Șerban Marian

Cultura porumbului

Stagiul de practică
Stagiul de practică l-am efectuat într-o gospodărie țărănească din județul Bihor,
comuna Borod care deține 4 hectare de pământ. În această gospodărie am cultivat 1 hectar de
porumb, restul suprafeței a fost cultivată de proprietar cu grâu, cartofi, ovăz și plante de
nutreț.

Cultivarea porumbului

Porumbul are o capacitate de producție cu circa 50% mai mare față de celelalte
cereale, dar și o arie largă de răspândire, deoarece este puțin influențată de schimbările
climatice. Mai mult decât atât, porumbul are o rezistență mare la secetă, ploi abundente, dar și
la boli și dăunători, iar lucrările agrotehnice și de recoltare pot fi mecanizate total.

În afara acestor argumente, porumbul este cultivat peste tot pe glob și datorită
posibilităților foarte variate de valorificare a producției. El se folosește atât în alimentația
umană, cât și drept furaje pentru animale. De asemenea, din porumb se pot obține și
biocombustibili și celuloză, iar unele părți – mătasea porumbului, de pildă - sunt folosite
inclusiv în scop medicina

Rotația culturilor și lucrările solului

Porumbul suportă și monocultura, dacă sunt aplicate îngrășăminte minerale și

organice, însă se recomandă și rotația, pentru a nu se reduce conținutul de humus și
macroelemente din sol.

Plantele premergătoare recomandate sunt leguminoasele anuale pentru boabe și

furajere, cerealele păioase, inul, cânepa, cartoful, sfecla de zahăr, sfecla furajeră și floarea-
soarelui. Este practicată și rotația grâu-porumb, însă recomandarea specialiștilor este ca
această rotație să fie întreruptă prin cultivarea unei alte plante.

Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară, dar și pentru

grâul de toamnă, în cazul în care sunt cultivați hibrizi cu perioadă de vegetație mai scurtă.

 Fertilizarea

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când se efectuează o fertilizare organo-
minerală. Porumbul asigură o bună valorificare a gunoiului de grajd, aplicat direct, în doză de
20-40 de tone la hectar, la 3-4 ani.

Îngrăşământul organic trebuie distribuit cât mai uniform pe mirişte şi încorporat

imediat în sol prin arătură, pentru a evita pierderile prin volatizare. Îngrăşămintele minerale se
administrează în funcţie de starea de fertilitate a solului şi de nivelul producţiei ce se doreşte a
se obţine, având în vedere că porumbul consumă 20-22 kg de azot şi 8-9 kg de pentoxid de
fosfor pentru fiecare tonă de boabe.

1
 Porumbul are nevoie de o cantitate mare de elemente nutritive. Este nevoie, de
fertilizare cu azot, fosfor și potasiu, în funcție de soluri și condiții de irigare. Doza de azot
recomandată este cuprinsă între 90 și 200 kg/ha, cea de fosfor este între 30 și 100 kg /ha, iar
cea de potasiu este între 40-80 kg/ha.

Aplicarea îngrășămintelor foliare constă în 1-2 administrări, prima în faza de 4-6

frunze, iar a doua la un interval de circa 2 săptămâni de la prima administrare.. Fertilizarea
foliară trebuie însoțită de combaterea chimică a buruienilor și nu înlocuiește fertilizarea de
bază cu azot, fosfor și potasiu.

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa pentru semănat trebuie să aparţină hibrizilor recomandaţi pentru fiecare

zonă de cultură. Se recomandă a se folosi numai sămânţa hibridă, certificată F1, obţinută de la
unităţi autorizate sau unităţi de cercetare-dezvoltare. Nu este indicat a se folosi sămânţa „din
pătul”, deoarece nivelul de producţie scade în acest caz cu circa 25-40%.

România dispune de o paletă foarte largă de hibrizi de porumb, cu perioadă de

vegetaţie diferită, cu compoziţia chimică a bobului şi folosinţe diferite, cu o anumită
rezistenţa la secetă şi la arşiţă etc. Pentru fiecare zonă şi localitate, pe baza recomandărilor
cercetării agricole şi a rezultatelor obţinute în câmpurile demonstrative, specialiştii centrelor
agricole pot preciza hibrizii de porumb care se pretează cel mai bine pentru localitatea sau
arealul de cultivare. Epoca optimă de semănat este atunci când la adâncimea de însămânţare
se înregistrează temperatura de 8-10 grade Celsius şi are tendinţă de creştere..

Semănatul se realizeaza cu maşina de precizie SPC-6 la distanţa între rânduri de

70cm şi adâncimea de 5-8cm, asigurand 15-25kg sămânţă/ha. Porumbul se cultivă pe soluri
afânate în profunzime, mărunțite la suprafață, curățate de buruieni și cu o rezervă mare de
apă. Se face dezmiriștire, scarificare, arătură la adâncimi de până la 28 de cm, iar aceste
lucrări depind de planta premergătoare. Lucrările minime presupun lucrarea solului cu grapa
cu discuri, sau afânarea solului cu cizelul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri. Epoca de
semănat corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează temperaturi
de peste 8-10 C

Densitatea la semănat se stabileşte în funcţie de hibridul cultivat, de nivelul de

aprovizionare cu apă al solului, de gradul de fertilitate al solei care se cultivă cu porumb, de
sistemul de cultură - în cazul nostru neirigat.

Tratamentul semințelor de porumb este indicat pentru a evita pagubele în cultură,

dezvoltarea și extinderea unor boli și dăunători. Este recomandată, așadar, tratarea semințelor
cu fungicide și cu insecticide. Sunt recomandate produsele omologate pentru tratamentul
porumbului, iar doza și modul de administrare sunt inscripționate pe eticheta produsului.

Lucrări de îngrijire

Principalele lucrări de îngrijire la porumb sunt cele ce țin de combaterea

buruienilor. Aceste lucrări joacă un rol vital în obținerea unei producții optime. Pentru a
2
combate buruienile se fac erbicidări. Lucrarile de ingrijire a plantelor cuprind toate lucrarile
care se fac de la semanat pana la recoltat, cu scopul de a crea condiții bune de viață
porumbului.

La porumb se practică lucrările comune care cuprind:

-lucrarile solului
-combaterea bolilor și dăunătorilor
-distrugerea buruienilor prin prășit, plivit sau erbicidat
-irigarea
-administrarea ingrășămintelor. Tratamentele de protecție se aplică pentru buruieni, boli și
dăunători și implică aplicarea de erbicide, fungicide și insecticide.

Recoltarea și depozitarea

Porumbul se recoltează în 2 variante:

- în ştiuleţi depănuşaţi – începe când umiditatea boabelor a ajuns la 30-32% şi se

încheie când aceasta este cuprinsă între 24-26%;
- sub formă de boabe, când umiditatea boabelor este sub 25%.

După recoltare boabele trebuie uscate la umiditatea de păstrare (sub 14%). Pentru
a diminua cheltuielile cu uscarea boabelor, se recomandă cultivarea hibrizilor timpurii şi
semitimpurii, cu capacitate de pierdere rapidă a apei din bob în faza de maturare.
Indiferent de mărimea recoltei de porumb, pentru a obține un preț bun pe ea,
aceasta trebuie păstrată până vara sau poate până în anul următor. Pentru aceasta, depozitarea
trebuie făcută în condiții optime, deoarece, dacă începe să se deprecieze, va fi vândut mai
rapid, la un preț mai mic. Dacă porumbul nu este stocat corespunzător, pot apărea diverse
probleme, precum boabe râncezite, mucegăite sau roase și golite de conținut de insecte și
rozătoare.
Porumbul se poate depozita sub formă de boabe sau sub formă de știuleți.
Depozitarea se poate face în silozuri, iar când cantitatea este mai mică, în pătule. Indiferent
unde este depozitat și sub ce formă, porumbul trebuie verificat dacă nu au apărut diferiți
dăunători sau nu râncezește și luate măsurile care se impun.