. d if f e r e n tie l.
D IF E R E N Ţ IA L Ă , diferenţiale. s. f. (M at.) 1. P rodusul dintre
derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente. 2. Sum a
produselor dintre derivatele parţiale ale unei funcţii şi creşterile varia­
bilelor ei independente. [ P r .: -ţi-a-] — F r. d if te r e n tie lle .
D IF E R E N Ţ IE R E , diferenţieri, s. f. I . F ap tu l de a crea sau de
a stabili o diferenţă în tre două sau mai m ulte persoane, lucruri, fenome­
ne e tc .; deosebire, separare. 2. O peraţie m atem atică p rin care se obţine
diferenţiala unei funcţii. [ P r .: -ţi-e-] — V. diferenţia.
D IF E R f, difer, vb. IV . In tran z. A nu fi la f e l; a se deosebi. —
Fr. d if f e r e r (lat. lit. d if f e r r e ) .
D IF E R lN Ţ Ă s. f. v. d if e r e n ţă .
D IF E R IT , -Ă , diferiţi, -te, adj. 1. (U rm ează d u p ă substantivul
pe care îl determ ină) C are diferă, care se deosebeşte (de cineva sau de
ceva), care n u este asem ănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit, altfel.
2. (L a pl. ; precedă substantivul pe care îl determ ină) Fel de fel d e . ..
tot felul d e . . . , variaţi, diverşi, feluriţi. — V. diferi.
D IF IC ÎL , -A , dificili, ~e, adj. 1. Care p rezintă d ificu ltăţi; greu
(de făcut), anevoios, com plicat, greu de rezolvat. 2. (D espre p e r­
soane şi despre caracterul lor) Care se îm pacă greu cu alţii, greu de
D IG ERA
m u lţu m it; exigent, m ofturos, capricios; susceptibil. — F r. d iff lc lle
(lat. lit. d iffic ilis ).
D IFIC U L T A T E » dificultăţi, s. f. G reutate de a face c e v a ; ane-
voinţă. ♦ Piedică, obstacol. <► E xpr. A face (sau a crea) dificultăţi —
a p u n e (cuiva) p ie d ic i; a opune rezisfenţâ, a se îm potrivi (într-o pro­
blemă). — F r. d if f ic u ltâ (lat. lit. d iff ic u lta s , -a tis ).
D IF O R M , -Ă, diformi, -e, adj. (D espre fiinţe sau despre părţi
ale corpului lor) A cărui form ă prezintă anomalii sau neregularitftţi
izbitoare ; urît, pocit, slut. ♦ (Rar) Fără form ă precisă. ♦ (R a r; despre
m aterii) Inform , b ru t. — F r. d if f o r m e (lat. lit. d iff o rm is ).
D IF O R M Ă vb. I. v. d e f o r m a .
D IF O R M Â R E s. f. v. d e f o r m a r e .
D IF O R M IT A T E , diformităţi, s. f. Deviere, abatere de la forma
sau proporţiile norm ale; d e fe ct; p. ext. urîţenia. — F r. d if f o r m it£
(lat. lit. c H ffo rm ita s, -a tis).
D IF R A C T Â , pere. 3 difrâctă, vb. I. Refl. (D espre razele lum i­
noase) A produce u n fenom en de difracţie. ♦ T ran z . A produce feno­
m enul difracţiei (Ia un fascicul de lum ină). — F r. d if f r a c t e r .
D IF R A C Ţ IE , difracţii, s. f. D eviere sau com plex de devieri pe
care le suferă, după anum ite legi, o rază de lum ină, o undă sonoră etc.
cînd trece prin deschideri înguste sau pe lîngă m arginea u n o r obiecte
opace. — F r. d iff r a c tio n .
D IF T E R IC , -A , difterici, -e, adj., s. m. şi f. 1. A dj. D e n a tu ra
difteriei. Anghină difterică = difterie. 2. S. m . şi f. Persoană bolnavă
de difterie. — F r. d ip h tâ r iq u e .
D IF T E R ÎE , difterii, 8. f. Boală m icrobiană contagioasă, caracte­
rizată p rin form area un o r m em brane false pe amigdale, pe faringe e t c . ;
anghină difterică. — F r. d ip h t£ r ie .
D IF T ÎN Ă s. f. Ţ esătură de bum bac, cu una d in tre feţe pufoasă.
— F r. d u v e tin e .
D IF T O N G , diftongi, a. m . în şira re de două sunete vorbite (vocală
precedată sau u rm ată de o semivocală), pronunţate în aceeaşi silabă,
cu o singură tensiune m usculară. ❖ D iftong ascendent (sau suitor) «-
diftong al cărui elem ent închis precedă elem entul deschis (de exem plu
« ia *)■ Diftong descendent (sau coboritor) — diftong al cărui elem ent
închis este precedat de elem entul deschis (de exem plu « eu *). — Fr.
d ip h to n g u e (lat. lit. d ip h to n g u s ).
D IF T O N G A , diftonghez, vb. I. Refl. (D espre vocale) A se trans­
form a în diftong. ♦ Transe. A articula o vocală transform înd-o în dif­
tong. — F r. d ip h to n g u e r .
D IF T O N G A R E , diftongări, s. f. A cţiunea de a (se) diftonga.
D IF T O N G A T , -Ă , diftongaţi, -te, adj. (D espre vocale) D evenit
diftong, rostit ca diftong. — V . diftonga.
D IF tJZ , -Ă, difuzi, -e, adj. R ăspîndit în toate părţile, îm prăştiat,
risipit. — F r. d iff u s (lat. lit. d lffu su s ).
D IF U Z Ă , difuzez, vb. I. 1. T ran z. A răspîndi, a propaga o ştire,
o idee etc. (p rin viu grai, p rin presă, p rin radio etc.). ♦ A distribui,
a pune în vînzare o carte, o publicaţie etc. 2. T ran z. A propaga, a
răspîndi, a îm prăştia în toate părţile sunete, lum ină, căldură etc.
Refl. Razele luminoase se difuzează trecind printr-un corp translucid. 3.
Intranz. (D espre moleculele un o r substanţe) A se amesteca, a se răspîndi
în masa altei substanţe cu care vine în contact. — F r. d lffiis e r.
D IF U Z A R E , difuzări, s. f. A cţiunea de a (se) d ifu z a : răspîndire,
propagare.
D IF U Z A B IL , -A , difuzabili, -e, adj. Care se. poate difuza (1, 2 ).
— D in d if u z a (d u p ă fr. d iffu sib le ).
D IF U Z fB IL , -A, difuzibili, -e, adj. (D espre corpuri gazoase sau
lichide, mai ra r despre solide) Care poate difuza (3 ) în masa altui
corp. — D upă fr. d iffu s ib le .
D IF U Z IB IL IT A T E s. f. P roprietatea pe care o au unele corpuri
de a difuza (3 ). — D u p ă fr. d iff u s lb ilit£ .
D IF U Z ltJN E , difuziuni, s. f. 1. îm prâştierea în toate direcţiile
a razelor de lum ină care trec p rin tr-u n corp translucid sau care se
lovesc de o suprafaţă zgrunţuroasă. 2. P ătrunderea m oleculelor unui
corp în masa altui corp cu care vin în contact. [ P r .: -zi-u-] — F r. d lff u -
s io n (lat. lit. d iffu s io , -onis).
D IF U Z O R 1, difuzori, s. m . ( în ex p r.) D ifu zo r voluntar = m em bru
al u nui colectiv de m uncă însărcinat cu difuzarea periodicelor în
colectivul în care lucrează — D upă fr. d iff u s e u r.
D IFU Z O R *, difuzoare, s. n. 1. A parat (în form ă de pîlnie) care
este acţionat de curenţi electrici variabili şi produce unde sonore pe care
le îm prăştie în j u r ; se întrebuinţează la aparatele de radio şi la am pli­
ficarea vocii în săli publice sau pe străzi. 2. A parat bazat pe principiul
difuzibilităţii corpurilor, întrebuinţat la extragerea zahărului din sfeclă,
a ta n inului din stejar etc. 3. P arte a
camerei de amestec a unui carburator,
un de se efectuează pulverizarea com ­
bustibilului (prin trecerea unui curent
de aer). — D u p ă fr. d iff u s e u r.
D IG , diguri, s. n. C onstrucţie de
piatră, de păm înt sau de beton, făcută
în lungul unei văi, la m arginea unei ape
sau pe ţărm ul m ării, p en tru a apăra u n D ig
loc de inundaţie, p e n tru a izola anum ite
porţiuni de teren, p en tru a corecta albia u nui curs de apă etc. — F r.
d ig u e .
D IG E R Â , digir, vb. I. T ran z . A m istui alim entele. [Prez. ind.
şi: digerez] — Fr.. d ig â r e f (lat. lit. d ig e r e r e ) .
D IG E R A B IL — 246 —
D IG E R A B IL , -A, digerabili, -e, adj. C are se poate digera. — D upă
fr. d ig £ ra b le .
D IG E R Â R E s. f. A cţiunea de a digera; digestie.
D IG & S T IE , digestii, s. f. T o talitatea operaţiilor p rin care alim en­
tele intrate în tu b u l digestiv sînt transform ate, sp re a p u tea fi asim ilate de
organism ; m istuire, digerare. — F r. d lg e s iio n (lat* lit. d ig e s tio , -onis).
D IG E S T IV , -A, digestivi, - e, adj. R eferitor la digestie. ❖ A parat
(sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face
digestia. — F r. d ig e s tif.
D IG IT A L , -A , digitali, -e, adj. Care aparţine degetelor, al degetelor.
Am prentă digitală — urm ă lăsată de liniile de p e suprafaţa interioară
a vîrfului degetelor de la m ină şi care, diferind de la om la om , serveşte
la identificarea u n ei persoane. — F r. d ig ita l.
D IG IT A L Ă , digitale, a. f. P lan tă erbacee veninoasă d in care se
extrage digitalina (Digitalis purpurea) ; d eg eţel-ro şu .— F r. d ig ita le .
D IG IT A L lN Ă 9. f. M edicam ent extras din frunzele şi din sem in­
ţele digitalei, în treb u in ţa t în com baterea bolilor de inim ă şi ca
diuretic. — F r. d ig ita lin e .
D IG IT Â T , -A , digitaţia ~te> adj. (D espre frunze) Care are mai
m u lt de trei foiiole, dispuse ca degetele unei m îini deschise. — D upă
fr. d ig itâ .
DIGITAŢIE s. f. T eh n ica aşezării degetelor pe clapele sau pe
coardele instrum entelor muzicale sau pe clapele m aşinii de scris etc.
— F r. d ig lta tio n .
D IG IT IG R A D , digitigrade, s. n. (L a pl.) N um e d at u n u i grup
de animale m am ifere, care calcă sprijinindu-se pe extrem itatea dege­
te lo r; (şi la sg.) anim al care face p arte din acest grup. — F r. d ig iti-
g ra d e s.
D IG N IT A T E s . f. (în v .) D em nitate. — L at. Ut. d lg n ita s , -a tis.
D I G R E S IE s . f. v. d ig re s iu n e .
D IG R E S IU N E , digresiuni, s. f. A batere d e la subiectul tratat,
făcută p e n tru a lăm uri o chestiune secundară sau p en tru ca expunerea
să fie mai variată. [ P r .: -n'-u-. — V a r.: (înv.) d ig râ s ie , digresii, 8. f,]
— F r. d ig re s s io n (lat. lit. d ig re s s io , -o n is).
D IH Ă I adv. (In expr.) M a i dihai — mai m ult, mai grozav, mai
ceva. şi mai şi.
D IH Â N IE , dihănii, s. f. 1. Animal s ălb a tic ; fiară, jivină. 2. Fiinţă
ciudată, m o nstru o asă; nam ilă, m o nstru. 4 (Fam .) N u m e de ocară dat
(uneori în glumă) unei fiinţe. 4 Fig. C iudăţenie, m onstruozitate.
N u m ai semănau a haine puse pe om, ci a alte dihănii (IS P IR E S C U ).
3. Fiinţă, vietate. [Pl. ş i : dihănii] — Slav (v. sl. d y h a n ije ).
d ih A n I, dihănesc, vb. IV . R efl. (Reg.) A se osteni peste m ăsură,
a-şi scoate sufletul (m uncind, alergînd). — D in d ih a n ie .
D IH O C A , dihâc, vb. I. T ran z. (Reg.) A bate tare pe cineva, a
sfîşia, a zdrobi; p. ext. a ucide, a om orî. — L at. * d e v o c a re .
d i h o c A r e , dihocări, 8. f. (Reg.) A cţiunea de a dihoca şi rezul­
tatul e i ; bătaie zdravănă, z d ro b ire ; p. ext. ucidere, om orîre.
D IH O C Ă T , -A, dihocaţi, -te, adj. (Reg.) B ătut zdravăn, z d ro b it;
sfîşiat, ru p t. 4 Fig. Sleit de p u te r i; istovit. — V. dihoca.
D IH O N IE , dihonii, s. f. (Reg.) N eînţelegere care degenerează în
v ra jb ă ; ceartă, zîzanie. — N g r. d ic h o n ia .
D IH O R , dihori, s. m . M am ifer din
ordinul carnivorelor, de m ărim ea unei
pisici, cu blana cafenie, c u capul
şi picioarele scurte (M ustela putorius).
[Acc. ş i : dihor] — Slav (com p. v. sl.
d u h o ri).
D IJM Â R , dijmari, s. m . (tn v .) P er­
soană care strîngea dijmele. — D in
d ijm ă + suf. -ar.
D IJM Ă Ş , dijmaşi, 8. m . (în v .) Ţ ă ra n iobag care dădea dijm ă
proprietarului. — D in d i j m ă 4- suf. - aş.
D ljM Ă , dijme, s. f. C an titate d e p ro d u se agricole p redate de
ţă ra n i p ro p rietarilo r d re p t are n d ă p e n tru su p rafeţele lu c ra te ; sistem
de arendare a p ă m în tu lu i în o rîn d u irea feu d ală (răm as în vigoare şi
m ai tîrziu) pe bază d e astfel d e cote, co n stitu in d u n a d in tre form ele
tipice de exploatare a ţărănim ii m uncitoare. — Slav (v. sl. d e i m a ) .
D IJ M Ă R lT s. n. (în v .) D ijm ă. ♦ D are în bani care se plătea în
M untenia p en tru stupi şi p en tru porci. — D in d ijm ă 4- suf. ~ (ă )rit.
D IJ M U t, dijmuiesc, vb IV. T ran z. 1. A aduna dijma. 2. A-şi
face în m od abuziv parte din cev a; a ciunti, a • înjum ătăţi ceva în
favoarea sa. — D in d ijm ă .
D IJM U lA L Ă , dijmuieli, s. f. (Rar) D ijm uire. — D in d ijm u i 4-
suf. -eală.
D IJ M U lR E , dijmuiri, s. f. A cţiunea de a dijmui.
D IJ M U IT s. n. Dijm uială. — V. dijmui.
D IL A T Ă , dilât, vb. I. Refl. 1. (D espre corpuri) A-şi m ări dim en­
siunile (sub influenţa unei acţiuni fizice de obicei a căldurii). <► T ranz.
Căldura dilată corpurile. 2. (D espre o deschizătură, im organ sau o
pa rte a u nui organ al corpului) A se mări, a se lărgi. [Prez. in d . pers.
3 ş i : dilatează] — F r. d i l a t e r (lat. lit. d ila ta r e ) .
D IL A T A B IL , - ă , dilatabili, -e, adj. Care se poate dilata, care
poate fi dilatat. — D upă fr. d ila ta b le .
D IL A T A R E , dilatări, s. f. A cţiunea de a (se) dilata şi rezul­
tatul ei.
D IM IN E A Ţ Ă
D IL A T A T , -A , dilataţi, - te, adj. 1. (D espre corpuri) C u dim en­
siunile m ărite (sub influenţa căldurii). 2. (D espre o deschizătură, u n
organ sau o p a rte a un u i organ al corpului) M ărit, lă rg it. — V. dilata.
D IL A T A T O R , -O A R E , diîatatori, -oare, adj. Care dilată. ❖
M uşchi diîatatori = m uşchi care au funcţia de a dilata deschiderile pe
care se inserează. 4 (Substantivat, n.) Instru m en t chirurgical care
serveşte la lărgirea unei cavităţi sau a unei incizii. — F r. d i l a t a t e u r
(lat. Ut. d i la ta to r , -o ris).
D IL A T A Ţ IE s. f. Creşterea dim ensiunilor unui corp sub o acţiune
fizică (de obicei a c ăld u rii); dilatare. ❖ Coeficient de dilataţie — creş­
terea unităţii de lungim e, de suprafaţă sau de volum a u nui corp, rapor­
tată la 1° C de creştere a tem peraturii. — F r. d ila ta tio n (lat. lit. d ila -
ta tio , -onis).
D IL A T O M fiT R U , dilatometre, s. n. A parat care măsoară dilataţia
corpurilor. — F r. d ila to m e tr e .
D IL A T O R I U , -IE» dilatorii, adj. (Franţuzism ) Care prici-
riuieşte sau tinde să pricinuiască o întîrziere, o am înare, o tărăgănare
(a unei acţiuni, a unui proces etc.). O (Substantivat, n.) Avocatul a
form ulat un dilatoriu. — F r. d ila to ir e (lat. lit. d ila to riu s ).
D IL fiM Ă , dileme, 8. f. R aţionam ent care pune două alternative
contradictorii, dintre care trebuie să alegem una, deşi am îndouă duc
la acelaşi rezultat. 4 A lternativă care p u n e p e cineva în încurcătură.
— F r. d ile m m e (lat. lit. d ile m m a ).
D IL E T Ă N T , -A , diletanţi, - te, s. m . şi f. Persoană care se ocupă cu
o ram ură a artei, a ştiinţei sau a tehnicii num ai din plăcere, fără a fi
profesionist sau Bpecialist; a m a to r; (peior.) persoană care n u adînceşte
(sau n u are pregătirea ştiinţifică necesară p en tru a adinei) problem ele
specialităţii sale. — F r. d ile tta n te .
D IL E T A N T IS M 8. n. F aptul de a se ocupa cu o ram ură a artei, a
ştiinţei sau a tehnicii num ai din plăcere, fără a avea o pregătire specială.
4 (Peior.) Lipsă de pregătire tem einică, de seriozitate sau de însuşiri
necesare în tr-u n dom eniu oarecare de activ ita te ; superficialitate. — Fr.
d lle tta n tis m e .
D IL IG fiN T , -A , diligenţi, -te, adj. (R e g .; latinism înv.) Sîr-
guitor, silitor. — L at. lit. d ilig e n s , -n tis.
D IL IG E N T Ă », diligente, s. f.
(în v .) T răsu ră m are, acoperită,
cu care se făcea, pînă la in tro d u ­
cerea căilor ferate, serviciul regulat
de poştă şi de tra n sp o rt al călători­
lo r ; poştalion. — F r. [voiture de]
d ilig e n c e .
D IL IG E N T A », diligent', s. f.
(R e g .; latinism înv.) Sîrguinţă,
osteneală. — L at. lit. d ilig e n tia .
D IL U A , diluez, vb. I. T ran z.
1. A m icşora concentraţia unei
soluţii. 2. Fig. A atenua, a micşora, D ilig en ţă
a slăbi. [ P r .: -lu-a] — F r. d ilu e r.
D IL U A N T , diluanţi, 8. m . Substanţă care diluează. [P r,: -lu-ant]
— F r. d i l u a n t
D IL U A R E , diluări, s. f. A cţiunea de a dilua. [ P r .: -lu-a-]
D IL U A T , -A , diluaţi, -te, adj. 1. (D espre soluţii) Care e mai
p u ţin concentrat. 2. Fig. (D espre abstracte) A tenuat, m icşorat, slăbit.
4 (D espre stilul unei opere literare) C u dezvoltări lungi şi in u tile ;
dezlînat, prolix. [P r.: -lu -a t] — V . dilua.
D R /O Ţ IE , diluţii, s. f. R aportul dintre o cantitate de soluţie şi
cantitatea de solvent din acea soluţie. — F r. d ilu tio n .
D IL U V lA N , -A , diluvieni, -e, adj. C are ţine de diluviu, provenit
din diluviu, de diluviu. [ P r .: -vi-an] — F r. d ilu v ie n .
D IL tJV IU , diluvii, s. n. N um ele vechi al subdiviziunii inferioare
a erei cuatem are, corespunzînd tim pului de extensiune maximă a ghe­
ţarilor. — F r. d ilu v iu m (lat. Ut. d ilu v iu m ).
D IM E N S IO N A , dimensionez, vb. I. T ranz. A stabili, p e bază
de calcul, dim ensiunile unei construcţii, ale unei maşini, ale u nui aparat
etc. [ P r .: -st-o-] — D in d im e n s iu n e .
D IM E N S IO N A R E , dimensionări, s. f. A cţiunea de a dimensiona.
[ P r .: -si'-o-]
D IM E N ST O N E , dimensiuni, s. f. 1. Lungim e de segm ent de dreaptă,
care determ ină, singură sau îm preună cu altele, întinderea unei figuri
geom etrice sau a unui corp. <* E xpr. (Fam.). A patra dimensiune = ceva
im posibil, ceva neconceput încă de m intea omenească. 2. M ărim e,
m ăsură, proporţie. [ P r .: -«-«-] — F r. d lm e n s io n (lat. lit. d im e n s io ,
-onis).
D IM E R L tE , dimerlii, s. f. (Reg.) V eche m ăsură de capacitate
p e n tru c ereale; baniţă, m ierţă. [V a r.: d i m i r l i e s. f.] — Com p. tc.
d e m ir li « de f i e r ».
D IM ÎE , dimii) s. f. (Reg.) 1. Ţ esătu ră ţărănească d e lîn ă (de culoare
albă), din care se confecţionează obiecte de îm b răcăm in te; pănură,
aba1. 2. (R ar) Pantaloni ţărăneşti s trîm ţi; cioareci. — T c . d im i.
D IM IN E A Ţ Ă , dimineţi, s. f. Partea de la început a zilei (din zori
pînă la prînz) ❖ Loc. adj. D e dimineaţă = care se petrece în partea
de la început a zilei. L oc. adv. De dimineaţă = a ) în m om entul
cînd începe ziua, în zori, (foarte) devrem e; b ) din m om entul cînd
începe ziua, de cînd se face ziuă. Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.
Spre dimineaţă =* aproape de dim ineaţă. (Rar) De cu dimineaţă = dis-
de-dim ineaţă. In fa p tu l dimifteţii = în zori de zi. ^ Expr. B ună dim i­
neaţa! sau (pop.) dimineaţa bună! form ulă de salut. A umbla cu bună
D IM IN E C IO A R Ă — 247 —
dimineaţa — a ) a um bla cu m o ş-a ju n u l; b ) (glum eţ şi ir.) a um bla
fără treabă pe la vecini. <► C o m p u s: (B ot.) bună-dimineaţa = zorea.' +
(Adverbial) a ) (în form a dimineaţa) î n tim pul dim ineţii. ❖ (în forma
dimineaţă, după adverbele de tim p * a z i», * a stă z i»,« mîine »,«poim îine »,
* ieri *, < a la ltăieri») Plouă de ieri dimineaţă, b ) (în form a dimineaţa)
în fiecare dim ineaţă, c ) ( în form a dimineaţă, precedat de adverbele
«mai*, * foarte» ,« tare *) M ai (sau foarte) devrem e. —Lat. * d e m a n e .
D IM IN E C IO A R Ă s . f. D im inutiv al Iui dimineaţă. [V a r.: d i m i -
n ic io â r ă s. f.]
D IM IN IC IO A R Ă a. f. v. d im in e c io a r ă .
D IM IN U A , diminuez, vb. I. T ranz. A face să descrească ; a m ic­
şora, a îm puţina, a scădea. f P r .: - nu-a] — F r. d im i n u e r (lat. lit.
d im in u e re ).
D IM IN U A R E , diminuări, s. f. A cţiunea de a dim inua; m icşorare,
îm puţinare. [ P r .: -nu-a-\
D IM IN U T IV 1» diminutive, s. n. 1. C uvînt derivat cu ajutorul
unui sufix dim inutival. 2. N um e de persoană form at cu u n sufix dim i­
nutival sau prescurtare familiară şi alintătoare a unui num e de persoană.
— F r. d im in u ti f (lat. lit. d im in u tiv u s ).
D IM IN U T IV *, -A, diminutivi, -e, adj. (D espre cuvinte şi despre
num e de persoane) D erivat cu ajutorul u n u i sufix dim inutival. — Fr.
d im in u ti f (lat. lit. d im in u tiv u s ).
D IM IN U T IV A L , diminutivale, adj. n . ( în expr.) S u fix dimi­
nutival — sufix care, adăugat la u n cuvînt, formează derivate denum ind
lucruri sau fiinţe mai mici decît cele exprim ate de cuvîntul de bază
sau cuprinzînd o notă afectivă de duioşie, de ironie sau d e d is p re ţ;
uneori formează cuvinte independente care evocă o asemănare cu
cuvîntul de bază. — D in d im in u ti v 1 4- suf. -al.
D IM IR L lE s. f. v. d im e r lie .
D lM lS IE s* f. v. d e m is ie .
D lM O N , dimorn, 8. m . (Reg.) 1. D rac. 2. N u m e d at unui copii
neastîm părat; ştrengar. — N gr. d e m o n .
D IM O R F , -A, dimorfi, -e, adj. 1. (D espre unele substanţe chimice
sau minerale) Care poate cristaliza în două form e diferite. 2. (D espre
unele specii de anim ale sau de vegetale) Care are două form e specifice
diferite. — F r. d im o r p h e (<gr.).
D IM O R F lS M s. n. 1. Proprietatea u n o r m inerale sau a u n o r
substanţe cu aceeaşi com poziţie chim ică de a cristaliza în două forme
deosebite. 2. E xistenţa a două form e specifice distincte la u n a şi aceeaşi
specie de animale sau de vegetale. — F r. d im o r p h is m e .
D IM P O T R IV Ă 1 adj. invar. 1. D in faţă, din partea cealaltă, de
dincolo; opus. 2. (Fig.) Potrivnic, neprielnic, nefavorabil. — D in de*4-
im p o tr iv ă .
D IM P O T R IV Ă 1 adv. 1. D in contra. ♦ C u to tu l a ltfe l; invers.
2. (Rar) F aţă în faţă. — D in d e 44- îm p o tr iv ă .
D IM P R E jtJ R adv. D in ju r. ❖ (Adjectival) Văile şi dealurile
dimprejur (G A L A C T IO N ). — D in d e 4-f îm p r e ju r .
D IM P R E jtJ R U L prep. D in îm prejurim ea, din ju ru l (unei fiinţe
sau al unui lucru). — D in de* 4- îm p r e ju r u l.
D IM P R E tJ N Ă adv. U n u l cu altul, la u n lo c ; îm preună, laolaltă.
— D in de* 4- îm p r e u n ă .
D IN prep. I. (Local) 1. (In tro d u ce u n a trib u t care arată locul
unde se află u n lu cru ) Oglinda din Perete. 2. (In tro d u ce u n complement)
Dinspre, despre, d in tru , de Ia. ♦ (C om plem entul con stru it cu prep.
< din » este în corelaţie cu u n com plem ent form at cu acelaşi substantiv
şi cu prep. « în *, arătînd succesiunea în spaţiu de la u n loc ia altul
de acelaşi fel) Săream din stîncă tn stincă (A L E C S A N D R I). <► Loc.
adv. D in loc in loc = ici şi colo, de la u n loc la altul. D in gură în
gură (sau din mtnă in mină, din om în om) — de la om la om, de la unul
la altul. D in scoarţă în scoarţă — de la prim a pînă la ultim a pagină,
toată cartea. 3. (In tro d u c e u n co m p lem en t sau u n a trib u t care arată
locul şi direcţia în care se află sau se întîm plă ceva) A u z foşneală pintre
coceni şi un glas de om din apropiere (C A R A G IA L E ). ❖ Loc. prep.
De din vale de. . . — de mai jos d e . . . Din jos de. . . = mai jos d e . . . ;
dincolo d e . . . Din sus d e . . . = mai sus d e . . . ( în legătură cu verbe
care exprim ă ideea unei separaţii) M ă condamnam. . . să-mi smulg mina
din umăr, arundnd cu bolovani (G . M . Z A M F IR E S C U ). <> E xpr. (în
legătură cu « a pieri *) Din ochi — din faţa ochilor. 4. (In tro d u ce un
atribut sau u n com plem ent care arată originea, provenienţa, aparte­
nenţa) M ierea albinelor poartă parfum ul florilor din care-i extrasă (V LA -
H U X Ă ). II. (T em poral) 1. (In tro d u ce u n com plem ent care arată
m om entul existenţei, tim p u l cînd se petrece o acţiune) O mulţime de
furnici. . . au început a pişcă din somn pe împăratul (C R EA N G Ă ). 2. (In ­
troduce u n com plem ent care indică pun ctu l de plecare în tim p) Din
cruda copilărie slujesc prin străini (C R EA N G Ă ). ❖ E xpr. Din oră în oră
(sau din an în an etc.) = la interval de o oră (sau de u n ah etc.).
Din clipă în clipă sau din moment în moment = acum , im ediat, pe
loc. III. D intre. Intr-una din zile. IV. (In tro d u ce u n com plem ent
de cauză) Din nebăgare de seamă. . . am călcat pe coprinsul tău (IS P IR E S -
C U ).O Loc. prep. Din c a u za . . . (sau din pricina, din vina, , . ) . V. (In tro ­
duce u n com plem ent de m od) Virgolici rîse din toată inima ( H O G A Ş).
<► Loc. adv. D in fugă — fugind. Din zbor = zb u rîn d . Din treacăt =
trecînd. Din vedere sau din văzute — văzînd. VI. (In tro d u ce u n com ple­
m ent instrum ental) Cu. Pocnind din bici (C O ŞB U C). V II. (C onstrucţia
prepoziţională indică m ateria din care este făcu t u n lucru) D e. M ămăligă
din fă in ă necernută (C A M IL A R ) V I I I . (In tro d u ce u n com plem ent
indirect care arată obiectul unei prefaceri, al unei schim bări) E i fa c
din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid (E M 1N E SC U ). IX . (Introduce u n
com plem ent de relaţie) î n ce priveşte, în privinţa. întreceam m ai pe toţi
boirfii şi din carte, dar şi din nebunii (C R E A N G Ă ). — D in d e 4 -f- în.
D IN C O A C E
D IN A D IN S adv. C u u n anum it scop • intenţionat, înadins. «>
Expr. Cu dinadins = a ) în m od in te n ţio n a t; b ) (adjectival) de-adevărat,
în toată puterea cuvîntului. Cu dinadinsul — a ) în m od expres, în
sp ec ia l; b ) în m od intenţionat, anum e. Cu tot dinadinsul =** a ) cu toată
stăruinţa, cu orice p re ţ ; b ) cu adevărat, în adevăr. [Form ă gramaticală :
(în expr.) dinadinsul.— V ar.: d ln tr - a d f n s adv.] — D in d e 44- în a d in s .
D IN A F A R Ă adv. ( în expr.) Pe dinafară = pe de rost. — D in
d e 44- in a f a r ă .
D IN A IN T E adv. 1 . î n faţă, înainte. <* Pe dinainte = prin faţă.
O Loc. adj. De dinainte = d in faţă. ❖ E xpr. A (sau a -l) lua (pe cineva)
gura pe dinainte — a spune ceva ce n u a v ru t să spună, a-şi da fără
voie gîndurile pe faţă, A nu-i trece cuiva pe dinainte = a n u îndrăzni
(din prea m are respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦
(Adjectival, invar.) D in faţă, anterior. Rîndul dinainte. ♦ (Substantivat,
în form a dinaintea) Jum ătatea din faţă a corpului unui animal. 2. D e
mai înainte, de mai de m ult. ❖ (Adjectival, invar.) A sta-i lelea dinainte
Care ne făcea plăcinte (JA R N lK -B ÎR S E A N U ). <* Loc. adj. De dinainte
= de- mai înainte, de adineaori. ♦ D in tim p, de cu vreme. — D in
d e 44- în a in te .
D IN A IN T E A prep. 1 . D in locul aflat înaintea cuiva sau a ceva,
din faţa. Lipseşti dinaintea mea, spinule! (C R EA N G Ă ). ♦ înaintea,
în faţa cuiva sau a ceva. Stăteam în şa dinaintea lui (SA D O V E A N U ).
❖ (Precedat de prep. « pe *) Prin faţa cuiva sau a ceva. 2. D in tim pul
care precede, înainte d e . . . A n ii dinaintea erei noastre. — D in de* +
în a in te a .
D IN A M , dinamuri, s. n. M aşină elec­
trică rotativă, generatoare de cu ren t continuu.
— F r. [machine] dynam o-[£lectrique].
D IN Â M IC , -A , dinamici, -e, adj. I. (M ec.)
D e m işcare şi de forţă, priv ito r la m işcare şi
la forţă. 2. Plin de mişcare, de a c ţiu n e ; activ.
❖ Verb reflexiv dinamic — verb reflexiv a
cărui acţiune se face cu participarea intensă
sau cu u n interes special din p artea subiec- D inam
tului. ♦ Fig. (D espre oameni) Care dovedeşte
forţă vitală, p u tere de a se afirm a şi de a a cţio n a ; energic. — F r. d y n a -
m iq u e (< gr.Y
D IN Â M IC Ă s . f. 1 . P arte a mecanicii care studiază legile m işcării
corpurilor, ţinînd seamă de forţele care se exercită asupra lor. 2. D ez­
voltare intensă, schim bare continuă, bogăţie de mişcare. Dinamica
dialectică a vieţii (C A M IL P E T R E S C U ). — F r. d y n a m iq u e (< gr.).
D IN A M IS M s. n. P utere vitală, forţă creatoare, bogăţie de acţiune,
de mişcare. — F r. d y n a m is m e (< gr.).
D IN A M IT Ă , dinam itez, vb. I. T ran z. A pune dinam ită p e n tru a
arunca în a er u n obstacol natural sau u n obiectiv m ilita r; a distruge
cu ajutorul dinam itei. — F r. d y n a m ite r .
D IN A M IT A R E s. f. A cţiunea de a dinam ita; distrugere cu aju­
torul dinam itei.
D IN A M IT Ă s. f. Exploziv detonant com pus din nitroglicerină
ca substanţă explozivă principală, absorbită în tr-u n m aterial inert
sau exploziv, folosit p e n tru a arunca în aer obstacole naturale sau (în
tim p de război) obiective m ilitare. — F r. d y n a m ite {< gr.).
D IN A M IZ A , dinam izez, vb. I. T ran z. A face p e cineva să devină
(mai) d in a m ic ; a stim ula. — F r. d y n a m is e r .
D IN A M IZ A R E , dinamizări, s. f. A cţiunea de a d in a m iza ; stim u ­
lare a energiei, a activităţii.
D IN A M O M fiT R U , dinamometre, s. n.
In stru m en t cu ajutorul căruia se măsoară
forţele. — F r. d y n a m o m & tre (< gr.).
D I N A P â l adv. 1. î n partea din u r m ă ;
în spate, înapoi. P e dinapoi = p rin spate.
O Loc. adj. D e dinapoi = din spate. ♦ (Ad­
jectival) D in spate, posterior. ♦ (S ubstan­
tivat, în form a dinapoia) Jum ătatea din spate
a corpului u nui anim al sau al u nui om. 2. D e
la spate, din urm ă, dindărăt. Ie -i oile dinapoi
cu grămada şi du-le la curte (C R EA N G Ă ).
— D in d e 44- în a p o i.
D IN A P O lA prep. înapoia, în spatele
(cuiva sau a ceva), în partea din urm ă (a
ceva sau a cuiva), după (cineva sau ceva).
— D in d e 44- în a p o ia .
D IN A R , dinari, s. m . M onedă a cărei D inam om etre
valoare a variat după tim p şi loc şi care a
circulat în tre c u t în diferite ţ ă r i ; (azi) m onedă curentă în Iugoslavia.
— N gr. d in a rio n .
D IN A S T IC , -A , dinastici, -e, adj. P rivitor la dinastie. ♦ (D espre
oameni) Partizan al dinastiei. — F r. d y n a s tiq u e (< gr.).
D IN A S T IE , dinastii, s. f. Fam ilie ai cărei m ebm ri se succed (din
tată în fiu) la cîrm a unei ţări ca principi, regi sau îm p ă ra ţi; şir de suve­
rani dintr-o astfel de familie. — F r. d y n a 9 tie (< gr.).
D lN Ă , dine, s. f. (Fiz.) U nitate de m ăsură a forţei, egală cu forţa
care im prim ă u nui corp cu masa de u n gram acceleraţia de u n centi­
m etru pe secundă la p ătrat. — F r. d y n e .
D IN Ă tJ N T R U adv. (Adesea adjectival) D in interior. ❖ Pe dină­
untru — în interior. [V a r.: d i n l ă u n t r u adv.] — D in de* 4- în ă u n tr u .
D IN C O A C E adv. î n p artea aceasta, în partea dinspre vorbitor.
❖ L oc. adj. D e dincoace ~ din partea aceasta (dinspre vorbitor). -O
L oc. prep. Dincoace d e . . . = în p artea aceasta (dinspre vorbitor).
 D IN C O L E A — 248 —
Dincoace de M ilcov (O D O B E SC U ). De dincoace d e . . • = din partea
aceasta. ♦ (Adjectival) D in tr-o vrem e mai apropiată, mai nou,
mai recent. Sintem mai dincoace cu vreo douâ-trei zile (C R EA N G Ă ).
[Acc. ş i: dincoace] — D in de* + în c o a c e .
D IN C O L E A adv. v. d in c o lo .
D ÎN C O L O adv. 1. î n p artea cealaltă, în partea opusă, dim potrivă în
ra p o rt cu vorbitorul. ❖ Loc. adj. De dincolo = din cealaltă parte ; de peste
hotare. O- Loc. prep. Dincolo d e . . . = în cealaltă parte a . . . Pe dincolo =
în partea cealaltă (trecînd de-a curm ezişul sau pe ocolite), p rin cealaltă
parte. ♦ (în credinţele religioase) î n lum ea cealaltă, în lum ea de apoi.
2. ( în corelaţie cu « ici », « colo », « aici » etc.) î n altă parte. Ic i înfloreşte
o floare, dincolo un copac. (Precedat de prepoziţia * p e » arată locul
în sens mai larg, mai p u ţin precis) S e iţeşte el pe colo, se iţeşte pe dincolo,
dar pace bună! (C R E A N G Ă ). ❖ E xpr. A şa şi pe dincolo =* aşa cum
s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaşte sau în tr-u n fel pe care
vorbitorul n u vrea să-l s p u n ă ; aşa şi aşa. [Acc. ş i : dincâlo. — V a r.:
(reg.) d in c 6 1 e a adv.] — D in d e 4 -+• în c o lo .
D IN C O T R O adv. D in care d irecţie? de u n d e? d in ce p arte?
— D in de* + în c o tro .
D IN D Ă R Ă T adv. D inapoi. <* Loc. adj. De dindărăt — din urm ă,
din spate. ♦ (Adjectival) D e dinapoi, d in spate. Partea dindărăt a
căruţei. — D in de* f în d ă r ă t.
D IN D Ă R A T U L prep. D inapoia. — D in de* + î n d ă r ă tu l.
D IN E U , dineuri, s. n. (Franţuzism ) M asă de seară (în special
de gală). — F r. d în e r.
D IN IO A R E adv. (Reg.) A dineauri. — Lat. d e + u n a + h o ra .
D IN L Ă O N T R U adv. v. d in ă u n tr u .
D IN O T fiR IU M s . m . M am ifer fosil d in epoca m iocenă, de m ărim e
uriaşă, cu doi fildeşi îndoiţi la falca de jos. — F r. d in o th â r iu m .
D IN O Z A U R , dinozauri, s. m. Şopîrlă uriaşă din ordinul fosil al
dinozaurienilor. — D upă fr. d in o s a u r ie n .
D IN O Z A U R I A N , dinozaurieni, s. m . (L a pl.) O rdin de reptile
din era secundară, de dim ensiuni foarte m ari, avînd unele carac­
tere interm ediare în tre reptile, păsări şi m am ifere; (şi la sg.) animal
aparţinînd ordinului de mai s u s ; dinozaur. — F r. d in o s a u r ie n s .
D IN S P R E prep. 1. (In tro d u ce un com plem ent care arată punctul
de plecare al acţiunii) D e c^tre, din d irecţia. . . 2. (Intrpduce u n com ­
plem ent circum stanţial de tim p) Cam spre, aproxim ativ în m o m e n tu l.. .
Dinspre seară. —- D in d e + în s p re .
D IN T Â I adj. invar. v. d in tîi.
D ÎN T E , dinţi, s. m . 1. Ficcare d in tre oasele mici, acoperite cu un
strat de sm alţ, aşezate în alveolele maxilarelor şi servind p e n tru a rupe,
a m esteca şi a fărîm iţa m încarea sau p e n tru a m u şca; (prin restricţie,
sp re deosebire de măsele) fiecare dintre oasele aşezate în partea din
faţă a maxilarelor. Părinţii mănincă aguridă şi fiilo r li se strepezesc dinţii,
se spune atunci cînd copiii pătim esc de pe u rm a greşelilor părinţilor.
Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, se spune atunci cînd întorci cuiva
răul pe care ţi l-a făcut. <> Dinte de lapte — fiecare d in tre dinţii care le
cresc copiilor în p rim ii ani ai vieţii şi care c ad m ai tîrziu , fiind înlocuiţi
c u alţii. O E xpr. Soare cu dinţi — soare pe tim p de ger. A se ţine de
ceva cu dinţii — a n u ceda cu nici u n preţ, a n u re n u n ţa la ceva în
ru p tu l capului. A -şi lua inima in dinţi, — a-şi face curaj, a se îm băr­
băta. A -şi ţine inima cu dinţii - a s e stăpîni, a răb d a/ în a rm a t pînă în
dinţi =■ puternic înarm at. Scobeşte-te în d in ţi! — pune-ţi pofta în c u i ! A
scoate (cuiva) şi dinţii din gură = a-i lua (cuiva) to t ce are, a sărăci pe
cineva cu desăvîrşire. A -şi arăta dinţii — a am eninţa. (în legătură cu
verbe de declaraţie) Printre dinţi — neclar, nedesluşit.
(F ranţuzism ) A avea un dinte împotriva (sau contra)
cuiva — a avea u n m otiv de nem ulţum ire, de supărare sau de
duşm ănie îm potriva cuiva. ❖ C o m p u se : dinte}e-dracului =
plantă erbacee cu flori albe, roşii sau verzui aşezate în
spice (Potygonum hydropiper) ; porumb dinte-de-cal (sau
dintele-calului) = varietate de p o ru m b cu boabe m ari, late şi
albicioase, cu u n şănţuleţ la vîrf. 2. Fiecare dintre crestă­
turile, zim ţii, proem inenţele (ascuţite şi regulate) de pe
marginea unor unelte sau piese de m a şin ă ; fiecare dintre
colţii pieptenelui, ai greblei, ai grapei etc. 3. înălţim e
8tîncoasă, izolată, cu peretele foarte a b r u p t; colţ. — Lat.
d e n s, -n tis.
D IN T ÎI adj. invar. (D e obicei precedat de art. adj.
« cel ») 1. Prim ul din tr-o serie de lucruri, fiinţe, fenomene
de acelaşi fel. ♦ (A dverbial) L a început, în prim ul m o­
m ent ; întîi. 2. Prim ul (ca im portanţă, ca valoare, ca rang
etc.) dintre mai m ulţi. [V a r.: (reg.) d e n tâ i, d in tâ i adj.
invar.] — D in de* + în tîi. D intele-
D lN T R E prep. 1. (Introduce u n a trib u t care arată dracului
locul ocupat de cineva sau de ceva în tre două sau mai
m ulte obiecte) Care se află î n t r e . . . , în m ijlo c u l.. . ♦ (Ih tro d u ce un
com plem ent care arată pun ctu l de plecare) D in m ijlo cu l. . . începea
a se ivi soarele dintre nori (C R EA N G Ă ). 2. (In tro d u ce u n a trib u t care
arată detaşarea unui obiect din mijlocul mai m ultora de acelaşi fel)
P rintre, între, din. Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Cîte oare
!e vor sparge Vînturile, valurile? (E M IN E S C U ). ♦ (R a r; însoţind u n
num eral, exprim ă o alternativă) D in. Dintre două una: ori vorbeşti ca
mine pe fa ţă , ori mă laşi (S L A V IC I). 3. (In tro d u ce u n a trib u t exprim înd
o corelaţie sau o alternanţă) în tre . Raportul dintre parte şi întreg. 4. (Cu
sens te m p o ra l; introduce u n atrib u t care indică răstim pul între două
m om ente cunoscute) Situat între. Vom dizolva consiliul c o m u n a l... în
noaptea dintre 9 şi 10 august (C A M IL P E T R E S C U ). 5. (In tro d u ce un
atribut care exprim ă u n rap o rt de reciprocitate) Care există în tre . . .
D IP L O M A T
S ă întărim . . . legăturile dintre toţi cei ce muncesc in uzină (C Ă L U -
G Ă R U ). — D in de* + în tr e .
D lN T R U p re p .. (M ai ales înaintea lui « u n » , «al», « însul *,
« a c e s t», « o dată », elidîndu-se « u ») 1. (Local) D in, dinspre. Dintr-un
colţ p-o sofă roşă eu in fa ţa lui privesc (E M IN E S C U ). ❖ Dintr-acolo =
din partea aceea. + (Indică locul existenţei) D in. Era o amintire, nu
tocmai exactă, dintr-6 poezie ■(V LA H U X Ă ). 2. (Partitiv) D in. Pricepe
multe dintr-ale vieţii (S A D O V E A N U ). (Indîcînd apartenenţa) S-au
tăiat şi au pierit unii dintr-o parte şi alţii din altă parte (SA D O V EA N U ).
3. (T e m p o ra l; introduce u n com plem ent circum stanţial care indică
m om entul plecării) D e la. D intr-un timp şi vfntul tace (CO ŞBU C).
❖ Loc. adj. şi adv. Dintru început sau dintru începutul începutului =
de la început. D intru-ntîi = mai întîi, la început, în prim ul rînd. +
(Introduce u n a trib u t care indică tim pul desfăşurării unei acţiuni)
D in, petrecut în. M i-a povestit o întîmplare dintr-o dimineaţă de vară.
4. (Introduce u n com plem ent care exprim ă originea, provenienţa)
D in. D in sîrtgele meu va creşte răscumpărarea cum creşte griul dintr-o
sămînţă (S A D O V E A N U ). 5. (în legătură cu verbe care înseam nă « a
preface *, « a schim ba *, introduce com plem entul indirect care arată
obiectul prefacerii) D in. Aleseră mînăstirea lui Alexandru-vodă, spre
a face dintr-însa cetate (B Ă LC ESC U ). ♦ (în legătură cu verbe care
arată trecerea de la o stare Ia alta, introduce com plem entul care arată
starea de la care se trece) F ata se uită. . . ca un om care se deşteaptă
dintr-un vis (E M IN E S C U ). 6. (Introduce u n com plem ent circum stan­
ţial de m od) Cu. Dintr-o lovitură, îl făcu în două bucăţi (IS P IR E S C U ).
❖ (în loc. adv.) D intr-o dată = c u o singură m işc are ; pe neaşteptate ;
brusc, deodată. 7. (Introduce u n com plem ent instrum ental) C u, A vea
b a n i.. . destui pentru ca să poată trăi un an, doi dintr-înşii (S L A V IC I).
8. (Introduce un a trib u t care exprim ă m ateria) D in. M ănăstirea dintr-un
Lemn. 9. (Introduce u n com plem ent circum stanţial de cauză) D in cauza.
Dintr-aceasta el sta pe gînduri (IS P IR E S C U ). — D in de* 4- I n tr u .
D IN Ţ Ă , dinţez, vb. I. T ran z. A face crestături în formă de
dinţi (2 ) pe m arginea exterioară sau interioară a unui obiect. — D upă
d in ţa t.
D IN T A R , dinţare, s. n. 1. U nealtă cu care se înclină dinţii ferăs-
trăului, (ie o parte şi de alta a pînzei lui. 2. G ră ta r în dreptul scocului
morii, care opreşte intrarea corpurilor aduse d e apă. — D in d in ţi
(pl. lui dinte) + suf. -ar.
D IN Ţ A R E , dinţări, s. f. A cţiunea de a dinţa şi rezultatul ei. ♦
(Concr.) A nsam blul dinţilor u nui obiect.
D IN Ţ Â T , -A, dinţaţi, -te, adj. C u d in ţi; crestat sau tăiat în formă
de d in ţi; zim ţat. — D in d in ţi (pl. lu i dinte) -f suf. -at.
D IN Ţ Ă R lT s. n. (G lum eţ) B ir pe care ar urm a să-I plătească
cineva celui pe care l-a ospătat, p e n tru osteneala dinţilor. M încaţi tot
plăcinte şi găini frip te . Ia r la urmă vă plăteşte şi dtnţăritul (C R EA N G Ă ).
— D in d in ţi (pl. lu i dinte) + suf. -ârit (după tc. diş-paras * bani de
d in ţi»).
D IN Ţ Ă T tJR Ă s. f. P arte dinţată. — D in d in ţa + suf. -(ă )tu r ă .
D IN Ţ IŞ O R , dinţişori, s. m . D im inutiv al lut dinte.
D IO C fiZ Ă s . f . v . d ie c e z ă .
D IO C H IA vb. I. v. d e o c h ia .
D IO C H E T tJR Ă s. f. v. d e o c h e tu r ă .
D lO C H I s. n. v . d e o c h i.
D lO D Ă , diode, s. f. T u b electronic care are doi electrozi, dintre
care un u l em ite electroni. [P r.: d i-o -] — F r. d io d e .
D lO lC , -Ă , dioici, -e, adj. (D espre plante unisexuate) C are are
organele sexuale pe indivizi deosebiţi ai aceleiaşi specii. [ P r .: di-o-)
— F r. d io îq u e (< gr.).
D IO N IS IA C » -Ă, dionisiaci, -e, adj. Care este în legătură cu
cultul lui Dionisos ; bahic. [ P r .: di-o-ni-si-ac] — Fr. d io n y s ia q u e (lat.
lit. d io n y s ia c u s ).
D lO P T R I C, -Ă , dioptriei, -e, adj. Care este în legătură cu legile
refracţiei lum inii sau are la bază aceste legi. [ P r .: di-op-] — F r. d io p -
t r i q u e « gr.).
D lO P T R IC Ă s . f. P arte a opticii care se ocupă cu studiul feno­
m enelor de refracţie a lum inii. [ P r .: di-op-] — F r. d io p tr iq u e .
D IO P T R IE , dioptrii, s. f. U nitate în care se exprim ă convergenţa
unei lentile cînd distanţa ei focală se m ăsoară în m etri; (sens curent)
u nitate d e m ăsură p e n tru lentilele ochelarilor. [Pr. : di-op-] — F r.
d io p tr ie (< gr.).
D IO R A M s. n. v. d io r a m ă .
D IO R A m A , diorame, s. f. T ablou pictat pe pînze de m ari dim en­
siuni şi care, sub efectul unui joc de lum ini şi privit din întuneric, dă
spectatorului im presia u n u i peisaj real. [ P r .: di-o-, — V a r.: d io r â m
s. n.] — F r. d l o r a m a (< gr.).
D IO R ÎE , diorii, s. f. (G recism înv.) T e rm en de plată, scadenţă,
soroc. [P r .: rfi-o-] — N gr. d io r ia .
D IO R tT s. n. Rocă grăunţoasă alcătuită mai ales din amfibol.
[ P r .: di-o-] — F r. d io r ite . •
D IP E T Â L , -Ă, dipetali, -e, adj. (D espre corole) Care are două
petale. — F r. d ip £ ta le (< gr.).
D IP L E G lE , diplegii, s. f. Paralizie bilaterală. — F r. d ip l£ g ie
(< gr.).
D IP L O M A T 1, -Ă , diplomaţi, -te, adj. Care a obţinut o diplomă.
— D upă fr. d ip lâ m e .
D IP L O M A T *, -A , diplomaţi, - te adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
are calităţi proprii u n u i d ip lo m a t; care ştie să profite de îm prejurări
D IPL O M A T IC — 249 — D ISC E R N Ă M ÎN T

şi de relaţiile cu anum iţi oam eni p e n tru a-şi ajunge scopurile. ♦ D ibaci, D IR E C T O R A T , directorate, s. n . Funcţia de director*; durata
şiret, viclean. 2. S. m . şi f. Persoană oficială care are m isiunea de a acestei fu n c ţii; (concr.) localul unde este instalată o direcţie. — Fr.
întreţine relaţii cu reprezentanţii oficiali ai altor state sau de a trata d ir e c to r a t.
în num ele guvernului său. — F r. d ip lo m a te . D IR E C T O R IA L , -A , directoriali, -e, adj. Al directorului*, priv ito r
D IP L O M A T IC 1 s . n . v. d ip lo m a tic ă . la director*. [ P r .: -ri-al) — F r. d ir e c to r ia l.
D IP L O M A T IC * , -A , diplomatici, -e, adj. (în v .) Caracteristic D IR E C Ţ IE , direcţii, s. f. I. 1. O rientare în spaţiu a unei
diplom elor şi do cu m en telo r; în lim ba, în stilul specific diplom elor şi persoane sau a u nui obiect faţă de altul. ❖ Expr. î n toate direcţiile
docum entelor. — F r. d ip lo m a tiq u e (lat. lit. d ip lo m a tic u s ). = peste to t. ♦ Sens (al u n u i acţiuni). 2. (Fiz.) Proprietate a unei
D IP L O M A T IC * , ~A, diplomatici, -e, adj. R eferitor la diplo­ d repte de a avea anum ite înclinări faţă de trei axe date care n u sînt
maţie ; caracteristic diplom aţilor. ♦ Fig. Abil, calculat. — F r. d ip lo ­ cuprinse în tr-u n singur plan. II. 1. A cţiunea d e a conduce, de a dirija
m a tiq u e . (o instituţie, o întreprindere e tc .); conducere. 2. Postul, funcţia de
d irector*; p. ext. d urata acestei funcţii. 3. O rganul d e conducere al
D IP L O M A T IC Ă 1 8. f. D isciplină auxiliară a istoriei, care cerce­ unei întreprinderi, instituţii sau organizaţii sociale. <> Direcţie gene­
tează diplom ele şi docum entele oficiale vechi şi le stabileşte autentici­ rală = organ de conducere care cuprinde mai m ulte direcţii în subor­
tatea. [V a r.: (înv.) d ip lo m â tic s. n.] — F r. d ip lo m a tiq u e . dine. ♦ S ubdiviziune în sistem ul de organizare a unei instituţii, care
D IP L O M A T IC Ă * s. f. (în v .) D iplom aţie. — F r. d ip lo m a tiq u e . conduce o anum ită ram ură de activitate a instituţiei respective. 4. Biroul
D IP L O M A T IC E SC , -E A S C Ă adj. (în v . şi arh.) Diplomatic*. d irectorului. III. A nsam blul organelor folosite p e n tru dirijarea
— D in d ip lo m a tic 4- suf. -esc. u nui vehicul (autom obil, tractor etc.). ♦ (Şi în expr. bară de direcţie)
Bară de oţel articulată la am bele capete de roţile unui vehicul şi care
D IP L O M A Ţ IE , diplomaţii, s. f. 1. A ctivitate îndeplinită de orga­ serveşte la îndreptarea roţilor într-o anum ită direcţie. [V a r.: d ir e c ţiu n e
nele statului şi de reprezentanţii săi d e peste graniţă, care asigură (pr. ~ţi~u-) s. f.] — F r. d ir e c tio n (lat. lit. d ir e c tio , -onis).
realizare^ sarcinilor politicii externe a statului. ♦ (U neori peior.)
C onduită abilă, dibăcie, ru tin ă de diplom at. 2. C arieră, profesiune de D IR E C Ţ ltJ N E s. f. v. d ir e c ţie .
d ip lo m a t; corp diplom atic. — F r. d ip lo m a ţie . D IR E G Ă T O R s. n . v. d r e g ă to r .
D IP L O M Ă , diplome, s. f. 1. A ct eliberat de o in stitu ţie de învă- D IR E G Ă T O R lE s. f. v. d r e g ă to r ie .
ţăm înt, de o comisie de exam inare etc. care certifică pregătirea profe­ D IR E G E vb. I I I . v. d re g e .
sională a unei persoane şi îi dă drep tu l să poarte u n titlu . 2. A ct eliberat
unui participant la o expoziţie sau Ia u n concurs, p rin care se recunoaşte D IR E P T 1 s . n. v. d r e p t 3.
calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a probelor date. 3. (în o rîn - D IR E P T 1, -E A P T Ă adj. v. drep t* .
duirea feudală şi capitalistă) A ct p rin care se acordă u n titlu de nobleţe D IR E S 1 s . n. v. d r e s 1.
sau anum ite priv ileg ii; hrisov, uric, zapis. — F r. d ip ld m e (lat. lit.
d ip lo m a ). D IR E S *, -E Â S Ă adj. v. dres*.
D IP L O P lE , diplopit, s. f. T u lb u ra re a vederii care constă în a D IR lG E , dirig, vb. I I I . T ran z. (înv.) A conduce, a dirija. — Fr.
vedea dublu. — F r. d ip lo p ie (< gr.). d i r i j e r (lat. lit. d irig e r e ) .
D IP O L , dipoli, s. m . Fiecare din tr-o pereche de m ici poli electrici D IR IG E N T , dirigenţi, s. m . (în v .) C onducător al unei întreprin­
apropiaţi şi de num e contrare. — G erm . D ip o l (fr. d ip d le ). d e r i; director*, şef. — F r. d i r i g e a n t (la t. lit. d ir ig e n s , -n tis ).
D IP T E R 1, diptere, s. n. (L a p l.) O rd in d e insecte cu două aripi D IR IG E N Ţ lE , dirigenţii, s. f. în d ru m are şi supraveghere a unei
şi cu aparatul bucal adaptat p en tru su p t sau p e n tru în ţep at şi su p t; clase de elevi d e către u n profesor. — D in d ir i g e n t + suf. -ie.
(şi la sg.) insectă d in acest o rd in . ♦ (A djectival; despre insecte) Cu D IR lG E R E , dirigeri, s. f. (înv.) A cţiunea de a dirige.
două aripi. — F r. d ip t& re (< gr.). D IR IG IN T E , -Ă, diriginţi, - te, s. m . şi f. 1. Profesor însărcinat
D IP T E R *, diptere, s. n. Edificiu antic, înconjurat cu două şiruri cu dirigenţia unei clase de elevi. ♦ ( în trecut) D irecto r al unei şcoli
de coloane. — F r. d ip t& re (< gr.). prim are rurale. 2. Şef al u nui oficiu poştal sau vamal. — D u p ă fr.
D IP T IC , diptice, s. n. (Rar) Icoană sau tablou făcut d in două plăci d ir ig e a n t.
legate una de alta în aşa fel în cît să se poată deschide şi închide ca o D IR IG U I, diriguiesc, vb. IV . T ran z. A da directive, dispo ziţii;
carte. [Ace. ş i: diptic] — F r. d ip ty q u e (lat. lit. d ip ty c h a ). a conduce, a dirija. — L at. lit. d ir i g e r e (după efrmui).
D IR E C L ÎE , direefti, s. f. (în v .) M onedă de argint b ătută în Spania, D IR IG U IT O R , -O Â R E , diriguitori, -oare, adj. (Adesea substan­
care circula în ţara noastră în vrem ea lui Caragea. — T c . d ire k li tivat) Care conduce, călăuzeşte, dirijează; conducător. [ P r .: -£«-!-]
« cu stîlpi *. — D in d ir i g u i + suf. ■‘(i)tor.
DIRECT*1 adv. F ără înconjur, de-a dreptul. ❖ E xpr. A f i (sau D IR IJA , dirijez, vb. I. T ran z. A conduce, a îndrum a. ♦ A con­
a face pe cineva) direct răspunzător de ceva — a răspunde (sau a face duce o orchestră, u n cor. — F r. d ir i g e r .
p e cineva să răspundă) personal şi integral de anum ite fapte. -O (M a t.;
despre m ărim i variabile) Direct proporţional = p e n tru care raportul D IR IJA B IL , dirijabile, s. n. Balon cu secţiune ovală sau circulară,
num erelor care le reprezintă răm îne constant. — L at. Kt. d ir e c to . înzestrat c u mijloace proprii de p ro ­
pulsie şi de m işcare în orice direcţie.
D IR E C T *, -A , direcţi, -te, adj. 1. Care duce la ţin tă de-a dreptul, — D upă fr. d ir i g e a b le .
fără o c o l; drept. L oc. adj. (D espre descendenţă) î n linie directă — D IR IJA R E , dirijări, s. f. A cţiunea
din tată în fiu, în linie dreaptă. ♦ Fără a sc u n zişu ri; făţiş. ♦ (L a box,
substantivat, f.) L ovitură dată cu m îna întinsă d rep t înainte. 2. Care de a dirija; conducere, îndrum are,
se face sau are loc fără in te rm e d ia r; nem ijlocit. <*■ V ot direct = vot D IR IJA T , «Ă, dirijaţi, -te, adj.
exprim at în chip nem ijlocit p rin participarea la u rn ă a fiecărui cetăţean. Care a p rim it o anum ită direcţie sau
Im pozit direct = im pozit asupra venitului sau proprietăţii, percep u t pe o rie n ta re ; condus, în drum at (de altul).
baza u n o r roluri nominale. T ren direct — a ) tre n care leagă d o u ă — V. dirija.
localităţi, fără să aibă (m u lte) o p riri p e d ru m ; b ) tre n care leagă D IR IJO R » -O A R E , dirijori, -oare,
două staţii în aşa fel, în cît c ălăto rii să n u fie obligaţi a schim ba s. m . şi f. Persoană care conduce
trenul pe parcurs. Vagon d irect — vagon care se desprinde d in garni­ o orchestră sau u n cor. — D in d ir i ja
tu ră la u n nod d e cale ferată şi se ataşează u nei g arnituri care pleacă + suf. -or.
pe a ltă linie, p e n tru a se evita debarcarea călăto rilo r sau a m ărfu rilo r D IR M E A , dirmele, s. f. Broboada (albă). — T c . d ( e v ) e r m e .
şi îm barcarea lo r în noua garnitură. Complement direct — parte de p ropo­
ziţie care.determ ină un verb tranzitiv,, indicînd asupra cui (fiinţă, lucru, D IS - v. d e s 1-.
proces etc.) trece nem ijlocit acţiunea verbului respectiv sau indicînd D IS C , discuri, s. n. 1. Placă rotundă de o anum ită gf-eutate,
rezultatul unei acţiuni. Vorbire directă sau stil direct = reproducere pe care o aruncă atleţii la distanţă în
întocm ai a spuselor cuiva .în- aşa fel, încît fraza care conţine rep ro ­ exerciţiile şi probele sportive. 2. Orice
ducerea să n u fie subordonată gram atical faţă de u n verb de decla­ obiect de form ă rotundă şi plată. Plug
raţie. — Fr.. d i r e c t (lat. lit. d ire c tu s ). cu disc = plug cu tracţiune mecanică,
D IR E C T IV Ă , directive, s. f. In stru cţiu n e dată de u n organ superior avînd în loc de brăzdar şi de corm ană
organelor în subordine, cu scopul de a îndrum a, a orienta sau a determ ina o parte tăietoare, rotundă şi plată, care
activitatea, atitudinea, conduita a ce sto ra ; indicaţie, norm ă. — F r. taie şi răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui
d ire c tiv e . Newton = placă circulară îm părţită în
şapte sectoare colorate, reproducînd culo­
D IR E C T O R 1, -O A R E , directori, -oare, ad j. Care dirijează ceva, rile spectrului solar şi care, învîrtită cu
care indică direcţia. ❖ R o ţi directoare — roţile din faţă ale unui iuţeală, p a re albă. + P lacă d e patefon.
vehicul cu ajutorul cărora se dă direcţia. Plan director = harta sau 3. Placă rotundă de m etal pe care se
planul unei regiuni îa scara de 1/ 20000. Tun director — tu n care, strîng în biserică, de la credincioşi, bani
p rin tirul lui, indică direcţia de tragere p e n tru celelalte tu n u ri. Linie p e n tru nevoile c u ltu lu i; talger. 4. (în
directoare = linie pe care alunecă altă linie care, p rin mişcarea ei, expr.) Disc intervertebral — ţe su t fibros ---------
descrie o suprafaţă. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care în d ru - aşezat între două vertebre şi avînd forma
mează activitatea în diferite dom enii. — F r. d i r e c t e u r (lat. lit. d ir e c to r , unui disc cu u n nucleu bulbos la mijloc. D isc
-oris). Hernie de disc = hem ie a u nui disc in ter­
D IR E C T O R *, -O A R E , directori, -oare, s. m . şi f. Persoană care are vertebral. —^(1, 2, 4 ) F r. d is q u e (lat. lit. d is c u s ), (3 ) slav (v.
conducerea unei instituţii, a unei publicaţii periodice etc. sau a unui sl. d is k ( o s ) u < gr.).
sector din cadrul acestora. — F r. d i r e c t e u r (lat. lit. d ir e c to r , -o ris). D IS C E R N Ă M ÎN T s, n . F acultatea de a discerne, de a pătrunde,
D IR E C T O R A Ş , directoraşi, s. m . (D epr.) D im in u tiv al lui de a judeca şi a aprecia lucrurile la ju sta lor valoare. •— D upă fr.
director*. d is c e r n e m e n t.
D ISC ER N E
D IS C E R N E , discern, vb. I I I . T ran z . A deosebi, a distinge lu cru ­
rile unele de a lte le; a judeca lim pede, cu pătru n d ere şi cu precizie.
— Fr. d i s c e m e r (lat. lit. d is c e r n e r e ) .
D IS C IP L IN A , disciplinez, vb. I. T ran z. A obişnui pe cineva cu
spiritul de disciplină, de ordine. — F r. d is c ip lin e r .
D IS C IP L IN A R , -A, disciplinari, ~e, adj. (Adesea adverbial) C on­
form cu disciplina, privitor la disciplină, u rm ărind disciplina sau disci­
plinarea. ❖ Pedeapsă (sau sancţiune) disciplinară — sancţiune care se
aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină ale insti­
tuţiei sau organizaţiei din care face parte. <> Loc. adv. Pe cale discipli­
nară = p rin pedeapsă disciplinară. — D u p ă fr. d is c ip lin a i re .
D IS C IP L IN A R E , disciplinări, s. f. A cţiunea de a disciplina.
D IS C IP L IN A T , -A , disciplinaţi, -te, adj. Supus disciplinei şi
ordinii. — V. disciplina.
D IS C IP L IN Ă , ( 3 ) discipline, 8. f. 1. T otalitatea regulilor de purtare
im puse tu tu ro r m em brilor unei colectivităţi. 4 Supunere liber consim ­
ţită a m em brilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile luate de conducere
pentru bunul m ers al acelei colectivităţi. 4 O rdine. 2. S pirit de ordine,
deprindere cu o ordine strictă. 3. R am ură specială a unei ştiinţe. — F r.
d is c ip lin e (lat. lit. d is c ip lin a ).
D IS C IP O L , discipoli, s. m . Persoană care trăieşte în preajm a unui
m aestru, prim ind învăţăturile lui şi uneori c o n tin u în d u -le ; învăţăcel.
4 Persoană care adoptă, urm ează şi continuă doctrina, învăţătura, p rin ­
cipiile cuiva. [V a r.: (înv.) d is c i p u l s. m .] — F r. d is c ip le (lat. lit.
d is c ip u lu s).
D IS C ÎP U L s. m. v. d is c ip o l.
D IS C O B O L , discoboli, s. m . A tlet specializat în aruncarea discului.
— F r. d is c o b o le (lat. lit. d is c o b o tu s).
D IS C O N T IN U IT A T E , discontinuităţi, s. f. L ipsă de continuitate
între mai m ulte elem ente care se succed în tim p sau în spaţiu '; in ter­
m itenţă. 4 (M at. ; Fiz.) Proprietate a unei funcţii de a n u îndeplini
condiţiile de continuitate. 4 în treru p ere a unei stratificaţii datorită
unei lipse în sedim entare. — D upă fr. d i s c o n t i n u i i .
D IS C O N T IN U U , -Ă , discontinui, -e, adj. C u întreruperi, lipsit
de continuitate ; interm itent. — F r. d is c o n tin u (lat. lit. d is c o n tin u u s ).
D IS C O R D A , pers. 3 discordează. vb. I. 1. In tran z. A fi în discor­
d anţă, a n u se armoniza, a n u se potrivi. 2. Refl. (D espre instrum ente
m uzicale cu coarde sau despre coardele acestor instrum ente) A se
dezacorda. 3. T ran z. şi refl. A(-şi) slăbi te n siu n ea ; a (se) destinde, a (se)
relaxa. [V a r.: d e s c o r d â v b . 1] — F r. d is c o r d e r (lat. lit. d is c o r d a r e ) .
D IS C O R D A N T , -Ă , discordanţi, -te, adj. N epotrivit; distonant,
nearmonios, strident. ❖ N o tă discordantă = vorbă sau faptă care n u
se potriveşte în tr-u n ansam blu. 4 S tra tu ri discordante = straturi ale
scoarţei păm întului, ale căror suprafeţe de stratificaţie n u sînt paralele
între ele. — F r. d is c o r d a n t.
D IS C O R D A N Ţ Ă , discordanţe, s. f. N epotrivire stridentă, disto-
nanţă, dezacord. 4 (Geol.) Poziţia neparalelă a u n o r stratu ri noi faţă
de a lte stra tu ri mai vechi. — F r. d is c o r d a n c e .
D IS C O R D Ă R E , discordări, s. f. A cţiunea de a (se) discorda şi
rezultatul ei. [V a r.: d e s c o r d â r e s. f.]
D IS C O R D Ă T , -Ă , discordaţi, -te, adj. 1. (D espre instrum ente
muzicale cu coarde sau despre coardele acestor instrum ente) D ezacor­
dat, neacordat. 4 (D espre arcuri) Care n u e întins sau încordat cum
tre b u ie ; destins, relaxat. 2. Fig. (R a r; despre oameni) Indispus, poso­
m orit. [V a r.: d e s c o r d â t, -ă adj.] — V. discorda.
D IS C O R D IE , discordii, s. f. N eînţelegere, d ezb in are; disensiune,
d e za c o rd ; p. ext. ceartă, vrajbă. ❖ M ă ru l discordiei = obiect pen tru
care se ceartă mai m ulte p e rso an e ; subiect de ceartă. — F r. d is c o r d e
(lat. lit. d is c o rd ia ).
D IS C Q T fiC Ă , discoteci, s. f. Colecţie de discuri (2 ); p. ext.
mobilă cu raftu ri în care se păstrează astfel de colecţii. — F r. d is -
coth& que.
D IS C R E D IT s. n. Pierdere sau m icşorare a creditului sau a în cre­
derii de care se b u cură cineva sau ceva. — F r. d is c r e d it.
D IS C R E D IT A , discreditez, vb. I. T ran z. şi refl. A face să-şi
piardă sau a-şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora, a(-şi)
strica reputaţia. — F r. d ls c r â d ite r .
D IS C R E D IT A R E s. f. F ap tu l de a (se) discredita; pierdere a
influenţei, a co n sid eraţiei; com prom itere.
D IS C R E D IT A T , -A , discreditaţi, -te, adj. Care a p ie rd u t încre­
derea altora, care şi-a stricat reputaţia. — V . discredita.
D IS C R E P A N Ţ Ă , discrepanţe, s. f. N epotrivire (între două lucruri),
dezacord. — It. d is c r e p a n z a (lat. lit. d is c r e p a n tia ) .
D IS C R E T , -Ă, discreţi, -te, adj. 1. Care ştie să păstreze o taină
ce i s-a încredinţat. 4 R ezervat, re ţin u t în vorbe şi în acţiuni. 2. Fig.
Care nu bate 1a ochi, care nu atrage atenţia, abia perceptibil. 4
(A dverbial) Fără a atrage atenţia. — F r. d is c r e t.
D IS C R E Ţ IE s. f. 1. Calitatea de a fi discret, de a p ăstra o taină
încredinţată. O E xpr. A păstra discreţia — a n u răspîndi o ştire, a nu
divulga u n secret încredinţat. 4 R ezervă în atitudine, reţinere în vorbe
şi fapte. 2. (F am ., în loc. adv.) L a discreţie = c ît pofteşti, cît vrei, fără
nici o restricţie. O- E xpr. A f i (sau a ajunge, a rămîne , a pune, a lăsa)
la discreţia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la b u n u l plac,^ la dispoziţia
cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [V a r.: (înv.) d is c r e -
ţiu n e (pr. -ţi-u -) s. f.] — F r. d is c r â t io n (lat. lit. d is c r e tio , -onis).
D IS C R E Ţ IO N A R Ă , discreţionare, adj. f. ( în statele capitaliste,
in expr.) Puteri discreţionare = p u te ri conferite în anum ite cazuri
— 250 — D IS IM IL A
u nei auto rităţi sau un o r reprezentanţi ai ei de a lua m ăsurile
pe care le cred de cuviinţă în afara legii. [ P r .: -ţi-o-] — F r.
d is c r e t io n n a ir e .
D I S C R E Ţ ltJ N E s. f. v. d is c r e ţie .
D IS C R IM IN A R E , discriminări, s. f. D eosebire. — D in d is c r i-
m in[aţie] ( < la t . discriminatio).
D IS C R IM IN A T O R IU , -IE , discriminatorii, adj. Care face sau
creează deosebiri între u n lucru şi altul sau între o persoană şi alta.
— L at. lit. d is c r im in a to r , -o ris.
D IS C U L P A , disculp, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) dezvinovăţi,
a (se) scoate din culpă. — F r. d is c u lp e r .
D IS C U L P A R E , disculpări, s. f. A cţiunea de a (se) disculpa;
dezvinovăţire.
D IS C O R S , discursuri, s. n. Expunere făcută în faţa unei adunări
asupra unui subiect (de natură p o litică); cuvîntare. 4- (Franţuzism
înv.) T ratare în scris a un u i subiect de n atură ştiinţifică sau literară.
— F r. d îs c o u r s (lat. lit. d is c u r s u s ).
D I S C U R S t V, -A , discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raţiona­
m ent o idee d in alta. 2. (D espre memorie) Care se dispersează, se
îm prăştie. — F r. d is c u r s if (lat. lit. d is c u rs iv u s ).
D IS C U R S IV IT A T E s. f. C aracterul discursiv (1 ) al unei idei,
fraze etc. 4 D iluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului).
— D in d is c u r s iv .
D IS C U T A , discut, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu
cineva, a conversa. 2. T ran z. A analiza, a dezbate o lucrare, u n proiect,
o lege etc. în cadrul un u i gru p sau al unui colectiv de m uncă, pentru
a soluţiona p rin schim b de păreri problem ele ivite. 3. Intranz. A vorbi
cu cineva în contradictoriu şi cu pasiune despre o chestiune. ❖ T ranz.
Discuta ceva foarte aprins (C . P E T R E S C U ). — Fr. d is c u te r .
D IS C U T A B IL , -Ă , discutabili, -e, adj. îm potriva căruia se (mai)
p o t aduce argum ente, care poate fi c o n te sta t; contestabil, îndoielnic.
— D upă fr. d is c u ta b le .
D IS C U T A R E s. f. F aptul de a discuta.
D IS C U T A T , -A , discutaţi , -te, adj. Supus d iscuţiilor; com entat.
— V. discuta.
D IS C tJ Ţ IE , discuţii, ®. f. Schim b de v e d e ri; convorbire, conver­
saţie. 4 Conversaţie anim ată în c o n tra d ic to riu ; controversă, dispută.
<► Loc. adv. Fără discuţie = fără în d o ială; neîndoios, indiscutabil.
❖ E xpr. N u (m ai) tncape discuţie = desigur. 4 Schim b de păreri,
de critici şi de propuneri în ju ru l unei chestiuni, în scopul de a o studia
sau de a o so lu ţio n a ; cercetare, exam inare, dezbatere m inuţioasă a
unei problem e. [V a r.: d is c u ţ iâ n e (pr. -ţi-u -) s. f. ] — F r. d is c u s s io n .
D IS C U Ţ ltJ N E s. f. v. d is c u ţie . •
D IS -D E -D IM IN E A Ţ Ă adv. Foarte de d im ineaţă; în zorii zilei.
[V a r.: d e s - d e - d im in e â ţă , d e s d lm in e â ţă adv.] — D in d is - + d e -}-
d im in e a ţă .
D IS -D E -D IM IN E C IO A R Ă adv. D is-de-dim ineaţă. TVar.: d e s-
d e - d im in e c io â r ă adv.] — D in d is - + d e + d im in e c io a r â .
D IS E Ă R Ă adv. v. d e s e a r ă .
D IS E C A , disec, vb. I. T ran z. A separa în m od sistem atic, prin
tăiere, diferite părţi ale unui organism anim al sau vegetal, spre a putea fi
studiate în toate am ănuntele. 4 Fig. A analiza m in u ţio s; a scoate în
evidenţă însuşiri sau aspecte ascunse, necunoscute. — F r. d is s £ q u e r
(lat. lit. d is s e c a re ).
D IS E C Ă R E , disecări, s. f. A cţiunea de a diseca şi rezultatul ei;
disecţie. 4 Fig. Analizare am ănunţită (a unei opere literare, artistice,
a unui fenom en social etc.).
D IS E C Ţ IE , disecţii, s. f. D isecare; cercetare, analiză a organelor
disecate. <► Sală (sau masă) de disecţie = sală u n d e (sau masă pe
care) se disecă cadavre. — F r. d is s e c tio n (lat. lit. d is s e c tio , -onis).
D IS E M IN A R E , diseminări, s. f. (F ranţuzism ) îm prăştiere, răs-
pîndire (fără o rd in e ); (prin restricţie) răspîndirea pe cale naturală a
sem inţelor pe sol, în m om entul m aturizării lor. — F r. d is s â m ln e r (lat.
lit. d is s e m in a re ).
D IS E N S ItJN E , disensiuni, s. f. N eînţelegere sau ceartă pricinuită
de nepotrivirea sentim entelor sau a vederilor; dezacord. — F r. d is s e n -
s io n (lat. lit. d is s e n s io , -o n is).
D IS E R T A , disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un
subiect d at; (în învăţăm înt) a ţine o disertaţie. — Fr. d i s s e r t e r (lat.
lit. d is s e rta re ).
D IS E R T A Ţ IE , disertaţii, s. f. E xpunere în care se tratează o
problem ă în m od ştiinţific şi am ănunţit. 4 L ucrare ştiinţifică susţinută
în public de autor, p e n tru dobîndirea unui grad ştiinţific. 4 Tem ă
dezvoltată de u n elev asupra unui subiect dat (la şcoală). [V ar.: d iz e r -
t â ţ i e s. f.] — F r. d is s e r ta tio n (lat. lit. d is s e r ta tio , -onis).
D IS ID fiN T , disidenţi, s. m . Persoană care formează opinie separată
faţă de m ajoritate. — F r. d is s id e n t (lat. lit. d is s id e n s , -n tis).
D IS ID E N Ţ Ă , disidenţe, s. f. D eosebire de p ă re ri; dezacord.
4 (C oncr.) G ru p de persoane care fac opinie separată faţă de m ajori­
tate ; sciziune ivită p rin acţiunea u n u i astfel de grup. [V a r.: d iz i-
d& nţâ s. f.l — F r. d is s id e n c e (lat. lit. d is s id e n tia ).
D I S IM E T R IE , disimetrii, s. f. Lipsă de sim etrie; asimetrie. — Fr.
d is y m £ trie .
D IS IM IL A , pers. 3, disimilează, vb. I . R efl. (D espre sunetele vor­
birii) A se m odifica căpătînd u n aspcct deosebit sau a dispărea sub
in fluenţa altui s u n et, iden tic sau asem ănător. — F r. d is s lm ile r .
D [S IM IL A R E — 251
D I S IM IL A R E , disimilări, s. f. F a p tu l d e a se distmila.
D IS IM IL A Ţ IE , disim ilaţii, s. f. M odificare sau dispariţie a u n u i
sunet d in tr-u n cu v în t su b in flu en ţa altui su n et. — F r. d is s im lla tio n .
D IS IM U L A , disimulez, vb. I. T ran z. A ascunde adevărata înfă­
ţişare a u nui lucru (dîndu-i o aparenţă în şelăto are); a cam ufla, a masca.
— F r. d is s im u le r (lat. lit. d is s im u la r e ) .
D IS IM U L A R E , disimulări, s. f. A cţiunea de a disimula şi rezul­
tatul e i ; cam uflare.
D IS IM U L A T , -A , disimulaţi, -te, adj. A scuns privirilor, făcut
să fie m ai p u ţin v iz ib il; cam uflat, tăinuit* deghizat. + Fig. (D espre
oameni şi firea lor) în ch is, a sc u n s; fals, ipocrit. — V. disimula.
D IS JU N C T IV , -A , disjunctivi, -e, adj. C are separă, care deosebeşte.
❖ Propoziţie disjunctivă = propoziţie care exprim ă acţiuni şî stări
opuse sau contradictorii faţă de acelea d in a lte propoziţii. Conjuncţie
disjunctivă = conjuncţie care leagă propoziţii sau p ărţi de propoziţii
disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care adm ite despre u n u l şi
acelaşi subiect note care se exclud în tre ele, fiecare p u tîn d f i valabilă
în anum ite condiţii date şi în rap o rt cu cunoştinţele noastre asupra
legăturilor obiective d in tre fenom ene şi însuşirile lor. — F r. d is jo n c tif
(lat. lit. d is fu n c tiv u s ).
D IS J U N C T O R , disjunctoare 8. n. A parat electric care în treru p e
pe cale m ecanică, în m od autom at, curentul, conform cu cerinţele
unei funcţionări corecte. — D u p ă fr. d is io n c te u r .
D IS J'C N G E , disjiing, vb. I I I . T ran z. (Jur.) A despărţi două
pricini care fuseseră u n ite sau a despărţi o pricină în două, spre a judeca
fiecare parte separat. + A separa o chestiune de alta. — L at. lit. d is ­
ju n g e re .
D IS L O C A , dislâc, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) m işca din loc. a
(se) s tră m u ta ; a (se) desprinde (din întregul d in care face parte). +
ReÂ. (D espre straturi geologice) A -şi m odifica poziţia iniţială. ♦ T ran z.
A scoate u n os s a u u n m em b ru din în c h e ietu ri; a luxa, a scrin ti. ♦
T ran z . A m işca tru p ele d in tr-u n loc într-altul, a le schim ba dintr-o
garnizoană într-alta. — F r. d is lo q u e r (lat. lit. d is lo c a re ).
D IS L O C A R E , dislocări, s. f. A cţiunea de a (se) disloca şi rezul­
tatul e i ; m işcare din loc, desprindere din întregul din care face parte.
+ Ieşire din încheieturi, luxaţie, scrfntire (a u n u i os, a u n u i m em bru).
♦ Deplasare, m u tare din loc în loc a tru p elo r de ostaşi. + M odificare
a poziţiei iniţiale de depunere a u n u i strat geologic, p rin îndoire sau
prin rupere.
D IS L O C A T , -A , dislocaţi, •te, adj. M işcat, desprins d in tr-u n loc
şi m u ta t; deplasat. — V . disloca.
D IS O C IA , disociez, v b . I . T ran z . 1. A descom pune o moleculă
în atom i sau în g ru p u ri d e atom i. ^ Refl. A cidul acetic se disociază
in ioni la dizolvarea in apă. 2. A despărţi, a separa în tre ele noţiuni,
probleme. [ P r.: -ci-d] — F r, d ls s o c ie r (lat. lit. d is s o c ia re ).
D IS O C IA T , -A , disociaţi, -te, adj. C u moleculele descom puse
în atom i sau în g rupuri de atom i, su b acţiunea electricităţii, a căldurii,
a luminii etc. [ P r .: -ci-at] — V . disocia.
D IS O C IA T IV , -A , disociativi, -e, adj. Care disociază, care descom ­
pune. [ P r .: -ci-a-] — D in d is o c ia + suf. - ( a ) tiv .
D IS O C IA Ţ IE , disociaţii, s. f. 1. D isociere. 2. F acultatea de a
face disocieri. [ P r .: -o -a -] — F r. d is s o c ia tio n 0&t. lit. d is s o c la tio ,
-onis).
D IS O C IE R E , disocieri, *. f. A cţiunea de a (se) disocia şi rezul­
tatul e i ; disociaţie. [ P r .: -«-«-]
D IS O N A N T , -A , disonanţi, - te, adj. Care sună neplăcut, care
produce o disonantă. — F r. d is s o n a n t.
D IS O N A N Ţ Ă , disonanţe, s. f. L ipsă d e co n so n an ţă; îm perechere
de sunete sau d e note muzicale care n u fac parte d in aceeaşi armonie,
care tu lb u ră arm onia şi sună neplăcut. ♦ A propiere nearm onioasă de
silabe sau d e c u v in te ; cacofonie. ♦ (Rar) D ezacord, stridenţă. — F r.
d is s o n a n c e (lat. lit. d is s o n a n tia ).
D IS P A R A T , -A , disparaţi, - te, adj. F ără legătură cu alte lu cru ri
de acelaşi f e l; ră z le ţ; desperecheat. — F r. d is p a r a t e (lat. lit. d is -
p a ra tu s ) .
D IS P A R E vb. I I I . v. d is p ă r e a .
D IS P A R fiN T , -A, disparenţi, -fe, adj. Care este pe cale să dispară.
— D in d is p a r iţie (după apariţie: aparent).
D IS P A R IŢ IE , dispariţii, s. f. F ap tu l de a dispărea, d e a nu mai
(putea) fi văzut, de a pieri (dinaintea ochilor); pieire, stin g e re ; moarte.
O- E xpr. A f i pe cale (sau in curs) de dispariţie = a dispărea încetul cu
încetul. — F r. d is p a r i tio n .
D IS P Ă R E A , dispâr, vb. I I . In tran z. 1. A se face nevăzut, a ieşi
din cîm pul vizual, a n u mai p utea fi văzut (deşi continuă să existe),
a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urm ă, a n u mai putea
fi găsit. 2. A înceta să mai e x iste ; a se stinge, a pieri. + (D espre per­
soane) A m uri, a se stinge. [V a r.: d is p â r e vb. II I] — F r. d is p a -
r a î t r e (după părea).
D IS P Ă R tJ T , -A , dispăruţi, -te, adj. 1. Care a ieşit d in cîm pul
vizual, care n u se mai vede (deşi continuă să e x iste); care n u mai poate
fi observat sau găsit. ♦ D e a cărui soartă n u se m ai ştie. <► E x p r. (In
tim p de război) A f i dat dispărut =» a fi considerat ca p ierd u t fără
urm ă. 2. Care a în cetat de a mai exista, care a pierit, care s-a stins. +
(D espre oameni, adesea substantivat) M o rt. — V . dispărea.
D IS P E C E R » dispeceri, s. m . 1. T eh n ician care reglementează
m ersul producţiei în în tre p rin d e ri; (Ia calea ferată) tehnician care
supraveghează m işcarea tre n u rilo r p e o anum ită p o rţiu n e a liniei. 2.
Funcţionar sau tehnician care urm ăreşte m ersul producţiei, ţin în d
d is p o z iţ ie
legătura cu adm inistraţia centrală sau cu conducerea întreprinderii.
—- E n g l, d is p a t c h e r .
D IS P E N S A , dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de
ceva ; a renunţa la . . . 2. T ran z. A scuti pe cineva (de o obligaţie, de o
îndatorire etc.). + A face pe cineva să n u mai aibă nevoie, să se poată
lipsi d e . . . — F r. d is p e n s e r (lat. lit. d is p e n s a re ).
D IS P E N S A R , dispensare, s. n. In stituţie sanitară, curativă-pro-
filactică, u n d e se dau, în m od gratuit, consultaţii m edicale; p. ext.
localul u n d e este instalată o astfel de instituţie. — F r. d is p e n s a i re .
D IS P E N S A R E , dispensări, s. f. A cţiunea de a (se) dispensa.
D IS P E N S A T , -A , dispensaţi, -te. adj. S cutit (de o obligaţie, de o
sarcină, de o îndatorire). — V. dispensa.
D IS P E N S A T O R , -O A R E , dispensatori, - oare, adj. (Rar) Care
distribuie, care dă fiecăruia partea sa. — F r. d i s p e n s a te u r (lat. lit.
d is p e n s a to r , -o ris).
D IS P fiN S Ă , dispense, s. f. Scutire de o obligaţie le g a lă ; perm i­
siune, autorizaţie dată cuiva de a trece, în anum ite cazuri, peste form a­
lităţile legale obişnuite. — F r. d is p e n s e .
D IS P E P S ÎE , dispepsii, s. f. Stare bolnăvicioasă caracterizată prin
digestie grea şi dureroasă. — F r. d y s p e p s ie (lat. lit. d y s p e p s ia ).
D IS P fiP T IC , -A , dispeptici, -e, adj. A l dispepsiei, privitor la
dispepsie. ♦ (A desea substantivat) C are suferă de dispepsie. — Fr.
d y s p e p tiq u e .
D IS P E R Ă vb. I. v. d e s p e r a .
D IS P E R A R E s. f. v. d e s p e r a r e .
D IS P E R A T , -A adj. v. d e s p e r a t.
D IS P E R S , disperţi, adj. n. (în expr.) Sistem dispers ■*> amestec
eterogen d e două sau de m ai m ulte substanţe, dintre care ce! p u ţin una
este divizată în particule foarte mici. — L at. lit. d is p e r s u s .
D IS P E R S A , dispersez, vb. I. T ran z . şi refl. A (se) îm prăştia,
a (se) răspîndi, a (se) risipi în toate părţile. ♦ R efl. (D espre unde)
A se descom pune în tr-u n spectru de u n d e cu frecvenţe diferite. ♦
T ran z . ( în tim p de război) A îm prăştia, a deplasa în chip organizat
populaţia, instituţiile etc. d in centrele aglomerate, care po t constitui
u n obiectiv de atac. — F r. d is p e r s e r .
D IS P E R S A R E , dispersări, s. f. A cţiunea de a (se) dispersa;
îm prăştiere.
D IS P E R S A T , -A , dispersaţi, -te, adj. îm prăştiat, risipit. <• Atenţie
dispersată — atenţie d istrib u tiv ă ; lipsă de concentrare, neatenţie.
— V . dispersa.
D I S P f R S I E , dispersii, s. f. îm prăştiere, răspîndire, risipire.
Dispersia lum inii — descom punere sub form a u n u i spectru a unei radiaţii
lum inoase com puse care trece p rin tr-o prism ă de sticlă. [V a r.: d is -
p e r ş i tin e s. f.] — F r. d is p e r s io n (lat. lit. d is p e r s io , -o n is).
D IS P E R S ltf N E s. f. v. d is p e r s ie .
D IS P E R S ÎV , -A , dispersivi, -e, adj. Care perm ite dispersia. — Fr.
d is p e r s lf .
D IS P L A C E vb. I I I . v. d is p lă c e a .
D IS P L Ă C E A , displâc, vb. I I . Intranz. A -i fi cuiva neplăcut, a
n u -i fi p e plac. [V a r.: d is p lâ c e vb. I I I ] — I t. d ls p la c e r e (după
plăcea).
D IS P L Ă C U T , -A, displăcuţi, -te, adj. N eplăcut, supărător, deza­
greabil. — V . displăcea.
D IS P N £ E s. f. G reutate în respiraţie datorită u n o r boli ale inimii
sau ale sistem ului nervos. — F r. d y s p n £ e (lat. lit. d y s p n o e a ).
D IS P O N IB IL 1, disponibile, s. n . Sum ă de bani sau alte bunuri
răm ase neîntrebuinţate, de care o institu ţie sau în trep rin d ere poate
dispune. — F r. d ls p o n ib le (lat. lit. d is p o n ib ilis ).
D IS P O N IB IL *, -A , disponibili, -e, adj. D e care se poate dispune,
care n u are (m om entan) o destinaţie precisă, care stă la dispoziţie pentru
a fi u tiliz a t; (despre oam eni) care n u este o c u p a t; liber. ❖ E xpr. A
pune (sau a fi, a rămine etc.) in cadru disponibil = a pune (a fi etc.)
în disponibilitate. — F r. d ls p o n ib le (lat. lit. d is p o n ib ilis ).
D IS P O N IB IL IT A T E , (2 ) disponibilităţi, s. f. 1. ( în trecu t, în
expr.) A pune (sau a ft, a rămîne etc.) fn disponibilitate =“ a concedia
(sau a fi concediat) din post, a lăsa (sau a răm îne) fără post (cu posibi­
litatea de a fi rechem at în activitate). 2. L ucru de care se poate dispune ;
rezervă. ❖ Disponibilităţi bugetare = sum e de bani nefolosite, de care
dispune o instituţie. — D upă fr. d i s p o n i b i l i i .
D IS P O Z Ă , dispozez, vb. I. Intranz. (F ranţuzism înv.) A dispune
de ceva. — F r. d is p o s e r.
D IS P O Z A T , -A , dispozaţi, -te, adj. (F ranţuzism înv.) D ispus
(să facă ceva). — V . dispoza.
D IS P O Z IT IV , dispozitive, s. n. 1. A nsam blu (accesoriu) de piese
im obile una faţă de alta. care îndeplineşte o funcţie bine determ inată
în tr-u n sistem tehnic. 2. D ispunerea pe teren a trupelor în vederea
u n o r operaţii m ilitare. 3. (în v .) P a rte a unei legi, a un u i decret,
a unei ordonanţe sau a unei hotărîri judecătoreşti care cuprinde p u n c ­
tele ce urm ează să fie executate. — F r. d is p o s itif.
D IS P O Z IŢ IE , dispoziţii, s. f. 1. Prevedere cuprinsă în tr-o lege
sau în tr-u n re g u la m e n t; hotărîre, ordin. ❖ Dispoziţie de plată =
o rd in scris em anînd de la o autoritate, p rin care se dispune plata unei
sum e de bani. ❖ L oc. adv. (în legătură cu verbele « a fi *, « a sta *,
« a pune *, « a avea *) L a dispoziţie — Ia îndem înă. ❖ Expr. A f i fa
dispoziţia cttiva = a fi gata să îndeplineşti dorinţele, ordinele cuiva.
2. Aşezare în tr-u n anum it loc, în tr-u n anum it fel, în tr-o anum ită ordine ;
D IS P O Z IŢ IU N E — 25 2 —
alcătuire, construcţie după u n an u m it p lan . 4 A ranjarea p ărţilo r u n u i
discurs, ale u n e i com poziţii e tc . 3. Stare sufletească (bună sau rea).
V a r.: d is p o z iţiu n e s. f.] — F r. d ls p o s itio n (lat. lit. d is p o s itio , -o n is ).
D IS P O Z IŢ It)N E a. f. v. d is p o z iţie .
D IS P R f iŢ s. n . S entim ent al celui care nesocoteşte sau depreciază
pe cineva sau c e v a ; atitudine p rin care cineva îşi m anifestă lipsa de
consideraţie sau de stim ă faţa de cineva sau d e ceva ; desconsideraţie. ❖
Loc. adj. De dispreţ = c a rţ exprim ă, care dovedeşte d isp re ţ; dispre­
ţuitor. ❖ Loc. adj. şi adv. Cu dispreţ «= dispreţuitor. [V a r.: (înv.)
d e s p r e ţ s. n.] — It. d is p r s z z o .
D IS P R E Ţ U l, dispreţuiesc, vb. IV . T ran z . A avea u n sentim ent de
dispreţ faţă de cineva sau de c e v a ; a tra ta cu dispreţ, a n u lua în seamă,
a n u pune p reţ pe cineva sau c e v a ; a nesocoti. [V a r.: (înv.) d e s p r e ţu l
vb. IV] — D in d is p r e ţ.
D IS P R E Ţ U IR E , dispreţuiri, 8. f. A cţiunea de a dispreţul. [V a r.:
(înv.) d e s p r e ţ u i r e s. f.]
D IS P R E Ţ U IT O R * -O Â R E , dispreţuitori, -oare, adj. (Adesea
adverbial) Care dispreţuieşte, care exprim ă sau dovedeşte d isp re ţ;
batjocoritor. [ P r . : -ţu-i-] — D in d is p r e ţu i + suf. -(i)to r .
D IS P R O P O R Ţ IE , disproporţii, s. f. Lipsă de proporţie, nepo­
trivire, necorespondenţă (din p u n c t de vedere al dim ensiunilor) m tre
diferitele elem ente ale u n u i ansam blu sau în tre diferitele părţi ale unui
lucru. — F r. d is p r o p o r tio n .
D IS P R O P O R Ţ IO N A T , -Ă , disproporţionaţi, -te, adj. L ip sit de
p ro p o rţie ; nepotrivit (d e m are sau de mic). ❖ (A dverbial, ca deter­
m inant al unui adjectiv) Câruţa a pornit disproporţionat de zgomotoasă
(IB R Â IL E A N U ). [P r.: -ţi-o-} — D upă fr. d ls p ro p o rtio n n S .
D IS P U N E , dispun, vb. I I I . 1. T ran z. A hotărî, a d e c id e ; a ordona.
2. Intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza după
bunul plac. 3. In tran z. (F ranţuzism ) A ieşi b iru ito r în tr-o com petiţie
sportivă. 4. T ran z. A aşeza în tr-0 anum ită o rd in e ; a aranja. 5. Refl.
A căpăta o bună dispoziţie, a se înveseli. — F r. d is p o s e r (lat. lit.
d is p o n e re ).
D IS P U N E R E , dispuneri, s. f. 1. A cţiunea de a (se) dispune şi
rezultatul ei. 2. (Rar) D ispoziţie (3 ).,
D IS P tJ S , -Â , dispuşi, -se, adj. A flat în tr-o stare sufletească p o tri­
vită p e n tru a face u n lu c r u ; înclinat s ă . . gata s ă . . . -0- E x p r. A f i
(bine) dispus — a avea bună dispoziţie, a fi vesel, m u lţu m it; fig . a fi
uşor am eţit de băutură. A f i râu (sau prost) dispus = a fi fără chef,
a fi indispus. — V . dispune.
D IS P U T A , dispât, vb. I. 1. T ran z . (D espre persoane, grupări sau
colectivităţi; construit cu dativul pronum elui reflexiv) A lu p ta p en tru
dobîndirea u nui lucru, a fi în concurenţă p e n tru . . . ; a rivaliza. 4 Refl.
(D espre com petiţii sportive) A avea loc, a se desfăşura. 2. T ran z.
(Franţuzism ) A contesta cuiva d rep tu l asupra u n u i lucru. 3. Refl.
(F ranţuzism înv.) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu, a unei
tem e ştiinţifice e tc .); p . ext. a se certa. — F r. d i s p u te r (lat. lit. d is ­
p u ta re ).
D IS P U T A R E , disputări, s. f. (R ar) F ap tu l de a (se) disputa.
D IS P tfT Â , dispute, s. f. 1. D iscuţie în contradictoriu în tre două
sau mai m ulte persoane asupra u n u i subiect sau asupra unei tem e
ştiin ţifice; dezbatere, co n tro v ersă; p. ext. ceartă. 2. (S port) Com petiţie.
— F r. d is p u te .
D IS T A N T , -A , distanţi, -te, adj. 1. (D espre oam eni şi despre
atitudinea, m anifestările lor) Care ţine pe alţii la d is ta n ţă ; rezervat,
necom unicativ. 2. (Rar) Care se află la oarecare d is ta n ţă ; depărtat,
distanţat. — F r. d is ta n t.
D IS T A N Ţ A , distanţez, vb. I. 1. T ran z. A p u n e u n interval între
două sau mai m ulte fiinţe sau lucruri, a lăsa o d is ta n ţă ; a rări. 2. Refl.
A se depărta (de u n p u n c t fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urm ă,
a întrece (pe cineva sau ceva). 4 Fig. A se deosebi de cineva în idei,
în concepţii e t c .; a întrece, a depăşi p e cineva ca valoare. — F r.
d is ta n c e r.
D IS T A N Ţ A R E , distanţări, s. f. F ap tu l de a (se) d istanţa; în d e­
părtare.
D IS T A N Ţ A , distanţe, s. f. 1. Interval care desparte două p uncte
în spaţiu. Loc. adv. D in distanţă fn distanţă — din loc în loc, la anum ite
intervale. 4 Interval de tim p care desparte două evenim ente. 2. D epăr­
tare. ❖ Loc. adv. L a distanţă = la o oarecare depărtare. De la distanţă —
de la u n p u n c t d epărtat. ❖ E x p r. A ţine pe cineva la distanţă — a im pune
cuiva rezervă, a n u lăsa pe cineva să devină (prea) fam iliar, a se arăta
distant faţă de cineva. — F r. d is ta n c e (lat. lit. d is ta n tia ) .
D IS T A N Ţ lE R , disîanţiere, s. n . Piesă care are funcţia de a m en­
ţine distanţa reglem entară d in tre două piese sau două p ărţi de maşină.
[ P r .: -ţi-er] — D in d is ta n ţă -1- suf. -ier.
D IS T IH , distihuri, s. n. G ru p de două versuri care alcătuiesc o
strofă. ❖ (în versificaţia elină şi latină) Distih elegiac = g ru p de două
versuri, dintre care prim ul este u n hexam etru, iar al doilea u n pentam etru.
— F r. d is tiq u e (lat. lit. d is tic h o n ).
D IS T IL A , distilez, vb. I. T ran z. Â separa u n lichid de corpurile
nevolatile pe care le conţine, transform îndu-1 în vapori, care apoi se
condensează şi sîn t c o le cta ţi; a separa u n u l cîte u n u l d in tr-u n amestec
lichid diverşii lui com ponenţi, supunînd lichidul la tem p eratu ri dife­
rite, p en tru a colecta tre p ta t vaporii fiecărui com ponent. — F r, d is -
t ille r (lat. lit. d is tîlla re ).
D IS T IL A R E , distilări, s. f. A cţiunea de a distila.
D IS T IL A T , -A , distilaţi, -te, adj. Care a fost supus d istilării;
o bţinut p rin distilare. 4 (S ubstantivat) Pro d u s o b ţin u t p rin distilare.
— V. distila.
D IS T R IC T
D IS T IL A T O R 1, distilatoare, s. n . A parat de distilat. — D upă
fr. d is tilla te u r .
D IS T IL A T O R 2, -O A R E , distilatori, - oare, s. m . şi f. Persoană
care distilează. — D u p ă fr. d istillateur.
D IS T IL E R fE , distilerii, s. f. Instalaţie industrială p en tru distilare.
— F r. d is tlU e rie .
D IS T IN C T , -A , distincţi, -te, adj. 1. Care n u poate fi confundat
cu alte lucruri de acelaşi f e l; deosebit, diferit. 2. Clar, evident, lăm urit,
desluşit. — F r. d is tin c t (lat. lit. d is tin c tu s ) .
D IS T IN C T IV , -A , distinctivi, -e, adj. Care caracterizează u n lucru
în m od exclusiv; p rin care u n lucru se distinge, diferă de altul; care
serveşte p e n tru recunoaştere; caracteristic. — F r. distinctif.
D IS T IN C Ţ IE , distincţii, s. f. 1. D eosebire, diferenţă. A face dis­
tincţie. Fără distincţie. 2. A titudine aleasă, fineţe, eleganţă în înfăţişare
şi în ţinută. 3. Cinste care se acordă unei persoane care se rem arcă
în tr-u n anum it dom eniu de activ ita te ; p. ext. sem n onorific (prem iu,
decoraţie etc.) institu it p en tru a recom pensa u n m erit. [V a r.: d is tln c -
ţ iâ n e s. f.] — F r. d is tin c tio n (lat. lit. d is tic c tio , -onis).
D IS T IN C Ţ ItJ N E s. f. v. d is tin c ţie .
D IS T IN G E , disting, vb. I I I . 1. T ran z. A deosebi u n lucru de altul,
graţie însuşirilor diferite p e care le posedă fie c a re ; a deosebi. 2. Refl. A
se rem arca, a se evidenţia prin tr-o însuşire caracteristică. 4 T ranz.
A acorda cuiva o distincţie, u n prem iu. 3. T ran z. A vedea lă m u rit;
a desluşi. 4 A observa, a rem arca. [Perf. s. distinsei, part.
— F r. d is tin g u e r (lat. lit. d îs tin g u e re ).
D IS T IN G E R E , distingeri, s. f. (Rar) F aptul de a (se) distinge;
distincţie, deosebire.
D IS T ÎN S , -A , distinşi, -se, adj. 1. Care se rem arcă p rin însuşirile
sale, care iese dan com un; deosebit, rem a rc a b il; (despre oameni) ilustru,
em inent. 2. (D espre oameni şi m anifestările lor) P lin de distincţie (2).
4 E pitet dat fem eilor (mai ra r bărbaţilor) şi întreb u in ţat în form ule
em fatice d e politeţe. ❖ (Tn form ule em fatice de încheiere sau, rar,
de introducere a scrisorilor) Cu cele m ai distinse salutări (C A R A G IA LE).
— V . distinge.
D IS T O N A , pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord,
a n u se potrivi cu ansam blul sau cu restul am ănuntelor. — G erm .
distonieren.
D IS T O N A N T » -A , distonanţi, -te, adj. Care distonează. — D in
d is to n a .
D IS T O R S IU N E , distorsiuni, 8 . f. A batere (supărătoare) a unei
oscilaţii sau a unei im agini de la form a iniţială. [ P r .: -«-«-] — F r.
distorsion (lat. lit. dlstorsio, -onis).
D IS T R A , distrez, vb. I. T ran z. şi refl. A petrece sau a face pe
cineva să-şi petreacă tim pul în m od ag re ab il; a (se) înveseli, a (se)
am uza. — Fr. distraire.
D IS T R A C T IV , -A , distractivi, -e, adj. Care d istrează; plăcut,
am uzant. — D in d istracţie (după atracţie: atractiv)
D IS T R A C Ţ IE , distracţii, s. f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce
produce destindere sufletească; am uzam ent, petrecere. 2. L ipsă de
a te n ţie; neluare-am inte, neatenţie. — F r. d is tr a c tio n (lat. lit. d is -
tr a c tio , -onis).
D IS T R Â G E , distrdg, vb. I I I . T ranz. 1. A abate_ atenţia cuiva
de la u n lucru, de la o preocupare, de Ia o grijă etc. 2. (înv.) A .distra.
[P art. distras] — F r. d i s t r a i r e (după trage).
D IS T R A G E R E s. f. (Rar) A cţiunea de a distrage.
D IS T R A S , -A , distraşi, -se, adj. 1. (în v .) D istrat, neatent. 2.
A m uzat. — V . distrage.
D IS T R A T , -A , distraţi, -te, adj. C u gîndul aiurea ; dus p e gînduri,
neatent. — V. distra.
D IS T R IB U I, distribui, vb. IV . T ran z. A îm părţi ceva în mai
m ulte locuri sau la mai m ulte persoane, dînd fiecăruia una sau mai
m ulte p ă r ţi; a repartiza. — F r. d i s t r i b u e r (lat. lit. d is tr ib u e r e ) .
D IS T R IB U IR E , distribuiri, s. f. F aptul de a distribui; îm părţire,
repartizare.
D IS T R IB U IT O R 1, distribuitoare, s. n. A parat, piesă, dispozitiv
sau maşină care asigură distribuirea agentului m otor, îm prăştierea unui
curent, a u n u i m aterial de lucru etc. 4 M aşină care serveşte la îm prăş-
tierea uniform ă a u n u i m aterial oarecare (pietriş, beton etc.) pe suprafaţa
unei şosele în construcţie. [ P r .: -bu-i-] — F r. d i s t r i b u t e u r (după
distribui) .
D IS T R IB U IT O R * , -O A R E , distribuitori, -oare, s. m . şi f. P e r­
soană care distribuie. [ P r .: -bu-i-] — D in d i s tr ib u i 4- suf. -( i)to r .
D IS T R IB U T IV , -A , distributivi, -e, adj. (în expr.) N um eral distri­
butiv = num eral care arată repartizarea şi gruparea obiectelor în grupuri
exprim ate num eric. Atenţie distributivă = atenţie care poate fi îndrep­
tată în mai m ulte direcţii în acelaşi tim p. — Fr. d i s t r i b u t i f (lat. lit.
d is tr ib u tiv u s )
D IS T R IB U Ţ IE , distribuţii, s. f. 1. D istribuire. 4 R epartizarea
rolurilor la a c to ri; p. ext. ansam blul actorilor care joacă în tr-o piesă.
2. A nsam blul organelor unei maşini, care com andă autom at efectuarea
diferitelor faze de funcţionare a maşinii, prin închiderea şi deschiderea
orificiilor de intrare şi a celor de evacuare a agentului m otor. — F r.
d is tr ib u tio n (lat. lit. d is tr lb u tio , -onis).
D IS T R IC T , districte, s. n. 1. (In alte ţ ă r i ; la noi înv.) Subdiviziune
teritorială adm inistrativă. 2. (S port, înv.) U n itate teritorială locală,
în cadrul căreia se disputa u n c am p io n at.— F r. d i s t r i c t (lat. lit.
d is tr ic tu s ) .
D IS T R IC T U A L — 253 —
D IS T R IC T U A L , -A , districtuali, -e, adj. Care ţin e de d istricte,
care se referă la d istricte. [ P r .: - tu-al] — D in d i s t r i c t (după sp irit:
spiritual).
D IS T R O F IC , -A , distrofici, -e, adj. D e distrofie, privitor la dis-
tro f ie ; (despre oameni» adesea substantivat) care suferă de distrofie.
— F r. d y s tr o p h iq u e .
D IS T R O F lE , distrofii, s, f. Stare patologici constînd în dezorga­
nizarea nutriţiei ţesuturilor, a organelor corpului sau a întregului orga­
nism. — F r. d y s tr o p h ie (< gr.).
D IS T R U C T IV , -A , distructivi, -et adj. Care d istru g e ; nim icitor.
[V a r.: d e s tr u c t iv , -ă adj.] — F r. d e s t r u c t i f (după distruge).
D IS T R U G Ă T O R 1, distrugătoare,
s. n. Navă de luptă cu viteză mare,
care foloseşte tu n u ri şi torpile. — D in
d is tr u g (prez. ind. al lui distruge) +
suf. - ( ă ) to r (după fr. destructeur) .
D IS T R U G Ă T O R » , -O A R E , dis-
trugători, -oare, adj. Care d is tru g e ;
nim icitor. — D in d is tr u g (prez.
ind. al lu i distruge) + suf. -(ă )to r .
D IS T R tJG E , distrâg, vb. I I I .
T ranz. A face să n u mai existe (stri- D istrugător
cînd, spărgînd e tc .) ; a nim ici, a
ruina. [Perf. 8. distrusei, part. distrus'] — It. d is tr u g g e r e .
D IS T R tJG E R E , distrugeri, s. f. A cţiunea de a distruge şi rezul­
tatul e i ; nim icire, ruinare.
D IS T R O S , -A, distruşi, -se, adj. N im icit, dărîm at, ruinat. — V.
distruge.
D tT A I adj. invar. (Fam .) M are, coşcogea. [V a r.: d i t a m a i adj.
invar.] — C om p. ţig. d i t a « iată >.
D IT A M A I adj. invar. v. d ita i.
D IT IR A M B , ditirambi, s. m. (L a greci şi la rom ani) Poem liric
în onoarea lui B a c h u s; p. ext. poem liric caracterizat p rin inspiraţie
entuziastă. ♦ Fig. L au d ă entuziastă la adresa cuiva. — F r. d ith y r a m b e
(lat. lit. d ith y r a m b u s ) .
D IT IR A M B IC , -A , ditirambici, -e, adj. (D espre stil, cuvinte
etc.) Plin de laude excesive; elogios, entuziast. — F r. d ith y r a m b iq u e
(lat. lit. d ith y r a m b lc u s ;.
D IU R E T IC , -Ă , diuretici, ~e, adj. Care provoacă sau ajută
elim inarea urinei. <> (Substantivat, n .) A lua un diuretic. [ P r .: di-u-]
— F r. d iu r ^ t iq u e (lat. lit. d iu re tic u s ).
D IU R E z A , dhereze, s. f. Producere şi elim inare de urină. [ P r .:
di-u-] — F r. d iu r â s e (lat. lit. d iu re s is ) .
D ltJ R N , -A , diurni, -e, adj. D e zi, d in tim p u l zilei. ❖ Mişcare
diurnă = mişcare aparentă de rotaţie a sferei cereşti (îm preună cu
aştrii care p ar fixaţi pe ea) în ju ru l axei polilor, care se execută în tim p
de o zi siderală. [ P r .: di-urn] — F r. d iu r n e (lat. lit. d iu r a u s ) .
D ltJ R N Ă , diurne, s. f. Indem nizaţie plătită u n u i salariat p en tru
acoperirea cheltuielilor ocazionate d e o deplasare sau de o m isiune
specială; (în trecu t) sum a plătită d re p t salariu u n u i diu rn ist. [Pr.
di-ur-0 — L at. lit. d iu r n a .
D IU R N IS T , -A , diurni}ti, -ste, s. m . şi f. (Ieşit din uz) Persoană
angajată p e n tru servicii auxiliare ocazionale, care prim ea salariu după
zilele lucrate. [ P r .: di-ur-] — D in d i u r n ă + suf. -ist.
D IV A G Ă , divaghez, vb. I. Intran z. A se abate de la s u b ie c t;
p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii. — F r. d iv a g u e r (lat. lit. d iv a g a ri).
D IV A G A R E , divagări, s. f. F a p tu l de a divaga.
D IV A G A Ţ IE , divagaţii, s. f. Divagare digresiune. — F r. d iv a ­
g a tio n .
D IV A N , divanuri, s. n. I. Cana­
pea fără spătar, p e care se poate şedea
sau dorm i. II. 1. (în T u rcia din
tim pul sultanilor şi în ţările aservite
ei) C onsiliu cu atribuţii politice, ad­
m inistrative şi juridice, alcătuit din
sfetnicii tronulu i. ❖ D ivanul ad-hoc —
fiecare dintre cele două adunări spe­
ciale care s-au în tru n it în 1857 - la D ivan
Iaşi şi la B ucureşti şi care au cerut
unirea ţărilor rom încşti. ♦ A dunare, şedinţă a divanului ( I I 1). <► E xpr.
A ţine (sau a sta, a ţedea la ) divan = a ţin e co n siliu ; p . ext. a sta
de vorbă, a sta Ia taifas. + Sală, clădire în care se adunau odinioară
m em brii d ivanu lu i ( I I 1 ) ; p. ext. loc de adunare şi de consfătuire.
2. (înv.) Judecată, proces. ❖ E xpr. A face (cuiva) divan pe spinare = a
bate (pe cineva). IIL D enum ire obişnuită în O rientul apropiat şi
m ijlociu a un o r colecţii de poezii aşezate în ordinea alfabetică a
rim e lo r; culegere de poezii care im ită poezia o rie n ta lă ; culegere de
naraţiuni orientale. — T c . d iv a n .
D IV A N lS T , divaniţti, s. m. (în v .) D ivanit. — D in d iv a n + suf. -ist.
D IV A N lT , divaniţi, adj. m . (în v . şi arh., în expr.) Boier divanit
(şi substantivat) = m em bru al divanului d o m n e sc ; p. ext. persoană
cu trecere pe lîngă dom nitor, făcînd parte din protipendadă. — N gr.
d i v a n i tis.
D lV Â , dive, s. f. (Livresc, înv.) A rtistă foarte adm irată de public.
— It. d iv a .
D IV Ă N l, divânesc, vb. IV . R efl. şi in tran z. (Pop.) A se sfătui,
a sta de vorbă. — Sb. d iv a n iti.
D IV IZ IB IL IT A T E
D IV E R G E N T , -A , divergenţi, -te, adj. 1. (D espre două sau mai
m ulte linii geom etrice, raze lum inoase e tc .) Care, plecînd d in tr-u n
p u n ct com un, se depărtează în direcţii diferite. Lentilă divergentă =
lentilă care are proprietatea de a îm prăştia razele incidente. + (M a t.;
despre o serie) Care n u are o sum ă determ inată a term enilor săi. 2. Fig.
(D espre păreri, concepţii, atitudini) Care se deosebesc, sc c o n tra z ic ; care
urm ăresc scopuri diferite. — F r. d iv e r g e n t (lat. lit. d iv e rg e n s , -n tis).
D IV E R G E N T Ă , divergenţe, s. f. 1. D eosebire d e păreri, d e concepţii,
de a titu d in i; nepotrivire, neînţelegere. 0- E xpr. (D espre o parte a unui
com plet de judecată) A face (sau a f i in ) divergenţă = a avea păreri
deosebite de ale m a jorităţii asupra u nei pricini judecate. 2. Proprietatea
u n o r d repte de a pleca d in tr-u n p u n c t în direcţii diferite. + (M a t.)
P roprietatea unei serii de a n u avea o sum ă determ inată a term enilor
ei. — F r. d iv e rg e n c e (lat. lit. d iv e rg e n tia ).
D IV fiR S , -Ă , diverşi, -se, adj. 1. (U rm în d substantive) D iferit,
variat, felurit. ❖ F apt divers — întîm plare banală, d e toate zilele.
♦ (Substantivat, f. pl.) Problem e m ărunte care se discută în tr-o adunare,
fără să fi figurat ca p uncte fixate p e ordinea de zi. 2. (L a pl., precedînd
substantivul) T o t felul d e . . . , diferiţi. — F r. d iv e r s (lat. Ht. d iv e rs u s ).
D IV E R S IF IC A , diversific, vb. I. T ran z. A schim ba înfăţişarea
u n ui lucru, făcîndu-l să prezinte form e m ultiple şi variate. — F r. d iv e r -
s i f i e r (lat. lit. d iv e rs ific a re ).
D IV E R S IF IC A R E , diversificări, s. f. F a p u l de a (se) diversifica;
schim bare, variaţie.
D IV E R S IO N tS M s. n. A titudine diversionistă. [ P r . : -« -o -]
— D in d iv e r s iu n e + suf. -ism.
D IV E R S IO N IS T , -A , diversionisţi, -ste, adj. D e diversiune, cu
caracter d e diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune. + (S ubstan­
tivat) Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [ P r .:
-ii-o-] — D in d iv e rsio n [ism ] + suf. -ist.
D IV E R S IT A T E , diversităţi, s. f. Varietate, felurim e. + (înv.)
N eînţelegere, adversitate, duşm ănie. — F r. d iv e r s itâ (lat. lit. d iv e r -
s ita s , -a tis).
D IV E R S ltJN E , diversiuni, s. f. 1. încercare de a schim ba cursul
unei acţiuni, de a abate intenţiile, gîndurile sau planurile c u iv a ; deviere,
abatere. 2. A cţiune politică cu caracter demagogic, întreprinsă de
guvernele reacţionare, cu scopul de a distrage atenţia opiniei publice,
abătînd clasa m uncitoare d e la adevăratele e i interese. 3. A cţiune m i­
litară făcută cu scopul de a abate atenţia şi forţele inam icului de la
direcţia principală de atac sau d in zona în care se pregătesc anum ite
acţiuni. [ P r .: -«-«-] — F r. d iv e rs io n (lat. lit. d iv e rs io , -o n is).
D IV E R T IS M E N T , divertismente, s. n. 1. Petrecere d e scurtă
d urată, distracţie, am uzam ent. 2. Piesă muzicală executată de orchestră
In c adnil u nui spectacol de te a tru sau de balet (de obicei în pauze sau
în tre tablouri). + Suită scrisă p e n tru u n instrum ent sau p e n tru orches­
tră , alcătuită d in tr-o serie de piese uşoare. — F r. d iv e r tis s e m e n t.
D IV IC T A R , divictari, s. m . (în v .) Boiernaş de c u rte care se îngrijea
de cele trebuincioase dom nitorului p en tru s c r is ; p u rtătorul călimării
dom neşti. — T c . d iv itd a r .
D IV tD E , divid, vb. I I I . T ran z. A d iv iz a .—-L a t. lit. d iv id e re .
D IV ID E N D , dividende, s. n. ( în sistem ul capitalist) P a rte de profit
care revine u nui acţionar în raport cu acţiunile p e care le posedă. — F r.
d iv id e n d e (lat. lit. d iv id e n d u s ).
D IV tN , -A, divini, -e, adj. 1. ( în concepţia m istică) C onsiderat
c ă /a r proveni de la dum nezeu sau de la zei, în felul lui dum nezeu sau
al z e ilo r; dum nezeiesc, ceresc. ♦ F ăcu t de oameni tn slujba sau pentru
pream ărirea lui d u m n e z e u ; bisericesc, religios. 2. Fig. în z e strat cu
însuşiri su p erio are ; m inunat, îneîntător, adm irabil. — F r. d iv in (lat.
lit. d iv in u s).
D IV IN A Ţ IE , divinaţiit s. f. D ar, p utere atribuită în m od su p er­
stiţios unor persoane de a desluşi şi de a ghici lucruri ascunse sau neştiute
de alţi oameni. [V a r.: (înv.) d e v in â ţie s. f.] — F r. d iv in a tio n (lat.
lit. d iv in a tio , -onis).
D IV IN IT A T E , divinităţi, s. f. (în concepţia m istică) 1. Fiinţă
închipuită ca posedînd însuşiri supranaturale şi socotită d rept cîrm ui-
toare a lu m ii; dum nezeu, zeu. 2. E senţă d iv in ă ; dum nezeire. — Fr.
d iv in i1 6 (lat. lit. d iv in ita s , -a tis).
D IV IN IZ A , divinizez, vb. I. T ran z. A iubi nespus de m u lt pe
c in e v a ; a adora, a proslăvi. + (în concepţia mistică) A considera ca
divinitate. — F r. d iv in is e r.
D IV IN IZ A R E , divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. + îndum -
nezeire.
D IV IN IZ A T , -A , divinizaţi, -te, adj. Proslăvit, adorat. ♦ C onsi­
derat ca divinitate. — V . diviniza.
D IV IZ A , d iv izez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) îm părţi în mai m ulte
părţi. ♦ T ran z . A efectua operaţia aritm etică a îm p ă rţirii; a împărţi..
♦ T ran z. şi refl. A (se) despărţi în g ru p u ri; a (se) dezbina. — F r.
d iv is e r.
D IV IZ A R E , divizări, s. f. A cţiunea de a (se) diviza şi rezul­
tatul ei.
D IV IZ A T , -Ă , divizaţi, -te, adj. îm p ă rţit (în m şi m ulte părţi).
— V . diviza.
D IV IZ IB IL , -A, divizibili, -e, adj. Care poate fi divizat. ♦ (D espre
num ere întregi) Care se îm parte exact cu alt num ăr, restul fiind nul.
— F r. d iv is ib le (lat. lit. d iv is ib ilis ).
D IV IZ IB IL IT Â T E s. f. însuşirea un u i lucru de a pu tea fi divizat
♦ C alitatea u n u i n u m ăr de a fi divizibil. — D upă fr. d iv is ib ilitâ .
D IV IZ IE — 254 —
D IV fZ IE , divizii, s. f. 1. M are u n ita te m ilitară, subîm părţire
b corpului de arm ată, c o n stitu ită d in două sau m ai m u lte regim ente
de arm e diferite. ♦ A utoritate care com andă o astfel d e u n ita te ;
com andam entul ei. ♦ (Ieşit d in uz) U nitate form ată din mai m ulte
vase de război de aceeaşi clasă. 2. (Ieşit d in uz) Categorie sportivă
Bupremă, in care echipele in trau şi se m enţineau pe baza calificării
obţinute în com petiţii pe ţară. — R us d iv iz ija (fr. d iv is io n ).
D IV IZ IO N , divizioane, 8. n. Fiecare d in tre su bunităţile in care
este Îm părţit u n regim ent d e artilerie şi care cu prinde m ai m ulte baterii.
♦ Fiecare d intre su bunităţile în care era îm p ărţit în tre c u t u n regim ent
de cavalerie şi care cuprindea mai m u lte escadroane. [ P r .: -zi-on]
— Rus d iv iz io n (fir. d iv isio n ).
D IV IZ IO N A R , -A , divizionari, -e, adj. 1. (în expr.) Monedă
divizionară = m onedă m ăru n tă de m etalf reprezentînd o fracţiune a
unităţii legale; m onedă de valoare m ic ă ; bani m ăru n ţi, m ărunţiş. 2. Care
ţine de divizie (1 ). 3. (Ieşit din uz) Care se referă la o divizie sportivă.
[P r .: -zi-o-] — D u p ă fr. d lv is io n n a ir e .
D IV IZ ltJN E , diviziuni, s. f. îm p ă rţire, fragm entare, s ep a ra ţie ;
(concr.) fragm ent sau u n itate care se obţine p rin tr-o îm părţire. ❖ D ivi­
ziunea muncii =• îm părţire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului
de creare a unui produs în mai m ulte operaţii parţiale, fiecare operaţie
fiind efectuată de u n m u n cito r sau de u n gru p de m uncitori anum e
specializaţi. D iviziune socială a muncii = îm părţirea producţiei sociale
pe ram uri de pro d u cţie de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.),
ceea ce are d re p t rezultat specializarea u n o r g ru p u ri de p ro d u ­
cători în anum ite ram uri. [ P r .: -zi-u-] — F r. d iv is io n (lat. lit. d iv i-
sio, -o n is).
D IV IZ O R , divizări, s. m . N u m ăr întreg p rin care se îm parte
exact alt n u m ăr întreg. ♦ îm p ărţito r. — F r. d iv is e u r (lat. lit. d iv i-
s o r, -o ris).
D IV O R S s. n. v. d iv o rţ.
D IV O R Ţ , divorţuri, s. n. Desfacere legală a căsătoriei. ❖ Expr.
A da divorţ — a intenta acţiune de divorţ, a d iv o rţa. [V a r.: d iv d r s
8. n.] — F r. d iv o rc e (lat. lit. d iv o rtiu m ).
D IV O R Ţ A , divorţez, vb. I. In tran z. (D espre soţi) A se despărţi
prin divorţ. + T ran z. A despărţi sau a face pe cineva să se despartă
prin divorţ. — F r. d iv o r c e r (după d ivo rţ).
D IV O R Ţ A T , -A, divorţaţi, -te, adj. Care este d espărţit de soţie
(sau de soţ) cu îndeplinirea form elor legale. — V. divorţa.
D IV U L G A , divulg, vb. I. T ran z. A face ca o taină să fie cunos­
cută de toată lu m e a ; a da în vileag, a da pe faţă. — F r. d iv u lg u e r
(lat. lit. d iv u lg a re ).
D IV U L G A R E , divulgări, s. f. F ap tu l de a divulga.
D IV U L G A T O R , -O A R E , divulgatori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care divulgă. — F r. d iv u lg a te u r (lat. lit. d iv u lg a to r , -o ris).
D IZ E N T fiR IC , -A , dizenteriei, -t, adj. D e dizenterie, privitor
la dizenterie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de dizenterie. — F r.
d y s e n tâ r iq u e (lat. lit. d y s e n te ric u s ).
D IZ E N T E R IE , dizenterii, s. f. Boală m olipsitoare care se m ani­
festă p rin ulceraţii intestinale, d u reri violente în abdom en şi diaree cu
sînge. — F r. d y s e n te r ie (lat. lit. d y s e n te ria ) .
D IZ E R T Â Ţ IE s . f. v. d i s e r t a ţ i e .
D IZ £U R « dizeuri, s. m . (F ranţuzism ) C întăreţ de estradă care
interpretează bucăţi de m uzică uşoară. [ P r .: dizor] — F r. d is e u r .
D IZ S U Z A , dizeuze, s. f. (Franţuzism ) C întăreaţă de estradă care
interpretează bucăţi de m uzică uşoară. [ P r .: dizSză] — F r. d is e u s e .
D IZ G R A Ţ IA , dizgraţiez, vb. I. T ran z . (în trecu t, despre m onarhi
sau despre persoane in flu e n te ; azi ir.) A lipsi pe cineva de bunăvoinţa,
de graţia de care s-a b u cu rat pînă atunci, a-i retrage favoarea, a-1 arunca
în dizgraţie. [ P r .: -ţi-a] — F r. d ls g r a c i e r (după disgraţie).
D IZ G R A Ţ lA T , -A , dizgraţiaţi, -te, adj. 1. A runcat, căzut în
dizgraţie. 2. (R ar) L ipsit de graţie, de fa rm e c ; dizgraţios. [ P r .: -ţi-at]
— V . dizg ra ţia .
D IZ G R A Ţ IE , dizgraţii, s. f. (Azi rar) Pierderea favoarei, a bună­
voinţei, a graţiei u n u i m onarh, a unei persoane influente, a u n u i superior.
[V a r.: (înv.) d e z g r ă ţ ie s. f.] — D u p ă fr. d is g râ c e .
D IZ G R A Ţ l£ R E , dizgraţieri, s. f. A cţiunea de a dizgraţia. [ P r .:
D IZ G R A Ţ IO S , -O A S Ă , dizgraţioţi, -oase, adj. L ip sit de graţie,
de farm ec, de drăgălăşenie. [ P r .: -/i'-w] — D u p ă fr. d is g ra c ie u x .
D IZ ID fiN Ţ Ă s. f. v. d is id e n ţă .
D IZ IN V O L T tJR Ă s. f. v. d e z in v o ltu r ă .
D IZ M IE R D A vb. I. v. d e z m ie r d a .
D IZ M IE R D A R E s . f. v. d e z m ie r d a r e .
D IZ M IE R D A T , -A adj. v. d e z m ie r d a t.
D IZ O L V A , dizâlv, vb. I. T ran z. 1. A dispersa m olecular o su b ­
stanţă solidă, lichidă, sau gazoasă în altă substanţă (de obicei lichidă),
obţinînd astfel o soluţie. -O Refl. S u lfa tu l de magneziu te dizolvă
in apă. 2. A face ca o societate sau o adunare legal constituite să
înceteze de a m ai exista, de a mai funcţiona. — L at. Ut. d is s o lv e re .
D IZ O L V A N T , -A , dizolvanţi, - te, adj. 1. C are are însuşirea de a
dizolva. ❖ (S ubstantivat, m .) A p a este dizolvantul multor substanţe,
2. Fig. C are dezagregă, descom pune, disociază, nim iceşte. — Fr.
d is s o lv a n t.
D IZ O L V A R E , dizolvări, s. f. A cţiunea de a (se) dizolva şi rezul­
tatul e i ; dispersare m oleculară a u n ei substanţe în altă substanţă.
D ÎR STĂ
❖ Căldură de dizolvare — căldură degajată în tim pul dizolvării unui
corp. ♦ D esfiinţare a unei societăţi, a unei adunări etc.
D IZ O L V A T , -A , dizolvaţi, -te, adj. (D espre substanţe) D ispersat
molecular în altă su b sta n ţă ; a flat în stare de soluţie. — V. dizolva.
D ÎL M A , dilme, s. f. (Reg.) I. F orm ă de relief izolată, de form a.unui
mamelon. 2. R idicătură de pâm înt (construită de oameni) servind ca
h o ta r; sem n prin care se desparte u n ogor de altul. — D in d im b
+ g îlm ă .
D ÎM B , dtmburi, s. n. R idicătură de teren mai mică decît dealul;
colină. ♦ R idicătură m ică de păm înt la u n şanţ, la o groapă etc. — M agh.
dom b.
D ÎM B U L E Ţ , dîmbuleţe, 8. n. D im inutiv al lui dimb.
D lM B U Ş O R , dimbufoare, s. n. D îm buleţ. — D in d im b + suf.
-Mj-or.
D ÎN S E L E s. f. pl. a rt. (în superstiţii) Ielele. <> De-dînsele =
num ele popular al reum atism ului. — D in pron. pers. pl. d în s e le .
_ D ÎN S U L , D ÎN S A , dtnfii, dirnele, pron. pers. El, ea. (P o p .;
ţinînd locul num elor de lucruri) Paloşul şi suliţa să le ţii la îndemînă,
ca să te slujeşti de dinsele (IS P IR E S C U ). O Loc. adv. (D upă verbe
tranzitive a căror acţiune se răsfringe asupra unei persoane, pentru
a arăta intensitatea unei acţiuni) Ca pe dinsul (sau ca pe dinsa) = straşnic,
grozav. ♦ (S ubstantivat, pop.) Soţ, soţie. [ G e n .- d a t.: dînsului, ditisei,
d inţilor, dinselor] — D in d e 4 + In s u l (In sa , In ş ii, în se le ).
D lR A vb. I. v. d îr î.
D ÎR A , dire, s. f. 1. U rm ă continuă lăsată pe păm înt, pe nisip, pe
zăpadă, pe iarbă etc. de u n obiect t î r î t ; p . ext. cantitate m ică d e lichid,
d e grăunţe etc. care form ează pe păm înt sau pe u n obiect o dungă
su b ţire şi c o n tin u ă . ❖ E xpr. A face d£răprin barbă = a face începutul,
a stabili u n obicei (rău), a crea precedent. ♦ Şir de urm e lăsate de
om sau de u n anim al pe păm înt, pe zăpadă etc. ♦ Fig. U rm ă de miros
lăsată de cineva. 2. D ungă, rază de lum ină. — Slav (v. sL d ira ).
D ÎR D A L Ă , dirdale, s. f. (Reg.) 1. F le c a r; p. ext. om de nim ic.
2. Cal slab, bătrîn şi n ep u tin c io s; mîrţoagă, gloabă, dîrloagă. <- E xpr.
A ajunge slugă la dirdală — a ajunge slugă la dîrloagă, v. dîrloagă.
— D in d ird [îi] + suf. -ală.
D ÎR D Ă I vb. IV . v. d lr d ii.
D lR D ll, dlrdii, vb. IV. Intranz. 1. (D espre fiinţe) A trem ura de
frig, de frică etc. ♦ (D espre dinţi) A clănţăni de frig, de frică. 2. (D espre
p&mînt, ferestre etc.) A se cutrem ura, a se c lă tin a ; a dudui. 3. Fig.
(D espre oameni) A vorbi m ult şi fără r o s t; a trăncăni, a flecări. ♦ A
critica, a bîrfi. [V a r.: d î r d ă i vb. IV ] — O nomatopee.
D ÎR D ÎIA lA , dirdiieli, s. f. T rem u r, trem urătură, scuturătură
(din cauza frigului, a fricii e tc .); dîrdiit. ♦ C lănţănit de dinţi. ♦ Fig.
Trăncăneală, flecăreală. — D in d lr d i i + suf. - eală.
D ÎR D ÎtT 8. n. F aptul de a dirdîi; dîrdîială. ♦ Zvîcnire. S ă f i
vă zu t îndoiala rotundă a trupului şi dSrdiitul vinelor sprintehe (D E L A -
V R A N CEA ). — V. dîrdti.
D ÎR D O R Ă 8. f. 1. T oi, zor. ❖ E xpr. A f i in dirdora însurătorii —
a-i arde cuiva de însurătoare, a um bla de zor să se însoare. 2. Belea,
bucluc, necaz. ♦ Spaim ă. [V a r.: d f l d o r ă s. f.J — Bg. d ă r d o r ja .
D iR Î, (Urăsc, vb. IV . T ranz. (Pop.) A
călca lăsînd în u rm ă dîre. [V a r.: d î r â vb. I]
— D in d tr ă .
D ÎR JÂ L Â , dîrjale, s. f. (Reg.) 1. Băţ
lu n g şi g ro s ; bîtă, ciomag, m ă c iu că ; p. ext.
m îner al unei unelte ; coadă. 2. Prăjina Lungă
a îm blăciului, de capătul căreia este legat
hădăragul. [Pl. ş i : dirjele] — Bg. d ă r i a l o .
D ÎR jfiN IE s. f. v. d ir z e n ie .
D ÎR L Â U , dîrlăi, s. m . (R e g .; depr.)
Flăcău, tînăr.
D ÎR L O A G Ă , dirloage, s. f. Cal slab, pră- D irlog
pădit şi b ă trîn ; m îrţoagă. ❖ E xpr. A f i (sau
a se băga, a ajunge) slugă la dîrloagă = a fi (sau a ajunge) tu b con­
ducerea un u i om nevrednic, nepriceput. [V ar.: (rar) d lr l6 g s. m .] —
Com p. bg. d r â g la .
D ÎR L O G 1 s. m . v. d îrlo a g ă .
D IR L O G *, dîrlogi, s. m. C ureaua friului
de c ălărie ; ştreangul legat de căpăstru, pe
care îl ţine în m înă cel care duce calul de
aproape.
D IR L 0 G £ L » dirlogei, s. m. (Pop.)
D im inutiv al lui dîrlog.
D IR M O N , dîrmoane, s. n . C iur cu găuri
m ari p en tru cern u t cereale, sem inţe etc.
❖ Expr. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur
ţi prin dîrmon — a ) a cerceta, a exam ina în
a m ă n u n t; p. ext. a b îr f i; b ) a trece prin
m ulte, a căpăta experienţă. ♦ C onţinutul D îrm oz
u nui astfel de ciur. — N gr. d r o m o n l.
D ÎR M O Z , dîrmozi, e. m . A rbust cu frunze late, cu flori albe
şi fructe în form ă de boabe roşii-negricioase (V ibum um lantana).
D ÎR S T Ă , dîrste, s. f. Piuă rudim entară fixată la o apă curgă­
toare, în care se bat dim ia, postavul e tc . cu ajutorul u n o r ciocane
d e lem n. — C om p. bg. d r ă s tja .
D ÎRVALĂ — 255 —
D ÎR V A L Ă , dir vale, s. f. M u n că grea şi isto v ito are; corvadă.
❖ Loc. adj. şi adv. D e dîrvală = de m u n c ă ; de tăvăleală. ❖ Expr.
A rămîne de dîrvală =* a răm îne pe d ru m u ri, a n u mai avea posibili­
tăţi de trai. A face (pe cineva) de dîrvală = a ocări, a batjocori, a
face de două parale. — Postverbal al lui d ir v ă li (rar în tre b u in ţa t;
< dîrvar).
D lR V A R , dîrvari, s. m . (în v .) Slujitor care aducea lem ne din
pădure la curţile boiereşti şi avea grijă de încălzitul camerelor.
— Bg. d ă r v a r .
D ÎR Z , -Ă , dîrji, -ze, adj. 1. în d răzn eţ, curajos, cutezător. ♦ Aprig,
înverşunat. 2. N eînduplecat, n e c lin tit; p . ext. îndărătnic, încăpăţînat.
3. M îndru, sem eţ, ţanţoş. [Pl. ş i : (m.) dirzi, (f.) dirjs] — SI (v. sl.
d ru z u ).
D ÎR Z £ N IE 8. f. 1. Fire sau m anifestare de om d îr z ; îndrăzneală,
curaj, hotărîre, cutezanţă. 2. în dărătnicie, încăpăţînare, în v e rşu n are ;
perseverenţă. 3. M îndrie, sem eţie. [V a r.: d îr j £ n |e s. f.] — D in
d î r z -1- suf. -eme.
D ÎR Z lE s. f. (în v .) îndrăzneală, hotărîre, c u ra j; p. ext. aroganţă,
obrăznicie. — D in d î r z + suf. -ie.
DJORSTVĂ s. f. V. dejurstvă.
D O s. m. invar. T rea p ta întîi din gam a m a jo ră -tip ; sunetul şi
nota muzicală corespunzătoare. — It. d o .
D O Â G Ă , doage, s. f. 1. Fiecare d in tre bucăţile de lem n (puţin
încovoiate) care formează corpul u n o r vase strînse în cercuri. Expr.
A - i lipsi cuiva o doagă sau a f i (cam ) într-o doagă — a fi ţicnit, tr ă s n it;
a avea com portări anormale. 2. Fig. Fire, m entalitate ciudată, sucită.
❖ Expr. A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge la fel
cu cineva sucit la fire sau lipsit de valoare. 3. (Rar) G hizdul fîntînii.
— L at. d o g a .
D O A M N Ă , doamne, s. f. 1. T e rm en de politeţe în treb u in ţaţ izolat
sau înaintea num elui unei femei căsătorite căreia i se adresează
sau despre care vorbeşte cineva. ❖ Doamnă de onoare = femeie (din
înalta societate) aflată în serviciul unei prinţese, al unei regine etc.
❖ Soţie. 2. (în v . şi arh.) Soţie a u n u i m onarh sau a u n u i p rin ţ. ♦
Soţie de b o ie r; jupîneasă. 3. C o m p u s: (Bot.) doamnă-mare — m ătră­
gună. — L at. d o m ( i ) n a ,
D O A P Ă , doape, s. f. (Reg. fam.) N um e d at unei femei scunde şi
grase. — D in d o p ,
D O A R adv. 1. (E xprim ă ideea unei delim itări sau restricţii) N um ai.
Grecul nimic nu zicea, Doar gemea, se văita (ŞEZ.). E xpr. Doar că
n u . . . — aproape c ă . . . , p u ţin a lipsit să n u . . . 2. Vezi bine, cum se
ş tie ; desigur. De unde să ştii dumneata f Doar nu eşti ghicitor (S A D O ­
VEA N U ). 3. Poate, probabil. D in partea lor mi-am luat toată nădejdea.
Doar tu să f i i mai viteaz (C R EA N G Ă ). ♦ î n speranţa c ă . . . Citeam
zece jurnale pe z i, doar oi afla ceva despre ea (C A M IL P E T R E S C U ).
❖ Expr. în tr-o doară — la noroc, la întîm plare, pe nim erite. F ără doar
şi poate = fără nici o în d o ia lă ; neapărat. 4. (Reg., la începutul unei
propoziţii interogative) O are. Ce tot fa c i, de nu scrii carte ? Doar hîrtia
s-a scumpit. . . ? (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). [V a r.: d o â r ă adv.] — Lat.
d e -h o ra .
D O A R Ă adv. v. d o a r.
D O B Ă Ş 8. m . v. to b a ş.
D O B Ă s. f. v. to b ă .
D O B IT O C 1, dobitoace, s. n. Animal p atru p ed d o m estic; anim al
sălbatic m are. — Slav (v. .sl. d o b y tu k u ).
D O B IT O C 1, -O A CĂ, dobitoci, - oace, s. m . şi f. (Adesea adjectival)
Calificativ injurios d at u n u i om lipsit de inteligenţă sau de bu n -sim ţ.
—D in d o b ito c 1.
D O B IT O C liS C , -B A SC Ă , dobitocişti, adj. D e dobitoc*. — D in
d o b ito c 14- suf. -esc.
D O B IT O C E Ş T E adv. Ca dobitoacele, în chip b ru ta l; prosteşte.
— D in d o b ito c 1-!- suf. -eşte.
D O B IT O C IE , dobitocii, s. f. Fel de a fi al u n u i om lipsit de b u n -
sim ţ sau prost, n e ro d ; faptă sau vorbă nesocotită, prostească. — D in
d o b ito c 14* suf. -ie.
D O B ÎN D Ă , dobînzi, 6. f. 1. Sum ă de bani care se plăteşte pen tru
un îm prum ut, reprezentînd u n anum it procent din sum a îm prum utată.
❖ Expr. A plă ti (cuiva) cu dobîndă = a se răzbuna (pe cineva) p en tru
o pagubă sau o suferinţă. 2. Cîştig, folos, profit. 3. (în v . şi arh.) Pradă
de război. <* E xpr. A sluji in dobîndă — a m erge la război fără a fi
plătit, avînd doar d rep tu l la pradă. — Postverbal ai iui d o b în d i.
D O B ÎN D l, dobindesc, vb. IV . T ran z. 1. A obţine ceva în urm a
unei străduinţe, a ajunge l a . . . ; a cîştiga. A p rim i, a căpăta. Expr.
A dobîndi un copil — a i se naşte cuiva u n copil. 2. A face rost d e . . . ;
a găsi, a procura. Cum a p u tu t să dobîndească otrava care a pus sfîrşit
amarelor ei suferinţi? (SA D O V E A N U ). 3. (în v .) A cuceri u n oraş,
o cetate etc. — Slav (v. sl. d o b y ti — d o b o n d o n ).
D O B ÎN D lR E , dobîndiri, s. f. F ap tu l de a dobîndi; cîştigare, căpfi-
tare, obţinere.
D O B O R Î, dobir, vb. IV . T ran z. 1. A da jos, a culca (la păm înt),
a răsturna, a dărîm a. 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde
este fixat, atîm at, agăţat. Va lovi in p o m .. . şi va doborî mere (C A M IL
P E T R E S C U ). ♦ A face să cadă o fiinţă sau u n obiect care zboară
sau pluteşte în aer. 3. A înfrînge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva.
❖ Fig. A nimici, a desfiinţa, a stîrpi, a lichida o stare de lucruri, o
situaţie etc. ♦ Fig. A birui, a copleşi. Boala şi mizeria l-au doborit
înainte de vreme (S A D O V E A N U ). 4. (S p o rt) A depăşi recordul existent.
— Slav (v. sl. d o -+■ o b o riti).
D O C TR IN A R
D O B O R ÎR E , doborîri, s. f. A cţiunea de a doborî şi rezul­
ta tu l ei.
D O B O R ÎT , -Ă , dobor îţi, -te, adj. (D espre oameni) învins, zdrobit,
distrus (sufleteşte). — V. doborî.
D O B O R lT O R , -O Ă R E , doborîtort, -oare, adj. (Rar) Care doboară.
— D in d o b o r î -+- suf. -tor.
D O B O R ÎT tÎR Ă , doborîturi, s. f. M ulţim e de arbori căzuţi sub
acţiunea furtunii, a zăpezii etc. — D in d o b o r î + suf. -tură.
D O B O Ş s. n. T o r t făcut din foi de aluat suprapuse, cu cremă
de ciocolata între ele, foaia de deasupra avînd o glazură de zahăr ars.
D O B O Ş Ă R s. m. v. o b o ş a r.
D O B R O G E A N , -Ă , dobrogeni, -e, adj., 8. m . şi f. 1, Adj. Care
aparţine D obrogei sau populaţiei ei, privitor la D obrogea sau la populaţia
ei. 2. S . m . şi f. Persoană care face parte din populaţia D obrogei sau
este originară de acolo. — D in D o b ro g e a + suf. -ean.
D O B R O G E A N C Ă , dobrogence, s. f. Fem eie care face parte din
populaţia D obrogei sau este originară de acolo. — D in d o b r o g e a n +
suf. -că.
D O B Z Ă L Ă , dobzălez, vb. I. T ran z. (Reg.) A bate zdravăn pe
cineva. — Com p. m agh. d o b z a n i.
D O C 1 s. n. Ţ esătură de bum bac din care se fac haine de vară,
salopete etc. — Engl. d u c k .
D O C 8, docuri, s. n. 1. Bazin înconjurat de diguri, în care intră
vapoarele spre a fi încărcate, descărcate sau re p a ra te ; ansam blu de
clădiri şi instalaţii, de servicii tehnice şi adm inistrative care servesc
u n port. <- Doc plutitor = instalaţie plutitoare servind la repararea
navelor. 2. M agazie în tr-u n p o rt în care se depozitează cereale şi alte
m ărfuri. — F r. d o c k (< engl.).
D O C Ă R , docare, s. n. T ră -
surică uşoară cu două sau cu patru
roţi. — F r. d o g - c a r t (< engl.).
D O C Ă R Ă Ş , docăraşe, s. n.
D im inutiv al lui docar.
D O C fiN T , docenţi, s. m . G rad
didactic onorific în vechea organi­
zare a învăţăm întului superior, co­
respunzător aceluia de p ro fe so r;
persoană avînd acest grad. — G erm .
[Privat-] D o z e n t.
D O C fiN Ţ Ă , docenţe, s. f. T itlu l şi funcţia de docent ; examen
p e n tru obţinerea acestui titlu . — D in d o c e n t.
D O C H E R , docheri, s. m. M uncitor care lucrează în docuri, la
încărcatul şi descărcatul vapoarelor. — F r. d o c k e r (< engl.).
D O C lL , -Ă , docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la
orice cu uşurinţă, fără să p ro te ste ze ; ascultător. — F r. d o c ile (lat.
lit. d o c ilis).
D O C IL IT A T E s. f. însuşirea de a fi docil. — F r. d o c ilit£ (lat.
lit. d o c ilita s , -a tis).
D O C L Â D , docladuri, s. n. (în v .) R eferat, raport. — Rus d o k la d .
D O C T , -Ă , docţi, -te, adj. (Adesea ir.) învăţat, erudit. — Fr.
d o c te (lat. lit. d o c tu s).
D O C T O R , doctori, s. m . 1. Persoană care posedă studii medicale
superioare şi are d rep tu l de a practica m e d ic in a ; m edic. 2. Cel mai
înalt titlu academ ic acordat de către o instituţie de învăţăm înt superior.
♦ (Fam .) Persoană foarte pricepută în tr-u n dom eniu. [V a r.: (1, pop.)
d d f to r s. m .] — L at. lit. d o c to r (fr. d o c te u r).
D O C T O R A L , -Ă , doctorali, -e, adj. (D espre m anifestările omului)
Pedant, încrezut, îngîm fat. — F r. d o c to ra l.
D O C T O R A N D , -Ă , doctoranzi, -de, s. m . şi f. (Ieşit din uz)
C andidat la exam enul de doctorat. — G erm . D o k to ra n d .
D O C T O R A Ş , doctoraşi, s. m . D im inutiv al lui doctor; medic
t în ă r ; (peior.) m edic lipsit de valoare. [V a r.: (pop.) d o f to r â ş s. m.]
D O C T O R A T , doctorate, 8. n. T rea p ta cea mai înaltă în califi­
carea oam enilor de ştiinţă din învăţăm întul su p erio r; exam en d at în
acest scop. — F r. d o c to r a t (lat. lit. d o c to ra tu s ).
D O C T O R I, doctoresc, vb. IV. (în v .) 1. T ran z. A îngriji u n bolnav.
2. Refl. A se vindeca. [V a r.; (pop.) d o f to r i vb. IV] — D in d o c to r .
D O C T O R IC £ S C , -E A S C Ă , doctoriceşti, adj. (Fam .) D e d o c to r;
medical. [V a r.: (pop.) d o fto r ic e s c , - e â s c ă adj.] — D in d o c to r ie i 4-
suf. -esc.
D O C T O R IC l, doctoricesc, vb. IV . T ranz. (Fam .) A îngriji un
bolnav (folosind mijloace em pirice). [V a r.: (pop.) d o f to r ic i vb. IV]
— D in d o c to r i.
D O C T O R IE »' doctorii, s. f. M edicam ent. [V a r.: (pop.) d o f to t ie
s. f.] — D in d o c to r + suf. -ie.
D O C T O R lT s. n. (în v .) A cţiunea de a doctori. [V a r.: (pop.)
d o f to r i t 8, n.]
D O C T O R IŢ Ă , doctoriţe, s. f. Fem eie care posedă studii medicale
superioare şi are dreptul de a practica m edicina. [Acc. ş i : doctoriţă.
— V a r.: (pop.) d â f t o r i ţ ă s. f.] — D in d o c to r + suf. -iţă.
D O C T R IN A R , -Ă , doctrinari, -e, adj. Care aparţine unei doctrine,
p rivitor la o doctrină. + (S ubstantivat) Persoană care form ulează sau
susţine o doctrină, redueînd-o la principiile fixe ale u nui sistem . — D upă
fr. d o c tr in a ir e .
D O C T R IN Ă — 256 —
D O C T R IN Ă , doctrine, s. f. T o talitate a principiilor, tezelor, învă-
ţăturilor fundam entale ale u n u i sistem politic sau ştiinţific. — F r.
d o c tr in e (lat. lit. d o c tr in a ) .
D O C U M E N T , documente, s. n. 1. A ct oficial sau particular p rin
care se adevereşte (sau se preconizează) u n fapt» se conferă u n d rep t
sau se recunoaşte o obligaţie. 2. T e x t scris sau tipărit, inscripţie sau
altă m ărturie servind la cunoaşterea unui fapt actual sau istoric. — F r.
d o c u m e n t (lat. lit. d o c u m e n tu m ).
D O C U M E N T A , documentez, vb. I. Refl. A se inform a am ănunţit
şi tem einic (pe bază d e docum ente). — F r. d o c u m e n te r .
D O C U M E N T A R . -A , documentari, -e, adj. C u caracter sau valoare
de docum ent. ♦ (Substantivat, n.) F ilm sau operă care p rezintă fapte
reale. — F r. d o c u m e n ta i re .
D O C U M E N T A R E , documentări, s. f. A cţiunea de a se documenta.
♦ A rgum entare, probă, dovadă.
D O C U M E N T A T , -A , documentaţi, -te, adj. 1. D ovedit, susţinut
pe bază de docum ente. 2. în tem eiat p e docum ente ; p. ext. bine inform at.
— V. documenta.
D O C U M E N T A Ţ IE , documentaţii, s. f. T otalitatea mijloacelor
de inform are relative la o problem ă sau la u n dom eniu de activitate.
— F r. d o c u m e n ta tio n .
D O D E C A E D R IC , -A , dodecaedrici, -e, adj. D e dodecaedru, p ri­
vitor la dodecaedru. — F r. d o d â c a & d riq u e .
D O D E C A E D R U , dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece
feţe. ♦ C ristal care are aspectul u n u i astfel de poliedru. — F r. d o d e ­
c a e d r e (< gr.).
D O D E C A G O N , dodecagoane, s. n. Poligon cu douăsprezece
laturi.. — F r. d o d £ c a g o n e (< gr.).
D O D E C A G O N Â L , -A , dodecagonali, -e, adj. D e dodecagon,
privitor la dodecagon. — F r. d o d £ c a g o n a I.
D O D E C A R , dodecari, s. m . (în v .) M onedă valorind doisprezece
lei vechi. — N gr. d o d e k a r ia « duzină *.
D O D E C A S IL Â B , dodecasilabi, s. m . Vers de douăsprezece silabe.
— F r. d o d £ c a s y lla b e (lat. lit. d u o d e c a s y lla b u s ).
D O D E C A S IL Â B IC , -A , dodecasilabici, -e, adj. (D espre versuri)
Care are douăsprezece silabe. — Fr. d o d £ c a s y l!a b iq u e .
D O D f, dodesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A găsi ceva din în tîm p la re ;
a pune m îna pe ceva, a înhâţa.
D O D II s . f. pl. ( în expr.) A vorbi sau a grăi (cam ) in dodii = a
vorbi fără ş i r ; a aiura. A lăsa pe cineva in dodîile lui — a se dezinteresa
de cineva care m anifestă toane, capricii. (R ar) A umbla sau a merge (ca)
Sn dodii ~ a um bla sau a m erge in neştire, năuc.
D O F T O R s . m . v. d o c to r.
D O F T O R A Ş 8. ni. v. d o c to ra ş .
D O F T O R I vb. IV . v. d o c to r i.
D O F T O R IC E S C » -E A S C Ă adj. v. d o c to ric e s c .
D O F T O R IC I vb. IV . v. d o c to ric i.
D O F T O R lE s. f. v. d o c to rie .
D O F T O R lT s. n. v. d o c t o r i t
D O F T O R lŢ Ă s. f. v. d o c to r iţă .
D G F T O R O A IE , doftoroaie, s. f. (Pop.) I. Fem eie (bătrînă)
care practică m edicina em pirică (bazată p e vrăji, descîntece şi plante
m edicinale). 2. Soţie de doctor. — D in d o f to r ( ~ doctor) + suf. -oaie.
D O G , dogi, s. m . C îine de talie mare,
cu părul scurt, cu botul gros. — F r. d o g u e
(< engl.).
D O G A R 1, dogare, s. n. U nealtă în
formă de seceră, folosită p e n tru făcut doage.
— D in d o a g ă + suf. -ar.
D O G Â R 1, dogari, s. m . M eşter care
face doage sau vase din d o a g e ; butnar.
— D in d o a g ă + suf. -ar.
D O G Ă R lE , (2 ) dogării, s. f. 1. M e­
seria dogarului. 2. A telierul dogarului.
3. C antitate de obiecte lucrate de dogar.
— (1 ) D in d o g a r* + suf. -ie, (2, 3 ) din Dog
d o a g ă + suf. -ărie.
D O G E , dogi, s. m . T itlu l prim ului m agistrat a l unora d in tre vechile
republici italiene. — It. d o g e .
D O G I, dogesc, vb. IV. 1. T ran z. A desface, a sparge u n butoi,
o putină etc., risipindu-i doagele. 2. Refl. Fig. (D espre voce) A suna
răguşit. — D in d o a g ă .
D O G lT , -A , dogiţi, -te, adj. 1. (D espre vase făcute din doage)
C u doagele desfăcute, sparte. O- E xpr. Sună a dogit = produce, la cea
mal uşoară atingere, u n su n et caracteristic de vas cu doagele desfăcute,
plesnite. 2. Fig. (D espre voce) Răguşit, hodorogit. — V. dogi.
D O G M A T IC , -A, dogmatici, -e, adj. 1. Care ţine de dogme,
privitor la dogm e ; care se sprijină pe dogme. 2. Care respinge principiul
verificării critice, considerînd că o opinie, o teză etc. au valoare necon­
testată în orice condiţii. — F r. d o g m a tiq u e (lat. lit. d o g m a tic u s ).
D O G M A T IC A s. f. Parte a teologiei care cu prinde expunerea
sistem atică a dogm elor unei re lig ii; tratat asupra dogm elor. — Fr.
d o g m a tiq u e .
D O G M A T IS M s. n . A titudine dogm atică (2 ). — F r. d o g m a *
tis m e .
D O IS P R E Z E C E L E A
D O G M A T IS T , -A , dogmatişti, -ste$ s. m . şi f. Partizan al dogm a­
tism ului. — F r. d o g m a tis te .
D O G M Ă , dogme, s. f. 1. învăţătură, teză, principiu fundam ental
al unei religii, obligatorii p e n tru toţi adepţii «i, care n u poate fi supus
criticii şi n u adm ite obiecţii. 2. T eză politică, ştiinţifică etc. accep­
tată fără dovezi, în m od necritic şi fără a ţine seam ă de condiţiile
aplicării ei. — F r. d o g m e (lat. lit. d o g m a ).
D O G O Â R E s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau
de u n obiect foarte fierbinte. — D in d o g o ri.
D O G O R E A lA s . f. F a p tu l de a dogori; dogoare.
D O G O R I, dogoresc, vb. IV . Intranz. 1. (D espre soare» foc etc.)
A râspîndi o căldură puternică. O T ran z. S e tot da înapoi, fiindcă-l
dogorea căldura focului (R E T E G A N U L ). 2. (D espre oameni şi despre
părţi ale corpului lor) A fî aprins, încins, înfierbîntat de o em oţie, de
boală, de căldură etc. <• T ra n z . Valuri de fierbinţeli ii dogoreau trupul
(V L A H U Ţ Ă ). [V ar.: d o g o r f vb. IV] — Bg. d o g o rja , sb. d o g o rje ti.
D O G O R IT , -A , dogoriţi, -te, adj. Înfierbîntat, ars, pîrlit. [V a r.:
d o g o r it , -ă adj.] — V. dogori.
D O G O R IT O R , -O A R E , dogoritori, -oare, adj. Care dogoreşte.
[V ar.: d o g o r ito r , - o â r e adj.] — D in d o g o r i -f suf. -( i)to r .
D O G O R Î vb. IV . v. d o g o ri.
D O G O R ÎT , -A adj. v. d o g o rit.
D O G O R IT O R , -O Â R E adj. v. d o g o rito r.
D O H O T s. n. (Reg.) L ichid uleios obţin u t p rin distilarea unor
m ateriale vegetale şi folosit la ungerea osiilor carului. — U c r. d o h o t.
D O H O T Â R , dohotari, s. m . (Reg.) B ărbat care face sau vinde
dohot. — D in d o h o t + suf. -ar.
D O H O T N IŢ Ă , dohotniţe, s. f. (Reg.) Vas în care se păstrează
dohotul. — D in d o h o t + suf. -niţă.
D O I, D O U Â nupn- card. N u m ăr avînd în num ărătoare locul între
u nu şi t r e i ; se indică p rin cifrele 2 şi II. (Adjectival) Roşea aducea
tovărăşiei doi cai şi un ctine ciobănesc (S A D O V E A N U ). <► Loc. adv.
î n (sau din) doua vorbe (sau cuvinte) = p e scurt, fără m ultă vorbă.
L a doi paşi — aproape. E xpr. N u face (sau nu plăteşte) nici două
parale (sau doi bani) = n u prezintă nici u n interes, n u are nici o valoare.
(Fam .) (A spune) două vorbe şi-un cuvînt = (a spune) pe scurt, în puţine
cuvinte. (Fam .) în doi tim pi şi trei mişcări — foarte repede, im ediat.
❖ (Adjectival) Cîţiva, cîteva. Vreo două dimerlii de păsat (C R EA N G A ).
❖ (C u valoare de num . ord.) Volumul doi. <> (Substantivat) Trei de doi.
❖ Loc. adv. î n (sau pe d in ) două = în două bucăţi. Una-două — Sntr-una,
m ereu, continuu. (D espre anum ite m aterii) în (sau pe din) două c u . . . —
am estecat (în părţi egale) cu altceva. ( în construcţii negative) Cu
una, cu două — uşor, repede. D in două una sau una din două — ori
una, ori alta, o r i. . . , o ri. . . E xpr. Una şi cu una fa c două — fără
vorbă m u ltă ; scurt, lim pede. N ic i una, nici două ~ fără m ultă vorbă,
fără a sta pe g în d u ri; im ediat. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două =
a n u scoate o vorbă ; a tăcea. — L at. * d u i, d u a e .
D O IC Ă , doici, 8. f. Fem eie care alăptează (şi îngrijeşte) copilul
altei femei. ♦ D ădacă. — Bg. d o jk a .
D O IC I, doicesc, vb. IV . Intranz. (Rar) A avea m eseria de doică.
— D in d o ic ă .
D O IL E A , D O U A num . ord. (Precedat de a rt. ta l» , «a»)
C are se află între întîiul şi al treilea. -O Loc. adv. A doua z i = în ziua
urm ătoare. A doua oară = data urm ătoare ; c u altă ocazie. A l doilea =
după prim ul, pe urm ă. (Reg.) De-al doilea — p e n tru a doua oară. <>■ E xpr.
De mîna a doua = de calitate sau valoare in fe rio ară ; mai puţin
luxos, mai ieftin ; de m ai m ică im portanţă. A pune (sau a lăsa, a trece)
ceva pe planul al doilea — a considera ceva ca fiind d e im portanţă
secundară. ❖ (în legătură cu grade de rudenie) Bărbat de-al doilea —
al doilea soţ al unei femei. Soţie de-a doua = a doua soţie a u nui bărbat.
Vâr de-al doilea sau vară de-a doua = persoană considerată în raport
cu fiii verilor prim ari ai unuia dintre părinţii săi. — D in d o i + le + a.
D O lM E , doimi, *. f. (M at.) Jum ătate d in tr-u n întreg. ♦ (M uz.)
Jum ătate d intr-o notă întreagă. — D in d o i + suf. -ime.
D O IN Â R , doinari, 3. m . Doinaş. — D in d o in ă + suf. -ar.
D O IN A Ş , doinaşi, s. m . C întăreţ de doine. — D in d o in ă + suf. -aş.
D O IN Ă , doine, s. f. C întec elegiac tipic p e n tru lirica noastră
populară, exprim înd u n sentim ent d e dor, de jale, de dragoste etc.
❖ E xpr. Doina ştie, doina cintă = spune, invariabil, acelaşi lucru.
D O IN I, doinesc, vb. IV . Intranz. şi tranz. A cînta doine (din gură,
din fluier, din frunză etc.). — D in d o in ă .
D O IN IR E , doiniri, s. f. F aptul de a doini; (concr.) cîntare, doină.
D O IN IŞ O A R A , doinişoare, s. f. D oiniţă. — D in d o in ă + suf.
-işoară.
D O IN IT O R , -O A R E , doinitori, -oare, adj. (Adesea substantivat)
Care cîntă doine. — D in d o in i -f suf. -(i)to r .
D O IN ÎŢ A , doiniţe, s. f. D im inutiv al lui doină.
D O iS P R E C E , D O U Ă S P R E C E num . card. v. d o is p re z e c e .
D O IS P R E Z E C E , D O U Ă S P R E Z E C E num . card. N u m ăr avînd
în num ărătoare locul între unsprezece şi treisprezece; se indică prin
cifrele 12 şi X II. (Adjectival) A m tovarăşi doisprezece (A L E C SA N ­
D R I). ❖ (C u valoare de num . ord.) Secolul doisprezece. ❖ (S ubstan­
tivat) A scris un doisprezece pe tablă. [V a r.: (reg.) d 6 is p r e c e , d 6 u ă -
s p r e c e num . card.] — D in d o i 4- s p r e -f z e c e .
D O IS P R E Z E C E L E A , D O U Ă S P R E Z E C E A num . ord. (Precedat
de a rt. « al *, <a ») Care se află în tre al unsprezecelea şi al treisprezecelea.
DOJANĂ — 257 — D O M N IE

<j> Expr. în ceasul al doisprezecelea = în u ltim ul m om ent in care se D O M E S T IC , -A , domestici, -e, adj. 1. (D espre animale) Care
mai poate face ceva, tîrziu de to t; (înv. şi arh .) la ora douăsprezece. trăieşte pe lîngă casă, de casă. 2. Intim , privat, familial. — Fr.
— D in d o is p r e z e c e + Ie + a . d o m e s tiq u e (lat. lit. d o m e s tic u s ).
D O JA N A , dojeni, s. f. O bservaţie făcută c u iv a; m ustrare, ceartă. D O M E S T IC I, domesticesc, vb. IV. T ranz.
— Postverbal al lui d o je n i. A obişnui u n anim al sălbatic să trăiască pe
D O JE N I, dojenesc, vb. IV . T ran z. A face cuiva o b serv aţii; a mustra, lîngă casa om ului; a îm blînzi. — D in d o ­
m e s tic .
a certa. ♦ Refl. A-şi face im putări unul altuia.
— Slav (v. sl. d o g n a ti, dofcenon). D O M E S T IC IR E , domesticiri, s. f. Ac­
D O JE N IR E , dojeniri, s. f. A cţiunea de a (se) ţiunea de a domestici; îm blînzire.
dojeni; m ustrare. D O M E S T IC IT , -A , domesticiţi, -te, adj.
D O JE N IT O R , -O A R E , dojenitori, - oare, adj. Îm blînzit. — V. domestici.
Care do jen eşte; care exprim ă nem ulţum ire.— Din D O M IC IL IA , domiciliez, vb. I. Intranz.
d o je n i + suf. • ( i)to r. A-şi avea domiciliul undeva ; a locui. [ P r .: -li-a]
— D u p ă fr. d o m ic ilie r .
D O L , doluri, s. n . (Ju r.) A cţiune făcută cu
rea-credinţă, p en tru a convinge pe cineva să în­ D O M IC IL IA R , -A , domiciliari, -e, adj.
cheie un contract nefavorabil sau să adm ită o clauză Privitor la do m iciliu ; făcut la domiciliu. D om
defavorabilă în tr-u n contract. — F r. d o i (lat. lit. [P r .: -li-ar] — D u p ă fr. d o m ic ilia ir e .
d o lu s). D O M IC IL IU , domicilii, s. n. Casa în care locuieşte cineva în mod
D O L Â R , dolari, s. m. U n itate m onetară în C raniu s ta to rn ic ; locuinţă. — F r. d o m ic ile (lat. lit. d o m ic iliu m ) .
Statele U nite ale Americii, în C anada etc.— F r. dolihocefal D O M IN A , domin, vb. I. 1. T ran z. (D espre oameni, idei. concepţii
d o lla r (< engl.). etc.) A ţine pe cineva sub influenţa sau sub stâpînirea s a ; a stâpîni.
D O L D O R A adj. invar. U m p lu t peste măsură ; înţesat, ticsit.— T c. ♦ Refl. A nu-şi da pe faţă sen tim en tele; a se reţine, a se stăpîni.
d d ld u r. 2. T ranz. şi intranz. A întrece p rin înălţim e lucrurile sau fiinţele
D O L E A N Ţ A , doleanţe, s. f. Plîngere, reclamaţie, ja lb ă ; rugă­ înconjurătoare, a se înălţa deasupra tu tu ro r. 3. In tran z. şi tranz. A se
m inte, cerere. [ P r .: -le-an-] — F r. d o lâ a n c e s . im pune p rin num ăr sau p rin in te n sita te ; a predom ina, a prevala.
— F r. d o m în e r (lat. lit. d o m in a re ).
D O L IE , do Iii, s. f. 1. Şanţ sau
jgheab form at la intersecţia a două D O M IN A N T , -A, dominanţi, -te, adj. Care dom ină. ♦ Specific,
versante de acoperiş. 2. (Reg.) Loc caracteristic. N ota dominantă a unui scriitor. — F r. d o m in a n t.
în c a r e u n r îu curge încet, leneş.— Slav D O M IN A N T Ă , dominante, s f. A cincea notă din gama diatonică
(v. sl. d o le ). (care, îm preună cu tonica, form ează o cvintă perfectă). — It. [nota]
D O L IH O C E F A L , -A , dolihoce- d o m in a n te .
fali, -e, adj. (D espre oameni, adesea D O M IN A R E , dominări, s. f. A cţiunea de a (se) domina ; stăoînire.
substantivat) Cu craniul a lu n g it; (des­ D O M IN A T O R , -O A R E , dominatori, -oare, adj. (P.ar) D om inant.
pre craniul um an) alungit. — F r. d o li- — F r. d o m in a te u r (lat. lit. d o m in a to r ) .
c h o c £ p h a le « gr.).
D O M IN A Ţ IE s, f. D om inare, stăpînire. — F r. d o m in a tio n
D O U H O C E F A L lE s. f. în su şi­ (lat. lit. d o m in a tio ).
rea de a fi dolihocefal, faptul de a
aparţine tipului dolihocefal. — Fr. D O M IN IC A N , -A, dominicani, - e, s. m. şi f., adj. 1. S. m . şi f.
d o lic h o c â p h a lle . D olină C ălugăr sau călugăriţă d in tr-u n ordin catolic întem eiat la sfîrşitul
D O L IN Ă , doline, s. f. D epresiune secolului al X li-le a . 2. Adj. Care ţine de ordinul dom inicanilor
în form ă de pîlnie, în terenuri cu roci solubile. — Sb. d o lin a . (1), privitor la o rdinul dom inicanilor. — D u p ă fr. d o m in ic a in .
D O L IU , doliuri, s. n. Jale adîncă pricinuită de m oartea cuiva D O M IN IO N , dominioane, s. n.
S tat care face parte din im periul b rita ­
sau de o m are nenorocire o b ştească; atitudine nic, depinzînd de m etropolă şi avînd
plină de tristeţe a celui căruia i-a m urit cineva. ❖ num ai form al o oarecare autonom ie.
Z i de doliu — zi care am inteşte u n evenim ent [Pr. : -ni-on] — Fr. d o m in io n (< engl.).
dureros. ❖ Loc. adj. De doliu — (despre haine,
culori etc.) care se foloseşte, p en tru a exprim a D O M IN O 1 s. n. N um ele unui joc
durerea, la m oartea şi după m oartea unei rude. O de societate care se joacă cu 28 de piese
Loc. adv. î n doliu = în negru. — Fr. d e u il (lat. plate, însem nate cu u n num ăr de puncte
lit. d o llu m ). (de la zero ia şase) şi pe care jucătorii
le com bină între ele d u p ă anum ite re ­
D O L M Â N , dolmane, s. n. H aină ofiţerească guli. — F r. d o m in o .
scurtă, îm blănită şi îm podobită cu găitane. ♦
H aină bărbătească groasă, căptuşită cu blană. D O M IN O *, dominouri, s. n. îm brăcăm inte de bal costum at,
— F r. d o lm a n (germ. D o lm a n ). în form ă de m antie lungă cu glugă. ♦ Persoană îm brăcată în
D O L M IiN , dolmene, s. n. M onum ent fune­ v eşm întul de m ai sus. — F r. d o m in o .
rar megalitic, form at d in tr-o lespede m are de D O M IR l vb. IV . v. d u m e r i.
piatră aşezată orizontal pe altele verticale. Dolm an D O M N , domni, s. m . 1. T erm en de politeţe
— F r. d o lm e n . în trebuinţat izolat sau înaintea num elui sau titlu ­
D O L O F Â N , -A , dolofani, -t, adj. D urduliu, rotofei. — Din lui u nui bărbat căruia i se adresează sau despre
d o lf (înv.) * delfin * + suf. -an. care vorbeşte cineva. ♦ (F a m .; la voc.) T e r­
D O L O M lT 8. n. v. d o lo m ită . m en im personal de adresare. E i! domnule, cite
d-astea n-am citit eu! (C A R A G IA LE). 2. Persoană
D O L O M iT A s . f. M ineral form at din carbonat de calciu şi car­ care are autoritatea, posibilitatea de a face c e v a ;
bonat de m agneziu ; p. ext. rocă calcaroasă cu u n anum it conţinut stăpîn. Fiecare e domn în casa lui. 3. T itlu p urtat
de magneziu. [V ar.: d o lo m it s. n.J de principii M unteniei şi ai M o ld o v ei; v oievod;
— F r. d o lo m ite . persoană care p u rta acest titlu. 4. (în trecut)
D O L O M lT IC , -A , dolomitici, -e, Funcţionar, slujbaş (înalt). ♦ (Reg.) Orăşean.
adj. D e dolom ită, care conţine dolomită. 5. (în trecut) Persoană bogată. 6. Bărbat. Pe
— Fr. d o lo m itiq u e . cerdacuri, la drum, domnii stau în cămeşă (IB R Ă I-
D O L O S lV , -A , dolosivi, -e, adj. LE A N U ). 7. D u m n e ze u ; lisus H ristos. ♦ (L a
vocativ) Exclamaţie, invocaţie exprim înd mirare, D om ino
(Jur., despre contracte) F ăcut p rin înşe­
lăciune, cu rea-credinţă.— Fr. d o lo sif. amărăciune, surpriză. Doamne, ce vorbă ţi-a ieşit
din gură! (C R EA N G Ă ). ❖ Expr. Vezi doamne — chipurile, vorba
D O M , domuri, s. n. 1. Catedrală vine. A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau m ila) domnului — a
im p u n ă to a re ; p. ext. clădire m onu­ lăsa (pe cineva) în pace, a-l lăsa să facă ce vrea. [Voc. (1 - 6 ) domnule,
mentală ; (prin restricţie) cupolă care dom le, (7 ) doam ne; nom ., voc. ş i: (1 ) domnu, don’, dom'] — Lat.
se înalţă deasupra unei clădiri m onu­ d o m (i)n u s.
mentale. 2. S tru ctu ră geologică în formă Dolmen
de boltă circulară sau eliptică. 3. R eci­ D O M N fiS C , -E Â S C Ă , domneşti, adj. 1. D e dom n (3 ), privitor
pient m ontat la partea superioară a corpului unei căldări de aburi la d o m n ; care em ană de la un dom n. ♦ Mere domneşti = varietate de
orizontale. [V ar.: (înv., 1) d o m â s. f.] — Fr. d d m e . m ere m ari, roşietice. 2. D e dom n (5 ) ; boieresc. — D in d o m n + suf. -esc.
D O M Ă s . f. v. d o m . D O M N E Ş T E adv. Ca u n dom n (5 ), boiereşte; p. ext. foarte
bine. — D in d o m n + suf. -eşte.
D O M & N IU , domenii, s. n. 1. B unuri im obiliare vaste, care aparţin
unui exploatator. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei a r t e ; sferă dc D O M N I, domnesc, vb. IV. In tran z . 1. A stăpîni ca dom n (3 );
activitate. — D u p ă fr. d o m a in e . a conduce u n principat, o ţară, o îm părăţie. ♦ Fig. A fi stăp în ito r;
a stăpîni. Liniştea domnea pretutindeni (N E G R U Z Z I). 2. Fig. (D espra
D O M E S N IC l vb. IV . v. d u m e s n ic i. o înălţim e, o clădire etc.) A dom ina (2 ) — D in dom n»
D O M E S N IC ÎE s. f. v. d u m e s n ic ie . D O M N IA L tJI pron. pers. v: d u m n e a lu i.
D O M E S N IC lR E s. f. v. d u m e s n ic i re . D O M N lE , domnii, s. f. 1. A utoritatea politică şi juridică a dom nu­
D O M E S N IC ÎT , -A adj. v. d u m e s n ic it. lui ( 3 ) ; dem nitatea de dom n. ♦ T im p u l c ît stăpîneşte sau a stăpîniţ
D O M N IM E — 258 —
u n dom n (3 ). ♦ R egiune sau populaţie stăp în ită de u n dom n (3 ). 2 . | deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc ., lâsînd o gaură mică
D om inaţie, stăpînire, p u tere. 3. (în v . şi a rh ., formează locuţiuni p rono­
m inale cu valoare de pronum e de reverenţă) Cumpăniţi domniile voastre
cum poate f i plătită asemenea fa p tă (S A D O V E A N U ). ❖ (C u valoare
de pronum e al m aiestăţii) Spune tu domniei-mele : M u lţi creştini ai
o m o r it...? (A L E C S A N D R I). — D in d o m n + suf. -ie.
D O M N lM E s. f. N u m ăr m are de dom ni (5 ) ; totalitatea domnilor.
— D in d o m n + suf. -ime.
D O M N lR E s . f . (în v .) A cţiunea de a dom ni; stăpînire ; dom nie ( 2 ) .
D O M N IŞ O A R Ă , domnişoare, s. f. T erm en de politeţe întrebuinţat
izolat sau înaintea num elui sau titlului unei fete, căreia i se adresează
sau despre care vorbeşte c in e v a ; duduie. <> Domnişoară de onoare —
fată tînără care însoţeşte pe m ireasă la cununie. ♦ (Fam .) Fiică. — Din
d o a m n ă + suf. -işoară.
D O M N IŞ O R , domnişori, s. m. D im inutiv al lui domn.
D O M N IŞ O R lC Ă , domnişorici, s. f. D im inutiv al lui dom­
nişoară.
D O M N IT O R 1» domnitori, b. m. D om n (3 ). — D in d o m n i +
suf. -( i)to r .
D O M N IT O R 2, -O Â R E , domnitori, -oare, adj. 1. (în expr.) Familie
(sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care dom neşte, stăpî-
neşte. — D in d o m n i + suf. -(i)to r .
D O M N ÎŢ Ă , domniţe, s. f. Fiică sau soţie de dom n (3 ); prinţesă.
♦ (Poetic) T erm en cu care u n b ărb at se adresează femeii iubite. — D in
d o a m n ă t suf. -iţă.
D O M O L , -O Â L Ă , domoli, -oale, adj. 1. (D espre mişcări sau lucruri
în mişcare) (F ăcut) fără g ra b ă ; încet, potolit. ❖ Expr. (Adverbial) A o
lăsa (sau a o lua) mai domol — a n u se p r ip i; a proceda cu calm. 2.
(D espre sunete şi glas) Cu tonul scăzut, cu intensitate re d u s ă ; lin,
înfundat. ♦ (D espre vorbe) L iniştit, blînd, calm. 3. (D espre oameni
şi animale) Blajin, p a şn ic ; încet în mişcări. 4. (D espre atmosferă,
climă, vînt, tem peratură etc.) T em p erat, moale, dulce. 5. (D espre
senzaţii, sentim ente etc.) M oderat, slab. 6. (D espre teren u ri înclinate)
C u pantă lină.
D O M O L Î, domolesc, vb. IV. 1. Refl. (D espre elem ente sau feno­
mene ale naturii) A se linişti, a se potoli, a scădea în intensitate. 2. T ran z.
şi refl. A (se) calma, a (se) îm blînzi, a (se) tem pera. 3. T ran z. şi refl.
A face sâ se m işte sau a se mişca mai în c e t; a încetini. ♦ T ranz.
A înfrîna. a stru n i u n animal. 4. Refl. (D espre suferinţe fizice sau
psihice) A pierde din v io len ţă; a se atenua. 5. Refl. (D espre o pantă,
un deal etc.) A deveni mai p u ţin înclinat, mai lin, mai u şo r dft urcat.
— D in d o m o l.
D O M O L IR E , (rar) domoliri, s. f. Acţiunea de a (se) domoli;
liniştire, potolire.
D O M O L ÎT , -Ă , domoliţi, ~te, adj. L iniştit, potolit. — V. domoli-
D O N A , donez, vb. I. T ran z. A face o donaţie, a dărui un bun.
— F r. d o n n e r (lat. lit. d o n a re ).
D O N A R E s. f. F ap tu l de a dona.
D O N A T A R , - ă , donatari, -e, s. m . şi f. Persoană căreia i se face
o donaţie. — F r. d o n a ta ir e (lat. lit. d o n a ta riu s ).
D O N A T O R , -O A R E , donatori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
face o donaţie. ❖ Donator de singe = persoană care oferă o cantitate
din sîngele propriu p en tru transfuzii. — Fr. d o n a te u r (lat. lit. d o n a ­
to r, -o ris).
D O N A Ţ IE , donaţii, s. f. C ontract p rin care una dintre părţi
transm ite celeilalte proprietatea unui b u n m aterial fără să prim ească
ceva în schim b. [V a r.: (înv.) d o n a ţiu n e s. f.] — Fr. d o n a tio n (lat. lit.
d o n a tio , «onis).
D O N A Ţ IU N E s. f. v. d o n a ţie .
D O N C H IŞ O T ÎS M s . n. (Livresc) A titudine sau p u rtare extra­
vagantă, caracteristică om ului lipsit de sim ţul realităţii, care urm ăreşte
scopuri fantastice şi irealizabile, m anifestînd un eroism steril în lupta
cu obstacole im aginare. — F r. d o n - q u ic h o ttis m e .
D O N D Ă I vb. IV. v. d o n d ă n i.
D O N D Ă N I, dondănesc, vb. IV . 1. Intranz. şi tranz. A bom ­
băni, a m orm ăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură.
♦ T ran z. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-1
pisa. 2. T ranz. A spune vorbe m ulte şi fără r o s t;
a flecări, a îndruga. [Var. : d o n d ă i vb. IV]
— O nom atopee.
D O N IC IO Â R Ă , donicioare, s. f. D im inutiv
a lui doniţă.
D O N IC 0 Ţ Ă , donicuţc. s. f. (Rar) D oni-
cioară. — D in don[iţâ] + suf. -ic-uţă.
D O N IŢ Ă , doniţe, s. f. 1. Cofă. ♦ C onţinu­
tul unei cofe. 2. G ăleată în care se m ulg vacile
sau o ile ; şiştar. ♦ C onţinutul acestei găleţi.
[Pl. ş i : doniţi] — Sb. d o jn ic a . D oniţă (1)
D O N jO N , donjoane, s. n. T u rn u l princi­
pal, cel mai bine fortificat, al u n u i castel medieval. — F r. d o n jo n .
D O N JU A N , donjuani, s. m . (Fam .) B ărbat care îşi petrece viaţa
în aventuri am o ro ase; crai. — F r. D o n ]u a n .
D O P , dopuri, s. n. 1. B ucată de plută, de lemn, de sticlă
etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a u n u i vas etc.
E xpr. (D espre oameni, glum eţ) (M are) cit un dop sau dop de
socu = nuc şi în d e sa t; bondoc. 2. B ucată de lem n care astupă
DOROBANŢ
prin care se suflă. — Com p. sas d o p .
D O P A , dopez, vb. I. T ran z. A adm inistra u n u i cal (de curse)
substanţe excitante p en tru obţinerea unui
efort suplim entar. — Fr. d o p e r.
D O P A R E , dopări, s. f. A cţiunea de
a dopa şi rezultatul ei.
D O P O T R lV Ă adj. v. d e o p o triv ă .
D O P R 0 S s. n. (înv. şi reg.) A n­
chetă, interogatoriu. ❖ Expr. A face
(sau a lua cuiva) dopros sau a lua (pe
cineva) la dopros — a interoga, a anchcta
(pe c in e v a); a cere (cuiva) socoteală, a
face (pe cineva) răspunzător. — Rus
d o p ro s .
D O P U Ş O R , dopuşoare, s. n. D im i­
nutiv al lu i dop.
D O R , doruri, s. n. 1, D orinţă puternică de a vedea sau a revedea
pe cineva sau ceva, de a reveni ia o îndeletnicire p re fe ra tă ; nostalgie.
❖ Loc. adv. Cu dor = d u io s ; cu pasiune, pătim aş. 2. Stare sufletească
a celui care tinde, rîvneşte, aspiră la c e v a ; năzuinţă, dorinţă. ❖ Dor
de ducă — nostalgia depărtărilor, a călătoriei. 3. Suferinţă pricinuită
de d ra g o ste ; iubire. 4. (Reg.) D u rere fizică. Dor de ochi (ŞEZ.).
5. Poftă, gust (de a muica sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau
căpşunilor) măninci şi frunzele. 6. (în expr.) In dorul lelii = fără
ţintă hotărîtă, fără rost, la întîm plare. — Lat. d o lu s (< dolere « a durea »).
D O R l, doresc, vb. IV . T ran z . 1. A fi stăpînit de tendinţa lăun­
trică de a face. de a avea sau de a dobîndi c e v a ; a tinde, a rîvni, a năzui
la ceva. ❖ E xpr. A f i de dorit = a fi necesar, a se cuveni. A lăsa de dorit =
a avea lipsuri, a n u satisface. ♦ A avea in te n ţia ; a vrea. Spune Nadiei
că ar dori să-i vorbească (R EB R EA N U ). <► Expr. Cum doreşti sau cum
doriţi, form ulă p rin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea
unei hotărîri. 2. A ţine m ult să vadă sau să revadă pe cineva
sau ceva, a aştepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare. 3. A ura.
— D in d o r .
D O R IC , -A, dorici, -e, adj. (în expr.) S til (sau ordin) doric =
u na dintre cele trei form e arhitectonice vechi greceşti, caracterizată
p rin coloane fără bază şi p rin capiteluri fără ornam ente. ♦ (D espre
clădiri sau elem ente arhitectonice) î n stil doric. — Fr. d o r iq u e (lat.
lit. d o ric u s ).
D O R IN Ţ Ă , dorinţe, s. f. 1. T en d in ţă lăuntrică spre realizarea sau
dobîndirea u nui lucru ; năzuinţă, aspiraţie. ♦ Poftă, g u s t; voie. 2. Iubire.
♦ A tracţie erotică. [Pl. ş i : dorinţi] — D in d o r i -+• suf. -inţă.
D O R ÎR E , doriri, s. f. (înv.) D orinţă. — V. dori.
D O R ÎT , -A , doriţi, -te, adj. 1. Pe care îl doreşte sau îl aşteaptă
cineva cu n e ră b d a re ; rîvnit. ♦ Iubit, drag. 2. (Reg.) Care d o re ş te ;
dornic, doritor. — V. dori.
D O R IT O A R E 8. f. Plantă erbacee tîrîtoare cu flori mici, albastre
sau liliachii ( Veronica hederifolia) .
D O R IT O R , -O A R E , doritori. - oare, adj. C are d o re ş te ; dornic
(de ceva). ♦ Iubitor, drăgăstos. — D in d o r i 4- suf. -(i)to r .
D O R ÎN G Ă , doringi, s. f. (Reg.) C ulm e (3). ♦ Prăjină care serveşte
la tran sp o rtar.a unui hîrdău de către două persoane sau care serveşte la
în tinsul rufelor. — M agh. d o ro n g .
D O R jlN C Ă , dorjinci, s. f. (Reg.) H a t.— U cr. d o r o z e n 'k a .
D O R M E Z Ă , dormeze, s. f. C anapea îngustă, fără spătar, de obicei
cu căpâtîi, pe care se poate dorm i. — Fr. d o r m e u s e .
D O R M l, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se găsi în stare dc somn,
a fi adorm it. <> Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) =
a ) a fi foarte obosit, a pica de som n ; b ) fig. a fi încet la treabă, a se
mişca leneş ; p. ext. a fi absent la'ceea ce se petrece în ju r. ♦ Fig. A fi
m ort. O E xpr. (T ranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel
de pe urmă) = a fi m o rt; (în im precaţii) a m uri. 2. A răm îne peste
noapte u n d e v a ; a mînea. 3. Fig. (în construcţii negative) A v eg h ea;
a fi vigilent. 4. Fig. A zăcca ascuns ; a m ocni. Acea tainică simţire care
doarme-n a ta harfă (E M IN E S C U ). [V a r.: (reg.) d u r m i vb. IV] — Lat.
d o r m ir e .
D O R M ÎR E , dormiri, s. f. (înv.) D orm it. — V. dormi.
D O R M lT s . n. F aptul de a dorm i; somn.
D O R M IT Ă , dormitez, vb. I. Intranz. A dorm i uşor şi întrerupt,
a aţipi din cînd în cînd ; a moţăi, a picoti. — Lat. d o r m i ta re .
D O R M IT O R , dormitoare, s. n. Cam eră de dorm it (într-o locuinţă
particulară, în tr-o şcoală, într-o cazarmă etc.). ♦ M obila din camera de
dorm it a unei locuinţe particulare. — Lat. lit. d o r m i to r iu m .
D O R N , dornuri, s. n. 1. U nealtă de oţel cu care se fac sau se lărgesc
găuri în tablă, în piele e tc .; priboi. 2. U nealtă care funcţionează ca
u n burghiu de filetat şi cu care se degajează o sondă blocată de o piesă
rămasă înţepenită în interiorul ei. — G erm . D o rn .
D O R N Ă , dome, s. f. (Reg.) Vîrtej, vîltoare, bulboană.
D O R N IC 1 s. m. Plantă erbacee cu frunzele uşor încovoiate în
formă de seceră şi cu flori mici, albe ( Fai'caria R ivini sau vuigaris).
— D in d o r + suf. -mc.
D O R N IC *, -A, dornici, -e, adj. Plin de d o r; doritor, nerăbdător.
— D in d o r -f suf. -nic.
D O R O B A N Ţ , dorobanţi, s. m . (înv.) 1. Soldat din infanterie.
2. Jandarm , 3. A p ro d ; portar, uşier. [V ar.: d ă r ă b â n s. m .] — M agh
d a ra b a n t.
 D OROBĂ NŢESC — 259 —
D O R O B Ă N Ţ fiS C , -E Â S C Ă , dorobănţeşti, adj. (în v .) Al doro­
banţilor, p rivito r la dorobanţi. — D in d o r o b a n ţ + suf. -esc.
D O R O B Ă N Ţ ÎM E s. f. (în v .) M ulţim e de dorobanţi (1 ); tota­
litatea dorobanţilor. — D in d o r o b a n ţ + suf. -ime.
D O R S A L , -Ă , dorsali, -e, adj. D in regiunea spatelui. — Fr. d o r s a l
(lat. lit. d o rs a lis).
D O R tJ Ţ s. n. (Rar) D im inutiv al lui dor.
D O S , dosuri, s. n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a
unei construcţii, a unei curţi, a unei fiinţe ctc. Loc. adv. De-a-ndoa-
sele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de
cum e firesc, an ap o d a; întors, in v e rs; cu spatele înainte, de-a-nda-
ratele (a). în dos — în lipsă, în absenţă, fără să fie de faţă. ❖ E xpr. A scăpa
pe (sau prin) uşa din dos = a scăpa cu m are greutate d in tr-o încurcătură.
A intra pe (sau prin ) uşa din dos = a obţine o favoare (prin protecţie).
A da dos (la fa ţă ) sau a da dosul = a se re tra g e ; a fugi, a o
şterge. Dos la f a ţă ! = ia-o la fugă ! şterge-o ! A întoarce (cuiva) dosul —
a întoarce (cuiva) spatele în sem n de supărare ; a ru p e relaţiile de prietenie
(cu cineva). ♦ Şezut fund. <> Expr. A se scula cu dosul în sus — a fi
indispus (fără motiv). 2. (în expr.) Dosul mîinii (sau palm ei) = partea
de din afară a mîinii (sau a palmei). Dosul limbii = p artea de dedesubt
a limbii. 3. Partea mai p u ţin arătoasă (neîm podobită) a u n u i obiect.
♦ Partea de dinăuntru, neexpusă vederii, a unei haine. ❖ L oc. adj. şi
adv. Pe dos — a ) (loc. adv., în legătură cu obiecte de îm brăcăm inte)
cu partea de d in ău n tru în a fa ra ; b ) (loc. adv.) altfel de cum trebuie,
de cum e fire s c ; c ) (loc. a d j.; f i g . , despre oameni) sucit, ciudat, bizar.
4. (Pop.) Loc u n d e nu bate soarele ; loc ferit, ascuns, adăpostit. [Form ă
gram aticală: (în expr.) de-a-ndoasele (a )] — L at. d o s s u m ( = dorsum).
D O S Â D Ă s . f . (în v . şi arh.) 1 . M îhnire, întristare. 2 . Insultă,
ocară. — Slav (v. sl. d o s a d a ).
D O S Ă R , dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la
o problemă, la o persoană; învelicoare de carton în care se păstrează aceste
acte. <► Expr. A închide dosarul = a pune definitiv capăt unei acţiuni
judiciare, un o r cercetări, unei anchete ; a clasa. A pune la dosar —
a pune la o parte, a n u da curs (unei cereri sau u n u i a c t ) ; fig.
a nu-i păsa (cuiva de ceva), a n u se sin ch isi; a face uitat. — D u p ă fr.
d o s s ie r.
D O S Ă D Î, dosădesc, vb. IV . T ran z. (înv. şi arh.) A m îhni, a întrista
pe cineva. — Slav (v. sl. d o s a d iti).
D O S Ă D ÎT , -A , dosădiţi, - te, adj. (în v . şi a r h .; adesea substantivat)
M îhnit, întristat. — V'. do sădi.
D O S E L N IC , -A» doselnici, -e, adj. (Rar) A scuns, d o sn ic; p. ext.
nepermis, incorect. — D in d o s -f- suf. -elnic.
D O S Î, dosesc, vb. IV. 1. T ran z. şi refl. A (se) sustrage vederii
altora; a (se) ascunde. 2. T ran z . A fura, a şterpeli. 3. T ran z . (în v ., în
expr.) A o dosi = a o lua la fugă, a fugi. [V a r.: în d o s i vb. IV] — D in d o s.
D O S ÎR E , dosiri, s. f. A cţiunea de a (se) dosi.
D O S ÎT , -A, dosiţi, -te, adj. Ascuns, pitit. ♦ R etras, ferit. — V. dosi.
D O S N IC , -A, dosnici, -e, adj. I. (D espre locuri, străzi, clădiri
etc.) R etras, lăturalnic, izolat. 2. (Rar, despre oameni) U rsuz, m oro­
cănos, tăcut. — D in d o s + suf. -nic.
D O S N IC Ă , dosnice, s. f. (în expr.) Dosnică-galbenă = plantă
erbacee cu fîori galbene dispuse în capitule (Carpesium cernuum).
— D in d o s 4- suf. -nică.
D O S P E Â L Ă , dospeli, s. f. 1. Faptul de a dospi; (concr.) substanţă
fermentată (care se foloseşte ca maia); plămădeală. 2. Fig. Moleşeală,
trîndăveală.
D O S P Î, pers. 3 dospeşte, vb. IV. Intranz. 1. (D espre aluat) A se
transform a într-o masă buretoasă sub acţiunea unui ferm ent specific
introdus intenţionat. ♦ (D espre alte alimente) A suferi u n proces
(natural) de ferm entaţie, m odificîndu-şi (în bine sau în rău) gustul
sau aspectul. 2. (D espre unele m aterii organice) A ferm enta su b acţi­
unea u n o r ferm enţi naturali în condiţii specifice de căldură, umezeală etc.
— Sb. d o s p e ti.
D O S P ÎR E , dospiri, s. f. Acţiunea de a dospi; ferm entare.
D O S P lT , -Ă , dospiţi, -te, adj. (D espre aluat) Care a suferit p ro ­
cesul d o s p irii; crescut. ♦ (D espre alte alim ente şi despre unele
materii organice) Care a suferit acţiunea u n o r ferm enţi n a tu ra li; fer­
m entat. — V. dospi.
D O S P IT O Â R E , dospitori, s. f. Poliţă sau pat pe care se aşază
caşul ca să dospească. — D in d o s p i + suf. -(i)to a re.
D O S P IT O R , -O Â R E , dotpitori, -oare, adj. (N eobişnuit) M oleşitor.
— D in d o s p i -4- suf. -(i)to r.
D O T A , dotez, vb. I. T ran z. 1. A u tila o instituţie, o în tre­
prindere etc. cu cele n ecesare; a înzestra. 2. Fig. A înzestra cu calităţi
intelectuale, sufleteşti. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită. — Fr.
d o te r (lat. lit. d o ta re ).
D O T A L , -Ă, dotali, -e, adj. Care ţine de dotă, privitor la dotă.
<> (în trecut) Regim dotai — totalitatea prevederilor legale referitoare
la m odul de adm inistrare şi folosire a dotei unei femei. — F r. d o ta i
(lat. lit. d o ta lis ).
D O T A R E s . f. A cţiunea de a d o ta ; înzestrare.
D O T A T , -Ă, dotaţi, -te, adj. în zestrat cu calităţi intelectuale
sau artistice deosebite. — V. dota,
D O T Ă Ţ IE , dotaţii, s. f. D otare. ♦ (Concr.) M ijloace materiale
puse la dispoziţia unei persoane, a unui aşezâm înt etc . [V a r.: (înv.)
d o ta ţiu n e s. f.] — F r. d o ta tio n (lat. lit. d o ta tio , -o n is).
D O T A Ţ ItJN E s. f. v. d o ta ţie .
DRAC
D O T Ă , dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăţi) dată
cu form e legale unei fete cînd se m ărită. — F r. d o t (lat. lit. d o s , d o tis ) .
D O U Ă Z& C I num . card. N um ărul avînd în num ărătoare locul
între nouăsprezece şi douăzeci şi u n u ; se indica p rin cifrele 20 şi X X .
(Adjectival) Douăzeci de cărţi. O- (Substantivat) Scrie un douăzeci,
❖ (C u valoare de num . ord.) Secolul douăzeci. — D in d o u ă + z e c i.
D O U Ă Z E C IL E A , *Z £C E A num . ord. (Precedat de articolul
< al », « a *) Care se află între al nouăsprezecelea şi al douăzeci şi unulea.
— D in d o u ă z e c i + l e + a.
D O V A D Ă , dovezi, s. f. 1. F ap t său lucru care arată, dem onstrează
ceva; probă convingătoare, m ărturie. ❖ Loc. adv. Ca (sau drept)
dovadă = ca sem n c ă . . ., pentru a dovedi că. . . <> E xpr. A da dovadă
d e. . . = a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ Probă juridică.' 2. A ct ju sti­
ficativ ; adeverinţă, docum ent. — Postverbal al lui d o v e d i.
D O V E D Î, dovedesc, vb. IV. 1. T ran z. A arăta cu probe, cu argu­
m ente, cu m ărturii existenţş sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii
e tc .; a dem onstra, a proba. 2. T ran z. şi refl. A (se) arăta, a (se) m ani­
festa, a (se) vădi. Dovedea m ult bun-simţ (G A L A C T IO N ). 3. T ran z.
A învinge, a b ir u i; a răpune. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în
urm ă. 4. T ran z . şi intranz. (Reg.) A prididi, a ră z b i; a term ina, a
isprăvi. 5. T ran z. (Rar) A afla, a găsi, a da de ceva. S e suie într-un
copaci. .. doară o dovedi vreo lumină de foc undeva (P O P E SC U ).
— Slav (v. sl. d o v e sti, d o v e d o n j.
D O V E D IR E s . f. A cţiunea de a (se) dovedi; probare, adeverire,
confirm are.
D O V E D IT O R , -O Â R E , doveditori, -oare, adj. C are dovedeşte,
atestă, confirm ă. — D in d o v e d i 4- suf. -(i)to r ,
D O V L E Â C , dovleci, s. m . 1.
Plantă cu tulpina întinsă pe pâm înt,
cu fructe mari, sferice sau ovale >7?
(Cucurbita pepo m axim a) ; bostan.
C o m pus: dovleac-turcesc (sau -alb) —
varietate de dovleac originară din
India, cu fructul mare, tu rtit, com es­
tibil ( Cucurbita melopepo). ♦ F ru ctu l
acestor plante. 2. Fig. C ap de om
(prost). — T c . d e v le k .
D O V L E C E L , dovlecei, s. m. V a­
rietate de dovleac cu fructele comes­
tibile, lunguieţe, aproape cilindrice
(Cucurbita pepo). — D in d o v le a c r
suf. -el.
D O X Ă s. f. sg. (Fam .) M inte, pri­
cepere, deşteptăciune. — N gr. d o x a .
D O Z A , dozez, vb. I. T ran z. A
p une îm preună, în proporţii determ i­ D ovleac
nate, substanţele care formează un
a m e ste c ; p. ext. a distribui după o anum ită m ăsură elementele care
formează un tot. ♦ A determ ina proporţia după care o substanţă sau
u n material intră, îm preună cu altele, în com poziţia unui tot. ♦ A deter­
m ina cantitatea de substanţă sau de m aterial care produce u n anum it
efect. — F r. d o s e r.
D O Z Ă J, dozaje, s. n. I. D ozare. 2. Proporţia dintre diferitele
substanţe sau m ateriale care intră în com poziţia unui. am cstec. — Fr.
d o sa g e .
D O Z Â R E , dozări, s. f. A cţiunea de a doza.
D O Z Ă 1, doze, s . f. I. C antitate determ inată d intr-o substanţă,
d intr-o radiaţie etc. care produce u n anum it efect. 2. C antitate de s u b ­
stanţă sau de material care formează îm preună cu altele u n tot. — F r.
d o s e (lat. lit. do sis).
D O Z Ă 8, doze, s. f. 1. A parat care produce un curent electric variabil
sub acţiunea ondulaţiilor unui disc de patefon. D oză electromagnetică.
2. Locaş în instalaţiile electrice cu conducte în tu b u ri, unde se face
legătura din tre conducte şi ram ificaţii. — G erm . D o se (fr. dose).
D R A C , draci, s. m. 1. Fiinţă im aginară considerată ca spirit al
răului, al în tu n e ric u lu i; diavol, necuratul. Rîde dracul de porumbe negre
şi pe sine nu se vede, se zice cînd cineva critică pe altul, fără să-şi vadă
propriile greşeli. N u -i dracul chiar atît de negru ( = lucrurile n u se
prezintă atît de rău pe cît arată aparenţele). <> Expr. A f i dracul gol
(sau împieliţat) = a ) a fi râu, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş. Omul (sau
salba, poam a) dracului = om rău, ticălos. A se teme de ceva ca de dracul
(sau ca dracul de tămîie) — a se tem e foarte tare. A se uita la cineva
ca la dracul — a se uita la cineva cu duşm ănie sau cu frică. E tot un
drac ~ e totuna, e acelaşi lucru. A avea (sau a f i cu) draci sau a avea pe
dracul în el = <a) a fi energic, plin de viaţă, n e astîm p ă ra t; b) a fi în toane
rele, a fi râu dispus. A băga (pe cineva) in draci (sau în toţi dracii) =
a intim ida, a înfricoşa (pe cineva). Trebuie să fie un drac la mijloc, se
zice cînd n u se poate găsi o explicaţie logică a unei situaţii încurcate sau
cînd se bănuieşte o cauză ascunsă. Ş i-a băgat (sau şi-a amestecat)
dracul coada, se zice cînd o situaţie care părea clară se complică dintr-o
dată, cînd doi prieteni se ceartă pe neaşteptate etc. A trage pe -dractd
de coadă = a fi foarte sărac. A căuta pe dracul, se zice despre cel care
lucrează fără prevedere şi riscă să-şi producă singur încurcături.
A da de (sau peste) draexd sau a vedea (sau a-şi găsi) pe dracul ~
a o păţi. A căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său — a ajunge din râu în
mai rău. A trimite (pe cineva) la dracul sau a da dracului — a ocări, a
blestem a (pe cineva) pom enind de dracul. A trimite (pe cineva) de la
dracul la tată-său = a p urta (pe cineva) de ici-colo. A cere (pentru un
obiect oferit spre vînzare) pe dracul şi pe tată-său (sau cît dracul pe tată-
său) = a cere u n preţ exagerat. A face pe dracu-n patru =■ a face to t
posibilul, a încerca toate mijloacele. Fă-te frate cu dracul pină treci
DRACILĂ — 260 — DRAMĂ

puntea — aliază-te cu oricine, chiar cu duşm anul, pînă trece primejdia, D R A G O M A N L ÎC , dragomanlîcuri, s. n. (în v .) Funcţia de d ra ­
pînă îţi atingi scopul. A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau gom an. — D in d r a g o m a n + suf. -lîc.
ceva) — a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a ren u n ţa (la D R A G O N 1, dragoane, s. n. Ş n u r sau cordon de piele sau de fir,
cineva sau ceva). A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile) term inat c u u n ciucure, care se atîrnă la m inerul săbiei. — F r. d r a g o n n e .
a se duce fără să se mai întoarcă sau în tr-u n loc neştiut; (despre
b unuri materiale) a se prăpădi, a se irosi. A se duce la dracul ~ a D R A G O N *, dragoni, s. m . i, (înv.)
pleca unde vrea (fără să-i mai ştie nim eni de urm ă). A - l lua dracul Soldat din cavalerie care descăleca atunci
(dracii sau mama dracului) — a se prăpădi; a o păţi. Parcă a intrat cînd trebuia să lupte. (Reg.) O m
dracul în el, se zice despre cineva aprig la mînie sau la treabă. L a zdravăn, bine legat. II* 1. (M itol.)
dracul! formulă de dispreţ p rin care se exprimă dorinţa de a renunţa la Balaur. 2. Veche msignw ostăşească re-
ceva, de a se lepăda de ceva. A l dracului! sau ptiu, drace! exclamaţii p rezentînd u n dragon (II 1). 3. Specie
exprim înd uim ire sau enervare. A nu avea nici pe dracul = a fi perfect de şopîrlă care trăieşte pe copaci,
sănătos. Pe dracul! formulă de negaţie; nimic. (In imprecaţii) S ă fiu în unele regiuni tropicale, avînd de-a
al dracului dacă înţeleg (SA D O V EAN U ). ♦ (în formule de genera­ lungul corpului două excrescenţe ale
liz a re extrem ă, cu sensul de «orice»), «oriunde», «fie cine-o fi») Face pielii în form ă de aripi (Draco voiam ).
şi pe dracul. Expr. L a dracu-n praznic sau la mama dracului, unde 4. (A rt.) N um ele unei constelaţii din
şi-a înţărcat dracul copiii, unde şi-a spart dracul opincile = în tr-u n loc emisfera boreală, dispusă în tr-u n şir
foarte depărtat şi necunoscut de nimeni. + (In expr.) A l dracului lung de stele. — F r. d r a g o n . D ragon (II 1)
(de. . . ) = a) foarte tare, peste m ăsură de. . ., grozav; b) care dă de D R A G O R 1, dragoare, s. n. Navă
furcă, incom od; c) energic, capabil; d) foarte rău, păcătos. (A şa ), de luptă întrebuinţată p e n tru îndepărtarea minelor. — D u p ă fr.
de-al dracului = fără nici un motiv, fiindcă aşa vreau. Lucrul dracului = d ra g u e u r.
poznă. (G lum eţ şi ir.) Buruiana (sau iarba, tămxia) dracului =
tu tu n . ^ (Ca elem ent stilistic, exprim înd nem ulţum irea, reproşul, D R A G O R *, dragori, s. m . M uncitor care manevrează comenzile
supărarea, indignarea) Dracul jnă punea să-mi bat capul cu gramatica? unei drage. — D u p ă fr. d r a g u e u r .
(CREA N G Ă ). <> (In propoziţii interogative, exprim înd nedum erire, D R A G O S T E , dragoste, s. f. I.
surpriză, uimire) Ce dracu au oamenii ă ştia ? ^ ( în construcţii cu 1. S entim ent de afecţiune pentru
verbele « a şti *, « a asculta », « a face », «a înţelege » etc., exprimă cineva sau ceva de care eşti le­
nedum erire sau negaţie) Dracul ştie ce are (CREA N G Ă ). 2. Fig. O m gat s u fle te şte ; iubire. <* Loc. adv.
plin de păcate, rău, crud; om poznaş, isteţ, vioi. 3. C om pus: drac-de- Cu (m ultă) dragoste sau cu toată
mare — peşte de mare care seamănă cu bibanul şi a cărui prim ă aripioară dragostea = cu iubire, drăgăstos ; cu
dorsală e înarm ată cu ghimpi plini de venin (Trachinus draco). — Lat. m ultă plăcere, bucuros. ❖ Expr.
d ra c o , -o n is « şarpe, balaur ». A prinde dragoste de (sau pentru, fa ţă
de) cineva sau de ceva — a începe să
D R A C IL Ă , dracile, s. f. A rbust spinos sim patizare pe cineva sau c e v a ; a se
cu flori galbene şi cu fructe în form ă de îndrăgosti de cineva sau de ceva.
boabe roşii, cultivat uneori ca gard viu A avea dragoste =* a-i plăcea s ă . . . _
(Berberis vulgaris). [V ar.: d r ă c in ă s„ f] 2. Sentim ent de afecţiune faţă de U ragor
— Slav (v. sl. d ra £ l). o persoană de sex o p u s ; am or. <►
D R A C IN A s . f. V . d r a c ilă . Expr. A se topi (sau a se sfîrşi, a m uri) de dragoste pentru cineva — a
D R A C O N IC , -A , draconici, -e, adj. iubi pe cineva cu patim ă. ♦ (C oncr.) Fiinţă iubită. ♦ Legătură
(D espre legi, dispoziţii etc.) Foarte aspru, sexuală; relaţii amoroase. II. (Reg.) Plantă erbacee cu frunze în formă
de o severitate excesivă. — D upă germ. de lance, dinţate şi cu flori roz-purpurii (Sedum fa b a ria ). — Slav
d ra k o n is c h . (v. sl. d ra g o s ti).
D R A G 1 8. n. Iubire, dragoste. Loc. D R A H M Ă , drahme, s. f.
adj. M a i mare dragul = plăcut, frum os. 1. U nitatea m onetară a G re­
❖ Loc. adv. Cu (mare, mult, atîta etc.) ciei m o d e m e ; m onedă grea­
drag (sau cu tot dragul) = cu iubire, cu că antică. 2. Veche unitate
plăcere ; bucuros. D e drag *= de dragoste ; de m ăsură p e n tru greutăţi,
de plăcere. ❖ Loc. prep. De d r a g u l... = egală cu 4,38 gram e. — N gr.
p e n tru . . . , din dragoste sau din prietenie d ra c h m e .
p e n tru . .. ❖ Expr. A cădea cuiva cu drag = d rA ib ă r, draibăre,
a deştepta dragostea cuiva, a deveni iubit de cincva. (Ţ i-e ) m ai s. n. U nealtă de oţel ase­
mare dragul — e o m are plăcere, desfătare ( s ă .. .) . — D in d r a g z_ mănătoare cu burghiul, cu
D R A G *, -A, dragi, -e, adj. 1. Iubit, scum p, nepreţuit. <► (Substan­ care se găureşte lemnul.
tivat) Dragul mamei. <> Expr. A - i f i cuiva drag s ă . . . = a-i plăcea cuiva — G erm . T r e ib b o h r e r . D rahm e antice
m ult să facă ceva, a se sim ţi atras spre ceva. A se avea dragi — a se iubi D R A JE U , drajeuri, s. n.
unul pe altul. A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). 1. Bomboană făcută dintr-o migdală sau o alună, acoperită cu un strat
Cînd ţi-e lumea mai dragă — cînd eşti mai fericit, cînd te sim ţi mai de ciocolată sau de zahăr. 2. M edicam ent în formă de pilulă, cu
bine. Dragă doamne — vorba vine, ca să zic a ş a ; chipurile. ♦ (S ubstan­ învelişul făcut din zahăr sau din ciocolată. — F r. d ra g e e .
tivat, fam .; la voc. sg.) T erm en de afecţiune cu care te adresezi D R A M , dramuri, s. n. 1* Veche unitate de m ăsură: a ) pentru
unei persoane (b ărb at sau femeie). 2. P lin de afe cţiu n e ; plăcut greutăţi, egală cu 3,18-3,23 g ram e; b ) pentru capacitate, egală cu
(ochiului). Cuvinte dragi. ❖ Expr. Cu dragă inimă = cu m ultă plăcere, 3.22-3,80 centim etri cubi. 2. Fig. Fărîm ă, crîm pei, strop, pic. — Ngr.
foarte bucuros. — Slav (v. sl. d ra g ii) . d r a m i.
D R A G *, -A , dragi, -e, s. m. şi f. Iubit(ă). — D in d rag * . D R A M A T IC , -A, dramatici, -e, adj. 1. Care ţine de dram ă sau,
D R A G A , draghez, vb. I. T ran z. 1. A săpa cu draga sub apă şi p. ext., de teatru, privitor la dram ă sau la teatru. O- A r tă dramatică —
a scoate m aterialul săpat. 2. A curăţa de m ine o cale navigabilă. — dram aturgie (2 ). Genul dramatic — gen literar care cuprinde opere
F r. d r a g u e r . scrise p en tru a fi reprezentate pe scenă. Cronică dramatică = critică
D R A G A j 8. n. D ragare. — F r. d ra g a g e . referitoare la o reprezentaţie teatrală. 2. Fig. (D espre întîm plări, îm pre­
jurări, situaţii, m om ente etc.) Bogat în contrastc şi în co n flic te ; zgu­
D R A G A R E , dragări, s. f. A cţiunea de a draga. duitor, im presionant. ❖ (S ubstantivat, n.) Dramaticul itnei situaţii.
D R A G A V E I s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze — F r. d r a m a t i q u e (lat. lit. d r a m a tic u s ) .
dinţate, lungi şi înguste, com estibile (Rum ex crispus). D R A M A T IS M s. n. 1. (în tr-o operă literară) încordarea acţiunii,
D R A G A , drage, s. f. 1. Instalaţie plutitoare sau dispozitiv cu care a situaţiei, intensitatea conflictului, profunzim ea sentim entelor, proprii
se dvaghează. 2. In stru m en t constînd d in tr-u n fel de sac sau plasă, cu genului dram atic. 2. Fig. Situaţie care creează o luptă ascuţită între
care se strîng organismele vegetale sentim ente şi in terese; tensiune. — F r. d r a m a tis m e .
sau animale de pe fundul apelor. D R A M A T IZ A , dram atizez, vb. I. T ran z. 1. A transform a o
— F r. d ra g u e . lucrare narativă în dram ă. 2. Fig. A face ca ceva să devină dram atic
D R A G H IN Ă , draghini, s. f. (2). ♦ (Ir.) A atribui un caracter prea grav unui evenim ent, unei
(Reg.) Loitră. -f Fiecare dintre s itu a ţii; a lua în tragic. — F r. d r a m a tis e r .
lemnele lungi (de sus şi de jos) ale D R A M A T IZ A R E , dramatizări, s. f. Acţiunea de a dramatiza şi
loitrei, în care sînt fixate spetezele. rezultatul ei. ♦ (C oncr.) Creaţie literară narativă transform ată în dramă,
— U cr. d r a b y n a . adaptată p e n tru a fi reprezentată pe scenă.
D R A G L tN Ă , dragline, s. f. D R A M A T tJR G , dramaturgi, s. m. A utor de dram e (1). — D upă
M aşină de săpat păm întul, prevă­ fr. d r a m a t u r g e (< gr.).
zută cu u n braţ mobil, la capătul D R A M A T U R G IE s. f. 1. T otalitatea producţiilor dram atice care
căruia atîm ă o cupă care este tîrîtă aparţin u nui popor, unei epoci, unei şcoli, literare etc. 2. A rta de a scrie
pe sol p e n tru a fi um plută cu pă- piese de teatru, de a le pune în scenă şi de a le interpreta. — F r. d r a ­
m înt. — F r. d r a g lin e (< engl.). m a tu r g ie (< gr.).
D R A G L IN lS T , -Ă , draglinifti, D R Â M Ă , drame, s. f. 1. Creaţie literară făcută p en tru a fi repre­
-ste, s. m . şi f. M uncitor care lucrează cu draglina. - D in d r a g lin ă zentată pe scenă şi în care se am estecă tragicul cu com icul (dar în care
+ 8uf. -ist. predom ină tragicul). ❖ Dramă lirică ~ operă. ♦ A rtă dram atică. ❖
D R A G O M Â N , dragomani, s. m . (în v .) 1. In te rp re t oficial în ţările Clasă de dramă — secţie a unui in s titu t de învăţăm înt în care se predă
din O rient, tălm aci. 2. Vătaf, supraveghetor. — N gr. d ra g u m a n o s . arta dram atică. 2. Fig. Întîm plare n e fe ric ită ; nenorocire. Dramă
D R A N IŢ Ă — 261 —
pasională — crim ă comisă din gelozie; sinucidere determ inată de
gelozie sau de o dragoste nefericită. O- E x p r. A face dramă din ceva = a
manifesta o sensibilitate exagerată în faţa unei întîm plări. 4- C onflict
sufletesc putern ic care produce suferinţe morale. — F r. d r a m e (lat.
Ut. d r a m a ) .
D R Â N IŢ Ă , draniţe, s. f. (Reg.) Scîndurică subţire de lem n de
brad, mai m are rdecît şindrila, cu care se acoperă casele. — Rus
d r a n ic a , ucr. d r a n y c a.
D R A P A , drapez, vb. I. 1. T ran z. A îm podobi o fereastră, o uşă
etc. cu o draperie ; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu o stofă aranjată
artistic, în cute mari. ♦ A aranja o stofă în cute largi, dispuse artistic.
2. T ranz. şi refl. A (se) îm brăca cu u n veşm înt larg, care cade în falduri.
— Fr. d r a p e r .
D R A P A R E , drapări, s. f. A cţiunea de a (se) drapa şi rezultatul ei.
D R A P E L , drapele, s. n. Bucată de pînză sau de m ătase prinsă de
un băţ şi înfăţişînd culorile (uneori şi stem a sau em blem a) unui stat, ale
unei arm ate, ale unei organizaţii (servind d rep t simbol, d re p t sem n de
a p arte n en ţă ); steag. O Expr. A ti sub drapel — a servi în arm ată.
A lupta sub drapelul cuiva — a lupta sau a milita p en tru cineva sau
ceva. A ţine sus drapelul (unei idei, unei cauze etc.) = a m ilita cu
tărie pentru o idee, o cauză ctc. ; a răm îne fidel unei cauze. A ridica
drapelul luptei pentru. . . = a începe lu p ta sau acţiunea p e n tr u .. . — F r.
d r a p e a u (it. d ra p p e llo ),
D R A P E R IE , draperii, s. f. 1. Perdea de stofă sau de catifea, cu
falduri. 2. V eşm înt larg, cu m ulte cute, care îm bracă o statuie, perso­
najele unui tablou, pe actori în anum ite piese etc. — F r. d r a p e r ie .
D R A S T IC , -A , drastici, -e, adj. Foarte aspru, foarte energic;
brutal, violent, vehem ent. 4 (D espre rem edii medicale) C u efect p u ­
ternic şi grabnic. — F r. d r a s tiq u e (< gr.).
D R Ă C Ă R lE , drăcării, s. f. (Reg.) D răcie. — D in d r a c + suf. -arie„
D R Ă C fiS C , -E Â S C Ă , drăceşti, adj. Care ţin e de drac, privitor
Ia d ra c ; diavolesc, diabolic. — D in d r a c 4- suf. -esc.
D R A c E Ş T E adv. Ca d ra c ii; diavoleşte. — D in d r a c 4- suf. -eşte.
D R Ă C ÎE , drăcii, s. f. 1. Ştrengărie, poznă, năzbîtie. 2. F ap tă rea,
blestemăţie. ❖ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamaţie
de surpriză şi de nem ulţum ire. 3. M inunăţie, ciudăţenie. 4. V răjitorie,
farmec. — D in d r a c 4- suf. -ie*
D R Ă C ÎM E s. f. M ulţim e de d ra c i; totalitatea dracilor. — D in
d r a c 4- suf. -ime.
D R Ă C O A IC Ă , drăcoaice, s. f. 1. Fiinţă im aginară de sex feminin,
considerată (ca şi dracul) ca spirit al răului, al întunericului. ♦ T erm en
injurios la adresa unei fiinţe de sex fem inin. 2. (Fam .) F ată sau femeie
tînără, vioaie, isteaţă, ispititoare, care se ţine de pozne. — D in d r a c
+ suf. -oaică.
D R Ă C O S , -O A S A , drăcoşi, -oase, adj. Care se ţin e de d ră c ii;
poznaş, ş tre n g a r; plin de viaţă, de vioiciune. — D in d r a c + suf. -os,
D R Ă C O V E N IE , drăcovenii, s. f. D răcie. — D in d r a c + suf.
-ov-enie (după grozăvenie).
D R Ă C U l, drăcuiesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) ocări, a / s e )
înjura, a (se) blestema (pom enind pe dracul). [Prez. ind. ş i : drJcut]
— D in d r a c .
D R Ă C U fR E , drăcuiri, s. f. A cţiunea de a (se) drăcui.
D R Ă C U L fiŢ , drăctdeţi, s. m . D răcuşor. — D in d r a c + suf.
-ul-eţ.
D R Ă C U Ş O R , drăcuşori, s. m . D im inutiv al lui drac. 4 Fig.
Copil vioi, zglobiu, neastîm părat.
D R A g A IC A , drăgaice, s. f. I. 1. (Pop.) Sărbătoare religioasă
creştină , (la 24 iu n ie ); sînziene. 2. D ans popular ju cat la drăgaică ( I I )
şi m elodia după care se e x ec u tă ; fiecare dintre
cele patru fete care, îm brăcate bărbăteşte, exe­
cută acest dans. ❖ E xpr. A sări sau a juca
drăgaica = a sări ca u n nebun, a fi neastîm ­
părat. 3. T îrg care se ţine la 24 iunie ; p. ext.
orice tîrg. 4. (L a pl., în superstiţii) Zîne rele
despre care se crede că a r poci pe o a m e n i; iele.
II. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii. cu miros
specific (G alium vernum ) . — Bg. d ra g a lk a .
D R A G A N , drăgani, s. m. (în v . şi arh.)
D ragon1 (I). — Pol. d r a g a n .
D R Ă G Ă L A Ş , -A , drăgălaşi, -c, adj. D ră­
guţ, graţios, gingaş. — D in d r a g 4- suf. -ăl-aş.
D R Ă G Ă L Ă Ş E N IE , drăgălăşenii, s. f. G in ­
găşie. graţie. 4 (L a pl.) A titudine plină de atenţii,
gesturi făcute cu graţie şi tandreţe ; dezm ierdări.
— D in d r ă g ă la ş 4- suf. -enie,
D R Ă G A lA ş IE , drăgălâşii, s. f. D răgălă­
şenie. — D in d r ă g ă la ş 4* suf. -ie. D răgaică
D R Ă G A l £ Ţ , -IŢ Ă adj, v. d ră g u le ţ* .
D R A g A N £ L E s. f. pl. I. (Pop.) G raţii, n uri, farm ec. 2. Va­
rietate de cireşe pietroase. — Sb. d r a g a n e l a , d r a g a n lija .
D R Ă G Ă S T O S , -O A S Ă , drăgăstoşi, -oase, adj. Plin de dra­
goste ; iubitor, afectuos. — D in d ra g o s te . + suf. -os.
D R A G O S T E Â L Ă , drăgosteft, s. f. (Rar) M îngîiere, dezm ier­
dare ; relaţii de dragoste. — D in d r ă g o s ti + suf. -eală.
D R Ă G O S T Î, drăgostesc, vb. IV. T ran z . şi refl. A (-şi) spune cuvinte
de d ra g o ste ; a (se) m îngîia, a (se) dezm ierda. ♦ Refl. A în treţin e , a
avea relaţii de dragoste cu cineva. — D in d ra g o ste*
D REPNEA
D R Ă G O S T lR E s. f. F ap tu l de a (se) drăgosti; dragoste.
D R Ă G U L E Ţ 1, drăguleţe, s. n . (în v .) E ghilet. — D in d r a g 4-
suf. -ul-eţ.
D R Ă G U L liŢ * , drăguleţi, adj. m. D im inutiv al lut drag. [V ar.:
d r ă g ă lâ ţ adj. m .]
D R Ă G U L lC , -A, drăgulici, adj. (Rar) D răguleţ. — D in d r a g
4- suf. -uîic.
D R Ă G U L lŢ Ă , drăguliţe, adj. f. D im inutiv al Iui drag.
D R Ă G tJ Ş s. m . (Reg., în expr.) A - i cădea (sau a-i veni cuiva)
drăguş la căuş = a fi în situaţia de a cere servicii unei persoane pe
care ai refuzat-o în tr-o situaţie asemănătoare. — D in d r a g 4- suf. -u$.
D R Ă G tJ Ţ , -A , drăguţi, -e, adj., s. m . şi f* I. Adj. D răgălaş, fru­
muşel, graţios, (cu notă afectivă) iubit, drag. ❖ E xpr. A fi, a se arăta sau
(adverbial) a se purta drăguţ (cu sau faţă de cineva) = a fi gentil, amabil,
serviabil (cu cineva). II. S. m . şi f. 1. (F a m .; la voc. fem. sg.) T erm en
alintător cu care ne adresăm unei persoane (bărbat aau femeie). 4- (Rar)
Copil iubit, drăgălaş. 2. Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). — D in d r a g 4-
suf. -u ţ.
D R Ă M Ă L U f, drămăluiesc, vb. IV . T ran z. A drăm ui. — D in
d ra m .
D R Ă M Ă L U lR E 8. f. A cţ-unea de. a drămălui.
D R Ă M U I, drămuiesc, vb. IV . T ranz. A m ăsura, a cîntări, a socoti
sau a îm părţi ceva cu precizie. 4 Fig. A alege sau a îm părţi cu chib­
zuială ; a cum păni. Trebuie să-şi drămuiască atenţia (C A R A G IA L E ).
— D in d r a m .
D R Ă M U IR E s. f. A cţiunea de a drămui.
D R Ă N IC & R , drăniceri, s. m . (Reg.) M eşteşugar care acoperă
casele cu draniţe sau care confecţionează draniţe. — D in d r a n i ţ ă +
suf. -ar.
D R Ă N IŢ l, drăniţesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A acoperi o clădire
cu draniţe. — D in d r a n iţă .
D R EA V Ă , dreve, s. f. (Pop.) 1. Fiecare dintre vergelele care
trec p rin mosoarele alergătoarei (1 ); p . ext. vergea, gratie, zăbrea.
2. In stru m en t în form ă de arc cu care plăpum arul bate lîna. — Slav
(v. sl. d re v o ).
D R E G Ă T O R , dregători, s. m . (înv.) Slujbaş cu funcţii în a lte ;
d e m n ita r; p. ext. funcţionar. [V ar.: (reg.) d i r e g ă t â r 8. m .] — D in
d [e ]reg 4- suf. -(ă )to r .
D R E G Ă T O R E S C , -E A S C Ă , dregătoreşti, adj. (înv.) Care aparţine
dregătorului sau dregătoriei, privitor la dregători sau la dregâtorie.
— D in d r e g ă t o r 4- suf. -esc.
D R E G Ă T O R lE , dregătorii, s. f. (înv.) Funcţie în a ltă ; dem nitate.
•4 (Rar) Judecătorie. [V a r.: (reg.) d ir e g ă to r ie s. f.] — D in d r e g ă to r
4- suf. -ie.
D R fîG E , dreg, vb. I I I . 1. T ran z. A readuce u n obiect în atare b u n ă ;
a repara. ❖ E xpr. A -şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor înainte
de a vorbi sau de a cînta, p en tru a înlătura răguşeala. A -şi drege gustul
— a m înca sau a bea ceva p en tru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de
alim ente sau băuturi consum ate mai înainte. -4 Fig. A îndrepta o
greşeală, o nedreptate. 2. T ran z. A întrem a, a întări, a restabili pe cineva.
A sta-i doctorul. . . Te drege el (C A M IL P E T R E S C U ). 4 Fig. (Pop.) A
alina, a uşura, a linişti inim a, sufletul. 3. T ranz. A pune la c a le ;
a aranja, a ticlui. [în l urm ă-ţi rămin toate astfel cum sînt, de dregi Orirft
ai drege-n lume (E M IN E S C U ). ❖ Expr. A face fi a drege — a face
în aşa fel în cît lu crurile să iasă b in e ; a lucra, a tre b ă lu i; (ir.) a se afla
în treabă. -4 (Reg.) A pune pe cineva la locul lui, a-1 învăţa m inte.
E i! Lasă, fa , că te-oi drege eu ! (A L E C S A N D R I). ♦ A falsifica. A dres
băutura. 4. T ran z . (în v .) A aşeza, a rîndui. Logofătul. . . i-au dres după
cum se cade (K O G Ă L N IC E A N U ). «4 A aţîţa focul, a-1 face să ardă
mai bine. 5. T ran z. A potrivi gustul unei m încări. 6. T ranz. şi refl.
(Pop.) A (se) farda, a (se) s u lim e n i; a (se) ferchezui, a (se) dichisi.
4 T ran z . A-şi potrivi o haină, o găteală etc. 7. T ran z. (în v . şi reg.)
A tu rn a băutură în pahare. [Perf. 8. dretei, p a rt. dres. — V a r.: (reg.)
d ir e g e , (înv.) d e r â g e vb. I I I] — L at. d ir ig e r e .
D R E L Ă , drele, s. f. (Reg.) Ciupercă co­
m estibilă de form a unui cornet sau a unei
urechi (Auricularia mesenterica). — Com p.
ucr. d r e h li.
D R E N , drenuri, s. n. 1. C onductă subte­
rană care colectează şi evacuează apa de pe
u n te re n apos. 4- S trat de piatră spartă sau
de pietriş aşezat la spatele u n u i zid de sprijin
sau deasupra unei bolţi de pod sau de tunel, D relă
servind la evacuarea apei de infiltraţie. 2. T u b
sau meşă de tifon care înlesneşte scurgerea puroiului dintr-o rană.
[V ar.: (2 ) d r £ n ă s. f.] — F r. d r a i n « e n g l.) .
D R E N A , drenez, vb. I. T ran z. 1. A usca u n te re n apos cu aju­
to rul drenurilor (1 ). 2i A face să se scurgă puroiul d intr-o rană cu
ajutorul drenului (2 ). — F r. d r a l n e r (< engl.).
D R E N A J, drenaje, 8. n. D renare. ❖ Reţea de drenaj — lucrare
hidrotehnică form ată d intr-o reţea de drenuri. — F r. d r a in a g e .
D R E N A R E s. f. A cţiunea de a drena. 4- Pom parea apei infiltrate
în tr-o m ină sau în tr-o navă. ♦ Procesul scurgerii ţiţeiului d in tr-u n
strat petrolifer p rin sonda care l-a deschis.
D R £ N Â s. f. v. d r e n .
D R E P N E Ă , drepnele, s. f. Pasăre asem ănătoare cu rîndunica,
cu penele de culoare cafenie-închisă (Cypselus apus). — L at. * d re -
p a n e lla (<drepanis) .
 D R EPT — 262 —
D R E P T 1 adv. 1. (U rm at de determ inări locale, indică direcţia)
î n linie dreaptă, fără o c o l; d irect. ❖ D e-a dreptul = fără a se abate
din drum , fără în c o n ju r; în m od direct, n e m ijlo c it; chiar. <>- Loc.
prep. în d rep tu l.. . = în f a ţ a . . . , faţă în faţă c u . . . Prin d rep tu l.. .
= prin f a ţ a . . pe d in a in te a .. . D in d re p tu l.. . = din f a ţ a . . de
dinaintea. 2. (U rm at de determ inări locale, m odale sau tem porale)
T ocm ai, exact. S e prăbuşi drept peste plutonierul Duma (C A M ILA R ).
[Form ă gram aticală: (în expr.) dreptul] — L at. d ire c to .
D R E P T 1 prep. 1. (In tro d u ce u n com plem ent indirect) în Ioc de. .
în calitate d e . . . , ca. Drept cine mă iei? 2. (Reg., introduce u n com ple­
m ent circum stanţial de loc) A lături d e. . lîngă ; în d re p tu l... A u oprit
drept han, fă ră să descalece (S A D O V E A N U ). <> Expr. A i se pune
soarele drept inimă = a i se face foame. 3. (In tro d u ce u n com plem ent
circum stanţial, de scop) P en tru , ca. D rept cercare, hai, fă -te tu cerşitor
(C R E A N G A ). 4. (în expr.) D rept care sau (înv. şi arh.) drept aceea =
p rin urm are, în concluzie, deci, aşadar. — L at. d ir e c tu s .
D R E P T *, drepturi, s. n. 1. Totalitatea regulilor de conduită care,
instituite sau sancţionate de p uterea de stat, exprim ă voinţa clasei do­
m inante, respectarea şi aplicarea lo r fiind legal asigurate p rin forţa
de- conscrîngere a statului. D rept socialist. D rept penal. 2. Ştiinţa
dreptului* ( 1 ) . A studia dreptul. 3. Posibilitatea legal recunoscută
unei persoane d e a avea o anum ită conduită, de a se bucura de
anum ite privilegii. D reptul şi datoria nu se pot despărţi unul de altul
(B Ă L C E S C U ). ❖ Loc. adv. De drept = conform legii, în m od legitim ;
firesc. ❖ Expr.' A avea dreptul (sau drept) s ă . . . (sau de a . . . ) sau a
f i în drept s ă . . . = a avea facultatea, puterea, justificarea de a face sau
de a pretinde ceva. 4. Răsplată, retribuţie care i se cuvine cuiva pen tru
prestarea unei m unci, a u n u i serviciu. [V a r.: (3, pop.) d i r â p t s. n.]
— L at. d ir e c tu s .
D R E P T 4, D R E A P T Ă , drepţi, -te, adj. A. I. 1. Care m erge de
la u n pu n ct la altul fără ocol, fără abatere. ❖ Linie dreaptă (şi su b stan ­
tivat, f.) = linie care uneşte două p uncte pe d rum ul cel mai scu rt din
spaţiu. Unghi drept = unghi form at de do u ă d rep te perpendiculare
una pe alta. Cilindru drept — cilindru' care are generatoarele p erpen­
diculare pe baze. Prismă dreaptă = prism ă ale cărei m uchii laterale
sîn t perpendiculare pe planul de bază. ♦ Fig. (D espre privire)
Fără ascunzişuri *, deschis, direct. ♦ (D espre haine) C u o croială
sim plă, fără cute sau clini. 2. (D espre lucruri) Vertical. Stîlp
drept. ♦ (D espre te re n u ri înclinate) A proape v e rtic a l; abrupt,
povîrnit. ♦ (D espre oameni) N eaplecat, neadus de spate. ❖ Expr.
D rept ca luminarea = foarte drep t. A se ţine drept — a avea o poziţie
perfect verticală. (M ii.) A lua (sau a sta, a se ţine în ) poziţia
de drepţi = a lua (sau a sta, a se ţine în) poziţie perfect verticală,
stînd nem işcat. (C u valoare de interjecţie) D repţi! form ulă de comandă
m ilitară care indică luarea poziţiei de drepţi. (Adverbial) A călca drept =
a avea o p u rtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de
neclintit, a fi dîrz, curajos. ♦ (D espre litere, adesea substantivat, f.)
D e tăietură verticală. 3. O riz o n ta l; plan, neted. Cîmpie dreaptă.
4. ( în expr.) Complement drept = com plem ent direct, v. direct. II.
Fig. 1. (D espre acţiuni ale om ului sau despre noţiuni abstracte) Potrivit
dreptăţii şi ad ev ă ru lu i; întem eiat, ju st, cinstit, bu n . ❖ Parte dreaptă =
parte care se cuvine în m od legal fiecăruia la o îm părţeală. L u p tă dreaptă
= luptă corp la corp. fără arm e, fără înşelătorii şi fără ajutor străin. ❖
L oc. adV. Cu drept cuvînt ■=» pe bună dreptate, în m od întem eiat. ♦
(Adverbial) în conform itate cu d reptatea, j u s t ; în conform itate cu
adevărul, a d e v ă ra t; corect. O Expr. Ce-i drept = intr-adevăr, cu
adevărat. D rept c ă . . . — adevărat c ă . . . A spune drept — a spune
a d ev ă ru l; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) L a drept (sau la dreptul)
vorbind — în realitate. (Pop.) A avea drept = a avea dreptate. A da
(cuiva) drept = a da (cuiva) dreptate. D reptul lui dum nezeu! — a d e v ă ra t!
2. (D espre oameni) Care trăieşte şi lucrează conform dreptăţii, ade­
vărului, om eniei, b in e lu i; cinstit, integru, cum secade. ♦ (In lim bajul
bisericesc) Cuvios, cucernic. ❖ E xpr. (Substantivat) A se odihni cu
drepţii — a fi m ort. Com pus : (adesea substantivat) drept-credincios =
care face parte din biserica creştină o rto d o x ă ; b u n creştin. 3. (Reg.,
despre bunuri m ateriale) Care aparţine sau se cuvine cuiva pe temeiul
unei legi sau ai unui drep t. Cartea lui Zoroastru era proprietatea
lui dreaptă (E M IN E S C U ). 4. (Pop., despre rude) Adevărat, bun, de
sînge. B. (în opoziţie cu sting) 1. (D espre organe ale corpului) Aşezat
în partea opusă părţii corpului om enesc în care se află inim a. ❖ Expr.
A f i mina dreaptă a cuiva — a fi cel mai intim , cel mai apropiat colabo­
rato r al c u iv a ; a-i fi cuiva de m are ajutor. ♦ (S ubstantivat, f. sg.
art.) M îna dreaptă. Sărutăm dreapta; (la m . sg. art.) piciorul drept.
2. Care se află de partea sau în direcţia m îinii d rep te (cînd cineva stă
cu faţa în direcţia în care este orientat un lucru). <► (Substantivat) Un
început de perete care despartestînga dedreapta (C A M IL P E T R E S C U ).
f în locuţiuni) Din dreapta. î n dreapta. L a (sau spre) dreapta. (în expr.)
î n dreapta şi în stînga sau de-a dreapta şi de-a stînga — în am bele sau
în toate părţile. A ţine dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum .
3. Fig. (Substantivat, f. art.) Partea cea mai reacţionară a u n u i parla­
m ent, a unui partid. ❖ Loc. adj. De dreapta = reacţionar. [V a r.:
(reg.) d ir â p t, - e â p tă adj.] — L at. d ir e c tu s .
D R E P T A R , dreptare, s. n. Riglă sau echer folosite (în zidărie
sau în dulgherie) p e n tru verificarea suprafeţelor plane. ♦ In stru m en t
folosit pentru trasarea drum urilor. — D in d r e p t + suf. -ar.
D R E P T A T E , (3, 4 ) dreptăţi, s. f. 1. P rincipiu care cere să se
dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile ; e c h ita te ;
faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea
ce i se cuvine. ❖ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate — după lege. cum se
cuvine, în m od ju st, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe d rep t
cuvînt, în m od întem eiat. ❖ Expr. A face cuiva dreptate = a repara
o nedreptate făcută c u iv a ; a recunoaşte d rep tu l cuiva în tr-o chestiune
oarecare. A avea dreptate — a fi întem eiat în ceea ce sp u n e sau în ceea
ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaşte că ceea ce spune
D R ÎN G
sau face (cineva) este întem eiat, în d re p tă ţit, j u s t ; (pop.) a face
(cuiva) drep tate. + Judecată. 2. (în expr.) Cu dreptate = (loc. adv.)
cu devotam ent, cu c in ste ; (loc. adj.) devotat, fidel, cinstit. 3. Drept*
(3). 4. (Reg., la pl.) Acte justificative. — D in d r e p t 1- suf. -(ă t)a te .
D R E P T U N G H I, dreptunghiuri, s. n. Patrulater care are toate
unghiurile drepte. <> (A djectival) Triunghi dreptunghi — triunghi care
are u n unghi drept. ♦ P orţiune din terenul de oină. Suprafaţă
delim itată pe panoul de baschet, deasupra coşului. — D in d r e p t 4-
u n g h i (după fr. rectangle).
D R E P T O N G H IC , -A, dreptunghtci, -e, adj. (D espre figuri geo­
m etrice) Care are unul sau mai m ulte unghiuri drepte. — D in d r e p t ­
u n g h i (după con : conic).
D R E P T U N G H IU L A R , -A , dreptunghiidari, -e, adj. Care are
form a unui dreptunghi. — D in d r e p tu n g h i + suf. -ul-ar.
D R E S 1, dresuri, s. n. I. Acţiunea de a drege şi rezultatul ei.
♦ E xpr. A -şi face dresurile = a-şi aranja treburile. II. (C oncr.) 1.
F ard, cosm etic, sulim an. ♦ Leac. 2. (L a pi.) M irodenii, condi­
m ente. [V ar.: (pop.) d ir â s s. n.]
D R E S 8, D R E A S A , dreşi, -se, adj. 1. Reparat. 2. Sulim enît,
dichisit. [V a r.: (pop.) d ir£ s , -e â s ă adj.] — V. drege.
D R E S A 1, dresez, vb. I. T ran z. A învăţa, a instrui, a deprinde
u n animal să facă, la poruncă, anum ite mişcări, să îndeplinească anum ite
acţiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăţa, a deprinde pe cineva să se com porte
în tr-u n anum it fel, stabilit de mai înainte. — F r. d r e s s e r .
D R ESÂ *, dresez. vb. I. T ran z. A redacta, a încheia u n act (oficial).
— F r. d r e s s e r .
D R E S A J, dresaje, s. n. D resare1. — F r. d re s s a g e .
D R E S Â R E 1, dresări, s. f. A cţiunea de a dresa}.
D R E SA R E *, dresări, s, f. A cţiunea de a dresa*.
D R E S Â T , -A , dresaţi, -te, adj. (D espre animale) D eprins, învăţat
să facă, Ia poruncă, anum ite m işcări, să îndeplinească anum ite acţiuni;
(peior., despre oameni) deprins să se com porte în tr-u n anum it fel,
stabilit de mai înainte. — V . dresa.
D R E S O R , -O A R E , dresori, -oare, s. m. şi f. Persoană care d re ­
sează animale. — D u p ă fr. d r e s s e u r .
D R E V E L f, drevelesc, vb. IV. T ranz. A pieptăna şi a bate lîna
cu dreava. — D in d r e a vă.
D R E V E L ÎR E , dreveliri, s. f. Acţiunea de a dreveli.
D R E Z tN Ă , drezine, s. f. V ehicul cu trei sau cu patru roţi. acţionat
cu mîna, cu pedale sau cu u n m otor,
care serveşte la transporturi uşoare
pe o linie ferată. — F r. d r a is in e .
d r i a d ă , driade, s. f. (în m ito­
logia greco-rom ană) N im fă a păduri­
lor. [ P r . : dri-a-1 — Fr. d r y a d e (lat.
lit. d ry a s , -a d is).
D R IB L Â , driblez, vb. I. Intranz.
şi tranz. (S port) A conduce m ingea cu
m ultă abilitate, evitînd un adversar
care stă în cale. — F r. d r i b b l e r (<engh).
D R IB L Â R E , driblări, s. f. A cţiu- D rezină
nea de a dribla.
D R ÎB L IN G , driblinguri, s. n. D riblare. — Engl. d rib b lin g .
D R IC , dricuri, s. n. 1. Schelctul de sus al unui car (fără roţi şi
loitre). ♦ C antitatea care se poate încărca pe u n asemenea schelet.
♦ C ar mortuar.-O Expr. A f i pe dric = a fi pe sfîrşite ; (despre o acţiune)
a fi gata să eşueze. 2. Fig. (Pop.) P u n c t culm inant al zilei, al nopţii,
al un u i anotim p; pu n ct culm in an t al unei acţiuni care se desfăşoară
în tim p ; miez. toi. — M agh. d e r6 k .
D R IC A lA , dricale, s. f. (Reg.) S a lte a ; pilotă. — M agh. d e râ k a ly .
D R IC A R , dricari, s. m. 1. Fabricant sau neg u sto r de dricuri (1 ) ;
antreprenor de pom pe funebre. 2. Cioclu. — D in d r i c + suf. -ar.
D R IL , drilnri, s. n. T esâtură deasă şi groasă din fire de bum bac
sau de cînepă bine răsucite, care se foloseşte la confecţionarea îm bră­
căm intei de vară, a pînzei de cort etc. — G erm . D rillfich].
D R IP l, dripesc, vb. IV. T ranz. (înv. şi reg.)
A bătători, a bătuci.
D R lŞ C Ă , drişte, s. f. U nealtă de zidărie cu
care se netezeşte tencuiala sau b e to n u l; făţuitoare.
— Bg. d ră z k a .
D R IŞ C U f, drişcuiesc, vb. IV. T ranz. A netezi
tencuiala sau betonul cu drişca. — D in d r iş c ă .
D R IŞ C U ÎR E , drişcuiri, s. f. A cţiunea de a
drişctii şi rezultatul ei.
D R IŞ C U lT s. n. D rişcuire. — V. driţcui.
D R lT , drituri, s. n. (în v . şi reg.) Drept*
( 3 ) . — It. d r it to .
D R IM B A , drîmbe, s. f. M ic instrum ent muzical alcătuit d intr-un
arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă de o ţe l; ţin u t în tre buze şi
făcînd să vibreze lam a cu degetul, produce u n sunet m onoton ; drîng.
♦ (Ir.) Vioară. — U cr. d r y m b a .
D R ÎM B O f, drîmboiesc, vb. IV. R efl. (Reg.) A se bosumfla, a se
n e c ă ji; a boci în gura m are. — D in d r îm b ă .
D R ÎN G , dringuri, s. n. (Reg.) D rîm bă.
 DROAGĂ — 263 —
D R O A g A , droage, s. f. (Reg.) C ăruţă m are, greoaie şi hodo­
rogită. — R us d ro g a .
D R O A IE s. f. M ulţim e, ceată de oameni sau de animale.
❖ L oc. adv. Cu droaia — în num ăr m are, cu grămada. — Comp.
alb. d ro e .
DROB» (I 1, I I ) drobi, s. m ., (I 2, 3 ) droburi, s. n. I. 1. Bucată,
bulgăre mai m are de sare; (reg.) bucată m are din ceva. 2. M ăruntaie
de m ie l; m încare preparată din m ăruntaie de miel tocate, înve­
lite în p rap u r şi coapte. 3. C utia teascului de vin. II. 1. Plantă
erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri şi c u flori
mici, galbene-aurii (Nasiea paniculata). 2. N um e dat mai m ultor
plante din familia legum inoaselor: a ) mic arbust cu tulpina dreaptă,
foarte ramificată şi păroasă, cu flori galbene şi frunze ca ale trifoiului
( Cytisus H euffelii) ; b ) arbust asem ănător cu cel de mai sus, dar cu
flori albe (Cytisus leucanthus) ; c ) co m p u s: drob-de-mxmte = mic
arbust cu ram uri lungi şi subţiri, acoperite cu peri aspri şi cu flori
galbene (Cytisus hirsutus). — (I ) Bg. d r o b , (II) rus, ucr. d ro k .
D R O B tŢ A 1, drobiţe, s. f. (Reg.) D ropie. — D in d r o p ie 4- suf. -iţa.
D R O B fŢ A *, drobiţe, s. f. A rbust mic cu flori galbene, ale cărui
ram uri, fierte în apă, dau o culoare galbenă, folosită la vopsit (Genista
tinctoria). — D in d r o b -f suf. -iţă.
D R O B U Ş 0 R , drobuşoare, s. n. 1. D im inutiv al lui drob (I 1)-
2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze ferm entate dau o
culoare albastră, folosită Ia vopsit (Isatis tinctoria).
D R O G , droguri, s. n. Substanţă vegetală sau anim ală, naturală
sau preparată, care se întrebuinţează la prepararea produselor farm a­
ceutice. — F r. d ro g u e .
D R O G H E R IE , drogherii, s. f. M agazin în care se vînd articole
de parfum erie şi de toaletă, uneori şi preparate farmaceutice. — Fr.
d ro g u e rie ,
D R O G H tS T , -A , droghişti, -ste, s. m. şi f. I. Persoană care prepară
şi vinde droguri. 2. P roprietar al unei drogherii. — F r. d ro g u is te .
D R O JD IE , drojdii. 8. f. 1. S u b stan ţă depusă d in tr-u n lichid
pe fundul unui vas. ❖ Expr. A f i (sau a sta ) pe drojdie (sau pe drojdii) =
a fi la capătul resurselor m ateriale. A face cuiva capul drojdii — a
sparge, a zdrobi capul cuiva. ♦ Zaţ de cafea. 2. (în expr.) Rachiu de
arojdie (şi eliptic) = rachiu făcut din drojdie de vin. 3. Fig. Rămăşiţă,
reminiscenţă, urm ă. 4. Fig. (L a sg.) Elem ente declasate, corupte ale unei
societari; pleavă. 5. N um e dat u n o r ciuperci m icroscopice unicelulare,
care trăiesc în colonii şi produc ferm entaţia alcoolică în m aterii zaharoase :
drojdia de bere ( Saccharomyces cerevisiae) şi drojdia de vin ( Saccharo-
tnyces ellipsoideus) ; preparat industrial făcut din aceste ciuperci. în tre ­
buinţat ca ferm ent pen tru dospirea aluatului. — Slav (v. sl. d r o iă ije n ) .
D R O JD IO A R Ă , drojdioare, s. f. D im in u tiv at lui drojdie (2).
D R O JD IO Ţ Ă , drojdiuţe, s. f. D im inutiv al lui drojdie (2,5).
D R O M A D £ R . d'om aderi, s. m . Căm ilă cu o singură cocoaşă,
care trăieşte în n ordul A fricii şi în sud-vestul Asiei, folosită pen tru
călărit şi pentru tran sp o rtu l p overilor (Camelus dromedarius). [V ar.:
(înv.) d r o m a d £ r ă s. f.] — F r. d r o m a d a ir e .
D R O M A D fiR A s. f. v. d r o m a d e r .
D R O P IC Ă s . f. (M ed. pop.) H idropizie- — N gr. id ro p ik a s .
D R O P IE , dropii, s. f. Pasăre sălbatică
m are, de culoare ruginie, cu pete şi cu linii
negre, cu carnea com estibilă (O tis tarda).
— Bg. d ro p lja .
D R O P lO l, dropioi, s. m. B ărbătuşul
dropiei. [ P r .: -pi-oi) — D in d r o p ie 4
suf. -oi.
D R O Ş C A R , droşcari, s. m . (îftv.)
1. Birjar. 2. M eseriaş care lucrează droşte.
— D in d r o ş c ă 4- suf. -ar.
D R O Ş C A , droşte, s. f. (în v .) Biriă.
— U cr. d ro z k a .
D R O Ş C Ă R IE , ( 2 ) droţcării, 3 .f. (înv.)
1. M eseria droşcarului. 2. Şopron în care
se ţin droştele ; remiză. — (1 ) D in d r o ş c a r D ropie
4 suf. -ie, (2 ) din d r o ş c ă + suf. •arie.
D R O T , droturi, s. n. (Reg.) 1. Sîrm ă. 2. A rc de sîrm ă folosit la
capitonarea scaunelor, a som ierelor etc. 3. F ier de frizat. — M agh.
d r o t « germ .).
D R O T A , drotez, vb. 1 .T ran z. (Reg.) A încreţi (părul) cu fierul.
— D in d ro t.
D R O T A R , drotari, s. m . (Reg.) M eseriaş care repară (legînd cu
sîrmă) vase (de p ă m în t sau de porţelan ) sparte sau crăpate. — D in
d r o t 4- suf. -ar.
D R U G , (1 , 2 ) drugi, s. m ., ( 3 ) druguri, s. n . 1. Bară de fier
sau de lem n avînd diverse întrebuinţări (în lucrări de construcţii). ♦
(înv.) L ingou. 2. Fiecare d in tre cele două lem ne groase, sprijinite pe
cîte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de ţesut.
3. P u n c t de broderie asem ănător cu festonul, p rin care se obţin pe
cusătură linii (dese şi) pline. — Sb. d ru g .
D R O G A , drugi, s. f. Fus (m are şi gros) de tors urzeală pentru
lăicere, saci etc. ♦ Cantitate de fuior sau de canură răsucită pe
acest fus. — Sb. d ru g a .
D R U G H I N E A ţA , drugkineţe, s . f. (Reg.) Creangă groasă şi
scurtă ; par. — D in d r u g 4- suf. -ineaţă.
D R U G U L Ii Ţ, druguleţi, s. m . D im inutiv al lui drug.
DUBALĂ
D R U fD , druizi, s. m . N um e dat vechilor preoţi celţi. — F r. d r u id e
(lat. lit. d r u id a e ) .
D R U M , drumuri, s. n. 1. Fîşie îngustă şi lungă de teren bătătorit,
pietruit, pavat sau asfaltat, pe care se poate m erge de la un loc la altul.
Drumul mare — şosea de mare circulaţie, care leagă localităţi princi­
pale. Drum-de-fier = cale ferată. (A stron.) D rumul robilor = calea lactee.
❖ Loc. adv. Peste drum — \n faţă ; vizavi. în drum — în miilocul d ru m u lu i;
în calea d ru m eţilor; în văzul lum ii.❖ Expr. H oţ (sau tîlhar) de drumul
mare = hoţ care atacă oamenii în drum spre a-i jefui; hoţ m are. A
merge (sau a călca) alăturea cu drumul = a fi n e cin stit; a se abate de
la norm ele de conduită stabilite. A pune pe ciner>a pe drumuri ~ a
face pe cineva să alerge m ult p en tru rezolvarea unei problem e de
interes personal. A bate (sau a ţine, a p ă zi) drumul (sau drumurile)
sau a umbla (sau a fi, a sta) pe drumuri — a um bla de colo-colo,
fără rost, a um bla haim ana. A f i de pe drumuri — a fi fără familie,
fără locuinţă stabilă, fără u n rost în viată. A rămîne (sau a ajunge)
pe drumuri = a răm îne fără adăpost, fără m ijloace de trai. A lăsa (sau
a arunca etc.) pe cineva pe drum (sau pe drumuri) = a da pe cineva
afară din casă sau din s e rv iciu ; a sărăci pe cineva. A aduna pe
cineva de pe drumuri «= a da cuiva adăpost, a lua pe cineva sub ocro­
tire. Pe toate dramurile = peste tot. A se aşterne drumului — a alerga
din răsputeri. Fam .) Pe aici (sau p-aci) ţi-e drum ul! =* pleacă!
şterge-o! du-te ! cară-te!; a plecat, a şters-o, a fugit. Pe drum =
gata să vină să sosească, să apară, să se nască. A - i sta (sau a -i f i )
cuiva in drum. = a încurca pe cineva în treburi. A se da din drumul
cuiva = a se da la o parte, a face cuiva loc să tre a c ă ; fig. a înceta să
mai împiedice pe cineva în acţiunile sale. A -şi face (sau a-şi găsi,
a-şi croi) (un) drum (nou) in viaţă = a începe o carieră, un
nou fel de viaţă, a-şi găsi un r o s t; a reuşi. A -şi face drum =
a-şi face loc, a înainta într-o m u lţim e ; a se abate din cale. A apuca
(sau a lua) alt drum *= a m erge în altă direcţie ;fig. a se ocupa de altceva,
a se iniţia în alt dom eniu. A ieşi cuiva In drum = a întîm pina
pe cineva. A da drumul (cuiva sau la ceva) = a lăsa din m ină ceva, a
lăsa sau a reda libertatea c u iv a ; a perm ite cuiva să intre sau să ia să ; a
desface o cusătură, u n tiv (pentru a lărgi sau a lungi o haină) ; fig . a
scoate pe cineva din slujbă, a concedia. A da cuiva drumul (n lume = a
da cuiva libertatea să p le c e ; a-1 lăsa să facă ce vrea. A -şi da drumul = a
se lăsa în jos, a c o b o ri; a se a v în ta ; fig. a se da pe faţă, a iz b u c n i: a
se pom i să vorbească, să povestească, să se destăinuiască. A -şi da
drumul la gură (sau gurii) = a vorbi m ulte şi de to a te ; a da pe faţă
o taină. ♦ Parcurs ţ rută, itinerar. Drumul Oltului. Drumxd soarehn.
2. Călătorie. •<> Ultimul drum — drum ul pe care îl face m ortul cînd
este condus la groapă. <* Expr. A -şi căuta (sau a-şi vedea) de drum
sau a-şi urma drumul — a-şi continua d ru m u l; fig. a n u se amesteca
în treburile altuia. Drum bun / urare adresată cuiva care pleacă
într-o călătorie. (Fam .) A da cuiva răvaş de drum — a invita pe cineva
să p le c e ; a goni. ♦ C u rs ă ; (la pl.) um blet m ult încoace şi în c o lo ;
alergătură. 3. T raiectorie. — Bg. d r u m {< gr.).
D R U M A R , drumari, s. m. (Reg.) D rum eţ. ♦ Picher. — D in
d r u m 4- suf. -ar.
D R U M A Ş , drumaşi, s. m. (înv. şi reg.) D rum eţ. ♦ (Adjectival)
Care este pe drum uri, lipsit de adăpost. — D in d r u m 4* suf. -aş,
D R U M E A G , drumeaguri, s. n. D rum în g u s t; drum uleţ. — D in
d r u m 4- suf. -eag.
D R U M E Ţ , -E Â Ţ Ă , drumeţi, -e, s. m . şi f. Persoană care călă­
toreşte (pe jo s ); călător. — D in d r u m 4- suf. -eţ.
D R U M E Ţ ÎE s. f. C ălătorie; turism . — D in d r u m e ţ -f s u f.-te .
D R U M U Î, drumuiesc. vb. IV. 1. T ran z. (T op.) A lega detaliile
unei suprafeţe de teren cu triangulaţia geodezică respectivă. 2. Intranz.
(Rar) A m erge pe drum ; a um bla. — D in d r u m .
D R U M U L fiŢ , drumuleţe, s. n. D im inutiv al lui drum.
D R U M U Ş O R , drumuşoare, s. n. D rum uleţ. — D in d r u m -f
suf. -( u )w r .
D R ^IP Ă , drupe, s. f. T ip de fru ct căr­
nos şi zem os cu u n singur sîm bure (ca
vişina, piersica, pruna etc.). — F r. d r u p e
(lat. lit. d ru p a ).
D R tJŞ C A , druşte, s.f. (Reg.) F ată care
însoţeşte mireasa la cununie şi care are
anum ite atribuţii Ia nuntă. [Pl. ş i : druşce]
— U cr. d ru z k a .
D U A L s. n. N um ăr gramatical care in ­
dică două exem plare dintr-o speţă sau o
pereche de obiecte. — F r. d u e l (lat. lit.
d u a lis ).
D U A L tS M s. n. 1. C urent filozofic
care consideră ca principiu al existenţei două
substanţe diferite, m ateria şi ideea, care se
neagă reciproc şi luptă între ele. 2. (în expr.) D rupe
Dualismul austro-ungar — form ă de con­
ducere a m onarhiei austio-ungare d u p ă revoluţia din 1848, cînd
U ngaria a devenit u n regat în cadrul im periului, cu guvern şi parla­
m ent p ro p rii, îm păratul A ustriei fiind şi rege al U ngariei. [ P r .:
du-a-] — Fr. d u a lîs m e .
D U A L ÎS T , -A, dualişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Al dualism ului,
privitor Ia d ualism ; propriu, caracteristic dualism ului. 2. S. m. şi f.
A dept al dualism ului (1). [ P r .: du-a-] — F r. d u a lis te .
D U A L IT A T E , dualităţi, s. f. Calitatea a ceea ce este dublu sau
prezintă o n atură dublă, prin coexistenţa a două principii sau a două
elem ente diferite, opuse. [ P r .: du-a-]— F r. d u a litâ (lat. lit. d u a lita s ) .
D U B A L Ă s . f. v. d u b e a lă .
DUBAS — 264 —
D U B A S , dubasuri, 8. n . (Reg.) L u n tre m are care serveşte
la pescuit şi la trecerea de pe u n ţărm al unei ape pe celălalt.
— R us d u b a s .
D ttB A *, dube, s. f. Cam ionetă
închisă, folosită p en tru transporturi.
♦ Vehicul închjs, cu ferestruici şi
gratii, cu care se tran sp o rtă deţinuţii.
♦ Fie. Puşcărie, tem niţă. — Comp.
ucr. d u b .
D tJBĂ *, dube, s. f. (Reg.)
1. L u n tre mică de pescuit, construită d m tr-u n tru n ch i de stejar
scobit. 2. Putină îngropată în păm înt sau groapă căptuşită cu lemn,
în care se pun pieile la tăbăcit îm preună cu
materialul tanant. — Rus d u b .
D U B Ă L Â R , dubălari, s. m . (Reg.) T ă -
băcar. — D in d u b [e ]a lă 4- suf. -ar.
D U B Ă L Ă R ÎE , dubâlării, s. f. 'R eg.)
1. T ăbăcărie. 2. M eseria dubălarului. — (1 ) D in
d u b re ]a lă + suf. -ârie, (2 ) d in d u b ă la r
4- suf. -ie.
D ubă
D U B E Ă L Ă , dubeli, 1s. f. (Reg.) A cţiu­
nea de a (se) d u b i; (concr.) argăseală. [V ar.: d u b â lă s. f.]
D U B f, dubesc, vb. IV. (Reg.) 1. T ran z. A tăbăci, a argăsi. ❖ Expr.
A pune (pe cineva) la dubit = a băga
(pe cineva) la închisoare. 2. Refl.
(D espre in, cînepă etc.) A se m uia,
a se topi, a se destrăm a. — U cr.
d u b y ty .
D U B IO S , -O Ă S Ă , dubioşi, -oase,
adj. N esigur, îndoielnic; suspect. [Pr.:
-W-oi] — Lat. lit. d u b io s u s . Dube* (2)
D U B fR E s. f. A cţiunea de a
(se)d u b i; tăbăcire, arg ă sire ; m uiere, topire, destrăm are.
D U B fT , -A, dubiţi, -te, adj. 1. Argăsit, tăbăcit. 2. (D espre in,
cînepă etc.) M uiat, to p it, destrăm at. — V. dubi.
D U BITA TIV » -A , dubitativi, -e, adj. (D espre propoziţii) Care
exprim ă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranţă, o posibilitate sau o
bănuială. — F r. d u b i t a t i f (lat. lit. d u b ita tiv u s ).
D tJB IU s. n. îndoială, neîncredere, nesiguranţă. — L at. lit.
d u b iu m .
D U B L A , dublez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) face de două ori
mai m a re ; a (se) îndoi. 2. T ran z . A face o lucrare similară cu alta exis­
tentă sau care serveşte aceluiaşi scop ca şi prim a. ♦ (în teatru , la operă
etc.) A înlocui pe titularul unui r o l ; a juca, a in terp reta u n rol alternativ
cu titularul lui. ♦ A căptuşi o haină. — F r. d o u b le r .
D U B L A J, dublaie, s. n. înlocuirea înregistrării sonore a unui film
cinem atografic cu altă înregistrare, m enţinînd sincronism ul sunetului
cu imaginea. — F r. d o u b la g e .
D U B L A R E , dublări, s. f. A cţiunea de a (se) dubla şi rezul­
tatul ei.
D C B L Ă , duble, s. f. (Reg.) M ăsură de capacitate egală
cu u n d u b lu -d e c a litru ; baniţă. — D in d u b lu f-d ecalitru ] (după
chil: chilă).
D U B L fi s. n. M etal acoperit cu o placă sau cu un strat subţire
de aur sau de argint. — F r. doubl£*
D U B L fiT , dublete, s. n. 1. Al doilea exem plar al u n u i obiect,
păstrat în tr-o colecţie. ♦ Fiecare dintre două sau mai m ulte cuvinte
cu form e diferite, d ar cu sens identic (sau asem ănător), in trate în lim bă
pe căi sau în m om ente diferite. « M aestru şi magistru * sînt dublete.
2. (în expr.) Dublet electric — ansam blu form at din două sarcini elec­
trice egale şi de sem ne contrare. — F r. d o u b le t.
D tJB L U , -A , dubli, ~e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este
d e două ori mai m are sau cuprinde de două ori mai m u lt în rap o rt
cu o cantitate d a tă ; îndoit. ❖ C uvînt (sau vorbă) cu dublu sens (sau
înţeles) = cuvînt cu două înţelesuri, echivoc. 2. A lcătuit din două
elem ente sau părţi identice o ri asem ănătoare. ❖ E xpr. (Adverbial)
A vedea dublu — a vedea două imagini ale aceluiaşi o b ie c t; a vedea
tulbure. ♦ (S ubstantivat, m .) Dublu băieţi (sau fete sau m ix t) = partidă
de tenis sau de tenis de masă, la care participă cîte doi jucători de
fiecare parte. 3. (în expr.) M inge dublă — mişcare nereglem entară,
constînd (la volei şi la handbal) în atingerea mingii de către jucător
de două sau de mai m ulte ori în m om entul prim irii sau (la tenis
şi la tenis de masă) în lăsarea m ingii să atingă de două ori la rîn d
terenul sau masa de joc. — F r. d o u b le .
D U B L U -D E C A L ÎT R U , dubli-decalitri, s. m . U n itate de- măsură
de capacitate p en tru cereale, egală cu 20 de litri. ♦ (C oncr.) Vas cu
capacitatea de 20 de litri. — D in d u b lu 4- d e c a litr u .
D U B L U -D E C IM E T R U , dubli-decimetri, s. m . In stru m e n t în
form ă de riglă, pen tru m ăsurat lungim ile, egal cu 20 de centim etri.
— D in d u b lu + d e c i m e tr u .
D U B L C rA , dubluri, s. f. 1. Al doilea in terp ret al u n u i rol într-o
piesă de teatru, în tr-o operă etc. 2. Căptuşeală. — F r. d o u b lu r e .
D U B L U -S T tiR , dubli-steri, s. m . U n itate de m ăsură de volume
pentru lemne, egală cu 2 m etri cubi. — D in d u b iu + s te r .
D U C A L, -A , ducali, -e, adj. A l ducelui, priv ito r la duce. — Fr.
d u c a !.
D U C A T 1, ducate, s. n . Provincie de sub atăpînirea u n u i duce.
— I t. d u c a to .
D U D U IE
D U C A T *, ducaţi, s. m . M onedă de aur sau de argint care a circulat
în evul m ediu în mai m ulte ţări din apusul Europei, iar în secolele al
X lV -le a -X V II-le a şi în ţările noastre. — It. d u c a to .
D tJ C Ă 1 s. f. (Precedat de prep. «d e* , «la*, «pe») 1. Plecare,
drum , călătorie. <* Expr. A f i pe ducă = a fi gata de p le c are ; p. ext.
a fi pe sfîrşite ; fig . a fi pe m oarte. 2. (Rar) T ransport, cărat. ♦ Călărit.
— D in d u c e 1.
D tJC Ă *, duci, s. m . (în v .) D uce. — N gr. d u k a s (< it.).
D tJ C E 1, duc, vb. I I I . I. T ran z. 1. A transporta ceva sau pe cineva
în tr-u n anum it loc. ❖ Expr. A duce (pe cineva) la groapă = a conduce
u n m o rt la locul de înm orm întare. 2. A lua pe cineva cu sine spre
a-1 conduce sau a-1 introduce u n d e v a ; a conduce, a îndrepta. ❖ Expr.
A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i prom ite (cuiva)
m ereu ceva, am înînd îndeplinirea prom isiunii. (Fam .) A duce (pe cineva)
cu zăhărelul (sau cu cobza, cu preşul) = a înşela, a m inţi, a amăgi.
A se lăsa dus (de gînduri, de visare etc.) = a se lăsa copleşit
de gînduri, a se cufunda în gînduri, în visare. A - l duce pe cineva
capul (sau gîndul, mintea) (la ceva) = a-i veni cuiva ceva în
m in te ; a se pricepe la ceva. ♦ (Rar) A cîrm ui. Patruzeci şi
şapte de ani am dus ţara cu noroc (D ELA V RA N C EA ). In -
tranz. (D espre u n drum ) A conduce în tr-u n anum it loc, a da î n . . .
♦ Intranz. Fig. A avea ca rezultat. 3. A apropia ceva de o
parte a corpului. Duce într-una mîna la gît (SE B A ST IA N ). 4. A tran s­
m ite veşti, vorbe, răspunsuri, salutări etc. 5. A-şi petrece viaţa, zilele
e tc .; a trăi. <> E xpr. A o duce î n . . . = a nu mai înceta c u . . a o ţine
î n . . . A o duce (bine, rău etc. cu cineva) — a trăi (bine, rău etc. cu cineva).
A nu o (m ai) duce (m ult) = a n u mai avea m ult de trăit, a fi pe
moarte. ♦ (R ar) A face, a se ţine d e . . . Voinicii duceau jocuri şi chefuri
zile întregi (S A D O V E A N U ). 6. A îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
O Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a ) a fi îngrijorat să n u (i)
se întîm ple vreun r â u ; b ) a se interesa, a se ocupa (de cineva sau de
ceva). A duce dorul = a ) a-i fi d o r de cineva; b ) a fi dornic de ceva,
a sim ţi lipsa unui lucru. 7. A p u rta războaie, lupte, tratative. ♦ A depune,
a presta o m uncă. <>• E x p r. A duce (ceva) la capăt (sau la îndepli­
nire, la bun sfîrştt etc.) — a îndeplini (ceva). 8. A trage, a desena linii.
II. Refl. 1. A m erge, a se deplasa, a se mişca, a pleca undeva. <* Expr.
A se duce drept (sau într-un suflet, glonţ, puşcă, întins) = a m erge undeva
repede, fără ocol. A se duce în (sau la) treaba lui == a pleca, a-şi vedea
de d ru m sau, p. ext., de treburi. A se duce pe aici încolo = a pleca, a
o şterge. A se duce ca vîntul (şi ca gîndul) — a se duce foarte repede.
A se duce după cineva = a se m ărita. A se tot duce = a m erge fără
încetare. A se duce cu dumnezeu (sau în plata, în ştirea lui dumnezeu
sau în plata domnului) = a m erge u n d e vrea, unde poate. A se duce
de rîpă = a se prăpădi, a se n ă r u i; a decădea. Du-te-ncolo! exclamaţie
p rin care se exprim ă neîncrederea faţă de ceea ce spune cineva,
(în im precaţii) D u-te (sau ducă-se) dracului! (Substantivat) D u-te-
vino = mişcare continuă (şi intensă) încoace şi încolo. (P op.) Ducă-
se-pe-pustii = a ) d ra c u l; b ) epilepsie. ♦ A colinda, a cutreiera
(fără ţintă). ♦ A p lu ti p e apă sau în aer. 2. (D espre veşti, zvonuri
etc.) A se răspîndi, a se lăţi. 3. Fig. A tre c e ; a dispărea. Ia acuţi
se duce noaptea (C R EA N G Ă ). ♦ A da greş ; a eşua. V a să zică afacerea
cu mahorca s-a dus (C A M IL A R ). 4. Fig. A m uri ; a se sfîrşi. III. Intranz,
şi tranz. A ţine, a rezista l a . . . — L at. d u c e r e .
D tJC E », duci, s. m . 1. T itlu p u rta t de unii conducători de s ta te ;
persoană avînd acest titlu. ♦ T itlu nobiliar înalt, superior m archizului
şi inferior p rin ţu lu i; persoană avînd acest titlu. 2. (înv.) Com andant
suprem de oşti. — F r. d u c (lat. lit. d u x , -cis).
D tJC E R E , duceri, s. f. F aptul de a (se) duce; plecare; mers.
D U C E S Ă , ducese, s. f. Soţia un u i d u c e ; femeie care stăpîneşte
u n ducat. — F r. d u c h e s s e (după duce).
D C C IP A L , ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frum os. — Slav
(v. sl. d u £ ip a lu < gr.).
D U C T lL , -A , ductili, -e, adj. (D espre metale) Care se poate p re ­
lucra în fire sau în foi foarte subţiri. — F r. d u c tile (lat. lit. d u c tilis ).
D U C T IL IT A T E s. f. P roprietatea un u i metal de a putea fi
prelucrat în fire sau în foi foarte subţiri. — D upă fr. d u c tilitâ .
D U D , duzi, s. m . A rbore cu
fructe mici, cărnoase şi suculente, ale
cănii frunze constituie hrana vier-
m ilor-de-m ătase (M o ru s ); (reg.)
agud. — T c . d u d .
D tJD Ă , dude, s. f. F ructul d u ­
dului ; (reg.) agudă. — D in d u d .
D U D Â U , dudaie, s. n. (Bot.)
C u c u tă ; p. ext. buruieni, bălării.
— M agh. d u d v a .
D U D tJC Ă , duduci, s. f. (Reg.)
T erm en de politeţe care se dădea
altăd ată fetelor şi fem eilor tinere de
la oraş. — Com p. tc. d u d u .
D U D U C tlŢ Ă , duducuţe, s. f-
(Reg.) D im inutiv al lui duducă.
D U D U l, dădui, vb. IV. 1. In-
tranz. (L a pers. 3) (D espre foc) A
arde cu zgomot. ♦ (D espre păm înt,
clădiri, ferestre etc.) A se zgudui, a se cutrem ura, a bubui din cauza
u nor lovituri repetate. ♦ (D espre m otoare, maşini e t c .; p. ext. despre
ateliere, fabrici etc.) A produce u n zgom ot sacadat. 2. T ran z. (Reg.)
A alunga, a goni. — O nom atopee.
D U D tJIE , dudui, s. f. D om nişoară. — C om p. tc . d u d u .
D U D U IT — 2 65 —
D U D U IT 8. n . F ap tu l de a d udui; zgom ot sacadat produs de
m otoare, de foc etc. ; bu b u it.
D U D U IT tJ R Ă , duduituri, s f. D u d u it. — D in dudui + suf.
- ( i ) tură.
D U D U lŢ Ă , duduiţe, s. f. D im inutiv al Iui duduie.
D UfeL, dueluri, 8. n. L u p tă care se desfăşoară d u p ă u n an u m it
cod între două persoane înarm ate şi care are d re p t scop de a tranşa u n
diferend personal. ♦ Fig. L u p tă. D uel de artilerie. — F r. d u e l (lat.
lit. duellum ).
D U E L A , duelez, vb. I. Intranz. şi refl. A se lupta în d u el.—D in d u e l.
D U E L G l, duelgesc, vb. IV. Refl. (înv.) A avea m ania de a se
duela. — D in d u e lg iu .
D U E L G ÎU , duelgii, s. m . (Inv.) Persoană care are m ania de a se
duela, care se duelează cu orice prilej. — D in d u e l 4- suf. -giu.
D U E L lS T , duelişti, s. m. Persoană care se b ate în duel. — F r.
d u e llis te .
D U tâT, duete, s. n. C om poziţie muzicală care se execută pe două
voci sau la două in stru m e n te ; duo. — It. d u e tto .
D U G H E A N Ă , dugheni, s. f. (Reg.) Prăvălie m ică (şi im provizată).
— Tc. dukjan.
D U G H E N A R , dughenari, s. m . (R ar) D ughengiu. — D in d u ­
g h e a n ă 4- suf. -ar.
D U G H E N G lU , dughengii, s. m . (Reg.) N egustor care are o
dugheană. — T c . d u k ja n e i.
D U G H E N fŢ Ă , dugheniţe, 8. f. (Reg.) D im inutiv al lui dugheană.
D U G H lE , dughii, s. f. Plantă erbacee din familia
gramineelor, cu frunze late, cu flori dispuse în spicuri,
cultivată ca plantă de n u tre ţ (Setaria italica).
D tJG L IŞ , -A , duglişi, -e, adj. (R e g .; adesea su b ­
stantivat) Leneş, trîndav. — C om p. magh. d o g .
D U H , duhuri, s. n. 1. (în concepţiile religioase
şi în mitologie) Fiinţă supranaturală, im aterială; ară­
tare, strigoi, stafie. ♦ (în superstiţii) Spirit rău ; drac,
diavol. 2. Suflet, sp irit. ♦ (în v .) Respiraţie, suflare,
răsuflare. ❖ Loc. adv. în tr-u n duh ~ repede. ❖ E xpr.
A -şi da duhul = a m uri. ♦ (în v .) M iros g r e u ; d u ­
hoare. 3. Capacitate in telectu ală; m inte, inteligenţă.
❖ Expr. Vorbă de duh — vorbă spirituală, inteli­
gentă. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteli­
gent, subtil, spiritual. Sărac cu duhul = p r o s t; n a iv ;
simplu. ♦ Fig. Idee, aspiraţie. 4. (în v .) Caracter,
fire, n a tu ră ; tem peram ent. Era duh neastîmpărat ţi
neîmpăcat chiar cu sine însuşi (C R EA N G Ă ). ❖ E xpr. D ughie
Cu duhul blindeţii — cu vorbe bune, cu blîndeţe, cu
binişorul. 4 N otă caracteristică; specific. ♦ Sens adevărat al unui
text, e se n ţă ; intenţie. Acel ce nu se ţine de duhul legii (R U SSO ).
5. (înv.) Fel, m od de a fi, de a se purta etc. Gluma groasă era duhul de
atuncea (R U SSO ). — Slav (v. sl. duhu),
D U H A N s . n. (Reg.) T u tu n . — Sb. d u h a n .
D U H Ă N l, duhănesc, vb. IV . T ran z. şi intranz. (Reg.) A fuma.
— D in d u h a n .
D U H L lU , -fE, duhlii, adj. (Rar) G lum eţ, hazliu, spiritual. — D in
duh (după h a z: hazliu).
D U H N Î, duhnesc, vb. IV. In tran z. 1. A răspîndi u n m iros u rît
şi g re u ; a mirosi u rît. 2. (D espre vînt) A sufla, a răbufni, a bufni.
♦ T ranz. A şopti, a sufla cuiva ceva la ureche în m od neplăcut. — Slav
(v. sl. d u h n o n ti) .
D U H O A R E , duhori, s. f. M iros greu şi u r î t ; putoare. ♦ A tmosferă
viciată, aer greu. — D in duh 4- [p u t)o a re .
D U H O R I, duhoresc. vb. IV. Intranz. A dfihni (1 ). — D in duhoare.
D U H O V N IC , duhovnici, s. m . P reot care spovedeşte pe credin­
cioşi. — Slav (v. sl. d u h o v ln ik u ).
D U H O V N IC E S C , -E Â S C Ă , duhovniceşti, adj. Al duhovnicului,
privitor la d u h o v n ic ; p. ext. preoţesc. ❖ Parte duhovnicească = p r e o t;
preoţim e. — D in d u h o v n ic + suf. -esc.
D U H O V N IC I, duhovnicesc, vb. IV. T ran z. şi refl. (Rar) A (se)
spovedi. — D in d u h o v n ic .
D U IO S , -O A S Ă , duioşi, -oase, adj. 1. M işcător, em oţionant. ♦
M îngîietor, blînd, dulce. ♦ Sentim ental. ♦ Iu bitor. 2. în d u re ra t,
jalnic, trist. — L at. * d o lio su s.
D U IO Ş IE , duioşii, s. f. 1. Sim ţire gingaşă, delicată, pornită din
inimă ; gingăşie. 2. T risteţe, melancolie, jale. — D in d u io s 4- suf. -ie.
D U ItJ M s. n. M ulţim e, grăm adă, gloată, droaie. — T c . d o y u m .
D U L Â M Ă , dulame, s. f. 1. H aină (ţărănească) lungă (şi îm blănită).
2. (înv.) H aină de cerem onie p u rtată de dom ni şi de boieri, făcută
din stofă scum pă, îm podobită cu blană şi cu paftale. — T c . dolam a.
D U L Â P 1, dulapi, s. m. (Reg.) 1. Scîndură lată şi groasă. 2. Scrîn-
ciob. — T c . d o la p .
D U L A P*, dulapuri, s. n. M obilă (de lem n) în care se păstrează
rufe, haine, vase, cărţi etc. — T c . dolap.
D U L Ă P A Ş , dulăpaşe, s. n. D ulăpior. — D in d u la p 9 4* suf. -aş.
D U L Ă P lO R , dulăpioare, s. n. D im inutiv al lui dulap1.
D U L Â U , dulăi, s. m . C îine m are (şi lă ţo s ); zăvod. — P ol. d o lo w .
DULBlNĂ s. f. v. dălbină.
D U M ERI
D tT L C E 1, dulci, adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii
şi zahărului. ♦ în d u lc it (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (D espre lapte)
P ro a sp ă t; neferm entat. ♦ (D espre brînzeturi) N esărat. ♦ (D espre
fructe) Care este produs de u n pom fructifer altoit. 3. (D espre apă)
D e rîu, de izvor, de fîn tîn ă ; bună de băut. II. Fig. 1. Frum os, drăguţ,
gingaş. Zîmbet dulce. ❖ E xpr. A face (cuiva) ochi dulci — a privi (pe
cineva) cu d ra g o ste ; a curta. ♦ (D espre miros) Arom atic, parfum at.
♦ (D espre glas, sunete etc.) Plăcut ia a u z ; melodios. ♦ (D espre
lumină) Blînd, potolit, plăcut. ♦ (D espre culori) Estom pat, pal. 2.
(D espre somn) Liniştit, calm, odihnitor. ♦ (D espre acţiuni) Uşor,
delicat. 3. (D espre terenuri) Puţin înclinat, cu pantă mică, uşor
de urcat. ♦ (D espre climă şi agenţi fizici) M oderat, tem perat.
4. (D espre fiinţe) Sim patic ca înfăţişare (sau în com portări). ♦ Iubit,
scum p. O, mamă, dulce mamă (E M iN E S C U ). 5. Blînd, omenos.
Dreapta şi dulcea oblăduire (G O L E S C U ). ♦ Care procură m ulţu­
m ire ; agreabil. Erau dulci acele ore (A L E X A N D R E SC U ). ♦ (D espre
vorbe) Care place, desfată, mîngîie. ♦ (D espre gînduri exprim ate,
versuri etc.) D e d ra g o ste ; searbăd, fad. 6. (Reg., despre persoane
din aceeaşi familie) Legat prin tr-o legătură de rudenie apropiată, directă ;
în rudit prin legături de sînge. — L at. d u lc is .
DtTLCE», (2 ) dulciuri, s. n. 1. Ceea ce e plăcut, b un ; ceea ce p ro ­
duce plăcere sau bucurie. ❖ Loc. adj. (în ritualul bisericii creştine)
De dulce = (despre m încăruri) care nu este îngăduit în tim p de post, care
este perm is num ai în perioadele dintre p o s tu ri; (despre zile sau perioade)
în care este îngăduit să se m ănînce orice fel de alim ent. + (A rt.,
u rm at de determ inări la genitiv) T im p u l în care le este îngăduit creş­
tinilor ortodocşi să m ănînce carne. 2. (C oncr.) N um e care se dă unor
preparate dulci (servite ca desert). — D in d u lc e 1.
D U L C E A G , -A , dulcegi, -e, adj. 1. (D espre m încăruri şi băuturi)
Cam dulce, uşor îndulcit. ♦ Fără g u s t; searbăd, fad. ❖ Fig. Versuri
dulcege. 2. Fig. Care vrea să pară prietenos ; m ieros. — D in d u lc e 1 +
suf. -eag.
D U L C E A Ţ Ă , dulceţi, (2 ) dulceţuri, s. f. 1. însuşirea de a fi d u lc e ;
gustul m încărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite \fig . gust p lăcut al
unei m încări sau băuturi. 2. Preparat făcut din fructe sau flori fierte
în sirop de zahăr. 3. L u c ru b u n de m în c a t; (la pl.) bunătăţi. 4. Fig.
Calitatea de a fi p lă c u t; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o
senzaţie plăcută. ❖ Loc. adv. Cu dulceaţă — cu d ra g ; din toată inim a. ♦
Plăcere, desfătare. + M ulţum ire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig.
B lîndeţe, bunătate, duioşie. — D in d u lc e 1 4- suf. -eaţă.
D U L C E G Ă R IE , dulcegării, s. f. V orbă, purtare, atitudine dulceagă.
— D in d u lc e a g + suf. -arie.
D U L C IŞ O R 1 s . m . Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu
flori purpurii, care creşte în regiunile alpine (H edysarum obscurum).
— D in d u lc e 1 + suf. -işor.
D U L C IŞ O R *, -O Â R Ă , dulcişori, -oare, adj. D im inutiv al lui
dulceK
D U L C ÎU , -lE , dulcii, adj. Dulceag. — D in d u lc e 1 + suf. - im .
D U L fiT E , duleţi, s. m . (Reg.) Dovleac. — D in d u (v )l[e a c ] 4-
suf. -ete.
D U L G H E R , dulgheri, s. m. M uncitor calificat care execută con­
strucţii sau p&rţi de construcţii din lem n. — T c . dU lger.
D U L G H E R I, dtdgheresc, vb. IV. Tk-anz. (Rar) A executa partea
de lem n a unei construcţii. — D in d u lg h e r .
D U L G H E R lE , (3 ) dulgherii, s. f. 1. M eseria dulgherului. 2. T o ta ­
litatea lucrărilor executate de dulgher. 3. A telierul dulgherului — D in
d u lg h e r + suf. -ie.
D U L G H E R lT s. n. F aptul de a dulgheri. ♦ M eseria dulgherului.
D U L lE , dulii, s. f. Piesă în care se fixează becul electric şi
care asigură contactul becului cu circuitul electric.
— D u p ă fr. d o u ille .
D U L tJ Ţ Ă s. f. ( în expr.) A se duce duluţâ =*=
a fugi iu t e ; a se face nevăzut, a o şterge.
D tJM Ă , dume, s. f. N um e d at adunării legislative
din R usia ţaristă. — R us d u m a .
D U M B fiŢ s. m . Plantă erbacee cu flori purpurii
sau trandafirii, dispuse In form ă de ciorchine la vîrful
tulpinii ( Teucrium chamaedrys) . — Slav (v. sl. d o n b lc l).
D U M B R A V Ă , dumbrăvi, s. f. P ădure tînără şi
n u prea deasă. ♦ Pădure de stejar. — Slav (v. sl. D ulie
d o n b ra v a ).
D U M B R Â V N IC s. m . Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu
flori purpurii, trandafirii sau pestriţe, folosită şi ca plantă m edicinală
(M elittis melissophyllum). — Slav (v. sl. d o n b ra v In u ).
D U M B R Ă V E A N , -A, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dum brăvii,
privitor la dum bravă. — D in d u m b r a v ă 4- suf. -eon.
D U M B R Ă V E A N CĂ , dumbrăvenci, s. f. Pasăre m igratoare cu
pene albastre-verzui (Coracias garrula). — D in d u m b r a v ă + suf.
-eancă.
D U M B R Ă V IO Ă R Ă , dumbrăvioare, fe. f. D im inutiv al lui dumbravă.
D U M B R Ă V I T Ă , dumbrăviţe, s. f. D um brăvioară. — D in d u m ­
b r a v ă 4- suf. -iţă.
D U M -D tT M s. n. ( în expr.) Glonţ dum-dum = proiectil construit
special p e n tru a-şi desface vîrful ca o floare cînd loveşte un corp, pro-
ducînd ru p tu ri şi răni grave. — F r. d u m - d u m (< engl.).
D U M E R I, dumeresc, vb. IV. 1. R efl. şi tranz. A pricepe sau a face
să priceapă lăm urit, a-şi da sau a face să-şi dea bine s e a m a ; a(-şi) explica.
D U M ER IR E — 266 —
2. R efl. (în form ă negativă ; rar) A n u se p u tea ho tărî, a n u se încum eta.
[V ar.: d u m ir i, d o m ir i vb. I V ] —'B g . d o m e r ja .
D U M E R ÎR E s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) dumeri şi rezultatul e i ;
lăm urire, înţelegere clarificare. [V a r.: d u m i r i r e s. f.]
D U M E S N IC , -Ă, dumesnici, -e, adj. (în v .) D om estic. — Lat.
d o m e s tic u s (influenţat de v. sl. d o m a s tin !).
D U M E S N IC I, dumesnicesc, vb. IV. T ran z. şi refl. (în v .) A (se)
domestici. [V a r.: d o m e s n ic i vb. IV] — D in d u m e s n ic .
D U M E S N IC ÎE s. f. (în v .) Starea în care se află u n animal domestic,
însuşirea de a fi dom estic. [V a r.: d o m e s n ic ie s. f.] — D in d u m e s n ic
4- suf. -ie.
D U M E S N IC ÎR E s. f. (în v .) Acţiunea de a (se) dumesnici şi
rezultatul ei. [V a r.: d o m e s n i c ir e s. f.]
D U M E S N IC fT , -A , dumesniciţi, -te, adj. (înv.) D om esticit. [V a r.:
d o m e s n ic it, -ă adj.] — V. dumesnici.
D U M IC A , dumic, vb. I. T ran z. 1. A sfârîm a, a rupe, a tăia în
bucăţele, a fărîm iţa u n a lim e n t; (în special) a mesteca în gură u n alim ent.
2. A tăia pe cineva îp b u c ă ţi; a c io p îrţi; p. ext. a distruge, a nimici.
— Lat. * d e m ic a re .
D U M IC A T , dumicaţi, s. m. Bucată m ică ru p tă d in tr-u n alim ent,
a tît cît se bagă o dată în g u ră ; îm bucătură. — V. dumica.
D U M IN E C Ă s. f. v. d u m in ic ă .
D U M IN E C E Â , duminecele, s. f. Plantă erbacee tîrîtoare cu flori
galbene (Lysimachia num m ularia). — D in d u m in e c ă 4 - suf. -ea.
D U M IN IC A L , -Ă, duminicali, -e, adj. D e dum inică. — D in
d u m in ic ă (după fr. dominical).
D U M IN IC Ă , duminici, s. f. U ltim a zi a săptăm înii, zi legală (de
repaus). Loc. adi. De duminică — (despre haine) care se poartă în zile
de sărbătoare. (Adverbial) î n p rim a dum inică urm ătoare zilei în
care ne a flă m ; (art.) în fiecare dum inică. [Var. : d u m in e c ă s. f.]
— Lat. [dies] d o m in ic a .
D U M IR f v b . IV. v . d u m e r i.
D U M IR lR E s . f. v . d u m e r ir e .
D U M IT R ÎŢ Ă , dumitriţe, s. f. (Bot.) T ufănică. — D in [sfîntul]
D u m itr u 4 suf. -iţă.
D U M N E A L U I, D U M N E A E I, dumnealor, pron. pers. Pronum e de
politeţe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam .) Soţ, soţie. [V a r.: d o n in ia lu i
pron. pers. m ., (reg.) d u m n e £ i pron. pers. f.] — D in d o m n ia 4- lu i
(ei, lo r).
D U M N E A S A pron. pers. (P op.) Pronum e de politeţe p e n tru per­
soana a 3-a singular. [G en.-dat. dumisale] — D in d o m n ia 4 sa.
D U M N E A T A pron. pers. Pronum e de politeţe p e n tru persoana a
2-a singular- [G en.-dat. dumitale (scris p rescu rtat d -ta le). — V ar.:
(înv. şi reg.) d u m n e tâ , d u m n e a tâ le pron. pers.] — D in d o m n ia 4- ta.
D U M N E A T A L E pron. pers. v. d u m n e a ta .
D U M N E A V O A S T R Ă pron. pers. Pronum e de politeţe p en tru
persoana ^ 2-a. [V a r.: d u m n e v o â s tr ă pron. pers.] — D in d o m n ia +
v o a s tr ă .
D U M N E E I pron. pers. f. v_ d u m n e a lu i.
D U M N E T Ă pron. pers. v. d u m n e a ta .
D U M N E V O Â S T R Ă pron. pers. v. d u m n e a v o a s tr ă .
D U M N E Z E lE s. f. (Rar) Zeiţă. — D in d u m n e z e u .
D U M N E Z E IE S C , -IA S C Ă , dumnezeieşti, adj. 1. M inunat, superb,
splendid. 2. Al lui dum nezeu ( 1 ) ; divin. ❖ Lăcaş dumnezeiesc — bise­
rică. — D in d u m n e z e u 4 suf. -esc.
D U M N E Z E IE Ş T E adv. M inunat, superb, splendid. — D in
d u m n e z e u 4 suf. -eşte.
D U M N E Z E IR E s. f. D ivinitate, dum nezeu. — A bstract verbal
al lui d u m n e z e i (p u ţin folosit).
D U M N E Z E O A lC Ă s . f. (Rar) Z e iţă .— D in d u m n e z e u 4- suf.
-oaicâ.
D U M N E Z E U , (rar) dumnezei, s. m. 1. (în concepţiile religioase
creştine) Fiinţă considerată d rep t creatoare a lum ii. Loc. adj.
B ătu t de dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ❖ Expr. încotro (sau unde,
cum) te-a îndrepta dumnezeii = la voia întîm plării. (V a f i ) cum va
da (sau va vrea) dumnezeu — (va fi) cum s-o întîm pla, la întîm plare.
Cum dă dumnezeu = cum se în tîm p lă ; p . ext. prost, rău. A porni (sau
a merge etc.) cu dumnezeu — a p o m i (sau a m erge etc.) în pace, sănătos.
Cu dumnezeu înainte! — n oroc! succes! A nu avea (sau a f i fă ră )
nici un dumnezeu = a nu avea (sau a fi fără) nici u n sens, valoare, gust.
A lăsa (pe cineva) fn plata (sau in ştirea) lui dumnezeu — a lăsa (pe
cineva) în pace sau la voia întîm plării. A (se) ruga de toţi dumnezeii —
a ruga pe cineva cu insistenţă. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau
a prins) pe dumnezeu de (u n ) picior, se sp u n e despre cineva care are
o bucurie neaşteptată. (P u rtîn d accentul în frază) Dumnezeu ştie — nu
se ştie. Dumnezeule! exclamaţie de spaim ă, durere, deznădejde, e n tu ­
ziasm, mirare. Pentru (numele lu i) dumnezeu! exclamaţie de im plorare,
deznădejde sau dezaprobare. Ce dumnezeu! exclamaţie d e necaz, de
nem ulţum ire. S ă dea dumnezeu! form ulă de urare. 2. Divinitate, zeu.
— L at. d o m ( i ) n e d e u s.
D U M P IN G , dumpinguri, s. n. Vînzarea m ărfurilor pe piaţa externă
la preţuri foarte m ici, p racticată de ţările capitaliste în scopul înlăturării
concurenţilor şi al acaparării pieţelor e x te rn e .— F r. d u m p in g (<engl.).
DUPĂ
D tJN Ă , dune, s. f. îngrăm ădire de nisip în formă de coame para­
lele, form ate sub acţiunea vîntu lu i în regiuni nisipoase. — F r. d u n e .
D tJN Ă R E s. f. A pă m are. ❖
Expr. Dunăre de apă — cantitate m are
de apă. A creşte dunăre — a creşte
peste m ăsură. Dunăre de mînios sau
minios dunăre = foarte m înios sau su­
părat. A se face dunăre (turbată) =
a se mînia foarte tare. — D in D u n ă re .
D U N Ă R E A N , -A, dunăreni, -e,
adj. Al D unării, privitor la D u n ă re ;
din părţile D unării. — D in D u n ă r e
+ suf. -eon.
D U N E T Ă , dunete, s. f. Parte D une
mai înaltă la pupa unei nave (unde
se află cabina căpitanului şi a ofiţerilor). — F r. d u n e tte .
D U N G A T , -A, dungaţi, -te, adj. Cu d u n g i; vărgat. — Din
d u n g ă 4- suf. -at.
D tJN G Ă , dungi, s. f. 1. L inie vizi­
bilă p e u n fond de altă culoare. ♦
Fîşie, dîră. + C ută, încreţitură a pielii
(de pe obraz). 2. M uchie a unui lemn
cioplit. <> Dunga pantalonului = m uchie
făcută cu fierul de călcat în lungul
pantalonului în faţă şi în spate. 3. M ar­
gine (a patului, mesei, şanţului etc.). ♦
M arginea neascuţită a u n o r instrum ente
tăioase. 4. Partea laterală a unui lucru
(spre deosebire de cea din faţă sau din
sp a te ); latură, coastă. ❖ Loc. adv. în
dungă = dintr-o parte. ❖ Expr. (Fam .)
A f i într-o dungă = a fi (puţin) n e ­
bun, ţicnit. — Slav (v. sl. d o n ga).
D U N G Ă T E Ă , dungăţele, s. f. Plantă erbacee cu flori purpurii,
originară din E uropa meridională (Lotus tetragonolobus) . — D in d u n ­
g a t + suf. -ea.
D U N G U L lŢ Ă , dunguliţe, s. f. D im inutiv al lui dungă (1).
D tJ O s. n. invar. D uet. — F r. d u o .
D U O D E C IM A L , -A , duodecimali, -e, adj. Care are la bază divi­
ziunea în 12 unităţi ; al cărui num ăr de bază este 12. — F r. d u o d € c im a l.
D U O D E N s. n. P orţiune a intestinului subţire care începe de la
stom ac. — F r. d u o d £ n u m (lat. lit. d u o d e n u m [digitorum]).
D U O D E N A L , -A , duodenali, -e, adj. Al duodenului, privitor la
d u o d e n ; care se formează în duoden. — F r. duod& nal.
D U P 1 interj. C uvînt care im ită m ersul apăsat. — O nomatopee.
D U P*, dupuri, s. n. (Reg.) Smoc de lînă încîlcită sau de p ă r zbîrlit.
D U P A C , dupaci, s. m . (Reg.) G hiont, pum n.
D tJ P Ă prep. I. (Introduce u n com plem ent circum stanţial de loc)
1. î n d ă r ă tu l..., în d o s u l..., în a p o ia ... ❖ Expr. A ţine (sau a lua,
a prinde, a cuprinde) pe cineva de (sau pe) după cap (sau git, grum az) =
a cuprinde cu braţul (sau cu braţele) grum azul cuiva ; a îm brăţişa
pe cineva. 2. M ai departe d e . . . , dincolo d e . . . Şcoala se găseşte imediat
după grădina publică. 3. (Exprim ă u n raport de succesiune) î n u rm a . . . ,
pe u r m a . .. Val după val. Loc. adv. Unul după altul — pe rînd,
în şir, succesiv. ❖ Expr. (în form ule de politeţe) D upă dumnea­
voastră! = în urm a dum neavoastră 1 (Pop.) A da (o fa tă ) după cineva =
a m ărita (o fată) cu cineva. 4. (Cu nuanţă finală, după verbe ale mişcării)
în urm a sau pe urm a cuiva sau a ceva spre a da de el, spre a-1 ajunge,
a-1 prinde, a-1 păzi, a-1 îngriji etc. V ăzură un porc mistreţ mare
fugind şi un vînător alergînd după dtnsul (IS P IR E S C U ). ❖ Expr.
A se lua după cineva = a urm ări pe c in e v a ; fig , a im ita pe cineva. A
se ţine după cineva — a urm ări pe cineva; a nu lăsa în pace pe cineva.
5. (Pop.) D e pe. Rujuliţe şi bujori D upă dalbii-ţi obrăjori (JA R N lK -
B ÎR SE A N U ). II. (Introduce u n com plem ent circum stanţial de tim p)
1. în u r m a . t r e c î n d . . . Venea acasă după apusul soarelui (G . M . ZAM*
F IR E S C U ). ❖ Loc. adv. (Adesea substantivat) După-am iază sau
după-prînz, după-masă = în partea zilei care începe din ju ru l orei
12. D upă aceea sau după aceasta, după asta = apoi, pe urm ă. <*
E xpr. După toate = pe lîngă toate (neajunsurile) cîte s-au m tîm plat.
♦ L a cap ă tu l. . . , Ia s fîrşitu l. . . . o dată cu îm plinirea. .. După o săptă-
mînă. ♦ Ca rezultat a l . . . D upă multă trudă şi buimăceală. .. dă de
un heleşteu (SA D O V E A N U ). ❖ E xpr. A nu avea (nici) după ce bea
apă = a fi foarte sărac. 2. (în expr.) D upă ce, introduce o propoziţie
circum stanţială de tim p, arătînd că acţiunea din propoziţia subordonată
se petrece înaintea acţiunii din propoziţia regentă. III. (Introduce un
com plem ent circum stanţial de m od) 1. Potrivit c u .. în conformitate
c u . . . ; la fel c u . . . D upă propria lor voie să ne ducă unde repezi (E M I-
N E S C U ). ❖ Loc. conj. După cum sau după cit — aşa cum , precum ,
pe cît. ❖ Expr. După cum se întîmplă (ţn ) totdeauna — ca de obicei.
A se da după cineva = a căuta să fie la fel cu c in ev a; a se acom oda cn
cineva. A se lua după capul cuiva = a urm a sfatul cuiva. Dacă ar f i
după mine = dacă ar depinde de m ine. A se lua după ceva =* a imita,
a copia ceva. 2. Ţ m în d seamă d e . . . , avînd în vedere. . ., luînd în con­
s id e r a ţie ... M unca se vede după rezultat (C A M IL PE T R E S C U ).
❖ E xpr. D upă toate probabilităţile — probabil. 3. î n raport c u . . pe
m ă s u r a .. . , în proporţie c u . . . D upă fa p tă şi răsplată. 4. A vînd ca model
sau ca e x e m p lu .. . Pictură după natură. IV. (Introduce u n com plem ent
circum stanţial de scop, a ră tîn d persoana sau obiectul pe care le caută
cineva spre a le aduce) A porni, a alerga, a merge, a goni, a umbla după. ..
•> E xpr. A întinde mîna (sau mîinile) după ceva sau cineva — a întinde
m îna (sau m îinile) ca să apuce, să prindă ceva sau pe cineva. (în
DUPĂCI — 267 —
sens mai abstract) Eram la Bucureşti, după treburi (S E B A ST IA N ).
<> Expr. .4 striga după ajutor — a cere ajutor. V. (In tro d u ce un
com plem ent indirect) 1. (A rată fiinţa sau lucrul pe care cineva îl iubeşte,
îl atrage, îl doreşte cu pasiune) Tremura după ban (C R EA N G Ă ).
După fa tă mă topesc (JA R N fK -B ÎR S E A N U ). 2. (Arată m otivul, cauza
care produce acţiunea) A plînge, a suspina, a ofta, a-i părea râu
după. . . VI. (In tro d u ce u n com plem ent circum stanţial instrum ental)
C u a ju to r u l..., prin. A preda o limbă după o anumită metodă. VII.
(Introduce u n atrib u t) 1. (Arată originea, descendenţa) D in partea. . .
Văr după mamă. 2. (D upă un substantiv verbal sau cu sens verbal,
indică obiectul acţiunii) Adaptare după o nuvelă a lui Cehov. V III.
(Leagă două propoziţii copulative, arătînd adăugarea u n u i fapt Ia alt
fa p t; în expr.) D upă ce (că) . . . = în afară de faptul că. . pe lîngă
c ă . . . , nu-i destul c ă . . . [V ar.: (înv. şi reg.) d â p r e prep.] — Lat.
d e -p o s t.
D U P Ă C l, dupăcesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A lovi cu p u m n u l;
a ghionti. — D in d u p a c .
D U P Ă I, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, a p ă s a t;
a tropăi. — D in d u p 1.
D U P Ă ÎT s. n t (Reg.) Faptul de a dupâi; zgomot produs de paşi
apăsaţi.
D U P Ă IT tJR Ă , dupăituri, s. f. (Reg.) D upăit. — D in d u p ă i 4-
suf. -(i)tu r ă .
D U P Ă O L Ă L T Ă adv. (Rar) U nul d u p ă altul, u n u l în urm a altuia.
[V ar.: d u p o lâ ltă adv.] — D in d u p ă 4- a la ltă .
D U P I s. m . pl. (Reg.) N um ele unui joc de copii.
D tJ P L E X s. n. Procedeu sau (concr.) aparat care perm ite trim i­
terea concom itentă, pe acelaşi fir, a două telegrame în sens opus. — Fr.
rsystfeme] d u p le x .
D U P L IC A , duplic, vb. I. T ranz. (Rar) A dubla. — F r. d u p li-
q u e r (lat. lit. d u p lic a re ).
D U P L IC A T , duplicate, s. n. AJ doilea exem plar al u n u i act, al
unui docum ent. — G erm . D u p lik a t.
D U P L IC IT A T E s. f. Făţărnicie, ipocrizie. — F r. d u p lic itâ (lat.
lit. d u p lic ita s , -a tis ).
D U P O L Â L T Ă adv. v. d u p ă o la ltă .
D tJ P R E prep. v. d u p ă .
D U P U R O S , -O A S Ă , dupuroşi, -oase. adj. (Reg.) Ciufulit, zbîrlit.
— D in dup* + suf. -ur-os.
D U R 1 interj, v. d u r a 1.
D U R*, -A , duri, -e, adj. 1. (D espre corpuri solide) G reu de zgî-
r i a t ; tare. <► Consoană dură — consoană a cărei articulaţie n u conţine
nici u n elem ent paJatal. 2. (D espre ape) Bogat în săruri. 3. Fig. Aspru,
se v e r; brutal, crud. — F r. d u r e (lat. lit. d u ru s ).
D tJ R A 1 interj. C uvînt care im ită zgom otul p rodus de un lucru
pare se rostogoleşte sau se învîrteşte repede. ❖ Loc. adv. D e-a dura =
peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ❖ Expr. Dur în jos, dur
în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruţă sau dur
încoace, dur încolo, exprim ă o mişcare continuă sau u n schim b de
vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [V a r.: d u r interj.]
— O nomatopee.
D U R A 2, durez, vb. I. T ran z. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A
face. a aşeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecţiona un obiect.
3. A aprinde focul. — L at. d o la re .
D U RA *, durez, vb. I. In tran z. 1. (D espre acţiuni în desfăşurare;
la pers. 3) A ţine u n anum it tim p, a se desfăşura în tr-o anum ită perioadă
de tim p. ♦ A persista, a dăinui, a se m enţine. 2. (D espre lucruri)
A se m enţine în stare b u n ă ; a fi trainic. — F r. d u r e r (lat. lit.
d u r a re).
D U R A B IL , -A, durabili, -e, adj. Care durează (de) m u lt tim p ;
trainic, viabil. — Irr. d u r a b le (lat. lit. d u ra b ilis ).
D U R A B IL IT A T E s. f. Calitatea a ceea ce este d u ra b il; trăinicie.
— Fr. d u r a b iJ ite (lat. lit. d u r a b ilita s , -a tis).
D U R A L U M ÎN IU s. n. Aliaj uşor şi rezistent al alum iniului cu
cupru şi cu m ici can tităţi d e m agneziu, m angan şi siliciu, folosit în
special la construcţia avioanelor. — D u p ă fr. d u r a lu m in .
D U R A M E N , duramenuri, s. n. Partea centrală a trunchiului unui
arbore, deosebită de alb u rn p rin culoare, tărie (şi um iditate). — Fr.
d u ra m e n .
D U R A T 1 s. n. A cţiunea de a dura1; construire, zidire.
D U R A T ’, -A , duraţi, -te, adj. (Rar) C lădit în chip trainic. — V.
dura*.
D U R A T Ă , durate, s. f. Perioadă de tim p în care se petrece, se
desfăşoară o acţiune ; tim pul cît durează ceva. ♦ T im p u l cît ţine into­
narea sau executarea unei note m u zicale; valoarea u n e i note. — D upă
fr. d u r£ e .
D U R A T lV , -A , durativi, -e, adj. (D espre verbe) A cărui acţiune
durează, n u este m om entană; (despre tim p u rile verbelor) a cărui ac­
ţiune este în curs de desfăşurare, n u este term in ată.— F r. d u r a tif .
D tJR Ă , dure, s. f. Roată, r o tiţă ; rotiţa scripetelui de la iţele răz­
boiului de ţesut. — Com p. d u r a 1.
D U R Ă t, duraiesc, vb. IV . 1. In tran z. A h u ru i. 2. T ran z. şi refl.
A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. — D in d u r a 1.
D U R Ă tT s. n . F a p tu l de a du ră i; h u ru itu ră.
D U R Ă IT tJR Ă , dur ăi turi, s. f. D u răit. — D in d u r ă i 4- suf.
( i ) tură.
D UŞM ĂNESC
D U R B A C Ă , durbace, s. f. Cada teascului de struguri. ♦ Vasul
care conţine serpentina alambicului de ţuică. — T c . d ib e k .
D U R D , -Ă , durzi, -de, adj. (Rar) D urduliu.
D tJR D Ă , dur de, s. f. (înv. şi reg.) P u ş c ă ; flintă. — Com p. m agh.
d u rd a .
D U R D U C A , durduc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot),
a se da de-a dura. — D in d u r a 1 4- h u r d u c a .
D U R D U Î, pers. 3 durduie, vb. IV. Intranz. A dudui. ♦ T ranz.
A zgudui, a cutrem ura. — D in d u r 1 4- d u d u i.
D U R D U lT s. n. (Reg.) F aptul de a durdui; duduitură.
D U R D U L lŢ Ă , durdulife, s. f. (înv. şi pop.) D im inutiv al lui durdă.
D U R D U L IU , -IE, durdulii, adj. G răsuliu, dolofan ; bucălat. — Din
d u r d 4- suf. -ul-iu. '
D U R E A , pers. 3 doăre, vb. II. T ranz. 1. A sim ţi o durere, fizică.
•<> E xpr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în m od inten­
ţionat ceva neplăcut, supărător, d u re ro s ; a aduce în discuţie u n subiect
n eplăcut p e n tru interlocutor. Fiecare ştie unde-l doare = fiecare îşi
cunoaşte mai bine decît altul nevoile. ♦ (D espre p ă rţi ale corpului,
răni, lovituri) A produce cuiva durere. ❖ Expr. A - l durea (pe cineva)
inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi m îhnit. N ici capul
nu m ă (sau te etc.) doare — puţin îmi (sau îţi etc.) pasă. 2 ' Fig. A
produce cuiva o suferinţă m o ra lă ; a mîhni, a întrista. — Lat. d o le re .
D U R E R E , dureri, s. f. 1. Senzaţia unei suferinţe fizice produse
de o boală, de o rană, de o lovitură etc. 2. Fig. Suferinţă morală, întris­
tare a d în c ă ; m îhnire. ❖ Loc. adj. şi adv. (înv. şi reg.) Cu durere de
inimă = cu credinţă, cu dev o tam en t; cu grijă. — V. durea.
D U R E R O S , -O A S Ă , dureroşi, -oase, adj. 1. Care provoacă o
suferinţă fiz ic ă ; care exprim ă durere, suferinţă. ♦ (Adverbial) Cu
(sau de) durere. Inim a i se strînse dureros (SA D O V E A N U ). 2. Care
produce o suferinţă morală, tristeţe, jale, am ărăciune; plin de tristeţe,
de jale. — D in d u r e r e 4- suf. -os.
D U R IG A , durîg, vb. I. T ranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura.
— D in d u r a 1.
D U R IT A T E , durităţi, s. f. Calitatea. însuşirea de a fi dur*. — Fr.
d u r e tâ (lat. lit. d u r it a s , -a tis).
D U R lŢ Ă , duriţe, s. f. D im inutiv al lui dură.
D U R L lG I s. n. pl. (Reg., în expr.) Cmdurligile goale sau in durligi—
cu picioarele g o a le ; desculţ.
D U R L O Ij durloaie, s. n. (Reg.) Fluier făcut din coajă de alun.
— O nomatopee.
D U R L tJI, durluie, s. n. (Reg.) M arginea ieşită în afară a sobei
sau a c u p to ru lu i; prichici.
D U R U I, durui, vb. IV. 1. Intranz. (D espre u n vehicul, roţile
unui vehicul e tc .; la pers. 3) A face zgomot m are în m e rs ; a
h urui. 2. Intranz. şi tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere şi cu
glas ridicat. 3. Intranz. (Rar) A lucra la o maşină care huruie. ♦ A
lovi în ceva producînd zgomote scurte şi repetate. 4. T ran z. A da
de-a d u ra ; a rostogoli. — D in d u r ( a ) 1.
D U R U lR E , duruiri, s. f. A cţiunea de a durui şi rezultatul ei.
D U R U lT , duruituri, s. n. F aptul de a durui; huruit.
D U R U IT O A R E , duruitori, s. f. (Reg.) Cascadă. — D in d u r u i 4-
suf. -(i)toare.
D U R U I T O r A , duruituri, s. f. D u ru it. — D in d u r u i + suf.
- ( i ) tură.
D U R tJ T s. n. (Pop.) Faptul de a durea; p. ext. durere, jale.
D U S 1 s. n. (Rar) F aptul de a (se) duce ; dorinţă de a pleca.
D U S*, -A, duşi, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce). <► Ochi
duşi în fundul capului — ochi adînciţi în orbite. <► E xpr. Dus (pe ceea
lume sau din lume) = m ort. A dormi dus — a dormi foarte adînc. ♦
(D espre noţiuni de tim p şi despre acţiuni în desfăşurare) T rec u t, dis­
p ărut. 2. Fig. D esprins de re a lita te ; absent, îngîndurat. ❖ Expr. Dus
pe gînduri — preocupat, absorbit de gînduri. — V. duce.
D U Ş , duşuri, s. n. 1. Instalaţie specială la baie constînd d intr-un
tu b la care se racordează o piesă în form ă de pîlnie închisă, prevăzută
cu găuri dese, p rin care ţîşneşte apa. 2. Ţ îşnitură de apă realizată cu
ajutorul duşului (1 ) ; p. ext. baie făcută p rin acest mijloc. ♦ Fig.
V orbă sau veste neaşteptată şi neplăcută. — F r. d o u c h e .
D tJŞ C Ă s. f. C antitate de băutură (alcoolică) care se poate bea
d intr-o singură înghiţitură. E xpr. A da (d e ) duşcă = a bea pe
nerăsuflate. — Sb. d u s a k (gen. dulka),
D U Ş I s. m. pl. (Reg.) D ispoziţie, stare sufletească; toane. — Lat.
d u ş ii (< celt).
D U Ş L Â G , duşlaguri, s. n. (Reg.) U nealtă cu ajutorul căreia se
găuresc tablele subţiri, cercurile de fier ale buţilor etc. p en tru a fi
n ituite ; priboi. — G erm . D u rc h s c h la g .
D U Ş M Â N , -A , duşmani, -e, 8. m . şi f., adj. J. (Persoană) care
are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte
ceva sau pe c in ev a; vrăjmaş. 2. Inam ic. [Acc. ş i : (reg.) dăşman] — T c .
duşm an.
D U Ş M A N C Ă , duşmance, s. f. D uşm ană. — D in d u ş m a n +
suf. -că.
D U Ş M Ă N E L , duşmanei, 8. m . (Rar) D im inutiv al lui duşman.
D U Ş M Ă N E S C , -E Ă S C A , duşmăneşti, adj. (în v .) A l duşm anilor,
p riv ito r la d u ş m a n i; răuvoitor, ostil, vrăjmaş. — D in d u ş m a n 4-
suf. -esc.
D UŞM ĂNEŞTE — 268 —
D U Ş M Ă N E Ş T E adv. î n m od ostil, cu vrăjmăşie, ca u n vrăjmaş.
— D in d u ş m a n 4 - suf. -eşte.
D U Ş M Ă N I, duşmănesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A avea sentim ente
ostile faţă de c in e v a ; a (se) u rî. — D in d u ş m a n .
D U Ş M Â N f E, duşmănii, s. f. Sentim ent de ură îm potriva
cuiva, atitudine ostilă faţă de c in e v a ; vrăjmăşie. — D in d u ş m a n
4- suf. -ie.
D U Ş M Ă N O S , -O Ă S Ă , duşmănoşi, -oase, adj. Plin de duşm ănie;
ostil, răuvoitor. — D in d u ş m a n 4- suf. -os.
D U Ş U M E Â , dujumele, s. f. Pardoseala de seînduri a unei încăperi.
— Tc. d u şem e.
D tJT C Ă , dutce, s. f. (în v .) M onedă rusească sau poloneză, de
mică valoare, care a circulat şi în ţările ro m în eşti; (înv. şi reg.) num e
DVORI
d at unei m onede rom îneşti de argint care valora 50 de centim e.
— U cr. d u d o k (<germ.).
D tJZ Ă , duze, s. f. 1. (T ehn.) A jutaj. ❖ D u ză de erupţie = piesă
masivă de .oţel, care se aplică la capul de erupţie al sondelor pentru
a regla debitul fluidului care iese din coloană. 2. D ispozitiv cu mai
m ulte orificii p rin care se trage mătasea în fire. — G erm . D tise.
D U Z tN Ă , duzini, s. f. G ru p de douăsprezece obiecte de acelaşi
fel care form ează un to t, se vînd îm preună etc. ❖ Expr. De duzină
(despre m ărfuri) făcut în serie, dc calitate inferioară; (despre oameni)
m ediocru, de rînd. [Pl. ş i : duzine] — D upă fr. d o u z a in e .
D V O R fcN IN , dvorenini, s. m . (în v .) C urtean. — R us d v o rja n in .
D V O R l, dvoresc, vb. IV. In tran z. (în v .) A servi, a sluji la curtea
u n u i d om nitor sau a unui boier. — Slav (v. sl. d v o r it i) .
 E
E 1 s, m, invar. A şasea literă a alfabetului şi sufletul corespunzător.
E* interj. Exlamaţie care exprim ă diferite stări s u fle te şti: reproş,
enervare ; plictiseală, in d iferen ţă ; (repetat sau prelungit) m irare, satis­
facţie.
EB D O M A D Â R » -Ă adj. v. h e b d o m a d a r .
EB&N s . m . (Franţuzism ) Abanos. — F r. 6bfene (lat. lit. e b e n u s ).
EB E N ÎN , -Ă , ebenini, -e, adj. (Franţuzism ) N eg ru ca abanosul.
— Fr. £ b 6 n in (lat. lit. e b e n in u s ).
E B E N tS T , -A, ebenisti, -ste, s. m . şi f. (R ar) Persoană care con­
fecţionează sau vinde obiecte de tîm plărie din lem n de abanos. — Fr.
6 b £ n is te .
E B O N IT Ă s. f. M aterial solid o b ţin u t prin vulcanizarea cauciu­
cului cu sulf şi avînd num eroase întrebuinţări în industrie. — F r. e b o n ite .
E B O ŞÂ , eboşez, vb. I. T ran z. A face prelucrarea prelim inară a
unor piese p rin aşchiere, p rin găurire la cald etc. ; (prin restricţie) a
găuri la cald cu dornul lingourile din care se fabrică ţevile laminate.
— F r. 6 b a u c h e r.
E B O ŞÂ R E , eboşări, 8. f. A cţiunea de a eboşa.
E B O ŞĂ , eboşe, s. f. Prefabricat o b ţin u t prin eboşare. — Fr.
âbauche.
E B R Â IC , -Ă, ebraici, -e, adj. Care aparţine vechilor evrei, privitor
la vechii evrei. ♦ (S u b sta n tiv a t, f.) L im b a ebraică. — F r. h e b r a iq u e
(lat. lit. h e b ra ic u s ).
E B R IE T A T E s. f. (în expr.) Stare de ebrietate — starea celui
b e a t; beţie. [ P r .: -bri-e-} — Fr. 6 b r i6 te (lat. lit. e b r ie ta s , -a tis).
E B U L IO M E T R U , ebuliometre, s. n. A parat care
serveşte la determ inarea concentraţiei alcoolice a unui
lichid, p rin stabilirea pun ctu lu i lui de fierbere. [ P r .: -/t-o-]
— Fr. 6 b u llio m â tr e .
E B U L IŢ IE s. f. (Fiz.) Fierbere. — F r. 6 b u Ilitio n
(lat. lit. e b u llitio , -o n is).
E C A R IS Â J s. n. A cţiunea de stîrpire a cîinilor vaga­
bonzi. — Fr. â q u a r r is s a g e .
E C A R IS Â R E s. f. O peraţie de tăiere a buştenilor
pentru a se obţine piese de lem n prism atice. — D upă fr.
£ q u a r r is s a g e , 6 q u a r r is s e m e n t.
E C A R IS Ă T , -Ă, ecarisafi, -te, adj. (D espre lem ne,
buşteni etc.) T ă ia t în form ă prism atică. — D upă fr.
6 q u a r r i.
E C A R T A M fiN T , ecartamente, s. n. D istanţa dintre
urm ele lăsate pe teren de roţile aceleiaşi osii ale unui Ebulio-
vehicul. ❖ Ecartament de caile ferată = distanţa dintre metru
feţele interioare ale celor două şine de cale ferată. — D u p ă
fr. 6 c a r te m e n t.
E C A R T fi s. n. (Rar) N um ele unui joc de cărţi care se dispută
între două persoane. — F r. £ c a r t6 .
E C A T O M B Ă s . f. v. h e c a to m b ă .
E C H E R , echere, s. n. In stru m en t in fo rm ă de triunghi-dreptunghi,
întrebuinţat pen tru desenarea şi verificarea unghiurilor drepte, pentru
ridicarea de perpendiculare şi la trasarea paralelelor. ♦ Instrum ent
topografic folosit la trasarea unei direcţii care să facă u n anum it unghi
cu o direcţie dată. — F r. 6 q u e r r e .
E C H ID IS T A N T , -A , echidistanţi, -te, adj. (D espre puncte, drepte,
planuri etc.) Care se află la distanţe egale faţă de un pu n ct, de o dreaptă
sat» de un plan. — F r. â q u id is ta n t (lat. lit. a e q u id is ta n s , -n tis).
E C H ID IS T A N Ţ Ă , echidistanţe, s. f. (T op.) D iferenţa constantă
de înălţim e din tre două suprafeţe de nivel. — Fr. g q u id is ta n c e .
E C H IL A T E R A L , -A , echilaterali, -e, adj. (D espre unele figuri
geometrice) Care are toate laturile egale. — Fr. e q u ila t£ r a l (lat. lit.
a e q u ila te r a lis ) .
E C H IL IB R A , echilibrez, vb. I. T ran z. şi refl. A aduce sau a fi
în stare de ech ilib ru ; a (se) cum păni. + T ran z . A face ca două valori,
preţuri, bugete etc . să fie în proporţie ju stă unele faţă de a lte le .— Fr.
â q u ilib re r*
E C H IL IB R A R E s. f. A cţiunea de a (se) echilibra; cum pănire.
E C H IL IB R A T , -Ă , echilibraţi, -te, adj. 1. Care se află în stare
de echilibru. ♦ (D espre două valori, p reţu ri, bugete) J u st proporţio-
n at unul faţă de altu l. 2. Fig. (D espre oameni) C um pănit, ponderat.
— V. echilibra.
E C H IL IB R lS Ţ , -Ă , echilibrişti, -ste, s. m. şi f. Persoană care se
ocupă cu echilibristica. — F r. £ q u ilib r is te .
E C H IL IB R IS T IC Ă s. f. A rta de a-şi păstra echilibrul în diferite
poziţii sau m işcări dificile ale corpului. — D in e c h i lib r is t (după
arhivist: arhii-istică).
E C H IL IB R O R , echilibroare, s. n. D ispozitiv cu ajutorul căruia
se echilibrează ţevile tunurilor. — D upă fr. 6 q u ilib r e u r .
E C H IL IB R U , echilibre, s. n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia
se exercită forţe care nu-i schim bă starea de mişcare. <* lîxpr. A -fi
pierde echilibrul — a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi. 2. Proprie­
tate a anum itor sistem e de forţe de a nu- schim ba starea de mişcare a
u nui corp rigid asupra căruia se exercită. 3. ( în expr.) Echilibru buge­
tar — stare a unui buget în care veniturile sînt egale cu cheltuielile. 4.
Fig. Stare de linişte, de arm onie, de stabilitate între diferite situaţii,
stări psihice etc. — F r. â q u ilib r e (lat. lit. a e q u ilib r iu m ) .
E C H IM O Z Ă , echimoze, s. f. P ată vînătă apărută pe piele în urm a
unei lovituri, a unei zdrobiri a ţesuturilor e t c .; vînătaîe. — Fr. e c c h y -
m o s e « gr.).
E C H IN G ÎU , echingii, s. m . (în v .) Călăreţ tu rc folosit ca iscoadă.
— T c . a k in c i.
E C H IN ÎD Ă , echinide, s. f. (La pl.) Clasă de ecliinodermc cu
corp globulos, acoperit aproape în întregim e de un schelet calcaros
cu sp in i; (şi la sg.) animal făcînd parte din această clasă. — Fr. 6 c h i-
n id e s.
E C H IN O C O C , eckin.ococi, s. m. Specie de tenie care se dezvoltă
parazitar în corpul cîinelui (Taenia echinococcus). ♦ Chisi hidatic
(provocat de larva acestei specii de tenie). — F r. 6 c h in o c o q u e .
E C H IN O C Ţ IU , echinocţii, s. n. Fiecare dintre cele două momente
ale anului (în ju ru l lui 21 m artie şi 23 septem brie), cînd ziua este epaia
cu noaptea. [V a r.: e c h in d x , echinoxuri, s. n.] — Fr. â q u in o x e Har.
lit. a e q u in o c tlu m ).
E C H IN O D & R M , echinoderme, s. n. (L a pl.) încrengătură de
anim ale m arine nevertebrate, avînd un schelet extern calcaros secretat
de ţesutul d e rm ic ; (şi la sg.) animal care face parte din această încren­
gătură. — F r. 6 c h in o d e r m e s (< gr.).
E C H IN O X s. n. v. e c h in o c ţiu .
E C H IN O X IÂ L , -Ă , echinoxiali, -e, adj. Al echinocţiului, privitor
la echinocţiu. [ P r .: -xi-al] — F r. 6 q u in o x ia l (l^t. lit. a e q u in o x la lis ).
E C H IP Ă , echipez, vb. I. T ran z. A înzestra o navă, o arm ată, un
soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acţiuni, unei călătorii etc.
♦ Refl. A-şi pune ech ip am en tu l; a se îm brăca. — Fr. â q u lp e r .
E C H IP Ă J, echipaje, s. n. 1. Personalul care serveşte pe o navă,
pe u n avion etc. 2. (Ieşit din uz) T răsu ră de lux (îm preună cu caii
înhăm aţi la e a ) ; caleaşcă. — F r. â q u ip a g e .
E C H IP A M E N T , echipamente, s. n. 1. T otalitatea obiectelor nece­
sare pentru a (se) echipa. 2. A nsam blu de piese şi dispozitive ataşate
unei instalaţii, unei maşini etc. p en tru a-i asigura funcţionarea în
bune condiţii. — D upă fr. â q u ip e m e n t.
E C H IP A R E , echipări, s. f. A cţiunea de a (se) echipa.
E C H IP A T , -Ă, echipaţi, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipa­
m entul sau cu instrum entele necesar. — V. echipa.
E C H lP Ă , echipe, s. f. G ru p de oameni care, sub conducerea unui
şef, îndeplinesc în acelaşi tim p o m uncă sau o acţiune com ună. ♦ G rup
de sportivi constituit în tr-o anum ită formaţie, care activează într-una
sau în mai m ulte ram uri ale sportului. — Fr. £ q u ip c .
E C H IP IE R , echipieri, s. m . M em bru a lunei echipe sportive. [ P r .:
-pi-er] — Fr. 6 q u ip ie r.
E C H IT A B IL , -Ă , echitabili, -e, adj. (D espre acţiuni, idei etc.)
în tem eiat pe dreptate, pe adevăr; ju st, d re p t, n e p ă rtin ito r.— D upă
fr. ^ q u i ta b le .
E C H IT A T E — 270 —
E C H IT A T E s. f. D rep tate, n e p ă rtin ire ; cinste, o m e n ie .— F r.
e q u itE (lat. lit. a e q u ita s , - a tis ) .
E C H IT A Ţ IE s. f. (Sport) Călărie. — F r. E q u ita tio n (lat. lit.
e q u ita tio , -onis).
EC H IV A L A , echivalez, vb. I. In tran z. şi tran z. A avea sau a face
să aibă aceeaşi valoare cu altceva sau cu altcineva ; a fi sau a face să fie
egal. — F r. E q u iv a lo ir (lat. lit. a e q u iv a le re ).
E C H IV A L A R E , echivalări, s. f. Acţiunea de a echivala.
E C H IV A L E N T , -A , echivalenţi, -te, adj. (Adesea substantivat)
Care are aceeaşi valoare, aceeaşi sem nificaţie sau acelaşi sens cu altceva.
♦ (D espre figuri geometrice) Care are aceeaşi arie cu altă figură, fără
ca la suprapunere să coincidă. — F r. E q u iv a ie n t (lat. lit. a e q u iv a -
le n s , -n tis).
E C H IV A L E N Ţ Ă , echivalenţe, s. f. Egalitate de valoare, de sem ni­
ficaţie, de sens ; calitatea a ceea ce este echivalent. ❖ (în vechea organi­
zare a învâţăm întului) Examen de echivalenţă — exam en pe care trebuia
să-l treacă acela care cerea recunoaşterea, cu d rep tu ri egale, a valorii
unei diplom e (nerecunoscute de stat). — D u p ă fr. E q u iv a le n c e .
E C H IV O C , -A , echivoci, -e, adj. Care se poate in terp reta în mai
m ulte feluri, cu două în ţe le su ri; neclar, confuz, am biguu. ♦ (S ubstan­
tivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie echivocă. ♦ Care dă de b ă n u it;
îndoielnic, suspect. — F r. E q u iv o q u e (lat. lit. a e q u iv o c u s ).
E C L A M P S lE , eclampsii, s. f. Boală a lăuzelor şi gravidelor, m ani­
festată prin pierderea cunoştinţei, cram pe şi convulsii. ❖ Eclampsie
puerilă = boală care apare la copii datorită unei tulburări în funcţiile
glandei tiroide, m anifestîndu-se cu stări convulsive şi cu leşin. — Fr.
E c la m p s ie .
E C L A T Â N T , -A, eclatanţi, -te, adj. (F ranţuzism ) Care im pre­
sionează puternic, care produce v îlv ă ; strălucitor, răsunător.. — Fr.
E c la ta n t.
E C L A T O R , eclatoare, s. n. Aparat
electric form at din doi electrozi intre
care se produce o descărcare electrică
dacă tensiunea d in tre ei depăşeşte o
anum ită valoare. — D u p ă fr. E c la te u r.
E C L E C T IC , -A, eclectici, -e, adj.
(Adesea substantivat) Care adoptă sau
susţine eclectismul. — F r. E c le c tiq u e
« gr.).
E C L E C T f SM s. n. 1. îm b in are m e­
c an ic i a unor puncte de vedere sau
concepţii diferite, e tero g en e; lipsă de
consecvenţă în convingeri, în teorii. 2. Sistem de concepţii care, fără
a sc întem eia p e idei originale, alege din diverse sistem e de gîndire
ceea ce i se pare mai bun. — Fr. E c le c tism e .
E C L E R O R , eclerori, s. m . (în v .) M ilitar trim is să cerceteze poziţiile
şi m işcările inam icului. — D upă fr. E c la ire u r.
E C L E Z IA R H , ecleziarhi, s. m. Cleric care
are în grija sa rînduiala serviciului religios în -
tr -0 biserică sau m ănăstire. [ P r .: -zi-arh] — Fr.
e c c lE s ia rq u e « gr.).
E C L E Z IA S T IC , -A , ecleziastici, -e, adj.
Bisericesc. [ P r .: -zi-as-] — F r. e c c le s ia s tiq u e
(lat. lit. e c c le s ia s tic u s ).
E C L IM E T R U , eclimetre, s. n. (Top.)
Instrum ent care serveşte le determ inarea
distanţei zenitale a unui obiect sau a diferenţei
de nivel dintre două p uncte date. — Fr.
E c lim e tre .
E C L IP S A , eclipsez, vb. 1. T ran z. 1. (La
pers. 3) A întuneca total sau parţial u n corp Eclimetru
cercsc, interpun în d u -se în calea razelor lui
de lum ină sau între el şi soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în um bră, a în ­
tuneca, a u m b r i; a întrece, a depăşi. ♦ Refl. (Fam .) A se face
nevăzut, a pleca pe furiş ; a dispărea. — F r. E c lip s e r.
E C L IP S A R E s. f. Faptul de a (se) eclipsa.
E C L IP S Ă , eclipse, s. f. D ispariţie totală sau parţială a imaginii
unui astru, din cauza acoperirii lui
de către alt astru sau din cauza intrării
lui în um bra altui corp ceresc. — Fr.
E c lip se (lat. lit. e c lip sis ).
E C L IP T IC Ă , ecliptice, s. f. O r­
bită aparentă descrisă de soare în
mişcarea lui anuală aparentă pe sfera
cerească. Expr. (Adjectival) Coor­
donate ecliptice — longitudinea şi lati­
tudinea cerească. — Fr. e c lip tiq u e
« gr.).
E C L tS Ă , eclise, a. f . 1. Piesă
plată de metal, de lem n etc., cu care Eclipse
se înnădesc două piese în prelungire.
2. (L a pl.) Pereţii laterali ai unui instrum ent cu coarde. — Fr. e c liss e .
E C L tJZ Ă , ecluze, s. f. C onstrucţie specială care perm ite trecerea
navelor dintr-o porţiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în
altă porţiune cu nivel de apă mai scăzut şi invers. — F r. E cluse.
E C O L O G IE s. f. v. o e co lo g ie.
E C O N O M , -O A M Ă , economi, -oame, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Care face econom ii, care cheltuieşte cu cu m p ă tare ; s trîn g â to r:
ECU A TOR
cum pătat. + (Peior.) Z gîrcit. 2. S. m . si f. (în trecu t) Persoană în ­
sărcinată cu adm inistrarea unei instituţii, a averii cuiva etc. — F r.
E c o n o m e (< gr.).
E C O N O M Â T , economate, s. n.
(în trecut) M agazin care aproviziona
pe salariaţii unei instituţii sau în tre ­
prinderi. — F r. E c o n o m a t.
E C O N O M IC , -A , economici, -e,
adj. 1. Care aparţine econom iei, p ri­
vitor la econom ie. ❖ (Substantivat,
n.) Economicul şi politicul form ează un
tot indisolubil. 2. C are cere puţine
cheltuieli, care perm ite econom ii. — Fr.
E c o n o m iq u e (< gr.). Ecluză
E C O N O M IC E SC , -E A S C Ă . eco-
homiceşti, adj. (înv.) Econom ic (1 ). — D in e c o n o m ic + suf. -esc.
E C O N O M I C E ŞT E adv. D in p u n ct de vedere econom ic. — Din
e c o n o m ic -I- suf. -eşte.
E C O N O M IC O S , -O A S Ă , economicoţi, -oase, adj. Econom ic (2).
— D in e c o n o m ic -f suf. -os.
E C O N O M IE , (2, 3 ) economii, s. f. 1. Totalitatea relaţiilor de
producţie dintre oameni, corespunzătoare stadiului de dezvoltare a
forţelor de producţie ale societăţii d intr-o anum ită epocă. ❖ Economie
Politică = ştiinţă care studiază legile producţiei sociale şi ale repartiţiei
bunurilor m ateriale pe diferite trepte de dezvoltare a societăţii omeneşti.
Economie naturală = econom ie în care se produce direct pentru consum,
fără interm ediul schim bului, produsele neîm brăcînd form a marfă.
2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, lim itare la
strictul necesar în c h eltu ieli; cum pătare, chibzuială, m ăsură. 3. (Concr.,
la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anum itor trebuinţe.
4. întocm ire, orînduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei
scrieri, ale unei legi e tc .; alcătuire, compoziţie, [V a r.: (înv.) ic o n o m ie
s. f.] — F r. E c o n o m ie (< gr.).
E C O N O M IS I, economisesc, vb. IV. T ranz. A folosi cu chibzuială
banii sau alte mijloace m a te ria le ; a agonisi, — N gr. ik o n o m o (aor.
ik o n o m e so ).
E C O N O M IS IR E , econondsiri, s. f. F aptul de a economisi.
E C O N O M IS M s. n. C urent oportunist apărut în sînul mişcării
m uncitoreşti la sfîrşitul secolului al X lX -lea, care nega rolul conducător
al partidului clasei m uncitoare şi al teoriei revoluţionare, susţinînd
că clasa m uncitoare trebuie să se limiteze la lupta economică, lăsînd
lu pta politică în seama burgheziei. — F r. E c o n o m is m e .
E C O N O M IS T , -Ă, economişti, -ste, s. m. şi f. 1. Persoană care
se ocupă cu cercetări în dom eniul ştiinţelor economice. 2. A dept al
econom ismului. — F r. E c o n o m is te .
E C O N O M IZ O R , economizoare, s. n. 1. Instalaţie p en tru încăl­
zirea apei înainte de a pătrunde în căldarea de aburi. 2. D ispozitiv
adaptat la carburatorul unui m otor cu explozie p en tru reducerea con­
sum ului de com bustibil. — D upă fr. E c o n o m is e u r.
E C O S E Z adj. invar. (D espre ţesături, obiecte de îm brăcăm inte
etc.) Care prezintă u n ansam blu de carouri m ari în culori vii, deosebite
de culoarea fondului. — F r. E cossais.
E C O S E Z Ă , ecoseze, s. f. Vechi dans popular scoţian şi melodia
după care se execută. — F r. [chanson] E cossaise.
E C O U , ecouri, s. n. 1. (Fiz.) Fenom enul de reflectare a sunetelor
pe o suprafaţă discontinuă. ♦ U nde sonore, sunete reflectate de o
suprafaţă discontinuă şi ajunse în tr-u n pu n ct de unde pot fi percepute
distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. R ăsunet, vîlvă produsă
de u n evenim ent, de o problem ă etc. — F r. Echo (lat. lit. e ch o ).
E C P A lA , ecpaiele, s. f. (T urcism înv.) Personalul din serviciul
unui m are dem nitar. — C om p. tc . e tb a .
E C R A N , ecrane, s. n. 1. Suprafaţă aibă de pinză, de hîrtie etc.
întinsă vertical, pe care se proiectează im aginile de la un aparat de
p ro ie c ţie ; p . ext. cinematograf. 2. (T ehn.) Perete sau înveliş de protecţie
îm potriva anum itor acţiuni fizice. — F r. E c ra n .
e c r u i s A j , ecruisaje, s. n. Stare a unui m etal sau a unui aliaj
ale cărui proprietăţi au fost m odificate prin deform aţii plastice. [Pr.
-cru-i-] — F r. e c ro u is s a g e .
E C R U IS A T , -A , ecruisaţi, -te, adj. (D espre un m etal sau un aliaj)
Cu proprietăţile modificate prin deform aţii plastice. [Pr. : -cru-i-]
— D upă fr. e c r o u i.
E C T E N IE , ectenii, s. f. (în biserica ortodoxă) Şir dc rugăciuni
scurte rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios.
— N gr. e k te n ia .
E C T O D E R M , ectoderme, s. n. învelişul extern al em brionului
în stadiile em brionare, începînd cu stadiul de gastrulă. ♦ T egum entul
extern al celenteratelor. — Fr. e c to d e r m e .
E C T O D E R M IC , -Ă, ectodermici, -e, adj. Care aparţine ectoder-
m ului, privitor la ectoderm . — F r. e c to d e r m iq u e .
E C T O P L A S M Ă , ectoplasme, s. f. Zonă periferică a protoplasmei
celulare. — F r. e c to p la s m e .
E C U A T O R s. n. 1. (G eogr.) Cerc im aginar determ inat de un
plan situat la egală depărtare de cei doi poli ai păm întului şi perpendi­
cular pe axa lor, îm părţind păm întul în două e m isfere; p. ext. zonă
care se întinde pînă la cîteva grade latitudine nordică şi sudică de acest
cerc ; zonă ecuatorială. 2. Cercul m are după care suprafaţa unei sfere este
intersectată de planul care trece prin cen tru l sferei şi este perpendicular
pe axa polilor ei. O Ecuator ceresc — cercul m are al sferei cereşti,
ECUATORIAL — 271 —
perpendicular pe linia polilor p ă m în tu lu i şi în al cărui plan se găseşte
ecuatorul păm întesc. [ P r .: -cua-] — F r. & q u a te u r (lat. lit. e q u a t o r ) .
E C U A T O R IA L , -Ă, ecuatoriali, -e, adj. Care aparţine ecuatorului,
privitor la e cu ato r; specific, caracteristic ecuatorului. ❖ Zonă ecua­
torială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte şi d e alta
a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale — sistem de coordonate pen tru
determ inarea locului unui astru pe sfera cerească în rap o rt cu ecuatorul
ceresc. [ P r .: -cua-to-ri-al] — F r. e q u a to r ia l.
E C U A Ţ IE , ecuaţii, s. f. Relaţie m atem atică în tre m ai m ulte mărimi
cunoscute şi necunoscute, valabilă num ai p en tru anum ite valori ale
mărim ilor necunoscute. <> Ecuaţie chimică = ecuaţie în care p rim ul
m em bru exprim ă num ărul de atom i sau m olecule ale substanţelor care
intră într-o reacţie chim ică, iar al doilea m em b ru reprezintă num ărul
de atom i sau molecule ale substanţelor care rezultă din reacţie. ♦ Fig.
Problemă, chestiune greu de rezolvat. [ P r .: -cua-] — F r. e q u a tio n
(lat. lit. a e q u a tio , -o n is).
E C U M E N IC , -Ă, ecumenici, -e, adj. în v estit cu autoritate biseri­
cească ce se extinde pe întregul pâm înt. — F r. o e c u m ă n iq u e (< gr.).
E C V E S T R U , -Ă , ecveştri, -stre adj. D e călăreţ, călare; (despre
opere plastice) care reprezintă o persoană călare. — F r. â q u e s tr e
(lat. lit. e q u e s tris ).
E C Z E M Ă , eczeme, s. f. Boală de piele caracterizată p rin erupţii,
abcese etc. (însoţite de mîncărime). — F r. e c z e m a .
E D E C , edecuri,
s. n. 1. O dgon lung
cu care se trage u n
vas în susul a p e i; p.
ext. remorcarea unei
luntre ori locul unde
se remorchează o co­
rabie sau o luntre. ❖
Expr. A trage la
edec = a trage luntrea
cu u n odgon îm po­
triva cursului apei. A
f i la edecul cuiva — a
depinde cu totul de T ragere Ia edec
cineva. 2. L ucru care
se găseşte de m ultă vreme în tr-o gosp o d ărie: lu cru im portant, de
preţ. ♦ Fig. Persoană (indispensabilă) care se găseşte de m ultă vreme
undeva. ♦ Fig. fir.) Persoană care duce o existenţă searbădă, fără nici
un ţel. — T c . y e d ek .
fiD E C L lU , edeclii, s. m. (în v .) Slujitor (cu rang inferior) la curtea
domnească. — T c . y e d e k li.
E D E M , edeme, s. n. (M ed.) A cum ulare de lichid seros în ţesuturi.
— F r. o e d e m e (< gr.).
E D E N s. n. (Livresc) Rai. — F r. â d e n (< gr.).
E D lC T , edicte, s. n. (în R om a antică) A ct p rin care cei num iţi
intr-o m agistratură arătau activitatea lo r trecută şi anunţau program ul
de activitate viitoare, adesea sub form ă de norm e juridice. ♦ (în dreptul
feudal) D ecret im portant dat de u n m onarh sau de o au to ritate b iseri­
cească superioară (privitor la o singură chestiune). — L at. lit. e d ic tu m
(germ. E dibt).
E D lC U L , edicule, s. n. 1. C onstrucţie mică şi uşoară (în grădini,
în parcuri). ♦ C onstrucţie care adăposteşte de intem perii o lucrare
de artă. 2. N işă în tr-o încăpere funerară, p en tru portretele m orţilor
sau pentru urne. — F r. â d ic u le (lat. lit. a e d ic u lu m ) .
E D IF IC A , edific, vb. I. 1. T ran z, A zidi, a construi, a clădi.
2. Tranz. şi refl. A (se) lăm uri, a (se) clarifica. — F r. e d i f i e r (lat. lit.
a e d ific a r e ) .
E D IF IC A R E , edificări, s. f. A cţiunea de a (se) edifica.
E D IF IC A T O R , -O Â R E , edificatori, -oare, adj. Care edifică (2).
— Fr. £ d if i c a te u r (lat. lit. a e d i f ic a to r , -o ris).
E D IF IC IU , edificii, s. n. C lădire m are, construcţie im punătoare
(adăpostind o instituţie). — F r. E d ific e (lat. lit. a e d ific iu m ).
E D ÎL , edili, s. m. (în v .) Persoană care face parte din conducerea
treburilor u nui oraş. — F r. £ d ile (lat. lit. a e d ilis).
E D IL IT A R , -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la adm inistraţia sau la
lucrările de folos public ale u n u i oraş. — D u p ă fr. £ d ilita ir e .
E D IL IT A T E s . f. îngrijirea edificiilor şi lucrărilor de interes
public ale unui oraş ; înzestrarea cu astfel de edificii şi lucrări. ♦ Ştiinţa
şi tehnica executării şi întreţinerii lucrărilor de interes public. — Fr.
£ d ilite (lat. lit. a e d ilita s , -a tis).
E D IT Â , editez, vb. I. T ran z. 1. A efectua lucrările de tipărire şi
răspîndire a unei publicaţii. 2. A stabili şi a publica (cu adnotaţii critice şi
explicative) textul unei opere ; a îngriji apariţia unei opere. — F r. 6 d ite r.
E D IT Â R E , editări, s. f. F ap tul de a edita.
E D IT O R , -O A R E , editori, -oare, s. m . şi f. Persoană care edi­
tează o operă. — F r. e d i t e u r (lat. lit. e d ito r , -o ris).
E D IT O R IA L , -Ă, editoriali, ~e, adj. 1; Care aparţine editurii sau
editării, privitor la editură sau la editare. 2. (D espre articole din presă)
Care exprim ă părerea conducerii unei publicaţii faţă de o problem ă
actuală. (S ubstantivat, n.) Editorialul unei reviste. [ P r .: -ri-aT\ — Fr.
E d ito ria l.
E D IT tJR Ă , edituri, 8. f. în trep rin d ere care editează cărţi, publi­
caţii periodice etc. — D in e d ita + suf. -ură.
E D IŢ IE , ediţii, s. f. 1. T o talitatea exem plarelor u n ei opere tip ă­
rite prin folosirea aceluiaşi zaţ tipografic. 2. C om petiţie sportivă care
E FL O R E SC E N T Ă
face p a rte din tr-o serie periodică, stabilă. — F r. £ d itio n (lat. lit. e d i-
tio , -o n is ).
E D U C A , ediic, vb. I. T ran z. A influenţa în m od intenţionat,
sistem atic şi organizat dezvoltarea intelectuală, m orală şi fizică a copiilor
şi tineretului sau, p . ext., a oamenilor, a societăţii etc. — F r. e d u q u e r
(lat. lit. e d u c a re ).
E D U C Â R E s. f. A cţiunea de a educa.
E D U C A T IV , -A , educativi, -e, adj.-C are aparţine educaţiei, p ri­
vitor la educaţie, care contribuie la educaţia cuiva. — F r. e d u c a tif .
E D U C A T O R , -O Â R E , educatori, -oare, adj., s. m. şi f. 1. Adj.
Care educă. 2, S. m. şi f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă
de educaţia copiilor şi a tineretului (în instituţiile şcolare sau, la f.,
în căm ine şi în grădiniţe). — F r. £ d u c a t e u r (lat. lit. e d u c a to r , -o ris).
E D U C A Ţ IE s. f. Influenţare sistem atică şi conştientă a dezvol­
tării intelectuale, morale sau fizice a copiilor şi a tineretului sau, p . ext.,
a oamenilor, a societăţii e tc .; totalitatea m etodelor folosite în vederea
acestei activităţi pedagogice. Educaţie comunistă. Educaţie fizică. <>
E xpr. A face educaţia cuiva = a educa pe cineva. [V a r.: (înv.)
e d u c a ţiu n e s. f.] — F r. 6 d u c a tio n (lat. lit. e d u c a tio , -onis).
E D U C A Ţ ItJN E s. f. v. e d u c a ţie .
EFEB , efebi, s. m . ( în G recia antică) Adolescent care făcea parte
d in tr-u n colegiu (cu caracter m ilitar). ♦ (Azi) T în ă r de o deosebită
frum useţe. — F r. â p h e b e (lat. lit. e p h e b u s ).
E F E C T , efecte, s. n. 1. Ceea ce rezultă în m od necesar d intr-o
anum ită cauză, fiind în tr-o legătura indestructibilă cu a ce a sta ; rezyltat,
urm are, consecinţă. E xpr. A -şi face efectul = a da u n anum it rezultat.
2. Im presie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. <► Loc. adj.
De efect — care produce o im presie puternică. ❖ E xpr. A face efect —
a im presiona. 3. (C o n cr.,'la pl.) B unuri mobile. 4- îm brăcăm inte m ili­
tară ; echipam ent. ♦ (în econom ia capitalistă) Valori negociabile (emise
de stat). — F r. e f f e t (lat, lit. e ffe c tu s ).
E F E C T IV 1, efective, s. n. N um ărul indivizilor care fac parte dintr-o
colectivitate, mai ales d intr-o unitate militară. — F r. e f f e c tif (lat.
lit. e ffe c tiv u s ).
EFEC TIV *, -Ă , efectivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Real, adevărat.
— F r. e f f e c tif (lat. lit. e ffe c tiv u s ).
E F E C T U A , efectuez, vb. I. T ran z. A realiza, a înfăptui, a executa.
( P r ,: - tu-a] — F r. e f f e c tu e r (lat. lit. e ffe c tu a re ) .
E F E C T U A R E , efectuări, 8. f. A cţiunea de a efectua. [ P r .: -tu-a-]
E F E D R IN A s. f. Alcaloid solubil în alcool, în eter şi în cloroform ,
ai cărui derivaţi, solubili în apă, se folosesc în farmacie. — F r. £ p h e d r in e .
E F E M E R , -A , efemeri, -e, adj. D e scurtă durată ; trecător, vre­
m elnic. — F r. 6 p h £ m â r e (< gr.).
E F E M E R Ă , efemere, s. f. Insectă cu două perechi
de aripi transparente, cu larve acvatice, care trăieşte,
ca adultă, o singură zi (Ephemera vulgata). — F r.
£ p h 6 m & re. *
E F E M E R ID Ă , efemeride, s. f. 1. (L a pl.) O rdinul
efem erelor; (şi la sg.) insectă care face parte din acest
ordin. 2. (L a pl.) N otiţe (de ziar sau de calendar) care
arată evenim entele petrecute la aceeaşi dată în ani
d iferiţi.. 3, (L a pl.) L ucrare întocm ită de u n observator
astronom ic, în care se indică fenomenele cereşti din
anul respectiv. 4. Fig. (L a pl.) L ucruri, gînduri etc.
trecătoare. — F r. 6 p h 6 m 6 rid e (lat. lit. e p h e m e r is ,-id is ).
E F E M IN A T , -A, efeminaţi, -te, adj. (Rar) M oleşit,
iubitor de plăceri. — F r. e ff e m in â (lat. lit. e ffe m in a tu s ).
E F E N D I s. m . invar. (T urcism înv.) T itlu de poli- Efemeră
teţe pus după u n num e propriu. — T c . e fe n d i.
E F E R V E S C E N T , -A , efervescenţi, -te, adj. (D espre lichide) Care
dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacţii chim ice. ♦ Fig. Agitat,
fră m în ta t; clocotitor. — Fr. e f f e r v e s c e n t (lat. lit. e ffe rv e s c e n s , -n tis)
E F E R V E S C E N Ţ Ă , efervescenţe, s. f. D ezvoltare rapidă şi zgom o­
toasă a unui gaz într-o masă lichidă, în cursul unei reacţii chimice. ♦
Fig. Agitaţie, frăm întare, fierbere. — F r. e ffe rv e s c e n c e .
E F IC Â C E adj. invar. Care produce efectul aşteptat, care dă un
rezultat pozitiv. — F r. e f f ic a c e (lat. lit. e ffic a x , -acis).
E F IC A C IT A T E s. f. Calitatea de a produce efectul (pozitiv)
aşteptat. — D u p ă fr. e f f ic a c ite .
E F IC IE N T , -Ă, eficienţi, -te, adj. (Rar) Eficace. [Pr. : -ci-ent]
— F r. e f f ic ie n t (lat. lit. e ffic ie n s , -n tis).
E F IC IE N Ţ Ă , eficienţe, s. f. (Rar) Eficaci­
tate. [ P r .: -ci-en-l — F r. e ffic ie n c e (lat. lit.
e f f ic ie n tia ).
E F IG IE , efigii, s. f. Reprezentare a chi­
pului unei persoane pe monede, medalii etc.
— F r. e ffig ie (lat. lit. e ffig ie s ).
E F L O R E S C E N T , -A , eflorescenţi, -te,
adj. 1. Care înfloreşte, care se află în eflo-
re sce n ţă ; fig . înfloritor, bogat în aspecte.
2. (D espre săruri) Care îşi pierde o parte
din apa de cristalizare şi capătă u n aspect
de pulbere. — F r. e f f lo r e s c e n t (lat. lit. e fflo -
r e s c e n s , -n tis).
E F L O R E S C E N T Ă » eflorescenţe, s. f. 1. în c e p u tu l înfloririi unei
p la n te ; fig . înflorire, dezvoltare sub aspecte bogate. 2. T ransform are
în pulbere a u n o r săruri cristalizate, p rin pierderea apei de cristalizare ;
E F L U V IU — 272 —
(concr.) sare cu aspect de pulbere rezultată în acest fel. + D epozit de
săruri care apare la suprafaţa u n o r roci. — F r. e f flo r e s c e n c e .
E F L tJV IU , efluvii, 8. n. E m anaţie gazoasă produsă de diferite
corpuri, perceptibilă cu ajutorul m irosului. ♦ F ig. C urent, fluid. — F r.
e fflu v e (lat. lit. e fflu v iu m ).
fiF O R , efori, s. m . (în v .) M em b ru în consiliul de conducere al
unei e fo rii; epitrop. — N gr. e fo ro s .
E F O R I E, eforii, 8. f. (în v .) N um e d at u n o r in stitu ţii culturale,
spitaliceşti e tc .; consiliul de conducere al acestor in s titu ţii; sediul
acestor consilii; epitropie. — N gr. e fo ria .
E F O R T , eforturi, s. n. în co rd are a pu terilo r fizice sau psihice
în vederea atingerii unui s c o p ; strădanie, străduinţă. + (Fiz.) Forţă
interioară a unui corp. — F r. e f f o r t.
E F R A C Ţ IE s. f. (Jur.) Spargere făcută cu scopul de a fura. — F r.
e ffr a c tlo n .
E F U Z ltJN E , efuziuni, s. f. 1. M anifestare puternică a u n o r senti­
m ente pozitive. 2. D ifuziunea u n u i gaz p rin tr-u n înveliş poros. [ P r .:
-zi-u~] — Fr. e ffu s io n (lat. lit. e ffu s io , -o n is).
E G A L , -A, egali, -e, adj. X. (Adesea adverbial şi substantivat)
Care este la fel cu altul în tr-o anum ită p riv in ţă ; (despre cetăţeni, naţiuni
etc.) care au aceleaşi d rep tu ri şi aceleaşi datorii. ❖ Fără egal —
excepţional, neasemuit, neîntrecut. <> E xpr. A trata (cu sau pe cineva)
de la egal la egal = a se com porta în tr-o îm prejurare dată ca fiind în
aceeaşi situaţie, pe aceeaşi treaptă cu partenerul s ă u ; a duce tratative
cu cineva în condiţii de egalitate (2 ). (S port) A f i egal = a avea acelaşi
num ăr de puncte. ♦ (M at.) C are are aceeaşi valoare în aceeaşi unitate
de m ăsură. 2. (D espre obiecte, fenomene sau persoane, com parate
cu ele însele, sub diverse aspecte, stări) N eschim bat, statornic, uniform ,
in variabil; m onoton. ❖ Expr. (Adverbial) A - i f i (cuiva) egal — a-i
conveni în aceeaşi m ăsură şi o alternativă şi cealaltă; a-1 lăsa indife­
rent. — Fr. 6gal.
EG A L A , egalez, vb. I. T ran z., intranz. şi refl. A fi sau a face să
fie la fel cu altul în tr-o anum ită privinţă. — F r. £ g a le r.
E G A L A R E 8. f. A cţiunea de a (se) egala.
E G A L A T , «A, egalaţi, - te, adj. F ăcu t sau devenit e g a l; n iv e la t;
uniformizat. — V. egala.
EG A LITA R » -A , egalitari, -e, adj. (Rar) P rivitor la egalitatea
politică; bazfit pe egalitate politică. — D upă fr. E gali ta i re .
E G A L IT A R IS M s. n. C oncepţie m ic-burgheză care preconizează
ideea unei nivelări a oam enilor în ceea ce priveşte consum ul şi condiţiile
de trai, indiferent de cantitatea şi de calitatea m uncii lo r sociale. — D in
e g a l ita r + suf. -ism.
E G A L IT A T E , egalităţi, s. f. 1. Stare a două sau a m ai m ultor
lucruri egale între ele. ♦ Situaţie în care mai m ulţi participanţi reali­
zează acelaşi num ăr de p uncte în cadrul aceluiaşi concurs sportiv.
2. P rincipiu potrivit căruia tu tu ro r oam enilor şi tu tu ro r statelor sâu
naţiunilor li se recunosc aceleaşi d rep tu ri şi li se im p u n aceleaşi în d a­
toriri, prevăzute de regula de d r e p t; situaţie în care oamenii se bucură
de aceleaşi drep tu ri şi au aceleaşi îndatoriri. 3. A nsam blu a două expresii
matem atice reunite p rin sem nul «egal» ( = ). — D upă fr. â g a litâ .
E G A L IZ A , egalizez, vb. I. T ran z. (Rar) A face ca mai m ulte
lucruri, situaţii etc. să fie egale în tre ele în anum ite privinţe. — Fr.
6 g a lis e r.
E G A L IZ A R E s. f. A cţiunea de a egaliza şi rezultatul ei.
E G A L IZ A T O R , «O A RE, egalizatori, - oare, adj. Care egalizează.
— După fr. 6galisateur.
E G H IL & T, eghilefi, s. m . Ş n u r cu capetele îm brăcate în metal,
care îm podobeşte uniform a u n o r m ilitari. — D u p ă fr. a ig u ille tte .
E G ÎD A , egide, s. f. O crotire, p ro te c ţie ; îndrum are, îngrijire.
— F r. 6 g id e (lat. Ut. a e g is, -id iş).
E G IP T E A N , -A , egipteni, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. Care aparţine
E giptuţui sau populaţiei lui, privitor la E gipt sau la populaţia lui. +
(Substantivat, f.) L im ba egipteană. 2. S. m . şi f. Persoană care face
parte din populaţia de bază a Egiptului. — D in E g ip t + suf. -ean.
E G IP T E A N C A , egiptence, s. f. Femeie care aparţine populaţiei
de bază a. E giptului. — D in e g ip te a n + suf. -că.
E G IP T O L O G , egiptologi, s. m . în v ăţat care se ocupă cu egipto­
logia. — F r. â g y p to lo g u e .
E G IP T O L O G IE s. f. R am ură a orientalisticii care se ocupă cu
studierea istoriei şi culturii vechiului Egipt. — F r. â g y p to lo g ie .
E G L IN D IS l, eglindisesc, vb. IV. Refl. (G recism înv.) A se distra,
a petrece, a se am uza. — N gr. e g le n d iz o .
E G L O G A , egloge, s. f. Bucolică. — F r. 6 g lo g u e (lat. Ut. eclo g a).
E G O C E N T R IS M s. n. A titudine a celui care priveşte totul prin
prism a intereselor şi a sentim entelor personale. — F r. â g o c e n tr is m e .
E G O lS M s. n. A titudine de exagerată preocupare p en tru interesele
personale şi de nesocotire a intereselor altora. — F r. e g o lsm e .
E G O lS T , -A , egoişti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Stăpînit
de egoism ; determ inat de egoism. — F r. E goiste.
E G O T IS M s. n. A titudine individualistă care provine din acor­
darea unei im portanţe exagerate propriei persoane. — F r. 6 g o tis m e
« engl.).
E G O T IS T , -A , egotişti, s t e , adj. (Adesea substantivat) Stăpînit
de egotism ^ determ inat de e g o tism .— F r. E g o tiste .
ELECTORAL
E G R E N A , egrenez, vb. I. T ran z. A separa sem inţele de fibrele
de bum bac, p e n tru a obţine puful de bum bac. — F r. â g r e n e r .
E G R E N Â R E , egrenări, s. f. Acţiunea de a egrena.
E G R E N Â T s . n . Faptul de a egrena.
E G R E T A , egrete, s. f. 1. N um ele a două specu de păsări migra*
toare de baltă, cu spatele» îm podobit cu u n m ănunchi de pene albe,
ornam entale (E gretta garzetta şi alba). 2. M ănunchi de pene de
egretă ( 1 ) sau d e fire albe folosit în tre c u t ca
podoabă la pălării, la chipie m ilitare, la turbane
etc. — F r. a ig r e tte .
n
E G O M E N , -A, egumeni, -e, s. m . şi f.
Stareţ(ă). — N gr. e g u m e n o s .
E G U M E N I, egumenesc, vb. IV . Intranz.
(R ar) A conduce o m ănăstire. — D in
egum en.
E G U M E N IE s. f. F u n cţia de e g u m e n ;
tim pul cît cineva îndepUneşte această funcţie.
— D in e g u m e n + suf. -ie.
E H interj. Exclamaţie care exprimă dispreţ,
resemnare, dezamăgire, necaz etc. Egretă
E H £ interj, v. e h e i.
E H E H E I interj, v. e h e i.
E H £ l inteij. Exclam aţie care exprim ă adm iraţie, bucurie, regret,
nostalgie sau care însoţeşte evocarea unor am intiri, constatarea unor
fapte etc. [V a r.: e h â , e h e h £ i, heh& i interj.]
EI interj. Exclamaţie c are: a ) introduce, însoţeşte, întăreşte
sau exprim ă o întrebare ; b ) exprim ă sau însoţeşte şi întăreşte u n îndem n,
o m ustrare, o p o ru n c ă ; c ) exprim ă m ira re ; d ) arată trecerea de la o
idee la alta.
E JE C T O R , ejectoare, s. n. A parat care ser­
veşte la evacuarea unui fluid. — D upă fr.
E je c te u r.
EL, EA , ei, ele, pron. pers. 3. I. (T ine
locul unui nume, altul decît cel care vorbeşte sau
cu care se vorbeşte) E l o apucă de amîndouă
mîinile (SL A V IC I). ♦ (Fam ., la sg.) Soţ, băr­
bat ; soţie, nevastă. 2. (L a genitiv, în formele
(al, a, ai, ale) lui, ei, lor, cu valoare posesivă)
Poveştile isprăvilor lui încă nu m i le-a spus (SA ­
D O V EA N U ). O Expr. A i lui sau ai ei =
persoane legate p rin rudenie, interese comune,
prietenie etc. A le lui sau ale ei — a ) lucrurile
p ersonale; b ) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l
în ale lu i! 3. (La. dativ, în formele lui, ei, ii, i, Ejector
lor, le, li) Căprarul vechi îi iese-n prag (C O Ş-
B U C ). ❖ (Indică posesiunea) Barba-n pămînt i-ajunge (E M IN E S C U ).
❖ (în form a i, cu valoare neutră) D ă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (La
acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le) Fiecare cotlon pe care-l cercetam
(SA D O V E A N U ). ❖ (Precedat de prepoziţii, în formele el, ea, ei, ele)
S -a pus între el şi noi depărtarea (SA D O V E A N U ). <► (în form a o, cu
valoare neutră) A u mai păţit-o şi alţii (N E G R U Z Z I). [ P r .: ieu, iei, iei,
iele. — G en. (al, a, ai, ale) lui, ei, lor, dat. lui, ei, îi, i, lor, le, li, acuz.
el, îl, l, ea, o, ei, îi, i, le, ele] — Lat. U iu m , iiia .
E L A B O R A , elaborez* vb. I. T ranz. 1. A da o form ă definitivă
unei idei, unei doctrine, unui text e tc .; a formula. 2. A efectua opera­
ţiile necesare pentru obţinerea unui aUaj. — F r. e l a b o r e r (lat. lit.
e la b o r a r e ) .
E L A B O R A R E , elaborări, s. f. A cţiunea de a elabora şi rezultatul
e i ; formulare.
E L A N 1, elani, s. m . Animal rum e­
gător nordic din familia cerbilor (Alces
alces) . — F r. 61an.
ELAN», elanuri, s. n. însufleţire
creatoare ; avînt, entuziasm . — F r. 61an.
E L A S T IC , -A , elastici, -e, adj.
1, (D espre unele obiecte) Care are
proprietatea de a-şi m odifica form a sub
acţiunea unei forţe exterioare şi de a
reveni la form a iniţială după încetarea
acţiunii acestei forţe. + (S ubstantivat,
n.) Ţ esătură, şiret etc. în care sînt
introduse fire de cauciuc. 2. (D espre
fiinţe, mişcări ale lor etc.) M lădios,
s u p lu ; fig. (despre oam eni) care se
poate adapta uşor îm prejurărilor. — Fr. Elan
£ ia s tiq u e (lat. Ut. e ia s tic u s ).
E L A S T IC IT A T E s. f. Proprietatea de a fi elastic. — Fr. E la s ti­
ci (lat. Ut. e la s tic ita s , -a tis).
E L E C T tV , -A, electivi, -e, adj. Bazat pe alegeri ; care are scopul
sau dreptul de a alege. — F r. g le c tif (lat. lit. e le c tiv u s ).
E L E C T O R , -O A R E , electori, -oare, s. m . şi f. 1. Persoană care
are m andat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva.
♦ (în G erm ania fe u d a lă ; la m ., adesea adjectival) Principe sau arhi­
episcop care făcea parte din colegiul care alegea pe îm părat. 2. (în trecut)
Persoană care izbutea să obţină u n m are num ăr de voturi pentru partidul
său. — F r. E le c te u r (lat. Ut. e le c to r , -o ris).
E L E C T O R A L , «A, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, în vederea
alegerilor. — F r. E le c to ra l.
ELECTRIC — 273 —
E L E C T R IC , -A , electrici, -e, adj. Care aparţine electricităţii, privitor
la electricitate, care produce sau are energie legată de prezenţa electri­
cităţii. (Adverbial) Aparat care funcţionează electric. ❖ Ctmp electric ~ regi­
unea spaţiului în care se exercită forţe asupra corpurilor încărcate cu
electricitate; stare fizică sau sistem fizic care se află în această regiune.
Energie electrică = energie proprie cîm purilor electrice. Scînteie elec­
trică — scînteie produsă p rin apropierea a două corpuri încărcate cu
electricitate de sens contrar. Lum ină electrică (şi substantivat, f.) =
sistem de ilum inaţie în care sursele de lum ină sînt alim entate cu energie
electrică. Sarcină electrică — electricitate (1). — F r. E le e triq u e .
E L E C T R IC IA N , -Ă , electricieni, -e, s. m. şi f. (Adesea adjectival)
Persoană calificată care lucrează sau repară instalaţii electrice. [ P r .:
-«-an] — Fr. E le c tric ia n .
E L E C T R IC IT A T E s . f. 1. M ărim e de stare pe care o au corpurile
după ce au fost frecate unul de altul şi apoi sep a ra te ; sarcină electrică.
♦ Totalitatea fenom enelor electrice. <* Electricitate atmosferică —
ansamblul fenom enelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.)*
♦ L um ină electrică. 2. R am ură a fizicii care se ocupă cu studiul feno­
menelor electrice. — D upă fr. e l e c t r i c i i .
E L E C T R IF IC A , electrific, vb. I. T ran z. A introduce folosirea
energiei electrice, lum ina electrică. — D upă fr. E le c trif ie r.
E L E C T R IF IC A R E s. f. Acţiunea de a electrifica.
E L E C T R IZ A , electrizez, vb. I. T ran z. 1. A dezvolta, p rin diverse
procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva
o impresie puternică şi bruscă. — F r. E le c tris e r.
E L E C T R IZ A R E s. f. A cţiunea de a electriza.
E L E C T R IZ A T , -A, electrizaţi, -te, adj. 1. (D espre unele corpuri)
Care a fost supus electrizării. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasm at. — V.
electriza.
E L E C T R O - Elem ent de com punere insem nînd « e le ctric » şi
servind la formarea u n o r substantive c a : electrodinam, electromagnet etc.
E L E C T R O A N A L IZ Ă , electroanalize, s. f. T otalitatea m etodelor
clectrochim ice folosite în analiza chimică cantitativă. — G erm . E le c tro -
a n aly se .
E L E C T R O C A R D IO G R A F fE a. f. Sistem de înregistrare grafică
a tensiunii sau a curenţilor electrici care însoţesc activitatea m usculară
a inimii. [P r .: -di-o-] — F r. E le c tro c a rd io g ra p h ie .
E L E C T R O C A R D IO G R A M Ă , electrocardiograme, s. f. Diagramă
care înregistrează tensiunea sau curenţii electrici care însoţesc activi­
tatea m usculară a inimii. [ P r .: -di-o-\ — F r. E l e c tro c a rd io g ra m m e .
E L E C T R O C A U T E R , electrocautere, s, n. C auter care acţionează
prin încălzire electrică. [P r .: — D u p ă fr. e le c tr o c a u te r e .
E L E C T R O C H lM IC , -A, electrochimici, -e, adj. Care aparţine
electrochimie!, privitor la electrochim ie. — D u p ă fr. E le c tro c h im iq u e .
E L E C T R O C H IM IE s. f. Ram ură a chimiei fizice care studiază
procesele chimice produse sub acţiunea curentului electric şi fenomenele
electrice produse de procese chimice. — D u p ă fr. E le c tro c h im ie .
E L E C T R O C U T A , electrocutez, vb. I. T ran z. şi refl. A ucide
sau a m uri prin curent electric. — F r. e l e c tr o c u te r (< engl.).
E L E C T R O C U T A R E , electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta.
E L E C T R O D , electrozi, s. m . C onductor electric
prin care intră sau iese curentul d in tr-u n mediu
conductor sau din vid. — F r. E le c tro d e (< engl.).
E L E C T R O D IN A M , electrodinamuri, s. n. M a­
şină care produce cu ren t electric. — D in e le c tr o -
-h d in a m (după electrodinamică).
E L E C T R O D IN A M IC A s . f . Ram ură a fizicii
care studiază acţiunile corpurilor străbătute de curenţi
electrici şi inducţia electromagnetică. — F r. E lec-
tro d y n a m iq u e .
E L E C T R O F O R , electrofoare, s. n. A parat cu
ajutorul căruia se produce electricitate p rin influenţă. Electrofor
— F r. E le c iro p h o re .
E L E C T R O G E N , «A, electrogeni, -e, adj. Care produce energie
electrică p rin transform area altor forme de energie. — F r. E le c tro g e n e .
E L E C T R O L lT , electroliţi, s. m . Com pus chim ic care poate fi
descompus p rin acţiunea unui curent electric. — F r. E le c tro ly te (<engl.).
E L E C T R O L IT IC , -A , electrolitici, -e,
adj. P rivitor la electroliză; produs prin
electroliză ; folosit la electroliză. — F r. E lec-
tro ly tiq u e .
E L E C T R O L IZ Ă , electrolize, s. f. D es­
compunere a unui electrolit cu ajutorul
unui curent electric. — F r. e le c tr o ly s e .
E L E C T R O L IZ 0 R , electrolizoare, s. n.
Aparat cu care se efectuează electroliza. —
D upă fr. E le c tro ly s e u r.
E L E C T R O M A G N E T , electromagneţi,
s. m . A parat form at d intr-o bucată de
o(el care capătă proprietăţi magnetice cînd
printr-un fir metalic izolat care o înfă­
şoară trece un curent electric. — D in e le c -
tro* + m a g n e t (după electromagnetic). Electromagnet
E L E C T R O M A G N E T IC , -A , electromagnetici, -e, adj. P riv ito r la
electrom agnetism , bazat p e electrom agnetism . — F r. E le c tro m a g -
n E tiq u e.
ELENISM
E L E C T R O M A G N E T IS M s. n. Totalitatea fenom enelor de acţiunc
şi interacţiune în tre corpurile străbătute de curenţi electrici sau între
acestea şi m a g n e ţi; studiul acestor fenomene. — F r. E le c tro m a g -
n e tis m e .
E L E C T R O M E C A N IC Ă s . f. Ram ură a ingineriei care se ocupă
cu aplicaţiile tehnice ale electricităţii, ale term odinam icii şi ale mecanicii.
— Fr. E le c tro m E c a n iq u e .
E L E C T R O M O T O R , -O A R E , electromotori, - oare, adj,. Care poate
produce curent electric. ♦ (S ubstantivat, n.) M otor electric. — D upă
fr. e le c tr o m o te u r .
E L E C T R O N , electroni, s. m. Cel mai uşor elem ent constitutiv
al corpurilor încărcate cu electricitate negativă. — F r. e le c tr o n (< gr.).
E L E C T R O N IC , -A , electronici, -e, adj. Care aparţine electronilor,
p rivitor la electroni. — F r. e le c tr o n iq u e .
E L E C T R O S C O P , electroscoape, s. n. A parat care
serveşte la constatarea prezenţei electricităţii în tr-u n corp.
— F r. E le c tro s c o p e .
E L E C T R O S T A T IC Ă s. f. R am ură a fizicii care
studiază fenomenele ce însoţesc electricitatea statică. — Fr.
E le c tro s ta tiq u e .
E L E C T R O T E H N IC , -Ă , electrotehnici, -<?, adj. Care
aparţine electrotehnicii, privitor la aplicarea tehnică a feno­
m enelor electrice şi magnetice. — Fr. E le c tro te c h n iq u e .
E L E C T R O T E H N IC Ă s. f. R am ură a tehnicii care
se ocupă cu aplicaţiile fenomenelor electrice şi magnetice. Electroscop
— F r. E le c tro te c h n iq u e .
E L E C T R O T E R A P tE s. f. T ratam ent medical bazat pe acţiunea
curenţilor electrici asupra organism ului. — Fr. E le c tro th E ra p le .
E L E F A N T , elefanţi, s. m . Cel
mai m are m am ifer terestru de azi,
cu pielea groasă şi aspră, cu nasul
modificat într-o trom pă şi cu colţi
foarte m a ri; trăieşte în Asia (Elephas
maximus) şi în Africa (Elephas
africanus). — F r. e lE p h a n t (lat. lit,
e le p h a n tu s ).
E L E F A N T IA Z IS s. n. Boală ca­
racterizată prin dezvoltarea exagerată
a unei părţi a corpului. [ P r .: -fi-a-]
— F r. E lE p h a n tia sis.
E L E G A N T , -A, eleganţi, -te, adj.
1. (D espre îm brăcăm inte) F ăcut cu Elefant
gust, fru m o s; (despre oameni) care
se distinge prin arm onia şi bunul gust al înfăţişării exterioare. 2. (Adesea
adverbial) Care se deosebeşte prin arm onia form ei, p rin îmbinarea
plăcută a elementelor, p rin tr-o sobrietate plină de gust. Autor al
cttorva elegante pagini de teatru (M A C E D O N SK 1). ♦ Fig. Plin de tact,
lipsit de brutalitate. — F r. E le g a n t (lat. lit. e le g a n s , -n tis).
E L E G A N Ţ Ă s. f. Calitatea de a fi elegant. — F r. E lE gance (lai.
lit. e le g a n tia ).
E L E G IĂ C , -A, elegiaci, -e, adj. Care are caracterele elegiei; p . ext.
melancolic, trist, jalnic. ♦ (D espre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări
cu caracter de elegie. [ P r .; -gi-ac\ — F r. e le g ia q u e (lat. lit. e le g ia c u s ).
ELlSG IC, -Ă, elegiei, -e, adj. (Rar) Elegiac. — D in e le g ie (după
arheologie: arheologic).
E L E G ÎE , elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care se exprim ă
sentim ente de melancolie, de tristeţe, de jale;>£>. ext. plîngere, jeluire.
2. Compoziţie muzicală cu caracter melancolic, trist. — F r. ElEgie
(lat. lit. e le g ia ).
E L E l interj. (Pop.) Exclamaţie p rin care se interpelează ascultătorul.
E L E M E N T , elemente, s. n, 1. P arte com ponentă a unui lu c r u ;
parte care contribuie la form area unui întreg. ♦ Piesă sau ansam blu
de piese care formează o construcţie. 2. Persoană care face parte dintr-o
colectivitate. 3. (In filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte ale
m ateriei (foc, apă, aer, pâm înt) despre care se credea că stau la baza
tu tu ro r corpurilor şi fenom enelor naturii. ♦ Fenom en al naturii care
se manifestă ca o forţă puternică. 4. M ediu în care trăieşte o fiinţă.
♦ M ediu în care cineva se sim te bine. 5. (C him .) Substanţă care nu
poate fi descom pusă în alte substanţe mai sim ple prin mijloace fizice
sau chim ice obişnuite şi care poate form a, prin com binare chim ică,
diverse substanţe com puse. 6. Pilă e le ctrică ; fiecare celulă a unei pile
electrice. 7. (în legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază,
noţiune fundam entală. — F r. E lE m e n t (lat. lit. e le m e n tu m ) .
E L E M E N T A R , -Ă , elementari, -e, adj. 1. D e bază, esenţial, fu n d a ­
m ental. ♦ (D espre cărţi, m anuale etc.) Care cuprinde elementele de
bază ale unei ştiinţe. ❖ învăţâmSnt elementar = prim a treaptă a învăţă-
m întului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele
de bază ale principalelor discipline. 2. P uţin c o m p lic at; sim plu, uşor.
3. Care ţine de natură şi de fenomenele ei. — F r. E lE m e n ta ire (lat. Ut.
e le m e n ta r i tis).
E L E N , -A , eleni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine Greciei
antice sau populaţiei ei, privitor la G recia antică sau la populaţia ei.
♦ (Substantivat, f., în form a elină) L im ba greacă veche. 2. S. m. şi f.
Persoană care făcea parte d in populaţia de bază a Grecici antice. [V a r.:
e lin , -ă adj.] — N gr. H e lle n (lat. Ut. H e lle n e s ).
E L E N IS M s. n. E tapă în istoria societăţii sclavagiste a popoarelor
din bazinul M ării M editerane, cuprinsă în tre epoca cuceririlor lui
A lexandru M acedon şi sfîrşitu l secolului I î.e .n . — F r. h e llE n is m e
(lat. lit. fa e lle n ism u s ).
E L E N IS T — 274 — EM A 1LQR

E L E N IS T , -A, elenişti, -ste, s. m . şi f. Specialist în stu d iu l limbii E L IP S O ID A L , -A, elipsoidali, -e, adj. Care are forma u nui elipsoid.
şi civilizaţiei elene. — F r. h e ll£ n is te (< gr.). [ P r .: -SO-I-] — F r. e llip s o îd a l.
E L E N IS T IC , -A, elenistici, -e, adj. Care aparţine elenism ului, E L ÎP T IC , -A , eliptici, -e, adj. 1. î n form ă de elipsă (1). 2. Care
privitor la elenism . — F r. h e lie n is tiq u e . conţine o elipsă (2). — F r. e llip tiq u e (< gr.).
E L E Ş T E U 8. n. v. h e le ş te u . E L IT A , elite, s. f. ( în societatea cu clase antagoniste) Parte a
E LEV , -A, elevi, -e, s. m . şi f. 1. T înăr(ă) care învaţă în tr-o şcoală societăţii ai cărei m em bri, avînd o poziţie avantajată, se consideră supe­
sau care este instruită de c in e v a ; şcolar. 2. Persoană care urm ează în riori maselor. ❖ Loc. adj. De elită — ales, deosebit. — F r. e lite .
concepţii şi acţiuni pe m aestrul s a u ; discipol. — F r. 616ve. E L fT R Ă , elitre, s. f. Fiecare dintre
E L E V A T O R , elevatoare, s. n. cele două aripi externe (anterioare), tari
Instalaţie care, fără a se deplasa şi acoperite cu chitină, ale un o r insecte.
în tim pul lucrului, serveşte la — F r. e iy tr e (< gr.).
transportarea materialelor grele pe E L IX ÎR , elixire, s. n. 1. B ăutură
distanţe mici. — Fr. £ 1 6 v a te u r cu proprietăţi miraculoase pe care o
(lat. lit. e le v a to r , -o ris). căutau în evul m ediu a lc him iştii; p . ext.
E L E V A Ţ IE , elevaţii, s. f. (azi) băutură scum pă, aleasă. 2. (Farm .)
Reprezentare grafică, la scară, a Soluţie alcoolică c u conţinut variabil
feţelor exterioare ale unei con- Elevator de zahăr şi cu diverse esenţe sau extracte
8tru c ţii, maşini etc., prin proiecţia de plante m edicinale; p . ext. m edi­
lor pe un plan vertical. — F r. £ l£ v a tio n (lat. lit. e le v a tio , -o n is). cam ent. — F r. e lix ir.
EL IB ER A , eliberez, vb. I. T ran z. 1. A da libertatea, a pune în ELIZ& U , elizee, s. n. Loc unde
stare de lib e rta te ; a înlătura oprim area ; a dezrobi, a descătuşa. + Refl. cei vechi credeau că se duc sufletele Elitră
(D espre m ilitari, ieşit din uz) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (D espre atomi) oam enilor virtuoşir ❖ (Adjectival) Cîm-
A se desprinde d intr-o moleculă, răm înînd în stare liberă. 2. A desărcina, piile elizee. — F r. e iy s e e (lat. iit. e ly s iu m ).
a scoate d intr-o funcţie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, u n docum ent E L IZ ltlN E , eliziuni, s. f. Suprim are a vocalei finale a unui cuvînt
oficial etc. ♦ A preda o m arfă contra bonului de plată achitat. 4. A înaintea vocalei iniţiale a cuvîntului urm ător. [Pr.: -at-u-]— F r. e iis io n
face liberă o încăpere, u n teren e tc ., a goli, a evacua. — L at. lit. e li­ (lat. lit. e lis io , -onis).
b e ra re . E L O C lN T E adj. invar. v. e lo c v e n t.
E L IB E R A R E s. f. A cţiunea de a (se) elibera. E L O C lN Ţ Ă s. f. v. e lo c v e n tă .
E L IB E R A T O R , -O Â R E , eliberatori, -oare, adj. (Adesea substan­ E L O C U Ţ ItJ N E , elocuţiuni, s. f. (Rar) 1. M od de a exprim a gîn-
tivat) Care eliberează; dezrobitor. — D in e l ib e r a (după liberator). direa prin cuvinte. ♦ Alegerea şi aşezarea cuvintelor în tr-u n discurs.
EL f CE, elice, s. f. 1. O rgan de maşină 2. Parte a retoricii care tratează despre stil. [P r .: -ţi-u-] — F r. e io c u -
(avînd form a unor aripi sau a u nor lopeţi tio n (lat. lit. e lo c u tio , -onis).
fixate pe u n ax rotativ) care serveşte E L O C V E N T , -A , elocvenţi, -te, adj. Care are darul de a expune
la punerea în m işcare a unui avion, a frum os şi convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de în ţe le s; grăitor,
unei nave sau a fluidului în care se dem onstrativ, expresiv, sem nificativ. [V a r.: (înv.) e lo c in te adj. invar.]
roteşte. 2. Linie curbă care taie sub un — F r. e io q u e n t (lat. lit. e io q u e n s , -n tis).
unghi constant generatoarele unui cilindru
sau ale unui con. [V a r.: h e lic e s. f.] E L O C V E N Ţ Ă s. f. însuşirea de a fi elocvent. [V a r.: (înv.) e lo c in ţă
— F r. h ă lic e (lat. lit. h e iix , -icis). s. f.] — F r. e io q u e n c e (lat. lit. e lo q u e n tia ) .
E L IC O lD s. n. 1. Suprafaţă care E L O G IA , elogiez, vb. I. T ran z. A aduce laude ; a lăuda, a preamări.
conţine tangentele la o elice. 2. Suprafaţă [P r .: -gi-a] — Fr. e io g ie r.
generată de raza unui cilindru, care se E L O G IE R E , elogieri, s. f. A cţiunea de a elogia; laudă, pream ărire.
sprijină pe o elice cilindrică şi pe axa [ P r .: -gi-e-}
cilindrului pe care este trasată această Elice E L O G IO S , -O Â S Ă , elogioţi, -oase, adj. Care elogiază. [ P r .: -gi-os]
elice. — F r. h £ lic o id e (<r gr.). — D upă fr. e io g ie u x .
E L IC O ID A L , -A, elicoidali, -e, adj. î n formă de elice (2 ). [ P r .: E L O G IU , elogii, s. n. Laudă deosebită, apreciere foarte favorabilă.
-co-î-1 — Fr. h e iic o id a l. [ P r .: -£*m] — F r. e io g e (lat. lit. e lo g iu m ).
E L IC O P T E R , elicoptere, s. n. A parat de zburat cu motor, a cărui E L O N G A Ţ IE , elongaţii, s. f. Valoarea, în tr-u n m om ent dat, a
susţinere şi mişcare sînt asigurate de deplasării unui corp faţă de poziţia sa de echilibru. — Fr. e io n g a tio n
una 6au mai m ulte elice care se rotesc (lat. lit. e lo n g a tio , -o n is).
în ju ru l unor axe aproape verticale;
poate ateriza pe u n spaţiu extrem E L U C ID Â , elucidez, vb. I. T ran z. A clarifica, a desluşi, a limpezi,
de redus. [V a r.: h e lic o p te r s. n.] a lăm uri o problem ă. — F r. e iu c id e r (lat. lit. e lu c id a r e ) .
— F r. h e lic o p te r e (< gr.). E L U C ID A R E s . f . A cţiunea de a elucida; lăm urire, desluşire,
E L ID Â , elidez, vb. I. T ran z. explicare.
A înlătura, în scris sau în vorbire, E L U C U B R A Ţ IE , elucubraţii, s. f. Com binaţie haotică de idei
vocala finală a unui cuvînt înaintea a b su rd e ; aberaţie. [V a r.: e lu c u b r a ţiu n e s. f.] — F r. e iu c u b r a tio n .
vocalei iniţiale a cuvîntului urm ător. Elicopter E L U C U B R A Ţ ltJN E s. f. v. e lu c u b r a ţie .
— F r. e iid e r (lat. lit. e lid e re ).
E L U D Ă , eludez, vb. I. T ranz. A ocoli, a evita, a ignora intenţionat.
EL IG IB IL , -A , eligibili, -e, adj. Care întruneşte condiţiile spre — F r. e iu d e r (lat. lit. e lu d e re ).
a putea fi ales în tr-o funcţie (politică). — Fr. 61igible (lat. lit. e lig ib ilis ).
E L U D A R E , eludări, s. f. A cţiunea de a eluda şi rezultatul ei.
E L IG IB IL IT A T E s. f. F ap tu l de a fi eligibil. — D upă fr. eiigibilite.
EL U V IÂ L, -A, eluviali, -e, adj. (D espre soluri) Care s-a diferen­
EL IM IN A , elimin, vb. I. T ran z. A îndepărta, a înlătura, a exclude ţiat p rin eluvionare. [ P r .: -vi~al] — F r. e iu v ia l.
(dintr-o colectivitate, d in tr-u n ansam blu). — F r. e iim in e r (lat. lit.
e lim in a r e ) . E L U V IO N Â R E , eluvionări, s. f. Fenom enul de ridicare a sărurilor
E L IM IN A R E , eliminări, s. f. Acţiunea de a elimina» în soluţie şi a substanţelor coloidale (care se găsesc în dispersie coloidală),
din părţile inferioare ale unui sol spre cele superioare. [ P r .: -tji-o-]
E L IM IN A T O R IU , -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage — D upă fr. e iu v io n n e m e n t.
eliminarea. — D upă fr. e iim in a to ir e .
E L tJV IU , eluvii, s. n. T otalitatea m aterialelor rămase pe loc în
E L lN , -A adj. v. e le n . urm a procesului de alterare şi dezagregare a rocilor. — F r. e iu v iu m .
E L IN £ S C , -E A S C A , elinejti, adj. Klen. — Din e lin -b suf. -esc. E L V E T IC , -A, elveţiei, -e, adj. (Rar) Elveţian. — F r. h e lv e tiq u e .
ELIN & ŞTE adv. î n lim ba elină.
— D in e lin + suf. -eşte. E L V E Ţ IA N , -Ă , elveţieni, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Elveţiei sau populaţiei ci, privitor la Elveţia sau la populaţia ei. 2. S. m.
E L tN IC Ă s . f. (înv.) Lim ba elină. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Elveţiei. [ P r .:
— N gr. e llin ik e . -ţi-an) — D in E lv e ţia + suf. -ean.
E L ÎP S Ă , elipse, s. f. 1. L ocul geo­
m etric al punctelor d in tr-u n plan p en tru E L V E Ţ IA N C Ă , elveţience, s. f. Femeie care face parte din populaţia
care sum a distanţelor la două puncte de bază a Elveţiei. [ P r .: - ţi-an-] — D in e lv e ţia n + suf. -că.
fixe, num ite focare, este constantă. EM Â IL , emailuri, s. n. Smalţ. — F r. e m a il.
2. O m iterea din vorbire a u nor elemente EM A IL Â , emailez, vb. I. T ran z. A smălţui. [ P r .: -mai-] — D upă
care se subînţeleg sau care n u sînt fr. e m a ille r .
absolut necesare p en tru înţelesul com u­
nicării. — F r. e llip s e (lat. lit. e llip sis). E M A IL Ă R E , emailări, s. f. A cţiunea de a em aila; sm ălţuire.
[P r.: -mai-]
E L IP S O G R A F , elipsografe, s. n.
Instrum ent care serveşte la desenarea Elipsă E M A IL Â T , -A, emailaţi, -te, adj. Acoperit cu e m a il; sm ălţuit.
elipselor. — F r. e llip s o g ra p h e . [ P r .: -mai-} — V. emaila.
E L IP S O ID , elipsoide, s. n. Suprafaţă închisă ale cărei secţiuni E M A IL O R , -O Â R E , emailori, -oare, s. m . şi f. Persoană speciali­
plane sînt elipse şi care are tre i planuri de sim etrie, perpendiculare zată în lucrări de emailare ; sm ălţuitor. [ P r . : -mai-] — D upă fr. e m a il
două cîte d o u ă .— F r. e llip s o îd e . le u r.
EM A N A — 275 —
E M A N Ă , eman, vb. I. 1. T ran z. A degaja, a îm prăştia u n gaz,
vapori, u n m iros e tc . 2. In tran z. A proveni, a veni de l a . . . ; a izvorî,
a-şi avea originea. — F r. â m a n e r (lat. lit. e m a n a r e ) .
E M A N Â R E , emanări, s. f. A cţiunea de a emana.
E M A N A Ţ IE , emanaţii, s. f. 1. Em itere, degajare (de gaze sau de
v a p o ri); (concr.) ceea ce se degajă. 2. G az o b ţin u t p rin dezintegrarea
radiului. to n u lu i sau actiniului. [V a r.: (înv.) e m a n a ţiu n e 8. f.] — Fr.
â m a n a tio n (lat. Ut. e m a n a tio , -o n is).
E M A N A Ţ ltfN E s. f. v. e m a n a ţie .
E M A N C IP A , emancipez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A(-şi) cîştiga
sau a face să-şi cîştige in d e p e n d en ţa ; a (se) e lib e ra ; (în special) a (se)
elibera din starea de iobăgie. 4 R efl. (D espre copii şi adolescenţi) A-şi
lua unele libertăţi nepotrivite cu vîrsta lui. 2. T ran z. (în v .) A scoate
un m inor de sub tu tela părintească sau a tutorelui şi a-i acorda, înainte
de a ajunge la m ajorat, o parte din drepturile u n u i m ajor. — F r. 6 m a n -
c i p e r (lat. lit. e m a n c ip a r e ) .
E M A N C IP A R E , emancipări, s. f. A cţiunea de a (se) emancipa
şi rezultatul ei.
E M A N C IP A T , -A , emancipaţi, -le, adj. 1. Care n u mai depinde
de cineva sau de ceva, care a devenit liber, independent. 4 (D espre
copii şi adolescenţi) Care şi-a luat unele libertăţi nepotrivite cu vîrsta
lui. 2. (înv.) Scos, înainte de m ajorat, de su b autoritatea părintească
sau a tutorelui. — V. emancipa.
E M A N C IP A Ţ IE s . f . (în v .) Em ancipare. — F r. £ m a n c ip a tio n
(lat. lit. e m a n c ip a tio , •o n is).
E M B A R G O , embargouri, s. n. M ăsură p rin care u n stat interzice
navelor altui stat, cu care se află în conflict, să părăsească porturile sale.
4 R eţinere, în caz de conflict, a b u nurilor aparţinînd unui stat străin.
— F r. e m b a r g o .
E M B A T lC , embaticuri, s. n . (în v .) Form ă de arendare a unei
proprietăţi pe term en lung, în care arendaşul se bucura de toate d rep ­
turile de proprietate. — N gr. e m b a tik io n .
e m b a t i c A r , embaticari, a. m . (în v .) Persoană care ţin e o p ro­
prietate cu em batic. — D in e m b a tic + suf. -ar.
E M B L E M Ă , embleme, s. f. O biect, im agine care poartă în m od
convenţional u n anum it înţeles. — F r. e m b le m e (lat. Ut. e m b le m a ) .
E M B O L tE , embolii, s. f. A stuparea u n u i vas sanguin cu u n cheag
de sînge. — F r. e m b o lie « gr.).
E M B R IO L O G fE s. f. Parte a biologiei care se ocupă cu studiul
em brionului în toate fazele dezvoltării lui. [ P r .: -bri-o-] — F r; e m b r y o -
logie.
E M B R IO N , embrioni, s. m . 1. N um e dat oricărui organism , din
m om entul fecundării ovulului pînă în m om entul cînd toate organele sînt
deplin form ate. 4- G erm en al unei plante, existent în săm înţa d in care
p la n ta va lua naştere p rin germ inaţie. 2. Fig. în c e p u t al u n u i lucru,
al unei acţiuni e tc .; prim a fază a dezvoltării. [ P r .: -bri-on] — Fr.
e m b r y o n (< gr.).
E M B R IO N A R , -A , embrionari, -e, adj. 1. D e em brion, privitor
la em brion, ca u n em brion. ❖ Dezvoltare embrionară — creşterea germ e­
nului în interiorul oului sau în corpul m amei. 2. Fig. Abia născut,
abia ivit; la începutul dezvoltării sale. [ P r .: -bri-o-] — D u p ă fr.
e m b r y o n n a i re .
E M E R G E N T , -A , emergenţi, -te, adj. (D espre u n corp) Care iese
parţial d in tr-u n fluid ; (despre radiaţii) care iese d in tr-u n m ediu. — F r.
E m e rg e n t (lat. Ut. e m e r g e n s , -n tis).
E M E R G E N Ţ Ă , emergenţe, s. f. Ieşirea parţială a u n u i corp d in tr-u n
fluid sau a unei radiaţii d in tr-u n m ediu. — D u p ă fr. £ m e rg e n c e .
E M E R l s. n. (Rar) Şm irghel. — F r. d m e ri.
E M E R lT , -A , emeriţi, -te, adj. (în expr.) M aestru (sau artist,
profesor, medic etc.) emerit = titlu onorific acordat de către Prezidiul
M arii A dunări N aţionale u n u i artist, unui profesor, u n u i m edic etc.
care s-a distins în m od deosebit în activitatea s^. 4 E xperim entat,
versat, priceput. — F r. 6 m 6 r i te (lat. lit. e m e r itu s ) .
E M E R S ltJN E , emersiuni, s. f. Ieşirea parţială a u n u i corp d in tr-u n
lichid în care a fost cu fundat. [P r.: - « - « - ] — F r. 6 m e r s io n (lat. Ut.
e m e r s lo , -o n is).
E M E T lC s. n. T a rtra t de antim oniu şi potasiu, în treb u in ţat în
industria textilă ca m ordant, la prepararea lacurilor şi în medicină.
— F r. 6 m £ tiq u e (lat. lit. e m e tic u s ).
E M F A T IC , -A , emfatici, -e, adj. (Adesea adverbial) P lin de em fază;
nenatural, pretenţios, bom bastic. — F r. e m p h a tiq u e (< gr.).
E M FA Z Ă s. f. A titudine nenaturală, p re te n ţio a să ; exagerare,
afectare. — F r. e m p h a s e (lat. Ut. e m p h a s is ).
E M F IZ E M , emfizeme, s. n . U m flătu ră rezultată d in infiltrarea
aerului sau d in dezvoltarea unui gaz în ţesutul celular al u n o r organe
sau sub piele. ❖ Em fizem pulmonar = dilatare a plâm înilor provocată
de pierderea elasticităţii ţesutului pulm onar. — F r. e m p h y s â m e (< gr.).
E M IC lC L U s. n . v. h e m ic ic lu .
E M IC L f Cf emiclicuri, s. n. (în v .) T ain , mîncare. — T c . y e m e k lik .
E M IG R A , emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie şi a se stabiU
(definitiv sau tem porar) în altă ţ a r ă ; a se expatria. — F r. â m i g r e r
(lat. Ut. e m ig r a r e ) .
E M IG R A N T , -A, emigranţi, -te, s. m . şi f. Persoană care emigrează.
— F r. i m i g r a n t .
E M IG R A R E , emigrări, s. f. A cţiunea de a emigra şi rezultatul e i ;
expatriere.
E M P IR IO C R IT IC IS M
E M IG R A T , -A, emigraţi, -te, s. m. şi f. E m igrant (politic).— După
fr. 6 m ig r6 .
E M IG R A Ţ IE , (rar) emigraţii, s f. 1. S ituaţia în care se găseşte
o persoană emigrată. 2. T im p u l cît cineva este em igrat. 3. T o tali­
tatea persoanelor em igrate din aceeaşi ţară, în acelaşi loc, în tr-o anum ită
epocă. 4. (Rar) Em igrare, expatriere. [V a r.: e m ig r a ţiu n e s. f.] — Fr.
£ m ig r a tio n (lat. Ut. e m ig r a tio , -onis).
E M IG R A Ţ ItJN E s. f. v. e m ig r a ţie .
E M IN A M E N T E adv. în gradul cel mai înalt, p rin excelenţă.
— F r. â m in e m m e n t.
E M IN E N T , -A, eminenţi, -te, adj. Care se distinge prin calităţi
(intelectuale) deo seb ite; excepţional, rem arcabil. — F r. i m i n e n t (lat.
Lit. e m in e n s , -n tis).
E M IN E N Ţ Ă , eminenţe, s. f. (U rm at de u n pronum e posesiv)
T itlu d at cardinalilor şi (în trecut) episcopilor catolici. — F r. 6 m i-
n e n c e (lat. Ut. e m in e n tia ).
E M IN E S C IA N , -A, eminescieni, -e, adj. Care aparţine lui Em inescu,
privitor la Em inescu, în genul operei lui E m inescu. [ P r ,: -ci-an] -— Din
E m in e s c u + suf. -ian.
E M lR , emiri, s. m . T itlu dat unui guvernator sau u nui principe
dom nitor în unele ţări m usulm ane. — F r. 6 m ir .
E M IS A R 1, emis are, s. n . C anal sau conductă care serveşte la
îndepărtarea apelor adunate înf.r-un loc. — D u p ă fr. e m is s a ire .
EM ISAR®, emisari, s. m . T rim is al unei organizaţii politice sau al
unui stat, cu o m isiune sec re tă ; p. ext. persoană trim isă undeva cu o
m isiune oarecare. — F r. g m is s a ir e (lat. Ut. e m is s a riu s ).
E M IS F E R Ă , emisfere, s. f. 1. (G eom .) Jum ătatea unei sfere.
2. Fiecare dintre cele două jum ătăţi ale globului păm întesc, determ inate
de prim ul m eridian sau de ecuator. 4 Fiecare dintre cele două jum ătăţi
ale sferei cereşti. 3. (în expr.) Emisferă cerebrală — fiecare dintre cele
două jum ătăţi ale creierului m are. — F r. h 6 m is p h fe re (lat. Ut. h e m i-
s p h a e r iu m ) .
E M I S F E R IC , -A, emisferici, -e, adj. î n form ă de emisferă. — Fr.
h £ m is p h £ riq u e .
E M IS ItJN E , emisiuni, s. f. 1. Punere în circulaţie de către stat
a h îrtiilor de valoare, a bancnotelor etc. 2. Producere de către u n corp
a un o r gaze sau a u n o r radiaţii care se pot propaga în m ediul încon­
ju rător. 3. Producerea un u i semnal în telecomunicaţii. 4. Program
transm is p rin radio într-o ordine dinainte stabilită. [ P r .: -«-«-] — Fr.
â m is s io n (laţ. Ut. e m is s io , -o n is).
E M IS T IH , emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jum ătăţi ale
unui vers (despărţite p rin cezură). — F r. h £ m is tic h e (lat. lit. h e m i-
s tic h iu m ).
E M lT E , em it. vb. I I I . T ran z. 1. A enunţa, a exprima, a lansa o
părere, o teorie etc. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, u n decret etc.
4 A pune în circulaţie o bancnotă, o hîrtie de valoare etc. 3. A produce
radiaţii care se pot propaga în m ediul înconjurător. — Lat. Ut.
e m i tte r e .
E M IT E N T , -A , emitenţi, -te, adj. Care emite hîrtii <le valoare,
bancnote etc. — L at. lit. e m itte n s , -n tis .
E M IT E R E , emiteri, s. f. F aptul de a emite.
E M IŢ Ă T O R , -O A R E , emiţători, -oare, adj. Care em ite. <> Post
emiţător — post de radioem isiune. 4- (S ubstantivat, n.) Dispozitiv
sau instalaţie care em ite unde sonore ori electrom agnetice sau im pulsii
de curent. — D in e m i t e -f suf. - ( ă )to r (după fr. im etteur).
E M O L lE N T , -A, emolienţi, -te, adj. Care are proprietatea de a
m uia ţesuturile congestionate sau înăsprite. ❖ (S ubstantivat, n.) Lanolina
este un emolient. [ P r .: -li-ent] ■— F r. 6 m o llie n t (lat. Ut. e m o llie n s , -n tis).
E M O T ÎV , -A , emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoţie. 2. Care
se eihoţionează u ş o r ; sensibil, impresionabil. — F r. e m o tif.
E M O T IV IT A T E s . f. F aptul de a se em oţiona uşor ; stare emotivă ;
însuşirea de a fi emotiv. — D upă fr. 6 m o tiv it6 .
E M O Ţ IE , emoţii, s. f. Reacţie afectivă puternică şi uneori neaştep­
tată, adesea cu m odificări în activităţile organism ului, care ogUndeşte
atitudinea individului faţă de realitate. [V a r.: e m o ţiu n e s. f.] — Fr.
â m o tio n .
E M O Ţ IO N A , emoţionez, vb. I. T ranz. şi refl. A produce, a provoca
o em oţie sau a fi cuprins de o emoţie. [ P r .: -ţi-o-] — F r. £ m o tio n n e r.
E M O Ţ IO N A L , -A , emoţionali, -e, adj. Care e propriu em oţiilor;
provocat de o emoţie ; care produce emoţie. [ P r .: -ţi-o-] — D in e m o ţie .
E M O Ţ IO N A N T , *Ă, emoţionanţi, -te, adj. Care em oţionează;
m işcător. [ P r .: -ft-o-] — F r. 6 m o tio n n a n t.
E M O Ţ IO N A T , -A , emoţionaţi, -te, adj. C uprins de e m o ţie ;
mişcat. [ P r .: -ţi~o~] — V. emoţiona.
E M O Ţ ItJN E s. f. v. e m o ţie .
E M P IR E U s . n. ( în mitologia greco-romană) Partea cea mai
de sus a bolţii cereşti, unde se credea că se află locaşul zeilor. — Fr.
e m p y r £ e (< gr.).
E M P IR IC , -A, empirici, -e, adj. Care priveşte em pirism ul, care
are la bază e m p irism u l; bazat (num ai) pe experienţă. — F r. e m p ir iq u e
(lat. Ut. e m p ir ic u s ) .
E M P IR IO C R lT IC , -A , empiriocritici, -e, adj. Care ţine de em pi-
riocriticism , p ropriu em piriocriticism ului. [ P r .: -n-o-] — D in e m p i-
r io c r itic is m .
E M P IR IO C R IT IC IS M s. n. C u re n t filozofic idealist de lasfîrşitu l
secolului al X lX -lea, care neagă existenţa obiectivă a lum ii materiale
E M P IR IS M — 276 —
şi consideră lucrurile ca fenom ene ale conştiinţei, ca sim ple complexe
de senzaţii. [ P r .: -ri-o -]— R us e m p ir io k r itlc lz m .
E M P IR IS M s. n. 1'. C urent filozofic care consideră experienţa
senzorială ca unica sursă a c u n o a şte riişi a cunoştinţelor. 2. Folosire
exclusivă a experienţei în tr-u n dom eniu oarecare de activitate, su b ­
apreciere a rolului teoriei sau al abstracţiei ştiinţifice. — F r. e m p ir is m e .
E M P IR tS T , -A, empirişti, -ste, s. m. şi f. A dept, partizan al em pi­
rismului. — F r. e m p ir ls te .
E M P L A S T R U . emplastre, s. n. Plasture. — Lat. lit. e m p la s tr u m .
E M tJL , emuli. s. m . Persoană care se străduieşte să egaleze sau
să întreacă pe cineva In tr-u n dom eniu de a ctiv ita te ; rival, concurent.
— F r. 6 m u le (lat. lit. a e m u lu s ) .
E M U L A Ţ IE , emulaţii, s. f. Străduinţă de a egala sau de a întrece
pe cineva în tr-u n dom eniu de a ctiv ita te ; întrecere. — F r. g m u la tio n
(lat. lit. a e m u la tio , -o n is).
E M tJL S IE , emulsii, s. f. Amestec lichid al u n o r particule inso­
lubile, care serveşte la obţinerea unui preparat nou. ♦ S trat sensibil
la acţiunea lum inii, depus pe plăcile şi filmele fotografice. Fr.
E m u lsio n .
E M U L S IO N Â , emulsionez, vb. I. In tran z. şi tranz. A form a sau
a p rep ara'o emulsie. [ P r .: -jî-o-] — F r. E m u ls io n n e r.
E M U L S IO N Â R E , >emulsionări, s. f. Acţiunea de a emulsiona.
[ P r .: -«-o-]
E M U L S O R , emulsoare, s. n. A parat care serveşte
la prepararea em ulsiilor. — D u p ă fr. E m u ls e u r.
fiN C E F A L , encefale, t. n. C reier (1).. — F r.
e n c E p h a le (< gr.).
E N C E F A L IC , -A, encefalici, -e, adj. C are aparţine
encefalului, privitor la encefal. — F r. e n c E p h a liq u e .
E N C E F A L IT Ă , encefalite, s. f. Boală cauzată de
inflam area encefalului. — Fr. e n c E p h a lite .
E N C E F A L O lD , -A, encefaloizi, -de, adj. Care
are sinuozităţi ?i o consistenţă asem ănătoare cu a
encefalului. — F r. e n c E p h a lo fd e « gr.).
E N C IC L IC Ă , enciclice, s. f. C irculară oficială
trimisă de papâ preoţilor sau episcopilor catolici. —■Fr.
e n c y c liq u e (< gr.).
E N C IC L O P E D IC , -A , enciclopedici, -e, adj. Care
are caracter de enciclopedie ; p . ext. vast, cuprinzător.
— F r. e n c y c lo p E d iq u e .
E N C IC L O P E D IE , enciclopedii, s. f. T ip de dicţionar (de mari
proporţii) care dă indicaţii precise şi am ple din toate dom eniile sau
d in tr-u n anum it dom eniu de cunoştinţe. — F r. e n c y c lo p E d ie (< gr.).
E N C IC L O P E D IS T , -A , enciclopedişti, -ste, s. m . şi f. 1. N um e
dat gînditorilor progresişti, precursori ai revoluţiei franceze burgheze
de la sfîrşitul secolului al X V III-lea, care s-au grupar în scopul editării
unei enciclopedii. 2. (Rar) Persoană care are cunoştinţe enciclopedice.
— F r. e n cy c Io p E d iste.
E N C L A V Ă , enclave, s. f. N um e dat fragm entelor de roci înglobate
în masa rocilor eruptive. — F r. e n c la v e .
E N C L IT IC , -A , enclitici, -e, adj. (G ra m .; despre cuvinte) Care
este legat de un cuvînt precedent, făcînd corp cu el şi fiind lipsit de
accent propriu. ❖ Articol enclitic — articol hotărît. — F r. e n c litiq u e
(lat. lit. e n c litic u s ).
E N C O M IO N , encomioane, s. n. (G recism înv.) C uvîntare de
laudă, de elogiu. [ P r .: -mi-oh\ — N gr. e n k o m io n .
E N D E C A G O N , endecagoane, 8. n. Poligon cu unsprezece laturi.
— F r. (h )e n d E c a g o n e (< gr.).
E N D E C A S IL A B IC , -A , endecasilabici, -e, adj. (D espre versuri)
Care are unsprezece silabe. — D u p ă fr. (h )e n d E c a s y lla b e (lat. lit.
h e n d e c a s y lla b u s ).
E N D E M IC , -A, endemici, -e, adj. (D espre unele boli) Care are
cauze locale, specifice unei regiuni. — F r. e n d E m iq u e .
E N D E M lE , endemii, s. f. Boală care izbucneşte .periodic în aceleaşi
regiuni. — F r. e n d E m ie (< gr.).
E N D O C A R D , endocarduri, s. n. M em brană subţire care căptuşeşte
cavităţile inimii. — F r. e n d o c a rd e .
E N D O C A R D tT A , endocardite, s. f. Boală care constă în infla­
marea endocardului. — F r. e n d o c a r d ite .
E N D O C A R P , endocarpuri, s. n. Ţ e su t tare care îm bracă săm înţa
unor fructe c a : prunele, cireşele etc. — Fr. e n d o c a rp e .
E N D O C R IN , -A , endocrini, -e, adj. (în expr.) Glandă endocrină =
glandă care îşi varsă direct în sînge secreţiile care conţin h o rm o n i;
glandă cu secreţie internă. ♦ Care aparţine glandelor endocrine, privitor
la glandele endocrine. — F r. e n d o c r in e .
E N D O C R IN O L O G , -A , endocrinologi, -e, s. m . şi f. Specialist
în endocrinologie. — D in e n d o c r in o lo g ie (după bacteriologie: bacte-
riologj.
E N D O C R IN O L O G IE s. f. R am ură a m edicinii care studiază
glandele endocrine şi funcţiile lor. — F r. e n d o c r in o lo g ie (< gr.).
E N D O C R IN O T E R A P ÎE s. f. T ratam e n t medical cu substanţe
extrase din glandele endocrine. — F r. e n d o c r in o th E r a p ie (< gr.).
E N D O D tR M , endoderme, s. n. Foiţa interioară a em brionului
animalelor superioare, în prim a fază de dezvoltare. ♦ S tratul in terio r
al scoarţei unei tu lp in i sau al u n ei rădăcini. — F r. e n d o d e r m e (< gr.).
E N T O M O L O G IS T
E N D O G E N , -A , endogeni, -e, adj. (D espre organele plantelor sau
ale animalelor) D e origine internă, născut şi dezvoltat în interiorul unui
ţesut străin şi ieşit la iveală mai tîrziu. ♦ (D espre fenomene geologice)
Provocat de forţe care provin din interiorul pâm întului. — F r. e n d o g e n e .
E N D O L ÎM F Ă s. f. L ichid care se află în labirintul urechii
interne. — F r. e n d o ly m p h e (< gr.).
E N D O S M 0 Z Ă s . f . F enom en de trecere a unui lichid printr-o
m em brană din m ediul exterior acesteia în spaţiul m ărginit de
m em brană. — F r. e n d o s m o s e (< gr.).
E N D O T E R M IC , «A, endotermici, -e, adj. (D espre unele fenomene
fizice sau chimice) Care se produce cu absorbţie de căldură. — Fr.
e n d o th e r m iq u e (< gr.).
E N E R G E T IC , -A, energetici, -e, adj. Privitor la producerea şi
la folosirea diferitelor form e de energie. — F r. E n e rg E tiq u e (< gr.).
E N E R G E T IC Ă s. f. Ram ură a fizicii care studiază fenomenele
produse în sistemele fizice din punctul de vedere al transform ărilor de
energie dintr-o formă în a lta ; ram ură a tehnicii care se ocupă cu studiul
surselor şi posibilităţilor tehnico-econom ice de exploatare şi utilizare
a diferitelor forme de energie. — F r. E n e rg E tiq u e .
E N E R G IC , -Ă , energici, -e, adj. (Adesea adverbial) Plin de vigoare
de energie (2 ); hotărît, viguros ; care oglindeşte, exprim ă energie (2 ). ♦
(D espre m edicam ente) Cu acţiune prom ptă ; eficace. — F r. E n e rg iq u e .
E N E R G ÎE , energii, s. f. 1. C apacitatea unui sistem fizic de a
efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare dată în altă stare dată.
2. Forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona. — F r. E n e rg ie
(lat. lit. e n e r g ia ).
E N E R V A , enervez, vb. I. T ranz. şi refl. A face să-şi piardă sau
a-şi pierde calmul, a-şi ieşi sau a scoate pe cineva din fire ; a (se) înfuria,
a (se) irita. — F r. E n e rv e r.
E N E R V A N T , -A, enervanţi, -te, adj. Care enervează; supărător,
iritant. — F r. E n e rv a n t.
E N E R V A R E , enervări, s. f. T ensiune nervoasă caracterizată prin
nelinişte, nerăbdare, a g ita ţie ; iritare. — V. enerva.
E N E R V Â T , -A, enervaţi, -te, adj. în stare de iritare ; scos din fire ;
nervos, iritat. — V. enerva.
E N G L E Z 1, englezi, 8. m . Persoană care face parte din populaţia
de bază a Angliei. — It. in g le se .
E N G L E Z 1, -Ă , englezi, ~e, adj. Care aparţine Angliei sau populaţiei
ei, privitor la Anglia sau lă populaţia e i ; britanic. ♦ (S ubstantivat, f.)
L im ba engleză. — It. in g le se.
E N G L E Z E S C , -E A S C Ă , englezeşti, adj. Care aparţine englezilor
sau A ngliei, privitor la englezi sau la Anglia. — D in en g lez* + suf. -esc.
E N G L E Z E Ş T E adv. Ca englezii, în lim ba engleză. ❖ Expr.
A o şterge (sau a pleca) englezeşte — a pleca repede şi pe neobservate.
— D in en g lez* + suf. -eşte.
E N G L E Z O A IC Ă , englezoaice, s. f. Fem eie care face parte din
populaţia de bază a Angliei. [ P r .: -zoai-]— D in e n g le z 1 + suf. -oaică.
E N G O L P IO N , engolpioane, s. n. Iconiţă lucrată d intr-un metal
preţios sau din smalţ, pe care o poartă arhiereii atîm ată de gît. — N gr.
e n k o lp io n .
E N IG M A T IC , -A, enigmatici, -e, adj. Care constituie sau ascunde
o enigmă, greu de înţeles ; tainic, misterios. — F r. E n ig m a tiq u e (lat.
Ut. a e n ig m a tic u s ).
E N ÎG M Ă , enigme, s. f. L u c ru greu de înţeles, nelăm urit, ascuns ;
taină, mister. ♦ G hicitoare, şaradă. — F r. E n ig m e (lat. lit. a e n ig m a ) .
E N O L O G ÎE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu vinificaţia şi cu studiul
produselor derivate ale viei şi ale vinului. [V a r.: o e n o lo g ie s. f.]
— F r. o e n o lo g ie (< gr.).
E N O R IA Ş , -Ă , enoriaşi, -e, s. m . şi f. Persoană care, practicînd
un cult, ţine de o anum ită parohie. [ P r .: -ri-af] — D in e n o r ie + suf. -aş.
E N O R lE , enorii, s. f. Parohie. — N gr. e n o ria .
E N O R M , -A , enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaş, colosal.
♦ (Adverbial) a ) Foarte m ult. b ) (U rm at de determ inări adjectivale
introduse prin prep. « d e », formează superlativul acestora) Extrem
d e . . extraordinar d e . . . — F r. E n o rm e (lat. lit. e n o rm is ).
E N O R M IT A T E , enormităţi, s. f. L ucru de n e crez u t; exagerare,
absurditate. — F r. E n o rm itE (lat. lit. e n o r m ita s , -a tis ).
E N T E R ÎT A , enterite, s. f. Boală care constă în inflam aţia mucoasei
care căptuşeşte intestinul. — F r. e n tE r ite (< gr.).
E N T E R O C O L lT Ă , enterocolite, s. f. Boală care constă în infla­
maţia intestinului subţire şi a colonului. — F r. e n tE ro c o lite .
E N T IM £ M Ă , entimeme, s. f. (Logică) Form ă prescurtată de silo­
gism, în care una dintre prem ise sau concluzia n u este exprim ată, ci
subînţeleasâ. — F r. e n th y m E m e (lat. lit. e n th y m e m a ) .
E N T IT Â T E , entităţi, s. f. C onţinut de sine stătător, existenţă
delim itată (ca întindere, im portanţă, valoare etc.). — F r. e n titE (lat.
Ut. e n tita s , -a tis).
E N T O M O L O G , entomologi, s. m . Specialist în entomologie. — li
e n to m o lo g o (< gr.).
E N T O M O L O G IC , -Ă , entomologiei, -e, adj. Care aparţine ento­
mologiei, privitor la entomologie. — Fr. e n to m o lo g iq u e .
E N T O M O L O G IE s. f. R am ură a zoologiei care se ocupă cu studiul
insectelor. — F r. e n to m o lo g ie (< gr.).
E N T O M O L O G IS T , entomologişti, a. m . (Rar) Entom olog. — Fr.
e n to m o lo g is te .
ENTORSĂ — 277 —
E N T O R S Ă , entorse, s. f. Leziune trau m atică a u n ei articulaţii
cauzată de extensiunea bruscă sau de ruperea u n o r ligam ente. — Fr.
e n to r s e .
E N T O Z O Ă R , entozoare, s. n . (L a p l.) N um e generic dat anim a­
lelor care trâresc ca parazite în interiorul unei vietăţi; (şi la sg.) ani­
m al d in această categorie. [ F r .: -zo-ar] — D u p ă fr. e n to z o a ir e s
(< gr.).
E N T R O P IE , entropii, s. f. M ărim e de stare term ică a sistemelor
fizice, care creşte în cursul oricărei transform ări ireversibile a lor şi
răm îne constantă în cursul oricărei transform ări reversibile. — F r.
e n tro p ie .
E N T U Z IA S M s. n . Stare de însufleţire p u te rn ic ă ; avînt, înflă­
cărare. [ P r .: -zi-asm] — F r. e n th o u s ia s m e (< gr.).
E N T U Z IA S M A , entuziasmez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) însufleţi,
a (se) înflăcăra. [ P r .: - « ‘-as-] — F r. e n th o u s ia s m e r .
E N T U Z IA S M A T , -A , entuziasmaţi, -te, adj. C uprins de en tu ­
ziasm ; însufleţit, înflăcărat. [Pr. : -zi-as-] — V. entuziasma.
E N T U Z IA S T * -Ă, entuziaşti, -ste, adj. (Adesea substantivat)
Stăpînit de entuziasm , gata să se devoteze unei idei, unei cauze m a ri;
care dovedeşte entuziasm . [ P r .: -zi-ast~\ — F r. e n th o u s ia s te .
E N U M E R A , enămăr, vb. I. T ran z. A num ăra unul cîte unul,
a num i rînd pe r în d ; a înşira. — F r. E n u m E re r (lat. lit. e n u m e r a r e ) .
E N U M E R A R E , enumerări, s. f. A cţiunea de a enumera şi rezul­
tatu l e i ; înşirare.
E N U M E R A T lV , -A , enumerativi, -e, adj. Care conţine o enum e­
rare, privitor la o enum erare. — F r. E n u m E ra tif.
E N U M E R A R E , enumeraţii, s. f. 1. Enum erare. 2. Figură de stil
care constă în înşirarea u n o r argum ente, fapte etc. privitoare la aceeaşi
îm prejurare sau tem ă. ♦ (în v .) Parte a u n u i discurs care precedă
peroraţia şi în care autorul recapitulează argum entele expuse anterior.
— F r. E n u m E ra tio n (lat. lit. e n u m e r a tio , -onis).
E N tJ N Ţ , enunţuri, s. n. Form ulare a datelor unei p ro b lem e;
•formulă prin care se exprim ă ceva. — F r. EnoncE (după anunţ).
E N U N Ţ A , enănţ, vb. I. T ran z. A formula, a exprima, a expune
o idee, o teorie etc. — F r. E n o n c e r (lat. lit. e n u n tia r e ) .
E N U N Ţ A R E , enunţări, s. f. A cţiunea de a enunţa şi rezultatul e i ;
formulare, exprim are, expunere.
E N U N Ţ IA T IV Ă , enunţiative, adj. f. (în expr.) Propoziţie enun­
ţiativă = propoziţie care cuprinde relatarea în mod obiectiv, fără
participarea afectului, a unei constatări sau a unei observaţii. [Pr.':
-ţi-a-] — F r. E n o n c ia tif (lat. lit. e n u n tia tiv u s ) .
E N Z lM Ă , enzime, e. f. Substanţă produsă de anum ite celule vii,
care are acţiune catalitică în m ulte reacţii din chim ia organică. — F r.
e n z y m e « gr.).
E O C E N 8. n. Epocă geologică cuprinsă în p artea inferioară a
perioadei paleogene, caracterizată p rin dezvoltarea n u m u liţilo r; n um u-
litic. [ P r .: e-o-] — F r. EocEne (< gr.).
EOLIĂN» -A , eolieni, -e, adj. Care este acţionat sau produs de
vînt. ♦ Formaţie eoliană — form aţie geologică a cărei origine se dato-
re şte acţiunii de tran sp o rt, de sedim entare sau de eroziune a vîntului.
[ P r .: e-orli-an] — F r. EoUen.
E O L lT IC , -A , eolitici, -e, adj. C are aparţine epocii pietrei cioplite,
privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei
cioplite. [ P r .: e-o-] — F r. E o lith iq u e .
E O L O T R O P , -A , eoiotropi, -e, adj. (D espre unele corpuri, su b ­
stanţe etc., în opoziţie cu izotrop) Care nu prezintă proprietăţi identice
în toate direcţiile. [Pr. : e-o-] — Fr. E o lo tro p e .
E O L O T R O P IE , eolotropii, s. f. P roprietatea de a fi eolotrop.
[ P r . : e o-] — Fr. E o lo tro p ie .
E P A R H IA L , eparhiali, -e, adj. Care aparţine eparhiei, privitor
la eparhie. [ P r .: -hi-al] — D in e p a r h ie -f suf. -al.
E P A R H IE , eparhii, s. f. D iviziune adm inistrativă bisericească
avînd ca şef u n episcop ; episcopie. — N gr. e p a r h ia .
E P A T A , epatez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A uim i, a impresiona
p rin purtare, atitudine sau ţin u tă neobişnuită, extravagantă. — Fr.
E p a te r.
E P A V Ă , epave, s. f. R ăm ăşiţă a unei nave distruse sau naufragiate.
♦ Fig. Persoană ajunsă în tr-o stare fizică sau m orală mizerabilă.
— F r. E pave.
E P E N T E T IC , -A, epentetici, -e, adj. (D espre sunete) A părut
prin epenteză. — F r. E p e n th E tlq u e .
E P E N T E Z Ă , epenteze, s. f. Fenom en fonetic constînd în apariţia,
în interiorul unui cuvînt, a u n u i su n et nou. — Fr. E p e n th E se (lat. lit.
e p e n th e s is ).
E P IC , -A , epici, -e, adj. Care exprim ă, în form ă de naraţiune, idei,
sentim ente etc. ale eroilor unei întîm plări reale sau imaginare. ❖ Gen
epic — unul dintre^ principalele genuri literare, care cuprinde diverse
specii de naraţiuni în versuri şi p ro z ă : balada, epopeea, nuvela, romanul
etc. ♦ Fig. D e proporţii v a ste ; grandios. — Fr. E p iq u e (lat. lk . e p ic u s).
E P IC A R P , (rar) epicarpuri, s. n. M em brană subţire care acoperă
fructul unei plante. — F r. E p ic a rp e .
E P IC E N , epicene, adj. n. (D espre substantive num e de fiinţe)
Care are aceeaşi formă p en tru desem narea am belor sexe. — F r. e p ic E n e
(lat. lit. e p ic o e n u s ).
E P IC E N T R U , epicentre, s. n . L oc de pe suprafaţa globului situ at
deasupra focarului u n u i cu trem u r. — F r. E p ic e n tre (< gr.).
EPISCOP
E P I C H E R E M A , epichereme, a. f. (Logică) Silogism în care p re ­
misele apar am plificate p rin adaosuri de m otivări suplim entare. — Fr.
E p ich E rE m e (lat. lit. e p ic h e r e m a ) .
E P IC U R I A N , -A , epicurieni, -e, adj., s. m . şi f. I. Adj. (Adesea
substantivat) Care ţine de epicurism , care aderă la epicurism . 2. S. m. şi
f. (D epr.) Persoană înclinată spre plăceri. [ P r .: -ri-an] — F r. E p ic u rie n .
E P IC U R IS M 8. n. D octrină m aterialistă (aparţintnd lui Epicur)
care explica lumea, fenomenele, cunoaşterea în chip raţionalist-m ate-
rialist şi com bâtea misticism ul, d a r care susţinea totodată o teorie
etică a fericirii raţionale la baza căreia stă repaosul, liniştea şi satis­
facţia individualistă, egoistă. — F r. E p ic u ris m e .
E P ID E M IC , -A, epidemici, -e, adj. (D espre unele
boli) Cu caracter de ep id e m ie ; contagios. — F r.
E p id E m iq u e .
E P ID E M IE , epidemii, s. f. Boală infecţioasă care
se extinde, prin contam inare, la u n num ăr m are de
persoane dintr-o localitate, regiune e t c .; molimă.
— F r. E p id E m ie (lat. lit. e p id e m ia ) .
E P ID E M IO L O G IE s. f. Ştiinţă care studiază
cauzele şi natura epidem iilor, precum şi măsurile
m enite a Ie preveni şi com bate. [ P r .: -mi-o-] — F r.
E pid E m io lo g le.
E P ID E R M Ă , epiderme, s. f. S trat exterior, super­
ficial, care acoperă derm a şi formează, îm preună cu
aceasta, pielea care înveleşte corpul om ului şi al ani­
m alelor superioare. ♦ Ţ esutul exterior de protecţie
al plantelor. — F r. E p id e r m e (lat. Kt. e p id e r m ia ) .
E P ID E R M IC , -Ă , epidermici, -e, adj. Care «par- Epifiză (1)
ţine epiderm ei, privitor la epiderm ă, de natura
epiderm ei. — Fr. E p id e r m iq u e .
E P ID IA S C O P , epidiascoape, s. n. A parat care serveşte la proiec­
tarea pe u n ecran a unei figuri ilum inate. [ P r .: -di-as-] — F r. Epi-
d ia s c o p e .
E P IF lZ Ă , epiftze, s. f. 1. C apătul
oaselor lungi, form at din ţesut spongios.
2. G landa pineală. — F r. E p lp h y se (< gr.).
E P IG A S T R IC , -Ă, epigaitrici, -e, adj.
Care ţine de epigastru, privitor la epi-
gastru. — F r. E p ig a s tH q u e .
E P IG A S T R U s. n. Partea superioară
a abdom enului, cuprinsă între coaste şi
o m b ilic ; (pop.) lingurea. — F r. E p ig as-
tr e {< gr.).
E P IG E N E T IC , -A, epigenetici, -e, adj.
(D espre un depozit de m inereu) Care e
mai recent decît rocile în care e cuprins.
— F r. E p iţE n E tiq u e.
E P IG L O T Ă , eptglote, s. f. M em brană Epigastru
fibro-cartilaginoasă, aşezată în partea supe­
rioară a laringelui, care astupă glota p en tru a îm piedica pătrunderea
alim entelor pe căile 'respiratorii. — F r. E p lg lo tte (< gr.).
E P I G â N , epigoni, s. m . U rm aş, succesor (inferior predecesorilor).
— L at. lit. e p ig o n u s .
E P IG R A F , epigrafe, s. n. Scurtă
m axim ă sau enunţare (citată din tr-u n
autor) pusă la începutul unei cărţi, al
unui capitol etc. pentru a indica în
rezum at conţinutul sau spiritul în care
s-a scris. ♦ Scurtă inscripţie p e faţadă
unei construcţii, a unui m onum ent etc.
— F r. E p ig ra p h e (< gr.).
E P IG R A F tE s. f. Ştiinţă care se
ocupă cu studiul inscripţiilor vechi. — Fr.
E p ig ra p h le .
E P IG R A F lS T , -Ă , epigrafişti, -ste,
s. m . şi f. Specialist în epigrafie. Epiglotă
— F r. E p ig ra p h is te .
E P IG R A M A T IC , -A , epigramatici, -e, adi. Care are caracter de
e p ig ra m ă ; satiric, înţepător, usturător. — F r. E p ig r a m m a tiq u e (lat.
lit. e p ig r a m m a tic u s ) .
E P IG R Ă M Ă , epigrame, s. f. Scurtă poezie care satirizează elem en­
tele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. si se term ină
p rin tr-o trăsătură de spirit. — F r. E p ig ra m m e Oat. lit. e p ig r a m m a ) .
E P IL E P S IE , epilepsii, s. f. Boală a sistem ului nervos caracteri­
zată prin arcese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei. — F r.
E p ile p s ie (lat. lit. e p ile p s ia ).
E P IL E P T IC , -A, epileptici, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. C u caracter
de e p ilepsie; asem ănător cu manifestările epilepsiei. 2. S. m. şi f.
Persoană bolnavă de epilepsie. — Fr. E p ile p tiq u e (lat. lit. e p ile p tîc u s ),
E P IL O G , epVomri, s. n . Parte finală a unor lucrări literare, în
care autorul subliniază anum ite idei din opera sa prin fapte care încheie
povestirea. ♦ Fig. Sfîrşit al unei situaţii, al unei acţiuni etc. — Fr.
E p ilo g u e Oat lit. e p ilo g u s).
E P IL O G A , epUoghez, vb. I. T ran z. (Rar) A term ina, a încheia.
— D in e p ilo g .
E P IS C O P , episeopi, s. m . G rad înalt în ierarhia bisericească,
im ediat inferior m itro p o litu lu i; persoană care are acest grad (şi conduce
o eparhie). [A cc. ş i: episcâp] — N gr. e p isk o p o s (lat. Ut. e p is c o p y s ).
EPISCOPAL — 2 78 —
E P IS C O P A L , -A, episcopali, -e, adj. Care aparţine episcopului
sau episcopiei, p riv ito r la episcop sau la episcopie. — F r. E p isc o p a l
(lat. lit. e p isc o p a lis ).
E P IS C O P A T , episcopate, s. n. Rangul, dem nitatea, funcţia de
e p isc o p ; tim pul cît este în funcţie ufi e p isc o p ; episcopie. — F r. E p is­
c o p a t (lat. lit. e p is c o p a tu s ).
E P IS C O P IE , episcopii, s. f. T erito riu asupra căruia se extinde auto­
ritatea unui episcop ; e p a rh ie ; reşedinţa episcopului. — N gr. e p is k o p ia .
•istovire, sleire, extenuare. [ P r .: -pu-i-]
E P IS O D , episoade, s. n. 1. A cţiune secundară in tr-o operă narativă
ori dram atică sau u n fragm ent din acestea. ♦ ( tn dram a veche grecească)
Parte a acţiunii delim itată p rin intervenţiile corului. + Frază muzicală
de im portanţă secundară, intercalată în tre principalele p ărţi ale unei
compoziţii, pentru a aduce o variaţie. 2. În tîm p lare d in viaţa cuiva.
[V a r.: e p iz E d s. n.] — F r. E p iso d e (< gr.).
E P IS O D IC , -A , episodici, -e, adj. Care ţin e de u n episod : secundar,
fntîm plător, incidental. — F r. E p iso d iq u e .
E P IS T A T , epistaţi, s. m . (în v .) 1. Cel mai m ic grad de ofiţer
de p o liţie ; subcom isar; persoană care avea acest grad 2. A dm inis­
trator, intendent» logofăt, vechil. [ V a r.: i p is tâ t s. m .]— N gr. e p is ta tis .
E P IS T O L A R , -A , epistolari, -e, adj. P riv ito r la m odul, la arta
de a scrie scrisori ; scris, com pus în form ă de scrisoare sau de scrisori.
— F r. E p is to la ire (lat. lit. e p is to la ris ).
E P IS T O L A , epistole, s. f. 1. Scrisoare. 2. Com poziţie literară în
versuri, varietate a poeziei didactice, în care se tratează u n subiect
filozofic, moraî etc. su b form ă de scrisoare. — L at. lit. e p is to la .
E P IS T O L IE , epistolii, s. f. Scrisoare. — N gr. e p is to li.
E P IT A F , epitafuri, s. n. 1. Inscripţie fu n e ra ră ; p . ext. placă cu
o inscripţie funerară. ♦ M ică bucată în 'v e rsu ri, com pusă la m oartea
unei persoane. 2. O biect de cult care constă d in tr-o bucată de stofă
pe care este brodată o scenă reprezentînd punerea în m orm înt a lui
Iisus H ris to s ; aer*. — N gr. e p ita f io n .
EPITA L A M » epitalame, s. n. (Livresc) C întec de n u n tă sau mic
poem com pus în cinstea m irilor. — F r. E p ith a la m e (lat. lit. e p ith a -
ia m lu m ).
E P IT E L lA L , -A , epiteliali, -e, adj. Care aparţine epiteliului, p ri­
vitor la epiteliu. [ P r .: -li-al] — F r. E p ith E lial.
E P ITfSLIU , epitelii, s. n. Ţ e s u t care formează învelişul pielii, al
mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. [ P r .: -liu] — Fr.
E pithE U um .
E P IT fiT , epitete, s. n. D eterm inant expresiv, de obicei cu funcţiune
de adjectiv, pus pe lîngă u n substantiv. — F r. E p ith E te (lat. lit. e p i-
th e to n ).
E P IT R A H lL , epitrahile, s. n. Patrafir. — N gr. e p itr a c h e lio n .
E P lT R O P , epitropi, s. m . 1. T u to re . 2. (Reg.) A dm inistrator
al u nui bun, în special al averii unei b iseric i; efor. [Acc. ş i : epitrâp]
— N gr. e p itro p o s .
E P IT R O P lE , epitropii, s. f. 1. T u telă. ♦ îngrijire. 2. (Reg.)
Consiliu de epitropi (2 ); instituţie condusă de u n consiliu de epitropi.
3. F uncţia de epitrop. — D in e p itr o p 4- suf. -ie.
E P lU , epiuri, s. n . D ig de piatră sau de nuiele, construit de la
malul unei ape către larg, p en tru a-i m icşora lăţim ea sau p e n tru a apăra
malurile de eroziuni. — F r. Epi [de bordage].
E P IZ O Â R , epizoare, s. n. (L a pl.) N um e generic dat animalelor
care trăiesc, ca parazite, pe pielea altor animale; (şi la sg.) anim al din
această categorie. — D u p ă fr. E p iz o a ire .
E P IZ O D s . n. v. e p iso d .
E P IZ O O T IE s. f. E xtindere p rin contam inare a unei boli infec-
ţioase la u n num ăr m are de vite d in tr-o localitate sau d intr-o regiune.
— F r. E pizo o tie.
E P O C A L , -A , epocali, -e, adj. M enit să m archeze o e p o c ă ; de
m are răsunet, de o valoare covîrşitoare. — D in e p o c ă + suf. -al.
£ P O C Ă , epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui
dom eniu de activitate, care se deosebeşte d e celelalte p rin anum ite
evenim ente caracteristice, însem nate. ❖ E xpr. A face epocă — a atrage
atenţia, a face vîlvă, a se im pune la u n m om ent dat. 2. T im p (în care
se repetă periodic acelaşi lu cru în aceleaşi condiţii). Epoca negurilor
in deltă sosise (BA RT). 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc.
ş i : epâcă. — V a r.: (înv.) E p o h â s. f.] — F r. E p o q u e (< gr.).
E P O D Ă , epode, s. f. Poezie com pusă din distihuri. — F r. E pode
(lat. lit. e p o d o s).
fiP O H A s. f. v. e p o c ă ,
E P O L fiT , epoleţi, s. m. B andă de stofă care se aplică pe umerii
uniform elor şi pe care de obicei se indică gradul, specialitatea etc. — Fr.
E p a u le tte .
E P O N J s. n. Ţ esătură moale cu fire buclate pe una dintre feţe
sau pe am îndouă feţele, din care se fac prosoape, halate de baie etc.
E P O P fiE , epopei, s. f. Poem epic de mari dim ensiuni, în care se
povestesc, în versuri, fapte eroice, legendare sau isto ric e ; p. ext. p ro ­
ducţie epică. ♦ Ş ir de fapte eroice şi glorioase. — F r. EpopE e (< gr.).
£ P O S , eposuri, s. n. (Livresc) Epopee. —- G erm . E p o s {< gr.).
E P R U B £ tA , eprubete, s. f. T u b de sticlă cu pereţii su b ţiri şi
rezistenţi, închis la un capăt, în treb u in ţat în m unca de laborator. — Fr.
E p ro u v e tte (după probă).
E P R U V £ T A , epruvete, s. f. Piesă de probă confecţionată d in tr-u n
anum it material, p e n tru a fi supusă u n o r încercări, în yederea deter­
m inării proprietăţilor acestuia. — Fr. E p ro u v e tte .
E R IT E M
E P U IZ A , epuizez, vb. I. 1. T ran z. A term ina, a sfîrşi, a isprăvi
un b un m aterial (consum înd, vînzînd e tc .). 2. T ran z. A lăm uri
com plet, a discuta în toate am ănuntele, a isprăvi de studiat o p ro ­
blemă. 3. T ran z. şi refl. A (se) istovi,
a (se) slei, a (se) extenua. [ P r .: -pu-i-\
— F r. E p u ise r.
E P U IZ A R E s. f. A cţiunea de a (se)
e p uiza; term inare, sfîrşire, isprăvire;
E P U IZ A T , -A , epuizaţi, -te, adj.
Istovit, sleit, slăbit, extenuat. [ P r .:
-pu-i-] — V. epuiza.
E P U R A , epurez, vb. I. T ran z , 1.
A curăţa u n aiţiestec, o soluţie etc. de
substanţele sau de corpurile nefolositoare
sau dăunătoare. 2. A curăţa, a întări o
in stituţie, o întreprindere, o organizaţie
etc. prin îndepărtarea elem entelor ne- Eprubete
corespunzătoare. ♦ A îndepărta dintr-o
bibliotecă cărţile dăunătoare sau necorespunzătoare din p u n c t de vedere
ştiinţific. — F r. E p u r e r .
E P U R A R E , epurări, s. f. A cţiunea de a epura.
E P U R A Ţ IE , epuraţii, s. f. Epurare. — F r. E p u ra tio n .
E P tJR Ă , epure, 's. f. D esen liniar care reprezintă în proiecţii dife­
ritele părţi ale unei maşini, ale unei case etc. ♦ R eprezentare grafică
precisă în scopul rezolvării unei problem e cu ajutorul construcţiilor
geometrice. ♦ Diagram ă. — F r. E p u re .
E R A T Ă , erate, s. f. L istă care se adaugă la o tipăritură şi care
conţine îndreptarea erorilor de tipar, uneori şi de fond, strecurate în
text. — F r. e r r a t a (lat. lit. e r r a t a ) .
E R A T IC , -A , eratice, adj. n. şi f. (în expr.) Bloc eratic sau stincă
eratică — bloc de piatră adus mai ales de gheţari şi aşezat în regiuni
cu care n u are nim ic com un din p u n c t de vedere geologic. — F r. e r r a -
tiq u e (lat. lit. e r r a tic u s ) .
£ R A , ere, s. f. 1. Perioadă istorică care începe cu data unui anum it
evenim ent sau fapt de la care se porneşte num ărătoarea anilor. 2. E po­
că (1 ). 3. Fiecare dintre m arile diviziuni în care este îm părţită istoria
păm întului. — F r. E re (lat. lit. a e r a ) .
E R B A C fE , erbacee, adj. f. (D espre plante) Care are tulpina fra­
gedă, moale şi apoasă, d e obicei verd e.— F r. h e rb a c E (la t. lit. h e r b a -
ceu s).
E R B IC ÎD , erbicide, s. n. S ubstanţă care distruge ierburile dăună­
toare agriculturii, — F r. h e rb lc id e .
e r b i v O r , -A , erbivori, -e, adj. (D espre animale, adesea substan­
tivat) Care se hrăneşte num ai cu plante, în special cu iarbă. — Fr.
h e rb iv o re .
E R C U L E A N , -A adj. v. h e r c u le a n .
E R £ C T , -A , erecţi, -te, adj. (D espre plante) R idicat d rept în sus
vertical. — L at. lit. e r e c tu s .
E R E D IT A R , -A, ereditari, -e, adj. 1. (D espre particularităţi
fizice sau psihice) Care se transm ite p rin ereditate (1 ). 2, (D espre
un bun, u n privilegiu etc.) Care se transm ite prin m oştenire. ❖ Prinţ
ereditar = p rin ţ care are dreptul să m oştenească tronul sau (rar) să
întemeieze o dinastie. — F r. h E r E d ita ire (lat. lit. h e r e d ita r iu s ) .
E R E D IT A T E s. f. 1. P roprietatea vieţuitoarelor de a transm ite
urm aşilor însuşirile pe care le-au dobîndit în cursul evoluţiei lor pe
glob, sub influenţa factorilor m ediului înconjurător. 2. (Jur.) M oştenire,
succesiune. — F r. hE rE ditE (lat. lit. h e r e d ita s , -a tis).
E R £ S , eresuri, s. n. C redinţă în forţe miraculoase, su p ra n atu rale ;
concepţie falsă (transform ată în d e p rin d e re ); pre ju d e c ată ; superstiţie ;
eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepţiile com une (ale unei
societăţi); p. ext. rătăcire, păcat. — Slav (v. sl. e re s ! < gr.).
E R £ T E , ereţi, s. m . N um ele a două păsări răpitoare de z i : a ) pasăre
m are de culoare cenuşie, cu pîntecele alburiu, cu ciocul scurt şi încovoiat,
care atacă păsările şi unele mam ifere mici ( A stur pălumbarius) ; u liu ;
b ),p asă re mijlocie cu spinarea albastră şi capul cenuşiu, care se hrăneşte
cu păsărele (Falco subbuteo).
E R fiT IC , -A, eretici, -e, s. m . şi f. (Adesea adjectival) wAdept,
susţinător, propovăduitor al unei erezii. — Slav (v. sl. e r e tik u < gr.).
E R E Z ÎE , erezii, s. f. 1. D octrină sau credinţă religioasă care ia
naştere în sînul unei biserici, abătîndu-se de la dogmele consacrate
şi care este condam nată de biscrica respectivă. 2. Greşeală, eroare.
— F r. hE rE sie (lat. lit. h a e re s is ).
E R G s. m . (Fiz.) U nitate de lucru mecanic egală cu lucrul mecanic
efectuat de forţa de o dină care îşi deplasează punctul de aplicaţie cu
u n centim etru în direcţia ei. — F r. e rg .
E R G O T lN Ă s. f. S ubstanţă otrăvitoare care se obţine din secara
cornută şi care.se întrebuinţează îm potriva hemoragiilor. — Fr. e rg o tin e .
£ R H A s. f. (Reg.) Piele de viţel foarte subţire, bine tăbăcită, care
se aplică pe bundiţe şi pe care se brodează flori. — P ol. je rc h a
(magh. irh a ).
E R IJA , erijez, vb. I. R efl. (U rm at de determ inări introduse prin
prep. « în •) A-şi atribui fără nici un d rept o situaţie, u n rol care conferă
autoritate, a se da d r e p t . . . , a voi să treacă d r e p t . .. — F r. E rig e r.
E R IT £ M s. n. Roşeaţa în formă de pete care apare pe pielea
corpului în diferite boli. ❖ Eritem nodos = sim ptom al mai m ultor
boli, caracterizat p rin apariţia pe pielea corpului a unor noduli tari
sau a unor băşici sero ase,— F r. E ry th E m e (< gr.).
E RIZIPEL — 2 79 —
E R IZ IP E L s. n . Boală infecţioasă care sc m anifestă p rin infla­
marea şi înroşirea u n ei p orţiuni a pielii şi p rin tem p eratu ră rid ic a tă ;
(pop.) brîncă. — F r. 6 ry sip & le (lat. lit. e ry s ip e la s ).
E R M E N E tJT IC Ă s. f. (R ar) A rta in terp retării u n u i te x t antic. —
F r. h e r m â ’n e u tiq u e (<gr.).
E R M E T IC , -A , ermetici, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. (D espre
un 3istem de închidere) Care astupă perfect, care n u perm ite să pătrundă
sau să iasă nim ic. 2. Fig. G reu de înţeles. ❖ Poezie ermetică = poezie
decadentă caracterizată p rin obscuritate voită. — F r. h e r m d tiq u e .
E R M E T IS M s. n. O bscuritate voită practicată în poezia decadentă.
— F r. h e r m â tis m e .
E R M lT , ermifi, a. m . (Franţuzism ) Pustnic, sihastru, schim nic.
— F r. e r m i t e (lat. lit. e r e m ita ) .
E R M IT A G IU s . n. v. e r m i t a j .
E R M IT A J, ermitaje, s. n. (Franţuzism ) L ocuinţa u n u i e rm it;
p. ext. loc retras. [V a r.: (înv.) e r m i t â g i u s. n.] — F r. e r m ita g e .
E R O Ă R E , erori, s. f. 1. L ipsă de concordanţă între percepţiile
noastre şi realitatea obiectivă, confirm ată de p ractică; cunoştinţă
greşită, falsă despre realitatea o b iectiv ă; idee, părere, opinie
greşită; ceea ce e g reşit; greşeală. ❖ Eroare probabilă= diferenţă
probabilă între datele obţinute p rin tr-u n calcul şi cele ob ţin u te pe bază
de experienţă. ❖ E xpr. A induce (pe cineva) în eroare — a înşela, a
amăgi. 2. D iferenţa d in tre valoarea reală a unei m ărim i şi valoarea calcu­
lată a acestei m ărim i. — F r. e r r e u r (lat. lit. e r r o r , -o ris).
E R O D IU , erodii, s. m . (O rn it.) E gretă. — Slav (v. sl. e r o d il < gr.).
E R O lC , -Ă , eroici, -e, adj. Care ţine de erou,, caracteristic eroilor,
cu calităţi de e ro u ; p. ext. m ăreţ, grandios. ♦ (D espre opere literare)
Care are drept su b iect faptele u n o r eroi. — F r. h & ro iq u e (lat. lit.
h e ro ic u s ).
E R O IC fiŞ T E adv. (în v .) Ca u n erou. — D in e r o ic -f suf. -eşte.
E R O IC O M IC , eroicomice, adj. n. (în expr.) Poem eroicomic =
poem care tratează u n subiect comic în form a unei epopei. — Fr.
h 6 ro I-c o m iq u e .
E R O lN Ă , eroine, 8. f. 1. Fem eie care se distinge p rin curajul, vitejia
şi abnegaţia ei în m uncă, în diverse îm prejurări grele etc. 2. Femeie
care reprezintă personajul principal d intr-o operă literară. ♦ Femeie
care este personajul principal al unei întîm plâri, care atrage, în tr-o
anum ită îm prejurare, atenţia asupra ei. — F r. h â r o în e (lat. lit. h e ro in a ).
E R O IS M 8. n . Capacitatea de a săvîrşi fapte m a r i; fel de a acţiona
specific u nui e r o u ; spirit eroic. — F r. h e ro is m e .
E R O N Ă T , -A, eronaţi, -te, adj. G reşit, inexact, neadevărat. — D upă
fr. e r r o n â .
E R O T IC , -A, erotici, -e, adj. Privitor la dragoste, de dragoste,
propriu dragostei. ♦ (D espre opere literare) Care conţine sentim ente
de drag o ste; care cîntă, care exprim ă dragostea. ♦ (S ubstantivat, f.)
T otalitatea com poziţiilor literare care cîntă sentim entul de dragoste.
♦ Predispus, înclinat sp re senzualism. — F r. 6 r o tiq u e (< gr.).
E R O T ÎS M 8. n. A titudine e ro tică; exagerare a sentim entului
e ro tic; senzualitate. — F r. 6 ro tis m e .
E R O U , eroi, s. m . 1. Persoană care se distinge p rin vitejie şi p rin
curaj excepţional în războaie, p rin abnegaţie deosebită în alte îm pre­
jurări grele ori în m uncă. ❖ Erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă
distincţie acordat în U .R .S .S . şi în ţările de dem ocraţie populară per­
soanelor care, p rin activitatea lo r deosebit de im portantă, au m erite
excepţionale faţă de s t a t ; persoană care a prim it acest titlu . + Ostaş
căzut pe cîm pul de luptă în tr-u n război (just). 2. Personaj principal al
unei op'ere literare. + Personaj principal al unei în tîm p lări; persoană
care, în tr-o anum ită îm prejurare, atrage atenţia asupra sa. 3. (în m ito­
logia greco-rom ană) Personaj înzestrat cu puteri supraom eneşti sau
devenit celebru p rin faptele sale deosebite. — F r. h £ ro s (lat. lit. h e ro s ).
E R O Z ItJN E , eroziuni, 8. f. Procesul de roadere şi săpare a scoarţei
solului p rin acţiunea u n o r agenţi e x te rn i; rezultatul acestui proces.
♦ Procesul de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge u n fluid.
( P r . : -z i-u -] — F r. â r o s io n (lat. lit. e ro s io , -o n is).
ER O Z IV , -A , erozivi, -e, adj. Care (are proprietatea de a) produce
o eroziune. — F r. £ ro s if.
- E R U D ÎT , -A, erudiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă
cunoştinţe tem einice şi vaste în u rm a u n o r studii în d e lu n g a te ; savant,
învăţat. ♦ (D espre opere ştiinţifice) Care dovedeşte cunoştinţe vaste
şi aprofundate. — F r. t r u d i t (lat. lit. e ru d itu s ).
E R U D IŢ IE s. f. Cunoaştere tem einică a uneia sau a mai m ultor
ş tiin ţe ; cultură vastă. [V a r.: (înv.) e r u d iţiu n e s. f.] — F r. £ r u d itio n
(lat. lit. e r u d itio , -o n is).
E R U D IŢ IO N E s . f. v. e r u d iţie .
E R tJ P E , pers. 3 erUpe, vb. I I I . Intranz. A Face erupţie, a arunca
afară cu putere (lava, ţiţei e tc .); p. ext. (despre fluide) a ţîşni, a izbucni.
— Lat. lit. e r u m p e r e (după rupe).
E R U P T IV , -A , eruptivi, -e, adj. 1. C u privire la o erupţie (1 ),
care provine de la o e ru p ţie ; d e origine vulcanică. ♦ Fig. (D espre
oameni şi m anifestările lor) N estăpînit, violent, im petuos. 2. (D espre
o boală) în so ţit de apariţia unei erupţii (2 ), care se m anifestă prin tr-o
erupţie. — F r. â r u p tif .
E R tJ P Ţ IE , erupţii, s. f. 1. A cţiunea p rin care u n vulcan aruncă
lavă sau prin care o sondă aruncă ţiţe i; ieşire bruscă şi violentă din
păm înt a unui gaz, a ţiţeiului, a.lavei e tc .; p. ext. ţîşnire, izbucnire.
2. A pariţia un o r pete roşii sau a u n o r băşicuţe pe piele, constituind
sim ptom ul un o r b o li; (concr.) to talitatea acestor p ete sau băşicuţe.
— F r. 6 r u p ti o n (lat. lit. e r u p tio , -o n is ).
ESPERANTO
fiR Z A Ţ , erzaţuri, s. n. (G erm anism ) Surogat. — G erm . E r s a tz .
E S A C Ţ ltJ N E s . f. v. e x a c ţiu n e .
E S C A D R Ă , escadre, s. f. M are unitate de nave de luptă. — F r.
e s c a d re .
E S C A D R IL Ă , escadrile, s. f. M ică u n itate de avioane sau de nave
de luptă. — F r. e s c a d rille .
E S C A D R O N , escadroane, s. n. Subunitate a unui regim ent de
cavalerie, corespunzînd unei companii de infanterie sau unei baterii
de artilerie. [V a r.: (înv.) s c a d r d n s. n.] — F r. e s c a d ro n .
ESCA LA D Ă » escaladez, vb. I. T ran z. A se căţăra pe u n zid sau
pe alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări
peste un obstacol. — F r. e s c a la d e r .
E S C A L A D A R E , escaladări, s. f. A cţiunea de a escalada.
E S C A L Ă , escale, s. f. O prire prevăzută în itinerarul unui vapor
sau al un u i avion p en tru aprovizionare, pentru debarcarea sau îm bar­
carea pasagerilor etc. ♦ Localitate de oprire în cursul unei călătorii
cu vaporul sau cu avionul. — F r. e s c a le .
E S C A M O T Ă , escamotez, vb. I. T ranz. 1. A face să dispară ceva
fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusinţă. ♦ Fig. A dena­
tura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în
locaşurile anum e construite în corpul ei. [V a r.: s c a m o tâ vb. I] —i F r.
e s c a m o te r .
E S C A M O T Ă B IL , -A, escamotabili, ~e, adj. Care poate fi escamotat.
— D upă fr. e s c a ra o ta b J e .
E S C A M O T A R E , escamotări, s. f. A cţiunea de a escamota.
E S C A P A D Ă , escapade, s. f. Plecare, uneori neperm isă şi ascunsă,
de scurtă durată, cu scopul de a p e tre c e ; aventură. — F r. e s c a p a d e .
E S C A V A T O R s. n. v. e x c a v a to r.
E S C H IM O S , eschimoşi, s. m. Persoană care face parte din populaţia
indigenă a ţinuturilor boreale din A merica, E uropa şi Asia. — F r.
E s q u im a u x .
E S C H IV Ă , eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea
unui lu c ru ; a se feri. ♦ A se retrage pe furiş. — F r. e s q u iv e r.
E S C O R T A , escortez, vb. I. T ran z. A însoţi u n deţin u t p en tru
a-1 îm piedica să fugă. ♦ A însoţi o persoană care deţine u n post înalt,
p en tru a o păzi sau a-i fi de folos. ♦ (D espre nave sau avioane) A însoţi
(în tim p de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de com erţ
(pentru a le apăra contra atacurilor inamice). — F r. e s c o r te r .
E S C O R T Ă , escorte, s. f. Pază alcătuită din oameni înarm aţi care
însoţesc pe deţinuţi pentru a-i îm piedica să fugă ; oameni care alcătuiesc
această pază. + G rup de oameni care însoţesc o persoană care deţine
un post înalt, p e n tru a o păzi sau p en tru a-i fi de folos. ♦ G rup de nave
şi avioane m ilitare care însoţesc (în tim p de război) vapoarele, avioanele
etc. de transport sau de com erţ (pentru a le apăra contra atacurilor
inamice). — F r. e s c o rte .
E S C R O C , -O Ă C Ă , escroci, -oace, 8. m . şi f. Persoană care înşală
pe alţii şi îşi însuşeşte, p rin m anopere frauduloase, b unuri s tră in e ;
şarlatan. — F r. e s c ro c .
E S C R O C Ă , escrochez, vb. I. T ran z. A obţine, a dobîndi prin
m anopere frauduloase bunuri s tră in e ; a înşela. — F r. e s c r o q u e r .
E S C R O C H E R IE , escrocherii, s. f. F aptă de escroc; Înşelăciune.
— F r. e s c ro q u e rie .
E S E ÎS T , eseişti, s. m. A utor de eseuri. — F r. e s s a y s te (<engl.).
e s £ n ţ ă , esenţe, s. f. 1. Ceea ce exprim ă principalul din obiecte
şi din fenomene, latura lor interioară cea mai im portantă, procesele
care se desfăşoară în adîncul lor; ceea ce poate fi cunoscut num ai trecînd
de forma exterioară a lucrurilor, pătrUnzînd în adîncul lor cu ajutorul
gîndirii. ❖ Loc. adv. în esenţă — în ceea ce are fu n d a m e n ta l; în ultim ă
analiză. 2. L ichid volatil, cu miros arom atic puternic, extras din plante
sau preparat sintetic şi întrebuinţat în farmacie, în parfum erie sau pentru
uzul casnic. ♦ Substanţă concentrată • care, diluată, dă u n produs
alim entar. 3. V arietate de arbori care alcătuiesc o pădure. + Varietate
de lem n. — F r. e s s e n c e (lat. lit. e ss e n tia ).
E S E N Ţ IĂ L , -A , esenţiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai
im portantă a unei problem e sau a unui lu c r u ; de prim ordin, funda­
m ental. [ P r .: -ţi-al) — F r. e s s e n tie l (lat. lit. e ss e n tia lis ).
E S £ U , eseuri, s. n. Studiu de proporţii restrînse asupra un o r tem e
filozofice sau ştiinţifice, com pus cu mijloace literare, fără intenţia de a
epuiza problem a. — F r. e ssa i.
E S O F Ă G , esofaquri, s. n. T u b care
uneşte cavitatea bucală cu stomacul şi prin
care trec alim entele înghiţite. — D u p ă fr.
o e so p h a g e (< gr.).
E S O T E R IC , -A, esoterici, -e, adj. (în
filozofia antică) înţeles num ai de cei iniţiaţi
în tr-o învăţătură sau doctrină filozofică;
secret, ascuns. — F r. 6 s o t£ riq u e (< gr.).
E S P A D R lL Ă , espadrile, s. f. Sandală
uşoară de pînză cu talpă de sfoară. — Fr.
e s p a d rille .
E S P E D lŢ IE s. f. v. e x p e d iţie .
E S P E R A N T O s. n. L im bă artificială
bazată pe o gram atică schem atizată şi pe u n Esofag
vocabular îm prum utat din cele mai răspîn-
dite lim bi europene, inventată la sfîrşitul secolului al X lX -lea cu
scopul de a deveni lim bă in tern aţio n ală.— Esper. e s p e r a n to «cel
care speră ».
ESPERIENTA — 280
E S P E R ltN Ţ Ă s. f. v. e x p e r ie n ţă .
E S P L A N A D Ă , esplanade, 8. f. L oc deschis, suprafaţă (plantată
cu arbori, iarbă şi flori) aflată de obicei în faţa unei clădiri m onum entale.
— F r. e s p la n a d e .
E S P L IC Ă vb. I. v. e x p lic a .
E S P tîN E vb. I I I . v. e x p u n e .
E S T a. n. U nul dintre cele p atru puncte cardinale, aflat în partea
unde răsare so arele; loc pe orizont u n d e răsare soarele, p. ext. regiune
unde răsare so arele; răsărit. — F r. E st.
E S T A C A D Ă , estacade, s. f. 1. Punte fixă construită la ţărm ul unei
ape m ari către larg, p en tru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot
acosta la chei. 4 Platform ă aşezată pe picioare înalte, p en tru a realiza
comunicaţia în tre două p uncte situate deasupra solului sau în tre un
pu n ct de pe sol şi altul situat la înălţim e. 4 C onstrucţie din bare de
lemn, de metal sau de beton arm at, la intrarea în tr-u n p o rt sau la gura
unui fluviu, pen tru a micşora lăţim ea apei în acel loc. 2. Obstacol folosit
pentru protejarea podurilor m ilitare sau a po rtu rilo r contra minelor,
corpurilor plutitoare etc. — F r. e s ta c a d e .
ESTĂZ s. n. v. extaz.
EST& R , esteri, s. m . Substanţă obţinută p rin înlocuirea u n u i atom
de hidrogen din molecula u n u i acid p rin tr-u n radical organic. — Fr.
e s te r.
E S T fiT , esteţi, s. m. Persoană care aderă la concepţiile estetis­
m ului. — F r. esth & te « gT.).
E S T E T IC , -Ă, estetici, adj. Care aparţine esteticii, privitor
la estetică, care corespunde cerinţelor e ste tic ii; p . ext. frum os. — F r.
e s th â tlq u e {< gr.).
E S T E T IC Ă s. f. Ştiinţă care studiază legile artei, problem ele
privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la m etoda creaţiei
artistice, la criteriile şi genurile artei. — Fr. e s th ^ tiq u e .
E S T E T IC IA N , esteticieni, s. m . Specialist în estetică. [ P r .: -ci-an]
— F r. e s th £ tic ie n .
E S T E T ÎS M s. n. Concepţie care constă în preţuirea exclusivă
a formei artistice, considerată independent de conţinut. — F r. e s th 6 -
tis m e .
E S T IM Ă , estimez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A evalua, a preţui.
— F r. e s r im e r (lat. lit. a e s tlm a r e ) .
E S T IM A R E , estimări, s. f. (Franţuzism ) A cţiunea de a estima;
evaluare, preţuire.
E S T IM A T IV , -A , estimativi, -e, adj. (D espre acte) Care conţine
evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare. — F r. e s tim a tif .
E S T IM Ă Ţ IE , estimaţii, s. f. (Franţuzism ) Estim are. [V a r.: e s d -
m a ţitin e s. f.] — F r. e s ti m a ti o n (lat. lit. a e s tim a tio , -onis).
E S T IM A Ţ ItT N E s. f. v. e s tim a ţle .
E S T tM P adv. (Reg.) tn acest an. [Acc. ş i : estimp) — L at. is tu m
te m p u s.
E S T IV A L , -A , estivali, -e, adj. (Pretenţios sau glum eţ) D e vară,
din tim pul verii. — F r. e s tiv a l.
E S T O M P Ă , estompez, vb. I. T ran z. A trece cu estom pa peste u n
desen, pentru a potrivi intensitatea u m b re lo r; p. ext. a atenua, a dim i­
nua, a slăbi intensitatea unei culori sau a u n o r contururi. — F r.
e s to m p e r .
E S T O M P A R E , estompări, s. f. Acţiunea de a estompa şi rezul­
tatul ei.
E S T O M P A T , -A , estompaţi, -te, adj. C u conturul ş te r s ; fig.
pierdut în urTibră, vag, im precis. — V. estompa.
E S T O M P Ă , estompe, s. f. Sul mic de hîrtie, de piele sau de alt
m aterial moale, cu care se atenuează, se şterge conturul unui desen
executat în creion, în cărbune sau în pastel, p en tru a potrivi um brele.
— F r. e s to m p e .
E S T O N , -A, estoni, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine R .S.S.
Estone sau populaţiei ei, p riv ito r la R .S.S. Estonă sau la populaţia
ei. + (S ubstantivat, f.) L im b a estonă. 2. S. m . şi f. Persoană care
face parte din populaţia de bază a R .S.S. Estone. — D in E sto n ia .
E S T O N lA N , -A, estonieni, -e, adj., s. m . şi f. Eston. [ P r .: -ni-an]
— F r. e s to n ie n .
E S T O R C A , estorchez, vb. I. T ran z . A obţine ceva cu orice preţ,
prin mijloace n e p erm ise ; a stoarce pe cineva de u n b u n . — F r.
e x t o r q u e r (lat. lit. e x to r q u e r e ) .
E S T R A C Ţ IE s . f. v. e x tr a c ţie .
E S T R A D Ă , estrade, s. f. Scenă rudim entară, adesea improvizată,
într-o sală sau în aer liber, pe care se desfăşoară reprezentaţii artistice.
❖ Loc. adj. De estradă = (despre m uzică, concerte, spectacole) distractiv,
uşor şi v a ria t; (despre teatre) care dă spectacole cu program distractiv,
uşor şi variat. 4 Platform ă ridicată faţă de nivelul unei săli, pe care e
aşezată masa prezidiului, catedra etc. — F r. e s tr a d e .
E S T R A O R D IN A R , -A adj. v. e x tr a o r d in a r .
E S T R O P IA , estropiez, vb. I. T ran z. (Franţuzism ) A schilodi,
a m utila. [ P r .: -pi-a] — F r. e s tr o p ie r .
E S T R O P IA T , -Ă , estropiaţi, -te, adj. (F ranţuzism ) Schilodit,
m utilat. [ P r .: -pi-at] — V. estropia.
E S T U A R , estuare, s. n. G u ra largă, în form ă de pîlnie, a unor
fluvii mari, care ia naştere p rin înaintarea m ării înspre uscat şi prin
efectul eroziv al fluxului şi refluxului. [ P r .: -tu-ar] — F r. e s tu a ir e
(lat. lit. a e s tu a r iu m ) .
— ETCETERA
E Ş A F O D , eşafoduri, s. n . Platform ă pe care sîn t executaţi, în unele
ţări, condam naţii la m oarte. — F r. 6 c h a£ a u d .
E Ş A F O D A J, eşafodaje, s. n. (A desea fig.) C onstrucţie provizorie
alcătuită din bare de lem n sau de metal legate între ele, pentru a
susţine o platform ă (pe care lucrează m uncitorii), o construcţie etc.
— F r. â c h a fa u d a g e .
E Ş A L O N , eşaloane, 8. n. Fiecare dintre elem entele componente
ale dispozitivului unei unităţi militare, destinate să îndeplinească o
m isiune de luptă. 4 Fiecare dintre elem entele com ponente ale unei
coloane de m arş dispuse în adîncim e. — F r. 6 c h e lo n .
EŞA L O N A , eşalonez, vb. I. T ran z. A îm părţi u n întreg în mai
m ulte părţi repartizate la intervale dinainte stabilite, care se succed.
4 (Fin.) A repartiza o sum ă de bani în aşa fel, îneît plata să se efectueze
pe rînd şi la date succesive, dinainte fixate. 4 (M ii.) A dispune trupele
pe eşaloane. — F r. 6 c h e lo n n e r .
E Ş A L O N A R E , eşalonări, s. f. A cţiunea de a eşalona şi rezultatul
e i ; îm părţire, repartizare.
E Ş A N T IO N , eşantioane, s. n. C antitate mică luată d in tr-u n produs,
p en tru a da posibilitatea să se exaţnineze felul, calitatea sau valoarea
p ro d u su lu i; probă, m ostră. [ P r .: - ti-on) — F r. £ c h a n iiU o n . '
E Ş A P A M fiN T , eşapamente, s. n. Ansam blul organe or de evacuare
a gazelor arse în tr-u n m otor cu ardere internă. ■C> Ţ eavă o eşapament =
una dintre piesele acestui ansam blu, în formă de ţeavă scurtă (prin
care ies gazele). — D upă fr. 6 c h a p p e m e n t.
E Ş Ă R F Ă , eşarfe, s. f. 1. Fîşie de lînă, de mătase etc. care se înfă­
şoară în ju ru l gîtului. 2. Fîşie de stofă sau de m ătase p urtată în
diagonală pe piept sau ca u n briu, sem n al unei funcţii sau al unei
dem nităţi. (V a r.: e ţ â r p ă s. f.] — F r. â c h a r p e .
E Ş A R P Ă s. f. v. e ţ a r f ă .
E Ş £ C , eşecuri, s. n. Înfrîngere, insucces, neizbîndă, nereuşita
în tr-o acţiune. — F r. 6 c h e c .
EŞ U A , eşuez, vb. I. Intranz. A suferi u n eşec. 4 (D espre vapoare)
A se îm potm oli în nisip sau în tr-u n loc unde apa n u e destul de adîncă.
[P r .: -y«-a] — F r. 6 c h o u e r.
E T Ă J, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părţile de deasupra parterului,
cuprinzînd încăperile situate pe acelaşi plan orizontal. 2, Fiecare dintre
etapele rezultate din îm părţire3 variaţiei de presiune a fluidului într-o
maşină de fo r ţă ; (concr.) parte d intr-o maşină de forţă în care se pro­
duce o variaţie a presiunii fluidului. 3. Parte a unui am plificator electric
în care se produce una dintre am plificări. 4. (In expr.) E taj geologic «=
succesiune de straturi geologice care corespunde în tim p unei perioade
geologice. — F r. 6 ta g e .
E T A JĂ , etajez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) aşeza în rînduri supra­
puse. — Fr. 6 ta g e r.
E T A jfiR A , etajere, a. f. M obilă form ată din u nul sau mai m ulte
rafturi suprapuse pe care se aşază cărţi sau diferite obiecte. — F r.
6 ta g £ re .
ET A L Ă , etalez, vb. I. T ran z. A expune (cu ostentaţie) ceva pentru
a fi privit sau adm irat. — F r. 6 ta le r.
E T A L Ă J, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cu vor
cuptorului industrial. — F r. £ ta la g e .
E T A L A R E , etalări, s. f. A cţiunea de a etala.
E T A L O N , etaloane, s. n. M ăsură-tip acceptată oficial în ştiinţă,
în tehnică sau în relaţiile econom ice şi care determ ină u n sistem de
unităţi de m ăsură. ❖ Etalon aur (sau argint) = u nitate-tip a valorilor
m onetare. Etalon al preţurilor = p reţuri im puse de lege p rin tr-u n etalon
m onetar. 4 M odel perfect al unei m ăsuri-tip, confecţionat cu m are
precizie. — F r. E talo n .
E T A L O N A , etalonez, vb. I. T ranz. A marca, a fixa valoarea reală
a mărim ii de m ăsurat. — F r. 6 ta lo n n e r.
E T A L O N A R E , etalonări, s. f. A cţiunea de a etalona şi rezultatul ei.
E T A M IN Ă , etamine, s. f. Ţ esătu ră de bum bac sau de mătase
cu îm pletitură rară. — F r. E ta m in e .
E T Ă N s. m . G az incolor şi fără m iros, care se găseşte în gazele de
sondă. — F r. â th a n e .
E T A N Ş , -A , etanşi, -e, adj. (D espre aparate, recipiente etc.) Care
n u perm ite să pătrundă sau să iasă u n fluid. — F r. â ta n c h e .
ET A N ŞA , etanşez, vb. I. T ran z. A face operaţiile necesare pentru
a obţine etanşeitatea unui aparat, a u n u i recipient etc. — F r. â ta n c h e r .
E T A N Ş Ă R E , etanşări, s. f. A cţiunea de a etanşa.
E T A N Ş E IT A T E s. f. Proprietatea unui aparat, a u nui recipient
etc. de a fi etanş. [ P r .: ~şe-i-\ — D upă fr. e ta n c h e it6 .
E T A P Ă , etape, s. f. 1. Interval de tim p, stadiu în dezvoltarea unui
proces ; fază. 2. D istanţă străbătută de o unitate în m arş în curs de
24 de ore. 3. P orţiune determ inată din tr-o cursă sportivă pe mare
distanţă. 4 P arte dintr-o com petiţie sportivă eşalonată în tim p. 4
Interval de tim p în ciclul anual de antrenam ent. — F r. 6 ta p e .
E T A T E s. f. Vîrstă. <► Loc. adj. în etate = bătrîn. — L at. lit.
a e ta s , -a tis .
E T A T IZ A , etatizez, vb. I. T ran z. A trece u n b u n în proprietatea
statului. — D u p ă fr. â ta tif ie r .
E T A T IZ A R E , etatizări, s. f. A cţiunea de a etatiza.
E T C E T E R A adv. (A rată că enum erarea a r putea fi continuată)
Şi alţii, şi altele, şi ceilalţi, şi aşa mai departe. [P rescurtat ş i : etc. — V a r.:
e t â t e r a adv.] — L at. lit. e t c a e te r a .
ETER — 281 —
E T £ R , (1 ) eteri, 3. m . 1. Com binaţie organică o b ţin u tă din alcooli
sau fenoli, cu num eroase folosiri în in d u strie. 2. Substanţă ip o te tic i
(a cărei existenţă n u este adm isă de fizica m odernă) care a r um ple întregul
spaţiu şi ale cărei oscilaţii a r constitui undele electrom agnetice. + Fig.
(în v .) Aer. atmosferă, cer, văzduh. 3. (în concepţia u n o r filozofi greci
antici) Al cincilea elem ent a] universului (alături de foc, apă, pâm înt
şi aer). — F r. 6 t h e r (lat. lit. a e th e r ) .
E T E R Â T , -A , eteraţi, - te, adj. Subtil, fin. — D u p ă fr. 6 th 6 r â .
E T E R IC , -Ă , eterici, -e, adj. 1. (în expr.) Uleiuri eterice = su b ­
stanţe uleioase, volatile, cu m iros puternic, care se extrag din florile,
fructele sau frunzele plantelor parfum ate şi se folosesc în industria
parfum urilor şi în cea alim entară. 2. Fig. Subtil, f in ; inconsistent.
— D upă germ . ă th e r ls c h .
E T E R tE s. f. N um e d at unei organizaţii politice secrete, cu ram i­
ficaţii şi în ţările noastre, înfiinţată la începutul secolului al X lX -iea
de patrioţii greci, p e n tru eliberarea ţării lor de su b ju g u l turcesc. ♦
Revoluţia făcută de greci în 1821 îm potriva turcilor. — N gr. e tir ia .
E T E R tS T , eterişti, s. m. R evoluţionar grec d e la 1821; m em bru
sau partizan al eteriei. — D in e t e r i e + suf. -ist.
E T £ R N , -Ă , eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de
totdeauna, care n u va înceta niciodată să e x iste ; nepieritor, veşnic.
— Lat. lit. a e t e r n u s .
E T E R N IT A T E , (rar) eternităţi. s. f. F ap tu l de a fi e te rn ; exis­
tenţă infinită în tim p, constituind una d in tre proprietăţile de bază ale
m ateriei; durată nelim itată, veşnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă
foarte luiţgă. — F r. 6 t e m i t 6 (lat. Ut. a e t e r n i ta s, -a tis ).
E T E R N IZ A , eternizez, vb. I. T ran z . A face să dureze fără sfîrşit,
să dăinuiască veşnic, să răm înă în am intirea posterităţii. — F r. 6 te m is e r .
E T E R O D 0 X , -A , eterodocţi, -xe, adj. Care are altă credinţă decît
cea creştină ortodoxă. — F i. h £ t£ ro d o x e (< gr.).
E T E R O G E N , -A , eterogeni, -e, adj. 1. (D espre elementele unui
întreg) D iferit, felurit, d e o se b it; (despre u n întreg) com pus din elem ente
diferite. ♦ C u originea sau provenienţa deosebită. 2. (în v ., în expr.)
Substantiv eterogen = substantiv n eu tru . — F r. h 6 t6 ro g 6 n e (< gr.).
E T E R O M 0 R F , -A , eteromorfi, -e, adj. Ale cărui părţi prezintă
forme foarte diferite. ♦ (D espre unele animale) Care prezintă. în cursul
dezvoltării, o diversitate de form e. — F r. h â t£ r o m o r p h e (< gr.).
£ T IC , -A, etici, -e, adj. P riv ito r la etică, de etică, bazat pe etică,
conform cu etica; m oral. — F r. e th iq u e (lat. lit. e th ic u s ).
E t i c ă s . f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale,
cu legile tor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lo r de clasă şi cu rolul
lor în viaţa socială; totalitatea norm elor de conduită morală corespun­
zătoare ideologiei unei anum ite clase sau s o cie tă ţi; morală. — F r.
E th iq u e (lat. lit. e th ic a ).
E T IC H E T Ă , etichetez, vb. I. T ran z . 1. A apUca o etichetă pe
un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cu m se
cuvine. — F r. 6 tiq u e te r .
E T IC H E T A T , -A, etichetaţi, -te, adj. 1. Prevăzut cu o etichetă.
2. Fig. (D epr., despre oameni) Calificat, cunoscut ca atare. — V . eticheta.
E T IC H E T Ă , etichete» s. f. 1. Bucată de hîrtie, d e carton etc.,
care se aplică pe sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică
conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia.. 2. Fig. T itlu , nume. cali­
ficativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzînd
natura sa adevărată. 3. N orm e de com portare riguros stabiUte la curţile
m onarhilor, în relaţiile dintre diplom aţi e tc .; p. ext. reguli convenţionale
de com portare (politicoasă), în treb u in ţate în relaţiile dintre m em brii
unei clase, ai unei societăţi etc. — F r. â tiq u e tte .
E T lL s. m . Radical organic o b ţin u t din etan, p rin îndepărtarea
unui atom de hidrogen. — F r. 6 th y le .
E T IL IiN Ă s. f. G az incolor şi inflam abil com pus din carbon şi
hidrogen şi folosit în industrie. — F r. £thyl& ne.
E T ÎL IC , -A , etilici, -e, adj. Care cdnţine e t i l ; pe bază de etil.
❖ Alcool etilic =■ alcool (2 ). — F r. 6 th y liq u e .
E T IM O L O G IC , -Ă , etimologici, -e, adj. C are aparţine etimologiei,
privitor la etimologie ; bazat pe etimologie. — F r. 6 ty m o lo g iq u e
(lat. lit. e ty m o lo e ic u s ).
E T IM O L O G IE , etimologii, s. f. 1. R am ură a lingvisticii care stu ­
diază originea cuvintelor unei lim bi, cu scopul de a le determ ina forma
originară, înţelesul p rim ar şi evoluţia istorică. ♦ (G ra m .; înv.) M orfo­
logie. 2. Explicaţie istorică a sensului şi a form ei unui cuvînt. ❖ E ti­
mologie populară = modificare a form ei unui cuvînt recent in trat în
lim bă sub influenţa unui cuvînt mai cunoscut cu care prezintă asemănări
de formă. — F r. â ty m o lo g ie (lat. lit. e ty m o lo g ia ).
E T IM O L O G tS T , etimologici, s. m . 1. SpeciaUst care se ocupă cu
etimologia. 2. P artizan al ortografiei etimologice. — F r. 6 ty m o lo g is te .
E T IO L O G IC , «A, etiologici, -e, adj. Care aparţine etiologiei,
privitor la etiologie. [ P r .: -ti-o-] — F r. â tio lo g iq u e (lat. Ut.
a e tio lo g ic u s).
E T IO L O G ÎE s. f. S tu d iu asupra cauzelor lucrurilor. ♦ R am ură
a m edicinii care studiază cauzele bolilor. [ P r .: -ti-o-] — F r. E tio lo g ie
(lat. lit. a e tio lo g ia ).
E T IO P IA N , -A, etiopieni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
Etiopiei sau populaţiei ei, privitor la Etiopia sau la populaţia ei.
2. S. m . şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Etiopiei.
[ P r .: °ti-o-pi-an\ — F r. £ th ip p ie n .
E T IR Ă R E , etirâri, s. f. (T eh n .) O peraţie de tragere a m etalelor
$n fire. — D upă fr. g tlr a g e .
E ţJN U C
£ T N IC , -A, etnici, -e, adj. Legat d e apartenenţa la u n p o p o r;
p rivitor la form ele de cu ltu ră şi de civiUzaţie specifice u nui popor.
<> N um e etnic = num e de popor. — F r. e th n iq u e (lat. Ut. e th n ic u s ).
E T N O G R A F , -Ă , etnografi, -e, s. m . şi f. SpeciaUst care se ocupă
cu etnografia. — F r. e th n o g r a p h e .
E T N O G R A F IC , -A , etnografici, -e, adj. Care aparţine etnografiei,
privitor la etnografie. — F r. e th n o g r a p h iq u e .
E T N O G R A F IE 8. f. R am ură a istoriei care clasifică popoarele lumii,
studiază com poziţia, originea şi răspîndirea lor, urm ăreşte evoluţia
culturii lor m ateriale şi spirituale, m oravurile şi particularităţile felului
lo r de viaţă. — F r. e th n o g r a p h ie .
E T N O L O G , etnologi, s. m . Specialist care se ocupă cu etno­
logia. — F r. e tlm o lo g u e (< gr.).
E T N O L O G IC , -A , etnologici, -e, adj. Care aparţine etnologiei,
privitor la etnologie. — F r. e th n o lo g iq u e .
E T N O L O G IE s. f. Ştiinţă cu u n conţinut vag, apărută în prim a
jum ătate a secolului al X lX -lea, care se confundă cu etnografia, a ntro­
pologia şi istoria culturii. — F r. e tim o lo g ie .
E T O L Ă , etole, s. f. 1. Podoabă constînd d intr-o fîşie de lină sau
de mătase, p urtată de preoţu catolici în tim pul serviciului religios. 2.
(în v .) Fîşie lungă de blană pu rtată de femei tn ju ru l gîtului, peste
haină. — F r. 6 to le .
E T tJV Ă , etuve, s. f. A parat tn
care se produce o tem peratură foarte
ridicată şi care se întrebuinţează
p en tru dezinfectare, sterilizare, prepa­
rarea unor c ulturi etc. — F r. 6 tu v e .
E Ţ £ T E R A adv. v. e tc e te r a .
E U 1 pron. pers. 1 sg. 1. (Ţ ine
locul num elui persoanei care vorbeşte,
cu funcţie d e subiect, adesea m areînd
insistenţa asupra subiectului) O fterg
de-acasă frum uşel: Grivei cu mine, eu Etuvă
cu el (IO S IF ), <► ( în form ulele de
introducere din actele oficiale) Eu, X , declar. . . 2. (L a dativ, în for­
mele mie, tm i, m i) Poveştile isprăvilor lui incă nu m i le-a spus (SA D O -
V E A N U ).^ (Indică posesiunea) Ce-mi face Radu? el (ntreabă (C O ŞB U C).
❖ (In tră în com punerea verbelor tranzitive construite cu dativul p ro ­
num elui personal) Sărut mina mătuşii, luindu-mi ziua bună (C R EA N G Ă ).
❖ (C u valoare de dativ etic) A ş a . . . slugă vicleană ce-mi e ştit (C R E A N ­
GĂ). 3. (L a acuzativ, în form ele mine, mă, m -) Oamenii mă-nvinuiesc
Că sint tînăr şi iubesc (C O ŞB U C). <> (In tră în com punerea verbelor
reflexive construite cu acuzativul pronum elui personal) M ă trezii
intr-un pustiu fă ră margini (A L E C S A N D R I). 4. (U rm at de unul, una,
la diferite cazuri, exprim ă ideea de izolare) M ie unuia nu-m i trebuie
(C R EA N G Ă ). [ P r .: ieu. — D at. mie, (mi, mi, acuz. mine, mă, m-
— V a r;: (pop.) io pron. pers. 1 sg.] — L at. e g o ; m ih i; m e .
EU*, euri, s. n. (Fii.) Ceea ce constituie individuaUtatea, persona­
litatea cuiva. — D in e u 1 (după lat. ego).
E U C A L ÎP T , eucalipţi, s. m . A rbore gigantic
d in Australia, din frunzele şi scoarţa căruia se
extrage u n ulei întreb u in ţat în m edicină ; lemnul
lui, foarte dur, se foloseşte în construcţii (Eu~
calyptus globulus). [ P r .: e-u-] — F r. e u c a -
ly p tu s (lat. lit. e u c a ly p tu s ).
E U F E M IS M , eufemisme, 8. n. (L ingv.) C u­
vînt sau expresie care înlocuieşte u n cuvînt
sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviin­
cioasă sau obscenă. [ P r .: .«-«-] — F r. e u p h â -
m is m e (< gr.).
E U F E M IS T IC , -Ă , eufemistici, -e, adj. Pri­
v itor la eufem ism , propriu, caracteristic eufe­
m ism ului ; care constituie un eufem ism . [ P r .:
e-u-] — D in e u f e m is m (după aforisifi: aforistic).
E U F O N IC , -Ă , eufonici, -e, adj. Care pro­
duce eufonie ; privitor la eufonie. [ P r .: e-u-] EucaUpt
— F r. e u p h o n iq u e (< gr.).
E U F O N tE , eufonii, s. f. îm perechere de sunete care produce
o im presie auditivă plăcută. [ P r .: e-u-} — F r. e u p h o n ie (lat. Ut.
e u p h o n ia ).
E U F O R IC , -A, euforici, -e, adj. D e euforie. [ P r .: e - u - ] — F r.
e u p h o riq u e .
E U F O R ÎE , euforii, s. f. Stare care se m anifestă p rin tr-o senzaţie
d e fericire şi care apare în unele boU nervoase sau este provocată de
substanţe na rc o tic e ; p. ext. beatitudine. [ P r .: e-u-] — F r. e u p h o r ie .
E U G E N tE s. f. Pseudoştiinţă care, sub pretextul că studiază
ameliorarea rasei om eneşti, propagă cele mai reacţionare idei despre
inegalitatea biologică şi intelectuală a oam enilor şi a raselor um ane şi
încearcă să fundam enteze din punct de vedere biologic existenţa claselor
sociale p en tru a justifica dom inaţia claselor exploatatoare asupra celor
exploatate. [ P r .: e-u-] — F r, e u g e n ie .
E U H A R ÎS T IC ,, -Ă , euharistiei, -e, adj. D e euharistie, privitor
la euharistie. [ P r .: e-u-] — F r. e u c h a r is tlq u e .
E U H A R IS T IE , euharistii^ s. f. C um inecătură, îm părtăşanie.
[ P r .: e-u-] — F r. e u c h a r i s tie (lat. Ut. e u c h a r is tia ) .
E U N tJC , eunuci, s. m . (L a turci) B ărbat castrat, folosit ca paznic
(al harem ului) la curtea sultanului. [ P r .: e-u-] — F r. e u n u q u e (lat.
Ut. e u n u c h u s ).
E U R IT M IC — 282 —
E U R lT M IC , -A , euritmici, -e, adj. P riv ito r la euritm ie, care are
un ritm armonios. [ P r .: e-u-] — F r. e u r y th m iq u e .
E U R IT M lE , euritmii, s. f. A rm onie de sunete, de linii, de mişcări
etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc.). [ P r .: e-u-] — F r. e u r y th m ie
(lat. lit. e u r y th m ia ) .
E U R O P E Â N , -Ă, europeni, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care aparţine
Europei sau populaţiei ei, p riv ito r la E uropa sau la populaţia ei.
2. S. m . şi f. Persoană care face parte din populaţia Europei sau a unei
ţă ri din Europa. [ P r .: e-u-ro-pean] — D u p ă fr. e u ro p E e n .
E U R O P E N E S C , -E A S C Ă , europeneşti, adj. (în v .) European.
( P r .: e-u-, — V a r.: (înv.) e v ro p e n E s c , -e â s c ă adj.] — D in e u r o p e a n
+ suf. -esc.
E U R O P E N E Ş T E adv. Ca europenii. [ P r .: e-u-] — D in e u r o p e a n
i- suf. -eşte.
E U R O P E N IZ A , europenizez, vb. I. Refl. A adopta îm brăcăm intea,
obiceiurile, purtările caracteristice europenilor. — F r. e u ro p E a n is e r,
EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră d in istoria om enirii, carac­
terizată p rin anum ite trăsătu ri care o deosebesc de altele. <> E vul
mediu = interval de tim p caracterizat p rin orinduirea feudală şi ale
cărui lim ite convenţionale sîn t căderea Romei (anul 476) şi revoluţia
franceză din 1789. — L at. lit. a e v u m .
. EV A C U A , evacuez, vb. I. T ran z . 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi
un imobil, o localitate, o regiune etc. 2. (Im p r.) A scoate, în chip orga­
nizat; d in tr-u n loc şi a duce în altul oam eni,, b u n u ri etc. 3. A elimina
gazele din cilindrul u n u i m o to r cu ardere internă. ♦ A elimina
reziduurile în tr-u n proces d e producţie. 4. A elimina fecalele din intes­
tine. [ P r .: -cu-a] — F r. E v a c u e r (lat. lit. e v a c u a re ).
EV A C U Â B IL, -A , evacuabili, -e, adj. Care poate fi evacuat. [ P r .:
-cu-a-] — D in e v a c u a + suf. -(a )b il.
EV A C U A R E , evacuări, s. f. A cţiunea de a evacua şi rezultatul ei.
^ Spital de evacuare = spital m ilitar situat înapoia frontului, unde
sint aduşi răniţii şi bolnavii evacuaţi de pe fro n t. [P r .: -cu-a-]
E V A D A , evadez, vb. I. In tran z. (D espre deţinuţi) A fugi din
închisoare sau de sub pază ; p . ext. (fam.) a fugi, a scăpa. — F r. E v a d e r
(U t. lit. e v a d e re ).
E V A D A R E , evadări, s. f. A cţiunea de a evada şi rezultatul ei.
EV A D A T, -A, evadaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit
din închisoare sau de sub pază. — V. evada.
EV A L U A , evaluez, vb. I. T ran z. A *determ ina, a stabili preţul,
valoarea, num ărul, cantitatea e t c .; a calcula, a socoti, a aprecia. [Pr. ♦
-lu-a] — F r. E v a lu e r.
E V A L U A R E , evaluări, s. f. A cţiunea de a evalua şi rezultatul e i:
apreciere, preţuire, calcul. [ P r .: -lu-a -1
EV A N G E L I C, -A adj. v. e v a n g h e lic .
EV A N G H E L IA R , evangheliare, s. n. C arte care cu prinde cele
S ariu m )anghelii' EPr’ = ~ U ~ a r ^ ~~ F r* 6van^ lia ire (lat- lit- evange-
E V A N G H E L IC , -A , evanghelici, -e, adj. 1. Privitor Ia evanghelie,
caracteristic p en tru ev an g h elie; din evanghelie. 2. (Adesea substantivat)
Care ţine de cultul creştin protestant. [V a r.: (înv.) ev an g E lic , -ă adj.]
— F r. E van g E liq u e (lat. lit, e v a n g e lic u s ).
E V A N G H E L IE , evanghelii, s. f. N um e dat fiecăreia d in tre cele
p a tru cărţi din biblie care cu p rin d legende privitoare la viaţa şi la învăţă­
tu ra Iui H risto^; p. ext. evangheliar. <> Expr. Literă (sau cuvînt) de
evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A -şi băga
(srfu v in ) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie — a-şi
cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare d in tre capitolele din
această carte, care se citesc în tim pul serviciului religios creştin,
i V a r.: (pop.) v a n g h e lie s. f.] — Slav (v. sl. e v a n g e lije < gr.).
E V A N G H E L IS T , evanghelişti, s. m . Fiecare d in tre cei patru
autori cărora li se atribuie scrierea evangheliei. TVar.: (pop.) v a n g h e lls t
s. m.J — Slav (v. sl. e v a n g e lis tu < gr.).
E V A N G H E L IZ A , evanghelizez, vb. I. T ran z. (Rar) A converti
Ia creştinism . — F r. E v a n g E lise r (lat. lit. e v a n g e liz a re ).
E V A N TA I, evantaie, s. n. O biect pliabil, în form ă de sem icerc, exe­
cutat din hîrtie, pene etc., care se foloseşte de femei p e n tru a-şi face vînt
şi a se apăra de căldură. ❖ Loc. adj. şi adv. în evantai — în form ă
de raze care pornesc d in tr-u n p u n c t şi formează u n sem icerc. [V a r.:
e v a n t ă l i u s. n.] — F r. E v e n ta il.
E V A N T A L IU s . n. v. e v a n ta i.
E V A P O R A , evâpor, vb. I. Refl. 1, (D espre lichide, la pers. 3)
A se transform a în vapori la tem peraturi inferioare tem peraturii sale
de fierbere. 2. Fig. (Fam .) A se face n e v ă z u t; a dispărea. [Prez. ind. ş i :
evaporez] — F r. E v a p o re r (lat. lit. e v a p o r a r e ) .
E V A P O R A R E , evaporări, s. f. A cţiunea de a se evapora.
E V A Z IO N IS T , -A , evazionîşti, -ste, s. m . şi f. Persoană care se
sustrage obligaţiilor fiscale. [ P r .: -zi-o-] — D in e v a z iu n e + suf. -ist.
E V A Z IU N E , evaziuni, s. f. 1, (în expr.) Evaziune fiscală — sus­
tragere de la obligaţiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [ P r .: -zi-u-] — F r.
e v a s io n (lat. lit. e v a s io , -o n is).
EVAZIV, -A , evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care n u exprimă
o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. — F r. E vasif.
E V E N IM E N T , evenimente, s. n. Întîm plare im portantă, fapt de
m are însem nătate. — Fir. E v E n e m en t.
EV E N T lV , eventive, adj. n . ( în expr.) Verb refltxiv eventiv (şi
substauuvat) — verb reflexiv care arată că tn starea subiectului 9e p ro­
EVREIESC
duce o schim bare, că subiectul se transpune în altă stare decît aceea
în care se găsea. — F r. E v e n tlf.
E V E N T U A L , -A , eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate
să se în tîm p le ; posibil, probabil. [ P r ,: -tu-al] — D u p ă fr. E v e n tu e l.
E V E N T U A L IT A T E , eventualităţi, s. f. S ituaţie care s-ar putea
ivi, caz p o sib il; îm prejurare viitoare posibilă. [ P r .: -fu-a-] — D upă fr.
e v e n tu a lii^ .
E V G H E N IC O S , -O A S Ă , evghenicoşi, -oase, adj. (G recism înv.
şi arh.) Plin de nobleţe, nobil. — N gr. e v g e n ik o s.
E V G H E N IE , evghenii, s. f. (G recism înv.) Boierie, nobleţe. ♦
(în epoca fanariotă, urm at de u n adjectiv posesiv) F orm ulă politicoasă
de adresare către u n boier. — N gr. e v g e n ia .
E V G H E N lS adj. m . (G recism înv. şi arh.) Evghenicos. [V a r.:
e v g h e n is t adj. m.] — N gr. e v g e n is.
E V G H E N lS T adj. m . v. e v g h e n is.
E V H O L O G H IO N s . n. (B is.; înv.) M olitvelnic. — N gr. e v h o -
lo g io n .
E V IC Ţ ltJN E , evicţiuni, s. f. (Jur.V Pierderea posesiunii unui b un
(imobil) asupra căruia cineva şi-a valorificat u n drept. [ P r .: -/i-u-1
— F r. E v ictio n (lat. lit. e v ic tlo , -onis).
E V ID E N T , -A , evidenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este
atît de clar îneît n u m ai trebuie do v e d it; clar, vădit, neîndoielnic.
— F r. E v id e n t (lat. lit. e v id e n s , -n tis).
E V ID fiN Ţ Ă , (2 ) evidenţe, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul
a ceea ce este e v id e n t; certitudine, claritate. -O Expr. A scoate (sau
a pune) tn evidenţă — a scoate la iveală, a su b lin ia ; a face ca u n lucru
să fie clar. 2. înregistrare a tu tu ro r lucrărilor, bunurilor, persoanelor
etc. legate de o anum ită activitate. — F r. e v id e n c e (lat. lit. e v id e n ţia ).
E V ID E N Ţ IA , evidenţiez, vb. I. 1. Refl. A se deosebi, a se distinge.
2. T ran z. A recunoaşte oficial succesele obţinute în m uncă de cineva.
[ P r .: -ţi-a] — D in e v id e n ţă .
E V ID E N Ţ IA T , -Ă , evidenţiaţi, -te, adj. (Adesea substantivat)
Care s-a distins, s-a rem arcat (în m uncă). [ P r .: -ţi-at] — V. evidenţia.
E V ID E N Ţ IE R E ; evidenţieri, 8. f. A cţiunea de a (se) evidenţia
şi rezultatul ei. [ P r .: -ţi-e-]
EV ITA , evit, vb. I. T ran z. A căuta să scape d e . . . ; a se feri de — ,
a ocoli. ♦ A îm p ie d ic a ; a îndepărta, a înlătura. O reparaţie mică poate
evita pagube mari. — F r. 6 v i te r (lat. lit. e v ita r e ) .
E V ITA B IL, -Ă , evitabili, -e, adj. Care poate fi evitat. — F r.
e v ita b le (lat. lit. e v ita b ilis ).
E V IT A R E , evitări, s. f. A cţiunea de a e vita ; ocolire.
EV LÂ V IE s. f. Sentim ent religios exteriorizat prin tr-o scrupuloasă
îndeplinire a practicilor bisericeşti; cucernicie. ♦ Fig. Com portare
respectuoasă. — N gr. e v la v ia .
E V L A V IO S, -O A S Ă , evlavioşi, -oase, adj. (Adesea substantivat)
Stăpînit de evlavie; cucernic. [P r .: -i’/-os] — D in e v la v ie -f suf. -os.
EV O C A , ev6c, vb. I. T ran z. A aduce în conştiinţă fapte, eveni­
m ente, îm prejurări etc. tr e c u te ; a zugrăvi p rin cuvinte imaginea unui
lucru cunoscut, dar petrecut dem ult. — F r. E v o q u e r (lat. lit. e v o ­
c a re ).
E V O C A R E , evocări, s. f. Faptul de a evoca; (concr.) compoziţie
literară în care se evocă ceva.
E V O C A T IV , -Ă , evocativi, -e, adj. Evocator. — Lat. lit. ev o -
c a tiv u s .
E V O C A T O R , -O A R E , evocatori, -oare, adj. Care are darul de a
evoca, de a da viaţă, de a rechem a în am intire. — F r. E v o c a te u r
(lat. lit. e v o c a to riu s ).
E V O L U A , evoluez, vb. I. Intranz. X. A trece p rin tr-o serie de
transform ări, p rin diferite faze progresive, spre o treaptă su p erio ară ;
a se dezvolta. + A-şi urm a c u rs u l; a se desfăşura. Boala evoluează
normal. 2. A se deplasa cu mişcări largi (circulare). [ P r .: -lu-a] —
Fr. E v o lu er.
E V O L U A T , -Ă , evoluaţi, -te, adj. Care a ajuns, p rin faze succesive,
la u n stadiu superior de dezvoltare; dezvoltat. ♦ D ezvoltat din punct
de vedere intelectual. [ P r .: -lu-at] — V. evolua.
E V O L U T IV , -A , evolutivi, -e, adj. Care se dezvoltă tre p ta t şi
neîntrerupt. — F r. E v o lu tif.
EV O L tTŢ IE, evoluţii, s. f. 1. (Fii.) U na dintre cele două form e
ale procesului dialectic al mişcării în n atură şi în societate, constînd
din schim bări cantitative neînsem nate, im perceptibile, necontenite,
care pregătesc schim bările radicale, calitative. 2. Dezvoltare. 3. D esfă­
şurare, curs. 4. Faptul de a evolua (2 ); deplasare p rin mişcări largi
(circulare). — F r. E v o lu tio n (lat. lit. e v o lu tio , -onis).
E V O L U Ţ IO N lS M s . n. 1. Ştiinţa despre dezvoltarea evolutivă a
lumii animale şi vegetale. 2. C oncepţie idealistă care respinge ideea
dezvoltării revoluţionare, în salturi, şi schim bările calitative în
pro cesu l de dezvoltare. [ P r .: -ţi-o~] — F r. E v o lu tio n n ism e .
E V O L U Ţ IO N IS T , -Ă , evoluţionişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Privitor la evoluţionism, care are la bază evoluţionism ul. 2. S. m . şi f.
A dept al evoluţionism ului. [ P r .: -ţi-o-] — Fr. E v o lu tio n n iste .
E V R E IC Ă , evreice, s. f. Fem eie care face p a rte d in tr-u n popor
râspîndit în mai toate ţările de pe glob, urm aş al populaţiei de bază
din Palestina antică sau al-unor neam uri care au adoptat religia mozaică,
— Rus e v re lk a .
E V R E IE S C , -IA S C Ă , evreieşti, adj. Care aparţine evreilor, p ri­
vitor la evrei. — D in e v r e u + suf. - m c .
E V R E IE Ş T E — 283 -
E V R E lE Ş T E adv. In felul evreilor, ca evreii; în limba ebraică
— D in e v r e u + suf. -efte.
E V R E U , evrei, s. m . Bărbat care face parte d in tr-u n p opor răspîndit
în mai toate ţările de p e glob, urm aş al populaţiei din Palestina antică
sau al u n o r neam uri care au adoptat religia mozaică. — Slav (v. sl.
e v r e in u < gr.).
E V R IC A interj. (Livresc) Exclam aţie de bucurie la rezolvarea
unei problem ă dificile. — N g r. e u r e k a .
E V R O P E N E S C , -E Â S C Ă adj. v. e u ro p e n e s c .
E X - Elem ent de com punere însem nînd * fost *, care serveşte la
form area un o r substantive. — Lat. lit. ex .
EX A C ER B A , exacerbez, vb. I. T ran z. (Rar) A intensifica, a
accentua, a exagera sentim entele, durerile etc. — F r. e x a c e r b e r (lat.
lit. e x a c e rb a re ).
EX A CERBA T, -A , exacerbaţi, -te, adj. (Rar) Intensificat, accentuat,
exagerat. — V. exacerba.
EX A CT1 adv. t . î n concordanţă cu realitatea. Spune exact ce s-a
intîmplat. ♦ T ocm ai, chiar. A vem exact nouă sute de hectare (M IH A L E ).
2. î n conform itate cu u n program , fără abatere, cu punctualitate. — F r.
e x a c t (lat. lit. e x a c tu s ).
e x a c t » , -A» exacţi, -te, adj. 1. Care este în tru to tu l conform cu
realitatea, care este în deplină concordanţă cu adevărul. <► Ştiinţă,
exactă = ştiinţă în care se d au form ulări logice prezentate în general
în formă matematică. ♦ Care reproduce întocm ai u n m odel, care
reproduce întocm ai o rig in alu l; fidel. 2. P unctual, — F r. e x a c t (lat.
lit. e x a c tu s ).
E X A C T IT A T E s. f. C alitatea de a fi exact. ❖ L oc. adv. Cu exac­
titate — conform cu realitatea, cu precizie. — D in e x a c t.
E X A C T IT tJD IN E , exactitudini, s. f. (Franţuzism ) Exactitate.
— D upă fr. e x a c titu d e .
E X A C Ţ I tJN E , exacţiuni, s. f. (în v .) F ap tu l de a cere şi a încasa
în m od abuziv dări sau taxe mai m ari decît cele legale. [V a r.: (înv.)
e s a c ţiu n e s. f.] — F r. e x a c tio n (lat. lit. e x a c tio , -o n is).
E X A E D R U 3. n. v. h e x a e d r u .
E X A G E R Â , exagerez, vb. I. T ran z. A prezenta u n fapt în dim en­
siuni m ărite faţă de realitate, a da proporţii, a amplifica peste m ăsură;
a deform a realitatea p rin m ărirea proporţiilor u n u i fapt. — F r. e x a -
g 6 r e r (lat. lit. e x a g g e ra re ).
E X A G E R A R E , exagerări, s. f. A cţiunea de a exagera şi rezultatul ei.
E X A G E R A T , -A , exageraţi, -te, adj. Care n u se potriveşte cu
realitatea, depăşind proporţiile ei. + (D espre oameni) Care exagerează
im portanţa un o r fapte. + (Adverbial, legat de u n adjectiv sau de u n
adverb prin prep. « de ► , formează superlativul) Prea, d in cale-afară
d e . . . — V. exagera.
E X A G E R Â Ţ IE , exageraţii, s. f. (Rpr) Exagerare. — Fr.
e x a g â r a tio n (lat. lit. e x a g g e r a tio , -onis).
E X A G O N s . n. v . h e x a g o n .
EX A LA , exal, vb, I. T ran z. A emite, a îm prăştia, a degaja vapori,
m irosuri etc. — F r. e x h a l e r (lat. lit. e x h a la r e ) .
EX A L A R E , exalări, s. f. A cţiunea de a exala.
E X A L A Ţ IE , exalaţii, s. f. Exal are. — F r. e x h a la tio n (lat. lit.
e x h a la tio , -onis).
E X A L T A , exâlt, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) înflăcăra peste
m ă su ră ; a (se) entuziasm a. 2. T ran z. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a
glorifica. — F r. e x a l te r (lat. lit. e x a lta r e ) .
E X A L T A R E , exaltări, s. f. 1. Entuziasm , încîntare, înflăcărare
duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. — V . exalta.
E X A L T A T , -A , exaltaţi, -te, adj. Entuziasm at, înflăcărat, aprins
peste m ăsură, pînă la paroxism. ♦ (Fam .) Ieşit din m in ţi; ţicnit.
— V. exalta.
E X A M E N , examene, s. n. I . M ijloc de verificare şi apreciere a
cunoştinţelor dobîndite de elevi, de studenţi, de candidaţii Ia un post
etc. ^ Examen de stat — exam en ţin u t în faţa unei comisii spcciale,
după absolvirea unei in stitu ţii d e învăţăm înt superior, în vederea o b ­
ţinerii diplom ei. ♦ Probă, încercare p rin care se verifică trăinicia,
temeinicia unui lucru, a unei situaţii etc. 2. C ercetare am ănunţită a
unui lucru sau a unei fiinţe, în scopul de a ajunge la o justă
cunoaştere a lor. ♦ C ercetare a u n u i bolnav sau a unei părţi
bolnave a corpului, p e n tru a pu n e diagnosticul şi a stabili tratam entul.
— F r. e x a m e n (lat. lit. e x a m e n ).
£ X A M E T R U s. m . v. h e x a m e tr u .
E X A M IN A , examinez, vb. I. T ran z. 1. A cerceta, a studia am ă­
nu nţit ceva sau pe cineva (p en tru a ajunge la o justă cunoaştere a lor).
♦ A cerceta u n bolnav sau o parte bolnavă a corpului, pen tru a pune
diagnosticul şi a stabili tratam entul. 2. A supune u n elev, u n student,
un candidat la u n post etc. la o probă de verificare şi apreciere a
cunoştinţelor. — F r. e x a m in e r (lat. lit. e x a m in a r e ) .
EX A M IN A R E , examinări, s. f. A cţiunea de a examina şi rezul­
tatul ei.
E X A M IN A T O R , -O A R E , examinatori, -oare, adj. (Adesea su b ­
stantivat) Care exam inează. — F r. e x a m i n a t e u r (lat. lit. e x a m i­
n a to r , -o ris).
E X A N T E M A T IC , exantematice, adj. n. (în expr.) Tifos exante-
m atic — boală infecţioasă şi epidem ică gravă, care se m anifestă prin
tem p eratu ră foarte ridicată, convulsii şi erupţii pe piele. — F r. e x a n -
th £ m a tiq u e .
E X C IT A
E X A R H , exarhi, s. m. 1. Şef al unei biserici ortodoxe autonom e.
2. O rgan de inspecţie şi control ai m ănăstirilor d intr-o eparhie o rto ­
doxă. — N gr. e x a r c h o s .
E X A R H Â T , exarhate, s. n. T e rito riu asupra căruia se întinde
autoritatea u n u i exarh. ♦ Funcţia, dem nitatea de exarh. — F r. e x a r c h a t.
E X A S P E R A , exasperez, vb. I. T ranz. A irita, a enerva peste
măsură. — F r. e x a s p â r e r (lat. Ut. e x a s p e r a r e ) .
E X A S P E R A N T , -A , exasperanţi, -te, adj. Care exasperează.
— F r. e x a s p e r a n t.
E X A S P E R A R E s. f. A cţiunea de a exaspera; enervare, iritare
puternică. <> Loc. adv. Pînă la exasperare — pînă la ultim a limită.
E X A S P E R A T , -A , exasperaţi, -te, adj. Iritat, enervat peste m ăsură.
EX C A V A , excavez, vb. I. T ran z. A săpa t'ăcînd o cavitate în păm înt
(cu ajutorul unui excavator). — F r. e x c a v e r (lat. lit. e x c a v a re ).
E X C A V Â R E ; excavări, s. f. A cţiunea de a excava.
E X C A V A T O R , excavatoare, s. n.
M aşină cu m are capacitate de lucru
întrebuinţată p en tru săpat şi încărcat
păm întul, la diferite lucrări de tera-
sam ent, la exploatări de cariere etc.
[V a r.: e s c a v a t 6 r s. n.] — F r. e x c a -
v a te u r.
E X C A V A T O R lS T , -A , excava-
torişti, -ste, s. m. şi f. M uncitor calificat
care lucrează cu excavatorul. — D in
e x c a v a to r -f suf. -ist.
E X C A V A Ţ IE , excavaţii, s. f. Excavator
G roapă, cavitate la suprafaţa păm întului
sau în adîncime, creată în urm a u nui fenom en natural sau făcută pentru
diferite scopuri tehnice, ştiinţifice etc. [V a r.: excavaţiC ine s. f.]
— F r. e x c a v a tio n (lat. lit. e x c a v a tio , -onis).
E X C A V A Ţ ltÎN E s . f. v. e x c a v a ţie .
E X C E D E N T , excedente, s. n. C antitate care depăşeşte, care
răm îne după satisfacerea tu tu ro r n ecesităţilor; surplus. ♦ (Fin.)
Plusul veniturilor faţă de cheltuieli. — F r. e x c e d e n t (lat. lit.
e x c e d e n s, -n tis).
E X C E D E N T A R , -A, excedentari, -e, adj. Care este în plus, care
întrece u n anum it nivel sau u n plafon dinainte stabilit. ♦ ( F in .; despre
buget, balanţă etc.) Care are u n excedent. — D u p ă fr. e x c â d e n ta ir e .
E X C E L A , excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi; a se remarca,
a se distinge în m od deosebit (în tr-u n dom eniu). — F r. e x c e lle r (lat.
lit. e x c e lla re ).
E X C E L E N T , -A , excelenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care
excelează; deos.ebit, adm irabil, m inunat. — F r. e x c e lle n t (lat. Ut.
e x ce lle ris, -n tis).
, E X C E L E N Ţ Ă , excelenţe, s. f. 1. T itlu acordat, în unele ţări,
m arilor dem nitari de stat. 2. (în expr.) Prin excelenţă = în cel mai
înalt g r a d ; mai ales.— F r. e x c e lle n c e (lat. lit. e x c e lle n tia ).
E X C E N T R IC 1, excentrice, s. n. O rgan de maşină în form ă de
disc. fixat pe un arbore rotativ şi servind la transform area *mişcării
circulare în mişcare rectiUnie şi invers. — F r. e x c e n tr iq u e .
E X C E N T R IC *, -A , excentrici, -e, adj. 1. C are iese din limitele
obişnuitului, foarte o rig in al; neobişnuit, c iu d a t; extravagant. 2. (D espre
u n punct) Care n u se află în centrul unei fig u r i; (la pl., despre mai
m ulte figuri geometrice, piese etc.) care n u au u n centru com un. — F r.
e x c e n tr iq u e .
E X C E N T R IC IT A T E , excentricităţi, s. f. 1. O riginalitate; extra­
vaganţă. 2. (G eom .) Calitatea unui p u n c t de a n u se găsi în centrul
unei figuri. ♦ D istanţa dintre centrele sau axele de rotaţie a două
piese excentrice. ♦ D efect de asam blare a două piese care în m od
norm al trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă com ună.
— D upă fr. e x c e n t r i c i i .
E X C E P T A , exceptez, vb. I. T ran z. A lăsa deoparte, a n u cuprinde,
a n u so c o ti; a exclude. — F r. e x c e p te r.
E X C E P T A R E s. f. A cţiunea de a excepta.
E X C E P Ţ IE , excepţii, s. f. A batere de la regula generală; ceea
ce n u se supune norm ei generale. ❖ E xpr. Cu excepţia. . . = afară de. . .
Fără excepţie = fără deosebire. — F r. e x c e p tio n (lat. Ut. e x c e p tlo ,
-onis).
E X C E P Ţ IO N A L , -A , excepţionali, -e, adj. 1. Care face, care
constituie o excepţie ; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, remarcabil.
♦ (Adverbial, cu determ inări introduse p rin prep. « d e », form ează
superlativul) Foarte, extraordinar. [ P r .: -/t-o-1 — F r. e x c e p tio n n e l
E X C E R P T E s. n. pl. (Filol.) Pasaje sau term eni scoşi d intr-o lucrare
— Lat. lit. e x c e r p t u m (pl. e x c e rp ta ) .
E X C E S , excese, s. n. Exagerare, a b u z ; p . ext. Upsă de cum pătare
de m ăsură. — Fr. e x c£ s (lat. Ut. e x c e ssu s).
E X C E S IV , -A, excesivi, -e, adj. Care întrece orice m ăsură ; exagerat
<>■ CHmă excesivă — climă cu deosebiri m ari de tem peratură între iarnă
şi vară. ♦ (Adverbial, cu determ inări introduse p rin prep. « de >,
formează superlativul) D in cale-afară d e . . . , nespus d e . . . , foarte,
prea. — F r. e x c e ssif.
E X C IT A , excit, vb. î. T ran z. 1. A provoca (prin mijloace fizice,
chimice sau biologice) intrarea în acţiune a unei celule, a unui ţesut
sau a unui o rg a n ; a stim ula. ❖ Refl. S e excită, într-o ordine strict deter­
m inată, cînd muşchii inspiratori, cind cei expiratori (A N A T O M IA ).
♦ A aţîţa, a în tă rită . ♦ A provoca, a stîm i o senzaţie, un s e n tim e n t.
EX CITA BIL — 2 84 —
2. A produce u n cîm p m agnetic u til în tr-o m aşină electrică sau în tr-u n
aparat electric. — F r. e x c l t e r (lat. lit. e x c ita r e ) .
E X C IT Â B IL , -A, excitabili, -e, adj. Care poate fi (uşor) ex citat;
iritab il. — F r. e x c lta b le (lat. Ut. e x c ita b ilis ) .
E X C IT A B IL IT A T E s. f. Capacitatea unui organism sau a unui
ţesut organic de a raacţiona la o excitaţie exterioară. — D u p ă fr. e x c i-
ta b ilit£ .
E X C IT A N T , -A , excitanţi, -te, adj. Care excită. + (S u b stan ti­
vat, m . şi n.) Factor care provoacă o excitaţie. — F r. e x c ita n t.
E X C IT A R E , excitări, s. f. A cţiunea de a excita ; excitaţie.
E X C IT A T , -A , excitaţi, -te, adj. A supra căruia s-a exercitat o exci­
taţie ; stim ulat. — V. excita.
E X C IT A T O R , -O Â R E , excitatori, -oare, adj. Care ex cită; exci­
ta n t. — F r. e x c l ta te u r (lat. lit. e x c l ta to r , -o ris).
E X C IT A Ţ IE , excitaţii, s. f. Proces fiziologic care se manifestă
prin activitatea funcţională a unei celule, a unui ţesut sau a unui organ,
ca răspuns la u n factor stim ulativ. — F r. e x c i ta ti o n (lat. lit. e x c i-
ta tio , -o n is).
E X C L A M A , exclâm, vb. I. T ran z. A rosti ceva cu to n ridicat
(şi prelungit), ca urm are a unei stări afective puternice. — F r. e x c l a m e r
(lat. lit. e x c la m a re ).
E X C L A M A R E , exclamări, s. f. A cţiunea de a exclama şi rezul­
tatul e i ; exclamaţie. ❖ Sem nul exclamării — sem n de punctuaţie (« 1 *)
întrebuinţat după o interjecţie, după un vocativ sau după o propoziţie
exclam ativă sau imperativă.
E X C L A M A T IV , -A , exclamativi, -t, adj. C are exprim ă o excla­
m aţie. Ton exclamativ. ❖ Propoziţie exclamativă — propoziţie care
exprim ă în mod spontan o stare afectivă. — F r. e x c la m a tif .
E X C L A M A Ţ IE , exclamaţii, s. f. C uvînt, propoziţie sau frază
rostite cu u n ton ridicat (şi prelungit), pentru a exprim a o stare afecdvă
puternică. — F r. e x c la m a tlo n (lat. Ut. e x c la m a tio , -o n is).
E X C L O D E , exclud, vb. I I I . T ran z . A înlătura, a elimina, a în d e­
părta. — L at. lit. e x c lu d e r e (fr. e x c lu re ).
E X C L tJD E R E , excluderi, s. f. A cţiunea de a exclude şi rezultatul
e i ; eliminare, înlăturare.
E X C L C S , -A , excluşi, -se, adj. Care, în condiţiile date, n u -i
posibil să fie, să existe, să se întîm ple. + (A dverbial) Im posibil! +
(D espre persoane) în d e p ă rta t, scos d in tr-o organizaţie, d in tr-o in­
stituţie. — V. exclude.
EX C LU SIV * adv. C u excluderea oricăror altor p o sib ilităţi; num ai
(şi num ai). 4 în afară de. Pină la 1 aprilie exclusiv. — F r. e x c lu s if
(lat. lit. e x c lu siv u s).
EX C LU SIV *, -A , exclutivi, -e, adj. (D espre noţiuni abstracte)
Care se exclude u n u l pe altul, care este incom patibil cii altceva. 4- Care
se referă, se limitează la u n singur lucru. — F r. e x c lu s if (lat. lit. e x c iu ­
siv u s).
E X C L U S IV IS M s. n. A titudine condam nabilă a aceluia care
refuză să ia în considerare părerile sau ideile altora etc. — F r. e x c lu ­
şi v ism e .
E X C L U S IV IS T , -A , exclusivişti, -ste, adj. (Adesea substantivat)
Care are o atitudine de exclusivism. — F r. e x c lu s iv is te .
E X C L U S IV IT A T E s. f. Starea a două lucruri care se exclud
între ele. ❖ Loc. adv. In exclusivitate = cu excluderea tu tu ro r celor­
lalţi. — D upă fr; e x c lu siv i t£.
E X C O M U N IC A , excomiimc, vb. I. T ran z. A exclude pe cineva
dintr-o com unitate religioasă. — L at. lit. e x c o m m u n ic a r e (fr. e x -
c o m ih u n J e r).
E X C O M U N IC A R E , excomunicări, s. f. Acţiunea de a excomunica
şi rezultatul ei.
E X C R E M E N T , excremente» s. n . M aterie eliminată d in corpul
oam enilor sau al a n im alelo r; fecale. — F r. e x c r e m e n t (lat. lit. e x c r e -
r a e n tu m ).
E X C R E S C E N Ţ Ă , excrescenţe, s. f. U m flătură sau creştere anor­
mală a unui organ sau a unei p orţiuni de organ. — F r. e x c r e s c e n c e
(lat. lit. e x c re s c e n tia ).
E X C R E T Ă , excretez, vb. I. T ran z. A elim ina d in organism, în
urm a proceselor biochimice, substanţe devenite inutile sau vătăm ă­
toare. — F r. e x c r 6 te r.
E X C R E T O R , excretoare, adj. n. (în expr.) A p a ra t (sau canal)
excretor = aparat p rin care se elimină din organism unele d in tre su b ­
stanţele devenite inutile sau vătămătoare. — D u p ă fr. e x c r â t e u r .
E X C R £ Ţ IE , excreţii, s. f. Faptul de a excreta. + Substanţă
eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice. — F r.
e x c r â tio n (lat. lit. e x c r e tio , -onis).
E X C tJR S , excursuri, s. n. (Livresc) D igresiune.— L at. lit. e x c u rs u s .
E X C tJR S IE , excursii, s. f. Plim bare sau călătorie (în grup) făcută
pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, sportiv sau dis­
tractiv. — F r. e x c u r s io n (lat. Ut. e x c u r s io , -o n is).
E X C U R S IO N lS T , -A , excursionişti, -*te, s. m . şi f. Persoană
care face o excursie. [ P r .: -«'-o-] — F r. e x c u r s io n n is te .
EX E C R A B IL , -A, execrabili, -e, adj. (F ranţuzism ) Respingător,
detestab il, foarte rău, oribil. — F r. e x â c r a b le (lat. Ut. e x s e c ra b ilis ).
E X E C U T A , execăt, vb. I. 1. T ran z. A face, a confecţiona, a fabrica.
2. Refl. A se supune, a da ascultare- 4 T ran z. (G lum eţ) A face să dea
bani, să plătească, să re s titu ie . 3. T ran z . A face exerciţii de gim nastică
•au figuri d e balet. 4 A cînta o bucată muzicală. 4. T ran z . A aduce la
E X IG EN TĂ
îndeplinire o ho tărîre judecătorească, u n act al autorităţii, o m ăsură
e tc . 4 A supune u n condam nat la pedeapsa cu m oartea. — F r. e x& cuter.
E X E C U T A N T , -A, executanţi, -te, adj. (A desea substantivat)
Care execută, care îndeplineşte ceva. — F r. e x e c u ta n t.
E X E C U T A R E , executări, s. f. A cţiunea de a (se) executa şi rezul­
tatul ei.
E X E C U T IV , -A , executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa
dispoziţiile organelor superioare. <- (în unele ţări) Putere executivă =
una dintre cele trei puteri fundam entale ale statului, reprezentată prin
guvern. — F r. e x £ c u tif.
E X E C U T O R , -O Â R E , ej&cutori, -oare, adj. E xecutant. (S u b ­
stantivat) Executor testamentar ~ persoană însărcinată să aducă la
îndeplinire dispoziţiile din testam entul cuiva. Executor judecătoresc =
funcţionar însărcinat cu îndeplinirea u n o r acte de procedură şi cu
executarea hotăririlor ju d e c ăto reşti; (în vechea organizare judecăto­
rească) portărel. — F r. e x £ c u te u r (lat. lit. e x s e c u to r, -o ris).
E X E C U T O R IU , -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat,
care trebuie pus în aplicare. — F r. e x â c u to ir e (lat. lit. e x s e c u to rlu s ).
E X E C tJŢ IE , execuţii, s. f. Faptul de a ex ec u ta ; (în special) su p u ­
nerea unui condam nat la pedeapsa cu m oartea. — F r. e x 6 c u tio n (lat.
Ut. e x e c u tio , -onis).
E X E G E T , exegeţi, s. m . Persoană care se ocupă cu exegeza. — Fr.
e x â g â te (< gr.).
E X E G E T IC , -A, exegetici, -e, adj. Care ţine de exegeză, privitor
la exegeză, care se bazează pe exegeză. — F r. e x â g â tiq u e (< gr.).
E X E G £ Z Ă , exegeze, s. f. Interpretare, com entare, explicare (din
p u n ct de vedere filologic) a unui text. — F r. e x â g â s e (< gr.).
E X E M P L Â R 1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de
obiecte identice reproduse în num ăr m are după u n model'* com un.
4 R eprezentant al unei categorii de fiinţe sau de obiecte asemănătoare,
luat izolat. — F r. e x e m p la ir e (lat. Ut. e x e m p la r , -a ris ).
E X E M P L Â R 9, -A, exemplari, -e, adj. C are poate servi d re p t
exem plu prin calităţile sale deosebite. 4 Care a re-u n caracter drastic,
servind ca avertism ent. Pedeapsă exemplară. — F r. e x e m p la ir e (lat.
Ut. e x e m p la r iu m ) .
E X E M P L IF IC Ă , exemplific, vb. I. T ran z. A lăm uri, a dem onstra,
a ilustra prin exem ple. — It. e s e m p lif ic a r e (după exem plu).
E X E M P L IF IC A R E , exemplificări, s. f. Acţiunea de a exemplifica
ş i rezultatul e i ; ilustrare.
E X & M PL U , exemple, s. n . X. A cţiune care serveşte d re p t
m o d e l; persoană care, p rin calităţile pe care le întruneşte, poate
servi d re p t m odel. O E xpr. A da (sau a f i ) exemplu — a te purta
astfel încît să trezeşti şi în alţii dorinţa de a te imita. A da de (sau ca)
exemplu =*= a atrage atenţia asupra un o r persoane, lucruri etc., pentru
a îndem na pe alţii să le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua
(pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a im ita (pe cineva sau
ceva), 2. Caz sau fapt tipic care întruneşte caracteristicile unei cate­
gorii întregi. Loc. adv. De exemplu *= de p ild ă ; bunăoară. — Fr.
e x e m p le (lat. Ut. e x e m p lu m ).
E X E R C IT Ă , exercit, vb. I. T ran z. 1. A practica, a îndeplini o
profesie, o funcţie etc. 2. A face să fie sim ţit u n drept, u n privilegiu,
o influenţă etc. — L at. Ut. e x e r c ita r e .
E X E R C IT A R E , exercitări, s. f. Acţiunea de a exercita.
E X E R C IŢ IU , exerciţii, s. n. 1. A cţiune fizică sau intelectuală,
făcută sistem atic şi repetat, în scopul dobîndirii de deprinderi şi înde-
m înări. 4 Instruire, deprindere a m ilitarilor cu m înuirea arm elor şi
cu executarea acţiunilor de luptă. 4 T em ă servind ca mijloc pentru
dezvoltarea îndem înârii şi agerimii în tr-u n anum it dom eniu. 2. (D espre
u n funcţionar, o persoană oficială, în expr.) în exerciţiul funcţiunii —
în tim pul serviciului legal. 3. (în expr.) Exerciţiu bugetar — perioadă (de
u n an calendaristic) pentru care se întocm eşte şi se execută bugetul
unei ţări, — F r. e x e r c ic e (lat. lit. e x e r c itiu m ).
E X E R S Â , exersez, vb. I. Intranz. şi tranz. A face exerciţii. — Fr.
e x e r c e r.
E X E R S A R E , exersări, s. f. A cţiunea de a exersa.
E X H A U S T IV , -A , exhaustivi, ~e, adj. (Livresc) C are epuizează
u n s u b ie c t; com plet. — F r. e x h a u s tif .
E X H IB Ă , exhibez, vb. I. T ran z. A arăta ceva în pubUc (în mod
o sten tativ ); a etala. — F r. e x h ib e r (lat. Ut. e x h ib e re ).
E X H IB tŢ IE , exhibiţii, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în
mod o sten tativ ); etalare. [V a r.: e x h ib iţiu n e s. f.] — F r. e x h ib itio n
(lat. Ut. e x h ib itio , -onis).
E X H IB IŢ IO N IS M s. n. M ania de a face exhibiţii. [ P r .: -ţi-o-}
— F r. e x h ib itio n n is m e .
E X H IB IŢ IO N IS T , -A, exhibiţionişti, -ste, s. m . şi f. (Adesea adjec­
tival) Persoană care practică exhibiţionism ul. [ P r .: — F r. e x h i-
b itio n n is te .
E X H IB IŢ ItJN E s. f. v. e x h ib iţie .
E X H U M Ă , exkumez, vb. I. T ranz. (Rar) A dezgropa osemintele
unui m ort. — F r. e x h u m e r (lat. Ut. e x h u m a re ).
E X H U M Â R E , exhumări, s. f. A cţiunea de a exhuma,
E X IG E N T , -A, exigenţi, -te, adj. Care pretinde m ult de la alţii
şi de la sine în s u şi; pretenţios. — D u p ă fr. e x ig e a n t.
E X IG fiN Ţ Ă , exigenţe, s. f. Faptul de a fi e x ig e n t; ceea ce p re tin d e
cineva de la altui şi de la sine în s u şi: pretenţie, cerinţă. + N evoie,
treb u in ţă. — F r. e x ig e n c e (lat, Ut. e x ig e n tia ).
E X IG IB IL — 285 —
E X IG IB IL , -A , exigibili, -e, adj. (D espre sum e de bani) Care
poate fi c eru t, asupra căruia se p o t ridica p reten ţii. — D upă fr.
e x ig ib le .
E X IG IB IL IT A T E s. f. în su şirea de a fi exigibil. — D upă fr.
e x ig i b ilite .
E X lL , exiluri, s. n. Pedeapsă aplicată altădată pen tru delicte politice,
care consta in izgonirea unui cetăţean din ţară sau din localitatea în
care tră ia ; p. ext. îndepărtarea voluntară a cuiva din propria ţară sau
localitate, pentru a scăpa de o p rig o a n ă ; situaţie în care se găseşte o
persoană exilată. — F r. e x il (lat. lit. e x iliu m ).
EX ILA , exilez, vb. I. T ran z. şi refl. A obliga să plece sau a pleca
în exil. — F r. e x ile r.
E X IL A R E s. f. A cţiunea de a (se) exila.
E X IL Â T , -A, exilaţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Pedepsit
cu exilul, izgonit sau p lecat din ţara s a ; surghiunit. 2. (Rar) Retras,
izolat. — V. exila.
E X IS T A , exist, vb. 1. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate;
a trăi, a vieţui; a se manifesta. — F r. e x is t e r (lat. lit. e x is te re ).
E X IS T E N T , -A, existenţi, -te, adj. Care există ; care este în vigoare.
— Fr. e x is ta n t (lat. lit. e x is te n s , -n tis).
E X IS T E N Ţ A , existenţe, s. f. 1. F ap tu l de a exista; noţiune filo­
zofică care se referă Ia natură, materie, lumea ex terio ară; realitatea
obiectivă existentă în afară şi independent de conştiinţa om ului. <►E xis­
tenţă socială — totalitatea condiţiilor vieţii materiale ale societăţii,
tn prim ul rînd m odul de producţie (ca principală forţă în dezvoltarea
societăţii). ♦ V ia ţă ; m od de viaţă, fel de trai. 2. Condiţiile, mijloacele
materiale necesare vieţii. — F r. e x îs te n c e (lat. lit. e x is te n tia ).
E X IS T E N Ţ IA L , -A , existenţiali, -e, adj. (Rar) P rivitor la existenţă,
care ţine de existenţă. [ P r .: -ţi-al] — F r. e x is te n tie l (lat. lit. e x is-
te n tia lis).
E X IS T E N Ţ IA L IS M s. n. C urent filozofic idcalist-subiectiv care
opune lumii m ateriale, vieţii fizice şi sociale, viaţa spirituală individuală.
[Pr.: -ţi-a-] — F r. e x is te n tia lis m e .
E X IS T E N Ţ IA L IS T , -A , existenţialişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Care aparţine existenţialism ului, privitor ia existenţialism. 2. S. m . şi f.
Adept al existenţialism ului. [ P r .: — F r. e x is te n tia lis te .
E X M A T R IC U L A , exmatriculez, vb. I. T ran z. A exclude un elev,
un student etc. d in tr-o instituţie de învăţăm înt. — G erm . e x m a t r i -
k u lie re n .
E X M A T R IC U L A R E , exm atriculări, s. f. A cţiunea de a exma­
tricula.
E X O D , exoduri, s. n. 1. Părăsire în masă a unei ţări sau a u n u i
teritoriu de către o p o p u la ţie ; emigrare. 2. Parte finală care cuprinde
deznodăm întul unei tragedii greceşti şi ieşirea din scenă în cortegiu
a actorilor. — F r. e x o d e (lat. lit. e x o d u s).
E X O F L IS l, exoflisesc, vb. IV. T ran z. (G recism înv.) A concedia,
a da afară din slujbă ; p. ext. a se descotorosi de cineva. — N gr. e x o flo ,
viit. e x o fliso .
E X O F T A L M lE s. f. Proem inenţă accentuată a globilor oculari,
care constituie u n sim ptom al anum itor boli, — Fr. e x o p h ta lm ie
(< gr.).
E X O N E R A , exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie,
de o obligaţie. — F r. e x o n ^ r e r (lat. lit. e x o n e r a r e ) .
E X O R B IT A N T , -A , exorbitanţi, -te, adj. Care întrece cu m ult
m ă su ra ; excesiv, exagerat. — F r. e x o r b ita n t (lat. lit. e x o rb ita n s ,
-ntis).
E X O R D IU , exordii, s. n. Prim a parte a unui d is c u rs ; p. ext.
introducere, prefaţă la o carte, la un articol etc. — L at. lit. e x o rd iu m .
E X O R T A Ţ IE , exortaţii, s. f. (Livresc, înv.) C uvîntare p rin care
cineva îndeam nă stăruitor o persoană sau un g rup de persoane la acţiune.
— F r. e x h o r ta tio n (lat. lit. e x h o r ta tio , -o n is).
E X O S M 0 Z Ă , exosmoze, s. f. Fenom en de trecere a u n u i lichid
printr-o m em brană poroasă, su b influenţa “Unei diferenţe de potenţial
electric care există între cele două feţe ale m em branei. — F r. e x o sm o s e .
E X O T fiR IC , -A , exoterici, -e, adj. (D espre doctrina filozofilor
din antichitate) Care se predă în p u b lic ; public. — F r. e x o t£ r iq u e
(lat. lit. e x o te ric u s ).
E X O T & R M IC , -A, exotermici, -e, adj. (Fiz.) Care se produce cu
dezvoltare de căldură. — F r. e x o th e r m iq u e .
E X O T IC , -A , exotici, -e, adj. Care se află în tr-o regiune îndepărtată
şi care im presionează p rin aspectele neobişnuite, c iu d a te ; care provine
dintr-o asemenea regiune. — F r. e x o tiq u e (lat. lit. e x o tic u s).
E X O T ÎS M s. n. însuşirea de a fi exotic. ♦ T e n d in ţa (literară)
de a descrie privelişti şi obiceiuri din ţări exotice. — F r. e x o tis m e .
E X P A N S lB IL , -A , expansibili, -e, adj. Care tin d e să ocupe un
spaţiu sau o suprafaţă din ce în ce mai m are. — D u p ă fr. e x p a n s ib le .
E X P A N S IB IL IT A T E s . f. însuşirea de a fi expansibil. — D upă
lr. e x p a n s ib ilitâ .
E X P A N S IO N IS M s. n. Politică agresivă de exercitare a-influenţei
politice şi econom ice asupra u n o r ţâri străine, cu scopul de a acapara
prin forţă noi teritorii, colonii şi pieţe de desfacere. [ P r .: -«'-o-] — Fr.
e x p a n s io n n is m e .
E X P A N S IO N IS T , -A , expansionişti, -ste, adj. Care aparţine expan­
sionism ului, priv ito r la expansionism . [ P r .: -st'-o-l — F r. e x p a n s i-
o n n is te .
E X P E R T IZ Ă
E X P A N S ItJN E , expansiuni, s. f. 1. C reşterea volum ului u n u i sistem
fizico-chim ic; creşterea volum ului un u i g a z ; extinderea pe u n spaţiu
a unui gaz. 2. Creştere şi extindere a sferei de influenţă politică şi
econom ică a unui stat asupra altuia, acaparare de teritorii străine.
3. Fig. Expansivitate, com unicativitate. [ P r .: -sx-u-] — F r. e x p a n s io n
(lat. lit. e x p a n s io , -onis).
E X P A N S IV , -A , expansivi, -e, adj. Care are tendinţa de a-şi
îm părtăşi deschis şi spontan im presiile şi sentim entele; comunicativ.
— F r. e x p a n s if.
E X P A N S IV IT A T E s. f. însuşirea de a fi expansiv; m anifestarea
acestei însuşiri. — D upă fr. e x p a n s i v i i .
E X P A T R lA , expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [ P r .: -tri-a] — Fr.
e x p a t r ie r .
E X P A T R IA T , -A , expatriaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care
se expatriază. [ P r .: -tri-at] — V . expatria.
E X P A T R IE R E , expatrieri, s. f. A cţiunea de a se expatria ; emigrare.
[ P r .: -tri-e-]
E X P E C T A T IV A s. f. A şteptare bazată pe anum ite drepturi,
prom isiuni, probabilităţi sau calcule; neintervenţie în anum ite chestiuni
sau situaţii, în aşteptarea unui m om ent potrivit. — F r. e x p e c ta tiv e .
E X P E C T O R A , expectorez, vb. I. T ranz. A elimina pe gură muco-
îităţile, flegma care se formează pe căile respiratorii. — F r. e x p e c to r e r
(lat. lit. e x p e c to r a r e ).
E X P E C T O R A N T , -A, expectoranţi, -te, adj. (D espre m edica­
m ente) Care ajută la expectoraţie. <► (Substantivat, n.) A lua un expec-
torant. — F r. e x p e c to r a n t.
E X P E C T O R A R E , expectorări, s. f. A cţiunea de a expectora.
E X P E C T O R A Ţ IE , expectoraţii, s. f. E xpectorare; (concr.) ceea
ce se expectorează; flegmă. — F r. e x p e c to r a tio n .
E X P E D IA , expediez, vb. I. T ranz. A trim ite prin .poştă, prin
mesagerie etc. u n obiect la o anum ită adresă» ♦ (Fam .) A îndepărta
pe cineva, a se descotorosi de cineva. ♦ A executa repede şi superficial
o lucrare. [ P r .: -di-a] — F r. e x p £ d ie r.
E X P E D IE N T , expediente, s. n. M ijloc ingenios cu ajutorul căruia
se poate face faţă unei situaţii g re le ; p. ext. mijloc im provizat, adesea
neperm is, prin care se obţin bani. [Pr.: -di-ent\ — F r. e x p e d ie n t
(lat. lit. e x p e d ie n s , -ntis).
E X P E D IE R E , expedieri, s. f. A cţiunea de a expedia. [ P r .: -di-e-\
E X P E D IT IV , -A , expeditivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care
rezolvă cu uşurinţă lu c ru rile; iute, prom pt. — F r. e x p â d ltif.
E X P E D IT O R , -O A R E , expeditori, -oare, s. m . şi f. (A desea adjec­
tival) Persoană care expediază scrisori, pachete sau bani. — D u p ă fr.
e x p â d ite u r .
E X P E D IŢ IE , expediţii, s. f. 1. Călătorie lungă (şi anevoioasă)
făcută de un grup organizat, în regiuni îndepărtate, cu scopuri ştiin­
ţifice sau comterciale. 2. C am panie militară agresivă p en tru cucerirea
unui teritoriu străin îndepărtat. 3. Expediere. O Condică de expediţie
= registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenţei expediate
de o instituţie sau de o întreprindere. [V a r.: (înv.) e s p e d iţie s. f.]
— F r. ex p & d itlo n (lat. lit. e x p e d itio , -onis).
E X P E D IŢ IO N A R , -A, expediţionari, ~e, adj. Care efectuează
o expediţie, care se află într-o expediţie. ❖ Corp expediţionar sau armată
expediţionară = grupare de forţe arm ate care duc acţiuni militare pe
teritoriul unei ţări îndepărtate. [ P r .: -ţi-o-] — D upă fr. e x p £ d itio n -
n a ire .
E X P E D U l, expeduiesc, vb. IV . T ranz. (în v .) A expedia. — Fr.
e x p â d ie r (după m înui)*
E X P E R IE N Ţ Ă , experienţe, s. f. 1. Totalitatea cunoştinţelor şi
deprinderilor d in tr-u n dom eniu oarecare, însuşite prin practică. ♦
A nsam blul practicii sociale care formează baza cunoaşterii şi criteriul
adevărului şi care se creează mai ales în procesul producţiei materiale.
2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor
din realitatea înconjurătoare. ♦ Provocare intenţionată a unor fenomene
în vederea studierii legilor lor. [V a r.: (înv.) e s p e r i6 n ( â s. f.) — i r .
ex p & rie n c e (lat. lit. e x p e r ie n tia ) .
E X P E R IM E N T , experimente, s. n. Experienţă (2 ). — L at. lit.
e x p e r im e n tu m .
E X P E R IM E N T A , experimentez, vb. I. T ran z. A încerca, a verifica
p rin experienţe. — F r. e x p 6 r im e n te r (lat. lit. e x p e r im e n ta r e ) .
E X P E R IM E N T A L , -A , experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial)
D e experienţă, bazat pe experienţă, rezultat din experienţă. — Fr.
e x p e r im e n ta l (lat. lit. e x p e r im e n ta lis ) .
E X P E R IM E N T A R E , experimentări, a. f. Acţiunea de a experimenta
şi rezultatul ei.
E X P E R IM E N T A T , -A , experimentaţi, -te, adj. Care posedă
experienţă în tr-u n d o m e n iu ; priceput. + Care a tre c u t p rin m ulte
în c e rc ă ri; încercat. — V. experimenta.
E X P E R IM E N T A T O R , -O A R E , experimentatori, - oare, s. m . şi f.
Persoană care face experienţe. — D upă fr. e x p£ r im e n ta te u r.
E X P E R T , -A , experţi, -te, s. m . şi f. (Adesea adjectival) Persoană
care posedă cunoştinţe temeinice în tr-u n anum it dom eniu. ♦ Persoană
com petentă în tr-u n anum it dom eniu, num ită de u n organ de s ta t sau
de părţile interesate pentru* a cerceta şi lăm uri unele situaţii. — F r.
e x p e r t (lat. lit. e x p e r tu s ) .
E X P E R T IZ Ă , experttze, s. f. C ercetare făcută de un ex p ert asupra
unei situaţii, problem e e tc . + (C oncr.) R aport în to cm it de un expert
asupra cercetărilor făcute. — F r. e x p e r ţi se.
 E X PIA — 286
E X P IA , expiez, vb. I. T ran z . (Franţuzism ) A ispăşi o greşeală,
o vină etc. [ P r .: -pi-ă] — F r. e x p ie r (lat Ut. e x p ia r e ) .
E X P lA B IL , -A , expiabili, -e, adj. (Franţuzism ) Care poate fi
ispăşit. [ P r .: -pi-a-} — F r. e x p ia b le (lat. lit. e x p la b ilis).
E X P IA T O R , -O Â R E , expiatori, -oara, adj. (Franţuzism ) Care este
m enit să şteargă, să răscum pere o g reşeală; ispăşitor. [ P r .: -pi-a-]
— F r. e x p i a t e u r (lat. lit. e x p ia to r).
E X P IA Ţ IE s. f. v. e x p ia ţiu n e .
E X P IA Ţ ItJN E s. f. (F ranţuzism înv.) Ispăşire a unei greşeli,
a unei vini etc. [ P r .: -p i-a -ţi-u-. — V a r.: e x p iâ ţie s. f.] — F r. e x p ia -
tio n (lat. Ut. e x p ia tio , -o n is).
E X P l£ R E , expierit s. f. (F ran ţu zism ) F ap tu l de a expia; expia­
ţiune. [P r.: -pi-e-]
E X P IR A , expir, vb. I. 1. T ran z. A eUmina din plăm îni aerul
(în procesul respiraţiei). 2. In tran z. (D espre u n contract, o convenţie
e tc .; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. In tran z . (D espre un
term en, o perioadă de tim p e tc .; la pers. 3) A se îm plini, a se term ina.
4. Intranz. Fig. A m uri, a pieri. — F r. e x p l r e r (lat. Ut. e x s p ir a r e j.
E X P IR A R E , expirări, s. f. F a p tu l de a expira. + Scadenţă a unui
term en. — V. expira.
E X P IR A T O R , -O Â R E , expiratori, -oare, adj. Care ajută, care
serveşte la expirare. — D upă fr. e x p ir a te u r .
E X P IR A Ţ IE , expiraţii, s. f. A ct fiziologic p rin care se elimină
din plăm îni aerul inspirat. — F r. e x p ir a tio n (lat. lit. e x p ir a tio , -onis).
E X P L E T lV , -A , expletivi, -e, adj. (D espre cuvinte) Care n u este
necesar, în cadrul unei enunţări, p en tru înţelegerea sensului, p u tîn d
lipsi din alcătuirea unei propoziţii. — F r. e x p l£ tlf (lat. Ut. e x p le tiv u s).
E X P L IC A , explic, vb. I. 1. T ran z. A face să fie m ai u şo r de înţeles ;
a lăm uri, a arăta. ♦ A expune, a preda o lecţie, o tem ă etc. 2. Intranz.
şi tranz. (D espre axiome, principii, legi ştiinţifice) A servi d re p tlă m u -
rire, a constitui o justificare, a reprezenta o m otivare a u n u i fenomen, a
unei p roprietăţi etc. 3. Refl. A-şi m otiva acţiunile, vorbele e tc .; a se ju sti­
fica. ♦ R efl. şi tranz. A înţelege, a pricepe. N u -m i explic, spune magistratul,
m m de vă găseaţi cîteţitrei în cabinetul medicului (A R G H E Z I). ♦ (D espre
două sau mai m ulte persoane) A se lăm uri reciproc asupra unei c h estiu n i;
a limpezi o situaţie cu scopul de a înlătura u n confUct. [V a r.: (înv.)
e s p lic â vb. II — F r. e x p liq u e r (lat. lit. e x p lic a r e ) .
E X P L IC A B IL , -A , explicabili, -e, adj. Care poate fi expUcat.
— D u p ă fr. e x p U ca b le .
E X P L IC A R E , explicări, s. f. A cţiunea d e a (se) explica; lăm urire.
♦ ExpUcaţie (2 ).
E X P L IC A T !’ ', -A, explicativi, -e, adj. Care explică. ❖ Dicţionar
explicativ = dicţionar care explică sensurile şi în treb u in ţarea cuvintelor.
— F r. e x p lic a tif.
E X P L IC A T O R , -O A R E , explicatori, - oare, adj. (în v .) Explicativ.
— F r. e x p llc a te u r (lat. lit. e x p lic a to r ).
E X P L IC A Ţ IE , explicaţii, s. f. 1. L ăm urire, clarificare a unei
problem e, a u nu i fenom en etc. ❖ E x p r. A cere explicaţii (cuiva) = a
cere (cuiva) să-şi lămurească purtarea, atitudinea, cuvintele. A avea
o explicaţie cu cineva — a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri
asupra u n u i lucru, p en tru a înlătura u n conflict etc. > Predare a unei
lecţii, expunere a unei tem e. 2. Cauză. — F r. e x p lic a tio n (lat. lit.
e x p lic a tio , -onis).
E X P L IC IT , -A* expliciţi, -te, adj. (Adesea adverbial) C are este
exprim at U m pede; desluşit, lăm urit, clar. ♦ (D espre o funcţie m ate­
matică) Care este egal cu o anum ită expresie ce conţine num ai varia­
bilele independente. — F r. e x p lic ite (lat. Ut. e x p lic itu s).
E X P L O A T A exploatez, vb. I. T ran z. 1. (D espre proprietarii
particulari ai mijloacelor de producţie) A-şi însuşi fără echivalent o
anum ită cantitate de m uncă străină, a acapara roadele m uncii p ro d u ­
cătorilor de bunuri m ateriale. ♦ (D espre un stat im perialist) A aservi
pe plan econom ic şi politic alt stat, în scopul asigurării de profituri
maxime p en tru grupurile m onopoliste din ţara colonizatoare. 2. A folosi
u n b un în vederea realizării u nor obiective econom ice; a cultiva, a
valorifica. 3. Fig. A trage folos (în m od abuziv) din ceva, a profita de
ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. [ P r .: -ploa-] — F r. e x p lo ite r.
E X P L O A T A B IL , -A , exploatabili, -e, adj. Care poate fi exploatat.
[ P r.: -ploa-] — D u p ă fr. e x p lo ita b le .
E X P L O A T A R E , exploatări, s. f. A cţiunea de a exploata şi rezul­
tatul ei. 1. însuşirea fără echivalent a unei anum ite cantităţi de m uncă
străină, acaparare a rodului m uncii producătorilor de b u n u ri m ateriale
de către proprietarii p articulari ai mijloacelor de producţie. 2. Punere
în valoare a unei întreprinderi sau a unui b u n ; totalitatea lucrărilor şi
instalaţiilor care servesc în acest scop. 3. Fig. F ap tu l de a profita, de a
trage folos (în m od abuziv) din ceva. [ P r .: -ploa-]
E X P L O A T A T , -A, exploataţi, -te, adj. 1. (D espre oam eni, adesea
substantivat) A cărui m uncă este însuşită p rin exploatare de către p ro­
p rietarii particulari ai mijloacelor de p ro d u c ţie ; care este nevoit să-şi
vîndă forţa de m uncă. 2. (D espre terenuri, mine, păduri etc.) Valorificat,
întrebuinţat în scopuri economice. [Pr, : -ploa-] — V. exploata.
E X P L O A T A T O R , -O A R E , exploatatori, -oare, s. m . şi f. (Adesea
adjectival) 1. Persoană care îşi însuşeşte fără echivalent m uncă străină,
care acaparează roadele m uncii altuia. 2. Persoană care exploatează
(2 ) o moşie, o p ăd u re .etc. [ P r .: -ploa-] — D in e x p lo a ta + suf. - (a ) tor
(după fr. exploiteur).
E X P L O A Ţ Â Ţ IE , exploataţii, s. f. în trep rin d ere econom ică care
pune în valoare te re n u ri, păduri, m ine etc. [Pr.: -ploa- ] — F r. e x p lo i-
ta tlo n .
— EXPRES
E X P L O D A , explodez, vb. I. In tran z. 1. (D espre un exploziv;
la pers. 3) A se descom pune violent sub acţiunea căldurii sau a unui
factor mecanic, dezvoltînd brusc căldură şi gaze sub presiune, care
produc zguduituri, bubuituri puternice şi efectuare rapidă de lucru
m ecanic. + (D espre obuze, proiectile, etc.) A face explozie (1). ♦
(D espre aparate care funcţionează cu gâze sub presiune) A se sfărîma
datorită presiunii interioare. + (D espre gaze) A ţîşni brusc în cursul
unei erupţii vulcanice. 2. Fig. A interveni brusc în d iscuţie: a izbucni.
— It. e s p lo d e r e (lat. Ut. e x p lo d e re ).
EX P L O D Â R E , explodări, 8. f. A cţiunea de a exploda.
E X P L O R A , explorez, vb. I. T ran z. A cerceta o ţară sau o regiune
necunoscută sau p u ţin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau
studii ştiinţifice. ♦ (Fam .) A cerceta, a căuta î n __ — F r. e x p lo r e r
(lat. Ut. e x p lo ra re ).
E X P L O R A R E , explorări, s. f. A cţiunea de a explora şi rezultatul ei.
E X P L O R A T O R , -O Â R E , exploratori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care explorează. — F r. e x p lo r a te u r (lat. Ut. e x p lo r a to r , -o rls).
E X P L O Z IB IL 1, explozibile, s. n. Exploziv1. — D u p ă fr. e x p lo sib le .
E X P L O Z IB IL ^ -A , explozibili, -e, adj. Exploziv*. — D u p ă fr.
e x p lo sib le .
E X P L O Z IE , explozii, s. f. 1. A rdere şi zgomot puternic al u nui d is­
pozitiv de distrugere, provocate de descom punerea substanţelor explozive
pe care le conţine acesi dispozitiv. 4 Proces de descom punere a substan­
ţelor explozive şi de transform are a lor în alţi com puşi, mai simpU, însoţit
de dezvoltare m are de căldură, lum ină, zgomot şi de efectuare de lucru
m ecanic in tr-u n tim p foarte scurt. ♦ (Im pr.) A rdere a am estecului
de com bustibil şi aer d in ciUndrul unui m otor cu ardere internă. ❖
M otor cu explozie = m otor la care arderea com bustibilului se face
în tr-u n tim p foarte scu rt şi este provocată de o seînteie. 2. T recere
bruscă a unui fenom en de la vechea lui calitate la una nouă, p rin dis­
trugerea caUtăţu vechi. 3. Fig. M anifestare bruscă, izbucnire neaşteptată,
dar de scurtă durată, a unei acţiuni, a u n u i sentim ent etc. 4. Ieşire bruscă
a aerului, după ce a fost oprit de u n obstacol (limbă, dinţi, buze) din
cuprinsul aparatului fonator. — F r. e x p lo s io n (lat. lit. explosio» -onis).
E X P L O Z IV 1, explozive, s. n Substanţă sau amestec de substanţe
care, sub acţiunea căldurii sau a u nui factor mecanic, are proprietatea
de a se descom pune brusc şi violent, cu dezvoltare de căldură, lum ină
şi gaz, provocînd o creştere m are a presiunii la locul exploziei.
— F r. e x p lo sif.
EX P L O Z IV *, -A , explozivi, -e, adj. Care poate exploda, care
produce explozie. ♦ Sunet exploziv sau consoană explozivă (şi su b ­
stantivat, fe) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a cana­
lului bucal, o explozie (4). ♦ (D espre aparate, maşini etc.) Care acţionează
p rin explozia un o r substanţe speciale cu care este încărcat. — F r. e x p lo sif.
E X P O N A T , exponate, s. n. O biect expus în cadrul unei expoziţii.
— R us e k s p o n a t.
E X P O N E N T , -A , exponenţi, - te, s. m . şi f. 1. Persoană sau grup
social care reprezintă şi apără o idee, u n curent e t c .; reprezentant.
2. ( M a t.; la m .) Sem n în cifre sau litere scris sus, la dreapta unui num ăr,
p en tru a arăta la ce p utere este ridicat acesta. — G erm . E x p o n e n t
(lat. Ut. e x p o n e n s , -n tis).
E X P O N E N Ţ IA L , -A , exponenţiali, -e, adj. (M a t.) Care are un
exponent (2 ) variabil, nedeterm inat sau necunoscut. [ P r .: -ţi-al]
— F r. e x p o n e n tie l.
E X P O R T , exporturi, s. n. F aptul de a e x p o rta ; trim itere de p ro ­
duse d intr-o ţară în altă ţară, în vederea vînzării sau a schim bului
comercial. Export de capital = investire de capital făcută de către
u n grup m onopolist d in tr-u n stat imperiaUst în alte ţări, unde se pot
obţine mai uşor profituri maxime. ♦ (C oncr.) T otalitatea m ărfurilor
exportate. — G erm . E x p o rt.
E X P O R T A , expârt. vb. I. T ran z. A trim ite peste hotare m ărfuri,
p en tru a le vinde sau a le schim ba. — F r. e x p o r te r (lat. Ut. e x p o r ta r e )
E X P O R T A B IL , -A , exportabili, -e, adj. (D espre m ărfuri) Care se
poate exporta. — D u p ă fr. e x p o r ta b ie .
E X P O R T A T O R , -O Â R E , exportatori, -oare, adj. (D espre ţări,
întreprinderi sau persoane ; adesea substantivat) Care exportă. — D u p ă
fr. e x p o r ta te u r .
E X P O Z A N T , -A, expozanţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care
expune ceva (la o expoziţie). — F r. e x p o s a n t.
E X P O Z E U , expozeuri, s. n. Prezentare dezvoltată şi sistematică
a u n o r fapte, a unei situaţii e t c .; expunere, dare de seamă. — F r. e x p o sâ .
E X P O Z IT IV , -Ă , expozitivi, -e, adj. î n care se expune, care
explică. + (D espre o lecţie, u n text etc.) P rezentat în form a unei
expuneri, a unei naraţiuni. <> M etodă expozitivă — m etodă de p re­
dare care constă în prezentarea conţinutului lecţiei în form a unei
expuneri. — F r. e x p o s itif.
E X P O Z IŢ IE , expoziţii, 8. f. P rezentare pubUcă a un o r obiecte
selecţionate în m od special p e n tru a pune în lum ină specificul unei
activităţi, aspecte din viaţa unei m ari personalităţi etc. ♦ L ocul sau
clădirea unde sînt expuse aceste obiecte. — F r. e x p o s itio n (lat. lit.
e x p o s itio , -onis).
E X P R E S 1, -A , exprese, adj. n. şi f. (în expr.) Tren expres (şi sub­
stantivat, n.) = tre n care m erge cu viteză m are, oprindu-se num ai în
staţiile im portante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres
= scrisoare sau colet care ajunge la destinaţie m ai repede, în schim bul
unei suprataxe. [Pl. ş i : (substantivat, n.) expresuri] — F r. e x p r e s s
(< engl).
E X P R £ S * , -A , expreşit -se, adj. Care este exprim at clar, care
n u lasă nici u n fel de îndoială ; lăm urit, lim pede. + (Adverbial) Special
p e n t r u . .. , precis, anum e. — F r. expr& s (lat. Ut. e x p re s s u s ).
E X P R E S IE — 287 —
E X P R E S IE , expresii, s. f. 1. E xprim are. ♦ Sintagm ă concisă
care exprim ă, adesea figurat, o idee. ♦ C uvînt. 2. M anifestare, redare
a ideilor, a sentim entelor etc. p rin cuvinte, m im ică etc. ♦ în făţişare
exterioară a figurii, care reflectă starea sufletească a o m u lu i; reflectare
a stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. A nsam blu de m ărim i
legate între ele p rin sim boluri de operaţii m atem atice. [V a r.: e x p r e -
s iu n e s. f.] — F r. e x p re s s lo n (lat. lit. e x p re s s io , -o n is).
E X P R E S IO N IS M s. n. C u ren t decadent în arta şi literatura
burgheză m odernă, care constă în ten d in ţa exagerată de a exprim a viaţa
interioară mai m ult decît im presiile lum ii din afară. [ P r .: -«-o-] — Fr.
e x p re s s io n n is m e .
E X P R E S IO N IS T , -A , expresionişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adj.
Care ţine de expresionism , care rep rezin tă’ expresionism ul. 2. S. m.
şi f. A dept al expresionism ului. [ P r .: -st-o-] -— F r. e x p re s s io n n is te .
E X P R E S IU N E s. f. v. e x p re s ie .
E X P R E S IV , -A , expresivi, -e, adj. (D espre cuvinte, gesturi etc.)
Care arată ceva în m od viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦
(D espre opere de arta) Care evocă imagini vii. ♦ (D espre ochi, faţă
etc.) Care reflectă în m od viu, cu putere, stări in terio are.— F r. e x p re s s if,
E X P R E S IV IT A T E s. f. Calitatea, capacitatca de a fi expresiv.
— D upă fr. e x p re s s iv itâ .
E X P R IM A , exprim , vb. I. T ran z. A expune, a form ula, a manifesta
păreri, idei etc. ♦ Refl. A reda în c u v in te ; a vorbi. — F r. e x p r i m e r
(lat. lit. e x p r im e r e ) .
E X P R IM A B IL , -A , exprimabili, -e, adj. Care se poate exprima.
— D upă fr. e x p r im a b le .
E X P R IM A R E , exprimări, s. f. A cţiunea de a (se) exprima şi
rezultatul e i ; m anifestare, exteriorizare a u n o r fenom ene, idei, senti­
m ente etc.
E X P R O P R IA , expropriez, vb. I. T ran z. 1. A trece u n b u n în
proprietatea statului p e n tru necesităţi de interes obştesc (prin acordarea
unei despăgubiri). 2. (în orînduirile bazate pe exploatare) A deposeda
pe producători de produsele m uncii lor şi de mijloacele de subzistenţă.
3. (în perioada revoluţiei socialiste) A deposeda pe exploatatori de
mijloacele de producţie şi de bunurile d o b în Jite p rin exploatare, tre-
cîndu-le pe seama statului p e n tru a le reda celor ce m uncesc. [ P r .:
-pri-a] — F r. e x p r o p r ie r .
E X P R O P R IA T , -A , expropriaţi, -te, adj, (D espre bunuri) Care
a fost luat p rin ex p ro p rie re ; (despre oameni) care a fost supus expro­
prierii. [ P r .: -pri-at] — V. expropria.
E X P R O P R IA T O R , expropriatori, s. m . Persoană care expro-
priază (2 ). [ P r .: -pri~a-] — D u p ă fr. e x p r o p r ia te u r .
E X P R O P R IE R E , exproprieri, s. f. A cţiunea de a expropria şi
rezultatul ei. [ P r .: -pri-e-"\
E X P tJL S IE , expulsii, s. f. 1. îm pingere în afară a u n u i gaz, a unui
lichid etc. 2. U ltim a fază a procesului naşterii, în care copilul este îm pins
afară din corpul m amei. — F r. e x p u ls io n (lat. lit. e x p u ls io , -o n is).
E X P U L Z A , expulzez, vb. I. T ran z. A obliga pe cineva să pără­
sească teritoriul unei ţări. ♦ A da, a îm pinge afară, a sili să iasă. — F r.
e x p u ls e r (lat. lit. e x p u ls a re ).
E X P U L Z A R E , expulzări, s. f. A cţiunea de a expulza şi rezul­
tatul ei.
E X P tJN E , expun, vb. IIT. 1. T ran z. A prezenta p rin cuvinte,
a face c u n o sc u t; a explica. 2. T ran z . A aşeza la v e d e re ; a arăta. ♦
(U rm at de determ inări introduse p rin prep . « I a ») A aşeza u n obiect,
u n material etc. în aşa fel, încît să se poată exercita asupra lui o acţiune,
o influenţă etc. 3. T ran z. şi refl. A pune sau a se afla în tr-o situaţie
periculoasă. 4. T ran z. A supune acţiunii lum inii u n film , o placă
fotografică etc., p en tru a obţine u n clişeu, o fotografie etc. [V a r.: (înv.)
e s p â n e vb. II I] — L at. lit. e x p o n e r e (după p u n e).'
E X P tJN E R E , expuneri, s. f. A cţiunea de a (se) expune şi rezul­
tatul e i ; re la ta re ; (concr.) ceea ce se expune, se explica. ❖ Expunere
de motive = explicarea, prezentarea m otivelor care determ ină p ro p u ­
nerea unui proiect de lege etc.
E X P U R G A , expurg, vb. I. T ran z. A scoate d in tr-o carte pasajele
care sînt sau p a r incom patibile cu anum ite principii m orale sau idei
politice. — F r. e x p u r g e r (lat. lit. e x p u rg a re ).
E X T A T IC , «A, extatici, -e, adj. (Rar) Care este în extaz; care
ţine de extaz, caracteristic extazului. — F r. e x ta tiq u e « gr.).
E X T A Z , extaze, 8. n. 1. Stare psihică de m are intensitate, carac­
terizată p rin suspendarea aparentă a contaqtului cu lum ea înconjură­
toare. ♦ Stare nervoasă în care bolnavul, u rm ărit de o idee fixă, este
lipsit de senzaţii şi incapabil de mişcări voluntare. 2. A dm iraţie p ro­
fundă ; adoraţie. [V ar.: (înv.) e s tâ z s. n.] — F r. e x ta s e (< gr.).
E X T A Z IA , extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz (2 ); a
adora. [ P r .: -zi-a] — F r. e x ta s ie r .
E X T A Z IA T . -A , extaziaţi, -te, adj. C ăzut în extaz, cuprins de
e x ta z ; p. ext. în eîntat, ferm ecat. ♦ (D espre sentim ente) Plin de
extaz (2). [ P r .: -zi-a t] — V. extazia.
E X T A Z IE R E , extazieri, s. f. F ap tu l de a se extazia. [ P r .: -zi-e-\
E X T E M P O R A L , extemporale, s. n. (Ieşit din uz) Probă scrisă,
neanunţată, d in lecţia zilei, dată elevilor p en tru verificarea periodică
a cunoştinţelor. — G erm . E x te m p o r a le (lat. lit. e x te m p o r a lis ) .
E X T E N S IB IL , -A, extensibili, -e, adj. Cr~< se poate extinde.
— D u p ă fr. e x te n s ib le .
E X T E N S IB IL IT A T E s. f. P ro p rietate a unui corp de a se putea
întinde cînd este supus u n ei forţe exterioare. — D upă fr. e x te n s ib ilitâ .
E X T IN D E R E
E X T E N S ltJN E , extensiuni, s. f. 1. D ezvoltare, creştere, am plifi­
care, extindere. + Proces p rin care u n cuvînt îşi lărgeşte în ţe ­
lesul. 2. Faptul de a întinde. Extensiunea braţului. [ P r .: -«-«-] — F r.
e x te n s io n (lat. lit. e x te n s io , -onis).
E X T E N S IV , -A, extensivi, -e, adj. 1. Care se referă la extindere,
care se bazează pe cantitate, pe spaţiu, pe întindere (şi n u pe calitate).
Agricultură extensivă. 2. Care are proprietatea de a extinde. — Fr.
e x te n s if.
E X T E N S O R 1, extensoare, s. n. A parat
pentru gim nastica muşchilor, form at d in tr-u n
arc de oţel sau d in două resorturi care trebuie
întinse cu m îinile. — D u p ă fr. e x te n s e u r .
E X T E N S O R 1, -O A R E , extensori, -oare„
adj. Care are rolul de a întinde. Muşchi
extensor (şi substantivat, m .) = m uşchi (de
la suprafaţa corpului) care ajută la în tin ­
derea diferitelor părţi ale corpului, în special
a m em brelor. — D u p ă fr. e x te n s e u r.
E X T E N U A , extenuez, vb. I. Refl. şi
tranz. A (se) obosi peste m ă su ră ; a (se)
istovi. [ P r .: -nu~a] — F r. e x tâ n u e r (lat. lit.
e x te n u a r e ) . Exrensor1
E X T E N U A N T , -A, extenuanţi, -te, adj.
Care extenuează ; istovitor. [ P r . : -nu-ant] — Fr. e x te n u a n t (lat. lit.
e x te n u a n s , -n tis).
E X T E N U A R E , extenuări, s. f. Acţiunea de a (se) extenua şi rezulta­
tul e i; stare de slăbiciune extrem ă a c o rp u lu i; istovire. [Pr. :~nu-a-]
E X T E N U A T , -A , extenuaţi, -te, adj. Extrem de o b o s it; istovit,
epuizat. [ P r .: -nu-aîj — V. extenua.
E X T E R IO R 1, exterioare, s. n. Partea din afară a unui lucru.
♦ M od de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îm brăcăm inte,
ţin u tă etc. [ P r .: -rt-or] — F r. e x t ^ r i e u r (lat. lit. e x te r io r ) .
E X T E R IO R 1, -O A R Ă , exteriori, - oare, adj. Care este în afară
d e . . . , care este pe din afară, aflat dincolo de o lim ită; extern. ❖
Comerţ exterior = relaţii de schim b econom ic ale unei ţări cu ţările
străine. [ P r .: -ri-or] — F r. e x tS r i e u r (lat. lit. e x te rio r) .
E X T E R IO R IZ A , exteriorizez, vb. I. T ran z. şi refl. A coţnunica,
a exprim a, a m anifesta gînduri sau sentim ente p rin cuvinte, gesturi
etc. [Pr. : -rz-o-] — F r. e x t6 r io r is e r .
E X T E R IO R IZ A R E , exteriorizări, s. f. A cţiunea de a (se) exterioriza
şi rezultatul e i ; exprim are. [ P r .: -ri-o-]
E X T E R IT O R lA L , -A , exteritoriali, -e. adj. (Jur.) Care se bucură
de dreptul de exteritorialitate. [ P r .: -ri-al] — D in e x te r ito r ia lit a te
(după punctualitate: punctual).
E X T E R IT O R IA L IT A T E s. f. Regim de excepţii de la norm ele
de drept com un, de care se bucură, în anum ite îm prejurări, m em brii
corpului diplom atic, sediile oficiilor diplom atice etc. în baza presupu­
nerii că ei n u s-ar afla pe teritoriul statului respectiv, ci pe acela al sta­
tului lor naţional. [ P r .: — D upă fr. e x te r r ito r ia l it£ .
E X T E R M IN A , extermin, vb. 1. T ranz. A distruge com plet, a
nim ici cu to tu l; a ucide, a stîrpi în masă. — F r. e x t e r m i n e r (lat. lir.
e x te r m in a r e ) .
E X T E R M IN A R E , exterminări, s. f. Acţiunea de a extermina şi
rezultatul e i ; distrugere, nim icire, stîrpire.
E X T E R M IN A T , -A , exterminaţi, -te, adj. D istrus, nim icit, stîrpit.
— V. extermina.
E X T E R M IN A T O R , -O A R E , exterminatori, -oare, adj. (Adesea
substantivat) Care exterm ină; distrugător, nim icitor. — F r. e x te r-
m i n a t e u r (lat. lit. e x t e r m in a to r , -o ris).
E X T E R N , -A , externi, -e, adj., s. m . şi f. I. Adj. Care se află
aşezat în a fa ră ; din afară, e x te rio r; străin. ❖ Politică externă = poli­
tica unui stat faţă de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau
Ministerul de Externe = m inister care( aplică linia politică a unui stat
în problem ele privitoare la relaţiile internaţionale. ♦ Unghi extern ~=
unghi form at de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi j
unghi form at de două trepte tăiate de o secantă şi aflat în afara dreptelor.
♦ (D espre m edicam ente) Care se aplică num ai pe
suprafaţa coipului. II. S, m . şi f. 1. Elev, ucenic care
locuieşte şi ia masa în afara şcolii sau a locului unde
învaţă meseria. 2. S tudent în m edicină care, în urm a
unui examen, este adm is să facă practică în spital.
— F r. e x te r n e (lat. lit. e x te rn u s ) .
E X T E R N A T , externate, s. n. 1. Şcoală medie
ai cărei elevi locuiesc şi iau masa în afara şcolii. 2.
Stagiu de practică în spital, la care sîn t admişi s tu ­
denţii în medicină după trecerea unui exam en ; exame­
nul prin care sînt admişi studenţii la acest stagiu. — F r.
e x te r n a t.
E X T IN C T O R 1, extinctoare, s. n. A parat care ser*
veşte la stingerea incen d iilo r; stingător. — D u p ă fr.
e x tin c te u r .
EX TIN C TO R ® , -O A R E , extinctori, -oare, adj.
Care are proprietatea de a stinge. — F r. e x tin c te u r Extinctor
(lat. lit. e x s tin c to r , -o ris).
E X T ÎN D E , extind, vb. I I I . T ranz. A face să ocupe un spaţiu mai
m are decît cel in iţia l; a lărgi sfera de a c ţiu n e ; a întinde. — Lat. lit;
e x te n d e r e (după întinde).
E X T IN D E R E s. f. A cţiunea de a extinde şi rezultatul e i ; măriri-,
dezvoltare, lărgire.
E X T IR P A — 288
E X T IR P Â , extirp, vb. I. T ran z . 1. A în lă tu ra p e cale chirurgicală
a n organ sau o po rţiu n e d in tr-u n organ (bolnav). 2. Fig. A distruge
c o m p le t; a nim ici, a stîrpi. [Prez. ind. ş i : extirpez] — F r. e x t i r p e r (lat.
lit. e x s tir p a r e ) .
E X T IR P A R E , extirpări, s. f. A cţiunea de a extirpa şi rezultatul ei.
E X T IR P A T O R , extirpatoare, s. n. U nealtă agricolă acţionată
m ecanic, care serveşte la reafînarea superficială â solului şi la d istru ­
gerea buruienilor răsărite d u p ă arătură. — F r. e x t i r p a t e u r (lat. lit.
e x tir p a to r , -o ris).
E X T O R C A , extorchez, vb. I. T ran z . A obţine u n lu cru de la
cineva cu forţa, p rin am eninţări, şantaj etc. — F r. e x t o r q u e r (lat. lit.
e x to rq u e re ).
E X T O R C A R E , extorcări, s. f. A cţiunea de a extorca şi rezultatul ei.
E X T R A - E lem ent de com punere care în sea m n ă : a ) * afară (de) »,
deosebit (dfe) * şi care serveşte la form area u nor adjective ca extra-
şcolar ; b ) «sup erio r» , «deosebit», « fo arte* şi care serveşte la for­
marea un o r adjective ca extrafin. <> (Folosit izolat) Vin extra. M azăre
extra. — ( a ) L at. lit. e x tr a , ( b ) fr. ex tra[o rd in aire].
E X T R A B U G E T A R , -A , extrabugetari, -e, adj. Care n u este
înscris în buget. — F r. e x tra -b u d g E ta ir e .
E X T R A C E L U L A R , -A , extracelulari, -e, adj. Care este în afara
celulelor, care n u ţine de celule. — F r . e x tr a c e llu l a ir e .
E X T R A C T , extracte, s. n. 1. (Ieşit din uz) Copie a u n u i act, scoasă
d intr-un registru (de stare civilă). 2. Extras (1 ). 3. S ubstanţă chimică
extrasă din diferite organism e sau ‘organe. 4. (N eobişnuit) Rezumat.
— Lat. lit. e x tr a c tu s .
E X T R A C T IV , -A, extractivi, -e; adj. Care serveşte la extragerea
unor substanţe. <> Industrie extractivă => industrie m inieră. — Fr.
e x tr a c tif .
e x t r a c t O r » , extractoare, s. n. 1. A parat
cu ajutorul căruia se extrage m ierea din faguri.
2. D ispozitiv al închizătorului unei arm e, care
extrage din ţeavă cartuşul tra s .— D u p ă fr.
e x tr a c te u r .
e x t r a c t O r * , - o a r e , extractoriy -oare,
adj. Care extrage sau ajută la extragerea anu­
m itor substanţe. — L at. lit. e x tr a c to r iu s .
E X T R A C Ţ IE , extracţii, s. f. 1. Extragere ;
(în special) extragerea unei măsele sau a unui
dinte. 2. (F ranţuzism ) O rigine, provenienţă.
[V a r.: (înv.) e s t r â c t f e s, f.] — F r. e x tr a c tio n .
EX T RA FtN » -A , extrafini, -e, adj. Foarte
tin, extraordinar de bun. — D in e x t r a - -f f i n (după fr. e xtra -fin j.
E X T R A G E , extrăg, vb. I I I . T ran z. 1. A scoate o substanţă d in tr-u n
m aterial, a separa o substanţă de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate
u n corp din locul în care s-a form at sau în care a fost introdus. 2. (în
expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a afla u n num ăr
care, ridicat la pătrat (sau la cub etc.), să dea n u m ăru l căutat. — Lat.
Ut. e x t r a h e r e (după trage).
E X T R A G E R E , extrageri, s. f. A cţiunea de a extrage şi rezultatul ei.
E X T R A O R D IN Â -A, extraordinari, -e, adj. 1. (A desea adver­
bial) Care este cu to tu l deosebit, care iese din c o m u n ; neobişnuit,
nem aipom enit, ex cep ţio n al; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite,
excepţionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (D espre legi, m ăsuri,
funcţii etc.) Care depăşeşte cadrul unei reguli, unei m ăsuri obişnuite.
[V a r.: (înv.) e s t r a o r d i n â r , -ă adj.] — F r. e x t r a o r d t n a i r e (lat. lit.
e x tr a o r d in a r i us).
E X T R A P A R L A M E N T A R , -A , extraparlamentari, -e, adj. Care
nu face parte din parlam ent; din afara parlam entului. — D u p ă fr.
e x tr a p a r la m e n t a r re .
E X T R A S , extrase, s. n. 1. Fragm ent, pasaj scos dintr-o~8criere.
<y Loc. adv. î n extras =* rep ro d u s fragm entar, p a rţia l; scos d intr-o
«criere mai mare. ♦ Extras de cont = situaţia la zi a creditului şi debi­
— E Z IT A R E
tu lu i u n u i cont cu ren t pe o perioadă d e te rm in a tă ; form ular pe care
sînt tre c u te aceste date. ♦ A rticol sau studiu scos din tr-o revistă,
d intr-un volum omagial sau din altă publicaţie colectivă şi tipărit separat
în broşură. 2. E xtract (1 ). — V. extrage.
E X T R A Ş C O L A R , -A , extraşcolari, -e, adj. în afara program ului
şi activităţii şcolare. — D in e x t r a - + ş c o la r.
E X T R A U R B A N , -A, extraurbani, -e, adj. Care este în afara
oraşului. — D in e x tr a - + u r b a n .
E X T R A U T E R lN , -A, extrauterini, -e, adj. Situat în afara cavi­
tăţii uterine. — Fr. e x tr a - u te r in .
E X T R A V A G A N T , -A, extravaganţi, -te, adj. (Adesfca substantivat)
Care caută cu orice p reţ să iasă d in c o m u n ; excentric. ♦ N eobişnuit,
ciudat. — F r. e x tr a v a g a n t.
E X T R A V A G A N Ţ Ă , extravaganţe, s. f. P urtare, ţinută, atitudine
ieşite din c o m u n ; faptă lipsită de ju d e c a tă ; excentricitate, ciudăţcnie.
— Fr. e x tra v a g a n c e .
E X T R Ă D A , extrădez, vb. I. T ran z. A preda pe cineva urm ărit
sau condam nat altui stat, la cerere, în condiţiile prevăzute de conven­
ţiile internaţionale. — F r. e x tr a d e r .
E X T R Ă D A R E , extrădări, s. f. A cţiunea <le a extrăda.
E X T R E M 1, extremi, s. m . (M at.) Prim ul şi ultim ul term en al unei
p roporţii. — F r. e x tr& m e.
EXTRfcM », -A , extremi, -e, adj. 1. Foarte mare, exagerat. O Loc.
adv. L a extrem = pînă la ultim a limită, peste m ăsură. ♦ (Adverbial,
u rm at de determ inări introduse prin prep. « de *, formează superla­
tivul) Foarte, prea, extraordinar d e . . . 2. Foarte grav. ♦ (D espre
mijloace terapeutic*, soluţii, rem edii etc.) Foarte energic, întrebuinţat
num ai în îm prejurări foarte grave. 3. A şezat în punctul cel mai îndepărtat,
la capăt, la vîrf, la m argine. 4. Care are cea mai m are sau cea mai mică
d intre valorile pe care le poate avea o mărim e. — F r. e x tr& m e (lat.
lit. e x tre m u s ).
E X T R E M Ă , extreme, s. f. 1. M argine, lim ită, capăt (foarte înde­
părtat). ❖ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-o extremă la (sau
£ntr-)alta — a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar
to t exagerată). ♦ (în partidele politice burgheze) Extremă dreaptă --
fracţiune reprezentînd poziţia cea mai reacţionară faţă de politica ofi­
cială a partidului. Extremă stingă = fracţiune reprezentînd poziţia
cea mai înaintată faţă de politica oficială a partidului. 2. Valoarea cea
mai m are sau cea mai mică a unei m ărim i. 3. Jucător care ocupă locul
cel mai înaintat din stînga sau din dreapta în tr-o echipă de fotbal,
de handbal sau de hochei. — F r. e x tr â m e .
E X T R E M IS M s. n. A titudine (politică) caracterizată prin idei.
păreri exagerate, unilaterale. — F r. e x tr â m is m e .
E X T R E M ÎS T , -Ă , extremişti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care
ţine de extrem ism , care depăşeşte limitele norm ale, m oderate. 2. S. m.
şi f. A dept al extrem ism ului. — F r. e x tr e m is te .
E X T R E M IT A T E , extremităţi, s. f. Lim ită, parte extrem ă, punct
final. ♦ Parte term inală, periferică a corpului sau a unui organ. — D upă
fr. e x tr â m itâ .
E X T R IN S fiC , -A, extrinseci, -e, adj. Care vine d in afară, care
n u provine din esenţa lucrului. — F r. e x trin s & q u e (lat. lit. e x tr in -
s ec u s).
E X U B E R A N T , -A , exuberanţi, -te, adj. Care îşi manifestă s e n ti­
m entele p rin dem onstraţii exterioare excesive; de o vioiciune excesivă ;
p. ext. expansiv. — F r. e x u b e r a n t (lat. lit. e x u b e r a n s , -n tis).
E X U B E R A N Ţ Ă s . f . B ucurie, vioiciune m anifestate fără măsură.
— F r. e x u b â r a n c e (lat. lit. e x u b e r a n tia ) .
E X U L T Ă , extilt, vb. I. Intranz. (Rar) A sim ţi o m are bucurie,
a fi foarte bucuros. — F r. e x u lte r (lat. lit. e x s u lta r e ) .
E Z IT Ă , ezit, vb. I. Intranz. şi tranz. A sta la îndoială; a şovăi,
a se codi, a pregeta. — F r. h E s ite r (lat. lit. h a e s ita re ).
E Z IT A N T , -Ă , ezitanţi, - te, adj. (Rar) Care e z ită ; şovăitor, neho-
tă rît. — F r. h E s ita n t (lat. lit. h e a s ita n s , -n tis).
E Z IT A R E , ezitări, s. f. F ap tu l de a e zita ; nehotărîre, şovăială.
 F
F s. m. invar. A şaptea literă a alfabetului, n u m ită a fe », şi sunetul
corespunzător.
F A 1 interj, v. fă .
F A 8 s. m. invar. T reap ta a patra din gama majoră tip ; sunetul
şi nota corespunzătoare.-— l t. fa.
FA B R IC A , făbric, vb. I. ' Prânz. A produce o m arfă în serie şi în
cantităţi mari, prelucrînd m ateria prim ă în tr-o fabrică sau în tr-o uzină.
+ (F am .) A face, a confecţiona. 4 (Franţuzism ) Fig. A născoci, a plăs­
m u i.— F r. f a b r iq u e r (lat. lit. fa b ric a r e ) .
F A B R IC A N T , fabriea?iţi, s. m . Proprietar ş i co nducător al unei
fabrici. — Fr. fa b r ic a n t.
F A B R IC A R E s . f. A cţiunea de a fabrica.
V \ b l \ \ C K T t fabricate, s. n. M arfă produsă în tr-o fabrică. — G erm .
F a b rik a t.
F A B R IC A T O R , -O Â R E , fabricatori, -oare, adj. (N eobişnuit)
Care fabrică. — F r. f a b r ic a te u r (lat. lit. f a b r ic a to r , -o ris).
F A B R IC A Ţ IE , fabricaţii, s. f. Procesul tehnologic de producere
â m ărfurilor într-o fabrică. — F r. f a b r ic a tio n (lat. lit. fa b ric a tio , -o n is).
F A B R IC Ă , fabrici, s. f. A nsam blu de instalaţii industriale, grupate
in acelaşi loc şi avînd o organizare unitară, în care se prelucrează o
materie prim ă cu ajutorul maşinilor şi pe bază de diviziune a muncii,
pentru a se produce în special m ărfuri de larg consum, în serie şi în canti­
tăţi mari. ❖ Expr. (Fam .) A lua (pe cineva) in fabrică = a lua Ia rost,
a m uştrului. A intra in fabrica cuiva — a fi luat la rost, a fi m uştruluit
de cineva. [Pl. ş i: fă b tiri] — F r. f a b r iq u e (germ . F a b rik ).
FA B U L A Ţ IE , fabulaţii, s. f. (Rar) Afabulaţie. — F r. f a b u la tio n
(lat. lit. f a b u la tio , -onis).
FA B U LA , fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică (în versuri),
în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor şi a lucru­
rilor, satirizează anum ite m oravuri şi deprinderi, cu scopul de a le
îndrepta. — Lat. lit. fa b u la .
F A B U L IS T , -A , fabulişti, - ste, s. m. şi f. A utor de fabule. — Fr.
fa b u lis te .
FA B U L O S , -O Ă S Ă , fabuloşi, -oase, adj. 1. (D espre sum e de bani,
preţuri, averi) Foarte mare, exagerat, fantastic, extraordinar. ♦ Ca
în poveste, de n e c re z u t; m inunat, fantastic. 2. (Înv.) Legendar, mitic.
— F r. fa b u le u x (lat. lit. fa b u lo s u s).
FA C E , fa c , vb. III. A. T ran z. I. (Verbul exprim ă acţiunea de a
realiza, de a produce ceva) 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a fabrica
un obiect. ♦ A p i c u r a (cuiva) un obiect, dispunînd confecţionarea
lui de către altcineva. Făcindu-i haine frumoase, se cunună cu ea
(ŞEZ.). 2. A construi, a clădi (o casă, un pod etc.); a ridica, a aşeza
(clăi, stoguri etc.). 3. A găti, a prepara un alim ent, o m încare. 4. A
com pune, a scrie, a întocm i o operă literară ; a executa, a realiza o operă
artistică. 5. A crea, a stabili, a institui o lege. 6. A cîştiga, a agonisi, a
strînge bani, avere. 7. (în expr.) A face focul — a aţîţa, a aprinde focul.
A face praf = a stîrni, a ridica praful; fig . a zdrobi, a distruge, a nimici.
II. (V erbul exprim ă acţiunea de a produce din sine) 1. (D espre femei) A
naşte. ❖ Expr. (Fam .) De cînd l-a fă cu t mă-sa — de cînd s-a născut. ♦
(D espre s o ţi; cu com plem entul « copil ») A procrea. ♦ (D espre
mamifere) A făta ; a puia. 2. (D espre p ă să ri; cu com plem entul « ou »)
A oua. 3. (D espre pomi) A produce, a da roade. ♦ (D espre plante)
A scoate, a da m uguri, frunze, flori etc. 4. (D espre fiinţe şi plante)
A căpăta o ran ă; a excreta etc. Spume făcea la gură (N E G R U Z Z l).
♦ (Franţuzism ) A se îmbolnăvi d e . . A făcut o scarlaţină. 5. (în expr.)
A face ochi — a ) (despre puii unor animale) a deschide ochii (la cîteva
zile după n aştere); b ) (fam., despre oam eni) a se trezi, a se scula din
somn. A face burtă (sau pintece) — a căpăta burtă, a se îngrăşa. (D es­
pre pantaloni) A face genunchi = a se deforma de multă purtare, arcu-
«ndu-se în dreptul genunchilor. III. (Exprim ă acţiunea de a provoca ceva)
1. A aduce pe cineva sau ceva in situaţia de a . . . , a întocm i, a potrivi
lucrurile astfel ca s ă . . . ; a da cuiva posibilitatea de a . . . C-un zîmbet
fa c i gîndirea-mi să se-mbeie (EM 1N K SC U ). 2. A determ ina, a convinge.
N u l-au putut face să se însoare (C R EA N G Ă ). 3. A obliga, a sili, a con-
strînge, a pune pe cineva să. . . N u mă face iă-ţi zic pe nume! (A LEC -
S A N D R I). 4, A predispune la cev a; a îndem na. Eu te fac s-auzi în
taină Mersul cîrdului de cerbi (E M fN E S C U ). IV. (Exprim ă acţiunea
de a da sau de a atribui unei fiinţe sau unui lucru altă stare, însuşire,
form ă sau m enire d ecît cea pe care o are sau o avea) 1. A aduce pe
cineva sau ceva în tr-o anum ită stare. Las*că te fac eu cu grîu (C R EA N G A ).
❖ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănu-’
toşi, a (se) vindeca. A face' pe cineva cunoscut ~ a aduce pe cineva în
situaţia de a fi cunoscut (de alţii), de a fi renum it. A face (ceva) cunos­
cut — a vesti, a da de ştire (prin lume). A face (pe cineva) cuc (sau
tun) — a îm băta tare pe cineva. A face (pe cineva sau ceva) în două
(sau în patru) — a despica în două sau în patru, a tăia în b u c ă ţi; a
sfărîma. 2. (N um ele fiinţei sau lucrului care suferă transform area stă în
cazul acuzativ sau este introdus prin prep. « din *) A preface, a schim ba,
a transform a î n . . . Faceţi din piatră aur (E M IN E S C U ). ❖ Expr. A
face din ţînţar armăsar sau (mai rar) a face calul armăsar = a exagera,
a da lucrurilor o im portanţă mai mare decît au în realitate. A face
(pe cineva) din cal măgar = a-şi bate joc de c in e v a ; a înjosi. A face
(cuiva) coastele pintece — a bate pe cineva tare. A face noaptea (sau
din noapte) z i — a nu dorm i, a răm îne treaz toată noaptea. 3. A
zice, a spune (despre cineva) că e ste . . . ', a învinui, a acuza pe cineva d e . . .
A început a te lua lumea la ochi şi a te face prost (ŞEZ.). ❖ Expr.
A face (pe cineva) cum ii vine la gură =* a ocări (pe cineva) rău, fără
a-şi alege cuvintele. V. (Exprim ă acţiunea de a da unui lucru o formă
definitivă sau potrivită destinaţiei sale) 1. A aranja, a potrivi ceva pentru
u n anum it s c o p ; a pregăti. Făcu paturile devreme (SA D O V E A N U ).
❖ Expr. A -şi face ghetele ~ a-şi lustrui ghetele. 2. A-şi aranja, a-şi
dichisi părul, unghiile, buzele, sprîncenele etc. VI. 1. A săvîrşi, a făptui.
Ce faci acolo? (A L E C SA N D R I). ❖ Expr. A face abstracţie d e . . . —
a ignora, a lăsa la o parte, a n u lua în considerare. Face ce face (sau
cepoate) ş i . . . — încearcă în toate felurile şi izbuteşte s ă . . . ; nu ştiu cum
procedează c ă . . . ; vorba e c ă ... Ce face şi cum f a c e . .. sau ce (sau cum)
face şi ce (sau cum ) drege — ce pune la cale şi cum o învîrteşte c ă .. . (sau ca
s ă . . . ) . A nu avea ce face (sau ce să fa c ă ) — a ) a nu avea ocupaţie ; b ) a
nu-i răm îne cuiva nim ic de schim bat într-o situaţie, a nu avea posibili­
tatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu c e v a ; a nu avea
în co tro ; c ) a face o gafă, o im prudenţă, o trâsnaie, o prostie. A nu
avea ce face c u . . . = a nu avea (nici o) trebuinţă de. . . , a nu-i tre b u i;
a nu avea (nici un) folos d e . . . Ce (m ai) faci? ~ cum îţi m erge? cum
o mai duci ? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile)
să (sau ca s ă ) . . . ~ a încerca tot posibilul, a se căzni în toate felurile
spre a . . . (Exprim înd surpriza şi p u rtîn d accentul în frază) Ce fa c e l?
~ ce ? cum ? Ce (to t) fa c i (sau ce ai fă c u t) d e . . — ce ţi s-a întîm plat
c ă . . . ? care e cauza c ă . . . ? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva) ? =»
cum să se procedeze (cu cineva sau cu ccva) ? N -am făcut nimic — a )
n u am realizat nim ic, nu m -am ales cu nimic, nu am nici u n folos; b )
nu sint vinovat d e nim ic. Văzind şi făcînd — procedînd conform
situaţiei, îm prejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau
de-a) face cu cineva sau cu ceva — a avea de lucru cu cineva sau
cu ceva, a avea ceva com un cu cineva sau cu ceva. Ce are a face?
= ce legătură este (între u n lucru şi altul)? ce interesează? şi
ce-i cu asta? N -are a fa c e ! = nu interesează! n-are im portanţă!
(Refl.) S -a făcut ~ ne-am înţeles, s-a aranjat, fii fără grijă. ❖ (în
locuţiuni verbale) A -şi face închipuire — a-şi închipui. A - i face tre­
buinţă — a-i trebui. A face tocmeală = a se tocm i. A -şi face joc — a
se juca. (în v .) A face o ştire — a înştiinţa. A face monopol — a monopoliza.
A face întrebare — a întreba. 2. A provoca, a da naştere l a . . ., a cauza.
Cine ştie ce încurcătură vei face p-acolo (IS P IR E S C U ). ❖ Expr. N u
face nimic = (form ulă de politeţe cu care se răspunde celui ce-şi cere
scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu arc
nici o im portanţă. ♦ A pricinui cuiva o supărare. Ş i mă mir ce i-am
fă cut (CO ŞBU C). ❖ Expr. A i-o face (bună sau lată sau cu v irf) sau
a -i face (cuiva) una (şi bună) = a aduce cuiva un rău, o vătăm are;
a învăţa m inte (pe cineva). <> Refl. (Cu pronum ele în dativ, în locuţiuni
verbale) A -şi face ginduri (sau griji) = a se îngrijora. A -şi face inimă
rea ~ a se întrista. ♦ A arăta, a m anifesta, a acorda. Se minună de
atîta cinste ce i se făcu (IS P IR E S C U ). 3. A aduce la îndeplinire; a
realiza, a îndeplini, a împlini. Ş i-a făcut datoria de ostaş (C R EA N G Ă ).
❖ Expr. A face tîrg — a încheia tîrgul, a cădea de acord. ♦ A juca
(o partidă de şah, de tenis etc.). 4. A exercita, a practica o meserie.
Face avocatură. ♦ A studia, a urm a un curş sau o formă de învăţă*
m înt. Face medicina. 5. (Cu com plem entul « sem n *) A atrage cuiva
atenţia p rintr-un g e s t; a da cuiva să înţeleagă ceva printr-un semn.
(Cu elipsa com plem entului şi cu determ inări introduse prin prep.
« c u » sau « din >, indicînd o p a rte a corpului) Face din cap că a inţeUs
FACERE — 290 —
<> Expr. A face (cuiva) cu degetul « a am eninţa (pe cineva) cu degetul
arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a ) a face (cuiva) un sem n ascuns;
b) /*<?• a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate u n d rum sau
o distanţă. 7. A petrece, a parcurge un interval de tim p. Să-m i fac
traiul şi să mor (A L EC SA N D R I). 8. ( în expr.) A face prietenie ( tovă­
răşie etc.) cu cineva = a lega, a în treţin e legături de prietenie (de tovă­
răşie etc.) cu cineva, a se îm prieteni (întovărăşi) cu cineva. B- Intranz.
1. 1. A proceda, a se com porta. F ă cum ş t i i . . . numai să fie bine
(CREANGĂ). <► Expr. A face bine (sau rău) că (sau d e), exprimă o
aprobare (sau o dezaprobare) a acţiunilor cuiva. + A acţiona, a lucra,
a se manifesta (în felul cum obişnuieşte). Judecau. . . cum fa c camerele
lorzilor (BĂ LCESCU ). ♦ Refl. ( în construcţii interogative şi intero­
gative indirecte, cu u n com plem ent exprim at p rin pron. « ce ») A se
descurca, a se aranja. Ce te fa ci tu acum? (ISPIR E SC U ). 2. (Pop.)
A-i merge cuiva biijf (sau rău), a o duce bine (sau râu). 3. (D eterm inat
prin «a bine», «a rW *, «a ploaie» etc.) A prevesti. Parcă nu faceţi
a bine (CREANGĂ). 4. (In superstiţii) A vrăji, a fermeca, a lega prin
vrăji. I ţi face cu ulcica (A L EC SA N D R I). I I . 1. A valora, a preţui. 2.
A costa. 3. (La pers. 3, cu valoare im personală) A fi vrednic (de
а. . .), a m erita (să. . .). <» Expr. Fie, că fa c e ! sau scump, dar fa c e !
se spune despre un lucru scum p, greu de dobîndit, dar valoros
(hun, frumos etc.). 4. (Fam ., în expr.) N u face pentru. . . — a ) nu
e potrivit, nu corespunde pentru. . b) nu e de prestigiul cuiva.
I I I . l . (D eterm inat p rin tr-u n adverb, o locuţiune adverbială sau un
com plem ent circum stanţial de loc care indică o direcţie) A se îndrepta,
a merge, a porni (către sau spre. . .). A m făcut pe Olt la deal (SpEZ.).
O Expr. (înv.) A nu avea încotro face = a n u se putea îm potrivi, a se
resemna. + Refl. (Fam.) A se abate, a se da, a se duce (sau a veni). De
te-ai face mai încoace (C R EA N G Ă ). 2. A zice, a spune. « A m să-ţi
rup oasele», făcea el (PRED A). C . Refl. 1.1. (Despre zi, noapte, în tu ­
neric etc.) A se produce, a se ivi. <► Expr. A i se face (cuiva) negru
(sau roşu etc.) înaintea ochilor = a i se întuneca cuiva înaintea ochilor;
a se înfuria; a i se face râu. + Im pers. A i se părea cuiva cş vede
sau aude (în vis sau în fantezie). S e făcea că vede [în vis] pe Nechifor
Lipan (SA D O V EAN U ). 2. (D espre drum uri, văi etc.) Â se forma, a
începe; a sc deschide. S e făcea. . . o vale lungă (A L EC SA N D R I). 3.
(Despre senzaţii sau sentim ente; construit cu dativul) A se naşte, a
se produce (în cineva) deodată starea de. . . , a fi cuprins de. . . 1 se
făcu frică (ŞEZ.). ♦ Im pers. A fi cuprins de o atracţie puternică spre
ceva, a simţi dorul de. . . 1 s-a făcut de ducă. 4. A se întîm pla. Ş i cum
zise el, aşa şi se făcu (IS P IR E S C U ). ->> Expr. Ce s-a fă cu t (cineva)? =
ce a devenit ? cum s-a descurcat ? Ce s-a făcut cu. . .? = ce s-a întîm plat
cu. . . ? Cum se face că. . . (sau de. . .) ? — cum e posibil ca. . . ? I I . 1.
A ajunge, a deveni. Copilul. . . se făcea mai isteţ (IS P IR E S C U ). ❖
Expr. A se face stăpîn pe ceva =* a lua un lucru în stăpîm re cu torţa.
(D espre drum uri) A se jace in două = a se bifurca, a se despărţi. «> (în
locuţiuni verbale) A se face galben — a se îngălbeni. A se face vînăt —
a se învineţi. + A ajunge la num ărul de. . . , la un total de. . . +
A îmbrăţişa cariera de. . . , a deveni. ♦ (D eterm inat p rin «la loc * sau
«iară») A redeveni. Se făcuseră iară oameni (IS P IR E S C U ). 2. A se
preface, a simula. Eu mă fa c că plec (COŞBUC). + Intranz. A-şi lua
înfăţişarea de. . ., a se arata, a-şi da aere de. . . Face pe nevinovata
(N EG R U ZZ1). ♦ Intranz. A îndeplini o funcţie ocazională (pentru
care n u are calificare). — L at. fa c e r e .
F A C E R E , faceri, s. f. 1. Săvîrşire. <> Facere de bine — binefacere.
2. (Bis.) Creare a lum ii de către dum nezeu. ❖ E xpr. Facerea sau
cartea facerii == cartea întîi din Vechiul T estam ent. 3. C onstruire, zidire.
4. A cţiunea de a naşte copii; naştere. 5. (în v .) Elaborare a unei legi.
б. (N eobişnuit, în expr.) Facerea zilei = revărsatul z o rilo r; faptul
zilei. — V. face.
F A C H IE , fachii, s. f. Făclie alcătuită d in tr-u n m ănunchi de stuf
uscat sau de fîşii de lem n, unse cu u n m aterial inflam abil. — L at.
fa c (u )la.
F A C H lR , fachiri, s. m. Călugăr sau ascet din India; (sens
curent) prestidigitator, scam ator etc. (din India). — Fr. fa k ir.
F A C IA L , -A , faciali, -e, adj. (Anat.) Care ţine de faţă, privitor
la faţă. [ P r .: - ci-al] — F r. fa c ia l.
FA CIES s. n. Aspectul, trăsăturile caracteristice ale feţei cuiva.
— L at. lit. fa c ie s (fr. fa c ie s).
F A C lL , -A , facili, -e, adj. (F ranţuzism ) Care
se produce sau se manifestă uşor, care poate fi p ro­
vocat cu uşurinţă. + Lesne de m u lţu m it; superficial,
uşuratic. — F r. fa c ile (lat. lit. fa c ilis).
FA C ILITA » facilitez, vb. I. T ran z. (Franţuzism )
A înlesni, a uşura. — F r. fa c ilite r.
F A C IL IT A T E , facilităţi, s. f. (Franţuzism ) Cali­
tatea de a face u n lucru cu uşurinţă, fără efort. —
F r. fa c ilita (lat. lit. fa c ilita s , -a tis).
F A C L Ă , facle, s. f. Băţ (la un capăt cu cîlţi
etc, îm bibaţi cu o substanţă inflamabilă) care serveşte
la lum inat, mat ales la procesiuni sau la cortegii ;
torţă ; (rar) lum inare groasă de ceară ; făclie. — Bg.
fa k la .
F A C S IM IL , facsimile, s. n. R eproducere a unui
text, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul
fotografiei, al fototipiei etc. [Acc. ş i : facsim ilJ — F r. Faclă
f a c -s im ile (lat. lit. fa c s im ile ).
F A C T IC E adj. invar. (Franţuzism ) Artificial, prefăcut. — Fr.
fa c tic e (lat. lit. fa c tic iu s).
F A C T IT lV , factitive, adj. n. (în expr.) Verb tranzitiv fa c titiv (şi
substantivat) — verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să
îndeplinească acţiunea verbului de bază ; verb cauzativ. — Fr. fa c titif.
FALAITAR
F Ă C T O R 1. factori, s. m . 1. Cauză, forţă m otrice, m otorul unui
proces sau una dintre condiţiile principale ale producerii lui. 2. (M at.)
Fiecare dintre cantităţile care, înm ulţite între ele, dau un produs.
♦ Factor prim = fiecare dintre num erele prim e la care se îm parte
exact un num ăr dat. — F r. f a c te u r (lat. lit. f a c to r , «oris).
FĂCTOR®, factori, s. m . Funcţionar al poştei care duce cores­
pondenţa la destinaţie. [Acc. ş i : factârJ — D upă fr. f a c te u r [de lettres].
F A C T O T U M s. m. invar. Persoană dare (într-o instituţie, într-o
organizaţie etc.) iniţiază, hotărăşte şi. rezolvă problem e m ultiple şi
variate. — F r. f a c to tu m (lat. lit. fa c to tu m ) .
F A C T U R Ă , facturez, vb. I. T ran z. A întocm i factura p en tru o
m arfă. — F r. f a c tu r e r .
F A C T U R Ă 1, facturi, s. f. S tructură, constituţie (intelectuală, psi­
hică, morală etc,). + M odul în care este executată o operă de artă.
— F r. f a c tu r e (lat. lit. fa c tu ra ).
F A C T tJ R Ă 2, fa cturi, s. f. A ct comercial conţinînd diferite date
asupra Qnor m ărfuri vîndute; form ular tipărit pe care se întocm eşte un
astfel de act. — F r. fa c tu re .
F A C T U R IE R , facturiere, s. n. C am et care cuprindc form ulare
p e n tru facturi. [ P r .: -ri-er] — F r. f a c tu r ie r .
F A C Ţ lO S , -O Â S Ă , facţioşi, -oase, adj. (Rar) C are face parte
d in tr-o facţiune, care urm ăreşte să provoace tulburări în tr-u n stat.
— F r. f a c tie u x (lat. lit. fa c tio s u s).
F A C Ţ ItJN E , facţiuni, s. f. G rup de persoane care urm ăreşte să
provoace tulburări în tr-u n stat. [ P r .: -/*-«-] — F r. f a c tio n (lat. lit.
f a c tio , -onis).
F A C U L T A T E , facultăţi, s. f. 1. Capacitate, posibilitate morală
sau intelectuală ; aptitudine. 2. U nitate didactică, ştiinţifică şi adm i­
nistrativă în cadrul unei universităţi sau al u nui in stitut, pusă sub
conducerea unui decan şi cuprinzînd mai m ulte catedre, pentru pregă­
tirea studenţilor şi a aspiranţilor în tr-u n anum it dom eniu de speciali­
tate. — Fr. f a c u ltâ (lat. lit. fa c u lta s , -a tis).
F A C U L T A T IV , -A , facultativi,
-e, adj. L ăsat la alegerea, la voia
cuiva, neobligatoriu, benevol. — Fr.
fa c u lta tif .
F A D , -Ă , fa z i, -de, adj. 1. (D es­
pre m încăruri) Fără gust. 2. Fig. Lipsit
de expresie, searbăd, insipid, anost.
— F r. fa d e .
F A E T O N , faetoane, s. n. I. T r ă ­
sură înaltă, uşoară, cu p a tru roţi şi
cu capotă pentru scaunul din faţă.
♦ A utoturism asem ănător cu această
trăsură. 2. (Reg.) Caretă cu două
roţi pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. — F r. p h a â to n
F A G 1 s. m . v. fa g u re .
F A G a, fagi, s. m. Copac m are cu coaja netedăt alburie sau cenuşie
şi cu lem nul tare ( Fagus silvatica). — L at. fa g u s.
F A G O C lT , fagocite, s. n. Celulă care apără organism ul de infecţie,
fiind capabilă să digere bacteriile şi alte corpuri străine. — F r. p h a -
g o c y te « gr.).
F A G O C IT O Z Ă , fagocitoze, s. f. Proces de digerare a bacteriilor
şi a altor corpuri străine de către fagocite. — F r. p h a g o c y to s e (< gr.).
F A G O T , fago­
turi, s. n. Instrum ent
m uzical de suflat cu
registru jos, făcut
din lem n şi avînd
forma unui tu b lung Fagot
prevăzut cu un tub
suplim entar îndoit la capăt, prin care se suflă.— Fr. fa g o t (it. fa g o tto ).
F A G O T ÎS T , -Ă , fagotişti, -ste, s. m . şi f. ‘Persoană care cîntâ
d in fagot. — It. f a g o ttis ta .
F A G U R s. m . v. fa g u re .
F A G U R E , faguri, s. m) S trat de ceară cu celule hexagonale,
făcut de albine în stu p pentru a-şi depune m ierea sau ouăle.
[V ar.: f â g u r, fa g s. m.] — L at. * fa v u lu s.
F A I s. n. T afta de mătase naturală. — Fr.
fa ille .
F A IA N Ţ Ă s. f. Produs ceram ic poros,
lustruit sau sm ălţuit, asem ănător cu porţelanul,
carc se foloseşte la fabricarea un o r obiecte
casnice, de laborator, sanitare etc. — F r.
fa le n c e .
F Ă IM Ă , faim e, s. f. R enum e, reputaţie.
♦ (Rar) Veste neaşteptată, de m irare ; zvon. Se
lăţise faim a (R E T E G A N U L ).— Lat. lit. f a m a
(după defăim a). Fagure
F A IM O S , -O A S Ă , faimoşi, -oase, adj.
Care se bucură de re n u m e ; vestit, celebru. — Fr. fa m e u x (lat. lit.
fa m o s u s ; după fa im ă ).
FA IN , -A , faini, -e, adj. (Reg. sau fam .) Frum os, distins, ales,
m inunat. — G erm . fein .
FA L A IT A R , falaitari, s. m . (în v .) Călăreţ pe unul d in tre caii îna­
intaşi înhăm aţi la o trăsură domnească sau boierească şi care ţinea cai
de dîrlogi la cerem onii. [P r.: -lai-] — Rus f o r e ito r (germ . V o rre ite r)
FALANCÂ — 291 —
F A L A N G Ă 1, fidange, s. f. Fiecare d in tre oasele mici care alcă­
tuiesc scheletul degetelor. — Fr* p h a îa n g e (<gr.).
FALANGĂ®, falange, s. f. (în antichitate) Form aţie de infanterie
cu rînduri com pacte. ♦ (Astăzi fig.) G ru p com pact şi omogen de
oameni care lup tă p en tru acelaşi scop. — F r. p h a îa n g e .
F A L A N G Ă 8, falange, s. f. (în v .) Sul de lemn de care se legau,
în regimul feudal, picioarele celor condam naţi să fie bătuţi la tălpi;
/>. ext. bătaie la tălp i aplicată acestor condam naţi. — N gr. fa la n g a s .
F A L A N S T E R , falanstere, s. n. (T erm en folosit în doctrina socială
utopică a Iui Fourier) Clădire destinată m em brilor unei com unităţi.
— F r. p h a la n s tâ r e (< gr.).
F A L A N S T E R lA N , -Ă , falansterieni, -e, s. m. şi f. A dept al doc­
trinei sociale utopice a lui I'o u rier. [ P r .: -ri-an] — F r. p h a la n -
s t£ rie n .
FÂ L Ă s . f. 1. T ru fie, îngîmfare, orgoliu. 2. M otiv de a se m îndri
cu ceva; m îndric. O, calul m eul Tu, fa la mea (C O ŞB U C). ❖ Expr.
(Pop.) A -i f i cuiva fa lă (cu cineva sau cu ceva) = a se sim ţi m în d ru (de
cineva sau de ceva), a se m îndri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire,
m ă re ţie ; pom pă. 4. G lorie, faimă, renum e. — Slav (v. sl. h v a la ).
FA L B A L Ă , falbalale, s. f. (în v .) Podoabă a unei ro c h ii; volan.
— F r. fa lb a la .
F A L C Ă , fălci, s. f. 1. Fiecare d in tre cele două oase ale feţei, în
care sînt fixaţi d in ţii; maxilar, m andibulă. ❖ E xpr. Cu o falcă în cer
şi (cu) alta (sau una) în pămînt — (în basme) cu gura larg deschisă
pentru a înghiţi tot ce-i iese în c a le ; fig . aprins de mînie, foarte
furios. ♦ Partea inferioară a obrazului. 2. (T eh n .) Fiecare dintre
piesele masive ale unei u nelte sau ale unei maşini, care serveşte Ia
prindere sau la sfarîm are p rin stringere. — L at. fa lx , -ciş.
FA L C E , fălci, s. f. (Reg.) Veche m ăsură de suprafaţă pentru
păm înt (echivalentă cu 14322 m*). — L at. fa lx , -cis.
F A L C O N E T , falconete, s. n. (în v ., în expr.) Tun-falconet — tun
de calibru mic. — It. fa lc o n e tto .
F A L C O N ÎD Ă , falconide, s. f. (L a pl.) Fam ilie de păsări răpitoare,
cu ciocul scurt, cu rb at şi puternic, care se hrănesc num ai cu pradă
vie; (şi la sg.) pasăre care face parte d in această familie.— F r. fa lc o n id £ s.
F A L D , falduri, s. n. C ută pe carc o formează o haină largă, o stofă,
o pînză etc. care atîrnă. [V a r.: f â l d u r s. m.] — U cr. f a ld (< germ.).
F A L D U R s. m . v. fa ld .
F A L E T , fuleiuri, s. n. (în v .) Atelaj com pus din p a tru cai înhăm aţi
Ia o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încă­
lecaţi de cîre un vizitiu. — Com p. f a la ita r .
FA L E Z Ă , faleze, s. f. M al înalt şi
abrupt al mării. — F r. fa la is e .
FÂ L IE , falii, s. f. (Geol.) R uptură
care desparte două blocuri ale scoarţei
păm întului, deplasate unul faţă de celălalt.
— F r. fa ille .
F A L IM E N T , falim ente, s. n. (în
economia capitalistă) Stare de insolvabili­
tate a unui com erciant, declarată de o
instanţă judiciară; bancrută: fig . ruină,
eşec. total. ❖ Expr. A da falim ent — a
nu-şi mai putea face p lă ţile ; fig . a da
greş, a nu reuşi într-o încercare; a se prăbuşi. — G erm . F a llim e n t.
F A L IM E N T A R , -A, falimentari, -e, adj. ( în econom ia capita­
listă ; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-şi mai
poate achita d a to riile ; insolvabil. ♦ Fig.
Care a suferit u n eşec dezastruos. — Din
f a lim e n t -i- suf. -ar,
F A L IT , -A, fa liţi, -te, adj. (în econo­
mia c apitalistă; despre persoane, adesea
substantivat) Care a fost declarat în stare
de fa lim e n t; insolvabil. ♦ Fig. Care a
suferit un eşec dezastruos, care s-a com ­
promis din pun ct de vedere politic sau
moral. — It. fa liito .
F Â L N IC , -A, falnici, -e, adj. 1. M ă­
reţ, im punător, grandios. 2. (D espre
oameni) T rufaş, sem eţ, m în d ru . — Din
f a lâ + suf. - m ic . Falie
F A L S 1, falsuri, s .'n . (Jur.) A lterare
a adevărului în tr-u n act scris, p rin adaosuri sau ştersături făcute cu
rea-credinţă, p rin im itarea sem năturii, substituire de persoane etc. <►
Expr. A se înscrie în fa ls — a ataca u n act în faţa justiţiei ca neau­
tentic, c o n tra fă c u t; a contcsta formal valabilitatea unei declaraţii. —
L at. lit. fa lsu s.
FA LS*, -A , falşi, -se, adj. 1. C ontrar adevărului, m incinos, n eînte­
meiat ; care are num ai aparenţa a d ev ăru lu i; neautentic, im itat, artificial.
❖ Coastă falsă — fiecare d in tre cele cinci coaste inferioare care n u
ajung pînă la stern. Uşă (sau fereastră) falsă — uşă (sau fereastră)
aparentă, făcută num ai p en tru sim etrie. Cheie falsă = cheie potrivită de
care se serveşte cineva p en tru a deschide broasca unei uşi .străine.
2. (D espre oameni şi m anifestările lor) Prefăcut, făţarnic, ipocrit.
3. (M uz.) Care sună contrar legilor arm oniei. ❖ (A d v erb ial; în expr.)
A ciuta fals ~ a em ite incorect sunetele unei melodii. [V a r.: fa lş, -ă
adj.] — Lat. lit. fa ls u s (it. falso ).
F A L S Â R , falsari, s. m. (în v .) Falsificator. — L at. lit. fa ls a r iu s
(it. fa lsa rio ),
FAN A RIO T
F A L S E T , s . n. ( M u z .; în expr.) î n falset = in tr-u n registru foarte
înalt, cu voce ascuţită. — It. fa ls e tto .
F A L S IF IC Ă , falsific, vb. I. T ranz. 1. A alcătui, a confecţiona un
lucru asem ănător cu altul, cu scopul de a înşela ; a plăsm ui, a contraface,
a plastografia. 2. A prezenta altfel decît este de f a p t ; a denatura. [V a r.:
fa lş ific â vb. I] — F r. f a ls if ie r (lat. lit. fa ls ific a re ).
F A L S IF IC A R E , falsificări, s. f. A cţiunea de a falsifica; plăsmuire,
contrafacere, p lastografîere; denaturare (a faptelor). [V a r.: fa lş ifi-
c â r e s. f.]
F A L S IF IC A T , -Ă , falsificaţi, -te, adj. Im itat sau schim bat cu
scopul de a în şela ; alterat, denaturat, contrafăcut. [V a r.: f a lş if ic â t, -ă
adj.] — V. falsifica.
F A L S IF IC A T O R , -O A R E , falsificatori, -oare, s. m. şi f. Persoană
care falsifică. [V ar.: f a lş if ic a t6 r , - o â re s. m . şi f.] — D upă fr. fa lş i-
f ic a te u r .
F A L S IT A T E s. f. 1. Calitate a ceea ce este fals, netem einicie,
lipsă de adevăr. 2. A titudine fă ţa rn ic ă ; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie.
[V a r.: f a lş itâ te s. f.] — L at. lit. fa ls ita s , -a tis (it. fa ls itâ ).
FA L Ş, -A adj. v. fa ls.
F A L Ş IF IC Â vb. I. V . fa ls ific a .
F A L Ş IF IC Â R E s. f. v. fa ls ific a re .
F A L Ş IF IC Â T , -Ă adj. v. fa ls ific a t.
F A L Ş IF IC A T O R , -O Ă R E s . m . şi f. v. fa ls ific a to r.
F A L Ş IT A T E s . f . v. f a ls ita te .
F A L Ţ , falţuri, s. n. 1. C uţit folosit de tăbăcari pentru egalizarea
grosimii pieilor după tăbăcirc. 2. Fiecare d in tre bucăţile mici de piele
care cad de la m aşina de fălţuit. 3. T ăietură, scobitură făcută pe marginea
unei seînduri, a unei ţigle etc. p en tru a perm ite îm binarea cu altă scîu-
dură, ţiglă etc. tăiate în chip corespunzător. ♦ în d o itu râ făcută de-a
lungul m arginii unei foi de tablă pentru a perm ite îm binarea cu altă
foaie. — G erm . Falz[eisen].
F A M E L IC , -A, fam elici, -e, adj. (Franţuzism ) Flăm înd, chinuit
m ereu de foame. — F r. fa m e liq u e (lat. lit. fa m e lic u s).
F A M E N ,fam eni, s. m . (înv.) Kunuc. ♦ Fig. O m desfrînat, decăzut,
efem inat. — L at. *fe m in u s .
F A M IL IA L , -A , fam iliali, -e, adj. Care aparţine familiei, privitor
la fam ilie; destinat familiei. [ P r .: -li-al] — F r. f a m ilia l,
F A M IL IA R , -Ă , fam iliari, -e, adj. I. (D espre exprim are, limbaj,
stil) A propiat de vorbirea obişnuită, sim plu, fără pretenţii. 4 (D espre
atitudini, com portări etc.; p. ext. despre oameni) Sim plu, neafectat, prie­
tenos. Fără respectul cuvenit, ireverenţios. 2. Bine cunoscut, obişnuit.
[ P r .: -li-ar) — F r. f a m ilie r (lat. lit. fa m ilia ris ).
F A M IL IA R Î SM s. n. A titudine de neperm isă îngăduinţă, de
intim itate şi prietenie neprincipială între m em brii unui colectiv.
A titudine familiară, prietenească, îngăduitoare. [P r.: -li-a-] — D in
f a m i l i a r -f suf. -ism.
F A M IL IA R IT A T E , fam iliarităţi, s. f. P urtare, atitudine simplă,
prietenoasă, cordială. ♦ Intim itate exagerată, rău- înţeleasă, lipsă de
re s p e c t; (la pl.) gesturi, cuvinte etc. familiare, ireverenţioase. [P r.: -Ii-a-]
— F r. f a n iilia r i te (lat. lit. f a m ilia r i ta s , «atis).
F A M IL IA R IZ A , fam iliarizez. vb. I. Refl. şi tranz. A se obişnui
sau a face pe cineva să se obişnuiască, să se deprindă cu o problemă,
cu o situaţie etc., a căpăta sau a da cuiva cunoştinţe în tr-u n anum it
dom eniu. [P r.: -li-a-] — F r. f a m ilia r i s e r .
F A M IL IA R IZ A R E s. f. Acţiunea de a (se) fa m ilia riza ; obişnuinţă ;
cunoaştere îndeaproape. [P r.: -li-a-]
F A M IL IA R IZ A T , -A, fam iliarizaţi, -te, adj. O bişnuit (cu ceva
sau cu cineva), b un cunoscător al unei problem e, al unei situaţii.
[P r.: - li-a -] — V. fam iliariza.
FA M ÎL IE , fam ilii, s. f. 1. Form ă de organizare a vieţii în comun
a oamenilor, constînd din grupul alcătuit din soţi şi copii. <► Nume
de fam tlie — num e pe care îl poartă toţi m em brii aceleiaşi familii. A e ţ
de fam ilie — fizionomie caracteristică, trăsături com une unui grup de
persoane înrudite. Consiliu de fam ilie — grup de persoane îm puternicite
de instanţele judecătoreşti să îngrijească de interesele m inorilor sub
tutelă sau de ale interzişilor. 2. Totalitatea celor care se trag d intr-un
străm oş c o m u n ; descendenţă. V. neam. 3. Fig. G ru p de oameni, de
popoare etc. cu interese şi idealuri com une şi care formează o puternică
unitate. 4. G ru p de cuvinte derivate din acelaşi cuvînt. ♦ G rup de
lim bi care continuă aceeaşi lim bă mai veche, denum ită lim bă comună.
5. ( în ştiinţele naturii) G rup de plante, de animale, de elem ente sau
de com binaţii chimice cu caractere com une. — Fr. f a m ilie (lat. lit.
fa m ilia ).
F A M IL IS T , fam ilişti, s. m. (Fam .) Bărbat căsătorit. — Din
f a m ilie + suf. -ist.
FA N A , fanez, vb. I. Refl. (F ra n ţu zism ; despre flori şi despre
oameni) A-şi pierde prospeţim ea, a se trece, a se ofili, a se veşteji.
— F r. f a n e r.
F A N A L , fanale, s. n. (înv.) F elinar mare. — F r. fa n a i.
F A N A R , fanare, s. n. (în v . şi arh.) Felinar. [V a r.: f î n â r s. n.J —
N gr. f a n a ri.
F A N A R A G ÎU , fanar agii, s. m. (înv.) Persoană însărcinată cu
aprinderea felinarelor de pe s tră z i; lampagiu. — T c. f e n a r c i.
F A N A R IO T 1, fanarioţi, s. m . D regător cu funcţie de răspundere
şi cu influenţă în im periul otom an în secolele trecute, provenind din
populaţia greacă care locuia în cartierul Fanar din C o n sta n tin o p o l;
FA N A RIO T _ 292
num e d at dom nitorilor din ţările rom îneşti recrutaţi d in tre aceşti dregători
în secolul al X V II 1-lea şi la începutul celui de al X lX -lea. f P r .: -ri-oO
— N gr. f a n a rio tis .
FA N A R IO T *, -A , fanarioţi, -te, adj. Care ţine de fanarioţi, p ri­
vitor la fan ario ţi; •'caracteristic fanarioţilor. ♦ Fig. Viciat, corupt,
venal. 1Pr. : -ri-ot] — N gr. f a n a r io tis.
F A N A R lO T IC , -A t fanariotici, -e, a d j. Fanariot5. [P r.: -ri-o-]
— D in fa n a rio t* -f suf. -ic.
F A N A R IO T IZ A , fanariotizez, vb. I. Refl. (în v .) A adopta, a-şi
însuşi obiceiurile, limba, cultura grecească. [ P r .: - ri-o-] — D in f a n a r io t.
F A N A T , -A, fa n a ţi, - te, adj. (F ranţuzism ) Ofilit, veştejit, trecut.
— V. fana.
F A N A T IC , -A , fanatici, -e, adj. (D espre oameni) Care este în ­
sufleţit de o rivnâ exagerată, capabil de acţiuni tem erare pentru o c re ­
d in ţă, o convingere şi intolerant pinâ la violenţă faţa de adversari.
♦ (D espre u n sentim ent, o atitudine, o idee etc.) D us la extrem , exagerat,
pătimaş. — F r. f a n a tiq u e (lat. lit. fa n a tic u s ),
F A N A T IC E S C , -E A S C Ă , fanaticeşti, adj. (în v .) Fanatic. — D in
f a n a tic + sui. -esc.
F A N A T IS M s. n. A taşam ent pătim aş p en tfu o convingere, unit
cu o totală intoleranţă faţă de convingerile altora. — F r. fa n a tis m e .
F A N A T IZ A , fa h a tizez. vb. I. T ran z . (Rar) A face pe cineva să
devină fanatic. — Fr. f a n a tis e r .
F A N D A , fa n d ez, vb. 1. in tran z. (Sport) A face u n pas m are, îndoind
piciorul de la genunchi şi ţinînd celălalt picior perfect întins, cu toată
talpa pe păm înt. — Fr. (se) fe n d re .
F A N D A R E , fondări, s. f. (Sport) Acţiunea de a fanda.
F A N D O S E A L Ă , fandoseli, s. f. A titudine- afectată; m ofturi,
fasoane, sclifoseală. — D in fa n d o s i -r suf. -eală.
F A N D O S I, fandosesc, vb. IV. Refl. A face m ofturi, a se alin ta;
a-şi da aere. — N gr. f a n ta z o m e (aor. im per. fa n ta s u ).
F A N D O S lR E , fandosiri, s. i. F a p tu l de a se fandosi.
F A N D O S IT , -A, fandosiţi, -te, adj. Care face m ofturi sau fa­
soane, care îşi clă a e r e ; afectat. — V. fandosi.
F A N E R O G A M A , fanerogame, s. f. (L a pl.) U na d in tre cele două
încrengături ale regnului vegetal, care cu prinde plantele cu fio r i; (la
sg.) plantă care face parte din această încrengătură. — Fr. p fa a n 6 ro -
g a m e (< gr.).
FA N F A R A , fanfare, s. i. 1. A nsam blu muzical (militar), form at
num ai din m strum em e de suflat şi de percuţie.
2. (înv.) Bucată muzicală, adesea cu caracter solem n,
executată cu instrum ente de suflat şi de percuţie.
— F r. fa n fa re .
FA N F A R O N , -O A N Ă , fanfaroni, -oane, s. m .
şi f. Persoană care se laudă cu calităţi în c h ip u ite ;
lăudăros. — Fr. fa n fa ro n .
F A N F A R O N A D A , fanfaronade, s. f. Laudă de
sine zgomotoasă p en tru calităţi im aginare. — F r.
fa n f a r o n n a d e .
F A N IO N , fanioane, s. n. Steguleţ care serveşte
la diverse semnalizări (în arm ată şi la căile ferate).
P r . : -m-on] — F r. fa n io n . Fanion
FA N O N , fanoane, s. n. Fiecare d in tre lamelele
cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor.
F A N T Â S C , -A , fanta,-ti, -ste, adj. (F ranţuzism ) C iudat, bizar.
— F r. fa n ta s q u e .
F A N T A S IE s. f. v. fa n te z ie .
F A N T A S M A G O R IC , -A, fa n ­
tasmagorici. -e, adj. Care are aspectul
unei fantasm agorii; ireal, fan tastic.—
Fr. f a n ta s m a g o r iq u e (< gr.).
F A N T A S M A G O R IE , fantasm a­
gorii, S. f. 1. Succesiune de idei sau
de teorii bizare, neserioase, lipsite de
bază reală; aberaţie, elucubraţie. 2.
Succesiune de imagini vizuale bizare,
neverosim ile, proprii unei imaginaţii
tu lburate ; privelişte ireală, fantastică ;
vedenie,, nălucire. — F r. f a n ta s m a ­
g o rie (< gr.).
F A N T A S M Ă , fantasm e, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantom ă.
2. Fig. Imagine, privelişte neclară, ireală. + Produs al im ag in aţiei;
him eră. — N gr. f a n ta s m a .
F A N T A S T , fam aşti, s. m. Persoană care se lasă în voia imaginaţiei,
avînd idei utopice sau p u rtări originale, extravagante. — G erm .
P h a n ta s t.
F A N T A S T IC , -A , fantastici, -e, adj. 1. C reat, plăsm uit de imagi­
naţie ; ireal. 2. Care pare o plăsm uire a im aginaţiei; m inunat, neobiş­
nuit, m ăreţ. 3. (D espre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter
fantezist. 4. (C u valoare de superlativ) Foarte mare, extraordinar.
❖ (A dverbial, legat de un adjectiv p rin prep. « de *) Fantastic de
scump. — F r , f a n ta s tiq u e (lat. lit. p h a n ta s tic u s ).
F A N T A X l, fantaxesc, vb. IV. In tran z. (în v .) A se fandosi. — N gr.
fa n ta z o m e (aor. fa n ta x a ).
F A N T A Z lE s. f. v. fa n te z ie .
— FA R IN G A L
F A N T Ă , fante, s. f. (T eh n .) D eschidere lungă şi îngustă în tr-u n
p erete ; crăpătură, — F r. fe n te .
F A N T E , fa n ţi, s. m. I. (Fam .) T în ă r uşuratic, încrezut, de o
eleganţă exagerată ; filfizon. 2. Valetul la cărţile de joc. — It,- fa n te .
F A N T E Z IE , (2, 3,' 4 ) fantezii, ş. f. 1. Im aginaţie; reverie. +
Im aginaţie creatoare. 2. G ust, înclinare personală, capriciu. 3. Plăsmuire,
scornire. 4. Com poziţie muzicală fără form ă prestabilită. [Var.; fa n ta s ie ,
fa n ta z ie s* f.] — F r. fa n ta is ie .
F A N T E Z IS T , -Â , fantezişti, -ste, adj. 1. Care se lasă condus prea
m ult de imaginaţie, plin de fantezie. 2. (D espre plăsm uiri ale minţii
om eneşti, planuri, concepţii etc.) L ipsit de temei, bazat pe fa n te z ie ;
născocit, — F r. fa n ta is is te .
F A N T O M 's. n . v. fa p to m ă .
F A N T O M A T IC , -A, fantomatici, -e, adj. C u aspect de fantomă,
ca o fantom ă; fig . vag, n e p p e c i s . F r . f a n to m a tiq u e .
F A N T O M Ă , fantome, s. f. 1. Fiinţă ireală pe care cred că o văd
(sau pretind că o văd) unii oameni cu im aginaţia tulburată sau pe
care o creează fantezia poeţilor; nălucă, stafie, strigoi. 2. Fig. Persoană,
instituţie cu existenţă fictivă. [V a r.: (înv.) f a n to m , fantom uri, s. n.
— F r. fa n td m e .
F A N T O Ş A , fantoşe, s. f. (F ranţuzism ) M arionetă. — Fr. fa n to c h e .
F A P T , fa p te şi (4, rar) fă p tu ri, s. n. 1. întîm plare reală, lucru
p etrecut în realitate. Fapt istoric. ❖ Loc. adv. De fa p t = în realitate,
într-adevâr. ❖ Expr. Fapt e c ă .. . — nu e mai puţin adevărat c ă . . . ,
adevărul e c ă , . . , în orice caz. ♦ Fenom en. Fapte de limba. 2. Acţiune,
act savirşit de c in e v a; faptă. ❖ Expr. A pune (pe cineva) in fa ţa unut
fa p t împlinit — a obliga pe cineva să accepte o situaţie dată, 3. (în
legătură cu unele m om ente ale zilei, urm at de determ inări în genitiv
sau introdus prin prep. « de ») început. Faptul zilei se iveşte. 4. (în
superstiţii) Farm ece, vrăji. — Lat. fa c tu m .
FA .PTĂ , fapte, s. f. A cţiune săvîrşită, act îndeplinit de cineva.
❖ Fapte de arm* — acte de firoism* militar. <> Loc. adv. (înv.) în
fa p tă ~ în realitate, de fapt. — L at. fa c t.u m , pl. fa c ta (devenit sg.
fem .).
F A P T IC , -A , faptice, adj. n. şi f. C are se referă la fapte, care
înregistrează faptele (fără a le com em a). — D in f a p tă -}- suf. -ic.
F A R , faruri, s. n. T u r n aşezat pe
ţărm ul m ării, pe o insulă sau pe o platform ă
plutitoare, prevăzut cu un proiector p u te r­
nic, care indică vaselor drum ul în tim pul
nopţii. + Lam pă aşezată în partea din faţă
a autom obilelor, a locomotivelor etc. pentru
lum inarea drum ului. — F r. p h a r e (lat. lit.
p h a ru s ).
F A R A D , fa r a zi, s. m. U nitate de m ă­
s u r i a capacităţii electrice in sistemul de
unităţi de m ăsură m etru-kU ogram -secundă-
am per. — Fr. f a r a d (< engl.).
FA R A F A S T ic, farafasticuri s. n. (înv.
şi fa m .; de obicei la pl.) 1. O rnam ente
fără valoare; nim icuri, zorzoane, fleacuri.
2, M ofturi, fasoane. — Com p. ngr. f a r a - Far
fa s « fanfaron °.
F A R A O N , faraoni, s. m. 1. T itlu pe care îl purtau vechii regi ai
E giptului. ♦ (F am .) Ţigan» 2. (înv.) N um ele unui joc de cărţi. — Fr.
p h a ra o n .
F A R A O N IC , -A , faraonici, -e, adj. (Rar) Care ţine de faraoni,
privitor la faraoni. — Fr. p h a r a o n iq u e .
F A R B Ă , farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. — G erm . F a rb e .
F A R D , farduri, s. n. Produs cosmetic pentru colorat faţa şi buzele;
(înv,)- suliţnan. — Fr. fa rd .
F A R D A , fardez, vb. I. T ran z. şi refl. A (-şi) da cu fard pe obraji,
pe buze; (înv.) a (se) sulim eni. — Fr. f a r d e r .
F A R D Â T , -A, fardaţi, -te, adj. (D espre faţă şi b u z e ; p. ext.
despre oameni) D at cu fard ; (înv.) sulim enit. — V. farda.
F A R fîT R Ă , faretre, s. f. (Rar) T olbă de săgeţi. — Lat. lit. p h a -
re tra .
F A R F A R A , farfarale, s. f. (Fam .) Persoană n eserioasă; flecar,
palavragiu. — T c . f a r f a r a .
F A R F A S lT , -A , farfasiţi, -te, adj., s. m. şi f. (N eobişnuit)
M ofturos, năzuros.
F A R F U R A R IE , farfurării, s. f. M ulţim e de fa rfu rii; p. ext. diverse
obiecte de menaj d in porţelan, faianţă e tc .; veselă. —• D in fa rfu r[ie ]
-|- suf. -ărie.
F A R F U R IE , farfurii, s. f. 1. O biect de faianţă, de porţelan etc.,
de obicei de formă rotundă, cu marginile puţin ridicate şi cu fundul
plat sau adîncit, în care se serveşte m încarea. 2. (înv.) Porţelan. — T c.
fa g fu r l.
F A R F U R IO A R Ă , farfurioare, s. f. D im inutiv al lui farfurie (1).
[ P r .: -ri-oa-]
F A R F U R iC T Ă , farfuriuţe, s. f. Farfurioară. [ P r .: -ri-u- — D in
f a r f u r ie +- suf. -uţă.
F A R IN Q A L , -A , faringali, -e, adj. Care aparţine faringelui, pri­
v itor la faringe. ♦ (D espre sunete) Care se articulează, se formează
în faringe. — F r. p h a ry n g a l.
FARINGE — 29 3 —
F A R lN G E s. n. Partea superioară a esofagului, p rin care trece
bolul alim entar din gură în tubub digestiv. V. gitlej. — D upă fr.
p h a ry n x (<gr.)
F A R IN G IA N , •K t fpringieni, -e».adj. Care ţine
de faringe, carc esre în legătură cu faringele.
[ P r .: - ş i - ah] — Fr, p h a ry n g le n ,
F A R IN G iT A s. f. Inflam aţie a mucoasei
faringelui. — Fr. p h a ry n g ite .
FA R ISE IC » -A , fariseici, -e, adj. Ipocrit, fă­
ţarnic, prefăcut. [ P r .: -se-fc] — Fr. p h a ris a 'iq u e
(după fariseu).
F A R IS E IS M s. n. Ipocrizie, făţărnicie. — Fr.
p h a r is a ls m e (după fariseu).
F A R IS E U , farisei, s. m . M em bru al unei
grupări politico-religioase la vechii evrei (care
Faringe
reprezenta interesele populaţiei orăşeneşti şi care
se caracteriza prin fanatism ipocrit şi prin form a­
lism exagerat în executarea ritualului religios). ♦ Fig. O m ipocrit,
făţarnic. — Slav (v. sl. fa rise i).
F A R M A C E 0 T IC , -A, farmaceutici. -e. adj. Care aparţine farm a­
ciei privitor la farmacie. <► Chimie farmaceutică = ştiinţă care se ocupă
cu studierea proprietăţilor şi a m etodelor de preparare a substanţelor
m edicamentoase, cu controlul calităţii lo r etc. f P r .: - (e-u-] — F r.
p h a rm a c e u tiq u e (lat. lit. p h arm aceu ticu s).
FA R M A C IE , farm acii, s. f. 1. R am ură a ştiinţelor medicale care
se ocupă cu problem ele preparării, păstrării, controlului şi distribuirii
medicamentelor. 2. Loc special am enajat în care se prepară, se păstrează
şi se distribuie sau se vînd medicam ente. — Fr. p h a rm a c ie (lat. lit.
Pharm acia).
F A R M A C IS T , -Ă , farmacişti, -ste, s. ni. şi f. Persoană care se
ocupă cu prepararea, controlul şi distribuirea sau vinderea m edicam en­
telor. — Din f a r m a c ie -I- suf. -ist.
F A R M A C O D IN A M fE s. f. S tudiul experim ental al acţiunii pe
care o exercită m edicamentele asupra unui organism norm al. — Fr.
p h a r m a c o d y n a m ie (< gr.).
F A R M A C O L O G , farmacologi, s. m. Persoană care se ocupă cu
studiul farmacologiei. — Fr. p h a rm a c o lo g u e .
F A R M A C O L O G IC , -A, farmacologici, -e, adj. Care se referă
la farmacologie. — Fr. p h a rm a c o lo g iq u e .
F A R M A C O L O G IE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul naturii,
al clasificării şi al acţiunii terapeutice a medicam entelor. — Fr. p h a r -
m a c o lo g ie .
F A R M A C O P fiE s. f. M anual oficial, folosit în practica farm a­
ceutică, conţinînd descrierea şi indicaţiile pentru controlul celor
mai im portante substanţe şi preparate medicamentoase. — F r. p h a r -
m a c o p e e (< gr.).
F A R M A C O T E R A P lE s . f. R am ură a terapeuticii medicale care
se ocupă cu acţiunea medicamentelor. — Fr. p h a r m a c o th â r a p ie
(< gr.).
F A R M A Z O N , -O Ă N Ă , farm azoni, -oane, s. m . şi f. (R a r; în
superstiţii) Vrăjitor. — Rus f a rm a z o n .
F A R M A Z O N lE , farm azonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec. — Din
f a r m a z o n + suf. -ie.
F A R M E C , farmece* s. n. !. ( în basm e şi în superstiţii) A cţiunea
de a vrăji şi rezultatul ei; transform are m iraculoasă a lucrurilor; m ij­
loace magice în treb u in ţate p en tru a ce a sta ; vrajă, vrăjitorie. ❖ Expr.
Ca prin farmec = în tr-u n mot} miraculos, pe neaşteptate, d in tr-o dată.
2. A nsamblu de călirăţi (frum useţe, graţie etc.) care produce adm i­
raţie. atracţie. Fata avea un farmec în fiecare mişcare (S A D O V E A N U ).
♦ Desfătare, plăcere. îneîntare. Farmecul tainic al singurătăţii (O D O -
B ESC U ). •— Lat. p h a r m a c u m .
F A R N IE N T E s. n. (Italienism ) Inactivitate, lenevie, trindăvie.
— It. f a rn ie n te .
F Â R S Ă , farse, s. f. 1. Comedie cu conţinut uşor, în care comicul
provine din vorbe de spirit şi din situaţii am uzante, nu din studiul mai
adînc al caracterelor. 2. Păcăleală, festă. — Fr. fa rc e .
F A R S O R . farsori, s. m. Om lipsit de seriozitate, care se ţine de
păcăleli. — D u p ă fr. f a r c e u r .
F A S C IC O L s. n. v. fa s c ic u l.
F A S C lC O L Ă s. f. v. fa s c ic u lă .
F A S C IC U L , fascicule, s. n. Reunire de mai m ulte lucruri de
acelaşi fel. aşezare în form ă de m ănunchi. <> Fascicul de raze = m ănunchi
de raze vizuale care trec prin acelaşi punct. Fascicul luminos = ansamblu
de raze lum inoase care traversează o anum ită regiune. (G eom .) Fascicul
de drepte = figură form ată de dreptele care trec prin acelaşi pu n ct.
[V a r.; fascicol s. n.j — F r. fascicule (lat. lit. fasciculus).
F A S C IC U L A T, -A , fascicufaţt, -te. adj. (Bot.) D ispus în formă
de m ănunchi, de tufă. — D upă fr. fa s c ic u lă .
F A S C IC U L Ă , fascicule, s. f. Fiecare d in tre părţile unei opere
care se publică- în etape succesive. ♦ Broşură conţinind o parte, un
capitol d intr-un rom an publicat in fragm ente succesive (în scopuri
mercantile). [V a r.: fa s c ic o lâ s. f.l — Fr. fa s c ic u le (lat. lit. fa scic u Ju s).
F Â S C IE , fascii, s. f. 1. (La p l.) M ănunchi de nuiele de
mesteacăn, avînd legată la partea superioară o secure şi p u rtat de
lictorii care precedau pe m agistraţii rom ani. 2. Faşinâ. — L at. Ut.
fascis.
FA TA L
F A S C IN A , fascinez, vb. I. T ran z. I. A supune pe cineva cu pri­
virea : a subjuga. 2. A cuceri prin unele în s u şiri; a fermeca, a cap­
tiva. — F r. f a s c in e r (lat. lit. fa s c in a re ).
F A S C IN A N T , -A, fascinanţi. -te, adj. Care fascinează,
care captivează; ferm ecător, captivant. — Fr. f a s c in a n t (lat.
lit. fa s c in a n s , -n tis).
F A S C IN A T O R , -O A R E , fascinatori, - nare, adj. Care
fascinează; fascinant. — F r. f a s c in a te u r (lat. lit. fa s c in a -
to r, -o ris).
F A S C IN A Ţ IE , fascinaţii, s. f. Acţiunea de a fascina şi
rezultatul ei ; fig. farmec, atracţie irezistibilă. — F r. fa s c in a -
tio n (lat. lit. fa s c in a tio , -onis).
F A S C IN Ă s. f. v. fa ş in ă .
F A S C IS M s. n. Form a cea mai reacţionara pe care o ia
dictatura burgheză im perialistă pentru m enţinerea ei la putere* F&scie
constînd în suprim area făţişă a oricăror libertăţi dem ocratice,
în exercitarea terorii îm potriva clasei m uncitoare şi celorlalte elem ente
progresiste ale societăţii şi în pregătirea războaielor de cotiopire. —
it. T a scism o .
F A S C IS T , -A, fascişti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. Adi. Care aparţine
fascismului, privitor la fascism. 2. S. m. şi f. Partizan sau adept al
fascismului. — It. fa s c is ta .
F A S C IZ Ă , fascizez, vb. I. T ran z. A introduce fascism ul; a educa,
a îndoctrina potrivit ideologiei fasciste. — D in fa s c is m .
F A S C IZ A R E s. f. Acţiunea de a fasciza şi rezultatul ei.
F A S O L Ă s. f. v. fa so le.
F A S O L E , (rar) fasole, s. f. 1. Plantă
erbacee din familia leeum inoaselor, cultivată
pentru păstăile şi pentru sem inţele sale,
folosite în alim entaţie (Phaseolus vulgaris).
2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare
verde sau g a lb e n a ; fiecare dintre boabele
albe, roşietice sau pestriţe care se află în
interiorul păstăii. 3. M încarea preparată din
fructul plantei (boabe sau păstăi). TVar.:
(reg.) fă stile , fa s u le , (1 , 2 ) f a s d lă , fa s u lă ,
p ă s u lă s. f., fă su i s. m.] — N gr. fasoli.
F A S O L E Â L Ă , fasoleli, s. f. (Fam .)
Fandosire. — D in fa so li + suf -eală.
FA SO LI» fasolesc, vb. IV. Refl. A face
fasoane, a face m o ftu ri; a se fandosi. —
D in fa so le.
F A S O L I CĂ s. f. D im inutiv al lui f a ­ Fasole
sole (3 ).
F A S O N , fasoane, s. n. (Franţuzism ) 1. Felul ctim este făcut un lucru,
formă (a unei haine, a unei p ă lă rii); croială, model. 2. Fig. (L a pl. ;
fam.) N azuri, m ofturi. — Fr. fa g o n .
F A S O N A , fasonez, vb. 1. T ran z. A da unui lucru o anum ită formă.
♦ Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. — Fr. f a ţo n n e r .
F A S O N A R E s. f. (T ehn.) Acţiunea de a fasona.
F A S O N A T 1 s . n. Fasonare. ❖ Fasonatul puieţilor — operaţia
reducerii rădăcinilor şi a lăstarilor puieţilor, în vederea plantării.
— V. fasona.
F A S O N A T 1, -A, fasonaţi, -te, adj. (D espre lucruri) Căruia i s-a
d at o anum ită form ă. — V. fasona.
FA SO N A T O R .. -O A R E , fasonatori, -oare, s. m. şi f. M eseriaş
care fasonează. — D in fa s o n a 4- suf. -ator.
F A S T s. n. Splendoare, măreţie, lux. — Fr. fa s te (lat. lit. fa stu s).
F A S T ID IO S , -O Â S Ă , fastidioşi, -oase, adi. Plicticos, neinteresant,
anost. [P r.: -di-os) — Fr. fa s tid ie u x (lat. lit. fa s tid io s u s).
F A S T U O S , -O A S Ă , fastuoşi, -oase, adj. Plin de fa s t; măreţ,
splendid. [ P r .: - tu-os] — F r. fa s lu e u x (lat. lit. fa s tu o su s ).
FA SO L Ă s . f. v. fa s o le .
F A S tlL E s. f. v. fa s o le .
F Â S U N G , fasunguri, s. n. (T ehn.) D ulie. — G erm . F a ssu n g .
FA ŞĂ , feşi, s. f. 1. Bucată lungă şi îngustă de pînză, cu care se
înfăşoară strîn s copiii mici peste scutece. ❖ Expr. Din (sau (n)
faşă = din (sau în) pruncie, din (sau in) leagăn; (de) Ia început.
Abia ieşit din faşă — foarte tînăr, încă copil. 2. Fîşie lungă şi îngustă
de tifon, cu care se bandajează rănile. [Pl. ş i : feţe] — Lat. fa s c ia .
F A Ş lN Ă , faşine. s. f. Legătură de nuiele sau de ram uri, uneori
um plută cu piatră, folosită la întărirea terasam entelor, la construirea
digurilor sau a drum urilor în regiunile mlăştinoase şi la alte lucrări
în terenurile desfundate. [V a r.: f a s c in ă s. f.l — lt. fa s c in a .
F A Ş IO N Â B IL , -A , faţionabtli, -e, adj. (înv.) Care ţine de modă,
de eleganţă privitor la modă, la eleganţă. [P r.: -fi-o-J — D u p ă fr.
fa s h io n a b le (< engl.).
F Â Ş U R Ă s . f. (Rar) Faşă. — D in fa ş ă (după infâşura).
F A T A s. f. (în expr.) Fata morgana — fenomen optic frecvent în
regiunile calde, în care im aginile obiectelor aflate la orizont apar răstur­
nate, ca şi cum , s-ar reflecta într^o a p ă ; apa m orţilor. — It. fa ta
m o rg a n a .
FA T A L , -A , fa tali, -e, adj. 1. Care are urm ări nenorocite. ❖ Care
pricinuieşte m oartea. ♦ N efericit, ncnorocit. Deznodămînl fa ta l,
2. De neînlâturat, inevitabil. — F r. f a ta le (lat. lit. fa ta lis ).
 F A T A L IS M — 294 —
F A T A L IS M s. n. T eorie idealistă după care dezvoltarea istorică
este determ inată de o forţă necunoscută, de soartă, de destin. — Fr.
fa ta lis m e .
F A T A L IS T , -Ă , fa ta liţti, -ste, adj., s. m. şi f. 1. A dj. Care aparţine
fatalismului, care se referă la fatalism, care se întem eiază pe fatalism.
2. S. m. şi f. Persoană care crede în fatalitate. — F r. fa ta lis te .
F A T A L IT A T E , fa ta lită ţi, s. f. 1. (în superstiţii, religii şi în con­
cepţii idealiste) Ceea ce determ ină m ersul lucrurilor şi viaţa oamenilor
în mod prestabilit şi irevocabil; soartă, destin. ♦ Ceea ce este dc
neînlăturaf, inevitabil. 2. C oncurs dc îm prejurări nenorocite. — Fr.
f a ta lite (lat. lit. f a ta lita s . -a tis).
F A T A L M E N T E adv. în m od f a ta l; inevitabil. — It. f a ta lm e n te
(fr. fa ta le m e n t).
F Ă T Ă , fe te , s. f. 1. Persoană de sex feminin, nem ăritată. ❖
Fată in casă = fată tînără angajată mai ales pen tru dercticatul
camerelor. Fată mare = fecioară ; fată în vîrstă de m ăritat. Fată bătrfnă
— fată trecută de vîrsta de m ăritat şi rămasă necăsătorită. 2. (în raport
cu părinţii) Fiică. — L at. fe ta .
F A T ID IC , -A , fatidici, -e, adj. Profetic; p. ext. aducător de
nenorociri. — F r. fa tid iq u e (lat. lit. fa tid ic u s ).
F A T U IT A T E s. f. (Franţuzism ) Îngîm fare, înfum urare. [ P r .:
-fu-*-] — F r. f a tu it£ (lat. lit. fa tu i ta s, -a tis).
F A Ţ A D Ă , fa ţa d e, s. f. Fiecare d in tre părţile exterioare verticale
ale unei clădiri sau ale unui m o n u m e n t; (prin restricţie) partea dinspre
stra d ă a unei clădiri sau partea u n d e se găseşte intrarea principală. ❖
Loc. adj. De fa ţa d ă = de ochii lum ii, de form ă. — D in f a ţă (după
fr. fa ţa d e ).
F A Ţ Ă , feţe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului o m u lu i; chip,
figură. <> Loc. adv. în fa ţă = înainte. <► Loc. prep. în fa ţa (cuiva
sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). (în v .) î n fa ţă cu = de cealaltă
parte (a unei despărţituri, a unui hotar etc.). ❖ D in fa ţă = a ) (loc.
adj.) de d in a in te ; b ) (loc. adv.) dinainte. (Expr.) A ( - i ) cînta (cuiva)
cucul în (sau din) fa ţă — (in superstiţii) a-i merge (cuiva) bine. *0* Loc.
prep. D in fa ţa — dinaintea (cuiva sau a ceva). ❖ De f a ţ ă — a ) (loc.
adv., înv.) fără înconjur, sincer, făţiş. M ih a i-v o d ă . . . le răspunse
tndată de fa ţ ă *că el nu va lăsa A rdealul > (B Ă L C E S C U ); b) (loc.
adv.) în prezenţa c u iv a; c ) (loc. adv., înv.) în luptă dreaptă, piept la
piept. Nemernicii nu se bat de fa ţă (IS P IR E S C U ); d ) ( lo c . adj.)
prezent, actual. (Expr.) A f i de fa ţă = a fi prezent, a asista. *0*
Loc. prep. D e fa ţă c u .. . — în p re z e n ţa ... F aţă cu (sau de) cineva
sau ceva = a ) în raport c u . . . , în ceea ce p riv eşte; b ) p e n tru ; c )
avînd în vedere. ^ Expr. Faţă tn fa ţă = u n u l către altul sau unul
îm potriva celuilalt. A scăpa cu fa ţa curată — a scăpa din tr-o situaţie
anevoioasă fără a fi ruşinat, fără a o păţi. A face fa ţă (cuiva sau la
ceva) = a rezista, a ţine piept, a corespunde unei sarcini. A
pune (oameni sau lucruri) (de) fa ţă (sau fa ţă în fa ţă ) = a aşeza
alături, pentru a stabili o com paraţie sau a trage o co n clu zie;
a confrunta. A f i (sau a se în tm p la ) fa ţă (la ceva sau undeva) = a fi
prezent, a asista (la ceva), a fi m artor. A spune (cuiva) in fa ţă — a spune
(cuiva) lucruri neplăcute, în m od direct, deschis. A spune pe fa ţă — a
spune sincer, fără înconjur. A (se) da pe fa ţă =* a (se) descoperi, a (se)
demasca. A lucra pe fa ţă — a lucra fără ascunzişuri, deschis, cinstit.
A -şi întoarce fa ta (de la cineva sau de către cineva) = a nu mai vrea
să ştii de cineva. A privi (pe cineva) in fa ţă = a privi d rep t în ochi,
deschis. A p rivi (sau a vedea, a ză ri pc cineva) din fa ţă — a privi, a vedea
etc. în întregim e figura cuiva. Om (sau taler) cu două feţe = om ipocrit,
făţarnic. (D esp re haine, culori) A - l prinde (pc cineva) la fa ţă — a-i
sta bine. ♦ Expresie a fig u rii; mină, fizionomie. <► Expr. A schimba
feţe sau a face feţe-feţe = a se sim ţi foarte încurcat la auzul sau la
vederea un o r lucruri sau situaţii neplăcute. A prinde fa ţă = a se în trem a
după o boală. ♦ Obraz. Gerul. . . pe feţe de copile înfloreşte trandafirii
(A L E C SA N D R I), 2. Partea dinainte a corpului omenesc. A u căzut
cu fa ţa la pămint (D R Ă G H IC I). 3. (D eterm inat p rin « d e om *
sau * păm inteană ») O m . 4. (în v .) Persoană, personaj. Feţe bucureştene
(G A L A C T IO N ). II 1. Parte a suprafeţei unui corp, m ărginită de m uchiile
lui. 2. Suprafaţă (în special a păm întului, a apei). ❖ E xpr. L a fa ţa
locului — acolo unde s-a întîm plat ceva. 3. înfăţişare, aspect. ♦ Partea
de deasupra, exterioară, aleasă a articolelor alim entare expuse
spre vînzare. 4. Culoare. Liane-n fe l de feţe (E M IN E S C IJ). ❖ Expr.
A ieşi (unei pînze, stofe) fa ţa (la soare, la spălat etc.) = a se decolora.
A face feţe-feţe = a ) (despre m ătăsuri) a schim ba culorile; b )
(despre oam eni) a-şi schim ba expresia figurii, a se tulbura, a sc
zăpăci. 5. Partea lustruită, poleită etc. a unui obiect. ❖ Expr.
A juca (cu cărţile) pe fa ţă =* a-şi arăta deschis gîndurile şi intenţiile,
a nu ascunde nimic. A da fa ţă unui lucru = a-l lustrui, a-l polci, a-l
netezi. + Partea finită a unei ţesături (în ra p o rt cu dosul ţesăturii).
6. (în expr.) Faţă de masă = m aterial anum e ţesu t sau cusut, folosit
spre a acoperi masa. ❖ Faţă de pernă = învelitoare de pînză în care
se îm bracă perna. 7. Fiecare d in tre cele două părţi ale unei foi de
hîrtie ; pagină. 8. Faţadă. 9. (în expr.) Faţa dealului (sau a muntelui etc.)
—partea dealului (sau a m untelui etc.) în d rep tată spre soare sau spre
miazăzi. Faţa soarelui (sau a lunii, a vintului, a fo a d u i) = locul u n d e bate
soarele (sau luna. vîntul, focul), bătaia soarelui (sau a lunii etc.).
— L at. fa c ia .
F A Ţ E T Ă , faţete, s. f. 1. Fiecare d in tre feţele şlefuite ale unei
pietre preţioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. 2. (în expr.) Faţetă
de cuţit = teşitură a muchiei tăietoare la cuţitelc de prelucrare p rin
aşchiere. 3. (T ipogr.) Placă de fontă cu suprafaţa brăzdată de şanţuri
paralele, în care sîn t introduse şipci de lem n p en tru fixarea cu ţin te a
plăcilor de stereotipie. — Fr. f a c e t te (după fa ţă ) .
F A U N t fa u n i, s. m . (M ito!, rom ană) Zeu al cîm piilor, al m u n ţilo r
şi al pădurilor şi p ro te c to r al tu rm elo r, în făţişat ca un om cu coarne
şi cu picioare dc ţ a p . — L a t. lit. fa u n u s .
fă cătura
FA U N A , faune, s. 1. T otalitatea speciilor de animale de pe to t
globul, d intr-o singură regiune sau d intr-o anum ită epocă geologică.
— F r. fa u n e .
F A U R 1 s . m. N um ele popular al lunii februarie. — D in f ă u r a r 1.
FA U R*, fauri, s. m . (în v . şi arh.) Fierar.
— L at. f a b e r , -b ri.
F A U R \ fauri, s. m . Gîndăcel lungăreţ
şi subţire, de culoare castanie şi acoperit cu
păr sur (Elater segetiim).— Lat. f a b e r, -b ri.
F A U R -M A U R s . m . M eşter-grindă.
FA V O A R E , favoruri, s. f. Avantaj acordat
cuiva cu preferinţă faţă de a lţii; dovadă deose­
bită d e bunăvoinţă faţă de c in e v a ; hatîr. ❖
(Ieşit din uz) Bilet de favoare — bilet pe
baza căruia se poate intra, gratuit sau cu re­
ducere, la u n spectacol. ❖ Expr. în favoarea
(cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [ P r .:
-voa-. — Var. (înv.) f a v 6 r s. n.] — D upă
fr. fa v e u r. F aun
F A V O R 8. n. v. fa v o a re .
F A V O R Â , favorez, vb, I. T ran z. (înv.) A favoriza. — D in fa v o a re .
F A V O R A B IL , -A , favorabili, -e, adj. 1. (D espre acţiuni, fenomene,
îm prejurări etc.) Priincios, prielnic, avantajos. 2. (D espre persoane)
B inevoitor.—F r. f a v o ra b le (lat. lit. fa v o ra b ilis ).
F A V O R ÎT 1, favoriţi, s. m. Barbă care înca­
drează figura de o parte şi de alta a obrazului,
lăsînd bărbia liberă. [Pl. ş i : (n.) favorite] — Fr.
fa v o ri.
FA V O R IT*, -A , favoriţi, -te, adj., s. m.
şi f. I. Adj. Preferat. II. S. m. şi f. 1. Persoană
iubită cu predilecţie dc cineva. ♦ Persoana care
se bucură de protecţia deosebită a unui suveran
sau a unui om influent şi care trage p ro fitu ri de
pe urm a acestei situaţii. ♦ (L a f.) A m antă a unui
m onarh. 2. (Sport) Participant la o com petiţie
sportivă, considerat că are cele mai m ari şanse de
reuşită. ♦ Cal despre care se crede că are cele
mai m ulte şanse de cîştig la o cursă. — Fr. Favoriţi
fa v o ri.
F A V O R IT IS M , favoritisme, s. n. A cordare abuzivă şi nem eri­
tată de favoruri din partea unei. persoane sus-puse, pe baza unor
preferinţe sau interese personale, familiale etc. — Fr. fa v o ritis m e .
F A V O R IZ A , favorizez, vb. I. T ranz. 1. A fi favorabil, prielnic,
a înlesni ivirea unui evenim ent, desfăşurarea unei acţiuni etc. 2. A
sprijini, a da concurs, a ocroti (uneori d in motive subiective)
persoană sau o colectivitate. — Fr. fa v o ris e r.
FA Z A N , fa za n i, s. m. Pasăre de
m ărim ea unei găini, al cărei bărbătuş se
distinge p rin tr-u n penaj frumos colorat
şi printr-o coadă lu n g ă ; este vînată p e n ­
tr u carnea ei gustoasă (P/tasianus) . —
Fr. fa is a n (lat. lit. p h a sia n u s ).
FA Z Ă , fa ze, s. f. Fiecare dintre
perioadele distincte în dezvoltarea unui
proces din natură sau din societate ; etapă;
fiecare dintre stările succesive ale unei
transform ări. ♦ Fiecare dintre aspectele
succesive pe care le iau luna şi unele
planete, după poziţia pe care o au faţă
de păm înt şi de soare, în decursul m iş­
cării lor de revoluţie. — F r. p h a se Fazan
(< gr.).
F A Z M E T R U , fazm etre, s. n. Instrum ent pentru m ăsurarea dife­
renţei de fază între două m ărim i periodice armonice. — F r. p h a s e -
m fctre (<gr.).
FĂ interj. (Pop.) T e rm en cu care cineva se adresează unei persoane
de sex fem inin. [V a r.: fa interj.] — Abreviere din fa tă .
F Ă C A lE T » făcăleţe, s. n. B ăţ gros şi neted, întrebuinţat
mai ales la tnestecatul m ămăligii; mclesteu. ♦ (Reg.) Sucitor (1).
— C om p. magh. fa -k a lâ n .
F Ă C Ă L IT O Â R E , făcalitori, s. f. Lingură m are, cu găvanul găurit,
folosită la stînă p e n tru separarea urdei de zer. — D in fă c ă li (puţin
folosit) + suf. -(i)to a re.
F Ă C Ă L U l, făcăluiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A amestecu frecînd şi
zdrobind (cu o lingură de lem n) unele legume fierte, îndeosebi fasolea
p en tru a face pireu. — C om p. magh. fa -k a lâ n .
F Ă C Ă L U lT , -A , făcăluiţi, -te, adj. (Reg., despre legum e fierte)
Zdrobit, frecat, făcut pireu. — V. făcălui.
F Ă C Ă T O R , -O A R E , făcători, -oare, adj. Care face, creează,
realizează ceva. ❖ (Substantivat, în expr.) Făcător-de-binc = bine­
făcător. Făcător-de-rele — răufăcător. — D in fa c (prez. ind. al lui
face) t + suf. -ător.
F Ă C Ă T tJR Ă , făcături, s. f. (în superstiţii) Farm cc, vrajă (făcută
cuiva) ; mijloc întrebuinţat de vrăjitoare. ❖ Expr. Parcă-i (sau gîndeai
că-i) făcătură — parcă a r fi la mijloc o vrajă (se sp u n e cînd cineva
n u izbuteşte cu nici u n chip în acţiunile pe care le întreprinde). —
D in fa c (prez. ind. al lui face) 4- suf. -ătură-
FĂCĂU — 2 95 —
FĂ C Ă U , fâcaie, s. n. Roată de m oară cu fus v e rtic a l; p. ext. moară
mică (întrebuinţată pe apele de m unte) avînd o astfel de roată.
F Ă C L ÎE , făclii, s. f. L um inare m are (de ceară). ♦ Fig. Flacără,
văpaie, căldură. — Sb. fa k lja , bg. fa k lija .
F Ă C L IE R , făclieri, s. m . (Rar) P u rtăto r de făclii. [ P r .: -cli-er]
— D in fă c lie 4* suf. -ar.
F Ă C L IO A rA , făclioare, s. f. D im inutiv al lui făclie.[Pv.i -cli-oa-]
FĂ C L IO Ţ A » făcliuţe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] — D in fă c lie
+ suf. -w/a.
F A c O T 1 s . n. 1. A cţiunea de a face şi rezultatul ei; săvîrşire,
îndeplinire; pregătire, p rep arare; confecţionare. 2. (în superstiţii)
Farm ec, făcătură, fapt. ❖ E xpr. Parcă-i un fă cu t — parcă-i lucru
vrăjit. 3. D estin, soartă.
FĂ CUT*, -A , făcuţi, - te, adj. 1. (D espre b ăuturi) Falsificat, dres.
2. (în superstiţii, în expr.) Parcă-i (un) lucru fă cu t = parcă-i făcătură,
lucru vrăjit. 3. (Fam .) Beat, nfumat, cherchelit. — V. face.
FĂ G A D Ă , făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. — Postverbal al lui
fă g ă d u i.
FĂ G Â Ş, făgaşe, s. n. U rm ă adîncă săpată în p ăm în t de apele
de ploaie sau lăsată de roţile unui vehicul. ♦ Fig. D irecţie, drum .
[Pl. ş i : fâgaşitri. — V a r.: h ă u g â ş , h o g â ş , v ă g â ş s. n.] — M agh. v â g â s.
FĂ G Ă D Ă R , făgădari, s. m . (Reg.) Persoană care ţine u n făg ăd ău ;
cîrcium ar. — D in făg ăd [ău ] H- suf. -ar.
F Ă G Ă D A Ş, fâgădaşuri, s. n. (M aghiarism ) Prom isiune, făgăduială ;
(concr.) lucru făgăduit. — M agh. fo g a d â s.
F Ă G Ă D A U , făgădaie, s. n. (Reg.) H an, ospătărie, circiumă.
— M agh. fog ad 6 .
F Ă G Ă D U I, făgăduiesc, vb. IV. T ran z. A prom ite. ♦ Refl. (în v .)
A se angaja să. . . — M agh. fo g a d n i.
FĂGĂDUrALĂ, făgăduieli, ş. f. Prom isiune. — D in fă g ă d u i -f-
suf. -eală.
F Ă G Ă D U tN Ţ Ă , făgăduinţe, s. f. (înv. şi arh.) Făgăduială. ❖
Pâmintul (sau ţara) făgăduinţei — num e dat, în Biblie, P alestinei;
fig. ţin u t bogat, mănos, fericit. O Expr. A da făgăduinţă = a făgădui.
— D in fă g ă d u i + suf. -inţă.
F Ă G fiT s. n. Pădure de fag. — Lat. * fa g e tu m .
F Ă G E Ţ fiL s. n. D im inutiv al lui făget.
F Ă G U R A Ş , făguraşi, s. m. D im inutiv al lui fagure.
FĂ IN Ă R E s. f. Boală a plantelor, produsă de unele ciuperci para­
zite şi caracterizată p rin culoarea albicioasă a părţilor bolnave, care
par pudrate cu făină. — D in fă in ă .
F Ă ÎN Ă , (2 ) fă in u ri, s. f. 1. (D e obicei urm at de d eterm in ări;
în lipsa determ inărilor, se înţelege « de grîu ») P ulbere obţin u tă p rin
măcinarea boabelor de cereale sau a altor sem inţe. ❖ E xpr. Scump la
tăriţe şi ieftin la fă in ă — zgîrcit cînd e vorba de lucruri neînsem nate
şi risipitor cu cele de valoare. A ltă fă in ă se macină acum la moară =
s-a schim bat situaţia. 2. Pulbere obţinută p rin măcinarea anum itor
materiale. — Lat. fa rin a .
F Ă IN O S , -O A S Ă , făinoşi, -oase, adj. 1. Care are aspectul sau
consistenţa făinii. ♦ (D espre fructe) Fără zeamă, u scăcio s; mălăieţ.
2. Preparat din făină. ❖ Paste făinoase (şi substantivat, f. pl.) = ali­
mente preparate din făină şi apă (fidea, m acaroane etc.). [ P r .: fă-i-]
— Lat. fa rin o s u s .
F Ă IO Ă R Ă s . f. (Reg.) D im inutiv al lui făină. [Pr. ş i : fă-i-oa-\
FĂ L Ă L Ă Î, pers. 3 fălălăieşte, vb. IV. Intranz. (Rar, despre frunze,
ierburi, flori) A foşni. — Onom atopee.
F Ă L C Ă R IŢ Ă s. f. (Pop.) T etanos. — D in fa lc ă -f suf. -ariţă
F Ă L C Ă U s. m. (Reg.) P oreclă d a tă u n u i om cu fălcilc mari.
— D in fa lc ă -f- suf. -ău.
F Ă L C E Ă , fălcele, s. f. Fiecare dintre: a ) ce)e două tălpi pe
care alunecă sania pe zăpadă; b) cele două braţe ale vatalelor de la
războiul de ţesut; c ) cele două scîndurele între care intră limba
meliţei; d) stinghiile de lemn care leagă în tre ele scîndurile care
formează fundul carului; e ) cele două stinghii laterale ale cîrceiei,
prin care se leagă tînjala de proţap (cînd se înjugă p atru boi
la car); f ) cele două sau patru braţe laterale care constituie corpul
afetului unui tu n sau al unui obuzier. — D in f a lc ă + suf. -ea.
FĂ L C ER , fălceri, s. m. (Reg.) Cosaş care se angajează cu falcea.
— D in fa lc e + suf. *-ar.
F Ă L C O S , -O Ă S Ă , fălcoşi, -oase, adj. Care are fălci m ari. — D in
fa lc ă 4- suf. -os.
F Ă L F lf vb. IV. v. fîlf îi.
FĂ L I, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se m în d ri, a fi m îndru de cineva
sau de ceva, a se lăuda, a se fuduli cu . . .v 2. T ran z. (în v .) A glorifica,
a pream ări, a lăuda. — Slav (v. sl. h v a liti).
F Ă L ÎR E s. f. (în v .) A cţiunea d e a (se) f ă l i ; trufie, înfum urare.
F Ă L IT O R , -O A R E , fâlitori, -oare, adj., s. m . şi f. (Rar) (P er­
soană) care se făleşte (v. lăudăros) sau care laudă p e altul. — D in
fă li — suf. -(i)to r .
F Ă L N IC ÎE s, f. Calitatea de a fi fa ln ic ; m îndrie, frum useţe, splen­
doare. — D in fa ln ic + suf. -ie.
F Ă L O S , -O Ă S A , fâloşi, -oase, adj. 1. T ru faş, sem eţ. 2. (Rar)
Im punător, m ăreţ. 3. (Rar) M în d ru (de ceva sau de cineva). — D in
fa lă + suf. -os.
FĂ L O Ş E L . -EA , făloşei, -ele, adi. (Rar) D im in u tiv al lui fălos.
FĂRM AT
F A L O Ş i, făloşesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli. — D in fă lo s.
FĂ L O Ş tE , făloşii, s. f. (Reg.) F ă lire .— D in fă lo s + suf. -ie.
F Ă L Ţ U Î, fălţuiesc, vb, IV. T ranz. 1. A prelucra cu falţul (1 )
pieile tăbăcite, p en tru a le uniform iza grosimea. 2. A face un o r scînduri,
ţigle etc. u n falţ (3 ) care să perm ită îm bucarea lor. 3. A îndoi şi a îm pă­
tu ri o coală de hîrtie sau o tipăritură în vederea broşării sau a legării.
— G erm . fa lz e n .
F Ă L Ţ U lR E s. f. Acţiunea de a fălţui.
F Ă L T U ÎT 1 s. n. Fălţuire. — V . fălţui.
FĂ L Ţ U lT % -A, fălţuiţi, -te, adj. 1. (D espre piei tăbăcite) Prelucrat
cu falţul (1). 2. (D espre m ateriale de construcţie) Care are falţ (3).
3. (D espre colile unei tipărituri) în d o it şi îm păturit (în vederea broşării
sau a legării). — V. fă lţui.
F Ă L Ţ U IT O R 1, fălţuitoare, s. n. 1. R indea cu care se fălţuiesc
piesele de lem n. 2. C uţit de os sau de lem n cu care se fălţuiesc colile
unei tipărituri. — D in f ă lţu i -f suf. -(i)to r .
F Ă L Ţ U I T O R 2, -O A R E , fălţuitori, -oare, s. m . şi f. Persoană
care fălţuîeşte. — D in f ă lţu i -f suf. -(i)to r .
FĂ N O Ă S Ă , fănoase, s. f. (înv.) M aşină cu care se întoarce
fînul ca să se usuce. — D in f în -f suf. -oasă (după fr. fa neuse).
F Ă P T Ă Ş , făptaşi, s. m. Persoană care com ite o faptă (condam na­
bilă), — D in f a p tă -j- suf. -aş.
F Ă P T U I, făptuiesc, vb. IV. T ran z. A face, a săvîrşi; a comite
(o faptă rea). — D in fa p t.
F Ă P T U IR E , făptuiri, s. f. A cţiunea de a fă p tu i şi rezultatul e i ;
(concr.) faptă (rea).
F Ă P T U IT O R , -O Ă R E , făptuitori, -oare, s. m . şi f. F ă p ta ş ;
(urm at de o determ inare în genitiv) autor. —' D in f ă p tu i + suf. - (i)tor.
F Ă P T tJ R Ă , fă pturi, s. f. 1. Fiinţă, vietate, creatură. ♦ T r u p ;
p. ext. înfăţişare (trupească), boi, statură. Frumos odor e Fulqa! şi
naltă-i e fă p tu ra ! (A L E C S A N D R I). ♦ (Rar) Conform aţie, structură.
2. (Rar) Soi, specie, neam . 3. N atură, fire. — L at. f a c tu r a .
FĂ R A Ş , făraşe, s. n. O biect casnic în form ă de lopată cu coadă
scurtă, în care se adună cu m ătura gunoiul.— T c . fa ra ş .
f A r Ă 1 conj. 1. (U rm at de o propoziţie circum stanţială de m od
sau d e ,u n infinitiv care îi ţine lo c u l; are valoarea unei negaţii) Gingaşa
copilă ceti ră v a şu l.. . fă ră să verse macat o lacrimă (N E G R U Z Z I).
♦ (U rm at de o propoziţie concesivă sau de u n infinitiv care îi ţine locul)
Deşi n u . . . Fără să fie desăvîrşit, e mulţumitor. 2. (R e g .; după negaţie,
cu sens adversativ) Ci, dar. N ici m ă iubeşti, nici mă laşi, Făr-numai
necaz (mi fa c i (JA R N ÎK -B ÎR S E A N U ). ♦ (în v .; adverbial) Decît,
(în) afară de, exceptînd pe . . . A lţi b o ie ri... nu se aflară, fă ră numai
Preda Buzescu (B Ă L C E S C U ). — Lat. f o r a s * afară *.
FARĂ* prep. 1. (Introduce com plem ente circum stanţiale de mod
şi a trib u te ; conţine ideea de excludere) L ipsit d e . . . ♦ (în legătură
cu cuvinte care arată cantitatea sau m ăsura, m dicînd cît lipseşte pînă
la o m ăsură deplină) Este ora zece fă ră cinci minute. ♦ (în operaţii
aritm etice de scădere) M inus,, mai puţin. 2. (Introduce com plem ente
circum stanţiale sociative negative) Pot ea să trăiesc şi fă ră tine (SL A V IC I).
♦ (Introduce com plem ente circum stanţiale instrum entale negative)
A scos cuiele fă r ă cleşte. — L at. fo r a s « afară *.
F Ă R Ă D E L E G E , fărădelegi, s. f. F aptă re a ; nelegiuire, ticăloşie,
mişelie. [V a r.: f ă r d e lâ g e s. f.] — D in f ă r ă -f d e + le g e (dupfl
v. sl. bezakonije).
FĂ R D E L fcG E s . f. v. fă ră d e le g e .
F Ă R ÎM A, fă r tm , vb. I. T ranz. A preface ceva în fărîm e, a sparge,
a frîn g e ; fig. a zdrobi, a nimici. ❖ E xpr. A -şi fărîm a capul — a
se strădui să rezolve o problem ă grea. [V a r.: f ă r m â vb. I] — D in
fă rim ă .
F Ă R ÎM Ă R E s. f. A cţiunea de a fărîm a.
F A rI M Ă T , -A, fărîm aţi, -te, adj. S part, f r în t; fig. nim icit, distrus.
[V a r.: f ă r m â t , -ă adj.] — V. fărîm a.
F Ă R IM Ă , fărîme, s. f. Bucată m ică rămasă din ceva (după ce s-a
fărîm at, s-a spart, s-a ru p t e tc .); firim itură. ❖ Expr. A (se) face (mici
sau mii şi) fărîm e = a (se) fărîma, a (se) zdrobi, a (se) nimici. — Comp.
alb. th e r im e .
F Ă R ÎM Ă T O R , fărîmătoare, s. n. D ispozitiv pentru fărîm at.
ataşat la unelte sau la maşini de lucru. — D in f ă r î m a 4- suf. -(ă )to r .
F Ă R ÎM A tO R Ă , fărîmături, s. f. (Reg.) Fărîm ă (de pîine), [Var. :
f ă r m ă t â r ă , f ă r î m i t u r ă s. f.] — D in f ă r î m a + suf. -(ă )tu ră .
F Ă R ÎM fiL E s. f. pl. (Rar, în expr.) A tăia fărîmele = a tăia în
bucăţi mici. — D in f ă r î m ă + suf. -ele.
F Ă R ÎM ÎC Ă , fărîm id , s. f. (Pop.) Fărim iţă. — D in f ă r îm ă + suf.
-ică.
F Ă R ÎM IC lO S , -O A S Ă , farîmicioşi, -oase, adj. Care se fărîm ă
sau se poate fărîm a uşor. — D in f ă r i m a + suf. -ic-ios.
F Ă R ÎM IT U R Ă s. f. v. f ă r îm ă tu r ă .
F Â R ÎM IŢ A , fărim iţez, vb. I. T ran z. A preface în fărîm iţe, a
fărîm a m ărunt. — D in f ă r lm lţă .
F Ă R ÎM IŢ Ă R E s. f. A cţiunea de a fărîm iţa.
F Ă R ÎM IŢ Ă T , -A, fărîm iţaţi, -te, adj. F ăcu t fărîm iţe, zdrobit
fărîm at m ărunt. — V. fărîm iţa.
F Ă R ÎM ÎT Ă , fărîm iţe. s. f. D im inutiv al lui fărîm ă.
F Ă R M Ă vb. I. v. f ă r îm a .
F Ă R M A T , -Ă adj. v. f ă r îm a t.
FĂRMĂCA — 2 96 —
FĂ R M Ă C A vb. I. v. f e r m e c a .
FĂ R M Ă C A T , -A adj. v. f e r m e c a t.
F Ă R M A c A t O R , -O A R E adj. v. f e rm e c ă to r.
F A R M Ă T O r A s. f. v. fă rî m ă tu ră .
F Ă R Ş E R O T , fărşeroţi, s. m. A rom în din Albania. — D in F r a -
ş a r i (num e de localitate în Albania, <alb. frasher « fra sin * ).
F A R T A T s. n. v. f l r ta t.
F Ă R T Ă Ţ fE s. f. v. f ir tă ţie .
F A S O l 8. m . v. fa so le.
F Ă S tJL E s. f . v. fa so le.
F Ă ŞC tJŢ Ă » făşcuţe, s. f. (Reg.) Putinică cu capac, In care se păs­
trează brînza. — U cr. faSka -4- suf. -u ţă.
F Ă Ş lE s . f . V. fîşie .
F A T , feţi, s. m. 1. Produs al conceperii^ din m om entul cînd
începe a avea mişcări proprii şi formele caracteristice speciei şi pînă
cînd se naşte; fetus. 2. (Pop. şi poctic) Fecior, f i u ; băiat, copil.
❖ Expr. (P op.) Fătul meu ~ form ulă cu care se adresează cineva
mai bâtrîn unui rînăr spre a-i arăta iubire, bunăvoinţă etc. <►
C o m p u se: fin basme) Făt-frumos = erou care reprezintă vitejia şi
frum useţea bărbătească ; fut-logofăt — copil cu însuşiri m inunate. —
Lat. fe tu s.
FĂ T A , ipers. 3 fă tă , vb. I. T ran z. (D espre animale mamifere)
A naşte, a face pui. — Lat. f e ta re .
F Ă T A T 1 s . n. A cţiunea de a fă ta . + E p o că în care fată unele
animale. Pe la fă ta tu l oilor.
FĂ TAT*, -A , fă ta ţi, -te, adj. (D espre animale) N ăscut. ❖ Expr.
(Reg.; despre oameni) F ătat, nu ouat — zdravăn, voinic, sănătos,
— V. făta.
FĂ T Ă L Ă U , fătălăi, s. m . (Pop.) Persoană anorm ală, care
întruneşte caractere specifice am belor s e x e ; herm afrodit. ♦ Băiat
căruia îi place mai m ult societatea fetelor, care este tim id sau are
apucături de fată. — D in f a tă + suf. -ăl-ău.
F Ă T Ă T O A R E 1. fătatoare, adj. f. (D espre animale) Care e
aptă să fete. + (Substantivat) O rganul genital al u n o r anim ale. — D in
f ă ta + suf.' - (ă )toare.
FĂ T A T O A R E *, fătători, s. f. Locul un d e fată animalele. — Din
fă ta + suf. -(ă )to a re.
F Ă T O l s . n. (Fam .) A ugm entativ (cu nuanţă peiorativă) al
Iui fa tă ; fată robustă, voinică, care seamănă mai m ult a bărbat.
F Ă Ţ A R N IC . -A , făţarnici, -e, adj. (D espre oameni şi manifestările
lor ; adesea substantivat) L ipsit de sinceritate ; prefăcut, ipocrit. — Din
f ă ţa r e (rar întrebuinţat) + suf, -nie,
F Ă Ţ Ă R lE , făţării, s. f. (înv. i Făţărnicie, prefăcătorie, ipocrizie.
— D in f ă tă r i (rar întrebuinţat) 4- suf. -ie.
F Ă Ţ A r I T , -Ă, făţăriţi, •te, adj. (înv.) Făţarnic, prefăcut, ipocrit.
— Participiul lui f ă ţă r i (rar întrebuinţat).
FĂ Ţ Ă R N IC E IŞT E adv. (în v .) Ca făţarnicii, cu prefăcătorie, cu
ipocrizie. — D in f ă ţa r n ic + suf. -eşte.
F Ă Ţ Ă R N IC l, fâţârnicesc, vb. iV . Refl. (în v .) A se arăta altfel
de cum este, a se purta ca un fă ţa rn ic ; a se preface. — D in fă ţa rn ic .
F Ă Ţ Ă R N IC ÎE , făţărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare,
atitudine prefăcută, ipocrită ; prefăcătorie, ipocrizie. — D in f ă ţa r n ic
4- suf. -te.
F Ă Ţ IŞ , -A , făţişi* -e, adj. (A desea adverbial) Care se face, se
spune etc. pe faţă, deschis, netăinuit. — D in f a ţă + suf. -iş.
F Ă Ţ O S , -O A S Ă , făţoşi, -oase, adj. (Pop.) Cu faţă, arăto s;
frumos la faţă. —: D in f a ţă + suf. -os.
FĂ.ŢUJ, făţuiesc, vb. IV. T ran z. 1. A netezi, a lustrui un
obiect prin cioplire, p rin frecare etc. ♦ A netezi tencuiala pe zid
sau pe perete. ♦ (Rar) A da aspect frum os unui lucru. 2. (în indus­
tria tăbăcăriei) A curăţa pielea de ultim ele im purităţi rămase după
cenuşărit. 3. (în legătorie) A fălţui. 4. Fig. (Pop.) A pălmui (peste faţă)
pe cineva. — D in fa ţă .
F Ă Ţ U I A lA , făţuieli, s. f. 1. Făţuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuirc,
bătaie. 3. (C oncr.) S trat subţire de tencuială, bine netezit, care formează
faţa aparentă a unei tencuieli. — D in f ă tu i + suf. - eală.
F Â Ţ U iR E , fă ţu iri, s. f. Acţiunea de. a fă ţu i şi rezultatul ei.
F Ă Ţ U ÎT 1 s. n. Făţuire, faţuială. — V. fă ţu i.
F Ă Ţ U lT *, -A , fă ţtiiţi, -te, adj. (D espre obiecte) N etezit, şlefuit,
g e lu it; (despre construcţii) cu tencuiala netezită. — V. fă ţu i
F Ă Ţ U IT O A R E , făţuitoare, s. f.
Unealtă de lemn cu care se întinde
şi se netezeşte tencuiala aruncată cu
m istria pe un z id ; drişcă. [ P r .: -tu -i-]
— D in f ă ţu i + suf. -(i)to a re.
f ă ţ u i t O r » , făţuitoare, s. n.
Unealtă de form a unei rindele, folosită
pentru făţuirea sau pen tru îndreptarea
feţei seîndurilor sau a pieselor de lemn.
♦ C uţit care serveşte în tâbăcărie la
făţuitul pieilor. [ P r .: -tu-i-} — D in F ăju ito r
fătui *r SU f. - ( i ) t O T ,
F A Ţ U I T 6 R 2, -O Ă R E , făţu ito rit -oare,*. m . şi f. Persoană care
făţuieşte colile tip ărite. [ P r .: — D in f ă ţu i + suf. -(i)to r .
F E C U N D A T IE
F A U R A R 1 s . m . N um ele popular al lunii februarie. [ P r .: fă -u -J
— L at. f e b r ( u ) a r iu s .
F Ă U R Ă R 8, făurari, s. m. (înv. şi reg.) Fierar, faur*. ♦ (Poetic)
Făuritor. f P r .: fă -u -] — D in fau r* + suf. -ar.
F Ă U R Ă R ÎE ,, faurării, s. f. (înv. şi reg.) 1. Atelierul faurului*;
fierărie. 2. M eseria faurului*. [ P r .: fă-u-] — D in fă u ra r* + suf. - ie .
F Ă U R Î, făuresc, vb. IV. T ran^. 1. A crea, a înfăptui, a construi,
a face. 2. (înv.) A lucra (prin forjare cu ciocanul) u n metal sau un obiect
de m e ta l; p. ext. a fabrica. — Din faur*.
F Ă U R ÎR E s. f. Acţiunea de a fă u r i; creare, înfăptuire, construire.
[ P r .: fă-u-]
F Ă U R ÎŞ T E , făurişti, s. f. (Reg.) Făurărie, fierărie: [Pr. : fă-u-]
— Din fau r* -f suf. -işte.
F Ă U R IT O R , -O A R E , făuritori, -oare, s. m. si f. Persoană, colectiv,
organizaţie etc. care făureşte, creează, înfăptuieşte, construieşte ceva..
— D in f ă u r i -I- suf. -(i)to r .
F Ă U R ÎŢ Ă , făuriţe, s. f. (Reg.) Soţia faurului*1. — D in f a u r s -f
suf. -iţă.
F liB R Ă s. f. 1. T em peratură ridicată a corpului, ca sim ptom ai
u nor boli ; tem peratură, "căldură. ♦ (U rm at de determ inări arătînd
felul bqlii) N um e dat mai m ultor boli care se manifestă p rintr-o tem pe­
ratură ridicată. 2. Fig. Em oţie, nelinişte, încordare. — Lat. lit. fe b ris .
F E B R IF U G , febrifuge, s. n. M edicam ent care are proprietatea de a
face să scadă febra, de a o opri sau de a o preveni, — Fr. fe b rif u g e
(lat. lit. fe b rifu g ia ).
F E B R ÎL , -Ă, febrili, -e, adj. 1. (M ed.) Cu febră, de febră. 2. Fig.
în cordat, agitat, in te n s ; fi. ext. viu. ❖ (Adverbial) Se lucrează febril
— F r. f e b rile (lat. lit. fe b rilis ) .
F E B R IL IT A T E s.‘ f. încordare, înfrigurare, activitate iptensă,
vie. — D upă fr. fe b rilife .
F E B R U A R s . m . v. f e b r u a r ie .
F E B R U A R IE s . m . A doua lună a a n u lu i; (pop.) faur, făurat.
[V a r.: (înv.) f e b r u a r s. m .] — Lat. lit. fe b r u a r iu s .
FE C A L , -Ă, fecali, -e, adj. (în expr.) M aterii fecale (şi su bstan­
tivat, f. pl.) = excrem ente. — Fr. fe c a l.
F E C IO Ă R Ă , fecioare, s. f. 1. Fată tînără castă; virgina. O (Adjec­
tival p o p .; în expr.) Fată fecioară — fată mare, de m ăritat. ♦ l*ig.
(Adjectival) Pură, curată. O inimă fecioară ca apa de la izvoară (A LEC -
SA N D R I). 2. ( A rt.; în concepţia creştină) M aica D om nului. 3. (A stro n .;
art.) C onstelaţie în emisfera boreală. — L at. * fe tio la .
F E C IO R , feciori, s. m. 1. F iu ; băiat (1). 2. Flăcău. 3. Servitor
la casele bo iereşti; valet. ♦ (în v ., în expr.) Fecior boieresc = slujbaş pe
moşia unui boier, care supraveghea m unca la cîmp ; vătaf, isprâvnicel,
logofăt. [V ar.: (reg.) f ic id r s. m.] — L at. * fe tio lu s.
F E C IO R Â N D R U , feciorandri, s. m . (R ar) Fecioraş. — Diti
f e c io r 4- s#uf. -andru.
F E C IO R A Ş , fecioraşi, s. »n. D im inutiv al lui fecior.
F E C IO R E Â , feciorele, s. f. (Rar, în poezia populară) D im inutiv
al lui fecioară.
F E C IO R E L , fe ciorei, s. m . (Rar) Fecioraş. — D in fe c io r -f suf. -el.
F E C IO R E L N IC , -Ă, feciorelnici, -e, adj. N eprihănit, nepătat,
nevinovat, curat, cast, virginal. — D in fe c io r + suf, -el-nic.
F E C IO R E S C , -E Ă S C A , fecioreşti, adj. D e fecioară, (rar) de fe c io r:
p. ext. (poetic) feciorelnic. — Din f e c io r + suf. -esc.
F E C IO R E Ş T E adv. Ca fecioarele, (rar) ca fe c io rii; p. ext. (poetic)
feciorelnic. — D in f e c io r -f suf. -eşte.
F E C IO R f, fecioresc, vb. IV. Intranz. (D espre flăcăi şi fete) A-şi
petrece tinereţea ; (determ inat prin « îm preună *, « laolaltă * cu *)
a-şi petrece tinereţea în tovărăşia cuiva. —D in fe c io r.
F E C IO R tC Ă s . f. M ică plantă erbacee tîrîtoare,
cu fiori galbene-veczui (Herniaria glabra). — Din
f e c io r + suf. -ică.
F E C IO R IE 1, feciorii, s. f. Calitatea de a fi
fecioară; castitate, virg in itate; p. ext. curăţenie,
nevinovăţie. — D in f e c io r -f- suf. -ie.
F E C IO R fE *, feciorii, s. f. T im p u l rît cineva
este fe c io r; epofcă din viaţă petrecută ca fecior
neînsurat. — D in fe c io r -j- suf. -ie.
F E C tJL Â s. f. A m idon extras din tuberculii
de cartofi, dii. rădăcinile de m anioc etc. — F r
fe c u le (lat. lit. fa e c u la ).
F E C tJN D , -Ă , je c u n zi, -de, adj. L Care se Feciorică
înm ulţeşte uşor şi repede ; prolific. ♦ Care dă
m ulte roade, care produce m u lt; roditor, productiv, fertil. 2. Fig.
(D espre idei, im aginaţie etc.) Rodnic, bogat. 3. Fig. (D espre oamenii
de ştiinţă, de artă etc.) Care scrie, com pune, produce m ult, care are
capacitatea de a da, uşor şi repede, opere de creaţie, producţii
artistice sau ştiinţifice. - F r. fâ c o n d (lat. lit. fe c u n d u s).
F E C U N D A , fecundez, vb. I. T ranz. A provoca procesul fccundaţiei,
a pune in stare de procreaţie. — F r. f e c o n d e r (lat. lit. fe c u n d a re ).
’ F E C U N D A R E , fecundări, s. f. Acţiunea de a fecunda.
F E C U N D A Ţ IE , fecundaţii, 8. f. Fenom en de copulaţie a două
celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou care
asigură continuitatea speciei; fecundare. — F r. fe c o n d a tio n (după
fecund).
FEC U N D IT A T E — 297 —
FE C U N D IT A T E s. f. C apacitatea de a produce, de a rodi, de
a se înm ulţi ; rodnicie, fe rtilita te, Fig. C apacitatea de a scrie sau
de a com pune m ult, dc a activa intens şi pe planuri diverse. — Fr.
fe c o n d ite (lat. lit. f e c u n d ita s , -a tis).
F E D E L E Ş , fedeleşuri, s. n. Butoiaş
mic de form e diferite, în care se ţine
sau se transportă apa sau vinul. ❖ Expr.
A lega fedeleş = a lega strîns, ca să nu se
mai poată m işc a ; a lega cobză, [Pl. ş i :
fedeleşe] — M agh. fe d e le ş.
F fiD E R , federe, s. n. R idicătură mică
lăsată în lungul muchiei unei piese de
lemn sau de metal, care intră în nufUl
corespunzător al altei piese, pentru a
asigura o îm binare p e rfe c tă ; lambă.
— Germ . F e d e r. Fedeleşuri
F E D E R A L , -A , federali, -e, adj.
Care ţine de o federaţie (de state), privitor la o federaţie (de s ta te );
care se prezintă su b form ă de federaţie. — F r. f e d e r a l.
F E D E R A L IS M s. n. Sistem politic, orînduire de stat bazată
pe principiul . federaţiei; curent politic care urm ăreşte introducerea
unui astfel de sistem. — F r. fe d £ ra lis m e .
FE D E R A L IS T ^ -A, federalişti, s t e , adj., 8. m . şi f. 1. Adj. Care
ţine de federalism, privitor la federalism. 2. S. m . şi f. Partizan, adept
al federalismului. — F r. fe d e ra lis te .
F E D E R A L IZ A R E , federalizări, s. f. Introducere a organizării
federale într-o anum ită ţară. — D in f e d e r a liz a (rar întrebuinţat, < fr.
fideraliser).
F E D E R A T IV , -A, federativi, -e, adj. Privitor la o fe d e ra ţie ;
constituit într-o fe d e ra ţie ; care se întemeiază pe sistem ul de organizare
în federaţie. — Fr. fe d £ ra tif .
F E D E R A Ţ IE , federaţii, 8. f. 1. U niune a mai m ultor state
autonom e (care-şi păstrează independenţa în anum ite lim ite), în cadrul
unui stat u nitar cu u n guvern central. 2. U niune form ată din mai
m ulte organizaţii care se aliază p en tru u n scop anum e stabilit. — F r.
fe d e ra lio n .
F E D IN G , fedinguri, s. n. Slăbire tem porară a sunetelor unui aparat
de radiorecepţie, datorită schim bării condiţiilor de propagare a undelor
prin atmosferă şi stratosfera. [Scris ş i : (după englezeşte) fading] — Engl.
fa d in g .
F E liR IC , -A, feerici, -e, adj. Cu caracter de feerie, nespus de
frumos, f)lin de p o ezie; m inunat, îneîntător. — F r. f e e riq u e .
F E E R IE , feerii, s. f. 1. Privelişte nespus de frumoasă, îneîntă-
toare, ca în basme. «2. Piesă de teatru cu subiect de basm, cu m ontare
strălucitoare şi cu num eroase efecte scenice. — F r. fe e rie .
FE L, feluri, s. n. 1. M od dc a fi (sau de a a cţio n a); p. ext.
soi, varietate, gen, chip, sort. ❖ Loc. adj. Fel de fe l sau de tot felu l =
diferit, variat, felurit. N ici un fe l d e. . . = de Ioc. ❖ Loc. adv. L a fe l =
deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. î)e fe l = de loc, nicidecum .
❖ Expr. De felul meu (sau tău, său etc ) = din fire, dp baştină; de
profesiune, de meserie. De fe l d i n . .. = de neam , de origine, de loc,
originar din. . . în felul cuiva — în tr-u n mod original, propriu cuiva.
V n fe l dc. . . = u n lucru asem ănător cu . . ceva care vrea sâ fie. ..
A -şi face felul —■a-şi face gustul, cheful, pofta. A face felul (cuiva) =
a nimici, a omorî, a distruge pe cineva ; a face rău (cuiva). 2. Obicei,
datină. Precum e felul din bătrîni. . . El a-nchinat (C O ŞB U C ). 3. Soi
de bucate, de m încăruri. — M agh. fe le .
FE L A H , felabi, s. m. M u n cito r agricol din E gipt, Siria, Arabia
şi Palestina. — Fr. fe lla h .
F JiL C E R , felceri, s. m. Persoană cu o pregătire medicala medie,
ajutor al m edicului; agent sanitar. — G erm . F e ld s c h e r e r (rus fe l'd -
Ser ).
F E L C E R IŢ Ă , felceriţe, s. f. Femeie cu o pregătire medicală
medie, ajutoare a m edicului. [Acc. şi :felceriţă]— D in f e lc e r -f suf. -iţă.
F E L D E R Ă , feldere, s. f. (Reg.) M ăsură de capacitate pentru
cereale, echivalînd cu 20 de litri. — Sas fy r d e l (< germ . Viertel).
F fiL D M A R E Ş A L , feldmareşali, s. m. Cel mai înalt grad în arm ata
g erm an ă; ofiţer care deţine acest grad. — G erm . F c ld m a r s c h a ll.
F E L D S P A T , feld ip a ţi, s. m. M ineral de culoare deschisă care
m tră în com poziţia rocilOr, în special a celor eruptive. — G erm .
F e ld s p a th (fr. fe ld s p a th ).
F fiL E G Ă , felege, s. f. (Reg.) Basma, năfram ă.
FE L E G E A N , felegene, s. n. (în v . şi arh.) Ceaşcă
(turcească) de cafea neagră, fără toartă (şi cu suport).
[ P r .: -gean. — V a r.: filig e â n s. n.] — T c . filc a n .
F E L E N D R E Ş s. n. (în v .) U n fel de stofă fină
(dc Flandra). — G erm . fiă n d r is c h .
F E L E Ş A G , (rar) feleşaguri, s. n. (Reg.) Fel de
a fi (sau de a se m an ifesta); fire, caracter, soi obicei. rclegean
IVar, : fe liu ş â g «. n.J — M agh. feles& g.
F E L E Ş T lO C , feleştiocuri, s. n. (Reg,) Păm ătuf cu care se unge osia
căruţei sau bocancii.— D in fe le ş te u (rar întrebuinţat) + se fe şto c .
FE L IC IT A , fe lic it, vb. I. T ran z . A adresa cuiva c u v in tc dc laudă
p e n tru u n succes o b ţin u t e tc .; a ex p rim a cuiva u ră ri de fericire
FEN11,
cu prilejul unui evenim ent im p o rtan t, al unei aniversări etc. ♦ Refl.
(F am .) A se socoti m ulţu m it, fericit, satisfăcut (p e n tru rezultatul o b ţi­
n u t). [V ar.: (înv.) f e r ic ită vb. I] — F r. fe lic ite r.
F E L IC IT A R E , felicitări, s. f. Acţiunea de a felicita ; laudă pentru
un succes sau urare de succes, de fericire etc. ♦ (C oncr.) Bilet, scri­
soare, carte de vizită etc. prin care cineva este felicitat.
FE L ÎE , felii, s. f. Bucată (subţire) tăiată d in tr-u n întreg (de obicei
d in tr-u n aliment). — Com p. ngr. feli.
F E L lN , -A, felini, -e, adj. 1. Care aparţine genulur pisicilor. ♦
(Substantivat, f. pl.) Familie de animale carnivore, din care fac parte
pisica, leul e tc .; fşî la sg.) animal făcînd parte din această familie. 2.
Fig. Suplu, graţios. — F r. fe lin (Iar. lit. fe lin u s).
F E L IN A R , felinare, s. n. D ispozitiv pentru lum inat, portativ
sau fix, form at d in tr-u n schelet metalic cu rezervor pentru petrol,
deasupra căruia este m ontat u n glob de sticlă care adăposteşte fitilul
aprins, sau dintr-o cutie de sticlă în care se află o sursă de lum ină (dc
obicei o flacără). — D in * f e n e r a r (< tc. fe n e r -f suf. -a r),
FE L IO A R Ă , felioare, s. f. D im inutiv al lui felie. [ P r .: -U-oa-}
F E L IU R lM E s. f. v. f e lu rim e .
F E L IU R lT , -A adj. v. f e lu rit.
FE L IU Ş A G s . n. v, fe le şa g .
F E L ltJ Ţ Ă , feliuţe, s. f. Felioară. [ P r .: -li-u-} — D in fe lie •+ suf.
-uţă.
FE L O N , feloane, s. n. V eşm înt fără mîneci pe care preotul îl
îm bracă peste celelalte veşminte cînd
face slujba. — Slav (v. sl. fe lo n u < gr.).
FE LtT C Ă , feluci, s. f. (în v .)
Corabie m ică şi îngustă prevăzută cu
pînze şi cu lopeţi. — F r. fe lo u q u e
(it. fe lu c a ).
F E L U R I, feluresc, vb. IV. Refl.
(înv.> A se diferenţia, a varia.— D in
f e lu r i (pl. lui f e l ) .
F E L U R IM E , felurim i, s. f. D i­
versitate, varietate. ❖ Loc. adv. (înv.)
în felurim i sau (neobişnuit) pe felu­
rime = în diferite feluri. ❖ E xpr.
(în v .) Felurimi d e . . . = fel de fel
d e . . . , toate felurile d e . . . , m ulte şi variate. [V ar.: (înv.) f e liu r im e
s. f.] — D in f e lu r i (pl. Iui f e l ) -f-suf. -ime.
F E L U R IT , -A, feluriţi. -te, adj. Variat, d iv e rs ; diferit, deosebit
(de altceva). [V ar.: (reg.) f e liu r lt, -ă adj.] — V. feluri.
F E M E IE , femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin. 2. P er­
soană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop., urm at de determ inări în
genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. — Lat. fa m ilia
« fam ilie».
F E M E IE S C , -IA S C Ă , femeieşti, adj. Fem inin. — Din fe m e ie
-f- suf. -esc.
F E M E IE Ş T E adv. Ca femeile, m felul
femeilor. — D in fe m e ie + suf. -eşte.
F E M E ltJ Ş C Ă , femeiuşti, «. f. 1. D im inutiv
(uneori cu nuanţă peiorativă) al lui femeie.
2. Femelă.
FEM fcLĂ , femele, s. f. Animal de sex
fem inin. — Fr. fe m e ile (lat. lit. fe m e lla ).
F E M IN IN , -A , fem inini, -e, adj. D e femeie,
care aparţine femeilor sau este specific lor, privitor
la fem eie; femeiesc. ♦ (D espre genul unor
părţi de vorbire) C are are forma atribuită în
gram atică num elor care denum esc fiinţe de sex
femeiesc. — F r. f e m in in (lat. lit. fe m in in u s ).
F E M IN IS T , -A , fem ivişli, s te , adj. (Ie ş it
din u z ; adesea substantivat) C are susţine d re p tu ­
rile femeii, care apără drepturile ei. — Fr. Femure
fe m in is te .
F E M IN IT A T E s. f. A nsam blu de trăsături care constituie spe­
cificul caracterului fem inin. — D upă fr. f e m in ite .
F E M U R , femure, s. n. Osul coapsei, de la genunchi pînă Ia bazin.
— F r. f e m u r (lat. lit. f e m u r , -o ris).
FE N E C , feneci, s. m. Specie de cîine
sălbatic din Africa, cu talia mică, cu u re­
chile foarte mari (Fennecus zerda). — Fr.
fe n n e c .
F liN IC adj. m, (în v ., în expr.) Acid
fenic = fenol (1). —. F r. p h £ n iq u e .
F E N IC E s. m. v. fe n îx .
Fenec
F E N IC IA N , -A , fenicieni, -e, adj.,
s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţinea Feniciei
sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau Ia populaţia ei, din Fen»cia.
2. S. m. şi f. Persoană care aparţinea populaţiei de bază a Feniciei.
[ P r .: -ci-an] — F r. P h 6 n ic ie n .
F E N tL s. n. (C him .) Radical organic rezultat din benzen prin
înlăturarea u nui atom de hidrogen. — F r. p h £ n y le .
FENIX — 2 98 —
F fiN IX s. m. (M ito !.; în expr.) Pasărea fen ix *= pasăre fabu­
loasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lum e şi
câ renaşte din propria ei cenuşă ;
simbol al reînnoirii veşnice. [Scris
ş i : phoenix. — V a r.: (înv.) fe n ic e
s. m.3 — F r. p h 6 n ix (lat. lit.
p lioenix).
F E N O L , (2 ) fenoli, s. m.
1. Substanţă în form ă de ace
incolore, m irositoare şi solubilă
în apă, în alcool etc.. folosită în
farmacie şi în in d u s trie ; acid
fenic. 2. N um e generic dat com ­
puşilor organici derivaţi din h i­
drocarburile aromatice p rin înlo­
cuirea unuia sau -a mai m ultor
atom i de hidrogen cu oxidrili.
— F r. p h £ n o l.
F E N O L O G lE s. f. D isciplină care se ocupă cu stabilirea legătu­
rilor dintre fazele de vegetaţie ale plantelor şi m ersul anual al tim pului.
— F r. p h d n o lo g ie .
F E N O M fiN , fenomene, s. n. 1. O rice aspect al naturii în m işcare;
formă exterioară a lucrurilor, p rin care se m anifestă esenţa lor şi
carc poate fi percepută direct p rin organele senzoriale. ❖ Fenomene
ale naturii = manifestare a elem entelor n a tu rii; p. ext. elem ente ale
naturii. ♦ Fapt. 2. Fiinţă, obiect, aspect, întîm plare care surprinde
(prin calităţi, noutate etc.). — F r. p h 6 n o m £ n e .
F E N O M E N A L , -A , fenomenali, adj. 1. C are posedă o însuşire
în tr-u n grad atît de m are,în cît iese din com un, provoacă uim ire, uluieşte.
2. (Fii.) Care ţine de fenom ene, de n atu ra fenom enelor. — F r. p h 6 -
n o m in a l.
F E N O M E N A L lS M s. n. C u ren t idealist-subiectiyist în filozofie,
care rupe fenomenul de esenţa lui şi neagă posibilitatea de a cunoaşte
esenţa lucrurilor, susţinînd că num ai latura exterioară a fenom enelor poate
fi cunoscută. — D in f e n o m e n a l + suf. -ism (după fi. phânomenisme).
F E N O M E N A L lS T , -A, fenomenalişti, -ste, adj. (D espre o con­
cepţie, o doctrină) Care prezintă caracterele fenom enalism ului. ♦ (S ub­
stantivat) A dept sau p artizan al fenom enalism ului. — D in fe n o m e -
n a l[is m ].+ suf. -ist.
F E N O M E N A L IT A T E s. f. Faptul de a fi fenom enal (2 ). — D upă
fr. p h £ n o m 6 n a lit6 .
F E N O M E N O L O G IC , -A, fenomenologici, -e, adj. Care se referă
Ea fenom enologie; care are la bază fenomenologia. — F r. p h 6 n o m £ »
n o lo g iq u e
F E N O M E N O L O G IE s. f. D octrină filozofică idealistă-subiec-
tivistă, care îşi propune să studieze fenomenele conştiinţei rupîndu-le
de lumea materiala şi făcînd abstracţie de om ul conştient, de activi­
tatea lut psihică şi de m ediul social. — Fr. p h 6 n o m 6 n o lo g ie .
F fiN T Ă , fen ta , s. f. (S p o rt) Acţiune, artificiu p rin care u n jucător
încearcă să-şi înşele adversarul direct (p e n tru a-1 învinge în faza res­
pectivă). — F r. fe in s e .
F E O D A L 1 s . m . v. fe u d a l1.
FEO D A L*, -A adj. v. feudal*.
FE R A T , feraţi, s. m . N um e generic dat săru rilo r acidului feric.
— Fr. f e r r a te .
F E R A T Ă , ferate, adj. f. (în expr.) Calc (sau linie) fera tă - drum
prevăzut cu şine, pe care circulă tre n u rile ; drum -de-fier.— D upă fr.
[voie] f e rr ă e .
F E R Ă S T R Ă U , ferăstraie, s. n. U nealtă prevăzută cu o lamă, o
bandă sau u n disc de oţel cu dinţi ascuţiţi, pusă în funcţiune cu mîna
IU
F erăstrău de tă ia t metale
F erăstrău
sau pe cale m ecanică şi folosită p en tru tăiatul lemnelor, uneori, şi
al m etalelor sau ai altor corpuri tari. [V a r.: f e r e s tr £ u , f ie r ă s tr ă u ,
h e r ă s t r d u s. n.] — M agh. fiirtfsz.
F E K A S T R tJIE s . f. v. f e r e s tr u ie .
F E R B E R , ferbere, s. n. (în v .) N um ele unui joc de cărţi. — G erm .
F ă rb e l.
F E R C H E Ş , -A , fercheşi, -e, adj, (Fam .) C u o înfăţişare plăcută
şi elegantă. îm brăcat cu g rijă ; dichisit, sclivisit.
F E R C H E Z U l, ferchezutesc, vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) dichisi
pentru a căpăta o înfăţişare plăcută, îngrijită, elegantă. — D in fe rc h e ş .
F E R C H E Z U lA L Ă , ferchezuieli, a. f. F ap tu l de a (se) ferchezui.
F E R C H E Z U IT , -A , ferchezuiţi, -te, adj. D ichisit, gătit, îm podobit.
V. ferchezui.
F E R E A L Ă s. f. 1. Pază, precauţie, băgare de seamă, circum specţie.
2. Loc u n d e cineva este ferit de p rim ejd ii; adăpost. — D in f e r i + suf.
-eală.
F E R E Ă S T Ă s . f. v. f e r e a s tr ă .
F E R E A S T R Ă , ferestre, s. f. 1. D eschizătură de form ă regulată,
lăsată tn peretele unei clădiri, al unui vehicul e tc . p e n tru a perm ite
FER IC E
să in tre aerul şi lu m in a ; ansam blu form at d in tr-u n cadru fix şi din
cercevele în care se fixează g e am u ri; ansam blu form at din această
deschizătură îm preună cu cercevelele care o încadrează şi cu sticla fixată
în cercevele. ❖ Fereastră oarbă — adîncitură în perete, de forma unei
ferestre, constituind u n m otiv arhitectonic. Expr. A arunca banii
pe fereastră = a cheltui fără socoteală, a fi risipitor. 2. Locul în care
se întîineşte u n p u ţ de m ină cu o ram pă subterană. 3. Fig. (Fam .)
O ră neocupată, intercalată între două ore de curs în program ul zilnic al
unui profesor sau al unui student. [V a r.: f e r e â s tă s. f.] — Lat. fe n e s tr a .
F E R E C Ă , ferec, vb. I. T ran z. 1. A acoperi, total sau parţial, cu
m etal u n obiect de lem n, spre a-i da rezistenţă şi d u ra b ilita te ; a întări
p rin legături m etalice. ♦ (U rm at de determ inări introduse prin prep.
« c u » sau « în *) A îm brăca u n obiect cu metal preţios, a îm podobi
ceva cu aur, argint sau pietre scum pe. C a r te a ... ferecată cu argint
(SA D O V E A N U ). 2. A pune în fiare, a lega cu lanţuri De c in e v a ;
a încătuşa. 3. A încuia, a zăvorî o uşă sau. p. ext. o încăpere. 4. A bate
cu ciocanul pietrele de moară spre a Ie face zim ţi. ♦ A zimţui bani.
[V ar.: v e r e g â vb. I ] —^Lat. f a b r ic a r e .
F E R E C Ă R E , ferecări, s. f. A cţiunea de a fereca.
F E R E C A T 1 s. n. Ferecare. — V. fereca.
FE R E C A T *, *Ă, ferecaţi, •te, adj. 1. (D espre obiecte) Acoperit
(total sau parţial) cu m e ta l; în tărit prin legături metalice. ♦ îm brăcat
sau îm podobit cu u n metal preţios sau cu pietre scum pe. 2. (D es­
p re oam eni) Legat, încătuşat în lanţuri sau în fiare. 3. (D espre
u ş i ; p. ext. despre încăperi) în cu iat, zăvorit. 4. (D espre pietrele morii)
C u suprafaţă neregulată, prevăzută cu zim ţi. ♦ (D espre monede)
Z im ţuit. [V ar.: v e r e g â t , - ă a d j.]— V. fereca.
F E R E C Ă T tJR Ă , ferecături, s. f. (Rar) Acţiunea de a fereca ;
(concr.) legătură sau îm brăcăm inte de m etal aplicată unui obiect pentru
a-1 fereca.
F E R E D fiU , feredeie, s. n. (Reg.) Baie, cadă p e n tru îm b ă ia t;
stabilim ent public p e n tru făcut baie. — M agh. dial. fe r e d o ( —
fu r ă d ).
F E R E D U f, fereduiesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A îmbăia, a scălda.
— M agh. dial. f e r e d n i ( — fiir d e n i).
FfcR EG Ă s . f. v. fe rig ă .
F E R E G E A , feregele, s. f. 1. M antilă d in tr-u n material scum p,
p urtată odinioară peste îm brăcăm inte. 2. Vălul cu care
femeile m usulm ane îşi acoperă faţa. — T c . f e r a c e .
F E R E N T A R , ferentari, s. m . (înv:) Soldat din
pedestrim ea uşoară. — L at. lit. f e re n ta riu s .
F E R E S T R Â U s. n. v. f e r ă s tr ă u .
F E R E S T R U f, ferestririesc, vb. IV. T ran z. (Rar)
A tăia cu ferăstrăul. — D in f e r ă s tr ă u .
F E R E S T R tJ IC Ă , ferestruici, s. f. D im inutiv al
lui fereastră. ♦ G aură asemănătoare cu o fereastră ;
spărtură, deschizătură. [V a r.: (reg.) f e r e s tu ic ă s. f.]
F E R E S T R tJ IE , ferestrui, s. f. Ferestruică. [V a r.:
f e r ă s tr u ie s. f.] — D in f e r e a s tr ă 4 - suf. -uie.
F E R E S T tJIC Ă s. f. v. f e r e s tr u ic ă .
F fcR F E L IŢ Ă s. f. v. fe r f e n iţă .
F E R F E N IŢ Ă vb. I. v. fe rf e n iţi.
F E R F E N IŢ Ă s. f. (în expr.) A face (sau a
rupe) ferfeniţă — a rupe tare, a distru g e; a ferfeniţi. Urechile, fe r -
feniţă pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca (S T A N C U ).
[V ar.: f e r f e li ţâ s. f.] — Com p. ucr. ferfG Iic'a.
F E R F E N IŢ I, ferfeniţesc, vb. IV. Refl. şi rranz. A (se) zdrenţui,
a (se) sfîşia, a (se) face bucăţi-bucăţi. [V a r.: f e r f e n iţ ă vb. II — Din
fe r f e n iţă .
F E R F E N IŢ IT , -Ă , ferfeniţiţi, - te, adj. Sfâşiat în bucăţi, zdrenţuit.
— V . ferfeniţi.
F E R F E N IŢ O S , -O A S Ă , ferfeniţoşi, -oase, adj. Ferfeniţit. ♦
(D espre oameni) C u haine ferfeniţite. — D in f e r f e n iţ ă + suf. -os,
F E R l, feresc, vb. IV . 1. T ranz. A lua sub 3cutul său. a apăra, a
proteja, a păzi pe cineva de o prim ejdie sau de o greşeală reală sau
posibilă. <► (Pop., la conjunctiv, în invocaţii) Se încinse o luptă de
să te ferească dumnezeu (IS P IR E S C U ). <> Intranz. (L a conjunctiv,
cu valoare de interjecţie) Doamne fereşte l (C u valoare de negaţie)
Ferească dum nezeul ♦ Fefl. A se păzi, a se ascunde, a fugi. 2. T ran z .
A pune la adăpost ceva sau pe cineva. ♦ A evita, a ocoli ceea ce
reprezintă u n risc sau o prim ejdie. 3. Refl. şi tranz. A (se) da deo­
parte, a (se) trage înapoi. O Intranz. Agenţi in goana cailor treceau
strigînd: F e r iţi... f e r i ţ i .. . (C A M IL A R ). — L at. * fe rir e (< feriae
«zile de sărbătoare»).
F E R IB O T , feriboturi, s. n. Navă
sau pod plutitor pe care sînt instalate
şine de cale ferată şi care foloseşte
p en tru a transborda tren u ri sau va­
goane de la u n mal la altul al unei
ape. — Engl. fe r r y - b o a t.
F E R IC , -Ă , ferici, -e, adj. (D es-
p re substanţe) Care arc în com po- F eribot
ziţia sa fier trivalent. — Fr. f e r r iq u e .
F E R l CE1 adj. invar. 1. (Poetic) Fericit. 2. (în expr.) Ferice de
mine (de tine etc.) = ce fericit s în t (eşti) e tc . — L at. fe lix , -icis.
FERICE — 2 99 —
FERICE* s. f. (în v .) Fericire. ❖ Expr. A - l bate (pe cineva)
fericea — a da peste cineva norocul. — L at. fe lix , -icis.
F E R IC I, fericesc, vb. IV, T ran z. 1. A considera* a socoti pe cineva
fericit. ♦ A felicita. ♦ (în v .) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. A face pe
cineva fericit. — D in fe ric e .
F E R IC IR E , fericiri, s. f. Stare de m ulţum ire intensă şi deplină,
cauzata mai ales de satisfacerea unei nâzuinţi. ❖ Loc. adv. Din fericire
= printr-o îm prejurare favorabilă. — V. ferici.
F E R IC tT , -Ă , fericiţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care se
află într-o stare de m are m ulţum ire sufletească, plin de bucurie. 2. Care
aduce fericire, provoacă m u lţu m ire ; care este bun, favorabil
— V. ferici.
F E R IC IT A vb. I. v. fe lic ita .
F E R IC IT O R , “O A R E , fericitori, -oare, ad.i. (Rar) Care produce
Icricire, — D in f e r ic i 4- suf. - ( i) to t.
F fiR IG Ă , ferigi, s. f. N um e p u rtat de
mai m ulte specii de criptogam e vasculare
cu frunze mari şi d inţate (A sp id iu m etc.).
[Acc. ş i : ferigii. — V a r.: f e r e g ă s. f.j
— Lat. filix , -icis.
F E R fR E s . f. Faptul de a (se) feri;
tcreală.
F E R lT 1, fe riţi, s, m. N um e generic
dat sărurilor acidului feros. — F r. f e r r ite .
F E R lT 1, -A , feriţi, -te, adj. Pus, aflat
la a d ăp o st; p. exi. (despre locuri, regiuni
etc.) p uţin cunoscut, tăinuit, ascuns. ♦
(D espre ochi) Care n u priveşte pe inter­
locutor în faţă, care are o privire piezişă.
— V. feri. Ferigă
F E R M , -A, ferm i, -<?, adj. 1. PHn de
siguranţă şi dc h o tă rîre ; neşovăitor, neclintit. 2. (D espre tranzacţii
comerciale, comenzi etc.) Stabilit în m od hotărît, la u n p reţ deter­
m inat şi la u n term en fix, asupra cărora n u se mai poate reveni.
— F r. f e r m e .
F E R M Ă 1, ferme, s. f. S ubunitate adm inistrativă şi de producţie
a unei întreprinderi agricole socialiste care are d rep t obiect creşterea
unei anum ite specii de animale. ♦ G ospodărie agricolă capitalistă,
utilată cu instalaţii, maşini şi alte mijloace de producţie în vederea
obţinerii unui profit maxim. — F r. f e r m e .
F fiR M A 1, ferm e, s. f. Schelet
plan, form at din bare de lemn, dc fier
sau de beton arm at, destinat să susţină
acoperişul unei construcţii. — Fr.
fe rm e .
F E R M E C Ă t fdrmec, vb. I. T ranz.
1. A îneînta, a atrage, a ademeni.
2. (în basme şi în superstiţii) A face
cuiva v ră ji; a vrăji. [V a r.: f ă r m â c â Fermă*
vb. 1] — Lat. * p h a r m a c a r e .
F E R M E C A R E s . f. 1. Încîntare spirituală. 2. (în basm e şi în
superstiţii) Vrajă. — V. fermeca.
F E R M E C Ă T , -Ă , fermecaţi, -te, adj. 1. Plin de încîntare, cuprins
de adm iraţie. 2. (în basme şi în superstiţii) Aflat su b p uterea unei
vrăji; vrăjit. [V ar.: f ă r m ă c â t, -ă adj.] — V. fermeca.
F E R M E C Ă T O R , -O Â R E , fermecători, -oare, adj. 1. Care place,
farmecă, îneîntă. 2. ( în basme şi în su p e rstiţii; adesea substantivat)
Care face farmece, care vrăjeşte. [Var.: f ă r m ă c â t d r , - o â re adj.] — D in
f e r m e c a -h suf. -(ă )to r .
F E R M E C Ă T O R ÎE , fermecătorii, s. f. Faptul de a face farmece
sau v ră ji; îndeletnicirea celui care face v ră ji; vrăjitorie, vrajă. — D in
f e r m e c ă to r + suf. -ie.
F E R M E C Ă T tJR Ă , fermecători, s. f. (în superstiţii) O biect care
serveşte la făcut farmece. — D in f e r m e c a + suf. -(ă )tu râ .
FE R M EN E A , fermenele, s. f. (în v .) H aină scurtă făcută din stofă
brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptuşită cu blană, pe care o pu rtau
odinioară boierii peste a n te riu ; haină sim plă ţărănească, scurtă pînă la
brîu. — T c . f e r m e n e .
F E R M E N T , ferm en ţi, s. m. S u b stan ţă organică p ro d u să de celule
vii sau de m icroorganism e şi care provoacă ferm entaţiile. — F r. f e r ­
m e n t (lat. lit. f e r m e n tu m ) .
F E R M E N T A , pers. 3 ferm entează, vb. I. Intranz. A se afla în
stare de ferm entaţie, transform îndu-se în alte substanţe sau descom-
punîndu-se, alterîndu-se. — Fr. f e r m e n t e r (lat. lit. f e r m e n ta r e ) .
F E R M E N T A R E , fermentări, s. f. Acţiunea de a ferm enta; proces
biochimic, provocat dc ferm enţi, ducind la descom punerea substanţelor
organice pe care le transform ă în noi substanţe.
F E R M E N T A T , -Ă, ferm entaţi, -te, adj. Care a suferit un proces
de ferm entare. ♦ D escom pus, alterat, stricat. — V. ferm enta.
F E R M E N T A Ţ IE , fermentaţii, s. f. F erm entare. ♦ Substanţă
fermentată. — Fr. f e r m e n la tio n (lat. lit. f e r m e n ta tio , -o n is).
F E R M E N U Ţ Ă , fermenuţe, s. f. (Rar) D im inutiv al lui fermenea.
F E R M IE R , -Ă, ferm ieri, -e, s. m . şi f. (în orînduirea burgheză)
Proprietar sau arendaş al unei ferm e pe care o conduce singur. [ P r .:
-mi-er] — F r. f e r m i e r .
FEŞNIC
F E R M IT A T E s. f. H o tărîre neclintită, tărie morală, statornicie.
— D upă fr. f e r m e te .
FE R M O A R , ferm oare, s. n. D ispozitiv pentru încheiat obiecte de
îm brăcăm inte, genţi, serviete etc., form at din două şiruri de lame
aşezate faţă fa /faţă şi care se îm bucă una în alta
cu ajutorul unei m ici piese făcute să lunece între
ele. ♦ închizător de os sau d e m etal la u n colier, ţ&fa
Ia un album etc. [P r.: -moar"\ — F r. fe r m o ir . ghm
F E R O A L IA J, feroaliaje, s. n . A liaj de fier wjKk
cu unul sau m ai m ulte elem ente (m etale sau m eta- w g a Ş 3 l/!
loide). — D in f i e r -,u a lia j.
FE R O C E, ferocit -e, adj. C rud, nem ilos, săi- fy l LX
batic. — F r. fe ro c e (lat. lit. fe ro x , - c is ) . VI, JiV
F E R O C IT A T E s. f. C aracterul a ceea ce /liiJ l
este feroce; cruzim e, sălbăticie. — F r. fe ro c it6 I J
(lat. lit. fe ro c ita s , -a tis ) . ' ejwi
F E R O D O U , ferodouri, s. n . M aterial consti- £^5]
tu it d intr-o ţesătură de fire m etalice şi de azbest,
d in care se fac garnituri la frînele autom obilelor şi Ferm oar
la alte organe de m a şin i; m etalazbest.
F E R O M A G N fiT IC , -A , ferom agnetici, -e, adj. (D espre m ateriale)
C are are*proprietatea de a avea rem anenţă m agnetică. — Fr*. fe r r o -
m a g n â tiq u e .
F E R O M A G N E T lS M , ferom agnetism e, s. n. 1. P roprietatea un o r
m ateriale de a avea rem anenţă m agnetică. 2. A nsam blul fenom enelor
ferom agnetice. — F r . ferrom agn< fetism e,
F E R O S , -O Ă S Ă , feroşi, - oase, adj. (D espre substanţe chimice
sau despre m inereuri) Care conţine fier bivalent în com poziţia sa. ♦
(D espre materiale) Care conţine com ponenţi cu fier. — D upă fr. fe r r e u x .
F E R O T IP lE s. f. Procedeu de reproducere fotografică în care
m aterialul sensibil este form at dintr-o emulsie de colodiu lipită pe o
tablă sm ălţuită. — F r. f e r r o ty p ie .
F E R O V IA R , -A , feroviari, -e, adj. (D espre întreprinderi, instalaţii,
transporturi) D e cale ferată, în legătură cu calea ferată. ♦ (S ubstan­
tivat, rar) Funcţionar sau m uncitor de la căile ferate. [ P r .: -vi-ar]
— It. f e r r o v ia r io .
F E R T IL , -A , fertili, -e, adj. (D espre terenuri) Care produce rod
m ult, care prezintă condiţii favorabile dezvoltării p la n te lo r; roditor.
— Fr. f e r ti le (lat. lit. fe rtilis ).
F E R T IL IT A T E , fertilităţi, s. f. Calitatea unui teren de a fi f e rtil;
rodnicie, fecunditate. — Fr. fe rtilitG (lat. lit. f e r ti lita s , -a tis).
F E R T IL IZ A , fertilizez, vb. I. T ran z. A face u n teren (mai) fertil
(prin îngrăşăm inte, irigaţii etc.). — Fr. f e r ti lis e r .
F E R U G IN O S , -O A S Ă , ferugbioşi, -oase, adj. Care conţine oxizi
de fier. — D upă fr. f e r r u g in e u x .
F E R V E N T , -A, fervenţi, -te, adj. (D espre oameni) Care pune
pasiune în ceea ce face, care lucrează cu a rd o a re ; înfocat, pasionat,
zelos. — F r. f e r v e n t (lat. lit. fe rv e n s , -n tis).
F E R V O A R E s. f. (Livresc) A rdoare, în­
focare, pasiune. — F r. f e r v e u r (lat. lit. f e rv o r ,
-o ris).
F E S , fesuri, s. n. U n fel de căciulă cu ciucu­
re, de forma unui trunchi de con, făcută
din postav (roşu) şi p u rta tă , mai ales de
către m usulm ani, în unele ţâri din O rient. -O
E xpr. (Fam .) Interesul poarta fesul, se spune
Ia adresa celui care face anum ite acţiuni numai
p entru a dobîndi anum ite avantaje. A - i turti
(cuiva) fesul = a face o prostie de care pînă
şi altul se ruşinează. — T c . fes.
F E S Ă , fese, s. f. Fiecare dintre cele două
părţi posterioare, cărnoase, ale corpului omenesc. — F r. fesse.
F E SFE SfeL E s. f. pl. (Reg.) Zorzoane. — T c , fe sfe se ,
F fiS T Ă , feste, s. f. (în expr.) A face sau a juca (cuiva) o festă sau
festa = a păcăli (pe cineva). — It. fe s ta .
F E S T IN , festinuri, s. n. (Franţuzism ) O spăţ sărbătoresc ; banchet.
— F r. fe s tin .
F E S T lV , -A , festivi, -e, adj. D e sărbătoare, p e n tru să rb ă to a re ;
sărbătoresc, m ăreţ, som ptuos, maiestuos. — L at. lit. fe s tiv u s .
F E S T IV Ă L , festivaluri, s. n. M anifestaţie artistică cu program
variat, avînd u n caracter ocazional. — F r. fe s tiv a l.
F E S T IV IT A T E , festivităţi, s. f. Serbare cu caracter solem n, de
obicei p e n tru celebrarea unui evenim ent im portant. — F r. f e s tiv it6
(lat. lit. f e s tiv ita s , -a tis ).
F E S T O N , festoane, s. n. B roderie în form ă de mici sem icercuri,
cu care se tiveşte m arginea u nui obiect de pînză. ♦ O rnam ent arhitec­
tonic care im ită o astfel de broderie. — F r. fe s to n .
F E S T O N A , festonez, vb. I. T ranz. A tivi cu feston. — F r.
f e s to n n e r .
F E S T O N A T , -A , festonaţi, -te, adj. T iv it cu feston. — V. fes Iona.
F E S U Ş O R , fesuşori, s. m . G îndac mic şi rotund, dc forma unei
m ărgele roşii (Porphyrophora polonica) . — D in fe s -r suf. -nş-or.
F E Ş N IC s. n. v. s fe şn ic .
FEŞNICAR — 300 —
F E Ş N IC A R , feşnicare, n. (Rar) Sfeşnic. — D in (s) fe ş n ic +
suf. -ar.
F E Ş T A N IE s . f. v. s fe ş ta n ie .
F E Ş T E L t, feştelesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A m urdări, a m înji, a
mîzgăl». ❖ Expr. (Fam .) A o feşteli — a încurca treaba, a strica lucrurile,
a face o p ro stie ; />. ext. a se face de rîs. — M agh. f e s te n i « a vopsi,
a zugrăvi ».
F E Ş T E L lT , -A , feşteli{t\ -te, adj. (Reg.) M u rdărit, m înjit, mîzgălit.
— V. feşteli.
F E Ş T E L IT O R , -O Ă R E , feştelitori, -oare, adj. Care feşteleşte,
care mîzgăleşţ£. 4- (Substantivat,. în expr.) Feştelitor de hirtie — scriitor
slab, făcă valoare. — Din fe ş te li + suf. -(i)to r .
FE Ş T IL Ă , feştile, s. f. Fitil (de lum inare, de lam pă, de opaiţ);
p. ext. lum înare. — Slav (v. sl. s v e ă i lo).
F E T fiS C , -E Â S C Ă , feteşti, adj. (Rar)
De fată. — Din fată -I- suf. -esc.
F E T fiŞ T E adv. (Rar) Ca o fată. după
obiceiul sau "în felul fetelor. — D in f a tă +
suf. -eşte.
F E T f, fetesc, vb. IV. Intranz. (Pop.)
A petrece ca fată tim pul de cînd iese la
horă pînă cînd se mărită. — D in fa tă .
F E T f CĂ s. f. 1. Fetiţă. 2. Plantă erbacee
cu flori mici albe-albăstrui, întrebuinţată ca
salată ( Valerianella olitoria). — Din f a tă +
suf. -ică.
F E T I Cf CĂ, feticele. s. f. (Rar) Fetiţă.
— D in fată + suf. -icrică.
F E T tD , - Ă , fe tiz i„ -de, adj. Care exală
un miros respingător, care miroase urit. —: Fr. Fetică
fetide (lat. lit. foetidus).
F E T tE s. f. (Pop.) T im p u l pe care cineva îl petrece ca fată. ♦
Feciorie, virginitate. — D in f a tă -j- suf. -ie.
FE T ÎŞ , fetişuri, s. n. O biect considerat, în credinţele triburilor
prim itive, ca fiind înzestrat cu virtuţi magice,
supranaturale şi capabil să dea aiutor celui care i
se închină ♦ Fig. Idee, principiu etc. care
constituie obiectul unei adoraţii oarbe şi lipsite
de discernâm înt. [Pl. ş i: fetişe] — Fr. fetiche.
FE T IŞ C A N Ă , fetişcane, s. f. Fată între vîrsta
copilăriei şi a adolescenţei. — D in fată + suf.
-işc-ană.
F E T IŞ IS M s. n. Faptul de a adora fetişuri,
cultul fe tişu rilo r; fig. veneraţie exagerată faţă de
o idee, de un principiu etc. ❖ (Ec. pol.)
Fetişismul mărfurilor (sau a! m ă rfii) — idee falsă,
iluzorie, pe care şi-o fac oamenii despre mărfuri,
bani şi capital, atribuindu-le însuşiri care în reali­
tate provin din relaţ'ile sociale existente în socie­ Fetişuri
tatea capitalistă, —r Fr. fetichism e.
F E T IŞ tS T , -Ă , fetişişti, -ste, adj. s. m. şi f. 1. Adj. Care ţine de
fetişism, privitor la fetişism. 2. S. m. şi f. A dept al fetişism ului. — Fr.
fetichi9te.
F E Ţ IŞ O A R Ă , feţişoare, s. f. Fetiţă. — D în f a tă + suf. -iş-uară.
F E T IŢ Ă , fetiţe, s. f. D im inutiv al lui fa tă \ fată m ic ă ; fată tînără.
♦ Fiică.
F fiT R U s. n. Stofa cu ţesătura deasă, obţinută din fibre animale
presate prin dare la piuă şi întrebuinţată în special la confecţionarea
pălăriilor. — Fr. fe u tre .
F E T U S , fetuşi, s. m. Produs al conceperii unui animal m amifer,
în special âl om ului, aflat încă în stare de dezvoltare în corpul mamei,
dar avînd deja forme caracteristice speciei. — Fr. foetus.
F E Ţ IŞ O A R Ă , feţişoare, s. f. D im inutiv al lui fa ţă .
FEtiD s. n. v. feudă.
FEU D Â L*, feudali, s. ni. (în evul m ediu) Nobil, p roprietar de
dom eniu, avînd vasali si fiind la rm dul său subordonat unui suzeran.
f P r .: fe-u -. — V ar.: fe o d â l s. m.J — Fr. fe o d a l (lat. lit. fe o d a iis).
FEU D A L*, -Ă, feudali, -e, adj. Care aparţine feudalului sau feuda­
lismului, privitor la feudal sau la feudalism ; de feudalism, din epoca
feudalism ului; prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. O Orîn-
duire feudală = feudalism. [ P r .: fe -u -, — V a r.: fe o d â l, -ă adj.] — Fr.
fe o d a l (lat. lit. fe o d a iis).
F E U D A L IS M s. n. Form aţie social-economica constituind una
dintre cele cinci orînduiri sociale (urm înd după orînduirea sclavagistă
şi precedînd pe cea capitalistă), caracterizată prin proprietatea feudalului
asupra păm întului şi, parţial, asupra ţăranilor iobagi. [ P r .: fe-u-]
- - F r . : fe o d a lis m e .
F E U D A L IT A T E s. f, (Rar) Feudalism . [Pr. : fe-u-] — D upă fr.
f e o d a lite .
F E tJD Ă , feude, s. f. (în orînduirea feudală) Moşie, dom eniu,
provincie pe care vasalul o prim ea în stâpînire de la seniorul său în
schim bul anum itor obligaţii şi pe care o lucra cu ţăranii iobagi. [Acc*
ş i: fe u d ă .— P r . : fe-u -. — V ar.: (înv.) fe u d s. n .J — It. fe u d o (lat.
lir. fe u d u m ).
FIBRILĂ
FI, sînt, vb, IV . Intranz. A. V erb predicativ. 1. A exista, a avea
fiinţă. ❖ E x p r .-( în legătură cu o negaţie) De cînd,sînt (eşti etc). = de
cînd mă aflu pe lum e, dintotdeauna E ce (sau cum) e sau a fost ce (sati
cum ) a fost, dar. . . = treacă-m eargă. 2. (îh legătură.cu o noţiune locală)
A se afla, a se găsi. Cine ştie pe unde va f i fiin d , singur şi flăm ind (SA-
D O V EA N U ). ♦ A-si avea obîrşia, a se frage, a deriva, a proveni.
De unde eşti? 3. (în locuţiuni tem porale) A trăi, a vieţui, a o d u c e;
(despre lucruri, situaţii, acţiuni etc.) a dura, a dăinui, a ţine. Cit (i
lumea şi pămîntul (C R EA N G Ă ). ❖ (Im pers., urm at de determ inări
tem porale, fixînd m om entul uneî acţiuni) E ra. . . într-o seară de ajun
de an nou (PAS). (în legătura cu noţiuni de durată, exprimă ideea de
scurgere a tim pului) E mult de-atund (C O ŞB U C). 4. A se îndeplini,
a se întîm pla, a se petrece, a avea loc. M i-a spus cum a fost (SA D O -
V EA N U ). ❖ (R epetat, formează diferite construcţii, care exprim ă
resem narea în faţa evenim entelor sau înfruntarea lor) Ce-o fi, o f i !
❖ E xpr. Fie! = a ) să se facă precum spui, accept; b ) adm it, aprob,
m erită, nu e păcat. O f i ! — se poate p o sib il! Aşa a font să fie = aşa
a trebuit să se întîm ple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în acest
chip. (Fam .) Este? =■ nu-i aşa? 5. (în legătură cu noţiuni cantitative)
A costa, a preţui, a valora. Cit sînt vinetele? 6. (în explicaţii su p ersti­
ţioase. în ghicitori etc.) A însem na, a fi sem n că. Ce e cînd ţi se bate
tîm pla. . . ? (CA RAG 1A LE). ❖ Expr. A nu f i a bine (sau a bună) —
a nu fi sem n bun. B. Cu funcţiune copulativă. I. (Formează, îm preună
cu num ele predicativ, predicatul) Se vede lucru că nici tu nu eşti de
împărat (C R EA N G Ă ). (Expresie de urare) S ă -fi fie de bine. O Fxpr.
A f i bine de cineva sau a-i f i cuiva bine = a se găsi într-o situaţie prielnică,
favorabilă, a avea parte de linişte, de m ulţum ire. A f i cu cineva *= a fi
de partea cuiva, a ţine cu cineva, a fi partenerul cuiva. A f i cu ceva —
a avea ceva, a fi înzestrat cu ceva. Dealul e cu spini acum
(CO ŞBU C). 2. (C onstruit cu d a tiv u l; îm preună cu un num e predicativ
exprim ă o stare sau o acţiune arătate de num ele predicativ respectiv)
M i-e prieten numai mie (E M IN E S C U ). O Expr. Ce m i-i (ţi-i
e tc .) ... = ce im portanţă are. ce folos decurge d i n . .. (Fam .) Ţ i-o f i
(i-o f i etc.) = ajunge, destul. ❖ (Im p e rs .; în legătură cu starea
tim pului) N u e vtnt (CO ŞBU C). 3. (în construcţii im personale, cu
subiectul logic în d a tiv ; în legătură cu noţiuni exprim înd un sentim ent,
o senzaţie, o stare sufletească) A sim ţi. S ă spunem că mi-a fost greu
(D A V ID O G L U ). ❖ Expr. A - i f i cuiva drag (cineva sau ceva) a-i
fi pe plac, a îndrăgi, a iubi. M i-e (sau ţi-e etc.) (urm at de un infinitiv, un
supin sau o propoziţie secundară cu verbul la conjunctiv) ^ îmi pasă,
îmi vine (greu sau uşor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. (Reg.)
M i-e (sau ţi-e etc.) a mînca = sim t (simţi etc.) nevoia de a mînca.
(U rm at de viitor sau de prezent, cu sens de viitor) M i-e că. . . (sau să
n u . . . ) («au ţi-e etc.) = mă tem (te tem i etc.) că. . . (sau să n u . . .). 4.
(Im pers., urm at de un infinitiv sau de un conjunctiv) A urm a (să se facă),
a trebui (să se facă). Cînd f u a se boteza pruncul (1SP1RESCU). ❖ (U rm at
sau precedat de o noţiune tem porală) Cînd a fnst de s-a-niptinit A iu nu!
zilei de nuntit (CO ŞBU C). 5. (T m pers.; la im perfect, urm at de un con­
junctiv) A avea putinţa, posihilitatea, ocazia, chipul să. . . ♦ A se-afla
pe punctul de a. . a nu mai lipsi m ult pînă să. . . ❖ Expr. (U rm at
de o propoziţie cu verbul la conjunctiv) Era mai (m ai) sau aproape,
p-aci fp-aci), cit p-aci (sau pe ce), tocmai = puţin hpsea să se întîm ple
(ceva). 6. (U rm at de un supin) A putea, a treb u i, a considera că este
caziil s ă .. ., a se cuveni. N ici că e de gîndit (IS P IR E S C U ). C. Verb
auxiliar. I. (C onstruit cu un participiu serveşte la formarea
conjugării pasive) Faptele sînt cunoscute. II. (C onstruit cu lin participiu
invariabil formează tim puri compuse ale conjugării active) 1 (Cu
viitorul 1 se formează viitorul anterior) Voi fi terminat de 2. (Cu
condiţionalul prezent se formează perfectul optativ-condiţional) Ca şi
cum n-ar mai f i fost. 3. (Cu conjunctivul prezent se formează perfectul
conjunctivului) Să f i fost de fa ţă , s-ar f i lămurit. 4. (Cu infinitivul se
formează perfectul infinitivului) Se poale lăuda a f i învăţat totul în timp
scurt. 5. (Cu viitorul l sau cu perfectul conjunctivului se formează
prezum tivul prezent şi perfect) S ă se f i aflînd mulţi în lume? (D R Ă -
G H IC I). III. (C onstruit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu
serveştela alcătuirea unor form e perifrastice de perfcct com pus, mai m ult
ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus (N E G R U Z Z I), [Form e gram a­
tic a le : prez. ind. sînt (farn. îs, prescurtat - î i , eşti (pr. ieşti), este (pr.
ieste, prescurtat e, îi, i- ) , sînletn (acc. ş’ : sîn tim ) ; im perfect eram (pr.
ieram ) ; perf. s. fu i (reg, fusei) conjunctiv să f i u ; im perativ pers.
2 sg. f i i (negativ nu f i ) ; part. fost] — Lat. * fir e ( = fie r i).
F IÂ C R U , fiacre, s. n. (F ranţuzism înv.) T răsură, birjă. [ P r .:
fi- a - ] — F r. fiacre.
FIĂ R Ă , fiare, s. f. Animal sălbatic mare. ♦ Fig. Om rău,
crud. [ P r .: fia-] — Lat. fe ra .
F IĂ S C O s. n. (Italienism ) N ereuşită totală, eşec, insucces. [ P r .;
fias-] — It. [far] fiasco.
F IĂ S T R U , -Ă , fia ştri, -stre, s. m . şi f. (în v . şi arh.) Copil (băiat
sau fată) vitreg. [ P r .: fi-as-] — Lat. filia s te r, -tri.
F tB R Ă , fibre. s. f. 1. C orp în formă de fir subţire, netors, de p ro ­
venienţă vegetală, animală sau m inerală sau produs pe cale sintetică,
folosit ca materie prim ă la fabricarea unor produse industriale. 2. (în
expr.) Fibră Vulcan = material sintetic o bţinut din hidroceiuloză,
rezistent la acţiunea ben/inei şi a uleiurilor. întrebuinţat la confecţio­
narea geam antanelor, a roţilor etc. 3. Fiecare dintre filamentele care
alcătuiesc ţesuturile organismului omenesc. — Fr. fib re (lat. lit.
fibra).
F IB R IL Ă R , -Ă, fibrilari, -e, adj. (A nat.; în expr.) Ţesut fibrilar —
ţesut (m uscular sau conjunctiv) alcătuit din fibre foarte fine. — După
fr. fib rilla ire .
FIB R ÎL Ă , fibrile, s. f. 1. Elem ent constitutiv al ţesutului conjunctiv,
care dă iibrei m usculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor
fibre textile. — F r. f ib r ilie .
FIBRINA — 301 —
F IB R ÎN Ă s. f. Substanţă organică proteică de culoare albă-cenuşie,
care se găseşte în sînge şi care intervine în procesul de coagulare b
sîngelui. — Fr. f ib r in e .
F IB R O M , fibroame, s. n. T u m o are be­
nignă form ată mai ales in ţesutul conjunctiv.
— Fr. f ih r o m e .
FI B R O S , -O A .3Â, ftbroşi, -oase, adj.
1. (D espre constituţia u nor substanţe) Alcă­
tuit în m are parte d in .fib re . 2. (Anat.;- în
expr.) Ţesut fibros — ţesut conjunctiv elastic,
care are rolul de a susţine elementele mobile
ale organelor. — D upă fr. fib r e u x .
FÎB U L Ă , fibule, s. f. Agrafă de metal
întrebuinţată în an tichitate pentru a încheia
u n veşmînt. — L at. lit. fib u la .
F IC A T s . m. O rgan situat în partea Fibule
dreaptă a abdom enului, sub diafragm ă,
care îndeplineşte diferite funcţii fiziologice, secretează fierea etc. ❖
Kxpr. (Fam .) A~l roade sau a-l seca (pe cineva) la fic a ţi — a sim ţi
o durere puternică; (despre griji, ne­
cazuri) a necăji, a frăm înta, a chinui
(pe cineva). A -l ustura (pe cineva) la
ficaţi = a sim ţi o durere puternică;
a produce cuiva un sentim ent puternic
de mînîe, de regret, de ciudă etc. A -i
îngheţa (cuivayficaţii —a se înspăimînta.
( P l.: (rar ; in expr. cu valoare de sg.)
ficaţi] — Lat. f ic a lu m (izolat dm
sintagm a jecur ficalum « ficat de gîscu
îngrăşată cu sm ochine »).
F IC Ă Ţ E L , ficăţei, s. m. D im inu­
tiv al lui fic a t. Ficat
F IC IO R s. m. v. fe c io r.
F IC T ÎV , -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu
aparţine re a lită ţii; im a g in a r; fals. — Fr. fic tif.
F IC Ţ IU N E , ficţiuni, s. f. Reprezentare falsă produsă de imagi­
naţia cuiva şi caie nu corespundc realităţii; plăsm uire a imaginaţiei,
născocire. ( P r .: -ţi-u-] — Fr. fic tio n (lat. lit. fic tio , -o n is).
F iC U S , ficu ţi, s. m . Plantă exolică cu frunzele rtlari, groase, to t­
deauna verzi şi strălucitoare, cultivată şi la noi ca plantă ornam entală
de interior (Ficus elastica). — Lat. lit. fic u s .
F ID A N T A Ţ , -Ă , fidanţaţi, -te, s. m . şi f. (Italienism înv.) L ogod­
n ic ă ). — It. f id a n z a to .
F ID E A s. f. Pastă făinoasă industrială, în form ă de fire lungi şi
subţiri. — N gr. fid e s .
F ID E lS M s . n. T eorie filozofică reacţionară, care dă credinţei
prioritate faţă de ştiinţă. — Fr. fid â is m e .
FI D E l ST , -Ă , fideişti, -ste, adj. Care ţine de fideîsm , privitor
Ia fideism ; caracteristic fideism ului. + (Substantivat) A dept al fideis-
m ului. — Fr. fid £ iste .
FID E L , -Ă , fideli, -e, adj. 1. S tatornic în sentim ente (faţă de
cineva sau de ceva); foarte devotat, credincios. 2. C are urm ează cu
exactitate un m odel, o norm ă, un o b ic e i; care păstrează (ceva) întocm ai.
Traducere fid e lă . — Fr. f id â le (lat. lit. fid e lis).
F ID E L IT A T E 8. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentim ente,
în atitudini etc. (faţă de cineva sau de c ev a ); credinţă, devotam ent.
2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realităţii, a
unui text etc. — Fr. fid £ )ite (lat. lit. f id e iita s , -a tis).
F lD E R , fidere, s. n. Linie electrică fără derivaţie, care leagă o
centrală electrică cu posturile de transform are sau posturile p rin ­
cipale de transform are cu cele secundare. [Scris ş i: (după engl.)
feeder] — F r. fe e d e r (< engl.).
F ID U C IA R , -Ă» fiduciari, -e, adj. (în expr.) Monedă fiduciară =
m onedă de hîrtie aWnd num ai o valoare convenţională şi servind ca
mijloc de schim b în interiorul unei ţări. Circulaţie fiduciară — circulaţie
a monedei fiduciare în interiorul unei ţări. — F r. f id u c ia ir e (lat. lit.
fid u c ia riu s ).
F lE 1 conj. 1. ( în corelaţie cu sine însuşi sau cu « ori * şi « sau >,
introduce o propoziţie disjunctivă, exprim înd n u num ai alternanţa
sau opoziţia, ci şi o nuanţă de condiţie) O ri (că). . . , ori (că). . . 2. (U rm at
de * şi * introduce o propoziţie concesivă) C hiar (şi), măcar. — Lat.
f ia t.
F lE 1 8. f. (în v .; azi num ai urm at de adj. posesiv sg.) Fiică.
Dacă fie-m ea te va găsi, capul ţi se t a tăia (IS P IR E S C U ). — Lat.
fiiia .
F1E C Â R E pron. nehot. (Indică fiinţele sgu lucrurile lu ate în parte
d in tr-u n g ru p sau d in tr-o categorie oarecare) Şi unul şi a ltu l; oricare.
❖ (Adjectival) lese de-acasă după trebi, ca fiecare om (C R EA N G Ă ).
[G en.-dat. fiecăruia, fiecăreia. — V a r.: (înv. şi pop.) f ie ş c â r e , f ie ş te -
c â r e , f iş tic â r e pron. nehot.] — D in fie.1 + c a r e .
F IE C E adj. nehot. Fiecarc. [V ar.: fie ş c â , fie ş te c 6 adj. nehot.]
— D in f ie 1 + c e.
F IE C tN E pron. nehot. (Ţ ine locul nutnelor de persoană) Fiecare.
[V ar.: f ie ş c in e , f ie ş te c in e pron. nehot.] — D in f i e 1 + c in e .
F IE C tJM adv. (în v . şi reg.) în tr-u n fel sau altul; oricum . — Din
f ie 1 -t- c u m .
FIERB IN ŢEA LA
F l£ F , fiefuri, s. n . (în orînduirea feudală) D om eniu d at în stăpî-
nire de către un senior vasalului său, cu obligaţia ca accsta să-i recunoască
suzeranitatea ; dreptul de proprietate asupra unui astrel de dom eniu ;
feudă. ❖ Fig. F ief electoral — circum scripţie electorală pe care un
candidat politic din regim urile burgheze o consideră drept dom eniu
propriu pentru a-şi desfăşura activitatea care să-i aducă victoria în
alegeri. — F r. fie f.
FIER}. (2, 3 ) fiare, s. n. 1. M etal greu, de culoare cenuşie, maleabil,
ductil, care, aliat cu carbonul sau cu alte clemente, se foloseşte pe scară
largă în indâstrie ; num e im propriu pentru oţel, în special pentru oţelul
moale. ❖ Loc. adj. De fie r = tare, vînjos, n eîn d u p lecat; riguros, sever.
❖ Epoca fierului (sau de fie r ) = epocă din preistoria omenirii» cînd
om ul a început să prelucreze şi să folosească fierul. Drum de fie r —
cale ferată. <> Expr. A -i trece (cuiva) un fier (ars) prin inimă
— a i se stringe (cuiva) inim a de frică, de d u re re .' 2. N um e dat
la diferite unelte făcute din oţel sau avînd
o lam ă de oţel: a ) (adesea determ inat prin
« de c ă lc a t») unealtă întrebuinţată la călcatul
rufelor sau hainelor; b ) (adesea determ inat
p rin « de frizat *) instrum ent care serveşte Iiî
ondulatul pârului; c ) (adesea determ inat
p rin « de p lu g ») fiecare dintre cele două
cu ţite ale plugului. ❖ Fierul lat (sau
mare) — brăzdar. Fierul lung (sau mic) —
cuţitul care este fixat în grindeiul plugului
şi care taie brazda; d ) cleşte de foc; e )
(adesea determ inat prin « roşu ») unealtă,
vergea sau bucată de fier înroşită în foc, cu Fier de călcat
care se ard unele răni sau se înseam nă vitele
c u m arca p roprietarului. <> Expr. A orde cu fierul roşu = a interveni
cu sancţiuni aspre; f ) lamă sau ascuţiş de armă tăioasă; p. ext. sabie.
❖ Expr. A trece prin ascuţişul fierului — a tăia, a om orî; a pustii. ♦
Bucată de oţel (in formă de drug). ❖ Fier vechi = obiecte de fier
uzate, care nu mai pot fi utilizate şi care se adună spre a fi topite şi
tu rn ate din nou. ❖ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate
din uz, a n u mai acorda nici o im portanţă unui lucru. 3. (L a pl.)
L anţuri, cătuşe cu carc se leagă prizonierii, deţinuţii. + Piedică
p en tru cai. — Lat. f e r r u m .
F IE R A R , fierari, s. m. 1. M eşteşugar care se îndeletniceşte cu
prelucrarea fie ru lu i; faur8, făurar*. 2. (Adesea determ inat prin « beto-
nist •) M uncitor specialist în fasonarea şi în m ontarea arm ăturilor pentru
betonul arm at. — L at. f e r r a r iu s .
F IE R Ă R IE , fierării, s. f. 1. M eşteşugul fierarului. 2. Atelier unde
fierarul prelucrează fierul etc. 3. M agazin unde se vînd obiecte
fabricate din fier etc. 4. M ulţim e de obiecte sau de piese de fier. —
(1 - 3 ) D in f i e r a r + suf. -ie, (4 ) din f i e r ~j~ suf. -arie.
F IE R Â R ÎŢ Ă , fierăriţe, s. f. Soţia fierarului. — D in f i e r a r 4-
suf. -iţă.
F IE R Ă S T R Ă U s. n. v. f e r ă s tr ă u .
F IE R B Ă T O R 1, fierbătoare, s. n. (Tehn.> A parat în carc se fierb
lichide. — D in f ie r b e -+■ suf. -(ă )to r .
F IE R B Ă T O R *, fierbători, s. m . M uncitor industrial care execută
operaţiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării materiilor
prim e. — D in f ie r b e + suf. -(ă )to r .
F IE R B E , fierb, vb. III. 1. Intranz. (D espre lichide) A trece în
stare de vapori prin clocotire în toată masa, sub acţiunea căldurii.
❖ T ran z. A m fiert laptele. ❖ (Subiectul e vasul în care clocoteşte un
lichid) Samovarul fierbe. O Expr. N u -ţi băga nasul unde nu-ţi
fierbe oala — nu. te amesteca în lucruri care n u te privesc. ♦ Fig. (D espre
apa unui riu, a unei m ări etc.) A se agita puternic, a face valuri. 2. In-
tranz. (D espre alim ente) A fi in trodus în tr-u n lichid supus acţiunii
fierberii pentru a deveni bun de m incat. ♦ T ranz. A supune un corp
acţiunii fierberii apei. Fierb rufele. 3. Intranz. Fig. (D espre oameni) A
fi cuprins dc u n sentim ent puternic, de o m are frărh în ta re ;
a fi agitat. ♦ (D espre sîngele oam enilor) A clocoti, a se înfierbînta
din cauza unui sentim ent puternic, a unei pasiuni etc. ♦ T ranz.
A necăji, a chinui pe cineva. ♦ T ran z. (Rar) A pune la cale,
a pregăti în mod febril o acţiune. 4. Intranz. Fig. (D espre spaţii din
natură) A vui, a răsuna, a clocoti de zgom ot. 5. Intranz. (D espre
unele lichide şi am estecuri) A fi în stare de efervescenţă (din cauza
ferm entării). 6. T ran z. Fig. A executa cu foc, din toată inim a un
dans, u n joc un cîntec etc. [Perf. s. fiersei, part. fiert] — Lat.
fe rv e re .
F IE R B E R E , fierberi, s. f. A cţiunea de a fierbe. ❖ Punct de
fierbere =* tem peratura la care tensiunea vaporilor unui lichid egalează
presiunea la care este supus lichidul, perm iţtndu-i acestuia să înceapă
a clocoti. + Fig. Stare de agitaţie, de nelinişte puternică.
F IE R B IN C IO R , -O A R Ă , fierhinciori, -oare, adj. D im inutiv al
lui fierbinte, aproape fierbinte, destul d e fierbinte.
F IE R B IN T E , fierbinţi, adj. 1. Care are o tem peratură ridicată,
care răspîndeşte căldură puternică, foarte cald ; arzător. 2. Fig. (D espre
sentim entele oam enilor şi manifestarea lor e x te rio a ră ; adesea adverbial)
F oarte puternic, adînc, aprins, înfocat. ♦ (D espre culori) Aprins,
cald. — L at. fe rv e n s , -n tis .
F IE R B IN Ţ E A L Ă , (2 ) fierbinţeli, s. f. 1. T em peratură ridicată
(a aerului), căldură dogoritoare (răspindită de razele soarelui, de aerul
în fierbîntat e tc .); arşiţa. ♦ Fig. înflăcărare, aprindere, însufleţire.
2. Stare de febră, însoţită adesea de frisoane, de îm bujorarea obrajucu
etc. — D ih f ie r b i n te + suf. -eală.
FIERE — 302 —
F l£ R E s . f. 1. Lichid amar, de culoare gulbenă-verzuie, secretat
de fic a t; bilă, <> E xpr. A vărsa fiere — a fi p lia de venin, de ciudă.
♦ Fig. Amărăciune, necazuri. 2. (Şi în form a băşica fie rii) V ezicula
biliară. ❖ E xpr. A - i crăpa (sau plesni) cuiva fierea
de necaz — a se supăra tare ; a se înfuria. 3. C om pus :
fierea-pămintuhii — plantă erbacee cu flori roşietice,
cu gust amar, în trebuinţată în m edicină (Erythraea
centa urium ).— L at. * fe le (* = fe l).
F IE R IŞ O R , fierişoare, s. n. (Pop.) D im inutiv
al lui fier.
F IE R T 1 s. n. Faptul de a fierbe. ♦ F erm en ­
tare ; tim pul ferm entării (vinului nou).
FIE R T *. F IA R T A , f ie r ţ i, -te, adj. 1. (D espre
lichidc) Care a fost supus fierberii. -4- (D espre
alim ente) Preparat p rin fierbere. ❖ E xpr. (Fam .) A
o face fiar.tă = a d a greş. 2. Fig. N ecăjit, supărat,
«mărit-. — V. fierbe.
F IE R T U R A , fierturi, s. f. 1. M încare sau bău­
tură preparată p rin fierbere. 2. Fierbere, clocot.
— D in f i e r t + suf. -ură. ' Fierea-păm în-
F IE R T U R tC Ă , fiertu rîd , s. f. (Pop.) D im inutiv tului
al lui fiertură.
F IE R U l, fierutesc, vb. IV. T ran z. (Rar) A lega in f ia re ; a fereca.
— D in f ie r.
F IE R U lT , -A, fieruiţi, -te, adj. (Rar) Legat în fie r; ferecat. — V.
fierui.
FifeS C , F lA S C Ă , fieşti, adj. (în v .) D e fiu, filial. [ P r .: fi-esc]
— D in fiu- 4 suf. -esc.,
F IE Ş C A R E pron. nehot. v. fie c a re .
FIEŞC1& adj. nehot. v. fie c e .
FIF.Ş C lN E pron. nehot. v. fie c in e .
F IE Ş T £ pron. nehot. v. fie c e .
F IE Ş T E C A R E pron. nehot. v. fie c a re .
FIE Ş T E C fi adj. nehot. v. fie c e .
F IE Ş T IC lN E pron. nehot. v. fie c in e .
F IE tJN D E adv. (Rar) O riu n d e ; pretutindeni. — D in f i e 1 + u n d e .
FIF , fifu ri, s. n. (Reg.) LTnitaie de m ăsură egală cu 1/2 dedeciJitru.
G erm . fiinf.
F IG U R A , figurez, vb. 1. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua
parte la ceva. 2. T ran z. (F ranţuzism înv., construit cu dativul) A-şi
închipui, a-şi imagina. — F r. f ig u r e r .
F IG U R A N T , -A , figuranţi, -te, s. m. şi f. Persoană care participă
la desfăşurarea acţiunii unei piese de teatru , a unei opere sau a u n u i film,
numai prin prezenţă sau p rin gesturi, atitudini e t c . ; p. ext. personaj
secundar într-o lucrare artistică. — F r. f ig u r a n t .
F IG U R A T , -A , figuraţi, -te, adj. (D espre sensul u nor cuvinte
sau al un o r expresii) în treb u in ţa t (pe bază de alegorii, m etafore etc.)
în alt înţeles decît cel obişnuit, de obicei p e n tru efecte stilistice. ❖
'(Substantivat, n ., în expr.) h a figurat = în tr-u n sen i deosebit de cel p ro­
priu. ♦ (D espre stil) Care conţine (m ulte) figuri poetice. — Fr.
fig u r ă (lat. lit. f ig u r a lu s ).
F IG U R A T IV ,* Ă , figurativi, -<?, adj. 1. Care cuprinde.figuri de stil;
figurat. 2. (D espre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică
a obiectelor din realitate. — Fr. f i g u r a t i f (lat. Ut. fig u r a tiv u s ) .
F IG U R A Ţ IE , figuraţii, s. f. A nsam blul figuranţilor (într-o piesă
de teatru, în tr-u n film- etc.). ❖ A face figuraţie — a avea rol de figurant.
— Fi. f ig u r a tio n (l^t. lit. f ig u r a tio , -o n is).
F I G C r A , figuri, s. f. 1. C hip, faţă, obraz. *> Expr. (Franţuzism )
.-] face figură bună (sau rea) — a face im presie bună (sau rea) celor din
ju r. (Fam .) A face (cuiva) Jigura = a tace ţcuiva) o tarsă, a contraria (pe
cineva). A face figură de. . . — a avea aerul d e . . ., a trece drept. 2. im a ­
gine plastică a unei persoane, a unui anim al sau a unui obiect, redată
prin desen, pictură, sculptură etc. <► Figuiu geometrică = ansam blu de
puncte, linii şi suprafeţe. ♦ (L a jocul de cărţi) C arte care reprezintă
diverse personaje (valet, dam ă etc.). ♦ (L a şah) Fiecare d in tre piesele
de joc (rege, neb u n etc,, p. ext. pion) avînd form e caracteristice. ♦
G răm adă de nisip, de pietriş etc., care a fost clădită în formă de corp geo­
m etric regulat, p e n tru a i se putea calcula m ai u şo r volumul. 3. Persoană.
♦ Persoană purtătoare a u nor caractere individuale sau sociale p ro p r ii;
tip, personalitate. 4. (în expr.) Figură de stil sau figură poetică = p ro ­
cedeu stilistic p rin care se m odifică înţelesul p ro p riu al unui cuvînt,
pentru a da mai m ultă foiţă imaginii sau expunerii prezentate. ♦ (Logică)
Figurile silogismului — form e de silogism care se deosebesc între ele
după locul term enului m ediu în prem ise. 5. Poziţie sau ansam blu de
poziţii şi de mişcări (la dans, la balet, la scrim ă, la patinaj etc.).
— Fr. f ig u r e (lat. lit. fig u r a ) .
F IG U R IN Ă , figurine, s. f. F’igură (2 ) mică (mai ales statuetă)
dc porţelan, dc ceramică, servind ca ornam ent. — F r. fig u r in e .
F lIC Ă , fiice, s. f. Persoană de sex feminin considerată în raport
cu părinţii s ă i; fată. — D in f ie 8 + suf. -că.
F IIN D CĂ conj. P e n tru că, deoarece ; de vrem e ce.— D in fiin d + c ă .
F IIN Ţ A , fiin ţez, vb. 1. Intranz. (Rar) A exista, a fi în fiinţă. — Din
fiin ţă .
FIL E
F llN Ţ Ă , fiin ţe , s. f. 1. T o t ceea ce are viaţă (şi se mişcă); vieţui­
toare, vietate. ♦ O m ; persoană. + (Poetic) F ă p tu ră . 2. Existenţă ; viaţă.
❖ în fiin ţa — a ) (loc. adj.) existen t; b ) (loc. adv.) în realitate, aievea.
❖ E xpr. A avea fiin ţă (pe lume) ~ a exista. A da fiin ţă = a da viaţă ;
a făuri, a concretiza. A f i (sau a sta, mai rar a se fine) în fiin ţă = a exista.
❖ (înv., şi în forma « fiinţa de faţă ») Prezenţă. — Lat. * fie n tia (din
fie r i, după essentia; esse).
FIL A , file z, vb. I. 1. T ran z. A răsuci la u n loc fibrele d intr-un
m aterial textil (bum bac, cînepă etc.) p en tru a-1 transform a în f i r e :
a toarce. 2. T ranz. A răsfira în m înă, încet şi una cîte una, cărţilc de joc,
astfel îneît să se vadă num ai iniţialele din colţul din stînga de sus.
3. T ran z. A tăia în tr-u n anum it fel şuviţe d in tr-u n păr prea des p e n ­
tru a-1 rări. 4. Intranz. (D espre lăm pi cu fitil) A arde rău, pîlpîind
şi scoţînd fum . 5. T ranz. A urm ări ne cineva, fără ca cel urm ărit
să observe. 6. T ran z, (M uz.) A începe piano o notă prelungită, a o
creşte tre p ta t pînă la forte şi a o descreşte apoi în aceiaşi fel. — Fr.
f i i e r (lat. lit. fila r e ) .
F IL A D Ă , filade, s. f. (înv.) B roşură. — N gr. filla d a .
F IL A L ÎU s. n. (în v .) Pînză foarte fină şi subţire, din care se făceau
şervete, căm ăşi etc. — T c . f ils lî.
F IL A M E N T , filam ente, s. n. 1. F o r­
m aţie celulară în form ă de fir lung şi
subţire a u n o r celule din ţesuturile ani­
m ale sau vegetaie. 2. F ir m etalic foarte
subţire din interiorul becurilor electrice
sau al tuburilor electronice, care devine
incandescent la trecerea curentului e’.cctric.
— F r. f i l a m e n t (lat. lit. f il a m e n tu m ) .
F IL A M E N T O S , -O A S Ă , filam en-
toşi, -oase, adj. Care are filam ente (1),
form at din filam ente (1 ). — D upă fr.
f ila m e n te u x .
F IL A N T R O P , -O A P A , filantropi,
-oape, 8. m . şi f. Persoană care practică
filantropia. — F r. p h ila n th r o p e (< gr.).
Filament
F IL A N T R O P IC , -A , filantropici, -e,
adj. Care ţine de filantropic, privitor la
filantropie; de filantrop, caracteristic filantropului. — Fr. philan-
th r o p iq u e (< gr.).
F IL A N T R O P IE s. f. Acţiune de caritate întreprinsă în trecut
de oam eni avuţi, constînd în binefaceri în folosul celor lipsiţi de
mijloace. — F r. p h ila n th r o p ie (< gr.).
F IL A R E s. f. A cţiunea de a fila.
F IL A R M O N I C Ă , filarmonici, adj. f. (în expr.) Societate filarmonică
— asociaţie avînd ca scop cultivarea şi răspîndirea artelor, in special a
artei muzicale. + (S ubstantivat) O rchestră a parţinînd unei astfel de
societăţi. — F r. p h ila r m o n iq u e (< gr.).
F IL A R M O N I ST , filarmonişti, s. m . (Rar) Instrum entist caic face
parte dintr-o orchestră filarmonică. — D in f il a r m o n ic ă ] suf. -ist.
F IL Ă T 1 s . n. T otalitatea operaţiilor de transform are în fire a unor
fibre te x tile ; filare, tors. — V. fila .
F IL Â T Ş -Ă, fila ţi, -te, adj. (D espre textile) R ăsucit în f i r e ;
tors. — V. fila .
F IL A T E L IC , -A , filatelici, ~e, adj. Care ţine de filatelie,- privitor
la filatelie; de filatelist. — Fr. p h ila t£ liq u c {< gr.).
F IL A T E L IE s. f. Colecţionare de tim bre şi de mărci poştale. — Fr,
p h ila t£ lie « gr.).
F IL A T E L IS T , -A, fila te lic i, -ste, s. m. şi f. Persoană care se ocupfl
cu filatelia; colecţionar de tim bre. — Fr. p h ila t£ iis te .
F IL A T O R , -O A R E ,fila to ri, - oare, s. m. şi f. Persoană care lucrează
la filarea fibrelor textile. — D upă fr. f il a te u r .
F IL A T tJR Ă , filaturi, s f. Ram ură industrială care se ocupă cu
transform area fibrelor textile în f i r e ; torcătorie. ♦ Localul sau fabrica
unde se filează fibrele. — F r. f il a tu r e .
F lL Ă , file, s. f. Foaie a unui
caiet, a unei cărţi etc. ❖ E x p r. (A
cerceta o lucrare) filă cu filă = (a
cerceta) în am ănunţim e, în întregim e,
cu atenţie. — N gr. fillo n .
F IL D E Ş , (1 ) fildeşi, s. m ., <2)
s. n. 1. Colţ de elefant. ♦ (Rar,
înv.) Elefant. 2. Substanţă osoasă, dc
culoare albă, din care sînt form aţi
colţii şi dinţii de elefant, incisivii
h ipopotam ului etc. şi din care se
fac diferite obiecte ornam entale, de
toaletă e tc .; ivoriu. ❖ Fildeş animal
— m aterial preparat din oase de
anim ale, folosit pentru a fabrica
diverse obiecte. Fildeş vegetal — m a­ Fildeşi
terial foarte dur, extras djn sem inţele
unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. — T c. fii diş.
F IL D E Ş lU , -IE, fildeşii, adj. (Rar) A lb ca fildeşul. — D in fild e ş
+ suf. -iu.
F IL E s. n. (Franţuzism ) C arne de calitate superioară, din lungul
şirei spinării unei vite sau a un u i p e ş te ; m încare pregătită din astfel
de carne. — F r. f ile t.
F IL E T — 303 —
F IL E T , (1) filetu ri şi (2 ) filete, s. n . 1. Şanţ săpat pc suprafaţa
exterioară sau interioară a u n o r corpuri cilindrice sau conice, servind
pentru a înşuruba una în alta două
piese; şanţ în interiorj1 unei piese sau
al unei piuliţe, potrivit p e măsura
şanţului co resp u n zăto r al piesei cu
care se îm bucă; g h ivent. 2. R a­
mificaţie a extrem ităţilor nervilor.
— F r. file t.
FIL E T A , file te z , vb. X. Tranz.
O peraţie (manuală sau mecanică) prin
care se taie filetul şuruburilor, al
piuliţelor sau al altor piese. — Fr.
f ile te r .
F IL E T Ă R E s . f. A cţiunea de a
fileta.
F IL E T A T , -Ă, filetaţi, -te. adj.
Care are filet, cu filet. — V. fileta.
FILEL1, fileuri, s. n. Reţea deasă
de aţă, cu ochiuri înnodate în formă
de pătrate, de ro m b u ri e tc .; plasă. ♦ Săculeţ făcut din reţea de aţă,
care serveşte la purtatul pachetelor. ♦ (L a jocul de volei, de tenis etc.)
Reţea in form ă dreptunghiulară, fixată pe
doi stîlpi, pe două suporturi etc., care desoarte
în două terenul de jo c ; pKsă. 4- Reţea
specială, din aţă subţire, folosită pentru
presarea părului p ieptănat în tr-u n anum it
fel. — F r. f ile t.
F IL F IZ O N , filfizo n i, s. m . T în ă r cu
pretenţii de eleganţă şi cu preocupări nese­
rioase ; fante. — F r. v iv e le son.
FIL IÂ L , -A, filiati, -e. adj. (D espre Fileu
sentim ente/ D e fiu ; fiesc. [ P r .: -li-al]
— F r. filia ! (lat. lit. filîa lis).
F IL IA L Ă , filiale, s. f, 1. Secţie a unei in stitu ţii, asociaţii etc.
recunoscută ca persoană juridică, în deplinind în total sau în parte
funcţiile acestora pe o porţiune din teritoriul pe care se exercită activi­
tatea persoanei juridice. 2. O rganizaţie dependentă de o organizaţie
superioară şi controlată de aceasta. [P r.: -li-a-] — F'r. filia le .
FILIAŢIE,/j7*<7^h, s. f. în ru d ire în linie descendentă (de la străm oşi
la urm aşi): descendentă. ♦ Fig. Legătură între lucruri care derivă
unul din altul. [P r.: -li-a-. — V a r.:
f iiia tiu n c s. f.l — Fr. filia tio n (Ut.
lit. fiiia tio , -o n is). t filo tim ] — N gr. filo tim o s .
F IL IA T lO N E s. f. v. filia ţie . 01
F IL IE R Ă , filiere, s. f. 1. Placa de vC
oţel perforată, prin care se trage în fire >§
(sau în bare) un m aterial meralic ductil. ^ F IL O X E R Ă , filoxere, s. f. Insectă parazită
♦ Piesă de m etal cilindrică, avînd
orificii p rin care se trage în fire soluţia Filiere (2)
de mătase artificială. 2. Dispozitiv folosit
la tăierea unui filet pe o bară sau pe o ţeava. 3. F'ig. Interm ediu,
mijlocire, cale. ♦ Succesiune de grade în tr-o carieră. [Pr. : -li-e-]
— Fr. f ilie r e .
F IL IF O R M , -Ă, filiform i, -e, adj. (D espre obiecte) Care are forma
unui fir. <> Papile filijorm e — papilele mucoasei limbii. — Fr. fili-
fo rm e .
FIL IG E Â N s. n. v. fe le g e a n .
F IL IG R A N , filigrane, s. n. 1. L ucrătură artistică de giuvaergerie,
făcută din fire subţiri de aur, de argint etc., asemănătoare ca aspect cu o
dantelă. 2. M arcă transparentă im prim ată pe anum ite hirtii (care
servesc la fabricarea tim brelor, a h îrtiei-m onedâ etc.) cu ajutorul
unui fir de alamă fixat în pasta din care se prepară hîrtia. [Var. :
fil ig r â n ă s. f.] — Fr. f il ig r a n e {< it.).
'F IL IG R A N A T , -Ă, filigranaţi, - te, adj. 1. (D espre obiecte) L u crat
în filigran (1). 2. (D espre hîrtie) Cu filigran (2 ). — D in f ilig r a n
(după fr. filigrane).
F IL IG R A N Ă s. f. v. filig ra n .
F IL IM ÎC Ă s. f. Plantă erbacee cu flori galbenc-aurii sau galbene-
roşietice (Calendula officinalis).
F IL f PI CĂ, filipice, s. f. (L ivresc) D iscurs violent şi acuzator îm po­
triva cuiva. — Fr. p h illp p iq u e (< gr.).
F IL IS T IN , filistini, s. m . (Livresc, rar) M ic-burghez făţarnic,
măriţimt şi îngimfat, cu o concepţie dogmatică despre lum e şi despre
viaţă. — Fr. p h ilis tin .
F IL IS T IN IS M s. n. (Livresc, rar) Concepţie de filistin, atitudinea
sau m odul de a se p u rta şi de a gîndi al filistinului (inerţie în viaţă, lipsa
unui orizont social). — D in f il is tin + suf. -is>n.
FIL M , film e, s. n. 1. Panglică flexibilă de celuloid, acoperită cu u n
strat de m aterial sensibil la acţiunea lum inii, pe care se poate form a
o im agine fotografică şi care se foloseşte în fotografie. în radiografie etc.
♦ (In cinematografie) Peliculă lungă pe care sînt în reg istrate.p e cale
fotografică şi în m om ente succesive imagini statice sau în mişcare, p en tru
a fi proiectate pe ecran. 2. G en de artă constînd din proiectarea pe un
ecran cinem atografic a u nor scene înregistrate pe cale fotografică,
pe o pclieulă, în conform itate cu u n scenariu regizoral. — l' r. f ilm
(< engl.),
FIL M Ă , film ez, vb. I. T ran z. A înregistra scene pc o peliculă cine­
matografică ; a cinem atografia.— F r. f il m e r .
F IL T R A
F IL M A R E , film ări, s. f. A cţiunea de a film a ; cinem atografiere.
F IL M O T E C Ă , filmoteci, s. f. Colecţie de film e pe care s-au în re ­
g istrat imagini. — F r. film o th & q u e .
F lL M P A C , film pacuri, s. n. P achet de film e în form ă de
foi plane, care se introduce în tr-o casetă specială pentru a putea fi
adaptat la un aparat fotografic. — F r. f ilm p a c k .
F IL O - Elem ent de com punere însem nînd « prifiten *, * iu b ito r»,
care serveşte la form area unor substantive şi a unor adjective. — F r.
p h ilo - « gr.).
F IL O D E N D R O N , filodendroni, s. m . Plantă decorativă, originară
din regiunile ecuatoriale, cu rădăcini aeriene şi cu frunze mari, late şi
adînc crestate (M onstera deliciosa) . [Acc. ş i: filodendron] — F r. p h ilo -
d e n d r o n (< gr.)..
F IL O D O R M Ă , filodorme, s. f. Sum ă de bani pretinsă în mod
abuziv' de cineva p e n tru cedarea unui privilegiu. — N gr. f il o d o r im a .
FIL O G E N fcT IC , -Ă, filogenetici, -e, adj. (Biol.) C are ţine de
filogenie, privitor la filogenie. — F r. p h y lo g & n â tiq u e (< gr.).
F IL O G E N lE s. f. Procesul evoluţiei form elor organice ori a unui
g rup de animale sau de plante, de cînd există viaţă pe părnînt. ♦ R am ură
a biologiei care cercetează evoluţia generală a plantelor şi a anim alelor
sau a a n um itor organe ori funcţii ale lor. — F r. p h y lo g â n ie (< gr.).
F IL O L O G , filologi, s. m. Specialist in filologie. — I'r. p hilo*
lo g u e (< gr.).
F IL O L O G IC , -A , filologici, -e, adj. Care ţine de filologie, privitor
la filologie; de filolog, caracteristic filologului. — F r. p h ilo lo g iq u e .
F IL O L O G IE s. f. Ştiinţa care se ocupă cu studiul culturii scrise
a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi şi al lim bii în care
sînt scrise acestea. — F r. p h iio lo g ie (< gr.).
F IL O M E L Ă , filomele, s. f. (Poetic, înv.)
Privighetoare. — F r. p h ilo m e le (< gr.).
F IL O N , filoane, s. n. D epunere de
materii m inerale în crăpăturile rocilor din
scoarţa p ă m în tu lu i; vînă. — F r. filo n .
F IL O N IC H fE , filonichii, s. f. (în v .)
D iscuţie a p rin s ă ; ceartă, dispută. — N gr.
filo n ik ia .
F IL O S O F s . m. v. filo z o f.
F IL O T IM , -A, filotimi, -c, adj. (în v .) Filon
G eneros, d a rn ic ; galanton. ♦ (S ubstanti­
vat, n.) D ar prin care cineva vrea să se arate generos. [A cc. şi:
F IL O T IM IE s. f. (înv.) 1. D ărnicie, generozitate. 2. Am biţia de a
dobîndi stim a şi preţuirea oamenilor. — N gr. filo ­
tim ia .
care distruge rădăcina viţei de vie (Dactylosphoera
vitifolii) ; p. ext. boală cauzată viţei-de-vie de această
insectă. — F r. p h y ilo x e ra (< gr.).
F IL O Z O F , -O A F Ă , filozofi, - oafe, s . m . şi f.
1. Persoană care se ocupă cu filozofia, carc s tu ­
diază şi prelucrează problem ele fundam entale ale
filozofiei; gînditor. 2. (Pop.) O m învăţat, priceput
în toate ; (în special) astrolog. 3. Fig. Persoană care
are o atitudine înţeleaptă faţă de viaţă. [V a r.: filo»
s 6 f s. m.] — G r. p h ilo s o p h o s (fr. p h ilo s o p h e ).
F IL O Z O F A , filozofez, vb. f. Intranz: (Fam .)
A discuta, a facc reflecţii, asupra problem elor vieţii.
— F r. p h rlo s o p h c r (lat. lit. p h iio s o p h a ri). Filoxeră
F IL O Z O F A L Ă , filozofale, adj. f. (în expr.)
Piatră filozofală = substanţa imaginară despre care alchimiştii cre­
deau că are forţa miraculoasă de a transform a m etalele în aur. — Fr.
p h ilo s o p h a le .
F IL O Z O F A R E , filozofări, s. f. Faptul de a filozofa.
F IL O Z O F fiS C , -E A S C Ă , filozofe)ti, adj. (în v . şi arh.) Filozofic.
— D in filo z o f + suf. -esc.
F IL O Z O F IC , -Ă , filozofici, -e, adj. Care ţine de filozofie, privitor
1a filozofie; caracteristic filozofului. — Fr. p h ilo s o p h iq u e .
F IL O Z O F I C E ŞT E adv. (Rar) D in p u n ct de vedere filozofic;
în m od filozofic. — D in f ilo z o f ic f suf. -eşte.
F JL O Z O F lE , filozofii, s. f. 1. Ştiinţă care studiază legile cele mai
generale ale dezvoltării naturii, societăţii şi gîndirii. ❖ Filozofie materia­
listă = m aterialism . Filozofie idealistă = idealism . ♦ (C u sens colectiv)
Lucrări care se ocupă de problem e filozofice. 2. T otalitatea principiilor
m etodologice care stau la baza urmi anum it dom eniu al ştiinţei.
3. (Rar) A titudine (înţeleaptă) faţă de întîm plârile vieţii. 4. (Fam .)
L ucru greu de făcut, problem ă greu de rezolvat. — G r. p h ilo s o p h ia (fr.
p h ilo s o p h ie ).
F IL T R Ă , filtrez, vb. I. T ranz. 1. A trece un fluid p rintr-un filtru
sau prin alt m ediu perm eabil, pentru a-1 curăţa de im purităţi, de microbi
etc. 2. A izola (cu ajutorul unui m ediu transparent, colorat) radiaţiile
de anum ite lungim i de undă, din radiaţia produsă de un izvor de lum ină.
♦ Refl. (în limbaj c u re n t; despre lum ină) A pătrunde, a se strecura
(p rintr-o fereastră, o crăpătură etc.). + A izola d in tr-u n com plex de
oscilaţii cu frecvenţe diferite oscilaţiile care au frecvenţele cuprinse
în tre anum ite lim ite. — F r. f il tr e r .
F IL T R A B IL - o 04 —
F1L TR Â B IL, -Ă , filtra b ili, -e, adj. Care poate fi filtrat. ♦ Virus
filtrabil = virus foarte m ic, care trece p rin filtrele cele mai fine şi
care nu se poate vedea decit la ultram icroscop sau la microscopul
elcctronic. — D in f iltru .
F IL T R A N T , -A, filtranţi, -te, adj. Care filtrează. ♦ (Im pr.)
Virus filtra n t = virus filtrabil. — F r. f il tr a n t.
F IL T R A R E , filtrări, s. f. A cţiunea de a (se) filtra.
F IL T R A T , -A, filtra ţi, -te, adj. (D espre fluide) Care a fo sţ trecut
prin filtru spre a fi curăţat de im purităţi, de m icrobi e tc .; purificat. ♦
(S ubstantivat, n.) Lichid sau soluţie care a fost filtrata şt n u mai conţine
m aterii în suspensie. — V. filtra .
F lL T R U , filtre, s. n. 1. Dispozitiv, aparat
sau instalaţie care separă, cu ajutorul unui
m aterial filtrant, particulele solide, microbii,
gazele etc. d in tr-u n fluid. H irtie (de)
filtru = hîrtie poroasă, specială, fabricată din
bum bac pur, care serveşte la separarea su b ­
stanţelor solide în suspensie sau a im purităţilor
d in tr-u n lichid. 2. M ediu transparent, colorat
(sticlă, lichid) care serveşte la izolarea radia­
ţiilor de anum ite lungim i de un d ă dintr-o
radiaţie produsă dc u n izvor de lum ină. ♦
Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu
care se separă, d in tr-u n complex, oscilaţiile
cu frecvenţele cuprinse între anum ite limite. Filtru ^1)
3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua
după ce a fost fiartă, p en tru a o separa de d ro jd ie; p. ext. cafeaua
obţinută în acest fel. 4. (F ran ţu zism ) Băutură căreia i se atribuie
puteri magice. [Pl. şi: filtr u r i] — (1 -3 ) F r. f il tr e , (4 ) fr. p h iltr e
(gr. p h iltr o n ).
F IL Ţ , filţuri, s. n. Pîslâ fină făcută din păr de iepure, care serveşte
la confecţionarea pălăriilor. V. fetru. — G erm . F iltz .
F IN 1, -A, fin i, -e, adj. 1. D e lic at; p. ext. foarte mic, m ărunt. ♦
(D espre ţesături) Foarte subţire (şi străveziu). 2. D e (cea mai) bună
calitate (în ce priveşte m aterialul şi execuţia).’-* (Rar, despre metale)
C urat, pur, neam estecat. 3. Fig. (D espre gînduri, idei) Subtil, in g en io s;
(despre sim ţuri) ager, foarte sensibil. ♦ (D espre zîm bet) Abia percep­
tibil. ♦ (D espre oameni) Cu p u rtări alese. — Fr. fin .
F IN 8, -A , fin i, -e, s. m. şi f. Persoană considerată în raport cu naşii
săi (de botez sau de cununie). — Lat. " filia n u s .
F IN A L 1, finale, s. n. încheiere, sfîrşit al unui lucru, al unei lucrări,
al unei înttm plâri etc. ♦ Ultima parte a unei simfonii, a unui concert
etc. [Pl. ş i : finaluri] — F r. fin a le .
FINAL*, -A, finali, -e, adj. L Care arată sfîrşitul, încheierea, care
m archează ultim a fază (a unei lucrări, a unui evenim ent e tc .);-ca re se
află în urm ă, la sfîrşit. 2. (în expr.) Propoziţie fin a lă =» propoziţie subor­
donată circum stanţială care exprim ă scopul in vederea căruia se înde­
plineşte acţiunea din regentă. Conjuncţie fin a lă — conjuncţie care intro­
duce o propoziţie finală. — Fr. f in a l (lat. lit. fin a lîs ).
F IN Â L Ă , finale, s. f. 1. Faza ultim ă a unui concurs sportiv, artistic
etc. eşalonat pe mai m ulte etape, în care se proclam ă cîştigâtorul şi se
definitivează clasamentul. 2. O rnam ent tipografic care se pune la sfîr-
şitul unui capitol d in tr-o carte, al unui articol d in tr-o revistă etc.
— F r. fin a le .
F IN A L ÎS M s. n. T eorie filozofică idealistă, care introduce idcea
de scop şi de intenţie în desfăşurarea fenomenelor din natură, negînd
p rin aceasta existenţa legilor obiective. — Fr. f in a lis m e .
F IN A L tS T 1, -A , finalişti, -ste, s. m. şi f. Persoană care participă
la o finală (1 ). — D in f in a lă -f suf. -ist.
F IN A L IS T 2, -A, finalişti, -ste, s. m. şi f. A dept al finalismului.
— F r. fin a lis te .
F IN A L IT A T E s . f . (Fii.) Scopul î n vederea căruia se desfăşoară
o activitate. — D upă fr. fin a lit£ .
F IN A N C IA R , -A t financiari, -e, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care ţine
de organizarea fin a n ţe lo r privitor la finanţe, la circulaţia banilor, a
creditului e tc .; p. ext. bănesc. Administraţie financiară ~ instituţie
de care depindeau, în trecut, percepţiile şi care conducea o circum ­
scripţie financiară, avînd atribuţia de a face încasările şi plăţile statului.
2. S. m. şi f. Specialist în operaţii fin nciare. ♦ (în econom ia capita­
listă) Deţir ător de capital, care se ocupă cu operaţii financiare m a ri;
capitalist, bancher. [P r.: -ci-ar]— Fr. fin a n c ie r .
F IN A N Ţ A , finanţez, vb. I. T ran z. A întreţine sau a susţine cu
bani o persoană, o instituţie, o întreprindere etc. ♦ (Fam .) A îm prum uta
pe cineva cu bani. — Fr. f in a n c e r .
F IN A N Ţ A R E , finanţări, s. f. Acţiunea de a fin a n ţa ; -întreţinere
sau susţinere cu bani a unei lucrări, a unei întreprinderi, a unei acţiuni etc.
F IN A N Ţ A T O R , fin a n ţa to r i, s. m. (Rar) Cel care finanţează
o persoană, o instituţie, o întreprindere etc. — D in f in a n ţa + suf.
—(ă)tor.
F IN Â N Ţ E s. f. T otalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc Ia
dispoziţia puterii de stat ca element al circulaţiei din economia naţională.
❖ (Ieşit din uz) Om de finanţe — a ) specialist în problem e financiare;
b ) deţinător de capitaluri. ♦ Totalitatea mijloacelor financiare ale
unei întreprinderi. ♦ (Fam .) Averea în bani a unei persoane
particulare. — Fr. fin a n c e s .
F ÎN E s. n. (L ivresc) Sfîrşit, ❖ Loc. adv. în fin e — în sfîrşit.
-~ Fr. fin (e n fin ).
F IN E T , fineturi, s. n . Ţ esătu ră de bum bac, pufoasă, din care se
confecţionează lenjerie. — F r. f in e tte .
F IR
F IN E Ţ E , (3, rar) fineţuri, s. f. 1. Calitate a ceea ce este f i n ; deli­
cateţe. ♦ R aportul dintre lungimea unui fir (de lînă, de mătase etc.)
şi greutatea lui. 2. Calitate superioară. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozi­
tate. ♦ (La pl., cu nuanţă peiorativă) Rafinam ent. Fineţurile curteanului
şi abilităţile camarilei (C A M IL P E T R E S C U ). —.D upă fr. fin e s se .
F IN Î, finesc, vb. IV. 'Prânz. (F ranţuzism înv.) A sfîrşi, a isprăvi,
a term ina. — Fr. f i n i r (lat. lit. f in ire ).
F IN IS A , finisez, vb, I. T ranz. A face ultim ele opeiaţii pentru a
da unui produs sau unei lucrări forma sau aspectul final. — Fr.
f i n i r (după fin is a j) . .
F IN IS A J, finisaje, s. n. (T ehn.) Finisare. — Fr, fin iss a g e .
FINXSÂRE, finisări, s. f. (T ehn.) A cţiunea de a finisa.
F IN IS A T , -A , finisaţi, -te, adj. (D espre produse sau piese
plastice, metalice etc.) Care a fost supus operaţiei de finisare,
care a căpătat forma definitivă datorită finisării. — V. finisa.
F IN IS O R 1, finisoare, s. n. M aşină care se foloseşte pentru d istri­
buirea, bâtâtorirea şi nivelarea stratului de beton la executarea şoselelor.
— D upă fr. fin is s e u r .
F IN IS O R *, -O Â R E , finisori, -oare, s. rh. şi f. M uncitor specialist
în operaţiile de finisaj. — D upă fr. fin is s e u r .
F IN IŞ O R , finişori, s. m. (Rar) D im inutiv al lui fin 1.
F IN ÎT 1, -A, fin iţi, -te, adj. Care n u depăşeşte valori oricît de mar/.
— V. fin i.
FIN lT *, -A , finiţi, -te, adj. (D espre produse, m ărfuri etc.) Care
a trecut prin toate fazele de transform are a materiei prim e ş; poate
fi întrebuinţat în scopul p e n tru care a fost fă c u t; term inat. — V.
tini.
F IN L A N D E Z , -A, finlandezi, -e, adi., s. m.
şi f. I. Adj. C are aparţine Finlandei sau
populaţiei ei, privitor la Finlanda sau la populaţia
ei. 2. S. m. şi f. Persoană care face parte din
populaţia de bază a Finlandei. — F r. F in -
la n d a is .
F IO L Ă , fidle, s. f. Flacon (mic) de sticlă,
cu gîtul strim t, închis erm etic, în care se
păstrează de obicei m edicam ente (în special
lichide injectabile). [ P r .: fi-o*] — F r. fio le .
F IO N C s. n. v. fio n g .
F IO N G , fionguri, s. n. (în v .) Fundă
(făcută din panglici cu ciucuri). [V ar.: fio n c s. n.] — N gr. fio n g o s
(tc. fiy o n g a ).
F IO R , fiori, s. m. Senzaţie (uşoară) de frig (însoţită de tre m u r );
p. ext. em oţie vie pricinuită de un sentim ent puternic (mai ales de
fric ă ); zguduire nervoasă.— L at. fe b ris .
F IO R D , fiorduri, s. n. G olf m aritim îngust şi in trat adînc în uscat
cu maluri abrupte, sinuoase şi înalte,
caracteristic pentru coasta de apus a
Peninsulei Scandinave. [ P r .: fi-ord]
— F r. f io r d .
F IO R IN , fiorini, s. m. (în v .)
M onedă care a circulat în vechiul
im periu austro-ungar ;, num e dat d i­
feritelor m onede cu circulaţie în
unele ţâri. [P r .: fi - o - . — V a r.: (înv.)
f i o r i n t s. m.J — It. fio r in o .
F IO R ÎN T s. m. v. f io r in .
F IO R IT U R Ă , fiorituri, s. f. O r­
n am ent muzical constînd dintr-o notă
sau d in tr-u n grup de note, indicate de
obicei cu sem ne muzicale mai mici
decît cele obişnuite, care se adaugă la fraza muzicală pentru a o în ­
frum useţa. [ P r .: fi-o-] — It. f i o r itu r a .
F IO R O S , -O Ă S Ă , fioroşi, -oase, adj. Care inspiră spaim ă, frică,
groază ; înspăim întător, groaznic, îngrozitor. ❖ (L egat de un adjectiv
sau de u n adverb prin prep. « d e », exprim ă ideea superlativului)
A h, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvintu-i (E M IN E S C U ). ♦ (înv.,
rar) Care dă fiori, care înfioară. [ P r .: fi-o-] — D in f i o r + suf. -os.
F IR , fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură,
de formă lungă şi subţire, o bţinut prin toarcerea îm preună
a mai m ultor fibre te x tile ; (prin restricţie) fibră textilă.
<> Fir de plumb = dispozitiv pentru determ inarea direcţiei
verticale, form at d intr-o sfoară subţire avînd atîrnutâ ia un
capăt o greutate metalică. O- Expr. A se ţine sau a sta, a-i
sta cuiva viaţa (num ai) intr-un f i r de aţă — a se afla în
prim ejdie de m o a rte ; a fi aproape ţie m oarte. Fir conducător
(sau călăuzitor) = direcţie de u rm a t; linie (de conduită).
Fir roşu = elem ent esenţial, idee conducătoare prezentă In
to t cuprinsul unei opere sau în to t cursul unei preocupări
sau al unei acţiuni. Firul apei = linie în matca unei ape
curgătoare, de-a lungul căreia apa are viteza cea mai mare.
♦ Fig. Şir neîntrerupt, desfăşurare continuă. Firul gin-
durilor. 2. Sîrm ă de telefon, de telegraf etc. 3. Şuviţă subţire
de a u r sau de argint, folosită la cusături de podoabă. 4. F ir de
(U rm at de determ inări introduse prin prep. * de *) Fiecare plumb
dintre elementele, d e . forma unui fir (1 ) lung şi subţire,
care alcătuiesc pârul, iarba e tc .; p. ext. un singur exem plar dintr-o
specie de plante erbacee. ❖ X oc. adv. Fir cu (sau de) f i r — bucată
cu bucată. De-a f i r a păr sau din fir în păr, de-a firu -n păr, din fir
 FIRAV — 305
pînă în aţă — cu d e-am ănuntul, cu m inuţiozitate. ♦ Bob (de nisip, de
mac etc.). <► L oc. adv. F ir cu fir ~ fiecare bob în p arte, bob cu
bob. ♦ Fig. (Rar) Fârîm ă, pic. — L at. f ilu m .
FÎR A V , -Ă, fir a v i, -e, adj. (D espre fiinţe) Care are o constituţie
delicată ; slăbuţ, plăpînd. [Acc. şi : fi r a v ] — Com p. v. sl. c h y ra .
F ÎR E , firi, s. f. 1. N atura în c o n ju răto are; lume. Loc. adv.
Peste fire = extrao rd in ar; în cel mai înalt grad. 2. F actură psihică şi
morală ; caracter, tem peram ent. 3. M inte, c u g e t; cum păt. O Loc. adj.
în toată firea — m atur, ajuns lâ dezvoltare d e p lin ă ; în deplinătatea
facultăţilor mintale, serios. ❖ Kxpr. A -şi veni in fire — a se reculege,
•* se dezmctici. A scoale (pe cineva) din fire a enerva (pe cineva), a
înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A -şi ţine (sau a-şi păstra)
irea — a se stăpîni, a-şi păstra cum pătul. A -şi pierde firea sau a se
pierde cu firea = a-şi pierde cum pătul, a se descuraja. A sg prăpădi
cu firea = a face to t p o sib ilu l; a se strădui. — V. fi.
F IR fiS C , -E Â S C Ă , fireşti, adj. 1. C onform legilor n a tu rii; al
naturii, din natură. 2, D e la sine în ţe le s ; natural, obişnuit, norm al.
(Substantivat, n.) N aturaleţe. — D in f i r e + suf. -esc.
F IR E Ş T E adv. N atural, bineînţeles; negreşit, desigur. — D in
f ir e -+■ suf. -eşte.
F IR E T , fireturi, s. n. Broderie cusută cu f ir ; găitan de fir. (Rar)
Fir de metal folosit la cusături şi la broderii. ♦ (L a pl.) H aine îm podobite
cu fireturi. — D in f i r + suf. -et.
F IR fiT IC , -Ă , firetici, -e, adj. (Reg.) Cu toane, furios. — Lat.
p h re n e tic u s (d u p k f i r e ) .
F IR E Z , fireze, s. n. (Reg.) F erăstrău de m înă. — M agh. f iire s z .
F IR E Z A R , firezari, s. m. Insectă mică, cu cioc, care îşi depune
ouăle în fructele necoapte (Rhynchites cupreus) ; p runar. — D in f ir e z
t - suf. -ar.
F IR F IR IC , firfirici, s. m. (în v .) M onedă mică de a rg in t; băncuţă.
[V ar.: f i r f i r i g s. m., f i r f i r i c ă s. i'.] — Sas f i f e r (după sfanţic).
F IR F IR IC Ă a. f. v. f ir f ir i c .
F IR F IR IC s. m. v. f ir f ir i c .
F IR IC E L , firiccle, s. n. D im inutiv al lui fir.
F I R I C l C A , firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lînoşi, frunze ascuţite
şi flori strînse m ănunchi la vîrful tu lp in ii ( Filago germanica). — D in
f ir + suf. -ic-ică.
F IR fD Ă , firide, s. f. A dîncitură lăsată în zid
sau în peretele unei sobe şi în care se p o t pune
diferite obiecte ; ocniţâ ; p. ext, deschizătură îngustă
în tr-un zid. — Bg. f i r i d a « ngr.).
F IR IM IT U R Ă , fit imituri, s. f. Bucăţică foarte
mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe
pîinea ; p. ext. bucăţică foarte mică d in tr-u n a lim e n t;
târîmă. — D in f â r lm a + suf. -(ă )tu r ă (după fir ) .
F IR IŞ O R , firişoare, s. n. Firicel. — D in f i r +
\ suf. -(i)şn r,
F IR IT IS E Ă L Ă s . f. v. h ir itis e a lă .
F IR IT IS i vb. IV . v. h ir i tis i.
F IR M A M E N T s. n. (Livresc) Bolta cerească.
— Fr. f i r m a m e n t (lat. lit. f ir m a m e n tu m ) .
F IR M Â N , firm ane, s. n. (înv. şi arh.) O rdin
emis de sultan p rin care erau num iţi sau m aziliţi guvernatorii şi
dom nitorii din provinciile im periului otom an. — T c . f e r m a n .
F fR M Ă , firm e, s. f. 1. Inscripţie executată pe zid sau pe o
placă, aşezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. şi
în care se notează denum irea, destinaţia, caracterul acestora; p. ext.
placă cuprinzînd această inscripţie. 2. D enum ire convenţională a unei
întreprinderi în ţările capitaliste. — G erm . F ir m a .
F IR M U L ÎŢ Ă , f i rmuliţe, s. f. D im inutiv al lui fir m ă .
F IR N IS s. n. Soluţie făcută din ulei vegetal şi oxizi metalici,
folosită la prepaiarea vopselelor şi a chitului sau d rep t g rund pentru
lemnărie. — D upă germ. [O ljfirn is.
F IR O S , -O A S Ă , firoşi, -oase, adj. (Rar) Care conţine (multe)
fire. — D in f i r 4- suf. -os.
F IR O S C O S , -O Â S A , firoscon, - oase, adj, (Fam . şi pop., adesea ir.)
Priceput la toate, învăţat şi deştept. ❖ (Substantivat) Are minte de firos-
cos, trebuie dai la învăţătură (S A D O V E A N U ). — D in filo z o f + [din]
f ir e scos.
F IR U Ţ , firu fe , s. n. (Reg.) Firicel. — D in f i r + suf. -uţ.
F tS Ă , fise, s. f. Placă mică de metal sau de os, care. în baza unei
convenţii, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în
localurile de consum aţie, la jocurile de cărţi etc. ♦ Piesă mică metalică
in formă de monedă, care introdusă în m ecanism ul unui autom at,
îl declanşează. Fisă de telefon. — Fr. f ic h e (< ngr.).
F IS C s. n. A dm inistraţia finanţelor statu lu i; serviciu de perce­
pere a impozitelor. — Fr. fis c (lat. lit. fis c u s ).
F IS C Â L , -A , fiscali, -e, adj. P rivitor la fisc, dc fis c .— Fr. fisc al.
F 1S C A L ÎS M s. n. Politică financiară caracteristică statelo r capi­
taliste. constind în perceperea, p rin diverse sistem e fiscale, a u nor
im pozite exagerate, în disp ro p o rţie cu veniturile p o p u laţiei. — D in
fis c a l suf. -ism.
F IS C A L IT A T E , fiscalităţi, s. f. Sistem de legi, de regulam ente,
de dispoziţii care privesc fixarea şi strîngerea im pozitetor. — D upă
fr. fis c a li td.
— FI ŢA
F IS IO N Ă , fisionez, vb. I. T ran z. A diviza u n nucleu atom ic în
mai m ulţi nuclei de atom i mai uşori. — F r. fis s io n e r .
F IS IO N Â R E , fisionări, s. f. Acţiunea de a fisiona.
FISILJN E, fisiuni, s. f. Fenom enul divizării u nui nucleu atom ic
în mai m ulţi nuclei de atom i mai uşori. — Fr. fis s io n .
F I S T Î C s . m. 1. A rbust din ţările calde,
cu flori verzi şi cu fructe c onţinînd sîm buri
comestibili (Pistacia vera). 2. F ru ct al fisti­
cului (1), cu sîm burcle verde, uleios şi
plăcut la gust. [V a r,: (2 ) f i s t i c s. m.] — T c
fis tik .
F IS T IC H IU , -tE , fistichii, adj 1. (înv.,
D e culoarea fisticului (2), verde-gălbui.
2. Fig. Curios, c iu d a t; extravagant. — T c .
fis tik i.
F IS T U L Ă , fistule, s. f. 1. Canal tubular
accidental, care merge de la u n proces
supurativ spre piele sau spre mucoasă şi se
term ină cu un orificiu. ♦ Canal artificial
făcut pe cale chirurgicală şi care duce de la Fistic
organele interne spre exterior. 2. U lceraţie
adîncâ în ţesuturile organism ului. — F r. f is tu le (lat. lit. f is tu la ) .
F IS U R Ă , fisurez, vb. I. T ran z. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta
fisuri. — D in f is u r ă .
F IS tJ R Ă , fisuri, s. f. C răpătură îngustă, plesnitură în tr-u n corp
solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). — F r. f is s u r e (lat. lit. fis s u r a ) .
F IŞ , fişuri, s. n. (T ipogr.) A mestec de litere de diferite caractere
şi corpuri, devenit in u tiliza b il; casă cu litere amestecate. — G erm . F isc h .
'FIŞA, fişez, vb. I. T ranz. A extrage pe fişe însem nări d intr-o lucrare
(ştiinţifică) scrisă. ♦ A întocm i fişe de bibliotecă. — D in fiş ă .
F lŞ Ă , fişe, s. f. 1. Foaie (mică) de hîrtie sau de carton pe care
îşi face însem nări cel ce strînge material pentru elaborarea unei opere,
♦ (în biblioteci) Foaie de carton de form at u nitar pe
care se trec date privitoare la o carte (autorul, titlul etc.).
❖ (în expr.) Fişă personală — act în care se trec datele
personale ale unui salariat, de către serviciul de cadre.
Fişă de sănătate — fişă în care se trec datele în legătură
cu sănătatea cuiva. 2. (T ehn.) Piesă de la capătul
unui cordon, care se introduce într-o priză etc. spre
a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc.
— F'r. fic h e .
F ÎŞ CĂ, fişti, s. i. (Reg.) Biciuşca.
F IŞ lC , fişicuri, s. n. 1. Sul de m onede metalice
aşezate una peste alta şi înfăşurate în hîrtie. 2. Coşuleţ
de hîrtie, în formă de con, p en tru bom boane, alune
etc — T c . fise k .
F IŞ IE R , fişiere, s. n. 1. Colecţie de f iş e ; catalog,
repertoriu. 2. D ulap în care se păstrează fişe ( 1 ) . Fişă
[ P r .: -şi-er] — F'r. f ic h ie r .
F IŞ ÎU , fişiuri, s. n. (F ranţuzism ) Broboadă. — F r. fic h u .
F IŞ T E C A R E pron. nehot. v. fie c a r e .
F IŞ T E IC Ă , fişteici, s. f. (Reg.) Bucată de păm înt lungă şi îngustă ;
fişie de păm înt.
F IŞ T I C Â R E pron. nehot. v. fie c a re .
F IT s. n. (în expr.) A trage la f i t = a lipsi de la datorie, în special
de la orele de şcoală. — C om p. germ . q u itt.
F IT E C E adj. neliot. (Rar) Fiecare. — D in f ie + te + c e.
F IT E C ÎN E pron. nehot. Fiecine, fiecare. — D in fie + te + c in e .
F IT lL , fitiluri, s. n. 1. F ir de bum bac răsucit sau ţesut, în formă
de sfoară, şiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins,
în mijlocul lum inărilor sau în tr-u n lichid inflamabil din aparatele de
lum inat. ♦ (Azi rar) F ir de bum bac răsucit sau ţesut care serveşte,
îm preună cu cremene#, la aprins. 2. Ş n u r m uiat într-o substanţă infla­
mabilă, servind altădată la transm iterea focului pentru aprinderea încărcă­
tu rilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea explozibilelor în mine,
în cariere e tc .; tub făcut din metal sau d in tr-u n m aterial textil şi um plut
cu m aterial inflam abil, servind în acelaşi scop. ❖ Expr. A băga (sau
a v îrî) un fitil (sau fitilu ri) = a face intrigi, a prcvoca discordie. A
pune (sau a da) cuiva fitil = a aţîţa, a întărită pe cineva. — T c. fitil.
F ÎT IN G , fitinguri, s. n. Piesă cu ajutorul căreia se poate face o
prelungire, o schim bare de direcţie, o derivaţie etc. la conducte metalice
pentru fluide. — G erm . F ittin g (< engl,).
F IT O P A T O L O G lE s. f. Ştiinţă care studiază bolile plantelor.
— Fr. p h y to -p a th o lo g ie (< gr.).
F IT O T E H N ÎE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu tehnica culturii plan­
telor de cîm p, în scopul obţinerii unei producţii cît mai bogate şi de
calitate cît mai bună. — Fr. p h y to te c h n ie (< gr.).
F IT O T E R A P ÎE s. f. R am ură a fitopatologiei, a entomologiei şi a
zoologiei agricole, care se ocupă cu mijloacele de prevenire şi de com ­
batere a bolilor, a paraziţilor şi a dăunătorilor plantelor cultivate. — Germ .
P h y to th e r a p ie (< gr.).
F IT O T O X IC , -Ă, fitotoxici, -e, adj. (D espre substanţe) Care
otrăveşte plantele. — F r. p h y to to x iq u e (< gr.).
F IT U Î, fituiest, vb. IV. (Rar) 1. T ran z. A cheltui, a consum a în
întregim e (o sum ă de b a n i); a isprăvi, a term ina. 2. R efl. A se achita
faţă de cineva de o datorie. — D in fit.
F ÎŢ Ă , fije t s. f. (Reg.) Leliţă.
F IŢ E - 306 —
F lŢ E s . f. pl. (F am ., în ex p r.) A face fiţe « « a face m ofturi, a se
sclifosi.
F IŢ fU C A , fiţu id %s. f. Petic de hîrtie pe care se fac diferite însem ­
nări. ♦ N um e d isp re ţu ito r dat unei gazete fără în sem n ătate.— Comp.
germ . F itz e l.
F IU , fii. s m . 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu
părinţii săi ; e m il. fecior. ♦ (L a voc.) Form ulă afectuoasă cu care se
adresează cineva mai în vîrsta cuiva mai tînâr. 2. Fig. Cetăţean, m em ­
b ru al unei colectivităţi de care se sim te foarte a ta şa t.— Lat. filiu s.
F IU L A R E 9 fiulări, s. f. Hulfeu de jug. ♦ Fiecare d in tre vergelele
care leagă corm ana de tru p iţa plugului. — Lat. * f ib ( u ) la r ia (< ftb u la ).
F IU L feŢ , fiu fe ţit s. m. D im inutiv al Iui fiu . [ P r .: fi-u-]
F IU T interj. (Rar) Exclamaţie p rin care se exprim ă dispariţia
rapidă a cuiva sau a ceva.
F I tlŢ , fiu ţi. s. m. (Pop.) Fiuleţ. — D in f iu + suf. ~uţ.
F IX , -A, fi* *i, -xet adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu-ş» -schimbă
locul sau p o z iţia ; nemişcat, neclintit. ♦ Care se află în tr-u n raport
vrem elnic de stabilitate faţă de alte elem ente. Preţuri fix e . O Expr.
Ide* fix ă =■ idee care preocupă perm anent pe cineva, care îl împiedică
să se gîndească la altceva. 2. (D espre oră) Precis, — Fr. fix e (lat. lit.
fixus).
FIX A , fix e z, vb. I. T ran z. 1. A prinde, a înţepeni, a întări ceva
tn tr-u n toc din care să nu se poată clinti. ♦ A se uita ţintă la cineva
sau la c e v a ; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici
undeva. 2. A stabili o dată, o oră, un preţ e t c .; a determ ina, a hotărî.
♦ Refl. A se hotărî într-o anum ită privinţă. 3. (C him .) A aduce un
corp într-o stare din care să nu se mai schim be, a împiedica să se
volatilizeze. 4. A dizolva sărurile de argint, nedescom puse su b influenţa
lum inii, din stratul sensibil al m aterialului fotografic. 5. A face ca
un colorant să pătrundă în fibra textilă, astfel incit fibra să. n u se
decoloreze. ♦ A acoperi un desen cu u n fixativ, — Fr. fix e r.
F IX A R E s. f. A cţiunea de a fix a .
F IX A T ÎV j fixa tive, s. n. Soluţie incoloră de răşină în eter, alcool
dau benzină, cu care se stropesc desenele executate cu cărbune, creion
iau alte m ateuale sfărimicioase, pentru a le feri de ştergere. +
Fixator. — F r. fix a u f.
F IX A T O R , fixatori, s. m. Substanţă sau amestec de substanţe
chimice cu care se face insensibil la lum ină m aterialul fotografic expus
şi developat.— D upă fr. f ix a ie u r .
F IX IS M s. n. T eorie biologică neştiinţifiefi, care susţine că speciile
animale şi vegetale sint invariabile. — Fr. fix ism e ,
F IX tS T , • K tfix iţti, -ste, adj. Care ţine de fixism, privitor la fixism.
Fr. fix iste .
F IX IT A T E s . f. Starea, caracterul a to t ceea ce este fix ; im obili­
tate. imuabilitate. — D upă fr. fix lie .
F ÎZ IC , -A» fizici, -e, adj. I. Care se reforă Ia corpul fiinţelor vii,
in special ia activitatea muşchilor. ♦ (Substantivat, n.) Aspectul exterior
<*i unei persoane. 2. Care se referă ia materie, m a te ria l; concret. *>
Geografie fizică =» ram ură a geografiei avînd ca obiect studiul naturii
suprafeţei terestre ş; a m ediului geografic. 3. Care se referă la m eto­
dele fizicii. la lenom encie cu care se ocupă fizica.—F r. p h y s iq u e (<gr.).
F tZ IC A s. f. Ştiinţă fundam entală din ciclul ştiinţelor naturii, care
•fudiuză prop ru tâţile şi stru ctu ra materiei, formele mişcării ei şi legile
generale ale fenom enelor naturii anorganice. ♦ M anual care cuprinde
elementele aceste; ştiinţe. — F r. p h y s iq u e (< gr.).
F IZ IC E Ş T E adv, S ub raportul fiz ic ; în ce priveşte fizicul. — Din
fiz ic -t sui. -efte.
F IZ IC IA N , -Ă, fizicieni, ~e, s. m, şi f. Persoană care se ocupă cu
studiul fizicii, specialist în fizică. [ P r .: -ei-an] — Fr. p h y s ic ie n .
F IZ IO C R A T , fiziocrafi, s. m. A dept al unei doctrine economice
burgheze apărute in secolul al X \ 111-lea în Franţa, care susţinea
că numai munca depusă in agricultură este producătoare de valori noi.
I P r .: -ai-o-] — Fr. p h y s io c r a te (< gr.).
F IZ IO C R A T IC , -A , fizio c ra tid , -e, adj. Care aparţine concepţiti
fiziocraţilor. in legătură cu concepţia fiziocraţilor. [ P r .: -zi-o -\ — Fr.
p h y s io c r a tiq u e .
F IZ IO L O G , fiziologi, s. m . Persoană care se ocupă cu fiziologia.
( P r . : -ai-o-j — 1-r. p h y s io lo g u e (< gr.).
F IZ IO L O G IC , -A , fiziolouid, -e, adj. Care aparţine fiziologiei,
privitor la fiziologie. O Ser fiziologic — lichid preparat steril din apă
şt sare, care imită compoziţia serului sanguin şi care se injectează în
organism sub formă de perfuzii sau ca dizolvant al u n o r m edicam ente.
[ P r .: -zi-o-] — Kr. p h y s io lo g iq u e .
F IZ IO L O G ÎE s. f. Ram ură a biologiei care studiază funcţiile
organelor şi fenomenele vieţii la animale şi la vegetale. ♦ M anual care
cuprinde elem entele acestei ştiinţe. [Pr. : -zi-o-] — Fr. p h y sio io g ie
(< gr->
F IZ IO L O G lS T , -A , fiziologişti, -ste, s. m . şi f. (Rar) Fiziolog.
— Fr. p h y s io lo g is te .
F IZ IO N O M IE , fizionom ii, 6. f. 1. Totalitatea trăsăturilor feţei
cuiva şi expresia particulară a e i ; chip. <* Expr. Joc de fizionomie —
mimică. 2. Fig. C aracter distinctiv, înfăţişare particulară (a unei
epoci, a unei colectivităţi um ane etc.). [ P r . : -zi-o-} — F r. p h y s io n o m ie
(< *r.),
F IZ IO N O M IS T , -A , fizionom işti, rSte, s. m . şi f. Persoană care
se străduieşte să cunoască caracterul oam enilor d u p ă trăsătu rile feţei
lor. [ P r .: -zi-o-} — F r. p Jx y sio n o m iste .
FÎS T tC E A L Â
F IZ IO T E R A P IE s. f. T ratam e n t medical cu ajutorul agenţilor
fi2ici naturali (lum ină, apă etc.) [ P r .: -zi-o-] — F r. p h y s io th e ra p ie
(<gr.).
F lL interj. (A desea repetat) Cuvînt care redă zgomotul produs de
fîlfîitul aripilor. — Onom atopee.
F lL F A Î vb. IV. V. fîlfîi.
F lL F Ît, pers. 3 fî'fiie , vb. IV. Intranz. 1. (D espre păsări) A da
din aripi, producînd zgom otul caracteristic care însoţeşte zborul.
2. (D espre o pînză, un steag etc.) A se leeâna în băraia vîntului : a
flutura. 3. (D espre o flacără) A pilpîi. [V ar.: fâ lfîi, f îlfă i vb. IV]
— D in fîl.
F ÎL F ÎÎR E , filfiiri, s. f. Acţiunea de a fi/fii $i rezultatul ei. + Bătaie
de aripi însoţită de zgomotul caiacteristic zborului.
F ÎL F ÎtT s. n. Faptul de a fî{ tii; zgomot caracteristic produs de
mişcarea aripilor în tim pul zborului.
F ÎL F ÎIT O R . -O A R E , fîlfitton, -oare, adj. (Rar) C ate fîlfîie (2).
— D in n if is + suf. -(i)to r .
F ÎL F ÎIT U R Ă , fîlfiitu ri, s. f. (Rar) Fîlfîit. — D in f î l f î i + suf.
-(i)tu tă .
F ÎN s . n. Iarbă cosită şi uscată, servind ca nutreţ pentru vite. — L at.
fe n u m .
F ÎN A R a. n. v. fa n a r.
F lN A T , f fnaţuri, s. n. 1. C îm p pe care se lasă să crească iarbă
dest;nată sa devină fîn. 2, (Rar) Fin. [Pl. ş i: ftnafe] — Lat. * fe n a -
c iu m .
F Î N A ţA s . f. v. f in e a ţă .
FÎN Ă R ÎE ,///îâf;V , s. f. Fînaţ ( I ); locul unde se fac clăile sau căpi­
ţele. ♦ Şură, magazie unde se păstrează fînul. — Din fîn -t- suf. -arie.
F ÎN E Â Ţ Ă , fineţe, s. f. Fînaţ (1). V a r.: f î n â ţ ă s. f.] — Lat.
* fe n ic ia [prataj.
F Î N lş O R s . n. (Pop.) D im inutiv al lui fîn.
F ÎN T ÎIO A r A s. f . V . f în tîn lo a r ă .
F lN T ÎN Â R , fintinari, s. m. Persoană care se ocupă cu săparea,
repararea şi întreţinerea fîntînilor. — Din f in t în ă + suf. -ar.
F ÎN T ÎN A , fintini, s. f. 1. G roapă cilindrică sau prism atică (cu
pereţii pietruiţi), cu ghizduri împi«\iui, săpată în păm înt pînă la nivelul
unui strat de apă si care serveşte la alimentarea cu apă ; puţ. ❖ Expr.
A căra aţ>ă la fîntină — a întreprinde acţiuni zadarnice, a depune o
muncă inutilă. ♦ C onstructie (de zid) care adăposteşte o sursă de
apă, servind la distribuirea apei sau ca elem ent arhitectonic decorativ
în parcuri, pe străzi etc. 2. (Reg.) Izvor. [Pl. ş i : (rar) fintSne) — Lat.
fo n ta n a .
F ÎN T ÎN E A lfin t(n eh s. f. (Rar) Fîntînîţă. — D in f in t în ă f suf. -ea,
F IN T ÎN IO A R A , fintînioare, s. f. (Rar) F întîniţă. [ P r .: -ttioa-. —
V a r.: f în t iio â r â s. f.] — D in f în i tn ă ■] suf. -(i/o a ră .
F ÎN T lN tŢ Ă , fintiniţe, s. f. (Rar) D im inutiv al lui fintînă.
F ÎR N lt, fir n ii, vb. IV. Intranz. A vorbi pe n a s; a fonfăi. — O no­
matopee.
F ÎR N ÎlT , -A, fîm iifi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbeşte
pe nas ; fonf. — V. firnii.
F lR Ş lT s . n. v. s fâ rş it.
F lR T A l, fîr ta ie , s. n. (Reg.) Sfert. [V a r.: f î r t â l s. n.] — M agh.
fe rtâ ly (< germ .).
F ÎR T A L s. n. v. f îr ta i,
F ÎR T A T j firtaţi, s. m. Prieten nedespărţit al cuiva, legat prin
jurăm înt pînă la m oarte; frate de cruce. ♦ Tovarăş, ortac. ❖ (T erm en
cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ţine să-i arate
prietenie) Ale cui sint cirezile as tea, firta ţilo rî (IS P IR E S C U ). [V a r.:
f â r t â t s. m.] — D in f r a te -f- suf. -at.
F ÎR T A Ţ ÎE s. f. (Rar) Legătură între doi f îr ta ţi; prietenie,
tovărăşie. [V ar.: f ă r t ă ţ i e s. f.] — D in f i r t a t -f suf. -ie,
F ÎS interj. C uvînt care imită zgomo­
tul produs de un gaz care se scurge
cu presiune p rin tr-u n orificiu strim t.
—Onom atopee.
F ÎS Ă , fise, s. f. N um e dat ntat
m ultor specii de păsări m igratoare mici
(înrudite cu ciocirlia), de culoare cafenie-
cenuşie, cu pîntecele albicios (A n th u s).
F ÎS Ă ! vb. IV. v. fîs îi.
FÎSÎ1, fîs ii, vb. IV. Intranz. 1. A
produce un zgomot şuierător şi surd. 2.
(D espre fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere,
a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. [V a r.:
fîs â i vb. i \ ] — D in fis.
FlS ÎlA L Ă g fîsreli, s. f. Zgom ot şuierător produs de ieşirea unui
gaz p rin tr-u n orificiu strim t. — D in fis ii suf. -eală.
F lS ÎÎR E , fisiiri, s f. Acţiunea de a fisii.
F ÎS IÎT s . n. Fîsîială. — V. fisii.
F Î S Î I T O r A , fisiituri, s. f. Fîsîială. — D in f îs ll + «uf. -( i)tu r ă .
F Î S T Î C s. m . v. fis tic .
F Î S T Î C E A lA s. f. (F am .) Zăpăceală.— 'D in f is tic i + suf. - eală ,
F ÎS T ÎC I — 3 07 — FLĂCĂUAŞ

F ÎS T ÎC l, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (F am .) A-şi pierde cum pătul în faţa FL A M B A J, flambaje, s. n. A cţiunea de a flam ba. — F r. f la m b a g e .
unei întîm plări n e a şte p ta te ; a se intim ida, a se zăpăci. — D in fis tic . F L A M fN G O , flam ingi, s. m . Pasăre m are m igratoare de apă,
F ÎS T ÎC ÎR E s . f. A cţiunea de a se fistici. cu gîtul şi cu picioarele lungi şi cu pene roşii la aripi şi pe spate
FÎŞ interj. (A desea repetat) C uvînt care im ita zgom otul produs de ( Phoenicopterus ruber anliquorum). — G erm . F la m in g o .
mişcarea frunzelor, a hîrtiei etc. — Onom atopee. F L A M U R Ă , flam uri, s. f. (Poetic) Steag, drapel. — N gr. f la m -
F lŞ Ă lA L A s . f. V . fîş îia lă . m u r o n (< lat.).
F ÎŞ C Ît, fîşcîi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A şuiera (printre dinţi sau F L A N Â , flanez, vb. I. Intranz. (F ran ţu ­
cu ajutorul degetelor) ; a fluiera. — D in fîş. zism) A hoinări. — Fr. f lâ n e r .
F lŞ C ltT s. n. (R eg,) Faptul de a fîşc ii; şuierătură (printre dinţi F L A N C , flancuri, s. n. 1. Extrem itatea
sau cu ajutorul degetelor). laterală a unei formaţii sau a unui dispozitiv
de luptă. <* Loc. adj. (M ii.) De flanc — dintr-o
F ÎŞ C IIT O A R E , fîşciitori, s. f. (R eg .) M ic instrum ent cu care se parte. ❖ Loc. adv. în fla n c (cite unul) --
şuieră. — Dtn fîş c îi + suf. -(i)to a re. unul în spatele altuia. 2. Foaie de carton,
F ÎŞ C ÎIT U R Â , fîşcîituri, s. f. (Reg.) Fîşcîit. — D in f îş c îi 4 suf. de celuloid, de plum b sau de ceară, folosită
- (i)tură. în poligrafie pentru prepararea, prin presare,
FÎŞÎE , fîşii, s. f. 1. Bucată lungă şi subţire (de pînză, de piele etc.), a m atriţelor de stereotipie şi de galvano-
tăiată sau ruptă din tr-o bucată mai mare. 2. (C u determ inări introduse plastie. — Fr. fla n c .
p rin prep. • de *, arătînd natura terenului) Suprafaţă lungă şi îngustă FL A N C A , flancl^ez, vb. I. T ran z. A apăra,
de teren. [V a r.: fă ş ie s. f.] — Din fa ş ă 4- suf. -ie. a sprijini, a proteja floncul unei unităţi militare.
FÎŞ IÎ vb. IV. v. fîşîi. — F r. f la n q u e r .
F ÎŞ IlT s. n. v. f iş a t. FL A N C A R E , flancări, s. f. A cţiunea de a
flanca.
F ÎŞ IIT O R A s . f. v . f îş iitu r ă .
FL A N E A s . f. v. fla n e lă . Flam ingo
F iŞ IO A R A , fişioare, s. f. D im inutiv al lui fişie.
FL A N fiL s. n. v. fla n e lă .
F lŞ Îl, pers. 3-fişîie, vb., IV. Intranz. A produce zgomotul carac­
teristic provocat de frunzele mişcate de vînt, de htrtia răsfoită, de m işcarea FL A N fiL Ă , flanele, s. f. 1. Ţ esătură uşoară d e lînă sau de
unei ţesături de mătase etc. [V a r.: fîş ii vb. IV] — D in fîş. bum bac, moale şi pufoasă. 2. îm brăcăm inte de lînă (mai rar de bum bac)
tricotată, în formă de pieptar sau de cămaşă scurtă. V. pulover. [V a r.:
F ÎŞ llA L Ă , fişîieli, s. f. Fîşîirc. [V a r.: fîş ă iâ lă s. f.] — D in fîş îi + (pop.) f la n e â s. f., f la n e l s. n.] — Fr. fla n e lle .
suf. -eafâ.
F L A N E L t)T A ,fla n e lu ţe , s. f. D im inutiv
F ÎŞ ÎlR E , fişîiri, s. f. A cţiunea de a fîşîi. al Iui flanelă.
F ÎŞ ÎÎT s. n. Zgom ot produs de frunzele mişcate de vînt, de iarba FL A N Ş Ă , flanşe, s. f. Piesă plată care
tăiată de coasă, de hîrtia răsfoită, de mişcarea unei ţesături de mătase serveşte la îm binarea în prelungire sau de
etc. [V a r.: f îş iit s. n.] — V. fîşîi. ramificaţie a diferite piese, conducte etc.
F ÎŞ ÎIT O R , -O Â R E , fîşiitorit -oare, adj. (Rar) Care fîşîie. — D in — G erm . F la n s c h e .
fîş îi -+- suf. -(i)to r . F L A S C , -A, flasci, -e, adj. M oale,
F Î Ş IIT O rA , fîşiituri, s. f. Fîşîit. [V ar.: f î ş i i t u r ă s. f.] — Din fleşcăit. ♦ Fig. Fără vigoare, fără energie Flanşă
flş îi + suf. -(i)tu r ă . ♦ ( 'f e lin .; despre corpuri solide) Fără
F lŞ N E A Ţ Ă , fîşneţe, adj. f. (F am ., despre o fată, o fem eie; adesea rezistenţă la turtire, la răsucire sau la încovoiere. - Fr. fla s q u e .
substantivat) Iute, sprintenă, neastîm părată, vioaie. — D in fiş n i (puţin F L A Ş N E T A R , flaşnetari, s. m. M uzicant am bulant care cîntfi
folosit) + suf. -eaţă. din flaşnetă. — D in f la ş n e t ă -1- suf. -ar.
F lŞ T IC A , fîştic, vb. I. Refl. (Reg.) A se furişa. — O nomatopee. FL A Ş N E T Ă , flaşnete, s. f. M ică orgă
F ÎŢ Ă , ftţe, s. f. (Reg.) Orice peşte mic (care înoată repede). — Post- mecanică portativă, acţionată prin învîrtirea
verbal al lui fîţii. unei manivele. — G erm . F ia s c h n e tt.
F Î T IŞ O A r A , fîţişoare, s. f. D im inutiv al lui fîţă . FL A T A , flatez, vb. I. T ran z. A măguli.
F ÎŢ ÎÎ, f i fii, vb. IV. 1. T ran z. (D espre animale) A mişca repede — Fr. f l a t t e r .
coada. ❖ Intranz. Tot jucind şi fîţîin d din coadă zicea. . . (ISP1R ESC U ). FL A T A T , -Ă , fla ta ţi, -te, adj. M ăgulit.
2. Refl. A se mişca încoace şi încolo, fără astîm păr. ♦ (Rar) A face — V. flata.
nazuri, fasoane. — O nom atopee.
FL A U T , fla u te t s. n. In stru m en t m uzi­
F lŢ Îl L Ă , ftţîieli, s. f. Faptul de a (se) f î ţ i i ; um blet fără rost, cal de suflat, cu registru superior, alcătuit
agitat, d in tr-u n loc in tr-altul. d in tr-u n cilindru îngust de lem n sau de
F Î Ţ llT s. n. Fîţîială. — V. fiţii. metal, cu găuri şi cu clape. [ P r .: fla -u t]
F L A C A R Ă , flăcări, s. f. 1. M asă liberă de gaze, care iese d in tr-u n — It. fla u to .
corp solid sau d in tr-u n lichid aprins şi care arde cu dezvoltare de căldură F L A U T IS T , -Ă , flautişti, -ste, s. m.
şi de lum ină ; parte luminoasă, mobilă, care se înalţă ca o lim bă de foc şi f. Persoană care cîntă din flaut. [P r.: fla~u-] — It. f la u tls ta .
d in tr-u n corp aprins ; pară. E xpr. A f i in flăcări = a ard e p u te r­ F L Ă C Ă I, flăcăiesc, vb. IV. In tran z. (Reg.) A trăi ca flăcău
nic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. înflăcărare, pasiune ; c ă ld u ră ; (n e în su ra t); a-şi petrece
strălucire. [Pl. ş i: flăcări, flacăre] — Lat. 'f l a c c u l a ( ~ fa cu la ). tinereţea ca flăcău. — D in
FL A C O N , flacoane, s. n. Sticluţă de m edicam ente, de parfum uri flă c ă u .
etc., închisă erm etic. — Fr. fla c o n . F L Ă C Ă IA N D R U ,
F L A C O N A Ş , flaconaşe, s. n. D im inutiv al lui flacon. flăcăiandri, s. m. Flă­
F L A G fiL , flageluri, s. n. Calam itate, în special boală, epidemie. cău mai tînâr. [Pr.: -că- F laut
[Pl. ş i : flanele] — L at. lit. f la g e llu m . ian-] — D in f lă c ă i (p!.
lui flă c ă u ) 4- $\ii.-andru-
FL A G E L A , flagelez, vb. 1. T ran z. A bate tare cu biciul, cu vergile
e tc .; a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul. — F r. f la g e ile r FL Â C Ă IÂ Ş , flăcăiuşi, s. m . D im inutiv al lui flăcău. [P r.: -că-iaş]
(lat. lit. fla g e lla re ). F L Ă C Ă tE s. f. T im p u l petrecut de cineva ca flăcău. — Din
F L A G E L A R E , flagelări, s. f. A cţiunea de a flagela. f lă c ă u 4 suf. -ie. ■
F L A G R A N T , -A.,-flagranţi, -te, adj. Care sare în ochi ; izbitor, F L Ă C Ă IE Ş T E adv. Ca flăcăii, ca al flăcăilor. — D in f lă c ă u 4-
evident. ❖ Flagrant delict = delict descoperit chiar în m om entul suf. -eşte.
tăvîrşirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consum at. — F r. f la g r a n t F L Ă C Ă ÎM E s. f. M ulţim e de flăcăi. — D in f lă c ă u 4 suf. -ime,
(lat. lit. f la g r a n s , -n tis). F L Ă C Ă R Â IE , flăcăraie, s. f. 1. Flacără m a re ; vîlvătaie, pălălaie.
F L A lE R , flaiere, s. n. M aşină special construită pentru a toarce 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descom ­
fire g ro a s e .— G erm . F ly e r (< engl.). punere şi care apar uneori pe păm înt, mai ales deasupra locurilor
F L A IM O C , flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. mocirloase. — D in f la c a r ă 4 suf. -aie.
F L Ă C Ă R iE s . f. (Rar) Flăcăraie. — D in f l a c ă r ă 4 suf. -ie.
FLA JEO LfST, flajeolete, s. n. 1. In stru m en t muzical de lem n sau
de metal, asem ănător cu flautul şi folosit în orchestre şi în fanfare. F L Ă C Ă R U IE , flăcărui, s. f. Flacără mică. — D in f l a c ă r ă 4-
2. Sunet armonios produs la vioară sau la violă, p rin tr-o apăsare suf. -uie.
uşoară a coardei. [ P r .: -je-o-J — Fr. fla g e o lc t. FL Ă C Ă U , flăcăi, s. m. T în ă r n e în s u ra t; fecior, june. ❖ Flăcău
FL A M A N D , -A, flam anzi, -de, adj., s. m. şi f. 1. Adj. C are apar­ tomnatic (sau stătut) — bărbat care a tre c u t de prim a tinereţe şi nu
ţine Flandrei sau populaţiei ei, privitor la Flandra sau la populaţia ei. s-a însurat. — Com p. v. sl. c h la k u « holtei *.
2. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a F L Ă C A U A N , flăcăuani, s. m . (Reg.) Flăcăiandru. — D in f lă c ă u
Flandrei, — Fr. F la m a n d . 4 suf. -an.
FL A M B A , flam bez, vb. I. T ran z. 1. A trece u n in stru m en t medical F L Ă C Ă U A N D R U , flăcăuandri, s. m . Flăcăiandru. — D in f lă c ă u
prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid după ce + suf. -andru.
a fost supus Ia com presiune şi şi-a pierd u t stabilitatea form ei iniţiale.
— F r. f la m b e r . F L Ă C Ă U Â Ş , flăcăuaşi, s. m . Flăcăiaş. — D in f lă c ă u 4 suf. -aş.
FLĂCĂUŞ — 308 l'L O C Ă I

F L Â C Ă O Ş, flăcăuţiy s. m . (Rar) Flăcăiaş.— D in f lă c ă u -{- suf. -i/f. F L E Ş C Ă R Â IE s. f. N oroi m ult şi subţire. — D in f le a ş c ă -f suf.
F L Ă M ÎN D , -Ă, flă m în zi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care -ăraie.
sim te senzaţia de foamfe. căruia îi este foame. — L at. f la m a n d o . FL E X IB IL , -A, flexibili, -e, adj. 1. Care se poate îndoi uşor, fără
F L Ă M ÎN Z A R E , flăm înzări, s. f. (Reg.) Parte a corpului anima­ să se r u p ă ; elastic, mlădios. 2. (D espre părţi de vorbire) Care îşi
lelor situată intre pulpa piciorului dinapoi şi coaste, form înd o adînci- schim bă form a pentru a exprim a diferite raporturi gramaticale. — Fr.
tură ; deşert. — D in f lă m în z i (pl. lui flă m in d ) -+- suf. -are. fle x ib ile (lat. lit. fle x ib ilis).
F L Ă M ÎN Z I, flămînzesc, vb. IV. Intranz. A fi flăm înd, a sta m ultă F L E X IB IL IT A T E s. f. Calitate, însuşire a ceea ce este flexibil.
vrem e nem încat, a suferi de foame. ♦ T ran z. A ţine pe cineva — F r. f le x ib ilite (lat. lit. fle x ib ilita s , -a tis).
nem incat. — Din f lă m in d . F L E X IO N A R , -Ă, flexionari, -e, adj. (G ram .) Care are flexiune.
F L Ă M ÎN Z l CĂ s. f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă şi cu florile [P r.: -xi-o-] — D upă fr. fle x io n n e l.
galbene (Draba nemorosa). — D in f lă m în d + suf. -ied. F L E X IU N E , flexiuni, s. f. 1. încovoiere, îndoire ; mlădiere. 2. T o ta ­
F L A M lN Z lR E s . f. A cţiunea de a flăm înzi. litatea schim bărilor pe care le suferă form a unui cuvînt pentru a exprim a
diferite raporturi gramaticale. [ P r .: — F r. fle x io n (lat. lit.
FL Ă M ÎN Z I T, -Ă, flă m în ziţi, -te. adj. Care nu a m încat de multă fle x io , -onis).
v re m e ; înfom etat, hămesit. — V. flăm înzi.
F L IG O R N , fligornuri, s. n. Instru m en t muzical de suflat, făcut
F L E A C 1 s. n. v. fle c . din alamă şi prevăzut cu clape. — G erm . F liig e lh c rn .
FLEA C *, fleacuri, s. n. 1. L u cru de mică im portanţă, de n im ic ; F L lN T Ă , flin te , s. f. Puşcă cu
bagatelă. ♦ O m de nimic ; secătură. 2. (L a pl.) Vorbe de clacă ; nim icuri, fitil, cu ţeavă lungă, cu cocoş şi cu
palavre. — G erm . F le c k . cremene, folosită în trecut. — M agh.
F L E A N C Ă s . f. (Fam ., depr.) G ură. <► Expr. Ţ in e -ţi (sau înclii- flin ta (< germ .).
de-ţi, tacă-ţi) fleanca! — taci I n u mai vorbi iărâ socoteală! [V ar.: F L IN T U L lŢ Ă , flintuliţe, s. f. D i­
f le o â n c ă , fJ e o â rc ă s. f.J m inutiv al lui flintă.
F L E Â N D R Ă s . f. v. f le a n d u r ă . F L IR T , flirturi, s. n. Conversaţie
F L E A N D U R Ă , flenduri, s. f. O biect de îm brăcăm inte ru p t, s tric a t; uşuratică între u n bărbat şi o femeie. Flintă
zdreanţă, buleandră. [V ar.: f le â n d r ă s. f.] — Sas f la n d e r . ♦ Legătură de dragoste uşoară, nesta­
F L E A Ş C interj. C uvînt care redă sunetul produs cînd lovim un tornică. ♦ Persoana cu care întreţii o astfel de le g ă tu ră .— F r. f li r t.
corp moale (şi elastic). [V ar.: fle o ş c interj.] — O nomatopee. F L IR T A , flirte z, vb. I. Intranz. A susţine o conversaţie uşu­
FL E Ă ŞC Ă s . f. 1. M aterie moale şi apătoasă, fără consistenţă. ratică cu o persoană de sex opus. ♦ A întreţine cu cineva legături de
♦ Fig. O m moale, m oliu. 2. (Pop.) Palm ă, lovitură dată cu palm a. dragoste uşoară şi nestatornică. —- F r. f li r te r .
— D in fle a şc . FL1Ş s. n. (Geol.) A nsam blu de terenuri, constituite din conglo­
F L E B lT Ă , flebite, s. f. Inflam aţie a vinelor. — F r. p h le b ite m erate, gresii, argilă şi m arnă, sedim entate într-o m are în tim pul cînd
fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deverii u n lanţ
(< gr-). m untos. — F r. fly sc h .
FL E C , flecuri, s. n. Petic aplicat pe tocul încălţăm intei. [V ar.:
f le a c s. n.J — G erm . F leck . F L IT , flitu ri, s. n. (Reg.) Bot. rit.
F L E C A R , -Ă , flecari, -e, s. m. şi f. Persoană căreia îi place să F L O A R E , flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele
vorbească m ulte, să spună fle a c u ri; lim but, guraliv, palavragiu. — D in de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frum os şi variat
f le a c + suf. -ar. colorată. O (La sg. cu înţeles colectiv) Salcîm ii plijii de floare (T O P ÎR -
F L E C Ă R E A L Ă , flecăreli, s. f. V orbărie fără rost, vorbă de clacă; C E A N U ). ❖ Loc. adj. în floare = înflorit, în perioada înfloririi;
flecărie. — D in f le c ă r i + suf. -eală. fig. în toată strălucirea, în plină putere, frum os, zdravăn. în floarea
vîrstei — tînăr. ❖ Expr. Floare la ureche = lucru de puţină însem nă­
F L E C Ă R l, flecăresc, vb. IV. Intranz. A spune fleacuri ; a trăncăni. tate, care n u produce îngrijorare. De florile mărului sau de flo ri de cuc =
❖ T ranz. Decît să flecar iţi la glume. . . mai bine spuneţi-vă fiecare basmul în zadar, degeaba. A stringe degetele floare — a strînge degetele cap la
său (IS P IR E S C U ). — D in f le c a r . cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori ( I I ) colorate. 3. Compuse :
F L E C Ă R ÎE , flecarii, s. f. Flecăreală. — D in f le c ă r i + suf. -ie. floarea-soarelui = plantă erba­
cee cu tulpina înaltă, cu floarea
F L E C U l1, flecuiesc, vb. IV . Refl. (Reg.) A se muia. a se fleşcăi, m are, galbenă, îndreptată spre
a se sfârima ; a se moleşi. soare; se cultivă pentru sem in­
FL E C U l*, flecuiesc, vb. IV. T ran z. A p u n e flecuri la încălţăm inte. ţele ei oleaginoase ( Helianthus
— D in fle c . annuus) ; sora-soarelui; (reg.)
floarea-brumei = b rîn d u ş ă ;
F L E C U lT , -A , flecuiţi, -te, adj. M uiat, fleşcăit; moleşit. — V. (reg.) floare-domnească =
f lecui1. garoafă, g a ro fiţă-d e-m u n te ;
F L E C U Ş T E Ţ , flecuşteţe, s. n. D im inutiv al lui fleac. floare-de-colf sau fluarea-
reginei, floarea-doamnei =
F L E G M A T IC , -Ă, flegm atici» -e, adj. C u caractcr nepăsător, cu mică plantă erbacee, cu
sînge rece ; im perturbabil, calm, liniştit. — Fr. f le g m a tiq u e (< gr.). frunzele albicioase, pufoase şi
F L E G M Ă 1, flegme, s. f. M ucozitate expectorată. — Fr. fle g m e ascuţite, dispuse în ju ru l in ­
(< gr.). florescenţei ; creşte pe cres­
tele stîncoase ale m unţilor
FLEG M Ă *, flegme, s. f. Fire a om ului nepăsător, cu sînge rece; (Gnap/ialium leontopodium) ; F loarea-soarelui Floare-de-colţ
nepăsare, indiferenţă. — F r. fle g m e (< gr.). albumeală ; floare-de-leac —
F L E G M O N , flegmoane, s. n. Inflam aţie purulentă a ţesutului plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus
celular subcutanat. — Fr. p h le g m o n (< gr.). repens) ; floarea-paştelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o
singură floare, de culoare albă S3U roz (Anemone nemorosa) ; flori-de-
FL E IC Ă , fleici, s. f. Bucată de carne de pe pîntecele bovinelor, paie plantă originară din Australia, cu flori frumoase de diferite
care se consum ă de obicei friptă la grătar. — G erm . F le c k e n . culori, care par uscate ca paiele (Helichrysum
F L E N C Ă N l, flencănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A vorbi m ulte bracteatum). II. 1. Desen, broderie, cusătură
şi fără r o s t; a trăncăni. — D in fle a n c a . etc. în formă de floare (I 1). 2. S trat de
mucegai, care se formează la suprafaţa
F L E N D E R IŢ Ă , flenderiţe, s. f. (Reg.) îm brăcăm inte subţire, vinului, a laptelui acru etc. 3. (C him ., în
uşoară. — D in f le a n d u r ă -r suf. -iţă. expr.) Floare de pucioasă — pulbere de
F L E N D U R O S , -O Ă S Ă , flenduroşi, -oase, adj. îm b răcat in haine pucioasă, produsă prin sublim area sulfului.
r u p te ; zdrenţăros. — D in f le a n d u r ă + suf. -os. 4. E xtrem itatea caracterelor tipografice care
poartă sem nul grafic ce urm ează a fi im p ri­
F L E O A N C Ă s . f. v. fle a n c ă . m at. ♦ Extrem itatea lăţită a cuiului (care
F L E O A R C Ă s . f. v. fle a n c ă . se loveşte cu ciocanul). ♦ (în expr.) Floa­
rea cheii = partea cheii care intră în broască
F L E O Ş , FLEO Â ŞĂ , fleoşi, fleoaşe, adj. (Rar) M oleşit, fle şcă it.— sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai
O nom atopee. aleasă, cea mai de se a m ă ; frunte, elită.
F L E O Ş C interj, v. fle a ş c . Floarea Moldovei (D E LA V R A N C EA ). ❖
(Cu sens de superlativ prin repetarea
F L E R s. n. (Franţuzism ) Perspicacitate; sim ţ de orientare rapidă cuvîntului ca atribut) Eram floarea florilor,
în tr-o îm prejurare sau o situaţie d ificilă. — F r. fla ir . Drăguţa feciorilor (JA R N IK -B IR S E A N U ). Floare-de-leac
FLEŞC Ă 1, fleşcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce u n zgomot IV. (înv. şi arh.) Culoare. Vîntul îi sălta-n
caracteristic um blînd prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. A se m uia ; fig . cosiţă Ş i-i făcea floare-n obraz (C O ŞB U C). V. (în expr.) Copil din
(despre oam eni) a se moleşi. — D in fle a ş c . flori — copil nelegitim. — Lat. flo s, -ris,
F L E Ş C Ă IÂ L \,fle şc ă ie li, s. f. Fleaşcă. — Din f le ş c ă i -t- suf. -eală. F L O C , floace, s. n., şi floci, s. m . Smoc mic de păr, de lînă sau de
m ătase. — Lat. flo c c u s.
F L E Ş C Ă IT 1 s. n. Acţiunea de a (te) fleşcăi şi rezultatul ei. F L O C Ă I, flocăiesc, vb. IV. T ran z. A smulge părul de pe animale
FL EŞC Ă IT *, -Ă, fleşcăiţi, -te, adj. M oale, fără c o n sis te n ţă ;//^ , v ii; a jum uli penele, fulgii păsărilor v ii; fig . a bate zdravăn, a părui.
m oleşit. — V. fleşcăi. — D in flo c .
FLOCOS — 809 —
F L O C O S , -O A S Ă , flocoşt, - oase, adj. (D espre animale sau obiecte
de îm brăcăm inte făcute din blană) Cu p âr des, lung şi moale, cu
smocuri de pâr dese şi m o i; miţos. — D in flo c
+ suf. -os.
F L O C O ŞfiL , f/ocoţei, s. m . C iupercă comes­
tibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie,
gălbuie sau alburie (H ydnum repandum) . — D in
flo c o s 4- suf. -el.
F L O C O Ş liL E s. f. pl. Plantă mică cu flori
albe-gălbui ( Filago arvensis). — D in flo c o s +
suf. -ele.
F L O C O Ş lC Â s. f. Plantă erbacee cu flori
alburii sau roşietice (Holcus lanatus). — D in Flocoşel
flo c o s 4- suf. -icâ.
F L O C U Ş 0 R , flocuşori, s. m . D im inutiv al lui floc.
F L O R A L , -A , florali, -e, adj. Care ţine de floare, privitor la floare.
♦ Care înfăţişează o floare, în form ă de floare. — F r. f lo r a l (lat. lit.
flo ra lis).
F L O R A R ^ florare, s. n. In stru m en t confecţionat
din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate
şi care este folosit de desenatori pen tru trasarea curbelor
plane. — Din f lo a r e 4* suf. -ar.
F L O R Â R 1, (1) florari, s. m. 1. Persoană care cul­
tivă sau vinde flori. 2. N um ele popular al lunii mai.
[V ar.: (2 ) f l o r e r s. m .] — D in f lo a r e + suf. -ar.
F L O R A s. f. T otalitatea plantelor care trăiesc în-
tr-o anum ită reg iu n ea globului, în tr-o anum ită perioadă
geologică sau în tr-u n an u m it m ediu. — F r. flo r e .
F L O R Ă R E A S A , florărese, s. f. C ultivatoare sau
vînzătoare de flori. — D in f l o r a r 4- suf. -easâ.
F L O R Ă R IE , florării, s. f. 1. Prăvălie în care se
vînd flori. 2. G rădină sau seră un d e se cultivă flori.
— D in f l o r a r + suf. -ie.
F L O R E Â N 1, floreni, s. m . (O rnit.) Florinte. [P r.: -rean] — D in
flo a re -1- suf. -ean.
FL O R E A N *, -A , floreni, -e, adj. (R a r; despre vite) Băl(at,
cu pete. [ P r .: -rean] — D in f lo a r e + suf. -ean.
F L O R E N T IN Ă , florentine, adj. f.
(în expr.) Pălărie florentină (şi su b sta n ti­
vat) = pălărie (din îm p letitu ră de pai)
cu boruri largi şi îm podobită cu flori.
— D upă fr. flo r e n tin e .
F L O R fiR s . m. v. flo ra r* .
F L O R tT Ă , florete, s. f. Arm ă albă,
cu lama lungă şi flexibilă, în p atru muchii,
folosită la exerciţiile de scrim ă. — D upă
fr. f le u r e t.
F L O R IC E A , -lC Ă , floricele, s. f.
1. D im inutiv al lui floare (I 1 ). 2. (La
p l . ; şi în forma ţloricele-boabe sau floricele-
de-porumb) Boabe de porum b prăjite, care
seamănă cu nişte flori mici a lb e ; cocoşei. Floretă
F L O R ÎI s . f. pl. Sărbătoare creştină
care cade în dum inica dinaintea paştelui. — Lat. * flo r ilia ( — Fior a lia).
F L O R lN , flo r in i, s. m . Fiorin. — G erm . F lo rin .
F L O R lN T E , florinţi, s. m . Pasăre mică
cu ciocul gros şi roşiatic, cu penele măslinii
şi cu bărbia şi guşa gălbui (Chloris chloris
chloris) ; florean.
F L O R ÎS T , -A, floriştt, -ste, s. m . şi f.
(Rar) Persoană care confecţionează şi vinde
flori artificiale sau care vinde flori naturale.
— D upă fr. f le u riş te .
F L O R I Ş O A rA , florişoare, s. f. (Rar)
Floricică (1). — D in f lo a r e + suf. -iş-oară.
F L O R fU , -fE , flo rii, adj. (Rar) Plin
de flo r i; înflorit. — D in f lo a r e 4- suf. -iu.
FL O T A B IL , -A , flotabili, -e, adj. (D espre
corpuri) Care poate pluti la suprafaţa unui
lichid. — D upă fr. flo tta b le .
F L O T A B IL IT A T E s. f. însuşire a unui
corp de a pluti la suprafaţa unui lichid. — D upă fr. f lo tta b ilite .
F L O T A N T , -A, flo ta n ţi, -te, adj. 1. Care p lu te şte; plutitor. 2.
(D espre persoane) Care este în trecere prin tr-o localitate, fără să locuiască
perm anent acolo; nestabil. — F r. f lo t ta n t.
F L O T A Ţ IE , flotaţii, s. f. Procedeu de separare a m ineralelor utile
din m inereuri sau a cărbunilor de steril p rin m ăcinarea şi am estecarea
m inereurilor cu apă şi cu alte substanţe, care fac ca m ineralele să
plutească la suprafaţă. — F r. f lo tta tio n .
F L O T Ă , flote, s. f. 1. T otalitatea navelor u n u i stat. ♦ G ru p mare,
unitate puternică de nave aflată în tr-o anum ită regiune şi avînd conducere
unică. 2. (D eterm inat p rin « a eria n ă ») T otalitatea aeronavelor unui
stat. — F r. f lo tte .
F L O T IL Ă , flo tilet s. f. 1. U n ita te de nave m ilitare care acţionează
pe fluvii şi pe lacuri, uneori şi pe m ări în vecinătatea litoralului. 2. (Ieşit
FLUOR
din uz, determ inat p rin « de aviaţie *) U n ita te în aviaţia m ilitară
corespunzînd regim entului din arm ata de uscat. — F r. flo ttille .
F L O T O R , flotoare, s. n. 1. Plutitor1.
2. D ispozitiv care asigură forţa de plutire
necesară unui hidroavion în repaus la
suprafaţa apei. — D upă fr. f lo tte u r .
F L U C T U A , pers. 3 fluctuează, vb. I.
In tranz. A fi schim bător, a oscila, a varia.
[ P r .: - tu-a] — Lat. lit. f lu c tu a r e .
F L U C T U A N T , -A , fluctuanţi, -te,
adj. Schim bător, nestatornic. [Pr. : -lu-avt]
— Fr. f lu c tu a n t (lat. lit. flu c tu a n s , -ntis).
F L U C T U A Ţ IE , fluctuaţii, s. f. O sci­
laţie, variaţie faţă dc o anum ită stare.
♦ Schim bare neîntreruptă, m utare din­
tr-u n loc în altul. [ P r .: -tu-a -] — Fr.
f lu c tu a tio n (lat. lit. f lu c tu a tio , -onis).
F L O d A , flude, s. f. (înv.1 Ţ esătură
fină şi transparentă, întrebuinţată ca văl. — N gr. f lu d a .
FL U fiN T , -A, fluenţi, -te, adi. (Franţuzism ; despre vorbire, frază,
etc.) C urgător (2). — F r. f lu e n t (Iar. lit. flu e n s , -n tis).
F L U E N Ţ Ă s. f. (Franţuzism ) însuşirea de a fi fluent. — F r.
flu e n c e (lat. lit. flu e n tia ).
F L U tD ’, fluide, s. n. 1. C oro lichid sau gazos. 2, Fig. Suflu,
im puls, c u re n t; em anaţie. — F r. flu id e (lat. lit. flu id u s ).
F L U tD *, -A, flu izi, -de, adj. (D espre corpuri) Cu coeziune slabă
în tre m olecule; curgător. — Fr. flu id e (lat. lit. flu id u s).
F L U ID IF IC A , fluidific, vb. I. T ranz. A m ări fluiditatea unei
substanţe. [ P r .: flu -i-] — D upă fr. f lu id if ie r .
FL U ID IFT C A R E s . f. Faptul de a fluidifica. [ P r .: flu-i-]
F L U ID IT A T E s. f. 1. Stare, însuşire a ceea ce este fluid. 2. Fig.
Schim bare, cu rg e re ; posibilitate de * a se m lă d ia ; m lădiere. [ P r .:
flu-i-] — D upă fr. flu id it£ .
F L tJIE R , fluiere, s. n. 1. In stru m en t muzical
popular de suflat, alcătuit din tr-u n tu b subţire
de lem n prevăzut cu găuri. 2. In stru m en t mic,
mai ales de m etal, cu care se fluieră. 3. (T ehn.)
D ispozitiv cu ajutorul căruia se pot em ite diferite
sunete, făcînd să treacă prin eî un cu ren t de gaze
sau de a b u ri; se întrebuinţează mai ales pentru
semnalizare. 4. Şuierătură, fluierătură. 5, Cel mai
m are dintre cele două oase de la piciorul omului
sau al animalelor, care uneşte genunchiul cu glez­
na. — Com p. alb. flo e re .
F L U IE R A , fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A
produce un sunet asem ănător cu al fluierului sau
o com binaţie (melodică) de sunete, suflînd printre
buze sau printre degetele băgate în gură. ^ Expr.
A fluiera a pagubă — a fluiera în sem n de părere
de rău p en tru o pagubă suferită, o neizbîndă etc.
♦ (D esore unele păsări) A produce sunete asem ănătoare cu ale
fluierului. ♦ T ranz. (L a spectacole, m anifestări ^ sportive etc.) A-şi
m anifesta dezaprobarea prin fluierături. 2. A cînta din fluier. 3. A
produce sunete ascuţite în trebuinţînd u n instrum ent special, mai ales
p entru semnalizare. II. (D espre vînt) A
sufla cu tă r ie ; a şuiera. — D in flu ie r .
F L U IE R A R , fluierari, *. m . 1. C în-
tăreţ din fluier. 2. (Reg.) M eşter care
face fluiere. 3. N um e dat mai multor
păsări care scot sunete ca ale fluierului
şi dintre care cea mai cunoscută are ca­
pul si spatele negre cu pete galbene-aurii
(Ckaradrius pluvialis). — D in f l u i e r 4-
suf, -ar.
F L U IE R AŞ1, fltneraşe, s. n. D im i­
nutiv al lui fluier.
F L U IE R A ş*, fluieraţi, s. m . Fluierar Fluierar
(1). — D in f l u i e r + suf. -aş.
F L U IE R A T s . n. A cţiunea de a fluiera şi rezultatul ei
F L U IE R A T O A R E , fluierători, f . ţ . 1. Fluier (2). 2. Plantă erbacee
c u fructele nişte boabe roşii ( Tatnus eotr
munis-). — D in f lu i e r a 4- suf. -(ă)toare.
F L U IE R A tO R , -O A R E , fluierători,
-oare, adj. Care fluieră.— D in f l u i e r a 4- suf.
- ( ă ) tor.
F L U IE R Ă T U R Ă , fluierături. s. f. I.
S unet pe care îl scoate cineva cîntînd din
•fluier sau fluierînd din gură. 2. Şuierătură,
şuierat, + S uflare putern ică a vîntului.
— D in f lu i e r a 4- su f. -( ă )tu r ă .
F L U IE R Ă -V IN T s. m. O m care îşi
pierde vremea zadarnic, care um blă haimana,
fără nici o treabă serioasă. — D in f lu i e r a 4-
v în t.
F L U IE R lŢ Ă , fluieri ţe, s. f. Fluiera?1.
— D in f lu i e r 4- suf. -iţă,
F L U O R s. n . M etaloid gazos foarte activ, de culoare gal-
benă-verzuie, care face parte din grupa halogenilor. — F r. f l u o r
 FLU O R ESC EN T — • 310 — FOC

F L U O R E S C E N T , -A , fluorescenţi, -te, adj. Care prezintă t'Iuo- suprafeţei perpendiculare pe ea, pe care o străbate. Flux magnetic --
rescenţă. <> Tub fluorescent. == izvor de lum ina constînd d in tr-u n produsul din tre inducţia m agnetică şi aria suprafeţei perpendiculare
tu b de sticlă cu vapori de m ercur care, su b influenţa unei descărcări pe ea, pe care o străbate. — F r. f lu x (lat. lit. flu x u s ).
electrice, produc radiaţii ultraviolete şi acţionează asupra substanţei FL U X IU N E , fluxiuni, s. f. C oncentrare a sîngelui sau a altor lichide
fluorescente depuse pe pereţii interiori ai tubului, făcînd ca aceasta în anum ite ţesuturi, din cauza unei inflamaţii. ❖ Fluxiune periodică =*
să producă lum ină. — Fr. flu o r e s c e n t. num e al unei boli de ochi la cai. — Fr. flu x io n (lat. lit. flu x io , -onis).
F L U O R E S C E N T A , fluorescente, s. f. Proprietate pe care o au FL U X M fiT R U , fluxm etre, s. n.
unele substanţe de a emite lumină cît tim p sînt iradiate cu radiaţii Instrum ent pentru m ăsurarea fluxului
luminoase sau ultraviolete. — Fr. flu o re s c e n c e . lum inos. ♦ Instrum ent pentru m ă­
F L U O R H lD R IC adj. m . (în expr.) .4cid fluorhidric — acid surarea fluxului m agnetic. — F r. fiu x -
form at prin combinarea fluorului cu hidrogenul. — Fr. flu o r h y d r iq u e . m e tr e .
F L U O R tN Ă s. f. Fli/orură de calciu naturală, care se găseşte F O A C , foaci, s. m . Peşte cu
sub formă de cristale cubice. — F r. flu o r in e . corpul alungit, cu capul prelung şi
F L U O R O rA , fluoruri. s. f. Com pus al fluorului cu un element curbat şi cu aripile roşietice (Squalius
chimic sau cu un radical organic. — Fr. f lo r u r e . leuciscus).
F L U Ş T U R A , fluştur, vb. I. T ran z. A flu tu ra (4). FO A IE , fo i, s. f. 1. Frunză. ♦
F L U S T U R A T E C . -A adj. v. f lu ş tu r a tic . Sepalâ sau petală. 2. Bucată d intr-un
material cu una dintre dim ensiuni foarte
F L U Ş T U R A T IC , -A . fiuşturatici, -e, adj. (D espre oameni şi mică în raport ~u celelalte două.
despre manifestările lor) N estatornic, z v în tu ra t; nebunatic, zv ăp ăiat; Foaie de tablă. 3. Bucată dreptunghiu­
uşuratic. [V a r.: f lu ş tu r â te c , -ă adj.] — D in f lu ş tu r a (rar întrebuinţat) lară de hîrtie (de sc ris); filă a unei
+ suf. -atic. cărţi, a unui reeistru sau a unui
F L tJT U R s. m. v. f lu tu r e . caiet. <► Foaie volantă -= tipărittiră pe Fluxm etru
F L U T U R A , flu tu r, vb. I. 1. Intranz. (D espre flu tu ri, păsări etc.) o singură foaie, râspîndită în p u b lic ;
A mişca, a bate din aripi ; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (D espre steaguri, filă detaşată d intr-un caiet, dintr-o carte etc. ❖ Expr. A întoarct
haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în v în t; a fîlfîi. 3. Intranz. foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă — a-şi schim ba atitudinea sau
(Reg. ; cu determ inările * din cap * sau « din coarnc ») A mişca, a scu­ purtarea faţă de cineva, devenind mai aspru. ♦ (C u d eterm inări)
tura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. 4. T ran z. A mişca un A deverinţă, dovadă oficială care atestă un drept, o obligaţie etc. <►
obiect încoace şi încolo, a agita în aer, a face să fîlfîic. ♦ A în v h ti Foaie de drum = bilet (individual sau colectiv) plătit de autoritatea
p rin aer (am eninţător) o sabie, u n băţ etc. — D in f lu t u r e , care-l eliberează şi pe baza căruia se poate face o călătorie cu trenul.
(Ieşit din uz) Foaie de zestre sau foaie dotală = act care consemnează
F L U T U R A R E , fluturări, s. f. A cţiunea de a flu tu r a ; fîlfîire. zestrea unei fere sau a unei femei căsătorite. 4. (înv.) Ziar, revistă. 5.
F L U T U R A Ş , fluturaşi, s. m. 1. D im inutiv al lui fluture. 2, F lu ­ Lăţim ea unei p în z e ; bucată de pînză întrebuinţată în toată lăţimea
tu re (2). ei la confecţionarea unei haine. Fustă de lină dintr-o foaie (SEV A S-
F L U T U R A T s . n. (Rar) Fluturare. — V. flutura. T O S ). ❖ Foaie de cort =* bucată de pînză im perm eabilă din care se
face un cort. ♦ (L a pl.) Fustă.
F L U T U R A T E C , -A adj. v. f lu t u r a tic . 6. S trat de aluat, subţiat cu veraeaua,
F L U T U R A T IC , -A, fluturatici. -e, adj. Fluşturatic. [V ar.: f l u t u ­ din care se fac plăcinte, tăiţei etc.
ră te c , -ă adj.] — Din f lu t u r a -}* suf. -atic. — Lat. folia.
F L U T U R Ă T O R , -O Â R E , fluturători, -oare, adj. Care flutură. F O A IE R , foaiere, s. n. Sală a
— D in f l u t u r a 4- suf. - f ă ) tor. unui teatru. în care spectatorii îşi pot
f l u t u r ă -v I n t s. m. O m neserios, nestatornic, vagabond, petrece tim pul în pauzele dintre acte.
haimana. — D in f lu t u r a + v ln t. — Fr. fo y e r.
F L O T U R E , fluturi, s, m. 1. N um e generic dat insectcior din FO Ă L E , foaie, s. n. 1. A parat F oaie
ordinul lepidopterelor, care au corpul bom bat sau alungit şi catifclat, pentru pom parea aerului în foriă,
patru aripi membranoase, acoperite cu solzi m ărunţi de culori diferite şi constînd dintr-un b u rd u f de piele cu pereţi plisaţi, acţionaţi prin
u n aparat bucal adaptat pen tru supt şi a căror larvă este o omidă. <> Com ­ m înere sau printr-un sistem de pîiţfhii. Burduful plisat al unor in­
puse : fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele dc mătase strum ente muzicale (acordeon, arm onică etc.) ♦ Sac prim itiv făcut
(Bombix mori) ; vierm e-de-m ătase ; fluture-alb sau fluture-de-varză = din pielea unot anim ale; burduf. Un foaie p lin cu untdelemn (G O R JA N ).
albiliţă fPieris brassicae). ♦ Fig. (Fam ., la pl.) Idei curioase şi extra­ 2. (Reg., fam.) A bdomen, pîntece, burtă, stomac. [V ar.: ( 1 ) foi, fo i
v a g an te ; toane. 2. (L a pl.) D iscuri de metal mici şi sclipitoare, care s. m .] — Lat. fo llis.
se aplică ca ornam ent pe unele obiecte de îm brăcăm inte femeieşti. F O Ă M E s. f. 1. Senzaţia nevoii de a mînca. <► Foame de lup
3. (T ehn.) D isc care se roteşte în ju ru l unui diam etru şi care, = foame mare. 2. Fig. D orinţă nestăvilită, poftă lacom ă; lăcom ie.—
m ontat într-o conductă, serveşte la reglarea cantităţii dc carburant L at. fa m e s , -îs.
F O Â M E T E s. f. U n să mare, generală şi prelungită de produse
alim entare. — Lat. f a m e s , -itis.
F O Â R F E C s . m . v. fo a rfe c e .
F O A R F E C Ă s . f, v. fo a rfe c e .
F O A R F E C E , foarfece, s. n. U nealtă sau m aşină-unealtă pentru
tăiat, com pusă din două lame tăioase încrucişate, avînd fiecare cîte
un m îner inelar şi fiind unite între ele, la
mijloc, cu tin şurub. [Var. : fo a rfe c ă ,
foarfeci, s. f., fo a rfe c , foarfeci, s. m.]
— Lat. fo rfe x , -icis.
F O A R T E adv. 1. (Ca determ inativ
pe lingă un adjectiv sau un a d v e rb ; ajută
care intră în tr-u n carburator. ♦ (în expr.) P iulită-flutnrs — piuliţă la formarea superlativului absolut) Haine
cu două aripi. 4. Fel de înot caracterizat prin mişcarea braţelor ase­ scumpe şi foarte frumoase (ISPIR E SC U X
m ănător cu fluturarea unor aripi. [V ar.: f l u t u r s. ni.] — Comp. <> (Aşezat după adjectiv, înv. şi arh.)
alb. fl u tu r e . Supărat foarte. Se duse mai departe
(A I.EX A S:D R E SC U ). <> (Ca determ ina­
FLUTUR£L,//Mfifr£*‘, s. m. Fluturaş (1). tiv pe lingă o locuţiune adiectivală sau
— D jn f lu t u r e + suf. -el. adverbială) Foarte de dimineaţă (S A D O ­ Foarfece
FL U V IA L , -A , fluviali, -e, adj. Care V EA N U ). ^ (Ca determ inativ pe lînuâ
aparţine unui fluviu, privitor la un fluviu ; un substantiv care exprim ă o însuşire) F.
care este în legătură cu un fluviu. [Pr. : foarte copil pentru TÎrsta lui. O Expr. (Fam ., adesea glum eţ) Nici prea-
-vt-al] — F r. flu v ia l (lat. lit. flu v iali» ). prea, nici foarte-foarte — potrivit, m oderat; aşa şi aşa. 2. (Pop., ca
F L U V IO M E T R U , fluviom ctn*, 3. n. determ inativ pe lîngă un verb : aşezat înaintea verbului) M ult, tare. Ş i
A parat cu care se măsoară variaţiile dc nivel m urăturile fo a rte îi plăceau (S L A V IC I). ❖ (în legătură cu «a mul­
ale apei unui fluviu. — Fr. f lu v io m e tr e , ţumi *, azi, mai ales, ir.) îţi foarte mulţumesc de aşa sen-iciu. ❖ (P op.,
asezrtt după verb) Se minie foarte (BĂLCESCU)". <> (P op., aşezat între
FLLJVIU, flu v ii, s. n. Apă curgătoare auxiliar si participiu) Fetedeile de mare nti-au foarte priit (K O G Ă L -
m are, care se varsă in m ări sau în o cein e. N 1C H A N U ). — Lat. fo r te .
♦ Fig. Şuvoi. (Pr. : -f iu ]— Lat. iu. flu v iu m .
FO B lE , fobii, s. f. Stare bolnăvicioasă de frică obsedantă şi fără
FL U X , fluxuri, s. n. 1. Ridicarea perio­ cauză obiectivă. — Fr. p h o b ie {< gr.).
dică a rflvclului apei unui ocean sau-al unei
mări, sub influenţa mişcării de rotaţie a F O B U R G , foburguri, s. n. (F ranţuzism ) S uburbie, cartier raărginaş.
păm intului şi a atracţiei lunii şi a soarelui. V. maree. ♦ Fi ir. Pevăr- — Fr* fa u b o u rg .
sare p u te rn ic ă ; val, năvală. 2. (I-‘iz.) C urent. ❖ J lu x luminos — can ­ F O C , focuri, s. n. I. 1. A rdere violentă cu flacără şi cu dezvoltare
titatea de lum ină care trece p rin tr-o anum ită suprafaţă în tr-o u nitate de c ăld u ră; (concr.) m aterie în curs de ardere. <!► (în exclamaţii sau
de tim p. Flux electric produsul d in tre inducţia electrică şi aria im precaţii, adesea glum eţ sau fam .) Ce. frumoasă se făcu . . . arz-o focul!
FOCAL — 3 11 —
(E M IN E S C U ). ❖ Foc de artificii — ardere de m aterii inflam abile
care produc jerbe de flăcări colorate. O Exor. A lua foc — a se aprinde»
A sta ca pe foc — a fi nerăbdător, neliniştit. A pune pe cineva toefoc =
a cere cuiva ceva cu prea m are stă ru in ţa ; a insista prea m ult ca cineva
aă acţioneze într-u n anum it sens, A se arunca (sau a in tra ) in foc
(pentru cineva sau ceva) = a-şi expune viaţa (nentru cineva sau
ceva). A lua focul cu mina altuia = a pune pe altcineva să întreprindă
o acţiune prim ejdioasă, a fugi de răsnundere. lăsînd munca pe seama
altuia, A putie mina in foc (pentru cineva) — a garanta, a da chezăşie
pentru faptele cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu sura = a face tot
posihilul, a fi gaia la orice sacrificii (în favoarea cuiva). Harnic (iute
etc.) de mănincă foc — foarte harnic (iute ere.). A se face (său a se
minia, a se supăra) foc (şi par/îl = a se înfuria, a tu rb a de mînie. O
(Ajută la formarea superlativului absolut, ţinînd locul lui « fo a rte »)
Unele pălării .. sint scumpe foc (M A C E D O N S K I). (Expr.) De mama
foctdui — grozav, straşnic, ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă etc,,
făcută pentru degajare de căldură. Să stai viu n d la fnc (E M IN E S C U ).
♦ Fig. Lum ină roşiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fia. Strălucire
(a unei pietre scum pe, a unui metal preţios etc.). ♦ Disoozitiv de
ardere (la o lampă). Lampă cu trei focuri (C O N T E M P O R A N U L ).
2. Incendiu. ❖ Expr. A trece (o ţară, un oraş etc.) prin foc şi sabie —
a incendia, a distruge cu forţa armată. 3, îm puşcătură ; p. ext. salvă,
tir. “> Arm ă de foc ~ armă care foloseşte pulbere explozivă. Foc!
«= comandă militară pentru începerea unei trageri. ❖ Expr. A des­
chide focul = a începe să tragă cu arma. A f i (sau a sia) intre
două focuri = a fi încolţit din două părţi. ♦ Fig. Luptă, război.
Unităfile intrate in foc (SA D O V E A N U ). 4, Pînză triunghiulară susţi­
nută de bomnres la prora unei nave. 5. Lum ină, far sau flacără care
reprezintă un anum it semna! în navigaţia pe apă. II. Fig; 1. Entuziasm»
avînt, înflăcărare. ❖ Loc. adj. (P lin) de foc = înfocat. înflăcărat, aprins.
♦ Loc. adv. Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ❖
Exor. (U rm at de un genitiv) în focul... — în momentele de mare intensi­
tate, în faza culm inantă a unei acţiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastîmpâr.
C ai repezi, eu foc in copite (M A C E D O N S K l). 3. D urere, chin, jale,
necaz. ❖ Expr. A -şi vărsa focul — a se destăinui, a-şi descărca sufletul,
a-şi spune durerea ; a-şi descărca nervii, a se răcori. A->i scoate un foc
de la inimă — a ) a se răzbuna pe cineva ; b ) a scăpa de o suferinţă.
♦ Nenorocire, pacoste, urgie. <> Expr. (Fam .) N -o f i foc — nu e nici
o nenorocire. — Lat. fo cu s.
FO C Â L , -A , focali, -e, adj. (Fiz.) Privitor la focarul lentilelor
sau al oglinzilor. <> Distanţă focală — distanţa dintre unul dintre foca­
rele principale ale unui sistem optic
centrat şi planul principal corespun­
zător. — F r. fo cal.
F O C A R , focare, s. n. 1. P u n c t _ ^
în care se întîlnesc razele conver- ----- ‘i*TCîr^’'=y'
gente refleetate sau refractate de un | j ■~ _ î j
sistem optic (lentilă, oglindă etc.)
pe care au căzut raze paralele.
2, (G eom .) Fiecari dintre cele doi â Focare (1)
puncte din planul unei curbe ale
căror distanţe pînă la punctele curbei dau o sum ă, o diferenţă sau
un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două p uncte ale căror distanţe
pînă la punctele unei suprafeţe dau o sum ă, o diterenţă sau un produs
constant. 3, Partea cuptoarelor a căldărilor de ab u r sau a instalaţiilor
de încălzit, în care se produce arderea com bustibilului. 4. H g. Izvor,
sediu principal, punct de concentrare şi de răspîndire (a l'u n o r acţiuni,
idei, sentim ente etc.). 5. (în expr.) Focar de infecţie — centru al unui
proces inflam ator, loc în care se colectează p u ro iu l; loc de unde se pot
răspîndi microbi provocatori de infecţii ; p - ext. loc m urdar, neîngrijit.
6. (în v . şi pop.) Fochist. — Din
foc + suf. -ar (după fr. fo y e r ).
F O C Ă , foci, s. f. M am ifer adap­
ta t la viaţa de apă, cu corpul alungit
şi cu picioarele în formă de lopeţi;
trăieşte mai ales în regiunile polare
(Phoca vitulina). — F r. p h o q u e (lat.
lit. p h o c a ).
F O C H IS T , fochiţti, s. m . M u n ­
citor calificat care conduce arderea
com bustibilului în tr-u n focar. — It.
Focă
f(u )o c h ista .
F O C O M fiT R U , focnmetre, s. n. A parat p en tru m ăsurarea distanţei
focale. — Fr. fo co m & tre.
F O C O S 1, focoase, s. n. D ispozitiv de aprindere a încărcăturii
explozive (la grenade, bom be, m ine etc,). — D in fo c -f suf. -os,
F O C O S 1, -O A S Ă , focoşi, -oa*e,
adj. 1. Plin de foc (II 1 ); înfocat,
înflăcărat. 2. (R ar) Roşu ca fo c u l;
aprins. — D in fo c + suf. -os.
F O C Ş O R s . n. v. fo c u ş o r.
F O C U L E Ţ , fo'-uleţe, s. n Focu-
ţior. — Din foc -f suf. -ul-ef.
F O C U Ş O R , focuşoare. s. n. D i­ Focos
m inutiv al lui foc. [V a r.: fo c ş â r s. n.J
F O F E A Z Â , fofeze, s. f. N um e dai mai m ultor obiecte în form ă de
aripă sau de braţ : a ) aripa unei ferestre, a unei uşi sau a unei p o r ţi:
b ) fiecare dintre braţele care poartă scaunele unui s c rîn d o b ; c ) fiecarc
dintre aripile unei mori de v în t; d ) fiecare dintre tălpile războiului dc
ţe su t; e ) fiecare d in tre lopăţelele de lem n pe care se în tin d torturile
cînd sc p un pe vîrtelniţă ; f ) fiecare d in tre aripile unei grape articulate.
Expr. A umbla ca o fofează = a um bla repede. {.PL ş i : fo fezi)
F O L IC U L
F O F E L N IŢ Ă , fofelni(et s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii
încrucişate ale vîrtelniţei pe care sînt aşezate cele p atru fofeze. 2. C uţitul
meliţei. 3. Fig. G ură (care vorbeşte mult). — D in foffează) + suf.
-el-niţă (comp. virtelniţă).
FOFILA» fofilez, vb. I. Refl. A se strecura neobservat, cu dibăcie;
a pătrunde, a se introduce undeva pe fu r iş ; /ie. a obţine o situaţie bună
prin înşelătorie. ♦ Fig. A se sustrage de ia o în d a to rire ; a se eschiva.
— Fr. fa u file r.
F O F ÎR L fC A s. f art- (In expr.) A umbla cu fofirlica — a face şm e­
cherii, înşelăciuni; a înşela.
F O F L tsN C H I interj. C uvînt care imită zgomotul produs de căde­
rea unui corp ; tronc ! zdrang ! — Onom atopee.
F O F O L 6 G , -O Â G A , fpfologi, -oage, s. m . şi f. O m greoi, leneş,
indolent. — O nomatopee.
FOI* s. m. v. fo a ie ,
F O Î1, foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (D espre o colectivitate, o m ulţim e)
A se mişca, a um bla încoace şi în c o lo ; a mişuna, a forfoti. ♦ (D espre
un loc. o încăpere etc.) A fi plin de lum e care m işună. 2. Refl. A nu
sta locului, a um bla de colo pînă colo. a se mişca în tr -u n a ; a se fîţîi,
♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a şe mişca, a se agita în loc (cău-
tîndu-şi o poziţie comodă). ♦ Fig. A se codi, 3. T ranz. A face să se
înfoaie un obiect de îm brăcăm inte în ju ru l corpului. — Lat. * fo llire
( = faliere).
F O IA L A , foieli, s. f. Faptul de a (se) f o i ; mişcare de colo pînă
colo ; forfoteală.
F O IC IC A , foicele, s. f. (Pop.) D im inutiv al lui foaie (I ). [P r : fo -i-\
F O IL E T A , foiletez, vb. 1. T ran z. (F ranţuzism ) A răsfoi, a frunzări.
[ P r .: fo -i-\ — D upă fr. fe u ille te r.
F O IL E T O N , foiletoane, s. n. Articol de ziar care tratează tem e de
actualitate, mai ales de beletristică, şi care *e publică într-o rubrică
specială. ♦ ( î n v . ; şi în forma ram an-foileton) Roman cu subiect senza­
ţional, fără vreo valoare literară deosebită, care se publică ţ>e fragmente
în tr-o serie de num ere consecutive ale unui ziar, la rubrica respectivă.
Pr. : fo-i-1 — Fr. fe u ille to n .
F O IL E T O N ! ST, foiletonişti, %. m. (Rar) Persoană care scrie foile­
toane la o gazetă. [Pr. : fo-i-] — Fr. fe u ille to n is te .
F O lO S 1» foioase, s. n. U na dintre cele p;itru despărţituri alr sto­
macului anim alelor rum egătoare, în care trece hrana după cea de-a doua
rum egare. — Din foi (pl. lui foaie) 4- suf. -os (după fr, feuillet).
F O lO S *, «O A SĂ , foioşi, -oase, adj. (D espre arbori) Care are frunze
late. — Din foi (pl. lui foaie) -h suf, -os.
F O ÎR E s. f. Foială. — V. foi*.
F O IŞ O R , foişoare, s. n. î. T erasă deschisă
(ridicată m ult deasupra păm întului), cu acoperişul
susţinut de stîlpi sau de coloane ; cerdac, pridvor.
2. C onstrucţie izolată în curtea sau în grădina
unei c ase ; pavilion, chioşc. ♦ T u rn . ❖ (Înv.)
Foişor de foc = tu rn de observaţie pentru
incendii, [ P r .; fo-i-] — M agh. fo ly o sd .
F O lŢ A , foiţe, s. f. D im inutiv al lui foaie.
1. Foaie subţire de hîrtie. ❖ Foiţă de ţigară —
bucată mică de hîrtie foarte subţire, de formă
dreptunghiulară, în care se înveleşte tutu n u l ca F oişor de foc
să se facă o ţigară. (L a pl., fam., ieşit din uz)
Cărţi de joc ; p. ext„ joc de cărţi. ♦ Foaie subţire
de hîrtie roşie, folosită în loc de fard. ♦ Foaie subţire de metal.
Foiţă de staniol. 2. F runzuliţă.
F O ÎU L E A N Ă , foiulene, s, f F oicică.— D in fo a ie + suf. -td-eană.
F O JG A I, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (R eg .; despre vietăţi care se
găsesc în m are num ăr pe u n spaţiu mic şi se mişcă neîncetat) A foi,
a m işuna (cu zgomot). [V ar.: fo ş c â l vb. I V ] — D in foş[ăil f suf.
•căi-
F O J G Â IT 0 R Ă , fcjgâituri. 3. f* (R eg.) Fîşîiturâ, foşniturS. [Var.:
f o ş c â it â r â s. f.] — D in fo jg ă i + su f, -(i)tu r d .
F O L interj. (A desea repetat) C uvînt care redă sunetul produs de
oamenii fără dinţi cînd m estecă. — Onom atopee.
F O L C L O R s . n. 1. Totalitatea creaţiilor artistice, a obiceiurilor şi #
tradiţiilor populare. 2. Ştiinţa care se ocupă cu creaţiile artistice, obi­
ceiurile şi tradiţiile populare. — Fr. fo lk lo re {< eugl.).
F O L C L O R IC , -A , folclorici, -e, adj. Care aparţine folclorului
privitor ia folclor. — F r. fo lk lo riq u e .
F O L C L O R ÎS T , -A, folclorişti, -ste. s. rn. şi f. Persoană care se
ocupă cu culegerea şi cu studierea m aterialului folcloric. — F r. fo l­
c lo r is te (< engi ).
F O L C L O R IS T IC * -Ă„ folcloristici, ~e, adj Folcloric. — D in
to lc lo r -i suf. -tstic.
F O L C L O R IS T IC Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul folclo­
rului ; folclor (2). — D in fo lc lo r *t- suf. -isiicâ.
FOLFĂf* folfâiesc, vb, IV. Intranz. A vorbi sau a mesteca greu
(cum fa-.: batrinii care nu au dinţi), a molfâi, a morfoli. — O nom atopee,
FO L1A C & U , -r'K, foliacei, -ee, adj. (Bot.) Care seamănă ci; o
frunză, în formă de Iosîc (I I ) . [P r,: — Fr. fo lia c ^ (lat Ut.
fo iia c e u s).
F O L IC U L , folicuh. ?. rn. V eziculă glandulară sau ganglionarâ.
—*Fr. fo llic u ie (lat. lit. fo llicu lu a ).
FO LICU LA R — 312 —
F O L IC U L A R , -A t foliculari, -e, adj. P riv ito r la foliculi, care este
în legătură cu foliculii. <» Hormon folicular — foliculină. — D upă fr.
fo llic u la ir e .
F O L ! C U L Ă , folicule, s. f. F ru c t de tipul capsulei (1 ), form at
dintr-o singură carpelă îndoită în formă de cornet. — F r. fo lJicu le.
F O L IC U L IN Ă s. f. H orm on secretat de glandele sexuale fe m in in e ;
preparat medical care conţine acest horm on. — F r. fo llic u lin e .
F O L IO s . n . Filă de registru, de carte sau de m anuscris, num erotată
o singură dată p en tru ambele pagini. f P r .: -/t-o] — L at. lit. [in-]foiio.
F O L lO L Ă , foîioîe, s. f. Fiecare d in tre frunzuliţele care intră în
alcătuirea unei frunze compuse. [ P r .: -li-o-"] — F r. fo lio le (lat. lit.
fo lio lu m ).
F O L O S , foloase, s. n. C îştig m oral sau m aterial; avantaj, profit.
❖ Loc. adj. şi adv. în (spre sau pentru) folosul cuiva = în interesul,
în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos — în mod avantajos, cu profit.
De folos = folositor, avantajos. ❖ E xpr. Ce folos? — la ce b u n ? degeaba.
— N gr. felo s.
F O L O S t, folosesc, vb. IV . 1. T ran z. A face u z (de c ev a ); a utiliza,
a întrebuinţa. ❖ Refl. (U rm at de o determ inare introdusă prin prep.
« de *) M ă folosesc de dicţionar. 2. Intranz. (C onstruit cu dativul) A fi
de folos, a ajuta (c u iv a ); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din c ev a );
a profita (de ceva). — D in folos.
F O L O S IN Ţ Ă , folosinţe, s. f. 1. D re p tu l de a folosi u n bun. A
da tn folosinţă. 2. (în v .) Folos. — D in fo lo si -I- suf. -inţă.
F O L O S IR E , folosiri, s. f. A cţiunea de a (se) fo lo si; întrebuinţare.
F O L O S IT O R , -O A R E , folositori, - oare, adj. Care aduce folos,
care este de folos, care serveşte în vederea unui scop ( b u n ); util. — D in
fo lo si -f suf. - ( i ) tor.
F O L O Ş T tN Ă s. f. 1. R ăm ăşiţă de la vegetalele fierte, de la boabele
de struguri tescuite etc. 2. (Rar) Zăpadă care cade în fulgi mari.
F O L T A N , foltane, s. n. (Reg.) Bucată, petic de păm înt, de pădure.
D in fo it • petic * (rar întrebuinţat) + suf. -an.
F O N , fo n i, s. m . (Fiz.) U nitate de măsură p e n tru intensitatea audi­
tivă a un u i sunet. — F r. p h o n (< engl.).
F O N A T O R , fonatoare, adj. n. ( F o n .; în expr.) Organ (sau aparat)
fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. — D upă
fr. p h o n a te u r .
F O N C lfiR Ă s. f. (în v .) Im p o z it p lă tit p en tru p roprietăţile agricole.
[P r.: -« -« -] — F r . f o n c ie r [im p 6 t].
F O N D , fonduri, s. n. I. 1. (în corelaţie cu fo rm ă ) C onţinut.
<> Fond principal de cuvinte = partea esenţială a vocabularului
unei lim bi, caracterizată p rin tr-o stabilitate mare, cuprinzînd toate
cuvintele radicale şi constituind baza p en tru form area de cuvinte noi.
❖ Loc. adv. în fo n d = în realitate, de fapt. 2. T otalitatea trăsăturilor
esenţiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv).
3. C uloare de bază, cîm p al unui tablou, al unei ţesături etc. pe care
se conturează desenele, figurile etc. ♦ Ansam blul desenelor sau orna­
m entelor care se im prim ă cu o culoare mată pe suprafaţa hîrtiei folosită
la tipărirea acţiunilor şi a altor hîrtii de valoare. 4. (S p o rt; în expr.)
Cursă de fo n d — cursă pe distanţă lungă. II. 1. Valoare materială repre­
zentată p rin bani sau prin alte bunuri economice acum ulate sau
rezervate în vederea unui anum it scop. <> Expr. (Fam .) A f i în fonduri
*= a avea bani de cheltuială. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de
bază din tr-u n dom eniu al culturii. Fondde cărţi — ( I ) F r. fo n d , (I I) fr.
fo n d s.
F O N D Â vb. I. v. fu n d a .
F O N D Ă L s., n. v. fu n d a l.
FONDANT./oM rfanfe, s. n. Substanţă care, adăugată altei substanţe
sau unui amestec, de substanţe, coboară pu n ctu l de topire al acestora
sub punctul de topire al com ponenţilor. — F r. fo n d a n t.
F O N D A N T A , fondante, adj. f. (în expr.) Bomboană fondantă (şi
substantivat) = bom boană preparată d intr-o compoziţie asemănătoare
cu şerbetul şi, uneori, um plută cu o com poziţie dulce, arom ată. — Fr.
[bonbonD fo n d a n t.
F O N D A T O R , -O A R E , fondatori, -oare, s. m . şi f. Persoană care
fundează c e v a ; întem eietor, ctitor. ❖ (Adjectival) Membru fondator.
[V a r.: f u n d a to r , - o â re s. m. şi f.] — D u p ă fr. fo n d a te u r .
F O N D l S T , -Ă , fondişti, -ste, s. m . şi f. Sportiv specializat in
probele atletice de fond. — D in fo n d -f suf. -ist.
F O N fiM , foneme, s. n. Cea mai m ică u nitate fonică a limbii, avînd
funcţiunea de a diferenţia învelişul sonor al cuvintelor şi al morfem elor.
— F r. phon& m e (< gr.).
F O N E M Ă T IC , -Ă, fonematici, -e, adj. Fonologie. — F r. p h o -
n â m a tiq u e .
F O N fiT IC , -Ă, fonetici, -e, adj. Relativ la sunetele unei lim bi;
privitor la fonetică. ❖ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe p rin­
cipiul scrierii cuvintelor după cum se pronunţă. — F r. p h o n â tiq u e
« gr.).
F O N E T IC Ă s /f . R am ură a lingvisticii care studiază sunetele unei
lim bi. ❖ Fonetică generală — ram ură a foneticii care studiază sunetele
fără a se mărgini la o lim bă anum ită. Fonetică descriptivă = ram ură
a foneticii care defineşte şi clasifică sunetele vorbite, în general, sau
sunetele unei lim bi anum ite, la u n m om ent dat. Fonetică istorică =
ram ură a foneticii care stabileşte legile care determ ină transform area
FORFECA
sunetelor unei limbi date sau ale unei familii de limbi. Fonetică experi­
mentală = studiul sunetelor vorbirii, făcut cu ajutorul a diferite aparate
de înregistrare, de reproducere etc. Fonetică funcţională — fonologie.
— F r. p h o n e tiq u e (< gr.).
F O N E T IC IÂ N , -Ă, foneticieni, -e, s. m. şi f. Persoană specializată
în fonetică. [ P r .: — F r. p h o n e tic ie n .
F O N E T ÎS M , fonetisme, s. n. Totalitatea sunetelor unui sistem
fo netic; mod de pronunţare caracteristic unei lim bi, unui dialect et6.
— F r. p h o n e d s m e .
F O N E T ÎS T , -A, fonetişti, -ste, a. m . şi f. 1. Fonetician. 2. A dept
al ortografiei fonetice. — D in fo n e tic ă ] + suf. -ist.
F O N F , FO Â N F Ă , fonfi, foanfe, adj. (D espre oameni) Care vor­
beşte pe nas, care pronunţă n a z a l; fonfăit, fîrnîit. — O nomatopee.
F O N F Ă î, fânfăi, vb. TV. Intranz. A vorbi pronunţînd cuvintele
nazal, ca u n fonf. — D in .fonf.
F O N F Ă ÎT , -Ă, fonfăiti, -te, adj. (D espre oameni) Fonf, f îr n îit;
(despre cuvinte sau sunete) rostit nazal, ca un fonf. — V. fonfăi.
F O N IC , -Ă , fonici, -e. adj. (Fon.) 1. C onstituit din sunete ; p ri­
v itor la sunete. 2. Sonor. Consoană fonică. — F r. p h o n iq u e .
F O N ÎE s . f. (Rar) Calitate a sunetelor lim bii rezultate din vibrarea
coardelor vocale în tim pul emisiunii
lor ; sonoritate (a sunetelor limbii). — Fr.
p h o n ie (< gr.).
F O N O G R A F , fonografe, s. n. A parat
p entru înregistrarea şi p en tru rep ro d u ­
cerea sunetelor. — Fr. p h o n o g ra p h e
« gr.).
F O N O G R A M Ă , fonograme, s. f.
Mesaj transm is prin telefon şi scris de
o perator pe un form ular special. ♦ î n ­
registrare a gunetelor cu mijloace electrice,
m ecanice etc. — F r. p h o n o g ra m m e
(< gr-)-
F O N O L 0 G , -O A G Ă , fonologi, - oage,
s. m . şi f. Persoană specializată în fono­ F onograf
logie. — F r. p h o n o lo g u e {< gr.).
F O N O L O G IC , -A , fonologiei, ~e, adj. C are ţine de fonologie
sau de foneme, privitor la fonologie. — F r. p h o n o lo g iq u e .
F O N O L O G ÎE s. f. R am ură a foneticii care se ocupă cu studiul
sunetelor vorbite, din punctul de vedere al funcţiunii pe care o
îndeplinesc în limbă. ♦ (înv.) Fonetică. —r F r. p h o n o lo g ie (< gr.).
F O N T A N fiL Ă , fontanele, s. f. Locul moale din partea superioară
a craniului noului-născut, unde oasele cutiei craniene n u s-au osificat
în c ă ; (pop.) moalele capului. — Fr. fo n ta n e lle (lat. lit. fo n ta n c lla )
F O N T Ă s. f. Aliaj de fier şi de carbon, produs în furnale înalte ;
tuci. — F r. fo n te .
F O R , (2 ) foruri, s. n. 1. Piaţă în R om a antică unde era concentrată
viaţa publică a oraşului şi u n d e se judecau procesele. 2. A utoritate,
instanţă. 3. (în expr.) For interior — conştiinţă. — Lat. lit. f o r u m .
F O R A , forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă, p e n tru a
ajunge la straturi de gaze, de ţiţei etc. — F r. f o r e r (lat. lit. fo r a r e ) .
F O R A lB Ă R , foraibăre, s. n. D ispozitiv de metal în formă de şurub
îndoit în unghi drept, cu care se blochează o uşă sau o fereastră. [Acc.
ş i : fâraibăr] — G erm . V o rre ib e r.
F O R A J, foraje, s. n. 1. Forare. 2. Tehnica săpării sondelor. — Fr,
fo ra g e .
F O R A M IN IF E R , foraminifere, s. n. (L a pl.) N um e dat unui ordin
de animale unicelulare din încrengătura protozoarelor, care au corpul
acoperit cu o secreţie calcaroasă şi trăiesc în apele m arine ; (la sg.) animal
care face parte din acest ordin. ♦ (A djectival; despre roci, straturi etc.)
Care conţine foram inifere. — F r. fo r a m in if e r e s .
F O R Â R E , forări, s. f. A cţiunea de a fo r a ; operaţie de săpare a
găurilor de sondă şi a celor de mină.
F O R Ă Î, pers. 3 fârăie, vb. IV. Intranz. (D espre
animale) A sufla cu forţă aer pe nări, a respira zgom o­
tos ; a sforăi. — Onom atopee.
F O R C E P S , forcepsuri, s. n. In stru m en t de obste­
trică în form ă de cleşte, care serveşte, în cazuri de
naşteri grele, la scoaterea copilului din pîntecele
m amei. — F r. fo rc e p s (lat. lit. fo rc e p s , -ipis).
F O R E S T IE R , -Ă , forestieri, -e, adj. Privitor la
p ă d u ri; de pădure, silvic. ❖ Perdea forestieră = fîşie
de pădure plantată în scopul de a îm bunătăţi clima.
[ P r .: -ti-er] — F r. fo r e s tie r.
F O R F Ă I, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A
forfoti. — Onom atopee.
F O R F E C A , foărfec, vb. I. 1. T ran z. A tăia în
bucăţi cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect tăios. 2.
T ran z. Fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu m inuţio­
zitate exagerată, cu intenţii ostile, cu scopul de a o com prom ite. ♦ A
critica aspru, a m ustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fvţ.
A vorbi m ereu, fără încetare (bîrfind, c le v etin d ); a bodogăni. — Lat.
f o r f ic a r e .
FORFECĂTURĂ — 313 —
F O R F E C Ă T tJR Ă , forfecaturi, s. f. A cţiunea de a forfeca şi rezul­
tatu l e i ; fig . m uştruluială, bătaie.
F O R F E C tJ Ţ Ă , forfecuţe. s. f. 1. D im inutiv al lui foarfece. 2. Pasăre
cu penele cărăm izii, cu vîrfurile ciocu­
lui încrucişate ca nişte foarfece (Loxia
curvirostra).
F O R F E T A R , -A, forfetari, -e, adj.
(D espre tarifuri, im pozite ele.) Care este
dinainte stabilit la o sumă globală şi
uniform ă. — D u p ă fr. f o r f a ita ir e .
F O R F O T s . n. v. fo rfo tă .
F O R F O T Ă s . f. M işcare grăbită şi
zgomotoasă de colo pînă colo ; forfoteală, Forfecuţă
foiala. <> (Adverbial, în expr.) A umbla
forfota — a um bla grăbit (şi fără rost) de colo pînă colo ; a forfoti.
[V ar.: f d r f o t s. n.] — Postverbal al lui fo r fo ti.
F O R F O T E Â L Ă , forfoteli, s. f. Forfotă. —■D in fo r f o ti 4 suf. -eală.
F O R F O T I, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A um bla de colo pînă
colo grăbit, iu te ; a foi, a furnica, a roi a mişuna. 2. A fierbe cu zgomot
înnăbuşit, a clocoti încet, potolit. — Onom atopee.
F O R F O T IT O R , -O A R E , forfotitori, -oare, adj. Care forfoteşte.
— D in fo r fo ti + suf. -( i)to r .
F O R IN T , forinţi, s. m. M onedă divizionară care circulă în U ngaria.
— M agh. f o r in t (< it.).
F O R JA , forjez, vb. I. T ran z. A lucra, a prelucra u n metal sau u n
aliaj prin deform are plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului
sau al presei. — F r. fo r g e r .
FO R JÂ B IL , -A , forjabili, -e, adj. (D espre metale sau aliaje) Care
poate fi forjat. — D upă fr. fo r g e a b le .
F O R jA R , forjări, s. m. M uncitor calificat care lucrează la forjare.
— D in fo rfă 4 suf. -ar.
F O R JA R E , forjări, s. f. A cţiunea de a forja.
F O R JA T , -A, forjaţi, -te, adj. (D espre metale sau aliaje) L ucrat
prin forjare. ❖ Fier forjat = oţel lucrat cu ciocanul în diferite forme
şi întrebuinţat în ornam entaţie. — V. forja.
F O R JĂ , forje, s. f. 1. Instalaţie p en tru încălzitul m etalelor în
vederea forjării, form ată d intr-o vatră, o sursă de alim entare cu aer
pentru întreţinerea focului şi u n suport pe care se încălzesc metalele.
*> Forjă de cimt> = forja portativă cu vatră de fontă şi cu u n ventilator
acţionat cu piciorul. 2. C antitate de metal care se încălzeşte d intr-o
dată. — Fr. fo rg e.
F O R JE R lE , forjerii, s. f. A telier în care se forjează. — D in fo r jă
—suf. -ărie.
FO R M A , form ez, vb, I. T ran z. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru,
a face. ♦ Refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (D espre
mai m ulte elemente) A alcătui, a com pune. ♦ A constitui, a reprezenta.
4. A confecţiona form e de tu rn ă to rie .— F r. f o r m e r (lat. lit. f o r m a r e ) .
F O R M A L . -Ă, formali, - e, adj. 1. Pătru n s de formalism ; făcut
de formă. 2. Privitor Ia formă, care ţine de formă, de aparenţă. ♦
(Adverbial) în aparenţă. 3. Form ulat p re c is ; categoric, expres. — Fr.
f o r m e i (lat. lit. f o r m a lis ) .
F O R M A L D E H lD Ă s . f. Produs gazos fabricat p rin trecerea aerului
şi a unor vapori de alcool metilic peste un catalizator de cu p ru sau de
argint încălzit la circa 300°; se întrebuinţează la fabricarea răşinilor,
a lacurilor şi a cleiurilor sintetice e tc .; aldehidă formică. — Fr. fo r-
m a ld e h y d e .
F O R M A L iN Ă s . f. Form ol. — F r. fo r m a lin e .
F O R M A L IS M s. n. 1, T e n d in ţă idealistă care ru p e form a de
conţinut, reducînd procesul concret al dezvoltării istorice la forme
exterioare şi la scheme abstracte, lipsite de fo n d ; (în artă) m ani­
festare idealistă, care neagă valoarea conţinutului ideologic, dînd im por­
tanţă exclusiv formei. 2. A titudine nejustă în activitate, caracterizată
prin respectarea superficială a form alităţilor în dauna fondului p ro ­
blem elor. ♦ A titudine conform istă, exagerat de p ro to c o la ră .— Fr.
f o r m a lis m e .
F O R M A L IS T , -A, formalişti, -ste, s. m . şi f. (Adesea adjectival)
1. Persoană care dă dovadă de formalism (1 ). 2. Persoană a cărei
activitate este pătrunsă de formalism (2). ♦ Persoană care adoptă
în relaţiile sale o atitudine de politeţe exagerată şi nesinceră. — Fr.
f o r m a lis te .
F O R M A L IT A T E , form alităţi, s. f. Cerinţă, condiţie, formă
im pusă de o dispoziţie legală pen tru îndeplinirea şi valabilitatea unui
act. ♦ Cerinţă im pusă de regulile de politeţe. — D upă fr. f o r m a lit6 .
F O R M A L IZ A , form alizez, vb. I. Refl. A se supăra, a se sim ţi jignit
de nerespectarea u n o r reguli neînsem nate de politeţe. — Fr. fo r m a lis e r .
F O R M A R , form ari, s. m. Form ator. — D in f o r m ă -f suf. -ar.
F O R M A R E , formări, s. f. Acţiunea de a (se) form a şi rezultatul ei;
form aţie (1 ) ; pregătire, instruire, educare; creare.
F O R M A T 1, formate, s. n. D im ensiunile unei pagini obţinute prin
îm păturirea colii de tip ar în doua, în p atru e tc .; dim ensiunile zaţului
pe o pagină. ♦ D im ensiune (2). — F r. f o r m a t.
F O R M A T *, -A , form aţi, -te, adj. In stru it, educat, pregătit. ♦
M atur. Om form at. — V. forma.
F O R M A T O R , -O A R E , formatori, -oare, s. m . şi f. M uncitor
calificat care confecţionează forme de tu rn ăto rie. — D in f o r m a 4-
suf. -(a )to r .
FORTIFICARE
F O R M Ă Ţ IE , fo rm aţii, s. f. 1. A lcătuire, întocm ire, organizare,
constituire. ♦ (C oncr.) S trat de roci d intr-o anum ită perioadă geologică.
2. (Ec. p o l.; urm at de determ inările « social-econom ică'\ * econom ică-
socială » sau «socială») O rînduire econom ică istoriceşte determ inată a
societăţii şi suprastructura corespunzătoare acesteia. 3. Fel în care este
dispusă o unitate m ilitară, pentru adunare, m arş sau luptă. 4. A nsamblu,
echipă artistică. ♦ C om ponenţa unei echipe sportive. 5. Com binaţie
de cifre, de figuri sau de poziţii la unele jocuri (şah, loto etc.). [Var1. :
f o r m a ţitln e s. f ] — F r. fo r m a tio n (lat. lit. f o r m a tio , -o n is).
F O R M A Ţ lO N E s. f. v. f o r m a ţie .
F O R M Ă , forme, s. f. 1. (Fii.) Aspect exterior sub care se prezintă
orice fenomen şi orice lucru din natură şi din societate, expresie a
conţinutului, îm preună cu care formează o unitate dialectică. ♦
(G eom ., Fiz., T e h n .) Aspectul unei figuri în care n u se ţine seama de
m ărim ea ei. ♦ înfăţişare. Ochi tăiaţi în form a migdalei (E M IN E S C U ).
♦ Expr. A f i fn form ă = a fi, a se prezenta în cele mai bune condiţii.
♦ C onturul unui c o r p ; siluetă. 2. T otalitatea mijloacelor de exprim are
a conţinutului unei opere artistice. 3. Fel, chip, mod. Formă de viaţă.
♦ M od de organizare, de conducere politică, socială etc. ❖ Formă
de stat = m od de organizare şi de conducere politică a unui stat.
4. D ispoziţie legală de procedură. Viciu de form ă = nerespectarea
unei dispoziţii de procedură (care poate atrage anularea unui act sau
a unei hotărîri judecătoreşti). <» Loc. adv. De (sau, rar, pentru) form ă
= de ochii lum ii, pentru a salva aparenţele. 5. (Lingv.) Com plex de
sunete p rin care se exprim ă un sens ; aspectul luat de un cuvînt pen­
tru a exprim a o valoare sau o funcţiune gramaticală. 6. Vas, tipar,
m odel care serveşte pentru a da un o r m ateriale o anum ită înfăţişare, un
anum it aspect exterior. ♦ (T ipogr.) Pagină de zaţ com pletată de ju r
îm prejur cu m aterial de albitură şi închisă într-o ramă metalică, gata
p en tru a fi introdusă în m aşina de tipar. — F r. f o r m e (lat. lit.
fo rm a).
F O R M IC , -A , formici, -e, adj; (în expr.) A cid form ic = acid
organic corosiv care se găseşte în corpul furnicilor şi al altor vieţuitoare
şi care se prepară şi pe cale chim ică, avînd întrebuinţări în industria
textilă şi în tăhăcărie. Aldehidă form ică — form aldehidă. — Fr.
f o r m iq u e .
F O R M ID A B IL , -A , formidabili, -e, adj. Care uim eşte prin însuşiri
neobişnuite, mai ales prin d im e n siu n i; extraordinar, colosal. — Fr.
f o r m ld a b le (lat. lit. fo r m td a b ilis ) .
F O R M O L s . n. Soluţie apoasf de form aldehidă. întrebuinţată ca
dezinfectant şi ca a n tisep tic ; form ilină. — F r. fo rm o l.
F O R M U L A , form ulez, vb. I. T ranz. A da o formă precisă unei
gîndiri, unei hotărîri e t c .; a exprim a p rin cuvinte. — Fr. f o r m u le r .
F O R M U L Â R , formulare, s. n. 1. Coală de hîrtîe cu un text şi
cu m ai m ulte spaţii albe, care se completează în vedere:» întocmirii
unui act, a unui tablou etc. 2. Broşură sau volum care cuprinde formulele
uzuale dintr-o ram ură a unei ştiinţe. — D upă fr. f o r m u la ir e .
F O R M U L A R E , formulări, s. f. A cţiunea de a form ula şi rezul­
tatu l ei.
F O R M ttL Ă , formule, s. f. 1. Expresie precisa, generală şi inva­
riabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplicn
mai m u lto r cazuri particulare). <* Formulă de politeţe = formă conven­
ţională de exprim are, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei au to ­
rităţi sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anum ite ocazii
sau care, scrisă, cuprinde term enii expreşi în care trebuie redactat un
act, o sentinţă etc. 2. Expresie în litere, cifre şi sem ne matematice,
constituind o identitate în care unul dintre m em bri este considerat ca
expresie a celuilalt sau ca regulă de urm at p en tru a calcula valoarea
celuilalt. 3. Expresie în sim boluri care reprezintă com poziţia unei
com binaţii chim ice. 4. Parolă. 5. M ijloc, soluţie. — F r. fo r m u le
(lat. lit. f o r m u la ) .
F O R N Ă t, fârnai, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. 2. A fonfăi,
a fîrnîi. — Onom atopee.
F O R N Ă I Â LĂ , fornaieH, s. f. (Rar) Fornăit. — D in fo r n ă i 4
suf. - ealâ.
F O R N Ă IT 1 s. n. A cţiunea de a fornăi şi rezultatul ei.
F O R N Ă IT 2, -Ă , fornăiţii mte, adj. F o n f; fîrnîit. — V. fornăi.
F O R T , forturi, s. n. L ucrare de fortificaţie (făcînd parte d in tr-u n
sistem de întârituri) m enită să apere un
centru im portant sau o linie strategică.
— Fr. fo r t.
F O R T Ă R E A Ţ Ă , fortăreţe, s. f. Loc
sau cetate întărită p rin tr-u n sistem de
fortificaţii perm anente. ♦ Fortăreaţă
zburătoare = avion de bom bardam ent de
p roporţii m ari. — D upă fr. f o r te r e s s e .
F O R T E 1 adj. invar. (Livresc) T are,
p uternic. ❖ E xpr. A se face forte = a se
declara capabil, în stare s ă . . . , a-şi lua
răspunderea de a reuşi în tr-o încercare F ortăreaţă
anevoioasă. — It. f o r te (lat. lit. fo r tis ) .
FO R TE * adv. (Indicînd m odul de executare a unei bucăţi m u­
zicale) C u intensitate, cu putere; tare. — It. fo r te .
F O R T IF lA N T , -Ă , fortifianţi, -te, adj. (F ranţuzism ; despre
medicam ente) în tă rito r; tonic. [ P r .: -fi-a n tJ — F r. f o r tif ia n t.
F O R T IF IC A , fo rtific, vb. I. T ra n z ..l. A face ca organism ul să fie
mai puternic, mai re z iste n t: a întări, a oţeli. 2. A în tări u n loc prin lucrări
de fortificaţii. — L at. lit. f o r tif ic a r e (fr. f o r tif ie r ) .
F O R T IF IC A R E , fortificări, s. f. Acţiunea de a fortifica.
 FO R T IFIC A T — 314
F O R T IF IC A T , -Ă, fortificaţi, -te, adj. 1. (D espre oameni) C a orga­
nismul în tă rit. 2. (D espre locuri, localităţi) în tă rit p rin tr-u n sistem
de fo rtific a ţii.— V. fortifica.
F O R T IF IC A Ţ IE , fo r tific a ţii, s. f. Construcţie militară de pămînt,
de piatră, d c beton arm at etc.. făcută cu scopul de a apăra pe lum ători
contra proiectilelor şi a bom helor de avion şi de a înlesni acţiunea
trupelor în luptă. — Fr. f o r tif ic a lio n (lat. lit. f o r tif ic a tio , -o n is).
F O R T ÎS S IM O adv. (Indicînd modul dc executare a unei bucăţi
muzicale) C u cea mai m are intensitate sau putere; foarte tare. — It.
fo r tis s im o .
F O R T U ÎT , -A, fortuiţi, - te, adj. (L ivresc) Venit pe neaşteptate;
neprevăzut, inopinat. — Fr. f o r tu it (lat. lit. f o r tu îtu s ).
F.O RŢA , forţez, vb. I. T ran z. 1. A determ ina cu forţa pe cineva
la ceva; a sili, a constrînge, a obliga. ♦ Refl. A-şi da osteneala, a se
strădui, a face un efort. 2. A mînui cu violenţă un mecanism, o închiză­
toare etc. (din nepricepere, nerăbdare sau cu scopul de a deteriora, a
sfărîma. a sparge) ❖ Expr. A fo rţa uşa cuiva - a intra cu sila în casa
cuiva. A forţa (cuiva) mina — a constrînge (pe cineva) să facă ceva.
A forţa nora — a întrece măsura în com portarea faţă de cineva; a
exagera. ♦ A supune la un efort prea m are o macină, un animal etc. — Fr.
fo r c e r.
F O R Ţ A M E N T E adv. (Franţuzism ) î n chip necesar. — D upă fr.
forc6nr»ent.
F O R Ţ A R E ,/o r/a ri, s. f. A cţiunea d e a (se) forţa,
F O R Ţ A T , -A, forţaţi, -te, adj. 1. Făcut sau im pus cu forţa,
p rin constrîngcre. O Aterizare forţată «amerizare im pusă de forţa îm pre­
jurărilor. ♦ Silir, nenatural, nefiresc. His forţat. 2. Realizat printr-o
acţiune violentă, p rin tr-u n efort, cu învingerea u nor dificultăţi. ♦
(D espre uşi. lacăte) Deschis cu forţa. — V. forţa.
F O R Ţ A , forţe, s. f. I. 1. C apacitate pe care o au fiinţele vii de a
depune un efort, de a face acţiuni fizice prin încordarea m uşchilor;
putere fizică, vigoare. ^ Tur de forţă — acţiune greu de realizat,
care cere multă putere fizică, m ultă abilitate şi multă energie morală. 2.
T ărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ A ptitudine, capacitate, putinţă
de a realiza ceva. Forjă mobilizatoare. ❖ Loc. adj. De fo rjă — foarte
capabil. 3. Persoană înzestrară ou putere şi cu energie, care acţio­
nează puternic în tr-un anum it dom eniu de activitate; g rup. organizaţie
politică sau clasă socială care se manifestă ca un elem ent social şi
politic activ. 4. (D e obicei la pl. şi urm at de determ inarea * arm ată >)
A rmată, unităţi militare. 5. (în expr.) Forţă de muncă = capacitatea
de muncă a om ului, totalitatea aptitudinilor lui fizice şi intelectuale
datorită cărora el este în srare să producă bunuri materiale. (L a pl.)
Forţe de producţie — latură a m odutui de producţie, constituită din unel­
tele de producţie, cu ajutorul cărora se produc bunurile • materiale, şi
din oamenii care pun în mişcare uneltele şi produc b unuri, datorită unei
anum ite experienţe şi unei deprinderi de a m unci. II. I, Energie existentă
în natură. ♦ (Fiz.) A cţiune care, exercitată de un sistem fizic
asupra altuia, îi schim bă starea; (în special) acţiune mecanică; care
schim bă starea de mişcare a unui corp; mărim e dirijată care reprezintă
această acţiune. 2. (F iz.; înv.) Energie. ^ Forţă motoare = energie
folosită pentru punerea în mişcare a corpurilor. III. Putere de constrân­
gere; violenţă. & (C az de) forţă majoră — situaţie în care cineva nu
poate proceda aşa cum ar vrea, din cauza u n o r îm prejurări mai puternice
decît voinţa lui. Loc. adv. Cu fo rţa = în m od forţat, cu sila. Prin
forţa împrejurărilor = constrîns de motive obiective. — F r. fo r c e (lat.
lit. f o r d a ) .
F O S A , fose, s. f. (în expr.}Fosd nazală — fiecare dintre cele două
jum ătăţi ale cavităţii nazale. — Fr. fo sse (lac. lit. fo ssa).
F O S Â IA lA , fosăieli, s. f. Fîsîială. — D in fo sâi + suf. -eală.
F O S F A T , fosfaţi, s. m . 1. N um e generic dat sărurilor acidului
fosforic. 2. îngrăsAmint chim ic, avînd în compoziţia sa diferiţi fosfaţi
(1). — Fr. p h o s p h a te (< gr.).
F O SFA TA , fo sfa te z, vb. I. T ra n z . 1. A îngraşă cu fosfaţi terenurile
de cultură. 2. A a*tâuga fosfat de calciu în m ustul de struguri
pentru a activa ferm entaţia şi a mări procentul de alcool în vin. 3.
A acoperi obiectd e de oţel sau de fontă cu un strat de fosfat cristalin
(pentru a le proteja contra agepţilor corosivi). — D upă fr. p h o s -
p h a t£ .
FO SFA TA R E, fo sfa tă ri, s. f. A cţiunea de a fo s fa ta .
F O S F O R s . n. Element chimic otrăvitor, uşor inflamabil, care
se găseşte în natură num ai in com puşi. [Acc. ş i ; fosfâr] — Fr. p h o s -
p h o re K gr.).
F O S F O R E S C E N T , -A, fosforescenţi, -te, adj. C are are fosfores­
c e n ţă .— D upă fr. p h o s p h o re s c e n t.
F O S F O R E S C E N Ţ Ă , fosforescenţe, s. f. P roprietate a u nor compuşi
chimici de a em ite lum ină cînd absorb sau după ce au absorbit radiaţii
luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lum ina în
întuncric; p. ext. sclipire. — D upă fr. p h o s p h o re s c e n c e .
F O S F O R IC , -A , fosforici, -e, adj. 1. (în expr.) 4cid fosforic =*
acid oxigenat al fosforului. 2. Fig. • Lum inos, strălucitor, fosforescent.
— Fr. facidel p h o s p h o riq u e .
F O S F O R lT s . m. Rocă sedim entară form ată din fosfat de calciu.
— Fr. p h o s p h o rite .
F O S G E N s. n. C om pus chim ic întreb u in ţat ca gaz dc luptă
asfixiant şi otrăvitor. — Fr. p h o s g e n e .
FO S IL Ă , ftisHe. s. f. Rest sau urm ă a unui animal sau a unei
plante, conservată in stratu rile păm întului d in tr-o epocă geologică
anterioară celei actuale. ♦ (Ir.) B ătrin (cu idei învechite). — F r. fo ssile
(lat. lit. fo ssilis).
— FO TO G RA FIA
F O S IL IZ A , fo silizez, vb. I. R efl. A se transform a în fosilă. — Fr.
fo s silise r.
F O S IL IZ Â R E , fosiUzări, s. f. A cţiunea de a se fosiliza şi rezultatul
ei ; ansamblu de fenomene fizice, chimice şi biologice care intervin
după moartea unui organism şi fac posibilă conservarea unei fosile
în straturile geologice.
F O S T , -Ă , foşti, -ste, adj. (D espre oameni) Care a avut o calitate, o
funcţie, un rang, un num e pe care nu-1 mai are. ♦ D e altădată, de
pe vrem uri, de odinioară. ♦ (D espre lucruri) Care a aparţinut în
trecut c u iv a ; care şi-a pierdut vechea destinaţie. ♦ (Substantivat, n . ;
neobişnuit) Ceea ce s-a petrecut in trecut, fantele trecute De-aş putea
eu spune fostul Cum a fost întreg (C O ŞB U C). — V. fi.
F O Ş A t, pers. 3 fâşăie, vb. IV. Intranz. A fîşîi. — O nomatopee.
FO ŞC Ă 1 vb. IV. v. fojgăi.
F O Ş C Ă IT tJR A s . f. V. f o ig ă itu r â .
F O Ş N A t vb. IV. v. foşni.
F O Ş N E T , foşnete. s. n. Sunet uşor. produs de mişcarea sau de
frecarea frunzelor, a mătăsii, a hîrtiei etc. ♦ Susur, — D in fo şn i -j-
suf. -et.
F O Ş N Î, fosnesc, vb. TV. Intranz. (D espre frunze, arbori, m ătăsuri
e tc .; p ext. desore vînt) A produce un sunet uşor, prin mişcare sau
prin frecare. <► T ranz. Se răsuri foşnind ziarul (C. P E T R E S C U ). ♦
(Rar) A foi, a m işuna. [V a r.: fo ş n â i vb. IV] — O nom atopee.
F O Ş N ÎR E , foşniri, s. f. A cţiunea de a foşni şi
rezultatul e i ; foşnet.
F O Ş N ÎT s. n. (Rar) Foşnire. — V. foşni.
F O Ş N IT O R , -O Ă R E , foşnitori, -oare, adj. Care
foşneşte. — Din fo şn i -r suf. -(i)to r .
F O Ş N IT tJR Ă , fo^mturi, s. f. Foşnet. — D in
fo şn i + suf. - (i)tură.
F O T , foţi, s. m. U nitate de m ăsură a ilum inării
reprezentînd ilum inarea unei suprafeţe de un centi­
m etru pătrat care prim eşte fluxul de un lum en repar­
tizat uniform . — Fr. p h o t.
F O T A , fo te , s. f. 1. Parte com ponentă a costu­
mului naţional fcmeiesc, form ată dintr-o bucată
d reptunghiulară de stofă de lînâ care se petrece în
jurul corpului, ţinînd locul fustei, sau din două bucăţi
de stofă, acoperind partea din faţă a corpului (ca un
şorţ) şi pe cea din spate. 2. (Rar) Şorţ p u rta t de cîrcium ari, de ospă­
tari etc. — T c . fo ta .
F O T B A L s . n. Joc sportiv cu mingea între două echipe de cîte
11 jucători, fiecare dintre jucători câutînd să intro­
ducă mingea în poarta adversă, lovind-o cu picio­
rul sau cu oricare altă parte a corpului, in afară
de braţe. — Fr. fo o tb a ll (<engl.).
F O T B A L fS T , fotbalişti, s. m. Jucător de
fotbal. — D in fo tb a l 4 suf. -ist.
F O T E L s. n. v. fo to liu
F O T ÎŢ Ă , fotiţe. s. f. D im inutiv al lui fotă.
F O T O » E lem ent de com punere ‘însem nînd
< fotografie * şi servind la form area u n o r su b stan ­
tive. — F r. p h o to .
F O T O C A T 0 D , fotocatosi, s. m. C atod din
care ies electroni în urm a iradierii lui cu lum ină
vizibilă sau ultravioletă. — Fr. p h o to c a th o d e {< gr.>.
F O T O C H lM IC , -A, fotochimici. -e, adj. Care ţine de fotochimie,
relativ la reacţiile chim ice ale lum inii. — Fr. p h o to c h im iq u e .
F O T O C H IM lE s . f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul
efectelor chimice ale lum inii. — Fr. p h o to c h im ie .
F O T O C O P IE , fotocopii, s. f. R eproducere fotografică a unui
docuirent, obţinută prin tr-o singură operaţie (şi nu prin două, ca în
procedeele obişnuite de fotografiere). V. facsimil. — Fr. p h o to c o p ie .
F O T O C R O M ÎE , fotocromii, s. f. Procedeu prin care se reproduc
fotografii ?n culori n a tu ra le ; fotografie ob ţin u tă prin acest procedeu.
— Fr. p h o to c h ro iriic (< gr.).
F O T O E L E C T R IC , -A, fotoelectnci, -e. adj. (D espre emisiunea
de electroni din metale) Provocat de incidenţa radiaţiei luminoase.
Celulă fotoelectrică — fotoelement. — Fr. p h o to -â le c triq u e .
F O T O E L E C T R IC IT A T E s. f. Fenom en datorită căruia u n m ate­
rial em ite electroni, cind cade pe el lum ina. ♦ Disciplină care se ocupă
cu studiul fenomenelor fotoelectrice. — Fr. p h o to -6 le c tric it6 .
F O T O E L E M E N T , fotoclemente, s. n. A parat care em ite u n curent
electric de intensitate variabilă, în ra p o rt cu lum ina care cade pe e l ;
celulă fotoelectrică.
F O T O G fSN , -A, fotogeni. -e, adj. Care produce şi răspîndeşte
lum ină. — Fr. photog& ne (< gr.).
F O T O G E N IC , -A, fotogenici, -e, adj. Care im presionează bine
placa fotografică. ♦ (D espreoam eni) Care are calităţi potrivire pentru a
fi reprodus în m od avantajos în fotografie sau în film. — F r. p h o to -
g e n iq u e .
F O T O G R A F , fotografi, s. m. Persoană care se ocupă cu fotogra­
fierea ; specialist în fotografie. — Fr. p h o to g ra p h e {< gr.).
F O T O G R A F IA , fotografiez, vb. I. T ran z. A fixa imaginea unui
obiect pe o hîrtie sensibilă, prin procedee bazate pe legi optice, {Pr:
-fi-a] — F r. p h o to g r a p h ie r .
FO TO G RA FIA T — 315 —
F O T O G R A F IA T 1 s. n. F ap tu l de a fotografia [ P r .: -fi- a t]
F O T O G R A F IA T * . -A , fotografiaţi, -te, adj. R eprodus p rin p ro­
cedee fotografice, a cărui imagine a fost fixată prin fotografie. [ P r .:
-fi-at] — V. fotografia.
F O T O G R A F IC , -A, fotografici, -e, adj.
Care ţine de fotografie, privitor la fotografie ;
care serveşte pentru a fotografia. Aparat
fotografic. <v Hîrtie fotografica = hîrtie spe­
cială acoperită cu un strat sensibil la acţi­
unea radiaţiilor luminoase şi pe care se obţin
copiile fotografice pozitive, p rin copierea
negativelor. ♦ O b tin u t pe cale fotografică.
Vederi fotografice din . . . Romwia (O D O - A p arat fotografic
B ESC U ). — Fr. p h o to g ra p h iq u e .
F O T O G R A F IE , fotografii, s. f. Im agine a unei fiinţe, a unui
obiect, a unui peisaj etc. fixară pe hîrtie fotografică şi obţinută prin
fotografiere. ♦ T eh n ica fotografierii. — Fr. p h o to g ra p h ie {< gr.).
F O T O G R A F IE R E s. f. Acţiunea de a fotografia, [P r.: -fi-e-]
F O T O G R A M A , fotograme, s. f. Fotografie specială, pe baza căreia
se pot face m ăsurători precise asupra obiectului a cărui imagine o
reproduce şi care se foloseşte mai ales în cartografie. — Fr.
p h o to g r a m m e (< gr.).
F O T O G R A M M E T R IE s. f. R am ură a cartografiei care se ocupă
cu ridicarea planurilor şi a hărţilor cu ajutorul fotogram elor. — Fr.
p h o to g r a m m ^ tr ie (< gr.).
F O T O G R A M M liT R U , fotogrammetre, s. n.
Aparat pentru luarea fotogram elor. — G erm . P h o to -
g r a m m e ie r .
F O T O L IT O G R A F lE , (2 ) fotoHtagrafii, s. f.
1. M etodă de reproducere a hărţilor şi a figurilor dese­
nate, care constă în trecerea desenului pe o piatră
litografică, prin interm ediul unei hîrtii speciale. 2.
Desen reprodus p rin această m e to d ă .— F r. p h o to -
lith o g r a p h ie (< gr.).
F O T O L IU , fotolii, s. n. Scaun mare, de obicei
capitonat, cu spătar şi cu b r a ţe ; jilţ. ♦ Loc situat
în prima jum ătate a unei săli de spectacol. ❖ Fotoliu
de orchestra — loc în prim ele rînduri în tr-o sală de
Fotogram -
spectacol. [V a r.: (rar) fo tg l s. n.} — D upă fr. fa u te u îl. m etru
FO T O L ÎZ A , fotolize, s. f. D escom punere chi­
mică a unor substanţe sub acţiunea lum inii. — F r. p h o to ly s e (< gr.).
F Q T O L U M IN E S C E N T A , fotoluminescente, s. f. (Fiz.) D enum ire
comună dată fluorescentei, fosforescenţei şi altor fenomene asem ănă­
toare. — Fr. p h o to lu m in e s c e n c e .
F O T O M E C A N IC A a. f. Procedeu de tipărire p rin fotografierea
planşei tipografice. — Fr. p h o to m 6 c a n iq u e .
F O T O M liT R IC , -A, fotom etrici, -e, adj. Care se referă Ia foto-
metrie ; considerat din pu n ctu l de vedere al fotom etriei. — F r. p h o to -
m £ tr iq u e ,
F O T O M E T R ÎE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea
intensităţii senzaţiei lum inoase, indiferent de culoare. — F r. p h o to -
m £ tr îe (<r gr.).
F O T O M fiT R U , fotometre, s. n.
Instrum ent care serveşte la măsurarea
intensităţii luminoase a izvoarelor de
lumină. — F r. p h o to m â tr e (< gr.).
F O T O M I C R O S C O P ÎE s . f .
în re g is tra re a fo to g ra fic ă a p re p a ra te lo r
m i c r o s c o p i c e . — F r. p h o to m ic ro s -
c o p ie (< g r . ) .
F O T O M O N T A J, fotomontaje,
e. n. A nsamblu de fotografii şi de ilus­
traţii aranjate pe un panou, spre a ilustra u n subiect sau o problemă.
— Fr. p h o to m o n ta g e .
F O T O N , fotoni, s. m . (Fiz.) Elem entul constitutiv al lum inii, care
se prezintă în form ă de corpuscul. — F r. p h o to n (< gr.).
F O T O R E P O R T A j, fotoreportaje, s. n. Reportaj înfăţişat printr-o
succesiune de fotografii, în special instantanee, care reprezintă în im a­
gini un evenim ent, un fapt divers etc. — D in fo to - H- r e p o r ta j.
F O T O R E P O R T E R , -A, fotoreporteri, -e, s. m . şi f. Fotograf
«pecialist în instantanee p en tru reportaje. — D in fo to - 4- r e p o r te r .
F O T O S C U L P T 0 R A s . f. Procedeu de executare a statuilor, a
busturilor etc. înregistrîndu-se fotografic din mai m ulte părţi conturul
corpului de sculptat şi repro d u cîn d u -se mecanic acest contur în material
plastic. — Fr. p h o to s c u lp tu re .
F O T O SEN S t BIL, -A, fotoxemihili, -e, adj. (D espre substanţe sau
materiale) Care este sensibil ia lumină. — D upă fr. p h o to s e n s îb le .
F O T O S F E R Ă s. f. Stratul exterior, luminos al globului solar (vizibil
cu ochiul hber) care este form at din gaze şi vapori metalici şi care
radiază lumină şi căldură. — Fr. p h o to s p h e r e (< gr.).
F O T O S F £ R1C, -A, fotosferici, -e, adj. Care se referă la fotosferă.
— Fr. p h o to s p h â r iq u e .
F O T O S IN T fiZ Â , fotountezc, s. f. (C him .) Sintetizarea unei
substanţe prin acţiunea luminii. — Fr. p h o to s y n th d s e (< gr.).
F O T O T E L E G R A F fE s. f. T ran sm itere la distanţă a fotografiilor,
a desenelor etc. cu ajutorul telegrafiei cu sau fără fir. — F r, p h o to -
t61egraphi© (< gr.).
FRAG Iii)
F O T O T E R A P ÎE s. f. T ratam e n t medical care foloseşte iradiuţiilu
solare sau ale unei surse artificiale de lum ină. V. helioterapie. — Fr.
p h o to th e r a p ie (<gr.).
F O T O T IP lE , (2 ) fototipii, s. f. 1. Procedeu prin care se execută
reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul u n u i clişeu
form at dintr-un strat subţire de gelatină, aşezat pe o placă de sticlă
mată. 2. R eproducere obţinută prin acest procedeu. — Fr. p h o to ty p ie
« gr.).
F O T O Z IN C O G R A F lE s. f. Pro­
cedeu de reproducere a unei fotografii
prin copierea pe o placă de zinc. — Fr.
p h o to z in c o g ra p h ie .
FO X , focşi, s. m. Foxterier. — Fr.
fox.
F O X T E R IE R , foxterieri, s. m . Soi
de cîine de casă rezistent şi iute, cu
urechi scurte, cu picioare drepte, bun
vînător de şoareci. [ P r .: -ri-e r] — Fr.
f o x - te r r ie r (< engl.). F oxterier
F 6 X T R O T , foxtroturi, s. n. D am
modern, cu mişcări repezi, care se dansează în perechi; m elodia după
care se execută. — F r. fo x - tro t (< engl.).
F R A C , fracuri, s. n. H aină bărbătească de cererponie, din stofă
neagră, în faţă scurtă pînă în talie, iar la spate term i­
nată cu două cozi lungi şi înguste. — Fr. fra c .
F R A C T U R A , fracturez, vb. I. T ranz. A(-şi)
frînge, a(-şi) rupe u n os, p. ext. u n m em bru al
corpului. — Fr. f r a c tu r e r .
F R A C T U R A T , -A , fracturaţi, -te, adj. (D espre
oase, p. ext. despre m em brele corpului) R upt, frînt.
— V. fractura.
F R A C T O R Ă , fracturi, s. f. R uptură a unui
os, p. ext. a unui m em bru al corpului. — Fr. fr a c -
t u r e (lat. lit. f r a c tu r a ) .
F R A C Ţ I E ,/™ # /, s. f. N um ăr neîntreg, egal cu
cîtul a două num ere întregi. ♦ R aportul a două
expresii matematice. — Fr. fr a c tio n .
F R A C Ţ IO N A , fracţionez, vb. I. T ranz. A îm ­
părţi un întreg în mai multe părţi, a reduce în frac­
ţiuni. [ P r .: -ţi-o-] — Fr. fr a c tio n n e r ,
F R A C Ţ IO N A R , -A, fracţionari, -e, adj. (M at.)
Care conţine o fracţie sau se com pune din fra c ţii;
care are forma unei fracţii. O N um ăr fracţionar =
num ăr com pus dintr-un num ăr întreg şi o fracţie.
[ P r .: -ft-o-] — F r. f r a c tio n n a ir e .
Frac
F R A C Ţ IO N A R E s. f. A cţiunea de a fracţiona.
♦ D istilare fracţionată. [ P r .: -ţi-o-]
F R A C Ţ IO N A T , -A , fracţinnaţi, -te, adj. D ivizat în frac ţiu n i;
îm bucâtăţit. ♦ Distilare fracţionată — acţiunea de a izola dintr-un
am estec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectîndu-le în mod
separat, după tem peraturile lor de fierbere. [ P r .: -ţi-o-] — V. fra c­
ţiona,
F R A C Ţ IO N ÎS M s. n. A cţiune dusă de o grupare oportunislâ
care se rupe de conducerea unui partid m arxist-Ieninist şi se orga­
nizează îm potriva liniei politice stabilite de acesta, cu scopul de a-i
slăbi unitatea de voinţă şi de luptă. [ P r .: -fj-o-] — D in frac^
ţion[are] 4- suf. -ism.
F R A C Ţ IO N lS T , -A , fracţiom ţti, -ste, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
Care ţine de fracţionism , privitor la fracţionism . 2. S. m. şi f. Adept
al fracţionism ului. [ P r .: -ţi-o-] — D in frac ţio n [are] -j- suf. -ist.
F R A C Ţ IT JN E , fracţiuni, s. f. 1. Parte d intr-un to t; frîntură,
fragm ent. 2. G rupare oportunistă care se rupe de conducerea unui
partid şi se organizează îm potriva liniei politice stabilite de acesta, cu
scopul de a-i slăbi unitatea de voinţă şi de luptă. 3. G rup form at din
reprezentanţii unui partid politic în parlam ent. 4. Lichid o bţinut prin
distilarea unui amestec de lichide ridicat la o
anum ită tem peratură. [ P r .: -ţi-u-] — Fr. f r a c ­
tio n (lat. lit. f r a c tio , -onis).
F R A G 1 s. m. v. fr a g ă .
FRA G *, fragi, s. m . M ică plantă erbacee
din familia rozaceelor cu flori albe ( Fragaria
vesca). O C om pus: frag-de-cimp — c ăp şu n ă .—
L at. fr a g u m .
F R A G Ă , fragi, s. f. 1. Partea comestibilă
a fragului (considerată în m od greşit drept
fruct) com pusă din receptaculul cărnos şi roşu,
pe suprafaţa căruia se găsesc presărate fructele.
2. Com pus : fragă-tătărească = plantă erbacee
cu frunze dinţate, cu flori aşezate Ia subsuoara
frunzelor şi cu fru c te ‘roşii ( Blitum virgatum).
3. (R e g .; uneori determ inat prin * de pom »)
D udă. [V a r.: f r a g s. m.] — Lat. fra g a .
F R A G E D , -A, fragezi, -de, adj. 1. (D es­
pre plante) C rescut de puţină vreme ; crud. ♦ F rag
(D espre legume, carne etc.) Care provine de
la plante sau de la animale tinere, fierbe repede şi se fă n ro s
uşor cu dinţii. (D espre culoarea verde) Ca a plantelor tinere ;
delicat. 2. (D espre fiinţe) T în ă r ; gingaş, plăpînd. <> Virstii fragedă --
F R A G IL — 316 —
vîrsta copilăriei. Tinereţe fragedă — epocă în care cineva este foarte
tînăr. ♦ (D espre obraji, mîini) C u pielea fină, delicată. — L at. * fra -
g id u s ( — fragilis).
F R A G IL , -Ă, fragili, -c, adj. Care se sparge, se sfărîmă. se frînge
uşor. ♦ G ingaş, firav, delicat. — F r. fr a g ile (lat. lit. fra g ilis).
F R A G IL IT Â T E s. f. însuşirea de a fi fragil. — D upă fr. f r a ­
gili t6.
F R A G M E N T , fragmente, s. n. Bucată, parte, frîntură d in tr-u n
t o t; parte izolată dintr-o scriere sau rest d intr-o operă pierdută ori
neterm inată. — F r. f r a g m e n t (lat. lit. f r a g m e n tu m ) .
F R A G M E N T Ă , fragm entez, vb. I. T ran z. A îm părţi, a tăia, a rupe
în fragm ente; a îm bucătăţi. — F r. f r a g m e n te r .
F R A G M E N T A R , -Ă, fragmentari, -e, adj. Care reprezintă unul sau
mai m ulte fragm ente; incom plet, în fragm ente, fărîm iţat.— D upă fr.
f r a g m e n ta i re .
F R A G M E N T A R E s. f. A cţiunea de a fragm enta; îm părţire în
bucăţi, îm bucătăţire.
F R A H T , frahturi. s. n. 1. D ocum ent de tran sp o rt care însoţeşte o
încărcătură sau o marfă transportată ; scrisoare de trăsură. 2. Sumă,
taxă plătită pen tru u n transport. — G erm . F r a c h t.
F R A N C 1, franct, s. m . 1. U nitare m onetară în Franţa, Elveţia
etc. 2. (înv.) U nitate m onetară în R o m în ia; leu. ♦ (Azi, la pl.)
Valoare bănească n ed eterm in ată; bani, avere. — F r. fra n c .
F R A N C 8, -Ă adj. (D espre oam eni) Care are u n caracter sincer,
care spune pe faţă, fără înconjur, ceea ce g în d eşte; (despre înfăţişarea
sau manifestările cuiva) care trădează u n astfel de caracter. ♦ (D espre
acţiuni) Loial, cinstit. — Fr. fr a n c .
F R A N C Ă , franchez, vb. I. T ran z. 1. A plăti anticipat taxele de
transport pentru m ărfuri şi bagaje. 2. A tim bra o scrisoare. — It.
fran c a re .
F R A N C Ă R E s. f. Acţiunea de a franca.
F R A N C Â T , -Ă, francaţi, -te, adj. (D espre m ărfuri, bagaje) Cu
taxele de transport plătite an ticipat; (despre scrisori) cu m ărcile poş­
tale aplicate. — V. franca.
F R A N C fiZ 1, francezi, s. m . Persoană care face parte din populaţia
de bază a Franţei sau care este originară din Franţa. — It. fr a n c e s e
(fr. f r a n ţa is ) .
F R A N C E Z 2, -Ă , francezi, -e, adj. Care aparţine Franţei sau
populaţiei ei, privitor la F ran ţa sau la p o p u laţia ei. ♦ (S ubstan­
tivat, f.) L im ba vorbită de francezi. — It. fr a n c e s e (fr. f r a n ţa is e ) .
F R A N C H E Ţ Ă s. f. v. f r a n c h e ţe .
F R A N C H fiŢ E s. f. F ap tu l de a-şi spune deschis g în d u rile; cali­
tatea de a fi franc2 ; sinceritate. [V a r.: f r a n c h â ţă s. f.] — It. f r a n -
chezza.
F R A N C IS C A N , -Ă, franciscani, -e, s. m . şi f„ adj. 1. S. m . şi f.
Călugăr sau călugăriţă catolic(ă) din ordinul întem eiat de Francisc din
Assisi la începutul secolului al X llI-le a . 2. Adj. Care ţine de ordinul
franciscanilor. — D upă fr. fr a n c is c a in .
F R A N C M A S O N , francmasoni, s. m. M em bru al unei organizaţii
francm asonice; adept al francm asoneriei; mason. — F r. f r a n c - m a ţo n .
F R A N C M A S O N E R IE s. f. Asociaţie internaţională secretă cu
principii politice reacţionare şi cu ritualuri oculte, ai cărei m em bri,
organizaţi în grupe, se susţin re c ip ro c ; m asonerie. — F r. f r a n c -
m a g o n n e rie .
F R A N C M A S O N IC , -Ă , francmasonici, -e, adj. Care ţine de franc­
masonerie, privitor la francm asonerie; care are legătură cu francm aso­
neria ; masonic. — F r. f r a n c - m a ţo n n iq u e .
F R A N C O adv. T erm en comercial indicând că taxele de tran sp o rt
pentru o m arfă sau u n colet sînt plătite de expeditor. — F r. fr a n c o
« it.).
F R A N C T IR O R , franctirori, s. m. (în v .) Soldat care, fără să facă
parte din arm ata regulată, prim eşte însărcinări în tim pul u n u i război.
♦ (în tim pul celui de al doilea război mondial) Partizan în luptele
de rezistenţă din Franţa. — D upă fr. f r a n c
tir e u r .
F R A N J, franjuri, s. n. Fiecare dintre
firele de bum bac, mătase, lînă etc. care
atîrnă u nul lîngă altul ca ornam ent, ia
m arginea unei stofe, a unui obiect de îm ­
brăcăm inte etc. — F r. fr â n g e .
F R A N Ţ tJŞ C Ă , franţuşte, s. f. (înv.)
Franţuzoaică. — D in fra n ţu z o a ic ă ] + suf. -uşcă.
F R A N Ţ tJZ , franţuji, s. m . (Pop.) Francez1. — R us fr a n c u z .
F R A N Ţ U Z E S C , -E Â S C Ă , franţuzeşti, adj. Francez*. ❖ Aluat
franţuzesc — aluat p en tru p răjituri, pregătit cu u n t şi lucrat în tr-u n
anum it fel, pen tru a deveni fraged şi a se desface în foi. ♦ (S ubstan­
tivat, f.) L im ba franceză. — D in f r a n ţu z -j- suf. -esc.
F R A N Ţ U Z E Ş T E adv. Ca francezii, în felul francezilor; în lim ba
franceză. — D in f r a n ţu z + suf. -eţte.
F R A N Ţ U Z I, franţuzesc, vb. IV . Refl. (înv. şi fam.) A im ita servil
obiceiurile franceze şi a întrebuinţa în m od nejustificat cuvinte şi
expresii franceze. ♦ T ran z. A introduce în lim bă cuvinte şi expresii
franceze. — D in f r a n ţu z .
F R A N Ţ U Z ÎR E s. f. (Rar) F aptu l de a introduce în lim bă cuvinte
şi expresii franceze, inutile şi nepotrivite. — V. fra n ţu zi.
FRA ZEO LO G IC
F R A N Ţ U Z IS M , franţuzism e, s. n . E lem ent de jargon luat fără
necesitate din lim ba franceză şi introdus în lim ba noastră. — Din
f r a n ţu z 4- suf. -ism.
F R A N Ţ U Z IT , -Ă, franţuziţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care
im ită obiceiurile franceze şi foloseşte în m od nejustificat cuvinte şi
expresii franceze. — V. fr a n ţu z i.
F R A N Ţ U Z O A IC Ă , franţuzoaice, s. f. Fem eie care face parte din
populaţia de bază a Franţei. — D in f r a n ţu z -f- suf. -oaică.
F R A N Z E L Â R , franzelari, s. m . Persoană care face sau vinde
franzele. — D in f r a n z e lă -f- suf. -ar.
F R A N Z E L Ă , franzele, s. f. Pîine albă, de obicei în form ă lunguiaţă ;
jim blă. — N gr. f r a n tz e la .
F R A N Z E L Ă R E Â S Ă , franzelărese. s. f. Fem eie care face sau vinde
franzele; soţia franzelarului. — D in f r a n z e l a r + suf. -easă.
F R A N Z E L Ă R lE , franzelârii, s. f. B rutărie unde se pregătesc sau
prăvălie unde se vînd franzele. — D in f r a n z e lă + suf. -ărie.
F R A N Z E L tJŢ Ă , franzelufe, s. f. D im inutiv al Iui franzelă. ♦
Chiflă.
F R A P Ă , frapez, vb. I. T ranz. 1. A se im pune atenţiei cuiva prin
caracteristici izbitoare ; a face im presie, a bate la ochi. 2. A răci şam panie
sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii. — F r. f r a p p e r .
F R A P Ă N T , -Ă , frapanţi, -te, adj. Care frap ează; bătător la ochi,
izbitor, im presionant. — Fr. f r a p p a n t.
F R A S IN , frasini, s. m . A rbore cu
tu lpina dreaptă, cilindrică şi cu lem nul
elastic, folosit în industrie (Fraxinus excel-
sior). — Lat. fr a x in u s .
F R A T E , fra ţi, s. m. 1. Persoană de
sex m asculin considerată în raport cu altă
persoană (indiferent de sex) născută din
aceiaşi părinţi sau num ai din acelaşi tată
ori din aceeaşi mam ă. O Frate bun (ade­
vărat, drept sau, reg., dulce) — fiecare dintre
fraţii născuţi din acelaşi ta tă şi aceeaşi
mamă, în ra p o rt unii cu alţii. Frate vitreg
— frate cu cineva num ai după tată sau
num ai după mamă. Frate geamăn = frate
considerat în raport cu fratele sau cu sora
cu care s-a născut o dată. F raţi de lapte Frasin
— copii care au su p t la aceeaşi doică.
Frate de mină = băiat care serveşte mireasa
în tim pul nunţii. Frate de cruce = fîrtat. ♦ (L a pl.) N um e dat copiilor (în
cazul cînd se află între ei şi băieţi) născuţi din aceiaşi părinţi sau num ai
din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă. 2. T erm en familiar, prietenesc,
cu care te adresezi unei persoane (indiferent de sex). 3. G rad în ierarhia
călugărească. 4. Fiecare dintre ramificaţiile care se formează la subsuoara
frunzelor un o r plante din nodurile de la baza tulpinii. — Lat. f r a te r ,
- tr ls .
F R A T E R N , -A, fraterni, -e, adj. (L iv re sc ; adesea adverbial)
Frăţesc. — Lat. lit. f r a te r n u s .
F R A T E R N IT A T E , fraternităţi, s. f. Frăţie. —■F r. f r a te r n i t6
(lat. lit. f r a t e m i t a s , -a tis).
F R A T E R N IZ A , fraternizez, vb. I. Intranz. A m anifesta sentim ente
frăţe şti; a intra în strînsâ prietenie cu c in e v a ; a face cauză com ună cu
cineva. ♦ (D espre militari sau despre unităţi m ilitare angajate în răz­
boaie nedrepte) A face cauză com ună cu adversarul (ca protest îm po­
triva războiului). — F r. f r a te m is e r .
F R A T E R N IZ A R E s. f . Acţiunea de a fraterniza şi rezultatul e i ;
înfrăţire, unire.
F R A T R IC ID 1, fratricide, s. n. O m or de frate sau de soră. — F r.
f r a tr ic id e (lat. lit. f r a tr ic id iu m ) .
F R A T R IC ID *, -Ă, fratricizi, -de, s. m. şi f. C rim inal care şi-a ucis
fratele sau sora. — F r. f r a tr ic id e (lat. lit. fr a tr ic id a ) .
F R A U D A , fraudez, vb. I. T ran z. A defrauda. [ P r .: fra -u -] — F r.
f r a u d e r (lat. lit. f r a u d a re ).
F R Â U D Ă , fraude, s. f. înşelăciune, act de rea-credinţă săvîrşit
de cineva pentru a realiza u n profit m aterial în detrim entul altuia.
[ P r .: fra -u -] — F r. f r a u d e (lat. lit. fr a u s , fr a u d is ).
F R A U D U L O S , -O Â S Ă , frauduloşi, -oase, adj. (D espre acţiuni)
Făcut cu înşelăciune, bazat pe rea-credinţă. [Pr.: fra-u-"] — Fr.4 f r a u -
d u le u x (lat. lit. fra u d u lo s u s ).
FR A Z Â , fra zez, vb. I. Intranz. (M u z .) A scoate în evidenţă, la
executarea unei bucăţi, ritm ul frazei muzicale ; a face să se desprindă în
m od distinct părţile care com pun ideea muzicală. — F r. p h r a s e r .
F R A Z Â R E s . f . Acţiunea de a fra za .
F R A Z Ă , fr a ze , s. f. 1. îm binare de propoziţii, aflate între ele în
raport de coordonare sau de subordonare şi exprim înd una sau mai
m ulte judecăţi. ♦ Fel de exprim are. 2. (în expr.) Frază muzicală —
succesiune de sunete alcătuind u n to t u nitar (m otiv sau melodie).
— F r. p h r a s e (lat. lit. p h ra s is ).
F R A Z E O L O G , frazeologi, a. m . Persoană care se exprim ă în fraze
meşteşugite, d a r lipsite de conţinut. [P r .: rze-o-] — F r. p h r a s e o -
lo g u e .
F R A Z E O L O G IC , -Ă , frazeologici, -e, adj. Care ţine de frazeo­
logie, privitor la frazeologie. [ P r .: -ze-o-] — F r. p h ra s e o lo g iq u e .
FRAZEOLOGIE — 317 — FREZARE

F R A Z E O L O G I E s. f. 1. F e l p r o p r i u u n e i limbi sau u n u i scriitor I F R K C A , / / w , v b . I. T r a n z . 1. A m i ş c a forţat u n corp p e suprafaţa

de a construi frazele. 2. Vorbărie fără conţinut, care ascunde sărăcie altui corp cu care este în contact. Expr. A - ş i frec a m îin ile a-şi
de idei; vorbe goale şi umflate. [Pr.: -z e -o - ] — Fr. phraseologie. trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi
sau pentru a-şi m a n i f e s t a b u c u r i a , s a t i sfacţia etc.). 2. A amesteca înde­
F R Ă G Â R , fră g a ri, s. m. (Reg.) Dud. — Di n frag -f- s u f . -a r.
lung u n aliment apăsînd cu putere, pentru a obţine o m a s ă o m o g e n ă şi
F R Ă G E Z Î , frăgezesc, vb. IV. Refl. (Despre anumite alimente, pufoasă. ♦ A ş t e r g e u n o b i e c t a p ă s î n d î n t o a t e direcţiile c u u n c o r p a s p r u
în special despre carne* aluaturi etc.) A deveni fraged. ♦ Tranz, A
sau moale pentru a-i î n d e p ă r t a murdăria sau pentru a-1 f a c e s ă strălu­
face să devină fraged. — Di n fraged.
c e a s c ă ; a lustrui, a curăţa. 3. A fri c ţ i o n a . ♦ (Fam.) A bate. <► Expr.
F R Ă G E Z Î M E s. f. î n s u ş i r e a d e a fi f r a g e d ; p r o s p e ţ i m e , gingăşie, (Fam.) A frec a (cuiva) ridichea = a mustra pe c i n e v a ; a bate. ♦ Fig. A
fi n e ţ e , delicateţe. — D i n fragezi (pl. lui fra g ed ) + s u f . -ime. fi prea exigent cu cineva, a obliga p e cineva la s f o r ţ ă r i prea mari'.
— Lat. fricare.
F R Ă G E Z Î R E s. f. Acţiunea de a (se) fră g ezi.
F R Ă G U L Î Ţ Ă , fră g u liţe, s. f. 1. Frăguţă.
F R E C A R E s. f. A c ţ i u n e a de a (se) frec a . ♦ (I ’iz.) F o r ţ a p e care
o exercită u n corp asupra altuia, c î n d acesta se freacă de el.
2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui,
c u slab miros de(A d o x a m oschatellina).
mosc F R E C Â T , -Ă, frec a ţi, -te, adj. ( D e s p r e unele alimente) A m e s t e c a t
— D in fragă -ul-iţă.
+ suf. astfel, î n e î t a d e v e n i t o m a s ă o m o g e n ă şi p u f o a s ă . ♦ C u r ă ţ a t p r i n frecare.

F R Ă G U Ş O Ă R Ă , frăguşoare, s. f. F r ă g u ţ ă .
— V. frec a .
— D i n f r a g ă + s u f . -u ş-oară F R E C Ă T U R Ă , fr e c ă tu r i , s. f. 1. Fricţiune. 2. L o c care poartă
u r m a unei fre c ă r i . 3. Fig. Mustrare. 4. Fig. (La pl.) Divergenţe,
F R Ă G t J Ţ Ă , fr ă g a ţe , s. f. ( P o p . ) D i m i ­
neînţelegeri. — Lat. fri c a t u r a .
n u t i v al lui fra gă.
F R E C Ă Ţ f i l s. m . pl. A l u a t n e d o s p i t , frecat m ă r u n t în p a l m ă sau
F R Ă M Î N T s. n . ( R a r ) F r ă m î n t a r e . — Post-
verbal al lui frămînta.
ras pe râzătoare, care se fierbe în supă. — D i n frecat -f su f . -ei.
F R f i C Ţ I E s. f. v . f r i c ţ i u n e .
F R Ă M Î N T A , fr ă m în t, vb. I. 1- Tranz.
A preface aluatul într-o masă uniformă, apă- F R E C Ţ I O N Â vb. I. v. fricţiona.
sîndu-1 şi a m e s t e c î n d u - 1 cu mîinile. <> Expr. A F R E C t J Ş , frecuşuri, s. n . Frecare. O F^xpr. (Fam.) A trage cuiva
fr ă m în ta p ă m in tu l = a bate p ă m î n t u l cu picioa­ Frăguliţa un frecu ş = a mustra sau a bate pe cineva. — L)in freca -f s u f . - uş.
rele, p r i n l o v i t u r i p u t e r n i c e şi r e p e t a t e . ♦ A lov i
î n d e l u n g şi r e p e t a t ( c u p u m n i i sau cu picioarele) o persoană trînt i t ă Ia
F R E C V E N T , -Ă, frec ven ţi, -te, ad j . Care se întîmplă des, la
intervale de timp scurte; des. — Lat. lit. f r e q u e n s , -ntis.
pămint. 2. Tranz. Fig. A examina, a î n t o a r c e p e t o a t e părţile o idee, u n
p l a n etc. ♦ A-şi supune mintea la eforturi. O- Refl. M ă tot fră m în t F R E C V E N T A , frec ven te z, vb. I. Tranz. A merge regulat, si s t e ­
cu m intea ( V L A H U T A ) . ♦ (Despre st ă r i sufleteşti şi d e s p r e cauzele matic la şcoa l ă , la conferinţe, la spectacole etc. ♦ (Franţuzism) A
e x t e r i o a r e a l e s t ă r i l o r su f l e t e ş t i ) A n e l i nişti, a preocupa, a îngrijora. O vizita deseori pe cineva. — Lat. lit. f r e q u e n t a r e (fr. f n â q u e n t e r ) .
Refl. F ră m în tîn du-se de tnîhnire ( I S P I R E S C U ) . 3. T r a n z . şi refl. A (se)
F R E C V E N T A R E s . f. A c ţ i u n e a de a frecven ta .
m i ş c a p u t e r n i c ; a (se ) a g i t a . ♦ Refl. (Despre fiinţe) A umbla încolo şi
încoace, a n u avea astîmpăr; a forfoti. ♦ Tranz. A învîrti, a răsuci
F R E C V E N Ţ Ă , frecven ţe, s. f. 1. R e p e t a r e deasă a unei acţiuni, a
unui fapt et c . ♦ (în învăţămînt) Participare a studenţilor sau a
u n obiect în mînă. ❖ Expr. A - ş i fr ă m în ta m îinile = a-şi freca mîinile
e l e v i l o r la cursuri. 2. N u m ă r u l de perioade efe c t u a t e într-o uni t a t e d e
p u t e r n i c şi r e p e t a t , s u b stăpînirea un e i tulburări suflet e ş t i .
timp d e u n f e n o m e n p e r i o d i c . <> C urent de frecve?iţă în a ltă (sau jo a să ) —
F R Ă M Î N T Ă R E , fr ă m in tă r i, s. f. A c ţ i u n e a de a (se) fr ă m în ta şi curent e l e c t r i c c a r e îşi s c h i m b ă sensul d e u n n u m ă r mare (sau m i c ) de
r e z u l t a t u l ei. 1. U m b l e t , forfot, neastîmpăr; p . e x t. a gitaţie, tulburare ori, într-o unitate de timp. — Lat. lit. frequentia (fr. fr^quence).
(cauzate de mişcări sociale). 2. Nelinişte sufletească, zbucium, chin.
F R E D O N A t /redo«^, vb. I. T r a n z . A cînta încetişor; a îngîna o
F R Ă M Î N T A T 1 s. n . Frămîntare. — V. fr ă m în ta . melodie. — Fr. fredonner.

F R Ă M Î N T A T * , - Ă.t fr ă m în ta ţi , -te , a d j . 1. ( D e s p r e aluat) Prepara F R E D O N Ă T , fred o n a ţi, -te, adj.

-Ă, (Despre u n cîntec, o melodie)
prin frămîntare. 2. Fig. Cuprins de nelinişte; zbuciumat, a g i tat. Cîntat încetişor, îngînat. — V . fredona.
— V. fr ă m în ta . F R E G Â T Ă , freg a te, s. f. 1. V a s
F R Ă M Î N T Ă T O R , fră m în tă to a re , s. n . M a ş i n ă pentru frămîntat de război c u trei c a t a r g e (obi ş n u i t în
aluatul. — D i n frămînta -f s u f . - ( ă ) to r . secolele trecute), slab înarmat, dar
cu viteză mare, destinat serviciului
F R Ă M Î N T Ă T U R Ă , fr ă m în tă tu ri, s. f„ ( R a r ) Aluat frămîntat.
de r e c u n o a ş t e r e şi d e p a z ă , 2 . N u m e l e
♦ Fig. Teren accidentat.— D i n frămînta -f s u f . - ( ă ) tu r ă .
a două specii de păsări palmi-
F R Ă N C U Ş O R , frăncuşori, s. m . D i m i n u t i v al l ui franc. pede, cu corpul m i c şi c u a r i p i l e f o a r ­
F R Ă S I N E L , fră sin ei, s. m . P l a n t ă e r b a c e e te m a r i , c a r e trăiesc î n r e g i u n e a m ă r i l o r
cu flori albe sau trandafirii, frumos miro­ tropicale ( Fregata a q uila şi A r ie i) . —
sitoare (D ictam nus a lb u ş). <> Expr. A um bla Fr. fregate « it.).
(d e) fr u n z a frăsinelului = a umbla fără
F R E M Ă T A , fr e a m ă t , v b . I. Fregată
nici u n rost, f ă r ă n i c i u n scop, a fi h a i m a n a . Intranz. 1. ( D e s p r e f r u n z e ; p. ex t.
— Di n frasin s u f . - el.
despre copaci şi păduri) A produce f r e a m ă t . 2. ( D e s p r e oameni) A se
F R Ă S I N E T , fră sin etu ri, s. n . Pădure de î n f i o r a ; a vibra, a palpita; (despre cole c t i v i t ă ţ i ) a se ag i t a . — Din
f r asin i. — Lat. fraxinetum. freamăt.

F R Ă S I N Î C Ă s. f. ( B o t . ) S p e c i e d e frasin F R E M Ă T A R E , frem ă tă ri, s. f. A c ţ i u n e a de a fr e m ă ta şi r e z u l t a t u l

(F ra x in u s a n g u stifo lia ). — D i n frasin + suf. e i ; freamăt.
-ică. F R E M Ă T Ă T O R , frem ă tă to ri, -oare, ad j . C a r e f r e a m ă t ă ,
- O A R E ,
F R Ă S U l , frăsuiesc, vb. IV. Refl. şi tremură, vibrează. — Di n + s u f . - (ă )to r ..
f r e m ă t a
intranz. (Reg.) A se plînge; a se boci, a se
F R E M Ă T O S , - O Â S Ă ,fr e m ă to ş i, -oase, ad j . ( R a r ) P l i n d e f r e a m ă t ;
v ă icări. — Ucr. frasuvaty. fremătător. — D i n f r e a m ă t 4- su f . -os.
F R Ă Ţ E S C , - E Â S C Ă , fr ă ţe şti, adj. P r o ­ F R E N E T I C , - Ă , fre n e tic i , -e, ad j . Care se află în stare de
priu legăturii dintre fraţi, (ca) de frate; Frăsinei frenezie. — F r . f r e n e t i q u e ( < gr.).
afectuos, devotat. — Di n frate + suf. -esc.
F R E N E Z Î E , fr e n e zii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune
F R Ă Ţ E Ş T E adv. în m o d frăţesc, ca fraţii, cu dragoste fră­ nestăpinită, violentă. O L o c . adv. C u fre n e zie = ca în d e l i r ; frenetic,
ţească. ❖ Expr. A îm p ă rţi (ceva) fră ţe şte = a împărţi în părţi egale, pasionat. — F r . f r e n e s i e (< gr.).
fără înşelătorie. — D i n frate + s u f . -eşte.
F R E N G H I E , fren g h ii, s. f. ( î n v . ) Brocart. [Var. : f r î n g h i e s. f.] —
F R Ă Ţ Î C Ă s . m. (Fam., la v o c . ) T e r m e n familiar c u care cineva Tc. frengi.
se adresează unui băiat. — Di n frate + suf. -ică.
F R E N I C , fren ici, ad j . m. (în expr.) N e r v fren ic (şi s u b s t a n t i v a t
F R Ă Ţ I E , fr ă ţii, s. f. 1. L e g ă t u r a d e r u d e n i e d i n t r e fraţi. ♦ Iubire m.) = nerv al d i a f r a g m e i . — Fr. p h r e n i q u e (<' gr.).
frăţească, sentimente ca de f rate. 2. Prietenie strînsă, înfrăţire, frater­
F R E N O L O G Î E s. f. Teorie i d e alistă, conform căreia însuşirile
nitate. — Di n frate + suf. -ie.
psihice ale o m u l u i a r p u t e a fi r e c u n o s c u t e d u p ă p r o t u b e r a n ţ e l e şi d e p r e ­
F R Ă Ţ I E T A T E s. f, ( î n v . ) Frăţie. — D i n frăţie -f s u f . - ( ă ) ta t e . siunile craniului (corespunzînd regiunilor din creier in care sî n t

F R Ă Ţ I N E , fr ă ţin i, s. m . (Pop.; urmat de u n adjectiv posesiv) localizate a c e s t e însuşiri) ; p s e u d o ş t i i n ţ ă b a z a t ă pe această t eorie. — Fr.

Frate. [Var.: frăţin s. m.] — Di n frate + suf. -ine. phrenologie ( < gr.).

F R Ă Ţ I O R , fră ţio ri, s. m. Diminutiv al lui fr a te . ♦ (La vocativ)

F R E S C Ă , fresce, s. f. 1. P i c t u r ă făc u t ă în culori amestecate cu
apă d e var, p e u n z i d c u t e n c u i a l a î n c ă u d ă . 2. F i g . Descriere plastică şi
T e r m e n familiar, p r i e t e n e s c , c u c a r e te a d r e s e z i u n u i b ă r b a t . [ P r . : -ţi-or]
sugestivă a o a m e n i l o r şi a obiceiurilor dintr-o anumită epocă. — Fr.
F R Ă Ţ Î N s. m. v. frăţine. fresque ( < it.).

F R E A M Ă T , fr e a m ă te , s. n. 1. Z g o m o t surd produs de frunzele F R E Z adj. invar. (Franţuzism) D e culoarea f r agilor. — Fr.

m i ş c a t e d e v î n t , d e v a l u r i l e m ă r i i etc. ♦ M u r m u r de voci înnăbuşite sau fraise.
nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: h r e â m ă t
F R E Z Ă 1 vb. I. v . friza.
s. n . ] — Lat. f r e m i t u s .
F R E Z A 2, fr e z e z , vb. I. T r a n z . A prelucra u n material cu f r e z a 1.
F R E A T I C Ă , frea tice , adj. f. ( î n expr.) A p ă fr e a tic ă — pînză de
— FV. fraiser.
apă subterană care se află a p r o a p e de suprafaţa pâmîntului şi d i n care
s e a l i m e n t e a z ă i z v o a r e l e şi f î n t î n i l e . — Fr. p h r e a t i q u e - F R E Z Â R E s. f. Acţiunea de a fr e z a 9.
 FREZAT — 318 — FRÎNA

FR E Z Ă T s. n. Frezare. — V. freza*. F R I G Î D , -A, frigizi, -de, ad j . Care suferă de fri g i d i t a t e . — Fr.

frigide (lat. lit. frigidus).
F R E Z Ă 1, freze, s. t\ 1. U nealta cu unul sau cu mai m ulte tăişuri
dispuse sim etrie în ju ru l unui ax şi avînd o mişcare de ro ta ţie ; serveşte F R I G I D E R , frigidere, s. n. Răcitor e l ectric. — Fr. frigidaire.
Ia prelucrarea metalelor, a lem nului şi a alto r m ateriale dure. 2. Frez- F R I G I D I T A T E s. f. S t a r e a unui o m sau a unui animal inca­
maşină. — 'Fr. fra is e . pabil de dorinţă sexuală. — Fr. frigidite (lat. lit. frigiditas, -ads).
FREZĂ*, freze, s. f. (Fam .) Pieptănătură bărbătească; frizură. F R I G O R Î E , frigorii, s. f. U n i t a t e a d e c a n t i t a t c d e c ă l d u r ă p i e r d u t ă
— Postvcrbal al lui fr e z a ( = fr iz a ) . dc u n corp, egală în valoare absolută cu o calorie. — Fr. frigorie.
F R E Z M A Ş IN Ă , frezm aşini, s. f. M aşină la care se adaptează F R I G O R I F E R , frigonfere, s. n. Clădire sau încăpere prevăzută
freza* (1 ) şi care o pune în m işcaie. — G erm . F râ s m a s c h in e . cu instalaţii de ră c i r e , pentru conservarea unor ca n t i t ă ţ i mari de ali­
F R E Z O R 1, frezoare, s. n. Freză1 (1 ). — D upă fr. f r a is e u r . mente. O (Adjectival) Vagon frigorifer. — Fr. frigorifere.

F R E Z O R 2, frezori, s. ni. M uncitor care lucrează la freză*. F R I G O R I F I C , - A , frigorifici, -e, ad j . Care ţine de frig, privitor
— D upă fr. f r a is e u r . Ia frig. — F r . f r i g o r i f i q u e (lat. lit. f r i g o r i f i c u s ) .

F R IÂ B IL , -A, friabili, -e, adj. (Franţuzism ) Care se fărîm iţează, se F R I G O R I G E N , -A, frigorigeni, -e, adj. Care poate produce frig.
sparge uşor. [ P r .: fri-a-] — Fr. fr ia b le (lat. lit. fria b ilis). — Fr. frigorigene.

F R IA B IL IT Â T E s . f. (Franţuzism ) însuşirea de a fi friabil. [ P r . : F R I G O T E H N I C A s. f. R a m u r ă a tehnicii c a r e s t u d i a z ă mijlo a c e l e

fr i- a -} — D upă fr. f r ia b ilite . de producere a f r i g u l u i artificial. — D i n frig -f- t e h n i c ă (după germ.

F R IC A T tV , -K t-fricative, adj. n. şi f. (în expr.) Consoană fricativâ K altetechnik ) .

(şi substantivat, f.) sau sunet fr ic a tiv = consoană sau su n et care se F R I G U L E Ţ s. n . (Fam.) Diminutiv al lui frig .
pronunţă prin strim tarea canalului vocal în aşa fel, îneît aerul să se F R f G U R Ă s. f. ( P o p . ) Friguri (2). — D i n f r i g u r i (p l . lui fr ig ).
poată scurge în tot tim pul cît durează emisiunea ; constrictiv. — Fr.
fr ic a tif . F R I G U R Î C Ă , frigurele, s. f. Mică
plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată,
F R lC Ă , (rar) frici, s. f. Stare de adîncă nelinişte şi tulburare, provo­ cu frunze ovale şi c u flori t r a n d a f i r i i (F.ry-
cată de un pericol real sau im a g in a r; lipsă de curaj. Loc. adj. Fără t/iraea pxdchella). — Din friguri (pl. lui
frică — n e în frica t; curajos. ❖ Loc. adv. Cu frică — cu teamă, tem îndu-sc. fr ig ) + s u f . -ică.
Fără (nici o) frică = cu curaj. S ic i de frică = nicidecum , de loc, o dată
cu capul. ❖ Kxpr. A baga (cuiva) frica in oase = a înfricoşa (pe cineva). F R I G U R O S , - O A S Ă , friguroţi, -oase,
adj. 1. (Despre locuinţe) Care se încălzeşte
A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva ;
g r e u şi i n s u f i c i e n t , c a r e n u p ă s t r e a z ă c ă l d u r a ,
b ) a-i fi teamă să nu i se întîm ple persoanei' respective ceva râu. A f i
care n u apără d e frig. ♦ Care are o tempe­
cu frica în spate (sau în sîn) = a fi în tr-o continuă stare de nelinişte, de
ratură scăzută, care râspîndeşte f r i g ; rece.
team a. A {ti dc frica cuiva - a asculta de cineva, fiindu-i frică de el.
2. (Despre fiinţe) C a r e r e z i s t ă greu Ia frig,
— C om p. v. g r. p h rik e .
care nu suportă bine frigul. ♦ înfrigurat.
F R IC H IN t, frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mişca încoace — Lat. f r i g o r o s u s .
şi încolo fără rost, a se f î ţ î i .'2. T ran z. A p u rta de colo pînă colo pe
F R I P T -Ă, fr ip ţi, -te. adj. 1. ( D e s p r e
cineva, a sîcîi. alimente) Care a fost gă t i t prin expunere
F R IC O S , -O A S Ă , fricoşi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care directă t>. ext. p răjit. ❖
la a c ţ i u n e a f o c u l u i ;
se lasă uşor cuprins de frică. — D in f r ic ă 4- suf. -os. E x p r . A tnhica ( p e c i n e v a ) frip t -= a d i s t r u g e ,
F R lC Ţ IE s. f. v. f r ic ţiu n e . a d a g a t a ( p e c i n e v a ) . A face ( c u i v a ) zile fripte
= a necăji (pe cineva) zi de zi ; a hârţui.
F R I C Ţ I O N A , fricţiontz, vb. I. T ran z. A face o fricţiune. [ P r .;
2. (Despre fiinţe) Ars, rănit prin acţiunea focului sau a unui obiect
-ţi-o-. — V ar.: fr e c ţio n â vb. 1] — F r. fr ic r io n n e r.
fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. — V. frige.
F R IC Ţ ItJN E , fricţiuni, s. f. I. Frecare a unei părţi a corpului cu
F R Î P T A s. f. art. N u m e l e unui joc de copii în care unul dintre
u n lichid medicinal. 2. Fig. N eînţelegere, ceartă, divergenţă între
jucători trebuie să lovească peste mîini pe celălalt, care încearcă să
două persoane sau două grupuri de persoane. [ P r .; -Ji-u-, — Var.;
(1 ) f r a c ţie , f r ic ţ ie s. f.J— Fr. fr ic tio n . şi le f e r e a s c ă . — V. frige.
F R IG , (2 ) friguri, s. n. 1. T em p eratu ră joasă a aerului, care dă F R I P T U R Ă , fripturi, s. f. Fel de mîncare constînd din carne
friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie. — Lat. *frictura.
senzaţia de rece. ♦ Senzaţia de rece provocată de tem peratura joasă a
mediului. 2. (La pl.) T em p eratu ră ridicată a unui boln av ; trem u r F R I P T U R Î C Ă , fripturici, s. f. D i m i n u t i v al lui friptură. ♦ Frip­
cauzat de senzaţia de rece care precede uneori o stare febrilă. ♦ Boală tură bună.
cauzată de un agent patogen şi transm isă prin interm ediul unei specii F R Î Ş C Ă 1 s. f. S t r a t d e s m î n t î n ă p r o a s p ă t ă c a r e s e r i d i c ă la s u p r a f a ţ a
de ţînţar. V. malarie. ♦ Fig. Stare de nelinişte, de agitaţie p u te rn ic ă ; laptelui nefiert dup ă citeva ore de la mulgere şi c a r e , b ă t u t ă cu telul,
emoţie. — Lat. fr ig u s , -o ris. devine spumoasă.

FR IG A N E A , friganele, s. f. Felie de pîine alhă m uiată în lapte F R l Ş C Ă ® , fr ijti , a. f. Nuia, vergea. — M a g h . fricska.
şi ouă şi prăjită în grăsime. [V a r.: f r ig ă n e â s. f.] — N gr. fr ig a n ia .
F R I V O L , -A , frivoli, - e, adj. ( D e s p r e o a m e n i ) C a r e este preocupat
F R IG Ă R E , frigări, s. f. Vergea de fier sau de lem n în care se d e lucruri neserioase, c a r e u m b l ă d u p ă plăceri u ş o a r e ; neserios, uşuratic.
înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului. O Loc. adj. şi adv. ♦ (Despre lucruri, fapte, atitudini) D e nimic, neînsemnat, neserios.
La frigare ~ fript în frigare deasupra jăraticului. — D in fr ig (prez. — Fr. frivole (lat. lit. f r i v o l u s ) .
ind, al tui frige) -f suf. -are. F R I V O L I T A T E , (2) friv o lită ţi, s. f. 1. Î n s u ş i r e a c e e a c e e s t e f r i v o l ;
F R IG Ă N E A s. f. v. fr ig a n e a . neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări uşuratice,
F R IG Ă R tJI CĂ, frigăruici, s. f. Frigăruie. — D in f r ig a r e -r suf. neserioase.— D u p ă fr. f r i v o l i i ^ .
-ui-că. F R I Z , frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabri­
FR IG Ă RXJIE, frig ă ru i, s. f. C arne tăiată în bucăţi m ici şi friptă în carea l a m e l o r d e parchet s a u a unor piese d e tîmplărie ( c h e n a r e d e uşi,
frigare. — Din f r ig a r e t suf. -uie. lambriuri etc.). ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în

F R lG E , frig, vb. III. 1. T ran z. A prepara u n alim ent (în special lungul perenilor şi care este făcut din piese mai mari decît lamele

carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, parchetului. — Fr. frise.

pe grătar etc.), p. ext. a prăji în tigaie. 2. T ran z. (D espre foc. soare F R I Z A , fr iz e z . vb. I. T r a n z . şi refl. ( A z i rar) A ( - ş i ) î ncreţi, a(-şi)
sau un obiect care radiază căldură mare) A provoca cuiva senzaţii de o n d u l a p â r u l ( c u fi e r u l s a u p r i n al t e m i j l o a c e ) ; a (se) c o a f a . [Var.: freză
arsură, a face arsuri. ♦ (D espre alţi agenţi decît c ă ld u ra ; adesea vb. I] — Fr. friser.
fig.) A provoca o senzaţie usturătoare (asemănătoare cu cea produsă
de o arsură). Un viut aspru, care frigea F R l Z A , frize, s. f. (în arhitectura ,------- ;------_ ..1___________
clasică) Suprafaţă cuprinsă între arhi­
obrazurile (SA D O V E A N U ). ♦ (D espre
travă şi c o r n i ş ă , de obicei împodobită cu
oameni) A atinge ceva sau pe cineva cu
p i c t u r i , b a s o r e l i e f u r i , c a n e l u r i et c . ♦ O r n a ­
un corp fierbinte, provocînd a rs u ră ; a
men t în formă de bandă de picturi sau
arde. ❖ E xpr. A frige (pe cineva) la inimă
r e liefuri, în jurul unui vas, al unei săli,
sau a-i frige ini na (cuiva) — a provoca
al u n u i s a r c o f a g et c , — Fr. frise.
cuiva o durere vie, usturătoare. ♦ Refl. A
suferi o durere vie la atingerea cu focul F R I Z E R , frizeri, s. m . Lucrător care
sau cu un obiect fierbinte. 3. lntranz. se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul
(D espre corpuri fierbinţi ) A iradia căldură părului; bărbier. — D u p ă fr. friseur.
mare ; a dogorî. 4. Refl. (Fam .) A se păcăli, F R I Z E R I E » frizerii, s. f. Atelier
a se înşela, a răm îne păgubaş. [Perf. s. pentru tuns», p e n t r u ras s a u pentru frizat.
friptei, part. fript] — Lat. f r ig e r e . — D i n frizer -r s u f . -ie.
F R IG E -L lN T E s. m. (Fam .) N um e F R I Z E R Î Ţ Ă , fiizeriţe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu băr­
dat în batjocură unui om zgîrcit. — D in bieritul cu tunsul sau c u ondulatul pârului. — Din f r i z e r -b su f . -iţă,
fr ig e + lin te .
F R I Z U R Ă , frizu ri , s. f. Freză*. — Fr. frisure.
F R IG IĂ N , -A , frigieni, -e, adj. Care
aparţinea Frtgiei sau populaţiei ci, privitor F R Î N A . f r in e z , vb. I. T r a n z . A încetini sau a opri mersul unui
la Frigia sau la populaţia ei. ❖ Bonetă frigiană ~ bonetă p u rtată în vehicul cu ajutorul fr î n e i . ♦ Fig. A ţine în lo c , a împiedica, a opri
antichitate de sclavii eliberaţi şi adoptată în tim p u l revoluţiei franceze dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a
din 1789 ca simbol al libertăţii. [ P r .; -g i-a n \— F r. P h ry g ie n . unui sentiment etc.— Fr. freiner (după in frîn a ).
FRÎNAR — 319 —
F R lN A R , frînari, s . m. M u n cito r la căile ferate, însărcinat cu
m anevrarea frînei. — D in f r în ă -f suf. -ar.
F R ÎN A R E, frînări, s. f. 1. A cţiunea de a frina. 2. Inhibiţie.
F R ÎN Ă , frine, s. f. Dispozitiv folosit pentru încetinirea sau pentru
oprirea mişcării unui vehicul. ♦ Fi*». Ceea ce ţine în loc cursul sau
dezvoltarea unui proces în desfăşuiare, a unui sentim ent etc. ;
piedică, obstacol.— Fr. f r e in (după fr in e pl. lui f r i u ) .
F R ÎN C , «A, frinci, -e. s. m. şi f N um e generic dat odinioară la
noi occidentalilor latini. O (Adjectival) Timpii împăraţilor frinci din
Constantinopo? (O D O B E SC U ). — Lat. F r a n c u s .
F R ÎN C C sA , frîncuşe, s. f. Varietate de struguri cu boabe mici
şi rare. — D in f r în c + suf. -uşă.
F R tN G E , /ring. vb, III. 1. T ran z. A rupe (în două) un obiect
prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ❖ Expr. N o-ţi-o bună.
că ţi-a m frin t-o ! = na-ţi-o frîntâ câ ţi-am dres-o ! v. fr în t, ♦ A fractura
un os, p. ext. un m em bru al corpului. ❖ Expr. A -şi fringe (sau
a -i fringe cuiva) gitul — a muri în tr-u n accident (sau a omori, a ucide
pe cineva); fig. a>şi ruina (sau a ruina cuiva) situaţia prin întreprinderi
riscante. A -şi fringe miinile — a-şi îm preuna mîinile şi a-şi îndoi cu
putere degetele (ca expresie a du rerii, a deznădejdii etc.). ♦ Refl.
(D espre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, dc stînci
etc.) îm prăştiindu-se în valuri mai mici. ♦ Refl. (D espre linii) A se
întrerupe. ♦ Refl. Fig. A se curm a. Gindurile se Mugeau neisprăvite
(D. Z A M F1R E S C U ). 2. T ran z. fîn ex p r.) A frin g e (sau, refl., a i
te fr in g e ) cuiva inima ** a (se) m îhni peste m ăsură. 3. T ran z. şi
refl. Fig. A (se) în d o i, a (se) apleca de mijloc. 4. T ran z . Fig. A
tnfrînge, a învinge ; a birui (în luptă). — Lat. f r â n g e r e .
f r I n g e r e s, f. Acţiunea de a (se) frin g e; rupere prin îndoire,
lovire sau apăsare puternică.
F R lN G H lE 1 s. f. v. f r e n g h ie .
FR ÎN G H lE * , fringhii, s. f. F ir lung şi gros făcut din mai m ulte
sfori răsucite una în ju ru l alteia ; funie. [Acc. ş i : (reg.) fr t nghie] — Lat.
f im b r ia .
F R ÎN G H IE R , fringhieri, s. m . Persoană care face sau vinde fringhii.
[ P r .: -ghi-er) — D in frîn g h ie * + suf. -ar.
F R S N G H IE R IE , fringhierii, s. f. M eseria de fiînghier. ♦ Local
în care se confecţionează sau se vînd fringhii şi obiecte de frînghie.
[Pr.: -ghi-e-] — D in f r in g h ie r -f- suf. -ie.
F R lN G H IE R tT s. n. (Rar) T otalitatea fringhiilor necesare la
pescuit. [Pr. : -ghi-e-j — D in f r în g h ie + suf. -ăr-it.
F R ÎN G H IO A rA , frînghioare, s. f. (Rar) Frînghiuţă. [ P r .: -ghi-oa-]
— D in frîn g h ie * + suf. -oară.
F R I N G H I C ţA , fringhiuţe, s. f. D im inutiv al lui frînghie1. [ P r .:
-ghi-u-]
F R lN T , -A , frîn ţi, -te, adj. 1. (D espre obiecte tari) R npt (în două)
prin îndoire, lovite sau apăsare putcrnicâ. ♦ (D espre oase sau
m em bre) Fracturat. ♦ S p a r t; zdrobit, stricat. ❖ Expr. N a-ţi-o frtn tă
că ţi-am dres-o, se spune cînd cineva, vrînd să în d rep te o greşeală,
spune sau face o prostie. N ici o para frîn tă = nici un b a n ; absolut
nim ic. 2. (D espre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) C are prezintă
unghiuri, îndoituri, întorsături. 3. (D espre oameni) Îndoit de mijloc.
4. Fig. Zdrobit de oboseală ; sleit, extenuat. O Expr. Beat Jrint — foarte
beat; beat m ort. 5. Fig. învins, înfrînt. — V. fringe.
F R ÎN T O R A , frinturi, s. f. 1. F rîn g e re ; ceea ce se obţine frîngînd
sau rupînd c e v a ; bucată desprinsă de ia locul ei sau răm asă d in tr-u n
întreg îm bucâtâţit. ❖ Expr. Frintură de limbă — vorbire in e ilc ită ;
p. ext. frază încîlcită, alcătuită din cuvinte greu de rosiit. ♦
P orţiune d in tr-u n întreg. 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură.
— L at • f r a n c t u r a ( = fr a c tu ra ).
F R ÎU friie, s. n. Totalitatea cu re­
lelor care se p u n pe capul şi în gura
unui cal (de călărie) spre a-1 putea mîna.
❖ Loc. adj. Fără fr iu = neînfrînat, lăsat
(prea) lib e r; dezm ăţat. <► E xpr. A -şi
pune fr iu limbii (sau gurii) — a vorbi
c u m p ă ta t; a se reţine de la vorbă. A ţine
(pe cineva) in friu = a domoli avîntul sau
pornirile cuiva. A ţine (pe cineva) în
şapte (sau in nouă) friie — a supraveghea
(pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa (nici
o) libertate. A da (cuiva sau la ceva)
frîu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. Friu
A pune (în ) fr îu = a stăv ili; a în frîn a ;
a stăpînî. ♦ Fig. (C u pl. fr in e ) C onducere politică. [PI. ş i: frine,
(rar) friuri] — Lat. f r e n u m .
F R ÎU L fiŢ . friuleţe, s. n. (Pop.) D im inutiv al lui friu .
F R O N D A , fronde, s. f. M işcare de revoltă a nobililor francezi
din secolul al X V II-lea îm potriva absolutism ului regal. ♦ Fig. O po­
ziţie neprincipială cu caracter de persiflare pornită din motive personale.
— Fr. fro n d e .
F R O N T , fronturi, s. n. 1. Locul u n d e se dau lupte m ilitare în
tim p de ră z b o i; totalitatea forţelor militare care operează pe cîm pul
de luptă, puse su b o com andă unică. ♦ O parte din teatrul de operaţii
al unui stat aflat în stare de război, pusă sub o com andă unică. 2. Form a­
ţie de militari, şcolari, sportivi etc. aliniaţi cot la cot, cu faţa la persoana
care dă în d ru m ări, comenzi etc. ❖ Loc. adv. în front — aşezat în linie,
în poziţie de « d r e p ţi» sau de « pe loc repaus t>. 3. Fig. G ru p de forţe
solidarei organizate în vederea unei lu p te com une p e n tru realizarea
FRU M U ŞEL
unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. (în expr.)
Front de abataj — locul de m uncă unde se face tăierea rocilor, a m ine­
reurilor sau a cărbunilor. — F r. fr o n t.
F R O N T A L , -A, frontali, -e, adj. 1. Care ţine de regiunea frunţii.
♦ (S ubstantivat, n . ; rar) Parte proem inentă a unui obiect. 2. D in faţă,
aşezat în faţă. ❖ Abataj frontal — abataj al minereului făcut pe un front
foarte lung în direcţia filonului ; p. ext. locul unde se execută o astfel
de operaţie. — Fr. fr o n ta l.
F R O N T IE R Ă , frontiere, s. f. Lim ită între două ţ ă r i ; graniţă.
[ P r .: -ti-e-1 — Fr, f r o n tie r e .
F R O N T IS P IC IU , frontispicii, s. n. 1. Faţada principală a unui
edificiu sau a unui m onum ent. 2. Prim a pagină a unei cărţi, care pe
lîngâ titlu poaitâ adesea numele autorului, gravuri simbolizînd cuprinsul
lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prim a pagină a unui ziar, cuprinzînd
titlul şi unele indicaţii. — Fr. fro n -
tis p ic e (lat. lit. f r o n tis p ic iu m ) .
F R O N T O N , frontoane, 8. n. Ele­
m ent de arhitectură, alcătuit dintr-o
cornişă curbă sau frînră, care se găseşte
deasupra intrării unui edificiu, deasupra
u nei uşi etc. — Fr. fro n to n .
F R O T ÎU , fr o tiu r i, s. n. Picătura
de sîntre sau de ale produs secrctat de
un organ, întinsă pe o lamă, p en tru a
fi exam inată m icroscopic. — D upă fr.
fr o ttis .
F R U C T , fructe, s. n. 1. Produs
care apare şi se dezvoltă din ovarul unei F ro n to n
flori fecundate şi care conţine sem inţele ;
rod. 2. Fig. R ezultat firesc al unei activităţi sau al unei situaţii.
— L at. ht. fru c tu s .
F R U C T Â R , fructari, s. m . V înzător de fructe. — D in fru c t
+ suf. -ar.
F R U C T Ă R ÎE , fructării, g. f. Prăvălie unde se vînd fructe. — Din
f r u c t + suf. -arie.
F R U C T IE R Ă , fructiere, s. f. Vas în care se p un fructele pe masă.
[ P r .: -rt’-e-] — D in f r u c t + suf. -ieră.
F R U C T IF E R , -A , fructiferi, -e, adj. (D espre pom i) Care produce
fructe com estibile; roditor. — F r. f r u c tif e r e .
F R U C T IF IC A , fructific, vb. I. Intranz. (D espre sum e de bani,
capitaluri) A aduce venit, a spori p rin dobînzile adăugate. — Fr. fr u c -
t i f ie r (lat. lit. fr u c tif ic a r e ) .
F R U C T IF IC A R E s. f. Acţiunea de a fructifica.
F R U C T O Z Ă s . f. S ubstanţă organică dulce, care se găseşte în
nectarul florilor şi în m ulte fructe dulci. — F r. fr u c to s e .
F R U C T U O S , -O A S Ă , fructuoşi, -oase, adj. Care dă rezultate
b u n e ; folositor, profitabil. [ P r .: -Jm-oj] — F r. fr u c tu e u x (lat. lit.
f r u c tu o s u l).
F R U G A L , -A, frugali, -e, adj. (D espre mese. prînzuri) Alcătuit
din bucate puţine ( ş j simple). — F r. fr u g a l (lat. lit. fru g a iis).
F R U G A L IT A T E s. f. însuşirea de a fi frugal. — F r. f r u g a lltâ
(lat. lit. f r u g a lita s , -a*:s).
F R U M O S 1 adv. 1. în mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit,
b in e ; aşa cum se cuvine. ❖ Expr. A sta (sau a şedea) frumos = (despre
obiecte de îm brăcăm inte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni b in e ; (despre
p urtări) a fi aşa cum trebuie, cum se cere. A face frum os = (despre
cîini) a sta sluj. A f i frum os (din partea cuiva) = a s e cuveni, a fi cuviin­
cios ; a fi lăudabil. — L at. fo rm o s u s .
F R U M O S 2 s. n. Categorie estetică prin care se reflectă însuşirea
om ului de a simţi emoţia estetică în faţa operelor de artă, a fenomenelor
şi a obiectclor naturii etc. şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia
simetrică a părţilor obiectelor, îm binarea specifică a culorilor, arm onia
sunetelor ctc. — D in f r u m o s 8.
F R U M O S 9, -O A S Ă , frum oşi, -oase, adj. 1. (D espre oameni şi
părţi ale corpului o m en esc; despre lucruri din natură, obiecte, opere
de artă etc.) Care place pentru arm onia liniilor, mişcărilor, culorilor
e tc .; care are valoare estetică. ❖ Arte Jrumoase = pictură, sculptură,
gravură (în trecut şi arhitectură, poezie, muzică, dans). O (Substantivat)
Frumoasa satului. ♦ (S ubstantivat, f. pl.) Ielele. 2. Care place, care
trezeşte adm iraţie din punct de vedere moral. Purtare frumoasă. $
(S ubstantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe
cineva) blajin, cu m enajam ente. 3. (D espre tim p) Senin, calm (din
p unct de vedere al stării atm osferice). 4. (D espre lucruri sau fapte)
Im portant, considerabil, rem arcabil. O realizare frumoasă. — Lat.
fo rm o s u s .
F R U M S E Ţ E s. f. v. f r u m u s e ţe .
F R U M U S E Ţ E , (2 ) frumuseţi, s. f. 1. însuşirea a ceea ce este
frum os. ❖ Loc. adj.- De toată frum useţea = deosebit de fru m o s;
m inunat. 2. (C oncr.) O biect, faptă, lucru frum os. Frumuseţile naturii
(N E G R U Z Z I). ❖ (U rm at de determ inări introduse prin prep. « d e»
capătă valoarea superlativului «foarte frum os») O Jrumuseţe de casă.
♦ Femeie foarte frumoasă. Una din frumuseţile oraşului. [V a r.: fru m s6 *
ţe s. f.] — D in f r u m o s 8 + suf. -eţe.
FR U M U Ş E L , -ÎC Ă , frumuşei, -ele, adj. D im inutiv al lui frum os*.
♦ (AdverBial) Cu frum osul, bine, lin, c alm ; fără prea m ultă vorbăv
FRU N TA R — 320 —
F R U N T A R , fruntare, s. n . C urea care leagă cele două părţi
laterale ale căpeţelei1 şi trece peste fru n tea calului, — L at. f r o n ta le .
F R U N T A R IE , fruntarii, s. f. (în v . şi arh.)
Frontieră. — F r. f r o n tie r e (după fr u n te ).
F R U N T A Ş 1, fruntaşi, s. m . D enum ire a
prim ului grad în arm ată. — D in f r u n te 4-
suf. -aş.
F R U N T A Ş 2* -A , fruntaşi, -e, adj. (Adesea
substantivat) Care e în frunte în tr-u n dom eniu
de activitate, servind ca exem plu. — D in
fru n te 4 suf. - aş.
F R U N T Ă Ş lE s. f. F ap tu l de a fi fruntaş*.
— D in f r u n t a ş 8 + suf. -ie.
F R tfN T E ,/ru n /i, s. f. 1. (La oameni) Partea
de sus a feţei, cuprinsă între sprîncene şi p ă r şi F ru n tar
m ărginită lateral de tîm ple ; (la animale) partea
dinainte a capului imediat deasupra ochilor. 2. (L a oameni, luîndu-se par­
tea d rept întreg) C ap ; faţă, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) T o t ce e mai
bun, mai ales, mai de seamă la u n lucru, ceea ce e de calitate superioară ;
persoană care se distinge, care se relevă, p rim ul (dintre alţii). ❖ Loc.
adj. De frunte — care ocupă locul întîi, care este de prim ul rang. ^
Loc. adv. în frunte sau (loc. prep.) în fruntea cuiva (sau a ceva) = în
faţă, înainte (faţă de cineva sau de ceva) ; fig. în locul întîi, de cinste,
de conducere. ♦ Lichid o b ţin u t la începutul unei distilări fracţionate,
— L at. fro n s, -n tis.
F R U N Z A R , frunzare, s. n. 1. Desiş form at din crengile pline de
frunze ale unui copac sau ale u n o r tufe. 2. U m brar făcut din crengi
bogate. 3. Frunze uscatc, servind ca aşternut sau n u treţ p e n tru vite.
[Pl. ş i : (m.) fru n ză ri] — D in fr u n z ă -j- suf. -ar.
F R tJN Z Ă , fru n ze, s. f. 1. O rgan principal al plantei, care îi ser­
veşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie şi care este form at
de obicei dintr-o foaie verde legată de tulpină p rin peţiol. ❖ (Cu sens
colectiv) Vîntu-m i bate Frunza-m i sună (E M IN E S C U ). ❖ Loc. adj.
Cită fru n ză şi iarbă sau ca fru n za şi ca iarba sau cită fru n ză , cită iarbă =
în cantitate foarte mare, foarte
num eros. ❖ Expr. A tăia fru n ză la
cîini = a nu avea nici o ocupaţie seri­
oasă, a pierde vremea fără tre a b ă ; a
trîndăvi. 2. C om pus : frunză-de-potcă =*
plantă erbacee cu frunze de un
verde strălucitor şi cu flori verzui
(Chenopodium murale). — Lat. fr o n d e a
( — frons, -ndis).
FR U N Z A R E A L A , frunzăreli, s. f.
Frunzărire. — D in f r u n z ă r i 4 suf. -ealâ.
F R U N Z Ă R I, frunzăresc, vb. IV.
T ranz. A întoarce repede foile unei
cărţi, ale unui dosar etc., cercetîndu-le
în fu g ă ; a citi superficial, a răsfoi. Frunză-de-potcă
— D in fr u n z a r .
F R U N Z Ă R lM E s. f. (Rar) Frunziş. — D in f r u n z a r 4 suf. -ime.
F R U N Z Ă R lR E s . f. A cţiunea de a frunzări.
F R U N Z Ă T tJR Ă , frunzături, s. f. (Rar) Frunziş. — D in f r u n z ă
-4 suf. - (ăjtură .
F R U N Z E T s. n. Frunziş. — D in fr u n z ă -f suf. -et.
F R U N Z lC Ă , frunzici, s. f. (Rar) F runzuliţă. — D in f r u n z ă 4
suf. -ică.
F R U N Z tŞ , frunzişuri, s. n. M ulţim e de fru n z e ; frunzele unuia
sdu ale mai m ultor copaci. — D in f ru n z ă 4- suf. -iş.
F R U N Z IŞ O Â R Ă , frunzişoare, s. f. Frunzuliţă. — D in f r u n z ă 4
suf. -iş-oară.
F R U N Z ÎŢ Ă , fru n ziţe, s. f. (Pop.) F runzuliţă. — D in fr u n z ă
4 suf. -iţă.
F R U N Z O S , -O A S Ă , fn in zo şi, -oase, adj. Cu frunze m ulte şi
Jese. — D in fr u n z ă 4 suf. -os.
FR U N ZU C Ă , frunzuci, s. f. (Reg.) Frunzuliţă. — D in fr u n z ă
f- suf. ~ucă.
FR U N Z U L E Â N Ă , fnm zulene, s. f. (Pop.) Frunzuliţă. — D in
fr u n z ă -4 suf. -ul-eană.
F R U N Z U L IC Ă , frunzulici, s. f. (Pop.) Frunzuliţă. — D in fr u n z ă
4 suf. -ul-ică.
F R U N Z U L IŢ Ă , frunzuliţe, s. f. D im inutiv al lui frunză.
F K V N Z X J T fr u n z itţe , s. f. Frunzuliţă. — D in f r u n z ă 4- suf. -uţă.
F R U P T s. n. Produsul în lapte al animalelor m ulgătoare;
derivate ale laptelui. ♦ M încare de lapte, ouă, carne, peşte sau derivate
ale lor, de la care creştinii ortodocşi sînt opriţi in tim pul posturilor.
❖ Loc. adj. şi adv. De fru p t = de dulce. — Lat. fr u c tu s .
F R U S T , -A, fruşti, -ste, adj. (Franţuzism ) 1. (D espre monede
medalii sau despre relieful sculpturilor) T ocit, şters de uzura vremii.
2. Fig. N atural, sim plu, rudim entar. — Fr. f r u s te (< it.).
F R U S T R A , frustrez, vb. 1. T ran z. A lipsi pe cineva (în special
statul sau o instituţie a lui) de u n drept. — F r. f r u s t r e r (lat. lit.
fr u s tr ă r i) .
F R U S T R A R E , frustrări, s. f. A cţiunea de a frustra.
F T lZ IC , -A , ftizie i, -e, adj. Bolnav de ftizie; tuberculos, ofticos.
F r. p h tis iq u e (lat. lit. p h th is ic u s).
FU G U ŢĂ
F T IZ IE s. f. T uberculoză pulm onară; oftică. — F r. p h tisie (lat.
lit. phthisis).
F T IZ IO L O G , ftiziologi, s. m. M edic specialist în ftiziologie. [ P r .:
-zi-o-1 — D in ftiziologie.
F T IZ IO L O G lE s. f. R am ură a m edicinii care se ocupă cu studiul
ftiziei. [ P r .: -zi-o -1 — F r. p h tis io lo g ie .
F T O R I- (înv.) Elem ent de com punere care, întrebuinţat înaintea
num elor de funcţii, însem na « al doilea (în ra n g )». Ftori-logofăt. [P r.:
fto -ri] — Bg. v to ri.
F U C SIE, fucsii, s. f. (Bot.) Cerceluş ( I I 1). — F r. fu c h s ia .
F U C S lN Ă s. f. M aterie colorantă, roşie, întrebuinţată pentru
vopsirea pieilor şi a ţesăturilor. [Scris ş i : fuxină] — Fr. fu c h s in e .
F U D U L , -Ă , fu d u li, -e, adj. Îngîm fat, m îndru, încrezut, arogant.
<> E x p r. (G lum eţ) Fudul de-o ureche = surd. — T c . fudul.
F U D U L I, fudulesc, vb. IV. Refl. A se făli, a se m în d r i; a se îm păuna.
♦ A deveni fudul, îngîmfat. — D in fu d u l.
F U D U L IE , (2 ) fudulii, s. f. 1. F aptul de a fi fudul. 2. Testicul
al un o r animale. — D in fu d u l 4 suf. -ie.
F U G A C I, -E, fugaci, -e, adj. (D espre cai) B un alergător, iute la
fugă, ♦ (S ubstantivat, m .) Cal. — L at. fu g a x , -a c is.
F U G A R , -Ă , fugari, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fugit
d in tr-u n loc (pe ascuns), pentru a scăpa de o prim ejdie sau dc o con-
strîngere. 2. Care trece repede, fără a putea fi r e ţin u t; fugitiv, trecător.
♦ Care n u se opreşte m ult asupra unui lucru. Privire fugară. 3. (Despre
cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m .) Cal. — D in fu g ă + suf. -ar.
F U G A R E Ţ , -IŢ Ă , fugareţi, -iţe, adj. (Reg.) Care fuge repede,
uşor. — D in fu g ă 4 suf. -areţ.
F U G A R N IC , -Ă, fugarnici, -e, adj. Fugitiv, nestatornic. ♦ (S u b ­
stantivat) A nim al (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. — Din
fu g ar 4- suf. -nic.
F tJG Ă 1 s. f. 1. D eplasare cu paşi m ari şi repezi; alergare, goană.
♦ Loc. adv. Din (sau în) fu g ă sau (reg.) de-a fuga = în tim p ce fuge;
p , ext. în grabă, în treacăt, fără o exam inare mai atentă. Pe fugă = repede,
grăbit. Cm fuga — im ediat, fără am înare. în fuga calului (sau cailor) = în
galop. în fugă {sau in fu g a ) mare = fugind foarte repede. în tr-o fugă
— fugind tare şi fără oprire. ❖ Expr. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau
la ) fu g ă = a goni, a alunga, a fugări. A o lua (sau a o rupe) la fugă
sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană. A ţine numai o fugă — a
alerga într-una, fără întrerupere. O fugă (bună de cal) = o distanţă nu
prea m are, cît poate fugi, fără oprire, un om sau u n cal. ♦ (Adverbial,
în form a fu g a ) Repede, degrabă. 2. Părăsire grabnică (şi uneori pe
ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrîngere sau de o prim ejdie.
— L at. fu g a .
F tJG Ă 1, fu g i, s. f. Form ă muzicală polifonică pe două sau pe mai
m ulte voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rînd
de celelalte voci şi dezvoltată după legile contrapunctului. — It. fuga.
F U G Ă R I, fugăresc, vb. IV. T ran z. A urm ări pe cineva fugind în
urm a lui, a pune pe fugă. ♦ Refl. (D espre două sau mai m ulte fiinţe)
A fugi unul după altul. — D in fu g (prez. ind. ai lui fu g i).
F U G Ă R IR E , fugăriri, s. f. Acţiunea de a fugări.
F U G Ă T O R , -O A R E , fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge
m ult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existenţă efemeră.
— D in fugar.
F U G I, fug, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se
mişca iute într-o direcţie, a merge în fugă, a alerga, a goni. ❖ Expr.
A - i fu g i (cuiva) pămintul de sub picioare, se spune cînd cineva îşi pierde
echilibrul şi e gata să cadă sau, fig., cînd cineva se sim te pierdut, cînd
îşi pierde cum pătul. A fu g i mineînd pămîntu! — a fugi foarte repede.
♦ (R eg., despre lapte şi alte lichide) A da în foc (cînd fierbe). 2. (U rm at
de determ inări introduse prin prep. «după i>) A urm ări în fugă, a alerga
p e urm ele cuiva p e n tru a-1 ajunge, p en tru a-1. prinde. <> Expr.
A - i fu g i (cuiva) ochii după cineva — a nu-şi mai putea lua ochii
de la cineva, a privi insistent, cu adm iraţie, cu dor. A - i fu g i (cuiva)
ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii
sau a unei îm binări de culori). 3. Fig. (D espre vreme sau despre unităţi
de tim p) A trece repede, a se scurge. 4. Fig. (D espre peisaje din natură)
A se perinda (ca urm are a unei iluzii optice) prin faţa ochilor cuiva
care trece în viteză (călare sau în tr-un vehicul). 5. Fig. A părăsi în grabă
(şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o prim ejdie, de o constrîngere ;
(despre un deţinut) a e v ad a ; (despre un ostaş) a dezerta. O Expr.
A fu g i în lume = a pleca de acasă (l'ărâ să se ştie unde). ♦ (D espre
îndrăgostiţi) A-şi părăsi pe ascuns familia, plecînd să trăiască îm preună.
♦ A se depărta, a se retrage din tr-u n loc. ❖ E xpr. (Fam .) Fugi de
aici! = a ) pleacă! dâ-m i p a c e l; b ) nu mai spune! Fugi de-acolo! =
d a’ de u n d e ! nici gînd să fie aşa I ♦ (U rm at de determ inări introduse
p rin prep. « de ») A se sustrage, a se eschiva, a evita. ❖ Expr. A fugi
printre (sau dintre) degete a ) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva din
m în ă ; b ) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o îm preju­
rare, a nu se lăsa p rin s .— L at. fugire ( — fU gere).
F U G lT , -A, fugiţi, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. ♦ (S ubstan­
tivat) D ezertor, evadat, fugar. — V. fugi.
F U G IT IV , -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este
de scurtă d u ra tă ; trecător. 2. S u m a r; ra p id ; superficial. — F r. fugilif
(lat. lit. fugitivus).
F U G O S , -O A SĂ , fugoşi, -oase, adj. (Franţuzism ra r; despre
animale) Care are o fire iu t e ; aprig, impetuos. — D upă fr. fougueux.
F U G U Ţ Ă s. f. D im inutiv al lui fugă. ♦ (Adverbial, în form a
fu guţa) Degrabă, fuga. <> Expr. A da fuguţa ~ a se duce re p e d e; a
fugi. Fuga-fuguţa = repede-repede.
FUIOR
F U IO R , fuioare, a. n . M ănunchi de cînepă, de in, mai ra r de
lină sau de borangic, m eliţat şi periat, gata de to rs. «> E xpr. (Pop.)
A -şi lua ale trei fuioare =» a-şi lua catrafusele. A ţine fuior cu cineva = a
au se lăsa intim idat de cineva. ♦ Pînză de cînepă sau de in.
Cămaşă de fu io r .
F U IO R A Ş , fuioraşe, s. n. D im inutiv
al iui fuior.
FU 1T U IÂ L Ă , fuituieli, s. f. (înv.
şi reg.) 1. M aterial folosit în exploa­
tările m iniere la astuparea găurilor de mină.
2. (înv.) U m plutu ră făcută din cîiţi, cîrpe,
hîrtie, care se bate in puşcă sau în pistol
peste alice sau peste pulbere. [Var.:
f u lt u iâ lă s. f.]— D in fu itu i (p u ţin fo ­
losit, < magh. fo jta n i) + suf. -eată.
F U L A R , fulare, s. n. 1. Fîşie (dreptun­
ghiulară) dintr-o ţesătură sau o împleti­
tură de lină, de m ătase etc., care se poartă
(iarna) în ju ru l gîtului. 2. Ţesătură uşoară
de mătase pen tru rochii, cravate etc.
— F r. fo u la rd . Fular
F U L G , fulgi, s. m . 1. Pană subţire,
moale şi mătăsoasă, care creşte p e pîntecele păsărilor şi p rin tre penele
mai mari. <» Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau să-i meargă) fulgii
= a bate rău (pe cineva). Ca fulgul pe apă = în
voia întîmplării. 2. Conglomerat de mici cristale
albe de apă. care se formează iarna în atmosferă
şi cade pe păm înt alcătuind zăpada. 3. (în expr.)
Fulgi de ovăz — firişoare subţiri de ovăz decor-
ticat şi tăiat fin, folosite în alimentaţie.
F tîL G E R , fulgere, s. n. 1. Fenom en lum i­
nos care însoţeşte o descărcare electrică între
doi nori. E xpr. Şedinţă (sau miting) fulger
=* şedinţă (sau m iting) care se convoacă pe
loc cu ocazia unui evenim ent im portant. Tele­
gramă fulger — telegramă transm isă (în schim bul Fulgi
unei suprataxe) mai repede decît telegramele obiş­
nuite. <► Loc. adj. şi adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) — iute,
scurt, subit. 2. Fig. L um ină, sclipire p uternică şi tre c ă to are ; scăpă,
rare, străfulgerare. — Lat. fu lg e r ( = fulgur,
-uris ) .
FU L G E R A , fulger, vb. 1 . 1. Intranz. (L a
pers. 3) A se produce fulgere în atmosferă. O
Expr. (D espre oam eni; şi la pers. 1) A tuna
şi a fulgera — a face scandal, a trîn ti şi a
bufni. 2. Intranz. Fig. A seînteia, a luci, a
sclipi (ca u n fulger). ♦ A se ivi sau a trece
repede (ca fulgerul). 3. T ran z. Fig. A izbi pe
cineva doborîndu-1 cu o lovitură repede şi
puternică. ♦ A arunca asupra cuiva o privire
iute şi tăioasă, a ţintui, a străpunge cu privirea. Fulger
— L at. f u lg e r a r e ( = fulgurare).
F U L G E R A R E , fulgerări, s, f. 1. L u m in ă ca de fu lg e r; scînteiere,
lucire. 2. Fig. Senzaţie, durere etc. scurtă şi violentă (ca fulgerul).
3. Fig. D urată s c u r tă ; clipă, m om ent. în tr-o fulgerare vede cum lumea
fu g e de sub el (SAH1A). — V. fulgera.
F U L G E R A T , -A t fulgeraţi, -te, adj. Lovit, atins de fu lg e r; trăsnit.
— V. fulgera.
F U L G E R Ă T O R , -O A R E , fulgerători, -oare, adj. 1. R epede (ca
fulgerul), rapid. 2. Fig. (D espre privire) Pătrunzător. — D in f u lg e r a
+ suf. -(ă )to r .
F U L G E R Ă T tJR Ă , fulgerături, s. f. (Rar) F ap tu l de a fulgera;
fulger, fulgerare.
F U L G E R fiŞ T E adv. (Rar) Iu te ca fulgerul. — D in fu lg e r 4-
9uf. -eşte.
F U L G U t, pers. 3 fulguieşte, vb. IV . In tran z. A ninge cu fulgi
rari. — D in fu lg .
F U L G U IÂ L Ă , fulguieli, s. f. N insoare cu fulgi rari. — D in
fu lg u l + suf. -eală.
FU L G U f R E , fu lg u ir i, 8. f. F a p tu l d e a fu tg u i ; fulguială.
F U L G U L E Ţ s: in. D im inutiv al lui fulg.
F U L G U R A N T , -Ă , fulguranţi, - te, adj. (F ranţuzism ) Care îm prăş­
tie o lum ină vie şi de scurtă durată. — F r. f u lg u r a n t (lat. lit. fu lg u -
ra n s , -n tis).
F U L G U R A Ţ IE , fulguraţii, s. f. 1. Ilum inaţie bruscă a cerului,
neînsoţită de tu n et, produsă de o descărcare electrică în regiunile înde­
părtate ale atm osferei. 2. (M e d .; în expr.) Fulguraţie electrică — m etodă
de tratare a rănilor p rin aplicare de seîntei electrice de înaltă frecvenţă.
[Var.: f u lg u r a ţiu n e s. f.] — F r. f u lg u r a tio n (lat. lit. f u lg u r a tio , -onis).
F U L G U R A Ţ IO N E s . f. v. fu lg u r a ţie .
F tJL IE , fulii, s. f. (Bot.) N arcisă. ♦ Podoabă de pietre preţioase
în forma acestei flori. — T c . fu ly a .
F U L M I C O T O N s . n . Exploziv puternic, o b ţin u t p rin acţiunea
acidului azotic asupra celulozei. — F r. fu lm ic o to n .
F U L M IN A N T , -Ă , fulm inanţi, - te, adj. Care produce explozie;
exploziv. ♦ F ig A m en in ţăto r; violent. Discurs fulm inant. — Fr.
fu lm in a n t.
— 321 — FU N C Ţ IO N A
F U L M IN Ă T s. n . (în expr.) Fulminat de. mercur = exploziv deto-
n a n t, otrăvitor, care se prezintă sub forma u nui p ra f cenuşiu, cu gust
metalic şi care se foloseşte în capse şi în amorse. — F r . f u lm in a te
[de m ercurej.
F U L T U IÂ L Ă 3. f. v. f u it u ia lă .
F U L T U IT O R , fultuitoare, s. n. Baston de lem n cu care se îm ping
cartuşele de exploziv şi fultuiala în găurile de mină. [ P r .: -tu~i-] — D in
f u itu i (p u ţin foiosit) 4- suf. - (ijto r.
F U M , fum uri, s. n. I. 1. Suspensie de particule solide în tr-u n
m ediu gazos, produs în cursul arderii incom plete a m aterialelor com bus­
tibile (sau, artificial şi intenţionat, cu ajutorul unor substanţe chimice).
♦ Fig. Pînză subţire şi inconsistentă d e . . . ♦ Fig. înceţoşare, tu lbu­
reală, ameţeală (provocată de alcool). Fumul petrecerilor şi al desfătărilor
(P O P E SC U ). 2. C antitate d e fum (1 ) pe care fum ătorul o trage
dintr-o dată din ţigară sau din pipă. 3. (în v .) G ospodărie considerată ca
o grupare în ju ru l vetrei; familie, casă. 4. Fig. (L a pl.) Îngîm fare;
pretenţii, gărgăuni. II. Canal cotit, în interiorul unei sobe, p rin care
circulă gazele calde înainte de a ieşi p e coş. — L at. fu m u s .
FU M A , fu m e z » vb. 1. Intranz. A aspira, a trage fum ul de tu tu n
din ţigară sau d in pipă. ❖ T ranz. N u poate.... încă fu m a ţigările
(C A M 1L P E T R E S C U ). — L at. f u m a r e (înţelesul după fr. fu m er).
F U M Â R , fum are, s. n. D eschizătură făcută în acoperişul caselor
de la ţară, p e n tru a perm ite ieşirea fum ului d in s o b e ; bageacâ. — L at.
f u m a r iu m .
F U M A R O L E s. f. pl. Produse gazoase emise de vulcani prin
bratere şi prin crăpături sau degajate din curgerile de lavă. — F r. fu m e -
ro lie (it. fu m a ru o lo ).
F U M A T s . n . A cţiunea de a fum a. ♦ D eprinderea, obiceiul de a
fum a.
F U M Ă R A lE s. f. Fum ărie. — D in f u m 4- auf. -ăraie.
FU M Ă R A R , fum ărari, s. m . (înv.) Persoană care încasa fum ăritul.
— D in f u m 4- suf. -ăr-ăr.
F U M Ă R ÎE s. f. C antitate m are de fum . — D in f u m + suf. -ărie.
F U M Ă R lT s. n. (în v .) Im pozit care se plătea în secolul al X V JI-lea
pe fiecare coş al caselor ţărăneşti, respectiv pe fiecare casă. — D in
f u m 4- suf. -ârit.
F U M Ă R lŢ Ă , fum â riţe , s. f. M ică plantă cu flori purpurii sau albe
şi cu gust amar (F um ăria officinalis) . — D in f u m 4- suf. -ăriţă.
F U M Ă T O R , -O A R E , fum ători, - oare, s. m. şi f. Persoană care
are deprinderea fum atului. — D in f u m a 4- suf. - ( ă ) tor.
F U M E G Ă , pers. 3 fum egă, vb. I. Intranz. 1. A scoate fum , a
arde înnăbuşit, fără flacără şi cu fum . + (D espre lăm pi, lum inări, sobe
etc.) A arde defectuos, făcînd fum . 2. A scoate aburi. [Telegarilor]
le fumegau şoldurile (S T A N C U ). — L a t. f u m ig a r e .
F U M E G A I s. n. Fum ărie. — D in fu m e g a 4- suf. -ai.
F U M E G A R E , fumegări, s. f. F ap tu l de a fum ega .
F U M E G O S , -O Â S Ă , fumegoşi, -oase, adj. Care scoate fum
sau aburi. — D in f u m e g a 4- suf. -os.
F U M IG Â Ţ IE , fum igaţii, s. f. Producere de fum , afum are cu diverse
substanţe în scopul distrugerii un o r paraziţi sau pentru parfum area
aerului. — F r. fu m ig a tio n (lat. lit. f u m ig a tio , -o n is).
F U M IG E N , -Ă , fumigeni, -e, adj. Care produce fum sau ceaţă.
•<> Luminare fuijtigenâ = tu b care conţine o substanţă fum igenă folo­
sită mai ales la cam uflarea u n u i obiectiv m ilitar. — D upă fr.
fu m ig e n e .
F U M O Ă R , fum oare, s. n. încăpere, mai ales lingă sălile de spec­
tacol, în care se poate fum a. [ P r .: -moar] — F r. fu m o i r (după fu m a ) .
F U M U l, pers. 3 fumuieşte, vb. IV. Intranz* im pers. (Rar) A se
înfăţişa cu u n aspect tulbure, ca de fum . — D in fu m .
F U M U I A G , fumuiage, s. n . (Rar) Şomoiog.— D in f u m 4-[şom ]oiag.
F U M U R lU , -lE , fum urii, adj. D e culoarea fu m u lu i; cenuşiu,
întunecat. ♦ Fig. Posom orit, m ohorît. — D in f u m u r i (pil lui fu m )
4- suf. -iu (d u p ă alburiu).
F U M U R O S , -O A S Ă , fumuroşi, -oase, adj. (înv., rar) înfum urat.
— D in f u m u r i (pl. lui fu m ) 4- suf. -os,
F U N C IA R , -Ă , funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea
particulară asupra păm întului sau la averi imobiliare. ❖ Carte funciară —
registru oficial în care se înregistrează toate proprietăţile de păm înt
individuale d in cuprinsul unei regiuni, m enţionîndu-se num ele
proprietarului, suprafaţa terenului şi vecinătăţile. [ P r .: - ci-ar] — D upă
fr. fo n c ie r.
F tJ N C Ţ IE , funcţii, s. f. (Şi în form a funcţiune) 1. A ctivitate
adm inistrativă pe care o prestează cineva în m od regulat şi organizat
în tr-o instituţie, în schim bul unui sa la riu ; grad p e care îl deţine
cineva în tr-o ierarhie adm inistrativă. 2. Sarcină, r o l ; destinaţie. 3.
(G ram .) R olul sintactic al unui cuvînt în prop9ziţie. 4. A nsam blu de
proprietăţi chim ice ale unui com pus, determ inat de o anum ită grupă
de atom i din moleculă. 5. (Fiziol.) A ctivitate proprie a fiecărui organ
şi aparat din organism ul vieţuitoarelor. 6. (M at.) M ărim e variabilă care
depinde de una sau de mai m ulte m ărim i variabile independente. 7.
(în expr.) A f i în funcţie d e. . . = a depinde d e . . . [V a r.: f u n c ţiu n e
s. f.] — F r. f o n c tio n (lat. lit. fu n c tio , -onis).
F U N C Ţ IO N A , funcţionez, vb. I . Intranz. A-şi îndeplini funcţia,
ro lu l; a fi în stare de funcţionare. [ P r .: -ţi-o-] — F r. f o n c tio n n e r
(după funcţie).
FU N C Ţ IO N A L — 322
F U N C Ţ IO N A L , -A , funcţionali, -e, adj. Care ţine de o funcţie,
privitor la o funcţie. <> M aladie funcţională — boală care afectează
funcţionarea unui organ. [ P r .: -ţi-o-] — D upă fr. f o n c tio n n e l.
F U N C Ţ IO N A R , -A , funcţionari, -e, s. m . şi f. Persoană care
îndeplineşte în schim bul unui salariu o funcţie adm inistrativă în cadrul
unei întreprinderi sau al unei in s titu ţii; slujbaş. [ P r .: -ţi-o-] — D upă
fr. fo n c tio n n a ire .
F U N C Ţ IO N A R E s . f. Acţiunea d e a funcţiona şi rezultatul ei.
[P r .: -ţi-o-]
F U N C Ţ IO N Ă R Â Ş , funcţionăraşi, s. ni. (D epr.) D im inutiv al lui
funcţionar; funcţionar lipsit de im portanţă. [ P r .: -ţi-o-]
F U N C Ţ IO N Ă R E S C , -E A S C Ă , funcţionăreşti, adj. (Adesea depr.)
Care se referă la funcţionari. [ P r .: -ţi-o-] — D in f u n c ţio n a r -b suf. -esc.
F U N C Ţ IO N Ă R ÎM E s. f. N u m ă r m are de fu n cţio n ari, totalita­
tea funcţionarilor. [ P r .: -Jt-o-] — Din f u n c ţio n a r suf. -ime.
F U N C Ţ IU N E s. f. v. fu n c ţie .
F U N D 1 s. m . şi n. v. p fu n d .
FU N D *, funduri, s. n. 1. Partea de jos a unui vas, form înd baza
Iui; cantitate rămasă în această parte. ♦ Parte (mobilă) care for­
mează baza sau capacul unui butoi sau al altui recipient. + T aler
de lem n pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavatul etc. 2. Partea
de jos, închisă, a unei cavităţi n a tu ra le ; lim ita de jos. ❖ Expr. A se da
la fu n d => a ) a se lăsa în adîncul apei, a se c u fu n d a ; b ) a dispărea din
viaţa publică, a se re tra g e ; c ) a se ascunde p en tru a scăpa de sub
urm ărire. ♦ Partea cea mai d epărtată (considerată în linie orizontală)
a unui loc. E xpr. Fundul-fundului — p u n ct foarte d e p ă rta t; extre­
mitate. ♦ (C u determ inări indicînd o regiune) P u n ct foarte, depărtat
de u n centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 3.
Partea un o r obiecte confecţionate care se opune deschizăturii. Fundul
buzunarului. S a c fă ră fu n d = a ) om lacom, nesăţios; b ) loc un d e se
găseşte întotdeauna ceva, unde n u se epuizează ceea ce se află acolo.
♦ Partea de deasupra a unui acoperâm înt de cap. Căciulă. .. cu fundul
turtit (SA D O V E A N U ). 4. (Reg., rar) Pielea cea mai groasă de pe
spinarea u n u i animal. — L at. fu n d u s .
F U N D A , fu n d ez, vb. I. T ran z. A pune bază ; a întem eia, a înfiinţa,
a institui, a crea. [V a r.: fo n d â vb. I] — F r. fo n d e r (lat. lit. fu n d a re ).
F U N D A C 1, fundaci, s. m. N um e dat mai m ultor specii de păsări
călătoare. — D in fund* -f suf. -ac.
FUNDÂC®, fundacuri, s. n . 1. A şternut de paie pe care se fac
stogurile. 2. Fundătură. — D in fund* -j- suf. -ac.
F U N D A L , fundale, s. n. (în artele plastice) Fond al unui tablou
sau al unui panou sculptat, din care se detaşează elem entele principale
ale com poziţiei;. vast elem ent arhitectonic sau natural, care constituie
fondul perspectivei frontale a unei c o n stru cţii. ♦ Pînză, decor care
acoperă fundul unei scene de teatru. [V a r.: fo n d â l s. n.] — It. fo n d a ie
(după fu n d ).
F U N D A M E N T , fundamente, s. n. 1. E lem ent de construcţie sau
ansam blu de astfel de elem ente, prin interm ediul căruia se sprijină
q construcţie sau o maşină pe te r e n ; fundaţie. ♦ Placă de m etal a pre­
selor de im prirtiat, pe care se aşază form ele tip o g rafice; planşetă de
lem n pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig.
Elem ent care serveşte de sprijin, pe care se întem eiază c ev a ; bază,
temei. — F r. fo n d e m e n t (lat. lit. f u n d a m e n tu m ) .
F U N D A M E N T A , fundam entez, vb. I. T ran z. A pu n e baze temei­
nice unei idei, unei teorii, unui program etc., a stabili, a c o n so lid a;
a dem onstra cu argum ente ştiinţifice. — D in f u n d a m e n t (după germ.
fundamentieren ).
F U N D A M E N T A L , -A, fundamentali, -e, adj. D e bază ; principal,
esenţial. — F r. f o n d a m e n ta l (lat. lit. fu n d a m e n ta lis ) .
F U N D A M E N T A R E , fundamentări, s. f. Acţiunea de a fundamenta
şi rezultatul ei.
F U N D A R E s. f. A cţiunea de a fu n d a .
FU N D A Ş, fu n d a şi, s. m . Ju c ă to r din apărarea unei echipe de
fotbal, de rugbi etc., care acţionează în im ediata apropiere a p o rţii
(la fotbal), a liniei de ţin tă (la rugbi) etc. — D in f u n d f- su f. -aş.
FU N D A T O R , -O A R E adj. v. fo n d a to r .
F U N D A Ţ IE , fu n d a ţii, s. f. 1. T em elie a unei c o n stru c ţii; fu n ­
dam ent.. 2. (I n orin d u irea capitalistă) F o n d 'c o n s titu it p e n tru în tre ţi­
nerea unei a ctiv ităţi de interes obştesc;*1in stitu ţie creată d in aceste
fo n d u ri; a şe z ă m în t.— F r. fo n d a tio n (la t. Iii. f u n d a tio , -o n is ).
F tJN D Â , fu n d e t s. n . N o d în form a aripilor u n u i flu tu re, făcut
d in tr-o fîşie de m ătase, de p înză etc . şi servind ca po d o ab ă. — N g r.
f u n ta .
F U N D Ă T tJR Ă , fu n d ă tu ri, s. f. Stradă, d ru m , uliţă care se în ­
fundă ( 2 ) , fiind închisă la u n capăt p rin co n stru cţii sau p rin tr-u n
ta lu z . — D in [în ] f u n d a + su f. -( ă jtu r ă .
F U N D U Ă R Ă , funduure, adj. f. (în v ., în expr.) Carte funduară —
carte fu nciari. — G erm . fu n d u s (< lat.) + suf. -ar.
F U N D O C , funduci, s. m . M onedă veche turcească. — T c . fin d ik .
FU N fiB R U , -A, funebri, -e, adj. D e înm orm întare. O M arş fune­
bru — melodie solemnă şi tristă, com pusă mai ales în ton m inor şi care
se cîntă, de obicei, , la înm orrnîntări. + T rist, jalnic, lu g u b ru . — Fr.
f u n â b r e (lat. lit. fu n e b ris ).
F U N E R A L II s . n. pl. Cerem onie fastuoasă a înm orm întării sau a
incinerării cuiva. — F r. fu n £ r a ille s (lat. lit. fu n e ra tia ).
F U N E R Â R , -Ă , funerari, -e, adj. Care ţin e de fuueralii, privitor
la funeralii; de înm orm întare o Urnă funerară — vas în care se
— FURCĂ
păstrează cenuşa unui m ort incinerat. Piatră funerară sau monument
funerar — lespede sau m onum ent care sc aşază pe un m o rm în t.— Fr.
f u n â r a ir e (lat. lit. fu n e r a r iu s ) .
F U N E S T , -A , funeşti, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte.
V. nefast. ♦ T rist, funebru. — Fr. fu n e s te (lat. lit. fu n e s tu s ).
FU N G ÎB IL , -Ă , fungibili, -e, adj. (Ju r.; despre lucruri)C are poate
fi înlocuit cu altul de acelaşi fel, de aceeaşi calitate şi în aceeaşi canti­
tate, în cazul cînd formează obiectul unei obligaţii. — F r. fo n g ib le
(lat. lit. fu n g ib ilis).
F U N G IC ID , fungicide, s. n. Substanţă care distruge ciupercile
vătăm ătoare plantelor. — D upă fr. fo n g ic id e .
F U N IC U L A R , funiculare, s. n.
M ijloc de transport aerian, cu tracţiune
p rin cablu, folosit în regiunile m untoase,
p e n tru m ateriale sau pentru persoane.
— D upă fr. fu n ic u la ir e .
F U N IE , funii, s. f. I. Frînghie1. -O
Funie de ceapă sau de usturoi — îm ple­
titura, cunună de ceapă sau de usturoi*. <>
Expr. Drept ca funia in traistă (sau in
sac) —.strîm b , ră s u c it; fig . nedrept, ne­
cinstit. A vorbi de funie in casa spânzura­
tului = a vorbi despre u n lucru care poate
supăra pe cineva dintre cei de faţă, puţind
fi interpretat ca o aluzie la el. A se apropia
(sau a ajunge, a se strînge) funia de (sau, Funicular
rar, la) par — a se apropia deznodă-
m în tu l, sfîrşitu l A ju c a pe fun ii = a um bla pe funie făcînd diferite fig u r i;
fig. a fi abil, dibaci. 2. (în v .) F rînghie de lungim e variabilă, cu care se
măsura păm întul. 3. (în expr.) Funie de moşie = fîşie îngustă de
moşie. — L at. fu n is.
F U N IG E L , funigei, s. m. (D e obicei la pl.) Fire ale u nui anum it
soi de păianjen, care se văd plutind în aer în zilele senine de toam nă.
F U N IN G IN E s. f. M aterie neagră rezuftată din arderea incom pletă
a corpurilor organice şi form ată mai ales din cărbune, care se depune
de obicei pe partea interioară a coşurilor, a sobelor etc. — L at. fu lig o ,
-in is. *
F U N IN G IN d S , -O A S Ă , funinginoşi, -oase, adj. (Rar) Cu fu n in ­
gine, plin de funingine. — L at. fu lig in o su s .
F U N IO A R Ă , funioare, s. f. (Rar) D im inutiv al lui funie. [ P r .:
-ni-oa-]
F U N T s. m . şi n . v. p fu n d .
F U R , furi, s. m . (în v . şi arh.) H oţ, tîlhar. — Lat. fu r , fu riş .
F U R A , fu r , vb. I. T ran z. 1. A-şi însuşi pe ascuns sau c u forţa un
lu cru care aparţine altcuiva ; a lua fără nici un drept de la cineva ceva,
păgubindu-1. <* Expr. A fu ra (pe cineva) cu ochiul — a privi pe cineva
pe furiş, cu dragosie. A fu ra (cuiva) o sărutare (sau un sărut) — a săruta
pe furiş. A fu ra meseria (cuiva) = a-şi însuşi pe apucate o meserie. A
fu ra inima (cuiva) = a fermeca, a îneînta pe cineva. A fu ra (cuiva)
ochii (sau vederile) = a orbi p e cineva. L u m in a ... li fu ra vederile
(C R EÂ N G Ă ). A - i fu ra (cuiva) minţile — a zăpăci p e cineva, a-i lua
m inţile cuiva. * A ra p i pe cineva. + Fig. A lua pe neaşteptate, pe nesim ­
ţite ; a cuprinde. ❖ E xpr. A - l fu ra (pe cineva) somnul — a adorm i. A - l fura
(pe cineva) gindurile = a cădea pradă gîndurilor. ♦ Refl. (N eobişnuit)
A pleca pe fu r iş ; a fugi. Peste un an, s-a fu r a t de la primul ei complice
(CA R A G 1A LE). 2. Fig. A fermeca, a vrăji. — L at. f u r a r e .
F U R Ă J, furaje, s. n. N u tre ţ p e n tru vite. — I7r. fo u r ra g e .
F U R A JE R , -A , furajeri, -e, adj. (D espre plante) C are se în tre ­
buinţează ca hrană p e n tru vite. — Fr. f o u r r a g e r .
F U R A jO R , furajeri, s. m . (înv.) Soldat de cavalerie care făcea
apiovizionările cu furaj ale u n ită ţii. — D upă fr. f o u r r a g e u r .
F U R A T 1 s. n. Faptul de a fura. ❖ Loc. adj. De fu r a t =* care a
fost luat p rin furt. ❖ E xpr. Pe furate (le) = p rin furt, prin răpire.
[Form ă gram aticală: (în expr.) furate, furatele]
FU R A T *, -A , furaţi, -te, adj. (R ar, în expr.) Furat de m inţi —
descreierat, zăpăcit. — V. fura.
F U R Ă T O R , -O A R E , furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦
(Substantivat) H oţ. — D in f u r a 4- suf. -(ă )to r.
F U R Ă T U R Ă , furaturi, s. f. (Rar) F u rt,
furtişag. — D in f u r a 4* suf. -(ă )tu r ă .
F U R C Ă , furci,, s. f. 1. Vergea de lem n la
capătul căreia se leagă caierul pentru a fi
tors. ❖ E xpr. A se certa fu rcă — a se certa
rău. A da (cuiva) de furcă — a face (pe
cineva) să-şi bată capul cu chestiuni greu .de
rezolvat. A avea de furcă cu cineva (sau cu
ceva) — a avea m u lt de luptat c u cineva (sau cu
ceva), a avea dificultăţi. (Pop.) A avea stupit la
furcă 5= a avea uşurinţă la vorbă, a vorbi
m ult şi cu plăcere. 4- Furcărie. 2. U nealtă
agricolă form ată dintr-o prăjină de lemn
term inată cu doi sau cu trei dinţi (încovoiaţi)
făcuţi din lem n (cînd este destinată p en tru strîn-
sul finului, pentru clăditul şirelor etc.) sau din
oţel (cînd serveşte la stringerea gunoiului, a
bălegarului etc.). ❖ E xpr. Parc-ar f i pus
cu furca, se spune despre lucruri aflate în dezordine.. ♦ C antitate
de fîn c ît se poate lua în tr-o furcă (2). 3. N um e dat la diferite unelte
sau obiecte asemănătoare cu o furcă ( 2 ) : a ) furca telefonului — partea
FURCĂRIE
aparatului de telefon pe care stă re c ep to ru l; b ) furca pieptului — ex­
trem itatea inferioară a sternului cu cele două cartilagii costale fixate
de e l ; c ) furca gîtului = extrem itatea superioară a sternului cu cele
două clavicule fixate de e l ; d ) furca puţului (sau a fîn tîn ii) - stîlpul
de care se sprijină cum păna ; e ) furca scrînciobului — stîlpul orizontal
de care este fixat scrm ciobuî; f ) fu rc a drumului — răspîntie. 4- (în v .)
S pînsurâtoare în form ă de furcă (2 ) cu doi dinţi. 4. Fiecare dintre
stîlpii groşi de stejar de care se p rin d costoroabele şi care susţin acope­
rişul şi pereţii caselor ţărăneşti. — L at. fu r c a .
F U R C Ă R ÎE , fu r cârti, s. f. (Rar) Şezătoare la care se toarce cu
furca. — D in f u r c ă + suf. -arie
F U R C H E T , furcheţi, s. m. Piesă
de oţel în form ă de furcă mica, fixată la
m arginea unei bărci pentru a sprijini
vîsla. — It. f o r c h e tta .
F U R C H lT Â , furckiţe, s. f. (Pop.,
rar) F urcuţâ (1 ). — D in f u r c ă + suf.
-iţă.
F U R C O I, furcoaie, s. n. Furcă (2 )
m are (cu doi dinţi) întrebuinţată mai ales
la încărcatul fînului şi al snopilor. — D in
f u r c ă + suf. -oi.
F U R C U L tT Ă , furculiţe, s. f. 1. Furchet
O biect de metal alcătuit d in tr-u n m iner
şi doi pînă la p atru dinţi, cu ajutorul căruia se duce mîncarea la gură.
O Loc. adj. în furculiţă (sau în furculiţe) = a ) (despre barbă) cu părţile
laterale mai lungi decît m ijlocul; b ) (despre m ustăţi) cu capetele răsu­
cite în sus. 2. Fiecare d in tre cele două piese curbate, încrucişate la u n u l
din capete, prin care este fixată inim a carului pe podul osiei dinapoi, p en ­
tru a împiedica rotirea inim ii în plan o riz o n ta l; gemănare. (Pl. şi :furculi(i]
— D in f u r c ă + suf. -ul-iţă.
F U R C 0 Ţ Ă , furcuţe, s. f. 1. D im inutiv al lui furcă. 2. (Reg.)
Furculiţă.
F U R D A , furdale, s. f. (L a sg. cu sens colectiv) R ăm ăşiţe (de calitate
inferioară) de la prelucrarea lînii sau a pieilor, — Com p. tc. h u r d â
(sb. fu r d a ) .
F U R G O N , furgoane, s. n. Vehicul cu
cai, de obicei acoperit, care serveşte la
transportarea bagajelor, a alim entelor etc.
— Fr. fo u rg o n .
F U R IB O N D , -Ă, furibunzi, -de, adj.
Plin de furie, furios, turbat.-—F r. f u r i b o n d
(lat. lit. f u r ib u n d u s ) .
F U R IE , furii, s. f. Stare de extrem ă Furgon
iritare în care se pierde stăpînireji de s in e ;
mînie nestăpînită. ❖ Loc. adv. Cu fu r ie = în chip furios ; cu putere
mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) D orinţă, patim ă, pornire nestăpînită.
— Fr. f u r ie (lat. lit. F u ria ).
F U R IE R , furieri, s. m. Ostaş care îndeplineşte funcţia de secretar
in cancelaria unei u n ităţi m ilitare. [ P r .: -ri-er] — F r. f o u r r ie r .
F U R IO S , -O Â S Ă , furioşi, -oase, adj. (D espre oameni şi animale
ţii despTe manifestările lor) C uprins de furie, m înios. ♦ (Adverbial)
C u furie, ♦ (D espre elem ente ale naturii) V iolent, p u ternic. [Pr. :
-ri-os] — F r. f u r ie u x (lat. lit. fu rio su s ).
F U R tŞ , •Ă , furişi, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate.
❖ Loc. adv. Pe furiş — în ascuns ; tiptil. — D in f u r + suf. -iş.
F U R IŞ A , furişez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) strecura pe nesim ţite,
pe furiş, a pătru n d e sau a introduce, a arunca ceva undeva, pe neobser­
vate, pe ascuns, tiptil. ♦ Refl. A se ascunde, a se feri de cineva. —-D in
fu riş.
F U R IŞ Â R E s. f. A cţiunea de a (se) furişa.
F U R IŞ Â T 1 s. n." (în expr.) Pe furişate — pe furiş. [Form ă gra­
maticală : (în expr.) furişate] — V. furişa.
F U R IŞ Â T 2, -A , furişaţi, -te, adj. Care se strecoară pe furiş, tip til;
ascuns, neobservat. ♦ (Adverbial) Pe furiş. — V. furişa.
F U R L A N D IS f, furlandisesc, vb.
IV. Refl. (Fam .) A se fuduli, a se
făli. — T c . f ir la n d i (aorist al lui
frrlam ak « a se ridica b rusc »). .
F U R N Â L , furnale, s. n. 1. C u p ­
tor în formă de tu rn , folosit pentru
obţinerea fontei p rin topirea m ine­
reurilor de fier am estecate cu cărbune
.şi cu alte m a te ria le ; instalaţie in ­
dustrială prevăzută cu u n asemenea
cuptor. 2. în cărcătu ră de exploziv
introdusă in stîn c a, în zidăria etc.
care urm ează să fie aruncate în aer.
— D upă fr. [haut] f o u r n e a u .
‘ F u rn al
FU R N A L ÎS T » furnalişii, s. m.
M u n cito r care lucrează la furnal. — D in f u r n a l 4- suf. -ist.
F U R N IC A , pers. 3 furnică, vb. I. 1. In tran z. A um bla încoace
şi în colo în nu m ăr m are, a se mişca în to ate părţile ca fu rn icile ; a
mişuna. V. forfoti. ♦ (R a r; u rm at de determ inări introduse p rin prep.
— 323 — FUS
« de 0 A fi plin de , . . , a fi ticsit de . . . 2. T ran z . im pers. A avea o
senzaţie neplăcută de m încărim e şi de în ţep ătu ri pe piele (parcă ţi-ar
um bla pe corp o m ulţim e de furnici). — L at. f o r m ic a r e .
F U R N IC A R 1, furnicare, s. n. 1. R idicătură m ică de păm înt
care adăposteşte o colonie de furnici; m uşuroi. ♦ T otalitatea fu rn i­
cilor d in tr-u n m uşuroi. 2. Fig. M ulţim e (de oameni) care m işună.
— L at. * fo r m ic a r iu 3 .
F U R N IC AR*, furnicari, s.m .
1. (O rnit.) Albinărel. 2. M a­
m ifer cu botul lung şi ascuţit,
fără dinţi, care «a hrăneşte cu
furnici; trăieşte în A m erica de
S ud (M yrmecophaga jubata).
— D in f u r n ic ă + suf. -ar.
F U R N IC A R E s. f. A cţiu­
nea de a furnica.
F U R N IC Ă , furnici, s. f. In -
sectă mică, neagră sau roşie, Furnicar* (2)
din ordinul him enoptereîor, care
trăieşte în colonii ( Formica) . <> H arnic ca o fu r n ic ă , se spune 'despre
u n om foarte m uncitor [Pl. ş i : (rar) furnice] — L at. f o r m ic a .
F U R N IC Ă T O R A , furnicături, s. f. Sen-
zaţie neplăcută de înţepături şi de m încărim e
pe p ie le .— D in f u r n ic a 4- suf. -(ă )tu r ă .
F U R N IR s. n. Foaie subţire de lem n de
calitate superioară, care serveşte la fabricarea
placajelor, se aplică pe lem nul p relucrat pentru
fabricarea m obilelor etc. — G erm . F u m i e r .
F U R N IT tJR Ă * furnituri, 8. f. 1. F u rn i­
zare. 2 ,-M arfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite
de birou. ♦ M aterial accesoriu folosit în croitorie
la confecţionarea articolelor de îm brăcăm inte.
— D upă fr. f o u r n itu r e .
F U R N IZ A , furnizez, vb. I. T ran z. A pro- Furnică
cura m ărfuri prin vînzare, în baza unei înţelegeri
prealabile ; a livra. ♦ A da, a oferi o inform aţie, o ştire etc. — D upă fr.
fo u m ir.
F U R N IZ A R E s. f. Acţiunea de a furniza.
F U R N IZ O R , - O Â R E , furnizori* -oare, s. m. şi f. Persoană
care furnizează, care procură (diverse materiale). — D upă fr. fo u r -
n is s e u r.
F U R O R I 3. m . pl, (Fam ., în expr.) A face furori — a provoca
adm iraţie, mai ales p rin .asp ectu l exterior. — D upă fr. [faire] f u r e u r .
F U R S E C , fursecuri, s. n. N um e dat un o r prăjituri mici şi uscate,
făcute din diferite aluaturi şi tăiate în form e variate. — F r. f o u r s e c .
F U R T , furturi, s. n. A cţiunea d e a fura
şi rezultatul ei.
F U R T IŞ A G , furtişaguri, s. n. (înv.) F u rt,
răpire. D in f u r t -i- suf. -işag (după magh.
tolvajsâg).
F U R T tJ N , furtunuri, s. n. T u b fabricat
din diferite materiale flexibile şi care serveşte
la conducerea gazelor sau a lichidelor. — T c .
h o r tu rn .
F U R T U N Â T E C , -A adj. v. f u r tu n a tic.
F U R T U N A T IC , -Ă , furtunatici, -e, adj.
F urtunos, im petuos. [Var. : f u r tu n â t e c , -ă
adj.] — D in f u r tu n ă -f- suf. -atic.
FURTtJNA,/wrft<Ht, s. f. 1. Vîrit puternic,
însoţit de obicei de ploaie, de grindină şi de
descărcări ele ctrice ; vijelie. ❖ Expr. Furtună
de. . . = m ulţim e (mare) d e . . . 2. Fig. Zbucium , tulburare sufle­
tească. 3. Fig. Revoltă, răscoală. — N gr. f u r t u n a (< it.).
F U R T U N O S , -O A S Ă , furtunoşi, -oase, adj. 1. B întiiit de fu r­
tună ; fig . agitat, zbucium at. 2. Fig. (D espre fiinţe şi acţiunile lor) N ă ­
valnic, im petuos, violent. — D in f u r t u n ă -f- suf. -os.
F U R O N C U L , furuncule, s. n. Jnflam aţie purulentă locală a ţesu­
tului celular subcutaneu şi a pielii; buboi. — F r. fu r o n c le (lat. lit.
fu r u n c u iu s ).
F U R U N C U L O Z Ă , furunculoze, s. f. Boală caracteristică prin
erupţia sim ultană sau succesivă a mai m ultor furuncule. — D upă fr.
fu ro n c u lo s e .
F U S 1, { l) fuse şi ( I I ) fusuri, s. n. I. 1. U nealtă pe care se înfă­
şoară firul pe m ăsură ce este tors, avînd forma unui beţişor rotund,
lung şi subţire, îngroşat la mijloc, cu capătul de* sus ascuţit şi cel de
jos rotunjit şi înţepenit într-o rotiţă. <■ Loc. adj. în fu s ~ în form ă
de fus ; fusiform . 2. O rgan al maşinilor de tors, cu ajutorul căruia
se răsuceşte şi pe care se înfăşoară aţa. II. 1. N um e dat un o r părţi
ale m aşinilor de ţesut, de depănat ctc. care seam ănă la form ă cu fusul
(I 1). 2. N um e d at un o r părţi de maşini, de instalaţii etc. care îndepli­
nesc funcţia de arbore sau de osie. ♦ Porţiune cilindrică, conică
sau sferică a un u i arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină
şi se roteşte în tr-u n palier. 3. T ru n ch iu l u nui arbore, de la bază pînă
la vîrf, fără crengi. 4. Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între
FUS — 324 — F U Z IU N E

bază şi capitel. 5» C orpul d re p t al ancorei, fără braţe şi fără inel. 6. (în FU ŞA L Â U */«jaM t, s. m . (R eg.) U nealtă ?n form a unei ţesăli servind
expr.) Fus sferic » po rţiu n e d in suprafaţa unei sfere cuprinsă în tre două la scărm ănat lîna, cînepa e tc .— Com p. m agh. fo s z la n i «a se destrăm a ».
cercuri m ari care au un diam etru com un. Fus orar — fus sferic al F U Ş C fiL s. n. v. f u s c e i.-
păm întului, corespunzător axei polilor şi avînd unghiul diedru de
cincisprezece grade (cu care se roteşte păm întul în tr-o oră). — Lat. F U Ş T fiL s. n. v. fu sc e i.
fu su s. F U T U R IS M s. n. C urent, astăzi dispărut, form at în Italia la
F U S \/« « < ri\ a. n. (în industria pie­ începutul secolului al X X -lea, ca o reacţie faţă de tradiţiile clasice ale
artei şi caracterizat p rin îndepărtarea de realitate şi de exprim area ei
lăriei) U nitate de măsură p en tru piele, logică. — Fr. f u tu r is m e (it. fu tu r is m o ) .
egală cu 929 cm * ; bucată de piele
avînd această suprafaţă. [Pl. ş i : fuse F U T U R IS T , -A ju tu r iş ti, -ste,
— G erm . Fus». adj. Care aparţine futurism ului, p ri­
vitor la futurism . ♦ (Substantivat,
F U S A R , fusari. 3. m. Peşte m .) A dept al futurism ului. — F r.
galben-castaniu de forma fusului (Aspro f u t u r i s t e (it. fu tu r is ta ) .
streber). ♦ T ‘Par* [V a r.: f u s â r iu s. m.] F U X s. n. A ducere pe linia de
— D in fu s 1 -+- suf. -a r. plutire a buştenilor înţepeniţi, prin
F U S A R IU s . m . V . fu s a r. îm pingerea şi răsucirea lor cu aju­
torul ţapinei. Fuzelaj
F U S C fiL , fuscei, s. m . 1. Fiecare
dintre vergelele trecu te p rin tre firele F U Z E L A j, fuzelaje, s. n. Parte
de urzeală la războiul de ţe s u t; vergea, com ponentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi
joârdă. 2. Fiecare dintre vergelele şi am penaje şi care poartă încărcătura. — F r. fu s e la g e .
orizontale ale unei scări de lem n. 3. Fiecare d in tre vergelele ver­ F U Z fiT Ă , fuzete, s. f. Piesă care
ticale ale loitrei carului. 4. (Rar) C otor de ceapă. [V a r.: fu ş c e l, face legătura între una dintre roţile
f u ş t £ l 's . m-3 — Lat. * fu sc lce llu s (< fu s tis) « b ăţ, directoare ale un u i autovehicul şi
ţăruş *. osia din faţă. — D upă fr. fu se e.
F U Z lB IL , -A , fuzibili, -e, adj.
F U S IF O R M , -A , fusiform i, -e, adj. Care are (D espre metale) Care poate fi to p it,
form ă de fus1 ( I I ) . [V a r.: f u z if 6 r m , -ă adj.l care se topeşte la o tem peratură mai
— F r. fu s ifo r m e .
înaltă decît tem peratura norm ală. —
F U S T A N E L Ă , fustanele, s. f. Fustă scurtă, D u p ă fr. fu s ib le .
largă şi creaţă, făcînd parte din costum ul naţional al F U Z IB IL IT A T E s . f. însuşirea
grecilor şi al albanezilor. — N gr. fu s ta n e lla . unui metal de a fi fuzibil. — D upă fr. Fuzetă
F U S T A Ş , fustaţi, s. m . (în v .) Soldat înarm at fiisib ilitâ .
cu suliţă, care făcea parte din garda personală a F U Z IF O R M , -A adj. v. fu s ifo r m .
dom nitorilor, în secolul al X lX -lea ; lăncier. — D in F U Z IO N A , fuzionez, vb. I. Intranz. A se contopi. [ P r .: -zi-o-\
f u ş te « suliţă » (azi dispărut) + suf. -aş. — F r. fu s io n n e r.
F O S T Ă , fuste, s. f. O biect de îm brăcăm inte F U Z IO N A R E s. f. Acţiunea de a fuziona. [ P r .: -jm’-o-]
femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos. ♦ Fustanelă FU Z H jN E , fuziuni, s. f. 1. Reunire într-o singură unitate omogenă
Fig. (D epr.) Femeie. — N gr. fu s ta . a u n o r organizaţii asem ănătoare, a unor in stitu ţii etc.; contopire. 2.
F U S T IŞ O Â R Ă , fustişoare, s. f. D im inutiv al lui fustă. T opirea unui corp la o tem p eratu ră mai înaltă decît tem peratura m ediului
am biant. <> Punct de fuziune = tem peratură de topire. [ P r .: -z i-u -] — Fr.
F U S T ÎŢ Ă , fustiţe, s f. Fustişoară. — D in f u s tă -f suf. ' -iţă. fu s io n (lat. Ut. fu slo , -onis).
 G
G s. m , invar. A opta literă a alfabetului, num ită « ge şi su n etu l G Â IE , gâiy s. f. 1. Pasăre răpitoare, cu pene ruginii, cu ciocul
corespunzător. coroiat, cu gheare puternice şi cu coada în furcă (Milvus mzlvus ).
❖ De-a (puia-)gaia = numele unui joc, de copii. Expr. Se fine
GA interj. (Repetat) C uvînt care im ită strigătul gîştelor. — O n o ­ gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană
matopee. de care nu poţi scăpa. M -a (sau te-a etc.) luat
GA BÂ R Ă , gabare, s. f. N avă cu care se transportă piatra la lucră­ gaia ~ am (sau ai etc.) păţit-o. 2. C o m p u s :
rile de construcţii hidraulice. — F r. g a b a r e (it. g a b a r r a ) . iarba-găii — plantă erbacee cu flori galBene şi cu
G A B A R D lN Ă s. f. Stofă fină frunze dinţate, acoperite cu peri aspri (Picris hiera-
de lînă, avînd ţesătura cu desen cioides).
diagonal pe am bele p ărţi, — F r, G A IŢ Ă 1 s. f. (Reg.) Petrol lam pant. ♦ Lam pă
g a b a r d ln e . ţărănească cu petrol. [ P r-: gat-] — D in g a z (după
G A B A R tT , gabarite, s. n. Şablon opaiţ).
în al cărui con tu r, form at din linii GA IŢĂ *, gaiţe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul,
drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă cu penajul frum os colorat şi care poate im ita sunetele
dimensiunile unui p ro f il; contur, for­ scoase de diferite păsări (Garrulut glandarius ) . <•
m at din linii drep te sau curbe, care Compus : - gaiţă-de~munte = atvmar. 2. E p itet dat
limitează dim ensiunile unui profil. unei femei care vorbeşte m u lt şi fără rost. [ P r .:
❖ Gabarit de încărcare — instalaţie g a - i — D in g a ie (după bg., sb. galica).
specială care marchează lim itele per­ G A J, g a j u r i s. n . G aranţie depusă pentru
mise pentru încărcătura vagoanelor de plata unei datorii sau executarea unei lu c ră ri; G aie
marfă deschise. — F r. g a b a r it, (concr.) ceea ce se depune d rept garanţie ţ am anet,
G Â BÎE, gabii, s. f. Platformă zălog. ♦ O biect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care
fixată pe catarg, folosită ca post de G abie a făcut o greşeală şi care se răscum pără p rin executarea unei pedepse
observaţie sau (la navele cu pînze) hazlii. — Fr. gag e.
ca Ioc de unde se m anevrează parîmele. — Fr. g a b ie (it, g a b b ia ). G A L , gali, s. m . Persoană care făcea
G A BIER , gabieri, s. m . M arinar care face serviciul de veghe pe parte din populaţia de bază a vechii Galii.
gabie şi care asigură, la navele cu pînze, manevrarea parîm elor. [ P r . : — L at. lit. G allu s.
-bi-er] — F r. g a b ie r. G A L A C T IC , -A,galactice, adj. n. şi f.
G A B I(5 n , gabioanc, s. n . Coş care se um ple cu (în expr.) Plan galactic ~ reeiune cosmică
păm înt, cu pietriş etc. şi care serveşte la apărarea în care se găsesc maioritatea stelelor aparţi-
m alurilor de valuri, la construirea barajelor etc. nînd unei galaxii. Ecuator (sau cerc) galac­
l'P r.: -bi-on] — F r. g a b io n . tic = cercul m are de pe sfera cerească,
rezultat din intersecţia planului galactic
C A B R IO L E T Ă s. f. v. c a b r io le tă . cu sfera cerească. Coordonate galactice —
GÂBJĂ, gabje, s. f. (Reg.) M înă, labă. ♦ Palmă. coordonate sferice raportate la ecuatorul
— Post verbal al lui g ă b ji. galactic. — F r. g a la c tiq u e (< gr.),
G A B R O V EA N , gabroveni, s. m . (în v .) N egustor G A L A C T O Z Ă s. f. S ubstanţă ase­
de cuţite. — D in G a b ro v o (oraş în Bulgaria) -f m ănătoare cu glucoza, care se găseşte în .
suf. -eati. natură în. diverse combinaţii. — Fr, g a - O aiţa
la c to s e (< gr.).
G A D IN Ă , gadine, s. f. Animal sălbatic; jivină.
— Bg, g a d in â . Gabion G A L A L tT s. n. M asă plastică cornoasă obţinută din cazeină,
folosită la fabricarea u n o r obiectc uzuale sau a un o r piese tehnfce
G A FĂ 1, gafe, s. f. G est, atitudine sau vorbă izolante. — F r, g a la lith e (< gr.).
nesocotită, care constituie o indelicateţe sau o jignire neintenţionată,
— Fr. g a ffe . G A L A N T , -Ă , galanţi, - te, ttdj. 1. (D espre bărbaţi) C urtenitor,
m anierat faţă de femei. 2. (D espre manifestările omului) Plăcut, seducă­
GAFĂ*, gafe, s. f. Piesă metalică fixată de o prăjină, folosită Ia to r. ❖ E x p r. Aventură (sau intrigă) galantă ~ aventură de dragoste. 3.
acostarea unei am barcaţii, la îndepărtarea D arnic, generos. — F r. g a la n t.
ei de mal etc. — F r. g affe.
G A L A N T A R , galantare, s. n . V itrină în care se expun mostre
G A G lS T , -Ă , gagişti, -ste, s, m. din obiectele aflate în magazin. — D in g a la n te r ie (2).
şi f. (Ieşit d in uz) Actor angajat tem r
porar. ♦ Instru m en tist (civil) angajat G A L A N T E R IE , galanterii, s. f. 1. A titudine plină de curtoazie,
cu plată în fanfara unui regim ent. — Fr. de am abilitate faţă de femei. 2. O biecte m ărunte de îm brăcăm inte
g a g iste . (m ănuşi, cravate, fulare etc.) expuse în tr-un m agazin spre vînzare.
G A IB A R Â C E s . f. pl. (Fam.) — F r. g a la n te r ie .
G aide, v . gaidă (2 ). — D in g a ib e . G A L A N T O M , -O Â M Ă , galantonii, -oame, adj. (Fam .) D arnic,
generos. [V ar.: g a la n td n , -o â n ă adj.] — F r. g a la n t h o m m e .
G Â IB E s. f. pl. (Fam .) G aide, v.
gaidă (2). G A L A N T O M fE , galantomii, s. f. (Fam .) D ărnicie, generozitate.
G A lC Ă , gâici, s„ f. 1, Bandă (lată) [V a r.: g a la n to n ie s. f.) — D in g a la n to m + suf. -ie.
de stofă cusută în talie, la m antale, G A L A N T O N , -O A N Ă adj. v. g a la n to m .
paltoane etc., pentru a strînge creţurile
la spate. 2, Fiecare d in tre bentiţele de G A L A N T O N fE s. f. v. g a la n to m ie ,
stofă sau de şn u r fixate în talie la G A LA X IE , galaxii, s. f. Fiecare dintre sistemele de aştri din univers
unele haine, p rin care se petrece cingătoarea. ♦ Cheotoare făcută din com parabile ca dim ensiuni cu calea-laptelui (d in care face p a rte sis­
şnur sau din găitan. — Rus g a jk a . tem ul solar). — F r. g a la x ie (< gr.).
G Ă ID Ă , gaide, s. f. (Rar) 1, Cim poi. *• N um ele u n u i dans cu G A LĂ s. f. (în expr.) 1. De gală — de sărbătoare, solem n. 2, Gală
acom paniam ent de cimpoi, 2. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi). — Bg., de box — spectacol alcătuit dîn mai m ulte m eciuri de box. — F r. g a l a
fib. g a jd a . (<it.).
GALBEN — 326 — G A L V A N O T E R A P IS

G Â LB EN 1 s. n. U n a d in tre culorile sp ectru lu i solar, situ ată între G A L O M A N IE s. f. A dm iraţie exagerată pentru -în su şirile, cultura
portocaliu şi verde. «> Galben de alizarină — m aterie colorantă folosită etc. poporului francez. — F r. g allom anie.
în industria textilă. Galben de anilină = m aterie colorantă folosită la G A L O N 1, galoane, s. n. Şiret de lînă sau de fir ori bandă de metal
colorarea grăsim ilor şi la fabricarea u n o r coloranţi. Galben de crom — prinsă pe epoleţii sau pe mînecilemnei
crom at de plum b folosit la prepararea vopselelor. — D in g a lb e n 9. uniform e, p en tru a indica gradul. ♦
G ALBEN*, galbeni, s. m. V eche m onedă de aur, care a circulat Şiret de lînă, de mătase sau de fir
şi în ţările rornîneşti. — D in g a lb e n * . cu sut ca podoabă pe haine, pe pălării
etc. — Fr. g a lo n .
GÂLBEN*, -A , galbeni, -e, adj. D e culoarea aurului, a lămîii etc.
❖ Rasă galbenă =* u n u l dintre grupurile de popoare care se caracteri­ G A L O N 3, galoane, s. n. (F ra n ­
zează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală ţuzism) Sticlă m arş în care se păs­
contagioasă transm isă de o specie de ţîntari, râspînditâ în ţările tropicale trează băuturi. —- F r. g a llo n .
şi caracterizată prin febră şi p rin icter. Expr. (Substantivat, n.) G A L O N A T , - ă , galonaţi, - te,
A i se face cuiva galben înaintea ochilor — a-i veni cuiva ameţeală, a i adj. îm podobit cu galoane. ♦ (S ub­
se face râu. ♦ (D espre faţa om ului sau despre alte părţi ale corpului, stantivat, m .; ir.) O fiţer. D upă fr.
p. ext, despre oameni) Palid. ❖ Expr. ( A se face sau a f i ) galben ca G aloane
galonne.
ceara (sau ca turta de ceară) — (a deveni) palid de spaimă sau din cauza
unei boli, a unei epuizări fizice. ♦ (D espre G A L O P , galopuri, s. n. 1. M ers rapid, în salturi, al calului. 2. (înv.)
pârul, oamenilor) Blond. ♦ (D espre părul D ans foarte repede, cu mişcări în doi tim p i; melodia după care se
cailor) Şarg. — Lat. g a lb ln u s . execută acest dans. — F r. g a lo p .
G Â LE s. f. pl. Excrescenţe provocate G A L O P A , galopez, vb. I. In-
de înţepăturile u n o r viespi pe frunzele tranz. (D espre cai) A alerga în
stejarului sau ale altor plante şi folosite în g a lo p ; (despre oameni) a fi p urtat
tâbăcărie.-— Fr. g a lle (lat. lit. g a lla ). în galopul calului. — F r. g a lo p e r.
G A L E N A s . f. Sulfură de plum b cris­ G A L O P Â D Ă , gaiopade, s. f.
talizată, folosită ca redresor la aparatele (Franţuzism ) Cursă în galop. — Fr.
de radio fără lăm pi. — F r. g a lâ n e {< gr.). g a io p a d e .
G A L A N Ţ I s . m . pl. U n fel de papuci G A L O P A N T , -A , galopanţi,
de lemn. — N gr. g a le n ts a . G alenţi - te, adj. (în expr.) Tuberculoză (sau
G A L E R Ă , galere, s. f. Corabie pusă în ftiz ie ) galopantă — tuberculoză cu
mişcare de pînze şi de vîsle m înuite de sclavi sau de condşm naţi evoluţie rapidă şi cu sfîrşit mortal.
— F r. fphtisie] g a lo p a n te . G alop
(folosită pînă în secolul al X V III-lea).— F r. gal& re.
G A L 6 Ş , galoşi, s. m . încălţă­
G A L E R IE , galerii, s. f. 1. L ucrare subterană care perm ite accesul m inte de cauciuc p urtată peste cea de piele spre a o feri de noroi.
m inerilor la zâcăm înt şi îngăduie — F r. g a lo c h e .
executarea lucrărilo r m iniere. 2. Canal
de com unicaţie care face legătura G A L V A N IC , -A, galvanici, -e, adj. Privitor la obţinerea cu ren ­
între două p uncte ale unei lucrări tului electric p rin acţiunea chimică d intr-un
hidrotehnice. 3. Coridor lung (şi boltit) electrolit şi două conductoare de tipul meta­
situat în interiorul sau în afara unei lelor. ❖ Element galvanic = pilă voltaică.
clădiri şi servind ca loc de trecere — F r. g a lv a n iq u e .
sau de plim bare. 4. M uzeu, ■secţie G A L V A N IZ A , galvanizez, vb. I- T ranz.
a unui m uzeu- sau sală în tr-o expo­ 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat
ziţie, în care sînt expuse smai ales subţire de zinc, spre a o face mai rezistentă la
opere de pictură şi sculptură. ♦ Serie coroziune. 2. (Fiziol.) A excita un ţesu t sau
de tablouri expuse. 5. Balconul din u n organ al corpului p rin tr-u n curent electric
sălile de spectacol situat la nivelul G aleră continuu, în scopuri terapeutice (sau experi­ ^4»
cel mai în a lt; (fam.) spectatorii de la m entale). ♦ Fig. A însufleţi, a stim ula pe Galoş
acest balcon; p. ext. publicul care manifestă zgomotos Ia o adunare, cineva. — F r. g a îv a n is e r.
la o în tru n ire etc. ❖ Expr. A face galerie — a manifesta zgomotos în G A L V A N IZ A R E , galvanizări, 3. f. A cţiunea de a galvaniza şi
sem n de aprobare (în cursul u n u i spectacol). 6. Bară de lem n sau de rezultatul ei.
m etal de care se atîrnă perdelele. 7. U n
fel d e tavă de m etal care se pune în faţa G A L V A N IZ A T , -A , galvanizaji, -te, adj. 1. (D espre piese m eta­
sobei ca să n u cadă cărbunii pe duşum ea. lice) Acoperit cu u n strat de 2inc. 2.
— F r. g a le rie . (D espre cadavre) Care a fost anim at arti­
ficial, pentru experienţe, p rin tr-u n curent
G Â L E Ş, -A , galeşi, -e, adj. (D espre electric. — V. galvaniza.
ochi sau p riv ire ; p. ext. despre oameni)
1. D răgăstos, duios. 2. M elancolic, trist. G A L V A N O C A U T fiR , galvano-
[V a r.: (reg.) g â liş , -ă adj.] — Bg. b a le ă. cautere, s. n. Instrum ent electric p entru
cauterizat răni. — F r. g a lv a n o c a u tfc re .
G A L FĂ D , -A , galfezi, -de, adj. (Reg.)
Palid. G A L V A N O M fiT R U , gaivanomeire,
s. n. A parat cu care se constată prezenţa
G A L ÎC adj. m . (Tn expr.) Acid galic — şi se poate m ăsura intensitatea unui
acid astringent extras din gogoşile de ristic, curent electric continuu. — F r. g a lv a -
folosit Ia fabricarea cernelii negre şi ca G alerie (1)
n o m â tr e .
m ordant în vopsitorie. — F r. g a lliq u e .
G A L V A N O P L A S T IC , -A, galva-
G A L IC lîŞ T E adv. (înv.) Franţuzeşte. ■D in g a lic H- suf. -eşte. noplastici, ~e, adj. P rivitor la galvano-
G A L IC lS M , galicisme, s. n. Expresie idiom atică (netraductibilă) p la stie ; obţinut p rin galvanoplastie. Elemente galvanice
proprie limbii franceze. — F r. g a llic is m e . — F r. g a lv a n o p la s tiq u e .
G A L IM A T IA S s. n. v. g a lim a tie . G A L V A N O P L A S T ÎE , galvanopîastii, s. f. Tehnică de reproducere
a obiectelor, constînd în acoperirea formei sau a tiparului lor cu u n
G A L IM A T ÎE , galim atii. s. f. V orbire sau scriere confuză. [V a r.: strat de metal, depus prin electroliză. — Fr.
g a lim a tiâ s s. n.] — F r. g a lim a tia s . g a lv a n o p la s tie .
G A L IN A C £ E , galinacee, s. f. (L a pl.) O rd in de păsări a] cărui tip G A L V A N O S C O P , galvanoscoapc, s. n.
principal este găina ; (şi la sg.) pasăre A parat cu care se poate, constata prezenţa
care face parte d in acest ordin. — Fr. unui curent electric
g a llin a c £ s . continuu şi sensul lui
G A L iO N 1, galioane, s. n. (înv.) în tr-un circuit. — F r.
Corabie m are de război. ♦ Plută. g a lv a n o sc o p e .
[ P r .: -li-orr] — N gr. g a le o n i. G A LV A N O STE ---
G lE , galvanostegii, s. f.
G A L iO N * , galioane, s. n. A coperire a unor o b i­
(T ipogr.) Planşetă de metal sau de ecte metalice cu u n strat
lem n pe care se aşază rîndurile subţire din alt metal,
culese. [ P r .: -li-on) — N gr. g a le o n i. depus prin electroliză.
G A L IŞ , -A adj. v. g a le ş. — F r. g a lv a n o st^ g ie .
C Ă L IT Ă , galiţe, s. f. (R ee.) GA LVANOTEH- G alvanom etru G alvanoscop
Pasăre de c u rte ; o ră ta n ie .— Bg., sb. N IC Ă s. f. Parte a
galica. G allon electrochim iei aplicate
G Â L IU s . n.. M etal cenuşiu care se ocupă cu galvanoplastia şi galvanost«gia, — F r. g a lv a n o -
folosit la fabricarea u n o r term o m etre care măsoară tem p eratu ri pînă te c h n iq u e .
la 1000g sau (ca aliaj) în dentistîcâ şi la construirea oglinzilor optice. G A L V A N O T E R A P lE s. f. T ratam e n t medical cu ajutorul
— F r. g a lliu m . curentului galvanic. — Fr. g a lv a n o tb £ ra p ie >
G A L V A N O T IP IE — 327
G A L V A N O T IP lE s. f. O peraţie de galvanoplastie care constă în
reproducerea galvanică a planşelor tipografice şi a gravurilor pe lemne,
pe c u p ru sau pe zinc. — F r. g a lv a n o ty p ie .
G A M Ă , game, s. f. 1. Serie de opt
note muzicale, dispuse în ordinea ascen­
dentă sau descendentă a sunetelor şi
luînd tonul şi num ele notei cu care
începe. 2. (Pict.) Serie de culori dis­
puse într-o gradaţie armonioasă. G am ă
Gamă caldă = gamă care cuprinde culo­
rile roşu, galben şi portocaliu. Gamă rece — gamă care cuprinde culorile
verde, albastru şi violet. — Fr. g a m m e .
G A M B Ă , gambe, s. f. (La oameni) Partea piciorului de la
genunchi pînă la glezn ă; (la cai) parte.a
m em brelor posterioare cuprinsă între în ­
cheietura genunchiului şi copită.— Lat. lit.
gam ba.
G A M B ET Ă , gambete, s. f. Pălărie băr­
bătească din fetru tare, cu calota ovală şi
borurile uşor răsfrînte. — F r. G a m b e tta
(num e propriu).
G A M B ÎT , gambituri, s. n. Sacrificarea,
în scop tactic, a unui pion la începutul unei
partide de şah. — Fr. g a m b it.
G A M E LĂ , gamele, s. f. Vas metalic
în care soldaţii aflaţi în campanie, la aplicaţii
etc. îşi prim esc porţia de mîncare. — Fr. G am betă
ga m e U e (< it.).
G A M fiT , gârneţi, s. m. D enum ire generală pen tru celulele sexuale.
— Fr. g a m e te s (< gr.).
G A M O P E T Â L , -Ă , gamopetale, adj. n . şi f. (D espre corola unei
flori, p. ext. despre flori) C u petalele u n ite;
(despre o plantă) a cărei floare are petalele
unite. ♦ (Substantivat, f.) Plantă sau floare
cu petalele unite. — F r. g a m o p e ta le (< gr.).
G A M O S E P Â L , -A, gamosepale, adj. n.
şi fi (D espre caliciul unei flori, p. ext. despre
ffori) C u sepalele u n ite ; (despre o plantă) a
cărei floare are sepalele unite. ♦ (S ubstan­
tivat, f.) Plantă sau floare cu sepalele unite.
— F r. g a m o s e p a le (< gr.).
G A N G , ganguri, s. n. Loc de trecere pe
sub boltitura unei case. ♦ C oridor, galerie. G am elă
— G erm . G ang .
G A N G Ă s . f . A nsam blul mineralelor am estecate cu m inereul util
dintr-un zăcăm înt. — Fr. g a n g u e .
G A N G L IO N , ganglioni, s. m. Fiecare d in tre organele mici, ovoide,
specifice sistem ului limfatic şi nervos. [ P r .: -gli-on] — F r. g a n g lio n
« gr.).
G A N G L IO N Â R , -A , ganglionari, -e, adj. P rivitor la gan g lio n i;
cu ganglioni. [ P r .: -gli-o-] — D upă fr. g a n g lio n n a ire .
G A N G R E N A vb. I. v. c a n g r e n a .
G A N G R E N A T , -A adj. v. c a n g r e n a t.
G A N G R fiN Ă s . f. v. c a n g r e n ă .
G A N G R E N O S , -O A S Ă adj. v. c a n g r e n o s .
G A N G S T E R , gangsteri, s. m. Criminal, bandit, escroc (in S.U .A .).
— F r. g a n g s te r (< engl.).
G A N G S T E R fS M s. n. F aptă de gan g ster; banditism organizat,
escrocherie în stil mare. — D in g a n g s te r + suf. -ism.
G A O L E A N , gaoleani, s. m. Plantă furajeră din familia gramineelor,
asemănătoare cu porum bul (Sorghum japonicum ). — Rus g a o lia n
(fr. g a o lia n ).
G A R A , garez, vb. I. T ranz. A pu n e la adăpost în tr-u n garaj
sau în tr-u n depou u n autovehicul, u n tram vai etc. ♦ A trece u n tren,
o locom otivă etc. pe o linie de garaj. — Fr. g a r e r .
G A R A F Ă , garafe, s. f. Sticlă cu gîtul lung
şi cu partea de jos bom bata. ♦ C onţinutul unei
astfel de sticle. [V a r.: c a r â f ă s. f.} — N gr.
g a ra fa .
G A R A G Â Ţ A s . f. v. c a r a g a ţă .
G A R A G ÎS T , garagişti, s. m; (Rar) P ro p ri­
etar al unui garaj de autom obile. — F r. g a r a -
g iste .
G A R A J, garaje, s. n. 1. C lădire sau încă­
pere (special amenajată) p en tru adăpostirea şi
întreţinerea autovehiculelor. 2, (în expr.) Linie de
garaj — linie ferată pe care sîn t dirijate vagoanele G arafe
cînd trebuie să staţioneze mai m ultă vrem e în tr-o
gară sau care face legătura în tre locul de încărcare şi descărcare a
vagoanelor şi liniile pe care circulă trenurile. — F r. g a ra g e ,
G A R A N T , -A, garanţi, -te, s. m . şi f. Persoană sau instituţie care
garantează cu averea sa p en tru cineva sau ceva. — F r. g a r a n t.
G A R A N T A , garantez, vb. I. 1. T ran z. A da cuiva siguranţa că
va avea ceva ; a asigura (cuiva ceva). ♦ T ran z. şi intranz. A răspunde
p en tru faptele sau p e n tru com portarea altuia, a da asigurări că. . . ; a
răspunde d e . . . N u pot garanta de nimica (C A R A G IA L E ). 2. In tran z.
A-şi lua răspunderea unei datorii făcute de altu l. — D upă fr. g a r a n tir .
— GARF
G A R A N T A R E 8. f. F ap tu l de a garanta.
G A R A N T A T , -Ă, garantaţi, -te, adj. (D espre m ărfuri) A cărui
valoare sau calitate este asigurată (de cineva). ♦ (A dverbial, fam.)
Sigur, neîndoielnic. — V. garanta.
G A R A N T Ă , garanţe, s. f. (Bot.) Roibă. — Fr. g a ra n c e .
G A R A N Ţ IE , garanţii, s. f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană
sau o instituţie răspunde de c e v a ; (concr.) ceea ce serveşte drept asigu­
rare că o obligaţie luată va fi ţinută. ❖ E xpr. A lua Pe cineva pe
garanţie = a garanta p e n tru cineva. Pe garanţia cuiva — pe răspun­
derea c u iv a ; (fam.) sigur, neîndoielnic. A da garanţie = a da
asigurări valabile că un lucru va fi îndeplinit. A prezenta garanţia d e . . .
= a se prezenta astfel încît să trezească încrederea, să ofere siguranţă.
— D upă fr. g a r a n ţie .
G A R A N Ţ ÎN Ă s. f. M aterie colorantă roşie, extrasă din rădăcinile
garanţei. — F r. g a ra n c in e .
G A R A R E s. f. Acţiunea de a gara.
G Ă R Ă , gări, s. f. Loc situat pe o linie ferată, prevăzut cu clădirile
şi instalaţiile necesare, und e opresc trenurile, unde urcă şi coboară călă­
torii, unde se încarcă şi se descarcă m ărfurile etc. — F r. g a re .
G A R D , garduri, s. n. 1. C onstrucţie de lem n, de m etal etc. care
îm prejm uieşte o curte, u n teren, o grădină etc. ❖ G ard viu = îm prej­
m uire făcută din-plantaţii dese de arbuşti. <► Expr. A nimeri (sau a da)
ca Ieremia cu oiştea-n gard — a spune u n lucru nepotrivit, a face o
prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti (pe cineva). A sări peste
garduri — a fi destrăbălat, a um bla după aventuri. A lega (Ceva) la
(sau de) gard = a abandona, a renunţa (la ceva). A lega cartea (sau
şcoala) de gard = a nu se mai ţine de învăţătură. 2. (Pop.) îm p le ­
titură de nuiele sau de trestie cu care se face u n baraj de-a curm e­
zişul unei ape, pentru prinderea peştelui. 3. (Sport) Fiecare dintre
obstacolele de la alergări. — Com p. alb. g a r lh , v. sl. g r a d u .
G A R D Ă , gărzi, s. f. 1. Pază efec­
tuată într-o unitate militară, într-o insti­
tu ţie civilă e tc .; (concr.) persoană sau
g rup de persoane care asigură paza.
Garda de onoare = pază simbolică instituită
în sem n de respect la ocazii so lem n e ;
grup de persoane care fac această pază.
Gardă personală ~ gardă însărcinată cu
paza vieţii u nui d e m n ita r; grup de p e r­
soane care fac, această pază. (în trecut)
Gardă civică (sau naţională) = gardă
com pusă din voluntari care asigura paza
unui oraş ; grup de persoane care alcătuiau
această gardă. ❖ Loc. adj. De gardă —
care este însărcinat cu paza. ❖ E xpn G ardă
A se pune în gardă = (la scrimă) a lua
poziţia de apărare sau de a ta c ; fig . a-şi
lua toate m ăsurile spre a n u fi surprins d e u n lucru neplăcut. ♦
Medic (sau soră) de gardă = m edic (sau soră) de serviciu într-u n
spital, care asigură serviciul medical în afara orelor norm ale de
lucru. Farmacie de gardă = farm acie de serviciu deschisă în afara orelor
norm ale de lucru. ♦ Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au parti­
cipat în trecut la o acţiune socială, politică
etc. 2. A părătoare metalică între m inerul şi
lam a unei săbii, unei spade etc.— F r. g a rd e .
G A R D fiN IE , gardenii, s. f. A rbust orna­
m ental originar din E xtrem ul O rient, cu
flori mari, albe, plăcut mirositoare (Gardenia
jasm inoides).— F r. g a rd â n ia .
G A R D E R O B » garderoburi, s. n. (înv.)
D ulap de haine. [V a r.: g a r d e r d b ă s. f.]
— F r. g a r d e -ro b e .
G A R D E R O B Ă 1 s. f. v. g a rd e r o b .
G A R D E R O B Ă 8, garderobe, s. f. 1. Loc
special am enajat în sălile de spectacole, în
localurile publice etc., unde se po t lăsa pal­
toanele, pălăriile etc. 2. Totalitatea costu­
m elor păstrate în depozitul u nui teatru.
♦ T oată îm brăcăm intea pe care o are G ardem e
cineva. — Fr. g a r d e -ro b e .
G A R D E R O B IE R , -Ă, garderobieri, -e, s. m . şi f. Persoană care are
în grijă o garderobă publică. [ P r .: -bi-er] — D in g a r d e r o b ă .
G A R D IÂ N , gardieni, s. m . Persoană care
este însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui
local sau a unei in s titu ţii; (ieşit din uz) gardist (1).
[P r .: -di-an'i — Fr. g a rd ie n .
G Ă R D IN Ă , gardini, s. f. 1. Şănţuleţ făcut la
capetele din in te rio r ale doagelor u nui butoi, în
care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea
de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în
care se fixează fundul. 2. Borul pălăriei. — Com p.
germ . G a rg e l.
G A R D IS T , gardişti, s. m. (în trecut) 1. Agent
poliţienesc care făcea de pază pe străzile unui oraş ;
sergent de stradă. 2. Legionar (2 ). [V ar.: (1, G ardină
înv.) v a r d i s t s. m .] — D in g a r d ă + suf. -ist.
G A R F , garfuri, s. n . B ucată de carne de porc cuprinzînd
coastele şi m uşchiul in terior (din care se p o t despărţi cotletele şi
antri coatele).
G ARGA RA — 328 —
G A R G A R Ă s . f. Clătirea gîtului cu u n lichid d e zin fe cta n t ;
lic h id dezinfectant folosit In acest scop. — N gr. g a r g a r a .
G A R G A R IS Î, gargarisesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face gargară.
— N gr. gargarizo.
G A R G A R IZ A , gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi.
— F r. (se ) g a r g a r is e r (< gr.).
G A R M O N D 8. n. N um ele literei de tip ar de corp 10. — Germ .
G a rm o n d .
G A R N IS A j s . n. S trat de m aterial aşezat pe suprafaţa u n u i obiect,
a unei construcţii etc. pentru protecţie. ♦ S trat de mărăcini sau de
alt material pus pc fundul unui to ren t mic p e n tru a îm piedica deterio­
rările produse de ape. — F r. g a rn is s a g e .
G A R N IS Î, garnisesc, vb. IV . T ran z. A com pleta u n lucru cu
accesorii sau p o d o a b e ; a îm podobi, a orna. — D upă fr. g a r n ir .
G A R N IS fR E a. f. A cţiunea de o garnisi; îm podobire, ornare*
G A R N IT tJR Ă , garnituri, s. f.
1. Accesoriu folosit pentru a îm podobi
sau a com pleta un lucru. ♦ Adaos
constînd din legume, salată etc. care
se serveşte Ia friptură. 2. Adaos M îf f il
demontabil care completează, întă­ i Q o Q o Q CDQ O o o o —•Q-->0
reşte sau protejează o piesă, m icşo-
rindu^i u z u r a : piesă care asigură G arnitură (2)
îm binarea perfectă a două elemente
prin care circulă un fluid. 3. G ru p de mai m ulte lucruri care formează
un asortim ent com plet. S -a u cumpărat covoare, lăm pi fi o garnitură
nouă de mobila (B A R T). 4. Totalitatea uneltelor de
acelaşi fel folosite în tr-u n atelier sau în tr-o exploatare.
♦ T otalitatea pieselor unei maşini. <*■ Garnitură de
litere == serie de caractere tipografice identice d a r de
corpuri diferite. ♦ A nsambtu form at din locomotiva
şi vagoanele unui tren . -r- F r. g a m i t u r e .
G A R N îT A , garniţe, s. f. Vas de metal cu care se
transportă lapte şi alte lichide. — Sb. g m a c , pol.
g a m îe c , rus ga m e c .
G A R N IZ O A N A , garnizoane, s. f. 1. U n itate sau
ansam blu de unităţi sau de instituţii m ilitare stabilite
într-o localitate sau fin tim p de război) tn tr-u n Ioc
întărit, p en tru a-l a p ă ra ; p. ext. localitatea în care sînt
stabilite aceste unităţi. ❖ E x p r. A f i fn garnizoană sau G ain iţă
a aveo garnizoană (undeva) — a face parte din trupele
stabilite într-o localitate. 2. C onducere a unei garnizoane (1). — Fr.
g a m is o n .
G A R O Â FĂ ^ garoafe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lunguieţe, cu
flori roşii, roz sau albe şi cu miros specific (Dianthus caryophyllus).
Com pus garoaţă-dt-cimp (sau -sălbatică) ~
garofiţă ( 2 ) . — N gr. g a ro la lo n .
G A R O F ÎŢ Ă , garoftţe, s. f. 1. D im in u tiv a l
lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lungu-
ieţe si flori purpurii (Dianthus carthusianorum).
3. Plantă erbacee ornam entală cu tulpina ram i­
ficată, cu flori m ari, roşii, albe sau pestriţe
(Dianthus chivevsîs).
G A R S O N IE R Ă , garsoniere, s. f. A parta­
m ent mic. com ous din una sau două cam ere şi
baie. de obicei fără bucătărie. [ P r .: -ni-e-"] — F r.
g a rţo n n lfe re .
G A S T E R O P O D , gasteropode, 8. n . G as-
tropod. — F r. g a s te r o p o d e s « gr.).
G A S T R A L G fE , gastralgiu s. f. D u rere
(nervoasă) de stom ac. — F r. g a s tr a lg le « gr.).
G A S T R IC , -Ă, gastrici* -e, adj. Care apar­
ţine stom acului, p riv ito r la stom ac. ❖ Suc
gastric = suc secretat de stom ac, cu ajutorul căruia se face digestia.
Aciditate gastrică = proprietate a sucului gastric de a conţine a c iz i;
(im pr.) hiperaciditate. — F r. g a s tr iq u e (< gr.).
G A S T R fT Ă , gastrite, s. f. J^oală care constă în înflam aţia mucoasei
stomacului. — F r. g a s tr ite {< gfc).
G A S T R O E N T E R fT Ă , gastroenteriţe, s. f. Boală
care constă în inflam aţia sim ultană a mucoasei stom a­
cului şi a intestinelor şi care se manifestă p rin diaree.
— F r. g a s tr o - e n t^ r îte (< er.).
G A S T R O ÎN T E S ÎT N A L , -A , gastrointestinalu ~e,
adj. Care ţine de stomac si de intestine, privitor la stomac
şi la intestine. — Fr. g a s tr o - in te s tin a l .
G A S T R O N O M , -O A M Ă , gastronomi, -oame, s. m .
şi f. Persoană căreia îi place m încarea aleasă şi care
ştie s-o aprecieze. — F r. g a s tr o n o m e .
G A S T R O N O M I Ct-A t gastronomici, -e, adj. Care ţine
de gastronom sau de gastronomie, privitor la gastronom
sau la gastronomie. — Fr. g a s tr o n o m iq u e (< gr.).
G A S T R O N O M IE s. f. A rta de a prepara bucate
alese sau însuşirea de a Ie aprecia valoarea. — Fr. G arofiţă
g a s tr o n o m ie (< gr.), ( 2)
G A S T R O P 0 D , gastropode, s. n. (L a pl.) Clasă de m oluşte cu
tru p u l adăpostit fntr-o cochilie şi care se mişcă cu ajutorul unui picior
cărnos situat sub p în te c e ; (şi la sg.) anim al care face parte din această
clasă. — F r. gastropodes (<gr.).
G A ZELĂ
G A S T R O L A s . f. Stadiu în dezvoltarea em brionului la animalele
pluricelulare. — F r. g a s tr u la .
G A ŞC Ă , găţti, s. f. G rup restrîns de oameni uniţi între dînşii
în vederea un o r acţiuni com une p en tru satisfacerea intereselor personale
în dauna intereselor colective. ❖ Expr. A (se) sparge gaşca — a (se)
risipi, a (se) destrăm a o cărdăşie.
G A T s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre de-a latul unui pîruu (prin care
se închide calea peştilor). — M ash. gAt.
G A T A adj. invar. 1. (D espre lucruri, adesea adverbial) Făcut
astfel îneît să poată fi folosit; isprăvit, term inat, aranjat. <> Haine (de)
gata = haine confecţionate care se pot cum păra în tr-u n magazin.
Loc. adv. (P e) de-a gata = pe nem uncite, din m unca altuia. ^ Expr.
A da gata = a ) a isprăvi, a lichida ceva. A u dat gata patru curcani frip ţi
(SAD O V EAN U ); b) a chinui, a distruge pe cineva; fig . a zăpăci.
M îndră. . . M ă dai gata cu-al tău dor l (J A R N IK -B ÎR SE A N U ). A veni
(sau a sosi) la de-a gata = a veni (sau a sosi) la ceva făcut de altul şi de
care profiţi. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. Astfel dorinţa-i
gata (EM 1N ESC U ). ♦ (C u valoare de adverb sau de interjecţie)
Ajunge 1 destul 1 2. (Despre fiinţe sau despre lucruri văzute în acţiune)
Care a făcut toate pregătirile p en tru ceva; pregătit. Aştepta gata la uşă
(CA R A G IA LE). ♦ D ispus să. . în stare să. . . Gata să înfrunte toată
iiW H'a.(REBREANU). 3. Aproape să. . pe pu n ctu l de a. . . — Comp.
alb. g a t.
G A T E R , gatere, s. n. Ferăs­
trău m ecanic; joagăr. — Germ .
G a tte r .
G A T E R lS T , gaterişti, s. m.
M uncitor care lucrează Ia gatere.
— D in g a t e r 4- suf. -ist.
G A U R Ă , găuri, s. f. Scobi­
tură, adîncitură, spărtură ivită de
la sine sau făcută intenţionat
în tr-u n corp ; bortă, cavitate. ❖
Gaura cheii — gaura prin care se
bagă cheia în broască. Gaură de
şarpe — loc ferit care serveşte ca
ascunzătoare. <► Expr. (Doară)
nu s-o face gaură în cer — n u are
să fie cine ştie ce pagubă. — L at. * c a v u la (< cavus).
G A U S S , gauţi, s. m . U nitate de m ăsură a inducţiei magnetice în
sistemul electrom agnetic C .G .S . (centim etru, gram , secundă). — D in
G a u ss (num e propriu).
G A V A N O S , gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan. — T c . k a v a n o z .
G A V A N O Ş fiL s. n. v. g ă v ă n o ş e l.
G A V O T A , gavote, s. f. N um ele un u i dans vechi în doi tim pi ;
melodia după care se execută acest dans. — F r. g a v o tte .
G A Z1 s. n. Ţ esătu ră foarte s u b ţire ; voal. — F r. g a z e .
GAZ*, gaze. s. n. 1. N um e generic dat corpurilor fluide care, din
cauza coeziunii moleculare slabe, iau volumul şi forma recipientului
în care sînt introduse. <> G az aerian (sau de ilum inat) ~ gaz obţinut prin
distilarea huilei la tem peraturi înalte. G az lichefiat — gaz com bustibil
obţinut în rafinăriile de petrol şi păstrat în stave lichidă în butelii de
presiune. Gaze naturale = n u m e dat gazelor com bustibile care emană din
pâm înt. 2. (L a pl.) N um e dat unor substanţe gazoase toxice sau asfixiante,
folosite de unele arm ate în războaie. 3. (La pl.) Em anaţii gazoase ale
stom acului sau ale intestinelor. 4. Petrol lam pant. E xpr. (Fam .)
Doar n-am băut gaz ca s ă .. . = nu mi-am pierdut m inţile ca s ă . . .
A arde gaz (sau gazul) degeaba = a pierde vrem ea de pomană.
— F r. g a z .
GAZĂ» gazez, vb. I. T ran z . A expune u n spaţiu lim itat acţiunii
un o r gaze toxice, pentru otrăvirea anum itor organisme vii, dăunătoare
(paraziţi, şoareci, insecte). ♦ A expune o zonă militară sau civilă reţiunii
unor substanţe toxice, cu scopul• exterm inării în m asă; a expune o
persoană acţiunii gazelor toxice în tr-o încăpere închisă, pentru a o ucide.
— F r. g a z e r.
G A Z A R E , gazări, s. f. A cţiunea de a gaza.
G A ZĂ T, -A, ga zaţi, -te t adj. (A desea substantivat) Intoxicat,
asfixiat cu gaze. — V . gaza.
G A Z B E T O N s. n. Beton poros, folosit ca izolant term ic.— Germ.
G a sb e to n .
G Â Z D Ă , gazde, s. f. 1. Cel care p ri­
m eşte pe cineva la sine (dîndu-i adă­
p o s t); cel care ţine pe cineva cu chirie
(şi cu întreţinere plătită). 2. Locuinţă
provizorie ocupată de cineva în calitate
de oaspete sau de chiriaş. A trage în
gazdă. A primi în gazdă. A da la gazdă.
3. (Reg.) T * ran cu gospodărie îngrijită;
(p eior.) chiabur, bogătan. ❖ L oc. adj.
De gazdă (m are) — d in oameni bogaţi.
— M agh. g a z d a .
G A Z E IF IC A v b . I. V. g a z ific a -
G A Z E IF IC A R E s . f. v. g a z if ic a r e . ‘ •
GAZ&L, gazeluri, ». n. Poezie în
form ă fixă alcătuită din distihuri, în care G azelă
al doilea vers din fiecare distih are
aceeaşi rim ă ca versurile prim ului distih. — F r . g h a z e l (^ar.).
GAZ&LĂ, gazele, s. f. M am ifer în ru d it cu antilopa, cu picioarele
subţiri şi cu coam ele p u ţin răsucite (Antilope dorcas). — F r. g a z e lle .
GAZETAR — 329 —
G A Z E T A R , gazetari, s. m . Persoană care lucrează In redacţia
unei g azete; ziarist. — D in g a z e t ă + . suf. -ar.
G A Z E T Ă , gazete, s. f. Publicaţie periodică care conţine .ştiri,
inform aţii politice, sociale, culturale etc.; ziar. ❖ G azetă de perete
— mijloc de agitaţie politică, constînd din afişarea periodică a u n o r
articole care privesc problem ele activităţii din tr-o instituţie, o o r­
ganizaţie sau problem e generale. — F r. g a z e tte (<it.).
G A Z E T Ă R Ă Ş, gazetăraţi, s. m. (D epr.) D im inutiv al lui gazetar ;
gazetar neînsem nat, fără experienţă.
G A Z E T Ă R E S C , -E Â S C Â , gazetăreşti, adj. Care ţine de gaze­
tărie sau de gazetar, privitor la gazetărie sau la gazetar. — D in g a z e ­
t a r 4- suf. -esc.
G A Z E T Ă R IE s. f. Profesiunea de gazetar; ziaristică., — D in
g a z e ta r 4 suf. -ie.
G A Z IF fiR , -A. gaziferi, -e, adj. (D espre un zacămînt) Care con-,
ţine gaze. — F r. gazif& re.
G A Z IF IC A , gazific, vb. I. T ran z. A transform a u n com bustibil
solid sau lichid în com bustibil gazos, p rin ardere incom pletă în prezenţa
aerului (şi a vaporilor). [V ar.: g a z e if ic â vb. I] — D u p ă fr. g a z £ i-
fie r .
G A Z IF IC A R E , gazificări, s. f. A cţiunea de « gazifica şi rezultatul
ei. [V a r.: g a z e if ic â r e s. f.]
G A Z O G fiN , gazogene, s. n. A parat sau instalatie
folosită pentru transform area u n u i com bustibil solid
în gaze com bustibile. — F r. gazog& ne.
G A Z O L fN Ă 8. f. Produs lichid com bustibil,
obţin u t prin lichefierea gazului de sondă. — F r. g a z o -
lin e .
G A Z O M fiT R U , gazontetre, s. n. 1. A parat cu
care se măsoară cantitatea de gaz care trece p rin tr-o
conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează
gazul de ilum inat produs de o uzină, pen tru a fi d istri­
buit consum atorilor. — F r. g a zo m & tre .
G A Z O N s. n. Iarbă care se coseşte şi se stropeşte
des pentru a fi m enţinută scurtă, deasă şi m ereu
verde. — F r. g a z o n .
G A Z O R N IT Ă , gazom iţe, s. f. 1. Lam pă p ri­
m itivă de petrol. 2. Bidon p e n tru petrol. — D in Gazogen
g a z (dună păcorniţă}.
G A Z O S , -O Â S Ă , gazo$i, -oase, adj. Care are stru ctu ra gazelor.
♦ (D espre lichide) Care conţine u n anum it gaz. Ape gazoase. — D upă
fr. g a ze u x .
G Ă B jf, găbjesc, vb. IV. T ran z. (Pop.) A prinde pe cineva care
a fugit, care s-a a sc u n s; a pune m îna pe cineva. — V. găbui.
G Ă B U Î, găbuiesc, vb. IV . T ran z. (Pop.) A găbji. — Com p. ucr.
h a b a t).
G Ă G Ă O Ţ Ă , găgăttţe, s. f. E p ite t dat unui om prostănac, tont.
G Ă G Ă tTZ, -Ă , găgăuzi, -e, s. m . şt f. Persoană care aparţine
unei populaţii d in Dobrogea, de origine turcă, d ar de religie creştină.
— T c. g a g a u z .
G Ă IE T A N s. n. v. g ă ita n .
G Ă IE T Ă N A T , -A adj, v. g ă ită n a t.
G Ă IN Ă , găinez, vb. I. 1. Refl. (D espre pasări, la pers. 3) A-şi
lepăda găinaţul. 2. In tran z. (Rar. despre
oameni) A lîn c e zi; a boli. [V ar.: (2 ) g ă in f
vb. IVI — D in g ă in ă .
G Ă IN Ă R , găinari, s. m. 1. V înzător de
găini. 2. H oţ de g ă in i; p. ext. hoţ de iu cru ri
m ărunte, borfaş ; potlogar. — D in g ă in ă 4-
suf. -ar.
G Ă IN A Ţ , găinaţuri, s. n. E xcrem ente de
pasăre. — L at. [stercus] g a llin a c e u m .
G Ă IN Ă , găini, s. f. Pasăre dom estică de
curte, crescută p e n tru carne şi o u ă ; femela
cocoşului. <► E xpr. A se culca (o d ată) cu
găinile — a se culca foarte devreme. A cînta
găina-n cată, se zice cînd în tr-o căsnicie G ăină
porunceşte femeia, <>C om pus : găină-sălbatică
(sau -d.e-munte) — pasăre sălbatică de culoare brună, cu pete albe pe
aripi şi pe coadă; femela cocoşului-de-m unte. — Lat. g a llin a .
G Ă 1N Ă R E Â SĂ , găinărese, s. f. Păzitoare, îngrijitoare de găini.
— D in g ă in a r 4 suf. -easă.
G Ă IN Ă R fE , găinării, s. f. 1. C rescătorie de păsări, de curtc ; loc
unde se ţin găinile. 2. F u rt de g ă in i; p. ext. fu rt de lucruri m ă ru n te ;
potlogărie. — (1 ) D în g ă in ă 4- suf. -ărie, (2 ) din g ă in a r 4- suf. -ie.
G Ă IN Ă R ÎŢ Ă , găinăriţe, s. f. (Rar) Găinăreasă. — D in g ă in a r 4*
suf. -iţă.
G Ă IN Ă T A , pers. 3 găinăţează, vb. I. Refl. A se găina (1).
— D in g ă in a ţ.
G Ă IN t vb. IV . v. g ă in a .
G Ă IN U Ş Ă , găinuşe, s. f. 1. D im inutiv al iui găină. 2. N um ele
mat m ultor păsări sălbatice de m u n te sau de baltă. 3. (A stron.)
C loşca-cu-pui. 4. C ărăbuş. 5. (L a pl.) Plantă veninoasă cu rădăcina
tîrîto are, cu tulpina lungă şi subţire şi cu flori mici, albe, situate în
vîrful tulpinii (Isopyrum thalictroides). P î. ş i: gâinuşi].
g Al b i n a r e
G Ă IT A N , găitane, s. n. 1. F ir de m etal sau şiret (îm pletit sau
răsucit) de lînă, de m ătase etc ., în treb u in ţa t ca ornam ent la îm brăcă­
m inte. ❖ Expr. (D espre acţiuni, activităţi) A merge
ăitan — a merge bine. ♦ (înv.) Ş nur, şiret (delegat).
f. (în v .) îm pletitură făcută din găitane (1 ), care
înlocuia platoşa în oastea M oldovei din evul mediu.
[Pr.: — V ar. : găiet& n s. n.] — T c . g a ita n .
G A IT Ă N A R , găitănori, s. m. (înv.) Fabricant
de găitane (1 ); ceaprazar. [ P r.: gă-i-] — D in g ă ita n
4- suf. -ar.
G Ă IT Ă N A T , -Ă , găitănaţi, -le, adj. îm podobit
cu găitane. [ P r .: gă-i- .— V a r.: g ă ie tă n â t, -ă adj.]
— D in g ă ita n 4- suf. -at.
G Ă TTĂ N Ă R ÎE, găitănării, s. f. Local în care
se lucrează sau se vînd g ă ita n e ; ceaprăzărie. ♦
C om erţ cu găitane. [ P r .: ga-i-"\ — D in g ă i t ă n a r 4
suf. -ie.
G Â IT Ă N l, găitănesc, vb. IV. T ran z. (în v .) A
răsuci, a îm pleti găitane. 4- Refl. Fig. (D esore iarbă)
A se răsuci la vîrf. [P r.: £<?-/-] — D in g ă ita n .
G Ă IT Ă N fT , -A , găităniţi, -te, adj. (D espre iarbă) R ăsucit Ia
vîrf. [ P r.: £<?-»-] — V. găitănt.
G Ă L Ă G IE s . f. Zgom ot m a re ; larmă, tărăboi. [V ar.: (reg.) h ă-
lă g ie s. f.]
G Ă L Ă G IO S , -O A SĂ » gălăgioşi, -oase, adj. Care face gălăgie;
zgomotos. [ P r .: -ft-os] — D in g ă lă g ie 4
suf. -os.
G Ă L Ă M O Z , gălămoaze, s. n. (Reg.)
Roţ, cocoloş, bulz. [V a r.: g o lo ra d z s. n.]
G Ă L Ă T O S , gălătuşi, s. m. Cocoloş
m are (de mămăligă).
G Ă L B Ă C lO S , -O Â S Ă adi. v. g ă lb ă -
gios.
GĂ LB Ă G TO S, -O A S Ă , ' gălbătrioşi,
-oase, adj. Palid şi tras la fată. [V a r.:
g ă ib ă c iâ s , -o â să a d j.]— D in g ă lb e a z ă 4-
suf. -os.
G Ă LB EA Z Ă , gălbeze, s. f. 1. (Pop.)
Boală de ficat la oi sau Ia alte vite. 2.
N um ele vierm ilor paraziţi care provoacă
gălbeaza (I ) (Fascicola hepatica şi Dicroce-
lium dentriticum ). — Com p. alb. k e l'b a z e ,
g g f'b az S .
G Ă L B E JE A lA s . f. F aptul de a fi g ă lb e jit ; paliditate. — Din
g ă lb e ji + suf. -cală.
G Ă L B E jf, gălbejesc, vb. IV. Refl. A deveni palid şi tras la faţă.
— D in g ă lb e a z ă (sensul după galben).
G Ă L B E JIT , -Ă , gălbejiţi, -te, adj. 1. Palid, tras la faţă. 2. (Reg.)
Bolnav de gălbează. — V. gălbeji.
G Ă L B E jO S , -O Â S Ă , gălbcjoşi, - oase, adj. (Rar) Gălbejit. — D in
g ă lb e ii + suf. -os.
G Ă L B E N A R E s . f. v. g ă lb in a re .
G Ă LB EN A Ş, gălbenaşi, s. m . G ălbior1. — D in galb en * f sul.-c/,?.
G A L B E N A T E C , -A adj. v. g ă tb e n a tic .
G A L B E N A T IC , -A , gălbenatid, -e, adj. (Rar) G ălbui. [V ar.:
g ă lb e n â te c , -ă adj.] — D in g alb en * + suf. -atic.
g ă l b e n e a ,
gălbenele, s. f. 1.
Plantă erbacee cu
flori galbene şi cu
frunze lungi, m.formă
de lance (Rorippa
amphihia). 2. (La
pl.) Plantă erbacee
cu flori galbene şi cu
frunzele adînc cres­
ta te (Ranunculus pe-
dafus). ❖ Com pus :
gâlbenele-de-pădure =
plantă erbacee cu
flori galbene-aurii şi
cu tulpina acoperită
cu peri (Ranttnndus
anreus). — D in g a l­
ben* 4- suf. -ea.
G Ă L B EN E A L Ă , (2 ) gălbenele, s. f. 1. Culoare galbenă a feţei;
paliditate. 2. Vopsea galbenă extrasă din diverse plante. 3. (Pop.) Icter.
— D in g ă lb e n i 4 suf. -ealâ.
G Ă L B E N l vb. IV . V. în g ă lb e n i.
G Ă L B E N fT , -Ă adj. v. în g ă lb e n it.
G Ă L B E N tU , -ÎE , gălbenii, adj. G ălbui. ♦ Palid la faţă. —• Din
galb en * 4 suf. -iu.
G Ă L B E N tJŞ, gălbenuşuri, s. n. Partea centrală, de culoare gal­
benă, a oului de pasăre şi de reptilă. — D in g a lb e n 1 4- suf. -uş.
G Ă LB IN A R E, gălbinări, s. f. 1. I c te r. 2. (Rar) Culoare galbenă
a fe ţe i; paliditate. 3- Plantă erbacee cu tulpina ram ificată spre vîrf şi
G ĂLBINAŞ — 330 —
ca fiori purpurii (Scrratula tincţoria). [V a r.: g ă lb e n â r e s. f.J — D in
g a lb e n 1 4- suf. -are.
G Ă L B IN Â Ş, gălbinaşi, s. rn. Gălbior*. — D in g a lb e n 8 4* suf. -aş.
G Â L B IN t vb. IV . v. în g ă lb e n i.
G Ă L B IN IC lO S , *-OASĂ, gâlbtmrioşi, -oase,
adj. G alben, palid la faţă. — D in g a lb e n ’ -f
suf. -ic-ios.
G Ă L B iO R 1, gălbiori, 8. m . (Pop.) D im i­
nutiv al lui galben*.
G Ă LB IG R », -O A r ă , gălbiori, -oare, adj.
(Pop.) D im inutiv al lui galben*. ♦ Bălai, blond.
G Ă L B fU , -ÎE , gâlbii, adj. G ălbui. ♦ Bălai,
blond. — D in g a lb e n 8 (d u p ă albiu).
GĂLBtTI, -tJIE , gălbui, adj. Care bate în
galben, galben-deschis. — D in g a lb e n 8 (după G ălbinare (3)
albui).
G Ă L E Â T Ă , găleţi, s. f. 1. Vas de lem n sau de m etal pen tru apă,
pentru m uls laptele sau p en tru ţin u t şi transportat diverse m ateriale;
conţinutul acestui vas. ❖ Expr. A ploua (sau a turna) cu găleata —
a ploua torenţial. 2. Veche m ăsură de capacitate pen tru lapte, cereale etc.
3. (înv.) Im pozit pe ccreale. — L at. g a lle ta .
G Ă L IG A N , găligani, s. m. (Peior.) Om, băiat foarte înalt. — V.
gligan.
G Ă L tJŞ C Ă , găluşte, s. f. Preparat culinar (în form ă de cocoloş),
făcut din aluat, din griş, brînză sau carne tocată. — R us galuSlca.
G Ă M A N , gămani, s. m. (Fam .) O m lacom la mîncare ; mîncăcios,
mîncău.
G Ă M Ă L fE , gămălii, s. f. M ică sferă la capătul u n u i ac, al unui
chibrit e tc .; măciulie. — M agh. g o m o ly .
G Ă O A C E , găoci, 8. f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre
jum ătăţile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe.
G Ă R Ă F IO A R Ă , gărăfioare, s. f. D im inutiv al lui garafă.
G Ă R D IN A R , gărdinare, s. n. U nealtă de
dogărie cu care se fac gardini (1 ). — Din
g a r d in ă +• suf. -ar.
G Ă R D U l, gărdutesc, vb. IV. T ran z. (Rar)
A îngrădi, a îm prejm ui cu u n gard. — D in g a rd .
G Ă R D U lT , -Ă , gărduiţi, -te, adj. (Rar)
îm prejm uit cu gard. — V. gărdtti.
G Ă R D U L E Ţ , gărduleţe, s. n. D im inutiv al
iui gard.
G Ă R D U R Ă R IŢ Ă , gârdurariţe, s. f. A rbust
spinos, otrăvitor, cultivat p e n tru a forma
garduri vii (L ycium halimifolium M iU ). —
D in g a r d u r i (pl. lui gard) -\- suf. -a r-iţă.
G Ă R D U R E L , gărdurele, s. n. G ărduleţ. G ărgărife
— D in g a rd . -f suf. -ur-el.
G Ă R G Ă R IŢ Ă , gărgăriţe, s. f. N u m e dat mai m u lto r specii de
gîndaci (dăunători cerealelor şi zarzavaturilor). — C om p. sb. g a g ric a .
G Ă R G Ă U N , gărgăuni, s. m . Viespe
mare, de pădure, cu ac foarte veninos
(Vespa crabro). <> E xpr. Gărgăuni în (sau
la ) cap — toane, fum uri, idei extrava­
gante. A scoate (cuiva) gărgăunii (din
cap) = a vindeca de toane, de fum uri,
de idei extravagante. [V a r.: g ă rg ă iin e
s. m.]
G Ă R G Ă C lN E s. m. v. g ă rg ă u n .
G Ă S E L N IŢ Ă , găselniţe, s. f. F lu tu re
mic ale cărui larve rod fagurii de miere
(Galleria mellonela). — Bg. g ă s e n ic a G ărgăua
«om idă» (după derivatele în -el-niţă).
G Ă S l, găsesc, vb. IV. 1. T ran z. A da de (sau peste) ceva sau cineva
(din întâmplare sau căutînd a n u m e ); a d esco p eri.^ E xpr. A găsi pricină
(sau m otiv) = a descoperi m otiv de ceartă. (F am .) A -şi găsi beleaua =
a se afla în tr-o situaţie neplăcuta, a
avea necazuri. (Intranz.) Ţ i-a i găsit! —
aş! de unde! nici gîndl A -şi găsi (sau,
refl., a se găsi) s ă . . . = a-i veni s ă . . . , a
se apuca s ă . . . (Reg.) A ( - i ) găsi (cuiva)
dreptate = a(-i) face (cuiva) d reptate. A -şi
găsi mormîntul — a m uri (în m od tragic).
♦ T ranz. şi refl. A întîlni pe cineva sau
a se întîlni cu cineva. ❖ Expr. (T ranz.)
A -şi găsi omul — a găsi persoana de care
ai nevoie într-o anum ită îm prejurare.
A -şi găsi omul (sau naşul, popa) = a da
de cineva pe care au-1 poţi înşela sau
birui. S ă te găsesc sănătos! form ulă de
salut la despărţire. 2. T ran z. (D espre suferinţe fizice sau despre
m oarte) A cuprinde, a su rp rin d e (pe neaşteptate). ❖ Expr. Ce te-a
găsit ( d e . . . ) ? — ce ai? ce ţi s-a Intîm plat ( d e . . . ) ? 3. Refl. A se afla
undeva, a f i ; a se afla în tr-o anum ită situaţie, îm prejurare etc. +
A fi, a se prezenta în tr-u n anum it fel. încep a cărăbăm la cireşe în
sin, crude, coapte, cum se găseau (C R EA N G Ă ). 4. T ra n z . A ft de
părere c ă . . . ; a socoti, a crede c ă . . . <> Expr. A găsi cu cale (sau
de cuviinţă) =» a socoti n im erit, potrivit. — Com p. v. sl. g a siti.
GEAM
G Ă S lR E 8. f. Acţiunea de a (se) găsi.
G Ă S lT s. n. (îh expr.) De găsit ~ aflat din întîm plare, dobînditfărâ
osteneală. Bun gă siţi form ulă de urare şi de salut la întîlnire. — V.
găsi.
G Ă S IT 6 R , -O A R E , găsitori, - oare, s. m . şi f. Persoană care a
găsit u n obiect pierdut. — D in g ă si -f- suf. -(i)to r .
G Ă T A vb. I. v. g ă ti.
G Ă T A T , -A adj. v. g ă tit.
G Ă T E Â L Ă , găteli, s. f. îm podobire cu haine frumoase, cu podoabe ;
(concr.) îm brăcăm inte, podoabe frumoase. — D in g ă ti + suf. -eală.
G A t£ J , găleje, s. n. C reangă subţire şi uscată desprinsă de c o p a c ;
vreasc. — Com p. v. sl. gatf.
G Ă T I, gătesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) îm brăca (frumos),
a (se) îm podobi. 2. Refl. şi tranz. A (se) pregăti. 3. T ranz. A face m în-
care, a prepara bucate. 4. T ranz. şi refl. (Reg.) A (se) sfîrşi, a (se) te r­
m ina, a (se) isprăvi. 5. T ranz. (Reg.) A omori, a ucide. ♦ A zăpăci,
a da gata pe cineva. Straşnică fem eie. . . m -a g ă tit! (SA D O V E A N U ).
[V a r.: (reg., 1 , 2 , 4 ) g ă tâ vb. I] — D in g a ta .
G Ă T ÎR E s. f. Acţiunea de a (se) găti.
G Ă T IT 1 s. n. Preparare a m în c â rii.— V. găti.
G Ă T fT * , -A, gătiţi, -te, adj. 1. îm brăcat frum os, îngrijit, dichisit,
îm podobit. 2. (D espre m încăruri) Preparat, pregătit (la foc). [V a r.;
(reg., 1) g ă tâ t, ~ă adj.] — V. găti.
G Ă tJN Ă , găuni, s. f. (Reg.) G aură (mică) în păm înt. — Lat.
* cavo, -onis.
G Â U N O S , -O A S Ă , găunoşi, -oase, adj. (D espre copaci) Scor-
b u ro s ; (despre nuci) fără miez, s e c ; (despre măsele) găurit. — Din
g ă u n â -j- suf. - qs.
G Ă U N O Ş Â T tJR Ă 8 . f. V . g ă u n o ş itu ră .
G Ă U N O Ş I. găunoşesc, vb. IV. T ran z. (Rar) A face găunos. — D in
g ă u n o s.
G Ă U N O Ş IT U R Ă , găunoşituri, s. f. G aură, sco b itu ră ; scorbură.
[V a r.: g ă u n o ş ă ttir ă s. f .] — D in g ă u n o ş i + suf. - (i)tură.
G Ă U R E L E s. f. pl. Fel de broderie, pe o pînză din care s-au
scos cîteva fire. — D in g a u r ă -f- suf. -ea (pl. -ele).
G Ă U R f, găuresc, vb. IV . T ran z. A face o gaură ; a perfora. —
D in g a u ră .
G Ă U R tC E , găurici, s. f. D im inutiv al lui gaură.
G Ă U R ÎR E s. f. A cţiunea de a găuri.
G Ă U R IT 1 s. n. G ă u rire .— V. găuri.
G Ă U R lT * , -A, găuriţi, -te, adj. Care are una sau mai m ulte găuri ;
în care s-a făcut o g a u ră ; care e plin de găuri. — V . găuri.
G Ă V A N , găvane, s. n. (Pop.) 1* Sco­
bitură ; obiect sau parte a unui obiect care
p rezintă o scobitură sau care poate lua o
form ă scobită. ♦ (Pop.) O rbita ochiului. 2.
Strachină sau blid (de lem n); conţinutul unui
astfel de vas. — Com p. bg., sb. v a g a n .
G Ă V A N O Ş E L , găvănoţele, s. n. (Reg.)
D im inutiv al lui gavanos. [V a r.: g a v an o ş£ I
s. n.)
G Ă V O Z D f, găvozdesc, vb. IV . T ran z. G ăvan
(Reg.) A înghesui, a grăm ădi. 4- Refl. A
se ascunde ghem uindu-se. — Slav (v. sl. g v o z d iti « a bate cu cuie »).
G Ă V O Z D ÎT , -Ă, gâvozdiţi, -te, adj. (Reg.) G hem uit, înghesuit;
ascuns. — V. găvozdi.
G Ă Z Ă R , găzari, s. m . (Ieşit din uz) V înzător (am bulant) de
petrol lam pant. — D in g a z + suf. -ar.
G Ă Z Ă R fE , găzarii, s. f. Locul unde se vinde petrol
lam pant. — D in g a z + suf. -arie.
G Ă Z D Ă C , -A , găzdaci, -e, adj. (Reg.) Bogat, înstă­
rit ; chiabur. — M agh. g a z d a g .
G Ă Z D A Ş , găzdaşi, s. m . (Reg.) G azdă ( 1 - D in
g a z d ă 4- suf. -aş.
G Ă Z D O A lE s . f . (Reg.) 1. Stăpîna c a se i; gospodina.
2. M enajeră. 3. (Reg.) C hiaburoaicâ. — D in g a z d ă - 1- suf.
-oaie.
G Ă Z D U I, găzduiesc, vb. IV. 1. T ran z . A prim i în
gazdă, a adăposti pe cineva ; a da ospitalitate. 2. Intranz.
A trage, a răm îne în g a z d a ; a locui provizoriu undeva.
— D in g a z d ă .
G Ă Z D U IR E , găzduiri, s. f. Acţiunea de a g ă zdui;
ospitalitate.
G EA B A adv. (Pop.) 1. î n zadar, zadarnic. 2. G ratis,
fără plată, — T c. c a b a .
G E A L Â T , gealaţi, s. m . (înv,) Călău, gîde. ♦ (Azi,
peior.) O m voinic, zdravăn (şi violent). — T c . c e l lâ t.
G EA L Ă , geale, s. f. D ispozitiv mecanic folosit în
operaţia de săpare a sondelor de petrol.
G E A L Ă U , gealăie, s. n. R indea specială p en tru piesele mari
(reg.) rindea. — M agh. g y a ld .
. G E A M , geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în
pervazurile ferestrelor sau ale uşilor şi care perm ite să străbată lum ina.
GEAMALĂ — 331 — GENERAL

^ Geam arm at (3au de siguranţă} == ge&m gros In care 8-a înglobat G E L A T IN O S , -O A S A , gelatinoşi, -oase, adj. Ca gelatina, de
la fabricare o plasă de sîrm ă. ♦ B ucată d e sticlă care se aşază în rama gelatină. — D upă fr. g â la tin e u x .
ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. Fereastră. — T c . c a m . G E L fiP , gelepi, s. m . (înv.) N egustor oriental care cum păra din
G E A M Â L Ă , geamale, s. f. (în v .) M ască uriaşă care acoperea în ţară vite spre a le vinde la C onstantinopol. — T c . c e le p .
întregim e pe saltim bancii care ju cau pe străzi şi la bîiciuri. — T c . G E L lV , -A, 'gelivi, -e, adj. (D espre materiale) Care se dezagrega
c e m a l [ovun]. sub acţiunea îngheţurilor şi a dezgheţurilor. — F r. g â lif.
G E A M A N D A N s . n. v. g e a m a n ta n . G E L O S , -O A S A , geloşi, - oase, adj. 1. C uprins de gelozie; care
G E A M A N D U R Ă , geamanduri, 8. f. Corp făcut din tablă, care manifestă gelozie. 2. (Rar) Invidios, pizmaş. — It. geloso.
pluteşte pe apă ancorat în drum ul vaselor, servind ca indicator pen tru G E L O Z fE , g e l o z i i s. f. 1. S entim ent chinuitor pe care îl produce
navigaţie sau ca p u n c t de legare pentru 4}ave. în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită este infi­
— Com o. ngr. s im a n d u r a delă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. — It. g e lo sia .
G EA M A N TA N » geamantane, s. n. G E L U t, gelutesc, vb. IV. T ran z. A netezi cu gealăul suprafaţa
C ufăr portabil, în care se pun lucrurile unei piese de lemn. — M agh. g y a lu ln i.
necesare pentru călătorie; valiză. [V ar.: G E L U ÎR E , geluiri, s.. f. Acţiunea d e a gelui.
(reg.) g e a m a n d â n s. n.] — N gr. d z a m a n -
ta n i (<tc.). G E L U ÎT , -A , geluiţi, -te, adj. N etezit cu gealăul. — V. gelui,
G E A M A N T A N A Ş s . n. v. g e a m a n - G EM , gemuri, s. n. M arm eladă în care fructele sînt aprof.pe
tă n a ş. întregi. — Engl. ja m .
G E A M A N T Ă N Ă Ş, geamantănaşe, s. n. G fiM Ă , geme, s. f. N unje generic pentru orice piatră preţioasă
D im inutiv al lui geamantan. [Var. : g e a- în stare de cristal pur. ♦ O biect' de artă făcut din piatră, pe care
m a n ta n â ş s. n.) sînt gravate figuri sau motive decorative. ❖ (Adjectival, în expr.) Sare
gemă — sare de bucătărie cristalizată. — F r. g e m m e (lat. lit. g e m m a ).
G EA M Â N , -A , gemeni, -e, adj. (Adesea G eam andură
substantivat) Care a fost născut o dată cu G E M Ă N A R , geinănari, s. m. (Rar) F rate geamăn. — D in g e a ­
m ă n 4- suf. -ar.
altul, de aceeaşi mam ă. ♦ (P o p .; substantivat, m. pl.) Constelaţie
formată din două stele principale (num ite C astor şi Polux) şi un G E M A n A R E , gemănărt, s. f. Furculiţă (2 ). — D in g e a m ă n
num ăr de stele mai p u ţin strălucitoare. ♦ (D espre plante) Care are + suf. -are.
două tulpini crescute din aceeaşi ră d ă cin ă ; (despre fructe) crescute G E M A n A R IŢ Ă , gemănarife, s. f. (Bot.) Bujorel. — D in g e m ă -
lipit, cîte două. [V a r.: g& m en, -ă , g £ m în , - ă adj.] — Lat. g e m in u s . n a r e + suf. -iţă.
G E A M Ă T , gemete, s. n. S u net nearticulat scos d e cel care G fiM Ă T s. n. v. g e a m ă t.
geme. ♦ (Poetic) Fream ăt (de vînt). [V ar.: g £ m ă t, g e m e t s. n.] G E M Ă T O R , -O Ă R E , gemători, -oare, adj. (Rar) Care geme.
— Lat. g e m itu s . — D in g e m e -f suf. -ător.
G E A M B A R A L E s . f. pl. v. g e a m p a r a le . G fiM E , gem, vb. I I I . Intranz. 1. A scoate sunete nearticulate,
G EA M B A Ş, geambaşit s. m. N egustor (sau hoţ) de cai. — T c. provocate de durere. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură.
cam baz. Largul văii gemea sub belşugul greu al sămănâturilor (H O G A Ş). — Lat.
G E A M B A Ş ÎE , geambaşii, s. f. g e m e re .
G eambaşlîc.— D in g e a m b a ş + suf. -ie. G liM E N , -Ă adj. v. g e a m ă n .
G E A M B A Ş L ÎC , geambaşiicuri, G E M E T s. n. v. g e a m ă t.
s. n. M eseria de geambaş. — T c . G fiM IN , -Ă adj. v. g e a m ă n .
c a m b a z lik .
G E M IN A T , -A , geminaţi, -te, adj. îngem ănat, îm perecheat.
G E A M B L A C , geambîacuri, s. n. ❖ (Lingv.) Consoană geminată = consoană dublă rezultată dintr-una
D ispozitiv instalat pe tu m u l unei sim plă. — Fr. g 6 m in â (lat. lit. g e m in a tu s ) .
sonde, conţinînd rolele macaralei
sau ale cablului de lăcărit sau de G eam blac G E M IN Ă Ţ IE , geminaţii, s. f. Stare a ceea ce este îngem ănat,
săpat. — Com p. engl. c ro w n b lo c k . dispus în pereche. — Fr. g im i n a t i o n (lat. lit. g e m in a tio , -o n is).
G E A M G ÎU , geamgii, s. m . Persoană care pune sau vinde geamuri. G E M U L E Ţ , gemuleţe, s. f. D im inutiv al lui geam.
— T c. c a m c i. G E M tJ T s. n. Faptul de a gem e; geamăt.
G E A M IE , geamii, s. f. Casă de rugăciune la m usulm ani. — T c . G EN j genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip, varietate. ♦ Fel de a fi al c u iv a ;
c a m !. manieră. 2. D iviziune obţinută prin clasificarea creaţiilor artistice
G E A M l! C, geamlicuri, s. n. , Perete d upă form ă, stil, tem ă. ❖ Pictură de gen = p ictură care înfăţişează
format din geam uri fixate pe u n schelet aspectele vieţii de toate zilele. ♦ (în literatură) Fiecare dintre cele
metaiic sau de lem n. ♦ Coridor, verandă patru diviziuni obţinute prin clasificarea operelor literare. G enul epic.
închisă cu u n astfel de perete. — T c . Genul liric. G enul dramatic. G enul oratoric. 3. Categorie gramaticală
c a m llk . exprim ată p rin form a luată de substantivele-num e însufleţite, pentru
G E A M P A R A L E s. f. p!. 1. N um ele a indica sexul fiinţelor pe care Ie denum esc şi care s-a extins, prin
unui dans popular şi melodia după care analogie, la substantivele-num e Reînsufleţite, precum şi la cuvintele
se execută. 2. Castaniete. [V a r.: g e a m - flexibile care determ ină substantivele. 4. ( în clasificările ştiinţifice)
b a r â le s. f. pi.] — T c . ţ a l p a r a . G rup care întruneşte mai m ulte specii sau varietăţi cu trăsături
com une im portante. — Lat. lit. g e n u s , -e ris .
GEANABifeT, geanabeţi, s. m. (T u r­
cism) Om rău, afurisit. — T c . c e n a b e t G E N A T , -A , genaţi, -te, adj. (Rar) Cu gene lungi şi dese. — Din
« im pur, m iz e ra b il». g e a n ă + suf. -at.
G EA N Ă , gene, s. f. 1. Fiecare dintre G EN Ă , gene, s. f. Particulă d in tr-u n crom ozom căreia şcoala bio­
firişoarele de p ăr de pe m arginea unei logică idealistă îi atribuie rolul ffe a trans­
pleoape. ❖ E xpr. A ( - i ) da (cuiva) ochii m ite caracterele eredităţii. — Fr. g e n e .
(sau pleoapele) in gene sau a da geană-n G E N E A L O G IC , -A , genealogici, -e,
geană = a i se închide (cuiva) ochii de s o m n ; a aţipi. A p rivi adj. Relativ la genealogie. Arbore gene­
printre gene = a privi cu ochii întredeschişi. 2. Pleoapă. Cu gene alogic — filiaţia m em brilor unei familii,
ostenite sara suflu-n luminare (E M IN E S C U ). 3. Fig. D ungă dc cu indicarea gradului de înrudire dintre
lum ină, fîşie luminoasă ; fîşie de deal, de n o r etc. lum inată. — Lat. ei, reprezentată adesea p rin tr-u n arbore.
* g e n n a ( — gena). [P r .: -ne-a-'] — F r. g £ n £ a lo g iq u e .
G E A N T Ă , genţi, s. f. O biect de piele, de pînzâ etc. pentru p u rtat G E N E A L O G fE , genealogii, s. f.
acte, cărţi, corespondenţă e tc .; servietă. ♦ Poşetă. — T c . ţ a n t a . în şirare sistematică a m em brilor unei
G E A R , gearuri, s. n. (înv.) familii, făcută pentru a stabili originea
Şal de India sau postav oriental şi gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină
foarte fin, cu flori cusute cu mîna. auxiliară a istoriei care se ocupă cu întoc­
— T c. c a r. m irea unor astfel de însirări sistematice.
[ P r .. -ne-a-] F r. g e n e a lo g ie (lat. lit. A rbore genealogic
G EB EA , gebele, s. f. ■ (Reg.) g e n e a lo g ia ).
M ers special al calului, fără salturi.
G E N E A L O G ÎS T , genealogUti, s. nu (Rar) Persoană care întoc­
G EL s, n. (C him .) N um e dat meşte genealogii. [ P r .: -ne-a-J — F r. g 6 n e a îo g iste .
corpurilor care prezintă consistenţă
de piftie. — F r. g el. G E N E R A , pers. 3 generează, vb. I. T ranz. A produce, a da naş­
tere la . . . — F r. g e n ^ r e r (lat. lit. g e n e r a r e ) .
G E L A T IN A , (2 ) gelatine, s. f.
1. M aterie proteică coloidă prepa­ G E N E R Â L 1, generali, s. m . Cel măi m are grad în ierarhia m ili­
rată din oase, cartilaje etc. şi care tară ; persoană avînd acest grad. [V a r.: g h e n e r â r , g h e n e r â l, g h in ă r a r
are diferite întrebuinţări practice. s . m.] — F r. g d n £ ra l.
♦ Piele crudă pregătită p en tru a fi tăbăcită. 2. (Rar) U n fel de prăji­ GENERAL*, -Ă, generali, -e, adj. 1. C om un tu tu ro r fiinţelor
tu ră preparată din sirop de fructe sau d intr-o crerWă dulce, închegată sau obiectelor d intr-o anum ită categorie. ♦ (Substantivat, n .) Ceea ce
cu foi de gelatină ( I ) . — Fr. g âlatin e» este com un tu tu r o r fiinţelor sau obiectelor dintr-o anum ită categorie. ♦
G E N E R A L IS IM — 332 —
(D espre un fenom en sau o situaţie) Care priveşte pe t o ţ i ; care cuprinde
pe toţi, Ia care participă to ţi. 2. Care priveşte ceva !n ansam blu, care se
ocupâ în linii mari de ceva. Cultură generală — cultură ■bazată pe
cunoaşterea elem entelor fundam entale ale creaţiilor şi cuceririlor din
diferitele dom eiyi ale ştiinţei şi ale artei. ❖ Loc. adv. In general —
în linii m a ri; fără referire la u n caz anum it. Tn linii generale ■= în p u n c­
tele esenţiale, în aspectele principale. 3. Care se întîm plă, care există
pe o întindere m are, care cuprinde tot. Ploaie generală. 4. Care are
toată răspunderea în conducerea unei anum ite diviziuni d intr-o insti­
tuţie, d in tr-o întreprindere etc. Director general. ❖ Adunare generală
= adunare (II 2 ), adesea reprezentînd organul suprem de conducere
al unei organizaţii, la care iau parte, cu d rep t de vot, to ţi mem brii
acesteia. — F r. g £ n £ ra l (lat. lit. g e n e ra lis ).
G E N E R A L IS IM , generalisimi, s. m. C om andant suprem a! for­
ţelor. arm ate în unele ţări. — It. g e n e ra & ss im o .
G E N E R A L IT A T E , generalităţi, s. f. 1. Calitate a ceea ce este
general. 2. (L a pl.) Idei generale. — F r. g 6 n £ ra lit£ (lat. lit. g e n e -
r a lita s , -a tis ).
G E N E R A L IZ A , generalizez, vb. I. T ran z. 1. A concentra, a da
o form ulare sau o expresie sintetică; a uni în m inte însuşirile com une
ale obiectelor de acelaşi fel. 2. A face să fie general, a extinde sfera de
aplicare. ♦ Refl. (D espre boli) A se extinde în întregul organism. ♦
A considera o întîm plâre, o situaţie ca generală. — Fr. g £ n £ ra lis e r.
G E N E R A L IZ A R E , generalizări, s. f. A cţiunea de a (se) generaliza
şi rezultatul ei. ♦ O peraţie logică cu ajutorul căreia unim în m inte
însuşirile com une ale obiectelor de acelaşi fel.
G E N E R A L IZ A T , -A, generalizaţi, -te, adj. C ăruia i s-a dat un
caracter de generalitate. — V. generaliza.
G E N E R A L IZ A T O R , -O A R E , generalizatori, - oare, adj. Care
generalizează. — D upă fr. g 6 n £ r a its a te u r .
G E N E R A L M i^N T E adv. (Rar) In general, de obicei. -— F r.
g £ n £ r a le m e n t (it. g e n e r a l m e n te ) .
G E N E R A R E , generări, s. f. A cţiunea de a genera.
G E N E R A T O A R E , generatoare, s. f. Linie p rin a cărei deplasară
în spaţiu ia naştere o suprafaţă plană sau curbă.
— F r. g £ n 6 r a te u r (lat. lit. g e n e r a to r ,- o r is ) .
G E N E R A T O R 1, generatoare, s. n. 1.
A parat sau instalaţie care serveşte .la p ro d u ­
cerea unei form e de energie. Generator termic.
2. M aşină sau instalaţie care transform ă
energia mecanică în enenrie de altă formă. ❖
Generator electric — dinam . 3. A parat sau
instalaţie care serveşte la producerea unui
com bustibil gazos. — D upă fr. g £ n £ ra te u r.
G E N E R A T O R *, -O A R E t generatori, - oare,
a4j. Care generează ceva. — F r. g e n e r a t e u r G e n erato r (3)
(lat. lit. g e n e r a to r , -o ris).
G E N E R A T R lC E , generatrice, s. f. (în v .) G eneratoare. — Fr.
g e n e r a tr ic e .
G E N E R A Ţ IE , generaţii. s. f. 1. T otalitatea oam enilor care sînt
cam de aceeaşi vîrstă. <► E xpr. Din generaţie în generaţie — din tată
în fiu : de la o epocă la alta (pînă la noi). 2. (B io l.; în expr.) Teoria
generaţiei spontane = teză pseudostiinţifică, idealistă, conform căreia
din materia m oartă poate lua naştere u n organism viu în mod spon­
tan, fără evoluţie istorică. — F r. g 6 n 6 ra tio n (lat. lit. g e n e r a tio ,
-onis).
G E N E R E s. n. (în expr.) în genere = a ) în g eneral; b ) în mod
obişnuit, de obicei. — It. in g e n e r e .
G E N fiR IC , -A, generici, ~e, adj. C are ţine de o categorie, de un
g e n ; care ciiprinde toate cazurile de acelaşi fel. — Fr. g £ n £ riq u e .
G E N E R O S , -O A S Ă , generoşi, -oase, adj. G ata să ajute pe a lţii;
m ărin im o s; darnic. ♦ în su fleţit de idei alese, de sentim ente sociale
progresiste. — Fr. g e n £ re u x (lat. lit. g e n e ro su s ).
G E N E R O Z IT A T E s. f. C alitatea celui g en ero s; m ărinim ie;
dărnicie. — D upă fr. g e n e r o s it6 .
G E N E T IC , -A , genetici, -e, adj. Care se referă la geneză. — Fr.
g e n £ tiq u e (< gr.).
G E N E T IC Ă s. f. R am ură a biologiei care studiază fenomenele
eredităţii şi variabilitatea lor. — F r. g e n â tîq u e (< gr.).
G E N E T IC IA N , -A, geneticieni, -e, s. m . şi f. Specialist în genetică.
[P r.: -ci-an] — D in g e n e tic ă .
G E N E T lV s. n. v. g e n itiv .
GENfczA, geneze, s. f. Procesul form ării şî al naşterii unei fiinţe
sau a unui lu c r u ; origine. ♦ Prim a carte a Bibliei. — F r. gen&se
« gr.).
G E N IA L , -A , geniali, ~e, adj. în zestrat cu g e n iu ; de geniu,
care dovedeşte genialitate. [ P r .: -ni-al] — F r. g e n ia l.
G E N IA L IT A T E s. f. Calitatea u n u i geniu, a ceea ce este genial.
[ P r .; — D upă fr. g £ n ia lit£ .
G E N IT A L , -A , genitali, -e, adj. Care serveşte la procreare. — Fr.
g e n ita l (lat. lit. g e n ita lis ) .
G E N IT fV , genitive, s. n. Cazul atributului, răspunzînd la în tre ­
barea «a(l) cui », cerut în lim ba rom înă şi de unele prepoziţii sau locu­
ţiuni prepoziţionale. [V a r.: g e n e tiv s. n.] — F r. g â n itif (lat. lit. g e n i-
tiv u s fcasusl).
G E N IT IV A L , -A , genitivali, ~e, adj. Care se află în cazul genitiv.
— D in g e n itiv + suf. -a/.
G E O D E Z IE
G £ N IU , genii, s. n . 1. 1. C apacitate creatoare extraordinară; p e r­
soană înzestrată cu o astfel de capacitate. •<> L oc. adj. De geniu = genial.
2. Fire, natură, caracter specific. O limbă schimonosită şi neconformă eu
geniul limbii romîneşti (IB R Ă IL E A N U ). II. (M ito l.; azi în stilul poetic)
S pirit p ro te c to r; d uh (bun sau rău). III. T ru p e specializate pentru
executarea lucrărilor d e fortificaţii, drum uri, poduri etc. — L at. lit.
g e n iu s (fr. g â n ie ).
G E N O C ID , genociduri, s. n. Crim ă îm potriva um anităţii, care
constă în distrugerea un o r grupuri de populaţie. — F r. g 6 n o c !d e .
G E N O T ÎP , genotipuri, s. n. T otalitatea proprietăţilor ereditare
ale unui individ. — F r. g 6 n o ty p e .
G E N T fL , -A . gentili, -e, adj. A mabil, politicos, curtenitor. — Fr.
g e n til (lat. lit. g e n tilis ) .
G E N T IL fiŢ E s. f. P urtare g e n tilă ; am abilitate. — D upă fr.
g e n tille ss e .
G E N T IL I C, -A , gentilici, -e, adj. Care
aparţine gintei, privitor la gintă. — L at. lit.
g e n tilic iu s .
G E N T IL O M , gentilomi, s. m . ( în societatea
feudală apuseană) N obil, aristocrat. — D upă fr.
g e n tilh o m m e .
G E N T U L lŢ Ă , gentuliţe, 8. f. D im inutiv
al lui geantă.
G E N Ţ I A N Ă , genţiane, s. f. Plantă erbacee
alpină cu flori albastre sau galbene (G entiana) ;
ghinţură. [ P r .: -ţi-a-, — V a r.: g h in ţiâ n ă s. f.]
— F r. g e n tia n e (lat. lit. g e n tia n a ) .
G E N tJC H E s. m. v. g e n u n c h i.
G E N tJC H I s. m . v. g e n u n c h i.
G E N U F L E X IU N E , genuflexiuni, s. f. îndoire G enţiană
a genunchilor. [ P r .: -jm-w-] — F r. g £ n u fle x io n .
G E N U fN , -A , genuini, -e, adj. (Livresc) N atural, v eritabil. — Fr.
g e n u in e (lat. lit. g e n u in u s).
G E N U N C H E ş. m. v. g e n u n c h i.
G E N U N C H E A T , -A adj. v. în g e n u n c h e a t.
G E N U N C H E R , genunchere, s. n. (Reg.) Sum an lung pînă la
genunchi. — D in • g e n u n c h i -f- suf. -ar.
G E N O N C H I, genunchi, s. m . 1.
încheietura osului coapsei cu fluierul
piciorului, cuprinzînd şi rotula. ❖
Loc. adv. în genunchi = cu genunchiul
(sau genunchii) pe păm înt. Pe genunchi
— p e porţiunea picioarelor dintre ge­
nunchi şi şold (cînd cineva şade). Pe
genunchii mei şedea-vei (E M IN E S C U ).
O Expr. Cu genunchii la gură — ghe­
m uit, strîn s: A cădea în genunchi (îna­
intea cuiva) — a se lăsa la păm înt
(înaintea cuiva) în sem n de umilinţă,
de respect sau pentru rugăciune. A i
se tăia cuiva genunchii — a nu se mai
puttîa ţine pe picioare (de emoţie). 2. G enunchi
D eform are a pantalonilor în dreptul
genunchilor (1). [V ar.: (reg.) g e n u n c h e , g e n A c h e , g e n u c h i s. m.î
— L at. g e n u c ( u ) ! u m ( = geniculum).
G E N U N C H IE R Ă , genunchiere, s. f. îm pletitură de lînă sau
bandaj special cu care se îm bracă genunchiul, pentru
a-l apăra de frig sau pentru a-1 proteja la sport
sau la anum ite m unci. — D in g e n u n c h i. '
G E N tJN E , genuni, s. f. (Poetic) Prăpastie
fără fund, abis. — L at. * g y ro , -onis.
G E O C E N T R IC , -A , geocentrici, -e, adj. 1.
P rivitor la centrul păm întului, care are păm întul
d rept centru. 2. (în expr.) Mişcare geocentrică
=* mişcarea aparentă a unui astru îm prejurul păm în­
tu lu i considerat ca centru. [ P r .; ge-o-] — Fr.
g 6 o c e n triq u e (< gr.).
G E O C E N T R lS M s. n . (în antichitate) C on­
cepţie după care păm întul a r fi centrul imobil
al universului, în ju ru l căruia s-ar învîrti soarele
şi ceilalţi aştri. [ P r .: ge-o-) — D in g e o ce n tr[ic ] -!•
suf. -ism. Genuncjiîeră
G E O C H IM ÎE s. f. R am ură a chimiei care stu ­
diază reacţiile chim ice dintre elem entele care alcătuiesc scoarţa pn-
m întului. [ P r .: ge-o-] — D upă fr. g £ o c h im ie .
G E O C H IM ÎS T , -A , geochimişti, -ste, s. m. şi f. Specialist în geo-
chimie. [ P r .; ge-o-] — D in g eo ch im [ie] + suf. -ist.
G E O D Ă , geode, s. f. C avitate într-o rocă, avînd pereţii căptuşiţi
cu cristale de minerale. [ P r .: ge-o-] — F r. g £ o d e (< gr.).
G E O D E Z IC , -A, geodezici, -e, adj. Care aparţine geodeziei, p ri­
vitor la geodezie. [ P r .; g*-o-] — F r. g € o d £ s iq u e (< gr.).
G E O D E Z IC Ă s. f. C urbă mai scurtă decît oricare altă curbă
situată pe aceeaşi suprafaţă şi trecînd p rin aceleaşi două puncte. [Pr. .
ge-o-3 — F r. g £ o d £ s iq u e (< gr.).
G E O D E Z IE s. f. Ş tiinţă aplicată care se ocupă cu studiul formei şi
dim ensiunilor păm întului, cu tehnica m ăsurării şi a reprezentării carto­
grafice sau num erice a suprafeţei lui. [ P r .: ge-o-]— F r. g £ o d £ sie (<gr.).
G E O F 121C — 333 —
G E O F ÎZ IC , -A , geofizici, -e, adj. Care aparţine geofizica, p ri­
vitor la geofizică. [ P r .: ge-o-] — F r. g ^ o p h y s iq u e (<gr.).
G E O F IZ IC Ă s. f. Ştiinţă care se ocupă cu fizica globului terestru.
[ P r . : ge-o-] — F r. g â o p h y s iq u e (< gr.).
G E O F IZ IC IÂ N , -A , geofizicieni, -e, s. m. şi f. Specialist în geo­
fizică. [ P r .: ge-o-fi-zi-ci-an] — F r. g e o p h y sic ie n .
G E O F 0 N , geofoane, s. n . A parat folosit în prospecţiunile geo­
fizice, p en tru recepţionarea undelor sonore. [ P r .: ge-o-] — F r. g £ o -
p h o n e (< gr.).
G E O G fiN IC , -A , geogentci, -e, adj. Care aparţine geogeniei,
privitor la geogenie. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o g â n iq u e .
G E O G E N lE s . f. Parte a geologici care studiază originea şi for­
marea pâm întului. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o g â n ie .
G E O G N O Z lE s . f. Ştiinţă care se ocupă cu ansamblul m ateria­
lelor şi al resturilor faunei şi florei care alcătuiesc globul terestru. [ P r .:
ge-o-) — F r. g â o g n o sie (< gr.). -
G E O G R Â F , geografi, s. m. Specialist în geografie. [ P r .: ge-o-]
— F r. g g o g ra p h e (lat. lit. g e o g ra p h u s ).
G E O G R A F IC , -A , geografici, -e, adj. Care aparţine geografiei,
privitor la geografie. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o g ra p h iq u e .
G E O G R A F IE s. f. Ştiinţă care studiază şi descrie aspectele şi
fenomenele de pe suprafaţa globului terestru. [ P r .: ge-o-] — F r. g 6o-
g r a p h le (Iar. lit. g e o g ra p h ia ).
G E O lD s. n. Suprafaţă care reprezintă form a întinderii pâm întului,
redusă la nivelul oceanelor. [ P r .: ge-o-] — F r. g £ o îd e (< gr.).
G E O L O G , geologi, s. m. Specialist în geologie. [ P r .: ge-o-] — Fr.
g e o lo g u e (< gr.).
G E O L O G IC , -A , geologici, -e, adj. Care aparţine geologiei, p ri­
vitor la geologie. ❖ Perioadă geologică ~ interval de tim p în istoria
păm întului cu caracteristici specifice. ♦ Străvechi. [P r : ge-o-J — Fr.
g â o io g iq u e « gr.).
G E O L O G IE s. f. Ştiinţă care studiază evoluţia fizică şi organică
a scoarţei globului terestru. [ P r .: ge-o-] — F r. g e o lo g ie (< gr.).
G E O M E T R IC , -A , geometrici, -e, adj. 1. D e care se ocupă geo­
metria, de geometrie. <► Loc geometric = totalitatea punctelor d in tr-u n
spaţiu definite p rin tr-o singură proprietate geometrică. Medie geo­
metrică — rădăcina pătrată extrasă din produsul a două num ere. Progresie
geometrică = şir de num ere in care fiecare n u m ăr este rezultatul
înm ulţirii num ărului precedent cu un factor constant. Desen geometric
desen executat fără a ţine seam ă de perspectivă. 2. C are are forma
figurilor g eom etrice; regulat, schem atic. [ P r .: £e-o-] — F r. g 6o-
m ^ tr iq u e (lat. lit. g e o m e tric u s ) .
G E O M E T R IE s. f. 1. R am ură a matematicii care studiază formele
spaţiale. 2. (C u determ inări arătînd conţinutul) Subîm părţire a geo­
metriei (1). Geometrie plană. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o m & trie (lat. lit.
g e o m e tria ).
G E O M E T R U , geometri, s. m . 1. Specialist în geometrie. 2. T o p o -
graf. [ P r .: ge-o-] — F r. g £ o m £ tr e (lat. lit. g e o m e tr a ) .
G E O N O M IC , -A , geonomici, -e, adj. Care aparţine geonomiei,
privitor la geonomie. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o n o m iq u e (< gr.),
G E O N O M lE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu stru ctu ra scoarţei
terestre, studiind legile după care se produc modificările ei. [ P r .:
ge-o-3 — F r. g â o n o m ie (< gr.).
G E O P O L IT IC Ă s. f. T eorie neştiinţifică, care susţine că evo­
luţia societăţii este determ inată exclusiv de condiţiile geografice. [ P r .:
ge-o-] — G erm . G e o p o litik (< gr.).
G E O R G IA N , -A , georgieni, -e, adj., s. m . şi f. 1. A dj. C are apar­
ţine R. S. S. Georgiene sau populaţiei ei, privitor la R. S. S. Georgiană
sau la populaţia ei. 2. S» m . şi f. Persoană care face parte din p o p u ­
laţia de bază a R . S. S. G eorgiene. [ P r .: geor-gi-] — D in G e o rg ia
h suf. -ean.
G EO SF fiR Ă , geosfere, s. f. Sferă care reprezintă globul terestru.
[P r .: ge-o-} — F r. g 6 o s p h £ re « gr.).
G E O S IN C L IN A L , geosinclinale, s. n. D epresiune a scoarţei
păm întului ocupată de u n b raţ de m are al cărui fund este m obil. [ P r .:
ge-o-] — F r. g â o s y n c lin a l (< gr.).
G £ 0 T £ H N IC Ă s . f. Ştiinţă aplicată care studiază com portarea
terenurilor dih pu n ctu l de vedere al stabilităţii şi al rezistenţei. [ P r .:
ge-o-] — F r. g â o te c h n iq u e (< gr,).
G E O T E R M Â L , -A , geotermali, -e, adj. (D espre izvoare) Care
dă apă caldă. [ P r .: ge-o-] — F r. g â o th e r m a l (< gr.).
G E O T E R M lE s . f. D iviziune a geologiei care se ocupă cu varia­
ţiile în adîncim e ale tem peraturii uscatului şi a apelor. [ P r .: ge-o-] — Fr.
g â o th e r m ie (< gr.).
G E O T R O P lS M s. n. însuşire a organelor u n o r plante de a lua,
sub influenţa gravitaţiei, o anum ită orientare faţă de verticala locului.
❖ Geotropism pozitiv = ten d in ţa rădăcinii de a creşte în jos. Geotro-
pism negativ — tendinţa tulpinii de a creşte în su9. [ P r .: ge-o-] — Fr.
g â o tro p is m e « gr.).
G E P ÎD , -A , gepizi, -de, s. m . şi f. Persoană aparţinind unui trib
germanic din prim a perioadă a evului m ediu (stabilit, tem porar, şi în
Dacia). — F r. G £ p id e s (lat. lit. G e p id a e , - a n im ) ,
G E R , geruri, s. n. T em p eratu ră atmosferică foarte s că z u tă ; frig
foarte m are. ❖ Gerul bobotezii — ger extrem de mare, caracteristic
p en tru luna ianuarie. — L at. g elu .
G E S T A Ţ IE
G E R A , gerez, vb. I. T ran z . (Rar) A adm inistra pe socoteala şi
tn locul altuia. [V a r.: g ir â v b.I] — F r. g 6 r e r (lat. lit. g e r e r e ) .
G E R Â H , gerahi, s. m. (T urcism înv.) C hirurg. — T c . c e r r a h .
G E R A N T , geranţi, s. m . Persoană care gerează. [V a r.: g ir â n t
s. m .] — F r. g a r a n t.
G E R Â R E s. f. (Rar) A cţiunea de a geta şi rezultatul ei.
G E R & T s . n. v. g e rid .
G E R G , gerguri, s. n. (înv.) Jargon. — It. g e rg o .
G E R G E V E A s. f. v. c e r c e v e a .
G E R lD , geriduri, s. n. (înv.) N um ele u nui joc turcesc în care
călăreţii aruncau, d in galop, o suliţă. ♦ Suliţă scurtă, folosită în acest
joc. [V a r.: g e r £ t s. n.} — T c . c ir it.
G E R lL Ă s . m . (în expt.) M oş Gerilă = personaj legendar despre
care copiii m ici cred că le aduce daruri p en tru pom ul de iarnă. — Din
g e r -f- suf._-t7<î.
G E R M A N , -A , germani, -e, adj., s. m . şi f. 1. Adj. Care apar­
ţine G erm aniei sau populaţiei ei, privitor la G erm ania sau la populaţia
ei. ♦ (Substantivat, f.) L im ba germană. 2. S. m . şi f. Persoană care
face parte din populaţia de bază a G erm aniei. — L at. lit. G e rm a n u s .
G E R M Â N IC , -A , germanici, -e, adj. Care aparţine sau care este
caracteristic germ anilor şi popoarelor înrudite cu germanii. ❖ Litnln
germanice = grup de lim bi indo-europene vorbite în centrul şi în nordul
Europei. Popoare germanice — denum ire a unor trib u ri vechi din care
se trag germ anii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = stu ­
diul lim bilor şi literaturilor germanice. — F r. g e r m a n iq u e (lat. lit.
g e rm a n ic u s ) .
G E R M A N IS M , germanisme, s. n. E lem ent de jargon provenit
din lim ba germ ană. — F r. g e r m a n is m e .
G E R M A N IS T , .-A, germanişti, -ste, s. m . şi f. Specialist în filo­
logia germanică. -— F r. g e r m a n is te .
G E R M A N IS T IC Ă s. f. Filologie germ anică. — G erm . G e r-
m a n is tik .
G E R M Ă N Ă R s. m . N um ele popular al lunii m artie. — Din
g e r m e n + suf. -ar.
G E R M E N , germeni, s. m . 1. C orpuscul sau săm înţă care, puse
în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei noi fiinţe sau pJante.
❖ E xpr. î n germene — înainte de a se dezvolta. 2. Fig. Principiu, ele­
m ent d in care se dezvoltă ceva. [V a r.: g e r m e n e s. m.] — Lat. lit.
g e r m e n , -in is.
G E R M E N E s. m. v. g e rm e n .
G E R M IC ÎD , germicizi, s. m . S ubstanţă care distruge germenii
sau microorganism ele dăunătoare. — F r. g e rm lc id e .
G E R M IN A , pers. 3 germinează, vb. I. Intranz. (D espre germeni,
p. ext. despre plante) A trece de Ia starea de repaus la starea dc viaţă
activă. ♦ (D espre o m aterie organică sau un organ) A trece de la viaţa
latentă sau em brionară la viaţa activă. — L at. lit. g e r m in a r e (fr.
g e rm e r).
G E R M IN A R E , germinări, s. f. A cţiunea de a germ ina; încolţire.
G E R M IN A T IV , -A , germinativi, -e, adj. Care ţine de g e rm in a ţie ;
care poate să germineze sau să facă să germineze. — F r. g e r m in a tif .
G E R M IN A T O R 1, germinatoare, s. n. 1. A parat cu ajutorul căruia
se determ ină procentul de germ inaţie a diferitelor sem inţe. 2. Aparat
cu ajutorul căruia, se obţine germ inarea diferitelor sem inţe. — După
fr. g e r m in a te u r .
G E R M IN A T O R *, -O A R E , germinatori, -oare, adj. Care poate
germ ina sau care poate face să germineze. — D upă fr. g e r m in a te u r .
G E R M IN A Ţ IE , germinaţii, s. f. Proces fiziologic de trecere a
u n ui germ en de la viaţa latentă la viaţa a c tiv ă ; încolţire. — F r. g e r -
m in a tio n (lat. lit. g e r m in a tio , -onis).
G E R O S , -O A S Ă , geroşi, -oase, adj. Foarte friguros, extrem de
rece. — D in g e r + suf. -os.
G E R U l, pers. 3 geruieşte, vb. IV. Intranz. A fi, a se lăsa ger.
— D in g e r.
G E R U IĂ L Ă , geruieli, s. f. Frig mare. ♦ Firicele de gheată cate
cad iam a cînd este ger m are. — D in g e r u i -+■ suf. -eală.
G E R U lT , -Ă , geruiţi, -te, adj. îngheţat. — V. gerui.
G E R U L feŢ s. n . D im inutiv al Iui ger.
G E R U N D lV , gerundive, s. n. (în lim ba latină) Substantiv desprins
din form a de infinitiv, care arată că acţiunea trebuie să se săvîrşească;
(în lim ba franceză) una d in tre form ele participiului prezent. — F r.
g â r o n d if (lat. lit. g e ru n d iv u m ) .
G E R U N D IV A L , -A , gerundtvale, adj. n. şi f. C onstruit cu gerun
divul sau care conţine u n gerundiv. — D in g e ru n d iv .
G E R U N Z lA L , -A , gerunziaie, adj. n. şi f. Caţp este construit cu
gerunziul sau care conţine u n gerunziu. — D in g e ru n z iu .
G E R tJN Z IU , gerunzii, s. n. Form ă a verbului care exprim ă o
acţiune, fără referire la persoană sau la m om ent. — L at. lit. g e r u n d iu m .
G E S T , gesturi, s. n. 1. M işcare a mîinii, a capului etc. care exprimă
o idee, u n sentim ent, o intenţie, înlocuind uneori vorbele sau dînd
mai m ultă expresivitate vorbirii. 2. F aptă sau purtare dictată de un
anum it scop, de anum ite interese. Gest prietenesc. — F r. g e s te (lat.
lit. g e stu s ).
G E S T A Ţ IE s. f. Perioadă care ţine de la fecundarea ovulului p înă la
naşterea fă tu lu i; sarcină. — F r. g e s ta tio n (lat. lit. g e s ta tio , -onis).
G E S T IC U L A
G E S T IC U L A , gesticulez, vb. 1. In tran z . A face gesturi (cu rrui-
niîe). — F r. g e s ti c u le r (lac. lit. g e s tic u lă r i) .
G E S T IC U L A R E , gesticulări, s. f. A cţiunea de a gesticula,
G E S T IC U L A Ţ IE , gesticulaţii, s. f.
G esticulare. — F r. g e s tic u la tio n (lat.
lit. g e s tic u la tio , -onis).
G E S T IO N A R , -A , gestionari, -e, adj.,
s. m. şi f. 1. A dj. C are.ţin e de o gestiune,
privitor la o gestiune. 2. S. m. şi f.
Persoană însărcinată cu o gestiurte. [ P r .:
-îi-o-] — D upă fr. g e s tio n n a ir e .
G E S T ltJ N E , gestiuni, s. f. A dm i­
nistrare a bunurilor unei întreprinderi
sau in s titu ţii; răspunderea păstrării b u ­
nurilor şi a m înuirii fondurilor unei G heară
întreprinderi sau instituţii. ❖ Cont de
gestiune « totalitatea operaţiilor de încasări şi plăţi pe o anum ită
perioadă. [ P r .: -ti-u-] — F r. g e s tio n (lat. Ut. g e s tio , -o n is).
G E T , -A , geţi, -te, s. m, şi f. Persoană
aparţinînd unui an u m it trib tracic stabiUt în
Dacia. — F r. G e le (lat. lit. G e ta e , - a r u m ) .
G E T -B E G E T adj. invar. (D espre persoane)
N eaoş, curat. — T c . c e t - b e - c e t « d in moşi-
străm oşi ».
G E T IC , -A, getici, -e, adj. Care aparţine
geţilor, privitor la geţi.— F r. g £ tiq u e (lat. lit.
g e tic u s).
G E V R E A , gevrele, s. f. (în v .) B atista b ro ­
dată cu mătase şi cu fir. — T c . ţ e v r e .
G H E Â R Ă , gheare, s. f. 1. U nghie ascuţită G heaţă
şi încîrligată a păsărilor şi a u n o r animale,
servind la apucat prada. ❖ Expr. A f i lung in (sau la, de) gheare =
a avea obiceiul să fure. A - ţi scoate (sau a-şi arăta) ghearele — a-şi
da pe faţă adevăratele intenţii sau sen ­
tim ente. A cădea (sau a încăpea) in
ghearele (sau gheara) cuiva = a cădea
In stăpînirea c u iv a ; a fi prins. A pune
gheara (pe cineva) = a pune stăpînire
(pe c ineva); a p rinde (pe cineva). A f i (sau
a se zbate) în ghearele morţii = a se găsi
în tr-u n m are pericol, a fi grav bolnav. 2.
(T ehn.) Piesă asem ănătoare cu o gheară (1 ).
G H E Â T A , ghete, s. f. încălţăm inte
de piele care acoperă piciorul pînă dea­
supra gleznei. — It. g h e tta .
G H E A Ţ A , (2 ) gheţuri, s. f. 1. Apă
îngheţată. <► E xpr. A se da pe gheaţă =*
a aluneca, a patina pe suprafaţa apei
îngheţate. A (se) sparge (sau a (se) rupe)
gheaţă = a dispărea sau a face să dispară
constringerea, jena. ♦ (Reg.) G rindină, G heizer
piatră. 2. (L a pl.) în tin d e ri m ari de
gheaţă. Gheţuri polare. 3. Fig. Răceală, indiferenţă. Loc. adj.
De gheaţă — rece, nesim ţitor. ♦ Fiori reci (.de frică). Eram cu gheaţa-n
spate de frică ptn-am ajuns la
Borca (C R E A N G Ă ). 4. Plantă
erbacee cu flori mici, albe, avînd
frunzele acoperite cu papile albe
care seamănă cu boabele m ărunte
de gheaţă (Mesembryantheinum
crystallynum ). — Lat^ g la c ia
( —glacies).
G H E B 1 s. n. v. g h e b ă .
GHEB*, gheburi, s. n. 1. G hepard
Cocoaşă (la om). 2. înălţim e, ridi-
cătură.— Lat. * g lib b u s (< *gibb(u)lust gibbus).
G H EB Ă , ghebe, s. f. (Reg.) M anta ţărănească lungă (îm podobită
cu g ă ita n e); zeghe. [V a r.: g h e b e â s. f., c h e b s. n.] — Ţ c . k e b e .
G HfeBE s . f. pl. Specie de ciu­
perci com estibile, cu piciorul subţire
şi cu pălăria galbenă (Arm illaria melca).
❖ C o m p u se: ghebe-de-brad = ciupercă
comestibilă, cu pălăria albă şi subţire
( Lepiota clypeolaria) ; ghebe-de-pădure =
ciupercă comestibilă, cu carnea albă şi
tare (Collybia longipes). — D in g h e b .
G H E B E A s . f. v. g h e b ă .
G H E B O S , -O Â S Ă , gheboşi, -oase,
adj. C u gheb în spat©; cocoşat. ♦ în c o ­
voiat, gîrbovit. — D in gheb* -f suf. - os.
G H E B O ŞA , gheboşez, vb. I. Refl.
A se face ghebos, a se co co şa; p. ext. a G herdan
se gîrbovi (de bătrîneţe). 4 A se apleca
de spate, a se încovoia. [V a r.; g h e b o ş i vb. IV] — D in g h e b o s.
G H E B O Ş A T , -A, gheboşaţi, -te, adj. Cocoşat ext. gîrbovit
(de bătrîneţe). ♦ încovoiat de spate. [V ar.: g h e b o ş it, -ă adj.] — V.
gheboşa.
G H E B O S f vb. IV. v. g h e b o şa .
- 334 — GHETRÂ
G H E B O ŞÎT , -A adj. v. g h e b o ş a t
G H E E N Ă s. f. (L ivresc)-Iad, infern. — Slav (v. sl. g e e n a < g ij.
G H E ÎŞ Ă , gheişe, s. f. D ansatoare şi cîntăreaţâ japoneză. [Acc.
şi: g h iişă] — F r. g e ish a .
G H filZ E R , gheizere, s. n . Izvor de apă fierbinte şi de vapori de
origine vulcanică, care izbucneşte în m od interm itent pînă la mare
înălţim e, sub forma unei coloane. [ P r .: ghei-] — F r. g e y s e r (engl.
g e y se r).
G H EL lR » gheliruri, s. n. (înv.) Cîştig fără m u n c ă ; chilipir.
— T c . g e lir « rentă ».
G H E M , gheme, s. n . 1. Rotocol form at prin depănarea unor
fire (de aţă, de lînă etc.). ❖ E xpr. A face ghem = a ) a dep ăn a; b )
a face m ototol. A se face (sau a sta) ghem = a se ghem ui. 2. AI treilea
com partim ent al stom acului rum egătoarelor. (Pl. ş i : ghemuri] — Lat.
* g le m u s ( — glomus).
G H E M O T O C » ghemotoace, s. n. O biect
m ototolit în form a de g h e m ; cocoloş. [V a r.:
g h io m o td c s. n.] — D in g h e m -h m otoc[el].
G H E M U I, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se face
ca un ghem ; a se strînge. [V a r.: I n g h e m u i vb.
IV] — D in g h e m .
G H E M U IT , -A , ghemuiţi, -te, adj. Strîns ca
un ghem. — V. ghemui.
G H E M U L tŢ , ghemuleţe, s. n. D im inutiv
al lui ghem.
G H E M U Ş O R , ghentuşoare, a. n. G hem uleţ.
— D in g h e m -+• suf. -uş-or.
G H E N E R A L s. m . v. g e n e r a l.
G H E N E R Ă R s . m . v. g e n e r a l.
G H E O N O Â IE s. f. v. g h io n o a ie .
G H E P A R D , gheparzi, s. m . Animal sălbatic în ru d it cu pisica, cu
corpul acoperit de pete galbene-negricioase (Felis ju b a ta ).— Fr. g u e p a r d .
G H E R B E s. f. pl. (Reg.) Toane.
G H E R D Â N , gherdane, s. n. (înv. şi arh.)
Şirag de mărgele, de m ărgăritare, de pietre scum pe
«au de galbeni. ♦ C unună. [V a r.: g h io rd â n
s. n.J — T c . g e r d a n « g î t ».
G H E R D A P , gherdapuri, s. n. Lac îngust şi
stîncos întîlnit de cursul unei a p e ; loc cu cata­
racte periculoase. — T c . g ird a p .
G H E R fiT Ă , gherete, s. f. 1. C onstrucţie miqâ
în care se poate adăposti o sentinelă, un paznic
etc. 2. C hioşc {în cace se vînd alim ente, ziare „, .. _
etc.). — D upă fr. g u e r ile . G herghină
G H E R G H E F , gherghefuri, a. n. C adru de lemn pe care se întinde
o ţesătură p en tru a fi b ro d a tă ; p. ext. ţesătura întinsă pe acest cadru
— T c . g e rg e f.
G H E R G H IN Ă , gherghine, a. f. Plantă erbacee
cu flori decorative albe, galbene, roşii sau violete,
fără m iros (Dahlia variabilis) ; dalie. — G erm .
G e o rg in e .
G H E R G H lR , gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau
cam eră boltită în care se ascundeau odinioară
obiectele de p re ţ spre a fi păzite de incendiu
sau de jaf. — T c . k ja r - g i r «clădire de piatră'».
G H E R ID O N , gheridoane, s. n. M ăsuţă
rotundă cu un u l sau cu trei picioare. — Fr. gu 6 -
rid o n .
G H E R L Ă , gherle, s. f. (P op.) închisoare.
— D in G h e rla (num e propriu).
G H E R M E A , ghermele, s. f. Piesă prism atică
de lem n care se fixează în zidărie p en tru a înlesni
prindarea în cuie sau în şuruburi a tocului unei G heridon
uşi sau al unei ferestre.
G H E R M E ST JT , ghermesuturi, s. n. (înv.) U n fel de stofă de
mătase. — T c . g e rm s u d .
G H E R O C , gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. — G erm . G e h ro c k .
G H E S , ghesuriy s. n. ( în expr.)
A da cuivaghes — a da cuiva o lovitură
uşoară (cu c o tu l); fig . a îndem na, a
îmboldi, a zori.
G H E Ş fiF T , gheşefturi, s. n. Afacere
necinstită. — G erm , G e sc h â fi.
G H E Ş E F T A R , gheşeftari, s. m . Afa­
cerist. — D in g h e ş e ft + suf. -ar.
G H E T O U , ghetouri, s. n. C artier G hetră
în care erau constrînşi să trăiască evreii
în evul m ediu şi, recent, în ţările vremelnic ocupate de fasciştii
germ ani. — It. g h e tto .
G H fiT R Ă , ghetre, s. f. învelitoare de postav care acopcră glezna
şi partea de deasupra a încălţăm intei b ă rb ă te şti.— Fr- g u â tre .
 ghetuta — 335 — GH INIONIST

G H E T 0 Ţ Ă , gheluţe, s. f. D im in u tiv al lui gheată. G H IJO A G A , ghijoage, s. f. (Reg.) Cal b â trin şi s lab ; mîrţoagâ.
G H E Ţ A R 1, gheţare, s. n. R ăcitor. — D in g h e a ţă 4 suf. -ar — D in g h iu j 4- m îr ţo a g â .
(după fr. glaci&re) . G H IL E A lA , ghileli, s. f. 1. F ap tu l de a ghili. 2. Sulim an alb,
G H F .Ţ Â R 8, gheţari, s. m . M asă de gheaţă produsă p rin topirea p udră albă.
şi resolidificarea zăpezii în regiunile alpine şi în cele polare. Gheţar G H IL l, ghilesc, vb. IV . T ran z. (Reg.) A înălbi o pînză p rin muierea
plutitor = aisberg. — D in g h e a ţ ă 4- suf. -a r (după fr. glacier). în apă şi întinderea repetată Ia soare. — U cr. b iliti.
G H E Ţ Ă R ÎE , gheţării, s. f. Loc special am enajat în care se de­ G H IL IM fiL E s. f. pl. Sem ne grafice în form ă de mici unghiuri
pozitează iarna blocuri de gheaţă naturală, p en tru a fi folosite vara. sau de virgule, care închid între ele citate,
— D in g h e a ţă 4- suf. -ărie. titluri, o vorbire directă sau cuvinte cărora
G H E Ţ O S , -O A S Ă , gAe- li se dă u n sens s p e c ia l; sem nele citării. [V a r.:
ţoşiy -oase, adj. (Rar) Plin g h ilim ^ te s. f. pl.] — D upă fr. g u iU e m e ts.
de gheaţă ; rece ca g h e a ta ; G H IL IM E T E s. f. pl. v. g h ilim e le .
fig . glacial. — D in 'g h e a ţă
4- suf. -os. G H IL iT 1 s. n. (Reg.) A cţiunea de a ghili.
G H EŢ tTŞ, gheţuşuri, G H IL ÎT 2, -A , ghiliţi, -te, adj. (Reg. ; despre
s. n. Polei. ♦ Lunecuş pe pînză) înălbit. — V. ghili.
care se dau copiii iarna.
— D in g h e a ţă -f suf. -ttş. G H IL O S f, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.)
A se spăla m u lt; a se dichisi, a se ferchezui.
G H E U N O A IE s . f. v . — D in g h ili. .
g h io n c a ie .
G H IL O S ÎT , -A, ghilosiţi, -te, adj. (Reg.) G hilotină
G H IA tJR » ghinuri, s. m. Spălat b in e ; dichisit, fe rc h e zu it.— V. ghilosi.
Poreclă şovină dată în tre ­
cut de turci celor de altă G H IL O T IN A , ghilotinez, vb. I. T ranz. A executa cu ghilotina.
religie decît cea m ahom e­ — Fr. g u illo tin e r .
dană. — T c . g â v u r. G H IL O T IN A R E s. f. A cţiunea de a ghilotina.
G h eţar
G H IB Ă C f vb. IV . v. G H IL O T IN Ă , ghilotine, s. f. Instrum ent de execuţie prin
d ib ă c i. decapitare (folosit în
G H IB IR D tC , ghibirdici, 8. m. t,rceg.; c o p ii sau om mic de stat. Franţa). — F r. g u il-
G H IB O R Ţ , ghiborţî, s. m. Peşte răpitor de apă dulce, de culoare lo tin e .
verde-măslinie, cu capul scu rt şi cu aripile dorsale contopite, term inate G H IM B lR s. m.
cu ghim pi (Accrina cernua). [V a r.: Plantă erbacee din
g h ig â r ţ s. m.] regiunile subtropica­
G H IB O R Ţ A Ş , ghiborţaşi, s. m. le, cu rizorn arom a­
D im inutiv al lui ghiborţ, tic folosit în medicină
şi în . gospodărie
G H lC 'f, ghicesc, vb. IV. T ran z. (Zingiber officinale).
1. A descoperi, a afla, a înţelege. — M agh. g y o m b ^ r.
♦ A . dezlega o ghicitoare. ♦ Fig.
A intui, a întrezări. 2. (în superstiţii) G H IM E R L ÎE s.
A prezice viitorul. [V a r.: g îc i vb. G hiborţ f. v. g h im ir lie .
IV] — Com p. bg. g a d k a m . G H IM lE , ghimii,
G H IC ÎT s. n. Faptul de a ghici. O Expr. Pe ghicite = Ia noroc, s. f. (în v .) Corabie
la întîm plare. [F orm ă g ram aticală: (în expr.) ghicite] mică. [V a r.: g im ie G him bir
s. f.] — T c . g e m i.
G H IC IT O A R E , ghicitori, s. f. F orm ulă p rin care se enunţă, m eta­
foric, unele trăsături specifice ale unui lucru, astfel îneît să perm ită G H IM IR L ÎE , ghimirlii, -s. f. 1. Ferăstrău cu pînza îngustă.
identificarea acelui lu c ru ; cim ilitură. — D in g h ic i 4- suf. -(i)boare. 2. Casă m ică şi sărăcăcioasă ; cocioabă. [Var. : g h i m e r l i e s. f.]
G H IC IT O R , -O Â R E , ghicitori, -oare, s. m . şi f. Persoană care G H IM P Â R IŢ Ă , gkimpariţe, s. f. M ică plantă erbacee
se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului. — D in g h ic i -j- suf. -(i)to r . c u frunze foarte ascuţite şi cu flori verzi (Grypsis aculeata).
G H ID 1, ghiduri, s. n. C arte cuprinzînd inform aţii de călătorie, — D in g h im p e 4- suf. -ar-ipă.
hărţi, planuri, îndrum ări p en tru vizitarea muzeelor, a locurilor mai G H IM P Â T , -A , ghimpaţi, -te, adj. Prevăzut cu
frumoase etc. — F r. g u id e . ghim pi. Sîrm ă ghimpată ■ — sîrm ă p e care sînt fixate
GH ID *, ghizi, s. m. Călăuză (1 ). — F r. g u id e . alte bucăţi de sîrmă, scurte şi ascuţite. — D in g h im p e 4-
suf. -at.
G H ID A , ghidez, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce.
— F r. g u id e r. G H ÎM P E , ghimpi, s. m . I. 1. Ţ eapă care creşte pe
tu lpina sau pe ram urile unor p la n te ; spin. ❖ E xpr. A
G H ID A J, ghidaje, s. n. D ispozitiv mecanic care face să se depla­ avea (sau a sim ţi) un ghimpe la (sau in ) inim ă (sau in
seze o piesă mobilă în tr-o anum ită direcţie şi în tre anum ite limite. cuget) = a avea un necaz, o supărare ascunsă. A sta (sau
— Fr. g u id a g e . a şedea ca) pe ghim pi — a n u mai avea răbdare. A - i sta
G H ID A R E s. f. A cţiunea de a (se) ghida; călău zire; orientare. (cuiva) ca un ghimpe in ochi =■ a-i fi (cuiva) nesuferit,
a deştepta antipatia cuiva. 2. (L a pl.) Ţ e p ii ariciului. II.
G H ÎD I interj. (Fam .) Ia te u ită . ? ce m a i . . . I Ghidi, hoţ bătrîn 1. Scaiete. 2. Com pus : ghitnpe-pâdureţ ~ arbust totdeauna G hin (1)
(A L E C SA N D R I). — T c . g id i. Verde, cu ram urile term inate p rin tr-u n spin, cu flori mici,
G H ID O N , ghidoane, s. n. Bară de oţel verzi şi cu^l'ructe în form ă de boabe roşii ( Ruscus aculeatus) . — Comp.
curbată la capete şi fixată transversal pe alb. g jS m p .
furca unei biciclete sau unei motociclete, G H IM P O S . -O A S Ă , ghimpaşi,-oase, adj. 1. Cu g h im p i; ţepos,
servind la m enţinerea sau schim barea spinos. 2. Sarcastic, ironic. — D in g h im p e 4
direcţiei. — F r. g u id o n . suf. -os.
G H ID tJ Ş , -A, ghiduşi, -e, adj. (Adesea
substantivat) Care face ghiduşii, care trădează G H IN , ghinuri, s. n. 1. Unealtă de
o atitudine de ştren g ârie; mucalit. -— D in dogărie în form ă de daltă, cu tăiş sem i­
g h id i 4- suf. -uş. circular. 2. C uţit cu tăiş in form ă de
unghie, cu care se fac săpături în lem n.
G H ID U Ş A R , ghiduşari, s. m . (Rar) 3. Cazma îndoită pe am îndouă laturile.
O m ghiduş. — D in g h id u ş 4 suf. -ar.
G H ID U Ş lE , ghiduşii, s. f. Poznă, comi­ G H IN Ă R A R s. m. v. g e n e r a l.
cărie, glum ă. — D in g h id u ş + sui. -ie. G H IN D Â R , ghindari, s. m. (Reg.) Ste­
G hidon
G H IE R S s. n. v. v ie rs . jar. — D in g h in d ă -f suf. -ar.
G H IF T U t, nkifţmesc, vb. IV. T ranz. şi refl. A (se) îndopa cu G H ÎN D Ă , ghinde, s. f. 1. F ructul
mîncare, a (se) îm buiba. stejarului. 2. (L a jocul de cărţi) T reflă.
’— L at. g la n s , -n d is .
G H IF T U IT , -A, ghiftuiţi, -te, adj. în d o p at, îm buibat, sătul.
— V. gkiftui. G H ÎN D U R Ă , ghinduri, s. f. (Pop.)
G H IG H IL ÎC E s. f. v. g îg îlic e , G anglion ; glandă. — L at. g la n d u la . G hinde
G H IG IL ÎC , ghigilice, s. n. (în v .) Scufie de noapte. — T c . g e c e lik G H IN IO N , ghinioane, s. n. Întîm plare,
conjunctură nefavorabilă j nenoroc, neşansă. [ P r .: -ni-on] —* F r.
G H IG O R Ţ s . m . v. g h ib o rţ. g u ig n o n .
G H IG O S f, ghigosesc, vb. IV. T ran z : (Reg.) A îndesa, a îngrăm ădi. I G H IN IO N IS T , -A, ghinionişti, -ste, s. m . $i f., adj. (Persoană)
♦ A bat_* pe cineva. j care are ghinion ( P r .; -ni-o-) — D in g h in io n 4 -suf. -ist.
g h in T — 336 —
G H IN T , ghinturi, s. n. 1. Şanţ în form ă de spirală, săpat în
interiorul ţevii u nor arm e de foc, p e n tru a im prim a proiectilului
o mişcare de rotaţie. 2. C ui d e fier cu capătul iat şi proem inent.
— Pol. g w in t, ucr. g v in t (<germ.).
G H IN T U l, ghintuiesc, vb. IV.
T ran z . 1. A prevedea cu ghinturi
ţeava unei arm e de foc. 2. A fereca
cu ghinturi (2 ) u n buzdugan, o
ghioagă e tc .— D in g h in t.
G H IN T U IT . -Ă , ghintuiţi, -te,
adj. C u ghinturi. — V. ghiutui.
G H IN T U L fiT , ghintuleţe, s. n.
D im inutiv al lui ghint (2).
G H IN Ţ , ghinţuri, s. n. U nealtă
de cizm ărie cu ajutorul căreia se
lărgeşte încălţăm intea.
G H IN T IA N Ă s . f. V. g e n ţia n ă .
G H lN T U R Ă , ghinfure, s. f.
(Bot.) G enţiană. — D upă lat. lit.
ge n tia n a .
G H IO A G Ă , ghioage, s. f. 1. (Reg.) Bîtâ cu măciulie în v îrf;
măciucă, ciomag. 2. Capătul bom bat, de obicei g h in tu it, al unui
buzdugan. — L at. * c lo v a ( — clava).
G H IO B , ghioburi, s, n. (Reg.) Putină de brînză.
— Com p. m agh. d d b d n y .
G H IO B U L fiT . ghiobuleţe, s. n. (Reg.) D im inutiv
al lui ghiob.
G H lO C 1, ghioci, s. m . (Bot.) V ineţea. [ P r .: ghi-oc]
G H IO C *, ghiocuri, s. n. Scoica albă şi lucioasă a
unui melc de m are (C ypraea motieta). ♦ Scoică
întrebuinţată pen tru pretinse preziceri asupra viitorului
cuiva. Expr. A da cu ghiocul sau a câta (cuiva) în
ghioc = a ghici cu ajutorul ghiocului. [ P r .: ghi-oc]
— L at. * clo ca ( — cochiea).
G H IO C E A R , g h io cea ri, s. m . (Reg.) Vizitiu. [ P r .:
ghio-cear] — D in g h io c i + suf. -ar.
G H IO C fiL , ghiocei, s. m. M ică plantă erbacee cu
flori albe, cârc înfloreşte îndată du p ă topirea zăpezii (Galanthus
nivalis). [ P r.: ghi-o-] D in g h io c 1 + suf. -el.
G H IO C I, gkiociuri, s. n. (Reg.) C ăruţă care poate fi lungită.
— T c . gdC * m utare, em igrare •..
G H IO G Ă R , ghiogari, s. m . (Reg.) O m care
m înă vitele (cu ghioaga). [ P r .: ghio-] — D in g h io a g ă
+ suf. -ar.
G H IO JG H IO Â R E adv. v. g h io jg o re a .
G H IO JG O R E A adv. (T urcism înv.) V ăzînd
cu ochii; aievea. [ P r .: ghioj-. — V a r.: g h io jg h io â re
adv.] — T c . g d z g d re .
G H IO L , ghioluri, 3. n. L ac sau baltă m are (cu
nămol) pe ţărm ul M ării N egre sau în D elta D unării.
♦ Băltoacă. — T c . g o l.
G H IO L B Ă N Ă , ghiolbarte, s. f. (Reg.) N um e
dat unei femei frum oase căreia îi place să coche­
teze. [ P r .: ghiol-]
G H IO L D , ghiotduri, s. n. (Reg.) G hiont. — D in g h io n t + bold.
G H IO M O T O C s. n. v. g h e m o to c .
G H IO N D fiR , ghiondere, s. n. Prăjină care serveşte p e n tru a pu n e
în mişcare o am barcaţie mică, îm pingînd cu ea în fundul apelor p u ţin
a d în c i; prăjină cu care se mînă peştele sp re plasă. ( P r .: gfrion-] — T c .
g iln d e r, g o n d e r.
G H IO N O A IE , ghionoi, s. f. (O rnit.) Ciocănitoare. [ P r .: ghi-o-.
-— PI. ş i: ghionoaie. — V a r.: g h e o n o â ie , g h e u n o â ie s. f.) — Comp.
alb. g jo n « cucuvea ».
G H IO N 6 I, ghionoaie, s. n. T îrnăcop cu un
virf ascuţit şi cu celălalt în formă de ciocan. [ P r .:
ghi-o-]
G H IO N T , ghionţi, s. m . Lovitură dată cu
pum nul sau cu c o tu l; lovitură uşoară p rin care se
face sem n cuiva. [Pl. ş i : (n.) ghionturi]
G H IO N T I, ghiontesc, vb. IV . T ran z. şi refl.
A (se) îm b rîn c i; a(-şi) da ghionţi. — D in g h io n t.
G H IO N T lR E , ghiontiţi, s. f. A cţiunea de a
(se) ghionti şi rezultatul ei.
G H IO N T U IÂ L Ă , ghiontuieli, s. f. (R ar) Bătaie.
— D in g h io n tu l (*=* ghionti) -f suf. -ealâ.
G H IO R A ! vb. IV . v. c h io r ă i.
G H IO R A i A LĂ s. f. v. c h i t r ă i a l ă .
G H IO R Ă ÎT s. n . vs c h i o r i i t .
G H IO R D C M 3. n. (tn v .) N um ele u a u i joc
d e cărţi. — T c . g d r d u m .
G H IO R L A N , ghierlani, s. m . (Rog.) Ţ o p îrlan , bădăran. — D in
ghior& i.
G H IO R Ţ in te rj. C uvînt- care im ită su r.stu l p rodus de înghiţirea
cu zgomot a unei băuturi sau de intestinele goale. — O nom atopee
G H I2 D E L E
G H IO R Ţ Ă t, pers. 3 ghiorfăie, vb, IV. Intranz. AŢ chiorăi.
— D in g h io rţ.
G H lO Ş Ă , ghioşe, s. f. D altă subţire, folosită la gravarea pe pietre
litografice sau pe plăci metalice. [ P r .: ghi-o-] — F r. g u illo c h e .
G H lâ T U R Ă s. f. M ulţim e, cantitate m a re ; grăm adă. ❖ Loc.
adj. Cu ghiotura — în num ăr, în cantitate m a re .— T c . g o tilr tt « glo-
bal. In bloc ».
G H IO Z D A N , ghiozdane, s. n. 1. G eantă
(purtată în spate) folosită de şcolari pentru
a-şi ţine cărţile. ♦ Servietă. 2. (înv.) Portofel
m are p en tru bani sau a c te ; taşcă. [V ar.:
(înv., 2 ) g h iz d â n s. n.] — T c . c tiz d a n .
G H IO Z D A N Â Ş , ghiozdânaşe, s , n.
D im inutiv al lui ghiozdan.
G H IP C A N , ghipcani, s. m . (Reg.)
M îrţoagâ.
G H IP S , ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural G hiozdan
hidratat de calciu, cu num eroase folosiri în
industrie. ❖ E xpr. A pune în ghips — a imobiliza (un m em bru sau
o parte a corpului care p rezin tă o fractură) cu ajutorul un u i pansa­
m ent făcut din ghips. 2. O biect sau
ornam ent arhitectonic făcut din
ghips (1 ). [V a r.: g ip s s. n.]— Germ .
G ip s (lat. lit. g y p s u m <gr.).
G H ÎR C Ă s. f. Specie de grîu
bogat în gluten (T riticu n dur uni \
G H IR L A N D Ă , ghirlande, s. f.
îm pletitură de frunze sau de flori G hirlandă
în formă de la n ţ ; ornam ent avînd
această form ă. [Pl. ş i: ghir/ânzi. — V a r,: (înv.) g h ir l â n tă s, f.]— F r.
g u ir la n d e .
G H IR L Â N T Ă s. f. g h ir-
la n d ă .
G H IŞ E U , ghişee, s. n. F eres­
truică în uşa sau în peretele unui
birou, prin care publicul poate
G hioagă lua contact cu funcţionarii unei
instituţii. — D upă fr. g u ic h e t.
G H IT A R Ă s. f. v. c h ita r ă .
G H IŢ M A N , gfuţmani, s. m.
(Reg.) U n fel de plăcintă cu
brînză şi sm întînă. — D in G e th -
s e m a n i (num e propriu).
G H IŢ O M A N C Â , ghitoman- Ghişee
ce, s. f. (Reg.) Sarm a mare.
G H IT O S , -O A S Ă , ghiţoii, -oase, adj. (Reg.) Lăţos, miţos.
— D in v iţă (rostit palatalizat) + suf.
G H IU D fiN , ghiudenuri, s. n. C îrnat
uscat şi presat, făcut din carne dc oaie, de
capră sau de vacă. [ P r .: ghiu-] — T c.
g iid e n .
G H IU J, ghiujt, s. m. (R eg.; peior.)
Om bătrin, moşneag (neputincios).
— Com p. alb. g ju s h .
GH IU L,* ghiuluri, s. n. (T urcism
înv.) Scul. — T c . kiil.
G H IU L E A , ghiulele, s. f. Proiectil
folosit la tunurile de tip vechi.—T c . giille.
G H IU M U R L tT C s. m . (T urcism
înv.) G rănicer. ♦ R eprezentant al auto­ Gbizd
rităţii. — T c . g ttm r iik «vamă * + suf. -lîc.
G H IU N E Â , ghiunele, s. f. (Rar) D reptar. T c . g ttn y e .
G H IU R D Â N s . n . v . g h e r d a n .
G H IU R G H IU L lU , -IE , ghiurghiulU, adj. (Reg.) Roşu-deschis,
trandafiriu. — T c . g ttlgtili.
G H IV E C I1, ghivece, s. n. Vas de păm înt £n
care se plantează flori. [Pl. ş i : ghiveciuri] — T c.
g iiv e ţ.
G H IV fiC I*, ghivece, s. n. M încare făcută din
felurite zarzavaturi, cu sau fără carne. + Fig.
(Peior.) Com poziţie literară, muzicală etc. eterogenă
şi fără valoare. [Pl. ş i : ghiveciuri] — T c . g iiv e ţ.
G H IV E N T , ghiventuri, s. n. Filet (1).
— G erm . G e w in d e .
G H IZ D , ghizduri, s. n. îm prejm uire care
formează îngrăditura unei flntîni de la păm înt în
sus. ♦ Perete făcut din bîm e, piatră etc., cu
care se căptuşeşte o fîntînă pe dinăuntru.
— Slav (comp. v. sl. g y z d a « p o d o a b ă »).
G H IZ D Ă N s. n . v. g h io z d a n .
G H lZ D A V , -A, ghizdavi, -e, adj. (în v .) F ru ­ G hizdei
mos ; graţios, plăcut. — Slav (v. sl. g y z d a v u ).
G H IZ D â l, ghizdei, 8. m . Plantă de n u tre ţ cu florile -galbene,
asem ănătoare cu trifoiul (Lotus comiculatus).
G H IZ D S L E s. f. pl. G hizdurile fîn tîn ii. - - D in g h iz d ţ suf. -ei
(pl. -ele).
GHIZDU1 — 337 - GÎDE

G H IZ D U I, glnzduiesc, vb. IV. T ran z . A p u n e ghizduri la o fîntînă. G lN G IR L lE , gingirlii, adj. f. ( în expr.) Cafea gingirlie — cafea
— D in g h iz d . turcească cu caimac. — T c . z i n c ir li « c u lan ţ» .
G IB O N , giboni, s. m . M aim uţa antropoidă care trăieşte în păd u ­ G IN G IV Â L , -A , gingivali, -e, adj. Care ţine de gingie, privitor
rile indo-m alaieze (H ylobates). — F r. g ib b o n . la gingie. — F r. g in g iv a l.
G IG 1, giguri, s. n. Va! m are de pînză. — M agh. v£g. G IN G IV fT Ă , gingivite, s. f. Boală care constă în inflam aţia g in ­
G IG a, giguri, s. n. A m barcaţie de sport cu scăunaşe mobile, giilor. — F r. g in g iv ite .
pe care şed cei ce manevrează vîslele. G ÎN T Ă , ginţi, s. f. G ru p de oameni care provin d in tr-u n străm oş
— F r. g ig u e « e n g l.). com un, form înd unitatea de producţie fundam entală a societăţii prim i­
G IG A N T , giganţi, s. m. Uriaş. tive. ♦ (Livresc) N e a m ; origine. ❖ (Ju r.) Dreptul ginţilor — d rep tu l
♦ C onstrucţie uriaşă. ♦ Fig. Persoană internaţional. — L at. lit. g e n s, -n tis.
care se rem arcă p rin calităţi excep­ G IO Â R S Ă , gioarse, s. f. (Fam .) H aină u z a tă .— Com p. ucr.,
ţionale. — L at. lit. g ig a s, -a n tis . bg. c e r e s lo .
G IG A N T IC , -A , gigantici, -e, adj. G IO L , gioale, s. n. (L a jocul de arşice) C antitatea de arşice pe
D e proporţii u riaşe; enorm , colosal. care trebuie să o pună la u n joc fiecare jucător. ❖ Expr. A face (sau
— D in g ig a n t + suf. -ic. a da) pui de giol = a cîştiga toate arşicele ; fig. a fura. — T c . g ol.
G IG A N T IS M s. n. Boala care G IO L A R , giolari, s. m . Ju că to r de arşice. — D in g io l + suf. -ar.
constă în creşterea excesivă a în tre ­ G IO N A T , gionate, s. n. (F am ., peior.) Picior. — Com p. magh.
gului corp. — F r. g ig a n tis m e . e s o n t « os ».
G lG E A adj. invar. (Fam ., în lim ­ G IP S s. n. v. g h ip s .
bajul copiilor) Frum os, d ră g u ţ.— T c. G IR , giruri, s. n. Sem nătură pusă pe dosul unei cam bii, p rin care
cic»- G ibon sem natarul îşi ia răspunderea achitării ei sau p rin care proprietarul
G IM lE s . f. v. g h im ie . cambiei transm ite altuia proprietatea ei. — It. g iro .
G IM N A S T , gimnaşti, s. rn. Sportiv specializat în gimnastică. G IR A 1 vb. I , v. g e ra .
— Fr. g y m n a s te (<gr.). G IRA*, girez, vb. I. T ran z. A-şî da girul, a garanta p rin tr-u n gir
G IM N A S T IC , -A , gimnastici, -e, adj. Care ţine de gimnastică, o cambie. — It. g ir a r e .
privitor la gimnastică. ❖ Pas gimnastic G IR A F Ă , girafe, s. f. M am ifer erbi-
mers controlat, care se execută vor cu gîtul şi cu picioarele de dinainte
după anum ite re g u li.— F r. g y m - foarte lungi, care trăieşte în Africa
n a s tiq u e . (G iraffa camelopardalis) . — F r. g ira fe .
G IM N A S T IC Ă s. f. T ehnica G IR A N T 1 s . m . v. g e r a n t.
şi practica exerciţiilor fizice care G IR A N T 3, giranţi, s. m . Persoană
contribuie la dezvoltarea armonioasă care girează o cam bie. — It. g ir a n te .
a corpului om enesc; sp o rtu l corespun­
G IR A V lO N , gir avioane, s. n. E li­
zător. — F r. g y m n a s tiq u e . copter autogir. — F r . g ira v io n .
G IM N A Z IA L , -A, gimnaziali, -e, Gig G IR E Ă D Ă , girezi, s. f. (Reg.) Şiră
adi. (în trecut) Care ţine de gimnaziu, (de grîu, de paie etc.).
privitor la gimnaziu. [P r.: z i- a l] — D in g im n a z iu (după it. ginnasiale).
G IR O S C O P , giroscoape, s. n. C orp
G IM N A Z lfiR , gim nazieri, s. m. (Rar, în trecut Q ifhnazist. [Pr. : solid care are o axă de sim etrie şi care e
-zi-er] — D in g im n a z iu -i- suf. -ar. sprijinit astfel îneît să se poată roti în
G IM N A Z ÎS T , -A , gimnazişti, ju rul ei. — Fr. g y ro s c o p e (<gr.).
G ira fă
•ste, s. m . şi f. (în trecut) Elev(ă) G IR O S C O P IC , -Ă, giroscopici, -e,
de gimnaziu. — D in g im n a z iu -h adj. Privitor la giroscop. ❖ Compas giroscopic = aparat instalat pe
suf. -ist. bordul navelor şi care indică direcţia nordului geografic. — Fr.
G IM N Â Z IU , gimnazii, s. n. (în g y ro s c o p iq u e (<gr.).
trecut) Şcoală cu p a tru clase, ech i­ G IU B E A , giubele, s. f. (în v .) Haină
valente cursului inferior de liceu. largă p urtată de boieri. ♦ (Şi azi) H aină
— Fr. g y m n a s e (lat. lit. g y m - largă şi lungă pu rtată de preoţi şi, în
n a s iu m ). unele locuri, de ţărani. — T c . c u p p e .
G IM N O S P E R M Ă , gimnosperme, GIUBELLTŢĂ, giubeluţe, s. f. D im i­
3. f. (La pl.) D iviziune a clasei fane- nutiv al lui giubea.
rogamelor, cuprinzînd plantele ale G im nastică G IU G IU L E A L Ă , giugiuleli, s. f.
căror sem inţe se dezvoltă pe o M îngîiere, dezm ierdare. — D in g iu g iu li
carpelă deschisă ; (şi la se.) plantă care face parte din această diviziune. -h suf. -eală.
— F r. g y m n o s p e r m e s (<gr.).
G IU G IU L I, giugiulesc, vb. IV. T ranz.
G IN , ginuri, s. n. B ăutură alcoolică obţinută p rin distilarea m ustului şi refl. A (se) dezm ierda, a (se) mîngîid,
ferm entat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. — F r. g in . a (se) drăgosti. [V a r.: g u g iu li vb. IV]
G IN E C E U s. n. 1. Pistilul unei flori. 2. A partam ent rezervat G IU L G I s. n. v. g iu lg iu .
femeilor în casele antice greceşti. ♦ Loc rezervat fem eilor în vechile
biserici creştine. — F r. g y n e c ^ e (lat. lit. g y n a e c e u m ). G ltJ L G IU , giulgiuri, s. n. Pînză C om pas giroscopic
subţire şi fină care se aşterne peste
G IN E C O L O G , ginecologi, s. m . M edic specializat în ginecologie. ceva. ♦ Pînză cu care se acoperă m ortul. [ P r .: giul-giu. — Var :
— Fr. g y n 6 c o lo g u e (<gr.). g iu lg i s. n.] — M agh. gy o lcs.
G IN E C O L O G IC , -A, ginecologici, -e, adj. Care ţine de ginecologie, G IU M B U Ş , giumbuşuri, s. n. G ium buşluc. — T c . c u m b iiş .
privitor la ginecologie. — F r. g y n £ c o Io g iq u e (<gr.).
G IU M B U Ş L tJC , giumbuşlucuri, s. n. Caraghioslîc, ghiduşie ;
G IN E C O L O G IE s. f. R am ură a ştiinţelor medicale care se ocupă glum ă de prost gust. — T c. c u m b u ş lu .
cu bolile organelor genitale ale femeii. — F r. g y n g c o lo g ie (<gr.).
G ÎN E R E , gineri, s. m . 1. Soţul unei femei, considerat în raport G IU R G IN Ă s. f. (în v .) U n fel de horă turcească
cu părinţii ei. 2. (Pop.) M ire. — Lat. g e n e r , -e ri. (cu figuri şi gesturi caraghioase). <► E xpr. A juca
(pe cineva) giurgina = a înşela, a amăgi (pe cineva).
G IN E R Î, gineresc, vb. IV. T ran z. (Rar) A-i da cuiva pe fiica sa — T c . c u r c in a .
drept soţie, a lua pe cineva de ginere. — D in g in e re .
G IU R G IU V E Ă s. f. v. c e r c e v e a .
G IN E R lC Ă s. m . (Fam .) D im inutiv al Iui ginere.
G 1N ER ÎE s. f. C alitatea de ginere. — D in g in e re + suf. -ie. G IU R U Î, giuruiesc, vb. IV . T ran z. (Rar) A
face să se învîrtească; a învîrteji, a învolbura. — D in
G tN G A Ş , -A , gingaşi, -e, adj. 1. Plăpînd, fira v , delicat, fin. g lu r ( - j u r ) .
♦ Plin de delicateţe sufletească; sensibil. 2. M ofturos dificil la m în-
care. ♦ (D espre plante) Care n u rezistă la frig sau la căldură exce­ G IU V A E R , giuvaere, s. n. Bijuterie. [Pl. ş i :
sivă. 3. (D espre lucruri) G reu de fă c u t; anevoios, dificil. [Acc. şi : giuvaeruri. —r V a r.: ju v a £ r s. n.] — T c . c e v a h ir
gingaş] — M agh. dial. dsingâs* (pl. lui cevtier).
G IN G Ă ŞfiL , -E A , -1 CĂ, gingaşei, -ele, adj. D im inutiv al lui G IU V A ER G ER lE s . f. 1. A rta giuvaergiului, lu ­
gingaş (1). crare făcută de giuvaergiu. 2. A telierul sau prăvălia
giuvaergiului. — D in g iu v a e r g iu + suf. -arie. Giubea
G IN G Ă ŞIE , gingăşii, s. f. Frăgezime, graţie, delicateţe. ♦ Sim ţire
gingaşă; blîndeţe, duioşie. — D in g in g a ş + suf. -ie. G IU V A E R G IU , giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var. : ţu v a e r g iu s. m.
G ÎN G E N Ă s. f. v. g in g ie . — T c . c e v a h ir c i.
G IN G ÎE , gingii, s. f. Ţ esu t care rnveleşte rădăcinile dinţilor şi ale G IU V A E R IC A L E s. f. pl. B iju te rii.—-N gr. ts o v a e rik a .
măselelor. [V a r.: (înv. şi reg.) g in g e n ă , g in g in ă a. f.] — L a t. g in g iv a . G ÎC t vb. IV. v. g h ic i.
G ÎN G IN Ă s . f. v. g in g ie . G ÎD E , g izi, 9. m . Călău.
G ÎD IL A — 338 — G ÎS C A N

G ÎD IL Â , gtdil, vb. I. T ran z. 1. A atinge uşor (cu vîrful degetelor) G lN D Î, gîndesc, vb. IV. 1. In tran z . A-şi form a o idee despre un
a n u m ite părţi ale corpului cuiva, provocînd o senzaţie particulară, de lucru, a pătrunde cu g în d u l; a cugeta. ♦ A concepe. 2. Refl. şi intranz.
obicei însoţită de rîs. ♦ Refl. A ii sensibil la asem enea atingeri. 2. Fig. A A reflecta, a m e d ita ; a c h ib z u i; a judeca. ❖ E xpr. A da (cuiva) de
excita în m od plăcut. [V a r.: g îd ili vb. IV} — Bg. g ă d e l m i je « mă gîndit — a pune (pe cineva) pe gînduri. 4 A se îngriji, a-i păsa de ceva
gîdilă * (comp. şi alb. g u d u ltis ). sau de cineva. 3. T ran z. A-i trece cuiva prin m inte c ă . . . 4. Tranz.
G ÎD IL Â R E , gidilări. s. f. Acţiunea de a (se) gîdila. şi refl. A lua în considerare (că. . .) . a-şi da seama (că. . .). 5. T ranz. şi
in tranz. A crede, a socoti (că. . . ) . 6. Refl. A intenţiona s ă . ♦ T ranz.
G ID IL Ă TC JR Ă , gidilături, s. f. Senzaţie provocată p rin gîdilare. (Reg.) A dori. N u ţi-am gîndit rău (T E O D O R E S C U ). — D in g în d .
[V âr.: g îd illt u r ă s. f.] — D in g îd ila + suf. -(ă )tu r ă . j
G ÎN D ÎR E , gîndiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc,
G lD IL f vb. IV. v. g îd ila . care reflectă activ realitatea obiectivă în reprezentări, noţiuni, judecăţi.
G ÎD IL tC I s. n . (Fam ., în expr.) A avea gtdilici la limbă = a vorbi ♦ (Rar) Concepţie. 2. M editare, reflex ie; visare, re v e rie ; imaginaţie.
prea m ult. — D in g îd ili + suf. ~tci. 3. Idee, gînd. Gîndirilor aripi le pui (E M IN E S C U ). — V. gîndi.
G ÎD IL I C I 6 S, -O A S Ă , gîdilicioşi, -oase, adj. Care se gîdilă uşor. G ÎN D tT 1 s. n. (R ar) F aptul de a gîndi. O Expr. Pe gîndite —
— D in g îd ili + suf. -ic-ios. d upă o îndelungată cugetare. [Form ă g ram aticală: (în expr.) gîndite]
G ÎD IL IT O R , -O A R E t gîdilitori, -oare, adj. (Rar) Care gîdilă. — D in G ÎN D lT *, -A , gîndiţi, -te, adj. P ătruns cu m in te a ; chibzuit,
g îd ili + suf. -( i)to r . — V. gîndi.
G ID IL IT C R Ă 8. f. V. g îd ilă tu ră. G ÎN D IT O R , -O A R E , gînditori, -oare, adj., s. m . şi f. 1. Adj.
D us pe g în d u ri; îngîndurat, absorbit, preocupat. 2. S. m . şi f. Persoană
G ÎF Ît, g ifîi, vb. IV. Intranz. A respira des şi greu. ♦ Fig. (D espre care reflectează asupra problem elor vieţii (strâduindu-se să descopere
locomotive, maşini etc.) A pufăi. — O nomatopee. legile naturii şi ale societăţii). — D in g îndi + suf. -(i)to r .
G ÎF ÎlA L Ă , gîfiieli, s. f. G îfîit. — D in g îfîi + suf. -eală. ' G ÎN G Â N IE , gîngănii, 8. f. N um e generic d at insectelor mici.
G ÎF ÎlT s. n. F ap tu l de a g îfîi; răsuflare grea şi sacadată. — Slav (v. sl. g o n g a n ije ).
G ÎF ÎIT O R , -O Â R E , gîfîitori, -oare, adj. (D espre respiraţie, voce G iN G A V , -A , gîngavi, -e, adj. Care vorbeşte greu şi îm piedicat,
etc.) C u g îfîieli.— D in g if îi + suf. -(i)to r . repetînd silabele. — Slav (v. sl. gongnavu).
G ÎG ÎI, pers. 3 gfgîie, vb. IV. In tran z. (D espre gîşte sau raţe) A G ÎN G Ă V E A lA , gîngăveli, s. f. F aptul de a g ingăvi.— Din
em ite strigăte caracteristice speciei. — O nom atopee.
gîngăvi + suf. -eală.
g î g U r e , gîgîiri, s. n. A cţiunea de a gîgîi şi rezultatul ei. G ÎN G Ă V Î, gîngăvesc, vb. IV. Intranz. A vorbi ca u n gîngav. ♦
G ÎG ÎlT s. n. F ap tu l de a gîgîi; s trig ă t caracteristic scos de gîşte Ţ ranz. şi intranz. A exprim a cu greutate c ev a ; a îngăima. — Din
(şi de raţe). gîngav.
G ÎG ÎI T O rA , gigîituri, s. f. G îgîit. — D in g îg îi -f suf. -(i)tu r ă . G ÎN G Ă V lE , gîngăvii, s. f. D efectul om ului gîngav. — D in g în g a v
G ÎG ÎL lC E , gîgilici, s. f. O biect sau fiinţă de proporţii reduse. -I- suf. -ie.
[V a r.: g h ig h ilic e s. f.] G ÎN G Ă V lT , -A , gîngăvi ţi, -te, adj. (Rar) G îngav. — V . gîngăvi.
G ÎL interj. (Repetat) C uvînt care im ită sunetul produs de lichide G ÎN G U R Î, gîttguresc, vb. IV . Intranz. 1. (D espre copiii mici) A
cînd curg d in tr-u n vas (cu gîtul strîm t) sau cînd alunecă pe gît. scoate sunete abia articulate. 2. (D espre porum bei şi tu rturele ; la pers. 3)
— Onom atopee. A scoate sunete caracteristice speciei. [V ar.: (2 ) g u g u n i, g u n g u ri
G ÎL C Ă , gîlci, s. f. 1. (Pop.) Inflam are a ganglionilor de la gît. ❖ vb. IVJ — O nomatopee.
Expr. A trage de gîlci = a face masaj la ganglionii inflam aţi. 2. Fig. G ÎN G U R lR E , gînguriri, s. f. F aptul de a gînguri.
N od la firele textile toarse. G ÎN G U R ÎT s. n. G în g u rire ; sunete caracteristice scoase de copiii
G ÎL C E Â V Ă , gîlcevi, s. f. D iscuţie ap rin să; ceartă, neînţelegere. m ici sau de porum bei şi turturele.
— Bg. g ă lf a v a . — V. gînguri.
G lL C E V l, gîlcevesc, vb. IV . Refl. A se certa, a se ciorovăi. — D in G lN J, gînjuri, s. n. (Reg.) îm ­
g ilc e a v ă . pletitură făcută din nuiele sau din
G ÎL C E V ÎR E , gilceviri, s. f. (în v .) A cţiunea de a se gilcevi şi rezul­ scoarţă de tei, întrebuinţată în loc de
tatul e i ; gilceavă, ceartă. funie. [Pl. ş i : (m.) gînjt] — Com p.
G ÎL C E V IT O R , -O Â R E , gilcevitort, .-oare, adj. C ăruia îi place bg. găz.
gîlceava; certăreţ. — D in g ilc e v i + suf. -(i)to r . G ÎN S A C , gînsaci, s. m . (Reg.)
G îscan. —Bg. g ă sa k .
G ÎL C E V O S , -O Â S Ă ,gtlcevoşi, -oase, adj. (în v .) G îlcevitor. — D in G îrbaci
g ilc e a v ă + suf. -os. G ÎR A interj. (Substantivat, în
expr.) Gîra-mtra — sîcîialâ; ceartă.
G ÎL G ÎI, gîlgîi, vb. IV. 1. Intranz. (D espre lic h id e ; la pers. 3) A
se scurge cu zgomot p rin tr-o d esch izătu ră; a curge provocînd zgomote G ÎR B Â C I, gîrbaci 8. n. Bici (făcut din curele sau d in vînă
p rin izbirea de obstacole. 2. T ran z. (Reg.) A so rb i o b ău tu ră cu de bou). ■ — T c . k i r b a ţ -(comp. şi bg. g ărba£).
înghiţituri m ari (şi cu zgomot). — Onom atopee. G ÎR B A C £L » gîrbăcele, s. n. (Rar) D im inutiv al lui gîrbaci,
G ÎL G IiA L Ă , gîlgîieli, s. f. G îlgîire. — D in g îlg îi + suf. -eală. G ÎR B ÎŢ Ă , gîrbiţe, s. f. I . (R ar, la
G ÎL G ÎlR E , gîlgîiri, s. f. A cţiunea de a gîlgîi şi rezultatul ei; animale) G reabăn ; (Ia oameni) ceafă. ❖
zgomot caracteristic produs de u n lichid care se scurge p rin tr-o deschi­ Expr. A m uia'(cuiva) gîrbiţa = a înfrînge
zătură sau care se izbeşte de u n obstacol. (cuiva) trufia. 2. Plantă erbacee cu tulpina
acoperită de solzi şi cu flori m ari, violete
G ÎL G Î1T s. n. Gîlgîire. — V. gîlgîi. (Limodorum abortivum) . — Bg. g ărb ica,
G lL G ÎIT O R , -O Â R E , gUgîitori, -oare, adj. Care gîlgîie. — Din sb. g rb ica.
g îlg îi + suf. -(i)to r . G ÎR B O V , -A , gîrbovi, -e, adj. Adus
G Î L G Î I T C r A , g îlgîituri, 8. f. G îlgîire.— D in g îlg îi -|-su f.- ( i) tu r ă . de spate, încovoiat (de bătrîneţe). — Bg.
G ÎL M Ă , gîlme, 8. f. 1. D îrnb, movilă. 2. U m flătură, gîlcă. — Slav g ărb av .
(v. sl. c h lu m u ) . G ÎR B O V f, gîrbovesc, vb. IV . Refl.
G ÎN D , ginduri, s. n. 1. R ezultatul procesului de g în d ire ; idee, A deveni gîrbov (de bătrîneţe).— D in
cuget. ❖ E xpr. A - l frăm inta (sau a-l apăsa etc. pe cineva) gîndul = a-l g îrb o v .
preocupa, a-l obseda (pe cineva) o idee. A -şi lua (sau a-şi m uta) gîndul = G ÎR B O V lT , -A, gîrboviţi, -te, adj. Gîrbov. — V. gîrbovi,
a înlătura orice speranţă-. A zbura (sau a fu g i etc.) ca gîndul — a fugi G ÎR L A t gîrle, 8. f. M ică apă curgătoare; ramificaţie, braţ (nesta­
extrem de repede. 2. Reflexie, m editare. <► Expr- Pe ginduri sau du s' tornic) al unei ape mai m a ri; (înv.) rîu, fluviu. ❖ Expr. A se duce pe
pe ginduri — cu m intea în altă p arte ; d istrat. A sta pe (sau la ) ginduri — a gîrlă = a se pierde, a se risipi. A da
chibzui m u lt; a şovăi. A pune (pe cineva) pe ginduri = a îngrijora (pe pe gîrlă = a arunca, a risipi. ♦ (A d­
cineva). A -şi face (sau a intra la ) ginduri = a se îngrijora. A - i sta cuiva verbial) D in belşug. — Bg. g â rlo .
gîndul la ceva = a fi preocupat de ceva. 3. în ch ip u ire, fantezie. 4. Loc
considerat ca sediu al c u g etării; m inte. ❖ E xpr. N ici cu gîndul n-am G ÎR L ÎC I, gîrlice, s. n. 1. în c ă ­
gindit — nici n u m -am aşteptat ia asta. C înd cu gîndul n -ai gîndi = pere strim tă care formează intrarea
cînd nici n u te aştepţi. A - i da (sau a -i trece) cuiva prin (sau in ) în tr-o pivniţă. 2. (Rar) G îtu l unei
gînd = a-i veni cuiva brusc o idee. 5. In ten ţie, plan. ❖ E xpr. A -şi sticle. — Sb. g rîi£ .
pune in g înd = a lua hotărîrea să. . . A pune (cuiva) g în d râu — a avea G Î R L l Ţ Ă 1, gtrliţe, s. f. .Dimi­
intenţii rele faţă de cineva. A - l bate (sau a-l paşte) gîndul — a fi nutiv al lui gîrlă.
preocupat s ă . v. 6. Convingere. S e culcă pe pragul uşei cu gînd că G ÎR L IŢ Ă *, gîrliţe, s. f. Specie
n-o să poată nimeni intra (IS P IR E S C U ). 7. Voie, dorinţă, plac. de gîscă sălbatică (Anser albifrons).
Im plini-voi al tău gînd (A L E C S A N D R I). — M agh. g o n d .
G ÎR N E A T A s. f. v. g îr n i ţă .
G lN D Â C , gindaci, s. m . 1. N um e generic dat insectelor din ordinul
coleopterelor. ❖ C o m p u se : gindac-de-casă (sau -de-bucătărie sau G ÎR N E Ţ , gîrneţi, s. m . (Reg.)
-negru) — ş v a b ; gindac-de-jrasin = c an tarid ă ; gîndac-de-m ai — Bucată de lem n ; p a r (gros). — D in G îrliţă
cărăbuş; gîndac-de-Colorado — insectă dăunătoare cartofilor (Leptinâtar- g îr n iţă .
ta decendineata). 2. (D e obicei d e te rm in a t p rin « d e m ătase») Vierme- G ÎR N IŢ Ă , gim ite, s. f. V arietate de stejar (Quercus conferta),
de-m ătase. — C om p. sb. g u n d e lj. JV ar.: g îrn e â ţă s. f.J — B g., sb. g ran ica.
G 1 N D A c £ L , gindăcei, s. m . D im in u tiv al lui gîndac (1 ). G ÎS C A N , £&eam, s. m . B ărbătuşul,gîştei. — D in g îs c ă -f suf. -an.
G IS C A R - 339 —
G ÎS C A R , gîscari, s. m . Bărbat sau băiat care păzeşte gîştele. — Din
g lsc ă 4- suf. -ar.
G ÎS C Â R IŢ Ă , gîscariţe, s. f. N um ele a două plante care au tu l­
pina şi frunzele acoperite cu peri şi flori mici,
albe (Arabis alpina şi hirsuta). — D in g îs c ă 4
suf. -ariţă.
G ÎS C Ă , gîşte, s. f. Pa6âre domestică mai
mare decît raţa, crescută pentru carnea, u n tu ra şi
fulgii ei ( Anser anser) . ❖ Giscă sălbatică = specie
de gîscă vînatâ pen tru carne ( Anser segetum). ■O-
Expr. A strica orzul pe gîşte = a dărui u n lucru
bun cuiva care n u ştie să-l preţuiască, ❖ Com pus :
laba- (sau talpa- )gîştei = a ) încreţiturile de la
coada ochiului, la persoanele în vîrstă ; b ) scris
n e în g rijit; c ) mică plantă erbacee cu flori roşii-
purpurii (Geranium dissectum). ♦ (Fam .) E pitet
depreciativ dat unei femei credule sau proaste.
— Bg. g ăsk a.
G ÎS C Ă R ÎŢ Ă , gîscariţe, s. f. Fem eie sau fată G îscariţă
care păzeşte gîştele. — D in g îs c a r 4- suf. -iţă.
G ÎS C O l, gîscoi, s. m. (Rar) Gîscan. — D in g îs c ă -l- suf. -oi.
G ÎS C U L lŢ Ă , gisculife, s. f. D im inutiv al lui gîscă.
G ÎT , gîturi, s. n. 1. Partea corpului care uneşte capul cu trunchiul.
❖ Expr. A se arunca de gîtul cuiva — a
îm brăţişa pe cineva ; fig. a copleşi pe cineva cu
manifestări de dragoste. A -şi rupe (sau a-şi
frînge) gîtul = a se n enoroci; a m u ri; fig . a-şi
pierde situaţia. A strînge de g ît (pe cineva) = a
sugrum a, a ucide. A lua (sau a inhăţa)
de gît (pe cineva) = a înşfăca (pe cineva). A -şi
pune gîtul (pentru ceva) = a garanta c ă . . .
(Fam.) A face gît = a avea p re te n ţii; a face
gălăgie, scandal. 2. Interiorul gîtului (1). ❖
Expr. A da (o băutură) pe gît = a bea repede.
A f i sătul pînă în gît = a fi dezgustat. A - i sta
(sau a i se opri) în g ît — a nu putea în g h iţi;
fig. a n u se putea împăca cu ceva sau cu
cineva. ♦ C antitatea de băutură cîtă se poate
înghiţi dintr-o dată. 3. Parte a u nor obiecte
care prezintă asemănare cu g îtu l (1 ). Gîtul Gîscă
sticlei. G îtul viorii. <> Gîtul puştii — partea
superioară a patului de puşcă (de care se apucă arina). Prunc cu gît = soi
de prune alungite la unul din capete.— Slav (v. sl. g lu tu « înghiţitură »).
G ÎT Â R , gîtare, s. n. C ureaua
lată a ham ului, care se trece peste
greabănul calului. — D in g ît -j- suf.
-ar.
G ÎT IŞ O R , gîtişoare, s. n. D im i­
nutiv al lui gît.
G ÎT IŢ Ă , gîtiţe, s. f. (Reg.)
Gîtlej. — D in g ît 4- suf. -iţă.
G ÎT L Ă N , gîtlane, s. n. (Reg.)
G ît. — D in g ilta n (în v .; < g îlt < v. sl.
g lu tu ) 4- suf. -an.
G ÎT L A N Ă , gîtlane, adj. f. (In
expr.) Prune gîtlane (şi substantivat) =
varietate de pru n e alungite la unul
din capete. — D in g îtla n .
G ÎT L E J, gîtlejuri, s. n. Partea
interioară a gîtului (1 ), cuprinzînd
faringele cu esofagul şi laringele cu
traheea. — D in g îlte j (înv., < gîlt < v. sl. g lu tu ) +- suf. -ej
G ÎT O S , -O A S Ă , gîtoşi, -oase, adj. (Rar) Cu gîtul lung. — Din
g ît -f- suf. -os.
G lT U Î, gîtu i, vb. IV. T ran z. A strînge
de g ît; a sugrum a. — D in g ît.
G ÎT U ÎR E , gîtuiri, s. f. A cţiunea de
a gîtui şi rezultatul e i ; sugrum are.
G ÎT U tT , -Ă, gîtuiţi, -te, adj. S u g ru ­
mat ; om orît p rin sugrum are. — V. gîtui.
G I T U I T O r A , gîtuituri, s. f. Faptul
de a prezenta o în g u sta re ; (concr.) partea
îngustă a unui lucru. — D in g îtu i 4- suf.
(i)tu ră .
G ÎŢ Ă , gîţe, s. f. (Reg.) Cosiţă. ♦
Panglică sau şiret care se îm pleteşte la capă­
tul cosiţelor.
G ÎŢ IŞ O Ă R Ă , gîţişoare, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui gîţă.
G ÎZ Ă , gîze, s. f. N um e generic d at insectelor mici zburătoare.
— Com p. pol. g ie z .
G ÎZ U L ÎE , gîzulii, s. f. G îzuliţă. — D in g îz ă f suf. -ul-ie.
G ÎZ U L ÎŢ Ă , gizuliţe, s. f. D im inutiv al lui gîză.
G L A B R U , -A , glabri, - e, adj. (B o t.; despre organe vegetale)
Lipsit de perişori pe suprafaţă. — F r . g ia b re .
G L A C IA L , -Ă , glaciali, -e, adj. (Livresc) D e gheaţă, rece ca
gheaţa. ( P r .: -ci-al]— F r. g la c ia l (lat. lit. g la c ia lis).
GLAUCOM
G L A C IA R A , glaciare, adj. f. (În expr.) Perioadă gfaciară = peri­
oadă a erei cuaternare (sau a unei ere mai vechi), în care gheţarii
ocupau regiuni foarte întinse pe pâm înt. [ P r .: -ci-ar] — D upă fr.
g la c ia ir e .
G L A C lA Ţ IE s. f. Perioadă glaciară. [ P r .:
-ci-a-] — F r. g la c ia tio n .
G L A C IO L O G ÎE s. f. Ştiinţă care se ocupă
cu studiul gheţarilor. [ P r .: -ci-o-] — Fr. g la c i-
o logie.
G L A D IA T O R , gladiatori, s. m. (în Roma
antică) Bărbat care se lupta în arenă cu alt
luptător sau cu fiare sălbatice. [ P r .: di-a-]
— F r. g la d ia te u r (lat. lit. g la d ia to r , -oris).
G L A D lO L Ă , gladiole, s. f. Plantă erbacee
ornam entală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în
form ă de sabie şi cu flori mari, de diferite culori
(Gladiolus gandavensis ). [ P r .: -di-o-] — Lat. lit.
g la d io lu s .
G L A D IŞ , gladişi, s. m. (Bot.) Glâdici.
— D upă lat. lit. g le d its c h ia [triacanthos], G ladiator
G L A F, glafuri, s. n. Săpătură făcută cu
dalta în lungul sau îm prejurul unei coloane. — llg. g lab .
G L A G O L E s. f. v, g la g o re .
G L A G O L IT IC , -Ă , glagolitice, adj. n. şi f. ( î n expr.) Alfabet
glagolitic sau scriere glagolitică — alfabet întocm it după m odelul literelor
mici greceşti şi folosit în unele scrieri slave bisericeşti.
Literă glagolitică = literă care aparţine alfabetului
glagolitic. — Fr. g ia g o litiq u e .
G L A G O R E s. f. invar. (Reg.) M inte, ^pricepere.
[V a r.: g ia g o le s. f.] — Slav (v. sl. g la g o lu , num ele
chirilic a] literei «g»).
G L Â JĂ , glăji, s. f. (Reg.) Sticlă. — G erm . G las.
G L Â M N IC Â , glamnice, s. f. Şervet răsucit în formă
de colac, pe care-1 p u n femeile pe creştet cînd duc pe
cap greutăţi. — Bg. g la v n lk .
G L A N D Ă , glande, s. f. O rgan de origine epitelială,
care produce o secreţie. ;— Fr. g la n d e .
G L A N D U L A R , -Ă, glandulari, -e, adj. Care ţine
de glande, care are aspectul sau constituţia unei glande.
— D upă fr. g la n d u la ire .
G L A N D tJL Ă , glandule, s. f. G landă mică. — Fr.
g la n d u le (lat. lit. g la n d u la ). G ladiolă
G L A N D U L O S , -O Â S Ă , glanduloşi, -oase, adj. în
form a sau de n atura g lan d elo r; cu glande. — D upă fr. g la n d u le u x .
G L A N Ţ s. n. L u stru l pieilor lustruite. ♦ (înv.) Piele cu faţa
lucioasă acoperită cu u n stra t de lac. — G erm . G la n z .
G L A S, glasuri, s. n. 1. Ansam blul sunetelor emise de o m ; facul­
tatea de a emite sunete ; voce. ❖ Loc. adv. în tr-u n glas — (toţi) d e o d a tă ;
în unanim itate. 0- E xpr. A da glas = a s trig a ; fig. a exprim a. A ridica
glasul = a vorbi cu u n to n ridicat, tare, r ă s tit; a protesta. A căpăta
(sau a prinde) glas = a căpăta curaj. A - i pieri (cuiva) (sau a t se
stinge, a-şi pierde) glasul = a n u mai avea ce răspunde. ♦ M urm ur,
vuiet (al unei m ulţim i). ♦ C irip it; cîntecul păsărilor. ♦ S trigăt (al
diverselor animale). 2. Fig. Zgomot
produs de vînt, de apă e tc .; sunet
produs de un instrum ent m uzical sau
de un corp sonor. 3. (înv.) Veste,
ştire. 4. D enum ire dată scării muzicale
în eîntarea bisericească răsăriteană. ♦
Fiecare dintre cele o p t m oduri fu n ­
dam entale după care se execută cîn-
tările bisericeşti. — Slav (v. sl. g la su ).
G L A SĂ , glasez, vb. I. Tranz.
1. A acoperi o prăjitură, u n fruct sau
o mîncare cu o glazură. 2. A da lu stru
sau apret unui obiect (de piele). G lastre
— Fr. g la c e r.
G L A S A T , -Ă , glasaţi, -le, adj. 1. (D espre prăjituri. fructe)
Acoperit cu glazură. 2. L u s tr u it; apretat. — V. glasa.
G L A S N IC , -Ă, glasnici, ~e, adj.
(înv.) Sonor, răsunător. ♦ (S ubstan­
tivat, f.) Vocală. — D in g la s + suf. -mc.
G L Â S P A P IR s. n. H îrtie pe care
a fost lipit u n strat de sticlă pisată
şi care se foloseşte la şlefuitul lem nu­
lui, metalelor etc. [Acc. ş i : glaspapir]
— G erm . G la s p a p ie r.
G L A S T R Ă , glastre, s. f. Ghiveci
sau vas de flori. — N gr. g la s tr a .
G L Â SV A N D , glasvanduri, s. n. 1.
Perete interior făcut din panouri de
sticlă, m ontate pe u n schelet de lemn sau
de metal. 2. U şă pliantă, cu geam uri,
care separă două încăperi. — Germ .
G la sw a n d .
G L A U C O M s . n . Boală de ochi caracterizată prin creşterea presi­
unii m trao cu lare. [ P r .: glau-] — F r. g la u c o m e (lat. lit. g la u c o m a ).
G LAZURĂ — 340 — G LU COZA

G L A Z tJR Ă , glasuri, s. f. 1. S trat subţire de zahăr ars, de G LO B f, globesc, vb. IV. T ran z . (în v . şi reg.) 1. A amenda.
ciocolată, de şerb et e tc ., cu care se acoperă unele p răjitu ri şi bom ­ 2. A prăda, a jefui. — D in g lo a b ă .
boane. 2. Email p e n tru produse ceram ice. — G erm . G la su r. G L O B ÎR E , globiri, s. f. (înv. şi reg.) A cţiunea de a globi;
G L Ă D ÎC I, glodici, s. m. A rbust cu frunze ascuţite şi cu flori a m e n d are ; prădare, jefuire.
albe (Acer tataricum ). — V. gladiş. G L O B U L A R , -A, globulari, -e, adj. 1. în
G L Ă D tŢ Ă , glădiţe, s. f. (Bot.) Plătică. form ă de g lo b ; sferic. <> Fontă globulară —
fontă cu structură granuloasă. 2. R eferitor la
G L Ă JC T Ă , glăjuţe, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui glajă. globulele sîngelui. — D u p ă fr. g lo b u la ire .
G L Ă S C IO R , glăscioare, s. n. D im inutiv al lui glas (1). G L O B U L Ă , globule, s, f. C orpuscul sau
G L Ă S U f, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Azi poetic) A bulă foarte mică, de formă sferică. ❖ Globule
vorbi, a spune. 2. T ran z. (R ar) A cînta, a intona. 3. Refl. (Rar) A s e roşii = celule care intră în compoziţia sîngelui
văita, a se tîn g u i. — D in glas. şi care conţin hem oglobina; hem atii. Globule
albe — celule care intră în compoziţia sîngelui,
G L Ă S U f R E , glăsuiri, s. f. A cţiunea de a glăsui şi rezultatul ei; avînd rol în procesul de apărare a o rganism ului;
v orbire; c întare; tînguire. ❖ Loc. adv. (Rar) în tr-o glăsuire — de leucocite. — Fr. g lo b u le (lat. lit. g lo b u lu s).
com un acord. G L O B U L ÎN Ă s. f. M aterie proteică aflată
G L Ă S O Ţ s . n. (Rar) G lăscior. în serul sanguin şi în alte ţesuturi. — Fr.
— D in g la s + suf. -uţ. g lo b u lin e .
G L Ă V O A C Ă , glâvoace, s. f. G L O B U L 0 S , -O A S Ă , globuloşi, -oase, adj.
N um ele a două specii de peşte de apă (Rar) în form ă de g lo b u le ; com pus din globule. G lob
dulce (Gobius fluviatilis şi Gessleri). — D u p ă fr. g io b u le u x .
— Bg. g la v o £ G L O B U Ş 0 R , globuşoare, s. n. (Rar) D im inutiv al lui glob (1).
G L E T s. n. S trat subţire de G L O D , gloduri, s. n. (Reg.) 1. N oroi. 2. Bulgăre de păm înt
var sau de ipsos aplicat peste tencuială. uscat sau îngheţat. ♦ Bucată, boţ. —* (1 ) Com p. m agh. g a lâ d , (2)
— G erm . g lă tt[p u tz ]. comp. rus g fu d a .
G L fiZ N Ă , glezne, s. f. încheie­ G L O D Â R Ă IE s. f. (Reg.) G lodărie. — D in g lo d + suf. -ăraie.
tu ra de jos a p ic io ru lu i; p. ext. G L O D Ă R tE , glodării, s. f. (Reg.) N oroi mare. ♦ Loc noroios,
partea mai subţire a piciorului, dea­ gloduros. — D in g lo d + suf. -arie.
supra încheieturii de jos. — Slav (v. G L O D f, glodesc. vb. IV. T ranz. A freca, a roade, a înţepa. — Sb.,
sl. g le z ln u , g le z n a). rus g lo d a ti.
G L E Z N IŞ O Ă R Ă , g/ezmVoare, s. f. G L O D O R O S , -O Ă S Ă adj. v. g lo d u ro s .
(Rar) D im inutiv al lui gleznă.
G L O D O S , -O A S Ă , glodoşi, - oase, adj. (Reg.) G loduros. — Din
G L IC E R ÎN Ă s. f. Lichid uleios, g lo d 4- suf. -os.
incolor, inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic,
avînd diverse întrebuinţări în in d u strie şi în cosm etică.— F r, g ly c e - G L O D U R O S , -O A S Ă , gloduroşi, -oase, adj. (R eg.) N oroios.
r ln e (< gr.). ♦ C u gloduri, cu bulgări. [Var. : g lo d o r6 s , -o â s ă adj.] — D in g lod
+ suf. -ur-os.
G L IC IN Ă s. f. Plantă decorativă
agăţătoare, cu flori ca ale salcim ului, G L O M E R U L Â R , -A , glomerulari, -e, adj„ Form at din glom erule,
albastre şi parfum ate (W istaria chinen- cu glom erule (1). — D in g lo m e r u lă + suf. -ar.
sis). — Fr. g ly c in e « gr.). G L O M E R U L Ă , glomerule, s. f. 1. Bulgăre mic form at din corpuri
G L IC O M E T R U , glicometre, s. n. de aceeaşi n a tu ră ; (prin restricţie) bulgăre mic de păm înt. 2. O rgan
A reom etru folosit pentru determ inarea form at p rin ghem uirea unui mic vas sanguin sau a unui ţesut din sistemul
cantităţii de zahăr din vin. — F r. g ly c o - limfatic. — Fr. g lo s n 6 ru le .
m e t r e (< gr.). G L O N T E s. n. v. g lo n ţ.
G L fE , glii, s. f. (Pop. şi poetic) G L O N T U ÎT , -Ă , glontuiţi, -te, adj. (Rar) Lovit, rănit de glonţ.
1. P ă m în t; ogor ; fig. patrie. ❖ Expr. — D in g lo n te .
Sub glie — în m orm înt. 2. Brazdă G L O N Ţ , gloanţe, s. n. Proiectil m ic, de oţel, de aramă
de păm înt. — C om p. rus g le j, slov. sau de plum b, pentru unele arjne de foc. ^ (A dverbial,
glie. pe lîngă verbe de m işcare, p en tru a arăta iuţeala) S e
G L IG Â N , gligani, s. m . 1. (în v . duce glonţ. [Var. g lo n te s. n.\
şi reg.) M istreţ. 2. Fig. G ăligan. — Bg. G L O N Ţ A N , glonţane, s. n. (Rar) G lod (2 ). — D in
g lig a n . g lo n ţ + suf. -an.
G L ÎP T IC , -Ă, gliptici, -e, adj. Care ţine de glipticâ, priv ito r la G L O R IE , glorii, s. f. Onoare, m ărire, slavă. 4- Persoană
gliptică. — Fr. g iy p tiq u e « gr.). de m are valoare. — L at. lit. g lo ria .
G L lP T IC Ă s. f. A rta de a grava figuri sau motive decorative G L O R IF IC A , glorific, vb. I. T ran z. A pream ări, a
pe o piatră preţioasă sau semipreţioasă. — F r. g iy p tiq u e (< gr.). (pro)slâvi. — Fr. g lo r i f ie r (lat. lit. g lo rific a r e ) .
G L IP T O T E C Ă , gliptoteci, s. f. Colecţie de pietre preţioase sau G L O R IF IC A R E s. f. A cţiunea de a glorifica ; pream ărire.
semipreţioase g ra v a te ; p. ext. muzeu în care se păstrează asemenea G L O R IO S , -O A S Ă , glorioşi, -oase, adj. Plin de glorie; G lonţ
colecţii. — Fr. g ly p to th e q u e « gr.). pream ărit. — Fr. g lo rie u x (lat. lit. g lo rio su s ).
G L IS Ă , glisez, vb. 1. Intranz. 1. (D espre piese tehnice) A alu­ G L O S A , glosez, vb. I, T ranz. A explica un cuvînt sau un
neca de-a lungul altei piese. 2. (D espre hidroavioane) A aluneca pe pasaj obscur d in tr-u n te x t ; a adnota un text. — F r. g lo s e r (după
apă. — F r. g lis s e r. glosă ).
G L IS Ă N T , -A, glisanţi, -te, adj. (T eh n .) Care alunecă (cu ajutorul G L O S Â R , glosare, s. n. Listă sau colecţie de cuvinte regionale,
unui dispozitiv). U şă glisantă. — V. glisa. învechite sau p u ţin cunoscute, însoţite de explicaţia lor. ♦ (înv.)
Lexic, vocabular. — F r. g lo s s a ire (.lat. lit. g lo s s a riu m ).
G L IS A R E , glisări, s. f. Faptul de a glisa. G L O S A T O R , glosatori, s. m . A utorul gloselor unui text. — D upă
G L IS lfiR Ă , glisiere, s. f. Bară fr. g io s s a te u r.
fixă, netedă, de-a lungul căreia alu­ G L O S Ă , glose, s. f. 1. Explicaţie a unui pasaj sau a unui cuvînt
necă o piesă. [ P r .: -w'-e-J — Fr. dintr-o sc rie re ; (în special) notă explicativă făcută de u n copist pe
g lîs si£ re . , m arginea unui manuscris ; com entariu, notă. 2. Form ă fixă de poezie
G L O A B Ă , gloabe, s. f. 1. Cal în care fiecare strofă, începînd de la cea de a doua, com entează cîte
slab, prăpădit (şi bâtrîn) ; mîrţoagâ. un vers din prim a strofă (versul com entat repetîndu-se la sfîrşitul
2. (înv.) A mendă. ♦ Bir. — Slav GUsieră strofei respective). — Fr. g lo se (lat. lit. g lo ssa ).
(v. si. glo b a). G L O T Ă L , -Ă, glotali, -e, adj. (Anat.) Al glotei. — D in g lo tă -)•
G L O Â T Ă , gloate, s. f. 1. M ulţim e de oameni strînşi la u n loc. suf. -al.
2. Ceată înarm ată. ♦ (înv.) U nitate de ostaşi pedeştri, recrutaţi din
G L O T Ă Ş , glotaşi, s. m. (înv.) Soldat pedestraş recrutat din ţără­
ţărănim e. — Slav (v. sl. g lo ta ). nime ; ostaş din rezervele arm atei. — D in g lo a tă + suf. -aş.
G L O B , globuri, s. n. 1. Corp sferic sau sferoidal, avînd diverse G L O T Ă , glote, s. f. (Anat.) Spaţiul dintre extrem ităţile libere
întrebuinţări. ♦ C orp sferic, de sticlă sau de porţelan, m o n tat la o ale celor două coarde vocale inferioare. — F r. g lo tte (< gr.).
lam pă sau la un bec. ( în ex p r.) Glob ocular (sau al ochiului). = partea
ochiului, de formă sferică, adăpostită în orbită. 2. Planeta locuită de G L U C ÎN IU s. n. (C him .) Beriliu. — F r. g lu c in iu m (< gr.).
o a m e n i; păm întul. ♦ O biect sferic pe a cărui suprafaţă exterioară G L U C O N IC , -Ă , gluconici, -e, adj. (D espre u n acid) Care se
este reprezentat aspectul scoarţei păm întului. ❖ Glob ceresc = obiect formează prin oxidarea glucozei cu brom . — F r. g lu c o n iq u e (< gr.).
sferic pe a cărui suprafaţă exterioară este reprezentat aspectul bolţii G L U C O Z Ă , glucoze, s. f. Substanţă zaharoasă cristalizată, care
cereşti. [Pl. ş i: (2, m .) globi] — F r. g lo b e (lat. lit. g lo b u s). se găseşte în miere şi în fru cte sau se prepară pe cale industrială, avînd
G LO B A L, -A, globali, -e%adj. D e a n sam b lu ; to tal. — F r. g lo b a l. num eroase folosiri în industrie. — F r. g lu c o se (< gr.).
GLUGĂ — 341 — GOL

G L tîG Ă , glugi, s. f. 1. O biect de îm brăcăm inte în form ă de G O D tiU , godeuri, s. n . I. 1. C upă de m etal care se montează la
pungă conică, care acoperă capul p e n tru a-l feri de ploaie, de frig etc. aparatele de ridicat sau de transportat m ateriale şi care se încarcă şi se
2. G răm adă de snopi, de ştiuleţi de porum b sau de m ănunchiuri de descarcă autom at. 2. Recipient folositde pic­
cînepă, care se aşazâ în picioare, în formă tori pentru amestecarea culorilor de apă. II
conică. — Com p. bg. g u g la . Fald la o rochie, la o draperie etc. —
G L 0 M Ă , glume, s. f. Vorbă de haz, F r. g o d e t.
care provoacă rîs şi veselie. ❖ Loc. adv. G O D IN 1 godini, s; m . (Reg.) Godac.
în glumă = fără seriozitate. Fără glumă = G O D ÎN ", godinuri, s. n. Sobă de fier
în m od serios. N u glum ă! = cu adevărat, (cilindrică) folosită la încălzit. fV a r.: g o d e n
serios. ❖ E xpr. A se îngroşa gluma — a s. n.] — Fr. G o d in (num e propriu).
începe să fie lucru serios, îngrijorător. A G O D ÎN A C , godinaci, 8. m. (Reg.) Godac. G odete
se întrece (sau a merge prea departe) cu — Bg. g o d în a k .
gluma = a îm pinge lucrurile prea departe.
A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. G O E L A N D , goelanzi, s. m . (O rnit.) Pescăruş. — F r. g o e la n d .
A lua (ceva) in glumă — a nu lua (ceva) G O E L E T Ă , goe/efe, s. f. C orabie uşoară cu două catarge. — Fr.
în serios, a nu da im portanţă. A nu $tt go£1ette.
(sau a nu înţelege) de glumă, se spune despre G O F R A , gofrez, vb. î. T ranz. A im prim a rîn d u ri de cute p a­
cineva care se supără cînd glumeşti cu el. A ralele (ondulate) pe o ţesătură, o tablă, o hîrtie
nu-i arde (cuiva) de glumă — a fi indispus, etc. ♦ A aplica pe o ţesătură un desen im prim at
supărat, necăjit. (N um ai) in glumă — fără în relief. — Fr. g a u fre r.
intenţii rele. N u -i (de) glumă = e lucru
serios. ♦ Faptă h azlie; păcăleală. — Slav G lugă G O F R A j, gofraîe, s. n. Serie de cute paralele
(v. sl. g lu m u , bg. g lu m a ). (ondulate) aplicate pe o ţesătură, o tablă, o hîrtie
etc. ♦ Efect de finisare a unor ţesături constînd
G L U M fiŢ , -E A Ţ Ă , glumeţi, -e, adj. Care face m ulte g lu m e; în aplicarea de desene im prim ate în relief. — F r.
vesel, poznaş ; care provoacă rîs u l; hazliu. — Bg. g lu m e c . g a u fra g e .
G L U M f, glumesc, vb. IV. Intranz. A spune glum e ; a vorbi în G O G , gogi, s. m. (Reg.) O m prostănac;
glumă (despre lucruri serioase). ❖ Expr. A nu glumi cu. . . = a lua gogoman.
în serios ; t>. ext. a fi fără cruţare. N u -i de glumit cu. . . = treb u ie să
iei în serios, treb u ie să fii serios c u . . . — Slav (v. sl. g lu m iţi se**). G O G E A M IT E adj. v. c o g e a m ite .
G L U M ÎT s . n. (Rar) Faptul de a glumi. G O G t, gogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A fi su­
ferind, fără a prezenta sim ptom e clare şi fără a
G L U T fiN s. n. Substanţă alcătuită d in tr-u n amestec de proteine cădea la p a t; a purta o boală pe picioare tim p
şi care intră în compoziţia boabelor de cereale. — F'r. g lu te n (lat. îndelungat p. ext. a boli.
lit. g lu te n , -inis). G odin
G O G ÎR E , gogiri, s. f. F a p tu l de a gogi.
G L U T O N , glutoni, s. m. Animal
carnivor cu blana brună-deschisă, râs- G O G ÎL Ţ interj. (Adesea substantivat) Ciivînt care im ită zgomo*
pîndit dincolo de cercul polar nordic tul făcut de cineva care înghite cu lăcomie un alim ent sau un lichid.
(Gulo luscus). — F r . g lo u to n . — O nom atopee.
G N A IS , gnaisuri, s. n. Rocă meta- G O G LfeZE s . f. pl. (înv.) 1. V orbe fru m o ase ;
m orfică com pusă din cuarţ, feldspat şi com plim ente. 2. (Fam .) M ofturi.
mică. — G erm . G n e iss (fr. g n e iss). G O G O A Ş Ă , gogoşi, s. f. 1. Prăjitură făcută
G N O M IC , -A , gnomici, -e, adj. G lu to n din aluat dospit şi prăiit în grăsime. ♦ Fig. (La
(D espre scrieri) Care cuprinde maxime pl ) M inciună (mare). 2. Excrescenţă rotundă (de
şi sentinţe morale. ❖ Poeţi gnomici = poeţi din G recia antică, ale mărimea unei alune) care se form ează pe ram urile
căror opere conţin îndeosebi sentinţe şi precepte morale. ♦ (G ram .) u n o r specii de stejar. ❖ Gogoaşă de ristic = specie
Prezent gnomic — prezent exprim înd o acţiune care se îndeplineşte de gogoaşă (2) folosită ca m edicam ent astringent,
indiferent de tim p. — Fr. g n o m iq u e (< gr.). la fabricarea cernelii negre ere. 3. învelişul în care
se înfăşoară larva sau nim fa u n o r insecte, în
G N O S E O L O G IC , -Ă, gnoseologici, -e, adj. Care se referă la g n o ­ cursul dezvoltării lor. ❖ Gogoaşă de mătase —
seologie. [ P r .: -se-o-1 — D in g n o seo lo g ie.
învelişul format din firul produs de vierm ele-de-
G N O S E O L O G IE s. f. T eo rie filozofică asupra capacităţii omului mătase, în stadiul de metam orfoză a acestuia în
de a cunoaşte realitatea şi de a ajunge la adevăr; teo ria cunoaşterii. fluture ; cocon. 4. N um e dat unor obiecte um flate
[ P r .: -se-o-] — G erm . G n o se o lo g ie (< gr.). şi rotunde. [V a r.: (reg.) g u g o â ş ă s. f.]
G N O S T IC , -Ă, gnostici, -e, adj., s. m. G O G O M Â N , gogomani, s. m. O m prostănac,
şi f. 1. Adj. Care aparţine gnosticism ului, nătăfleţ. [V a r.: g u g u m a n s. m.] — D in gog + G ofraj
privitor la gnosticism. 2. S. m. şi f. A dept al suf. -oman
gnosticismului. — Fr. g n o s tiq u e (< gr.). G O G O M Ă N ÎE , gogomănii, s. f. P rostie,neghiobie. [V ar.: g u g u -
G N O S T IC IS M s. n. C urent filozofic- m ă n ie s. f.j — D in g o g o m a n H- suf. -ie.
religios care îm bină teologia creştină cu G O G 0 N , gogoave, s. n. (Rar) M ic obiect în formă de glob
filozofia idealistă greacă şi care susţine că
toţi oamenii au ap ăru t ca o em anaţie a divi­ G O G O N A T . -A . gogonaţi, -te, adj. U m flat şi
nităţii. — F r. g n o s tic is m e (< gr.). rotund. ♦ Fig. (D espre m inciuni, prostii) M are,
exagerat. — D in g o g o n 4- suf. -ai.
G N U s. m. Specie de antilopă africană G nu G O G O N E A , gogonele, s. f. (M ai ales la pl.)
fComochaetes faurinus) . — F r. g n o u . P&tlăirele roşii mici şi neajunse la m aturitate, din care
G O Â N Ă , goane, s. f. L Fugă m are; urm ărire, fugărire. ❖ Expr. se fac m urături. — D in gog o n 4- suf. -ea.
A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană — a goni ; a G O G O N E Ţ , -E A T A , gognneţi, -e, adj. G ogo­
fugări. 2. Vînătoare (cu nat. ❖ Prune gogonele = varietate de prune mici şi
gonaci). 3. Prigoană, p e r­ rotunde. — Din g o g o n 4- suf. -eţ.
secuţie. — Postverbal al G O G O R IŢ Ă , gogoriţe, s. f. Fiinţă imaginară cu
lui goni. care se sperie copiii. ♦ Fig. A m eninţare mincinoasă.
G O Â N G Ă , goange, — Din g o g ă (puţin folosit; comp. alb. gog€) +
s. f. (Pop.) Insectă, gînga- suf. -nr-ită.
nie. G O G O Ş Â R , gogoşari, s. m. 1. V arietate de
G O A R N Ă , goarne, ardei gras de formă rotundă şi de culoare roşie sau
s. f. T rom petă, trîm biţă. verde. 2. (Rar) V înzător de gogoşi. ♦ Fig. M in ­ G ogoşi (2)
— R us g o rn . cinos, şarlatan. — D in g o g o a şă 4- suf. -ar.
G O B A lE , gobai, s. f. G O G O Ş E A , gogoşele, s. f. D im inutiv al lui gogoaşă. [V ar.: (reg.)
(Reg.) Pasăre de c u r te ; g ugoşeâ- s. f.l
orătanie. — Probabil din G O L ’*, goluri, s. n. (L a unele sporturi) Introducere a mingii în
c o b e + suf. -aie. poarta echipei a d v erse ; pu n ctu l cîştigat prin
G O B L E N , goblenuri, această inrroducere.— Engl. g o al.
s. n. Ţ esătură sau cusă­ GOL*, goluri, s. n. Spaţiu lib e r; vid. ❖ Gol
tură artistică făcută din G o an ă (2) de aer = zonă din atmosferă unde avionul întîl-
fire colorate, reprezentînd neşte u n curent de aer descendent. Gol de pro-
o imagine plastică. — F r. [m anufacture des] G o b e lin s (num e propriu). ducţie = stagnare tem porară a producţiei. ❖ Loc.
G O D A C , godaci, s. m. (Reg.) Purcel (pînă la un an). — V. godînac. adv. în sol = a ) în a e r: în prăpastie; b ) cu
privirea fixă, fără ţintă: c ) fără folos, zadarnic. G ogoaşă de mătase
G O D fiN s. n . v. g o d in . ^ E xpr. A um ple un gol — a com pleta o lipsă.
G O D E tA , godete,i f. Vas m ic în care se am estecă culorile A sim ţi un gol la (sau în) stomac = a-i fi cuiva foame. A (se) da de
p e n tru p ic tu ră . — F r. g o d e t. gol *= a (se) trăda. ( în superstiţii) A ( - i ) ieşi (cuiva) cu g ol(ul) — a
GOL — 342 — GORUN

ieşi înaintea cuiva cu u n vas gol (prevestindu-i p rin aceasta un insucces). G O L O M 0 Z 1 s . m . Plantă erbacee din familia gramineelor, cu
+ Loc lipsit de vegetaţie. — D in gol". flori roşietice sau violete (D actylis glom erata).
G O L a, G O Â L Ă , goi, goale, adj. 1. Fâră îm b răcăm in te; nu d . O G O L O M O Z * s . n. v, g ă lă m o z .
Expr. Cu (sau în ) pielea goală = com plet dezbrăcat. Cu (sau în ) capul G O L tJM B , golumbi, s.m . (Reg.) P orum bel.— Slav (v. sl. g o to n b u ).
gol — cu capul descoperit. C u (s a u /n J picioarele goale = desculţ. (A f i ) G O L tJ Ţ , -A, goluţi, -e, adj. D im inutiv al Iui gol9.
cu coatele goale — (a fi) cu haina ruptă în c o a te ; fig. (a fi) sărac. A de­
vărul gol (-goluţ) — adevăr spus direct, fără menajam ente. M inciună G O N A C I, gonaci, s. m . 1. H ăitaş. 2. Cal bun de fugă. 3. (înv.)
goată = m inciună evidentă. ♦ Care posedă p u ţin e haine u fig. sărac. Călăreţ uşor înarm at (care îndeplinea funcţia de cercetaş).— D in g oni
❖ Expr. (A f i ) gol puşcă = (a fi) extrem de sărac. A lăsa gol = a jefui -f suf. -aci (comp. bg. gonaC.).
pe cineva de to t ce are. ♦ (D espre păsări) G olaş. ♦ (D espre copaci) G O N A Ş, gonaşi, s. m. G onaci. — D in g o n i — suf. -aş.
Fără frunze. ♦ (D espre G O N D O L Ă , gondole, s. ‘f. Barcă lungă, p u ţin adîncâ, cu prora
pereţi) Fără tablouri sau (şi pupa) încovoiată, m anevrată cu o singură vîslă. — It. g o n d o la .
alte podoabe. 2. (D espre
terenuri) Fără veeetaţie. G O N D O L E tA » gondolele, s. f.
♦ N eacoperit. ❖ Expr. (Rar) D im inutiv al lui gondolă.
Sub cerul goi = fără adă­ G O N D O L IE R , gondolieri, s. rn.
post. Pe pămîntul gol sau Bărbat care conduce o gondolă. [ P r .:
pe scînditra goală = fără -li-er] — It. g o n d o lie re .
aşternut. ♦ (D espre arm e) G O N G , gonguri, s. n. Disc de
Scos din teacă. 3. (D espre m etal care, lovit cu un ciocănel spe­
alimente) Sim plu, singur, cial, produce un sunet caracteristic,
neînsoţit de nim ic. Pîine fiind întrebuinţat ca instrum ent de
goală. 4. Care n u conţine G o lf chem are şi de semnalizare. ♦ Sunet
nim ic înăuntru ; deşert. ❖ de gong. — F r. g o n g (engl. gong).
E xpr. S u n ă a gol — sună _
ca un lucru gol (4 ). Cu mîna goală = a ) fără nici un d a r ; b ) neinar- G O N Î, gonesc, vb. IV. 1. Tranz.
mat. Pe inima goală sau pe . stomacul gol = pe nem încate. ♦ Fig. A fugi după cineva, a urm ări în fugă
Lipsit d e . . . S tă m ut, de suflet gol (C O ^B U C ). ♦ (D espre corpuri) (pentru a prinde, pentru a face să se
Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Fără tem ei; n e în te m eiat; fără grăbească e tc .); a fu g ă ri; (prin res­
fond. — Slav (v. sl. g o lu ). tricţie) a alunga vînatul spre locul
G O L Â N , -A , golani, -e, s. m . şi f. O m de nim ic ; derbedeu, haimana. de pîndă al vînătorilor. <> Refl. Pă­
♦ T erm en de dispreţ folosit de clasele exploa­ să rile ... se goneau printre ramuri (D E M E T R E S C U ). ♦ Fig. (înv.) A
tatoare la adresa celor săraci. ♦ (Adjectival) urm ări (o ţintă, u n ideal). 2. T ranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A
D e zb răc a t; prost îm brăcat. — D in g o l -f- suf. -an. alerga, a fugi. 4. Refl. şi intranz. (D espre
G O L Â N C A , golance, s. f. G olană. — D in vitele cornute) A se îm preuna. — Slav
(v. sl. g o n iţi).
g o la n 4 suf. -că.
G O N lD II s. f. pl. 1. Alge care tră ­
G O L A Ş, -A, golaşi, -e, adj. 1. (D espre păsări) iesc în simbioză cu anum ite ciuperci, for-
Fără pene. 2. (D espre copaci) Fără frunze. 3. m înd îm preună licheni. 2. Celule de
(D espre terenuri) L ipsit de vegetaţie. — D in g o l8 reproducere ale un o r bacterii filiforme.
4- suf. -aş. — F r. g o n id ie .
G O L Ă N fiL , golănei, s. m. D im inutiv al lui G O N IO M fiT R IC , -A. goniometrict,
golan. -e, adj. Care aparţine goniometriei, privitor
G O L Ă N E S C , -E A S C Ă , golăneşti, adj. (Rar) la goniometrie. [Pr. : -ni-o-)— F r. gonio»
m â tr iq u e {< gr.).
D e golan. — D in g o la n + suf. -esc. G orgonă
G O N IO M E T R IE s. f. 1. R am ură a
G O L A N Ă , -E A T A , golăneţi, -e, s. m . ţi geometriei aplicate, care se ocupă cu stu ­
f. Persoană s ă r a c ă , prost îm brăcată. — D in g o la n G olom oz diul relaţiilor dintre unghiurile form ate de drepte şi cu determ ina­
+■ suf. -eţ. rea valorii lor. 2. T ehnica m ăsurării unghiurilor. [ P r .: -ni-o-] — Fr.
G O L Ă N IE , golănii, s. f. F ap tă d e g o la n ; obrăznicie. — Din g o n io m e tr ie (< gr.).
g o la n + suf. -ie. G O N IO M £ T R L t, goniometre, s. n. 1. In ­
G O L Ă N tM E s. f. M ulţim e d e golani. — D in g o la n 4- suf. -ime. strum ent pentru m ăsurarea unghiurilor diedre.
G O L Ă Ş tL , -E A , golăşei, -ele, adj. (Rar) D im inutiv al lu i golaş. 2. Instrum ent pentru m ăsurarea unghiurilor
G O L Ă T A T E s. f. 1. form ate între diferite direcţii de vizare şi folosit
G oliciune. 2. Golănime. în navigaţie* în topografie etc. [ P r .: -ni-o-] — Fr.
— D in gol* -1- suf. -(ă )ta te . g o n io m e tr e (< gr.).
G O L D A N , goldani. s. m. G O N IT O R , gonitori, s. m. T a u r tînăr.
V arietate de pru n (originar — D in g o n i 4* suf. -(i)to r .
din Grecia) (Primus insititia). g O n i ţ A , goniţe, s. f. Insectă care înoată
G OLDANĂ, goldane, învîrtindu-se foarte repede pe suprafaţa apei
s. f. V arietate de prune de (G yrinus notator). — D in g o n i -I- suf. -iţă.
formă aproape rotundă, cu
pieliţa subţire şi cu miezul G O N O C 0 C , gonococi, s. m. M icrob pato­
gen, agent specific al blenoragiei. — Fr. go#o- G orilă
galben, zernos.— D in g o ld a n .
c o q u e (< gr.).
G O L F 1 s. n. Joc sportiv G O N O R E E s. f. Blenoragie. — F r. g o n o r r h e e (< gr.).
în care se urm ăreşte intro­
ducerea unei minai în mai G O R D IA N adj. n. (În expr.) N od gordian - conjunctură,
m ulte găuri succesive, prin îm prejurări complicate, greu de rezolvat. — F r. [noeud] g o rd ie n .
lovirea ei cu un baston special. G ondolă
GORDtlNĂ, gordune, s. f. (Reg.)
❖ Pantaloni golf — pantaloni Contrabas. — M agh. g o rd o n .
de sport, mai largi decît cei obişnuiţi, legaţi strîns deasupra gleznei,
cu faldurile căzînd peste legătură. — Engl. g o lf (fr. g o lf). G O R G Â N , gorgane, s. n. M o ­
vilă (în care se află u n m orm înt
GOLF*, golfuri, s. n. Parte a m ării care in tră în tr-o deschizătură străvechi). — Com p. rus k u rg a n .
largă a uscatului. — F r. golfe.
G O R G 6 N Ă , gorgane, s. f.
G O L I, golesc, vb. IV . T ranz. 1. A face să M onstru m itologic, închipuit ca o
fie g o l; a deşerta. 2. (Pop.) A dezbrăca, a despuia. femeie cu şerpi în loc dc păr. ♦
— D in g o l8. O rnam ent arhitectural reprezentînd
G O L I C ItJN E , goliciuni, s. f. 1. Starea omului capul unui astfel de m onstru. — Lat.
g o l; p. ext. părţile goale ale tru p u lu i. Starea lit. G o rg o n a .
om ului zdrenţăros, p. ext. a celui sărac. 2. (Rar) G O R IL Ă , gorile’, s. f. Cea mai
Lipsă, sărăcie. — D in g o l8 -h suf, -ic-iune. m are dintre m aim uţele antropoide,
G O L fR E ,. goliri, s. f. 1. Acţiunea de a care trăieşte în pădurile Africii tropi­
goli; deşertare. 2. D ispozitiv plcătuit d intr-o cale (G orillagorilla). — F r. g o rille .
conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei G 6 R N I C , gornici, s .m . 1. (înv. şi reg.) Pădurar. 2. (E n to m .:
dintr-o instalaţie. G ong reg.) C roitor (2 ). — Com p. bg., sb. g o ra .
G O LIŞTE» golişti, s. f. (Reg.) Loc lip­ G O R N IC E A S Ă , gornicese, s. f. (înv. şi reg.) N evasta gornicuU;i
sit de vegetaţie. — D in gol* -f suf. -tşte (comp. bg. goli ste). (1). — D in g o r n ic + suf. -easă.
G O L O G A N , gologani, s. m. M onedă de m ică v aloare; p. ext. G O R N IS T , gorniştu s. m . Soldat care cîntă din g oarnă; trom
(la pl.) bani. petist. — R us g o r n is t.
G O L O G A N I, gologănesc, vb. IV . T ran z. (Rar) A lua cuiva GORCJN, goruni, s m . V arietate de stejar (Quercus petraea)
gologanii: a -pu n g ăşi. — D in g o lo g an . — Bg.. sb. g o ru n ,
GORUNIŞ — 343 —
G O R U N lŞ , gorunişurt, s. n . Pădure sati m ulţim e de goruni.
— D in g o ru n + suf. -tş.
G 0 S P O D adj. invar. (înv. şi arh.) D om nesc, — Slav (v. sl.
g o sp o d i).
G O S P O D A R , gospodari, s. m . 1. O m (de la ţară) care are o gospo­
dărie ; p. ext. ţăran. 2. (Adesea adjectival) O m care dovedeşte
pricepere în conducerea unei gospodării (personale, publice etc.).
3. (Reg.) Soţ. — Bg., sb. g o s p o d a r.
G O S P O D Ă R E S C , -E A S C Ă , gospodăreşti, adj. 1. De b u n gospo­
dar. 2. Înstărit, bogat. S a tu l era gospodăresc (SA D O V E A N U ). — D in
g o s p o d a r + suf. -esc.
G O S P O D Ă R E Ş T E adv. Ca gospodarii; cu chibzuială, cu p ri­
cepere. — D in g o s p o d a r + suf. -eşte.
G O S P O D Ă R I, gospodăresc, vb. IV. 1. T ran z. şi intranz. A con­
duce sau a face treburile unei gospodării, p. ext. ale unei instituţii.
2. R efl. A întem eia o gospodărie (căsătorindu-se) ; a se căpătui.
— D in g o s p o d a r.
G O S P O D Ă R IE , (1, 3, 4 ) gospodării, s. f. 1. T otalitatea b u n u rilo r
care constituie averea unui locuitor (de la ţară). ♦ U nitate form ată
dintr-o locuinţă şi din persoanele care o locuiesc, trăind în com un.
2. Activitatea casnică a gospodinei. 3. U nitate de producţie (agricolă)
îm preună cu toate instalaţiile şi utilajul necesar. ❖ Gospodărie (agricolă)
colectivă = m are gospodărie agricolă socialistă, realizată prin asocierea
de bunăvoie a ţăranilor m uncitori, avînd la bază proprietatea coopera­
tistă asupra păm întului şi a principalelor mijloace de p roducţie, re ­
partiţia produselor fâcîndu-se în raport cu m unca depusă de fiecare
m em bru al colectivului. Gospodărie agricolă de stat = m are în trep rin d ere
agricolă socialistă în care statul este proprietar al păm întului şi al celor­
lalte mijloace de producţie. 4. C onducere, adm inistrare a unui bun, a u n ei
instituţii (publice) etc. — D in g o s p o d a r -f suf. -ie.
G O S P O D Ă R IO A R Ă , gospodărioare, s. f. D im inutiv al lui gospo­
dărie (1).
G O S P O D Ă R IR E , gospodăriri, s. f. A cţiunea de a (se) gospodări;
adm inistrare, conducere. ❖ Gospodărire socialistă = m etodă de co n d u ­
cere şt de organizare a întreprinderilor economice din sectorul socialist,
bazată pe princip iu l recuperării planificate de către în trep rin d ere a
cheltuielilor de producţie şi de desfacere şi al obţinerii de beneficii
din veniturile realizate de propria producţie.
G O S P O D Ă R IT , -Ă , gospodăriţi, -te, adj. Care şi-a întem eiat o
gospodărie ; căpătuit. — V. gospodări.
G O S P O D Ă R 0 S , -O A S Â f gospodâroşi, - oase, adj. Care dovedeşte
pricepere şi interes în conducerea unei gospodării. — D in g o s p o d a r -f
suf. -os.
G O S P O D lN , gospodini, s. m . (Slavonism înv.) D om n, stăp în .
— Slav (v. sl. g o sp o d in u V
G O S P O D IN Ă , gospodine, s. f. Femeie a cărei ocupaţie principală
este gospodăria casnică ; p. ext. femeie pricepută în treburile gospodăriei.
♦ Stâpîna unei gospodării. — Slav (v. sl. g o s p o d y n 'i).
G O Ş T IN A R , goştinari, s. m. (înv.) Slujbaş însărcinat cu în ca­
sarea goştinei. — D in g o ş tin ă + suf. -ar.
G O Ş T IN Ă , goştini, s. f. (înv.) D are pe oi şi pe porci.
G O T , goţi, s. m. Persoană făcînd parte d intr-o ram ură, azi dispărută,
a vechilor germ ani. — F r. G o th (lat. lit. G o th u s).
G O T C A N , gotcani, s. m. (O rnit. ; reg.) C ocoş-de-m unte, cocoş
sălbatic. — D in g o tc ă 4 - suf. ~an.
G O Ţ C Ă , gotce, s. f. (Reg.) 1. Fem eiuşcă cocoşuîui-de-m unte. <>
Expr. Roşu ca (sau cum e) gotca sau roşu-gotcă = foarte roşu. 2. (în
expr.) Raţă-gotcă = raţă sălbatică. — Comp. ucr. g o tk a .
G O T IC , -Ă , gotici, ~e, adj. Al
goţilor, privitor la goţi. ❖ Scriere
gotică (sau litere gotice) = scriere cu
caractere colţuioase în treb u in ţa tă în
evul m ediu în apusul Europei, astăzi
mai ales în G erm ania. S til gotic = stil
arhitectural apărut în secolul al X ll-le a
şi caracterizat prin predom inarea form e­
lor arhitectonice verticale zvelte, prin
arcuri şi bolţi ogivale, p rin vitralii şi
p rin num ărul m are de sculpturi în piatră.
♦ (C onstruit) în stil gotic. — Fr.
g o th iq u e (lat. lit. g o th îc u s ).
G O Z, gozuri, s. n. (Reg.) R esturi
nefolositoare de materii v eg etale; p.
e x t. gunoi, m urdărie. — M agh. g a z Stil gotic
« gunoi *.
G R A B Ă s . f. Pornire de a face ceva sau de a ajunge undeva cît mai
repede ; iuţeală, zor. ❖ Loc. adv. î n grabă sau in graba mare = grabnic,
repede. <» E xpr. A avea (sau a-i f i cuiva de) grabă (mare) ~ a fi grăbit,
nerăbdător. — Postverbal al lui g ră b i.
G R Ă B E N , grabene, 9. n. Porţiune scufundată a scoarţei p ăm în tu lu i,
de form ă alungită şi m ărginită de falii. — F r. g r a b e n (germ . G ra b e n ).
G R A B N IC , -A, grabnici, -e, adj. (Adesea adverbial) G răbit, iu te;
(rar) urgent. ❖ E xpr. însănătoşire grabnică / form ulă de urare pen tru
u n om bolnav. — D in g r a b ă + suf. -nic.
G R A D , grade, s. n. I. 1. U n itate de m ăsură a anum itor m ărim i
variabile (tem peratură, unghi, densitate etc.). Grad centesimal. Grad
de latitudine. 2. E x p o n en tu l cel mai m are al n ecu n o scu tei u n e i ecuaţii
sau a un u i p o jin o m ; m axim ul sum ei exponenţilor n ecu n o scu telo r
GRAHAM
d in tr-u n term en al ecuaţiei. Ecuaţie de gradul tntîi (sau al doilea
etc.) = ecuaţie a cărei necunoscută e la puterea în tîi (sau a doua etc.).
3. R aport între valoarea un o r mărimi şi unitatea lor de m ăsură. ❖
Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur* din volumul
unui lichid alcoolic. II. 1. (U rm at de determ inări) T rea p tă , nivel,
stadiu (într-o serie de stări, situaţii, aspecte). ❖ Grad de rudenie =
raportul de apropiere între rude. ❖ Loc. adv. în ultimul grad =■ în sta­
diul cel mai avansat, cel mai grav. 2. Fiecare dintre treptele sistem ului
de organizare a unor instituţii, din tre prevederile un o r dispoziţii e t c .;
fiecare dintre treptele ierarhiei un o r fu n c ţii; p. ext. locul pe care îl
ocupă cineva în ierarhia un o r funcţii ; persoană care ocupă o anum ită
funcţie în această ierarhie. — F r. g r a d e (lat. lit. g ra d u s ).
G R A D Â , gradez, vb. I. T ranz. 1. A marca gradele, a îm părţi m
grade. 2. A repartiza în raport cu o scară ; a nuanţa. A grada culorVe.
<> Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea
culpei încadrată în prevederile legii. — D in g r a d (după fr. graduer).
G R A D Â R E , gradări, s. f. A cţiunea de a grada.
G R A D Â T 1, gradaţi, s. m. Persoană purtînd unul dintre gradele
m ilitare inferioare. — D in g r a d a (după fr. grade).
G kA D Â T® , -A, gradaţi, -te, adj. 1. (D espre unele aparate) îm p ă rţit
în grade. 2, Care se măreşte, se micşorează, suie sau coboară treptat.
— V. grada.
G R A D A Ţ IE , gradaţii, s. f. 1. Creştere treptată, înaintare succesivă.
(Concr.) Totalitatea diviziunilor care se găsesc pe suportul unui
instrum ent cu scări gradate. 2. Figură de stil constînd în trecerea ascen­
dentă sau descendentă de la o idee
la alta. ♦ (Pict.) T recere treptată
de la o nuanţă !a alta. 3. (în tre ­
cut) G rad de vechime în serviciu,
căruia îi corespundea creşterea sa­
lariului. ♦ Sum a cu care creştea
salariul după anum ite term ene.
— Fr. g r a d a tio n (lat. lit. g ra -
d a tio , -onis).
G R A D E L s . n. U n fel de
pînză de bum bac cu dungi longi­
tudinale. — G erm . G ra d e l.
G ra d e n u ri (2)
G R A D fiN , gradenuri, s. n.
1. T reap tă înaltă, aşezată 1a baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre
treptele u nui am fiteatru, Stadion etc. — Fr. g ra d in .
G R A F , grafi, s. m . (G erm anism înv.) Conte. — G erm . G ra f.
G R A F IC 1, grafice, s. n. R epre­
zentare prin desen a raportului
d intre două sau mai m ulte mărimi
variabile; diagramă. ❖ Grafic de
producţie = grafic care arată reali­
zările din producţie ale unui m un­
citor, ale unei fabrici etc. Grafic de
frecvenţă — grafic care reprezintă I..U
frecvenţa salariaţilor la serviciu sau
a elevilor şi studenţilor la cursuri.
Graficul circulaţiei trenurilor = grafic Grafic
care reprezintă m ersul trenurilor pe
o rută. Grafic orar = grafic care indică fiecărui m uncitor sarcina de
plan care-i revine pe fiecare oră. — F r. g r a p h iq u e (< gr.).
G R Â FIC *, -Ă, grafici, -e, adj. 1. R eferitor la m etoda de a repre­
zenta prin desen raportul dintre două sau mai m ulte m ărim i variabile,
2. Care ţine de felul în care se realizează o tipăritură. A rte grafice *
tehnica reproducerii şi a m ultiplicării, sub form ă de im prim ate sau de
cărţi, a originalelor scrise sau desenate. — F r. g r a p h iq u e (< gr.).
G R A F IC Ă s . f. A rta scrisului, a desenului în negru şi a desenului
tehnic. — F r. g r a p h iq u e « gr.).
G R A F IC IA N , graficieni, s. m . Persoană care practică artele grafice.
[P r.: - ci-ari\ — D in g r a f ic + suf. -ian.
G R A F IE , grafii, s. f. Redare în scris a c u v in te lo r; scriere. ♦ Fe­
lul în care este scris un cuvînt sau u n te x t ; scris. — F r. g r a p h le (<' gr.).
G R A F lT s. n. C arbon natural aproape pur, cu num eroase folosiri
în industrie. — F r. g r a p h i t e (< gr.).
G R A F O F O N , grafofoane, s. n. (înv.) Fonograf la care sunetele
erau înregistrate pe cilindri. — Fr. g r a p h o p h o n e (< gr.).
G R A F O L O G , -O A G Ă , grafologi, -oage, a. m . şi f. Persoană care
se ocupă cu grafologia. — F'r. g ra p h o lo g u e (< gr.).
G R A F O L O G IC , -A , grafologici, -e, adj. Care aparţine grafologiei,
privitor la grafologie. — F r. g ra p h o lo g iq u e (< gr.).
G R A F O L O G IE s. f. S tudiul scrisului din p u n c t de vedere al legă­
turii lui cu caracterul şi aptitudinile
unei persoane. O Grafologie patologică
= ştiinţă care se ocupă cu studierea
deform ării scrisului în urm a unei boli
(mintale). ♦ S tudiul scrisului, în
scopul determ inării autenticităţii u n o r
acte, u n o r iscălituri etc. — F r. g r a -
p h o lo g ie « gr.).
G R A F O M fiT R U , grafometre,
8. n. In stru m en t p en tru m ăsurarea
unghiurilor în ridicarea de planuri. G rafom etru
— F r. g r a p h o m ^ tr e (< gr.).
G R A H Â M s . n . ( în expr.) Piine de graham = pîine dietetică
făcută din făină integrală, fără sare. — G erm . G ra h a m [b ro t] (<engl.).
GRAI — 344 — G R A ŢIER E

G R A I, graiuri, s.n . 1. Glas, voce. <►E xpr. A prinde (sau a da) G R A N U L lT s.n. Rocă şistoasă asemănătoare cu gnaisul. Fr.
grai — a începe să vorbească. 2. F acultatea de a v o rb i: limbaj. Loc. g r a n u lite .
adv. Prin viu grai — oral. 3. Lim bă. ♦ Fel de a vorbi. 4. U nitate lin­ G R A N U L O M , granuloame, s. n. M ic nodul form at din cauza unei
gvistică subordonată dialectului şi caracteristică pen tru o regiune mai inflamaţii cronice în tr-u n ţe su t organic. — F r. g ra n u lo m e .
puţin întinsă. 5. V orbă, cuvînt. — Postverbal al lui g ră i.
G R A N U L O M fiT R IC , -A, granulometrici, -c, adj. Care ţine dc
G R A JD , grajduri, s. n. C lădire sau încăpere p e n tru adăpostirea granulom etrie, privitor la granulom etrie. ❖ Diagramă granulometrică —
anim alelor dom estice mari. — Slav (v. sl. g ra z d l). reprezentare grafică a granulom etriei unui amestec mineral. — Fr.
G R A M , grame, s. n. U nitate de m ăsură p e n tru g reu tăţi, egală cu a g r a n u io m £ tr iq u e .
mia parte d in tr-u n kilogram. — F r. g r a m m e (lat. lit. g r a m m a ) . G R A N U L O M E T R ÎE s. f. O peraţie de clasificare a unui amestec
G R A M A T IC , gramatici, s. m. (înv.) Specialist in g ra m a tic ă ; mineral după m ărimea granulelor com ponente. — F r. g r a n u lo m e tr ie .
au to r de tratate de gram atică. — Lat. lit. g r a m m a tic u s . G R A N U L O S , -O Â S Ă , granulaşi, - oase, adj. G ranular. — D upă
G R A M A T IC A L , -Ă, gramaticali, -e, adj. Care ţine de gramatică, fr. g ra n u le u x .
privitor la gram atică. — F r. g r a m m a tic a l (lat. lit. g ra m m a tic a lis ) . G R A N U L O Z IT Â T E , granulozităţi, s. f. Fel de alcătuire a unui
G R A M A T IC Ă , (2 ) gramatici, s. f. 1. A n­ m aterial mineral granular privit din punct de vedere al proporţiei
sam blu de reguli cu privire la modificarea mărim ii granulelor care îl com pun. — D upă fr. g ra n u lo s itd .
cuvintelor şi la îm binarea lor în propoziţii; G R A P Ă 1, grape, s. f. U nealtă
ram ură a lingvisticii care se ocupă de structura agricolă form ată d in tr-u n grătar cu
gramaticală a unei limbi. 2. M anual de gram a­ dinţi sau cu roţi dinţate sau dintr-o
tică (1 ). — L at. lit. g r a m m a tic a . legătură de m ărăcini, care serveşte la
G R A M IN E E , graminee, s, f. (L a pl.) m ărunţirea şi netezirea păm întului
Fam ilie de plante monocotiledonate cu inflo­ arat şi la acoperirea seminţelor. <>
rescenţa în form ă de spic şi cu tulpina cilin­ Expr. A sc ţine grapă de cineva — a
drică ; (şi la sg.) plantă care face parte din nu lăsa în pace. a însoţi pretutindeni G rapă
această familie. — F r. g ra m in d e . pe cineva. — C om p. alb. g re p .
G R A M O F O N , gratnofoanc, s. n. A parat G R Â P Ă 2, grape, s. f. T ip de inflorescenţă în form ă de ciorchine.
prevăzut cu o pîlnie de rezonanţă, care rep ro ­ — F r. g ra p p e .
duce sunetele înregistrate pe o placă. — Fr. G ram ofon G R A P iN Ă , gtapine, s. f. A ncoră cu patru braţe. — F r. g ra p p in .
g r a m o p h o n e (< gr.).
G R A S , -A , graşi, -se, adi. 1. Care are
G R A N A T 1, granate, s. n. M ineral cristalizat, în treb u in ţat ca piatră sub piele un strat gros de grăsime ; cu forme
de şlefuit sau, în stare pură (de culoare roşie), ca piatră preţioasă. pline, rotunde. ♦ Litere grase — caractere
— L at. lit. [malum] g r a n a tu m . aldine. ♦ Fig. (D espre sum e de bani)
G R A N Ă T 1, granaţi, s. m. Plantă erbacee M are, însem nat. 2. Care conţine m ulte
aromatică cu flori albe şi galbene (Pyrethrum g ră sim i; cu m ultă g răsim e; gătit cu multă
parthenium). — Lat. lit. g r a n a tu m . grăsime. 3. (în expr.) Acid gras — acid
G R A N A T Ă l s. f. v. g re n a d ă . care se com bină cu glicerina form înd gră­
simi. 4. (D espre fructe) Plin, c ă rn o s;
G R A N A T Ă *, granate, s. f. (B o t.; înv. şi (despre iarbă) cu firul gros şi plin de sevă.
reg.) Rodie. — L at. lit. [malum] g r a n a tu m . 5. (D espre păm înt) Fertil, roditor. — Lat.
G R A N D IL O C V E N T , -Ă , grandilocvenţi, g ra s s u s ( — crassus).
-te, adj. (Franţuzism ; despre stil, expresii etc.) G R A S E IÂ , graseiez, vb. I. Intranz.
Plin de e m fază; pom pos, um flat, bom bastic.
— D upă fr. g ra n d ilo q u e n t. (Livresc) A pronunţa sunetul « r » din
uvulă (ca francezii). — Fr. g r a s s e y e r .
G R A N D IL O C V E N T Ă s. f. (Franţuzism )
întrebuinţare afectată, pom poasă de cuvinte sau G R A S E IÂ T , -Ă, graseiaţi, -te, adj.
de fraze. — D upă fr. g ra n d ilo q u e n c e . (Livresc) Cu sunetul « r » pronunţat din uvulă. — V. graseia.
G ranat
G R A N D IO S , -O Â S Ă , grandioşi, -nase, G R A S E IE R E s. f. (Livresc) A cţiunea de a graseia.
adj. M ăreţ, im punător (prin proporţiile sale), [ P r .: — Fr. G R A T IE , gratii, s. f. Fiecare
g ra n d io s e . d in tre vergelele care se aşază (încru­
G R A N D O A R E , grandori, s. f. M ăreţie. — D upă fr. g r a n d e u r . cişate între ele) în tocul uşilor şi al
ferestre or, alcătuind îm preună u n an­
G R A N D O M A N , -A, grandomani, -e, s. m. şi f. Persoană care sam blu fix sau sem im obil, care ser­
suferă de grandom anie. — D in g r a n d o m a n ie . veşte ca m ăsură de siguranţă îm oo-
G R A N D O M A N IE , grandomanii, s. f. M ania de triva răufăcătorilor sau ca m otiv
a se crede om mare, însem nat, valoros. — D in fr. arhitectonic.— Lat. * g ra tis ( = cra tis).
g r a n d « m are » + m a n ie . G R A T IF IC A , gratific, vb. I.
G R Â N G O R s. m. v. g ra n g u r. T ranz. A acorda cuiva o favoare, o
G R A N G U R , granguri, s. m. 1. Pasăre cîntătoare recompensă ; a răsplăti. — F r. g r a -
m igratoare, cu penele galbene şi negre { Oriolus tif ie r (lat. lit. g ra tif ic a r i) .
galbufa). 2. (Ir.) N um e dat vîrfurilor claselor exploa­ G R A T IF IC A Ţ IE , gratificaţii,
tatoare şi jandarm ilor. [Var. : g â n g u r, g râ n g o r, s. f. (In trecut) Recompensă în bani
g r a n g u r e s. m.l — L at. g a lg u lu s ( — galbulus). acordată unui salariat peste leafă.
G R Â N G U R E s. m . v. g r a n g u r . — Fr. g r a tif ic a tio n (lat. lit. g r a -
tif ic a tio , -onis).
G R A N I C, granice, s. n. T roliu. —G e rm . K ra n ic h . Gratii
G R A T IS adv. Fără p la ta ; în
G R A N lT , granituri, s. n. Rocă eruptivă foarte m od gratuit. O Loc. adv. Pe gratis — fără p lată; fig . fără motiv. —
dură, granuloasă, întrebuinţată la construcţii. — Fr. F r. g r a tis (lat. lit. g ra tis ).
g ra n it.
G R A N tT IC , -Ă, granitici, -e, adj. D e g ra n it; G R A T IT 0 D IN E , gratitudini, s. f. (Rar) R ecunoştinţă. — Fr.
care are tăria sau aspectul granitului.— Fr. g r a n itiq u e . g r a titu d e (lat. lit. g r a titu d o , -in is).
G R A N IŢ Ă , graniţe, s. f. Lim ită în tr e două ţ ă r i ; G R A T U ÎT , -Ă , gratuiţi, -te, adj. Care n u costă n im ic ; d at sau
frontieră, hotar. ❖ Peste (sau dincolo d e ) graniţă — făcut gratis. ♦ Fig. Fără u tilitate ; fără temei. — F r. g r a t u i t (lat. lit.
Fig. Lim ită, m argine. — Bg., sb. g ra n ic a . g r a tu itu s ).
G R A N U L Â R , -Ă, granulari, -e, adj. Care se com pune din granule ; G R A T U IT A T E , gratuităţi, s. f. însuşirea de a fi gratuit. — Fr.
cu granule. — D upă fr. g r a n u la ir e . g r a tu itg (lat. lit. g r a tu ita s , -a tis).
G R A N U L A R E , granulari, s. f. O peraţia de transform are în granule G R A T U L A , gratulez, vb. I. T ranz. şi refl. A (se) felicita. — Lat.
a unui material dur. — D upă fr. g ra n u la tio n . lit. g r a tu la r i.
G R A N U L A T , -Ă, granulaţi, -te, adj. T ran sfo rm at în g ran u le; G R A Ţ IÂ , graţiez, vb. I. T ran z. A ierta (total sau parţial) dc
com pus din g ra n u le ; în formă de granule. — D upă fr. g r a n u lă . pedeapsă pe un condam nat. [ P r .: -ţi-a]— F r. g r a c ie r .
G R A N U L A T O R , granulatoare, s. n. M aşină folosită pen tru granu- G R A Ţ IE , graţii, s. f. 1. D răgălăşenie, fineţe, gingăşie.❖ (în mitologia
larea m aterialelor dure şi pentru sortarea lor. — D upă fr. g r a n u la te u r . rom ahă ) Cele trei graţii — cele trei zeiţe considerate ca personificări
G R A N U L Ă Ţ IE , granulaţii, s. f. 1. M ică tum oare care se formează ale frum useţii feminine. ♦ (L a pl.) Farm ece, nuri. ❖ Expr. A face
mai ales la suprafaţa m em branelor mucoase şi seroase. 2. C onţinutul graţii = a căuta să pară ferm ecător, prin gesturi şi atitudini afectate.
unui material în granule de diferite m ărim i, exprim at în procente de 2. (în expr.) A intra în graţiile cuiva — a cîştiga încrederea, bunăvoinţa
greutate. — Fr, g r a n u la tio n . cuiva. 3. (înv.) «Graţiere. 4. (Cu valoare de prepoziţie) D atorită. Grafie
străduinţei depuse. . 5. (A rh., în expr.) Anul de graţie — form ulă em ­
G R A N tJL Ă , granule, s. f. 1.- Particulă materială solidă, rezultată fatică pentru a indica u n an calendaristic. A n u l de graţie 1830.
din sfărimarea unui corp solid. 2. Pastilă conţinînd substanţe medica­
m entoase încorporate în tr-o masă zaharoasă, — Fr. g r a n u le (lat. lit. — L at. lit. g r a tia .
g ra n u lu m ) . G R A Ţ IE R E , graţieri, s.f. A cţiunea de a graţia. [Pr. t -ţi-e*
 GRAŢIOS — 345 —
G R A Ţ IO S , -O Â S Ă , graţioşi, -oase, adj. 1. Plin de graţie (1).
2. (în v .) B inevoitor, prietenos. [ P r .: -ţi-os] — F r. g ra c ie u x (lat. Ut.
g ra tio s u s).
G R A Ţ IO Z IT A T E , graţiozităţî, s. f. (Adesea ir.) Politeţe plină de
bunăvoinţă; am abilitate; atitudine curtenitoare. [Pr. : -ţi-o -]— Fr.
g r a c ie u s e t£ (lat. lit. g r a tio s ita s , -atis).
G R Ă U R , grauri, s. m. Pasăre m igra­
toare cu ciocul ascuţit de culoare gălbuie
şi cu pene negre cu pete albe ( Sturnus
vulgaris). [V ar.: g r a u r e s. m.] — Lat.
g ra u lu s .
G R A U R E s. m. v. g r a u r .
G R A V , -A , gravi, -e, adj. 1. Care
necesită o grijă deosebită, care poate avea
urm ări g re le ; p. ext. im portant. ♦
(D espre boli. răni) Periculos, prim ejdios.
2. (D espre oameni şi manifestările lor)
Foarte serios, s e v e r; solemn. 3. Care face
parte din registrul de jos al scării m u zicale; de bas. 4. (în expr.)
Accent grav — accent p u rtat în unele lim bi do o vocală deschisă.
— Fr. g ra v e (lat. lit. g ra v is).
G R A V A , gravez, vb. I. T ran z. A executa un desen sau diferite
litere în relief sau în adîncim e pe metal, pe lemn sau pe piatra, cu aju­
torul un o r instrum ente sau al un o r mijloace chimice speciale. — Fr.
g ra v e r.
G R A V A R E , gravări, s. f. A cţiunea de a grava.
G R A V A T , -Ă, gravaţi, -tc, adj. Supus operaţiei de gravare. — V.
grava.
G R A V ID Ă , gravide, adj. f., s. f. (Femeie) însărcinată ( 2 ) . — Lat.
lit. g ra v id a .
G R A V ID IT A T E s. f. Starea femeii g rav id e; sarcină. — L at. lit.
g ra v id ita s , -a tis .
G R A V IT A , gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mişca sub
acţiunea legii gravitaţiei. — F r. g r a v ite r .
G R A V IT A T E s. f. 1. însem nătate, im portanţă excepţională (prin
consecinţele neplăcute pe care le poate avea), stare prim ejdioasă. 2.
Seriozitate, severitate. 3. G ravitaţie. — F r. g r a v ita (lat. lit. g ra v i ta s,
•atis).
G R A V IT A Ţ IE s. f. Fenom enul de atracţie reciprocă a corpurilor.
❖ Cimp de gravitaţie — spaţiul în care u n corp îşi exercită gravitaţia
asupra altor corpuri. Centru de gravitaţie — pun ctu l de aplicaţie al
rezultantei forţelor de gravitaţie exercitate asupra părţilor care alcătuiesc
un c o r p .- - F r . g ra v ita tio n .
G R A V O R , gravori, s. m . Specialist în arta g ra v ă rii.— D upă fr.
g ra v e u r.
G R A V tJR Ă , (2 ) gravuri, s. f. 1.
G ravare. 2. Placă de cupru, de piatră etc.
pe care s-a gravat o imagine spre a fi
reprodusă ; p . ext. imagine reprodusă după
o placă gravată ; stam pă. — F r. g r a v u r e .
G R Ă B Î, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz.
şi tranz. A acţiona sau a stim ula pe cineva
să acţioneze cît mai re p e d e ; a-şi iuţi sau
a face să-şi iuţească mişcările. ♦ T ranz.
A face să se întîm ple, să se săvîrşească
mai repede; a urgenta, a accelera.— Bg.
g r a b ja ( s e ).
G R Ă B tR E s. f. Acţiunea de a (se)
grăbi; grabă. O Loc. adv. Cu (mare) G ravură
grăbire = grabnic, repede.
G R Ă B fT , -Ă, grăbiţi, -te, adj. Care se grăbeşte. — V. grăbi.
G R Ă D E A , grădete, s. f. (Reg.) N uia din care se îm pleteşte g a rd u l;
p. ext. gard îm pletit din n u iele; leasă. — Com p. sb. g r a d e la (< it.).
G R Ă D IN Ă R , grădinari, s. m. C ultivator profesionist al unei
Ijrâdini. — D in g r ă d in ă + suf. -ar.
G R Ă D IN Ă grădini, s. f. 1. Loc pe care se cultivă legume, flori,
pomi. ❖ Grădină botanică =-g răd in â în care se cultivă, în scop ştiinţific
şi instructiv, diverse plante. Grădină zoologică = loc unde sînt adunate
şi îngrijite, în scop ştiinţific şi instructiv, diverse animale. Grădină
de vară = restaurant am enajat vara, în aer liber. ❖ Expr. O grădină de
om == om plăcut, sim patic. ♦ Parc. 2. (în expr.) G rădină de copii =
instituţie didactică-educattvă pen tru copiii de vîrstâ preşcolară ; grădi­
niţă (de copii). (L a ţară) Grădină sezonieră — grădină de copii care
funcţionează în tim pul m uncilor agricole. — Bg., sb. g r a d in a .
G R Ă D IN Ă R E A S A , grădinărese, s. f. Fem eie care se ocupă cu
cultivarea unei grădini. — D in g r ă d i n a r 4- suf. -easă.
G R Â D IN Ă R E S C , -E Â S C Ă , grâdinăreşti, adj. Care aparţine
grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit.
— D in g r ă d in a r 4- suf. -esc.
G R Ă D IN Ă R l, grădinărese, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa cu
cultivarea unei grădini. — D in g r ă d in a r .
G R Ă D IN Ă R lE , (2 ) grădinării' s. f. 1. G rădinărit. 2. Loc pe care
se cultivă legume, flori etc. — D in g r ă d i n a r 4- suf. -ie.
G R Ă D IN Ă R IT a. n. F ap tu l de a grădinări; profesiunea grădi­
narului.
G R Ă D IN IŢ Ă , grădiniţe, 8. f. D im in u tiv a l lui grădină. ♦ G rădină
de copii.
G R ĂUNCIO R
i G R Ă D IN tJŢ Ă , grădinuţe, s.f. G rădiniţă. — D in g r ă d in ă -j- suf.
-uţă.
G R Ă D IŞ T E , grădişti, s. f. 1. R idicătura naturală rămasă în lunca
unui rîu, în urm a unor eroziuni. 2. L ocul unei vechi aşezări. — Slav
(v. sl. g r ă d iş te « castru »).
G R Ă t, grăiesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Pop.) A zice, a spune;
a vorbi. 2. Refl. (Reg.) A lua o hotârîre în com un ; a -se înţelege. 3.
T ranz. (Reg.) A chem a pe cineva. îm păratul ii grăi înapoi (R E T E -
G A N U L ). — Bg. g r a ja , sb. g r â ja ti.
G R Ă ÎR E s. f. (Rar) Acţiunea de a g r ă i; vorbă.
G R Ă IT O R 1, grăitori, s. m . (Reg.) Vornicel. — D in g r ă i 4 suf.
-(i)to r .
G R Ă IT O R 5, -O Â R E , grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent,
concludent. — D in g r ă i 4- suf. -(i)to r .
G R Ă JD Â R , grăjdari, s. m . Bărbat care are în grijă grajdul şi anim a-
i lele din grajd. — D in g r a jd 4- suf. -ar.
G R Ă M A D Ă , grămezi, s. f. 1. Cantitate m are de lucruri sau de
materiale strtnse la un loc. ❖ Expr. A cădea (sau a se prăbuşi)
grămadă — a cădea jos (in nesim ţire). A da (sau a face. a pune pe cineva)
grămadă (jos) — a doborî, p. ext. a om orî (pe cineva). 2. (C u determ inări
introduse prin prep. « de >>) C antitate, num ăr m are de fiinţe sau de
lucruri ; mulţim e. ❖ Loc. adv. Cu grămada = în num ăr mare. — Slav
(v. sl. g ra m a d a ).
G R Ă M Ă D E Â L Ă , grămădeli, s. f. îngrăm ădeală, ♦ Grăm adă
(2), m ulţim e. — D in g r ă m ă d i + suf. -eală.
G R Ă M Ă D I vb. IV. v. în g r ă m ă d i.
G R Ă M Ă D IR E s. f. v. în g r ă m ă d ir e .
G R Ă M Ă JO A R Ă , grămăjoare, s. f. D im inutiv al lui grămadă (1).
G R Ă M Ă JU IE , grămăjin, s. f. Grăm ăjoară. — D in g r ă m a d ă +
suf. -uie.
G R Ă M Ă T IC , grămătici, s. m . (înv.) Slujbaş într-o cancelarie.—
N gr. g r a m m a tik o s .
G R Ă M Ă T IC IE , grămăticii, s. f. (înv.) Cancelarie. — D in g r ă ­
m ă tic 4- suf. -ie.
G R Ă N IC E R , grăniceri, s. m. Soldat de pază la graniţă. — D in
g r a n iţă 4- suf. -ar.
G R Ă N IC E R E S C , -E Â S C Ă , grănicereşti, adj. D e grăniceri. O
(Reg.) Ţ in u t grăniceresc — regiune de graniţă a im periului habsburgic,
ai cărei locuitori se bucurau de anum ite privilegii, in schim bul servi­
ciului m ilitar făcut în form aţiile de grăniceri. — D in g r ă n ic e r 4-
suf. -esc.
G R Ă P Ă , grăpez, vb. I. T ranz. A m ărunţi şi a netezi cu grapa
păm întul arat (acoperind în acelaşi tim p sem in ţele ); a bornni. — Din
g ra p ă .
G R Ă P Â R E , grăpări, s. f. Acţiunea de a grăpa.
G R Ă P Â T s. n. Faptul de a grăpa; boronit.
C R Ă P Ă T U R Ă , grăpături, s. f. G râpat. — Din g r ă p a 4- suf.
- (ă)tuvă>
G R Ă P IŞ adv. Pe brînci. — D in g r ă p a suf. -iş.
G R Ă S Â N , -Ă, grăsani, -e, adj. (D epr., adesea substantivat) Aug­
m entativ al Iui gras ( 1 ) . — D in g r a s 4- suf. -an.
G R Ă S C E A N , -A , grăsceni, -e, adj. G răsuţ. — D in g r ă s u t 4- suf.
-ean.
G R Ă S IM E , grăsimi, s. f. S ubstanţă unsuroasă răspîndită în
ţesuturile animale şi în plante, form înd la om şi la
unele animale prim ul strat de sub piele, care aco­
peră m uşchii; extrasă din unele animate şi plan­
te, se ioloseşce în industria uşoară şi alimentară.
— D in g r a s 4- suf. -ime.
G R Â S U L lU , -lE , grăsulii, adj. G răsuţ. — Din
g r a s r suf. -ul-iu.
G R Ă S O N 1, grăsuni, s. m . Porc tîn ă r .— Lat.
* g ra sso , -onis.
G R Ă S U N 8, -Ă , grăsuni, -e, adj. G răsuţ.— Lat.
* g ra sso , -onis.
G R Ă S U Ţ , -Ă, grăsuli, -e, adj. D im inutiv ai G ră ta r (1)
Iui gras (1 ); dolofan, d u rduliu.
G R Â T Â R , grătare, s. n. 1. Dispozitiv form at din vergele metalice
aşezate paralel şi folosit p e n tru înlesnirea pătrunderii acrului şi înlăturarea
cenuşii în (sau din) instalaţiile de ardere, p e n ­
tru separarea de im purităţi a unor materii
prim e, p en tru împiedicarea pătrunderii cor­
purilor străine în instalaţiile hidrotehnice,
p e n tru separarea bucăţilor mari de m inereuri î:
după m ărim e etc. 2. O biect alcătuit din I
vergele de fier paralele prinse într-un cadru
(dreptunghiular), pe care se frige carnea
deasupra jarului ; p. ext. friptură preparată G ră ta r (2)
cu ajutorul acestui obiect. ❖ Loc. adj. (D es­
pre fripturi) L a grătar — fript pe grătar. 3, O biect alcătuit din bare
de lemn sau de fier paralele, servind drept ştergâtoare pentru talpa în»
călţăm intei. 4. Reţea alcătuită din vertrele de oţel. care formează arm ătura
betonului. — L at. * g r a ta r iu m (<*gratis = cratis).
G R Ă U N C IO R , grăuncioare, s.n. D im inutiv al lui grăunte.
GRĂUNTE — 346 — GREŢOS

G R Ă tJN T E , grăunţi, s.m . 1. F ru c t sau săm înţă în form ă de bob, G R E F IE R , grefieri, s.m . Funcţionar judecătoresc însărcinat cu
a unor plante, mai ales a cerealelor. ❖ Expr. C ît un grăunte de muştar — o nsem narea dezbaterilor instanţei şi cu redactarea şi păstrarea actelor
foarte mic. 2. Bob, fir. 3. Elem ent judiciare etc. [Pr. : -fi-er] — F r. g r e f f ie r (< gr.).
cristalin omogen al unui corp cristalin. G R E G Â R , «A, gregari, -e, adj. (D espre animale şi plante) Care
— D in g r ă u n ţ. trăieşte în grupuri com pacte. ❖ Fig. Spirit gregar = spirit de turm ă,
G R Ă tJN T s. n. v. g r ă u n ţă . atitudine de supunere oarbă. — F r. g r £ g a ir e (lat. lit. g re g a riu s ).
G R Ă O N Ţ Ă , grăunţe s. f. G ră­ G R E G O R IA N adj. n. ( în expr.) Calendar gregorian ~ calendar
unte. [V ar.: g r ă u n ţ s. n .] — Lat. făcut în 1582 din ordinul papii G rigore al X lII-le a şi adoptat
" g ra n u c e u m . trep tat de popoarele Europei.
G R Ă U N Ţ Ă , -O A S Ă , grăun- — F r. g re g o rie n .
ţoşi, -oase, adj. Cu g ră u n ţe ; granulos. G R E IE R , greieri, s. m. I n ­
— D in g r ă u n ţ 4- suf. -os. sectă cu antene lungi şi cu ochi
GREABĂN» grebene, s. n. Partea m art, care produce u n sunet as­
mai ridicată a şirii spinării u nor c u ţit şi pătrunzător prin freca­
animale, unde se îm preună spetele. rea elitrelor (G ryllus). [V a r.:
rPl. şi : (m.) grebeni] — Slav (v. sl. g r e ie r e , g r i e r s. m.] — Lat.
g re b e n i « p ie p te n e »). • g ry llio lu s (< gryllus).
G R E Â Ţ Ă , greţuri, s. f. 1. G R E IE R A Ş , greieraşi, s. m.
Senzaţie de vărsătură provocată de G reabăn G reieruş. — D in g r e i e r + suf. -aş.
unele tulburări ale organelor digestive. G R filE R E s. m. v. g r e ie r.
2. Fig. Scîrbă, dezgust. — Lat. * g re v itia (< grevis = gravis).
G R E IE R E L , greierei, s. m.
G R E B Ă N Â R , grebdnare, s. n. Parte a ham ului carc trece peste G reieruş. [V ar.: g r ie r u l s. m.] G reier
greabânul calului.— D in g r e a b ă n 4 - suf. -ar. — D in g r e ie r 4- suf. -el.
G R E B Ă N O S , -O A S Ă , grebă-
noşi, -oase, adj. C u greabânul. ieşit G R E IE R tJŞ , greieruşi, s. m. D im inutiv al lui greier.
m ult în afară. — D in g r e a b ă n G R E N A D Ă , grenade, s. f. Proiectil cu încărcătură explozivă, care
4- suf. -os. se aruncă cu m îna sau cu un dispozitiv special. ♦ (Sport) Proiectil de
G R E B L A , greblez, vb. I. T ran z. formă cilindrică, folosit în atletica uşoară pentru
A aduna, a strînge ceya cu g reb la; probele de aruncare. [V a r.: g r a n â tă s. f.l
a lucra, a nivela cu grebla. — D in — F r. g re n a d e .
g re b lă . G R E N A D IE R , grenadieri, s. m. 1. (Ieşit
G R E B L A R E , greblări, s. f. Ac­ din uz) Soldat infanterist care acţiona cu
ţiunea de a grebla. grenada. 2. (în vechea arm ată a un o r ţări)
Soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei.
G R E B L A T s . n . F ap tu l de a [P r .: -di-er. — V a r.: (2 ) g r e n a d lr s. m.]
grebla. — F r. g r e n a d ie r .
G R tîB L Ă , greble, s. f. 1. U nealtă G R E N A D ÎN Ă , pren adine, s. f. (Rar) F ir
agricolă formată d in tr-o bară cu dinţi de m ătase naturală întrebuinţat la fabricarea
fixată în tr-o coadă, cu ajutorul căreia dantelelor. ♦ Ţ esătură rară şi subţire, de bu m ­
se strîng paiele, ftnul, se nivelează păm întul etc. 2. C onstrucţie bac sau de mătase, din care se confecţionează
transversală pe cursurile de apă, făcută p en tru oprirea buştenilor. rochii de vară, perdele etc. — F r. g r e n a d in e . G renade
— Bg. g re b lo .
G R E N A D tR s. m . v. g r e n a d ie r .
G R E B L Ă T C rA , greblături,
8. f. (Rar) Ceea ce s-a adunut G R E O I, -O A IE , greoi, -oaie, adj. Care se m işcă greu, încet.
cu grebla. — D in g r e b la + suf. Fig. L ipsit d e vioiciune, de supleţe. ♦ Fig. (D espre limbă,
—(ă)tură. stil etc.) încărcat, confuz. — D in g re u 4- suf. -oi.
G R E C , G R E A C Ă , greci, gre- G reblă G R fiP F R U T , grepfruturi, s. n. F ru ct
ce, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care mai m are decît portocala, cu gust acru-
aparţine Greciei sau populaţiei ei, privitor la G recia sau la popu­ amărui, produs de un arbore din ţările
laţia ei. ♦ (Substantivat, f.) L im ba greacă. 2. S. m. şi f. Persoană calde (Citrus rtecumana). [Scris ş i : grape-
care face parte din populaţia de bază a G reciei. — L at. G ra e c u s . fruit] — Fr. g r a p e f r u i t (<" engl.).
G R E C fiS C , -EA SCĂ» greceşti, adj. G rec. ♦ Scris, exprim at în G R E S A , gresez, vb. I. T ranz. A unge
lim ba greacă. — D in g re c 4- suf. -esc. piesele unui mecanism. — F r. g ra is s e r.
G R E C E Ş T E adv. Ca grecii, în felul grecilor; în lim b » greacă. G R E S A j, gresaje, s. n. A cţiunea
❖ E xpr. A şedea (sau a se aşeza etc.) greceşte = a şedea (sau a se aşeza de a gresa şi rezultatul e i ; ungere.
etc.) cu genunchii la gură. — D in g r e c 4 - suf. -eşte. — Fr. g ra is s a g e .
G R E C fSM » grecisme, s. n. C uvînt, expresie îm prum utate din G R fiS IE , gresii, s. f. 1. Rocă sedi­
limba greacă (şi neasimilate). — D in g r e c + suf. -ism. m entară foarte dură, form ată prin cim en­
tarea nisipurilor. 2. C ute făcută din gresie
G R E C O A IC Ă , grecoaice, s. f., Fem eie care face parte din populaţia (1 ), folosită la ascuţirea un o r obiecte
de bază a Greciei. — D in g re c 4- suf. -oaică. tăioase. [V a r.: g r â z ie s. f.] — Com p. alb. G repfrut
G R E C O -C A T O H C , -A, grsco-catolici, -e, a'dj. Care ţine de biserica g e re s e .
unită, privitor la biserica' unită. ♦ (S ubstantivat) A dept al bisericii G R E S O R , gresoare, s. n. D ispozitiv folosit p e n tru ungerea
unite. — D in g re c 4 c a to lic . pieselor unui m ecanism . — D upă fr. g r a is s e u r .
G R E C O M A N , grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor.
— D in g re c . G R E Ş , greşuri, s. n. 1. (înv.) D efect, cusur. Fără greş. -0
Expr. A da greş — a greşi ţ in ta ; p. ext. a suferi un e şe c ; a se înşela.
G R E C O -O R IE N T A L , -Ă , greco-orientali, -e, adj. (Reg.) Care (Reg.) A nu avea greş = a n u constitui o greşeală,
ţine de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă. — D in g re c 4- a n u aduce vătăm are. ♦ (Reg.) Greşeală, eroare.
o r ie n ta l. 2. (Reg.) Petic de păm înt între două brazde, rămas
G R E C O -R O M Â N , -A, greco-romani, -e, adj. Care ţin e de epoca din greşeală nearat. — Postverbal al lui g re ş i.
vechii G recii şi a Im periului Rom an, privitor la vechea G recie şi la G R E ŞE A L Ă , greşeli, s. f. 1. A batere de la ade­
Im periul Roman. — D in g re c + ro m a n . văr, de la ceea ce este d rept sau bine ; eroare ; (concr.)
G R £ D E R , gredere, s. n. M aşină de nivelat şi de rîcîit păm întul lucru făcut rău cum n u trebuie. ❖ Loc. adv. Fără
sau suprafaţa unei şosele. — Engl. g r a d e r . greşeală = perfect. 2. F aptă (neintenţionată) care
atrage după sine u n rău, o neplăcere (pentru făptaş
G R E F, grefuri, s. n. (în v .) M ăsură de lungim e egală cu a sau p en tru altcineva). ❖ Loc. adv. Din greşeală =
şaisprezecea parte d in tr-u n cot. — Bg. g re h . fără voie, neintenţionat. — D in g re ş i 4- suf. -eală.
G R E FA , grefez, vb. I. T ran z. (M ed.) A face o grefă*. — Fr. G R E Ş Î, greşesc, vb. IV. 1. Intranz. A face o g re ­
greffer. şeală, a com ite o e ro a re ; p. ext. a se înşela. ♦ Intranz. şi tran z.
G R E F A R E , grefări, s. f. A cţiunea de a grefa. A n u nim eri ţinta, a da greş. ♦ Refl. (Pop.) A face ceea ce n u ar fi
v rut să facă. 2. T ranz. A executa ceva greşit, rău. ♦ A lua u n lucru drept
G R E F A T , -A, grefaţi, -te, adj. (D espre u n ţesut) R efăcut cu altul; a încurca. <> Expr. A greşi drumul (sau calea) — a rătăci. 3. T ranz.
ajutorul unei grefe*. — V. grefa. şi intranz. A se face vinovat cu ceva^faţă de cineva, a face cuiva u n r ă u ;
G R fiF Ă 1, grefe, s. f. Birou pe lîngă instanţele judecătoreşti, un d e se p. ext, a păcătui. — Slav (v. sl. g re S iti).
fac lucrările de procedură şi unde se păstrează dosarele. — F r. greffe G R E Ş tT , -Ă, greşiţi, -te, adj. 1. F ăcut prost, cum n u tre b u ie ;
(< gr.). care are greşeli. 2. (în v . şi reg.) Care a făcut o greşeală. — V. greşi.
G R EFĂ *, grefe, s. f. O peraţie de refacere a unui ţesu t p rin apli­ G R E Ţ â S , -O A S Ă , greţoşi, -oase, adj. 1. Care provoacă greaţă;
carea unei porţiuni din acelaşi ţesu t, lu ată din altă_parte a corpului sau scîrbos. 2. (Rar) Care se îngreţoşează repede, căruia i se face uşor
de la altcineva. — F r. g re ff e (<gr.). greaţă. — D in g r e a ţă 4- suf. -oî.
GREU — 347 — GR1NDEL

G R E U 1 adv. 1. Cu to ată greutatea. <► Expr. A - i cădea (cuiva) G R IF O N , grifoni, s.m . 1. M onstru mitologic cu tru p dc
greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. A - i veni greu — leu şi cu aripi, cap şi gheare dc vultur. ♦ M otiv decorativ re­
a-i displăcea. A - i f i greu (de cineva sau de ceva) — a ) a-i fi silă, a prezentînd acest m onstru. 2. Specie de
fi sătul (de cineva sau de ceva); b ) a se ruşina (de cineva sau cîine de vînătoare cu părul lăţos. — Fr.
de ceva). + M ult. A cîntări greu. 2. Cu tru d ă ; anevoie. Greu de g riffo n .
înţeles. Expr. A - i f i greu (să. . .) = a simţi greutatea unei
acţiuni. A - i veni (cuiva) greu (s<z. . .) — a-i fi neplăcut (să. . .); a se G R IJA N IE s . f. (Bis.) C um inecă­
jena (să. . .). ♦ în c e t. Noaptea trecea greu (M 1H A LE). ♦ Cu tură. — D in g r iji + suf. -anie.
m ari lipsuri. Trăia greu. 3. Rău, grav, tare. Greu bolnav. Expr. A G R IJĂ , griji, s. f. 1. T eam ă prici­
ofta (sau a suspina) greu — a ofta (sau a suspina) din adîncul inimii. A nuită de gîndul unei eventuale prim ejdii
plăti greu = a ) a plăti scum p; b) a n u plăti la tim p. — L at. g re v is sau întîm pîări n eplăcute; îngrijorare. ❖
( = gravis). E xpr. A intra la griji = a începe să fie
îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva.
GREU * s. n. 1. G reutate, d ificu lta te ; îm prejurare d ificilă; 2. Interes deosebit pentru cineva sau ceva;
impas. ❖ Loc. adv. Din greu ~ a ) cu tru d ă : b ) adînc, profund. L a solicitudine. ❖ Expr. A avea grijă (de
greu = cînd e vorba de o treabă anevoioasă. A greu — cu neplăcere. cineva sau de ceva) = a îngriji (de cineva G rifon
❖ Expr. A cu-i greul = a sosit m om entul decisiv. A da de greu = a sau de c ev a ); a supraveghea, a păzi (pe
întîm pina dificultăţi. 2. Povară, sarcină ; p. ext. partea cea mai grea, cineva sau ceva). A nu avea grijă (de cineva sau de ceva) = a nu-i
cea mai dificilă a unei m unci, a unei situaţii etc. 3. (înv.) M ulţim e. păsa (de cineva sau de ceva) ; a nu fi îngrijorat (de cineva sau de
Găsi greul ordiei tătăreşti (B Ă LC ESC U ). 4. (Pop.) A rtilerie grea. — Lat. ceva). A avea grijă (să . . . ) — a băga
g re v is (= gravis). de seamă, a fi atent. A da (sau a lăsa) în
G R E U 8, G R EA , grei, grele, adj. I. (în sens material) 1. Care apasă grija (cuiva) — a da (sau a lăsa cuiva) în
cu greutate asupra suprafeţei pe care s tă ; care are greutate (mare); seamă ; a încredinţa. — Bg. g riz a .
care cîntăreşte mult.- A u r greu = aur masiv. Artilerie grea = arti­ G R IJI, grijesc, vb. IV. (Reg.) 1. T ranz.
lerie care cuprinde piese de m are calibru. (Sport) Categorie grea = şi intranz. A avea, a purta u n interes deosebit
categoria boxerilor care cîntăresc peste 81 de kg. ❖ Expr. Bani grei pentru cineva sau c e v a ; a îngriji. ❖ Refl.
— sum ă m are de bani. Pas greu — călcătură apăsată. Cuvint greu = S -au grijit şi de unele şi de alteh> (SBIERA).
cuvînt decisiv. 1. îm povărat. îngreuiat, încărcat. ♦ (Pop., la f.) G ra­ 2. T ranz. A curăţa. 3. T ranz. A pregăti.*► G r i la j
vidă. ♦ (D espre nori-) D e culoare neagră, ad u căto r de ploaie şi furtună. T ranz. şi refl. A (se) aproviziona. 4. T ranz.
II. 1. (D espre părţi ale corpului) Care pare că apasă (din cauz? oboselii şi refl. A (se) spovedi şi a (se) împărtăşi. 5. Refl. şi intranz. (Reg.)
etc.). <- E xpr. A - i f i (cuiva) inima grea — a fi îngrijorat, îndurerat. A băga de seamă. — Bg. g r iz ă se.
A avea mînă grea — a ) a avea mînă puternică, care loveşte ta re ; b ) G R IJÎT , -Ă , griiiţi, -te, adj. (Reg.) în g r ijit; curat, rînduit.
(fam., despre medici) a îucra grosolan. A f i greu de cap sau a avea cap ♦ (D espre păsări) C urăţat de m ăruntaie, de pene
greu — a pricepe cu greutate, 2. (D espre alimente) Care produce indi­ etc. — V. griji.
gestie sau care se asimilează cu greutate. 3. (D espre m irosuri) N eplă­
cut ; (despre aer) care miroase r â u ; încărcat. 4. (D espre noţiuni ab­ G R IJIT O R , -O Â R E , griiitori, -oare, adj. (Reg.)
stracte) Apăsător, copleşitor. <> Atmosferă grea = atmosferă încărcată, G rijuliu. — D in g r iji + suf. -(i)to r.
gata de ploaie; aer în n ă b u şito r; fig. atmosferă încărcată de griji, de G R ljN IC , -Ă, grijnici, -e, adj. (înv.) G rijuliu.
certuri etc. ♦ (D espre somn) Adînc. 5. (D espre noapte, ceaţă etc.) — D in g r ijă -1- suf. -nic.
Dens, com pact. III. (în sens abstract) 1. Care se face cu greutate, care G R IJU L IU , -IE, grijulii, adj. Plin de atenţie, de
cere eforturi mari ; anevoios. M uncă grea. ♦ (D espre drum uri) Care grijă ; prudent, prevăzător. ♦ (Reg.) îngrijit, ordonat.
poate fi străbătu t cu greutate. + Anevoie de înţeles, de rezolvat, de — Bg. g riz liv .
învăţat. ♦ (D espre răspunderi, sarcini) însem nat, im portant. 2. (D espre
suferinţe, necazuri etc.) Anevoie de suportat. ❖ Familie (sau casă) G R IL A J, grilaje, s. n. îm prejm uire făcută din
qrea ~ familie num eroasă, greu de în treţin u t. ❖ Expr. (Adverbial) zăbrele de fier, din stinghii încrucişate de lemn etc.
Greu la deal cu boii m ici sau greu la deal şi greu la vale, se sp u n e cînd [Pl. ş i : grilajuri) — D upă fr. g rilla g e .
cineva este silit să facă faţă unei situ aţii dificile cu posib ilităţi (m a­ G R tL Ă , grile, s. f. 1. Electrod în formă de
teriale) reduse. ♦ (D espre boli) Care se vindecă cu greutate sau este sită, intercalat între anodul şi catodul unei lămpi
incurabil ; grav. ❖ Zile grele sau viaţă grea = trai anevoios, plin de de radio. 2. Panou fix sau m obil, alcătuit dintr-o G rilă (1)
lipsuri. Lovitură grea — lovitură dureroasă, -f (D espre insulte, pe­ reţea de vergele paralele, care închide sau apără golul
depse etc.) Serios, grav. ■*> Vorbă grea = insultă, ocară. ♦ (D espre unei uşi, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (M ii.) Obstacol făcut
îm prejurări, situaţii) Cu g re u tă ţi; critic. ❖ Iarnă grea = iarnă geroasă din bare de oţel, aşezat în faţa sau în spatele şanţului unei
şi lungă. Vreme grea = a ) fu rtu n ă ; b ) (la pl.) vrem uri, îm pre­ fortificaţii sau la deschiderile unei
jurări critice. ♦ (înv., despre oameni) D uşm ănos. — L at. g re v is cazemate. — F r. g rille .
( = gravis).
G R IM Ă , grimez, vb. I. Refl. şi
G R E U N Â T IC , -Ă , greunatici, -e, adj. (Reg., despre oameni) tranz. A (se) machia p e n tru scenă,
C orpolent şi greoi. — D in [în jg re u n a + suf. -atic. în conform itate cu fizionomia cerută
G R E U T A T E , greutăţi, s. f. I. 1. A păsare pe care o exercită un corp de rolul interpretat. — Fr. g r im e r .
asupra unei suprafeţe orizontale pe care se sprijină ; însuşirea u n u i corp de P R IM Â R E , grimări, s. f. A cţiu­
a fi g r e u ; forţa cu care u n corp este atras spre păm înt în virtutea legii nea de a (se) grima. G rin d (1)
gravitaţiei. ❖ Greutate specifică = greutatea unităţii de volum d in ­ G R IM Â S Ă , grimase, s. f. Strîm -
tr-un anum it corp ; fig. valoare p roprie a unui lucru. Greutate atomică b ătură voită sau spontană a feţei. - F r. g r im a c e .
= raportul dintre greutatea atom ului unui elem ent şi a şaisprezecea
parte din greutatea atom ului de oxigen. 2. Povară, sarcină, încărcătură ; G R IM Â T , -A, grimaţi, -te, adj. (D espre actori) M achiat.
fig. senzaţie de apăsare, de oboseală, de nelinişte. ❖ E xpr. A i se lua — V. grima.
(sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inim ă = a scăpa de o grijă mare. G R IM Ă , grime, s. f. M achiaj.
3. Bucată de metal de o form ă caracteristică, reprezentînd o anumită — Fr. g rim e .
unitate de m ăsură, de greutate (I 1). ♦ Bucată de metal sau de alt G R IM E A , grrmele, s. f. (Reg.)
material, care îndeplineşte anum ite fu n cţii intr-un mecanism. 4. H al­ Basma cu care femeile îşi acoperă
teră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. capul. — T c. d iir m e .
(în sens abstract) 1. L u cru greu de f ă c u t; dificultate, piedică. ❖ Loc. G R IM E L U Ţ Ă , grhnehtţe, s. f.
adv. Cu (mare) greutate = foarte greu. 2. (Fam .) Influenţă, trecere,
putere. ♦ Putere de co n v in g ere; valoare docum entară. 3. G ravitate. (Reg.) D im inutiv al lui grimea.
— Lat. * g re v ita s , -a tis ( = gravitau). G R IM E R , -Ă, grimeri, -e, s. m.
şi f. Specialist care se ocupă cu gri­
G R EV A , grevez, vb. I. T ran z. A împovăra (o proprietate) cu ipo­ marea artiştilor. — D in g r im a .
teci, (un buget) cu cheltuieli. — F r. g re v e r.
G R IN D , grinduri, s. n. 1. Fîşie
G R EV Ă , greve, s. f. Form ă de luptă a proletariatului din ţările de teren de-a lungul m alurilor unui
capitaliste, constînd din încetarea organizată a lucrului în tr-o în tre­ rîu, pe care apele nu o acoperă decît în caz de inundaţii mari. 2.
prindere, cu scopul de a constrînge pe patroni sau guvernul să satisfacă Deal. —• Slav (v. sl. g r e n d u ).
revendicările economice sau politice ale m uncitorim ii. Greva foamei G R ÎN D Â , grinzi, s. f. Bîrnă groasă de lemn. ♦ Elem ent de
= refuzarea hranei de către deţinuţii politici, în sem n de protest îm po­ construcţie de oţel. de beton, de
triva arestării şi a deţinerii lor abuzive. — F r. g rd v e . lem n etc., folosit la asigurarea* rezis­
G R E V IS T , -Ă , grevişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care participă tenţei unei c o n stru c ţii.— Slav (v. sl.
la o grevă. ♦ (Adjectival) Care ţine de grevă. — F r. g re v is te . g re ^ d a ).
G R & ZIE s . f. v. g re s ie . G R IN D fl, grindeie, s. n. 1.
U na dintre părţile com ponente ale
G R I adj. invar. Cenuşiu. — F r. g ris. plugului cu tracţiune animală. 2.
G R lE R s . m. v. g r e ie r . G rindă mică. 3. Axul roţii unei mori
de apă. — D in g r in d ă + suf. -ei
G R IE R E L s. m . v. g re ie re !. (comp. bg. g re d e l, sb. g re d e lj). G rindel
G R lF Ă , grife, 8. f. In stru m en t cu ajutorul căruia se zgîrie coaja G R IN D E L , grindeî, s. m . (Reg.)
arborilor din pădure p en tru a-i însem na, p e n tru a face un m arcaj etc. Peşte m ic, asem ănător cu ţiparul, de culoare verde-gălbuie, cu pete m ari,
■— F r. g riffe . negre (Cobitis barbatula). — Sas g re n d e l ( *= germ . Grundel) ,
G R IN D IN Ă — 348 —
G R IN D IN Ă , grindine, s.f. P recipitaţie atmosferică în formă de
boabe de gheaţă; piatră — L at. g ra n d o , -in is.
G R IN D fŞ 1, grindişuri, s. n. Costişă. — D in g f in d + suf. -iş.
G R IN D lŞ*, grindişuri, s. n. T otalitatea grinzilor unui acoperiş,
ale unui tavan etc. — D in g r in d ă H- suf. -is.
G R IN D U Ţ Ă , grituluţe, s. f. D im inutiv al lui grindă.
G R IP Ă , pers. 3 gripează, vb. I. Refl. (D espre piese d e m otoare
şi despre m otoare) A se bloca în tim pul funcţionării. — F r. g r ip p e r .
G R IP Ă R E , gripări, s. f. A cţiunea de a se gripa.
G R IP Ă T r -Ă, gripaţi, -te, adj. Bolnav de gripă.— D upă fr. grîpp& .
G R ÎP Ă , gripe, s. f. Boală contagioasă, epidemică, care se loca­
lizează pe aparatul respirator, pe tu b u l digestiv şi pe sistem ul nervos
central. — F r. g rip p e .
G R lP C Ă , gripei, s. f. U nealtă care serveşte la curăţirea doagelor
(vechi). — Bg. o g rib k a .
G R IS s. n. v. g riş . ______
G R IŞ s. n. Produs aii-
m entar obţinut din grîu sau
din alte cereale, m ăcinatc mai
mare. (Var. : g ris s. n.] G ripcă
— G erm . G rie s .
G R IV , -A , gr ivi, -e, adj. (D espre eîini, păsări etc.) Pătat cu alb
şi negru ; pestriţ. — Bg. g riv .
G R I VEI, griv ei, adj. m. G riv. — D in g riv + suf. -ei.
G R I Z 0 s. n. Amestec natural, gazos inflamabil şi explozibil,
de gaz metan şi de aer, care se degajă în mine. — Fr. g riso u .
G R ÎN Ă R 1, grînare, ş. n. 1. Magazie de cereale; ham bar. 2. Fig.
Ţ in u t sau ţară care produce grîne din abundenţă şi care aprovizionează
alte ţări sau alte re g iu n i.— D in g rîn e ■+• suf. -ar.
G R ÎN A R*, grinari, s. m . (înv.) N egustor de grîne. — D in g rîn e
+ suf. -ar.
G R ÎN E s. f. pl. Sem ănături de grîu, p. ext. de cereale; holde.
♦ Cereale sub formă de boabe. — L at. g r a n u m (pl. g rana),
G R ÎU , (2 ) grîie, s. n. 1. Plantă erbacee cu spicul lung şi
îngust, din ale cărei boabe se face făină (Triticum vulgare).
♦ Boabele acestei plante. 2. Sem ănătură, lan, holdă de grîu
( i ) . — Lat. g r a n u m .
G R ÎU L E Ţ s. n. (Rar) G rîuşor (1 ). — D in g r îu + suf.
-ul-eţ.
G R ÎU Ş O R , griuşoare, s. n. 1. D im inutiv al Iui grîu.
2. (Bot.) U ntişor.
G R O A P Ă , gropi. s. f. G aură, cavitate în păm înt. ❖ Expr.
A da în gropi (de prost ce e ), se sp u n e.d esp re u n om foarte
prost. ♦ M orm înt. Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti
îm potriva cuiva. A j i cu un picior in groapă = a fi aproape de
moarte. — Comp. alb. g ro p e .
G R O Ă Z Ă s. f. 1. Spaimă m are provocată de u n lucru
înfiorător, de un pericol m are sau de o nenorocire. ♦ Per- G rîu
soană sau lucru care inspiră spaimă. 2. Fig. (Cu determ inări
introduse prin prep. «de ») M ulţim e, cantitate mare. — Slav (v. s l.g r o z a ).
G R O Ă Z N IC , -Ă, groaznici, -e, adj. Care insuflă groază; înfricoşă­
tor, înspăim întător, îngrozitor. ♦ (Adverbial) T are, m u lt; foarte,
extrem d e . . . — Bg. g r o z e n « urît *, «îngrozitor».
G R O B IA N , -A , grobieni, -e, adj. (Reg.) Prost c re sc u t; necioplit,
grosolan. [ P r .: -bi-aii] — G erm . g r o b ia n (pol. g ro b ia n ).
G R O F , grofi, s. m. (Reg.) M are latifundiar (conte) maghiar. — M agh.
g r o f (<germ. G ra f).
G R O F E S C , -E Â SC Ă , grofeşti, adj. (Reg.) D e grof, privitor la
grofi. — D in g r o f + suf. -esc.
G R O F ÎŢ Ă , grofiţe, s. f. (Reg.) Soţie sau fiică de grof. — D in
g r o f H- suf. -iţă.
G R O F O Â IE , grofoaie, s. f. (Reg., depr.) Soţie de grof. — D in
g r o f + suf. -oaie.
G R O G s. n. B ăutură preparată din rom , coniac sau rachiu ames­
tecat cu apă fierbinte îndulcită. — Fr. g ro g (engl. g ro g ).
G R O H Ă 1, pers. 3 grâhâie, vb. IV. Intranz. (D espre porci şi m is­
treţi) A scoate sunetele caracteristice speciei. — Onomatopee.
G R O H Ă IT s. n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros şi
sacadat, pe care îl scot porcii şi mistreţii.
G R O H Ă IT O R , -O A R E , grohăitori, -oare. adj. Care grohăie.
— D in g ro h â i + suf. -(i)to r.
G R O H Ă IT U R Ă , grohăituri, s. f. G rohăit. — D in g r o h ă i + suf.
-(i)tu ră .
G R O H O T , grohote, s. n. 1. G rohăit. 2. G rohotiş. — Postverbal
al lui g ro h o ti.
G R O H O T Î, pers. 3 grohoteşte, vb. IV. Intranz. 1. (D espre pietre)
A face zgomot rostogolindu-se. 2. (D espre porci) A grohăi. — Slav
(v. sl. g r o h o ta ti) .
G R O H O T tŞ , grohotişuri, s. n. Îngrăm ădire de bucăţi de rocă
m ici, colţuroase, rezultate din sfărimarea stîncilor.şi prăvălite din m unţi
sau aduse de gheţari ; p. ext. rocă sedim entară form ată din acest m a te ria l;
loc acoperit cu acest material. — Din g ro h o t -+- suf. -iş.
G R O M O V N IC , gromovnice, s.n . C arte care cuprinde precizeri pe
baza interpretării tu n etelo r şi fulgerelor. — Slav (v. sl. g ro m o v in îi).
G R O Z Ă V E N IE
G R O P A N , gropane, s. n . (Reg.) A ugm entativ al lui groapă.
G R O P A R , gropari, s.m . 1. Persoană care sapă gropi p en tru
m orm inte. 2. (Entom .) Necrofor. — D in g r o a p ă -j- suf. -ar.
G R O P Ă R E A S Ă , gropărese, s, f. (Rar) Soţia groparului. — Din
g r o p a r 4- suf. -easă.
G R O P fŞ , gropişuri, s . n . T e re n plin de g r o p i.— D in g ro a p ă
4- suf. -iş.
G R O P IŞ T E , gropi şti, s. f. (Reg.) C im itir. — D in g r o a p ă +
suf. -iste.
G R O P fT , -Ă, gropiţi, -te, adj. (Reg.) Cu gropi. — D in g ro a p ă
4- suf. -it.
G R O P ÎŢ Ă , gropiţe s. f. 1. D im inutiv al lui groapă. 2. M ică adîn-
citură care se formează în obrajii un o r oameni cînd rid sau pe care o au
unii oameni în bărbie.
G R O P N IŢ Ă , gropniţe, s. f. (înv. şt arh.) Cavou, criptă, m orm înt
(în curtea unei biserici). — Bg. g ro b n ic a .
G R O P U Ş O Â R Ă , gropuşoare, s. f. G ropiţă (1 ). — D in g ro a p ă
+ suf. -uş-oară.
G R O S 1 adv. M ult, din plin. Era şi ageamie. . . şi, se-nţelege, pierdea
gros (CARAG1ALE). — Lat. g ro s su s .
G ROS* s. n. Partea cea mai numeroasă a unei colectivităţi, a u n o r
lucruri. ❖ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare. — D in g r o s 1.
G R O S 8 s. n. (Pop.) închisoare. — D in gros*.
G R O S 4, groşi, s. m. (Reg.) Buştean. — D in g ro s 8.
G R O S 8, G R O A S Ă , groşi, groase, adj. I. 1. (D espre corpuri cilin­
drice) M are în circum ferinţă, cu diam etrul mare. Arbori groşi. ♦ (Despre
fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) D ezvoltat m ult în lăţime. ♦
(Pop., Ia f.) Gravidă, însărcinată. 2. M are în volum, în lă ţim e ; volu­
minos. Carte groasă. -0 Expr. Cros la pungă = bogat. ♦ (Despre
litei-e) M ai lat decît cele obişnuite. 3. M are, în sens vertical, de la
suprafaţă în adîncim e sau de la suprafaţă pînă la bază. Scîndurâ groasă.
❖ Expr. Gros la (sau de) obraz = obraznic ; nesim ţit. Gros la piele
sau cu pielea groasă = nesim ţit. Gros la (sau in) ceafă sau cu ceafa
groasă = b o g a t; bădăran. ♦ Ţ esu t din fire groase (I 1). 4. (Despre
fluide) Care curge sau se îm prăştie g r e u ; dens. ♦ Fig. (D espre
întuneric, um bră etc.) Adînc, com pact. II. Fig. 1. (D espre voce, glas ;
adesea adverbial) Cu tonuri jo a se ; adînc, grav. 2. (înv.) G ro so lan ;
incult. — L at. g ro ssu s.
G R O S C lO R , -O A R Ă , grosciori, -oare, adj. G rosuţ. — D in
g r o s u ţ f suf. -ior.
G R O S ÎM E , grosimi, s. f. 1. C ircum ferinţă; diam etrul secţiunii
transversale a unui corp cilindric. 2. Dim ensiunea unui corp în sens
orizontal, pe secţiune transversală. Grosimea zidului. 3. Dim ensiunea
unui corp în sens vertical ; distanţa dintre feţele unui strat. Grosimea
setndurii.— D in g ro s -b suf. -inie.
G R O S O L A N , -A, grosolani, -e, adj. L ipsit de delicateţe (în com ­
portări) ; nepoliticos, necioplit. ♦ Insuficient prelucrat sau prelucrat
în mod prim itiv ; bru t, necizelat. — It. g ro s so la n o .
G R O S O L Ă N IE , grosolănii, s. f. Fapră sau vorbă de om grosolan ;
obrăznicie. — D in g ro s o la n -V suf. -ie.
G R O S O M Ă N , grosomani, s„ m . (înv.) 1. O m gras şi greoi. 2. Om
grosolan. — D in g ro s.
G R O S tJŢ , -Ă, grosuţi, -e, adj. D im inutiv al Iui gros6.
G R O Ş , groşi, s. m. M onedă străină de argint care a circulat
odinioară şi în M oldova. — G erm . G ro s c h e n .
G R O Ş C lO R s. n. (Pop.) Sm întînă formată pe laptele prins.
— D in g r o s u ţ 4- suf. -ior.
G R O Ş lŢ Ă , groşiţe, s. f. (înv.) M onedă austriacă de argint. — Din
g ro ş 4- suf. -iţă.
G R O Ş T E I, groştei, s. m. (Reg.) Purcel (de un an). — Lat.
* g ro s s ( i)c e llu s (< grossus).
G R O T Ă , grote, s. f. Peşteră, cavernă. — Fr. g ro tte .
G R O T E S C 1 s. n. Form ă de literă de tip ar fără picioruşe, executată
num ai din arce şi segmente de dreaptă. — Fr. g ro te s q u e .
G R O T E S C *, -A , groteşti, adj. D e un
comic excesiv, neobişnuit de caraghios;
ridicol, burlesc; bizar. ❖ (Substantivat, n.)
Grotescul unei situaţii. — Fr. g ro te s q u e .
G R O Z A M Ă s. f. A rbust mic, din
ramurile căruia se fac m ături şi ale cărui
flori, de culoare galbenă sînt folosite ca m ate­
rie colorantă în industria ţărănească ( Genista
sagittalis). — C om p. germ. dial. G ra u se n .
G R O Z Â V , -A , grozavi, -e, adj. I.
Care inspiră gro ază; îngrozitor. 2. Foarte
mare. ♦ (Adverbial) T are, m u lt; foarte,
extrem de.. . . 3. D e seam ă; rem arcab il;
excepţional. ❖ Expr. A se crede grozav =
a avea o părere prea bună despre sine. ♦
Curajos. ❖ Expr. (Substantivat) A face G rozam ă
pe grozavul = a se grozăvi. — Bg. g ro z a v .
G R O Z Â V N IC , -Ă, grozavnici, -et adj. (Rar) G ro a z n ic .— Din
g ro z a v + suf. -nic.
G R O Z Ă V E N IE , grozăvenii, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a fi groaznic.
2. L ucru sau fiinţă înfricoşătoare. 3. Fig. N um ăr, cantitate m are ;
m ulţim e. — D in g r o z a v 4 - suf. -enie.
G RO ZĂV I - 349 — G U N O IE R

G R O Z Ă V I, grozăvesc, vb. IV. Refl. (F am .) A-şi da m ultă im por­ G U D R O N Â R E , gudronări, s. f. A cţiunea de a gudrona şi rezul­
tanţă ; a se arăta mai curajos d ecît este. ♦ A se lăuda, a se fuduli. — D in tatul ei.
g ro z a v .
G U D R O N A T , -Ă , gudronaţi, -te, adj. Uns, acoperit cu gudron.
G R O Z Ă V ÎE , grozăvii, s. f. 1. Faptă, situaţie sau întîm plare îngro­ Carton gudronat. — V. gudrona.
zitoare ; oroare, urgie. ♦ L u c ru sau fiinţă grozavă. 2. (în v .) Cruzim e.
— D in g ro z a v + suf. -ie. G U D U R Ă , gudur, vb. I. Refl. 1. (D espre cîini ; la pers. 3) A-şi
manifesta bucuria sau ataşam entul faţă de om, dîndu-i tîrcoale şi
G R U I, gruie, s. n. (Reg.) Pisc sau coastă de d e a l; colină, movilă. mişcînd din coadă. 2. Fig. (D espre oameni) A se ploconi, a se umili
— L at. * g ru n n iu m . în faţa cuiva, a linguşi pe cineva. — Comp. alb. g u d u lis (ngr.
G R O IE 1, gruie, s. f. (Franţuzism ) M acara. — F r. g ru e . g u d u îo ).
G R tJIE 1, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. — L at. g ru s , g ru is . G U G I, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. — D in g u g lu m a n .
G R U IE Ţ , gruieţe, s. n. (Reg.) D im inutiv al lui grui. G U G IU L t vb. IV. v. g iu g iu li.
G R U M A Z , grumaji, s. m. 1. G î t ; (prin restricţie) ceafă. <> Expr. G U G IU M Â N , gugum ane, s. n. (înv.) Căciulă de sam ur purtată
A -ţi pleca grumazul (în faţa cuiva) = a se um ili, a se lăsa robit. A -şi de dom nitor şi de boieri ca sem n al dem nităţii lor. — T c . g ii-
(ndoi grumazul ~ a renunţa la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul c e m in .
pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gîtlej. 3. G U G O A Ş Ă s. f. v. g o g o a şă .
(Pop.) Partea mai îngustă a u nor obiecte, asem ănătoare cu gîtul (1 ).
[Pl. ş i : (înv.) grum azi] — Com p. alb. g r u m a s . G U G O Ş E Â s. f. v. g o g o şea .
G R U M Ă jfiR , grumăjere, s. n. (în v .) Parte a arm urii care apăra G U G U M Â N s. m . v. g o g o m a n .
gîtul. — D in g r u m a ji (pl. lui grum az) + suf. -ar. G U G U M Ă N ÎE s. f. v. g o g o m ă n ie .
G R U N D , grunduri, s. n. 1. S trat de so lu ţie specială care se aplică G U G U Ş T llJ C, guguştiuci, s. m.
pe anum ite piese sau obiecte înainte de a le vopsi şi care face legă­ Specie de porum bel sălbatic (Strepto-
tura cu vopseaua aplicată u lte rio r. ♦ S trat de vopsea albă care se pelia decaocto). ♦ Fig. (Fam .) Epitet dat
aplică pe pînza sau pe scîndura pe care se pictează. 2. S trat de m ortar unei persoane naive. — Bg. g u g u s tu k .
aplicat pe zidărie. — G erm . G ru n d . G U lŢ interj. C uvînt care im ită
G R U N D U f, grunduiesc, vb. IV. T ran z. A da ceva cu grund. strigătul porcilor (flămînzi, speriaţi etc.).
— D in g ru n d . — Onom atopee.
G R U N JO S , -O A S Ă , grunjoţi, -oase, adj. Cu grunji, cu bulgări. G U IŢ A , pers. 3 guiţă, vb. I.
— D in g r u n ji (pl. lui g runz) + suf. -os. Intranz. (D espre porci) A scoate strigăte Guguştiuc

G R U N Ţ U R O S , -O A S Ă adj. v. g ru n z u r o s . caracteristice speciei. — D in g u iţ.

G R U N Z , grunji, s. m . Bucată din tr-o m aterie tare şi fărîm icioasă; G U IŢ A T s. n. Faptul de a g u iţa ; strigăt subţire şi strident scos
bulgăre. [Pl. ş i : (n.) grunzuri] — Com p. alb. g r u n d e . de porci (cînd sînt flămînzi, speriaţi etc.).
G R U N Z U R A Ş , grunzuraţi, s. m. D im inutiv al lui grunz. G U IŢ Ă T O R Ă , gui(ături,s. f. G u iţa t.—D in g u iţa -f s u f. -(ă )tu r ă .
G R U N Z U R O S , -O Â S Ă , grunzuroşi, -oase, adj. G runjos. [V a r.: G tJL A Ş , gulaşuri, s. n. Tocană de carne cu cartofi sau cu găluşte.
g r u n ţu r d s , -o a s ă , z g r u n ţu r d s , -o â s ă adj.] — D in g r u n z + suf. — M agh. g iily â s (hus).
-ur-os. G TJLER, gulere, s. n. 1. Parte
G R U P , grupuri, s. n. 1. A nsam blu de obiecte, de animale sau a u n o r obiecte de îm brăcăm inte,
de plante asem ănătoare, aflate laolaltă. 2. A nsam blu de persoane pe croită separat, care acoperă gîtui
care le apropie ceva sau care săvîrşesc (în m od tem porar) o acţiune sau care term ină o haină la gîl.
comună. ❖ Loc. adv. în grup ~ mai m ulţi laolaltă, în colectiv. în ❖ E xpr. A lua (sau a apuca
grupuri de cîte . . . = cîte (atîţia) deodată. O Expr. Grupuri-grupuri = (în) pe cineva) de guler — a prinde,
mai m ulte cete sau grămezi. 3. C olectivitate de persoane reunite pe baza a duce (pe cineva) cu fo r ţa ; fig. a
unor concepţii sau scopuri comune. ❖ Grup social. = clasă sau cate­ cere cuiva socoteală. 2. Spum ă care
gorie socială. ♦ Fracţiune p o litic ă ; grupare form ată din reprezen­ se formează la gura paharului de bere.
tanţii unui partid sau ai unui curent politic. — Fr. g ro u p e . 3. P orţiune dintr-o piesă cu diam etrul
mai m are decît restul piesei. — M agh.
G R U P A , grupez, vb. I. 1. T ran z. şi refl. A (se) aduna la u n loc, g a lle r (< lat. collarium).
a (se) reuni în tr-u n grup. ♦ T ran z. A comasa. 2. Refl. A se alătura
unei mişcări, unui curent, unui c o n d u c ă to r; a milita pen tru o idee. 3. G U L E R A Ş , guleraşe, s. n. D i­
T ranz. A îm părţi, a repartiza în g rupuri. — F r. g r o u p e r . m inutiv al lui guler (1).
G R U P A R E , grupâri, s. f. 1. A cţiunea de a (se) grupa şi rezultatul G U L E R A T , -Ă , guleraţi, -tc,
ei. 2. Colectivitate de persoane reunite p rin tr-o com unitate de concepţii adj. 1. (Peior., adesea substantivat)
sau de scopuri. 3. Reunire de doi sau de mai m ulţi atom i a căror prezenţă Care poartă guler (scrobit)*; p. ext. care Gulere

în molecula unei substanţe determ ină o funcţie chimică. face parte din clasa d o m in a n tă ;
trufaş, obraznic. 2. (D espre anirn.ile) Cu o dungă albă în jurul
G R tT PĂ , grupe, s. f. 1. Colectiv restrîns de oameni, subordonat yîtului. — D in g u le r 4- suf. -a t.
unei forme organizatorice mai largi. Grupă sindicală. ♦ U nitate adm inis­
trativă dintr-o întreprindere sau o instituţie, bazată pe specializare, pe G U L ÎE , gulii, s. f. Plantă erbacce cu tulpina rotundă, comestibilă
diviziunea m uncii. ♦ (înv.) G ru p (2 ), 2. Subdiviziune, mai ales în (Brassica oleracea, var. G ongylodes). ♦ (Reg.) N a p -p o rc e sc .— Bg.
ştiinţele naturii, constînd din elem ente care prezintă unul sau mai g u lija .
m ulte caractere com une. ❖ Grupă sanguină — fiecare dintre cele patru G U M Ă , gumez, vb. I. T ranz. A aplica
categorii în care se poate clasifica sîngele (şi de care se ţine seamă la u n strat de gum ă sau de cauciuc pe supra­
transfuzii). — F r. g ro u p e . faţa unui obiect. — D in g u m ă .
G R U P fiT , grupete, s. n. (M uz.) O rnam ent de execuţie con­ G U M A T , -Ă, gumaţi, -te, adj A coperit
stîn d din trei-patru note mici, ascendente sau descendente. — It. cu gumă (1) sau cu cauciuc. — V. guma.
g r u p p e tto . G U M Ă , gume, s. f. 1. Substanţă vîs-
coasă, secretată de unele plante sau obţinută
G R U P U L E Ţ , grupuleţe, s. n. D im inutiv al lui grup. pe cale sintetică, posedînd p roprietatea de
G U A N O s . m . Îngrâşăm înt provenit din acum ularea excrem en­ a se întări în contact cu aerul şi avînd
telor, cadavrelor şi penelor u n o r păsări m arine din America de Sud. diverse întrebuinţări în industrie. ❖ Gumă
♦ Îngrâşăm înt preparat din deşeurile industriei de prelucrare a cărnii. arabică = substanţă vîscoasâ şi lipicioasă, se­
[ P r .: gua-] — Fr. g u a n o . cretată de unele specii de salcîm exotic sau
G U A R D , guarzi, s. m. (Ieşit din uz) Soldat, p. ext. ofiţer, agent preparată Sintetic şi avînd diverse în treb u ­
însărcinat cu paza. — Fr. g u a rd o . inţări practice. 2. Şiret elastic fabricat din
gum ă (1). ♦ M ic obiect de gum ă (1)
G U A Ş s. n. v. g u a şă . folosit la ştergerea urm elor de creion sau de cerneală de pe hîrtie.
G U A ŞĂ , guaşe, s. f. 1. C uloare preparată din gumă arabică, — Lat. lit. g u m m i.
pigmenţi m inerali şi apă, folosită pen tru a picta afişe şi ilustraţii. ♦ G U M IL A S T IC , gumilastice, s. n. (Pop.) Elastic. — D upă fr.
Culoare preparată cu clei, miere etc. şi folosită în pictură. 2. Pictură g o m m e 61astiq u e.
sau desen care foloseşte guaşa (1 ). [ P r .: gua-. — V a r.: g u a ş s. n.] —
Fr. g o u a c h e . G U N O I1, gunoaie, s. n. 1. R esturi m urdare sau netrebuincioase
care se aruncă. 2. Bălegar (amestecat cu paiele care au servit vitelor
GtTBAV, -Ă, gubavi, -e, adj. (Reg.) B olnăvicios; lipsit de putere, d rept aşternut şi întrebuinţat ca îngrâşăm înt organic pentru păm înt). 3.
slab. — Sb. g u b a v « lepros *. F ir dc pai, scamă etc. care se depune pe haine, cade în lichide, intră în ochi
G U BĂ , gube, s. f. (Reg.) S arică; sum an m iţo s .— M agh. g u b a . etc. 4. Fig. O m de n im ic ; lepădătură. — Slav (v. sl. g n o jl).
G U B fiR N IE , gubernii, s. f. U nitate teritorială administrativă GUNOή, gu/ioiesc, vb. IV 1. T ranz. A îngrăşa păm întul cu gunoi.
în vechea Rusie. — Rus g u b e rn ija . 2. T ran z. şi refl. (D espre păsări) A-şi depune excrem entele (m urdărind
G U D R O N , gudroane, s. n. L ichid vîscos de culoare închisă, ceva). 3. Refl. Fig. (D espre oameni) A se isto v i; a se sfriji, a se jigări.
cu miros specific, care se obţine p rin distilarea uscată a u n o r materii — D in g u n o i'.
organice. — F r. g o u d ro n . G U N O IE R , -Ă, gunoieri, -e, s. m. şi f. Persoană din- serviciul salu­
G U D R O N A , gudronez, vb. I. T ran z. A unge, a acoperi cu gudron. b rităţii care ridică gunoiul depozitat în curţi şi pe străzi. — D in g u n o i1
— F r. g o u d ro n e r. -f suf. -ar.
 G U N O IO S — 350 —
G U N O lO S , -O A S A , gunoioşi, -oase, adj. (Rar) Plin de g u n o i;
m urdar. — D in g u n o i1 + suf. -os.
G U N O ÎT 1 s. n. F ap tu l de a (se) gunoi.
G U N O tT 1, -A , gunoiţi, -te, adj. (D espre păm înt) îngrăşat cu
gunoi. — V. gunoi*.
G tfP Ă , gupe, s. f. M ic peşte de
m a re . c u corpul de ,culoare cenuşie-
albăşt'ruie, *cu nuanţe argintii pe
pîntece (B ox boops).
G U R A L ÎU , -IE adj. v. g u ra liv .
G U R A L IV , -A, guralivi, -e, adj.
V orbăreţ; gălăgios. [Var. : (reg.)
g u ra liu , -ie adj.] — D in g u r ă (după
bg. govorliv).
G C r A , guri, s. f. I. 1. Cavitatea G upî
din partea anterioară şi inferioară a
capului oam en ilo r; (prin restricţie) buzele şi deschizătura dintre ele. ❖
Loc. adv. Gură-n gură = foarte aproape u n u l de altul. ❖ E xpr. Cu
sufletul la gură =» abia mai p u tîn d respira (de em oţie sau d e oboseală) ;
foarte bolnav, aproape de m oarte. A uita de la mină pînă la gură = a
uita repede, a fi u itu c. Parcă se bat lupii la gura lui, se spune despre
cineva care m ănîncă lacom sau vorbeşte repede. ♦ Cavitatea din partea
anterioară- (şi inferioară) a capului animalelor. ❖ E xpr. A se duce (ca)
pe gura lupului = a dispărea. A scoate (sau a scăpa ca) din gura lupului =
a (se) salva ca p rin m inune. A ţipa (sau a striga) ca din (sau ca in ) gură
de şarpe = a ţipa din răsputeri, deznădăjduit. A se zvîrcoli ca in gură
de şarpe = a se zbate cu desperare. (D espre cai) A avea gura moale
(sau tare) sau a f i moale (sau tare) in gură — a se supune uşor (sau
greu) la mişcările ce i se fac cu frîul. ❖ C o m p u se : gură-de-lup —
a ) defect congenital de conform aţie a feţei om ului, constînd dintr-o
fisură bilaterală la buza şi la gingia superioară şi în c eru l-g u rii; b ) ochi
dublu al unei p a rîm e ; c ) unealtă cu care se îndoaie tabla g ro asă;
gura-leului = plantă erbacee cu flori asem ănă­
toare cu o gură (I 1 ) (Antirrhinum majus) ;
gura-lupitlui = plantă erbacee cu flori vinete-
violete (Scutellaria altissima). 2. G ura (I 1)
considerată ca organ al alim entării. <> Expr.
A pune (sau a lua) ceva in gură = a mînca
(puţin). A i se face gura pungă — a avea
senzaţia de astringenţă din cauza unor
alimente acre. A da (cuiva) mură-n gură — a-i
da cuiva totul de-a gata. De-ale gurii = (lucruri
de) m încare. ♦ îm b u cătu ră, sorbitură, înghiţi­
tură. ❖ Expr. N ici o gură de apă = nim ic. ♦
M em bru de familie care trebuie hrănit. 3. G ura
(I 1 ) considerată ca organ al vorbirii. Gura
păcătosului adevăr "grăieşte, se zice cînd un
vinovat se trădează singur p rin tr-o vorbă necuge­
tată. ❖ Expr. A tăcea din gură = a nu
(mai) vorbi nim ic. A închide (sau a astupa)
cuiva gura — a face pe cineva să nu mai G ura-leului
vorbească. A lua cuiva vorba din gură —
a spune tocm ai ce voia să zică a ltu l; a întrerupe pe cineva. A i se muia
(cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească ; a schim ba, a atenua
tonul şi conţinutul vorbirii. A -şi strica gura degeaba — a vorbi fără nici
u n folos. A - l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scăpa gura = a
destăinui ceva fără voie. A avea gura (sau a f i gură) spartă = a n u
putea ţine un secret. A f i slobod la gură — a spune to t ce gîndeşti (chiar
lucruri urîte). A f i cu gura mare = a fi certăreţ. A avea o gură cit o
şură = a vorbi m ult şi tare. A -şi p ă zi gura — a-şi im pune tăcere ; a fi
prudent în tot ce vorbeşte. A ( - i to t) da din gură (sau cu gura) sau
a-i umbla (sau a -i merge, a-i toca) gura (ca o mehţă, ca o moară stricată
sau hodorogită sau ca o p u păză) = a vorbi repede şi în tr-u n a ; a flecări.
A (nu) se uita tn (sau la ) gura cuiva = a (nu) ţine seamă de ceea ce
spune cineva, a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice, a spune) ceva
cu jum ătate de gură (sau cu gura jum ătate) = a vorbi (sau a zice etc.)
nehotărît, fără convingere. A f i bun de gură = (adesea peior.) a vorbi
m ult şi cu uşurin ţă, a se pricepe să-şi pledeze cauza. A f i rău de
gură (sau gură rea) ~ a bîrfi, a fi intrigant. E numai gura de
el — prom ite, dar nu se ţine de c u v în t; se laudă cu m ulte, dar
nu face nim ic. A - i umbla (cuiva) vorba prin gură = a n u găsi cuvîntul
potrivit. (D espre vorbe, cîntece etc.) A trece (sau a umbla, a fi purtat)
din gură în gură = a transm ite (sau a fi transm is) de la om la om, din
generaţie în generaţie. ♦ Ceea ce se v o rb e şte ; vorbă, spusă, m ărturisire.
❖ E xpr. Gura lumii — vorbe, bîrfeli. Gura satului (sau a mahalalei)
— (persoană care născoceşte) vorbe, intrigi. A intra in gura lumii (sau
a satului, a mahalalei) = a fi vorbit de râu. A te lua după gura cuiva —
a lucra după sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a
insista prea m u lt pe lîngă cineva, pen tru a-1 convinge să facă u n
lu c iu ; a cicăli p e cineva. ♦ G la s; grai. ❖ Expr. N u i se aude
gura, se zice despre u n om tăcut. A striga (sau a ţipa etc.) cit te
ia (sau te ţine) gura (sau în gura mare) = a striga din răsputeri.
A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a n u avea p u tin ţa sau
curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Gălăgie, ţipăt,
ceartă. ❖ E xpr. Â sta (sau a sări, a începe) cu gura pe (sau la ) cineva =
a certa pe cineva. A - i da cuiva o gură = a ) a s e răsti la cineva ; a certa ;
b ) a înştiinţa pe cineva. A da gură la cîini = a striga la cîini să nu mai
latre. ♦ (Personificat) Cel care v o rb e şte ; vorbitor. ■<> E xpr. Gurile
rele = bîrfitorii. 4. G u ra ( I I ) considerată ca organ al cîntării. 5. Buze.
♦ Sărut. II. 1. D eschizătura unui obiect, a unei încăperi etc., prin
care intră sau se introduce ceva, p rin care se stabileşte o comunicaţie
etc. Gura vasului. Gura cămăşii. Gură de canal. ❖ E xpr. A lega gura
pînzei = a înnoda capetele firelor de urzeală, în ain te de a începe ţe s u tu l;
fig . a se înstări. A prins pînza gura ~ s-a făcu t în cep u tu l. ♦ D eschi­
GUŞĂ
zătură prin care iese sau se varsă ceva. Gura fluviului. Gura craterului.
Gură de apă — instalaţie care serveşte p e n tru a lua apă dintr-o reţea
de distribuţie. Gură de incendiu = gură de apă la care se montează un
furtun, p en tru luarea apei, sub presiune în caz de incendiu. Gură de
foc = num e generic p en tru armele de foc grele. ❖ Expr. A se afla
(sau a trimite pe cineva) tn gura tunului — a fi expus (sau a expune pe
cineva) la u n pericol mare. 2. (Reg.) T ăiş. D e sub poala sumanului ti
lucea uşor gura toporului (C A M IL A R ). — Lat. g u la « gîtîej, gît».
G U R A -C Â S C Ă s . m. invar. (Adesea adjectival) Persoană care
pierde vremea în zadar, care dovedeşte o neglijenţă sau u n dezinteres
c ondam nabil; persoană care stă absentă, fără să înţeleagă ce i se spune
— D in g u r ă + c a s c ă .
G U R Ă -C Ă S C A T Ă s. m. invar. G ură-cască. — D in g u r ă 4
c ă s c a tă .
G U R Ă I, per3. 3 gărăie, vb. IV. Intranz. (D espre unele păsări)
A scoate sunete caracteristice speciei. — D in g u ră .
G tJR E Ş , -A, gureşi, -e, adj. Care vorbeşte m u lt; gu raliv ; (despre
păsări) care ciripeşte m ult. — D in g u r ă + suf. -eş.
G U R G tJ I, gurguie, s. n. 1. Par­
tea de dinainte a opincii, strînsă cu
o cureluşă. 2. Partea în formă de
cioc de la gura urciorului. 3. Vîrful
sînului. 4. Vîrful unui deal sau al
unui m unte. — C om p. lat. g u rg u lio
« beregată *.
G U R IŢ A , guriţe, s. f. D im i­
nutiv al lui gură. ♦ Sărut.
G U R L U l, pers. 3 gurluie, vb.
IV. Intranz. (D espre porum bei şî
turturele) A scoate sunete caracte­
ristice speciei.
G U R L U lT s. n. Sunet caracte­
ristic scos de porum bei şi de turturele.
G U R M Â N D , -A, gurmanzi, -de,
adj. Care e am ator de m încăruri b u n e ; mîncăcios. — F r. g o u rm a n d .
G U R U l, pers. 3 giîruie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre porci) A
grohăi.
G U R tJT s. n. (Reg.) Pastă alim entară făcută din făină de hrişcă
şi de grîu, plăm ădită cu brînză, lapte şi ouă.
G U S T , gusturi% s. n. I. 1. Senzaţie produsă (de alimente)
asupra mucoasei lim b ii; proprietatea (alimentelor) de a provoca
această senzaţie. ❖ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust =
lipsit de gust bun, nepotrivit ca gust. "> E xpr. A da de (sau a afla)
gustul (unui lucru) = a începe să-ţi placă (un lucru). 2. (La sg.) U nul
d intre cele cinci sim ţuri prin care distingem (cu ajutorul limbii) dacă
ceva e dulce, sărat etc. II. Fig. 1. C apacitatea de a înţelege sau de
a aprecia frum osul (în artă). ❖ Loc. adj. De gust = cu sim ţ estetic
sau artistic dezvoltat. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oam eni)
lipsit de sim ţ e ste tic ; (despre m anifestări sau realizări ale oam enilor)
urit. (Expr.) Glumă de prost gust (sau lipsită de gust) = glum ă supără­
toare, crudă, m uşcătoare. ❖ Loc. adv. Cu gust = cu priceperc, în
m od estetic. ❖ C o m p u s: bun-gust ~ sim ţ estetic dezvoltat. 2. (Rar)
Stil artistic. Palaturi zidite în deosebite gusturi (K O G Ă L N IC E A N U ).
3. în c lin a ţie ; predispoziţie, pornire. Aveam acelcasi gusturi (V LA-
H U Ţ Ă ). ♦ Preferinţă. 4. Plăcere, dorinţă, poftă. — Lat. g u s tu s.
G U S T Â , gust, vb. I. I. T ranz. şi intranz. 1. A lua cîte puţin dintr-o
mîncare sau o băutură spre a le afla gustul. 2. A m înca sau a ben
în cantităţi mici, spre a-şi potoli foamea, setea sau pofta m om en­
tană ; p. ext. a mînca. II. T 'ranz. Fig. 1. A avea parte,*a se bucura
de ceva. Gusta un ceas de somn (G A L A C T IO N ). 2. A preţui, a-i
plăcea cuiva ceva. Scriitorul însă pe care îl gustă mai m ult este insti­
tutorul Creangă! (IB R Ă 1L E A N U ). — Lat. g u s ta r e .
G U S T Â R E , (2 ) gustări, s. f. 1. Faptul de a gusta. ♦ Aprecierea
gustului unei m încări sau a unei băuturi. 2. (C oncr.) M încare (rece,
luată în fugă, în cantitate mică). 3. (Reg.) T im pul cînd se ia masa.
G U S T A T , -A , gustaţi, -te, adj. (D espre opere de artă) Care place
publicului. — V. gusta.
G U S T A T IV , -A, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care aparţine gustului
(I), privitor la gust. — F r. g u s ta tif.
G U S T Ă R ÎC Ă s. f. (Fam .) D im inutiv
al lui gustare (2 ).
G U S T Ă T O R , -O A R E , gustatori, -oare,
s. m . şi f. (Rar) Persoană care gustă ceva.
— D in g u s ta +• suf. ”(ă)tor.
G U S T O S , - O Â S A , gustoşi, -oase, adj.
(D espre m încăruri şi băuturi) C u gust bun,
p lă c u t; suculent. — D in g u s t + suf. -os.
G U Ş A T , -A , guşaţi, -te, adj. (D espre
oameni, adesea substantivat) C u guşă (3).
— D in g u ş ă -j- suf. -a t.
G tJŞ Ă , guşi, s. f. 1, (L a păsări)
Pungă pe traiectul esofagului, în care
alimentele stau cîtva tim p înainte de a G uşă (3)
trece in stom ac. O- C o m p u s : guşa-porum-
bului (sau porumbelului) = a ) plantă cu flori albe-verzui, cu fructul
în form ă de bobiţe negre (Cucubalus baccifer) , b ) plantă cu flori
albe, cu fru ctu l în form ă de capsulă (Silene inflata) ; c ) odolean.
2. (L a anim alele am fibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care
GUŞTER — 351 — GUZLA

ajută, îm preună cu m uşchii respetivi, iu respiraţie. ♦ (L a reptile) G U V E R N , guverne, s. n. O rgan suprem executiv şi de dispoziţie
Bărbie (2 ). 3. (L a oameni) U m flătu ră care se formează în p artea de al puterii de stat. — D in g u v e r n a (după it. governo).
dinainte a gîtului, fiind produsă de mărirea glandei tiro id e; boala
care provoacă această um flătură. 4. C ută de grăsime care atîm ă sub G U V E R N A , guvernez, vb. I. T ranz. A conduce, a dirija un stat»
bărbie la unele persoane. 5. G ît. ♦ G îtlej. Expr. A rîde din u n popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndrum a conduita cuiva. — Fr.
guşă = a rîde afectat. A vorbi din guşă — a vorbi g ro s ; fig. a vorbi g o u v e m e r.
afectat. 6. Partea de sub gît a unei blâni sau a unei piei. 7. (în expr.) G U V E R N A M E N T A L , -A , guvernamentali, -e, adj. Care aparţine
Guşă de conductă — cută care se formează uneori la curbarea unei ţevi. guvernului, privitor la guvern; care susţine guvernul. — F r. g o u v e r-
8. Fig. (Rar) Loc unde se lărgeşte o vale. — Lat. g e u s ia e «gîtlej *. n e m e n ta l.
G U Ş T E R , (1) guşteri, s. m,, (2,
3 ) guştere, 8. n. 1. Specie de şopîrlă de G U V E R N A N T , -Ă, guvernanţi, -te, adj. (Adesea substantivat,
culoare verde (Lacerta viridis). ♦ m . pl.) Care guvernează. — F r. g o u v e rn a n t.
Fig. E pitet injurios pen tru oameni. 2. G U V E R N A N T Ă , guvernante, s. f. Persoană (de naţionalitate
(Reg.) G îtlej, esofag. ♦ O m uşor. 3. străină) angajată pentru creşterea şi educarea în familie a copiilor.
(M ed. pop.) C rup. — Bg., sb. g u S te r. — F r. g o u v e m a n te .
G U Ş U L ÎŢ Ă , guşuliţe, s. f. D im i­ GUVERNARE, guvernări, s. f.
nutiv al lui guşă. A cţiunea de a guverna; perioadă
GUTAPJ&RCĂ s. f. Substanţă în care u n guvern îşi exercită ac­
imperm eabilă extrasă din unele plante tivitatea.
tropicale, avînd num eroase întrebuinţări
în tehnică, în m edicină etc. — F r. G U V E R N A T O R , guvernatori,
g u tta p e r c h a K engl.). Guşter s. m . (în unele ţări) Persoană care
conduce, în num ele şefului statu ­ G uvid
G U T Ă s. f. 1. Boală pricinuită lui, u n ţinut, o colonie; persoană
de depunerea acidului uric la încheieturi, care se manifestă sub formă care conduce o instituţie depinzînd de o autoritate centrală. — Din
de um flături ale articulaţiilor, însoţite de dureri v io le n te ; podngră. g u v e r n a (după lat. gubernator, -oris).
2. (Reg.) D am bla, apoplexie; paralizie. — (1 ) Fr. g o u tte , 42) lat.
lit. g u tta « picătură ». G U V E R N Ă m In T , (2 ) guvernăminte, s. n. 1. (în expr.) Formă
de guvernămînt — regim politic de conducere a unui stat. 2. (în unele
G U T O S , -O A S Ă , gutoşi, -oase, ţări) U nitate teritorial-adm inistrativă condusă de u n îm puternicit al
adj. (Adesea substantivat) Care şefului statului. — D upă fr. g o u v e m e m e n t.
suferă de gută. — D upă fr. g o u tte u x .
G U T tfl, gutui, s. m. Pom roditor G U V E R N G R , guvernori, s. m . (înv.)
cu flori albe-roz şi cu fructe mari, Persoană însărcinată cu educaţia un u i tînăr
galbene (Cydonia vulgaris) . — Lat. nobil sau a unui fiu de dom nitor. — D upă
* c o to n e u s [malus] -f- sb. g d u n ja . fr. g o u v e rn e u r.
G U T O lE , gutui, s. f. F ructul G U V lD , guvizi, s. m. N um e generic dat
gutuiului. — D in g u tu i. u n o r specii de peşti mici, cu capul lătăreţ, cu
G U T U lŢ Ă , gutuiţe, s. f. D im i­ corpul subţiat spre coadă (G obius). — N gr.
nutiv al lui gutuie. g u v id i.
G U T U N A R s. n. v. g u tu r a i. G U Z, guzi, s. m. (Reg.) N um e dat unor
animale rozătoare care trăiesc sub păm înt.
G U T U R A I, guturaturi, s. n. — M agh. g iiz ii « şoarece ».
Boală contagioasă (cu caracter epi­
demic) care se localizează pe căile G utui G U Z G A N , guzgani, s. m. Şobolan. — D in
respiratorii superioare. [V a r.: (reg.) g u z + suf. -an. G uzlă
g u t u n â r s . n .1 — L at. * g u ttu r a liu m (< guttur « g ît, gîtlej»)* G tJZ L Ă , guzle, s. f. Instrum ent muzical
G U T U R A L , -Ă , guturali, -e, adj. 1. (D esore sunete sau voce) (cu o singură coardă) folosit la unele popoare slave din Peninsula
D in fundul gîtului. 2. (D espre consoane) V e la r.— F r. g u tu r a l. Balcanică. — Sb. g u s le (fr. g u z la ).
 H
H s. m . invar. A noua literă a alfabetului şi sunetul pe care-1
reprezintă. <► Ora H = oră secretă, legată de executarea unei operaţii
m ilitare. [ F r .: ha]
H A interj. 1. Exclamaţie care exprim ă su rprindere, m ulţum ire
sau satisfacţie răutăcioasă. 2. (Fam .) P oftim ? ce? cu m ? ♦ N u-i aşa?
n-am dreptate? 3- (Repetat) C uvînt care im ită rîsul în hohote.
H A B A C ÎU , habacii, s. m. (R eg.) H aină de aba. — Com p. ucr.
haba « aba ».
H A B A D ÎE , habadii, s. f. (Reg.) G răm adă de curpeni, de vreascuri.
[V a r.: h ă b â d t e s. f.] — Sb. h a b a tija .
H A B A R s . n. 1. Grijă, păs. E xpr. A nu avea habar (de s a u
despre ceva) = a ) a nu-şi face griji, a nu-i păsa de ceva ; b ) a nu şti
nim ic, a nu avea nici o idee despre ceva. 2. (Reg., în expr.) Cum ((t-)e
habarul? — cum (îţi) m erge? cum stau lu cru rile? — T c . h a b e r , h a b a r
« veste, inform aţie *.
H A B O C A s . f. (Reg., în expr.) Cu haboca = cu sila, cu forţa.
H A B O T N IC , -A , habotnici, -e, adj., s. m. şi «f. (Persoană) care
păzeşte cu scrupulozitate prescripţiile religiei. — Rus h a b a tn ik .
H A B O T N IC IE , habotnicii, s. f. F ap tu l de a fi hab o tn ic; purtare
sau deprindere de h a b o tn ic ; zel exagerat p en tru prescripţiile religiei.
— D in h a b o tn ic + suf. -ie.
H A C 1, (2 ) hacuri, s. n. 1. (în expr.) A - i veni (cuiva sau
Sa ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistem ul de a învinge, de a
face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, provoacă nem ulţum iri.
2. (înv.) Leafă, sim brie. — T c . h a k * drept, sum ă datorată ».
H A C 2, hacuri, s. n. (Reg.) U n fel de cui de fier care se bate, iarna,
pe talpa încălţăm intei sau la potcoavele cailor, ca să n u alu n ece.—
U cr. h a k .
H A C H IŢ E s. f. pl. 1. (în expr.) A avea hachiţe (a -l apuca pe
cineva sau a-i veni cuiva hachiţele) — a avea toane, capricii, istericale.
2. C hichiţe, nod în papură. [Acc. şi: hachiţe]
H A D A R A G s . m . v. h ă d ă r a g .
h a d Î m b , hadîmbi, s. m. 1. (în v . şi arh.) E unuc. 2. (Reg.) Bou
sau cal nejugânit bine. — T c . h a d im .
H A G IA L ÎC , hagialîcuri, s. n. Pelerinaj făcut de u n creştin sau
de un m ahom edan în tr-u n u l din locurile socotite sfinte de biserica
respectivă. — T c. h a c th k .
H A G IO G R A F , hagiografi, s. m. A utor care scrie despre vieţile
sfinfilor. [ P r .: -£i-o-]— Fr. h a g io g ra p h e (<gr.).
H A G IO G R A F IC , -A , hagiografici. ~e, adj. Care aparţine hagio­
grafiei, privitor la hagiografie, de hagiografie. [Pr. : -£i-o-] — F r.
h a g io g r a p h i que.
H A G IO G R A F IE s. f. Ram ură a teologiei care se ocupă cu vieţile
sfinţilor. [ P r .: -51-0-] — Fr. h a g io g ra p h ie .
H A G lU , hagii, s. m. (în v .) C reştin sau m usulm an care a fost
în hagialîc. — T c . h a c i.
H A H A L E R Ă , hahalere, s. f. (Fam .) T erm en de batjocură pen tru
o persoană care vorbeşte vrute şi nevrute ; om neserios, uşuratic.
H A H A M , hahami, s. m. 1. Persoană care taie vite şi păsări la
evrei, conform îndu-se anum itor prescripţii religioase. 2. (în v .) Rabin.
— T c . h a h a m « rabin ».
H A H A M -B A Ş A s . m . (înv.) M arele ra b in .— T c . h a h a m b a ş i.
H A I1 interj. 1. Exclamaţie care exprim ă u n sentim ent de regret
sau de adm iraţie. 2. (R epetat) Ba bine că nu !
H A I9 interj. 1. Exprim ă îndem nul la o acţiune (com ună cu in ter­
locutorul) sau îndem nul la vorbă. -O- E xpr. H ai noroc! — form ulă de
salut sau de urare. ♦ (înaintea unui im perativ) Exprim ă nem ulţum irea,
nerăbdarea, enervarea vorbitorului. H at, căraţi-vâl 2. (C u funcţie
de im perativ, corespunzînd u nor verbe de mişcare) V in o ! v e n iţi!
să m ergem ! ♦ (R epetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Exprimă
ideea unei înaintări încete sau artevoioase Ş i hai, h a i ! . . . în zori de
ziuă ajung (C R EA N G Ă ). 3. (N arativ, corespunzînd verbului « a porni »)
M archează începutul acţiunii. îşi puse mîncare şi băutură pe masă şi
hai la trai buni (R E T E G A N U L ). (V ar.: (reg.) a i interj.]
HA 1D interj, v. h a id e .
H A lD A interj, v. h a id e .
H A ID A M A C 1, haidamace, s. n. (Reg.) Bită, ciomag. — Sb. a jd a -
m a k (<tc. haydam ak « tîlhar *).
H A ID A M A C *, haidamaci, s. m. 1. O m fără căpătîi, derb ed eu ;
bătăuş ; (înv.) tîlhar. 2. Vlăjgan, lungan. 3. (înv.) P ăzitor de vite. —
T c. h ay d am ak .
H A ID Ă U , haidăî, s. rn. 1. P ăzitor de vite, bouar, văcar. 2. H a i­
damac* (1). — M agh. h a jtâ « m înător, gonaci *.
H Â ID E interj. 1. Exclam aţie care exprim ă u n îndem n (la o acţiune).
❖ (Cu ton de com andă, exprim înd nerăbdarea v o rb ito ru lu i; adesea
repetat) Haide, haide, păşeşte mai aproape, ce-aştepţi? (M IR O -
N E S C U ). ♦ Exclamaţie care exprim ă încercarea de a îm buna pc cineva.
2. (C u funcţie de im perativ, corespunzînd un o r verbe de mişcare)
V in o ! veniţi ! să m e rg e m ! ❖ (Îm prum utînd desinenţe verbale de
pers. 1 şi 2 pl.) Haidaţi, c a m a ra zilo r... h a id a ţi... haidem în ţară
(C A M ILA R ). O (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-
ha = încet, anevoios. ♦ (N arativ, corespunzînd verbului «a porni»
la indicativ) Luă masa in spate st haide la drum (U E T E G A N U L ). 3.
(în expr.) H aida-de! = exclam aţie prin care se respinge o părere sau
se dezaprobă o com portare ; a ş ! Haide-haide sau haide-hai, se spune
cînd m ustrăm cu indulgenţă pe cineva care nu ia în seamă sfaturile
sau avertism entele noastre. [V a r.: h â id a , h a id , a id a , â id e interj.]
— T c . h a y d i.
H A lD O Ş , -A, haidoşi, -e, adj. (R eg.; adesea substantivat) Z dra­
văn, voinic, bine făcut» chipeş. [V ar.: h â ito ş , -ă adj.]
H A ID tJ C , haiduci, s. m . 1. O m care, răzvrătindu-se îm potriva
asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete,
jefuind pe bogaţi şi ajutînd pe săraci. 2. (înv.) SoMat mercenar.
— (1 ) Bg., sb. h a jd u k , (2 ) magh. h a jd u (pl. ha jd u k ).
H A ID U C E L , haiducei, s. m . (Pop.) D im inutiv al lui haiduc.
H A ID U C E S C , -E A S C Â , haiduceşti, adj. D e haiduc. — Din
h a id u c 4- suf. -esc.
H A ID U C E Ş T E adv. Ca haiducii. — D in h a id u c + suf. -eşte.
H A ID U C I, haiducesc, vb. IV . Intranz. A duce viaţă de haiduc.
♦ Refl. A se face haiduc. — D in h a id u c .
H A ID U C IE , (2 ) haiducii, s. f. 1. Viaţă sau îndeletnicire de haiduc.
2. (R ar) P urtare, deprindere de haiduc. — D in h a id u c + suf. -ie.
H A IH U I, -IE , hailtui, adj. Zăpăcit, neserios, zănatic. ♦ (A dver­
bial ; determ inînd verbe ca « a u m b la », «a porni » etc.) Fără rost,
fără ţintă, fără grijă ; hoinar. — T c. h a y h a y .
H A IL A IF s. n. T erm en folosit în tre c u t pentru denum irea vîrfu-
rilor claselor dom inante din orînduirca burgheză. ♦ (Adjectival) D e
elită. ❖ Cronicar hailaif — ziarist specialist în cronica m ondenă.
[Scris şi : (după engl.) high-life] — Engl. h ig h -life .
H A IM A N A , haimanale, s. f. O m dc nim ic, fără c ă p ă tîi; derbedeu,
vagabond. ❖ Expr. (A dverbial) A umbla haimana = a hoinări, a
vagabonda. — T c. h a y m a n a .
h a i m a n a l I c , haimanalîcuri, s. n. F aptul de a h o in ă ri; hoină­
reală, vagabondaj. — D in h a im a n a + suf. -fie.
H A lN , -Ă , haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă ; neîndurător,
cîinos. 2. (înv.) Care îşi trădează ţara sau re lig ia ; trădător, necredincios.
— T c . h a in .
H A IN Ă , haine, s. f. (L a pl.) T erm en generic pentru obiectele de
îm brăcăm inte (în special) bărbăteşti, care acoperă corpul peste albi­
turi. O Un rînd de haine = u n costum bărbătcsc com plet, constînd din
pantaloni, veston (şi vestă). ❖ E xpr. îm i dau (sau mi-aş da) şi haina
de pe mine — dau (sau aş da) totul, sînt (sau aş fi) dispus să renunţ la
orice (pentru a obţine ceea ce doresc). ♦ (L a sg.) îm brăcăm inte
bărbătească care acoperă partea de sus a corpului. ♦ Veşmînt
lung şi larg care acoperă to t trupul. ♦ Palton. — Bg. h a lin a , sb.
h â ljin a .
H A IN I, hainesc, v b .’IV . Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina.
2. A-şi însuşi depilnderi re le ; a se înrăi. [P r.: h a -i- .— V ar.: h ă in i
vb. IV] — D in h a in .
H A IN IE — 353 — HAM

H A IN lE , hainii, s.f. 1. R ăutate, cruzim e, duşm ănie. 2. (înv.) H Â L D Ă , halde, a. f. (Reg.) Loc u n d e se depozitează deşeurile
T rădare, răzvrătire. [Pr.: h a-i] — D in h a in -f-suf. -ie. d intr-o mină, din tr-o uzină e t c . ; p . ext. m aterialul depozitat p e acest
H A IN lT , -Ă , hainiţi, -te, adj. în ră it, crud, rău. [ P r .: ha-i-] loc. — G erm . H a ld e .
— V. haini. H A L D fiU , haldei, s. m. ^Poreclă dată de călugări preoţilor de
H A IN L ÎC , Jiainlicuri, s. n. (în v .) R ăzvrătire, trădare. [ P r .: ha-in-] m ir. — Slav (v. sl. h a lu d e jn u ) .
— T c . h a in lik « perfidie ». H A L E interj. Strigăt cu care se mînă sau se alungă unele
H A lŞ T E s . f. (Reg.) 1. Casă rămasă neterm inată. 2. A m estecătură, păsări de curte.
dezordine, vraişte. H A L E A adj. invar. (înv., despre boieri) în serviciu, în
H A IT 1 interj. 1. Exprim ă o surpriză neplăcută, o team ă. 2. Exprim ă funcţie, în activitate. — T c . h â ljâ .
ideea unei mişcări repezi sau neaşteptate. 3. Exprim ă o poruncă. [V a r.:
h a iti interj.] — Onom atopee. H A L E A L Ă s . f. (Fam .) Faptul de a mînca (cu lăcom ie);
(concr.) ceea ce se mănîncă, m încare. — D in h a li -f- suf. -eală.
H A IT 8, haituri, s. n. (Reg.) Iaz creat p rin tr-u n baraj în apele de
m u n te; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz p e n tru a H A L E A 'M A L E A s . f. N um ele unui joc de copii cu
da drum ul p lu te lo r; p. ext. unda de apă care duce plutele. — Ucr. mingea, în care se recită aceste cuvinte.
h a t'. H A LEBA R D Ă » halebarde, s. f. Arm ă medievală în
H A IT Ă , haite, s. f. 1 G rup de cîini sau de lupi care u m b lă îm pre­ form ă de suliţă, cu m îner lung de lem n şi cu vîrful de fier
ună (după pradă). ♦ Fig Bandă. 2. (înv.) Ceată de vînători, de gonaci prevăzut într-o parte cu un tăiş în formă de bardă, iar în
şi de cîini. 3. (Reg.) Căţea (re a ); p. ext. cîine. ♦ Fig.’ E p itet dat unei cealaltă cu unul în formă de cîrlig. [V a r.: a le b â r d ă s. f.]
femei rele sau desfrînate. — M agh. h a jta . — F r. h a lle b a rd e .
H A IT £ lE s . f. pl. 1. T o talitate a p ă rţilo r din care se com pune H A L E B A R D IE R , halebardieri, s. m . Soldat care purta
plugul sau carul. 2. N um e d at d iferitelo r unelte de plugârie, form înd o halebardă. [ P r .: -di-er. — V ar.: a l e b a r d i â r s. m .] — Fr.
un to t. [V ar.: h ă ite ie s. f. p l.j— D in h in te u . h a lle b a r d ie r .
H A IT I interj, v. h a i t 1. H A L F, halfi, s. m . (Ieşit din uz, la jocul de fotbal) Jucător
H A IT f C, haiticuri, s. n. H aită de lupi. [ P r .: hai-] — M agh. h a jte k . mijlocaş. — Engl. h a lf.
H A IT lŞ , haitişe, adj. n. (D espre picioare) C u conform aţie defec­ H A L l, halesc, vb. IV. T ranz. (Fam .) A mînca lacom (şi re p e d e );
tuoasă, cu linia pulpelor strîm bă, curbată. ♦ (Adverbial) î n poziţie a înghiţi. — Ţ ig. h a lo .
strîm bă, sucită. — C om p. magh. h a ilita n i « a cu rba». H A L tC E s. f. v. a lic ă .
H A lT O Ş , -A adj. v. h a id o ş.
H A L IM A , halimale, s. f. Întîm plare complicată, cu m ulte peripeţii.
H A IZ Â Ş , haizaşe, s. n. (Reg.) 1. Loc înclinat pe care se dau la vale — N gr. h a lim a (<tc,).
lemnele din pădure. 2. A coperişul caselor sau al şurilor. — M agh.
h a jz â s . H A L O , halouri, s. n. 1. Cerc lum inos care apare în anum ite con­
diţii atmosferice în ju ru l soarelui sau al
H A L s. n. Stare rea, situaţie vrednică de plîns. ❖ Loc. adv. în lunii. 2. ( în fotografie) Aureolă care
aşa hal ( c ă ) . . . = în aşa măsură ( c ă ) ... în tr-u n h a l . .. sau într-un încercuieşte, pe o placă sensibilă,
hal fără (de) hal — în cea mai proastă stare. ❖ Expr. A nu avea hal imaginea fotografică a unui punct
s ă . . . ~ a nu fi în stare, a nu putea să. . . — T c. h a l * stare, condiţie, foarte lum inos. — F r. h a lo (<gr.).
circum stanţă *.
H A L O G E N , halogeni, s. m. N u ­
H A L A G E A , halagele, s. f. (în v .) 1. T ăm bălău, tărăboi. 2. Păţanie me dat celor patru elem ente (fluor,
neplăcută. ❖ Expr. A -şi căpăta halageaua = a o păţi rău, a-şi găsi clor, brom , iod) din grupa a şaptea
beleaua. a tabloului lui M endeleev, care au
H A L A j s . n. O peraţie p rin care o navă este trasă la mal sau în proprietatea de a da săruri p rin com ­
lungul unei căi navigabile (folosind animale sau mijloace mecanice). binare directă cu m etalele. — F r.
❖ Drum (sau zonă) de halaj = d ru m de-a lungul apei rezervat acestor halog& ne (<gr.).
mijloace de tracţiune. — F r. h a la g e . H A L O G E N Â R E 8. f. Operaţie
H A L A L interj. Exclamaţie care exprim ă ad m iraţia; b rav o ! ❖ de introducere a halogenilor într-o
Expr. (Fam .) Halal mie (ori ţie etc.) sau halal să-mi (sau să-ţi etc.) moleculă organică. — D upă fr. h a -
fie! -- bravo! te felicit! să-ţi fie de bine! ♦ (Substantivat, n . ; înv.) lo g â n a tio n .
H alo (1)
N oroc. — T c . h a la l «legitim , perm is*. H A L O T C Ă s. f. (Reg.) T erm en
H A L A L Â IE s . f. v. h ă lă la ie . de ocară p en tru femei şi f e te ; femeie de m oravuri uşoare. — Com p.
ucr., rus h o lo p k a .
H A LA N D A LA adv. v. a la n d a la .
H A L A S T ÎN C Ă s. f. v. a le s tîn c ă . H A L T inteij. (G erm anism ) S tai! opreşte 1 — G erm . h a lt.
H A L A T 1, halate, s. n. I. H aină lungă de pînzâ pe care o H A L T Ă , halte, s. f. 1. Staţie mică de cale ferată. ♦ (în v .) Staţie
poartă unele persoane în tim pul lucrului, din motive de igienă de tram vai. 2. O prire, popas. ❖ (M ii.) H altă de ajustare — oprire,
sau pentru a-şi proteja îm brăcăm intea. 2. H aină com odă lungă şi largă în m arşul unei trupe, în cursul căreia oamenii îşi ajustează echipam entul,
care se poarcă în casă. <► H alat de baie — halat făcut d in tr-u n verifică funcţionarea m aşinilor etc. — G erm . H alte[stelleJ.
material care absoarbe apa şi care se îm bracă la ieşirea din baie.
♦ H aină lungă, p u rtată de o rientali.'— T c . (h ) a lja t. H A L T fiR Ă , haltere, s. f. A parat de
atletică grea, alcătuit din două rînduri de
H A L A T 2, halaturi, s. n. (Reg.) U nealtă, s c u lă ; p. ext. echipa­ discuri sau sfere metalice fixate la capetele
ment, harnaşam ent. — T c . a la t, a lc t. unei b a re ; p. ext. (la pl.) sport practicat
H A L A T 3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parîniă. — T c. cu acest aparat. — F r. h a ltâ r e .
h a la t. H A L T E R O F ÎL , halterofili, s. m. P er­
H Â L Ă 1, hale, s. f. 1. Clădire am enajată cu instalaţiile nece­ soană care practică sportul halterelor. — F r.
sare, unde se vind alim ente. <* H ală de vechituri ~ loc u n d e se h a lt£ ro p h ile .
vindeau odinioară lucruri vechi. 2. Sală de dim ensiuni foarte mari,
am enajată ca local de expoziţie, de manifestaţii sportive, ca atelier H A LU C IN A N T» -A, halucinanţi, -te,
într-o fabrică etc. — Fr. h a lle . adj. Care te face să ai v e d en ii; im presio­
nant. — F r. h a llu p in a n t.
HALĂ*, hale, s. f. (Reg.) M onstru, dihanie. — Sb., bg. h a la H A L U C IN A T , -A , halucinaţi, -te, s. m.
« uragan, faptă îngrozitoare *.
şi f. Persoană care are halucinaţii. — Fr.
H A L Ă U 1 s. n. (Reg.) Plasă de prins peşte h a llu c in e (lat. lit. h a llu c in a tu s ).
asemănătoare cu crîsnicul. — M agh. h ă l6 .
H A L U C IN A Ţ IE » halucinaţii, s. f. Stare H altere
HA LÂ U * s. n. (Reg.) Troacă. — V. psihică anormală, sub stăpînirea căreia cineva
vâlău. are convingerea că vede lucruri sau aude zgomote care de fapt n u e x istă ;
HÂ LB Ă , halbe, s. f. Pahar special ca produs al acestei stări, nălucire, vedenie. — F r. h a llu c in a tio n (lat.
o capacitate d e o jum ătate dc litru, din lit. h a llu c in a tio , -onis).
care se bea b e re ; p. ext. cantitatea dc bere
dintr-un astfel de pahar. — G erm . H a lb e . H A LV A , (rar) halvale, s. f. Preparat dulce, făcut din tahîn
sau din sem inţe de floarea-soarelui şi zahăr; (la pl.) diverse feluri
H A LC A , halcale, s. f. (înv.) 1. Verigă, de halva. — T c . h e lv a .
cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură
de fier la ziduri. 2. Cerc de fier p rin care H A L V A G lU , halvagii, 3. m . (Rar) Persoană care prepară sau
se trecea, din fugă, suliţa la jocul oriental care vinde halva. — T c . h e lv a c i.
num it g e rid ; p. ext. jocul însuşi. — T c. H A L V IŢ Â R s. m . v. a lv iţa r .
h a lk a .
H A L C A T Ă , halcate, s. f. (Reg.) H alcă. — i-/in n a ic a -r o u e a ta . H A L V lT A s. f. v. a lv iţă .
H A L C A , hălci, s.f. Bucată m are de carne sau (mai rar) din alt ali­ H A M 1 interj. (D e obicei repetat) C uvînt care im ită lătratul
m ent ; hartan. Fig. O halcă de pămînt (R E B R EA N U ). — M agh. h a lk . cîinelui. — O nom atopee.
HAM — 354 — HARAG

H A M 1, hamuri, s.n . A nsam blu form at din curelele său din H A N G A R , hangare, s. n . C onstrucţie m are, destinată adăpostirii
frînghiile necesare p e n tru a înhăm a calul la u n vehicul. <►Gură şi reparării avioanelor, tractoarelor e tc .— Fr. h a n g a r .
de ham = . ham prim itiv, fo r­
m at num ai din cureaua de pe piept H A N G E R , hangere, s. n. Pum nal mare, încovoiat, care se purta
şi din cea care se petrece după odinioară la brîu. [Pl. ş i : hangeruri. — Var. : h a m g £ r s. n.] — T c .
h a n ţ e r.
gîtul calului. O E xpr. A trage tn
(sau la) ham = a trăi o viaţă grea; H A N G IO A lC Ă , hangioaice,
a m unci din greu. ♦ (Precedat s. f. H angiţă. — D in h a n g iu -j-
de prepoziţii) T racţiu n e (cu cai). suf. -oaicu.
Doi căluţi paşi, c a r e ... erau cei H A N G IŢ Ă , hangiţe, s. f.
mai buni la ham (SA D O V E A N U ). Soţie de h a n g iu ; femeie care ţine
❖ Cal de ham — cal care trage un han*. — D in h a n g iu + suf.
la căruţă sau la trăsură. — M agh. -iţă.
ham . H A N G ÎU , hangii, s. m. P e r­
H A M A C , hamacuri, s. n. Bucată soană care ţine un han*. — T c. Hansrare
dreptunghiulară de pînză sau plasă h a n c i.
d e sfoară care se întinde orizontal
între doi stîlpi etc. şi care serveşte H A N ÎM Ă , hanîme, s. f. (înv.) Fem eie din aristocraţia turcă.
ca pat mobil sau ca leagăn. [Pl. ş i : — T c . h a n îm .
hamace] — F r. h a m a c . H am H A N -T A T A R s. m . v, h a n - tă ta r .
H A M A L , hamali, s. m. M uncitor H A N -T Ă T A R , han-tătari, s. m. H a n 1; p. ext. dracul, naiba.
care transportă poveri (în porturi şi în gări). ❖ E xpr. ( A munci) ❖ Expr. Din vremea lui han-tătar = de dem ult, străvechi.
ca un hamal — (a munci) din greu, pînă la istovire. — T c . h a m a l. [V ar.: h â n - t a t a r s. m.] — D in h a n - i- t ă t a r .
H A M A L ÎC s. n. 1. (în v .) M e­ H Â N T R U , hantri, s. m. U nitate convenţională (echi­
seria ha m a lu lu i; m uncă de hamal. valentă cu 1 ha de arătură) folosită în planificare pentru m ăsu­
2. Fig. M uncă grea, istovitoare. — rarea lucrărilor făcute de către staţiunile de maşini şi tractoare.
T c . h a m a llik . H Â N Ţ Ă 1, hanţe, s. f. (Reg., depr.) O biect de îm brăcă­
H A M B A R , hambare, s. n. 1. minte, haină. — Comp. ucr. h a n c a «m îfţoagă».
M agazie pentru păstrat cereale. ♦ H A N Ţ Ă *, hanţe, s. f. (Reg.) G u ră ; gură care vorbeşte
Magazie mică (în podul morii) în care m ult şi fără rost, gură-spartă. ❖ E xpr. Bun de hanţă =
se toarnă cerealele date ca p lată pen­ flecar, guraliv. — Com p. ucr. h a n c a « mîrţoagă ».
tru m ăcinat. 2. (Reg.) Ladă m are H am ac
de lemn, în care se păstrează făina, H Â O S , haosuri, s. n. 1. Stare prim itivă, de neorganizare,
mălaiul sau cerealele. 3. Locul unde se depozitează, pe un vapor, m ărfu ­ în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia
rile transportate. [Var. : a m b â r s. n.] — T c. a m b a r « magazin, d e p o z it». înainte de apariţia universului cunoscut de om ; (în unele con-
ccpţii teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit,
H A M fil s. n. Plantă erbacee agăţătoare în tr-un amestec confuz, elementele şi materia în ainte de organi­
cu flori verzui, ale cărei sem inţe aromatice zarea lu m ii; £bis. 2. Fig. Confuzie, dezordine. [V ar.: c â o s H a n g e r e
şi am are se întrebuinţează la fabricaroa s. n . ] — Fr. c h a o s (lat. lit. c h ao s).
berii ( Humulus lupi/hit). [V ar.: hăm ei
s. n .] — Slav (v. sl. c h u m e li). H A O .TIC , -A, haotici, -e, adj. 1. D e haos, care am inteşte haosul.
2. Fig. D ezordonat, confuz. — Fr. c h a o tiq u e .
H A M G fiR s. n. v. h a n g e r .
H A P 1 interj. C uvînt care im ită zgomotul produs de apucarea
h A m i ş , -A, hamişiy -e, adj. (Reg.) Şiret, sau de înghiţirea rapidă a ceva. — Onom atopee.
viclean, răutăcios. — M agh. h a m is « fals,
mincinos ». H A P 1, hapuri, s. n. (Pop. şi fam.) M edicam ent preparat în forma
unei mici sfeic netede sau în formă de praf învelit într-o capsulă, ca
H A M S lE , hamsii, s. f. M ic peşte m arin, să poată fi înghiţit uşor. ❖ Expr. A înghiţi (sau a face pe cineva să
caracterizat prin gura lui m a re ; se m ă- înghită) un hap (sau hapul) = a suporta (sau a face pe cineva să suporte)
nîncă mai ales conservat (Engraulis encras- un lucru neplăcut. — T c . h a p .
sicholus).— N gr. h a m p s i.
H Â P C Ă s . f. 1 . (în expr.) ( A lua) cu hapca = (a lua) cu forţa,
H A M O T , hamuturi, s. n. (în v .) Parte a cu de-a sila, pe nedrept. 2. U ndiţă cu cîrlig m are şi sfoară groasă (folo­
ham ului care trece peste gîtul calului; gîtar. sită la prinderea som nului). — Bg. h a p k a .
— Rus h o m u t.
HAPCILT interj. C uvînt care im ită zgom otul produs de strănut
H A N 1, hani, s. m. (în trecut) C onducător al tătarilor. — T c. h a n . — O nomatopee.
HAN*, hanuri, s. n. Local cu ospătărie, la m arginea drum urilor H A P L E s. m . v. h a p le a .
de ţară sau la periferia oraşelor,
unde se pot adăposti peste noapte H Â P L E A s, m. E pitet dat u nui om nătărău, prostănac. [Var. :
drum eţii (cu caii şi cu căruţele lor). h â p le s. m.] — Bg. h a p ljo .
— Tc. han. H A P L O L O G ÎE , haplologii, s. f. (Lingv.) Suprim area unei silabe
H A N D B A L s. n. Joc de echipă p rin disim ilare totală. Prin haplologie, «jum ătate # devine *jum ate *.
în care jucătorii, aruncînd mingea -— Fr. h a p lo lo g ie (<gr.).
cu mîna, încearcă s-o introducă în H A P S ÎN , -Ă adj. v. h a p s în .
poarta echipei adverse. — Engl. H A P S IN , -Ă, hapsîni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Răutăcios,
h a n d -b a ll. hain. cîinos. 2. Lacom (de bani, de m încare etc.). [Var. : h a p s in , -â
H A N D IC A P , handicapuri, s. n. adj.] — Com p. magh. h a p s i * lacom ».
1. (Sport) Avantaj acordat unui
concurent inferior. ♦ Totalitatea H A R , haruri, s. n. 1. (In religia creştină) D ar, ajutor spiritual
punctelor cu care o echipă a fost pe care divinitatea l-ar acorda om ului. ❖ Expr. (cu sensul religios
pusă în inferioritate de echipa con­ atenuat sau pierdut) H ar domnului! = exclamaţie prin care cineva
H u n
curentă. 2. Fig. G reutate, piedică îşi exprim ă satisfacţia p en tru reuşita unui lu c r u ; slavă dom nului !
intervenită în m unca cuiva. — Fr. h a n d ic a p (engl. h a n d ic a p ) . ♦ Puterea sacram entală a preoţilor de a oficia actcle de cult. 2. (înv.
şi arh.) Calitate, însuşire, dispoziţie naturală care face pe cineva sau
H A N D IC A P A , handicapez, vb. I. T ran z. 1. A avea sau a-şi crea ceva vrednic de adm iraţie. 3. (înv.) D ar sau răsplată acordată cuiva
(printr-o manevră) un handicap asupra unui ca un sem n de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită. — Slav (v. sl. c h a r l
adversar, în tr-o întrecere, în tr-o com petiţie <gr.)-
sportivă. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a
pune pe cineva în stare de inferioritate. — Fr. H A R A B Â , harabaîe, s. f. (Reg.)
h a n d ic a p e r . C ăruţă m are de tra n s p o rt; p. ext.
cantitatea care intră într-o astfel de
H A N D R A L A U , handralăi, s. m. (D epr.) căruţă. — T c. a r a b a .
Flăcău. ❖ Expr. A umbla handraldu — a um bla H A R A B A B U R Ă , harababuri, s. f.
de colo , pînă colo fără nici o treabă. [V ar.: D ezordine, învălm ăşeală; scandal.
h ă n d r â l ă u s. m.] — Com p. magh. v â n d o r lâ [Var. : a r a ba b u r ă s. f.j — N gr.
< vagabond ». a lla b â b u ll a (< it.).
H A N G , (2 ) hanguri, s. n. 1. (în expr.) A H A R A B A G iE s. f. (Reg.) M e-
ţine hangul = a.) a acom pania o m elo d ie; b )
fig . a ţine partea cuiva, aprobînd tot ce face şi sas»»-1 seria de harabagiu ; cărăuşie. — D in
h a r a b a g i u -r suf. -ie.
ce s p u n e ; a face pe placul cuiva, a cinta cuiva Handbal H araba
în strună. 2. (Reg.) N um e dat u nor instrum ente H A R A B A G IU . /tarabagii, s. m.
sau un o r părţi ale instrum entelor muzicale care servesc p en tru ţine (Reg.) C ăruţaş care transportă, cu plată, oameni sau m ărfuri. — T c.
acom paniam entul. — M agh. h a n g « sunet, ton, glas *. a r a b a c i.
H A N G A N , hangani, adi. m. (în expr.) Porumb hangan — soi H A R A B A lE , hărăbăi, s. f. Casă, încăpere sau curte mare. ♦
de porum b de m u n te cu ştiuletele m are şi cu bobul galben-roşcat. Vehicul m are. — T c. a r a b a .
— P i n H a n g u (num e propriu). H A R Â C s. m . a r a c .
 H A R A C H IR I — 355 — H A T IŞ E R IF

H A R A C H lR I s.n . Sinucidere p rin spintecarea pîntecelui, p ra c ti­ Fem eie hrăpăreaţâ, arţăgoasă şi rea; zgripţoroaică. — F r. h a r p ie
cată în Japonia de către cei care au suferit o infrîngere sau o dezo­ (<gr.).
n o a re .— F r. h a r a - k ir i . H A R P lS T , -A , harpişti, -ste, s. m . şi f. Persoană care cîntă din
H A R Â C I, haraciuri, s. n. (în v .) T r ib u t anual pe care îl plăteau h arpă. — F r. h a r p is te .
sultanului ţările creştine supuse turcilor. ♦ T rib u t, dare. — T c . h a r a ţ . H A R P O N , harpoane, s. n. U nealtă în form ă de lance, prevăzută
H A R Â G s. m . v. a r a c . cu o frînghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vînarea balenelor şi a
H A R A IM A N s . n. (Reg.) Gălăgie, tărăboi, rechinilor. — F r. h a r p o n .
H A R Â M , (1 ) haramuri, s. n. (Reg.) 1. M îrţoagă, gloabă. 2. Pradă, H A R Ş interj, v. h îr ş ti.
jaf. <> De haram = a ) (loc, adj. şi adv.) (lăsat) la voia întîm plării, fără H A R Ş Â , harşale, s. f. (înv.) Bucată de stofă sau de alt material,
stăpîn, expus ja fu lu i; b ) (loc. adv.) de pom ană, d e g ea b a ; pe nedrept. îm podobită cu diverse cusături şi orna­
<> Expr. Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se mente, care se punea pe cal, sub şa.
duce = lucrul cîştigat pe n ed rep t se pierde precum s-a dobîndit. 3. (în — T c, h a ş a .
expr.) A minca haram = a vorbi fără rost. Haram că. . . ~ păcat c ă . . . ; H Â R Ş C H IN Ă .8. f, v. h a r c h in ă .
d e g e a b a ... Haram d e . . . = vai d e . . . — T c . h a r a m «ilicit, p ro ­
H A R T A N , hartane, s. n . 1. Bucată
hibit ». m are de c a rn e ; halcă. 2. Zdreanţă,
H A R A M B Â ŞĂ , harambaşi, %. m. (înv.) Căpitan de hoţi sau de ruptură. [Pl. ş i : hartanuri. — V a r.:
haiduci. — T c . h a r a m - b a ş i . h â r t â n s. n.]
H A R A M lN , haramini, s. m. (în v .) H o ţ de codru ; haiduc. ♦ H Â R T Ă , hărţi, s. f. Reprezentare
O m rău, fără inimă. — T c . h a r a m i. grafică a suprafeţei pâm întului, a unui
H A R Â N C Ă s. f. (Reg.) N um e de ocară dat unei femei re le ; continent, a unei ţări, a unei regiuni
scorpie, zgripţo ro aică.— D in a r ( i ) a n c ă (■CA rie, num e p io p riu ). sau a unei localităţi, executată din punct
H A R Â P s . m. v. a r a p . de vedere geografic, istoric, geologic
etc. — N gr. k a r t a (după hîrtie).
H A R A -P A R A s . f. (în expr.) A fa ce (o) hara-pata = a face,
a provoca o învălmăşeală, o vînzoleală ; a tace harcea-parcea. O no­ H A R T O l, hartoiesc, vb. IV. Tranz. H arpie
(Reg.) A da la o parte, a cîrm i din
matopee. d ru m carul, sania etc. [V a r.: h a r t u i vb. IV] — M agh. f a r to ln l.
H A R A P N IC , harapnice, s. n. (Reg.) Bici mare,
îm pletit din cînepă sau dm curele, cu codiriştea scurtă H A R T U l vb. IV. v. h a r to i.
şi cu pleasna de mătase la vîrf (ca să pocnească tare). H A R Ţ s. n. v. h a r ţă .
— Pol. h a ra p n ik . H A R ŢA B A s. f. (Reg.) E pitet d at unei femei de m oravuri uşoare.
H A R B tJZ , harbuji, s. m. (Reg.) Pepene v e rd e ; H A R Ţ Â G s. n. v. a r ţa g .
lubeniţă. [V a r.: a r b u z s. m.] — T c . h a r b u z . H Â R Ţ Â s . f. încăierare, ceartă, sfadă. ♦ (înv.)
H A R B U Z Ă R lE , harbuzării, s. f. (Reg.) Loc Ciocnire între avangărzi sau intre detaşam ente potrivnice.
cultivat cu pepeni verzi şi g a lb e n i; pepenărie. [ V a r.: [V a r.: h a r ţ s. n.J — Aîagh. h a rc .
a r b u z â r ie s. f.] — D in h a r b u z + suf. -arie. H A R Ţ I s. m . pl. (In religia ortodoxă) Perioadă din
H A R B U z is C , -E A S C Ă , harbuzeşti, adj. (Reg., tim pul unui post cînd ii se perm ite credincioşilor să
în expr.) Pere harbuzeşti = pere zemoase, gălbui, foarte m ănînce carne m iercurea şi vinerea. [V a r.: h i r ţ â s. f.,
dulci. Păr harbuzesc = păr care face astfel de pere. h i r ţ i s. m. pl.] — N gr. A rtzi[vurtziJ (< armeană).
— D in h a r b u z + suf. -esc. H Â S C Ă s. i. (Reg.) Bucată de piele care se pune la
H A R C Ă T s. n. v. h a r h ă t. cizmă p en tru a lărgi căputa. — Pol. h a sk a .
H A R C E A -P A R C E A adv. (Fam ., în expr.) A H arapnic H A S M A Ţ U C H I s. m . Plantă erbacee p lă c u t m iro­
face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea — a tăia .(pe sitoare, cu flori alb e ; creşte prin tufişuri, la marginea pă­
cineva sau ceva) în bucăţi, a face fărîm e, a hăcui. — T c. p a r ţ a - p a r ţ a durilor şi a viilor, fiind uneori cultivată ca plantă culinară
* bucată cu bucată ». (Anthriscus ccrefolium). [V a r.: a s m a ţu c h i, a s m ă ţu i s. m.]
H Â R C H IN Ă , harchine, s. f. (Reg.) B ucată m are (de mămăligă, — T c. a s m a ţik .
de slănină etc.). [Var. : h â r ş c h in ă s. fi] H Â S P E L , haspeluri, s. n. 1. M aşină folosită Ia
finisarea ţesăturilor, pentru fierberea şi vopsirea pînzei
H A R D U G H IE , hardughii, s. f. Clădire sau încăpere mare, veche etc. 2. M aşină care trece firele de pe ţevi sau de pe H arpon
şi d ărăp ăn ată; şandram a. ♦ Fig. L u cru m are, învechit, hodorogit. bobine pe sculuri, p en tru a torm a pachete de bum bac. __ G erm
— N gr. h a r t u r g i a «fabrică de hîrtie». H a sp e l.
H A R D U G H lT , -A, hardughiţi, -te, adj. H odorogit, rablagit. H A Ş C Ă , hăşti, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu tru nchiul găunos*
— D in h a r d u g h ie + suf. -it. trunchi găunos de copac. — Comp. ucr. c h a s 6 a «tufiş*. ’
H A R Â C I interj. (în v .) Strigăt cu H A Ş C H IE s. f. v. a ş c h ie .
care conducătorul unei licitaţii invita p u ­
blicul să liciteze sau cu care închidea lici­ H A Ş tŞ s. n. S ubstanţă narcotică
taţia asupra unui lucru. [V a r.: a r £ c i interj.] extrasă dintr-o specie de cînepă exotică
— Tc. h a re g . (Cannabis indica) . — F r. h a c h i (s )c h .
H A R E C IL U t, hareciluiesc, vb. IV. H A Ş M A C ItlC Ă s. f. (Reg.) Plantă
Tranz. (în v .) A adjudeca. — D in h a re c i. erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse
în mici um bele (Anthriscus silvestris). — V.
H A R E M , haremuri, s. n. Totalitatea hasmaţuchi.
cadînelor unui m ahom edan poligam. ♦
Parte a casei în care locuiesc cadînele. H Â Ş M Ă , haşme, s. f. Plantă erbacee
— T c. h a r e m cu frunze cilindrice -şi cu flori albăstrui
H A R F A s . f. v. h a r p ă . H arnaşam ern (Allium ascalonicum) . — M agh. h a g y m a
« ceapă
H A R H Ă T , harhăte, s. n. (Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de H A Ş U R Ă , haşurez, vb. I. T ranz, A
glasuri amestecate), hărmălaie. [V ar.: h â r c ă t s. n.] — Onom atopee. acoperi cu haşuri o porţiune d in tr-u n desen,
H A R M A L A IE s. f. v. h ă r m ă la ie . d intr-o hartă etc. — D in h a ş u r i.
H A R M Â N , harmanuri, s. n. A mestec de diferite varietăţi şi cali­ H A Ş U R Â T , -A, haşuraţi, -te, adj.
tăţi de tu tu n . — T c. h a r m a n . A coperit cu haşuri. — V. haşura. H asm aţuchi
H A R M Â SÂ R s. m . v. a r m ă s a r .
H A Ş U R I s. f. pl. G ru p de linii paralele sau întretăiate cu care
H A R N A Ş A M E N T , harnajamente, s. n. Totalitatea se um breşte o porţiune d in tr-u n desen, cu care se notează în mod
obiectelor necesare la înhâm area şi înşeuarea calului. convenţional, anum ite indicaţii pe o hartă etc. — *
— D upă fr. h a r n a c h e m e n t. F r. h a c h u r e s .
H A R N IC , -A , harnici, -e, adj. Care m unceşte H A T , haturi, s. n. Fîşie îngustă de păm înt
m ult şi cu rivna, care lucrează iute şi cu s p o r ; m uncitor, nearat care desparte două o g o a re ; răzor, hotar.
activ, sîrguincios. ♦ (Pop.) V rednic, ’ destoinic. ❖ <► Loc. adv. într-u n hat (sau hat tn h a t) cu cineva —
Expr. A f i harnic s ă . . . (sau d e . . . ) — a li capabil, situat alături, mărginaş, vecin cu cineva. ♦ Cîmp
vrednic, a fi în stare să. . . — D in bg. h a r e n suf. -nic. n e lu c ra t; pirloagă, ţelină. — Com p. ucr. h a t
H A R P A G O N , harpagoni, s. m . E p itet dat unui om « zăgaz ».
avar. [V ar.: a r p a g d n s. m.]^— Fr. H a r p a g o n (num e
propriu). H A T A IÂ s. f. (T urcism înv.) N um ele unei
stofe tine de m ă ta se .— T c . h a ta i.
H A R P Ă , harpe, s. f. In stru m en t muzical form at
dintr-o ram ă m are triunghiulară pe care sînt fixate H Â T IE , hatii, s. f. îngrăm ădire de pietre, de
coarde neegale, puse în vibraţie cu degetele de la am bele nuiele, de bolovani etc. făcută pentru a îndrepta
cursul unei ape sau p en tru a îm piedica revărsările. H aşuri
mîini. [V ar.: h a r f ă , â r p ă , â r f â s. t.J — F r. h a r p e .' H arp ă
H A R P IE , harpii, s. f. (în m itologia greacă — V. hat.
M onstru rep rezen tat su b form a unei femei înaripate, tru p şi cu H A T IŞ E R IF , hatişerifuri, s.n. (T urcism înv.) O rdin sau decret
gheare de vultu r, personificînd fu rtu n ile şi mc ». ♦ Fig. emis de sultan către m arii dem nitari otom ani sau către dom nitorii
H A T ÎR — 356 —
ţărilor rom îneşti şi p u rtîn d autograful sultanului p e n tru executarea
întocm ai. — T c . h a tti- ş e r if .
H A T ÎR , hatiruri, s. n. 1. Plăcere, poftă, plac. ❖ E xpr. Pentru (sau
de, în ) hatirul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a c ev a); pentru
a face plăcere (cuiva). (în v .) De hatirul (unui lucru) «= m ulţum ită,
datorită, graţie (unui lucru). A strica hatirul (cuiva) = a strica pofta,
cheful sau plăcerea (cuiva). 2. Favoare, graţie, co n cesie; serviciu. ❖
Expr. A face (cuiva) un hatîr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface
(cuiva) o dorinţă sau u n capriciu. ♦ (în v .) Favoare acordată în m od
abuziv, — T c . h a t i r .
H A T M A N , hatmani, s. m . (în v.) 1. (în orînduirea feudală) U nul
dintre cei dintîi boieri de divan în M oldova, însărcinat de dom n cu
comanda întregii o ştiri; m are spătar. 2. T itlu p u rta t de marii com andanţi
ai oştilor polone şi ai oştilor căzăceşti; p. ext. com andant suprem al unei
forţe arm ate. (Acc. ş i: hatman] — Pol. h e tm a n .
H A T M A N lE s. f. v. h ă tm ă n ie .
H A Ţ interj. C uvînt care indică o mişcare bruscă şi neaşteptată
făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. — Onom atopee.
H A U interj. (D e obicei repetat) C uvînt care im ită lătratul cîinelui
sau urletul lupului. — O nom atopee.
H A V A , havez, vb. 1. T ran z. A săpa cu haveza
făgaşe in tr-u n zâcămint în curs de exploatare, p e n tru
a uşura desprinderea m aterialului din m a siv .— D in
h a v a i (rar întrebuinţat, < fr. havage).
H A V A D tŞ , havadişuri, s. n . (în v .) N o u tate, veBte,
ştire. — T c. h a v a d is ,
H A V A IA N A , havaiane, s. f. U n fel de chitară, cu
sunetul lin şi tărăgănat. — F r. h a w a ie n n e .
H A V A lU , -ÎE adj. (în v .) A lbastru ca c e r u l; azuriu.
— T c . b a v a l.
H A VALEA» havalele, s. f. (în v .) în d ato rire con-
stînd din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe
care o aveau ţăranii pe vremea clăcii şi a boierescului.
—-T c . h a v a le .
H A V A N A , havane. s. f. Ţ igară de foi de calitate
superioară. — Fr. h a v a n e .
H A V A R E , havări, s. f. Acţiunea de a hava şi H avaianâ
rezultatul ei.
H A V fîZA , haveze, s. f. M aşină construită special pen tru tăiatul
straturilor de cărbune sau de m inereu d in tr-o m ină. — D upă fr.
haveuse.
H A V R Ă , havre, s. f. Sinagogă. — 'TV*
H A V U Z , havuzuri, s. n. Bazin
de apă descoperit, construit din
piatră, cim ent etc., de obicei cu fîntînă
arteziană în interior ; (p rin restricţie)
tintlnă arteziană. [Pl. ş i : havuze]
— T c. hav u z.
H A Z , (rar) hazuri s. n. 1.Veselie.
❖ Vorbe de haz = vorbe spirituale,
glume. ❖ Expr, A face haz — a se
veseli, a petrece glum ind ; (cu deter­
minări introduse prin prep. « de ») a
face glum e pe seama cuiva, a-şi ba­
te joc, a rtde de cineva sau de ceva.
A face haz de necaz = a-şi ascunde
necazul, făcind glum e sau sunulind
voia bună. ♦ Calitatea cuiva de a
înveseli pe cei din ju r prin firea sa veselă, prin glum e sau prin
vorbe spirituale. ❖ Expr. A f i cu haz — a fi plin de duh, de um or.
2. (înv.) Plăcere, bucurie. ❖ Expr. A face haz de cineva (sau de
ceva) *= a-i plăcea de cineva sau de ceva. A nu face haz de cineva
(sau de ceva) — a nu da im portanţă cuiva (sau unui lucru), a nu lua
în seamă. 3. Calitatea de a plăcea, de a cap tiv a ; farmec, graţie. <>
Loc. adj. şi adv. Cu haz = plăcut, nostim. ❖ Expr. (Ir.) Ş tii că ai
(sau că are) haz ? — ştii câ-m l placi (sau că-m i place) ? ştii că eşti
(sau că e) bine r — T c . h a z .
HA ZA RD » (rar) hazarduri, s. n. Evenim ent care depinde de
cauzele sale in aşa fel incit o diferenţă neînsem nată în cauze
poate produce o diferenţă considerabilă în e fe cte ; p. ext. întîm plare
neprevăzută, neaşteptată. <> Joc de hazard — joc de n o ro c.— F r. h a s a r d .
H A Z a R D Â , hazardez, vb. I. Refl. A întreprinde ceva bazîn-
du-se pe întâmplare şt pe n o ro c; a se expune, a risca. — F r .h a s a r d e r .
H A Z A R D A T , -A, hazardaţi, ~te, adj. Periculos, riscat. — D upă
fr. h a s a rd £ .
H A Z L lU , -tE , hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de^haz, de u m o r;
vesel. 2. Atrăgător, plăcut, sim patic, nostim . [V a r.: h a z l iu , - lie ,h a z u liu ,
-le adj.] — D în h a z + suf. -/iu.
H A Z L IU , -ÎIE adj. v. h a z liu .
H A Z N A , haznale, s. f. I. R ezervor subteran în care se scurg sau
în care 6e aruncă rămăşiţele m urdare d intr-o gospodărie. 2. (în v .)
Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sum ă mai m are de bani
sau alte lucruri de p re ţ; vistierie. — T c . h a z in e , h a z n e .
H A Z N A s. f. (Reg.) Folos. — M agh. h a s z o n .
H A Z U L ÎU , -ÎE adj. v. h a z l iu .
H Ă interj. 1. (D e obicei rep etat) C uvînt care redă rîsul, mai ales
rlsul forţat. 2. (R epetat) C u v în t care redă plînsul. 3. Exclamaţie care
HĂLĂOI
exprim ă m irare, neîncredere. H ă ! ce oamenii (C O N T E M P O R A N U L ).
4. (Pop.) Exprimă o confirm are, o afirm aţie; d a . — N eb u n ?— H ă,
h ă ! (CA R A G I A L E ). [Var.: h i, h i interj.]
H A B Ă D lC , hdbădicuri, s. n. (Reg.) Vreasc. — Bg. h a b a tija .
H Ă B Â D ÎE s. f. v. h a b a d ie .
H Ă B A tIC , -A, hăbăuci, -e, adj. (Reg.. adesea substantivat) N ăuc,
buimac, zăpăcit; p . ext. prost. ❖ Expr. (A dverbial) A o lua (sau a umbla)
hăbăuca = a o lua razna, a hoinări. [F orm ă gramaticală: (adverbial,
în expr.) hăbăuca] — M agh. h a b d k a + n ă u c .
H Ă B Ă U C I, hăbăucesc, vb. IV. T ran z. şi refl. (R eg.) A (se)
zăpăci, a (se) n ă u c i; p. ext. a (se) prosti. — D in h ă b ă u c .
H Ă B tfC , hăbuci, s. m . (Reg.) Bucată (din ceva), fărîm ă. ❖ Expr.
A (se) rupe, a (se) face hăbuc = a (se) rupe bucăţi, a (se) hăbuci. ❖
(Adjectival, ca num e predicativ) Scaunul cel bun e hăbuc (C O N T E M P O ­
R A N U L ).
H Ă B U C I, hăbucesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A strica, a rupe, a
distruge. — D in h ă b u c .
H A C I s . n. (Reg., în expr.) C it hăciul = de loc. [V a r. : h lc i s. n .] —
Com p. tc. h i£ .
H A C U l, hăcuiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A tăia în bucăţi (mici),
a toca m ă ru n t; a sfîrteca, a ciopirţi. — G erm . h a c k e n .
H A C U ÎR E , hăcuiri, s. f. (Reg.) A cţiunea de a hăcui; ciopîrţire.
H A D A rA G , hădăragi. s. m. Băţ gros. avînd diferite întrebuinţări.
♦ Parte a îmblăciului formată d in tr-u n lemn gros prins de prăjină, cu care
se bat cerealele. ♦ Băţul de sub coşul morii, care loveşte teica spre a
face să treacă grăunţele între pietre. ♦ Fiecare dintre lemnele de care
trag pescarii la năvod. ♦ M înerul de lemn cu care se învîrteşte rîşniţa.
[V a r.: (reg.) h a d a r â g s. m.] — Com p. magh. h a d a r6 -
H A l1 interj. 1. (Reg.) T erm en fam iliar cu care te adresezi
cu iva; bre, fă. 2. (Precedînd num ele unui anim al; la vocativ) Strigăt
cu care se îndeam nă sau cu care se m înâ boii şi vacile.
HĂ!», hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndem na boii sau vacile la m ers. ♦
A striga spre a stîrni vînarul. — D in h ă i 1.
H Ă IM Ă N 1, hăimănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A um bla haim ana, a
hoinări. — D in h a im a n a .
H Ă IN A R , hăinari, s. m. (Ieşit din uz) N egustor de haine. [ P r .:
hăi-] — Din h a in ă + suf. -ar.
H Ă lN Ă R lE , (1 ) hăinării, s. f. 1. (Ieşit din uz) M agazin în care se
vindeau haine gata. 2. C antitate m are de haine. [ P r .: hăi-] — D in
h a in ă + suf. -arie.
H Ă IN t vb. IV. v. h a in i.
H Ă IN IŞ O A rA , hăinişoare, s. f. H ăinuţă. [P r.: hăi-] — D in
h a in ă -t- suf. -iş-oară.
H A IN O Ţ Ă , hăinuţe, s. f. D im inutiv al lui haină. [ P r .: hăi-]
H Â iR E , hdiri, s. f. (Rar) A cţiunea de a hăi şi rezultatul e i ; strigăt
de îndem n pentru vite.
H Ă IS interj. Strigăt cu care se m înâ boii înjugaţi p en tru a merge
spre stînga. O (Adverbial sau substantivat, în expr.) A face hăis (sau
hăisa) = a cîrmi la stînga. A trage (sau a f i ) unul la hăis şi celălalt la
cea sau a zice unul hăis şi celălalt cea, se spune despre doi oameni
care nu se înţeleg. A trage hăisa ~ a nu fi de acord cu alţii. O Loc.
adj. (D espre o vită înjugată) Din (sau de) hăis (sau hăisa) = din stînga.
[v a r : h & s a interj.] — Com p. sb. a is.
H A lS A interj, v. h ă is.
H A tT 1, hăituri, s. n. H ăire. — V. hăi1.
H Ă ÎT 1, -Ă adj. v. h îit.
H A IT A R , hăitari, s. m . Hâitaş. [ P r .: hăi-] — D in h a ită + suf.
-ar.
H Â IT A Ş 1, hăitaşe, s. n. (Reg.) Acţiunea de stîm ire a vînatului.
[ P r .: hăi-\ — M agh. h a jtâ s .
H Â ITA Ş*, hăitaşi, s. m. O m care stîrneşte vînatul din ascunză­
tori şi îl goneşte sp re v în â to ri, gonaş, bătăiaş. [ P r .: hăi-] — D in h a ltă
-j- suf. -aş.
H Ă IT filE s. f. p l. v. h a ite ie .
H Ă IT U I, hăituiesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A stîrni, a goni
vînatul spre vînâtori. 2- T ranz. A goni, a m îna animate domestice.
♦ Fig. A urm ări, a fugări pe cineva 3. T ranz. A cutreiera, a străbate
o regiune, un loc, urm ărind pe cineva. [ P r .: hăi-] — M agh. h a jta n i.
H Ă IT U IA L A , hăituieli, s. f. A cţiunea de a h ă itu i; goană după
vînat. [ P r .: hăi-]
H Ă IT 0 Ş C Ă , hăituşte, s. f. F ată şireată şi frum oasă; ştrengă-
riţă. [ P r .: hăi-] — D in h a ită + suf. -uşcă.
H Ă L Ă C ltlG Ă , hălăciugi, s. f. (R eg.) T u fiş, desiş.
H Ă L Ă D U I, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. A trăi undeva în voie,
în lib e rta te , în linişte ; p. ext. a locui. 2. (în v .) A scăpa cu viaţă (de o p ri­
mejdie). 3. (Rar) A izbuti. — M agh. h a la d n i « a propăşi, a merge mai
departe *.
H Ă L Ă G lE s. f. v. g ă lă g ie .
H Ă L Ă L Ă IE s. f. Hărm ălaie, gălăgie, tărăboi. [V a r.: h a la lâ ie
s. f.] — D in h ă lă lă i.
H Ă L Ă L Ă I, hălălăiesc, vb. IV . Intranz. A face gălăgie, larmă.
— O nomatopee.
H Ă L Ă 6 I, -O Â IE adj. (R eg .; adesea substantivat) G reoi, leneş;
stîngaci.
HARTA FIZICĂ A REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
HĂLDAN — 357 —
h A l d â n , kăldaniy s. m . C înepă de toam nă care produce săm înţă.
H Ă L P Ă I, hâlpăi. vb. IV T ran z. (Reg.) A m înca sau a bea
repede şi cu lăcomie. — C om p. bg. h la p a m , sb. h la p iti.
H Ă M Ă I, pers. 3 h&măie, vb. IV. Intranz. (D espre cîini) A lătra.
[Prez. ind. ş i : hămăieşte. — V a r.: h îm îf vb. IV] — D in h a m 1.
H Ă M Ă IA lA , hămăieti, 8. f. F ap tu l de a hă m ă i; lătrat (al mai
m u lto r cîini deodată).
H Ă M Ă IT , hămăituri, s. n. L ătrat. — V. hămăi.
H Ă M Ă IT tJR Ă , hămăituri, s. f. H ăm ăit. [ P r .: -mă-i-] — D in
h ă m ă i 4- suf. - fi) tură.
H A M E I s . n. v. h a m e i.
H Ă M E S E A L Ă s . f . (Fam .) Foam e mare, lihneală ; slăbiciune din
pricina foamei. [V ar.: h ă m is e â lă s. f.] — D in h ă m e s i + suf. - eală.
h A m e s I , hămesesc, vb. IV. Intranz. (F am .) A flămînzi peste m ă­
sură, a fi lihnit de foame. — Com p. alb. h a m £ s .
H Ă M E S IT , -A, hămesiţi, - te, adj. (F am .) 1. Foarte flâm înd, lihnit,
m ort de foame. 2. Lacom, nesăţios. [V a r.; h ă m i s i t , -ă, h e m e s it, -ă
adj.] — V. hămesi.
H A M IS E A lA s. f. V. h ă m e s e a lă .
H Ă M IS lT , -A adj. v. hămesit.
H Ă M IŞ L lU , -IE, hămişlii. adj. (Reg.) Viclean, şiret. ❖ (S ubstanti­
vat, în expr.) A se juca de-a hămiţliuf — a face pe şiretul. — Din
h a m iş + suf. -liu.
H Ă M U t, hămuiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A istovi un animal,
punîndu-l să tragă prea m u lt la ham . — Din h a m ,
H Ă M U R Ă R lE , hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau
unde se vînd ham uri. 2. Meseria celui care face h am u ri.—D in h a m u r i
(pl, lui ham) 4- suf. -ărie.
H Ă M U Ş t, hămuşesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A tu n d e oilor lîna dintre
picioare, pentru a le putea mulge mai uşor. — D in h ă m u ş (rar în tre­
buinţat).
H Ă M U Ş lT , -Ă, hămuşiţi, -te, adj. C u părul smuls, căzut, ros pe
unele locuri. — V. hămuşi.
H Ă N D R Ă lA u s . m. v. h a n d r a lă u .
H Ă P Ă I, hăpăiesc, vb. IV. T ran z. 1. A mînca înghiţind repede şi
cu zgomot. 2. A vorbi repede şi fără şir (m încînd cuvintele). — Din
h a p 1.
h ă r ă b O r , -O A R Ă , hărăbori, -oaret adj. (Reg., despre copii)
Vioi, v o inic.— Slav (v. sl. h r a b r u ) ,
H Ă R Ă C Î vb. IV. v. a ră c i.
H Ă R Ă C lT s . n, v. a r ă c i t.
H Ă R Â C S l, hărăcsesc, vb. IV. T ranz. (înv.) A lua sînge. — Ngr.
h a r a x o (aor. h a rix a ).
H Ă R Ă G t vb. IV. v. a r ă c i
H Ă R Ă G lT s. n. v. a r ă c i t .
H Ă R Ă N l vb. IV. v. h r ă n i.
H Ă R Ă Ţ l, hărăţesc. vb. IV. 1. T ranz. (Reg.) A aţîţa, a întărită.
2. Refl. (înv. şi arh ) A se lua la harţă ; a se încâiera. — D in h a r ţă .
H Ă R A U s. m. v. h îr ă u .
H Ă R Ă Z I, hărăzesc, vb. IV. T ran z. 1. (în v . şi arh.) A destina. ♦ A
dedica. 2. (înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o d o n a ţie ; a acorda un
drept, un privilegiu. — Slav (v. sl. h a r iz a ti < gr.).
H Ă R Ă Z IR E 8. f. (în v .) A cţiunea de a hărăzi şi rezultatul e i ;
dedicaţie.
H Ă R Ă Z tT , -Ă , hărăziţi, -t.e, adj. (înv. şî arh.) D evotat. Plătindu-i
bine ti avea hărăziţi (N E G R U Z Z I).— V. hărăzi.
H Ă R C Ă lT s. n. v. h îr c îit.
H Ă R C A T l vb. IV. v. h ă r h ă ti.
H Ă R H Ă L A IE s . f . (Reg.) Hărm ălaie. — D in h a r h ă t + h ă r ­
m ă la ie .
H Ă R H Ă T l, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg., despre mai m ulte
persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. A se certa, a se
sfădi. [V a r.: h ă r c ă tf vb. IV] — Din h a r h ă t.
h ă r m ă l a i e , hărmălăi, s. f. Larm ă, zgomot m are (de strigăte,
de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var. r h a r m a la ie s. f.] — Onom atopee.
H Ă R N IC I, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a
deveni harnic, sîrguincios. 2. T ran z. A stim ula, a îndem na la lucru.
3. Intranz. A lucra, a m unci cu hărnicie. — D in h a r n ic .
H Ă R N IC IE s. f. Zel în m uncă, spor la lucru, sîrguinţă. + V red­
nicie, destoinicie. — Din h a r n ic 4- suf. -ie.
H Ă R N lC tJ Ţ , -A, hărnicuţi, -e, adj. D im inutiv al lui harnic.
H Ă R S lT , -A adj. v. h îr s it.
H A R Ş IE s. f. v. h îrş ie .
H Ă R Ş N l, hărşnesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva
(dintr-o lovitură scurtă). 2. A lua foarte repede ceva, a şterpeli. [V a r.:
h ă r ş ti, h îr ş n i vb. I V ] — D in h a r ş .
H Ă R Ş T Î vb. IV . v. h ă r ş n i .
H Ă R Ş U l, hărşuiesc, vb. IV. T ran z. (Reg.) A înşfăca. — D in h a rş .
H Ă R T Ă N s.n . v. h a r ta n .
H A R T A N A Ş , hârtănaşe, s. n . (R ar) D im in u tiv al lui hartan.
HECATOM BĂ
H Ă R T Ă N t, hărtăfiesct vb. IV. T ran z. şi refl. A (se) face b u c ă ţi;
a (se) sfîşia, a (se) zdrenţui. — D in h a rta n .
H Ă R T Ă N IT , -Ă, hărtăniţi, -te, adj. 1. Făcut b u c ă ţi; ferfeniţit,
sfîşiat, zdrenţuit. 2. îm brăcat în haine zdrenţăroase, zdrenţuit. — V.
hărtăni.
H Ă R Ţ A Ş , hărţaşi, s. m . (înv.) Soldat care începea lupta. — D in
h a r ţ ă 4- suf. -aţ.
H Ă R T Ă G O S, -OASĂ adj. v. arţăgos.
H Ă R Ţ U l, hârţuiesc, vb. IV. 1. T ranz. A necăji pe cineva cu to t
felul de neplăceri, a nu da pace cuiva: a cicăli. ♦ A întărită, a zădărî
un cîine. 2. T ranz. A urm ări duşm anul prin atacuri repetate. 3.
Refl. A se lua la ceartă, la bătaie ; a se încăiera. [Var. : h ir ţu i vb.
IVJ — Din h a rţă .
H Ă R Ţ U lA L Ă , hărţuieli, s. f. H arţă, încăierare. — D in h â r ţ u i +
suf. -eală.
H Ă R Ţ U fR E , hărţuiri, s. f. A cţiunea de a (se) hărţui.
H Ă R Ţ U IT , -Ă, hărţuiţi, -t.e, adj. Care nu este lăsat în pace, care e
tras în toate p ă rţile ; frăm întat. [V ar.: h îr ţ u it, -ă adj.] — V. hărţui.
H Ă T adv. (R e g .; însoţeşte adjective, adverbe şi locuţiuni adverbiale,
dîndu-le valoare de superlativ) De tot, m ult, tare, foarte. Pînă hăt-
departe (SA D O V E A N U ). ❖ (D upă verbe şi adjective, în expr.) H ăt
şi bine = m ult şi bine. — Ucr. h e t'.
H Ă T Ă L A U , hătâlâi, s. m. (Reg., peior.) Rărbat muieratic. — Magh.
h â ta ld .
H Ă T C Ă I, hătcăiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A huidui. [V ar.:
h îtc li vb. IV] — Com p. sb. h a ţk a ti.
H Ă T l, hătesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri
cursul unei ape, trecerea pe un drum -etc. — U cr. hatyty.
H Ă T M A N E A S A , hătmănese, s. f. (înv.) N evastă de h a tm a n .—
D in h a tm a n 4- suf. -easd.
H Ă T M Ă N E S C , -E Ă S C Ă , hătmăneşti, adj. (înv.) Privitor la
hatm an, ai h a tm a n u lu i; care ţine de bătmănie. — D in h a tm a n -+• suf.
-esc.
H Ă T M A N iE , hătmănii, s. f. (înv.) 1. (în orinduirea feudală a
M oldovei) D em nitate sau rang de hatm an ; puterea sau conducerea
hatm anului. ♦ Organ suprem de conducere şi de organizare a întregii
oştiri. 2. Demnitarea sau rangul de hatm an (2). [V a r.: h a tm a n le s. f.]
— D in h a tm a n 4 - suf. -ie.
H Ă T 1 interj, v. h îţ.
H AT*, hăţuri, s. n. t. Parte a
hamului care constă din curele (sau
fringhii) lungi, prinse de inelele că-
peţelei, cu ajutorul cărora se
conduc caii înhăm aţi. ❖ Expr.
A ţine (pe cineva sau ceva) (n
hăţuri — a struni. A lua hăţurile
in mină — a prelua conducerea.
A scăpa hăţurile din mină — a
pierde conducerea sau iniţiativa
(într-o întreprindere, o afacere
etc.). 2. (Rar) Laţ, juvăţ. —
C om p. h a ţ.
H A ţA Ş 1. hăţasi. s. m. Cal H i*
care se mînă cu ajutorul hăţurilor
cînd este înhăm at alături de un lăturaş ; cal de ham. — D in hăţ* 4- stff.
-aş,
H A Ţ A Ş 1, hăţaşuri, s. n. 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin
pădure. 2. D rum rîpos.
H Ă Ţ f, hăţesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A apuca şi a trage pe cineva; a
zgîlţîi, a smuci. — D in hăţ*.
H Ă TlŞ* hăţişuri, s. n. T ufiş de m ărăcini, m ărăcin iş; desiş m arc
în tr-o p ă d u re ; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de m unte.
H Ă Ţ U l, hăţuiesc, vb. IV. T ranz. 1. A m îna caii (cu ajutorul
hăţurilor). 2. Fig. A reţine, a înfrina. a struni. — D in h ă ţ 2.
H A U 1, hăuri, s. n. Prăpastie, genune, abis. ❖ E xpr. Cit (e ) hăul
~ niciodată ; cu nici un preţ.
H Ă U 2, hăuri, s. n. H ăuit. — Postverbal al lui h ă u i.
H Ă U G A Ş s . n. v. făgaş.
H Â U t, pers. 3 hâuie, vb. IV. Intranz. A răsuna p re lu n g ; a hui.
— O nomatopee.
H Ă U lT s. n. R ăsunet prelung, ecou. — V. haiti.
H Â U L l, hăulesc, vb. IV. Intranz. (D espre oameni) A chiui.^ ♦
(D espre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung. ♦ T ranz. (Rar) A cînta
ceva. — Onom atopee.
H Ă U L IR E , hăuliri. s. f. Acţiunea de a hăuli şi rezultatul e i ; chiuit.
H Ă U L lT s . n. C hiuit. ♦ Auit. [ P r .: hă-u-'] — V. hăuli.
H E interj, v. h e i.
H E B D O M A D A R , -A , hebdomadari, -e, adj. (D espre publicaţii)
Care apare o dată pe sâptâm înâ, săptăm înal. (S ubstantivat, n.)
«G azeta literară* • este un hebdomadar. [V ar.: e b d o m a d â r, -ă adj.]
— D u p â fr. h e b d o m a d a ire (< gr.).
H E C interj. C uvînt care im ită sughiţul. — Onomatopee.
H E C A T O M B Ă , hecatombe, s. f. M asacru ; grămadă m are de
cadavre. ♦ Jertfă (de o sută de anim ale) care se făcea la popoarele vechi.
[V ar.: e c a td m b â a. f.] — F r. h e c a to m b e (lat. Ut. h ecatom be).
HECELĂ — 358 — HEM OGRAM Ă

H E C E L Ă s . f. (Reg.) D arac, — M agh. e cse ld . H E L IO S C O P , helioscaape, s. n. A parat sau dispozitiv optic care
H E C T A R , hectare, s.n . U n ita te de m ăsura p en tru suprafeţe se adaptează la o lunetă, pentru a perm ite observaţii solare, [Pr.: -li-o-]
agrare, egală cu 10000 de m etri pătraţi. — Fr. h e c t a r e (< gr.). — Fr. h e lio s c o p e (< gr.).
H E C T O G R Â M , hectogramc, s. n. U n itate de măsură pentru H E L IO S T A T , hcîiostate, s. n.
greutăţi, egală cu 100 de grame. — F r. h e c to g r a m m e (< gr.). In strum ent alcătuit d intr-un sistem
optic, pus în mişcare de un mecanism
H E C T O L lT R IC Ă adj. f. (în expr.) Greutate hectolitrică — masa de ceasornic, folosit pentru a trans­
unui hectolitru de m aterial granulos. — D in h e c t o litr u H- suf -ică. mite un fascicul de raze solare într-o
H E C T O L IT R U , hectolitri, s. m. U nitate de măsura p en tru capa­ direcţie determ inată. [Pr. : -li-o-] — Fr.
citate, egală cu 100 de litri, folosită mai ales p en tru m ăsurarea cerea­ h e lio s ta t (< gr.).
lelor. — F r. h e c t o litr e (< gr.). H E L IO T E R A P lE s. f. T ra ta ­
H E C T O M E T R U , hectometri, s. m. U nitate de m ăsură pentru m ent care constă în expunerea corpului
lungime, egală cu 100 de m etri. — Fr. h e c to m fe tre (< gr.). omenesc la acţiunea razelor s o lare ;
H E D O N IS M s. n. Concepţie filozofică care exprim a ideologia baie de soare. [ P r .: -li-o-] — F r. h6 Iio -
aristocraţiei sclavagiste din Grecia antică, conform căreia scopul th ^ r a p ie (< gr.).
vieţii este plăcerea.— F r. h £ d o n is m e (< gr.). H E L IO T IP lE s. f. Procedeu de
H E D O N IS T , -Ă, hedonişti, -ste, s. m . şi f. A dept al hedonism ului. reproducere tioografică în care se în­
❖ (Adjectival) F ilozof hedonist. — D in h e d o n is m . trebuinţează substanţe coloidale expuse
la acţiunea soarelui. [Pr. : -/:-o-] — Fr.
H E G E L IÂ N , -A, kegelieni, -e, adj. Care se referă la filozofia lui h £ Iio ty p ie (< gr.). HeJiostat
Hegel. ♦ (Substantivat) A dept al filozofici lui Hegei. [Pr. : -li-an]
— F r. h £ g £ lie n . H E L IO T R O P 1 s. n. M aterie colo­
rantă folosită la vopsitul bum bacului. [Pr. -li-o-] — F r. h e lio tro p e
H E G E M O N , hegemoni, s. m. (Adesea adjectival) Cel care repre­ (< gr.).
zintă forţa principală, co n d u căto are; conducător. [Var. : h e g h e m d n
s. m-1 — Lat. lit. h e g e m o n , -o n is (< gr.). H E L IO T R O P * s. n. V arietate de silice, de culoare verde-închisă,
cu pete roşii, din care se fac obiecte ornam entale. [Pr. : -/r-o-] — Fr.
H E G E M O N IE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere ; supre­ h e lio tr o p e (< gr.).
maţie, dom inaţie, rol conducător (al unei clase faţă de “alta
sau al unui stat faţă de alte state). <> Hegemonia proletariatului ~ con­ H E L IO T R O P * , heliotropi, s. m. N u­
ducerea de către proletariat a maselor m uncitoare în lupta revoluţionară mele unei plante ale cărei flori sînt între­
pentru înfăptuirea revoluţiei burghezo-dem ocratice, p en tru zdrobirea b uinţate în industria parfum ului (Helto-
burgheziei şi p en tru construirea socialismului şi a com unism ului, tropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras
[V a r.: h e g h e m o n ie s. f.] — F r. h e g e m o n ie (< gr.). din planta de mai sus. [ P r .: -li-o-] — Fr.
h e lio tr o p e (< gr.).
H E G H E M O N s . m. v. h e g e m o n .
H E L IO T R O P fS M s. n. Proprietatea
H E G H E M O N ÎE s. f. v. h e g e m o n ie . pe care o ati unele plante de a se îndrepta
H EH & interj, v. h e i. spre o sursă de lum ină, mai ales spre soare.
H E I1 interj. 1. Exclam aţie care exprim ă o chem are sau prin care se [ P r .: -li-o-] — F r. h e lio tr o p is m e (< gr.).
atrage cuiva atenţia. 2. Exclamaţie care exprim ă voie bună, satisfacţie, H E L IU s. n. Elem ent chim ic gazos,
plăcere, adm iraţie. ❖ (Pe lîngă u n adverb sau o locuţiune adverbială, inert, cel mai uşor dintre gazele rare din
dîndu-le valoare de superlativ) Tocmai ttrziu. hei.1 ajunse şi ciobănaşul atm o sfe ră ; se întrebuinţează la um plerea
(IS P IR E S C U ). 3. Exclamaţie exprim înd surprinderea sau regretul. ♦ dirijabilelor. [ P r .: -liu] — F r. h e liu m
(Adesea repetat) Exclamaţie care lasă să sc înţeleagă că lucrurile sînt (.< gr.). H e liotrop
m ult mai com plicate decît par sau decît le crede cineva. Hei, hei! N u H E M Â T IC , hematice, adj. n. (în expr.)
ştiţi d-voastrâ ce poam-a dracului e H a ra p -A lb ! (C R EA N G Ă ). ♦ Ex­ Organ hematie = organ care produce hem atii. — F r. h d m a tiq u e (< gr.).
clamaţie care arată rezervă, contrarietate, nerăbdare. [Var. : h e ,
h e h £ interj.] H E M A T IE , hematii, s. f. Fiecare dintre celulele care intră în
compoziţia sîngelui şi care conţin hem oglobină; (la pl.) globule roşii.
HEI*, heturi, s. n. (Reg.) D ependinţe, acareturi. ♦ Loc de c a s ă ; — F r. h e m a tie (< gr.).
curte. — M agh. h e ly « loc ».
H E M A T lT s. m. M inereu de fier, foarte dur, de culoare roşie
H E IŢ s. m. (Reg.) C arne slabă (de miel). sau brunii. — F r. h 6 m a tite (< gr.).
H E L s. m . Peşte m igrator, cu corpul asem ănător cu al şarpelui H E M A T O M , hematoame, s. n. T um oare care conţine o aglomerare
(Anguilla anguilla). — N gr. h e li. de sînge închistat, provocată de ruperea vaselor sanguine. — F r. h 6 m a -
h £ l b e t interj. (Reg.) D esigur, se înţelege; las* pe mine, fii to m e (< gr.).
fără grijă. — T c . e lb e t. H E M A T O Z Ă s . f. Transform area sîngelui venos în sînge arterial
H E L E Ş T fiU , heleşteie, s. n. L ac mic pentru creşterea p e ştilo r; prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămîni în tim pul respi­
iaz cu peşte. [V a r.: e le ş te u s. n.] — M agh. h a la s td . raţiei. — F r. h 6 m a to s e (< gr.).
H fiL G E , helgi, s. f. (Reg.) H erm ină. ❖ Expr, Alb ca (sau H E M A T O Z O Ă R , hematozoare, s. n. Protozoar parazit care tră ­
cum e) helgea = foarte alb. — M agh. h o lg y «doam nă*. ieşte în sîngele anim alelor; agentul patogen al malariei (Plasmodium
H E L IC O N , helicoane, s. n. In stru ­ malariae). — F r. h £ m a to z o a ir e (< gr.).
m ent muzical de suflat, cu tonuri grave, H E M E S lT , -Ă adj. v. h ă m e s it.
folosit în fanfară. — F r. h e lic o n (< gr.). H E M E T U l, hem itui, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura. — D in
H E L IO C E N T R lS M s. n. Teorie le h a m ite .
(emisă de C opem ic), conform căreia soarele H E M I C lC L U , hemicichtri, 9. n. (Rar) Spaţiu sau mare in
se găseşte în centrul sistemului n o stru pla­ formă de semicerc. [Var. : e m ic ic lu s. n.] — F —r. -h £•m îc y c le (< gr.).
netar. [P r .: -/i-o-] — D upă fr. h ^ lio c e n trie
(< gr.). H E M lO N , hemioni, s. m . M ăgar
sălbatic, de m ărimea catîrului, care tră ­
H E L IO G R A F , heliografe„ s. n. N um e ieşte în Asia apuseană. [P r.: -mi-on]
dat mai m ultor aparate, serv in d : a ) la — Fr. h £ m io n e (< gr.).
copierea (cu ajutorul lum inii solare) a
desenelor făcute pe hîrtie de c alc ; b ) H E M IP L E G IC , -Ă, hemiplegiei, -e,
la transm iterea sem nalelor luminoase p rin s. m. şi f. Persoană bolnavă de hem i­
dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflec­ plegie. — Fr. h £ m ip l6 g iq u e .
tării razelor s o lare ; c ) la m ăsurarea puterii H E M IP L E G IE , hemiplegii, s. f. Para­
calorice a soarelui ; d ) la fotografierea Helicon lizie a unei jum ătăţi a corpului. — Fr.
soarelui. [ P r .: -li-o-]— F r. h £ lio g r a p h e (<gr.). h e m ip le g ie (< gr.).
H E L IO G R Ă F 1 C , -Ă, heliografici, -e, adj. R eferitor la hetiografie. H E M IP T liR , hemiptere, s. n. (La
❖ H îrtie heliografică = hîrtie special preparată p en tru a fi sensibilă pl.) O rdin de insecte parazite care au m eta­
la acţiunea razelor solare şi pe care se copiază, la heliograf, desene morfoză incom pletă şi aparatul bucal
executate pe hîrtie de calc. [ P r .: -li-o-] — F r. h e lio g r a p h iq u e (< gr.). adaptat pentru înţepat şi su p t; (şi la Hem ion
H E L IO G R A F lE s. f. 1. R eproducere în mai m ulte exem plare sg.) insectă care face parte din acest
a unei imagini cu ajutorul u nor clişee de cupru, pe care s-a aplicat ordin. — Fr. h e m ip tâ r e s (< gr.).
u n strat de asfalt cu granule f in e ; copiere, m ultiplicare cu ajutorul H E M O F IL lE s. f. Boală congenitală transm isibilă num ai bărba­
heliografului. 2. (înv.) Heliogravură. [ P r .: -li-o-] — F r. h £ lio g r a p h ie ţilor, care constă într-o predispoziţie spre hemoragie cauzată de insu­
(< gr.). ficienta putere de coagulare a sîngelui. — F r. h e m o p h ilie (< gr.).
H E L IO G R A V tJR Ă , heliogravuri, s. f. A nsam blu de procedee H E M O G L O B ÎN Ă s. f. Substanţă album inoidă feruginoasâ, care
cu care se execută clişeele de cu p ru p en tru im prim area heliografică; constituie m ateria colorantă a globulelor roşii din sîngele vertebratelor
gravură lucrată p rin astfel de procedee. [ P r .: -li-o-] — F r. h e lio g ra - şi îndeplineşte funcţia de a transporta în celulele organism ului oxigenul
v u r e « gr.). inspirat. — F r. h e m o g lo b in e .
h e l i o m £ t r u , heliometre, s. n. In stru m en t optic p en tru deter­ H E M O G R A M Ă , hemograme, s. f. Analiză care stabileşte com ­
m inarea diam etrului aparent al soarelui şi al planetelor. [Pr.: -li-o- poziţia sîngelui; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unei astfil
— F r. h61iom & tre (<gr.). de analize. — F r. h â m o g r a m m e .
H E M O P T IZ IE
H E M O P T IZ IE , h em o p tizii, s. f. Elim inare de sînge provocată de
o hemoragie a căilor respiratorii, mai ales în cazurile de tuberculoză.
— F r. h e m o p ty s ie (< gr.).
H E M O R A G IE , hemoragii, s. f. Scurgere abundentă de sînge în
urm a ruperii sau tăierii u n u i. vas sanguin. ❖ H em oragie internă —
hemoragie care se produce în interiorul corpului. — Fr. h e m o r r a g ie
(< gr-)-
H E M O R O ID A L , -A, hem oroidali , -e, adj. R eferitor la hemoroizi.
[ P r .: -ro-î-] — Fr. h e m o r r o î d a l (< gr.).
H E M O R O IZ I s. m. pl. M ici um flături dureroase form ate la
partea inferioară a rectului, din cauza dilatării v in e lo r; (pop.) trînji.
— F r. h ^ m o r r o id e s (< gr.).
h e m o s t a t i c , -A, hem ostatici, -e, adj. Care are însuşirea de
a opri o hemoragie. — Fr. h £ m o s ta tiq u e (< gr.).
H E M O S T A Z Ă , hem ostaze , s. f. Procedeu medical sau chirurgical
folosit pentru a opri o hemoragie, mai ales în cursul unei intervenţii
chirurgicale. — F r. h 6 m o s ta s e (< gr.).
H E M O T E R A P tE s . f. T ratare a unei boli prin injecţii subcu-
anate sau intravenoase cu sînge. — F r. h e m o th £ r a p ie (< gr.).
H E N D S s. n. (L a fotbal) A tingere nereglem entarâ a mingii cu mîna,
atrăgînd după sine o penalizare. — Engl. h a n d s .
H E N G H E R s. m. v. h in g h e r.
H E P interj. Strigăt cu care birjarii atrag atenţia pietonilor să
se ferească din drum .
H E P A T IC , -A, hepatici, -e, adj. Care aparţine ficatului, referitor
la ficat, de ficat. — F r. h £ p a tiq u e (< gr.).
H E P A T IT Ă , h e p a tite , s. f. D enum ire generică dată afecţi-
unilor inflamatorii ale ficatului. — F r. h e p a t ite (< gr.). .
H E P T A G O N , heptagoane, n. Poli-
gon cu şapte laturi şi cu şapte unghiuri.
— Fr. h e p ta g o n e (< gr.).
H E R A L D , h e r a lz i, s. m. T rim is însăr­
cinat cu transm iterea ordinelor la curţile
feudale. — Fr. h £ r a u t (lat. lit. h e ra ld u s ) .
H E R A L D IC , -A, heraldici, -e, adj.
(înv.) Privitor la blazoane. — F r. h â r a l-
d iq u e .
H E R A L D IC Ă s. f. Ştiinţă care se
ocupă cu studiul blazQanelor. — F r. h â r a l-
d iq u e .
H E R Ă S T R Ă U ţ. n. v. f e r ă s tr ă u .
H eptagon
H E R B , herburi , s. n. (R e g .; înv.)
M arcă a unei ţ ă r i ; stem ă, blazon. ♦ Fig, O rigine, neam nobil.
[V a r.: h i£ rb s. n.] — Pol. h e r b .
H E R B A R s . n. v. i e r b a r .
H E R C U L E A N , -A, herculeeni, -e, adj. Asemenea lui Hercule,
caracteristic lui H ercule ; foarte puternic. [P r .: -le-an. — V a r.: e r c u -
le â n , - ă adj.] — F r. h e rc u l6 e n .
H E R E T IS t vb. IV. v. h ir i tis i.
H E R E T IS M O S s. n. (G recism înv.) Felicitare, urare. — Ngr.
h e re tis m o s .
H E R G H E L E G IU , herghelegii, s. m. (Rar) Păzitor, îngrijitor
b1 unei herghelii. — T c . h e rg e le g t.
H E R G H E L IE , herghelii , s. f. 1. G rup m are de cai care cresc sau
pasc laolaltă. ♦ (Fam .) T erm en de ocară p e n tru o femeie prea vorbă­
reaţă. 2. Crescătorie de cai de p ră silă ; locul u n d e se află crescătoria.
— T c. h e rg e le .
H E R IN G , heringi, s. m. Peşte
m arin asem ănător cu scrum bia, cu
spinarea verde-albăstruie şi cu laturile
argintii (C iupea harengus ) . — G erm .
H ă rin g .
H E R M A F R O D IT , -A, herm a­
fr o d iţi , -te, adj. (D espre plante şi
animale) Care întruneşte în tr-u n sin- H ering
g ur individ caracterele am belor sexe.
♦ (Substantivat) O m anormal, posedînd caractere specifice ambelor
sexe. — Fr. h e r m a p h r o d ite (< gr.).
H E R M A F R O D IT lS M s . n. Prezenţa organelor sexuale de ambele
sexe la acelaşi individ. — Fr. h e r m a p h r o d itis m e (< gr.).
H E R M E L IN Ă f. (Reg.) H erm ină. * M agh. h e r m e lin (fr.
h e rm e lin e ).
H E R M IN Ă , herm ine , s. f.
Animal carnivor asem ănător cu
nevăstuica ; are blana cafenie vara,
albă, fină şi lucioasă iarna ( M u stela
erm inea) ; cacom. ♦ Blana pre­
lucrată sau haina făcută din
blana acestui animal. — F r. h e r ­
m in e .
H E R N IE s. f. U m flătură H erm ină
form ată prin ieşirea totală sau parţială a unui organ din cavitatea sa
n atu rală; ieşirea intestinului subţire din p e rito n e u ; (pop.) vătăm ătură,
surpătură. — Fr. h e r n ie (lat. lit. h e r n ia ) .
— 359 — HIDOŞENIE
H E R P E S s. n. Boală de piele care se m anifestă prin • apariţia,
de obicei pe buze, a un o r b^şicuţe pline cu lic h id ; (pop.) spuzeală.
— F r. h e r p e s (lat. lit. h e r p e s , -e tis).
H E R Ţ IÂ N Ă , herţiene, adj. f. (în expr.) U nde (sau r a z e )
herţiene — unde electromagnetice prin care se face transm isiunea
radiofonică. [ P r .: - ţi-a n ] — Fr. h e r tz ie n .
H fiR Ţ O G s. m. (Reg., înv.) D uce, voievod. — G erm . H e r z o g .
H E R U V lC , h e ru vice, s. n. N um ele unui im n bisericesc. — N gr.
[hvmnos] h e ru v ik o s .
H E R U V IM , h eruvim i, s. m. (în concepţia biblică) în g e r care
urm ează ierarhic după arhangheli. — Slav (v. sl. c h e r u y im u < gr.).
H E T E R O C L IT , -Ă, heterocliţi,
-te, adj. (Livresc) Care se abate de
la normele o b işn u ite ; ciudat, b iz a r;
diferit. — F r. h e te r o c lite (lat. lit.
h e te r o c litu s )
H E T E R O S IS s. n. încrucişare între
două soiuri de plante sau între două
rase de animale cu ereditate diferită,
avînd ca rezultat indivizi caracterizaţi
p rin mare vitalitate, prin putere de
adaptare la diferite condiţii de viaţă
şi prin productivitate ridicată. — Germ .
h e te r o z is c h {< gr.).
H E X A E D R U , hexaedre , s. n. Poli­
edru cu şase fere. [V a r.: e x a 6 d r u s. n.]
— Fr. h e x a e d r e (lat. lit. h e x a h e d r u m
<" £>r-)- H exaedru
H E X A G O N , hexagoane, s. n. Poli­
gon cu şase laturi şi cu şase unghiuri. [V a r.: e x a g 6 n s. n.] — F r.
h e x a g o n e (lat. lit. h e x a g o n u s ).
H E X A G O N A L , -Ă, hexagonali, -e, adj. î n formă de hexagon;
care ţine de hexagon. — Fr. h e x a g o n a l.
H E X A M E T R U , h exam etri, s. m . (în
versificaţia latină şi elină) Vers dactilic de
şase picioare, folosit în com poziţiile epice,
în special în epopei. [Var.: e x a m £ tr u s. m.]
— Fr. h e x a m e tr e {< gr.),
H E X A P C D . - Ă , h ex a p o zi , -de, adj.
(D espre animale) C are are şase picioare.
♦ (S ubstantivat, f. pl.) Glasă de animale
cu şase picioare; (şi la sg., n.) animal care
face parte din această clasă. — Fr. h e x a p o d e
(< gr-)-
H I1 interj, v. h ă . Hexagon
HI* interj. Strigăt cu care se îndeam nă caii la m ers.
H IA C IN T , hiacinturi, s. n. Piatră semipreţioasă de culoare roşiatică.
[P r.: h i- a - ] — Fr. h y a c in th e (lat. lit h y a c in th u s ) .
H IA T , hiaturi, s. n. Întîlnire a două vocale (fără a form a diftong),
dintre care una se află 1a sfîrşitul unui cuvînt sau al unei silabe, iar
cealaltă la începutul cuvîntului sau al silabei urm ătoare. [ P r .: hi-at]
— Fr. h ia tu s (lat. lit. h ia tu s ).
H lB Ă , hibe, s. f. (Reg.) D efect, cusur. — M agh. h ib a .
H IB E R N A , hibernez, vb. I. Intranz. (D espre unele anim ale; adesea
fig.) A petrece iarna în hibernare. — Fr. h i b e m e r (lat. lit. h ib e r n a r e ) .
H IB E R N A L , -A, hibernali, -e, adj. (Rar) D e iarnă. — F r. h ib e r n a l
(lat. lit. h ib e rn a lis ).
H IB E R N A R E s. f. Stare de amorţeală (asemănătoare cu som nul)
în care petrec unele animale iarna. — V. hiberna.
H IB R ÎD , -Ă, h ibrizi, -de, adj. 1. (D espre plante şi animale) Pro­
venit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase
d ife rite ; corcit. <> (Substantivat, în expr.) H ib rid de v iţa de vie = viţă,
provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice,
dînd producţii de calitate slabă. 2. Fig. (D espre idei, fapte) Alcătuit
din elemente d isp arate ; lipsit de armonie. — Fr. h y b r id e (< gr.).
H IB R ID A R E , hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat arti­
ficial, de încrucişare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii,
de soiuri sau de rase diferite. — V . h ib rid iza re.
H IB R ID IT A T E s. f. Faptul de a fi hibrid. — D upă fr. h y b r id itâ .
H IB R ID IZ A R E , hibridizări, s. f. (Rar) H ibridare. — D upă fr.
h y b r id a tio n .
H IC Ă I, h icâ iesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A bate, a chinui u n cîine.
H IC L E A N , -A adj. v. v ic le a n .
H lC O R I s . n. V arietate de lemn greu, foarte tare şi flexibil, al
u n o r specii de arbori din America de N ord ( C a r y a a lb a ) , din care
se fac diverse obiecte, mai ales schiuri. — F r. h ic k o ry .
H ID A L G O s . m. N obil spaniol. — F r. h id a lg o (sp. h id a lg o ).
H ID A T IC , hidatice, adj. n. (în expr.) C h ist hidatic — pungă de
natură parazitară, avînd forma unei vezicule cu conţinut lichid,
care se formează în ficat, splină, m uşchi, rinichi etc; — F r , h y d a tiq u e
(< gr-).
H ID O S , -O A S Ă , hidoşi, -oase, adj. Foarte urît, dezgustător la
v e d e re ; slut, scîrbos. — D upă fr. h id e u x .
H ID O Ş E N IE s. f. F aptul de a fi u r ît ; urîţenie, s lu ţe n ie.— D in
h id o ş i (pl. lui h idos) + suf. -enie.
 H ID R A N T — 360 —
H ID R A N T , hidrante, s.n . D ispozitiv care perm ite legarea mai
m ultor fu rtu n u ri in acelaşi tim p la conductele de distribuţie a apei
sub presiune. — F r. h y d ra n te ,( < gr.)
H ID R A R G lR s. n. (înv.) M ercur. — F r. h y d r a r g y r e (< gr.).
H ID R A T , hidrafi, s. m. Com pus chimic anorganic în a cărui com ­
punere intră una sau mai m ulte molecule de apă. ♦ (în v .) Hidroxid.
— F r. h y d r a te (< gr.).
h i d r a t A , pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (D espre substanţe
chimice) A se com bina cu apa. ♦ (D espre co rpuri solide) A absorbi
apă în interiorul său p rin adeziune. — F r. h y d r a t e r (< gr.).
H ID R A T A R E s . f . Com binare a unei substanţe chimice cu apa.
♦ A bsorbire a apei în interiorul unui solid (prin adeziune). — V. hidrata.
H ID R A T Â T , - Ă , hidrataţi, -te, adj. (D espre com puşi anorganici)
Care s-a com binat cu apa. ♦ (D espre co rpuri solide) Care a reţinut
apa în interiorul sau p rin adeziune. — V. hidrata.
H ID R A U L IC , -A, hidraulici, -e,
adj. 1. Care funcţionează p rin p re ­
siunea apei sau a altor lichide. <>
Frînă hidraulică = frînă care funcţio­
nează cu ajutorul unui lichid (de
obicei ulei) îm pins p rin tu b u ri spe­
ciale. Presă hidraulică = presă care
funcţionează prin forţa de presiune
a apei sau a uleiului. 2. (în expr.)
Var hidraulic = var cu o compoziţie
specială, care, făcînd priză în apă,
se întăreşte şi poate fi folosit în locul
cim entului. — Fr. h y d r a u liq u e (<gr.).
H ID R A tJL IC Ă s. f. Ştiinţă care studiază mecanica lichi­
delor şi aplicarea lor în tehnică. — Fr. h y d r a u liq u e . (< gr.).
H tD R Ă , hidre, s. f. 1. M ic animal din în ­
crengătura celenteratelor, care trăieşte pe fundul
apelor dulci unde se fixează cu u n disc (H yd ra
viridis). 2 . '(M ito l.) M onstru fabulos, închipuit
ca un şarpe uriaş cu mai m ulte capete care, tăiate,
creşteau la loc. [Var. : i d r ă s. f.] — F r. h y d r e
(lat. lit. h y d ra ).
H ID R O AVI A Ţ IE , hidroaviafit, s. f. M ijloc
de locomoţie aeriană cu hidroavioane. [Pr. :
-rfro-a-] — Fr. h y d ro a v ia tlo n .
H ID R O A V IO N , hidroavioane, s. n. Avion
înzestrat cu dispozitive care îi perm it să folo­
sească suprafaţa apei pentru decolare şi am eri­
zare. [ P r .: -dro-a-] — Fr. h y d ro a v io n .
H ID R O C A R B O N A T , hidrocarbonate, Substanţă organică
constituită din carbon, hidrogen, oxigen. în care hidrogenul şi oxi-
genul se găsesc în acelaşi raport
ca în molecula de apă. • După
fr. h y d ro c a rb o n ă .
H ID R O C A R B U R Ă , hidro­
carburi, s. f. C om binaţie chiVnică
între carbon şi hidrogen. — Fr.
h y d ro c a rb u re .
H ID R O CEFA L, -Ă, hidro- H idroavion
cefafi, -e, adj. Care suferă de
hidroceTaJie. — F r. h y d ro c d p h a le (< gr.).
H ID R O C E F A L lE s. f. Afecţiune caracterizată prin acum ularea
de lichid seros în m em branele creieru lu i.— F r. h y d ro c e p h a lîe (< gr.).
H ID R O C E L U L 0 Z Ă s . f. C om pus chimic o b ţin u t prin hidroliza
parţială a celulozei sub acţiunea acizilor. — F r. h y d ro c e llu lo s e .
H ID R O C E N T R A L Ă , hidrocentrale, s. f. C entrală electrică în
care energia electrică se obţine p rin transform area energiei hidraulice.
H ID R O C E N T R U , hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată
în ape şi în energie hidraulică, am enajată sau în curs de amenajare.
— Fr. h y d ro c e n tre .
H ID R O D IN Â M IC , -Ă, hidrodinamici, -e, adj. Care se referă
Ia legile mişcării lichidelor. — F r. h y d r o d y n a m iq u e (< gr.).
H ID R O D IN Â M IC Ă s . f. R am ură a hidrom ecanicii care studiază
legile mişcării lichidelor. — Fr. h y d r o d y n a m iq u e « gr.).
H ID R O E L E C T R IC , -Ă, hidroelectrici, -e, adj. (D espre instalaţii)
Care transform ă energia hidraulică în energie electrică. <> Stafie (sau
centrală) hidroelectrica = hidrocentrală. — Fr. h y d r o - e le c triq u e .
H ID R O F ÎL , -A , hidro/iii, -e, adj. Care absoarbe apa în mare
c an tita te ; care se îm bibă uşor cu apă, avid de apă. — Fr. h y d ro p h ile
« gr-)-
H ID R O F IL ÎE s. f. P roprietate a unei substanţe de a fi hidrofilă.
— Fr. h y d ro p h ilie (< gr.).
H ID R O F 0 B , -Ă, hidrofobi, -e, adj. 1. (C him .) Care nu se combină
cu apa sub nici o formă ; care nu se îm bibă de apă. 2. (M ed.) Care
n u poate suporta vederea apei, din cauza unei stări patologice. — Fr.
h y d r o p h o b e (< gr.).
H ID R O F O B lE s. f. 1. în su şire a unei substanţe de a fi hidro-
fobă. 2. Repulsie p en tru apă (caracteristică în caz de turbare, tetanos,
isterie şi alte boli). ♦ T u rb are. — F r. h y d ro p h o b ie (< gr.).
H ID R O F O R , hidro/oare, s. n. D ispozitiv mecanic cu ajutorul
căruia se poate îm pinge apa din co nd u cte pînă la o anum ită înălţime.
— Fr. h y d ro p h o r e (<gr.).
H ID R O TER A PIE
H ID R O F tJG , -A , hidrofugi, -e, adj. (D espre un material) Care
îm piedică pătrunderea apei în corpurile poroase în care a fost im pregnat
sau pe care le acoperă. — D upă fr. h y d ro fu g e .
H ID R O G E N s. n. Elem ent chim ic gazos, incolor, inodor şi insi­
pid, care, com binat cu oxigenul în anum ite proporţii, formează o mole­
culă de apă ; este cel mai uşor dintre gaze şi se întrebuinţează în indus­
trie şi în aerostatică. — F r. hydro g fcn e (< gr.).
H ID R O G E O L O G lE s. f. R am ură a hidrologiei uscatului, care
se ocupă cu studierea apelor subterane. — Fr. h y d ro g e o lo g ie (< gr.).
H ID R O G L IS O R , hidroglisoare, s. n.
A m barcaţie cu fundul plat şi p u ţin cufundată
în apă, care se mişcă extrem de iute, fiind
pusă în mişcare de o elice aeriană. — D upă
fr. h y d ro g lis s e u r.
H ID R O G R A F , hidrografi, s. m. Speci­
alist în hidrografie. — F r. h y d r o g r a p h e
« gr.).
H ID R O G R A F IC , -Ă, hidrografici, -e,
adj. Care aparţine hidrografiei, care se referă H idronlisor
la hidrografie.— Fr. h y d r o g r a p h iq u e (<gr.).
H ID R O G R A F IE s. f. R am ură a hidrologiei care se ocupă cu stu ­
diul . apelor d intr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare şi stă­
tătoare ale unei regiuni. — Fr. h y d r o g r a p h ie (< gr.).
H ID R O L ÎT IC , -A , hidrolitici, -e, adj. Care se obţine prin hidroliză.
— F r. h y d r o lity q u e (< gr.).
H ID R O L lZ Ă s. f. 1. Proces de descom punere a un o r săruri
sub acţiunea ionilor de hidrogen şi de oxidril din apă. 2. Reacţie chimică
între un com pus organic şi apă, produsă în prezenţa unui catalizator.
— F r. h y d ro ly s e .
H ID R O L O G , hidrologi, s. m . Specialist în dom eniul hidrologiei.
— Fr. h y d ro lo g u e (< gr.).
H ID R O L O G IC , -Ă, hidrologici, -e, adj. Care aparţine hidrologiei,
care se referă la hidrologie. — Fr. h y d r o îo g iq u e (< gr.).
H ID R O L O G IE s. f. Ştiinţă care studiază proprietăţile generale
ale apelor din natură, legile generale care dirijează procesele din hidro-
sferă şi influenţa reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă şi
biosferă. — Fr. h y d ro lo g ie {< gr.).
H ID R O M E C A N IC , -Ă, hidromecanici, -e. adi. Care se referă
la studiul mişcării şi al repausului fluidelor. — Fr. h y d ro m £ c a n iq u e .
H ID R O M E C A N IC Ă s. f. Ştiinţă care studiază legile echilibrului
şi ale mişcării lichidelor. — F r. h y d ro m 6 c a n iq u e .
H ID R O M £ L s . n. Băutură obţinută prin ferm entaţia alcoolică
a mierii cu a p ă; mied. — Fr. h y d r o m e t (< gr.).
H ID R O M fiT R IC , -Ă, hidrometrici, -e, adj. Privitor la hidrom etrie,
care aparţine hidrom etriei. <► Staţiune hidrometrico — staţiune unde se
execută m ăsurători sistematice ale nivelului apei în tr-un t i u , ale vitezei
cursului şi debitului de apă. — Fr. h y d r o m e tr iq u e (< gr.).
H ID R O M E T R IE s. f. R am ură a hidrologiei care se ocupă cu stu­
diul m etodelor tehnice pentru determ inarea debitului, a vitezei, a adîn-
cimii unui curs de apă, ale unui strat de apă subteran sau ale apei dintr-o
conductă. — Fr. h y d r o m d tr ie (< gr.).
H ID R O M E T R U , hidrometre, s. n. 1. A parat pentru măsurarea
densităţii soluţiilor apoase. 2. M iră cu ajutorul căreia se măsoară nivelul
unei ape curgătoare. — Fr. h y d r o m â tr e (< gr-).
H ID R O M O N IT O R , hidromonitoare, s. n. Instalaţie pentru săparea
păm întului cu ajutorul unei vine de apă sub presiune.
H ID R O P IC , -A , hidropici, -e, s. m. şi f. Persoană care suferă de
hidropizie. — F r. h y d ro p iq u e .
H ID R O P IC O S , -O Â S Ă , hidropicoşi, -oase. adj. (înv.) Bolnav
de hidropizie. [Var : id ro p ic 6 s , -o â să adj.] — D in h id r o p ic 4- suf. -oj.
H ID R O P IZ lE s. f. Boală cauzată de acum ularea serului într-o
cavitate naturală a corpului sau între elementele ţesutului conjunctiv;
(pop.) dropică. [Var.: id r o p iz ie s. f.] — F r. h y d ro p is ie (lat. lit.
h y d ro p is ia < gr.),
H ID R O S F E R Ă s. f. învelişul de apă al globului terestru, alcătuit
din oceane, mări, lacuri, gheţari, ape curgătoare şi din apele subte­
rane. — Fr. h y d r o s p h e r e (< er.).
H ID R O S T A T IC , -A, hidrostatici, -e, adj. Care se referă la echi­
librul fluidelor. ❖ Balanţă hidrostatică = balanţă cu braţe egale, între­
buinţată pentru determ inarea densităţii solidelor şi a lichidelor. — Fr.
h y d r o s ta tiq u e (< gr.).
H ID R O S T A T IC Ă s. f. R am ură a hidrom ecanicii care studiază
legile echilibrului lichidelor şi ale corpurilor scufundate în ele. — Fr.
h y d r o s ta tiq u e (< gr.).
H ID R O T E H N IC , -A ,hidrotehnici, e, adj. Privitor la hidrotehnică,
care aparţine h id ro te h n ic ii.— Fr. h y d r o te c h n iq u e .
H ID R O T E H N IC A s. f. R am ură a tehnicii care se ocupă cu folo­
sirea apei şi cu proiectarea şi executarea lucrărilor bazate pe energia
hidraulică. — Fr. h y d ro te c h n iq u e .
H ID R O T E H N IC lA N , hidrotehnicieni, s. m. Specialist în hidro­
tehnică. [ P r .: -a -a n l — D in h id r o te h n ic ă .
H ID R O T E R A P IC , -A, hidroterapici, -e, adj. Care se referă la
hidroterapie, de hidroterapie. — Fr. h y d r o th 6 r a p i q u e (< gr.).
H ID R O T E R A P ÎE s . f. T ra ta m e n t medical care constă în între­
buinţarea apei sub formă de băi, duşuri, aburi etc. la diferite tem pera­
t u r i . — F r. h y d r o th e r a p le (<gr.).
 H ID R O X ID — 3 61 —
H ID R O X ID , hidroxizi, s.m . Com pus chim ic anorganic, a cărui
m oleculă conţine gruparea hidroxil. — Fr. h y d ro x id e (<gr.).
H ID R O X fL , hidroxili, s. m. Radical m onovalent form at din tr-u n
atom de hidrogen şi un atom de oxigen ; oxidril. — F r. h y d ro x y l (< gr.).
H IE N Ă , hiene* s. f. M am ifer carnivor
asem ănător cu cîinele, care trăieşte în
Africa şi în Asia şi se hrăneşte mai ales
cu cadavre (H ya en a ). [Pr. : hi-e- ] — Fr.
hy&ne (lat. lit. h y a e n a ).
H IE R A T IC , -Ă, hieratici, -e, adj. 1.
Care ţine de lucruri sfinte. ♦ Scriere
hieratică = scriere cursivă şi simplificată
a hieroglifelor. 2. (în a r tă ; despre con­
cepţii, orientări etc.) Rigid, static, înţepenit.
[P r .: hi-e-] — Fr. h ie r a tiq u e (lat. lit.
h ie ra tic u s ) . Hienă
H IE R A T IS M s. n. (Rar) Spirit sau
sistem h ie ra tic ; caracterul a ceea ce este hieratic. [ P r .: hi-e-] — Fr.
h ie r a tis m e .
H lfiR B s. n. v. h e rb .
H IE R O G L IF Ă , hieroglife, s. f. Sem n sau caracter din scrierea
vechilor egipteni care reprezenta no­
ţiunile prin figuri de fiinţe şi de
obiecte. ♦ Fig. (Ir.) Scris n e c ite ţ;
indescifrabil. [Pr. : hi-e-. — V a r.:
ie ro g lif ă s. f .] — F r. h i£ ro g ly p h e .
H IE R O G L IF IC , -Ă , hieroglifici,
-e, adj. Scris cu hieroglife. ♦ Fig.
(Ir.) Indescifrabil, greu de înţeles. Hieroglife
[ P r .: hi-e-. — Var. : ie ro g lif ic , -ă
adj.] — Fr. h i6 ro g ly p h iq u e (lat. lit. h le r.o g ly p h ic u s).
H IG lfiN Ă s. f. v, ig ie n ă .
H IG lfiN IC , -A adj. v. ig ie n ic .
H IG IE N lS T , -A s. m . şi f. v. ig ie n is t.
H IG R O G R A F , higrografe, s. n. A parat pentru înregistrarea
gradului de um iditate a aerului atm osferic. — F r. h y g r o g r a p h e (< gr.).
H IG R O M E T R IC , -A, higrometrici, -e, adj. C are ţine de higro-
metrie. — Fr. h y g r o m 6 tr iq u e (< gr.).
H IG R O M E T R ÎE s. f. R am ură a meteorologiei care se ocupă cu
descrierea m etodelor şi a aparatelor cu ajutorul cărora se determ ină
um iditatea aerului atm osferic. — Fr. h y g r o m ^ t r ie « gr.).
H IG R O M fiT R U , higrometre, s. n. A parat
pentru măsurarea um idităţii aerului atmosferic.
— Fr. h y g r o m e tr e (< gr.).
H IG R O S C O P , higroscoape, s. n. In s tru ­
m ent care indică um iditatea aerului atmosferic.
— Fr. h y g ro s c o p e (< gr.).
H I G R O S C 0 P IC , -A, higroscopici, -e, adj.
Care are calitatea de a absorbi um iditatea din
aer. — Fr. h y g ro s c o p iq u e («f gr.).
H IG R O S T A T , higrostate, s. n. A parat
pentru m enţinerea unei stări higrom etrice
constante. — F r. h y g ro s ta t.
H IL , hiluri, s. n. (Anat.) P u n c t unde se
leagă un vas sanguin de un organ form at din
ţesut spongios (splină plămîni etc.). — Fr. h ile .
H IL A R , -A, hilari, -e, adi. (Anat.) Care H igrom etru
se referă ia hil al hilului. — D upă fr. h ila ir e .
H IL fiR , hilere, s. n. Veche u nitate de m ăsură egală cu două
prăjini şi trei palme.
H IM E N , himene, s. n. M em brană care acoperă, la fetele virgine,
orificiul extern al vaginului. — F r. h y m e n (lat. lit. h im e n , -inis).
H IM E N O P T lS R , himenoptere, s. n. (L a pl.) O rdin care cuprinde
insecte cu m etamorfoză com pletă, cu două perechi de aripi m em bra­
noase, femelele avînd la vîrful abdom enului u n ac cu v e n in ; (şi la
sg.) insectă care face parte din acest ordin. — F r. h y m 6 n o p te r e (< gr.).
H IM fiR Ă , himere, s. f. 1. în ch ip u ire fără tem ei, fantezie ireali­
zabilă ; iluzie. 2. M onstru în mitologia antică greacă, închipuit cu
gură de leu, cu corp de capră şi cu coadă de ş a rp e ; motiv decorativ
reprezentînd un astfel de m onstru. 3. Formă bizară care apare la plante,
întrunind însuşirile a două varietăţi deosebite, fără să fie rezultatul
unei încrucişări naturale. 4. M otiv decorativ reprezentînd un animal
fantastic. — Lat. lit. C h im a e r a .
H IM E R IC , -A, himerici, -e, adj. 1. Care se bazează pe him ere (1 );
lipsit de orice temei real ; închipuit, irealizabil. 2. (Adesea adverbial)
Ca de h im e ră ; fantastic. — D in h im e r ă (după fr. chimerique).
H IN D ÎC H I, hindichiuri, s. n. (Reg.) Şanţ. [V ar.: h în d ic h i s. n.]
— T c. h e n d e k .
H IN D U S , -A , hinduşi, -se, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine
Indiei sau populaţiei ei, privitor la India sau la populaţia ei. 2. S. m.
şi f. Persoană făcînd parte din populaţia de bază a Indiei şi aparţinînd
religiei brahm ane. — I'r. H in d o u .
H IN G H E R , hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj
care se ocupă cu prinderea şi om orîrea cîinilor vagabonzi. ♦ Fig. (A d­
jectival) Ticălos, râu. [Var.: (înv.) h e n g h e r s.m .] — Sas h o e n g e r
( = g e r m . hlenker).
HIPNOZĂ
H IN T E R L A N D s.n. R egiune învecinată cu un teritoriu dom inat
de un stat im perialist şi folosită ca bază a un o r acţiuni expan­
sioniste; p. ext. coloniile şi ţările dependente de m etropolă. — G erm .
H in te r la n d .
H IN T E U , hinteie, s. n. (Reg.) T răsura, caleaşcă, rădvan. — M agh.
h in t6 .
H IO lD adj. n. (în expr.) Os hioid (şi substantivat) = os mic în
formă de potcoavă, aşezat în partea anterioară şi superioară a gîtului,
între baza limbii şi laringe. [P r.: hi-o-] — Fr. h y o ld e (< gr.).
H lO L Ă s. f. (R e g .; în loc. adv.) în hiolă = tîrînd după sine,
îm pingînd. — Lat. in -f ib u la .
H IP E R A C ID IT A T E s . f . Boală care constă în sccreţia excesivă
de suc gastric în organism. — D upă fr. h y p e r a c id it6 .
H IP E R B O L Ă , hiperbole, s. f. 1. Figură de stil care constă în
folosirea un o r imagini şi a unor expresii exagerate, pentru a reda mai
plastic ideea. 2. (M at.) C urbă reprezentînd locul geom etric al punctelor
d in tr-u n plan pentru care diferenţa distanţelor, faţă de două puncte
fixe num ite focare, este constantă. [Var. : ip e r b o lă s. f.] — F r. h y p e r-
b o le (lat. lit. h y p e rb o le ),
H IP E R B O L IC , -A, hiperbolici, -e,
adj. 1. Care are caracterul hiperbolei
(1 ). cu h ip e rb o le ; foarte exagerat.
2. (M at.) D e forma hiperbolei (2).
[V a r.: ip e r b â lic , -ă adj.] — Fr. h y p e r -
b o liq u e (lat. lit. h y p e rb o lic u s ).
H IP E R £ M IC , -A, hiperemici, -e,
adj. P rivitor la hiperem ie, de hipere-
m ie ; care prezintă fenomene de hipe- H iperbolă
remie.
H IP E R E M lE , hiperemii, s. f. Aflux de sînge într-o anum ită
regiune a corpului. — F r. h y p e r^ m ie .
H IP E R lT Ă s. f. v. ip e r ită .
H IP E R M E T R O P , -O A P Ă , hipermetropi, -oape, adj. (Adesea
substantivat) Care are hiperm etropie. — Fr. h y p e r m 6 tr o p e .
H IP E R M E T R O P IE s. f. D efect de conform aţie a ochiului care
are ca urm are form area imaginii înapoia retinei. — F r. h y p e r m 6 tr o p ie .
H IP E R S E C R E T IE s . f . Secreţie exagerată a unei glande.
— D upă fr. h y p e rs 6 c r6 tio n .
H IP E R S E N S IB IL , -A, hipersensibili, - e, adj. (D espre oameni)
Excesiv de sensibil, de o sensibilitate bolnăvicioasă. — D upă fr. h y p e r -
s e n s ib le .
H IP E R S E N S IB IL IT A T E s. f. Sensibilitate e x ag e ra tă .— D upă
fr. h y p e rs e n s ib ilite .
H IP E R T E N S lO N E s. f. Boală care se m anifestă prin tensiune
arterială m ărită. [ P r .: -st-w-] — Fr. h y p e rte n s io n .
H IP E R T E N S IV , -A, hipertensivi, -e, adj. Care suferă de h iper­
tensiune. — Fr. h y p e rte n s if.
H IP E R T IR O ID ÎS M s. n. Boala cauzată de u n exces de secreţie
a glandei tiroide, care provoacă hipertrofia acesteia în formă de guşă
şi unele tulburări generale în organism . — Fr. h y p e r th y r o ld is m e .
H IP E R T R O F IA , pers. 3 hipertrofiazâ, vb. I. Refl. (D espre organe
şi ţesuturi) A-şi mări volum ul în m od anormal, ca urm are a unei funcţii
nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [ P r .: -fi-a\ — F r. h y p e r -
tr o p h i e r (< er.).
H IP E R T R O F IE s. f. Dezvoltare anormală a volum ului unui
organ sau unui ţesut, datorită unei funcţii nutritive exagerate ori
din cauza unui proces maladiv. — Fr. h y p e r tr o p h i e (< gr.).
H IP E R U R B A N lS M , hiperurbanisme, s. n. Schim bare adusă
pronunţării corecte a unui cuvînt, pentru a-i da o formă pe care1
vorbitorul, judecînd prin tr-o greşită analogie, o consideră mai literară.
Pronunţarea greşită « piftea » (n toc de « chiftea » este un hiperurbanism.
— Fr. h y p e r u r b a n is m e .
H lP I C , -A, hipici, -e, adj. De cai, privitor Ia caii de curse. — F r.
h ip p iq u e (< gr.).
H IP lS M s. n. Sport practicat cu caii (de curse). — Fr. h ip p is m e .
H IP N O T IC , -Ă, hipnotici, -e, adi. D e hipnoză, provocat de
hipnoză, caracteristic celui hipnotizat. ♦ Care h ipnotizează; fi g .
fascinant. — Fr. h y p n o tiq u e .
H IP N O T IS M s. n. T otalitatea fenom enelor caracteristice h ip ­
nozei ; practicarca hipnozei. — Fr. h y p n o tis m e .
H IP N O T IZ A , hipnotizez, vb. I. T ranz. A adorm i pe cineva prin
hipnoză, a-1 face să treacă în stare de hipnoză, a provoca apariţia unor
faze hipnotice în celula scoarţei c ereb rale ; fig. a fascina. — F r. h y p -
n o tis e r (< gr.).
H IP N O T IZ A N T , -A, hipnotizanţi, -te, adj. Care hipnotizează;
fig. captivant, fascinant. — V. hipnotiza.
H IP N O T IZ Â R E , hipnotizări, s. f. (Rar) A cţiunea de a hipnotiza
şi rezultatul ei.
H IP N O T IZ A T , -A, h ip n o tiza ţi, -te, adj. Care este în stare de
hipnoză ; fig. fascinat. — V. hipnotiza.
H IP N O T IZ A T O R , hipnotizatori, s. m. (Rar) Persoană care hip­
notizează, care provoacă hipnoza. — D in h ip n o tiz a -|- suf. -( a )to r
(după fr. hypnotiseur).
H IP N O Z Ă s. f. Stare asemănătoare cu som nul, provocată prin
sugestie, in tim pul căreia acţiunile celui hipnotizat sînt supuse voinţei
hipnotizatorului. ♦ Fig. Fascinaţie. — F r. h y p n o s e (<gr.).
H IP O C E N T A U R — 362 — H ÎR D Ă U

H IP O C E N T A U R , hipocentauri, s.m . Animal fabulos, ju m ătate H IS T O L O G IC , -A, histologici, -e, adj. D e histologie, privitor
om, jum ătate cal. — F r. h ip p o c e n ta iţr e (lat. lit. h ip p o c e n ta u r u s ) . la histologie. — F r. h is to lo g iq u e .
H IP O C E N T R U , hipocentri, s. m . C en tru l unui c u trem u r situat H IS T O L O G lE s. f. Parte a anatom iei care studiază ţesuturile
de obicei în adîncul scoarţei păm întuîui, acolo u n d e au avut loc depla­ organice şi structura lor microscopică. — F r. h is to lo g ie (< gr.).
sări de straturi. — Fr. h y p o c e n tre . H IS T R IO N , histrioni, s. m. A ctor de comedie la romani. [ P r .:
H I P O C 0 N D R U , hipocondre, s. n. Regiune a -tri-on. — V a r .: i s tr id n s. m.] — F r. h is tr io n (lat. lit. h is tr io , -onis).
peretelui abdom inal la mam ifere şi la păsări, situată H IT lO N , -O A N Ă , hitioni, -oane, adj. (Reg., despre vite) Slab,
la dreapta şi la stînga regiunii epigastrice.— Fr. prăpădit. [ P r .: -ti-on\ — M agh. h itv a n y « subţire, rău *.
h y p o c o n d re .
H î interj, v. h ă .
H IP O D R O M , hipodromuri, s. n. C îm p am e­
najat p entru curse de cai, cu o pistă ovală şi cu un am ­ H ÎC interj. Sunet pe care îl scoate cineva cînd i se taie respiraţia
fiteatru pentru spectatori. — F r. h ip p o d r o m e (< gr.). (din cauza unei puternice lovituri prim ite sau din cauza sughiţului).
H IP O F lZ Ă , hipofize, s. f. G landa endocrină H Î CI1 interj, v. h îş .
cu funcţii m ultiple, situată pe faţa inferioară a H l CI1 s. n. v. h ă c i.
encefalului şi avînd o m are influenţă asupra celor­ H ÎC ÎI, hfcîi, vb. IV. Intranz. A răsufla greu; a icni. — D in h îc .
lalte glande, în special asupra glandelor sexuale
şi a tiro id e i; funcţionarea ei defectuoasă provoacă H ÎD , -A, hîzi, -de, adj. Foarte urît, slut. — Com p. ucr. h y d .
obezitatea, poliuria etc., iar hipertrofia ei provoacă H ÎD O Ş E N IE s. f. H îzenie. — D in -hid + h id o ş e n ie .
acromegalia, gigantism ul etc. — F r. h y p o p h y s e . H ÎI, hiiesc, vb. IV. Refl. A se apleca în tr-o parte, a deveni strîm b.
H IP O G A S T R IC , -A , hipogastrici♦ -e, adj. ♦ T ranz. şi refl. A (se) p ră v ă li; a (se) nărui. — Com p. magh. h a jo ln i.
Care ţine de hipogastru. — F r. h y p o g a s tr iq u e H ipogastru H ÎtT , -A, hîiţi, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o p a rte ;
(< gr*). strîm b at. ♦ N ăruit, prăbuşit. [V ar.: h ă it, -ă adj.] — V. hîi.
H IP O G A S T R U s . n. Partea inferioară a abdom enului. — Fr. H ÎL P A V , -A adj. v. h u lp a v .
h y p o g a s tr e (< gr.).
H ÎL P O V , -A adj. v. h u lp a v .
H IP O L O G , -O A g A , hipoîogi, - oage, s. m . şi f. (Rar) Specialist
în hipologie. — F r. h ip p o lo g u e (< gr.). H ÎM ÎI vb. IV . v. h ă m ă i.
H IP O L O G lE s. f. Ştiinţă care se ocupă cu ' "X ■ N H ÎN D lC H I s. n. v. h in d ic h i.
anatomia şi cu fiziologia calului, cu descrierea ZZ H iN S A R , hinsari, s. m. (înv.) N um e dat unora dintre căpitanii
şi cu clasificarea speciilor şi a raselor de cai, care stăteau în fruntea celor 13 căpitănii din care se com punea arm ata
precum şi cu studiul întreţinerii şi al dresajului ţării în vechea M oldovă.
cailor. — F r. h ip p o lo g ie (< gr.). H ÎN Ţ A U , hînţăuri, s. n. U nealtă a rotarului servind la fixarea
H IP O M fiT R U , hipometre, s. n. A parat bucăţilor de lem n din care se fac spiţele.
p e n tru m ăsurat dim ensiunile p ărţilo r corpului H ÎR interj. 1. C uvînt care im ită m îrîitul cîinilor. ❖ E xpr. Că
animalelor. — G erm . H ip o m e te r . hîr, că mir sau hîr-încoace, hîr-incolo — că-i cîr, că-i m îr, v. cir. 2. C uvînt
H IP O P O T A M , hipopotami, s. m . M am ifer care im ită zgom otul produs de unele mecanisme (defectuoase). — O no­
m are şi greoi, cu pielea groasă şi fără păr, căutat m atopee.
p en tru fildeşul care se obţine din incisivii săi ; H ÎR Ă s. f. (Reg.) Ceartă, neînţelegere, zîzanie. — Postverbal al
trăieşte în fluviile şi în lacurile din A frica ecua­ lui h îr îi.
torială, hrănindu-se cu ierb u ri (Hippopotamus
amphibius). — F r. h ip p o p o ta m e {< gr.). H ÎR Â U , hirăi, s. m . (Reg.) U liu. [Var. : h ă r â u s. m.]
H IP O S T A zA s. f. Stagnarea sîngelui în H ÎR B , hîrburi, s. n. 1. Bucată spartă d in tr-u n vas (de lut, de
H ipom etru sticlă) sau d in tr-u n geam, dintr-o o g lin d ă ; c io b ; p. ext. vas spart.
vasele capilare ale m em brelor inferioare ale
corpului sau în plăm înii bolnavilor care au stat m ult tim p în pat. — Fr. 2. Vas de bucătărie, de proastă c alitate ; p. ext. orice lucru lipsit de
h y p o s ta s e (< gr.). valoare, vechi, stricat. 3. Fig. O m bolnav, neputincios. — Com p. bg.
h ă r b e l.
H IP O S T lL , hipostiluri, s. n. Sală de m ari proporţii cu plafonul H ÎR B A R , -A , hirbari, - e, adj. (D espre cîini) Fără stâpîn, de
susţinut de coloane. — F r. h y p o s ty le (< gr.). pripas. ♦ Fig. (D espre oameni) Fără căpătîi, v a gabond; p. ext, afe­
H IP O T E N S ltJ N E s .f. Boală care se m anifestă p rin tensiune arterială meiat. — D in h î r b + suf. -ar.
micşorată. [Pr. :-st-u -]— Fr. h y p o te n s io n . H ÎR B A R E Ţ , -IŢ Ă , hîrbareţi, -iţe, adj. 1. Care gustă din toate
H IP O T E N S lV , -A , hipotensivi, -e, m în c ă ru rile ; pofticios. 2. H o in a r; hîrbar, afemeiat. — D in h î r b
adj. Care suferă de hipotensiune. — F r. + suf. -areţ.
h y p o te n s if. H ÎR B U l, ktrbuiesc, vb. IV. T ran z. A strica, a uza, a hodorogi
H IP O T R A C T I tÎN E s. f. T racţiu n e u n lucru. ♦ Fig. (Fam .) A bate zdravăn pe cineva, a snopi în bătăi.
care se face cu ajutorul cailor. [ P r .: -ţi-u-] — D in h îr b .
— D in h ip o - (< hipodrom) + tr a c ţiu n e . H ÎR B U fT , -A, hirbuiţi, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în h îrb u r i;
H IP O T R O F lE s . f. D ezvoltare in­ stricat, uzat, hodorogit. — V. hirbui.
suficientă a volum ului unui organ sau a H ÎR B tJŢ , hirbuţe, s. n. (Rar) D im inutiv al lui hirb.
unui ţesut datorită unei proaste nu triţii
ori unui proces maladiv. — F r. h y p o - h I r C Ă , hîrci, s. f. 1. C raniu,
H ipopotam scăfîrlie, tigvă. 2. E pitet depreciativ
tr o p h i e (< gr.).
dat unei fejnei bătrîne, urite şi rele.
H IR IT IS E A L Ă , hiritiseîi, s. f. (în v .) F elicitare; p . ext. sărbă­ ♦ (Adjectival) O bătrinâ hîrcă, sură
torire, prăznuire. [V a r.: f i r itis e â lă s. f.] — D in h i r i tis i + suf. -eală. (N E G R U Z Z I). — U cr. h y rk a .
H IR IT IS I, hiritisesc, vb. IV. T ran z. (în v . şi arh.) A felicita. [V a r.: H ÎR C Ă I vb. IV. v. h îr c îi.
h e r e tis i, f ir itis i vb. IV] — N g r. h ir itiz o .
H ÎR C lO G , kîrciogi, s. m. M a­
H IR IT IS lR E , hiritisiri, s. f. (în v .) F ap tu l de a hiritisi; felicitare. m ifer rozător, cu blana frumoasă,
H IR O T O N I, hirotonesc, vb. IV . T ran z. A hirotonisi. — D in roşcat-cafenie şi cu două pungi de
h iro to n ie . am îndouă părţile gurii, care servesc
H IR O T O N IE , hirotonii, s. f: H irotonisire. — Slav (v. sl. h ir o - la tran sp o rtu l proviziilor în galeriile
to n ija < gr.). subterane unde hibernează (Cricetus
cricetus) . — M agh. h o rc sd g .
H IR O T O N IR E , hirotoniri, s. f. H irotonisire. — V . hirotoni.
H ÎR C ÎI, hîrcîi, vb. IV. In tran z. A respira greu, producînd un
H IR O T O N IS I, hirotonisesc, vb. IV. T ran z. (în ritualul bisericii zgomot răguşit şi h îrîito r; a horcăi. [V a r.: h îr c ă i vb. IV] — O no­
creştine) A ridica u n diacon la rangul de p r e o t; p. ext. a face pe cineva matopee.
diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creştine. [V a r.: h ir o -
to n o s i vb. IV] — Slav (v. sl. h e r o to n is a ti <gr.). H IR C ÎIA lA , hirciieli, a . f. Zgom ot
răguşit şi hîrîitor, pricinuit de o respi­
H IR O T O N IS IR E , hirotonisiţi, s. f. A cţiunea de a hirotonisi. raţie grea ; hîrîială. — D in h î r c î i -f suf.
H IR O T O N IS IT , hirotonisiţi, adj. m . (D espre diaconi) Ridicat -eală.
la tre a p ta preoţiei. — V . hirotonisi.
H ÎR C ÎIT s. n. F aptul de a hîrcîi;
H IR O T O N IT , hirotoniţi, adj. m. H irotonisit. — V. hirotoni. zgomotul produs de cel care h îrc îie ;
H IR O T O N O S l vb. IV. v. h iro to n is i. horcăit. [V ar.: h ă r c ă i t s. n.]
H IR S'O T» -A, hirsuţi, -te, adj. (F ranţuzism ) 1. C u părul şi cu H ÎR D Ă lA Ş , hîrdâiaşe, s. n. D im i­
barba n eîngrijite; zbîrlit. 2. A spru, g rosolan; posac, ursuz. — F r. nutiv al lui hîrdău.
h i r s u t e (lat. lit. h ir s u tu s ) . H ÎR D A U , hirdaie, s. n. Vas făcut din
H lR T A , hirte, s. f. (Reg.) U n itate de m ăsură p e n tru suprafeţe, doage de lem n şi folosit la păstrarea sau H îrdău
egală cu un sfert de pogon. — G erm . V ie rte l. la transportarea lichidelor şi a altor ma­
H IR tJ R G s. m . v. c h ir u r g . terii. O Expr. A turna (pe cineva) la hîrdău (sau la hîrdăul lui
Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva).
H IR U R G lE 8. f. v. c h iru rg ie * ♦ C antitate care in tră în tr-u n hîrdău. — M agh. h o rd d .
 HÎRÎI — 363 —
H ÎR ÎI, hlrîi, vb. IV. 1. In tranz. (D espre mecanismc s tric a te ; la
pers. 3) A scoate u n zgomot dogit. 2. In tran z. (D espre organele
re sp ira to rii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de
obicei din cauza unei boli. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, a mormăi.
♦ A sforăi. 3. Intranz. (D espre c îin i; la pers. 3) A mîrîi. 4. T ranz.
A întărită, a zădărî. ♦ Refl. A se certa. 5. Refl. (Rar) A se trec?,
a se lovi cu zgomot de ceva. — D in h îr.
H ÎR ÎIÂ L Ă , hîriieli, s. f. Zgom ot care însoţeşte respiraţia unui
om bolnav de p ie p t; tuse (din piept). — D in h î r î i + suf. -eulă.
H ÎR ÎÎT 1, hiriituri, s. n. 1. Zgom ot produs de frecarea unui obiect
de altul, de un m ecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc.
2. M îrîit, mîrîiaJă. — V. hirii.
H ÎR ÎlT *, -Ă , hirîiţi, -te, adj. 1. (D espre glas, vorbire, sunete)
Care hîrîie. 2. Stricat, hodorogit. — V. hîrii.
H ÎR ÎIT O A R E , litriitori, s. f. Jucărie cu care se produce (p rin
rotirea u nui dispozitiv) un zgomot specific,
dogit. — D in h îr î i -f suf. -(ilto a re.
H ÎR ÎIT O R , - o A r e , hîriitori, -oare, adj.
(Rar) Care hîrîie, hîrîit2. — Din h îr i i 4 suf.
-(i)to r .
H ÎR ÎIT O R Ă , hiriituri, s. f. 1. Zgom otul
produs de respiraţia greoaie a unui om b o ln a v ;
vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie,
de om bolnav. 2. M îrîit de cîine. — D in h îr î i +
suf. -(i)tu r ă .
H ÎR JII vb. IV. v. h îr ş îi.
H ÎR J llT s. n. v. h î r ş î i t 1.
H ÎR JIIT O r A s . f. v. h îr ş î i t u r ă . H irn to are
H ÎR JO A N Ă , hirjoane, s. f. în căierare în jo a c ă .— Postvcrbal al
lui h îrjo n i.
H ÎR JO N E Â L Ă , hîrjoneli, s. f. Hîrjoană. — Din h îr jo n i -f suf.
-eală.
H ÎR JO N I, hirjonesc, vb. IV. Refl. A se lua la hîrjoană, a se încâiera
cu cineva în glumă. — C om p. magh. h o rs o lo d n i.
H ÎR L E Ţ , hirleţe, s. n. (Reg.) Cazma (1 ). Lopată. — Slav
(v. sl. ryllcl).
H ÎR L O S T E A , hirlostele, s. f. Plan înclinat făcut din seînduri,
sprijinit pe picioare de lem n şi acoperit cu pînză, servind la reţinerea
firişoarelor de aur din nisipurile aurifere spălate cu apă.
H ÎR S l, hirsesc, vb. IV . Refl. (Reg.) 1. A se zgîrci, a se scumpi.
2. A se deprinde cu ceva,
H ÎR S lT , -Ă, hirsiţi, -te, adj. (Reg.) Z g îrc it; rău, neînţelegător.
[V ar.: h ă r s i t , -ă adj.] — V. hirsi.
H ÎR Ş C ÎI, hlrşcii, vb. IV. Intranz. A hîrşîi. — Onom atopee.
H ÎR Ş C ÎlT 1 s . n. H îrşîit1. — V. hîrşcîi.
H ÎR Ş C ÎlT * , -A, hirşcîiţi, -te, adj. Hîrşîit*. — V . hîrşcîi.
H ÎR Ş C ÎIT tT R Ă , hîrşciituri, s. f. H îrşîitură, tîrşîitură. — D in
h îr ş c îi + suf. -(i)tu r ă .
H iR Ş IE , hîrşii, s. f. (Reg.) Blană (neagră) de miel, cu lîna creaţă
~şi m ăruntă, din care se fac căciuli, gulere etc. sau cu ta re se îmblănesc
hainele. [V a r.: h â r ş ie s. f.] — Com p. magh. h a s k e r , h a s h â r ty a
« piele de pe b u rtă ».
H ÎR Ş II vb. IV . v. h îrş îi.
H ÎR Ş llR E s. f. v. h îr ş îi re .
H ÎR Ş llT s. n. v. h î r ş î i t .
H ÎR Ş ÎI, h îrşîi, vb. IV. Intranz. A se freca de ceva producînd
zgomot. T ran z. A zgîria, a scrijela. [V a r.: h î r ş i i , h i r j i i vb.
IV] — D in h îr ş ti.
H ÎR Ş ÎlR E s. f. H îrşîit. [V ar.: h ir ş if r e s. f.] — V. hîrşîi.
H ÎR Ş ÎIT 1 s. n. A cţiunea de a hîrşii ; zgom otul produs p rin frecarea
unui obiect de altul. [V ar.: h î r ş iit, h i r j i i t s. n.]
H ÎR Ş ÎIT 1, -A, hîrşiifi, -te, adj. (D espre lucruri) Frecat, zgîriat.
— V. hîrşîi.
H ÎR Ş ÎIT tJ R Ă , hîfşîituri, s. f. 1. T ăietu ră însoţită de un zgomot
caracteristic. 2. T îrşîitu ră, hîrşcîitură. [Var. : h î r j i i t u r ă s. f.] — D in
h îr ş îi + suf. -(i)tu r ă .
H ÎR Ş N l vb. IV . v. h ă rş n i.
H ÎR Ş T I interj. C uvînt care im ită zgom otul produs de frecarea
sau de zgîrierea suprafeţei aspre a două obiecte. ♦ C uvînt care im ită
zgom otul produs p rin spintecarea cu p u tere a aerului. [V a r.: h a r ş
interj.] — O nomatopee.
H ÎR T A U s. n. (R eg.) Bucată lungă de păm înt. — D in h a rt[a n ]
4- suf. -ău.
H ÎR T lE , hîrtii, s. f. 1. M aterial special pen tru scris, tipărit, desenat,
îm pachetat etc., prezentat în formă de foi subţiri şi întinse şi fabricat
din substanţe organice vegetale. ❖ Expr. A pune (sau -a aşterne) ceva
pe hîrîie = a scrie, a redacta ceva. 2, Foaie de hîrtie (1 ) (scrisă sau
tip ă rită ).,3. Scrisoare oficială; act, docum ent. ♦ A ct oficial cu care se
poate legitima cineva; legitimaţie. 4. B ancnotă. Cinci hîrtii de cîte o
sută. — Slav (v. sl. c h a r t i j a < gr.).
H ÎR T I O A r A , hîrtioare, s. f. D im inutiv al lui hîrtie (2 ). [ P r .:
-ti-oa-]
H ÎR T ltJ Ţ Ă , htrtiuţe, s. f. H îrtioară. [Pr. : -f/'-w-j— D in h î r t i e <-
suf. -uţă.
H O A RD Ă
H ÎR T O P , hîrtoapc, s.n. 1. A dîncitură, groapă form ată pe un
d rum . 2. S cobitură lungă şi adîncă, de forma unei rîpe prăpăstioase,
produsă de^apâ. [Pl. şi : hîrtopuri. — Var. : (pop.) v îr t 6 p s. n.] — Slav
(v. r1. v r u tu p u ) .
h I r ţ A S. f . V. h a r ţi.
H ÎR Ţ I1 interj. (în expr.) H îr ţi încoace, scîrţi încolo, exprim ă o
încercare neizbutită de a urni din loc un lucru greu.
H ÎR Ţ I* s. m . pl. v. h a r ţi.
H ÎR Ţ O Â G Ă , hirţoage, s. f. (D epr.) H îrtie scrisă, docum ent,
act (vechi sau fără valoare). [Var. : h î r ţ d g s. n.] — D in h î r t i e 4- suf.
-oagâ.
H ÎR Ţ O G s . n . v. h îrţo a g ă .
H ÎR Ţ U l vb. IV. v. h ă r ţu i.
H ÎR Ţ U lT , -A adj. v. h ă r ţ u i t .
H ÎR Z O B , Jiîrzoabe. s. n. (Reg.) 1. Funie, groasă folosită la coborîrea
sau la ridicarea greutăţilor clin adîncime. ❖ Expr. (Ir.) ( A se crede)
coborît cu hîrzobul din cer = (a se socoti) de viţă n o b ilă ;
(a se crede) m ult superior celor din jur, (a fi) m îndru,. îngîmfat.
A cădea at hîrzobul din cer — a veni, a pica pe n e aşte p ta te ; a se realiza
de la sine. 2. C oşuleţ din cetină de brad, în care se păstrează păstrăvi
afum aţi. — Bg. v ă r z o p « legătură ».
H ÎŞ interj. C uvînt cu care se alungă găinile sau alte păsări. [V a r.:
c îş , h ic i interj.] — O nomatopee.
H ÎŞ Ă I vb. IV . v. h îş îi.
H ÎŞÎI» hişîiesc, vb. IV. T ranz. A alunga o pasăre cu strigătul
♦ hîş ». [Var. : h îş ă i, c ă ş ă i vb. IV] — D in h îş .
H ÎT C ÎI vb. IV. v. h ă tc ă î.
H ÎT R U , -A, hîtri, -e, adj. (Reg.) 1. G lum eţ, m ucalit, poznaş. 2.
Isteţ, deştept. ♦ Şiret, viclean .— U cr. c h y try i.
H Î Ţ interj. C uvînt care im ita zgom otul produs de o mişcare bruscă
şi rapidă, cînd cineva apucă, sm uceşte sau trage ceva. ❖ Expr. H iţ
(sau h i) în sus, hîţ în jos sau hîţ in dreapta, hîţ în stînqa, arată sforţările,
încercările num eroase şi diverse pe care le face cineva pentru a aduce
la îndeplinire o acţiune sau pentru a scăpa dintr-o situaţie neplăcută.
[V a r.: h ă ţ interj.] — O nomatopee.
H ÎŢ A interj. (D e obicei re p e ta t; adesea cu valoare de verb)
C uvînt care arată mişcări ritm ice repetate, în trerupte sau legănate.
♦ C uvînt care arată o înaintare greoaie, înceată. — Onom atopee.
H ÎŢ Îl, h îiîi, vb. IV. T ran z. (Reg.) A hîţîna. — D in h îţ.
H ÎŢ ÎN A , h îjin, vb. I. T ranz. şi refl. (Reg.) A (se) scutura puternic,
a (se) zgîlţîi. ♦ A (sc) mişca încoace şi încolo.; a (se) balansa. — D in
h îţ.
H ÎZ fiN IE , hîzenii, s. f. (Pop.) Sluţenie, u rîc iu n e ; (concr.) persoană
hîdă. — D in h îz i (pl. lui hîd) + suf. -enie.
H ÎZ l, hîzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hîd, a se sluţi, a se urîţi.
— D in h îd .
H L A M ID Ă , hlamide, s. f. 1. M antie făcută dintr-o
bucată dreptunghiulară dc stofă albă sau roşie, prinsă
cu o agrafă pe um ăr, pu rtată de vechii greci şi romani
în călătorii, la festivităţi etc. 2. M antie îm părătească sau
arhierească, la bizantini. — (1 ) F r. c h la m y d e (< gr.),
(2 ) slav (v. sl. h la m id a < gr.).
H L E A B , hleaburî, s. n. (Reg.) L ucru rău, s tric a t;
hîrb, vechitură. — Com p. ucr. c h lja b a ti « a se clătina,
a fi h o d o ro g it».
H L E I, hleiuri, s. n. (Reg.) Pâm înt argilos, m lăşti­
nos. — U cr. h le j.
H L E I0 S, -O A S Ă , hleioţi, -oase, adj. (R eg.; despre
terenuri) Lutos, c liso s; noroios, m lăştinos. — D in
h le i 4- suf. -os. _
H L IB A N , hlibane, s. n. (Reg.) P îin e .— U cr. h lib j-jlamidă (1)
«piine « + s u f. -an.
H L IZ I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rîde m ult, prosteşte,
fără rost. ♦ A se hîrjoni, a cocheta. 2. A face ochii mari, a se zgîi, a
se holba. — Comp. bg. h l£ z ja se.
H L IZ lT , -A , hliziţi, -te, adj. (Reg.) Care rîde m ult şi fără rost;
care se schim onoseşte. — V. hlizi.
H L O B A n A , hlâbân, vb. I. T ranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a
scutura. — D in h l o ( a ) b ă « ulubă» (p u ţin folosit) H- le g ă n a .
H L U JÂ N , hluieni, s. m . (Reg.) T ulpină lemnoasă a un o r plante
mari ; cocean de porum b (după ce s-au cules ştiuleţii). — D in h lu j
« tu lp in ă » (puţin folosit) -f- suf. -an.
H M interj. Exclamaţie care exprim ă rezervă, contrarietate, nem ul­
ţum ire, îndoială, neîncredere sau bănuială. [Scris ş i : hîni]
H O interj. 1. Strigăt cu care sîn t oprite vitele, mai ales caii.
♦ (Fam . ; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul, stai, opreşte-te !
♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeam nă vitele la m ers. 2. (Repetat?*
cu accentul frazei pe al doilea e le m en t; exclamaţie prin care garan­
tăm sau întărim spusele noastre) Berechet, din plin. Lăutari sînt ? —
Ho, ho! C iţi pofteşti (C R EA N G Ă ).
H O Â N C Ă , hoance, s. f. (Rar) Hoaşcă. [V ar.: h o â n tă s. f.]
IIO A N G H IN Ă , hoanghine, s. f. (Rar) Hoaşcă.
H O Â N T Ă s. f. v. h o a n c ă .
H O A R D Ă , hoarde, s.f. 1. G rupare în care erau organizate popoa­
rele nom ade m ongole prim itive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă
 HOASPĂ — 364 —
şi pustiesc; p. exL. arm ată cotropitoare. [Var. : h 6 r d ă , o â r d ă , s. f.]
— Pol. h o r d a , rus o r d a .
H O A S P Ă , hoaspe, s. f. (Reg.) 1. învelişul grăuntelui de cereale;
pleavă. ♦ T ărîţe. 2. Păstaie uscată de fasole sau de mazăre, după ce
s>au scos boabele.
H O Â Ş C Ă , hoaşte, s. f. E p itet injurios dat unei femei bătrîne şi
rele. — U cr. h a S k a « viperă *.
H O B A lE , hobăi, s. f. (Reg.) Rîpă.
H O B Ă N , hobane, s. n. Legătură, de obicei din sîrm ă de oţel,
tn tre aripile unui avion. — F r. h a u b a n .
H O B Î C, hobîcuri, s. n. G roapă, scufundătură făcuta de ape.
H O B O T , hobote, s. n. (Reg.) Basma p e n tju c a p ; văl. ♦ Văl de
m ireasă. ♦ Feregea (2). — Slav (v. sl. h o b o tu ).
H O C H E I s . n. Joc sportiv pe gheaţă sau pe iarbă, în care jucătorii,
servindu-se de u n baston special, caută, după reguli asemănătoare
cu ale jocului de fotbal, să introducă în poarta echipei adverse un disc
mic, num it puc (dacă jocul se desfăşoară pe gheaţă), sau o minge mică
de piele (dacă jocul se desfăşoară pe iarbă). — Fr. h o c k e y (engl. ho ck ey ).
H O C H E lS T , hocheifti, 8. m. Ju căto r de hochei. — D in h o c h e i
-1- suf. -ist.
H O C H lM ,, hochimuri, s. n. (în v .) O rdin scris din partea sultanului.
— T c . h u k iim .
H O C U S s. n. (în expr.) Hocus-pocus — form ula întrebuinţată
de 6cftm atori; p. ext. scamatorie. — L at. lit. h o c u s [pocus].
H O D Ă s. f. (O m it.; reg.) Lişiţă. — M agh. h â d a .
H O D ÎN Ă s. f. v. o d ih n ă .
H O D IN I vb. IV . v. o d ih n i.
H O D IN IT , -Ă adj. v. o d i h n i t 8.
H O D O L E A N s . m . v. o d o le a n 1.
H O D O R O Â G Ă , hodoroage, s. f. L ucru (de obicei vehicul) învechit,
stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mişcare. ♦ E p itet dat unei
persoane bătrîne şi ramolite. — D in h o d o ro g 2.
H O D O R O G ’ interj. C uvînt care im ită zgomotul produs de căderea
sau de ciocnirea u n o r obiecte tari, de m ersul zdruncinat al unui vehicul
etc. [V a r.: h o d o rd n c interj.] — O nom atopee.
H O D O R O G * , hodorogi^ s. m. Epitet injurios dat bătrînilor. — Post-
verbal al lui h o d o ro g i.
H O D O R O G E A L Ă , hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot
produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de m ersul zdruncinat
al unui vehicul etc.
H O D O R O G I, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (D espre vehicule;
la pers. 3) A face zgomot (mare) ; a hurui, a durui. ♦ A face zgomot
cotrobăind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi m ult şi ta re ; a trăncăni.
3. Refl. (D espre lucruri) A se strica, a se dărăpăna, a se hîrbui. ♦ Fig.
(D espre oameni) A se şubrezi de boală sau de bâtrîneţe. — D in h o d o ro g 1.
H O D O R O G IT , -A, hodorogiţi, -te, adj. 1. (D espre obiecte) Care
funcţionează p r o s t; uzat, hîrbuit. ❖ Iîxpr. M oară hodorogită = moară
dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă tn mişcare ;//.?, om care vorbeşte
neîncetat. 2. Fig. (D espre persoane) Şubrezit de boală sau de bâtrîneţe.
♦ (D espre voce) Răguşit. [Var. : o d o r o g it, -ă adj.] — V. hodorogi.
H O D O R O N C interj, v. h o d o ro g * .
H O D O R 0 N C -T R O N C interj. Exclamaţie folosită cînd cineva
face un lucru nepotrivit, neaşteptat sau cînd spune o vorbă deplasată.
— D in h o d o ro n c 4- tro n c .
H O G Â Ş s . n. v. fă g a ş.
H O G E , hogi. s. m. Preot sau, p. ext., învăţător, dascăl la m ahom e­
dani. [V ar.: h 6 g e a s. m.] — T c . h o c a .
H O G E A s . m. v. h o g e .
H O G E A G , hogeaguri, s. n. (Reg.) 1. Coş, horn. 2. ( în v .; în forma
ogeac) Corp de tr u p ă ; loc sau local unde stă acest corp. [V a r.: o g e ac ,
o g e â g s. n.] — T c. o cak .
H O H E R , hoheri, s. m. (Reg.) L H ingher. 2. Călău, gîde. — M agh.
h d h â r.
H O H O T , hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de rîs sau de plîns.
❖ Expr. A plinge (sau a rîde) cu hohot (sau în hohote) — a plînge (sau
a rîde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgom ot p u tern ic (cu ecouri).
— Postverbal al lui h o h o ti.
H O H O T I, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni în h o h o te ; a rîde
sau a plînge tare, zgomotos. ♦ Fig. (D espre un spaţiu în care se produc
zgomote) A răsuna. — Slav (v. sl. h o h o ta ti).
H O H O T lR E , hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohot.
H O H O T IT s. n. H ohotire. — V. hohoti.
H O H O T IT O R , -O A R E , hohotitori, -oare, adj. (D espre rîs şi
despre plîns) C u hohote. — D in h o h o ti + suf. -(i)to r .
H O IN A R , -ă , hoinari, -e, adj. Care bate drum urile, care um blă
fără c â p â tîi; vagabond. — D in h o in ă ( = oină) + suf. -ar.
H O IN Ă R E A L Ă , hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări; plim bare
fără ţintă.
H O IN Ă R I, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A bate drum urile, a vaga­
bonda ; a um bla, a călători fără ţintă. — D in h o in a r .
H O IT , hoituri, s. n. 1. C adavru in trat în d esco m p u n ere; m ortă­
ciune, stîrv, leş. 2. Fig. (Pop.) O m m are, gras şi greoi în mişcări.
— M agh. dial. h o it ( — halott).
H OM EOPAT
H O IT A R , hoitari, s.m . Specie de v u ltur pleşuv, care se hrăneşte
cu hoituri (Nephron perenopterus) . — D in h o it 4- suf. -ar.
H O JB Ă I, hâjbăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A cotrobăi. — Din
h o jm a -f b o jb ă i (= bîjbîi) .
H O jM A adv. (Reg.) M ereu, într-una, n e în c e ta t; pururea. [V a r.:
h 6 jm ă adv.] — U cr. h o z m a .
H O JM A L Ă U , hojmalăi, s. m . (Reg.) O m voinic şi în a lt; vlăjgan.
[V a r.: h o şm ăl& u s. m.]
h O j m ă adv. v. h o jm a .
H O L , holuri, s. n. încăpere (de trecere) în ju ru l căreia sînt
grupate celelalte încăperi sau birouri în tr-un edificiu public sau care
face legătura între intrare şi cam erele de locuit în tr-un apartam ent.
— F r. h a li (engl. h a li).
H O lA , hole, s. f. (Reg.) Javră, potaie.
H O L B A , holbez, vb. I. Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii
m ăriţi de curiozitate, de spaim ă etc. ♦ (D espre ochi) A se deschide
m ult, exprim înd mirare, uim ire, spaim ă etc. ❖ T ran z. Ş i-a holbat
ochii. — Lat. v o lv e re .
H O L B Â R E s. f. Acţiunea de a (se) holba şi rezultatul ei.
H O L B A T , -Ă» holbaţi, -te. adj. (D espre ochi) Căscat ta re ; boldit,
z g îit; (despre fiinţe) cu ochii căscaţi. — V. holba.
H O L B U R Ă s . f. v. v o lb u ră .
H O L C Ă s . f. (Reg.) Zgom ot, gălăgie. — U cr. h o lk a .
H O L C l, holcesc, vb. IV'. Intranz. (Reg.) A face gălăgie. — Din
h o lc ă .
H O L D Ă , holde, s. f. Sem ănătură de cereale, mai ales de grîu;
lan. ♦ (Reg.) Loc destinat sem ănăturilor de cereale. — M agh. h o ld
«jugăr *.
H O L D lŢ Ă , holdiţe, s. f. D im inutiv al lui holdă.
H O L E N D R U , holendre. s. n. 1. Filtru p en tru vin, constînd d in tr-u n
vas metalic sau de lemn, cu fundul alcătuit din saci speciali de
filtrare. 2. D enum ire generică pentru diferite instalaţii de rafinare, de
înâlbire, de spălare etc. mai ales în industria hîrtiei. 3. Dispozitiv
form at din două bucăţi scurte de ţeavă şi din una sau două piuliţe,
folosit pentru asamblarea a două piese tu b u la re .— G erm . [W aschj
h o llâ n d e r.
H O L E R Ă , holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, caracterizată
prin cram pe stomacale foarte dureroase, vărsături şi diaree. Expr.
A da holera în cineva — a in tra spaim a în cineva. 2. Fig. N um e dat
unei fiinţe urîte şi rele. — Rus h o le r a (lat. lit. c h o le ra ).
H O L E R C Ă s. f. (Reg.) Rachiu. [Var. : h o r il c ă , h o r ln c ă s. f.]
— U cr. h o rilk a .
H O L IiR IC , -A, holerici, -e, s. m. şi f. Persoană bolnavă de holeră,
— D upă fr. c h o l£ riq u e .
H O L E R lN Ă s. f. Afecţiune gastro-intestinală acută, cu sim ptom e
externe asem ănătoare cu ale holerei. — F r. c h o le r in e (după holeră).
H O L IE s. f. (în superstiţii) S pirit rău. d uh necurat. — V. hold^
H O L M . hobnuri, s. n. (Reg.) R idicătură mică de p ă m în t; deluşor,
movilă. — M agh. h a l6 m (cf. ucr., rus h o lm ).
H O L M IU s . n. Elem ent chim ic din grupul păm înturilor rare,
care formează o serie de săruri de culoare galbenă. — Fr. h o lm iu m .
H O L O A N G Ă R , holoangări, s. m.
(Pop.) Persoană care se ocupa odinioară
cu extragerea clandestină a aurului din
mine. — C om p. germ . H a n d la n g e r
« pălmaş ».
H O L O C A U S T s. n. (în antichitate)
Jertfă adusă zeilor, în care anim alul sa­
crificat era ars în întregim e. [V a r.: H oloturi
o lo c â u s t s. n.] — Fr. h o lo c a u s te (< gr.).
H O L O C E N s. n. A doua şi cea mai nouă perioadă a erei cuaternare.
— Fr. h o to c â n e .
H O L O T tJR I s. f. pl. Clasă de animale m arine fără schelet sau cu
scheletul redus la plăci calcaroase tegum entare
şi cu o coroană de tentacule în ju ru l g urii; animal
care face parte din această clasă. — F r. h o lo th u r ie
(lat. lit. h o lo th u r ia ) .
H O L T E I1, holtei, s. m . Bărbat n e că săto rit:
burlac, celibatar. ♦ (R ar) T în â r bun de însurat.
— U cr. h o ltja j.
H O L T E I1, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi
n e că săto rit; a-şi petrece viaţa de holtei. — D in
h o l t e i 1.
H O L T E lA Ş , holteiaşi, s. m. D im inutiv al lui
holteil.
H O L T E IE s . f. V iaţă de h o lte i; tim pul cît
cineva este holtei. — D in h o lte i1 -f* suf. -ie.
H O M Â R , hoinari, s. m. C rustaceu m arin
com estibil, asem ănător cu racul ( H om arus). — Fr.
H O M E O P Â T , homeopaţi, s.m . M edic specialist în hom eopatie;
adept al hom eopatici, [ P r . : -m e-o-]— F r. h o m e o p a th e (<gr.).
H O M EO PA TIC — 365 —
H O M E O P A T IC , -A , homeopatici, -«, adj. D e hom eopatic, p ri­
vitor la hom eopatie. D oză homeopatică — doză extrem de mică.
[P r.: -me-o-] — F r. h o m â o p a th iq u e (< gr.).
H O M E O P A T ÎE s. f. Sistem terapeutic care constă în tratarea
bolilor cu ajutorul agenţilor care determ ină o afecţiune analogă cu
aceea care treb u ie com bătută. [ P r .: -me-o-] — F r. h o m e o p a th ie
« gr-)*
H O M E R IC , -A , homerici, -e, adj. Al lui H om er. ♦ î n genul
epopeilor lui H o m e r; p. ext. de proporţii n eo b işn u ite; grandios. ❖
Rîs homeric = rîs puternic, de nepotolit. [V a r.: o m â r ic , -ă adj.] — Fr.
h o m £ riq u e .
H O M O C fiN T R IC , -Ă , homocentrici, -e, adj. (D espre fascicule
de lum ină) Ale cărui raze trec toate p rin tr-u n singur punct. — Fr.
h o m o c e n tr iq u e « gr.).
H O M O S E X U A L , -A , homosexuali, -e, s. m. şi f. Persoană stăpînită
de viciul homosexualităţii TPr.: -xu-al] — D upă fr. h o m o s e x u e l.
H O M O S E X U A L IT A T E s. f. A nomalie care constă în atracţia
sexuală perversă faţă de indivizi de acelaşi sex. [ P r .: cw-a-] — D upă
fr. h o m o s e x u a li tâ.
H O N D R Ă N Î hondrănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecări. —
M agh. h a d a r n i.
H O N IP S 1 , honipsesc, vb. IV. T ran z. (Rar) A digera, a m istui.
♦ Fig. A sim patiza, a suferi, a suporta pe cineva. — N g r. h o n e v o
(aor e h o n e p s a ).
H O N V E D , honvezi, s. m*. (în v .) N um e p u rta t de soldaţii din
infanteria maghiară în evul m ediu şi de soldaţii din arm ata terestră
maghiară sub m onarhia austro-ungară. — M agh. h o n v â d « m ilitar
teritorial ».
H O P 1 interj. 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură peste un
obstacol sau o săltare. N u zice hop pînă n-ai sărit ( = nu te bucura pînă
nu vezi sfîrşitul). 2. Exclamaţie care însoţeşte ridicarea unei greutăţi.
3. Exclamaţie care însoţeşte căderea, aruncarea sau scăparea fdin mînă a)
unui lucru. 4. (Cu valoare verbală ; exclamaţie care sugerează sosirea
neaşteptată a cuiva) Iată că v in e ! ♦ Exclamaţie care sugerează inter-
venirea neaşteptată a unui fapt, a unei întîm plări. 5. Exclamaţie care
exprim ă o surpriză (neplăcută). [Var. : h 6 p a , h â p a i, h u p interj.]
— O nomatopee.
H O P 1, hopuri, s. n. 1. R idicătură sau groapă în dru m (peste care
vehiculele trec zdruncinîndu-se). ♦ Fig. D ificultate, obstacol, greutate.
2. Săritură (peste ceva), s a lt; zguduitură (a unui vehicul în mers).
— D in h o p 1.
H O P A interj, v. h o p 1.
H 6 P A I interj, v. h o p 1.
H O P A I, hâpăi, vb. IV. Intranz. A face hop, a să ri; a striga hop,
a chiui. ♦ T ran z. A sălta. — D in h o p 1.
H O P U R 0 S , -O Â S Ă , hopuro)i, -oase, adj. (D espre d rum uri
sau terenuri) Plin de hopuri. — D in h o p u r i (pl. lui hop*) + suf. -os.
H O R interj. (Adesea repetat) C uvînt care redă sforăitul. — O no­
matopee.
H O R Â IŢ Ă , horaiţe, s. f. (Reg.) D rum form at în m od natural,
printre casele unui sat sau ale unui oraş. [ P r .: -rai-]
H O R A 1, hore, s. f. 1. D ans popular rom înesc cu ritm domol
în care jucătorii se prind de mînă form înd un cerc în c h is ; cerc
form at de aceia care execută acest dans; m elodia d u p ă care se execută
acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci ( = dacă te-ai
apucat de un lucru, trebuie să te ţii de el). ♦ (Pop.) Petrecere
ţărănească unde se dansează jocuri populare. O Expr. A ieşi la horă —
a intra (ajungînd la vîrsta cuvenită) în rîndul fetelor şi al flăcăilor care
joacă la horă. A se găti ca de horă — a se îm brăca cu hainele de sărbătoare.
2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (A stron.) Coroană boreală. [Pl. ş i : hori]
— Bg. h o r o (ngr. h o ro s ).
HO RĂ », hore, s. f. (în v .) în căp ere spaţioasă la curtea domnească,
servind ca sală de aşteptare sau ca loc de petreceri. — N gr. h o ra .
H O R Ă !, hârăi, vb. IV . In tran z. (Reg.) A sforăi. ♦ A dormi.
— D in h o r.
H O R Ă lT s. n. Faptul de a horăi; zgom otul produs de cineva
care horăie; sforăitură.
H O R Ă IT tJR Â , horăituri, s. f. Sforăitură. [Pr. : -ră-i-] — D in
h o r ă i + suf. ~ (i)tu r ă .‘
H 6 R B O D Ă s . f. v. h o r b o tă .
H 0 R B O T s. n, v h o rb o tă .
H O R B O T Â T , -A adj. v. în h o r b o ta t.
H O R B O T A , horbote, s. f. (Reg.) D antelă. [Var. : h d r b o d ă , 6 r b o tă
s. f., (rar) h d r b o t s. n.] — Pol. fo rb o t.
H O R B O Ţ lC Ă , horbotele, s. f. D im inutiv al lui horbotă.
H O R C Ă f, hârcâi, vb. IV. Intranz. 1. (D espre m uribunzi)
A hîrîi în tim pul respiraţiei. 2. A sforăi. [Var : h o r c ă n i vb. IV]
— O nomatopee.
H O R C Ă IÂ L Ă , horcăieli, s. f H orcăit. — D in h o rc ă i f suf. -eală.
H O R C Ă IT s. n. F ap tu l de a horcăi şi zgomotul produs de cel
care horcăie.
H O R C Ă IT O R Ă , horcăituri, s. f. H orcăit. — D in h o r c ă i +• suf.
• ( i ) tură.
H O R C Ă N I vb. IV. v. h o rc ă i.
HOTAR
H O R C O T l, horcotesc, vb. IV . In tran z . A horcăi. — D in h o r e
( = hor).
H O R D Ă s . f. v. h o a r d ă .
H O R E Ţ , horeţe, s. n. îm p letitu ră de nuiele în form ă de coş
cilindric, folosită la prinderea peştelui.
H O R H Ă f, hârhăi, vb. IV. Intranz.
(Reg.) A um bla în neştire, a rătăci (pe
d rum uri necunoscute sau p rin întuneric).
T ran z . A cutreiera u n loc. — Magh.
h o rh o ln i.
H O R f, horesc, vb. IV . 1. Intranz. şi
tranz. A cînta un cîntec, de obicei o horă
(din gură sau din flu ie r); p. ext. a doini.
2. Intranz. A juca hora. — D in h o r ă 1.
H O R fL C Ă s. f. v. h o le rc ă .
H oreţ
H O R ÎN C Ă s . f. v. h o le rc ă .
H O R ÎŞ T E , horişti, s. f. (Reg.) Rotocol m are de fîn, adunat din
poloage ori risipit din clăiţe ca să se usuce. — D in h o r ă 1 + suf. -iţte.
H O R I T 0 R , -O A R E , horitori, - oare, s. m . şi f. Persoană care cîntă
o horă. — D in h o r i + suf. -(i)to r .
H O R I T O r A , fiorituri, s. f. (Reg.) H orişte. — D in h o r i + suf.
-(i)tu r ă .
H O R Î , horăsc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A cosi cu hreapca.
H O R M O N , hormoni, s. m. Substanţă secretată de ţesuturile endo­
crine, care stimulează şi coordonează activitatea anum itor organe sau
a întregului organism. — Fr. h o rm o n e .
H O R M O N A L , -Ă , hormonali, -e, adj. Care se referă la horm oni,
de horm oni. — D in h o rm o n .
H O R N , hornuri, s. n. 1. Coş (6). 2. (Reg.) Partea de zid de deasupra
vetrei ţărăneşti, în care se captează fum ul care iese apoi în pod sau,
prin acoperiş, afară. — Ucr. h o rn .
H O R N Â R , homari, s. m. Coşar. — D in h o r n + suf. -ar.
H O R N B L E N D Ă s. f. M ineral în formă de cristale de culoare
verde sau brunâ-închis, form at din silicaţi de m agneziu, fier, calciu,
alum iniu şi alte metale. — G erm . H o rn b te n d e .
H O R N E Ţ , horneţe, s. n. (Reg.) Coş (6 ), horn. — D in h o r n -f
suf. -eţ.
H O R O B Ă 1, horobăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A se învîrti de
colo pînă colo (fâcînd mai m ult zgomot decît treabă).
H O R O D IN C Ă s. f. N um ele unui dans ucrainean şi melodia
d u p ă care se execută. — U cr. h o ro d ja n k a .
H O R O P S Î vb. IV . v. o ro p s i.
H O R O P S lT , -A adj. v. o ro p s it.
H O R O S C O P , horoscoape, s. n. T ablou al poziţiei stelelor pe care
îl întocm eau astrologii din evul m ediu în m om entul naşterii cuiva şi
cu ajutorul căruia ei pretindeau că pot prezice soarta acestuia. — Fr.
h o ro s c o p e (< gr.).
H O R P interj. (Rar) C uvînt care im ită zgom otul pe care îl face
cineva cînd soarbe dintr-o dată şi repede. — O nomatopee.
H O R P Ă I, horpăiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot
mîncarea. [Prez. ind. ş i : hârpăi] — D in h o rp .
H O R P Ă IÂ L Ă s. f. F a p tu l de a horpăi.
H O R S T , horsturi, s. n. Regiune a scoarţei terestre rămasă ridicată
după scufundarea regiunilor vecine şi m ărginită de falii. — G erm .
H o rs t.
H O R Ş Â F s. n. (Reg.) C iorbă de prune afum ate sau de vişine; un
fel de com pot cu m ultă zeamă. — T c . h o ş a b , h o ş a f.
H O R T A T lV , -Ă , hortativi, -e, adj. (G ram .) Care exprim ă un
îndem n, de îndem n. Propoziţie hortativă. — Lat. lit. h o r ta tiv u s .
H O R T E N S IE , hortensii, s. f. Plantă
ornam entală cu flori mari, fără miros,
de culoare albă, roz, lila sau albastru-
deschis ( Hydrangea hortensis).[Var.: o r tâ n -
z ie s. f.J — D upă fr. h o r te n s ia .
H O R T ÎC O L , -A, horticolii - e, adj.
Care aparţine horticulturii, privitor la
horticultură. — Fr. h o rtic o le .
H O R T IC U L T O R , -O Â R E , horticul­
tori, -oare, s. m. şi f. Persoană care se ocupă
cu horticultura. — D upă fr. h o r ti c u lte u r .
H O R T IC U L T O R Ă s. f. Ştiinţă care
tratează despre cultivarea g ră d in ilo r; grădi­
nărit. — D u p ă fr. h o r ti c u ltu r e .
H O R Ţ IŞ , -Ă, horţiţi, -e, adj. (Reg.)
Pieziş. — D in h o r ţi (p u ţin folosit) +
suf. -if.
H O S T O P ÎN Ă s . f. (Reg.) Tescovină. — Com p. rus, sb. v o itin a .
H O Ş M Ă L Â U s. m . v. h o jm a lă u .
H O T Â R , hotare, s. n. 1. Linie de dem arcaţie care desparte o ţară
de alta, o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. Fig. L im ită, margine,
capăt, sfîrşit. 3. M oşie, proprietate (m a re ); p. ext. regiune, ţară. ♦
(Reg.) T e rito riu în proprietatea (locuitorilor) unei com une. — M agh.
h a tâ r .
H O TA RNIC — 366 —
H O T Â R N IC , --Ă, hotărnici, -e adj. (înv.) Care priveşte hotarele
unei moşii. <► Inginer hotarnic = agronom care se ocupă cu m ăsură­
toarea m oşiilor. — D in h o t a r + su^* -nic.
H O T Ă , hote, 8, f. C onstrucţie de zidărie, de m etal sau de sticlă,
făcută deasupra unui căm in, a u nei plite etc. p en tru a colecta şi a evacua
pe coş gazele de ardere, aburul etc. — F r. h o ttc .
H O T Ă R Î, hotărăsc, vb. IV . I. 1. T ra n z . şi refl. A lua sau a
face să ia o hotărîre; a (se) decide, a (se) convinge. ♦ T ran z. (C on­
stru it cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. T ran z. A
stabili, a fixa o dată, u n term en etc. 3. T ran z. A destina, a
meni pe cineva pen tru ceva. Pre dînsa boierii ucigaşi o hotărîseră a f i
soţie unui oarecărui numit Jolde (N E G R U Z Z I). II. T ran z. (în v .) A
delimita, a hotărnici u n teritoriu. ♦ Refl. A se m ărgini c u . . . ,
a fi vecin c u . . . — D in h o ta r .
H O T Ă R ÎR E , hotărîri, s. f. 1. F ap tu l de a (se) hotărî; ferm itate
în conduita, în atitudinea cu iv a ; ceea ce hotărăşte cineva; decizie. ❖
Loc. adj. (Rar) De hotărîre = ferm , neşovâitor. Vorbi cu un glas de
hotărîre (S A D O V E A N U ). ❖ Loc. adv. Cu hotărîre sau cu toată hotă-
rîrea = în m od hotărît, fără ş.ovăială. Cu hotărîre — fără îndoială, sigur.
2. D ispoziţie a unei autorităţi. ♦ Sentinţă judecătorească.
H O T Ă R ÎT , -Ă, hotărîţi, -te, adi. 1. Care a luat o hotărîre, decis.
♦ Care ştie ce vrea, ferm , neşovăitor. 2. Stabilit, f ix a t; stipulat. 3.
D estinat, m enit. 4. (Adesea adverbial) Indiscutabil, neîndoios, sigur.
<► Expr. H otărît lucru = în m od categoric, sigur. 5. (G ra m .; în expr.)
Articol hotărît — articol care se întrebuinţează p e n tru a arăta că un
substantiv, u n adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv
indică u n obiect individualizat sau cunoscut de a sc u ltă to r; articol
definit. — V. hotărî.
H O T A R ÎT O R , -O A R E , hotărîtori, -oare, adj.
Care hotărăşte sau are puterea de a d e c id e ; deci­
siv, determ inant. — D in h o tă r î + suf. - ( î)to r .
H O T Ă R N IC I, hotărnicesc, vb. IV. T ran z. A
pune sau a constitui hotar unei proprietăţi, unei
regiuni e tc .; a delimita. — D in h o ta r n ic .
H O T Ă R N IC IE , hotărnicii, s. f. D elim itare. ♦
Fixarea, pe bază de m ăsurătoare, a hotarelor (unei
regiuni, unei proprietăţi etc.). — D in h o ta r n ic +
suf. -ie,
H O T E L , hoteluri, s. n. C lădire m are cu m ulte
camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua
(călătorilor). [V ar.: ot61 s. n.] — F r. h d te l.
H O T E L IE R , hotelieri, s. m . Proprietar al unui
hotel. [ P r .: -li-er] — F r. h d te lie r .
H O T ÎC ÎI, hotlcîi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A Hrana-vacii
şchiopăta.
H O T N O G , hotnogi, s. m . (înv. şi arh.) Com andant peste o sută
de soldaţi; sutaş. — M agh. h a d n a g y «sublocotenent».
H O Ţ , H O A Ţ Ă , hoţi, hoaţe, s. m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦
(Adjectivai) Care f u r ă ; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam .) Ştrengar,
şiret.
H O Ţ fc S C , -E Â S C Ă , hoţeşti adj.
D e hoţ. — D in h o ţ -f suf. -esc.
H O Ţ fiŞ T E adv. Ca h o ţii; p. ext.
pe ascuns, pe furiş. ❖ Expr. A frige (carnea)
hoteşte = a frige în n ă b u şit, acoperind cu
jăratic. — D in h o ţ + suf. -eşte.
H O Ţ l, hoţesc, vb. IV. Intranz. 1. A
duce viaţă de hoţ. ♦ T ran z. (R ar) A
fura. 2. A haiduci. — D in h o ţ.
H O Ţ lE , hoţit, s. f. 1. Faptul de a fura,
de a trăi din furturi. 2. F u rt. ♦ D efrau-
dare, fraudă. — D in h o ţ + suf. -ie.
H O Ţ tŞ adv. H oţeşte. — D in h o ţ
-f suf. -if.
H O Ţ IT s. n. A cţiunea de a hoţi. H rean
H O Ţ O Ă IC Ă , hoţoaice, s. f. Femeie
care f u r ă ; hoaţă. ♦ (Fam .) Ştrengăriţă. — D in h o ţ -h suf. -oaică.
H O Ţ O M A N , -A , hoţomani, -e, s. m. şi f. A ugm entativ til lui
hoţ. ♦ O m rău, afurisit. ♦ (Fam .) H o ţ (2).
H O Ţ O M A N CĂ, hoţomance, s. f. (Fam .) Ştrengă-
riţâ . — D in h o ţo m a n + suf. -că.
H O Ţ O M Ă N fiŞ T E adv. (Rar) Ca hoţomanii. — D in
h ftţo m a n + suf. -eşte.
H O Ţ O M Ă N lE , hoţomănii, s. f. H oţie, tîlhărie. — D in
h o ţo m a n -j- suf. -ie.
H O Z R A S C lO T s. n. G ospodărire socialistă. V.
gospodărire.—Rus h o z r a s £ e t (prescurtare d in hozjajstven-
nyj rasCet «gospodărire chibzuită*).
H R A C O N l, hraconesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A
scuipa. — D in h r a c o n it.
H R A C O N lT s. n. (Reg.) Flegm ă. — Com p. sb.
h r a k o tin a , ucr. h a rk o ty n n ja . H reapcă
H R A lŢ A , hraiţe, s. f. (R eg.) Casă, odaie, clădire mare,
H R A M , hramuri, 8. n. 1. P atronul unei biserici c re ştin e ; p. ext.
serbarea patronului u n ei biserici. 2. (P o p .; în expr.) Ce hram
porţi (sau ţii) ? *= ce ro st ai ? — Slav (v. sl. h r a m u ) .
huci
H R A N Ă s. f. T 'ot ceea ce serveşte la nu triţia om ului, a a ni­
m alelor sau a plantelor. <►C o m p u s: hrana-vacii — plantă erbacee
cu tulpina păroasă, cu flori albe şi cu frunze liruare ( Spergula
arvensis). [G en.-dat. : hranei) — Slav (v. sl. h ra n a ).
H R Ă N I, hrănesc, vb. IV. 1. T ranz. şi refl. A da cuiva sâ
m ănînce sr.u a mînca ; a (sc) nutri, a (se) alimenta. 0- Expr. (Refl.)
A se hrăni cu vînt — a nu avea ce mînca. ♦ 'Prânz. Fig. A întreţine
o stare sufletească; a dezvolta, a întări. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se
sătura de ceva, a-i fi de ajuns. [V a r.: (pop.) h ă r ă n l vb. IV]
— Slav (v. sl. h r ă n iţi) .
H R Ă N ÎR E s. f. Acţiunea de a (se) hrăni; alimentare.
H R Ă N ÎT , -Ă , hrăniţi, -te, adj. 1. N utrit,
alim entat. ❖ Bine hrănit — gras, rotofei. 2.
(Reg., despre vin) D evenit tare prin vechime.
— V. hrăni.
H R Ă N IT O R , -O A R E , hrănitori, -oare,
adj. Care hrăn eşte; n u trito r.— D in h r ă n i
-f suf. -(i)îo r .
H R Ă P Ă R E Ţ , -A adj. v. h r ă p ă r e ţ.
H R Ă P Ă R E Ţ , “E Ă Ţ Ă , hrăpăreţi, -e, adj.
Lacom , rapace. [Var. : h r ă p ă r e ţ , -ă adj.]
— D in h r ă p i + suf. -ăreţ.
H R Ă P l vb. IV . v. ră p i.
H R Ă P lR E s. f. v. r ă p ir e .
H R E Â M Ă T s. n . v. f r e a m ă t.
H reniţă (1)
H R E A N s. m . Plantă din familia cruci-
ferelor, a cărei rădăcină e folosită drept con­
dim ent (Armoracia rusticana). O Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca
viermele în hrean — a duce (sau a se deprinde cu) o viaţă am ărîtă.
— Slav (v. sl. h r e n u ) .
HREÂ PCĂ , 8. f. (Reg.) G rebluţâ aplicată la coasă, ca să
aşeze în brazdă grînele c o site ; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel
de grebluţâ. — U cr. h ra b k y .
H R E N lŢ Ă , hreniţe, s. f. 1. Plantă aspră la
pipăit, cu flori mici, albe (Lepidium cantpestre).
2. Plantă cu flori albe, mici, ale cărei frunze se
întrebuinţează ca salată (Lepidium sativum ). — D in
h r e a n + suf. -iţă.
H R E N T U l, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.)
A se strica, a se hodorogi. ♦ A se îm prăştia, a
se risipi. — Com p. magh. h a r a n to ln i.
H R E N T U ÎT , -Ă, hrentuiţi, -te, adj. (Reg.) Hribi
Stricat, dărăpănat. — V. hrentui.
H R E P C U l, hrepcuiesc, vb. IV. T ranz. (Reg.) A cosi cu hreapca.
— D in h r e a p c â .
H R IB , hribi, s. m. B urete de culoare brună, cu carne grasă şi
gustoasă (Boletus edulis) ; m înătarcă. — U cr. h ry b .
H R lN C Ă , hrinci, s. f. (Reg.) Felie m are (de mămăligă sau de
p îin e ); fig. fîşie. — U cr. h r in k a «felie de pîine prăjită».
H R IN C U Ţ Ă , hrincuţe, s. f. (Reg.) D im inutiv
al lui hrincă.
H R IS M O S s. n. (G recism înv.) Prorocie, oracol.
— N gr. k ris m o s .
H R IS O V , hrisoave, s. n. Act dom nesc care
servea, în orînduirea feudală din ţara noastră, ca
titlu de proprietate, de privilegiu etc. — N gr.
h ris o v u ilo n « bulă de aur ».
H R IS T O IT fE s. f. (înv.) 1. V iaţă conform ă
c u m orala creştină. 2. Evlavie. [Pr. : - to-i-] — N gr.
H rişcar
h r is to id ia « viaţă creştinească ».
H R IŞ C Â R , hrişcari, s. m. G îndac mic, asem ănător cu cărăbuşul,
care apare în perioada cînd se seamănă hrişcă (Rhizotrogus solstitialis).
— D in h r iş c ă + suf. -ar.
H R IŞ C Ă s« f. Plantă erbacee cu flori roz sau albe şi cu seminţe
mici, lunguieţe şi negricioase ( Fagopyrum esculentum sau sagittatum ) ;
(colectiv) sem inţele acestei plante, care se folosesc în
a lim entara oam enilor şi a animalelor. — U cr.
h rid k a .
H R O N IC , hronice, s. n. (înv.) C ronică (1).
N gr. h ro n ik o s .
H R O N IC A R s. m. v. c r o n ic a r .
H R tJB Ă , hrube, s. f. în c ă p ere sub păm înt
care serveşte ia depozitarea produselor (alim entare);
p. ext. cavitate subterană (zidită şi boltită). ♦ U n
fel de casă prim itivă cu acoperişul de p ă m în t; bordei.
— U cr. h r u b a .
H U C E A G , huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, Hrişcă
tînără şi d e a s ă ; tufiş, crîng. — U cr. h u i£ a k .
H U C I1, huci, s. m. (Reg.) U nealtă de scărm ănat lîn ă ; ragilă.
H U CI*, hueiuri, s. n. (Reg.) H uceag. ❖ C o m p u s: mama-hu-
ciului — m am a-pădurii. <> Expr. A umbla huei-marginea — a umbla
fără rost, a vagabonda. — U cr. h u ă ţ a «desiş».
H U C IU I — 367 —
H U C IU l, huciuiesc, vb. IV. T ran z . (R eg.) A alunga găinile,
— O nom atopee.
H tlD Ă , hude, s. f. (Reg.) 1. H udiţă. 2. G aură, spărtură (în zid,
în gard etc.). — Com p. v. sl. h a d u « cale, potecuţă *.
H U D IC IO Â R Ă , hudicioare, s. f. (Reg.) D im inutiv al lui hudiţă.
H U D IŢ Ă , hudiţe, s. f. (Reg.) Stracjă strim tă şi lăturalnică;
ulicioară. [Pl. ş i : hudiţi] — D in h u d ă -I- suf. -iţă..
H U D U B Ă IE , hudubâi, s. f. (R eg.) 1. Casă m are ; încăpere foarte
spaţioasă .2. Pasăre m onstruoasă; m onstru. — D in h u d u b ă 4- suf. -aie.
H U D tB Ă , hudube, s. f. (Reg.) Colibă, bordei.
H U D U B L E A JĂ , hudubleje, s. f. (Reg.) U liu ; p. e xt. pasăre mare.
H U D U D O l, hududoaie, s. n. (Reg.) Rîpă. — Sb. h u d o u d o lje
* vale r e a ».
H U D U L tŢ s. n. v. h u lu d e ţ.
H U G H E N O T , -A, hughenoţi, -te, s. m. şi f. N um e dat adepţilor
din Franţa ai curentului p rotestant din secoJele al X V I-lea şi al X V II-lea.
— F r. h u g u e n o t.
H U H U R A , huhur, vb. I. Intranz. (Rar) 1. (D espre b u fn iţe; la pers.
3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A striga (de bucurie), a chioti,
a chiui. — Onomatopee.
H U H U R E Z , huhurezi, s. m. Pasăre răpitoare de noapte, din familia
bufniţelor ( Syrnium aluco).<> Expr. A sta ca un huhurez (sau ca
huhurezul) — a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula
de cu noapte. [V a r.: (reg.) h u r£ z s. m.] — D in h u h u ra + suf. -ez.
H U l, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. — O nomatopee.
H U lA L Ă , huieli, s. f. Auială, v îjîit.— D in hui + suf. -eală.
H U ID E O interj. Strigăt cu care se alungă porcii ; p. ext. strigăt
de ocară la adresa cuiva. ❖ Expr. A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu
huideo = a huidui (pe cineva). [Pr. : hui-deo. — V a r.: u id e o interj.] —
Com p. bg., sb. u jd o .
H U ID U I, huiduiesc, vb. IV. T r a n z . A apostrofa în m od violent pe
cineva cu ocări şi cu fluierături. [Prez. ind. ş i : huidui]— D in h u id e o .
H U ID U lA L Ă , huiduieli, s. f. A cţiunea de a huidui şi rezultatul ei.
H U ID U IT U R Ă , huiduituri, s. f. H uiduială. — D in h u idui 4-
suf. -(i)ttiră .
H U ID tJM Ă , huidume, s. f. (Fam .) E p itet d at unei persoane corpo­
lente ; matahală.
H U IE T , huiete, s. n. Vuiet. [V a r.: iiiet s. n.] — D in hui + suf. -et.
H U lL Ă , huile, s. f. C ărbune natural com pact şi lucios, întrebuinţat
drept com bustibil, p recu m şi în industrie, la fabricarea cocsului m eta­
lurgic şi la extragerea gazului de iluminat. — Fr. h o u ille .
H U I ŢA , huiţ, vb. I. Refl. (Reg.) A se legăna, a se da în scrinciob.
[ P r . : hu-i-] — D in h u iţ (p u ţin folosit).
H U I 0 M s. n. (Reg.) G răm adă, stol. — V. du iu m .
H U L Ă 1, hule, s. f. Ocară, in ju rie ; calo m n ie; blasfemie. — Slav
(v. sl. h u la ).
H U LĂ *, hule, s. f. M işcare ondulatorie a suprafeţei m ării, u rm înd
după o furtună sau după o briză puternică care a bătut m u lt tim p în
aceeaşi d ire c ţie ; p. ext. furtună pe mare. — F r. h o u le .
HLJLĂ8, hule, s. f. (Reg.) S urpătură de m unte sau de deal ; p. ext. drum
printr-o scobitură de d e a l; dru m care urcă pe o coastă foarte piezişă.
H U L I, hulesc, vb. IV. T ran z. A spune vorbe de ocară sau de
batjocură la adresa cuiva, a ocări pe cineva ; p. ext. a vorbi de rău, a
calomnia. — Slav (v. sl. h u liţi).
H U L IG A N , huligani, s. m. Persoană care face acte de huliganism,
încâlcind în mod grosolan drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni. —
Rus h u lig a n .
H U L IG A N IC , -A, huliganici, -e, adj. De huligan sau de huliga­
nism. — D in h u lig a n .
H U L IG A N IS M s. n. Purtare sau atitudine brutală care trădează
lipsa de respect faţă de societate şi faţă de dem nitatea omului (prin acte
de agresiune, prin devastări etc.). — D in h u lig an + suf. -ism.
H U L IR E , huliri, s. f. Acţiunea de a h uli; o cară; p. ext. bîrfire,
calomniere.
H U L tT , -A, huliţi, - te, adj. O cărit, b a tjo c o rit; p. ext. calomniat,
defăimat. — V. huli.
H U L IT O R , -O A R E, hulitori, -oare, s. m. şi f. Persoană care huleşte;
calomniator. — D in huli 4- suf. -(i)to r .
H tJL P A V , -A, hulpavi, -e, adj. Lacom,
nesăţios la mîncare. [V ar.: (reg.) hllp av ,
-ă, h îlp o v , -ă adj.J — Com p. bg. h lap am ,
sb. h lap ili.
H O L P E s. f. v. v u lp e .
H U L T A N s. m. v. v u ltan .
H U L T U f vb. IV. v. altoi*.
H U L U B , hulubi, s. m. (Reg.) Porum bel. Ul , x
— U cr. ho lub. « u lu b ă
H U L U B Â Ş , hulubaşi, s. m. (Reg.) D im inutiv al lui hulub
HULLTBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse
de crucea căruţei, a trăsurii e tc ., în tre care se înham ă calul. ♦ Fig.
Fiecare din tre cele două braţe ale ochelarilor. — U cr. h o lo b ija .
HURUI
H U L U B Ă R IE , hulubarii, s. f. A dăpost p e n tru h u lu b i; porum bar.
— D in h u lu b -f suf. -ărie.
H U LU B EL, hulubei, s. m . (R eg.) H ulubaş. — D in h u lu b 4*
suf. -el.
H U L U B ÎŢ Ă , hulubiţe, s. f, (Reg.) 1. P orum ­
biţă. 2. C iupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă,
galbenă-portocalie sau albăstruie (Russula aurata) ;
vineţiei. — D in h u lu b f suf. -iţă.
H U L U D E Ţ , huludeţe, s. n. Fusul ţevii de la
suveica războaielor casnice de ţesut. [V ar.:,
h u d u tă ţ s. n.]
H U L U l vb. IV. v. h u r u i.
H U L U lT , -Ă adj. v. h u ru it* .
H U M Ă s. f. N um ele popular al un o r roci
argiloase moi, întrebuinţate la spoitul caselor; a rg ilă .— Bg. h u m a .
H U M Ă R lE , hurnării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate hum ă. —
D in h u m ă 4- suf. -ărie.
H U M E R A L , -A, humerali, - e, adj. (Anat.) Ca»-e aparţine hum e-
rusului, referitor la hum erus. — Fr. h u m e r a l.
H tJ M E R U S s . n. Osul braţului de la um ăr
pînă la cot. — Fr. h u m e r u s (lat. lit. h u m e r u s ;.
H U M O Â R E s . f. v. u m o a r e .
H U M O R s . n. v. u m o r .
H U M O R E S C Ă s. f. Compoziţie cu caracter
sprinten şi glum eţ pentru muzica instrum entală.
— G erm . H u m o re s k e .
H U M O R lS T s . m . v. u m o r is t.
H U M O S , -O A S Ă , Inimoşi, -oase, adj.
(Rar) Care conţine hum ă, cu h u m ă ; argilos. —
D in h u m ă 4- suf. -os.
H U M U Î, humuiesc, vb. IV. T ranz. A unge,
a da cu humă. — D in h u m ă .
H U M U S s. n. A m estec de substanţe organice amorfe aflat în sol
şi rezultat din transform area m aterialului vegetal sub acţiunea m icro­
organism elor.— F r. h u m u s (lat. lit. h u m u s «păm înt»).
H U N , huni, s. m. Persoană făcînd parte d in tr-u n neam de
origine mongolică care a ajuns în secolele IV -V pînă în apusul
Europei trecînd prin ţara noastră. — Fr. H u n s (lat. lit. H u n n i,
-o ru m ).
H U O interj. Strigăt care exprim ă indignarea, revolta sau aver­
siunea faţă de cineva sau de ccva. ❖ Expr. A lua (pe cineva) cu huo — a
huidui (pe cineva).
H U P interj, v. h o p 1.
H U R C Ă , hurci, s. f. Ladă de lem n, cu faţa superioară în form ă
de ciur şi cu fundul puţin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor
sau a m inereurilor aurifere sfârîm ate în şteam puri.
H U R D U C A , hurduc, vb. I. (Reg.) I. T ranz. şi refl. A (se) clă­
tina, a (se) scutura (tare) ; a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz.
A face zgomot, a hodorogi. [V a r.: h u r d u c a i vb. IV, u r d u c â vb. I]
— O nomatopee.
H U R D U C A R E s . f. A cţiunea de a (se) hurduca şi rezultatul e i;
zdruncinare, zguduire.
H U R D U C Ă ! vb. IV. v. h u r d u c a .
H U R D U C Ă IÂ L Ă , hurducăieli, s. f. H urducătură. — D in h u r -
d u c ă i 4- suf. -eală.
H U R D U C Ă T U R Ă , hurducături, s. f. 1. Zdruncinătură, zguduire.
2. (Reg.) Zgom ot produs de ceva care (se) hurducă. — D in h u r d u c a +
suf. -(ă )îu ră .
H U R D U l, hurduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A hurui. — O nom a­
topee.
H U R D U IT U R Ă , hurduituri, s. f. (Reg.) H u ru itu ră ; zăngănit,
hodorogeală. — D in h u r d u i 4- suf. -(i)tu r ă .
H U R D U Z -B U R D U Z adv. Ca u n obiect care, atîrnat de ceva,
se bălăbăneşte ; p. ext. legat burduf. — O nomatopee.
H U R E Z s. m. v. h u h u r e z .
H U R lE , hurii, s. f. (în religia m usulm ană) Fecioară prom isă de
M ahom cd credincioşilor, în paradis. ♦ Fecioară m usulm ană. — T c.
h u ri.
H U R M U Z 1, hurm uzi, s. m. A rbust cu flori
trandafirii şi cu fructe albe, de m ărimea boabelor
de cireşe, cultivat ca plantă ornam entală ( Symphori~
carpus racemosus). — V. hurm uz*.
H U R M U Z *, hurmuzuri, s. n. M ărgea de sticlă
im itînd m ă rg ă rita ru l; (la pl.) şirag de astfel de m ăr­
gele. — T c . H u r m u z (oraş iîngă golful Persic).
H U R S U Z , -Ă adj. v. u rs u z .
H U R S U Z L ÎC s. n. v. u rs u z lîc .
H U R T Ă s. f. (Reg., în expr.) Cu hurta = cu
grămada, cu toptanul. L a hurtă = la întîm plare,
fără alegere, cum vine. [V a r.: v u r t ă s. f.] — U cr. H urm uz
h u r t.
H U R U l, pers. 3 htiruie, vb. IV. 1. Intranz. A face u n zgomot
ca acela care se aude cînd u m b l^ o căruţă, cînd se rostogo­
leşte un butoi sau cînd cad mai m ulte obiecte tari u nul peste altul.
H U RU IA LĂ — 368 —
2. R efl. (Reg.) A se dărîm a, a se surpa. [Var. : h u lu i, u r u i vb. IV]
— O nom atopee.
H U R U IÂ L Ă , huruieli, s. f. H u ru itu ră. — D in h u r u i + suf.
-ealâ.
H U R U lT 1 s. n. Faptul de a (se) hurui; huruitură.
H U R U lT * , -A , huruiţi, -te, adj. (Reg.) D ărîm at, dărăpănat.
[V ar.: h u lu it, -ă adj.] — V. hurui.
H U R U IT O R j -O A R E , huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie.
[ P r .: -ru-i-] — D in h u r u i 4 suf. -(i)to r .
H U R U IT C R Ă , huruituri, s. f. Zgom ot produs de ceva care
huruie. [ P r .: -ru-i-. — V a r.: u r u i t â r â s. f.] — D in h u r u i + suf.
-(i)tu r â .
H U S A R , husari, s. m . (în v .) Soldat din cavaleria m aghiară şi
poloneză. — M agh. h u s z â r .
h O S Ă , huse, s. f. învelitoare de stofă sau de pînză cu care se aco­
peră mobilele spre a le feri de stricăciuni şi de m urdărie. ♦ (T ehn.)
învelitoare de pînză imperm eabilă, folosită pen tru protejarea anum itor
piese sau materiale. — Fr. h o u s se .
H U S A r £ S C , -E A S C Ă , husăreţti, adj. (în v .) Care se referă la
husari, care aparţine hu sarilo r; de husar. — D in h u s a r -f- suf. -esc.
H U S Ă R fiŞ T E adv. (în v .) Ca husarii. — D in h u s a r 4- suf.
-eşte.
H U S Ă R lM E s. f. (în v .) M ulţim e de husari. — D in h u s a r 4- suf.
•ime.
H t? S Ă Ş , husăşi, s. m. (Reg.) N um ele unei vechi m onede ungureşti
de argint, care a circulat şi la noi în veacul tr e c u t; sfanţ. [V a r.: (reg.)
h â s o ş s. m.] — M agh. h u s z a s .
H C S C A s . f. (Reg.) Sare obţinută prin fierberea apei de izvoare
sau de bălţi sărate; p. ext.. calup de sare. — U cr. h u s k a [soly].-
H U S ÎT , -A, husiţi, -te, adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine husi-
tism ului, privitor la husitism . 2. S. m . şi f. A dept al husitism ului. — Fr.
h u s s ite (< H us).
H U S IT ÎS M s. n. Sectă religioasă creştină, fondată Ia începutul
secolului al XV-lea de Jan H us. — F r. h u s s itis m e .
H d S O Ş 8. m . v. h u s ă ş .
H O Ş T E s . f. pl. (Reg.) T ărîţele care răm în în fundul putinei cu
borş după înăcrirea acestuia; drojdie de borş. — Ucr. h u s £ a .
H U Ş T I interj. C u v în t care sugerează mişcarea făcută de cineva
sau de ceva care iese sau dispare, se strecoară repede undeva. — V. ţu ţti.
H U ZU R I
H U Ş T IU L ltJ C interj. (Reg.) C uvînt care im ită zgomotul produs
p rin căderea u nui corp greu în apă. — O nom atopee.
H U T U P A l A s. m . (Reg.) E pitet d at unui om lacom ; m încâu.
— D in h u tu p i 4 suf. -(e)a lă .
H U T U P l, hutupesc, vb. IV . T ranz. (Reg.) A m înca cu lăcomie, a
înfuleca.
H tJ Ţ A interj. C uvînt care însoţeşte datul în leagăn, în scrînciob
etc. ❖ Expr. A (se) da huţa (sau de-a huţa) = a (se) legăna, a (se)
balansa. [V a r.: liţa interj.] — Onom atopee.
H U Ţ Â N 1, huţani, s. m . H uţul. — D in huţ[u l] 4 suf. -an.
H U Ţ A N *, -A , huţani, -e, adj. H uţănesc. o Cal huţan = cal de
m unte foarte rezistent, răspîndit în nordul M oldovei. — D in h uţ[ul]
+ suf. -an.
h u ţ A n c A , huţănci, s. f. F em eie care face parte d intr-o
p opulaţie slavă d in regiunea m untoasă de la izvoarele Şiretului şi
vorbeşte u n dialect ucrainean. — D in h u ţa n 4 suf. -că.
H U Ţ Ă N fiS C , -E A S C Ă , kuţdneşti, adj. Al huţanilor, de huţani.
— D in h u f a n 4 suf. -esc.
H U Ţ O L , huţuli, s. m . Persoană făcînd parte dintr-o populaţie
slavă din regiunea m untoasă de la izvoarele Şiretului şi vorbind un
dialect ucrainean ; huţan. — U cr. h u c u l.
H U Ţ U L lN C A s. f. N um ele unui joc romînesc şi m elodia după
care se execută acest joc.
H U Ţ U Ţ A , huţtiţ, vb. I. T ran z. şi refl. A (se) legăna. — Din
h u ţa .
H U Z D tJ P interj. (Reg.) C uvînt care im ită căderea rapidă a unui
corp greu. — Onom atopee.
H U Z D U P A , huzdup, vb. I. T ranz. (R ar) A înfuleca. — D in
huzdup.
H U Z M feT , huzmeturi, s. n. (înv.) 1. Slujbă, fu n c ţie ; p. ext. rang.
2. V enitul un o r dări ca vinâritul, oieritul etc. sau venitul ocnelor şi al
vămilor. — T c. h iz m e t.
H U Z M E T A R , huzmetari, s. m . (înv.) Persoană care lua în arendă
u n huzm et (2). — D in h u z m e t 4 suf. -ar.
H U Z tJ R s. n. T rai com od şi lipsit de g riji; (peior.) viaţă de
trîndăvie şi de îm buibare. — T c. h u z u r «repaus, linişte».
H U Z U R Î, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi com od, în belşug şi
în trîndăvie. ♦ A se sim ţi foarte m ulţum it, a o duce bine. — Din
h u z u r.
 I
I 1 s.m . invar. A zecea literă a alfabetului şi su n etu l corespunzător. IA P A , iepe, s. f. I. Fem ela calului. ^ Expr. A bate şaua (ca) să
❖ Expr. A pune punctul pe i — a reda esenţialul în tr-o discuţie. priceapă (sau să înţeleagă) iapa = a da să se înţeleagă ceva în mod
I* interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamaţie care exprimă indirect, a face aluzie la ceva. 2. Fiecare dintre cele două scîndurele
surprinderea, m ulţum irea, bucuria, adm iraţia, dezaprobarea etc. aşezate sub războiul de ţesut, pe care ţesătoarea pune picioarele,
pentru a schim ba iţe le ; tălpig. — L at. e q u a .
IA interj. 1. A trage atenţia ascultătorului asupra unui îndem n care i
se va adresa. 2. Iată, iacă, uite, vezi. ❖ Expr. Ia aşa — num ai aşa, IA P R A C s . m. ( I h t . ; reg.) Som n mic. — T c . y a p r a k «foaie,
fără nici o intenţie precisă. 3. Arată indiferenţa faţă de ceea ce urmează. frunză ».
Ia , mai nimica toata! 4. Introduce u n răspuns. încotro, pînă u n d ei — Ia, IA R 1 adv. 1. în c ă o d a tă ; din nou. 2. D e asemenea, la fel. M oş­
pin-aici (PAN N ). — C om p. bg. ja. neagul avea o fa tă şi baba iar o fa tă (C R EA N G Ă ). [V a r.: i â r ă adv.]
IA B R Â Ş , «A adj. v. a b r a ş . IAR* conj. 1. D ar, însă. Lupu-şi schimbă părul, iar năravul ba.
IA C , iaci, s. m . Animal rum egător din T ib et, mai mic decît 2. (Copulativ) Şi. S ură-i sara cea de to a m n ă .. . Iar pădurea lin suspină
bivolul, cu corpul acoperit de păr lung (E M IN E S C U ). [V a r.: i â r ă conj.]
(Poephagus grunniens). — F r. y a ( c ) k . IA R Ă 1 adv. v. i a r 1.
IÂ C A 1 interj, v. i a c ă 1. IA R Ă 8 conj. v. iar*.
IACA* s. f. (înv., în expr.) Tutun IĂ R Ă Ş I adv. Ia r1. — D in i a r ă 1 -f şi.
iaca = tu tu n de cea mai bună calitate.
IĂ R B Ă , (2 ) ierburi, s. f. 1. N um e generic dat plantelor erbacee,
IA C A 3, iacale, s. f. (în v .) G uler de cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, care servesc ca hrană anim a­
haină femeiască ; pelerină. ❖ Expr. (Fam ., lelor erbivore. ❖ E xpr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi
şi azi) A feşteli (cuiva) iacaua = a face m ult pînă ţi se va îm plini ceea ce doreşti. Din păm înt, din iarbă verde —
de ruşine (pe cin e v a).— T c . y a k a. cu orice preţ, neapărat. 2. Buruieni de tot felul. *> C om pus: iarbă-rea =
IA C Ă 1 interj. 1. Ia, iată, uite, vezi. Iac buruiană otrăvitoare ;fig. om rău, prim ejdios. 3. Pajişte. 4. C om puse: iarbă-
♦ Ascultă ! Iacă ce-mi zicea el. 2. D eo­
dată, pe neaşteptate. 3. Exprim ă m irarea. 4. Exprim ă protestul. [V a r.:
{dea, iâ c ă tă interj.] — D in ia + c ă .
IACĂ* s. f. (înv. şi reg.) Bunică. — N gr. ia ia (după bunică).
iA C Ă T Ă interj, v. ia c ă 1.
IA C N fE s. f. v. ia h n ie .
IA D , iaduri, s. n. 1. (în credinţa creştină) Loc de suferinţă
unde se crede că ar fi pedepsite după m oarte sufletele p ăcăto şilo r;
infern, gheenă. ♦ Fig. Situaţie chinuitoare,
greu de suportat. 2. (înv., în expr.) Piatra
iadului = nitrat de argint. — Slav (v. sl.
ja d u < gr.).
IA D Ă , iede, s. f. Pui de capră. — Fem i­
ninul lui ied.
IA D E Ş s. n. O s, în form ă de furcă, de
la pieptul păsărilor. ♦ Rămăşag (care începe
prin ruperea acestui o s ).— T c . y a d e s.
IA H N lE , iahnii, s. f. M încare scăzută,
preparată din legume, 4jn peşte sau din de-mare = plantă erbacee cu flori verzi, care creşte pe fundul mării şi
carne. [Var. : ia c n ie s. f.] — T c . y a h n i. se foloseşte în tapiţerie (Zostera m arina) ; iarba-broaştei = mică plantă
acvatică cu flori albe ( Hydrocharis morsus ranae) ; iarba-fiarelor =*
IA H T , iahturi, s. n. Navă mică şi ele­ plantă erbacee veninoasă cu flori albe-gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ;
gantă pentru sport sau plim bări. — Fr. y a c h t ladeş (în basme) iarbă cu puterea miraculoasă de a deschide orice uşă încuiată;
(< engl.).
IÂ L O V IT Ă , ialoviţe, s. f. (înv. şi reg.) Vacă m are şi grasă.
— Bg., sb. ja lo v ic a.
IA M A s . f. art. (în expr.) A da iama *= a da năvală, a se
re p e z i; a risipi, a distruge un
bun. — T c . y a m a .
IA M B , iambi, s. m . U nitate
ritm ică a versului com pusă din
două silabe, dintre carc prim a
este neaccentuată, iar cea de a
doua accentuată. — F r. ia m b e
(lat. lit. ia m b u s ).
IA M B IC , -A, iambici, -e,
adj. Privitor la iambi ; scris în Iaht
iambi. ❖ Metru iambic = sistem
de versificaţie care are la bază iam bul ca u nitate ritm ică a versului.
— Fr. îa m b iq u e (lat. lit. ia m b ic u s ).
IA N interj. (Pop.) Ia (1, 2 ). — D in ia + n i (=* ne).
IA N IC fiR s. m. v. ie n ic e r . p. ext. p utere supranaturală, care poate ajuta la cşva greu de o b ţin u t;
iarbă-creaţă — izmă-creaţă ; iarbă-deasă = plantă erbacee cu frunzele
IA N U A R s . m. v. ia n u a r ie . înguste şi florile verzi (Poa nemoralis) ; iarbă-grasă = p la n tă erbacee
IA N U A R IE s.m . Înt.îia lună a a n u lu i; (pop), gerar. [ P r .: cu tulpina ram ificată şi flori galbene (Portulaca oleracea) ; iarbă-
-nu-a-. — V a r.: ia n u â r s .m .l— Slav (v sl. ia n u a ri). mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă şi ram ificată, cu frunze mari
IARD — 370 — IC N IT U R Ă

şi flori galbene (Inula helenium ); iarbă-albă — p lantă erbacee orna­ IA U R G E R ÎE , iaurgerii, s. f. Prăvălie u n d e se prepară sau
m entală cu frunzele vărgate cu .linii verzi şi albe-roşietice sau gălbui e vinde iau rt (şi alte produse lactate). — D in ia u r g iu suf. -ârie.
(Phalaris arundinacea) ; iarbâ-ulbastră = plantă erbacee cu trunzele IA U R G ÎU , iaurgii, s. m. Persoană care prepară sau vinde iaurt
îngrăm ădite la baza tulpinii şi cu flori violete (M olinia coerulea); (şi alte produse lactate). — T c . y o g u r iţ u .
iarba-bivolului — plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus
bufomus) ; iarba-cimpului — plantă erbacee cu tulpinile noduroase şi cu IA tJ R T , iaurturi, s. n. Lapte fiert şi prins, acrit cu maia. Cine
t-a frip t cu ciorbă suflă şi-n iaurt { — cel păţit e întotdeauna prudent).
— T c . y o g a r t.
IA V Â Ş adv. (F am ., în expr.) Iavaş-iavaş = încet, binişor, fără
grabă. — T c . y a v aş.
IA V A ŞA , iavaţafe, s. f. U n fel de cleşte sau de laţ cu care se
strînge buza de sus a animalelor mari, cînd sînt supuse unor operaţii
dureroase. — T c . y a v a şa .
IA Z , iazuri, s. n. 1. Lac arti­
ficial form at prin stăvilirea sau aba-
teiea unui curs de apă. + Lac mic
natural form at în albia unui rîu.
prin adunarea apei în tr-o adîncitură
de teren. 2. Canal descoperit, abătut
d intr-o apă curgătoare, prin care se
aduce apa la o moară, la o fabrică
etc. 3. Zăgaz (la u n heleşteu). — Slav
(v. sl. jazu ).
IA Z M A , iezme, s. f. (Tn basme)
Iarbă-grasă Iarb ă-m are Arătare urîtă şi rea, produs al fan-
teziei. ♦ Fig. Persoană cu înfăţişare
fiori verzi-alburii sau violete-deschise ( Agrostis alba) ; iarbă-neagră —a ) respingătoare.
plantă erbacee cu flori b ru n e-p u rp u rii pe din afară şi galbene-verzui pe IB E R IC , -A, iberici, -e, adj. Care
dinăuntru ( Scrophularia utnbrosa) ; b ) arbust cu frunze mici şi flori aparţine Iberiei, privitor la Iberia. — F r. ib â r iq u e (it. ib e ric o ).
tra n d a firii sau albe (Calluna vu lg a ris); iarba-osului = mic arbust cu
flori galbene ( Helianthemum chamaecistus) ; iar ba-şarpelui — a ) plantă IB ID E M adv. (Cu privire la u n text deja citat) în acelaşi loc,
erbacee cu frunzele păroase, cu flori albastre, roşii sau albe (Echium to t acolo, în aceeaşi lucrare. [Prescurtat ş i : ibid., ib.) — Lat. lit. ib id e m .
vulgare) ; b ) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roşietice tB IS , ibişi, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, cu cioc lung şi
(V eronica latifolia) ; c ) broscariţă (2 ) ; iarba-şopirlelor — plantă pene roşii sau negre, care trăieşte în ţările calde (Ibis aethiopica sau
erbacee cu tulpina term inată în spic, cu frunze ovale şi flori mici, albe religiosa). — Fr. ib is (lat. lit. ibis).
(Polygonum viviparum ) ; iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina IB ÎN C A , ibînci, s. f. (Reg.)
întinsă pe pâm înt şi cu flori liliachii ( Sherardia arvtnsis). 5. P raf de Pătură (care se aşterne pe spinarea
puşcă. — Lat. h e r b a . cailor).
IA R D , iarzi, s. m. M ăsură englezească IB O V N IC , -A , ibovnici, -e, s. m.
de lungime egală cu 0,914 m. —Engl. y a rd . şi f. (Pop.) Amant(ă), iubit(ă). — Slav
IA R M A R O C , iarmaroace, s. n. (Reg.) (v. sl. lju b o v ln ik u ).
T îrg ţin u t la date fixe. — U cr. ja r m â - IB O V N IC U L, ibovnicei, s. m.
ro k (< germ .). (Pop.) D im inutiv al lui ibovnic.
IA R N A , ierni, s. f. 1. A notim pul IB O V N IC 0 Ţ Ă , ibovnicuţe, s. f.
cel mai friguros, care urm ează după (Pop.) D im inutiv al lui ibovnică.
toam nă şi precede prim ăvara. ♦ (A d­
verbial, in form a ia rn a ) tn tim pul iernii. IB R IC , ibrice, s. n. Vas cilin­
❖ De cu iarnă = fiind încă iarnă. ❖ Loc. dric de metal, cu u n cioc la vîrf şi
adj. De iarnă = necesar în tim pul ie rn ii; cu coadă lungă, care serveşte la Ibis
care se face iam a. 2. Fig. An. — Lat. fiert cafea, ceai etc. ♦ Vas de
h ib e r n u m . Iască metal sau de păm înt în formă de urcior, în care se ţine apa. — T c.
ib rik .
IA R O V IZ A , iarovizez, vb. I. 1. Refl.
(D espre plante) A trece p rin stadiul de iarovizare. 2. T ran z. A supune IB R IC & L, ibricele, s. n. D im inutiv al lui ibric.
sem inţele procesului de iarovizare. — Rus j a r o v i z i r o v a t . IB R IŞ ÎM s. n. v. ib riş in .
IA R O V IZ A R E , iarovizări, s. f. 1. Prim ul stadiu de dezvoltare a IB R IŞ IM G ÎU , ibrişimgii, s. m. (înv.) Fabricant sau negustor
plantelor, care urmează imediat după de ibrişin. — T c . ib r iş im c i.
germ inaţie şi care se desfăşoară în IB R IŞ lN , ibrişine, s. n. Fir de mătase răsucită, de diferite culori,
condiţii de tem peratură specifice fie­ întrebuinţat la cusut, la brodat sau la îm pletit. ^ Expr. A - i trage (cuiva)
cărei plante. 2. Procedeu agrotehnic un ibrişin pe la nas = a ironiza. + Pa­
de tratare a sem inţelor, folosit în sco­ piotă. [V a r.: ib r i ş lm s. n.] — T c .
pul scurtării perioadei de vegetaţie a ib r iş im .
plantelor, al sporirii producţiei şi al
formării de noi soiuri. — V. ia ro viza . IC , icuri, s. n. (Reg.) Pană de
despicat lemne. — M agh. ik.
IA R T A G A N s . n. v. ia ta g a n .
tC E A adv. v. ici.
IA S C A 3. f. C iupercă în formă
de copită care creşte ca parazit pe IC H I, ichiuri, s. n. (L a jocul de
copaci şi care poate fi folosită la arşice) Arşic mai m are (şi plum buit)
aprins focul ( Fomes igniarius sau fo - cu care se lovesc celelalte arşice în Ibrice
mentarius). ❖ Expr. A se face iască — tim pul jocului. — T c . yek e.
a se usca ; a slăbi foarte m ult. — Lat. IC H IL fC , ichifici, s. m. (înv.) U nitate de măsură de capa­
e s c a « hrană ». citate, egală cu 50 d e dram uri. — T c . ik ilik.
IA S O M IE , iasomii, s. f. N um ele IC I adv. (Pop.) Aici. ❖ Loc. adv, (P e) ici, (pe) colo sau
a doi arbuşti ornam entali, unul cu flori ici $i colo sau ici fi ici, ba ici, ba colo — din
albe. parfum ate (Jasminum officinalc), celălalt cu flori galbene ( Jas- loc în loc, la distanţe mari. [V a r.: ic e a adv.]
minum fructicans). ♦ Lem nul prim ului arbust descris mat sus. TVar. : — Lat. *hic-ce.
(rar) ia s o m iu s. m.] — N gr. ia s o m i.
IC IO G L A N , icioglani, s. m. (înv.) Copil de
IA S O M ÎU s. m. v. ia s o m ie . casă, paj (la sultani şi la domnii rom îni). [V a r.:
IA Ş M Â C , iaşmace, s. n. (T u r­ ic io iâ n s. m.] — T c . ic -o g la n .
cism înv.) Văl cu care turcoaicele IC I O L AN s . m. v. ic io g la n .
îşi acopereau faţa. — T c . y a ş m a k .
IC N E A L Ă , icneli, s. f. Icnet. — D in ic n i 4-
IA T A C , iatacuri, s. n. 1. (Reg.)